PD Ssa 2014

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 111

Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Colegiul de Transporturi din Chişinău

Catedra de discipline speciale, Secţia automobile

CONFIRMAT
la şedinţa Consiliului metodic
Proces verbal nr. din 2014
/ Carauş Valeriu
director adjunct pentru activitatea didactică

ORGANIZAREA, RECONSTRUCŢIA SAU


MODERNIZAREA TEHNOLOGICĂ A
SECTOARELOR, POSTURILOR ŞI ZONELOR A
STAŢIILOR DE SERVICE AUTO

Îndrumar metodic la elaborarea proiectelor de diplomă pentru elevii la specialitatea 2051

Specializarea 2051.01 „Exploatarea tehnică a transportului auto”

Elaborat:
Prezentată şi aprobată la şedinţa
/ Cazacu Ghenadie Catedrei de discipline speciale,
/ Nirones Aurel Secţia automobile
Proces verbal Nr.
/ Carauş Valeriu din „ ” 2014
/ Carp Vasile /Carp Vasile
şef de catedră
/ Cricovan Alexandru

CHIŞINĂU 2014
CUPRINS
Prefaţă 5
STRUCTURA MEMORIULUI EXPLICATIV AL PROIECTULUI DE
7
DIPLOMĂ
CUPRINSUL PROIECTULUI DE DIPLOMĂ 16
INTRODUCERE 18
CAPITOLUL 1. PARTEA ANALITICĂ
1.1 Caracteristica generală a întreprinderii, firmei. 19
1.2 Caracteristica sectorului (zonei, postului) de producere. 19
1.3 Argumentarea proiectului. 20
CAPITOLUL 2. PARTEA DE PROIECTARE 21
2.1 Destinaţia sectorului (postului, zonei) de producţie, schema procesului
21
tehnologic
2.2 Selectarea datelor iniţiale şi normative 22
2.3 Calculul programului de producţie al S.S.A. 22
2.4 Calculul volumelor anuale de lucru la S.S.A. 23
2.5 Repartizarea volumelor anuale de lucru pe tipuri şi între sectoarele de
24
producţie
2.5.1 Calculul volumului anual de lucru în sectorul (postul, zona) de producţie 26
2.5.2 Calculul volumului anual a lucrărilor auxiliare 26
2.6 Calculul numărului de muncitori productivi în sectorul (postul, zona) de
26
producţie
2.7 Calculul numărului de posturi 27
2.7.1 Sector de spălare şi curăţare a automobilelor 27
2.7.2 Zonă de revizie tehnică a automobilelor 28
2.7.3 Zonă de diagnosticare a automobilelor 28
2.7.4 Zonă de reparaţie curentă (RC) a automobilelor 29
2.7.5 Sector de reparaţie curentă a caroseriilor automobilelor 29
2.7.6 Sector de vopsire a automobilelor 30
2.7.7 Sector de recepţionare-livrare a automobilelor 30
2.7.8 Sector de pregătire pentru vînzare 31
2.8 Selectarea utilajului tehnologic pentru sectorul (postul, zona) de producţie,
31
mecanizarea lucrărilor
2.9 Calculul suprafeţei de producţie a sectorului (postului, zonei) de producţie 34

2
2.10 Calculul necesarului de resurse energetice al sectorului (postului, zonei) de
35
producţie
2.10.1 Calculul necesar de energie electrică 35
2.10.2 Calculul necesarului de apă 35
2.10.3 Calculul necesarului de aer comprimat şi caracteristicilor
36
compresorului
2.10.4 Calculul gradului iluminării încăperilor de producţie 36
2.10.5 Calculul ventilării încăperilor de producţie 37
2.11 Cerinţele generale şi normative în construcţie, planificarea sectorului
37
(postului, zonei) de producţie
2.12 Tehnica securităţii în sectorul (zona) de producţie. 41
2.12.1 Sursele de pericol în sectorul (zona, postul) de producţie. 41
2.12.2 Măsurile antiincendiare în sectorul (zona, postul) de producţie. 42
2.12.3 Măsuri privind protecţia mediului înconjurător. 43
2.12.4 Instrucţiunea cu privire la protecţia muncii în timpul îndeplinirii
43
lucrărilor la sectorul (zona, postul) de producţie.
CAPITOLUL 3. PARTEA TEHNOLOGICĂ 44
3.1 Destinaţia, construcţia şi principiul de funcţionare a mecanismului
44
(sistemului, dispozitivului, agregatului)
3.2 Defecţiunile posibile, simptomele şi cauzele apariţiei acestora 44
3.3 Cerinţele tehnice la dezasamblarea, asamblarea şi reparaţia mecanismului
(sistemului, dispozitivului, agregatului), materialele şi instrumentul 44
utilizat/utilizarea şi argumentarea metodei de remediere a defectelor
3.4 Planul operaţiilor procesului tehologic 45
3.5 Normarea tehnică a operaţiilor menţionate 46
3.5.1 Normarea operaţiilor de dezasamblare – asamblare 46
3.5.2 Normarea operaţiilor de lăcătuşărie 49
3.5.3 Normarea operaţiilor de sudare cu arc electric 51
3.5.4 Normarea operaţiilor de sudare cu gaze 54
3.5.5 Normarea operaţiilor de vopsire 56
3.5.6 Normarea operaţiilor de întreţinere tehnică şi reparaţie 59
3.6 Elaborarea fişelor tehnologice şi de schiţă a procesului tehnologic 60
CAPITOLUL 5. ELABORAREA MACHETULUI, STANDULUI,
61
MATERIALULUI ILUSTRATIV-DIDACTIC

3
CONCLUZIE 62
BIBLIOGRAFIA 63
ANEXA 1 (Normativele pentru S.S.A.) 69
ANEXA 2 (Semne convenţionale ale locurilor de muncă şi consumatorilor de
84
energie)
ANEXA 3 (Factorii de asigurare a activităţii vitale) 90
ANEXA 4 (Instrucţiunea cu privire la protecţia muncii) 91
ANEXA 5 (Indicarea (notarea) documentelor proiectului de diplomă) 94
ANEXA 6 (Fişele tehnologice şi de schiţă) 96
ANEXA 7 (Codul utilajelor tehnologice şi instrumentelor) 107

4
PREFAŢĂ
O etapă foarte importantă a instruirii specialiştilor în domeniul întreţinerii tehnice şi
reparaţiei automobilelor într-o mare măsură îl ocupă proiectul de diplomă. În procesul elaborării
proiectului de diplomă, viitorul specialist trebuie să-şi manifeste înaltul nivel de pregătire, cît
teoretică atît şi practică, în domeniul specialităţii. Lucrul asupra proiectului de diplomă trebuie să se
bazeze pe materiale concrete ale întreprinderii, la care îşi desfăşoară practica de absolvire. La
aceasta, întrebările privind tehnologia, organizarea şi planificarea producerii, elaborate în fiecare
proiect de diplomă, trebuie să fie hotărîte reieşind din problemele impuse în faţa întreprinderii.
Tematica proiectelor de diplomă trebuie să fie într-o oarecare măsură legată cu problemele
concrete, ce stau în faţa transportului auto. Tematica trebuie să prevadă următoarele posibilităţi:
raţionalizarea acţiunilor tehnologiei la întreprinderile de transport auto; utilizarea utilajelor,
instrumentelor, dispozitivelor de o productivitate înaltă; modernizarea utilajului existent, înzestrarea
locului de muncă cu diferite dispozitive şi aparate ce pot să permită efectuarea mecanizării şi
automatizării procesului de producere.
În proiectul de diplomă elevul trebuie:
- să formuleze şi să argumenteze corect sarcina proiectului, bazîndu-se pe cunoştinţele
teoretice şi practice obţinute în producţie;
- să deie dovadă, cu cunoştinţele sale, de a utiliza regulamentele, îndrumarele existente şi alte
documente normative la proiectarea, reconstrucţia sau modernizarea zonelor, sectoarelor şi alte
subdiviziuni de producere;
- să elaboreze documentaţia tehnică necesară, ce dă posibilitatea de a intensifica procesul de
producere şi mărirea productivităţii muncii;
- să aplice pe larg măsurile de protecţia muncii, mediului înconjurător şi măsurile
antiincendiare;
- să utilizeze metode moderne de analiză tehnico-economică la elaborarea diferitor capitole a
proiectului.
Cele mai răspîndite teme a proiectului de diplomă pentru specializarea 2051.01 sunt
proiectele de organizare, reconstrucţie sau modernizare: a zonelor de RT-1, RT-2 şi RC, sectoarelor
şi posturilor specializate de producere, etc.
Fiecare proiect trebuie să fie original şi să poarte un caracter individual, însă după volum,
componenţă şi conţinutul capitolelor de bază, el trebuie să corespundă cu cerinţele existente în
instituţia de învăţămînt respectivă.
Proiectele de diplomă se susţin la şedinţe deschise în faţa unei comisii de calificare de stat în
instituţia de învăţămînt. În de curs de 10-15 min diplomantul trebuie să formuleze pe scurt şi succint
scopul şi importanţa proiectului, să relateze o caracteristică a obiectului de proiectare (reconstrucţie,

5
modernizare), să expună actualitatea şi eficacitatea realizării proiectului, să facă concluzii finale
despre raţionalitatea practică şi eficienţa economică a proiectului în întregime.
După expunerea raportului şi răspunderea la diferite întrebări, se citeşte avizul
conducătorului proiectului de diplomă, diplomantului i se permite de a lua cuvînt pentru a da
răspuns la obiecţiile şi observaţiile făcute.
Membrii comisiei de calificare de stat sunt în drep să adreseze diplomantului întrebări atît
referitoare la tema proiectului, cît şi din diferite problem actuale din producţie. Aprecierea generală
a proiectului şi hotărîrea pentru conferirea calificativului se decide la şedinţa închisă a comisiei şi
apoi se anunţă public candidaţilor.

6
STRUCTURA MEMORIULUI EXPLICATIV AL PROIECTULUI DE DIPLOMĂ

Memoriul explicativ al proiectului de diplomă va cuprinde următoarele părţi


componente:
FOAIE DE TITLU
SARCINA PENTRU ELABORAREA PROIECTULUI DE DIPLOMĂ
AVIZUL CONDUCĂTORULUI LA PROIECTUL DE DIPLOMĂ
FOIA PENTRU ÎNREGISTRAREA OBSERVAŢIILOR
CUPRINSUL
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. PARTEA ANALITICĂ
CAPITOLUL 2. PARTEA DE PROIECTARE
CAPITOLUL 3. PARTEA TEHNOLOGICĂ
CAPITOLUL4. PARTEA ECONOMICĂ
CAPITOLUL 5. ELABORAREA PĂRŢII CONSTRUCTIVE
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
DECLARAŢIA ELEVULUI
Proiectul de diplomă se redactează în limba română. Proiectul de diplomă se organizează pe
capitole şi paragrafe. Memoriul explicativ se întocmeşte pe coli formatul A4 (210x297) în
corespundere cu cerinţele GOST 2.105-79 (ST SĂV 2667-80) şi vezi GOST 3.1104-81 prin una din
metodele:
 dactilografiat- pe o parte a coalei peste două intervale. Caracterele scrise la maşina de
tapat trebuie să fie citeţe, înălţimea nu mai mult de 2,5 mm, banda de culoare neagră;
 manuscris- de bază fiind caracterele tehnice după GOST 2.304-81 cu înălţimea literelor şi
cifrelor nu mai puţin de 2,5 mm. Cifrele şi literele trebuie să fie scrise citeţ, cu cerneală
neagră;
 tipografic- în corespundere cu cerinţele editurii, efectuate prin metoda tipografică;
 prin utilizarea calculatorului şi imprimantei.
Distanţa de la chenar pînă la hotarul textului este necesar de lăsat la începutul rîndului nu
mai puţin de 10 mm, la sfîrşit nu mai puţin de 5 mm. Distanţa de la rîndul de sus şi jos a textului
pînă la chenar (sus şi jos) trebuie să fie nu mai puţin de 10 mm. Reducerea cuvintelor în memoriul
explicativ nu se admite, cu excepţia simbolurilor, abrevierilor adoptate.
Se recomandă ca lucrările să fie redactate cu caractere „Times New Roman”, 12 pt la 1,5
linii.
Titlurile capitolelor şi subcapitolelor se vor scrie cu caractere mari şi bold.

7
Figura 1.1- Parametrii paginii pentru aplicaţia MS WORD (Page setup) prima pagină

8
Figura 1.2- Parametrii paginii pentru aplicaţia MS WORD (Page setup) pagina următore

9
CAPITOLUL 2. PARTEA DE PROIECTARE
2.1 Calculul tehnologic al staţiei de service auto
Pentru efectuarea calculului tehnologic al staţiei de service auto sunt primite următoarele
date iniţiale:
1) Clasa sau modelele de autoturisme deservite la S.S.A.
2) Numărul de posturi la S.S.A.
3) Numărul de automobile deservite la S.S.A. (ASSA);
4) Parcursul anual al unui automobil, km (La);
5) Numărul de vizite anuale al unui automobil la S.S.A. (dR);
6) Numărul de automobile vîndute la S.S.A. (AV);
7) Clasa sau modelul autoturismelor;
8) Regimul zilnic de lucru al S.S.A.:
- numărul zilelor anuale de lucru, zile
- numărul de schimburi;
- durata schimbului de lucru, ore
Denumirile tabelelor se scriu deasupra acestora fiind aliniate la dreapta şi numerotate:
Tabelul 2.2- Repartizarea volumelor de lucru
Denumirea
Lucrările efectuate Formula de calcul Calculul
sectorului
Sector de spălare spălarea şi curăţarea a
şi curăţare a automobilelor ΣТsc (compartiment 4.3.2) ΣТsc=
automobilelor
Zonă de revizie RT în volum total Тт = а2 ·b2·ΣТR/10000 Тт =
tehnică a lucrările de ungere Тun = а3 ·b3·ΣТR/10000 Тun =
automobilelor Total RT ТRT = Тт + Тun ТRT =

În cazul trecerii tabelei pe pagina următoare, capul tabelei se repetă:


Continuarea tabelului 2.2
Denumirea
Lucrările efectuate Formula de calcul Calculul
sectorului
Sector de spălare spălarea şi curăţarea a
şi curăţare a automobilelor ΣТsc (compartiment 4.3.2) ΣТsc=
automobilelor

Ecuaţiile / formulele vor fi centrate, iar numerotarea se va plasa la sfîrşitul rîndului:


Programul anual de RT şi RC a automobilelor ΣNR, automobile:
ΣNR = dR· АSSA, (2.4)
unde:
dR – numărul de vizite anuale la RT şi RC al unui automobil;
АSSA – numărul de automobile deservite la S.S.A. (date iniţiale).

10
Denumirile figurilor, schemelor din memoriul explicativ se scriu sub acesta (centrate) fiind
numerotate:

Figura 1.3- Lichidarea aerului din sistemul de frînare


1- supapa de suprapresiune; 2- furtun din cauciuc; 3- vas cu lichid de frînare.
Toate formulele, tabelele şi elementele grafice vor fi numerotate în ordine crescătoare pentru
fiecare capitol: prima cifră va indica numărul capitolului, iar a doua- numărul de ordine a
elementului în respectivul capitol.
BIBLIOGRAFIE
1. Corpocean A., Goian V., Rotaru I. Organizarea sectoarelor de producţie pentru RT şi RC a
autovehiculelor. Ch: Ed. U.T.M., 2003. 62 p.
CUPRINS
INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. PARTEA ANALITICĂ


1.1 Caracteristica generală a întreprinderii, firmei.
1.2 Caracteristica sectorului (zonei, postului) de producere.
1.3 Argumentarea proiectului.

CAPITOLUL 2. PARTEA DE PROIECTARE


2.1 Destinaţia sectorului (postului, zonei) de producţie, schema procesului tehnologic.
2.2 Selectarea datelor iniţiale şi normative.
2.3 Calculul programului de producţie al S.S.A.
2.4 Calculul volumelor anuale de lucru la S.S.A.
2.5 Repartizarea volumelor anuale de lucru pe tipuri şi între sectoarele de producţie

11
2.5.1 Calculul volumului anual de lucru în sectorul (postul, zona) de producţie
2.5.2 Calculul volumului anual a lucrărilor auxiliare
……………………………………………………………………………………………………….
2.11 Cerinţele generale şi normative în construcţie, planificarea sectorului (postului, zonei) de
producţie.
2.12. Tehnica securităţii în sectorul (postul, zona) de producţie.
2.12.1 Sursele de pericol în sectorul (postul, zona) de producţie.
2.12.2 Măsurile antiincendiare în sectorul (postul, zona) de producţie.
2.12.3 Măsuri privind protecţia mediului înconjurător.
2.12.4 Instrucţiunea cu privire la protecţia muncii în timpul îndeplinirii lucrărilor în
sectorul (postul, zona) de producţie.

CAPITOLUL 3. PARTEA TEHNOLOGICĂ


3.1 Destinaţia, construcţia şi principiul de funcţionare a mecanismului (sistemului, dispozitivului,
agregatului)
3.2 Defecţiunile posibile, simptomele şi cauzele apariţiei acestora
………………………………………………………………………………………………………..
3.6 Elaborarea fişelor tehnologice şi de schiţă a procesului tehnologic

CONCLUZIE

BIBLIOGRAFIE

Colile memoriului explicativ se numerotează, începînd cu foaia de titlu. Conţinutul


memoriului explicativ se distribuie în: capitole, subcapitole, puncte şi subpuncte. Capitolele trebuie
să fie numerotate în ordine numerică şi simbolizate cu cifre arabe cu punct. Subcapitolele trebuie să
fie numerotate după ordine, în limitele fiecărui capitol. Numerele subcapitolelor se compun din
numărul capitolului şi subcapitolului separate prin punct. Denumirea capitolelor şi subcapitolelor
trebuie să fie scurte, să corespundă conţinutului şi se scriu în formă de titlu cu litere de caracter mici
şi bold.
Sistemul de documentaţie de proiectare în construcţie (S.D.P.C.) reprezintă un sistem
unificat de elaborare, de definitivare, de control şi evidenţă a documentaţiei respective. În proiectele
de diplomă se prevede elaborarea următoarelor documente de proiectare în construcţie: memoriul
explicativ, desenul planului sectorului cu amplasarea utilajului şi inventarului tehnologic respectiv,
specificaţia utilajului.

12
Conform standartului (GOST 21.101-97) pentru desenele în construcţie este utilizat
indicatorul din figura 1.4, iar pentru memoriul explicativ (M.E.) se utilizează indicatoarele din
figura 1.5, a şi b.

Figura 1.4- Indicatorul pentru desenele în construcţie


1- indicarea documentului (conform GOST 21.103-79); 2- denumirea întreprinderii proiectate; 3-
denumirea clădirii (sectorului) proiectate; 4- denumirea desenelor amplasate pe coală (plan cotă
0.000, planul nivelului II, secţiunea A-A, faţada etc.); 5- stadiul (PE); 6- coala; 7- coli; 8-
denumirea instituţiei de proiectare.

a)

b)
Figura 1.5- Indicatorul pentru M.E. (a- prima coală; b- coala continuare)
1- indicarea documentului (conform GOST 21.103-79); 2- denumirea temei proiectului de diplomă;
3- litera acordată documentului dat; 4- coala; 5- coli; 6- denumirea instituţiei de proiectare.
Inscripţiile de bază a indicatorului memoriului explicativ se aplică în felul următor:
cuprinsul, primele pagini a capitolelor şi bibliografiei se oformează cu aplicarea inscripţiei de bază
după GOST 21.101-97 (fig. 1.5, a) forma 5 (185x40); introducerea şi toate paginile capitolelor
memoriului explicativ cu excepţia primelor pagini şi anexelor se oformează cu aplicarea

13
indicatorului de bază după GOST 21.101-97 (fig. 1.5, b), forma 6 (185x15). Indicarea (notarea)
memoriului explicativ (GOST 3.1201-85) este indicat în anexa 5.

Memoriu explicativ pagina (cuprins, prima pagină capitol, bibliografie)

Memoriu explicativ pagina (paginile următoare)

Partea grafică (scheme, tabele, grafice)

Partea grafică (planul sectorului, specificarea utilajului)

Partea grafică a proiectului de diplomă se efectuiază pe 4-6 coli formatul A1 (594x641 mm)
în corespundere cu standardele actuale ESKD şi ESTD. Proiectul de diplomă constă din următoarele
coli grafice:
1. Desenul planului sectorului (zonei) de producere, postului, secţiei, blocului de producere
a ÎTA. Diplomantul efectuiază desenul planului existent a sectorului (zonei, postului) de producere

14
şi desenul planului sectorului (zonei, postului) după reconstrucţie(modernizare). În conformitate cu
GOST 21.101-79 în planul sectorului se indică: elementele construcţiei clădirii (încăperii)-
coloanele, pereţii, porţile, uşile, ferestrele; axele de coordinate ale clădirii cu notarea şi
dimensiunilor respective; utilajul- conform semnelor convenţionale ale locurilor de muncă şi
consumatorilor de energie (anexa 2); dimensiunile între utilaje, între utilaje şi construcţiile clădirii
(în afară de utilajul mobil.
Utilajul în planul sectorului se numerotează şi se înscrie în specificaţia utilajului (anexa 2).
În anexa 2 este prezentat un exemplu de definitivare a planului sectorului de reparaţie a
motoarelor şi specificaţia utilajului respectiv.
2. Desenul (fişele) procesului tehnologic. Fişele de traseu şi operaţionale sunt amplasate pe
coala formatul A1 (594x841) în corespundere cu conţinutul procesului tehnologic, schiţele
tehnologice şi sunt îndeplinite în corespundere cu cerinţele GOST 3.5118-82, GOST 3.1502-85 şi
GOST 3.1407-86.
3. Indicatorii tehnico-economici de bază de funcţionare a sectorului (zonei, postului)
proiectat, care caracterizează eficacitatea economică a proiectului se aplică pe o coală aparte a părţii
grafice formatul A1 (594x841).
4. După sarcina conducătorului proiectului de diplomă, elevul poate efectua pe o coală
separată formatul A1 (594x841) a părţii grafice, o planşă cu material ilustrativ-didactic: mecanism,
sistem sau ansamblu a automobilului, utilaj tehnologic, aparate, dispozitive utilizate în procesul de
întreţinere tehnică şi reparaţie a automobilului.

15
CUPRINSUL PROIECTULUI DE DIPLOMĂ

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. PARTEA ANALITICĂ


1.1 Caracteristica generală a întreprinderii, firmei.
1.2 Caracteristica sectorului (zonei) de producţie.
1.3 Argumentarea proiectului.

CAPITOLUL 2. PARTEA DE PROIECTARE


2.1 Destinaţia sectorului (postului, zonei) de producţie, schema procesului tehnologic.
2.2 Selectarea datelor iniţiale şi normative.
2.3 Calculul programului de producţie al S.S.A.
2.4 Calculul volumelor anuale de lucru la S.S.A.
2.5 Repartizarea volumelor anuale de lucru pe tipuri şi între sectoarele de producţie
2.5.1 Calculul volumului anual de lucru în sectorul (postul, zona) de producţie
2.5.2 Calculul volumului anual a lucrărilor auxiliare
2.6 Calculul numărului de muncitori productivi în sectorul (postul, zona) de producţie
2.7 Calculul numărului de posturi
2.7.1 Sector de spălare şi curăţare a automobilelor
2.7.2 Zonă de revizie tehnică a automobilelor
2.7.3 Zonă de diagnosticare a automobilelor
2.7.4 Zonă de reparaţie curentă (RC) a automobilelor
2.7.5 Sector de reparaţie curentă a caroseriilor automobilelor
2.7.6 Sector de vopsire a automobilelor
2.7.7 Sector de recepţionare-livrare a automobilelor
2.7.8 Sector de pregătire pentru vînzare
2.8 Selectarea utilajului tehnologic pentru sectorul (postul, zona) de producţie, mecanizarea
lucrărilor.
2.9 Calculul suprafeţei de producţie a sectorului (postului, zonei) de producţie.
2.10 Calculul necesarului de resurse energetice al sectorului (postului, zonei) de producţie.
2.10.1 Calculul necesar de energie electrică.
2.10.2 Calculul necesarului de apă.
2.10.3 Calculul necesarului de aer comprimat şi caracteristicilor compresorului.
2.10.4 Calculul gradului iluminării încăperilor de producţie.
2.10.5 Calculul ventilării încăperilor de producţie.

