Sensori de Radiatie UV Pentru Ingineria BIO - Medicala
Sensori de Radiatie UV Pentru Ingineria BIO - Medicala
Sensori de Radiatie UV Pentru Ingineria BIO - Medicala
CZU 621.315.592
Metodica experimentului
Una dintre proprietăţile de bază ale materialelor semiconductoare
utilizate pentru elaborarea detectorilor de radiaţie UV este prezenţa benzii
interzise largă (Eg≥3.0 eV) necesară pentru a exclude ori a reduce la minimum
sensibilitatea la radiaţie vizibilă şi infraroşie. Această cerinţă este satisfăcută
de compuşii Zn3In2S6 (a), Zn3GaIn6 S6 (b) şi Zn3 AlIn2 S6 (c) ce fac parte din
familia calcogenizilor cu structură cristalină în straturi şi au lărgimea benzii
interzise egală cu 3.05, 3.25, şi 3.37 eV corespunzător [10,14]. Pe baza acestor
materiale sunt elaboraţi fotoreceptori cu caracteristica spectrală
dreptunghiulară (П), care au sensibilitate înaltă în limita cuantelor cu energia
mai mare decît lărgimea benzii interzise hν>Eg . Această proprietate este
caracteristică pentru materialele susmenţionate datorită vitezei mici de
recombinare la suprafaţă în aceşti semiconductori. Procesul de elaborare şi
construire a fotoreceptorilor se descrie în lucrările [13-16]. Au fost folosite
monocristale lamelate cu aria suprafaţei S≥100 mm2 , care se despică uşor pînă
la grosimi 10÷500 µm.
În calitate de structură fotosensibilă servesc diode Schottky cu bariera la
suprafaţă (SBS), care au următoarele avantaje de principiu:
- fotosensibilitate înaltă într-o gamă spectrală largă de lungimi de undă;
- nu este necesară sursa electrică, deoarece fotocurentul este generat pe
baza radiaţiei ce se recepţionează;
- caracteristica Luxamperice (CLA) este liniară într-un interval mare al
fluxului recepţionat;
- tehnologie simplă de confecţionare.
Studiul caracteristicilor SBS a fost efectuat cu eşantioane pe baza
monocristalelor stratificate ZnIn2S4 [9,10].
În calitate de contact redresor, s-a utilizat pelicula de Pt cu grosimea 10-
15 nm, cu transparenţă uniformă în domeniul UV apropiat. Drept contact
ohmic a servit pelicula de ITO (amestec de SnO 2 şi In2 O3 ). Ambele contacte s-
au depus pe planele cristalografice (0001) situate de o parte şi de alta a
lamelelor cu grosimea 10-20 μm prin metoda evaporării termice în vid. În
cazul detectorului pe bază compusului CdAl2 S(O2 ) s-au depus contacte
coplanare.
Rezultatele şi discuţia lor
În figura 1 sunt prezentate distribuirile spectrale normate ale semnalului
fotoelectric SBS pe baza multisulfizilor a, b şi c la temperatura de cameră
(T=300 K), distribuire mai largă şi cu o deplasare mai pronunţată în domeniul
lungimilor de undă mici în comparaţie cu spectrele fotoconductibilităţii.
Aceasta se explică prin scurgerea de sarcină în regiunea contactului
structurilor respective.
10 Sensori de radiaţie UV pentru ingineria bio-medicală
Tabelul 1
Parametrii principali ai detectorilor
Sensibilitatea în curent, A⋅/W 4⋅10 -4 -3⋅10 -3
2
Limita de sus a linearităţii CLA, W/cm 10 -4 -10 -2
Rezistenţa bazei, Ω 105 -3⋅106
Durata fotorăspunsului, s 10 -3
Sensori de radiaţie UV pentru ingineria bio-medicală 11
Fig. 3. Spectrele tipice ale fotoconducţiei ceramicii CdAl 2 O4 (1) şi CdAl 2 S4 (2)
localitatea Vulcăneşti au fost determinaţi următorii indici: 1,7± 0,02; 2,3± 0,03;
2,5± 0,02; 3,3± 0,03; 2,8± 0,01; 1,6± 0,02 (UVA) şi respectiv - 2,7± 0,02; 3,1±
0,03; 3,4± 0,02; 4,2± 0,02; 3,3± 0,03; 2,4± 0,02 (UVB). Astfel in zonele date
pentru radiaţia UVA şi UVB se denotă o ascensiune valorică a dozei radiaţiei cu un
vîrf major la orele 1400 şi cu o regresie ulterioară (mai pronunţată la orele 1800). O
majorare mai pronunţată a indicilor respectivi s-a elucidat în zona sudică a
Republicii Moldova. La compararea indicilor din zona sudică cu cei din zona
nordică s-a determinat o majorare certă (în %) cu: 41,7%; 44%; 25%; 17,8%; 27%;
45% (UVA) şi respectiv – 28,6%; 24%; 13,3%; 16,7%; 22,2%; 33,3% (UVB).
Compararea dozelor din zona centrală şi cea nordică a evidenţiat deasemenea o
majorare certă - în zona centrală cu: 16,7%; 18,7%; 10%; 7,1%; 13,6%; 27%
(UVA) şi respectiv – 14,2%; 16%; 6,6%; 8,3%; 14,8%; 16,7% (UVB). La fel o
majorare esenţială a nivelurilor date se determină în zona sudică în comparaţie cu
zona centrală. Pentru UVA majorarea dozei fiind de: 21,4%; 21%; 13,6%; 10%;
12%; 14,2% şi respectiv UVB- 12,5%; 6,9%; 6,2%; 7,7%; 6,5% şi 14,3%.
În rezultatul analizei măsurărilor efectuate se poate formula concluzia că un
nivel mai mare al dozei radiaţiei UVA şi UVB s-a determinat în localitatea sudică a
Republicii Moldova- Vulcăneşti, fapt ce poate influenţa ca factor de risc
morbiditatea cataractei senile în republică.
Concluzii
Bibliografie
CZU 621.315.592
CZU: