Sensori de radiaţie UV pentru ingineria bio-medicală 7

CZU 621.315.592

SENSORI DE RADIAŢIE UV PENTRU INGINERIA BIO-

MEDICALĂ
Ion Ababii, academician; Efim Aramă, prof.dr.hab.; Ion Jeru, conf.dr.
(Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "N. Testemiţanu", Moldova)
Vasile Jitari, prof.dr.hab.; Tatiana Shemyakova, conf.dr.
(Institutul de Fizică Aplicată, Moldova)

Sunt prezentate rezultatele elaborării, construirii şi implementării detectorului de radiaţie

ultravioletă (UV) cu sensibilitate înaltă, care se utilizează la dispozitivele portative pentru
măsurarea intensităţii şi dozei de radiaţie. Fotoreceptorii posedă stabilitate înaltă la iradiere şi
în legătură cu aceasta au multiple aplicaţii practice, inclusiv pentru construirea detectorului de
radiaţie Reontgen şi a traductorului pentru înregistrarea densităţii fluxurilor de electroni.
Parametrii optimi dau posibilitatea de a utiliza detectorul în medicină, biologie, ecologie şi
agricultură.
Introducere
Radiaţia ultravioletă (UV) a spectrului acţionează efectiv asupra
activităţii vitale a plantelor şi a organismelor vii. Acest fapt condiţionează
aplicarea ei largă în biologie, medicină, agricultură şi ecologie. Conform
opiniei [1] radiaţia UV se divizează în trei domenii: UVA, UVB şi UVC.
Ultravioletul - UVA (λ=320÷400 nm) face parte din radiaţia solară, ce ajunge
la suprafaţa Pămîntului, şi are un eritem slab; UVB (λ=280÷320 nm) are
acţiune asupra pielii, producînd un eritem mai pronunţat urmat de pigmentaţie;
ultravioletul UVC (λ=220÷280 nm) are acţiune net dăunătoare asupra materiei
vii.
Marea majoritate a mediilor biologice vegetale şi animale absorb radiaţia
UV cu o lungime de undă mai mică de 230 nm. Proteinele absorb radiaţiile cu
lungimea de undă λ≤275 nm; acizii nucleici şi grăsimile sunt de asemenea
absorbante. Este suficient de menţionat că şi ochiul uman se expune de-a
lungul vieţii radiaţiei UV ce face parte din spectrul radiaţiei solare. Funcţia
principală a polului anterior ocular (a corneei şi cristalinului) este de a
focaliza această radiaţie pe retină, constituind totodată şi un filtru eficient
pentru UVA şi UVB, protejînd retina de acţiunea lor dăunătoare. Radiaţia cu
lungime de undă λ=295 nm este absorbită complet de cornee. Cristalinul
absoarbe radiaţiile UVA şi UVB (295÷400 nm) care traversează corneea şi pot
avea efecte fototraumatice asupra proteinelor structurale cristaline. Expunerea
prelungită (doză mare) a cristalinului la radiaţia UV duce la o deteriorare
fotochimică cumulativă, provoacă oftalmia actinică, cataracta, distruge retina,
ducînd la orbire. Mecanismul prin care radiaţia UVA şi UVB produc cataracta
nu este prea clar; procese de natură biochimică şi biologică pot avea loc între
8 Sensori de radiaţie UV pentru ingineria bio-medicală

