Licenta Asigurari Final

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ BUCUREȘTI
FACULTATEA DE MANAGEMENT – INGINERIE ECONOMICĂ ÎN

AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ
LUCRARE DE LICENȚĂ
PIAȚA ASIGURĂRILOR AGRICOLE - TENDINȚE ȘI PERSPECTIVE
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Prof. Univ. Dr. Constantin Marian
ABSOLVENT:
Prodan Mariana
BUCUREȘTI
- 2009-
CUPRINS
Introducere................................................................................................................................3
CAPITOLUL I
CONCEPT, NECESITATE ȘI EVOLUȚIA ASIGURĂRILOR...........................................4
1.1. Conceptul de asigurare...................................................................................................4
1.2. Modul de acțiune, rolul și funcțiile asigurărilor……………………………………….6
1.3. Necesitatea asigurărilor în agricultură...........................................................................9
1.4. Etapele evolutive privind activitățile de asigurare……………………………………11
1.5. Clasificarea asigurărilor...............................................................................................17
1.6. Piața asigurărilor...........................................................................................................20
CAPITOLUL II
PRUDUCȚIA AGRICOLĂ ȘI FORMELE DE RISC MANIFESTATE…………………....27
2.1. Catastrofele naturale și implicații în activitățile din agricultură........................................27
2.2. Fonduri ce pot fi alocate în sistemul asigurărilor agricole.................................................29
2.3. Riscuri ce pot fi asigurate în sistemul de producție agricolă (sistemul animal și vegetal)30
CAPITOLUL III
LEGISLAŢIA ŞI FORMELE DE INTERVENŢIE A STATULUI ÎN SISTEMUL
ASIGURĂRILOR DIN AGRICULTURĂ..............................................................................40
3.1. Reglementarea legislativă pentru asigurărilor agricole………………………………….40
CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ PRIVIND ASIGURĂRILE AGRICOLE ( SISTEMUL VEGETAL ) ÎN
CADRUL SC OMNIASIG VIG SA……………………………………………………….....44
4.1. Date generale despre SC Omniasig Vig SA……………………………………………..44
4.2. Condiții generale privind asigurarea culturilor agricole împotriva factorilor naturali de
risc…………………………………………………………………………………………….46
4.3. Condiții specifice privind asigurarea valorii producției.....................................................62
2
4.4. Anexe privind asigurarea culturilor agricole…………………………………………….65

4.5. Analiza SWOT a SC OMNIASIG VIG SA…………………………………………….74
CONCLUZII ȘI RECOMNADĂRI......................................................................................75
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................78
3
INTRODUCERE
Asigurarea este o garantare, o punere în siguranţă, o încredinţare, o promisiune fermă,