16
2.11 Cerinţele generale şi normative în construcţie, planificarea sectorului (postului, zonei) de
producţie.
2.12. Tehnica securităţii în sectorul (postul, zona) de producţie.
2.12.1 Sursele de pericol în sectorul (postul, zona) de producţie.
2.12.2 Măsurile antiincendiare în sectorul (postul, zona) de producţie.
2.12.3 Măsuri privind protecţia mediului înconjurător.
2.12.4 Instrucţiunea cu privire la protecţia muncii în timpul îndeplinirii lucrărilor în
sectorul (postul, zona) de producţie.

CAPITOLUL 3. PARTEA TEHNOLOGICĂ


3.1 Destinaţia, construcţia şi principiul de funcţionare a mecanismului (sistemului, dispozitivului,
agregatului).
3.2 Defecţiunile posibile, simptomele şi cauzele apariţiei acestora.
3.3 Cerinţele tehnice la dezasamblarea, asamblarea şi reparaţia mecanismului (sistemului,
dispozitivului, agregatului), materialele, utilajul şi instrumentul utilizat/utilizarea şi
argumentarea metodei de remediere a defectelor.
3.4 Planul operaţiilor procesului tehologic.
3.5 Normarea tehnică a operaţiilor menţionate.
3.5.1 Normarea operaţiilor de dezasamblare – asamblare.
3.5.2 Normarea operaţiilor de lăcătuşărie.
3.5.3 Normarea operaţiilor de sudare cu arc electric.
3.5.4 Normarea operaţiilor de sudare cu gaze.
3.5.5 Normarea operaţiilor de vopsire
3.5.6 Normarea operaţiilor de întreţinere tehnică şi reparaţie
3.6 Elaborarea fişelor tehnologice şi de schiţă a procesului tehnologic

CAPITOLUL 5. ELABORAREA MACHETULUI, STANDULUI,


MATERIALULUI ILUSTRATIV-DIDACTIC

CONCLUZIE

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

17
INTRODUCERE
Introducerea trebuie să fie laconică (1-1,5 pagini) şi să corespundă tematicei indicate în
sarcina pentru elaborarea proiectului de diplomă, luînd în consideraţie realizările progresului
tehnico-ştiinţific. În introducere este necesar de abordat următoarele momente:
 reflectarea locului şi rolului transportului auto în economia naţională, cît şi situaţia
formată în legătură cu trecerea la economia de piaţă;
 scopul realizării temei respective a proiectului de diplomă;
 obiectivele ce trebuie să fie realizate în timpul elaborării proiectului de diplomă;
 importanţa abilităţilor obţinute pe parcursul elaborării în activitatea practică de
producere;
 etapele proiectării sectoarelor şi posturilor de reparaţie, elaborării proceselor tehnologice;
 descrierea succintă a etapelor de proiectare.
Se realizează utilizînd sursele bibliografice sau reieşind din cunoştinţele şi informaţiile
obţinute pe parcursul instruirii şi activităţilor practice.

18
CAPITOLUL 1.
PARTEA ANALITICĂ
În partea analitică a proiectului pe baza materialului selectat în timpul desfăşurării
practicii de absolvire, elevul trebuie să descrie caracteristica întreprinderii, firmei şi să efectuieze o
analiză a activităţii de producere a sectorului (postului, zonei) proiectat (reconstruit, modernizat).

1.1 Caracteristica generală a întreprinderii, firmei


Caracteristica generală a întreprinderii, firmei constă din:
- denumirea complectă, tipul întreprinderii (firmei), locul amplasării (oraşul, raionul, strada),
suprafaţa ocupată, scurt istoric a staţiei de service auto;
- nomenclatura lucrărilor prestate şi modelele de automobile deservite;
- componenţa bazei de producere: prezenţa zonelor, posturilor, sectoarelor de producere de
bază (secţiilor) şi perspectivele de dezvoltare a ei;
- datele iniţiale şi normative pentru efectuarea calculelor: numărul de posturi la S.S.A.,
numărul de automobile deservite la S.S.A., parcursul anual al unui automobil, numărul de vizite
anuale al unui automobil şi numărul de automobile vîndute la staţia de service auto;
- regimul zilnic de lucru a staţiei de service auto: numărul zilelor anuale de lucru, numărul de
schimburi, durata schimbului de lucru;
- metoda de organizare a procesului tehnologic de întreţinere tehnică şi reparare a
automobilelor la staţia de service auto.

1.2 Caracteristica sectorului (postului, zonei) de producţie


Caracteristica sectorului (zonei) de producţie, include:
- denumirea complectă a sectorului (zonei), destinaţia, suprafaţa de producere şi
nomenclatura lucrărilor efectuate;
- regimul zilnic de lucru şi odihnă a sectorului (postului, zonei);
- numărul de muncitori, calificarea lor, distribuirea lor la posturile de lucru şi pe schimburi;
- prezenţa utilajului tehnologic, inventarului de producţie, instrumentele şi dispozitivele,
starea tehnică şi în corespundere cu lucrările îndeplinite;
- prezenţa şi starea instrucţiunilor pe protecţia muncii;
- prezenţa şi calitatea documentaţiei tehnologice (fişele de operaţii, la posturi) şi
corespunderea lor cu cerinţele ESTD;
- metodele de organizare a muncii;
- forma remunerării muncii lucrătorilor;
- legăturile tehologice şi cooperarea cu alte subdiviziuni;
- organizarea evidenţei şi controlului calităţii lucrărilor îndeplinite;

19
- neajunsurile în organizarea şi tehnologia de efectuare a lucrărilor.

1.3 Argumentarea proiectului


Analiza neajunsurilor în organizarea şi tehnologia de efectuare a lucrărilor după toate
poziţiile compartimentul 1.2 v-a permite diplomantului să dezvăluie punctele slabe şi tari de
producere a sectorului (postului, zonei) proiectat şi de a recomanda măsuri tehnico-organizatorice
de bază, îndreptate spre îmbunătăţirea organizării şi dirijării cu procesul de producere.
Aceste recomandări trebuie să fie argumentate şi pot să includă următoarele măsuri:
- schimbarea metodelor vechi şi neeficiente de organizare şi dirijare a producerii, tehnologia
de efectuare a lucrărilor de întreţinere tehnică şi reparaţie;
- înlocuirea utilajului tehnologic şi inventarului de producţie uzat moral şi fizic, neproductiv,
şi înzestrarea sectorului (postului, zonei) cu utilaj tehnologic modern şi cu o productivitate înaltă;
- utilizarea raţională a utilajului tehnologic, instalaţiilor de ridicare-revizie şi de ridicare-
transportare;
- elaborarea documentaţiei tehnologice care lipseşte la sectorul (postul, zona) de proiectare
(reconstrucţie, modernizare);
- modificarea suprafeţei de producere, înălţimei încăperii etc.;
- modificarea planificării posturilor de lucru, utilajului tehnologic şi inventarului de
producţie;
- specializarea posturilor, locurilor de muncă după tipurile de lucrări;
- specializarea lucrătorilor după specialitate, calificare şi locurile de muncă şi alte măsuri.

20
CAPITOLUL 2.
PARTEA DE PROIECTARE

2.1 Destinaţia sectorului (postului, zonei) de producţie, schema procesului tehnologic


Descrierea destinaţiei sectorului (postului, zonei) de producţie şi lucrările efectuate,
reprezentarea schemei procesului tehnologic de efectuare a lucrărilor la sectorul (postul, zona) de
producţie, se realizează utilizînd sursele bibliografice sau reieşind din cunoştinţele şi informaţiile
obţinute pe parcursul activităţii practice.
Exemplu: În sectorul de tapiţărie se îndeplinesc următoarele tipuri de lucrări: demontarea şi
montarea căptuşelii caroseriei (salonului) (lucrări pe posturi), demontarea şi montarea pe automobil
a spătarelor şi pernelor scaunelor (lucrări pe posturi); reparaţia căptuşelii spătarelor şi pernelor
scaunelor; confecţionarea şi asamblarea pieselor noi a căptuşelii caroseriei (salonului);
confecţionarea căptuşelii noi pentru spătarele şi pernele scaunelor; confecţionarea huselor
(învelitoarelor) pentru scaune şi huselor de motor. Demontarea şi montarea pe automobil a
spătarelor, pernelor scaunelor şi căptuşelii se poate de îndeplinit atât pe postul sectoarelor de
tapiţărie cât şi pe posturile zonei RC a automobilelor.

Figura 2.1- Schema procesului tehnologic în sectorul de tapiţărie


21
2.2 Selectarea datelor iniţiale şi normative
Datele iniţiale şi normative pentru efectuarea calculului tehnologic la proiectarea sau
reconstrucţia S.S.A. sînt:
- Numărul de automobile care folosesc serviciile S.S.A. şi tipul staţiei de service (universală
sau specializată pe anumite modeluri);
- Parcursul anual al unui automobil La (pentru SSA urbane);
- Numărul de vizite anuale al unui automobil la S.S.A. (pentru S.S.A. urbane) şi pe zi (pentru
S.S.A. rutiere);
- Regimul zilnic de lucru al S.S.A.;
- Programa anuală de producere (numai pentru S.S.A. specializate);
- Numărul de automobile vîndute la S.S.A.
Parcursul mediu anual a autoturismelor constituie 8000÷30000 km. Numărul de vizite
anuale al unui automobil la staţia de service auto sunt indicate în tabelul 1 anexa nr. 1. Numărul de
intrări la staţie pentru S.S.A. rutiere se determină în dependenţă de intensitatea circulaţiei
automobilelor pe drumul auto.
Regimul de funcţionare a staţiei de service auto este determinată de numărul zilelor anuale de
lucru (ZL), numărul de schimburi (C) şi durata schimbului de lucru (TSL).
Tabela 2.1- Datele iniţiale şi normative
Unitate de Valoarea
Denumirea indicatorilor Simbol
măsură indicatorilor
Numărul de posturi - -
Numărul de automobile deservite la S.S.A. АSSA unităţi
Parcursul anual al unui automobil La km
Numărul de vizite anuale al unui automobil la vizite/
dR
S.S.A. automobil
Numărul de automobile vîndute la S.S.A. AV unităţi
Regimul de zilnic de lucru al S.S.A.:
- numărul zilelor anuale de lucru ZL zile
- numărul de schimburi C -
- durata schimbului de lucru TSL ore
Manopera RT şi RC a automobilelor (tab. 2 om h/ 1000
tR
anexa 1) km

2.3 Calculul programului de producţie al S.S.A.


Programul anual de spălare – curăţare comercială a automobilelor ΣNscc, automobile:
ΣNscc = dsc· АSSA , (2.1)
unde:
dsc – numărul de vizite anuale la spălare-curăţare al unui automobil (tab. 1 anexa 1);
АSSA – numărul de automobile deservite la S.S.A. (date iniţiale)

22
Programul anual de RT şi RC a automobilelor ΣNR, automobile:
ΣNR = dR· АSSA, (2.2)
unde:
dR – numărul de vizite anuale la RT şi RC al unui automobil (tab. 1 anexa 1);
АSSA – numărul de automobile deservite la S.S.A. (date iniţiale).
Programul anual de prelucrare anticorosivă a caroseriei ΣNаk, automobile (se calculează
pentru S.S.A. cu АSSA peste 1000):
ΣNаk = dаk· АSSA, (2.3)
unde:
dаk – numărul de vizite anuale la prelucrarea anticorosivă a caroseriei al unui automobil (tab. 1
anexa 1);
АSSA – numărul de automobile deservite la S.S.A. (date iniţiale).
Programul anual de recepţionare - livrare a automobilelor ΣNRL, automobile:
ΣNRL = dR· АSSA + ΣNаk , (2.4)
unde:
dR – numărul de vizite anuale la RT şi RC al unui automobil (tab. 1 anexa 1);
АSSA – numărul de automobile deservite la S.S.A. (date iniţiale).
Programul anual de pregătire pentru vînzare a automobilelor ΣNpv , automobile:
ΣNpv = Аv , (2.5)
unde:
Аv – numărul de automobile vîndute anual la S.S.A. (date iniţiale).

2.4 Calculul volumelor anuale de lucru la S.S.A.


Volumul anual de lucru de spălare-curăţare a automobilelor ΣТsc, om·h :
ΣТsc = tsc · (ΣNscc + ΣNR +ΣNаk) (2.6)
Volumul anual de lucru de recepţionare-livrare ΣТRL om·h :
ΣТRL = tRL · ΣNRL (2.7)
Volumul anual de lucru de prelucrare anticorosivă a caroseriei ΣТаk om·h :
ΣТаk = tаk · ΣNаk (2.8)
Volumul anual de lucru de pregătire pentru vînzare ΣТpv om·h :
ΣТpv = tpv · ΣNpv (2.9)
Volumul anual de lucru de RT şi RC a automobilelor ΣТR om·h :
ΣТR = ks·tR· La· АS.S.A./1000 (2.10)
unde:
tsc, tRL, tаk, tpv – manopera lucrărilor de spălare – curăţare, recepţionare – livrare, prelucrare
anticorosivă şi de pregătire pentru vînzare respectiv, om·h (tab. 2 anexa 1);
23
tR – manopera RT şi RC a automobilelor, om·h/1000 km (tab. 2 anexa 1);
ks – coeficient de corectare în dependenţă de capacitatea S.S.A.
În conformitate cu ONTP 01 – 91 ks = 1,05 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru
pînă la 5; ks = 1,00 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 5 pînă la 10; ks = 0,95 pentru
S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 10 pînă la 15; ks= 0,90 pentru S.S.A. cu numărul de
posturi de lucru peste 15 pînă la 25; ks = 0,85 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 25
pînă la 35; ks = 0,80 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 35.
Pentru automobile din occident ks = 1,05 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru pînă
la 5; ks = 1,00 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 5 pînă la 10; ks = 0,92 pentru
S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 10 pînă la 15; ks= 0,83 pentru S.S.A. cu numărul de
posturi de lucru peste 15 pînă la 25; ks = 0,75 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 25
pînă la 35; ks = 0,67 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 35.
Notă: Aproximativ pentru fiecare 100 de automobile este necesar 1 post de lucru.

2.5 Repartizarea volumelor anuale de lucru pe tipuri şi între sectoarele de producţie


Pentru aprecierea volumului annual de lucru pentru fiecare sector, post sau zonă, volumul
anual a lucrărilor de RT şi RC se reprezintă pe tipuri de lucrări şi locul de efectuare a lucrărilor
(valorile a1, a2, a3 etc., %- tab. 4 anexa 1, b1, b2, b3 etc., %- tab. 5 anexa 1).
Tabela 2.2- Repartizarea volumelor de lucru
Denumirea
Lucrările efectuate Formula de calcul Calculul
sectorului
Sector de spălare spălarea şi curăţarea a
şi curăţare a automobilelor ΣТsc (compartiment 2.4) ΣТsc=
automobilelor
Zonă de revizie RT în volum total Тт = а2 ·b2·ΣТR/10000 Тт =
tehnică a lucrările de ungere Тun = а3 ·b3·ΣТR/10000 Тun =
automobilelor Total RT ТRT = Тт + Тun ТRT =
Zonă de reparaţie reparaţia şi reglarea
Тfr = а5 ·b5·ΣТR/10000 Тfr =
curentă a frînelor
automobilelor reglarea unghiurilor
Тrd = а4·b4·ΣТR/10000 Тrd =
roţilor directoare
lucrările electrotehnice Тe = а6 ·b6·ΣТR/10000 Тe =
reparaţia instalaţiei de
Тal = а7 ·b8·ΣТR/10000 Тal =
alimentare
lucrările de
acumulatoare Та = а8 ·b10·ΣТR/10000 Та =
lucrările de demontare-
Тan =а9 ·b12·ΣТR/10000 Тan =
montare a anvelopelor
reparaţia agregatelor şi
Тaa=а10·b14·ΣТR/10000 Тaa=
ansamblurilor
lucrările de arămărie Тar=а12·b18·ΣТR/10000 Тar=
lucrările de tapiţerie Тt=а14·b21·ΣТр/10000 Тt=
Total zona de RC TRC=

24
Continuarea tabelului 2.2
Denumirea
Lucrările efectuate Formula de calcul Calculul
sectorului
Sector de lucrările de
diagnosticare a diagnosticare (motor,
automobilelor frîne, echipament ТD = а1·b1·ΣТR/10000 ТD =
electric, analiza gazelor
de eşapament)
Sector de repara- lucrările de sudare şi
ţie a caroseriei tinichigerie efectuate la Тsp=а11·b16·ΣТR/10000 Тsp=
posturi
lucrările de sudare ş
tinichigerie efectuate la
Тsl=а11·b17·ΣТR/10000 Тsl=
locurile de muncă
staţionare
Total RC a caroseriei Тcr = Тsp + Тsl Тcr =
Sector de vopsire lucrările de vopsire Тvp=а13·b20·ΣТR /10000 Тvp=
lucrările de prelucrare
ΣТаk (compartiment 2.4) ΣТаk=
anticorozivă
Total sector de vopsire ΣТv=
Sector de reparaţia agregatelor şi
Таg=а10·b15·ΣТR /10000 Таg=
agregate ansamblurilor inclusiv:
RC a motoarelor Тm = 0,45· Таg Тm =
RC a altora agregate Таgr = 0,55· Таg Таgr =
Sector de lăcătu- lucrările de lăcătuşărie şi
şărie şi de prelu- de prelucrare mecanică Тlm=а15·b23·ΣТR/10000 Тlm=
crare mecanică
Sector lucrările electrotehnice
Тel =а6·b7·ΣТR/10000 Тel =
electrotehnic
Sector de lucrările de întreţinere
Таc =а8·b11·ΣТR/10000 Таc =
acumulatoare acumulatoarelor
Sector de întreţi- lucrările de întreţinere a
nere a instalaţiei instalaţiei de alimentare
Тia = а7·b9·ΣТR/10000 Тia =
de alimentare cu cu combustibil
combustibil
Sector de lucrările de demontare-
anvelope montare anvelopelor şi de Тav=а9·b13·ΣТR/10000 Тav=
vulcanizare
Sector de tapiţerie lucrările de tapiţerie şi de
şi de armatură armatură Тta =а14·b22·ΣТR/10000 Тta =
Sector de lucrările de arămărie
arămărie Тrm =а12·b19·ΣТR/10000 Тrm =
Sector recepţio- recepţionarea-livrarea
nare-livrare a automobilelor ΣТRL (compartiment 2.4) ΣТRL=
automobilelor
Sector de pregăti- pregătirea pentru vînzare
re pentru vînzare a automobilelor ΣТpv (compartiment 2.4) ΣТpv=
a automobilelor

25
2.5.1 Calculul volumului anual de lucru în sectorul (postul, zona) de producţie
Calculul volumului anual de lucru în sectorul (postul, zona) de producţie se efectuiază din
punctul 2.4 şi 2.5 tabelul 2.2, în funcţie de destinaţia sectorului (postului, zonei) şi tipurile de lucrări
efectuate.
Volumul anual de lucru în sectorul (postul, zona) de producţie constituie:
Tsec= om*h

2.5.2 Calculul volumului anual a lucrărilor auxiliare


Lucrările auxiliare includ lucrările de întreţinere tehnică şi reparaţie a utilajelor tehnologice
şi instrumentelor, încăperilor de producţie şi administrative, comunicaţiilor inginereşti precum şi
lucrările ce ţin de înzestrarea tehnologică a procesului de producţie.
Volumul anual a lucrărilor auxiliare constituie 15÷20% din volumul total a lucrărilor de RT
şi RC şi poate fi determinată prin relaţia:
TAUX=Tsec*KAUX/100; (2.11)
unde:
KAUX- ponderea lucrărilor auxiliare, % din manopera totală a lucrărilor de RT şi RC.
Repartizarea lucrărilor auxiliare pe tipuri de lucrări se efectuiază conform sursei
bibliografice [1] pag. 40 tabelul 56 şi se întocmeşte în formă de tabel (vezi tab. 2.3).
Tabela 2.3- Repartizarea volumului anual a lucrărilor auxiliare pe tipuri de lucrări
Repartizarea manoperei anuale
a lucrărilor auxiliare pe tipuri
Tipurile de lucrări auxiliare de lucrări
% om·ore
Întreţinerea utilajelor tehnologice şi instrumentelor 20
Întreţinerea căilor de comunicaţii inginereşti 15
Lucrările de expediere 25
Recepţionarea, păstrarea şi livrarea bunurilor materiale 15
Curăţarea încăperilor de producţie 10
Curăţarea terenului 10
Întreţinerea compresorilor 5
Total 100

2.6 Calculul numărului de muncitori productivi în sectorul (postul, zona) de producţie


Numărul de muncitori productivi include efectivul muncitorilor din diferite zone şi sectoare
de producţie, care sunt implicaţi nemijlocit în procesul de realizare a lucrărilor de întreţinere tehnică
şi reparaţie curentă a autovehiculelor. Este necesar de prevăzut:
- numărul de muncitori productivi, tehnologic necesari (numărul minimal de
muncitori, pentru realizarea programului de producţie, determinat în conformitate cu
tehnologia adoptată);

26
- numărul de muncitori productivi, conform listei personalului angajat.
Numărul de muncitori productivi Pn, se determină pentru fiecare sector (post, zonă) de
producţie în parte, prin relaţia:
Pn = Tsec / Fn (2.12)
unde:
Tsec - volumul anual de lucru în sectorul (postul, zona) respectiv, omh (compartiment 2.5.1);
Fn - fondul nominal anual al timpului de lucru, h (tab. 6 anexa 1).
Numărul efectiv de muncitori productivi Pe se determină pentru fiecare sector (post, zonă)
de producţie în parte, prin relaţia:
Pl = Tsec / Fe (2.13)
unde:
Fe- fondul efectiv anual al timpului de lucru, h (tab. 6 anexa 1).
Notă: Sectorul respectiv poate fi organizat în cazul cînd numărul efectiv de muncitori
depăşeşte 0,7. Lucrările de arămărie pot fi efectuate în sector de reparaţie a caroseriei, lucrările de
acumulatoare – în sector electrotehnic (în încăperi separate), lucrările de lăcătuşărie şi de prelucrare
mecanică – în sector de agregate. În cazul volumului de lucru foarte mic lucrările de reparaţie a
agregatelor, şi electrotehnice pot fi efectuate în zonă de RC a automobilelor (VSN 01 - 89).

2.7 Calculul numărului de posturi


Post se numeşte suprafaţa în plan a încăperii ocupată de autovehicul. Se disting posturi de
lucru, auxiliare şi de aşteptare. La posturile de lucru se îndeplinesc operaţiile principale sau
elemente principale ale procesului de producţie.
La posturile auxiliare se îndeplinesc lucrările de pregătire-încheiere precum şi lucrările ce nu
s-au îndeplinit la posturile de lucru.
Posturile de aşteptare se organizează înaintea fiecărei linii în flux (un post de aşteptare
înaintea fiecărei linii). La posturile de aşteptare se petrece încălzirea automobilului, precizarea
volumului de lucru, care trebuie realizat, aşteptarea eliberării postului de lucru. Înainte de posturi
individuale pentru RT şi RC numărul de posturi de aşteptare alcătuieşte 20 % din numărul de
posturi de lucru respective.