momentul fotochimic şi formarea cataractei [2]. Există numeroase studii

epidemiologice şi de laborator care demonstrează că fotonii de radiaţie UV
care ating ochul (în special UVB) sunt intens cataractogeni pentru cristalinul
uman. Această constatare a generat un mare interes pentru mecanismul
acţiunii radiaţiei UVB asupra proteinelor cristalinului, şi mai nou, asupra
ADN -ului celulelor epiteliale din cristalin. În literatura de specialitate există
studii ce arată că radiaţia UV determină schimbări în structura proteinelor
cristalinului, care pot modifica interacţiunile acestora, răspunzătoare pentru
menţinerea transparenţei cristalinului în vivo [3].
În aceeaşi ordine de idei radiaţia UV în doze optime, stimulează
dezvoltarea organismelor tinere şi împiedică apariţia rahitismului şi a anemiei,
iar radiaţia care are un maximum de circa λ=300 nm la o anumită doză
provoacă cancerizarea. Efectul acestui tip de radiaţie asupra plantelor de
asemenea depinde de doză.
În contextul celor menţionate este evidentă necesitatea aprecierii exacte
a dozei de radiaţie UV. Interesul sporit faţă de receptorii de radiaţie UV s-a
intensificat considerabil în ultimii ani. Acest interes este pe deplin justificat,
dat fiind faptul că domeniul spectral menţionat, în comparaţie cu alte
subdiapazoane spectrale, în special cele ale luminii vizibile, este insuficient
asigurat cu detectori de dimensiuni mici şi relativ iefteni.
În prezent pentru domeniul UV sunt propuse cîteva modele de detectori.
Pentru aplicarea mai extinsă sunt necesare aparate portative cu fotoreceptori
din structuri semiconductoare. Ele întrunesc un şir de calităţi necesare: sunt de
dimensiuni mici, posedă siguranţă garantată, au alimentare autonomă [4]. De
exemplu, autorii lucrării [5] propun detectori cu bariere la suprafaţă pe
pelicule epitaxiale n-n+-GaP. Pe baza lor este confecţionat măsurătorul
radiaţiei UV UVR-21. În calitate de avantaj în lucrare se menţionează
simplitatea producerii şi exploarării lor. Cercetătorii din IFS al AŞ din Ucraina
propun pentru realizare fotodiozi confecţionaţi pe baza peliculelor
calcogenizilor de cadmiu ce pot fi aplicaţi pentru înregistrare UV în diferite
subdiapazoane de lungimi de undă [6]. În lucrare se propun diferiţi detectori
pentru acest domeniu spectral pe baza multisulfizilor stratificaţi [7,8].
Tehnologia preparării monocristalelor stratificate este simplă, iar metodica
aprecierii caracteristicilor tehnice este descrisă în lucrările [9-11]. Pentru
subdiapazonul bactericid sunt elaboraţi fotorezistori pe baza oxidului şi
sulfidului aluminaţilor de cadmiu (CdAl2 S (O2 )) [12].
Un UVimetru analogic cu cei menţionaţi a fost elaborat, construit şi
implimentat de către colaboratorii Universităţii de Stat de Medicină şi
Farmacie "Nicolae Testemiţanu", catedrele Otorinolaringologie, Biofizică,
Informatică şi Fiziologia Omului în colaborare cu Institutul de Fizică Aplicată
al AŞ a Moldovei.[7,13-15].
 Sensori de radiaţie UV pentru ingineria bio-medicală 9

