CURS 1

Fonetica limbii române

Fonetica este ramura lingvisticii care studiază producerea, transmiterea, audiţia şi

evoluţia sunetelor limbajului articulat. (DEX, 1998)

Sunetele sunt senzaţii auditive rezultate în urma producerii de vibraţii acustice, prin
rostirea (articularea) literelor – corespondentele grafice ale sunetelor.

În limba română există trei categorii de sunete:

 Vocale
 Semivocale
 Consoane

Limba română dispune de 22 de consoane şi 7 vocale.

Vocalele sunt sunete caracterizate prin continuitatea fluxului sonor fără ajutorul
altor sunete şi prin capacitatea de a alcătui singure silabe.

! O silabă trebuie să conţină în mod obligatoriu o vocală şi numai una singură.

Vocalele se pot clasifica după cum urmează:

1. După gradul de deschidere a cavităţii orale:

- Închise: I, î/â, u
- Medii: e, ă, o
- Deshise: a
2. După locul de articulare:

- Anterioare: e, i
- Medii: a, ă, î/â
- Posterioare: o, u

3. După gradul de rotunjire a buzelor:

- Rotunjite/labiale: o, u
- Nerotunjite/nelabiale: a, ă, e, i, î/â

! Variante intermediare pot coexista în contexte şi la vorbitori diferiţi.

! Deşi în limba română nu există vocale nazale, pot apărea, totuşi, fenomene de
nazalizare a vocalelor, mai ales în cazul rostirilor dialectale (de exemplu atunci când o
vocală este urmată, în aceeaşi silabă, de consoana n, ca în crâng, plâng, gând).

Semivocalele sunt sunete pronunţate la jumătatea intensităţii vocalelor şi care nu

pot să formeze singure silabă.
În silabă, semivocalele se întâlnesc în imediata vecinătate a unei vocale, intrând în
alcătuirea diftongilor şi a triftongilor.

! Dintre cele 7 vocale, numai e, i, o, u pot funcţiona şi ca semivocale.

! a, ă, â/î apar numai ca vocale

Vocala i devine semivocală aproape în orice situaţie în care în silabă i se alătură o

altă vocală, indiferent dacă îi este antepusă sau postpusă lui i.
i este semivocală în următorii diftongi: ai, ia, âi, ăi, ei, ie, oi, io, iu, ui (pai, iapă,
călcâi, flăcăi, tei, pisoi, iodură, iubire, pui), şi chiar în situaţia în care se combină cu ea
însăşi: copii, fii, vii – unde al doilea i este semivocală.

! Ȋn situaţia vocală + diftong, primul sunet al diftongului (exc. a, ă, â) este

semivocală: cu-iul, co-pi-ii.

Vocala u devine semivocală în diftongii: ua, au, uă, ău, eu, iu, âu, ou (piua, sau, plo-
uă, tău, res-teu, ştiu, molâu, bou).
Vocala e devine semivocală numai atunci când se antepune vocalelor a, o (deal,
vreo).

! Pentru mai multă siguranţă, încercaţi să rostiţi comparativ cuvintele iute şi viu!
Se observă cu uşurinţă lungimea vocalei u din cuvântul iute, respectiv a vocalei i din
cuvântul viu, comparativ cu semivocalele i şi u care le însoţesc.

Vocala o devine semivocală numai când îi este antepusă vocalei a: coa-for, noap-te.

! Ȋn diftong, semivocalele o şi e apar întotdeauna ca prim element!