2.7.1 Sector de spălare şi curăţare a automobilelor


Numărul de posturi pentru spălarea mecanizată a automobilelor:
ХSM = ΣNscc /(Fp· Аm), (2.14)
unde:
ΣNscc - programul anual de spălare – curăţire comercială (compartiment 2.5.1);
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab. 7 anexa 1);
27
Аm – productivitatea pe oră a utilajului de spălat, automobile/h: (Аm = 30...40).
Numărul de posturi pentru spălarea manuală a automobilelor:
ХSC = ΣТSC · φ/(Fp· Рm· η), (2.15)
unde:
ΣТSC – volumul anual de lucru de spălare – curăţire a automobilelor, om· h (compartiment
2.5.1);
φ – coeficientul de rezervare al posturilor φ = 1,15;
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab. 7 anexa 1);
Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la un post (Рm = 2 în conformitate
cu ONTP-01-91, în conformitate cu recomandările Companiilor Europene Рm = 1);
η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului;
η = 0,95 cu regimul de lucru într-un schimb şi 0,94 în două schimburi.

2.7.2 Zonă de revizie tehnică a automobilelor


Numărul de posturi pentru RT a automobilelor:
ХRT = ТRT · φ/(Fp· Рm· η), (2.16)
unde:
ТRT – volumul anual de lucru de RT a automobilelor, om· h (compartiment 2.5.1);
φ - coeficientul de rezervare al posturilor φ = 1,15;
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab. 7 anexa 1);
Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la un post (Рm = 2 în conformitate cu
ONTP-01-91, în conformitate cu recomandările Companiilor Europene Рm = 1);
η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului,
η= 0,95 cu regimul de lucru într-un schimb şi 0,94 în două schimburi.

2.7.3 Zonă de diagnosticare a automobilelor


Numărul de posturi pentru zonă de diagnosticare a automobilelor:
ХD = ТD · φ / (Fp· Рm· η), (2.17)
unde:
ТD – volumul anual de lucru de diagnosticare a automobilelor, om· h (compartiment 2.5.1);
φ – coeficientul de rezervare al posturilor φ = 1,15;
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab. 7 anexa 1);
Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la un post, Рm = 1;
η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului,
η= 0,95 cu regimul de lucru într-un schimb şi 0,94 în două schimburi.

28
2.7.4 Zonă de reparaţie curentă (RC) a automobilelor
Numărul de posturi pentru control şi reglarea unghiurilor roţilor directoare:
ХRD = Тrd · φ/(Fp· Рm· η), (2.18)
unde:
Тrd – volumul anual de lucru de control şi reglare a unghiurilor roţilor directoare, om· h
(compartiment 2.5.1);
φ – coeficientul de rezervare al posturilor φ = 1,15;
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab. 7 anexa 1);
Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la un post, Рm = 1;
η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului,
η= 0,95 cu regimul de lucru într-un schimb şi 0,94 în două schimburi.

Numărul de posturi pentru RC a automobilelor:


ХRC = ТRC · φ/(Fp· Рm· η), (2.19)
unde:
ТRC – volumul anual de lucru în zonă de RC a automobilelor, om· h (compartiment 2.5.1);
φ – coeficientul de rezervare al posturilor φ = 1,15;
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab. 7 anexa 1);
Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la un post (Рm = 2 în conformitate cu
ONTP-01-91, în conformitate cu recomandările Companiilor Europene Рm = 1);
η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului,
η= 0,95 cu regimul de lucru într-un schimb şi 0,94 în două schimburi.

2.7.5 Sector de reparaţie curentă a caroseriilor automobilelor


Numărul de posturi pentru lucrările de sudare – tinichigerie nemijlocit pe automobil:
Хcr = Тcr · φ/(Fp· Рm· η), (2.20)
unde:
ТRC – volumul anual de lucru de sudare – tinichigerie nemijlocit pe automobil, om· h
(compartiment 2.5.1);
φ – coeficientul de rezervare al posturilor φ = 1,15;
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab. 7 anexa 1);
Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la un post (Рm = 1,5 în conformitate
cu ONTP-01-91, în conformitate cu recomandările Companiilor Europene Рm = 1);
η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului,
η = 0,95 cu regimul de lucru într-un schimb şi 0,94 în două schimburi.

29
2.7.6 Sector de vopsire a automobilelor
Numărul de posturi pentru vopsirea automobilelor :
Хvp = Тvp · φ/(Fp· Рm· η), (2.21)
unde:
Тvp – volumul anual de lucru de vopsire a automobilelor, om·h (compartiment 2.5.1);
φ – coeficientul de rezervare al posturilor φ = 1,15;
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab. 7 anexa 1);
Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la un post (Рm = 1,5 în conformitate
cu ONTP-01-91, în conformitate cu recomandările Companiilor Europene Рm = 1);
η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului,
η = 0,95 cu regimul de lucru într-un schimb şi 0,94 în două schimburi.
Notă: Sector de vopsire cu o cameră combinată de vopsire-uscare necesită aproximativ 3...4
posturi pentru lucrările de pregătire pentru vopsire.
Numărul de posturi pentru prelucrarea anticorosivă a caroseriei automobilelor :
Хak = Тak · φ/(Fp· Рm· η), (2.22)
unde:
Тak – volumul anual de lucru de prelucrare anticorosivă a caroseriei, om· h (compartiment
2.5.1);
φ - coeficientul de rezervare al posturilor φ = 1,15;
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab. 7 anexa 1);
Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la un post, Рm = 1;
η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului,
η= 0,95 cu regimul de lucru într-un schimb şi 0,94 în două schimburi.

2.7.7 Sector de recepţionare-livrare a automobilelor


Numărul de posturi pentru recepţionarea–livrarea automobilelor :
ХRL = ТRL · φ/(Fp· Рm· η), (2.23)
unde:
ТRL – volumul anual de lucru de recepţionare-livrare a automobilelor, om· h (compartiment
2.5.1);
φ - coeficientul de rezervare al posturilor φ = 1,15;
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab. 7 anexa 1);
Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la un post, Рm = 1,0;
η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului,
η = 0,95 cu regimul de lucru într-un schimb şi 0,94 în două schimburi.

30
2.7.8 Sector de pregătire pentru vînzare
Numărul de posturi pentru pregătire pentru vînzare a automobilelor :
ХPV = ТPV · φ/(Fp· Рm· η), (2.24)
unde:
ТPV – volumul anual de lucru de pregătire pentru vînzare a automobilelor, om· h
(compartiment 2.5.1);
φ - coeficientul de rezervare al posturilor φ = 1,15;
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab. 7 anexa 1);
Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la un post, Рm = 1,0;
η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului,
η = 0,95 cu regimul de lucru într-un schimb şi 0,94 în două schimburi.

2.8 Selectarea utilajului tehnologic pentru sectorul (postul, zona) de producţie, mecanizarea
lucrărilor
Înzestrarea locurilor de muncă ale sectoarelor de producţie prevede asigurarea locurilor cu
mijloace, necesare pentru crearea condiţiilor necesare lucrătorilor pentru îndeplinirea efectivă a
funcţiilor sale:
 utilaje tehnologice;
 utilaje de ridicare – transportare;
 echipamente tehnologice;
 inventar (de producţie şi gospodăresc);
 documentaţia normativă, tehnică şi tehnologică –îndrumări de exploatare şi reparaţie a
automobilelor, prescripţii tehnice pentru reparaţii, cataloagele pieselor şi ansamblurilor,
desene de lucru, prescripţii tehnice pentru materiale, seturi de documente ale proceselor
tehnologice efectuate la locul de muncă, placarde pe construcţia, deservirea tehnică şi
reparaţia automobilelor etc.;
 documentaţia privind securitatea şi sănătatea în muncă – instrucţiuni de securitate şi
sănătate în muncă, registru pentru instruire la locul de muncă, placarde pe tehnica
securităţii şi securitatea antiincendiară;
 mijloace de siguranţă – parapete de protecţie, ecrane, mijloace individuale de protecţie
(ochelari, respirator, mănuşi, îmbrăcăminte şi încălţăminte speciale), mijloace de
protecţie antiincendiară, semne de avertizare despre pericolele respective, mijloace de
ventilare de extragere;
 mijloace de iluminare – generală pentru toată încăpere a şi locală pentru zona de lucru;
 mijloace de semnalizare – sonore, de lumină şi semne;

31
 mijloace de întreţinere la locul de muncă a microclimei –aparate de încălzire, ventilarea
de refulare;
 mijloace de estetică a interiorului – florărie, draperii, jaluzele etc.;
 la necesitate mijloace de comunicare.
Utilajele tehnologice pentru service auto pot fi clasificate în două grupe. La prima grupă se
referă utilajul care se utilizează doar în procesele tehnologice de deservire tehnică şi reparaţie a
automobilelor:
 utilaj de control – diagnosticare;
 utilaj şi echipament tehnologic pentru lucrări de dezasamblare, asamblare şi reparaţie a
automobilelor şi părţilor componente a acestora;
 utilaj pentru lucrări de reglare;
 utilaj de spălare – curăţare a automobilelor, agregatelor şi pieselor;
 utilaj de ungere şi de alimentare a agregatelor şi sistemelor automobilelor cu materiale
de exploatare;
 utilaj de ridicare şi de transportare a automobilelor şi părţilor componente a acestora la
efectuarea acţiunilor tehnice;
 utilaj de demontare, montare, reparaţie, umflare a anvelopelor şi de echilibrare a roţilor;
 utilaj de vopsire a automobilelor, agregatelor, pieselor şi de prelucrare anticorosivă a
caroseriilor;
La grupa a doua se referă utilajul care se utilizează la întreprinderi cu diferite destinaţii:
 utilaj pentru efectuarea lucrărilor de sudare, forjare, tinichigerie, arămărie, tâmplărie,
prelucrare mecanică, electrotehnice, radiotehnice;
 utilaj utilizat pentru exploatarea reţelelor inginereşti, sistemelor de încălzire, ventilare,
aprovizionare cu apă etc.
Criteriile pentru alegerea corectă a utilajelor sunt următoare:
 parametrii tehnici, care trebuie să corespundă tipului, parametrilor şi particularităţilor
constructive ale automobilelor sau agregatelor pentru care este destinat utilajul ales;
 proprietăţi de exploatare – fiabilitatea, asigurarea calităţii lucrărilor efectuate, siguranţa,
inclusiv ecologică;
 proprietăţi fiziologice – estetica, comoditatea la efectuarea lucrărilor, influenţa asupra
sănătăţii omului (oboseala, vibraţia, zgomot, degajări nocive, temperatura, iluminarea
etc.);
 proprietăţi economice – productivitatea, consum de energie, preţ, cheltuieli curente
pentru întreţinere;
 prezenţa certificatului de conformitate al utilajului.

32
Dacă utilajul tehnologic este folosit pe întreaga durată a schimbului de lucru, atunci numărul
unităţilor de utilaje respective se determină reieşind din volumul de lucru, realizat cu ajutorul
acestuia şi timpul anual disponibil al utilajului.
Numărul unităţilor de utilaje tehnologice poate fi determinat utilizînd următoarea relaţie:
XUT = Tsec/ Fp (2.25)
unde:
Tsec- volumul anual de lucru, realizat cu ajutorul utilajului tehnologic respectiv, omh
(compartiment 2.5.1);
Fp- fondul nominal anual al timpului de lucru al utilajelor (posturilor), h (tab. 7 anexa 1).
În majoritatea cazurilor, utilajul tehnologic este folosit periodic, de aceea, selectarea acestuia
se efectuează în dependenţă de necesitatea tehnologică, pentru realizarea lucrărilor de RT şi RC.
Selectarea utilajului tehnologic folosit în sectorul (zona) proiectat se realizează utilizînd
sursele bibliografice sau reieşind din cunoştinţele şi informaţiile obţinute pe parcursul activităţii
practice.
Înzestrarea locurilor de muncă cu mijloacele tehnologice se întocmeşte sub formă de tabel
(tab. 2.4).
Tabelul 2.4- Înzestrarea locurilor de muncă cu mijloacele tehnologice
Cantitatea Caracteristica
tehnică
Dimensiunile Suprafaţa
Denumirea mijloacelor de în plan, (puterea,
Modelul de gabarit în
înzestrare productivitatea,
plan, mm*mm m2
consum de aer
etc.)
I. Utilaj şi inventar tehnologic

II. Utilaj (inventar) de transportare

III. Echipament tehnologic şi mijloace de măsurare

33
Continuarea tabelului 2.4
Caracteristica

Cantitatea
tehnică
Dimensiunile Suprafaţa
Denumirea mijloacelor de în plan, (puterea,
Modelul de gabarit în
înzestrare productivitatea,
plan, mm*mm m2
consum de aer
etc.)
IV. Inventar de producţie şi gospodăresc

V. Inventar antiincendiar

Total

2.9 Calculul suprafeţei de producţie a sectorului (postului, zonei) de producţie


Suprafeţele încăperilor de producţie, pot fi determinate utilizînd următoarele metode:
- analitică, în funcţie de suprafaţa specifică, ce revine pentru un automobil, o unitate de
utilaj tehnologic sau un loc de muncă;
- grafică, în funcţie de schema de planificare, pe care, în scară determinată, sânt
reprezentate elementele necesare;
- grafo-analitică, combinînd metodele menţionate.
Suprafaţa încăperii de producţie Sp, m2 pentru efectuarea lucrărilor la posturi (zonă de RZ,
zonă de RT, zonă de RC a automobilelor, zonă de diagnosticare, sector de reparaţie a caroseriilor,
sector de vopsire) se determină după relaţia:
S p = fa · Хi · K d, (2.26)
unde:
fa – suprafaţa de gabarit a automobilului, m2;
Хi – numărul de posturi în încăperea respectivă (compartimentul 2.7);
Kd – coeficientul de densitate a amplasării posturilor (Kd = 5...6)
Suprafaţa încăperii de producţie pentru efectuarea lucrărilor în sectoarele fără posturi Ss, m2
se determină după relaţia:
Ss = Σfut · Kd, (2.27)
unde:
Σfut – suprafaţa totală ocupată de utilaje în plan, m2 (compartimentul 2.8);

34
Kd – coeficientul de densitate a amplasării utilajelor (Kd = 4...4,5 ).
În cazul lipsei datelor despre suprafaţa ocupată de utilajele în plan, suprafaţa încăperii de
producţie Ss, m2 pentru efectuarea lucrărilor în sectoarele fără posturi se determină în funcţie de
numărul nominal de muncitori într-un schimb mai încărcat (tab. 8 anexa 1).
Devierea valorilor adoptate ale suprafeţelor, de la cele calculate se admite în limita:
- 20 % pentru încăperi cu suprafaţa mai mică de 100 m²;
- 10 % pentru încăperi cu suprafaţa mai mare de 100 m².
Primim suprafaţa sectorului (zonei, postului) de producţie cea existentă de:

2.10 Calculul necesarului de resurse energetice al sectorului (postului, zonei) de producţie


2.10.1 Calculul necesar de energie electrică
Necesarul de energie electrică pentru funcţionarea utilajelor Wu, kW·h, poate fi determinat
cu relaţia:
Wu= ΣPi · FEi · KCi · ηi, (2.28)
unde:
Pi – puterea instalată la utilaje, kW;
FEi – fondul efectiv anual de lucru al utilajelor, h (tab. 14 anexa 1);
KCi – coeficientul de cerere (KCi = 0,45÷0,50);
ηi – coeficientul de solicitare (tab. 13 anexa 1).

Necesarul de energie electrică pentru lumină WL , kW·h, se determină cu relaţia:


WL = R · T · S , (2.29)
unde:
R - normă de consum specific al energiei electrice la 1 m2 a suprafeţei podelii sectorului,
kW/m2 (tab. 15 anexa 1);
T - durata medie de lucru a luminii electrice pe an, h;
S - suprafaţa încăperii sectorului, m2.
Necesarul total de energie electrică WE, kW·h, se determină cu relaţia:
WE = WU + WL , (2.30)

2.10.2 Calculul necesarului de apă


Necesarul de apă pentru maşini de spălat Qa, m3, se determină cu relaţia:
Qa=qa·Nai, (2.31)
unde:
qa- consumul specific de apă pentru spălarea unui obiect (agregat, automobil etc.), m3
(conform paşaportului instalaţiei de spălare);
35
Nai- numărul de obiecte spălate anual.
Necesarul de apă pentru băile de spălare Qb, m3, se determină cu relaţia:
Qb=1,25·qb·nb, (2.32)
unde:
qb- capacitatea băii de spălare, m3;
nb- numărul de schimburi periodice pe an ale soluţiei din baia de spălare.
Necesarul de apă pentru procesele tehnologice de pregătire pentru vopsire a automobilelor
Qpv, m3, se determină cu relaţia:
Qpv=qpv·60·ZL·kc·10-3, (2.33)
unde:
qpv- consumul specific de apă, l/min, (qpv=7 – 12 l/min);
ZL- numărul zilelor anuale lucrătoare ale sectorului de vopsire;
kc- coeficient de cerere.

2.10.3 Calculul necesarului de aer comprimat şi caracteristicilor compresorului


Consumul de aer comprimat Vac , l/min se determină cu relaţia:
Vac= Σqa·Kc·a, (2.34)
unde:
qa - consumul specific de aer comprimat de un consumător, l/min (tab. 16 anexa 1);
Kc - coeficientul de cerere (tab. 16 anexa 1);
a – coeficientul de pierderi în comunicaţii de aer comprimat (a=1,2÷1,3).

Productivitatea compresorului Pc, l/min se determină cu relaţia:


Pc= (1,4 – 1,6)· Vac (2.35)
Volumul necesar al resiverului Vr, l se determină cu relaţia:
Vr= (1,1 – 1,2)· Vac (2.36)

2.10.4 Calculul gradului iluminării încăperilor de producţie


Calculul iluminării naturale constă în determinarea ariei totale a ferestrelor pe baza
coeficientului de lumină, el este folosit ca metodă de control şi se determină cu relaţia:
F0=α ∙ Fd (2.37)
unde:
F0– aria suprafeţei totale a ferestrelor, m2;
Fd– suprafaţa podelei sectorului (postului, zonei), m2;
α– coeficientul de lumină (tab. 17 anexa 1).

36
Numărul de ferestre se determină cu relaţia:
n= α ∙ Fd/f0 (2.38)
unde:
Fd – aria suprafeţei podelei sectorului (postului, zonei), m2
f0- aria suprafeţei unei ferestre, m2
α- coeficientul de lumină (tab. 17 anexa 1).

2.10.5 Calculul ventilării încăperilor de producţie


În funcţie de prezenţa factorilor nocivi în încăpere (conţinutul de praf, gaze, degajare
excesivă de căldură etc.) de determină schimbul necesar de aer, se selectează ventilatorul respectiv
şi dispozitivul de acţionare necesar.
Schimbul de aer (m3/oră) se determină cu relaţia:
W= V ∙ K, m3/oră (2.39)
unde:
V- volumul încăperii, m3
K- coeficientul schimbului de aer, oră-1 (tab. 18 anexa 1).
Cunoscînd valoarea schimbului de aer se determină debitul necesar a ventilatorului cu
relaţia:
L= W*Krez (2.40)
unde:
Krez- coeficientul de rezervă egal cu 1,1-2,0, el depinde de valoarea schimbului de aer şi
caracterul activităţii de producţie.
Reieşind din valoarea calculată a schimbului de aer şi debitul ventilatorului sunt selectate
tipurile de ventilatoare şi numărul acestora (tab. 19, 20 anexa 1).

2.11 Cerinţele generale şi normative în construcţie, planificarea sectorului (postului, zonei) de


producţie
La proiectarea staţiilor de service auto (S.S.A.), construcţia încăperilor de producţie trebuie
să corespundă utilizînd elemente tipice standarde. Sistematizarea clădirii se definitivează conform
GOST (21.101-97, 21.104-79, 21.105-79, 21.501-93). Definitivarea sistematizării clădirii de tip
carcasă începe cu trasarea axelor de coordonate conform reţelei coloanelor obţinute şi amplasarea
coloanelor la intersecţiile axelor. Pe perimetrul clădirii coloanele se amplasează la distanţa de 6 m
independent de pas şi de arcadă obţinute. Conform semnelor convenţionale standardizate (fig. 1.2,
1.3 anexa 2) se indică: pereţii, porţile, uşile, ferestrele, instalaţiile de control-ridicare (canale de
vizitare, macarale, conveiere, elevatoare), locuri pentru automobile.

37
Încăperile de producţie cu un etaj pot avea următoarele reţele standarde de coloane, multiple
la 6: 18 12 m sau 24  12 m. În proiectele de reconstrucţie se permite de a stabili pasul coloanelor
egal cu 6 sau 9 m. Pentru construcţiile cu mai multe etaje se admit reţele de coloane 6  6 m sau 6 
9 m precum şi, reţele cu parametri mai mari.
Lăţimea încăperii de producţie să fie nu mai mica de 3 m şi suprafaţa- nu mai mică de 10
m2. Înălţimea minimală a încăperii pentru efectuarea lucrărilor la posturi alcătuieşte 3,6…8,4 m în
dependenţă de tipul mijloacelor de transport şi tipul postului, înălţimea minimă a încăperii
sectorului de producţie – 2,8 m. Fiecare subdiviziune trebuie să dispuie de o intrare – ieşire
separate.
Dimensiunile în plan ale elementelor constructive ale clădirilor sunt standardizate:
- coloanele: 400×400; 400×600; 400×800; 500×500; 500×600; 500×800 mm;
- pereţii din: 1 cărămidă – 250 mm; 1,5 cărămizi – 380 mm; 2 – 510 mm; 2,5 cărămizi – 540
mm;
- pereţi din piatră: 0,5 – 190 (240) mm; 1 – 390 (490) mm; 1,5 – 580 (730) mm;
- lambriul (panoul de perete) – 160…300 mm;
- perete despărţitor: 60 mm; 120 mm; 250 mm;
- porţile: 2400 mm, 3000 mm, 3600 mm, 4800 mm;
- ferestrele: 1200 mm, 1800 mm, 2400 mm, 3000 mm, 3600 mm, 4200 mm;
- uşile 1 m - cu deschidere unitară; 1,5 m; 2 m – cu deschidere dublă.
Pentru expedierea la locurile de muncă a agregatelor, ansamblurilor şi pieselor cu mijloacele
de transportare (cărucioare) pot fi prevăzute treceri cu lăţimea minimală de 2,2 m.

Figura 2.2 – Notaţia reţelei coloanelor


38
Se notează reţeaua coloanelor în cercuri cu diametrul 6 ÷12 mm. Notarea se efectuează cu
litere şi cifre: de jos în sus şi de la stîngă la dreapta. Se recomandă ca latura mai lungă să fie notată
prin cifre, cea mai scurtă - prin litere (fig. 2.2).
Definitivarea desenului prevede înscrierea denumirilor, suprafeţelor şi categoriilor de
securitate ale încăperilor (fig. 2.3) direct pe planul încăperii.
Ca excepţie, denumirile, suprafeţele şi categoriile de securitate pot fi indicate în legenda
încăperilor (fig. 2.4), care se amplasează deasupra indicatorului.
Numerotarea încăperilor în acest caz se efectuează în cercuri cu diametrul 7-8 mm.

Figura 2.3 – Înscrierea denumirii, suprafeţei şi categoriei de securitate

Figura 2.4- Legenda încăperilor


În cazul când desenul sistematizării clădirii nu poate fi amplasat pe coala formatului
respectiv, se permite de a diviza desenul în mai multe părţi (fig. 2.5).

