Tendinte actuale in turismul montan

Odata cu dezvoltarea turismului din ultimele decenii si transformarea lui intr-o miscare
de masa, muntele s-a impus mai mult in atentia investitorilor si promotorilor acestei forme de
turism, tocmai datorita numeroaselor conditii pe care le ofera pentru desfasurarea unei activitati
economice cu rezultate benefice. Efectele dezvoltarii turismului montan in plan economic si
social, desi uneori greu de cuantificat, sunt apreciate ca fiind foarte importante. Se estimeaza
astfel ca arealele de turism, peste 90% din veniturile regionale. De asemenea, in numeroase yone
montane, turismul constituie una din principalele ocupatii ale locuitorilor, multe comunitati
depinzand de activitatea turistica (ca, de exemplu, in Alpi sau Himalaya).

Turismul montan atrage numeroase fluxuri turistice internationale, mai ales in Europa,
America de Nord, Asia, dar si in celelalte zone ale lumii, care dispun de atractii
turistice valoroase si o buna accesibilitate fata de bazinele cererii.

Anul 2002 a fost nu numai Anul International al Ecoturismului, ci si Anul International

al Muntelui. Aceasta asociere este extraordinara: turismul joaca un rol deosebit in dezvoltarea
durabila a zonelor montane in secolul nostru, iar ecoturismul este forma de turism cu cea mai
mare perspecitva de dezvoltare in aceste regiuni, fiind tot mai mult sustinuta de comunitati,
investitori, agenti economici, turisti.

Cererea pentru turismul montan a cunoscut, pe plan mondial, o evolutie ascendenta, dar si
importante schimbari in ceea ce priveste motivatia deplasarii, sub influenta a numerosi factori –
de ordin economic, socio-demografic, psihologic, politic etc.

Radacinile turismului montan se situeaza in cateva locuri particulare. Si cand spunem

acest lucru, ne gandim atat la localizarea spatiala a ofertei, cat si la bazinele cererii. Difuziunea
turismului montan in plan social si extinderea amenajarilor masivelor montane sunt practic cele
doua fenomene principale si intredependente care constituie esenta turismului montan.

Cererea in tuismul montan a evoluat sun influenta unor factori diversi, comuni si
turismului in general sau specifici. Veniturile au avut, fara indoiala, o puternica influenta asupra
cererii in turismul montan, practicarea sporturilor de iarna fiind considerata o forma scumpa de
petrecere a vacantei. Bazinele cererii montane isi are au originile in principalele orase ale
Europei sfarsitul de secol XIX-lea, unde se concentra populatia cu cele mai mari venituri.

Cresterea nivelului de trai in timp, cu ritmuri mai inalte in tarile dezvoltate, a facut
posibila practicarea la activitatile turistice montane a tot mai multor persoane. Acest fenomen,
corelat cu reducerea relativa a tarifelor turisitce, a condus la asanumita socializare a turismului
sau la transformarea acestuia intr-un fenomen de masa.

Dezvolatrea ofertei turistice montane a conditionat, de asemenea, cresterea cererii. Aceasta s-a
realizat practic pe doua cai: prin extindere in jurul siturilor initiale si prin amenajarea unui
numar mare de alte statinui montane, dupa modele similare[3]. Primele amenajari
turistice monatne se situeaza in muntii Alpi, Franta si Elvetia numarandu-se printre primele tari
promotoare ale acestei forme de turism.

Dezvoltarea ofertei pentru practicarea sporturilor de iarna a fost deosebit de impetuoasa.

Practicarea sporturilor de iarna a fost sustinuta insa si de progresul tehnic manifestat prin
imbunatatirea permanenta, prin cresterea performatelor instalatiilor de transport pe cablu., dar si
de dezvoltarea ramurilor industriale producatoare de material sportiv.

Accesibilitatea este un factor deosebit in dezvolatrea turismului montan; de

aceea, infastructura a jucat si joca un rol hotarator. Din totdeauna, descoperirea si valorificarea
siturilor montane au depins de accesibilitatea lor; aceasta a limitat atat alegerea de catre turisti a
destinatiilor montane cat si posibilitatea amenajarii turistice. Dezvoltarea infrastructurii a
influentat direct costul si durata transportului, doi factori decisivi in alegrea destinatiei de
vacanta. Chiar si astazi masivele montane mai apropiate de bazinele cererii sunt avantajate de
accesibilitate. Si totusi, apropierea de bazinele cererii favorizeaza masivele montane. Cu tot
progresul intregistrat de infrastructura de transport, „proximitatea” determina o intensificare a
fluxurilor turistice, din cel putin doua motive: participarea la turismul montan si a categoriilor de
populatie mai putin favorizate, deci mai putin mobile si mai dependente de o buna accesibilitate;
cresterea ponderii sejurilor de scurta durata in ansamblu calatoriilor, tendinta actuala a cererii
turistice in general, ca si a celei montane.