Metodica experimentului
Una dintre proprietăţile de bază ale materialelor semiconductoare
utilizate pentru elaborarea detectorilor de radiaţie UV este prezenţa benzii
interzise largă (Eg≥3.0 eV) necesară pentru a exclude ori a reduce la minimum
sensibilitatea la radiaţie vizibilă şi infraroşie. Această cerinţă este satisfăcută
de compuşii Zn3In2S6 (a), Zn3GaIn6 S6 (b) şi Zn3 AlIn2 S6 (c) ce fac parte din
familia calcogenizilor cu structură cristalină în straturi şi au lărgimea benzii
interzise egală cu 3.05, 3.25, şi 3.37 eV corespunzător [10,14]. Pe baza acestor
materiale sunt elaboraţi fotoreceptori cu caracteristica spectrală
dreptunghiulară (П), care au sensibilitate înaltă în limita cuantelor cu energia
mai mare decît lărgimea benzii interzise hν>Eg . Această proprietate este
caracteristică pentru materialele susmenţionate datorită vitezei mici de
recombinare la suprafaţă în aceşti semiconductori. Procesul de elaborare şi
construire a fotoreceptorilor se descrie în lucrările [13-16]. Au fost folosite
monocristale lamelate cu aria suprafaţei S≥100 mm2 , care se despică uşor pînă
la grosimi 10÷500 µm.
În calitate de structură fotosensibilă servesc diode Schottky cu bariera la
suprafaţă (SBS), care au următoarele avantaje de principiu:
- fotosensibilitate înaltă într-o gamă spectrală largă de lungimi de undă;
- nu este necesară sursa electrică, deoarece fotocurentul este generat pe
baza radiaţiei ce se recepţionează;
- caracteristica Luxamperice (CLA) este liniară într-un interval mare al
fluxului recepţionat;
- tehnologie simplă de confecţionare.
Studiul caracteristicilor SBS a fost efectuat cu eşantioane pe baza
monocristalelor stratificate ZnIn2S4 [9,10].
În calitate de contact redresor, s-a utilizat pelicula de Pt cu grosimea 10-
15 nm, cu transparenţă uniformă în domeniul UV apropiat. Drept contact
ohmic a servit pelicula de ITO (amestec de SnO 2 şi In2 O3 ). Ambele contacte s-
au depus pe planele cristalografice (0001) situate de o parte şi de alta a
lamelelor cu grosimea 10-20 μm prin metoda evaporării termice în vid. În
cazul detectorului pe bază compusului CdAl2 S(O2 ) s-au depus contacte
coplanare.
Rezultatele şi discuţia lor
În figura 1 sunt prezentate distribuirile spectrale normate ale semnalului
fotoelectric SBS pe baza multisulfizilor a, b şi c la temperatura de cameră
(T=300 K), distribuire mai largă şi cu o deplasare mai pronunţată în domeniul
lungimilor de undă mici în comparaţie cu spectrele fotoconductibilităţii.
Aceasta se explică prin scurgerea de sarcină în regiunea contactului
structurilor respective.
10 Sensori de radiaţie UV pentru ingineria bio-medicală

Fig.1. Dependenţa spectrală a fotorăspunsului diodelor Shottcky pe baza compuşilor

Zn3 InAlS6 (1), Zn3 InGaS6 (2) şi Zn3 In2 S6 (3) cu contact redresor

Valoarea benzii interzise Eg a compuşilor 1, 2 şi 3 creşte în ordinea

nominalizării lor, iar maximul distribuirii spectrale a semnalului se deplasează
în direcţia de unde scurte ale spectrului. După cum se vede din fig. 1 spectrul
fotosensibilităţii SBS pe baza semiconductoarelor acoperă domeniul UV
apropiat. Sensibilitatea relativă se micşorează în direcţia vizibilă a spectrului
(λ≈380÷400 nm). Valoarea maximă a tensiunii electromotoare (TEM) (circuit
deschis) este de 400÷600 meV, iar coeficientul de redresare a curentului
102÷104. Maximul spectrului TEM este localizat la 3.5, 3.7 şi 3.2 eV pentru
SBS, construite pe baza compuşilor 1, 2 şi 3 corespunzător.
În receptorii reali pentru limitarea sensibilităţii spectrale şi excluderea
fîşiei nedorite se folosesc filtrele УФС-2 şi ЖС-3 cu grosimea 0,1 cm.
Caracteristicile spectrale tipice sunt prezentate în figura 2, iar parametrii
principali ai detectorilor în tabelul 1.