Consoanele sunt sunete care se diferenţiază de vocale prin aceea că nu se pot rosti
decât cu ajutorul acestora din urmă.
Cele 22 de consoane ale limbii române se pot clasifica după cum urmează:

1. După pc de articulare:
- Labiale: p, b, m
- Labiodentale: f, v
- Dentale: t, d, ţ, s, z, n, l, r
- Palatale: k`. g`
- Prepalatale: j, ş, č, ğ
- Pospalatale/velare: k, g
- Laringale: h
2. După modul de articulare:
- Oclusive/explozive: p, b, t, d, K, g
- Oclusive nazale: m, n
- Fricative/constrictive: f, v, s, z, ş, j, h
- Africate/constrictive: ţ, č, ğ
- Lichide: l, r
3. După vibraţia corzilor vocale:
- Surde (emise fără participarea corzilor vocale): p, t, k, f, s, ş
- Sonore (produse şi prin vibrarea corzilor vocale): b, d, g, v, z, m, n
4. După zgomotul pe care îl produc:
- Nesonante: p, b, t, d, k`, g`, k, g, t, č, ğ, f, v, s, z, ş, j, h
- Sonante: m, n, l, r

Corespondenţa dintre sunete şi litere se referă la faptul că, în general, unei litere îi
corespunde un singur sunet; astfel, într-un cuvânt, numărul literelor ar trebui să fie
egal cu cel al sunetelor:

Carte: 5-5

Diferit: 7-7

Ultrarezistent: 14-14

În practică, se pot constata şi derogări de la această regulă, astfel:

1. Un grup de 2-3 litere poate corespunde unui singur sunet:

C+e= č; g+e= ğ; ch+e/i=k`; gh+e/i=g`

 Grupurile ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi au valoarea unui singur sunet când
e/i sunt folosite ca litere ajutătoare (semne grafice): bici, răceală, mergeau, fragi,
urecheat, chiuvetă, gheată, unghi

! Când grupurile ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi sunt însoţite, în silaba din care fac
parte, de o (altă) vocală, atunci e, respectiv i, au valoarea unor simple semne grafice
(litere ajutătoare); ele nu apar în transcrierea fonetică, pastrându-se numai vocala
(bici, ră-cea-lă, mer-geau, fragi, u-re-cheat, chiu-ve-tă, ghea-tă, unghi).
Se ştie că o silabă nu poate conţine mai mult de o vocală!!!

! când e, respectiv I, au valoare de vocală în respectiva silabă, atunci cele două sunete
apar obligatoriu şi în transcrierea fonetică (ce-rin-ţă, ci-nă, ge-o-lo-gi-e, mar-gi-ne,
che-ma-re, chi-tan-ţă, gher-ghef, ghin-dă).

După consoanele č, ğ, k`, g` nu există diftongi sau triftongi pentru că, în acest caz, e
sau I sunt litere ajutătoare, nu au rol de vocale:

 ceas (čas), geam (ğam)

 zi-ceau (zi-čau), tor-ceau (tor-čau)

 Sunetul î poate fi notat prin două litere diferite: î/â

Se notează î:

 la începutul şi la sfârșitul cuvântului: întindere, a coborî

 în cuvinte derivate cu prefix/prefixoid: reîntâlnire, supraîncălzire

Se notează â:

 în interiorul cuvântului: încântare, mâncare

 o literă poate reprezenta simultan 2 sunete: x poate nota atât sunetele ks

(excursie, axă, prefix, excentric, sufix, expert), cât şi sunetele gz (exemplu, exact,
exerciţiu, examen, auxiliar)

! Se scrie: fix – la singular şi ficşi – la plural

complex – la singular şi complecşi – la plural

cocs, rucsac, ticsit, îmbâcsit, micsandră etc.

 sunetul I se redă prin literele:

 I: iarbă, indian
 Y: yankeu

 Sunetul k se redă prin literele:

 C: cartof
 K: karate

 Sunetul v se redă prin literele:

 V: vară, vis
 W: watt
 litera i poate avea patru valori fonetice distincte:

 vocală: i-ti-ne-rar, cin-ci-nal

 semivocală: gu-tui, pui, a-mă-rui, tăi, fii, fi-ii
 semn grafic: ghici, cioc-ni, unchi
 I scurt (afonic, asilabic): pomi, ciori, duşmani, fraţi

! I poate avea valoare de semn grafic dacă face parte din unul dintre grupurile: ci, gi,
chi, ghi şi se găseşte într-un context în care nu are valoare de vocală (dacă nu se
păstrează în transcrierea fonetică, este literă ajutătoare = semn grafic).
doi saci plini

Alăturarea – în aceeaşi silabă – a unei vocale şi a uneia/a mai multor semivocale

conduce la formarea unui grup vocalic numit diftong/triftong.