o măsură de prevedere ce se ia de către cei interesaţi pentru conservarea bunurilor pe care le
posedă, pentru ocrotirea persoanelor fizice în cazul diminuării sau al pierderii capacităţii de
muncă datorită unor boli, accidente sau atingerii unei anumite limite de vârstă.
De asemenea, asigurările reprezintă un obiectiv necesar al dezvoltării economice şi
sociale, izvorât din acţiunea legilor economice obiective, care constă în crearea în comun, de
către persoanele fizice şi cele juridice ameninţate de anumite riscuri, a unui fond din care se
compensează daunele, se plătesc sumele asigurate şi se satisfac alte cerinţe economico –
financiare probabile, imprevizibile.
Rolul asigurărilor constă în protejarea bunurilor şi persoanleor împotriva diferitelor
riscuri, prin compensarea financiară a pierederilor cauzate de producerea unui anumit risc.
Acest lucru este posibil datorită existenţei fondului de asigurare, creat din primele de
asigurare pe care le plătesc asigurații.
Lucrarea de față constituie un studiu al tendințelor și perspectivelor asigurărilor
agricole din România având studiu de caz al culturilor agricole în cadrul SC Omniasig SA, pe
datele concrete de desfășurarea a activității din acestă societate de asigurări.
Lucrarea este structurată în 5 capitole, după cum urmează:
Capitolul 1 cuprinde date despre conceptul, necesitatea, evoluția și rolul asigurărilor
agricole. De asemenea punctează informații despre clasificarea și piața asigurărilor.
Capitolul 2 prezintă informații referitoare la producția agricolă ( sistemul animal și
vegetal ) și formele de risc manifestate în activitățile din agricultură.
Capitolul 3 cuprinde date referitoare despre legislație și formele de intervenție a
statului în sistemul asigurărilor din agricultură.
Capitolul 4 prezintă studiul de caz în cadrul SC Omniasig SA urmărind coordonatele
de piață si modul de încheiere al asigurărilor agricole ( sistemul vegetal ) din cadrul acestei
societăți.
Capitolul 5 este reprezentat de concluzii și recomandări.
4
CAPITOLUL I
CONCEPT, NECESITATE ȘI EVOLUȚIA ASIGURĂRILOR
AGRICOLE
1.1. Conceptul de asigurare
După Gh. Bistriceanu1 „asigurarea este operaţiunea financiară ce decurge dintr-o lege
sau dintr-un contract prin care societatea de asigurări se obligă ca în schimbul unei sume
primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi în
urma unor întâmplări independente de voinţa lui”.
În acelasi timp, se poate spune că, asigurarea este un raport juridic izvorât din lege sau
dintr-un contract de asigurare a persoanei sau a unui bun.
Asigurarea are urmatoarele trăsături caracteristice:
 riscurile se compensează prin crearea unei comunităţi de risc şi suportarea daunelor se
face potrivit principiului mutualităţii;
 evenimentul trebuie sa fie întâmplător, adică producerea riscului sa fie independent de
voinţa asiguratului şi asiguratorului;
 evenimentul trebuie să se poată evalua pe baza calculelor statistico - matematice
privind frecvenţa şi proporţiile valorice ale fiecărui risc;
 asiguraţii trebuie să fie egal ameninţaţi de riscurile respective;
 plata primei de asigurare şi, respectiv, a indemnizaţiei de asigurare, în forma cea mai
simplă.
Problemele asigurării trebuie abordate, după caz, sub trei aspecte:
 juridic;
 economic;
 financiar.
Abordarea juridică
Pentru a fi operantă asigurarea trebuie să capete formă juridică, o asemenea formă i-o
conferă contractul, care constituie ”legea părţilor”, precum și legea propriu-zisă, emisă de
puterea legislativă.
1
Gh. Bistriceanu - Asigurări şi reasigurări în România, Ed. Universitară, 2006 ( Preluat după Carmen Anglescu
Asigurări și Reasigurări, 2006 ).
5
Potrivit legii asigurărilor din 1995, "prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă
să platească o primă asiguratorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să
platească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în
continuare indemnizaţie, în limitele şi la termenele convenite".
Formulări asemănătoare pot fi întalnite şi în codurile civile ale altor ţări.
Legea și contractul de asigurare se completează reciproc, constituind izvoare de
drepturi şi obligaţii în domeniul asigurărilor.
Legea constituie principala formă juridică de reglementare a asigurărilor.
În art. 942, Codul civil român defineşte contractul ca fiind ,,acordul între două sau mai
multe persoane spre a constitui sau a atinge între dânşii un raport juridic".
Contractul de asigurare este strict bilateral şi, de regulă, nu se poate încheia cu titlu
gratuit. Din punct de vedere juridic, contractul de asigurare face parte din categoria
contractelor aleatorii. Potrivit prevederilor Codului civil român, art. 1635 ,,contractul aleatoriu
este convenţia reciprocă ale cărei efecte, în privinţa beneficiilor şi a pierderilor pentru toate
părţile, sau pentru una sau mai multe dintre ele, depinde de un eveniment necert".
Asigurarea facultativă se realizează prin contractul de asigurare.
Toate asigurările sunt reglementate prin lege, dar, în timp ce asigurările
obligatorii funcţionează direct pe bază de lege, asigurările facultative au la bază şi contractul
de asigurare semnat de părţi.
Asigurările sub aspect economic:
Relaţiile de asigurare sunt o componentă a finanţelor, a relaţiilor economice. Relaţiile
economice de asigurare se concretizează în primul rând în constituirea fondului de asigurare,
dar şi în procesul de repartiţie al acestuia. Aceste relaţii băneşti de repartiţie se concretizează
în primele de asigurare pe care le plătesc companiile naţionale, regiile autonome şi societăţile
comerciale pentru asigurarea unor bunuri ale lor, organizaţiile private şi persoanele fizice
pentru asigurarea bunurilor lor sau chiar a persoanelor fizice. Aceleaşi relaţii economice de
asigurare se folosesc și cu prilejul utilizării fondului de asigurare pentru finanţarea diferitelor
măsuri de prevenire, limitare şi combatere a efectelor distructive ale manifestării forţelor
naturii, accidentelor, pentru compensarea daunelor survenite și plata sumelor asigurate în
cazul accidentării sau decesului persoanelor asigurate etc.
Din punct de vedere economic, asigurările exprimă ansamblul relaţiilor băneşti cu
ajutorul cărora se întreprind măsurile corespunzătoare în vederea desfăşurării normale,
neântrerupte a procesului de producţie, în scopul apărării integrităţii avutului public, privat şi
6
personal și ocrotirii persoanelor fizice în cazurile de pierdere a capacităţii de muncă,