Factorii de natura socio-demografica joaca si ei un rol esential in evolutia cererii

turistice montane. Cresterea demografica a contribuit si ea la sporirea numarului de turisti in
zona montana; este adevarat insa ca acestea s-a petrecut mai ales in tarile dezvoltate sau in cele
in curs de dezvoltare, in care s-a inregistrat si o crestere a nivelului de trai. Astfel, din ratiuni
economice si socio-demografice, principalele areale emitatoare de fluxuri turistice inspre zona
montana sunt marile aglomerari urbane din tarile bogate.

In ceea ce priveste structura demografica, exista importante diferentieri ale ratei

plecarilor in vacanta la munte. In primul rand, trebuie spus ca cererea in turismul montan provine
in cea mai mare parte din mediul urban. In al doilea rand, chiar daca se vorbeste despre o
dofuziune sociala a turismului montan in clasele sociale medii, acest fenomen nu a atins toate
segmentele populatiei in aceeasi masura.

Nivelul general de instruire influenteaza si alegerea destinatiilor de vacanta;

exigentelor tot mai ridicate in ceea ce priveste calitatea prestatiilor, manifestate de categoriile
sociale superioare provin din transferarea obiceiurilor urbane de consum pe durata vacantelor.

Playvolume00:00/00:53Elon Musk faces clash with Mexican tequila industryTruvidfullScreen

Un factor important care actioneaza mai ales asupra directionarii fluxuirlor turistice este
dat de apropierea culturala si istorica.
 Evolutia unor factori de natura psihologoca – cum ar fi moda, nevoile – a determinat
schimbari importante in marimea si structura cererii turistice montane. Putem spune ca moda a
influentat puternic „propagarea” obiceiurilor de a petrece vacanta la munte sau de a schia, in
randul populatiei oraselor bogate, la sfarsitul secolului XIX-lea. Ulterior, alegerea destinatiei
montane sau practicarea anumitor activitati in zona montana au fost influentate de moda.

Activitatea turistica a fost marcata si de evolutiile socio-culturale, sub aspectul cresterii in

intensitate si in frecventa a nevoilor umane superioare, considerate de catre A. Maslow in varful
piramidei nevoilor. Operatorii din turismul montan au fost nevoiti sa tina cont de emotivitatea
crescanda a clientilor, venind in intampinarea lor cu o varietate de forme de agrement, cu servicii
tot mai diversificate care sa satisfaca nu doar nevoile de baza ci si pe cele de autorealizare,
automultumire spirituala si recunoastere a unui anumit statut social, dobandit ca urmare a
consumatorului turistice in zona montana (alpinismul, schi alpin, escalada, sporturi extreme pot
conferi individului un inalt statut social).

Din ce in ce mai mult, turistii cauta o anumita utilitate a actului turistic pentru organism si
pentru spirit. De aceea, importanta imaginii si capacitatea consumatorului de a-si imagina un loc
care sa-i satisfca nevoile joaca un rol deosebit in alegerea destinatiilor.

Schimbarile obiceiurilor de consum turistic pot fi considerate un factor de natura

psihologica, dar acestea se datoreaza si unor cauze economice sau conjuncturale. Astazi,
clientela isi diversifica si isi fractioneza vacantele. Nu se mai poate vorbi despre clientela unei
anumite stasiuni, ci de categori de clienti ale caror carasteristici, cultura comportament, cerinte,
asteptari saut foarte variate. Astfel, multe statiuni montane au fost nevoite sa-si adapteze propria
oferta unor segmente de piata foarte diferite. O alta tendinta este aceea de a fractiona concediile
de obicei in vacanta de vara si cea de iarna; astfel, sejurul mediu a scazut in prezent la 7-8 zile
si in acelasi timp, a crescut frecventa plecarilor in week-end, in zonele montane apropiate.

O puternica influenta au manifesta-o si oganizarea a numeroase conscursuri sportive

de iarna si puternica lor mediatizare – Olimpiade, Cupe Mondiale, Universiade si multe alte
concusuri de mai mica anvergura. Aceasta influenta a fost simtita atat asupra dezvoltarii ofertei
turisitce, cat si asupra cresterii numarului de turisti amatori de sporturi de iarna.

Iata asadar o paleta larga a factorilor care si-au pus amprenta asupra evolutiei cererii
turistice in zonele montane. Intensitatea influentei lor a fost diferita de la o tata la alta sau de la o
perioada la alta si este foarte dificil de masurat. Pot fi apreciate insa rezultatele acestei influente,
reflectate in dinamica cererii in turism montan.