39
Pe desenul sistematizării clădirii care nu are carcasă formată din coloane, indicarea axelor se
efectuează comparativ cu pereţii interiori şi exteriori (fig. 2.6).
Scara planului clădirii se indică deasupra desenului.

Figura 2.5 – Divizarea desenului sistematizării clădirii

Figura 2.6 – Indicarea axelor pentru clădirile fără coloane


40
Tipul învelişului podelei încăperilor de producţie depinde de particularităţile lucrărilor
tehnologice şi necesitatea deplasării autovehiculelor prin încăperile respective.
Reţeaua coloanelor, m–
Dimensiunile coloanelor, mm–
Grosimea pereţilor, mm-
Înălţimea încăperii, m–
Dimensiunile porţii, m–
Dimensiunile ferestrei, m-
Tipul podelei–
Sistematizarea sectorului prevede amplasarea optimală în planul sectorului a locurilor de
muncă şi respectiv utilajelor tehnologice şi inventarului, pentru a asigura continuitatea şi
consecutivitatea raţională a procesului de producţie şi pentru a oferi lucrătorilor condiţiile necesare
pentru munca productivă şi fără traumatism.
Cantitatea şi consecutivitatea raţională a procesului de producţie sunt determinate de schema
organizării procesului de producţie elaborate anterior.
La fel amplasarea utilajelor şi inventarului se efectuează reieşind din asigurarea cerinţelor
privind securitatea şi sănătatea în muncă, asigurarea comodităţii montării şi deservirii utilajelor,
respectarea normelor tehnologice de proiectare ONTP-01-91 şi VSN-01-89 (tab. 9, 10 anexa 1),
comoditatea deplasării automobilelor (părţilor componente) de la un loc de muncă la altul.

2.12 Tehnica securităţii în sectorul (postul, zona) de producţie


2.12.1 Sursele de pericol în sectorul (postul, zona) de producţie
La proiectarea sectoarelor de producţie trebuie de asigurat condiţiile sanitar – igienice,
estetice şi ergonomice.
Condiţiile sanitar – igienice sunt stabilite de Regulile şi Normele Igienice pentru
întreprinderi de transport auto şi service auto aprobate de medicul – şef de medicină preventivă a
Republicii Moldova (RNI 2001) [14]:
 condiţiile meteorologice – temperatura aerului şi suprafeţelor, umiditatea relativă şi
viteza curentului de aer (tab. 21 anexa 1);
 concentraţia (CMA) compuşilor nocivi (tab. 22 anexa 1);
 iluminarea şi încălzirea (tab. 23 anexa 1);
 zgomot şi vibraţia (tab. 24, 25 anexa 1).
Personalul muncitoresc, care are contact profesional cu factori nocivi şi nefavorabili trebuie
asigurat cu echipament individual de protecţie şi de lucru (tab. 26 anexa 1, anexa 3), alimentaţie de
protecţie şi preparate vitaminoase, în conformitate cu Legea RM “Cu privire la protecţia muncii”

41
nr. 625-XII din 02.07.91 şi Normele pentru elaborarea şi realizarea a măsurilor de protecţie a
muncii nr. 40 din 16.08.01.
Echipamentul individual de protecţie şi de lucru trebuie curăţat şi reparat în mod centralizat.
Înlăturarea periodică a peliculei uleioase de pe suprafaţa soluţiilor de detergent este o cerinţă
obligatorie la spălatul echipamentului individual de protecţie şi de lucru.
Muncitorilor trebuie să li se asigure condiţii de menţinere a igienei personale: lavoar, săpun,
paste de tip “mîini curate”, ştergar electric sau şerveţele de unică folosinţă, creme de protecţie a
ţesutului cutanat, soluţii dezinfectante, etc. După finisarea lucrului este necesar ca muncitorii să-şi
spele mâinile şi corpul cu apă caldă.
La întreprinderi se organizează servicii medicale – pentru o întreprindere sau grupuri de
întreprinderi, în funcţie de numărul muncitorilor, conform cerinţelor SNiP 2.09.04.-87* “Edificii
administrative şi social-sanitare”.
La locurile de muncă cu risc de accident se vor asigura puncte de prim-ajutor care vor fi
amenajate, asigurate, dotate şi vor funcţiona potrivit normelor Ministerului Sănătăţii al RM.

2.12.2 Măsurile antiincendiare în sectorul (postul, zona) de producţie


Proiectele sectoarelor de producţie să corespundă cerinţelor generale faţă de securitatea
antiincendiară conform GOST 12.1.004-91.
La elaborarea acestui punct al proiectului de diplomă este necesar de descris măsurile ce ar
preveni apariţia incendiilor la sectorul (postul, zona) proiectat, şi anume:
- clasificarea sectorului (postului, zonei) proiectat în conformitate cu categoriile
antiincendiare şi antiexplozive ale încăperilor (tab. 27 anexa 1);
- măsurile prevăzute şi mijloacele de combatere a incendiilor;
- planul de evacuare a muncitorilor din sectoarele (posturile, zonele) de producere.
Încăperile în care se efectuează lucrările termice trebuie să fie izolate de celelalte încăperi cu
pereţi - despărţitori rezistenţi la foc şi în apropierea lor să nu fie amplasate încăperile cu degajarea
vaporilor vopselelor, gazelor explozive.
Încăperea pentru încărcarea acumulatoarelor se amplasează pe lingă peretele exterior al
clădirii, iar la suprafaţa de peste 25 m2 se prevede ieşire directă în afară clădirii.
Încăperile trebuie să fie asigurate cu sistemele şi mijloacele antiincendiare - pentru fiecare
50 m2 se prevede un stingător de foc, pentru fiecare 100 m2 – un scut incendiar şi două stingătoare
de foc.

42
2.12.3 Măsuri privind protecţia mediului înconjurător
La elaborarea acestui punct al proiectului de diplomă este necesar de descris factorii
dăunători a automobilului asupra mediului înconjurător şi oamenilor, metodele de micşorare a
influienţei directe a mijloacelor de transport asupra mediului înconjurător. Elevul trebuie să indice
la fel, necesitatea verificării şi menţinerii capacităţii de funcţionare a automobilelor, importanţa
controlului ecologic la întreprinderile de transport auto, elaborarea construcţiilor de aerisire şi
curăţire a aerului, a apei, etc.
Sectoarele de producere, cu surse de poluare a mediului cu substanţe chimice, aerosoli,
vapori, pulbere etc. vor fi izolate de restul încăperilor şi dotate cu sisteme eficace de ventilaţie
mecanică flux-reflux şi la necesitatea ecologică cu instalaţii de captare şi neutralizare a substanţelor
nocive din aerul zonei de muncă şi apele uzate.
Pentru zonele de RZ (spălare-curăţire) a automobilelor de regulă se prevede sistemul de
alimentare cu apă fără scurgeri cu purificarea şi cu utilizarea secundară a apei.
Pentru spălarea interioară a furgoanelor destinate transportării produselor alimentare este
necesar de utilizat sistemele locale de utilizare secundară a apei.
Sistemele pentru purificarea apei sunt prevăzute şi în sectoarele de acumulatoare, de vopsire,
de agregate (spălarea pieselor şi agregatelor), de prelucrare termică.
În sectorul de acumulatoare are loc impurificarea apei în procesul de spălare a
acumulatoarelor şi în rezultatul revărsării acidului şi spălării ulterioare a podelei.
În sectorul de vopsire apa impurificată se formează în rezultatul revărsării vopselelor şi
dizolvanţilor, la fel şi în procesul de pregătire a suprafeţelor pentru vopsire.
Nu se permite utilizarea secundară a apei pentru spălarea automobilelor destinate
transportării substanţelor nocive şi soluţiilor fecale.

2.12.4 Instrucţiunea cu privire la protecţia muncii în timpul îndeplinirii lucrărilor la sectorul


(postul, zona) de producţie
La elaborarea acestui punct al proiectului de diplomă elevul trebuie să elaboreze
instrucţiunea cu privire la protecţia muncii la sectorul (postul, zona) de producere, urmărind
regulele şi metodica de efectuare a instrucţiunii (anexa 4).
În instrucţiunea cu privire la protecţia muncii este necesar de indicat următoarele cerinţe:
cerinţele generale de protecţie a muncii; cerinţele de securitate înainte de începere a lucrărilor;
cerinţele de securitate în timpul lucrărilor; cerinţele de securitate în situaţii de avarie; cerinţele de
securitate la terminarea lucrărilor utilizate la sectorul (postul, zona) de producere.

43
CAPITOLUL 3.
PARTEA TEHNOLOGICĂ

3.1 Destinaţia, construcţia şi principiul de funcţionare a mecanismului (sistemului,


dispozitivului, agregatului)
În punctul dat a proiectului de diplomă este necesar de descris destinaţia, construcţia şi
principiul de funcţionare a mecanismului (sistemului, dispozitivului, agregatului) şi particularităţile
de funcţionare a piesei (solicitarea cu sarcini; condiţiile de temperatură, presiune; acţiunea mediilor
agresive). La elaborarea punctului dat de utilizat recomandaţiile surselor bibliografice şi alte surse
de informaţie din domeniul construcţiei, întreţinerii tehnice şi reparării automobilelor.

3.2 Defecţiunile posibile, simptomele şi cauzele apariţiei acestora


În punctul dat a proiectului de diplomă este necesar de enumerat toate defecţiunile posibile a
mecanismului (sistemului, dispozitivului, agregatului), simptomele şi cauzele apariţiei acestora, cît
şi toate metodele de remediu a acestora. În final la fiecare defect este necesar de indicat metoda cea
mai eficientă de remediere din punct de vedere tehnologic şi economic. La elaborarea punctului dat
utilizaţi recomandaţiile surselor bibliografice sau alte surse de informaţie.

3.3 Cerinţele tehnice la dezasamblarea, asamblarea şi reparaţia mecanismului (sistemului,


dispozitivului, agregatului), /materialele şi instrumentul utilizat/ utilizarea şi argumentarea
metodei de remediere a defectelor
Cerinţele tehnice la dezasamblarea, asamblarea şi reparaţia mecanismului (sistemului,
dispozitivului, agregatului) se selectează din sursele bibliografice în conformitate cu denumirea
mecanismului (sistemului, dispozitivului, agregatului) şi marca automobilului sau reieşind din
cunoştinţele şi informaţiile obţinute pe parcursul activităţii practice. În cazuri cînd în sarcină sunt
indicate piese de automobile ce nu sunt în sursele indicate mai sus, cerinţele tehnice se elaborează
analogic, înlocuind cerinţele tehnice cu cele a mecanismului (sistemului, dispozitivului, agregatului)
nominalizat.
În cerinţele tehnice este important să se indice condiţiile lucrărilor efectuate în corespundere
cu normativele recomandate de constructor, de exemplu:
 momentul de strîngere a îmbinărilor;
 materialele lubrifiante utilizate la alimentare şi gresare;
 valorile de reglaj şi tehnologia de verificare- reglare, instrumentele utilizate;
 periodicitatea efectuării lucrărilor de RT şi RC;
 valorile nominale şi admisibile a stării tehnice a pieselor;
 utilizarea şi argumentarea metodei de remediere a defectelor, etc.

44
45
3.5 Normarea tehnică a operaţiilor menţionate
3.5.1 Normarea operaţiilor de dezasamblare – asamblare
Normele de timp pentru efectuarea lucrărilor de dezasamblare-asamblare pot fi apreciate
prin fotografierea procesului de lucru nemijlocit la locurile de muncă ori prin calcularea normelor
de timp utilizînd normative tabelare prealabil apreciate pentru anumite operaţii din care este format
procesul tehnologic de dezasamblare şi asamblare.
La normei de timp la dezasamblare ori asamblare prin fotografierea procesului de lucru se
cronometrează operaţiile şi trecerile tehnologice aparte sau în general tot procesul tehnologic.
Măsurările efectuate sunt cheltuielile de timp operativ pentru efectuarea lucrărilor, timpul
suplimentar şi de pregătire-finisare se ia în consideraţie prin utilizarea coeficienţilor (10%- timpul
suplimentar, 10%-timpul de pregătire-finisare). Reieşind din cele expuse norma de timp se va
calcula după următoarea relaţie:
Tn = 1,2 · Top , min (3.1)
Pentru aprecierea normei de timp pentru dezasamblarea ori asamblarea maşinii se efectuează
nu mai puţin de trei cronometrări la fiecare operaţie în aceleaşi condiţii de producere pe acelaşi
model, tip de maşină, agregat, mecanism.
Normativele de timp pe elemente pentru lucrările de dezasamblare şi asamblare sunt nişte
valori regulamentare a cheltuielilor de timp pentru executarea operaţiilor aparte în condiţii
organizatorice, tehnologice şi tehnice raţionale. Normativele tabelare prezentate în sursa [31] tab.
122-206 sunt apreciate pentru condiţii de producere în serii mici sau unitare. Care prevede
următoarele condiţii: muncitorul este asigurat cu instrumentul, dispozitive, mijloace de ridicare-
transportare necesare; este asigurată organizarea raţională a locului de muncă; complectarea
pieselor, transportarea lor la locul de muncă este asigurată de muncitorii auxiliari.
În normativele tabelare la operaţiile menţionate este indicat timpul calculat la o unitate în
care cheltuielile de timp suplimentare şi de pregătire-finisare sunt luate în mărime de 20% de la
timpul operativ. Normativele calculate sunt determinate pentru poziţie comodă de lucru, piesele şi
instrumentul este uşor accesibil, mişcările nu sunt limitate în timpul lucrului. La abateri de la
condiţiile indicate este necesar de utilizat coeficienţi de corectare şi de calculat norma de timp după
următoarea relaţie:
Tc = Tt · Kc, min (3.2)
unde:
Tt - timpul tabelar selectat din sursa [31] tab. 122-206;
Kc- coeficientul ce ia în consideraţie abaterile de la condiţiile optimale de lucru, sursa [31]
tab. 120.
Normativele tabelare pentru lucrările indicate nu pot lua în consideraţie unii factori şi pauze
ce apar pe parcursul procesului de dezasamblare-asamblare cum ar fi: analizarea de către muncitor a

46
sarcinii obţinute şi a unor etape a procesului de dezasamblare-asamblare, necesitatea efectuării a
unor operaţii de reglare sau ajustare etc.
Evidenţa factorilor şi pauzelor indicate este necesar de efectuat prin produsul timpului
tabelar calculat cu coeficienţii de corectare indicaţi în sursa [37] tab. 121 utilizînd următoarele
relaţii:
Tcud = Σ Tc * Kd, min (3.3)
Tcua = Σ Tc * Ka, min (3.4)
unde:
Tcud, Tcua-norma de timp calculată la o unitate corespunzător la dezasamblare şi asamblare;
ΣTc- suma normelor de timp pentru operaţiile corespunzător de dezasamblare şi asamblare,
Kd, Ka- coeficienţii de corectare ce iau în consideraţie cheltuielile de timp neprevăzute la
dezasamblare şi asamblare, sursa [31] tab.121.
Lucrările ce nu pot fi calculate după tabele( spălare, defectare, complectare, rodare şi
vopsire) sunt date normativele integrale, sursa [31] tab. 205,206.

Exemplu
Sarcina: De apreciat norma de timp necesară pentru asamblarea transmisiei cardanice
principale a tractorului DT 75 în condiţii de atelier.
Ordinea de determinare:
I. Divizăm procesul tehnologic de asamblare a transmisiei cardanice pe operaţii aparte:
1. De presat cu presul 4 bucşe metalice şi 4 bucşe din cauciuc Ø 20 mm;
2. De gresat locaşurile de montare a discului şi de asamblat discul cu bucşele;
3. De instalat 4 buloane de montare M10 cu lungimea 20 mm şi de comprimat discurile cu cheie;
4. De încălzit 10 nituri Ø 10 mm în horn şi de nituit discurile cu ciocanul;
5. De presat cu presul bucşa Ø 40 mm pe butucul furcei arborelui cardanic;
6. De presat cu presul paharul în fanta furcelor arborelui pe lungimea 40 mm;
7. De fixat capul de furca arborelui cu 2 buloane M12 de lungimea 15 mm cu cheie fixă şi de
verificat strîngerea;
8. De blocat cu cleştele 2 piuliţe cu utilizarea cuielor despicate Ø 2x35 mm;
9. De repetat trecerea 7;
10. De repetat trecerea 8;
11. De instalat manual 2 presgarnituri cu mărimea 45 mm;
12. De instalat arborele Ø 25 mm în 2 oreficii canelate, pe lungimea 120 mm, aplasarea liberă.

47
II. Apreciem timpul necesar pentru fiecare trecere în tabelul de mai jos.
Tabelul 3.2- Calculul normei de timp pentru operaţiile de asamblare

piese identice în
determinanţi şi

Sursa, tabelul
instrumentul

Condiţiile de
Numărul de
valorile lor

ansamblu
numerice

Utilajul,
Factorii

utilizat

lucru
Calculul normei
Operaţia, trecerea
de timp, min

1. De presat bucşe Masa pînă [31]


Dificultate
metalice şi din la 5kg, Ø 20 8 pres tab.186 0,53·8+1,0 =5,24
joasă
cauciuc. mm tab.138
2. De gresat loca-şurile Masa pînă [31]
de montare a discului la 5kg, tab.181
8 0,13·8 = 1,04
şi de asamblat discul lungimea
cu bucşele. 40 mm
3. De instalat buloane de M10 cu [31]
mon-tare şi de lungimea 20 4 cheie tab.168 0,75·4 =3,0
compri-mat discurile. mm
4. De încălzit niturile şi Ø 10 mm Horn, Execută 2 [31]
10 0,67·10·2 =13,4
de nituit discurile. ciocan lucrători tab.203
5. De presat bucşa pe Masa pînă [31]
Dificultate
butucul furcei la 5kg, Ø 40 1 pres tab.186 0,69+2,0 =2,69
medie
arborelui cardanic. mm tab.138
6. De presat paharul în Masa pînă [31]
Dificultate
fanta furcelor la 5kg, Ø 40 1 pres tab.186 0,69+2,0 =2,69
medie
arborelui. mm tab.138
7. De fixat capul de M12 de De [31]
cheie
furca arborelui cu lungimea 15 2 verificat tab.168 0,58·2·1,5 =1,74
fixă
buloane. mm strîngerea tab.120
8. De blocat piuli-ţele cu Ø 2x35 mm
[31]
utilizarea cuielor 2 cleştele 0,53·2 =1,06
tab.165
despicate.
9. Anologic p.7 0,58·2·1,5 =1,74
10.. Analogic p.8 0,53·2 =1,06
11.. De instalat mărimea 45 [31]
2 manual 0,44·2 =0,88
presgarniturile. mm tab.188
12. De instalat arborele
Ø 25 mm,
[31]
în 2 oreficii canelate.
lungimea 1 manual 0,38·2 =0,76
tab.178
120 mm,
TOTAL: Σ Tc=5,24+1,04+3+13,4+2,69+2,69+1,74+1,06+1,74+1,06+0,88+0,76=35,3 min

III. Calculăm norma de timp la asamblare după relaţia:


Tcua = ΣTc·Ka, min (3.5)
Tcua = 35,3 · 1,58=55,8 min
unde:
Ka- coeficientul de corectare ce iau în consideraţie cheltuielile de timp neprevăzute la
asamblare, sursa [31] tab. 121, Ka= 1,58.

48
3.5.2 Normarea operaţiilor de lăcătuşărie
Norma de timp pentru executarea lucrărilor de lăcătuşărie include timpul de bază, auxiliar,
suplimentar şi de pregătire-finisare şi se calculează în caz general după următoarea relaţie:
Tn = Tb+Taux+Tsup+Tp-f /np, min (3.6)
unde:
Tb – timpul de bază, min;
Taux- timpul auxiliar, min;
Tsup- timpul suplimentar, min;
Tp-f - timpul de pregătire-finisare, min;
np- numărul de piese prelucrate.

Timpul de bază este timpul în care se produce modificarea formei ori dimensiunilor pieselor
ca urmare a executării operaţiilor de lăcătuşărie: tăierea, pilirea, burghierea, filetarea, îndreptarea,
marcarea etc.
Timpul auxiliar este timpul utilizat pentru instalarea piesei în menghină, pe bancă, stand,
timpul pentru ajustarea utilajului, măsurarea şi transportarea piesei în limita locului de muncă (pînă
la 5 m).
Timpul suplimentar este format din timpul de deservire tehnico-organizatoric (curăţirea
anozilor, barelor, reglarea temperaturii în băii, reglarea densităţii curentului în băii, întreţinerea
locului de muncă în timpul schimbului), timpul necesar pentru odihnă, necesităţi personale. Timpul
suplimentar se apreciază în mărime de 8% de la timpul operativ şi se calculează după relaţia:
Tsup=Top∙Ksup/100=(Tb+Taux) ∙Ksup/ 100, min (3.7)
Timpul de pregătire-finisare se utilizează pentru primirea sarcinii de executare a lucrărilor,
instructajul, studierea documentaţiei tehnice, prezentarea lucrului executat. Acest timp se selectează
din sursa [31] tab. 207 în dependenţă de gradul de dificultate a lucrărilor efectuate.
La lucrări de un grad simplu de dificultate se referă: tăierea buloanelor, tăierea piesei cu
dalta pe contur, pilirea şi curăţirea piesei. La lucrări de un grad mediu de dificultate se referă:
burghierea orificiilor, pilirea piesei confor dimensiunilor cu utilizarea instrumentului de măsură. La
lucrări de un grad complex de dificultate se referă: ajustarea suprafeţelor, reparaţia chiulasei,
blocului de cilindri şi altor piese ce necesită lucrări de lăcătuşărie.
Normele de timp pentru executarea lucrărilor de lăcătuşărie se apreciază în conformitate cu
normativele prealabil elaborate. Normativele sunt prezentate în formă de tabele în diferite surse
bibliografice. Cel mai des în tabele este prezentat timpul operativ ori timpul la o unitate.
La executarea operaţiilor de lăcătuşărie piesa poate fi instalată în menghină, pe bancă de
lăcătuşărie, stand, plită de îndreptare ori poate fi prelucrată la locul de asamblare.

49
Deacea unele normative tabelare prezintă timpul necesar la o unitate incomplect. În aceste
tabele nu este inclus timpul auxiliar pentru instalarea şi demontarea piesei. Acest timp este prezentat
în sursa [31] tab. 208 şi la necesitate este inclus în norma de timp. Dacă la aprecierea normei de
timp au fost utilizate normativele tabelare a timpului operaţional, atunci norma de timp se
calculează după relaţia:
Tn = 1,08·Top+Tp-f /np, min (3.8)
Dacă la aprecierea normei de timp au fost utilizate normativele tabelare a timpului
incomplect la o unitate, atunci norma de timp se calculează după relaţia:
Tn = Tiu +Taip+Tp-f /np, min (3.9)
unde:
Tiu - timpul normativ incomplect la o unitate, min;
Taip-timpul auxiliar pentru instalarea piesei.

Dacă la aprecierea normei de timp au fost utilizate normativele tabelare a timpului V la o


unitate, atunci norma de timp se calculează după relaţia:
Tn = Tun + Tp-f/np, min (3.10)
unde:
Tiu - timpul normativ la o unitate, min.
În tabele normele de timp sunt indicate la prelucrarea oţelului carbonat, fontei cu duritatea
nu mai mare de HB=200-220 şi bronzei HB=60. Executarea lucrărilor este prevăzută pentru condiţii
normale. La efectuarea lucrărilor ce diferă de condiţiile normale este necesar de luat în consideraţie
coeficienţii de corectare prezentaţi în tabele.