supravieţuire, în caz de deces.
Conţinutul economic al relaţiilor de asigurare este determinat de natura și trăsăturile
orânduirii social - economice şi de stat, de formele de proprietate, de legile economice
obiective.
Întru-cât asigurările fac parte din sfera finanţelor, ele întrunesc trăsăturile acestora dar,
în acelaşi timp, ele au şi unele trăsături specifice determinate de modul de constituire, de
repartizare şi de utilizare a fondului de asigurare. Astfel, asigurările au fost instituite ca
urmare a existenţei unor riscuri comune a caror producere cauzează uneori pagube foarte mari
economiei în ansamblu. Riscurile comune determină constituirea comunităţii de risc, adică
anumite persoane fizice și juridice sunt ameninţate de aceleaşi riscuri, primejdii, ceea ce le
determină să participe împreună la organizarea şi ducerea luptei pentru „apărarea unor
interese comune”.
Relaţiile de asigurare se nasc între companiile naţionale, regiile autonome, societăţile
comerciale, societăţile de comerţ exterior, de transporturi, unităţile și organizaţiile
cooperatiste private, persoanele fizice pe de o parte și societăţile de asigurări pe de altă parte.
Asigurările sub aspect financiar:
Asigurările sunt considerate o ramură prestatoare de servicii, un intermediar financiar
şi un activ financiar într-o economie de incertitudini.
Societăţile de asigurări pot face depuneri la bănci, pot achiziţiona hârtii de valoare, pot
face investiţii în bunuri imobiliare, participă la operaţiuni de bursă, pot solicita împrumuturi
etc.
1.2. Modul de acțiune, rolul și funcțiile asigurărilor
Asigurarea exprimă în principal, o protecție financiară pentru pierderile suferite de

oameni sau companii, datorate diveselor riscuri.
Asigurarea se realizează printr-un document, numit contract de asigurare ( poliță de
asigurare), încheiat între asigurat, care plătește o sumă de bani, numită prima de asigurare, ce
contribuie la crearea fondului de asigurare și asigurator care, conform principiului
mutualității, acoperă numai daunele asigurate, suferite de asigurați.
Astfel, ca activitate economico - socială „asigurarea este o garantare, o punere în
siguranţă, o încredinţare, o promisiune fermă, o măsură de prevedere ce se ia de către cei
7
interesaţi pentru conservarea bunurilor pe care le posedă, pentru ocrotirea persoanelor fizice
în cazul diminuării sau al pierderii capacităţii de muncă datorită unor boli, accidente sau
atingerii unei anumite limite de vârstă. De asemenea, asigurările cuprind un sistem de relaţii
economico – sociale şi financiare, un proces obiectiv necesar al dezvoltării economice şi
sociale, izvorât din acţiunea legilor economice obiective, care constă în crearea în comun, de
către persoanele fizice şi cele juridice ameninţate de anumite riscuri, a unui fond din care se
compensează daunele, se plătesc sumele asigurate şi se satisfac alte cerinţe economico -
financiare probabile, imprevizibile.” 2
În concluzie se poate spune că „Asigurarea este un mijloc de a acoperi o parte a
riscurilor cu care se confruntă persoanele sau firmele în activitatea lor de zi cu zi sau în cea de
afaceri, acoperind consecinţele financiare ale unor evenimente nedorite.”3
Prin asigurare sunt compenaste financiar efectele unui eveniment nefavorabil.
Fondurile pentu această compensare a asiguratului sunt create de asigurator, din primele
plătite de persoanele sau organizațiile care au cumpărat asigurări.
În cazul în care deținătorul poliței va suferi un prejudiciu, asiguratorul acceptă riscul
unor despăgubiri semnificativ de mari, în schimbul primelor încasate.
Privită prin prisma modului de acțiune, asigurarea reprezintă o metodă de transfer a
riscului, iar asiguratorii sunt aceia care își asumă riscul.
Rolul fundamental al asigurărilor:
Constă în protejarea bunurilor şi persoanleor împotriva diferitelor riscuri, prin
compensarea financiară a pierederilor cauzate de producerea unui anumit risc. Acest lucru
este posibil datorită existenţei fondului de asigurare, creat din primele de asigurare pe care le
plătesc asigurații.
Funcțiile asigurărilor:
Ca şi celelalte componente ale sistemului financiar, asigurările îndeplinesc anumite
funcţii:
Funcţia de repartiţie - funcţie principală a asigurărilor.
 se manifestă, în primul rând, în procesul de formare a fondului de asigurare, la
dispoziţia organizaţiei de asigurare, pe seama primei de asigurare;
 se manifestă în procesul de repartiţie a fondului de asigurare către destinaţiile sale
legale, si anume: plata indemnizaţiei de asigurare, finanţarea unor acţiuni cu caracter
2,3
Gh. Bistriceanu – Sistemul asigurărilor din România – Ed. Economică, 2006
3
8
preventiv, acoperirea cheltuielilor administrativ - gospodăreşti ale organizaţiei