In ultimele decenii, turismul montan a ajuns sa se asimileye, in mai toate tarile lumii, cu
notiunea de turism pentru practicarea sporturilor de iarna, datorita schimbarilor intervenite
in cadrul cererii turistice. Astfel, daca la inceputul secolului muntele era solicitat pentru sezonul
estival, motivatia clintelei fiind aceea de a beneficia de conditiileclimatice pentru odihna si
tratament sau pentru practicarea drumetiei, cea de-a doua jumatate a secolului nostru se
caracterizeaza printr-o crestere spectaculoasa a numarului amatorilor de sporturi de iarna, astfel
incat aceasta tinde sa devina motivatia principiala a circulatiei turisitce in zona montana.
 Chiar si in zilele noastre, turismul montan se bazeaza pe un numar relativ mic de practici
dominante: schi alpin, alpinism, drumetii, sejur termal, vilegiatura lacustra, schi fond. Fiecare din
acestea contine reprezentarea unui sit ideal (peisaj, relief, echipamente etc.) si are propriile sale
conditii de realizare. Diversificarea progresiva a acestor practici de baza a determinat alegera
succesuva a diferitelor locuri-model, avand variate caracteristici naturale si sociale.

Cele mai vechi si mai cunoscute statiuni montane ofereau conditii turistilor a
caror motivatie principala era una din urmatoarele: termalism, alpinism, climatism, vilegiatura
moderna si drumetie, cercetari botanice, glaciare si cartografice. Ulterior au aparut si alte
practici, respectiv motivatii turistice, odata ci valorificarea altor resurse turistice montane sau cu
evolutia modei, a nevoilor etc. Astfel, au fost atrase in circuitul turistic si au devenit motivatia
principala a deplasarii cascadele pitoresti, drumurile taiate in stanca, geizerele si alte surse
termale, grotele si defileele.

O motivatie care nu este noua dar a capatat in prezent noi dimensiuni este intoarcerea la
natura, mai precis in acel mediu natural virgin sau cat mai putin transformat de om. Numeroase
studii arata ca tot mai multi turisti isi aleg destinatiile in functie de modul in care percep ca
acestea sunt in perfecta armonie cu mediul inconjurator; mai mult, se remarca p tendinta de
crestere a sejurilor inregistrate in parcurile nationale sau in parcurile naturale[4].

Aceasta paleta de motivatii si practici a generat anumite tipuri de turisti ce pot fi intalniti
in statiunile montane: schiorul; turistul „curios” care doreste sa descopere muntele; turistul
contemplativ, care apreciaza natura, puritatea aerului, linistea, frumusetea peisajului, bogatia
floristica si faunistica; amatorul de drumetii; alpinistul; „consumatorul” de animatie si sporturi
de vara; pe de alta parte, exista si alte motive pentru care turisti pot prefera statiunile montane,
cum ar fi evitarea zonelor prea scumpe – zona montana oferind posibilitati si pentru cei cu
venituri mai modeste – sau a celor prea aglomerate, cum sunt, de obicei, statiunile de litoral.

Practicile turistice s.au nascut in cadrul unor grupuri sociale de dimensiuni reduse,
localizate intr-una sau mai multe arii geografice. In timp, inventarea de noi practici a fost
apanajul unor categorii sociale bine definite ale marilor orase europene: intelectualim artisti,
oameni de stiinta, aristocrati. Astazi, se pare ca inovatia in domenii aprtine grupurilor de tineri –
este cazul unor practici cum ar fi parapanta, deltaplanul, cicloturismul sau unele sporturi
extreme. Pornind de la aceste grupuri initiatoare, practicile turistice montane s-au difuzat in plan
social, cuprinzand din ce in ce mai multi adepti.

In ceea ce priveste sporturile de iarna, practicarea lor a capatat in timp noi dimensiuni,
datorita acelorasi fenomene: difuziunea sociala si multipicarea siturilor pentru sporturile de iarna,
pornind de la anumite modele de referinta. Pe langa schiul alpin (slalom si coborare), s-au
dezvoltat tot mai mult si alte practici: schiul nordic (schi fond, raid nordic sau „schi-radonnee”,
sarituri cu schiuri, biatlon), patinajul, saniusul, bobul.

Actuala diversificare a motivatiilor si practicilor, care urmeaza unei lungi perioade fidele
unor modele turistice montane, ridica profesionistilor serioase probleme de adaptare si de
orientare spre asa-zisele „nise de clientela”. Ultimii ani se caracterizeaza astfel printr-o relativa
stagnare a pietei sporturilor de iarna, mai ales in tarile dezvoltate si prin cresterea interesului
pentru practicarea unor sporturi de vara in zonele montane. Preferintele turistilor se indreapta tot
mai mult si spre zonele montane rurale, unde pe langa motivatia odhnei sau a practicarii
drumetiwi si a unor sporturi, exista posibilitatea integrarii in activitatea populatiei locale, a
comunicarii si schimbarilor intercurale – nevoi ce se manifesta astazi tot mai pregnant in randul
tot mai pregnant in randul populatiei de toate varstele.