ROLUL ȘI IMPORTANȚA COLABORĂRII CU FAMILIA ÎN EDUCAREA

COPIILOR

Nimic din ceea ce făureşte omul în efemera sa existentă pe acest pământ nu se ridica atâta
la sublim, la creaţie, la dăruire de sine, jertfa și îndeplinire, pe cât este creşterea, educarea și
dezvoltarea copiilor cea mai deplină și sensibilă bucurie a vieţii.
Între factorii educaţiei familia a fost şi este considerată ca factor prioritar şi primordial
deoarece în ordinea firească a lucrurilor educaţia începe din familie motiv care l-a determinat pe
Loisel să afirme că „în familie și pe genunchii mamei se formează ceea ce este mai valoros pe
lume-omul de caracter”
În procesul educativ, părinţii trebuie să ţină seama de particularităţile de vârstă și
individuale ale copilului, de faptul că fiecare etapă de vârstă se caracterizează prin trăsături
definitorii care o diferenţiază pe cea precedentă de cea următoare. După naştere în viaţa copilului
intervin transformări atât din punct de vedere fizic cât şi psihic. Sub influenţa condiţiilor de viaţă
ca şi a educaţiei el poate fi dirijat în direcţia dorită, întrucât organismul are o mare putere de
creştere şi dezvoltare fiind şi foarte maleabil. Ca urmare, acţiunile educative exercitate de părinţi
trebuie să fie raţionale şi continue, să se bazeze pe faptul că dezvoltarea psihică a copilului se
realizează în strânsa legătură cu dezvoltarea sa fizică.
Procesul de dezvoltare nu trebuie înţeles ca o adăugire la ceea ce a fost la naştere, ci ca o
transformare calitativă ce se realizează pe măsură ce organismul copilului creşte. În funcţie de
caracteristicile anatomo-fiziologice, părinţii pot folosi metode şi procedee educative adecvate
fiecărui copil, ei pot contribui la dezvoltarea personalităţii acestuia. Până la vârsta de 3 ani
părinţii constituie primul exemplu, unicul model de viaţa, de comportare, cu ce mai mare
influenţă asupra copilului.
A.S Makarenko a acordat o importanţă deosebită puterii exemplului pe care familia îl are
în educaţie. „Bazele educaţiei se pun până la 5 ani - spunea el -ceea ce aţi făcut până la 5 ani
reprezintă 90 % din întregul proces educativ; după aceea educaţia omului continuă, prelucrarea
omului continuă, dar în general, voi începeţi sa gustaţi roadele căci florile pe care le-aţi îngrijit au
fost pana la 5 ani”.
 Pe parcursul activităţii mele didactice am încercat să cunosc familiile copiilor condiţiile
de viaţă, regimul de activitate şi odihna raportul dintre părinţi, părinţi-copii precum si climatul
familial în general. Am încercat să conştientizez familiile de rolul şi importanţa care o au în
formarea propriilor copii. Copiii nu au nevoie numai de mâncare şi îmbrăcăminte, ci şi de
afecţiune din partea noastră ca părinţi. Trebuie sa le fim exemplu prin toata activităţile
desfăşurate să fim înţelegători şi preocupaţi de ei, de ceea ce fac. Am întâlnit copii a căror părinţi
erau inconsecvenţi în exercitarea influenţelor educative - uneori prea indulgenţi, alteori prea
exigenţi, faţa de comportamentul copiilor – făcând să apară manifestări violente ale acestora,
legate mai ales de satisfacerea unor trebuinţe organice. Prin frecventarea grădiniţei şi printr-o
bună colaborare cu familia am reuşit sa înlăturăm aceste manifestări negative.
Chiar dacă locuim la ţară părinţii sunt foarte preocupaţi ca fiecare copil sa beneficieze de
instrucţie conform posibilităţilor sale, antrenându-se şi ei în acest sens. Aceştia participă cu mult
interes atât la realizarea obiectivului prioritar al grădiniţei adaptarea la regim,ul activităţii şcolare
dar şi activităţilor extraşcolare.
Serbările pe care le-am organizat cu diferite ocazii au fost un bun prilej de cunoaştere și
satisfacţie reciprocă. Chiar dacă uneori am avut emoţii în procurarea costumaţiei copiilor la unele
scenete acestea s-au rezolvat datorită interesului și preocupării părinţilor. Cu foarte multă bucurie
şi satisfacţie şi-au scos din lada de zestre costumele populare pentru a participa la concursurile0
pentru preşcolari sau la realizarea proiectelor tematice.