Tabelul 1
Parametrii principali ai detectorilor
Sensibilitatea în curent, A⋅/W 4⋅10 -4 -3⋅10 -3
2
Limita de sus a linearităţii CLA, W/cm 10 -4 -10 -2
Rezistenţa bazei, Ω 105 -3⋅106
Durata fotorăspunsului, s 10 -3
 Sensori de radiaţie UV pentru ingineria bio-medicală 11

Fig. 2. Caracteristica spectrală a fotorăspunsului diodelor Pt-Zn3 In2 S6 fără (1)

şi cu filtru (2) şi Pt-Zn3 Ga(Al)InS6 cu filtru ЖС-3 (3)

Cercetarea caracteristicilor lux-amperice (CLA) a fotodiodelor expuse

radiaţiei UV cu intensitate mare (∼102 W/m2 ) timp de 3.6⋅105 s şi mai mult a
demonstrat că structurile cu contacte din aur sau platină nu indică semne de
oboseală. Folosirea acestor metale conduce la majorarea timpului de viaţă a
receptorului şi în consecinţă determină preţul relativ mic al acestora. Mostrele
experimentale se folosesc pentru măsurarea valorilor absolute ale fluxurilor de
radiaţie UV şi funcţionează impecabil 4-5 ani. În baza lor sunt elaborate
UVimetre şi dozimetre pentru radiaţia UV. Atît stabilitatea înaltă, cît şi
sistemul simplu de înregistrare a semnalului, asigură acestor dispozitive
avantaje considerabile faţă de cele construite pe baza altor compuşi [15].
CLA a diodelor SBS pe baza cristalelor stratificate este liniară în limite
largi ale intensităţii radiaţiei UV (pînă la 10 -2 W/cm2 ). Este evident că
UVimetrele, folosite la măsurarea unor intensităţi mai mici, vor funcţiona un
termen mai îndelungat. Pentru prelungirea termenului de funcţionare s-a
utilizat filtrul neutru omogen pentru domeniul UV apropiat, care atenuează
intensitatea de ×10, ×100 ori. Filtrul prezintă o peliculă de Ni cu grosimea
corespunzătoare depusă pe suport de cuarţ prin metoda evaporării termice în
vid.
Fororeceptorii elaboraţi pe baza diodelor Shottcky Me-Zn3 In2 S6 au
sensibilitate în domeniul lungimilor de undă 220÷400 nm. Pentru atingerea
unor performanţe mari ale sensibilităţi în domeniul benzilor spectrale cu efect
eritem A, B, şi A+B s-au folosit filtre optice ieftine pe baza compuşilor
vitroşi. Pentru înregistrarea radiaţiei din domeniul A+B cel mai potrivit s-a
12 Sensori de radiaţie UV pentru ingineria bio-medicală

dovedita fi filtrul UFS-2 cu grosimea d=1 mm, iar pentru înregistrarea

domeniului A s-a folosit sistemul alcătuit din filtrele UFS-1 (d=1 mm) şi SS-
13 (d=2 mm) sau sistemul alcătuit din filtrele UFS-1 (d=1 mm) şi FS-1 (d=2
mm). Pentru înregistrarea radiaţiei domeniului B a fost ales filtrul UFS-1 (d=1
mm) în combinare cu GS-3 (d=2 mm). Deoarece pentru toate cele trei domenii
ale radiaţiei eriteme trebuie folosit filtrul UFS-2, el s-a instalat în interiorul
transductorului, iar pentru filtrele SS-13 (FS-1) şi GS-3 s-a prevăzut
posibilitatea de instalare dinamică. Pentru comodităţile utilizatorilor a fost
elaborată o construcţie specială [14], în care înaintea transductorului este
instalat un disc obturator cu trei ferestruici (fără filtru şi cu filtru GS-3 sau SS-
13 (FS-1). La rotirea discului obturator are loc fixarea uneia din cele trei
ferestruici în faţa transductorului, pentru înregistrărea dozei de radiaţie sau a
intensităţii în unul din domeniile susnumite. Evident, etalonarea blocului
electronic s-a efectuat separat pentru fiecare din cele 3 domenii spectrale (A,
B şi C). Cristalele utilizate, după cum se afirmă în lucrarea [14] au o
stabilitate mare, deci, şi fotoreceptorii elaboraţi în baza lor vor rezista acţiunii
factorilor fizici.
În figura 3 sunt prezentate spectrele fotorezistorilor pe baza ceramicii
CdAl2O4 şi a monocristalelor CdAl2 S4 [12]. Ele cuprind domeniul spectral
220÷320 nm cu sensibilitate maximă la lungimea de undă 250 nm. Diodele au
stabilitate înaltă la funcţionare într-un mediu cu un grad sporit de umiditate,
menţinîndu-şi sensibilitatea absolută ~10 -5 A·cm2 /W.