Diftongul poate fi:

 Urcător (ascendent): sv + v: deal, floare

 Coborâtor (descendent): v + sv: câine, grai, rău

Diftongul poate fi constituit din două sunete alăturate care fac parte din acelaşi
cuvânt sau care provin din cuvinte diferite, dar se pronunţă într-o silabă: mi-a spus,
să-i cer, că-i aşteaptă

Triftongul poate fi format din 3 sunete alăturate aparţinând aceluiaşi cuvânt, sau
care aparţin unor cuvinte diferite, dar sunt pronunţate împreună în aceeaşi silabă.
Între elementele componente ale acestor silabe se foloseşte cratima: mi-au explicat, şi-
au amintit, ne-au povestit

În funcţie de poziţionarea vocalei şi a semivocalelor în cadrul silabei, triftongul poate

fi:

 Progresiv (semivocalele preced vocala): cre-ioa-ne, i-ni-mioa-ră

 Centrat (semivocalele încadrează vocala): tră-iau, le-oai-că

Alăturarea a două vocale care fac parte din două silabe diferite poartă numele
de hiat.

! Hiatul se realizează numai între două vocale, nu şi între vocală+diftong,

vocală+triftong sau diftong+diftong: i-de-e, al-co-ol, pre-ci-zi-e, ca-i-să

Silaba este sunetul (vocalic) sau grupul de sunete care conţine o vocală şi numai una
singură şi care se pronunţă cu un singur efort respirator (printr-o singură deschidere
a cavităţii orale).

În funcţie de numărul de silabe, cuvintele pot fi:

 Monosilabice (formate dintr-o singură silabă): ac, ghem, cer, unghi

 Plurisilabice (formate din două sau mai multe silabe): soar-tă, ce-re-re, cal-cu-
la-tor, in-se-pa-ra-bil

O silabă poate fi constituită din:

 Un singur sunet (o vocală): a-er, a-le-e

 Două sau mai multe sunete: ca-te-dră, o-po-zi-ţi-e
 Un cuvânt: dar, cer, iar, pot, cor
 Două cuvinte: c-ar, să-mi, nu-l
 Un cuvânt şi începutul altui cuvânt: mi-a-run-că
 Sfârşitul unui cuvânt şi un alt cuvânt: zi-cân-du-şi
 Sfârşitul unui cuvânt şi începutul altui cuvânt: car-tea-m-pa-che-ta-tă

! Se observă cum cratima (liniuţa de unire) poate să apară în cadrul unei silabe ca
semn ortografic, marcând rostirea unitară a sunetelor respective.

În funcţie de context, cratima poate să indice:

 Elidarea (omiterea) unei vocale: să-ţi < să îţi

 Rostirea într-o singură silabă a două cuvinte diferite (două părţi de vorbire
diferite): s-ar putea, n-aş crede, mi-ar plăcea, de-am crede

! Uneori, despărţirea în silabe coincide cu poziţionarea cratimei; în acest caz, liniuţa

de unire nu sugerează necesitatea rostirii într-o singură silabă, ci pronunţarea
împreună a două părţi de vorbire diferite: cer-ce-tân-du-ne (verb + pronume).

Exerciţii rezolvate - model sau propuse spre rezolvare:

1. Daţi exemple de cuvinte în care:

a. Litera X se pronunţă cs
b. Litera X se pronunţă gz
c. În locul literei X se foloseşte grupul de litere cs
R:
a. aproximativ, ax, exod, linx, sfinx, toxic, sintaxa, expresiv, box, expresiv, asfixia,
expoziţie, expedia, axiomă
b. auxiliar, exact, examen, examina, executa, exemplu, exista, elixir, exaspera,
execrabil, executiv, exista, exil, exotic
c. Vasile Alecsandri, cocs, cocserie, sconcs, catadicsi, facsimil, îmbâcsi,
micsandră, rucsac, ticsi