Exemplele de dragoste de comportare delicată şi de respect îi fac pe copii să nutrească la
rândul lor dragoste şi respect la rândul lor, faţă de fraţi şi mai târziu faţă de fraţi şi de colegi. În
teoria pedagogică, precum şi în practica educaţională, noţiunea de dragoste nu poate fi gândită
decât împreună cu noţiunea de exigenţă. Actul pedagogic fie în şcoală, fie în familie, evoluează
pe cadranul dragoste – exigenţă, iubire – respect, autoritate – încredere. Nu teama de pedeapsă
trebuie să îl determine pe copil la acţiune ci plăcerea de a îndeplini o sarcină, de a se bucura de
aprecierea celor din jur şi de a se afirma ca personalitate.
O condiție importantă în derularea eficientă a procesului instructiv-educativ din grădiniță
o constituie asigurarea unui raport direct proporțional între factorii implicați în dezvoltarea la
această vârstă: familia, grădiniță, societatea. Este recunoscut faptul că, în cadrul acestui ,,complex
formativ", rolul preponderent revine grădiniței, instituție specializată cu cadre specializate anume
pentru realizarea obiectivelor educației preșcolare.
 Activitatea educatoarei implică un înalt grad de responsabilitate personală și civică,
deoarece, de modalitățile complete de realizare ale educației preșcolare depinde, în mare măsură,
întreaga dezvoltare ulterioară a personalității copilului.
Pentru reușita actului educațional, munca depusă de cadrele didactice din grădiniță trebuie
continuată, susținută și întărită de familie. În acest sens educatoarea trebuie să asigure o
permanentă colaborare între grădiniță și familie și să-i convingă pe părinți să păstreze unitatea de
cerințe adresate preșcolarilor cu cele ale grădiniței.
Inițierea părinților în problemele specifice educației și instrucției copiilor se face prin
diverse metode și procedee, alese cu mult tact de către educatoare. Astfel, în discuțiile libere cu
părinții, prin participarea acestora la unele activități din grădiniță realizăm un învățământ modern
și în același timp, facem cunoscută activitatea noastra în rândul părțntilor.
De-a lungul timpului, am observat că, atunci când nu se acordă importanța cuvenită
comunicării cu părinții copiilor, în educația acestora rămân unele lacune importante în formarea
și educarea copiilor preșcolari. Un rol important în colaborarea dintre familie și grădiniță, îl
constituie lectoratele cu părinții. În cadrul acestor întâlniri cu părinții am organizat expoziții cu
lucrări ale copiilor, constând în desene din imaginație, picturi, lucrări din plastilină, obiecte
efectuate în cadrul activităților de lucru manual, construcții din diferite truse, lucrări ale copiilor.
În acest fel, părinții au posibilitatea să vadă ce fac copiii lor la grădiniță și, în același
timp, să compare lucrările copiilor lor cu ale celorlalți copii din grupa, să înțeleagă ce aptiduni au
și ce posibilități de interese dovedesc.
În prima zi când un părinte rămane în clasa, el trebuie întâmpinat cu drag de către
educatoare și prezentat copiilor. Apoi este implicat într-o activitate simplă cu copiii. Implicarea
activă a părinților în activitatea grupei are un avantaj important pentru copil. Educatoarei îi revine
sarcina de a încuraja familia să vină în sala de grupă. La începutul perioadei preșcolare este
important să li se explice părinților că sunt bineveniți în grădiniță și pot participa la orice
activitate doresc. Ei sunt informați cu câteva probleme de ordin general: cunoașterea regulilor și
procedeelor grupei respective, familiarizarea părinților cu modul de dispunere al sălii de grupă,
cerințele educatoarei în implicarea activă a acestora la bunul mers al procesului instructiv-
educativ. Recunoașterea și aprecierea muncii educatoarei îi face pe părinți să se implice și mai
mult în activitatea din grădiniță.
Desfășurând în acest mod activitatea instructiv-educativa din grădiniță, cu participarea
efectiva a familiei îi dăm acesteia posibilitatea să vadă în grădiniță nu doar o supraveghere a
copilului în timpul absenței acestuia din familie, ci și desfășurarea unui proces instructiv-creativ,
bine organizat.