de asigurare şi constituirea unor fonduri de rezervă;
 impozitele datorate de organizaţia de asigurare sunt dirijate la bugetul de stat sau la
bugetele locale, după caz;
 contribuţiile cuvenite asigurărilor sociale sunt îndreptate către bugetul asigurărilor
sociale de stat.
Funcţia de control - funcţie complementară a asigurărilor.
 urmăreşte modul cum se încasează primele de asigurare şi alte venituri ale
organizaţiei de asigurare;
 urmăreşte cum se efectuează plăţile cu titlu de indemnizaţie de asigurare;
 urmăreşte cheltuielile de prevenire a riscurilor;
 urmăreşte cheltuielile administrativ – gospodăreşti;
 urmăreşte corecta determinare a drepturilor cuvenite asigurărilor;
 urmăreşte gospodărirea judicioasă a fondului de asigurare şi a rezervelor legale
constituite;
 urmăreşte îndeplinirea integrală şi la termen a obligaţiilor financiare ale
asiguratorului faţă de stat şi de terţi.
După cum se ştie, noţiunea de asigurare se foloseşte în legatură nu numai cu activitatea
societăţilor comerciale de asigurări şi a organizaţiilor de asigurări mutuale.
Funcțiuni socio - economice:
 prevenirea pagubelor, care se pot realiza prin finanțarea unor activități de prevenire a
producerii riscurilor şi chiar a unor programe educaționale pentru asigurați;
 funcția financiară, care constă în aceea că societățile de asigurare investesc sumele
încasate sub forma primelor de asigurare, sporind disponibilitățile existente. În acest
fel ele :
 participă în calitate de ofertanat pe piața capitalului de împrumut ;
 realizează plasamente de resurse în investiții, sau pe piața înscrisurilor de
valoare .
 economisirea este o altă funcție a asigurărilor, mai ales a celor de viață, unde
asigurații, la expirarea contractului de asigurare pot beneficia de suma asigurată şi, în
plus participă la profitul obținut din sumele invesite;
9
 reducerea costurilor statului, în special a celor legate de protecția socială. În acest fel
societățile de asiguarări degrevează şi sprijină statul în domenii de asistență socială şi
medicală, pensii, compensări pentu accidente de muncă, etc.
Dezvoltarea industriei asigurărilor prezintă astfel, conotații economice complexe, care
implică nu doar persoanele asiguarate ci şi întreaga societate.
1.3. Necesitatea asigurărilor în agricultură
Catastrofe naturale şi accidentale – pericole permanente pentru bunuri şi persoane:

Producerea unor fenomene naturale sau evenimente poate avea următoarele efecte:
 să provoace pierderi materiale;
 să stânjenească activitatea economică;
 să pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a oamenilor.
În concluzie, se poate spune că omul este supus în permanenţă unor pericole multiple
şi variate, cauzate de forţele naturii, de folosirea tehnicii sau de anumiţi factori sociali şi
economici.
Pericolele la care omul este supus sunt generatoare de pagube, şi de aceea, el trebuie să
le cunoască pentru a se proteja de efectele lor, pentru a putea acţiona împotriva lor.
Forţele naturii declanşează calamităţi cu efecte distructive puternice printre care se
numără: seceta, îngheţul, ploile torenţiale, uraganele, inundaţiile, cutremurele de pământ,
trăsnetul, incendiile, prăbuşirile şi alunecările de teren, avalanşele de zăpadă.
O multitudine de cauze naturale provoacă decese, boli şi îmbătrânire la oameni,
afectează evoluţia plantelor ori pun în pericol viaţa animalelor.
Dezvolatrea ştiinţei şi tehnicii face posibilă creşterea rapidă a producţiei, uşurarea
muncii, progresul social, dar în anumite împrejurări, ea poate provoca accidente care să
avarieze sau să distrugă anumite mijloce de producţie şi bunuri de consum ori să afecteze
capacitatea de muncă şi chiar vieţile oamenilor.
Omul prin modul necorespunzător în care îşi îndeplineşte uneori atribuţiile care-i revin
în activitatea economică, sau prin comportarea sa reprobabilă în societate, poate provoca
pierderi semenilor săi. În această situaţie este vorba de nepricepere în folosirea tehnicii,
neglijenţă în îndeplinirea obligaţiilor de serviciu ori a îndeletnicirilor gospodăreşti,
10
nerespectarea regulilor privind protecţia şi securiatatea muncii, săvârşirea de acţiuni delictuale