Exemple:

Exempl 1
Sarcina: De determinat norma de timp necesară pentru tăierea şi pilirea pe contur cu
utilizarea riglei a planurilor a două plăci metalice cu dimensiunea 9x10 cm, grosimea 3 mm.
Adaosul de prelucrare 0,6 mm. Fixarea în menghină, greutatea 4 kg.
Ordinea de determinare
1. Determinăm din sursa [31] tab. 219 norma de timp incomplectă la o unitate pentru tăierea piesei
cu o suprafaţă 100 cm2, ea constituie Tiu1 =28 min.
2. Determinăm din sursa [31] tab. 208 norma de timp auxiliară pentru instalarea pieselor în
menghină ce au o greutate pînă la 5 kg, Taip = 0,2 min.
3. Determinăm din sursa [31] tab. 228 norma de timp incomplectă la o unitate pentru pilirea piesei
cu o suprafaţă 100 cm2 şi adaos de prelucrare 0,6 mm, ea constituie 10,5 min şi luînd în
consideraţie că pilirea se va executa cu verificare utilizînd rigla.

50
Tiu2 = 10,5·1,6 =16,8 min.
4. Determinăm din sursa [31] tab. 207 timpul de executare a lucrărilor de pregătire-finisare penru un
grad de dificultate mediu pe banca de lăcătuşărie -Tp-f =4 min.
5. Norma de timp se calculează după relaţia:
Tn = Tiu1 +Tiu2+Tain+Tp-f /np = 28+16,8+0,2+4/2 = 47 min

Exempl 2
Sarcina: De determinat norma de timp necesară pentru burghierea şi tăierea filetului a 6
orificii în trei piese din oţel. Diametru orificiului 10,1 mm, dimensiunea filetului M12x1,75.
Orificiile sînt fără ieşire, cu adîncimea de 30 mm. Fixarea piesei în menghină cu utilizarea plăcilor
din cupru, greutatea piesei 12 kg.
Ordinea de determinare
1. Determinăm din sursa [31] tab. 208 norma de timp auxiliară pentru instalarea pieselor în
menghină cu plăci din cupru, ce au o greutate pînă la 15 kg, Taip=0,9 min.
2. Determinăm din sursa [31] tab. 234 norma de timp incomplectă la o unitate pentru burghierea
manuală a 6 orificii cu diametru 10,1 mm la o adîncime de 30 mm, ea constituie:
Tiu1 = 7,8·1,3·0,8·6 = 48,7 min.
3. Determinăm din sursa [31] tab. 236 norma de timp incomplectă la o unitate pentru tăierea
manuală a filetului M12x1,75 la o adîncime de 30 mm, ea constituie:
Tiu2 = 3,5·6·1,3 = 27,3 min.
4. Determinăm din sursa [31] tab. 207 timpul de executare a lucrărilor de pregătire-finisare penru un
grad de dificultate mediu pe banca de lăcătuşărie -Tp-f =4 min.
5. Norma de timp se calculează după relaţia:
Tn=Tiu1 +Tiu2+Tain+Tp-f /np = 48,7+27,3+0,9+4/3 =78,2 min

3.5.3 Normarea operaţiilor de sudare cu arc electric


Norma de timp pentru efectuarea lucrărilor de sudare cu arc electric include: timpul de bază
la sudare (timpul în care nemijlocit se produce arderea arcului electric ori topirea electrodului);
timpul auxiliar pentru instalarea piesei la locul de muncă, schimbarea poziţiei în procesul de sudare,
curăţirea cusuturei de sudare, schimbarea electrodului, instalarea regimului de sudare; timpul
suplimentar necesar pentru pregătirea şi menţinerea în ordine a locului de muncă, odihnă şi
necesirăţi personale; timpul de pregătire-finisare necesar pentru primirea sarcinei, instrucţiunilor
necesare etc.
Pentru a determina timpul de bază este necesar de cunoscut masa metalului topit şi viteza de
topire:
Tb=G/Vt, min (3.11)
51
unde:
G – masa metalului topit necesar pentru formarea cusuturei de sudare;
Vt – viteza de topire a metalului.
Masa metalului topit depinde de lungimea cusuturei de sudare, aria secţiunii transversale şi
densitatea electrodului utilizat la sudare:
G= L·F·, g (3.12)
unde:
L- lungimea cusuturei de sudare, mm;
F- aria secţiunii transversale, cm2- din sursa [31] tab.93;
- densitatea metalului electrodului, g/cm3- din sursa [31] pag.126;
Viteza de topire a metalului se apreciază utilizînd următoarea relaţie:
Vt = α·I, g/h (3.13)
unde:
α- coeficientul de topire a metalului, g/A*h - din sursa [31] tab.94;
I- intensitatea curentului la sudare, A - din sursa [31] tab.94.
La efectuarea operaţiilor de sudare o importanţă mare are stabilirea corectă a regimului de
sudare. Acesta depinde de mulţi factori, principalii din ei sunt: tipul şi diametrul electrodului,
valoarea curentului de sudare. Tipul electrodului se selectează după datele caracteristice a
producătorului (sursa [31] tab. 94, 95). În conformitate cu diametru selectat a electrodului se
stabileşte intensitatea curentului la sudare.
Valoarea timpului de bază la sudare este foarte mult influenţată de poziţia cusuturei de
sudare în spaţiu şi de aceia, că timpul de bază este neproporţional lungimei cusuturei de sudare(la
lungimi mai mici este necesar de timp pentru încăţzirea piesei). Reeşind din cele expuse relaţia de
determinare a timpului de bază va avea următoarea formă:
Tb=[(60∙G/α∙I) ∙A∙m], min (3.14)
unde:
A-coeficientul ce ia în consideraţie lungimea cusuturei, din sursa [31] pag.128;
m-coeficientul ce ia în consideraţie poziţia cusuturei în spaţiu, din sursa [31] pag.128.
După determinarea timpului de bază se apreciază timpul auxiliar. La efectuarea lucrărilor de
sudare timpul auxiliar este format din componente: timpul legat de cusutura de sudare (sursa [31]
tab. 96), timpul legat de piesa sudată (sursa [31] tab. 97) şi timpul necesar pentru deplasarea
sudorului şi cablurilor electrice (sursa [31] tab. 98).
Timpul suplimentar se determină după relaţia de mai jos în raport cu timpul operativ şi
depinde de poziţia sudorului în timpul efectuării lucrărilor:
Tsup= Top∙Ksup/100=(Tb+Taux) ∙Ksup/100, min (3.15)
unde:

52
Ksup -coeficientul ce ia în consideraţie partea valorii timpului suplimentar din timpul operativ,
se selectează din sursa [31] pag. 130;
Tipul de pregătire-finisare la executarea lucrărilor de sudare se stabileşte în raport
procentual din timpul operativ în dependenţă de complexitatea lucrărilor executate, utilizînd
următoarea relaţie:
Tsup= Top∙Kp-f/100=(Tb+Taux) ∙Kp-f/100, min (3.16)
unde:
Kp-f -coeficientul ce ia în consideraţie partea valorii timpului de pregătire - finisare din timpul
operativ, se selectează din sursa [31] pag. 131.
Norma de timp la sudare se determină după următoarea relaţie
Tn = Tb+Taux+ Tsup+ Tp-f, min (3.17)

Exemplu
Sarcina: De determinat norma de timp necesară pentru sudarea fisurei în cadrul
autocamionului. Cusutura de sudare verticală în formă de V, lungimea- 150mm, grosimea
metalului- 6 mm. Materialul cadrului-Oţel 45. Olectrod de tip OMM- 5. Lucrările se execută
nemijlocit pe automobil în poziţie incomodă. Distanţa de deplasare a sudorului- 10m.
Ordinea de determinare
1. Apreciem aria secţiunii transversale a cusuturei de sudare din sursa [31] tab.93, conform datelor
ea constituie 0,28 cm2.
2. Apreciem densitatea electrodului cu strat de acoperire gros din sursa [31] pag.126, conform
datelor ea constituie 7,8 g/cm3 .
3. Calculăm masa metalului ce trebuie să fie topit utilizînd următoarea relaţie
G = L·F· = 15·0,28·7,8= 32,7 g
4. Selectăm din sursa [31] tab.95 diametru electrodului utilizat la sudare, care constituie 5mm
pentru metalul sudat cu grosimea de 6mm.
5. Selectăm din sursa [31] tab. 94 intensitatea curentului la sudare şi coeficientul de topire a
metalului, care constituie:
I =220 A;
α =8 g/A·h.
6. Selectăm din sursa [31] pag. 128 coeficienţii de corectare în dependenţă de lungimea cusuturei şi
poziţia ei în spaţiu, care constituie A = 1,2 iar m = 1,25.
7. Calculăm timpul de bază utilizînd următoarea relaţie:
Tb=[(60∙G/α∙I) ∙A∙m]= [(60∙32,7/220 ∙ 8) ∙ 1,2 ∙ 1,25]= 1,67 min

53
8. Apreciem timpul auxiliar pentru curăţirea cusuturei şi deplasarea sudorului din sursa [31] tab. 96,
98 corespunzător. Timpul auxiliar pentru poziţionarea piesei în timpul sudării nu se apreciază
deoarece piesa nu se deplasează.
Taux = 1,1+0,9 = 2,0 min
9. Calculăm timpul suplimentar utilizînd relaţia de mai joi. Coeficientul lucrărilor suplimentare
conform sursei [31] pag. 130 constituie 15%.
Tsup= Top∙Ksup/100=(Tb+Taux) ∙Ksup/100= (1,67+2) ∙ 15/100= 0,55 min
10. Calculăm timpul de pregătire-finisare utilizînd relaţia de mai joi. Coeficientul lucrărilor de
pregătire-finisare conform sursei [31] pag.130 constituie 2%.
Tsup= Top∙Kp-f/100=(Tb+Taux) ∙Kp-f/100= (1,67+2) ∙ 2/100= 0,07 min
11. Calculăm norma de timp la sudare după următoarea relaţie:
Tn= Tb+Taux+Tsup+Tp-f = 1,67+2,0+0,55+0,07 = 4,29 min

3.5.4 Normarea operaţiilor de sudare cu gaze


Norma de timp pentru efectuarea lucrărilor de sudare cu gaze include: timpul de bază la
sudare (timpul în care nemijlocit se produce arderea făcliei de gaz ori topirea metalului); timpul
auxiliar pentru instalarea piesei la locul de muncă, schimbarea poziţiei în procesul de sudare,
curăţirea cusuturei de sudare, modificarea debitului de acetilenă şi oxigen; timpul suplimentar
necesar pentru pregătirea şi menţinerea în ordine a locului de muncă, odihnă şi necesirăţi personale;
timpul de pregătire-finisare necesar pentru primirea sarcinei, instrucţiunilor necesare etc.
Sudarea cu gaze se efectuează cu ajutorul capului arzător, caracteristica tehnică a cărora este
dată în sursa [31] tab. 113.
Pentru sudare în calitate de material de adaos se utilizează sîrmă din oţel (Ø1...12 mm), iar
la sudarea pieselor din fontă bare din fontă (Ø4...12 mm). Diametru materialului de adaos se
selectează în dependenţă de grosimea piesei ce trebuie să fie sudată conform recomandărilor sursei
[31] pag. 147.
Productivitatea sudării depinde de consumul de acetilenă într-o unitate de timp: la mărirea
debitului de acetilenă se măreşte şi productivitatea. Consumul de acetilenă la rîndul său depinde de
diametru oreficiului în capul arzător.
Timpul de bază la sudarea cu gaze se determină după următoarea relaţie:
60  G
Tb   A  m, min (3.18)

unde: 
G – masa metalului topit necesar pentru formarea cusuturei de sudare;
β- consumul de acetilenă, l/h - din sursa [31] tab.93;
A-coeficientul ce ia în consideraţie lungimea cusuturei, din sursa [31] pag. 147;
54
m- coeficientul ce ia în consideraţie materialul piesei sudate şi poziţia cusuturei în spaţiu, din
sursa [31] pag. 147.
Masa metalului topit depinde de lungimea cusuturei de sudare, aria secţiunii transversale
şi densitatea materialului de adaos utilizat la sudare:
G= L·F·, g (3.19)
unde:
L- lungimea cusuturei de sudare, mm;
F- aria secţiunii transversale, cm2 din sursa [31] tab. 93;
- densitatea materialului de adaos, g/cm3- din sursa [31] pag. 126;
După determinarea timpului de bază se apreciază timpul auxiliar. La efectuarea lucrărilor de
sudare timpul auxiliar este format din componente: timpul legat de cusutura de sudare (sursa [31]
tab. 114), timpul legat de piesa sudată (sursa [31] tab. 97) şi timpul necesar pentru deplasarea
sudorului (sursa [31] tab. 98).
Timpul suplimentar se determină după relaţia de mai jos în raport cu timpul operativ şi
depinde de poziţia sudorului în timpul efectuării lucrărilor:
Top  K sup (Tb  Taux)  K sup
T sup   , min (3.20)
100 100
unde:
Ksup- coeficientul, ce ia în consideraţie partea valorii timpului suplimentar din timpul
operativ, se selectează din sursa [31] pag. 148;
Tipul de pregătire-finisare la executarea lucrărilor de sudare se stabileşte în raport
procentual din timpul operativ în dependenţă de complexitatea lucrărilor executate, utilizînd
următoarea relaţie:
Top  K p f (Tb  Taux)  K p f
T sup   , min (3.21)
100 100
unde:
Kp-f- coeficientul, ce ia în consideraţie partea valorii timpului de pregătire-finisare din timpul
operativ, se selectează din sursa [31] pag. 131.
Norma de timp la sudare se determină după următoarea relaţie
Tn =Tb+Taux+Tsup+Tp-f, min (3.22)

Exemplu
Sarcina: De determinat norma de timp necesară pentru sudarea fisurei pe aripa din faţă a
autocamionului. Cusutura de sudare pe o singură parte fără muchii amplasată orizontal pe un plan
vertical, lungimea-180 mm, grosimea metalului- 1,2 mm. Materialul cadrului- oţel 10. Lucrările se
execută nemijlocit pe automobil în poziţie incomodă. Distanţa de deplasare a sudorului- 10m.

55
Ordinea de determinare
1. Apreciem aria secţiunii transversale a cusuturei de sudare din sursa [31] tab. 93, conform datelor
ea constituie 0,11 cm2.
2. Apreciem densitatea materialului de adaos din sursa [31] pag. 126, conform datelor ea constituie
7,5 g/cm3.
3. Calculăm masa metalului ce trebuie să fie topit utilizînd următoarea relaţie:
G= L·F· = 18·0,11·7,5= 14,85 g
4. Selectăm din sursa [31] tab. 113 cap arzător CU Nr.1 utilizat la sudarea pieselor cu grosimea de
până la 2mm, care are consumul de atecilenă de 150 l/h.
5. Selectăm din sursa [31] pag. 147 coeficienţii de corectare în dependenţă de lungimea cusuturei şi
poziţia ei în spaţiu, care constituie A = 1,17, iar m = 1,25.
6. Calculăm timpul de bază utilizînd următoarea relaţie:
60  G 60 14,85
Tb  Am 1,2 1,25  8,91min
 150
7. Apreciem timpul auxiliar pentru curăţirea cusuturei şi deplasarea sudorului din sursa [31] tab.
114, 98 corespunzător. Timpul auxiliar pentru poziţionarea piesei în timpul sudării nu se
apreciază deoarece piesa nu se deplasează.
Taux = 0,6+0,9= 1,5 min
8. Calculăm timpul suplimentar utilizînd relaţia de mai joi. Coeficientul lucrărilor suplimentare
conform sursei [31] pag. 148 constituie 10%.
Top  K sup (Tb  Taux)  K sup (8,91 1,5) 10
T sup     1,04 min
100 100 100
9. Calculăm timpul de pregătire-finisare utilizînd relaţia de mai jos. Coeficientul lucrărilor de
pregătire-finisare conform sursei [31] pag. 130 constituie 2%.
Top  K p f (Tb  Taux)  K p f (8,91  1,5)  2
T sup     0,2 min
100 100 100
10. Calculăm norma de timp la sudare după următoarea relaţie
Tn =Tb+Taux+Tsup+Tp-f= 8,91+1,5+1,04+0,2= 11,65 min

3.5.5 Normarea operaţiilor de vopsire


În complexul vopsirii automobilelor după reparare, include următoarele lucrări: pregătirea
suprafeţei pentru aplicarea acoperirilor, aplicarea acoperirilor de vopsea, uscarea suprafeţelor
vopsite.
Pregătirea suprafeţei pentru aplicarea acoperirilor, include următoarele operaţii: spălarea şi
ştergerea suprafeţelor de praf, murdărie şi corozie, îndepărtarea stratului de vopsea veche în locurile
de deteriorare a ei, degresarea suprafeţelor şi ştergerea pînă la îndepărtarea umedităţii, izolarea

56
suprafeţelor care nu necesită aplicarea acoperirilor de vopsea. Operaţiile indicate se efectuiază
manual.
Aplicarea acoperirilor de vopsea pe suprafeţele cenecesită vopsirea, include: chituirea
locurilor separate, grunduirea, vopsirea suprafeţei. În prelucrarea finală a suprafeţelor vopsite,
include: uscarea suprafeţelor vopsite, aplicarea inscripţiilor după şablon şi vopsirea cu vopsea de
culoare roşie locurile gresate.
La întreprinderile de reparaţie acoperirile de vopsea sunt aplicate prin metoda manuală şi
mecanizată (din pistolul de pulverizare).
La elaborarea normativelor a lucrărilor de vopsire sunt primite următoarele condiţii tehnico-
organizatorice: zugravul este eliberat de la lucrări de transportare a materialelor, pieselor,
instrumentelor şi altor lucrări auxiliare la locurile de muncă, ele sunt efectuate de către muncitorii
auxiliari. Deplasarea obiectelor la distanţe de 3 m, instalarea pe banc şi rotirea piesei sunt incluse în
volumul de lucrări a zugravului cu determinarea timpului operativ.
Materialele necesare pentru vopsirea suprafeţelor sunt aduse la locul de muncă în formă gata
de aplicare. Locul de muncă a zugravului la necesitate trebuie să fie înzestrat cu mecanisme de
ridicare. Factorii principali de formare a normei de timp în normative: dimensiunile suprafeţei
prelucrate; configuraţia suprafeţei prelucrate; greutatea obiectului (piesei) prelucrat; gradul de
mecanizare şi tipul dispozitivelor utilizate; genul materialelor utilizate la vopsire; comoditatea
lucrărilor.
Relieful suprafeţei piesei manifestă o influenţă semnificativă asupra valorii cheltuielilor de
timp, operaţiilor de pregătire pentru vopsire şi vopsire. De aceea normativele în tabele sunt date în
dependenţă de complexitatea reliefului suprafeţei vopsite după trei grupe de complexitate.
Cel mai dificil la normarea lucrărilor de vopsire- este determinarea dimensiunilor suprafeţei
piesei, care necesită aplicarea vopselelor. Metoda primită în industria construcţiei de maşini pentru
determinarea dimensiunilor suprafeţelor în dependenţă de grosimea medie a peretelui şi greutăţii
piesei, pentru reparare (serie mică a producerii) este complicată. De aceea, se recomandă o metodă
mai simplă, şi la prima vedere nu mai puţin exactă, pentru determinarea dimensiunilor suprafeţelor
ca suma dublă a suprafeţelor tuturor proiectate a piesei (nodului), adcerea acestor proiectări la
figurile geometrice cele mai simple (pătrat, trapez, triunghi,cerc).
Norma de timp de unicate Tbuc, min, a lucrărilor de vopsire se determină după relaţia:
Tbuc= Top * K, min (3.23)
unde:
Top- timpul operativ pentru efectuarea lucrărilor, min se selectează din sursa [14] tab. 325;
K- coeficientul, ce ia în consideraţie timpul auxiliar şi de pregătire-încheiere, se selectează din
sursa [31] tab. 326-331.

57
Timpul auxiliar include următoarele lucrări: aşezarea instrumentelor şi materialelor la locul
de muncă, umplerea pistolului de vopsit cu vopsea şi spălarea lui, filtrarea şi turnarea ei în baie,
spălarea periilor, curăţarea instrumentelor şi materialelor, la fel timpul pentru odihnă şi necesităţi
individuale. Pentru fiecare tip de lucrări timpul auxiliar este dat în procente în raport cu timpul
operativ.
Timpul de pregătire-încheiere se dă de asemenea în procente în raport cu timpul operativ şi
include lucrările: primirea sarcinei, familiarizarea cu lucrul, primirea materialelor, instrumentului,
predarea lucrului, materialului şi instrumentului.
Calitatea vopsirii în mare parte depinde de calitatea pregătirii suprafeţei piesei pentru
vopsire. În pregătirea suprafeţei piesei, sunt incluse: înlăturarea vopselei vechi, coroziei, degresarea,
suflarea şi ştergerea suprafeţei pînă la înlăturarea umedităţii. La reparare înlăturarea vopselei vechi
în general se produce în procesul de spălare a pieselor şi agregatelor.

Sarcina: De determinat normarea tehnică de timp pentru vopsirea caroseriei autoturismului


“VAZ-2106”: aripa din faţă-dreapta, uşa faţă-dreapta, capota motorului cu vopsea emailată, cu
suprafaţa vopsită pînă la 600 dm2. Poziţia este comodă.
Pentru determinarea timpului operativ este necesar mai întîi de apreciat dimensiunea
suprafeţei, ca suma ariei proiecţiei duble. Iar apoi de determinat grupa de complexitate a suprafeţei.
Tabelul 3.3- Calculul timpului operativ la vopsirea caroseriei
Factorii
Calculul
determinanţi Sursa, Valoarea
№ Denumirea operaţiei timpului
şi valorile lor tabelul. tabelară
operativ
numerice
1. De curăţit şi de spălat partea
Suprafaţa pînă [31] tab. 2,90 min la 2,9·12=34,8
de jos a autoturismului şi spa-
la 1200 dm2 327 100 dm2 min
ţiile ce trebuie să fie vopsite.
2. De uscat elementele caroseriei
Suprafaţa pînă [31] tab. 0,26 min la 0,26·12=3,12
pînă la îndepărtarea umedi-
la 1200 dm2 327 100 dm2 min
tăţii.
3. De izolat părţile autoturismu-
Suprafaţa pînă [31] tab. 0,8 min la 0,8·12=9,6
lui ce nu trebuie să fie
la 1200 dm2 329 100 dm2 min
vopsite.
4. De degresat suprafeţele caro- Suprafaţa pînă [31] tab. 2,0 min la 2,0·6=12
seriei ce trebuie să fie vopsite. la 600 dm2 327 100 dm2 min
5. De depus pe suprafaţa caro-
Suprafaţa pînă [31] tab. 3,1 min la 3,1·6=18,6
seriei un strat de grund şi de
la 600 dm2 330 100 dm2 min
chit.
6. De depus straturile de vopsea Suprafaţa pînă [31] tab. 19,2 min la 19,2·6=115,2
pe suprafaţa caroseriei. la 600 dm2 330 100 dm2 min
7. De uscat stratul de vopsea Suprafaţa pînă [31] tab.
60 min 60 min
depus. la 600 dm2 330
Total 253,32

58
Calculăm norma de timp la efectuarea lucrărilor de vopsire a caroseriei.
Tn=253,32·1,15=291,32 min sau 4,85 ore

3.5.6 Normarea operaţiilor de întreţinere tehnică şi reparaţie


În procesul normării sunt determinate regimurile efectuării operaţiilor şi normele tehnice de
timp.
În conformitate cu normele tipice de timp se determină timpul incomplet operativ Tiop.
Informaţia respectivă poate fi obţinută în internet www.autonorms.smile-group.ru.
Timpul operativ Top se determină cu relaţia:
Top= Tiop + Tins, min (3.23)
unde:
Tins- timpul pentru instalarea şi demontarea obiectului de producţie, min

Timpul de unicate Tbuc, min, se determină după relaţia:


Tbuc= Top + TONI + Tdes, min (3.24)
unde:
TONI- timpul de odihnă şi pentru necesităţi individuale, min;
Tdes- timpul de deservire a locului de muncă, min.