Fig. 3. Spectrele tipice ale fotoconducţiei ceramicii CdAl 2 O4 (1) şi CdAl 2 S4 (2)

Analiza comparativă a parametrilor receptorilor elaboraţi de noi cu cei

descrişi în lucrările menţionate, arată că aceştea posedă caracteristici
 Sensori de radiaţie UV pentru ingineria bio-medicală 13

superioare celor existente. De exemplu, un singur filtru УФ-2 cuprinde

întregul domeniu spectral cu acţiune eritemă 280-390 nm. Este foarte
important că la lungimea de undă 400 nm sensibilitatea dispozitivului scade
brusc, cu mai mult de trei ordine de mărime.
Compuşii cu vacanţe stoechiometrice din care fac parte şi cei studiaţi, au
un nivel înalt de stabilitate [20]. Deci, în principiu, ne putem aştepta ca
dispozitivele să reziste unor fluxuri considerabile de radiaţie ionizantă. Pentru
studierea stabilităţii fotodiodelor la acţiunea radiaţiei de natură radioactivă s-
au cercetat structurile Pt-Zn3In2S6-In la acţiunea torentului de electroni cu
energia 40 keV. Adîncimea de pătrundere a electronilor în monocristale prin
electrodul semitransparent de Pt calculată cu ajutorul formulei lui Yang
A
l= E p n , unde E p este energia electronilor primari, în keV, A=1,5⋅10 -6 , dacă
ρ
ρ se exprimă în g/cm3, n=1,35, nu depăşeşte cîţiva µm. Aşa dar, adîncimea de
ionizare revine pe porţiunea însărăcită a diodei, iar spaţiul semiconductorului
cu grosimea de 10-20 µm practic nu este supus influenţei radiaţiei. Din această
cauză, pentru dirijarea influenţei s-au ales acei parametri care determină
regiunea barierei: distribuirea spectrală a TEM, sensibilitatea, porţiunea
directă a caracteristicii curent-tensiune (CCT) la tensiuni mici şi curentul
indirect. Aceşti parametri s-au măsurat la o partidă de diode pînă şi după
iradierea cu dozele 6⋅1016, 1017, 6⋅1017 , 1018 el/cm2 . Pentru primele două doze
caracteristicile diodelor coincideau cu cele iniţiale. Schimbări ale parametrilor
diodelor se observă începînd de la doza 6⋅10 17 el/cm2 şi se manifestă prin
schimbarea fotosensibilităţii şi a maximului TEM, prin creşterea curenţilor
direct şi indirect aproximativ de 4 ori, prin deplasarea poziţiei maximului
fotorăspunsului spre energiile mici pînă la 0,6 la doza de 1018 el/cm2 .

Fig. 4. Dispozitiv cu scală logaritmică pentru măsurarea intensităţii în limitele valorilor

10-4÷10 mW/cm2; domeniul lungimilor de undă 280÷400 nm. Alimentarea- 4.5 V.
14 Sensori de radiaţie UV pentru ingineria bio-medicală