( furt, spargere, crimă etc. ).
Factori sociali economici pot, de asemenea, provoca fenomene cu efecte negative
asupra desfăşurării neîntrerupte a activităţii economice. Din această categorie fac parte:
crizele economice, şomajul, inflaţia, conjunctura economică nefavorabilă etc.
În funcţie de cauzele care generează pericolele, rezultă că unele sunt independente de
voinţa omului, adică au un caracter obiectiv, în timp ce altele, legate de comportamentul
omnului, poartă un caracter subiectiv.
Cauze cu caracter obiectiv:
 poziţia terenului faţă de sursa de apă, fapt care il face să fie expus inundaţiilor, sau să
fie ferit de acestea;
 caracteristicile materialelor folosite în construcţiile de clădiri care le fac să fie
inflamabile sau neinflamabile, rezistente sau mai puţin rezistente la seisme;
 sensibilitatea la grindină a unor culturi agricole etc.
Cauze cu caracter subiectiv:
 atitudinea inconștientă a unor persoane, care prin neglijenţă, superficialitate,
iresponsabilitatea etc. pot să provoace sau să favorizeze înregistrarea de accidente, cu
grave efecte umane şi materiale.
Este extrem de importantă cunoașterea împrejurărilor, în care se pot produce diverse
fenomene care peturbă desfăşurarea normală a activităţii economice şi provoacă pagube.
Acest fapt permite omului să ia măsurile de rigoare, pentru a evita apariţia unor asemenea
fenomene, a le preveni, a limita acţiunea lor distructivă sau a se pune la adăpost de urmările
nefaste ale acestora.
În practica internaţionlă a asigurărilor, evenimentele care ţin de fenomenele naturii şi
care provoacă pagube materiale şi / sau afectează viaţa şi integritatea corporala a oamenilor
sunt denumite generic „catastrofe naturale”. În schimb, cele care nu ţin de fenomenele naturii
sunt considerate „catastrofe tehnice”.
În categoria catastrofelor naturale se includ:
 inundaţiile;
 furtunile;
 seismele ( cutremurele de pământ şi seismele submarine );
 seceta şi incendiile provocate de temperaturi caniculare şi care transformă vegetaţia
forestieră în scrum;
11
 frigul şi îngheţul;
 alte catastrofe naturale, în care intră căderile de grindină, avalanşele de zăpadă ş.a.
Amploarea pagubelor pe care le pot provoca catastrofele naturale depinde de:
 puterea de distrugere a forţelor naturii;
 acţiunea factorului uman ( materialele folosite în construcţii, măsurile de prevenire a
catastrofelor în zonele ameninţate etc. );
 elementele aleatorii ( de exemplu , momentul producerii unui seism, al ruperii unui
dig, al declanşării unor avalanşe de zăpadă etc. ).
În categoria catastrofe tehnice sunt incluse sinistrele care au o legătură nemijlocită cu
activitatea omului. Este vorba de:
 incendii și explozii;
 accidente de aviaţie;
 accidente maritime, lacustre şi fluviale;
 accidente rutiere şi feroviare;
 accidente produse în mine şi cariere;
 prăbuşiri de clădiri şi de lucrări de artă;
 alte sinistre.
Pierderile datorate de producerea unor astfel de fenomene pot avea urmări deosebite în
plan financiar.
Daunele ( pagubele ) produse de catastrofele naturale ori de cele tehnice se grupează,
funcţie de mărimea acestora în: mici, medii și mari.
Se mai face distincţie între daunele totale înregistrate în urma unei catrastofe şi
daunele protejate prin măsuri speciale ( asigurare ).
1.4.Etapele evolutive privind activitățile de asigurare
Evoluţia asigurărilor în Europa:

Piața asigurărilor din Europa este spațiul geografic unde au apărut asigurările
moderne, cu creștere rapidă în domeniul asigurărilor de viață și de economisire, dar ocupând
locul doi dupa SUA.
12
În prezent, la nivel european, cele mai puternice piețe de asigurări sunt în Anglia,
Germania, Franța, Italia etc., atât din punct de vedere al numărului de companii de asigurare,
cât și a veniturilor obținute din prime de asigurare.
Până la sfârșitul secolului XX, nu a existat uniformizare a cadrului legislativ la nivelul
U.E., deoarece țările membre își mențin legile cu caracter național care depind de cultura și de
piețele financiare specifice. Piața europeană respectă principiile de bază ale Tratatului de la
Roma, și anume, libera circulație a oamenilor, bunurilor, serviciilor și a capitalului între
statele membre.
În 1953, s-a creat CEA ( Comitetul European de Asigurări ) care în prezent are 29 de
membrii, cu sediul la Paris, care publică periodic diverse studii și statistici ce au ca scop,
informarea în acest domeniu, în contextul pieței unice europene.
Cele mai mari piețe de asigurări din Europa sunt cele din Marea Britanie, și anume
piața Lloyd’ și piața Londrei.
Scurt istoric al asigurărilor agricole în România:
Forme de asigurări agricole au existat şi înaintea instaurării regimului comunist.
Acestea erau concentrate mai mult în Transilvania, urmând modelul occidental, orientându-se
în mod special pe asigurarea animalelor. Existau mai multe societăţi care răspundeau
intereselor unor comunităţi locale. De asemenea, erau instituţii care funcţionau pe bază de
mutualitate, dar singura societate cu adevărat importantă era ADAS ( actuala ASIROM ).
Agricultura era structurată în două mari sectoare: agricultura cooperatistă, care deţinea cea
mai mare pondere din suprafeţe, şi agricultura de stat, care avea în administrare până în 2
milioane ha. Existau două sisteme diferite de protecţie a producătorilor agricoli. ADAS se
ocupa de asigurarea CAP - urilor, percepând prime modice, dar cu condiţii de asigurare bine
structurate, inspirate din Occident. Pentru întreprinderile agricole de stat nu existau asigurări.
Instituţia care gestiona despăgubirile era Departamentul de Stat al Agriculturii, din subordinea
Ministerului Agriculturii.
Conform legislaţiei, în fiecare an se preleva o cotă din profiturile întreprinderilor

