7 Abord. Text Epic - Lectie
7 Abord. Text Epic - Lectie
7 Abord. Text Epic - Lectie
PROIECT DIDACTIC
PROF. ANA HARAGA
MOTIVAŢIA:
Lecţia este importantă deoarece contribuie la dezvoltarea unor priceperi şi
deprinderi de lucru necesare perceperii corecte a unui text literar.
Elevii au posibilitatea să-şi valorifice cunoştinţele de teorie literară în
abordarea unui fragment epic, asigurând un caracter practic, funcţional
conceptelor studiate, să-şi dezvolte capacităţile de analiza şi sinteză, abilităţile de
comunicare şi argumentare.
Sarcinile elevilor vizează informaţiile privind: temele literare,
caracteristicile epicului, tipul naraţiunii, mijloacele artistice, personajul literar,
mesajul operei literare, universul artistic, procedee literare, nivelurile textului.
Lecţia contribuie la dezvoltarea capacităţii de înţelegere şi de analiză a
textului, la cultivarea interesului pentru lectură şi a gustului estetic.
Elevii sunt solicitaţi să lucreze atât individual, cât şi în grup, înlesnind
colaborarea, schimbul de informaţii, expunerea, argumentarea şi susţinerea
justificată a opiniei personale privind un anumit nivel al textului.
CONDIŢII PREALABILE:
Elevii trebuie să aibă:
Informaţii exacte de teorie literară, conform programei şcolare;
Deprinderi de a lucra în grupuri şi de a folosi fişele de lucru
OBIECTIVE OPERAŢIONALE: Elevii trebuie:
A. COGNITIVE:
B. DE COMUNICARE:
METODE ŞI PROCEDEEE:
brainstorming, ciorchinele, problematizarea, exerciţiul, conversaţia;
BIBLIOGRAFIE :
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII
2
„Cam din acelaşi timp mă urmăreşte şi amintirea unei zile când am pus la încercare cerul. Umblând odată pe
uliţă cu ochii în sus, am băgat de seamă că cerul venea tot cu mine. Zenitul se mişca din loc – ţinându-se neîntrerupt
deasupra mea! Era o descoperire cu totul nouă, pe care mă simţeam obligat să o păstrez ca un mare secret în cel mai
ascuns ungher al inimii. Începeam să-mi tălmăcesc viitorul, pe linia de vis a acestei descoperiri, încât pentru nimic în
lume nu m-aş fi încumetat s-o împărtăşesc şi altora. În fiecare zi puneam zenitul la încercare, dacă se mai ţine pe
urmele mele sau nu. Aş fi fost fără îndoială dezamăgit de moarte să fi aflat într-o zi că zenitul mă trădează. Şi
continuam să ţin taina sub trei lacăte şi şapte peceţi. Totuşi, odată , în răgazul dintre două jocuri, îi spun lui Adam al
Vicii cât de ales este creştetul meu, sub tăria cerului. Numaidecât Adam îşi ridică şi el ochii – şi o ia razna. Pe urmă se
întoarce şi-mi zice: «Şi cu mine vine cerul!». L-am privit cu un zâmbet de milă, cu îndoială apoi, şi pe urmă cu
nedumerire. Adam îşi întărea cele spuse cu un «zău curat», formula curentă a jurămintelor din sat. «Zău curat – nu mă
minţi?» îl mai întreb eu o dată, cu toate că ştiam că orice asemenea întrebare era de prisos. «Zău curat – că nu mint»,
făcu încă o dată Adam, c-o hotărâre ce mă ruşina. Formula era pentru noi prea sacră decât să mai fi putut sta la îndoială.
Eram dezolat că nu mă dovedeam a fi singurul ales, dar în aceeaşi clipă un alt gând mă îndruma către o nouă încercare.
«Ascultă, Adam, îi zic, tu s-o iei pe uliţă în sus, eu o iau pe uliţă în jos. Dacă cerul se ţine, cum zici, şi vine şi cu mine,
cum zic, atunci crapă şi zărim ce-i acolo înăuntru. Poate că o să vedem chiar îngerii...» Şi Adam, înduplecat şi el de
logica mea, ce părea închegată şi fără greş, o luă pe uliţă în sus, iar eu pe uliţă în jos. După ce mântuirăm sute de
paşi, fără a auzi niciun pocnet de grinzi cereşti în înalt, ne oprirăm. Tăria albastră nu s-a despicat. Ne-am apropiat
iarăşi unul de celălalt. «Mergea cerul cu tine?» îl întreb. «Mergea», zice Adam. «Şi cu mine mergea, răspund eu, dar
atunci de ce nu crapă în două?»”
(L. Blaga – Hronicul şi cântecul vârstelor)