Îmbinarea valorilor înalte ale fotosensibilităţii şi a stabilităţii crează

perspectiva că compuşii calcogenizi multicomponenţi să fie utilizaţi şi în
calitate de detectori pentru radiaţia Roentgen. În baza compuşilor a, b, şi c au
fost construiţi experimental detectori ai radiaţiei Roentgen, cu rezistenţa de
întuneric 109 Ohm, sensibilitate înaltă în domeniul energiei cuantelor 1-10
keV. Factorii de amplificare, măsuraţi în domeniul energiilor 2-7 keV
depăşesc valoarea de 104 el/cuant. Rezoluţia în timp nu depăşeşte 10 -9 s.
Aceşti parametri permit recomandarea detectorilor nominalizaţi la
diagnosticarea plasmei laser. Menţionăm că pe baza detectorilor descrişi mai
sus, folosind posibilităţile experimentale ale Institutului de Fizică Aplicată al
AŞ RM, s-au elaborat şi construit UVimetre portative pentru Spitalul
Republican de Copii “Emilian Coţaga” unde au trecut aprobarea cu succes. Ca
exemplu ilustrăm cele spuse cu fotografiile a două dispozitive concrete
construite pe baza diodelor elaborate de noi (figurile 4 şi 5).

Fig. 5. Măsurătorul cu afişaj dijital al radiaţiei UV

cu intensitatea în limitele valorilor 10-4 ÷2·10 mW/m 2 ;
domeniile spectrale, nm: 280÷400, 320÷400, 320÷360.
Doza - 0÷1.6·105 J/m 2 . Alimentarea - 220V

Utilizarea UVmetrului în cercetările şi practica medicală

Una din aplicaţiile practice a dozimetrului în medicină reprezintă utilizarea

lui în scopul de a analiza nivelul dozei energetice a radiaţiei ultraviolete în
dependenţă de zonele geografice ale republicii (Briceni, Chişinău, Vulcăneşti)
pentru a stabili factorii de risc în cazul cataractei senile.
Măsurătorile se efectuau zilnic în prima decadă a lunii iulie la un interval de
2 ore în următoarele intervale de timp- 800, 1000, 1200, 1400, 1600, 1800. Doza
energetică era exprimată în mW/sm2.
Rezultate: Nivelul dozei UVA (şi eroarea) (Briceni) fiind respectiv: 1,2±
0,02; 1,6± 0,03; 2,0± 0,08; 2,8± 0,03; 2,2± 0,02; 1,1± 0,01. Doza energetică a
radiaţiei UVB din zona dată a fost: 2,1± 0,02; 2,5± 0,03; 3,0± 0,02; 3,6± 0,03; 2,7±
0,02; 1,8± 0,02. Pentru Chişinău nivelele respective ale dozei UVA, fiind de: 1,4±
0,01; 1,9± 0,02; 2,2± 0,03; 3,0± 0,02; 2,5± 0,02; 1,4± 0,02. Corespunzător doza
radiaţiei UVB (2,4± 0,02; 2,9± 0,04; 3,2± 0,04; 3,9± 0,03; 3,1± 0,02; 2,1± 0,02). În
 Sensori de radiaţie UV pentru ingineria bio-medicală 15

localitatea Vulcăneşti au fost determinaţi următorii indici: 1,7± 0,02; 2,3± 0,03;
2,5± 0,02; 3,3± 0,03; 2,8± 0,01; 1,6± 0,02 (UVA) şi respectiv - 2,7± 0,02; 3,1±
0,03; 3,4± 0,02; 4,2± 0,02; 3,3± 0,03; 2,4± 0,02 (UVB). Astfel in zonele date
pentru radiaţia UVA şi UVB se denotă o ascensiune valorică a dozei radiaţiei cu un
vîrf major la orele 1400 şi cu o regresie ulterioară (mai pronunţată la orele 1800). O
majorare mai pronunţată a indicilor respectivi s-a elucidat în zona sudică a
Republicii Moldova. La compararea indicilor din zona sudică cu cei din zona
nordică s-a determinat o majorare certă (în %) cu: 41,7%; 44%; 25%; 17,8%; 27%;
45% (UVA) şi respectiv – 28,6%; 24%; 13,3%; 16,7%; 22,2%; 33,3% (UVB).
Compararea dozelor din zona centrală şi cea nordică a evidenţiat deasemenea o
majorare certă - în zona centrală cu: 16,7%; 18,7%; 10%; 7,1%; 13,6%; 27%
(UVA) şi respectiv – 14,2%; 16%; 6,6%; 8,3%; 14,8%; 16,7% (UVB). La fel o
majorare esenţială a nivelurilor date se determină în zona sudică în comparaţie cu
zona centrală. Pentru UVA majorarea dozei fiind de: 21,4%; 21%; 13,6%; 10%;
12%; 14,2% şi respectiv UVB- 12,5%; 6,9%; 6,2%; 7,7%; 6,5% şi 14,3%.
În rezultatul analizei măsurărilor efectuate se poate formula concluzia că un
nivel mai mare al dozei radiaţiei UVA şi UVB s-a determinat în localitatea sudică a
Republicii Moldova- Vulcăneşti, fapt ce poate influenţa ca factor de risc
morbiditatea cataractei senile în republică.