agricole de stat din care se făceau despăgubirile. Sistemul nu era echitabil şi a dus la
nemulţumirea mai multor IAS-uri, din mai multe motive: nu toate IAS-urile aveau profit, dar
fondurile se distribuiau tuturor şi chiar a fost propusă modificarea legislaţiei.
După 1989, ADAS s-a împărţit în trei: ASIROM, ASTRA şi CAROM, dar domeniul a
fost oarecum trecut cu vederea. Prima societate cu adevărat specializată în acest domeniu a
13
fost AGRAS, înfiinţată în septembrie 1992 cu capital obţinut de la patru foste IAS-uri: Huşi,
Valea Călugărească, Jidvei şi Smârdan. Un avantaj a fost acela că trei dintre ele proveneau din
domeniul viticol. După aceasta, compania a obţinut de la Institutul Meteorologic o estimare a
riscurilor pe o perioadă de 100 de ani, pentru fiecare risc în parte, care au fost completate
ulterior cu statisticile Ministerului Agriculturii privind evenimentele meteorologice şi daunele
suportate pe o perioadă de 25 de ani.
Situția asigurărilor agricole din România în prezent :
Primii clienţi ai asigurărilor agricole din România au fost IAS-uri, deoarece era foarte
dificil de ajuns la producătorii individuali. Din păcate, şi la această oră, tot pe fondul fostelor
IAS-uri, aproximativ 2 milioane ha, se încheie cea mai mare parte din asigurările agricole.
Începând cu 2002, s-a conceput un sistem care să fie foarte uşor de implementat şi de
înţeles pentru producătorii individuali, care, până în 2004, a început să funcţioneze.
Producătorii mai mari nu aveau încă o cultură a asigurărilor foarte dezvoltată, fapt ce a
îngreunat dezvoltarea pe acest segment şi s-a ajuns la o situaţie de scădere nefondată a
primelor de asigurare, cu toate că rata daunei a ajuns în prezent la peste 100%.
Impactul condițiilor meteorologice nefavorabile din 2007 a generat daune

considerabile pe segmentul asigurărilor agricole. Dacă până în 2005, rata daunei pentru
asigurarile agricole era de până la 60%, în prezent ea depășește 90%.
Din punct de vedere agrometeorologic, anul 2007 a fost un an atipic. S-au înregistrat
înghețuri târzii de primăvară, perioade de secetă excesivă, ploi și furtuni violente, însoțite de
grindină, care au produs daune mari în special în podgorii, livezi și legumicultură, dar și
pierderi prin distrugerea recoltelor pe suprafețe mari. Datorită acestei situații critice, și statul a
suferit daune foarte mari pentru riscurile acoperite prin Legea 381/2002 ( inundatii, seceta ),
într-un cuantum mult mai mare decât al asiguratorilor. Pentru înființarea culturilor de toamnă,
statul a dat un sprijin financiar de 500 lei la hectar pentru grâu, 400 lei pentru rapiță și 450
pentru celelalte culturi, măsura eficientă, care a fost condiționată de încheierea unei polițe
facultative de asigurare. În toamna lui 2007, asiguratorii au facut subscrieri cu 150 % - 200 %
mai mult decât în primăvară. Din păcate, în această primăvară nu s-a mai dat nici subvenția de
50 % la prima de asigurare și nici sprijinul financiar, asigurările pe acest segment înregistrând
un recul. Asiguratorii susțin că lipsește o politică coerentă din partea guvernului pentru
14
subvenționarea în continuare a culturilor de interes național și sprijinirea fermierilor slab