Timpul de odihnă şi pentru necesităţi individuale TONI, min, se determină după relaţia:
TONI= x1/100 * Top, min (3.25)
unde:
x1- % timpului de odihnă din timpul operativ;
x1= 6%

Timpul de deservire a locului de muncă Tdes, min, se determină după relaţia:


Tdes= Top*x2/ 100, min (3.26)
unde:
x2- % timpului de deservire a locului de muncă din timpul operativ;
x2= 2,5%

Timpul de pregătire-încheiere Tpi, min, se determină după relaţia:


Tpi= x3 * Top/ 100, min (3.27)
x3- % timpului de pregătire-încheiere din timpul operativ;
x3= 3,5%
Norma tehnică de timp Tn, min, se determină după relaţia:
Tn=Tbuc+Tpi, min (3.28)

59
Pentru comoditate calculele normelor de timp le efectuăm în formă de tabelă.
Tabelul 3.2- Normarea tehnică a operaţiilor
Timpul de Timpul de Timpul
Timpul odihnă şi deservire Timpul de Norma
Nr. Denumirea operaţiilor operativ, necesităţi a locului de pregătire- de timp,
min individuale, de muncă, unicate, încheiere, min
min
min min min

Total

3.6 Elaborarea fişelor tehnologice şi de schiţă a procesului tehnologic


Procesele tehnologice să corespundă cerinţelor generale conform GOST 12.3.002 „Procesele
de producţie”. La fel să corespundă şi cerinţelor securităţii muncii pentru diferite tipuri de procese
de producţie.
Procesele tehnologice elaborate se oformează în documentaţia tehnologică care prevede fişe
tehnologice şi de schiţă, şi se completează în corespundere cu cerinţele indicate în GOST (anexa 6).
Fişa tehnologică este întocmită după GOST 3.1407-86 şi GOST 3.1118-82, în dependenţă de
tipurile de lucrări efectuate.
Lista operaţiilor tehnologice de control se efectuiază după forma 2, GOST 3.1502-85.
Schiţele necesare, care explică consecutivitatea de îndeplinire a operaţiilor şi trecerilor, se
efectuiază cu acurateţe cu creionul pe coala părţii grafice a proiectului. Schiţele se efectuiază în fişa
de schiţă după GOST 3.1105-84, forma 7.
Indicarea (notarea) documentelor tehnologice (GOST 3.1201-85) sunt indicate în anexa 5.
În punctul dat a memoriului explicativ se indică operaţiile în fişa tehnologică şi trecerile de
bază în fişele operaţionale cu indicarea GOSTului a acestor fişe.
La îndeplinirea şi oformarea fişelor tehnologice se poate de utilizat sursa bibliografică [17]
la fel şi indrumările metodice la alcătuirea şi oformarea fişelor de traseu şi operaţionale de
întreţinere tehnică şi reparaţie.
Tipurile documentelor tehnologice pentru procesele tehnologice de întreţinere tehnică şi
reparaţie indiferent de tipul producţiei, de stadiul elaborării documentaţiei şi de nivelul detalierii
descrierii proceselor sunt prezentate în anexa 6.
În anexa 6 este prezentat un exemplu de complectare a fişei de traseu, fişei operaţionale,
fişei de control şi fişei de schiţă.
În anexa 7 sunt prezentate codurile operaţiilor tehnologice, utilajelor şi inventarului
tehnologic, dispozitivelor şi instrumentelor tehnologice şi de măsurat.

60
CAPITOLUL 5.
ELABORAREA MACHETULUI, STANDULUI, MATERIALULUI ILUSTRATIV-
DIDACTIC

La efectuarea capitolului dat, după sarcina individuală şi cu coordonarea conducătorului


proiectului de diplomă, elevii pot efectua material ilustrativ-didactic, mecanism, sistem şi nod a
automobilului (în secţiune), machete şi planşe cu utilaj tehnologic, aparate, dispozitive utilizate în
procesul de întreţinere tehnică şi reparaţie a automobilelor, care pot fi utilizate în procesul de studii
ca material ilustrativ-demonstrativ.
În capitolul dat a notei explicative este necesar de reprezentat următoarele:
- destinaţia şi construcţia mecanismului, sistemului, dispozitivului, standului efectuat după
sarcina conducătorului;
- principiul de funcţionare;
- cerinţele la utilizarea, funcţionarea şi deservirea lui;
- caracteristica tehnică a utilajelor tehnologice, aparatelor şi dispozitivelor.
- de anexat schema sau schiţa cu materialul propus.

61
CONCLUZIE
La desăvîrşirea elaborării proiectului de diplomă, elevul trebuie să efectuieze un rezumat al
proiectului, unde se recomandă de indicat următoarele rezultate:
- volumul anual de lucru primit conform calculelor al sectorului (postului, zonei) proiectat;
- numărul de posturi conform calculelor;
- utilajul şi inventarul tehnologic propus;
- suprafaţa sectorului (postului, zonei) proiectat;
- raţionalitatea practică a documentaţiei tehnologice elaborate;
- indicatorii eficienţei economice a proiectului;
- importanţa elaborării măsurilor de protecţie a muncii.
La încheiere, diplomatul trebuie să aprecieze rezultatele enumerate mai sus şi să deie unele
propuneri utile de a fi implimentate în efectuarea lucrărilor la întreprinderea de transport auto.

62
BIBLIOGRAFIA
1. Amariei Valentin, Jomiru Vasile. Sistemul de revizie tehnică şi reparaţie a autovehiculelor.
Ed. U.T.M., Chişinău. 1999. 84 p.
2. Băltăreţu Cerasela-Gabriela, Diagnosticarea, întreţinerea şi repararea automobilului. Ed.
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2011. 188 p.
3. Bobescu Gheorghe, Radu Gheorghe-Alexandru, Chiru Anghel, Cofaru Cornel, Ene Vladimir,
Guber Iurie, Motoare pentru automobile şi tractoare. Volumul II. Dinamică, calcul şi
construcţie. Ed. Tehnica, Chişinău, 1998. 409 p.
4. Corpocean A., Goian V., Rotaru I. Organizarea sectoarelor de producţie pentru RT şi RC a
autovehiculelor. Ed. U.T.M., Chişinău. 2003. 62 p.
5. Corpocean Anatolie, Proiectarea tehnologică a întreprinderilor auto. Îndrumar metodic pentru
proiect de an, Ed. UTM, Chişinău, 2011. 94 p.
6. Ene Vladimir, Russu Tudor, Stoianov Gheorghe, Ene Octavian, Buimestru Lidia, Tehnologii
avansate la alimentarea motoarelor auto. Instalaţii, combustibili, toxicitate., Ed. Xerox,
Chişinău, 2003. 306p.
7. Frăţilă Gh., Frăţilă Mariana, Samoilă St., Automobile, cunoaştere, întreţinere şi reparaţie, Ed.
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2005.
8. Frăţilă Gh., Frăţilă Mariana, Samoilă St., Automobile, cunoaştere, întreţinere şi reparaţie, Ed.
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2011.
9. Guber Iurii, Calculul indicatorilor activităţii întreprinderilor de transport auto. Îndrumar
metodic. Chişinău, 2003.
10. Lăcusta Ion, Bîtcă Angela, Antoci Eduard. Securitatea şi sănătatea în muncă. Ed. Print-Caro,
Chişinău, 2010. 199 p.
11. Samoilă Sterian, Tocaiuc Gheorghe, Cordonescu Gabriel, Instalaţii şi echipamente auto.
Tehnologia meseriei electrician auto. Manual pentru şcoli profesionale anii I-III., Ed.
didactică şi pedagogică- R.A., Bucureşti, 2005. 383 p.
12. Stoianov Gheorghe, Bagrin Gheorghe, Carp Vasile. Tehnologii performante în alimentarea
motoarelor cu ardere internă. Ed. Cuvîntul-ABC, Chişinău, 2012. 108 p.
13. Stratulat Mihai, Andreescu Cristian. Diagnosticarea automobilului. Ed. Societatea
Ştiinţă&Tehnică S.A., Bucureşti, 1998. 326 p.
14. Аршинов В. Д., Зорин В. К., Созинов Г. И. Ремонт двигателей ЯМЗ-240, ЯМЗ-240Н,
ЯМЗ-240Б. Ид. Транспорт, Москва, 1978. 310 с.
15. Афанасиев А. А. Гаражи и станции технического обслуживания автомобилей. Ид.
Транспорт, Москва, 1980.
16. Барун В. Н., Азаматов Р. А., Машков Е. А., и др. Автомобили КамАЗ. Техническое
обслуживание и ремонт. Ид. Транспорт, Москва, 1988. 352 с.

63
17. Беднарский В. В., Техническое обслуживание и ремонт автомобилей, Ид. Феникс,
Ростов-на-Дону, 2005.
18. Боюр В.С., Куликов А. В., Христов П. Н., и др. Системы распределенного впрыска
топлива автомобилей ВАЗ- устройство и диагностика. Тольяти, 2003. 128 с.
19. Власов В. М., Жанказиев С. В., Круглов С. М. и др., Техническое обслуживание и
ремонт автомобилей, Ид. ACADEMIA, Москва, 2004.
20. Волгин В. Сколько автосервисов нужно стране. www.volginw.ru/skolko.htm
21. Высоцкий М. С., Гилелес Л. Х., Калодко Л. И., и др. Автомобили МАЗ-64227, МАЗ-
54322. Устройство, техническое обслуживание, ремонт. Ид. Транспорт, Москва, 1987.
191 с.
22. Гаврилов Константин, Практическое руководство по ремонту и диагностике двигателей
легковых и грузовых автомобилей иностранного и отечественного производства, Ид.
Осипенко А. И., Москва, 2004.
23. Газарян А. А., Техническое обслуживание автомобилей, Ид. Транспорт, Москва, 1989.
24. Казедорф Юрген, Войзетшлегер Эрнст, Системы впрыска зарубежных автомобилей.
Устройство, регулировка, ремонт., Ид. За рулем, Москва, 1999.
25. Карташов В. П. Технологическое проектирование автотранспортных предприятий. Ид.
Транспорт, Москва, 1985.
26. Колесник П. А., Шейнин В. А. Техническое обслуживание и ремонт автомобилей. Ид.
Транспорт, Москва, 1985.
27. Крамаренко Г. В., Барашков И. В., Техническое обслуживание автомобилей, Ид.
Транспорт, Москва, 1982.
28. Кузнецов Е. С., Болдин А. П., Власов В. М. и др., Техническая эксплуатация
автомобилей, Ид. Наука, Москва, 2001.
29. Кузнецов Е. С., Техническая эксплуатация автомобилей, Ид. Транспорт, Москва, 1991.
30. Кузнецов Ю. М., Охрана труда на автотранспортных предприятиях., Ид. Транспорт,
Москва, 1990. 288с.
31. Матвеев В. А., Пустовалов И. И., Техническое нормирование ремонтных работ в
сельском хозяйстве. Ид. Колос, Москва, 1979, 288 с.
32. Михайловский Е. В., Серебряков Ч. Б., Тур Е. Я. Устройство автомобиля. Ид.
Машиностроение, Москва, 1985.
33. Напольский Г. М., Технологическое проектирование автотранспортных предприятий и
станций технического обслуживания, Ид. Транспорт, Москва, 1985. 231 с.
34. Общесоюзные нормы технологического проектирования предприятий автомобильного
транспорта. ОНТП-01-91 (РД 3107938-0176-91), Ид. Росавтотранс, Москва, 1991.

64
35. Передерий В. Г., Мишустин В. В., Технологические процессы технического
обслуживания, ремонта и диагностики автомобилей., Ид. ЮРГТУ, Новочеркасск, 2013.
36. Погребной С. Н., Шульгин А. Н. Renault Logan. Выпуск с 2004 г. Бензиновые
двигатели: 1,4; 1,6 л. Руководство по эксплуатации, техническому обслуживанию и
ремонту. Ид. Третий Рим, Москва, 207. 260 с.
37. Прохоров Ю. С., Костенков В. Л., Чванов А. И., и др. Автомобили ВАЗ. Технология
технического обслуживания и ремонта. Ид. Машиностроение, Ленинград, 1985. 336с.
38. Прохоров Б. В., Смирнов В. Л., Прохоров Ю. С., Боюр В. С., и др. Автомобили ВАЗ.
Ремонт кузовов. Часть 1. Ид. АТИС, Нижний Новгород, 2001. 155 с.
39. Пятков К. Б., Игнатов А. П., Косарев С. Н. и др. Автомобили ВАЗ-2110, -2111, -2112.
Руководство по техническому обслуживанию и ремонту. Ид. За рулем, Москва, 1999.
224 с.
40. Росс Твег. Системы впрыска бензина. Устройство, обслуживание, ремонт., Ид. За
рулем, Москва, 1999.
41. Росс Твег. Ремонт трансмиссии и ходовой части Жигулей. Модели 2101, 2102, 2103,
2104, 2105, 2106, 2107. Практическое пособие. Ид. За рулем, Москва, 1998. 160 с.
42. Росс Твег. Ремонт двигателей Жигулей. Модели 2101, 2103, 2105, 2106, 2107. 2-е
издание. Ид. За рулем, Москва, 1999. 112 с.
43. Сархошьян Г. Н., Малянов В. Н., Ремонт автомобиля ГАЗ-24, Волга, Ид. Транспорт,
Москва, 1980. 220 c.
44. Сизов М. П. Грузовые автомобили IVECO EuroStar. Ид. Диез, Санкт-Петербург, 2005.
248 с.
45. Сизов М. П., Евсеев Д. И. Грузовые автомобили MERCEDES-BENZ ATEGO.
Технические характеристики. Техническое обслуживание. Руководство по ремонту.
Схемы электрооборудования. Ид. Диез, Санкт-Петербург, 2010. 496 с.
46. Смирнов В. Л., Прохоров Ю. С., Боюр В. С., и др. Автомобили ВАЗ. Технология
ремонта узлов и агрегатов. Ид. АТИС, Нижний Новгород, 2003. 204 с.
47. Смирнов В. Л., Прохоров Ю. С., Боюр В. С., и др. Автомобили ВАЗ. Двигатели и их
системы. Технология технического обслуживания и ремонта. Ид. АТИС, Нижний
Новгород, 2003. 83 с.
48. Смирнов В. Л., Боюр В. С., Гаранина Г. В., и др. Автомобили ВАЗ. Кузова. Технология
ремонта, окраски и антикоррозионной защиты. Часть 2. Тольяти, 2003. 248 с.
49. Смирнов В. Л., Прохоров Ю. С., Костенков В. Л., и др. Автомобили ВАЗ.
Электрооборудование. Технология технического обслуживания и ремонта. Ид. АТИС,
Нижний Новгород, 2002. 96 с.

65
50. Титунин Б. А., Старостин Н. Г., Мушниченко В. М. Ремонт автомобилей КамАЗ. Ид.
Машиностроение, Москва, 1990. 320 с.
51. Тур Е. Я., Серебряков К. Б., Жолобов Л. А. Устройство автомобиля. Ид.
Агропромиздат, Москва, 1990. 352 с.
52. Туревский И. С. Техническое обслуживание автомобилей зарубежного производства.,
Ид. ФОРУМ-ИНФРА-М, Москва, 2011.
53. Фастовцев Г. Ф. Организация технического обслуживания и ремонта легковых
автомобилей., Ид. Транспорт, Москва, 1985. 240 c.
54. Хрулев А. Э., Ремонт двигателей зарубежных автомобилей, Ид. За рулем, Москва, 1999.
440 с.
55. Reguli şi norme igienice. Pentru Întreprinderile de transport auto şi autoservice. Chişinău:
2001- 48 p.
56. DAF XF95. Руководство по эксплуатации. Mосква, 2006- 218 с.
57. IVECO STRALIS. Руководство по ремонту и техническому обслуживанию. Ид. IVECO
S.p.A. T.C.O.-B.U. Customer Service, Torino, 2001. 1748 p.
58. IVECO STRALIS. Руководство по ремонту. Ид. IVECO S.p.A. T.C.O.-B.U. Customer
Service, Torino, 2001. 981 p.
59. LADA KALINA ВАЗ-11173, -11183, -11193 с двигателями 1,4i; 1,6i. Устройство,
обслуживание, диагностика, ремонт. Ид. За рулем, Москва, 2011. 240 с.
60. Renault Logan выпуска с 2009 года, Sandero, Sandero Stepway c двигателями 1,4-1,6
(8V); 1,6 (16V). Устройство, обслуживание, диагностика, ремонт. Ид. За рулем, Москва,
2011. 336 с.
61. Scania. Регламент технического обслуживания. www.scania-
piter.ru/dload/tech_4_series.pdf.
62. Автомобиль ГАЗ-24, Волга. Руководство по капитальному ремонту. Ид. Транспорт,
Москва, 1976. 293 c.
63. ВОЛГА ГАЗ-31105 с двигателями 2,3i. Устройство, обслуживание, диагностика,
ремонт. Ид. За рулем, Москва, 2011. 224 с.
64. ВОЛГА ГАЗ-3110, -310221 с двигателями 2,3i; 2,5. Устройство, обслуживание,
диагностика, ремонт. Ид. За рулем, Москва, 2007. 264 с.
65. ВОЛГА ГАЗ-3110, -310221 с двигателями 2,3i; 2,5. Устройство, обслуживание,
диагностика, ремонт. Ид. За рулем, Москва, 2010. 264 с.
66. Грузовые автомобили MAN L2000. Руководство по ремонту. Ид. Терция, Санкт-
Петербург, 2006. 180 c.
67. Микроавтобус Mercedes-Benz Sprinter. www.gruzovikpress.ru

66
68. ОНТП-01-91. Нормы технологического проектирования предприятий автомобильного
транспорта. M.:1991- 184 с.
69. Положение о техническом обслуживании и ремонте подвижного состава
автомобильного транспорта. Министерство транспорта и коммуникаций Р. Беларусь.
Минск: 1997- 45 с.
70. РД-200-13-0166-90. Сборник технико-экономических показателей предприятий
автомобильного транспорта. Mосква, 2007- 520 с.
71. Технология выполнения регламентных работ первого и второго технического
обслуживания автомобиля КамАЗ-5320. Ид. Транспорт, Москва, 1985. 152 c.
72. Технология выполнения регламентных работ первого и второго технического
обслуживания автомобиля ГАЗ-53А. Ид. Транспорт, Москва, 1978. 136 c.
73. Типовые нормы времени на ремонт грузовых автомобилей марок ГАЗ, ЗИЛ, МАЗ,
КамАЗ, КраЗ в условиях автотранспортных предприятий. Ид. Экономика, Москва,
1989.
74. http://autonorms.smile-group.ru/
75. http://progiavto.ucoz.ru/
76. http://bmwclub.pro
77. http://www.adras-echipamente.ro/
78. http://www.lincos.ro/
79. http://gomelauto.com/
80. http://avtolook.ru/
81. http://www.mb-sprinter.ru/
82. http://www.tech-russia.ru/
83. http://vwts.ru/
84. http://tachopro.org/
85. http://www.vseinstrumenti.ru
86. http://wiederkraft.ru/
87. http://www.autounits.ru/
88. http://shwallong.ru
89. http://masterpower.ru/
90. http://www.novatech.ro/
91. http://www.beruf-auto.net
92. http://www.echipamente-service-auto.ro
93. http://www.euroquip.ro
94. http://www.autototal.ro
95. http://www.quantika.ro

67
96. http://www.autototal.md
97. http://www.ic-echipamente.ro
98. http://www.sculebgs.ro
99. http://www.sculeauto.com/
100. www.autoprospect.ru
101. www.amastercar.ru
102. www.automn.ru
103. http://www.technosouz.ru
104. http://www.ttsauto.ru
105. http://www.oma-garagequipment.ru
106. www.tools.store.ro
107. www.quantika.ro
108. http://www.autotech.ro

Literatura pentru utilizarea TIC la oformarea proiectului de diplomă


109. Ion Bolun, Ion Covalenco “Bazele informaticii aplicate” ASEM, Chişinău 1999
110. Joshua C. Nossiter “Utilizarea Excel pentru Windows 95” Teora, Bucureşti 1996
111. Rick Winter, Pattz Winter “Utilizare Microsoft Office pentru Windows 95” Teora, Bucureşti
1996
112. Joshua C. Nossiter “Excel în zece minute” Teora, Bucureşti 1996
113. Peter Aitken “Word în zece minute” Teora, Bucureşti 1996
114. “Excel în 456 de imagini” Teora, Bucureşti 1996
115. “Word în 456 de imagini” Teora, Bucureşti 1996
116. Băduţ Mircea, AutoCAD-ul în trei timpi, ghidul proiectării profesionale, Editura Polirom,
Bucureşti, 2004.
117. Dîntu S., Grişca P., Şuletea A., Ştirbu I., Bradu N. Desen tehnic asistat de calculator, material
didactic, UTM, Chişinău, 2003
118. Полещук Н. Самоучитель AutoCAD 2000, издательство БХВ, Санкт-Петербург, 2000.
119. Simion Ionel AutoCAD 2006 pentru Ingineri, Teora, Bucureşti, 2005.
120. Simion Ionel – AutoCAD 2009 pentru ingineri, Editura Teora, Bucureşti, 2009.
121. http://www.citforum.ru (RUS)
122. http://old.ournet.md/~autocad/ (ROM)
123. www.fbe.unsw.edu.au/Learning/AutoCad/ (ENG)
124. https://www.autocad360.com/ (ENG)
125. http://compteacher.ru/engineering/autocad/ (RUS)

68
ANEXA 1 Normativele pentru S.S.A.

Tabelul 1 – Numărul anual de vizite ale automobilelor la S.S.A.