Concluzii

Pe baza detectorilor descrişi, folosind posibilităţile experimentale ale

Institutului de Fizică Aplicată al AŞ RM, s-au elaborat şi construit UVimetre
portative pentru Spitalul Republican de Copii “Emilian Coţaga” unde au trecut
aprobarea cu succes.
Utilizînd cristale stratificate de Zn3 In2 S6 , Zn3 GaInS6 şi Zn3 AlInS6 , s-au
elaborat şi construit sensori de radiaţie UV cu sensibilitate înaltă şi
implementaţi în practica medicală pentru măsurarea intensităţii şi dozei de
radiaţie (practic în tot domeniul UV apropiat).
Aceşti fotoreceptori au stabilitate înaltă la iradiere şi, în legătură cu
aceasta, îşi pot găsi multiple aplicaţii practice, inclusiv crearea pe baza
compuşilor semiconductori nominalizaţi a detectorilor de radiaţie ultraviolet,
Roentgen şi pentru înregistrarea densităţii torentelor de electroni.
Fotoreceptorii cu stabilitate temporală înaltă la iradiere pot fi utilizaţi în
medicină, biologie, farmaceutică, ecologie şi instituţiile agricole.
Investigaţiile realizate conduc la concluzia că un nivel mai mare al dozei
radiaţiei UVA şi UVB este present în localitatea sudică a Republicii Moldova-
Vulcăneşti, fapt ce poate influenţa ca factor de risc morbiditatea cataractei senile în
republică.
16 Sensori de radiaţie UV pentru ingineria bio-medicală