capitalizați. Agricultorii se asigură doar când sunt subvenționați, sperând să nu li se întâmple
evenimente meteo distrugătoare. Dacă subvențiile ar fi mai bine gândite, pentru culturile
principale și pentru susținerea creșterii fermierilor, în mod continuu și nu doar electoral,
guvernul ar cheltui mai puțin, iar agricultorii ar înțelege asigurarea ca un rău necesar, ca o
cheltuială tehnologică.
În anul agricol 2006 - 2007 au fost asigurate 1.8 mil de ha., dintr-un potențial de
aproximativ 10 - 10,5 milioane ha terenuri arabile, rezultând un grad de cuprindere în
asigurare a suprafețelor agricole de numai 17 % - 1 8%. În țările din UE, gradul de cuprindere
mediu urcă la 65 % - 70 %. Există o coerență între politicile publice și cele private în țările cu
asigurări dezvoltate. Sistemul format între producătorii agricoli, asiguratori și stat, printr-un
parteneriat public-privat, manageriază daunele mai mult spre societățile de asigurare. Dar
pentru asta trebuie să existe asigurările facultative încheiate. Ajutorul dat de stat în caz de
calamități, cu titlu de despăgubire, trebuia acordat doar celor care se asigură, existând și o
bună premisă în educarea populației agricole în spiritul asigurărilor.
Vom intra în normalitate când între societățile de asigurări și agricultori va exista un
parteneriat. Această afacere trebuie sa fie profitabilă pentru ambele părți. Clientul nu trebuie
să socotească că a pierdut banii din prima asigurându-se dacă nu i s-a întâmplat evenimentul
pentru care s-a asigurat și să aibă pretenții la restituirea primei. Când se întâmplă însă
evenimentul, societatea de asigurare trebuie să-i plătească pierderea la valoarea reală și cu
promptitudine, pentru că asiguratul are nevoie în mod real de bani pentru a-și relua activitatea.
Prima de asigurare agricolă nu este un cost imens, ea reprezentând doar 3 % - 3,5 % din suma
asigurată. Asiguratul, în cazul producerii unui risc asigurat, își recuperează aproape integral
( 97 % ) cheltuielile cu cultura respectivă distrusă și își poate relua activitatea.
La nivelul anului 2005, exploatațiile agricole de subzistență dețineau o pondere de

71% din totalul exploatațiilor agricole din România și utilizau peste 25 % din suprafața
agricolă a României, potrivit unui studiu elaborat de Institutul Național de Statistică ( INS ).
Din cele 4.256.152 exploatații agricole existente în România, numai 1.246.159 dintre acestea
sunt unități economice de dimensiune europeană ( ESU ), care reprezintă echivalentul bănesc
a 1.200 de euro. Prin comparație, ponderea exploatațiilor agricole ce dețin cel puțin un ESU
este în Romania de 29,3%, fata de Ungaria - 21,7%, Republica Ceha - 62,4%, Slovenia -
78,9%, Polonia - 43,7%, Lituania - 50,8%.
15
Pe categorii de exploatații agricole, în anul agricol 2004 – 2005, suprafața aflată în

proprietatea exploatațiilor agricole individuale a reprezentat 86,3 % din întreaga suprafață
agricolă utilizată de acestea, în timp ce la unitățile cu personalitate juridică a fost de 52,3 %.
Suprafața agricolă utilizată ce a revenit în medie pe o exploatație agricolă individuală, în anul
2005, comparativ cu anul 2002, a crescut de la 1,73 hectare la 2,15 hectare. În același interval
de timp, suprafața agricolă utilizată ce revine în medie unităților cu personalitate juridică a
scăzut cu peste 10 hectare, de la 274,4 hectare la 263,1 hectare. Această scădere se explică
prin restrângerea activității și chiar desființarea unor unități cu personalitate juridică,
terenurile agricole revenind în unele cazuri în folosința exploatațiilor agricole individuale.
Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale ( MAPDR ) a autorizat un