II. Formaţi pluralul masculin al substantivelor şi al adjectivelor următoare: complex,

convex, index, linx, lux (=unitate de măsură a iluminării), lax (=destins, lejer), perplex,
prolix (=neclar, confuz), sfinx, ortodox

R: complecşi, convecşi, indecşi, lucşi, lacşi, perplecşi, prolicşi, sfincşi, ortodocşi

III. Transcrieţi fonetic următoarele cuvinte şi precizaţi numărul literelor şi al sunetelor:

ceară, cheamă, chem, geană, gherghef, ghiozdan, gingie, îngheţ, examen, exterior,
cercei, hangiu, apogeu

R: ceară=4s, ceas=3s, cere=4s, chem=3s, geană=4s, gherghef=6s, ghiozdan=6s,

gingie=6s, îngheţ=5s, examen=7s, exterior=9s, cercei=6s, hangiu=6s, apogeu=6s

IV. Despărţiti în silabe cuvintele următoare:

Abia: a-bia Aer:a-er antispasmodic:an-ti-

Aborigen: a-bo-ri-gen Aerian:a-e-ri-an
spas-/an-tis-pas-mo-dic
Abrogare: a-bro-ga-re Afla:a-fla
anxietate: an-xi-e-ta-te
Abrupt:a-brupt alee:a-le-e
arctic:arc-tic
Absorbţie:ab-sorb-ţi-e altceva:alt-ce-va
ascet:as-cet
Abstract:ab-stract altfel:alt-fel
asfalt:as-falt
Accentuează:ac-cen-tu- altundeva:alt-un-de-va
asfixiere:as-fi-xi-e-re
ambiguu:am-bi-gu-u
ea-ză asiduu:a-si-du-u
amiabil:a-mi-a-bil
Aclimatizare:a-acli- aspru:as-pru
amplu:am-plu
Acră:a-cră astăzi:as-tăzi
anaerob:a-na-e/an-a-e-
Activ:ac-tiv astfel:ast-fel
Actualmente:ac-tu-al- rob astru:as-tru
Acuarelă:a-cua- analfabet:an-al-/a-nal- astupa:as-tu-pa
Acupunctură:a-cu- atlantic:a-tlan-tic
fa-bet
atlas:a-tlas
punc-tu-ră analgezic:an-al-/a-nal-
audia:a-u-di-a
Adjudeca:ad-ju-de- anemie:a-ne-mi-e
augmenta:aug-men-ta
Adumbri:a-dum/ad- antepenultim:ante-pe-
august:au-gust
um-bri nul-/pen-ul-tim autentic:a-u-ten-tic
axă:a-xă

Bâtlan:bâ-tlan Biografie:bi-o-gra-fi-e Brioşă: bri-o-şă

Binoclu:bin-o-clu/bi- Bleumarin:bleu-ma-rin Buclă: bu-clă
Bojdeucă:boj-deu-că
no-clu

Cabanier:ca-ba-ni-er Cinste:cin-ste Concret:con-cret

Cablu:ca-blu Cisalpin:cis-al-pin/ci- Conexiune:co-ne-xi-u-
Capricios:ca-pri-ci-os
sal-pin ne
Capsă:cap-să
Coabitare:co-a-bi-ta- Copiii:co-pi-ii
Cauză:ca-u-ză
Coafor:coa-for Corăbier:co-ră-bi-er
Cândva:când-va
Coaliţie:co-a-li-ţi-e Cotlon:co-tlon
Centru:cen-tru
Codru:co-dru Covrig:co-vrig
Chintesenţă: chint-e-
Coechipier: co-e-chi-pi- Creează:cre-ea-ză
sen-ţă/chin-te- Culoar:cu-loar
er
Chiui:chi-u-i Cupru: cu-pru
Complot:com-plot

