02 Miscarea Uniform Accelerata PDF

Descărcați ca pdf sau txt
Descărcați ca pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 4

STUDIUL MIŞCĂRII RECTILINII UNIFORM VARIATE

Introducere.

Un corp de masă m, considerat punct material, este reperat într-un sistem de axe de
r r
coordonate, prin vectorul de poziţie r . Dacă asupra corpului acţionează o forţă F , el se va
r
deplasa cu o acceleraţie a pe care o putem calcula din legea a doua a lui Newton:

rt
dd
2
r
a
r r r
F = ma . Pe de altă parte = şi vom avea:
2

r r
d2 r
m 2 = F [1]
dt

Să presupunem o mişcare unidimensională (mişcarea este pe o linie dreaptă; forţa


este de-a lungul acelei drepte). Putem alege sistemul de coordonate din care studiem
problema astfel încât una din axele acestuia (să zicem axa x) să fie orizontală. În acest caz
r v
r = xi iar relaţia [1] devine:

d2 x F
= =a [2]
dt 2 m

unde a este mărimea vectorului acceleraţie.

In cazul în care forţa care acţionează asupra punctului material este constantă, acceleraţia
va fi şi ea constantă iar mişcarea punctului material va fi una rectilinie, uniform variată.

Legile vitezei şi ale spaţiului se obţin uşor din [2] prin integrare, dacă cunoaştem viteza
iniţială v 0 şi poziţia corpului la momentul iniţial, x 0 .

v = v 0 + at [3]

at 2
x = x0 + v 0t + [4]
2

Ecuaţiile [3] şi [4] ne indică o metodă de măsură a acceleraţiei şi vitezei punctului material,
prin măsurarea spaţiului străbătut de punctul material şi a timpului în care străbate acest
spaţiu, dacă ştim condiţiile iniţiale (coordonata şi viteza la t = 0).

1
Dispozitivul cu ajutorul căruia veţi studia mişcarea rectilinie uniform variată este prezentat în
Figura 1.

Un fir considerat ideal se ataşează de un cărucior de masă M = 1008 g care se poate


mişca fără frecare pe un suport orizontal. Firul este trecut apoi peste un scripete
(considerat ideal) iar la celălalt capăt se atârnă o greutate m = 20.0 g. Pe suportul orizontal
pot culisa doi senzori optici care vor defini lungimea parcursă de cărucior (pe cărucior este
fixată o pană din plastic care are rolul de a întrerupe fascicolul în momentul trecerii
căruciorului prin dreptul senzorilor de mişcare).

Acceleraţia sistemului se calculează simplu. Arătaţi că ea este egală cu:

m
a= g [5]
M +m

Va trebui să comparaţi acceleraţia calculată cu formula [5], cu acceleraţia pe care o veţi


măsura indirect (formula [4]), prin măsurători de spaţiu şi timp.

Studiul mişcării rectilinie uniform variate .

În poziţia iniţială, căruciorul este ”lipit” de electromagnet iar primul senzor de


mişcare este plasat după pana de plastic, astfel încât să pornească ceasul imediat ce
căruciorul porneşte. ! Căruciorul trebuie să plece din repaus !

Al doilea senzor se va aşeza la 30 cm, 40 cm şi 50 cm faţă de primul senzor. Între cei


doi senzori, mişcarea este uniform accelerată, fără viteză iniţială (şi cu x0 = 0 ). Din

at 2 at 2 2x
x = x0 + v 0t + va rămâne: x = , şi deci a = 2 , şi o obţinem din măsurători de
2 2 t
2
spaţiu şi timp.

Măsurători:

1. Fiecare student calculează acceleraţia a folosind formula [5], şi eroarea ∆a.

2. Pentru una din distanţele x dintre cei doi senzori (fiecare student altă distanţă)
măsoară timpul în care căruciorul parcurge uniform accelerat această distanţă (cinci
măsurători, tabel, calculează acceleraţia şi ∆a).

Perelucrarea datelor experimentale

Veţi comparaţi acceleraţia calculată cu formula [5], cu acceleraţia pe care o veţi măsura

at 2
indirect (formula [4]), prin măsurători de spaţiu şi timp. Veţi verifica legea x = .
2

Tabelele dvs. trebuie să arate astfel:

m
1. Calculul acceleraţiei folosind: a = g . Rezultă
M +m

• calculaţi a

• calculaţi eroarea lui a

• a = .... ± ...

2. Pentru una din distanţele x dintre cei doi senzori (fiecare student altă distanţă) măsoară
timpul în care căruciorul parcurge uniform accelerat această distanţă (cinci măsurători,
tabel, calculează acceleraţia şi ∆a).

• D = .... ± ...

Nr. ti t ∆ti ∆t

Crt. (s) (s) (s) (s)

1 ... ...

2 ... ...

3 ... ... ... ...

4 ... ...

5 ... ...

3
• calculaţi a.

• calculaţi eroarea lui a.

• a = .... ± ...

• Care din măsurători contribuie mai mult la eroarea totală a vitezei? Cele de timp sau
cele de lungime?

• Valorile obţinute de dvs sunt in concordanţă cu cele obţinute de colegii dvs?

• Cele două valori obţinute pentru acceleraţie (cea calculată şi cea măsurată de dvs)
sunt în concordanţă sau nu? Reamintim că ele ar trebui să fie egale ”în limita erorilor
experimentale”. Justificaţi răspunsul folosind o reprezentare grafică.

• folosiţi şi rezultatele colegilor pentru a reprezenta grafic x(t2). Cu ce curbă ar trebui să


aproximăm graficul? Cum putem obţine acceleraţia din panta graficului?

S-ar putea să vă placă și