Denumirea indicatorilor Valoarea indicatorilor
S.S.A. urbane ONTP 01-91 Companiile Europene
Numărul de vizite anuale al unui automobil la SSA pentru
2 3,4-5,2
efectuarea RT şi RC, vizite/automobil
Numărul de vizite anuale al unui automobil la SSA pentru
5 5
efectuarea lucrărilor de spălare-curăţare, vizite/automobil
Numărul de vizite anuale al unui automobil la SSA pentru
efectuarea lucrărilor de prelucrare anticorozivă a caroseriei, 1 1
vizite/automobil

Tabelul 2 – Normativele manoperilor


Normativele manoperelor, om·h
Pentru un automobil, om·h/automobil

Recepţionare şi

pentru vînzare

anticorozivă a
Specifică RT şi RC,

Prelucrare
Tipul mijloacelor de

caroseriei
spălare şi

Pregătire
curăţare

livrare
transport om·h/1000 km
parcurs

S.S.A. urbane ONTP Companiile


01-91 Europene
Autoturisme:
de clasă foarte mică
(capacitatea cilindrică pînă 2,0 1,54 0,15 0,15 3,5 3,0
1,2 l inclusiv)
de clasă mică (capacitatea
cilindrică peste 1,2 l pînă 1,8 2,3 1,77 0,2 0,2 3,5 3,0
l inclusiv)
de clasă medie (capacitatea
cilindrică peste 1,8 l pînă 3,5 2,7 1,92 0,25 0,25 3,5 3,0
l inclusiv)
S.S.A. rutiere
Autoturisme 2,0 - 0,20 0,20 - -
Autocamioane şi autobuze 2,8 - 0,25 0,30 - -

Tabelul 3- Intensitatea circulaţiei pe drumurile auto


Categoria drumului auto Intensitatea circulaţiei pe drumul auto
I mai mult de 7000
II 3000-7000
III 1000-3000
IV 200-1000
V mai puţin de 200

69
Tabelul 4 - Raportul procentual pe tipuri de lucrări
Rapotul procentual pe tipuri de lucrări în dependenţă
de numărul de posturi (1 post pentru aproximativ 100
Tipurile lucrărilor de automobile ASSA deservite la S.S.A.), %:
pînă la 5 peste 5 peste 10 peste 20
peste 30
inclusiv pînă la 10 pînă la 20 pînă la 30
De diagnosticare (motor, frîne,
echipament electric, analiza gazelor de 6 5 4 4 3
eşapament) (a1)
Revizia tehnică a automobilelor (a2) 35 25 15 10 6
Lucrările de ungere (a3) 5 4 3 2 2
Reglarea unghiurilor roţilor directoare
10 5 4 4 3
(a4)
Reparaţia şi reglarea frînelor (a5) 10 5 3 3 2
Lucrările electrotehnice (a6) 5 5 4 4 3
Reparaţia instalaţiei de alimentare (a7) 5 5 4 4 3
Lucrările de acumulatoare (a8) 1 2 2 2 2
Lucrările de demontare-montare a
7 5 2 2 1
anvelopelor (a9)
Reparaţia agregatelor şi ansamblurilor
16 10 8 8 8
(a10)
Reparaţia caroseriei (de sudare şi
- 8 23 25 32
tinichigerie) (a11)
Lucrările de arămărie (a12) - 2 2 3 3
Lucrările de vopsire (a13) - 10 16 20 25
Lucrările de tapiţerie (a14) - 1 3 3 2
De lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică
- 8 7 6 5
(a15)
Total: 100 100 100 100 100

Tabelul 5 - Raportul procentual pe tipuri de lucrări


Raportul procentual pe tipuri de lucrări, %
Tipurile lucrărilor efectuate în sectoare efectuate în sectoare
fără posturi fără posturi
De diagnosticare (motor, frîne, echipament
100 (b1) -
electric, analiza gazelor de eşapament)
Revizia tehnică a automobilelor 100 (b2) -
Lucrările de ungere 100 (b3) -
Reglarea unghiurilor roţilor directoare 100 (b4) -
Reparaţia şi reglarea frînelor 100 (b5) -
Lucrările electrotehnice 80 (b6) 20 (b7)
Reparaţia instalaţiei de alimentare 70 (b8) 30 (b9)
Lucrările de acumulatoare 10 (b10) 90 (b11)
Lucrările de demontare-montare a anvelopelor 30 (b12) 70 (b13)
Reparaţia agregatelor şi ansamblurilor 50 (b14) 50 (b15)
Reparaţia caroseriei (de sudare şi tinichigerie) 75 (b16) 25 (b17)
Lucrările de arămărie 75 (b18) 25 (b19)
Lucrările de vopsire 100 (b20) -
Lucrările de tapiţerie 50 (b21) 50 (b22)
De lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică - 100 (b23)
Lucrările de spălare şi curăţare a automobilelor 100 (b24) -
70
Tabelul 6- Fondul nominal şi efectiv anual de lucru al personalului productiv
Fondul anual de lucru al
Durata
muncitorilor, h
Denumirea meseriei
săptămînei de concediului de nominal efectiv
lucru, h bază, zile Fn Fe
Zugrav 35 30 1830 1610
Cele alte meserii 40 30 2070 1820

Tabelul 7- Fondul nominal anual al timpului de lucru al utilajelor (posturilor) Fp


Fondul nominal anual al timpului de lucru în dependenţă de
Numărul zilelor lucrătoare numărul de schimburi, h
anuale
1 schimb 1,5 schimburi 2 schimburi 3 schimburi
255 2070 3105 4140 -
305 2070 3105 4140 6210
357 (355) 2420 3630 4840 7260
365 2480 3630 4960 7440

Tabelul 8- Suprafeţele aproximative ale încăperilor de producţie

Suprafaţa încăperii, m2 în dependenţă de numărul maxim de


Denumirea încăperii muncitori într-un schimb mai încărcat
1 2 3 4 6 8 10
Electrotehnic 14 18 27 36 54 72 72
De acumulatoare 36 54 54 54 54 54 54
Întreţinerea instalaţiei de
14 18 27 36 36 36 36
alimentare
De demontare-montare a
14 36 45 54 54 54 54
anvelopelor
De vulcanizare 18 27 36 36 36 36 36
De lăcătuşărie şi de prelucrare
54 54 54 63 81 95 108
mecanică
De arcuri-fierărie 27 36 54 72 95 95 95
De arămărie 18 27 36 45 54 54 54
De sudare (pentru încăpere
18 27 36 36 36 36 36
fără posturi)
De tinichigerie (pentru
27 36 45 63 72 72 72
încăpere fără posturi)
De agregate:
RC a motoarelor 54 54 54 63 126 144 180
RC a agregatelor
De armătură 14 18 27 36 36 36 36
De tapiţerie 27 36 54 54 54 54 54

71
Tabela 9- Distanţele între utilaje în sectoarele de producţie
Valoarea distanţei în dependenţă de

Distanţa
gabaritele utilajelor, m
Schiţa
pînă de la 0,8x1,0 m mai mare de
0,8x1,0 m pînă la 1,5x3,0 m 1,5x3,0 m
1 2 3 4 5

1. Utilaje de lăcătuşărie

a 0,5 0,8 1,2

b 0,5 0,7 1,0

v 1,2 1,7 -

c 2,0 2,5 -

d 0,5 0,6 0,8

e 1,2 1,2 1,5

j 1,0 1,0 1,2

2. Utilaje de prelucrare mecanică

a 0,7 0,9 1,2

b - 0,8 1,0

v 1,3 1,5 1,8

72
Continuarea tabelului 9
1 2 3 4 5

j 2,0 2,5 2,8

d 0,7 0,8 0,9

e; g 1,3 1,5 1,8

3. Utilaje de fierărie

a 1,0

b 2,5

d 0,4

e 3,0

4. Strunguri pentru prelucrarea lemnului (GOST 12.3.007)

a 0,6

b 0,8

j 0,75

g 1,0

73
Continuarea tabelului 9
1 2 3 4 5

v 1,0

j 0,75

g 1,0

5. Utilaje pentru vopsire şi uscare

a 1,5

b 1,2

v 1,0

g 1,0

e 1,2

i 1,5

j 0,8

Pentru expedierea la locurile de muncă a agregatelor, ansamblurilor şi pieselor cu mijloacele


de transportare (cărucioare) pot fi prevăzute treceri cu lăţimea minimală de 2,2 m.

74
Tabelul 10- Normele de amplasare ale posturilor de RT şi RC a automobilelor
Valoarea distanţei în dependenţă de

Distanţa
gabaritele utilajelor, m
Schiţa
Categoria Categoria Categoria
I II şi III IV

a 1,2 1,5 2,0

b (fără
demontarea 1,2 1,6 2,0
roţilor)
b (cu
demontarea 1,5 1,8 2,5
roţilor)

d 1,0 1,0 1,0

v (fără
demontarea 1,6 2,0 2,5
roţilor)
v (cu
demontarea 2,2 2,5 4,0
roţilor)

g 0,7 1,0 1,0

m 1,0 1,0 1,0

e 1,2 1,5 2,0

j 1,5 1,5 2,0

Categoria automobilului se determină în dependenţă de gabaritele automobilului:

Tabelul 11- Clasificarea automobilelor pe categorii


Gabaritele automobilului
Categoria automobilului
Lungimea, m Lăţimea, m
I pînă la 6,0 pînă la 2,1
II de la 6,0 pînă la 8,0 de la 2,1 pînă la 2,5
III de la 8,0 pînă la 12,0 de la 2,5 pînă la 2,8
IV mai mult de 12,0 mai mult de 2,8

Dimensiunile canalelor de vizitare sunt stabilite în conformitate cu cerinţele următoare:


- lungimea zonei de lucru al canalului de vizitare , minimum - lungimea de gabarit a automobilului;
- lăţimea canalului de vizitare – 1.1 m;
- adîncimea canalului de vizitare trebuie se asigure accesul liber la agregatele şi piesele, amplasate
din partea de jos a automobilului şi constitue:
- pentru autoturismele de toate clase şi autobuzele de clasă foarte mică - 1,3-1,5 m;
75
- pentru autocamioanele şi autubuzele - 1,1-1,2 m.
Înălţimea tunelului – minimum 2 m, lăţimea tunelului – minimum 1 m.
Penru intrarea în canalul de vizitare sunt prevăzute scările cu lăţimea minimum 0,7 m.
Pentru determinarea lăţimii minimale a carosabilului în zonele de RT şi RC a
autovehiculelor pot fi utilizate şabloane (modele) confecţionate din carton (fig. 1.1)

Figura 1.1 – Şablonul (modelul) pentru determinarea lăţimii minimale a carosabilului.


a – lungimea automobilului; b – lăţimea automobilului; r – raza interioară de viraj; S – zona de
protecţie (S=0,3÷0,8 m în dependenţă de dimensiunile de gabarit ale automobilului); O – centru de
viraj; e – consola spate; d – consola faţă.

Valorile a, b, r, e, d sunt luate din caracteristica automobilului respectiv.


În fig. 1.2 este prezentat exemplul determinării lăţimii carosabilului în zona de RT şi RC a
automobilelor înzestrate cu canal de vizitare şi în fig. 1.3 respectiv înzestrată cu elevator cu patru
stîlpi.

Figura 1.2 – Schema determinării lăţimii Figura 1.3 – Schema determinării lăţimii
carosabilului în zonă de RT şi RC cu posturi carosabilului în zona de RT şi RC înzestrată cu
înzestrate cu canal de vizitare elevator cu patru stîlpi

76
Tabelul 12- Lăţimea părţii carosabile în zone de RT şi RC a automobilelor
Lăţimea părţii carosabile, m
Posturile înzestrate cu canale de Posturile fără înzestrarea cu
vizitare canale de vizitare şi cu elevatoare
Instalarea Instalarea Instalarea Instalarea
Tipul mijloacelor de automobilului la automobilului automobilului la automobilului
transport post fără la post cu post fără la post cu
manevrarea manevrarea manevrarea manevrarea
suplimentară suplimentară suplimentară suplimentară
Unghiul amplasării automobilului faţă de axa carosabilului
45 0 600 900 600 900 450 600 900 900
Autoturisme
de clasă foarte mică 4,3 5,8 7,3 4,7 6,4 2,9 2,9 5,5 4,8
de clasă mică 4,4 5,8 7,4 4,9 6,5 3,1 3,1 5,3 5,0
de clasă medie 4,8 6,5 8,1 5,9 7,2 3,3 3,3 6,4 5,7
Autobuze
de clasă foarte mică 4,8 6,5 7,3 5,6 7,4 3,5 3,5 5,3 4,9
de clasă mică 6,5 8,7 11,1 7,6 10,2 4,3 4,3 7,3 6,6
de clasă medie 7,4 9,3 11,5 8,7 11,6 5,0 6,8 10,9 10,6
de clasă mare 8,8 10,4 13,6 10,1 13,8 5,3 8,6 14,9 13,0
de clasă foarte mare 9,8 12,0 - - - 7,5 11,0 12,0 -
Autocamioane
de capacitate foarte mică 4,7 6,2 8,0 5,4 7,1 3,3 3,5 5,8 5,4
de capacitate mică 5,6 7,4 8,4 6,4 8,5 3,5 3,6 6,5 6,0
de capacitate medie 6,5 8,3 9,8 7,3 10,0 4,0 4,0 7,3 7,0
de capacitate mare 6,3 8,8 11,2 7,9 10,3 4,5 4,5 8,5 8,3
de capacitate foarte mare 10,2 13,3 15,2 10,8 14,4 5,5 8,3 14,2 13,1

Tabelul 13 – Valoarea coeficienţilor de solicitare ηi


Denumirea utilajelor Valoarea ηi
1. De diagnosticare, de control, de încercare, de reglare, de spălare, de curăţire 0,5
2. De vopsire, de fierărie, de sudare, de RC a caroseriilor 0,6
3. De prelucrare mecanică, de tîmplărie, de demontare-montare, electrotehnice. 0,7

Tabelul 14- Fondul nominal anual al timpului de lucru al utilajelor (posturilor) FEi
Fondul nominal anual al timpului de lucru în dependenţă de
Numărul zilelor lucrătoare numărul de schimburi, h
anuale
1 schimb 1,5 schimburi 2 schimburi 3 schimburi
255 2070 3105 4140 -
305 2070 3105 4140 6210
357 2420 3630 4840 7260
365 2480 3630 4960 7440

77
Tabelul 15 – Normele de consum specific al energiei electrice pentru lumină R
Denumirea sectorului Valoarea R, kW/m2
1. De prelucrare mecanică 0,025÷0,030
2. De agregate, electrotehnic, de întreţinere a instalaţiei de alimentare cu
0,020÷0,025
combustibil
3. Celelalte sectoare 0,014÷0,016

Tabelul 16 - Consumul specific de aer comprimat qa


Denumirea instalaţiilor qa, l/min Kc
1. Şurubelniţa pentru piuliţe 110÷250 0,2
2. Maşina de găurit 500÷600 0,3
3. Maşina de şlefuit 250÷450 0,6
4. Instalaţie (ciocan) de nituire 200÷400 0,3
5. Foarfece pentru metal 600÷700 0,3
6. Acţionările pneumatice pentru strunguri (standuri) 50÷90 0,2
7. Pulverizator pentru vopsea 200÷400 0,6
8. Pistol suflant 100÷250 0,2

Tabelul 17- Valoarea coeficientului de lumină α


Nr. Denumirea secţiei atelierului de reparaţii α
1. De sudare, de complectare, de arcuri-ferărie. 0,200-0,250
2. De spălare exterioară, de dezasamblare, de spălare. 0,250
3. De defectare, electrotehnic, de arămărie, de prelucrare mecanică şi
0,250-0,300
lăcătuşărie, de vopsire, de încercare.
4. De reparaţie a motoarelor, de reparaţie a agregatelor, de asamblare. 0,250-0,350
5. De reparaţia a dispozitivelor instalaţiei de alimentare. 0,300-0,360

Tabelul 18- Coeficientul schimbului aerului a încăperilor de producţie, K


Multiplicitatea
Nr. Denumirea secţiei atelierului de reparaţii primenirii aerului, oră-1
1 Arămărie şi radiatoare 3-4
2 Sudare 4-6
3 Reparaţia sistemului de alimentare cu combustibil 4
4 Arcuri- fierărie 4-6
5 Încercarea motoarelor 5-6
6 Demontare şi asamblare 4
7 Galvanizare 6-8
8 Reparaţia echipamentului electric 3-4

78
Tabelul 19- Caracteristicile tehnice ale ventilatoarelor
Numărul Diametrul Puterea
Debitul, Presiunea Turaţia,
ventilato- rotorului, motorului, Masa, kg
mii m3/oră totală, Pa min-1
rului mm kW
Centrifuge de tipul Ţ 4-70
Nr. 3 300 0,55-3,3 160-1150 1410-2850 0,6-1,0 21
Nr. 5 500 1,15-8,3 180-830 930-1420 1,0-1,7 85
Nr. 7 700 4,1-24,0 320-1710 950-1460 2,8-10,0 207
Centrifuge de acoperiş de tipul KŢ 3-90
Nr. 4 400 2,0-3,2 170 930 0,4 74
Nr. 6 600 6,2-11,8 380 960 1,5 135
Nr. 8 800 10,0-17,5 270 575 2,2 360
Axiale de tipul Ţ 3-0,4
Nr. 4 400 3,6 50 1410 0,6 67
Nr. 5 500 6,0 70 1410 0,6 81
Nr. 8 800 17,0 80 910 1,1 275

Tabelul 20- Caracteristicile tehnice ale ventilatoarelor axiale de tipul VO


Indicatorul VO-4 VO-5, 6 VO-7
Debitul la presiune de 20 Pa, mii m3/oră 3,6 5,5 13,0
Diametrul rotorului, mm 400 500 700
Turaţia, min-1 1450 960 960
Puterea motorului, kW 0,25 0,37 1,1
Diapazonul de reglare a turaţiei 5:1 10:1 8:1
Masa, kg 16 34 55

Tabelul 21- Condiţiile meteorologice


Valoarea normativelor
Perioada anului

Viteza curenţilor
suprafeţelor, oC
Tempearatura
Temperatura

relativă, %
Umiditatea

de aer, m/s
aerului, oC

Cheltuielile de energie

pînă la 139 W (120 kcal/h) 22-24 21-25 60-40 0,1


140-174 W (121-150 kcal/h) 21-23 20-24 60-40 0,1
rece

175-232 W (151-200 kcal/h) 19-21 18-22 60-40 0,2


233-290 W (201-250 kcal/h) 17-19 16-20 60-40 0,2
peste 290 W (peste 251 kcal/h) 16-18 15-19 60-40 0,3
pînă la 139 W (120 kcal/h) 23-25 22-26 60-40 0,1
140-174 W (121-150 kcal/h) 22-24 21-25 60-40 0,1
caldă

175-232 W (151-200 kcal/h) 20-22 19-23 60-40 0,2


233-290 W (201-250 kcal/h) 19-21 18-22 60-40 0,2
peste 290 W (peste 251 kcal/h) 18-20 17-21 60-40 0,3

79
Tabelul 22- Caracteristica igienică a proceselor tehnologice de deservire tehnică şi
reparaţie a automobilelor
CMA, Clasa de Acţiunea asupra
Procesul tehnologic Factorul chimic mg/m3 toxicitate organismului
Curăţirea şi spălarea Aerosol de uleiuri 5 III Alergică
automobilelor tehnice
Oxid de carbon 20 IV Toxică
Diagnosticare
Hidrocarburi 300 IV Alergică
Oxid de carbon 20 IV Toxică
Revizia tehnică
Hidrocarburi 300 IV Alergică
Oxid de carbon 20 IV Toxică
Reparaţia motoarelor
Hidrocarburi 300 IV Alergică
Reparaţia carburatoare- Hidrocarburi 300 IV Alergică
lor şi sistemelor de Tetraetil de Pb 0,005 I Neurotoxică
injectare Benzină 100 IV Neurotoxică şi alergică
Aerosol de sudare, 0,2 II Toxică
Sudare după Mn
Oxid de carbon 20 IV Toxică
Pulberi 4 IV Fibrinogenă
Xilol 50 III Iritantă
Rectificare şi chituire Toluol 50 III Alergică
Butilacetat 200 IV Iritantă
Etilacetat 200 IV Iritantă
Tîmplărie şi tapiţerie Pulberi 4 IV Fibrinogenă
Acetonă 200 IV Iritantă, asupra ţesutului
cutanat
Xilol 50 III Iritantă
Vopsire
Toluol 50 III Alergică
Butilacetat 200 IV Iritantă
Etilacetat 200 IV Iritantă
Plumb 0,01 I Acţiune neurotoxică şi
Reparaţia şi încărcarea
asupra aparatului neuro-
bateriilor de
muscular
acumulatoare
Acid sulfuric 10 II Toxică
Tiuran 0,5 II Alergică
Vulcanizarea
Oxid de carbon 20 IV Toxică
cauciucurilor
Pulbere 4 IV Fibrinogenă
Echilibrarea şi reparaţia Oxid de carbon 20 IV Toxică
roţilor Hidrocarburi 300 IV Alergică
Reglarea unghiurilor Oxid de carbon 20 IV Toxică
roţilor directoare Hidrocarburi 300 IV Alergică
Plumb 0,01 I Neurotoxică, asupra apara-
tului neuromuscular
Reparaţia radiatoarelor Acid sulfuric 10 II Toxică
Oxid de carbon 20 IV Toxică
Hidrocarburi 300 IV Alergică

80
Tabelul 23- Normele de iluminare
Categoria Iluminarea, lx
Procesul tehnologic
lucrului vizual combinată generală
Curăţirea şi spălarea automobilelor VI - 150
Diagnosticare
Va 300 200
Deservirea tehnică şi reparaţie
Canale de revizie VI - 150
Reparaţia motoarelor
Reparaţia carburatoarelor şi aparaturii de injectare
IV a 750 300
Sudare
Rectificare şi chituire
Vopsire III a 2000 500
Tîmplărie şi tapiţerie
Reparaţia şi încărcarea bateriilor de acumulatoare
Vulcanizarea cauciucurilor Va 300 200
Echilibrarea şi reparaţia roţilor
Reglarea unghiurilor
Reparaţia radiatoarelor IV b 300 200

Tabelul 24- Normele de zgomot


Nivelul zgomotului,
Procesul tehnologic
dBA
Curăţirea şi spălarea automobilelor 80
Diagnosticare
75
Deservirea tehnică şi reparaţia automobilelor
Reparaţia motoarelor 80
Reparaţia carburatoarelor şi sistemelor de injectare
80
Sudare
Rectificare şi chituire 80
Tîmplărie şi tapiţerie 80
Vopsire 80
Reparaţia şi încărcarea acumulatoarelor 80
Vulcanizarea cauciucurilor 80
Echilibrarea şi reparaţia roţilor 80
Reglarea unghiurilor 80
Reparaţia radiatoarelor 80

Tabelul 25- Normele de vibraţie


Bandele de octave cu Nivelul maxim admisibil
Procesele tehnologice frecvenţă medie vibroacceleraţia vibroviteza
geometrică, Hz m/s2 dB m/s·10-2 dB
1. Rectificarea manua- 8 1,4 123 2,8 115
lă sau mecanică 16 1,4 123 1,4 109
31,5 2,8 129 1,4 109
63 5,6 135 1,4 109
2. Echilibrarea roţilor 125 11,0 141 1,4 109
250 22,0 147 1,4 109
3. Lucrările de lăcătu- 500 45,0 153 1,4 109
şărie 1000 89,0 159 1,4 109
81
Tabelul 26- Criterii de acordare gratuită a echipamentului individual de protecţie şi de
lucru pentru lucrători
Asortimentul echipamentului
Termenul de
Nr. Profesia Factorii nocivi individual de protecţie
folosire, în luni
acordat
1 Lăcătuş, care se Pb, acizi Costum rezistent în contact 12
ocupă de încărcarea cu agenţii chimici
acumulatoarelor Mănuşi -“- 1
Arămar Şorţ 12
Respirator, mască antigaz în lucru
Ochelari pînă la uzare
2 Sudor Aerosoli de sudare, Costum ignifugat 12
Îndreptar temperatura sporită, Cască termoizolantă 24
zgură topită Ochelari pînă la uzare
Mănuşi ignifugat 1
Bocanci 12
3 Zugrav Solvenţi Costum rezistent în contact 12
cu agenţii chimici
Ochelari -“- pînă la uzare
Mănuşi -“- 1
Bocanci -“- 12
Mască antigaz filtrant în lucru
4 Spălător Mediu apos Costum impermeabil 12
Cizme -“- 12
5 Lemnar Zgomot, pulberi Căşti, antifoane pînă la uzare
Costum contra prafului 12
Mască-“- în lucru
Ochelari pînă la uzare
6 Vulcanizator Pulberi, CO Ochelari pînă la uzare
Costum contra prafului 12
Mănuşi 1
7 Lăcătuş auto Hidrocarburi Costum rezistent în contact 12
Lăcătuş care se ocupă Ulei tehnic cu agenţii chimici
cu reparaţia carbura- Mănuşi 1
toarelor şi sistemelor
de injectare
8 Lăcătuş Deservirea utilaju- Costum 12
strungar lui mecanic, lichide Mănuşi 1
lubrifiante Ochelari pînă la uzare
9 Electrician Deservirea Mănuşi din cauciuc, 12
utilajului sau Încălţăminte din cauciuc 12
tensiune
10 Lucrător la maşină Pulberi abrazive Ochelari pînă la uzare
unealtă Costum 12
Mănuşi 1

82
Tabelul 27- Categoriile antiincendiare şi antiexplozive ale încăperilor
Categoria încăperii
Denumirea sectorului (încăperii)
A B V G D
1. Sector de vopsire, depozit de vopsele, depozit de
+ + - - -
lubrifianţi
2. Sector de tîmplărie, de tapiţerie, de montare-demontare
a anvelopelor, zona de RT şi RC a automobilelor,
- - + - -
pregătirea electrolitului, depozit de anvelope, depozit de
piese de schimb
3. Sector de arămărie, sector de arcuri-fierărie - - - + -
4. Zona de spălare-curăţare a automobilelor; sectoarele:
electrotehnic, instalaţiei sistemului de alimentare, de
- - - - +
acumulatoare, de tinichigerie, de prelucrare mecanică,
de agregate; depozit de agregate, depozit de metale

83
ANEXA 2
Semne convenţionale ale locurilor de muncă şi consumatorilor de energie
În conformitate cu GOST 21.101-97 pe desenul sistematizării sectorului se indică:
elementele construcţiei clădirii (încăperii) - coloanele, pereţii, porţile, uşile, ferestrele (fig. 1.3);
axele de coordonate ale clădirii cu notarea şi dimensiunile respective (fig. 1.1); utilajul – conform
semnelor convenţionale ale locurilor de muncă şi consumatorilor de energie (fig. 1.2); dimensiunile
între utilaje, între utilaje şi construcţiile clădirii (în afară de utilajul mobil).