Deocamdată:de-o-cam- Despre:de-spre/des-pre
Deunăzi:de-u-năzi Diftong:di-ftong/dif-
da-tă
Dezacord:dez-a-
Deopotrivă:de-o-po-tri- tong
cord/de-za-cord Dinapoi:din-apoi/di-na-
vă
Dezagreabil:dez-a-gre-a-
Descrie:des-cri-e/de- poi
bil/de-za-gre-a-bil Dovleac:do-vleac
scri-e
Dezaxat:dez-a-xat/de- Dreptunghi:drept-
Descriptibil:des-crip-ti-
za-xat unghi/drep-tunghi
bil/de-scrip-ti-bil
Dezghioca:dez-ghi-o-ca

Ecuator:e-cu-a-tor Episcop:e-pis-cop Exhaustiv:ex-ha-us-tiv

Eficient:e-fi-ci-ent Escroc:es-croc Exploata:ex-ploa-ta
Elicopter:e-li-co-pter/e- Examen:e-xa-men Extremă:ex-tre-mă
Excepţie:ex-cep-ţi-e
li-cop-ter (Gr.
Exclama:ex-cla-ma
pteron=aripă) Exemplu:e-xem-plu
fabrică fiică folclor
fastuos fiindcă funcţie
fiasco fiinţă

gâtlej ghioagă gunoier

gheizer ghiozdan

inechitabil ingenuu
inabil inedit interacţiune
inaugura inegal introspectiv
indestructibil inerent inuman
industrie infatua

îmbia înadins încontinuu

împlini înainte încovriga

macrou mausoleu muzee

maestru micsandră muzician
maistru morişti

obiect obscen omniscient

obiectiv obşte oşean
oblic omletă

pacient peninsulă psihiatru

patru pleoapă punctual
pătlagină ploaie puncţie
pâslă portarmă pustnic
raclă retrospectiv rutier
radio regret
reflecţie ruscac

sanctuar sfincşii sublinia

sancţiona sinonim suplu
sandviş somptuos suprastructural
sangvin subiect
savantlâc subiectivism

transcrie translator
tranzacţie trotuar

unghie
unguent
uşier
Vocale/semivocale - REZUMAT
 22 consoane, 7 vocale

 a, ă, î/â sunt întotdeauna vocale

 Sunt semivocale:

O înaintea vocalei a: coa-mă, coa-for, scoa-te

E înaintea vocalelor a, o: deal, vreo

U - înaintea vocalelor (excepţie o, â)

-după orice vocală (excepţie u)

În diftongul ui, u= vocală: pui, cui, gu-tui

Când un cuvânt începe cu diftongul iu, u=vocală: iu-te, iu-bi-re, iu-reş; dacă diftongul iu apare la mijlocul sau la sf
cuvântului, u=semivocală: viu, ar-gint-iu (exceptie: piu-ne-ză)=u-vocală,; stu-diu=u-vocală

În situaţia voc+diftong, primul sunet al diftongului este semivocală:

pu-iul, fi-ii vs. fii, fii-că

 litera i poate avea patru valori fonetice distincte:

 vocală: i-ti-ne-rar, cin-ci-nal

 semivocală: gu-tui, pui, a-mă-rui, tăi, fii, fi-ii
 semn grafic: ghici, cioc-ni, unchi
 I scurt (afonic, asilabic): pomi, ciori, duşmani, fraţi

EXCEPTII:

Dacă înaintea lui u- final/i-final avem grupurile de 2-3 litere (č, ğ, k`, g`), e/i din grupurile respective nu dispare în
transcrierea fonetică pt că este vocală:

Cer-cei (čer-čei) chei (kèi)

Pa-na-ceu, a-po-geu
Geam-giu, zap-ciu

Subliniați cu o linie vocalele și cu două linii semivocalele din următoarele cuvinte :

noi, grei, uitare, rulou, iepure, mârâiau, păun, mureau, târziu, argintiu,scatiu, pliu, studiu, amărui, pui, viață, viaduct,
acordeon, coacăze, coabitare, miei, croiau, puteau, sfoară, sacou, ploi, ploile, cimpoiul, copil, copii, copiii, copiilor,
cafea, tei, doină, saltea, câmpii, câmpiile, ierburi, ierburile, iarbă, vreo, lămâie, foaie, ziuă.