Bibliografie

1. Nagi, I. Iosif. Biofizica. Timişoara, 1990. -186 p.

2. Jeru, I., Bendelic, E., Boiştean, V., Aramă, E.. Particularităţi ale
tratamentului medicamentos în cataracta senilă // Analele Ştiinţifice ale USMF,
2003, v.IV, P. 289-293.
3. Stănilă, A.. Cristalinul. Sibiu, 2001. -250 p.
4. Arama, E. //Archives of the Balkan Medical Union, p. 27, 2008.
5. Malic, A., Vygranenco, Y., Shabashkevich, B. et al.//Int. Semicond.
Conf., Sinaia, Romania, 2001, V.1, p. 185-188.
6. Komashchenko, V.N., Kolezhuk, K.V., Venger, E.A. et al. Pis’ma v
ZhTF, v. 28, 19, pp. 32-36, 2002.
7. Ababii, I., Arama, E.. UV Dosimeter for Medical Aplication// Analele
Ştiinţifice ale USM, seria "Ştiinţe fizico-matematice", 2002, P. 45-49.
8. Ababii, I., Aramă, E.. Dozimetru pentru recepţionarea ultravioletului în
Medicină// Analele Ştiinţifice ale USMF, 2002, v.1, P. 164-171.
9. Арама, Е.Д., Грушко, Н.С., Житарь, В.Ф., Радауцан, С.И..
Электрические и фотоэлектрические характеристики диодов Ni-ZnIn2S4 //
ДАН СССР, 1976, т. 227, N6, C. 1329-1383.
10. Арама, Е.Д., Грушко, Н.С., Житарь, В.Ф., Радауцан, С.И.. Влияние
базы на параметры диодов изготовленных из высокоомного ZnIn2S4. // Письма
в ЖТФ, 1997, 2, вып. 6, C. 254-258.
11. Radautsan, S., Raylyan, V., Tsiulyanu, I., Zhitar, V., Marcus, M.,
Moldovyan, N.. New Zn3InGaS6 phase and its main properties. // Progr. Cryst.
Growth and Charact. Caracas, 1985, P. 397-399.
12. Молдовян, Н.А.. Выращивание и исследование фотопроводимости
ZnAl2S4 и CdAl2S4 //Изв. АН РФ, сер. Неорганические Материалы, 1993, т. 27,
№9, С.1969-1971.
13. Zhitar, V.F., Moldovyan, N.A., Arama, E.D., Radautsan, S.. Short-
wavelength radiation detection on the layered sulphides. // XV Annual
Semiconductor conference, Sinaia, Romania, ICCE, 1992, P. 267-270.
14. Aramă, E.. Proprietăţile optice ale sulfizilor multicomponenţi stratificaţi
(monografie). Chişinău, 2004, p. 127-180.
15. Arama, E., Ababii, I., Zhitar, V., Shemyakova, T.. UV Detectors Based
on ZnxIn2S3+x and Related Compounds. // Intern. semiconductor Conf. - Sinaia,
Romania, 2003, v.1, P. 147-150.
16. Житарь, В.Ф., Абрамова, Т.В., Арама, Е.Д., Якуша, В.К.. Кинетика
фотопроводимости и люминесценции ZnIn2S4. // Изв. РАН, сер. неорган.
материалы 1991, т.27, N11, С. 2245-2247.
 Spectroscopia FTIR a monoseleniurii de indiu în filme nanocristaline 17

CZU 621.315.592

SENSORS UV RADIATION FOR MEDICAL EQUIPMENT

Ion Ababii, academician; Efim Arama, Professor, Doctor Habilitat;
Ion Jeru, Associate Professor, PhD
(Nicolae Testimitsanu State University of Medicine and Farmaceuticals)
Vasile Zhitar, Professor, Doctor Habilitat; Tatiana Shemyakova, PhD
(Institute of Applied Physics AS RM)
The results of elaboration, construction and implementation of ultraviolet radiation detector
(UV) with high sensibility are presented, which is used at portative devices for the measuring of
intensity and dose. Photoreceivers possesses high stability at the irradiation and in connection with
it have multiple practical application, inclusively for the construction of Roentgen ray detector and
of transducer for the registering of electrons fluxes density. The optimal parameters give the
possibility to use the detector in medicine, biology, ecology and agriculture.

Prezentat la redacţie la 21.10.09

CZU:

SPECTROSCOPIA FTIR A MONOSELENIURII DE INDIU ÎN

FILME NANOCRISTALINE
Silvia Evtodiev, masterand; Dumitru Untila, student
(Universitatea de Stat din Moldova, Chisinau, Moldova)
Iulia Caraman, conf. dr.
(Universitatea din Bacău, Romania)
Delia Davidescu, doctorandă; Adrian Dafinei, prof. dr.
(Universitatea din Bucureşti, Romania)
Leonid Palachi, conf.dr.
(ULIM, Chisinau, Republica Moldova)
În lucrare, cu ajutorul spectrelor FTIR de transmisie şi reflexie optică (T, R) în domeniul
numerelor de undă de la 15000 cm-1 pînă la 100 cm-1, se investighează modele de vibraţie de la
filme monocristaline cu grosimi de 0,15÷82,0 μm din InSe şi influenţa dimensiunii oxidului propriu
şi a cristalitelor InSe asupra modurilor de vibraţie. Filmele monocristaline de InSe au fost obţinute
prin despicare de la un bloc monocristalin, crescut prin metoda Bridgman-Stockbargher. Pulberile
micro şi nanodimensionale au fost fabricate prin măcinare mecanică din monoseleniură de indiu cu
modificaţia γ.