Figura 1.1- Prezentarea utilajului pe desenul sistematizării sectorului

Figura 1.2- Semne convenţionale ale locurilor de muncă şi consumatorilor de energie

84
Figura 1.3- Semne convenţionale ale elementelor clădirii
85
Figura 1.4- Definitivarea desenului sectorului de acumulatoare

86
Figura 1.5- Definitivarea desenului sectorului de reparaţie a motoarelor

87
Figura 1.6- Specificaţia utilajului

88
89
ANEXA 3
FACTORII DE ASIGURARE A ACTIVITĂŢII VITALE
(exemplu pentru un sector de arămărie)
Suprafaţa minimă a locului de muncă, m2 pentru un muncitor- 4,5
Categoria lucrului vizual IVa
Iluminarea locului de muncă, lux, minimum:
generală- 200
combinată- 300
Raportul schimbării a aerului în încăpere, minimum- 1:1
Temperatura a aerului, 0C:
optimală- +18- +20; maximală- +32; minimă- +13
Umeditatea relativă, %- 60-40
Viteza curentului de aer, m/s, maximum- 0,3
Nivelul de zgomot, dBA, maximum- 80
Nivelul maxim admisibil a vibraţiei locale:
vibroaccelerarea, m/s2, maximum- 2,0
vibroviteza, m/s, maximum- 0,02
Concentraţia substanţelor nocive, mg/m3, maximum:
oxid de carbon- 20
hidrocarburi- 300
aerosoli de sudare- 0,2
acid sulfuric- 20
plumb- 0,01
Acţiunea substanţelor toxice asupra organismului:
toxică, neurotoxică, alergică.
Mijloacele individuale de protecţie:
- costum rezistent la agenţi chimici cu termen de folosire 12 luni;
- mănuşi cu termen de folosire 1 lună;
- şorţ cu termen de folosire 1 lună;
- respirator cu termen de folosire 12 luni;
- ochelari cu termen de folosire pînă la uzare.

90
ANEXA 4
INSTRUCŢIUNEA CU PRIVIRE LA PROTECŢIA MUNCII
(exemplu pentru un sector de acumulatoare)
Aprobată Aprob
la şedinţa comitetului Inginer-şef al întreprinderii
sindical din
procesul-verbal nr. (semnătura) (numele, prenumele)
(semnătura)

Instrucţiune cu privire la protecţia muncii în timpul lucrărilor de întreţinere tehnică şi


reparaţie curentă a bateriilor de acumulatoare

1 Cerinţele generale de protecţie a muncii


125.1La efectuarea lucrărilor se admit persoane care au împlinit 18 ani, au trecut vizita medicală, au
fost atestate, acordîndu-le o categorie de calificare de lăcătuş electric nu mai joasă de a doua,
precum şi au primit instructajul la încadrarea în muncă.
125.2Muncitorul este dator să treacă controlul medical al dinţilor la fiecare 3 luni, vizita medicală
periodică- la fiecare 6 luni şi să fie supus verificării cunoştinţelor în domeniul protecţiei
muncii– la fiecare 12 luni.
125.3 Atingerea conductoarelor întinse pe pămînt sau care atîrnă liber este interzisă.
125.4 Muncitorul trebuie să cunoască bine şi să respecte cerinţele instrucţiunii.
125.5 Fumatul şi luarea mesei la locul de lucru sînt interzise.
125.6 Încălcarea cerinţelor instrucţiunii atrage după sine răspundere disciplinară.

2 Cerinţele de securitate înaintea începerii lucrărilor


2.1 De controlat starea bună de funcţionare a mijloacelor de protecţie individuală.
2.2 De controlat funcţionarea ventilaţiei prin refulare şi aspiraţie.
2.3 De controlat starea bună funcţionare a punerii la pămînt de protecţie, echipamentului de
redresare, acţionării electrice şi elementelor de încălzire electrică disponibile.
2.4 De preparat o suluţie neutralizată de bicarbonat de sodiu alimentar (o linguriţă la un pahar de
apă) pentru lucrările cu baterii de acumulatoare cu plăci de plumb şi o soluţie de esenţă de oţet
(o parte de esenţă la 8 părţi de apă) pentru lucrările cu acumulatoare alcaline.
2.5 De controlat prezenţa echipamentului pentru stingerea incendiilor.
2.6 De controlat ermeticitatea buteliilor cu acid şi a rezervoarelor cu electrolit.

3 Cerinţele de securitate în timpul lucrărilor


3.1 În timpul transportării acumulatoarelor cu ajutorul unui cărucior, acesta trebuie împins înainte şi
nu tras din urmă.
91
3.2 Acumulatoarele şi vasele cu acid şi electrolit trebuie să se ridice şi să se coboare lin, fără izbituri
şi şocuri.
3.3 Buteliile cu acid sulfuric şi cele cu electrolit trebuie să se deplaseze cu ajutorul tărgilor sau
cărucioarelor, deplasarea lor pe umăr sau pe spinare este interzisă.
3.4 Acidul vărsat pe duşamea trebuie să se neutralizeze cu un jet de apă, iar sectorul spălat trebuie
să fie presurat cu cretă.
3.5 Înainte de decontarea acumulatoarelor se cuvine să se îmbrace un costum impregnat cu o
substanţă rezistentă la acid, mănuşi, şorţ, cizme de cauciuc şi ochelari de protecţie.
3.6 Încălzirea masticului la o flacără deschisă este interzisă.
3.7 Electrolitul se prepară într-un vas curat din material incasabil, rezistent la acizi.
3.8 Acidul sulfuric se toarnă în apă distilată printr-un jet subţire pentru a se evita încălzirea intensă a
soluţiei.
3.9 Controlul mersului încărcării acumulatoarelor se realizează cu aparate de control (voltmetru,
ampermetru, areometru, termometru) în stare bună de funcţionare. Controlarea gradului de
încărcare al acumulatorului cu ajutorul „scînteiei”- scurtcircuit este interzis.
3.10 Prezenţa unor persoane străine în încăperea, unde se încarcă acumulatoarele, este interzisă.
3.11 Înainte de a fuma sau a lua masa în locurile special rezervate trebuie să se clătească gura cu o
soluţie de 1% de bicarbonat de sodiu alimentar, iar mîinile se spală migălos cu săpun.

4 Cerinţele de securitate în situaţii de avarie


4.1 În caz de încetinare a alimentării cu energie electrică, de accidente, calamităţi naturale, se
cuvine să se deconecteze imediat utilajele de la reţea.
4.2 Se acordă primul ajutor victimelor pînă la sosirea medicului.
4.3 Se întreprind acţiuni în vederea lichidării consecinţelor accidentului.
4.4 Dacă acidul sulfuric sau electrolitul au nimerit pe părţile descoperite ale corpului, se cuvine să
se spele locul lezat cu apă, iar după aceasta cu o soluţie de 5-10% de bicarbonat de sodiu
alimentar.
4.5 Despre cele întîmplate se comunică conducătorului lucrărilor.

5 Cerinţele de securitate la finisarea lucrărilor


5.1 De deconectat instalaţiile de redresare a curentului electric.
5.2 Ventilaţia se opreşte peste 1,5 ore după terminarea încărcării bateriilor de acumulatoare.
5.3 De închis sigur dopurile vaselor cu acid şi electrolit.
5.4 De făcut curăţenie la locul de lucru.
5.5 De spălat cu un jet de apă acidul şi pulberea de plumb de pe platforme şi duşumea, de spălat
mănuşile, cizmele, şorţul, mînicele de protecţie.

92
5.6 Despre toate defecţiunile depistate în timpul lucrării trebuie să fie informat conducătorul
lucrărilor.

A elaborat:
Şeful atelierului (semnătura)

Coordonat:
Specialistul pentru protecţia
muncii (semnătura)

Inginerul-mecanic pe repara-
ţia PMT (semnătura)

93
ANEXA 5
Indicarea (notarea) documentelor proiectului de diplomă
1. Indicarea (notarea) notei explicative

PD 2051. 01. 25. 000. ET. XX. YY.


unde:
PD- proiect de diplomă;
2051. 01- codul specialităţii;
25- codul notei explicative (după GOST 3.1201-85);
000- numărul sarcinei de proiectare;
ET- „Exploatarea tehnică a transportului auto”;
XX- numărul capitolului;
YY- numărul coalei capitolului.

2. Indicarea (notarea) părţii grafice

PD 2051. 01. 000. ET. XX. YY.


unde:
PD- proiect de diplomă;
2051. 01- codul specialităţii;
000- numărul sarcinei de proiectare;
ET- „Exploatarea tehnică a transportului auto”;
XX- numărul coalei a părţii grafice (din sarcină);
YY- numărul total de coli a părţii grafice a proiectului.

3. Indicarea (notarea) documentaţiei tehnologice (fişa de traseu, fişa operaţională, fişa de


control, fişa de schiţă)

PD 2051. 01. 00. 1. 00. 000. ET.


unde:
PD- proiect de diplomă;
2051. 01- codul specialităţii;
00- codul tipului de documentaţie:
10- fişa de traseu;
20- fişa de schiţe;
60- fişa operaţională;
1- proces unic (operaţie);
00- tipul procesului tehnologic conform metodei de executare:
02- fişa de control tehnic;
94
06, 07- de încercare;
41- de prelucrare prin aşchiere;
50- de prelucrarea termică;
73- de vopsire (grunduire);
75- electrochimică;
80- de lipire;
88- de asamblare (dezasamblare).
90- de sudare.
000- numărul sarcinei de proiectare;
ET- „Exploatarea tehnică a transportului auto”.

95
ANEXA 6 Fişele tehnologice şi de schiţă

96
97
98
99
100
101
102
103
104
105
106
ANEXA 7 Codul utilajelor tehnologice şi instrumentelor
Tabelul 1- Codul operaţiilor tehnologice.
Codul Codul
№ Denumirea operaţiei № Denumirea operaţiei
operaţiei operaţiei
I. Prelucrarea mecanică. II. Lucrări de lăcătuşărie
1. De mortizare 4175 1. De lăcătuşărie 0190
2. De lustruire 4191 IV. Prelucrarea termică
3. De întindere (broşare) 4180 1. De călire 5130
4. De rodare 4195 2. De recoacere 5110
5. De alezare 4220 3. De revenire 5140
6. De superfinisare 4193 V. Lucrări de lipire
7. De burghiere 4120 1. De cositorire 8101
8. De strungire 4110 2. De lipire 8110
9. De frezare 4260 VI. Depunerea acoperirilor.
10. De honuire 4192 1. De metalizare (oţelire) 7144
11. De rectificare 4130 2. De cromare 7171
III. Prelucrarea prin presiune VII. Lucrări de sudare
1. De refulare 2120 1. De sudare 9100 (9200)
2. De calibrare (etalonare) 2149 2. De încărcare cu metal 9300
3. De mandrinare 2139
VIII. De control 0191
4. De restrîngere 2125
5. De îndreptare 2124

Tabelul 2- Codul utilajului tehnologic


№ Denumirea utilajului Modelul, tipul Codul Standartul
1. Maşini unealte de strungire-filetare 381161
2. Maşini unelte de burghiat vertical 2M112 381213
3. Maşini unelte de burghiat radial 381217
4. Maşini unelte de alezat P-135 381261
5. Maşini unelte de alezare cu diamant 2A78 381827
6. Maşini unelte de rectificat rotund 381311
7. Maşini unelte de rectificat interior 381312
8. Maşini unelte de rectificat fără vîrfuri 381314
9. Maşini unelte de rectificat plan 381316
10. Maşini unelte de frezat orizontal 381621
11. Maşini unelte de frezat vertical 381611
12. Maşini unelte de superfinisare 2K34 381836
13. Maşină unealtă de rectificat faţetele
P-108, ПТ-823 381839
supapelor
14. Presuri 2135№1М 382232
15. Cuptor de încălzire СНО344211 344211
16. Macara consolă, macara grindă КПК-0,5 315930
17. Masa sudorului ССН-3 386233
18. Transformator de sudare ТД-300 344185
19. Convertizor ПСГ-500-1 344105
20. Instalaţie pentru sudarea (încărcarea cu
УДАР-300-2 344122
metal) în mediu de argon
21. Reductoare pentru sudarea cu gaz 364507
22. Arzător pentru sudarea cu gaz ГС-3 364533

107
Continuarea tabelului 2
№ Denumirea utilajului Modelul, tipul Codul Standartul
23. Băi de galvanizare 385610
24. Banc de lăcătuşărie 392999
25. Menghină cu acţionare mecanică 392871
26. Portelectrod 344189
27. Menghină cu acţionare pneumatică 392998
28. Palan electric 315999
29. Maşini unelte de încărcare cu metal У-651, У-652,
386291
У-653
30. Instalaţie de înaltă frecvenţă ЛГПЗ-60
31. Reductor de oxigen 364507
32. Reductor de acetilenă 364507

Tabelul 3- Codul instrumentului de măsurare


№ Denumirea utilajului Codul Standartul
1. Micrometre MK 393411 GOST 6507-78
2. Şubler ŞŢ 393301 GOST 166-80
3. Cap indicator interior cu unitatea de măsură 0,01 mm 394253 GOST 868-82
4. Cap indicator interior indicator cu unitatea de măsură
394201 GOST 9244-75
0,001 mm
5. Indicator de tip ceasornic 394215 GOST 577-68
6. Prizme 393571 GOST 5641-82
7. Calibre netede 393141 GOST 2015-84
8. Calibre pentru caneluri 393182 GOST 24959-81
9. Calibre pentru adîncimi şi înălţimi 393190 GOST 2534-77
10. Calibre pentru controlul amplasării suprafeţelor 393190 GOST 16085-80
11. Calibre filetate 393140 GOST 2016-68
12. Scoabe indicator 394243 GOST 11098-75
13. Riglă de măsurare 393631 GOST 423-75
14. Riglă de control 393520 GOST 8026-75
15. Spioane 393620 GOST 882-75
16. Lupe 393699 GOST 25706-83
17. Plită de control şi trasare 393550 GOST 10905-75

Tabelul 4- Codul instrumentului pentru prelucrarea mecanică


№ Denumirea utilajului Codul Standartul
1. Cuţite de strungit longitudional cu cap cotit cu plăcuţe
392131 GOST 18877-73
din aliaj dur.
2. Cuţite de strungit longitudional cu cap drept cu
392131 GOST 18878-73
plăcuţe din aliaj dur.
3. Cuţite de strungit longitudional cu cap frontal cu
392131 GOST 18879-73
plăcuţe din aliaj dur.
4. Cuţite de strungit frontal cu cap cotit cu plăcuţe din
392131 GOST 18880-73
aliaj dur.
5. Cuţite de strungit late de finisare cu plăcuţe din aliaj
392131 GOST 18881-73
dur.
6. Cuţite de retezat cu plăcuţe din aliaj dur. 392134 GOST 18884-73
7. Cuţite de alezare cu plăcuţe din aliaj dur. 392133 GOST 18882-73

108
Continuarea tabelului 4
№ Denumirea utilajului Codul Standartul
8. Cuţite de filetare cu plăcuţe din aliaj dur. 392131 GOST 18885-73
9. Burghii elicoidale cu coadă cilindrică. 391213 GOST 10902-77
10. Burghii elicoidale cu coadă conică. 391221 GOST 10903-77
11. Zencuitor dintr-o bucată. 391612 GOST 12489-71
12. Zencuitor demontabil. 391614 GOST 2255-71
13. Zencuitor conic. 319630 GOST 14953-80
14. Alezor de maşină dintr-o bucată. 391722 GOST 1672-80
15. Alezor de maşină cu cuţite demontabile. 391723 GOST 883-80
16. Alezor conic. 391754 GOST 10079-71
17. Tarod de maşină-manual. 391331 GOST 3966-81
18. Tarod pentru filet conic. 391334 GOST 6227-80
19. Filieră circulară. 391510 GOST 9740-71
20. Freze frontale demontabile. 391831 GOST 9304-69
21. Freze frontale cu cuţite demontabile. 391854 GOST 24359-80
22. Freze cilindrice. 391832 GOST 3752-71
23. Freze-disc cu trei tăişuri. 391833 GOST 3755-78
24. Freze-disc cu trei tăişuri cu cuţite demontabile. 391856 GOST 5348-69
25. Freze-disc pentru canale. 391834 GOST 3964-69
26. Freze de retezat. 391837 GOST 2679-73
27. Freze pentru canale pană-segment. 391826 GOST 8140-78
28. Freze-deget cu coadă cilindrică. 398821 GOST 17025-71
29. Freze melc pentru arbori canelaţi. 391816 GOST 8027-60
Instrumente pentru lucrări de lăcătuşărie
30. Cercuri de şlefuit 398100 GOST 2424-83
31. Hîrtie abrazivă din material 398500 GOST 5009-82
32. Hîrtie abrazivă din hîrtie 398600 GOST 6456-82
33. Pile 392911 GOST 1465-80
34. Chei fixe 392651 GOST 2839-80
35. Chei tubulare 392654 GOST 11737-74
36. Capuri demontabile 392659 GOST 25604-83
37. Daltă de lăcătuşărie 392634 GOST 7211-72
38. Chernăr 392612 GOST 7213-72
39. Daltă în cruce 392635 GOST 7212-74
40. Ciocane de lăcătuşărie 392621 GOST 2310-77
41. Dorn de lăcătuşărie 392624 GOST 7214-72
42. Şurubelniţe 392660 GOST 10754-80
43. Cleşte plat 392641 GOST 5547-75
44. Menghină de lăcătuşărie 392871 GOST 4045-75

Tabelul 5- Înzestrarea tehnologică


№ Denumirea utilajului Codul Standartul
1. Lunete 399899
2. Şabloane (aparat de copiat) 396107
3. Suporturi (capre) 392547
4. Ciocan de lemn 392622
5. Foarfece 392625
6. Bile (pentru rularea bucşelor) 391005
7. Casete 301801

109
Continuarea tabelului 5
№ Denumirea utilajului Codul Standardul
8. Nicovală 393633
9. Pistol pentru suflarea cu aer a pieselor 391009
10. Vinciuri (elevatoare) 392872
11. Dispozitiv de ghidare 392902
12. Standuri 392901
13. Etaloane a rugozităţii 399555
14. Calibre pentru controlul amplasării suprafeţelor 393190
15. Instalaţii de încărcare 393603
16. Camere de încălzire 344211
17. Instalaţii de spălare 395601
18. Set de rechizite a sudorului 344122A
19. Sîrmă de sudat 381203
20. Electroade 386001
21. Camere pentru depunerea acoperirilor 340201
22. Trasor (ac de trasat) 393632
23. Şabloane 393634
24. Defectoscoape 393623
25. Dinamometre 393740
26. Cheie dinamometrică 393741
27. Manometre 393701
28. Ariometru 344105
29. Termometru 500000
30. Volmetru- amperimetru 500001
31. Cronometru 500002
32. Microscop 600011
33. Aparat pentru măsurarea durităţii (durometru) 600002
34. Redresor 500013
35. Reostat 500014
36. Aparat de tip lazer ЛП-237 600016
37. Higrometru (umidimetru) 500003
38. Ceas 500009
39. Cîntar de masă 781210
40. Etaloane a rugozităţii pe arbore rigid 777001
41. Cap 777002
42. Clei din cauciuc 777003
43. Răzuitor (racletă) 780001
44. Furtunuri 780002
45. Sulă 781400
46. Ciocan electric de lipit 781500
47. Aliaj de lipit 781700
48. Set de rechizite a lăcătuşului 781800
49. Lichide (apă, benzină, acetonă, electrolit, ş.a.) 781900
50. Tijă de instalare 785000
51. Bolţuri de insalare 785300
52. Set de instrumente 781200
53. Plită electrică 344124
54. Dispozitiv de fixare 692100
55. Pană de distanţare 607000
56. Presă pentru lustruirea pieselor 691600
57. Suspensie pentru piese 691300
110
Continuarea tabelului 5
№ Denumirea utilajului Codul Standardul
58. Pensule diferite 691400
59. Materiale de şters 691800
60. Perii diferite 781300
61. Lopăţele (şpacle) 300101
62. Role 690200
63. Paste diferite 696100
64. Ţesătură de sticlă 690300
65. Ejector 309901
66. Var 690100
67. Bandă izolantă (izolatoare) 690202
68. Lac de izolare 690301
69. Bara catodică 691700
70. Pastă GOI 700001
71. Portunealtă 700002
72. Defectoscoparea prin metoda vopselelor 701701
73. Cărucioare 399996
74. Aparate de control 399997
75. Distilator de apă 399801
76. Dulapuri 339878
77. Cuptor de forjare 399672
78. Rezervoare diferite 329540
79. Filtre 329541
80. Tumbă pentru instrumente 329542
81. Stelaje 392998
82. Instalaţie pentru curăţarea pieselor de calamină 301901
83. Instalaţie pentru curăţarea pieselor cu ultrasunet 301902
84. Conveiere 392082
85. Vinciuri diferite 392083
86. Estacade 392084
87. Pompă pentru gresare 304312
88. Aparat de sudare prin puncte 304313
89. Foarfece pentru tăierea metalului. 304314
90. Instalaţie pentru depunerea acoperirilor prin pulverizarea metalică 301903
91. Cameră pentru vopsirea caroseriilor 301902
92. Cameră pentru uscarea caroseriilor 301904
93. Rezervor de refulare a vopselei 301901
94. Amestecător de vopsea 301905
95. Masă ridicătoare 392085
96. Dulapuri pentru păstrarea vopselelor, pensulelor, ş.a. 392086
97. Baie pentru încălzirea pistoanelor 392087
98. Suport sub utilaj 392189
99. Pompe diferite 392188
100. Plite de control 393550
101. Ventilatoare 392187
102. Panou de comandă 392186
103. Motor-tester 392185
104. Dulap pentru ventilare 392184
105. Standuri de balansare (echilibrare) 390241
106. Cuptor pentru încălzirea ciocanelor de lipit 390244

111

S-ar putea să vă placă și