numar de 11 societăți de asigurare - reasigurare pentru încheierea de polițe de asigurări
agricole în anul 2007, acestea fiind Agras, Asiban, Asirom, Astra Uniqa, Generali, Omniasig,
Allianz Tiriac, BCR Asigurari, Carpatica Asig, Unita si FATA Asigurari Agricole.
Societățile menționate vor încheia polițe de asigurare pentru culturi agricole, animale, păsări,
familii de albine și pești. Pentru anul 2006, au fost subscrise polițe în valoare de 69,34
milioane de lei din asigurări de daune la proprietăți, aici regăsindu-se și asigurările agricole.
Potrivit Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură ( APIA ), din fonduri europene,
pentru plăți directe, în 2007 au fost alocați 440 milioane euro, bani de care au beneficiat cei
1,5 milioane de fermieri care sunt înregistrați în Registrul Fermelor.
Perspective ale asigurărilor agricole în România:
Piața asigurărilor este într-o continuă dezvoltare și în următorii ani acest segment va
înregistra poate cea mai rapidă dezvoltare din întreaga istorie a asigurărilor în România.
Aderarea la Uniunea Europeană a adus pentru țara noastră obligativitatea alinierii normelor
proprii la cele europene. Deja au fost lansate pe piață produse similare celor existente în
comunitate.
În ţara noastră au existat schimbări climatice în ceea ce priveşte seceta, stare care s-a
acutizat în ultima perioadă, dar în ceea ce priveşte grindina situaţia s-a încadrat în limitele
normale. Adică, au existat şi în trecut cazuri când peste 30 de judeţe ale ţării au fost afectate
de grindină, urmate de ani fără evenimente. Se poate spune că, din punctul de vedere al
riscurilor obişnuite, situaţia nu s-a schimbat semnificativ.
16
Există două categorii de soluţii: unele care ţin de societăţile de asigurări şi altele care
depind de autorităţile de reglementare în domeniu, aici fiind vorba de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor şi de Ministerul Agriculturii. Trebuie revizuită şi îmbunătăţită
legislaţia în domeniul asigurărilor în general şi alocat un capitol special acestui segment
pentru că au un caracter propriu, la care să se întocmească o subdiviziune nomenclator pentru
a clarifica aspectele specifice. Gestionarea rezervelor trebuie să ţină seama de sezonalitatea
acestor asigurări. Un pas important este înfiinţarea, la iniţiativa Ministerului Agriculturii,
împreună cu cei interesaţi, a unei societăţi de asigurare mutuală.
Ministerul are instrumentele necesare promovării acestui tip de societate atât către
producători cât şi către companiile interesate. Societatea de Asigurări Mutuale este înfiinţată
pe principiile Codului Civil, fiind o societate non - profit. Conform modelului de legislaţie
francez, o astfel de societate are ca rezultat un excedent, şi nu un profit. Cei care se asigură
pot fi şi asiguratorii, ei controlând activitatea societăţii şi redistribuindu-şi excedentul. Toate
părţile implicate au drepturi egale în adunările generale. De asemenea programele de asistență
financiară susținute fie de bănci fie din împrumuturi nerambursabile care adresează direct
problemele agriculturii ecologice și durabile ar putea veni în sprijinul asiguraților.
Faptul că asigurările agricole dețin o pondere foarte mică din totalul subscrierilor, deși
potențialul este semnificativ în contextul în care agricultura constituie unul dintre principalele
domenii economice din România, nu reprezintă decât rezultatul legislației precare în domeniu.
Pentru diminuarea efectelor negative ale inundațiilor și secetei se impune luarea de măsuri
privind refacerea sistemelor de irigații, împăduririle masive, întreprinderea lucrărilor necesare
de susținere a solului și pentru crearea coridorului verde în Lunca Dunării.
Tarifele de primă nu acoperă cheltuielile astfel propunerea Ministerului Agriculturii

privind asigurarea obligatorie a culturilor agricole din 2010 este foarte bine primită de
asiguratori. Pierderile înregistrate de asiguratorii agricoli de mai bine de doi ani par a ajunge
la un final. În anul agricol care tocmai s-a încheiat, tarifele de prima s-au înjumătățit,
reflectând o activitate de asigurare total ineficientă. Societățile de asigurare nu preiau riscurile
generate de catastrofe naturale ( secetă, inundații, îngheț etc.), întru-cât nu au capacitate
financiară, iar societățile de reasigurare nu preiau astfel de riscuri.
De asemenea, pentru a primi sprijin din partea Uniunii Europene și în domeniul

zootehnic, avem nevoie de acțiuni de control privind măsurile sanitare aplicate. Se vor lua
17
toate măsurile ce se impun pentru prevenirea acestor riscuri, astfel încât asiguratorii să se
poată implica în condiții de siguranță în acest domeniu.
Asigurările agricole reprezintă un tip de asigurare ce trebuie tratată cu toată atenția, să

fie un serviciu care să inspire încredere. Momentan, primele sunt foarte mici, iar pierderile pe
acest segment sunt foarte mari. Trebuie stabilit un tarif minim, sub care să nu se încheie nici o
poliță, pentru a avea siguranța că se pot acoperi daunele preluate. În contextul în care
aproximativ 80 % din terenurile agricole arabile aparțin micilor producători, această
fragmentare a terenurilor reprezintă un alt motiv pentru care dezvoltarea asigurărilor agricole
este limitată. Pe lângă faptul ca este nevoie de intervenția statului pentru a susține această
clasă, se impune existența și implicarea unor specialiști în economie agrară care să facă
inspecțiile de risc și determinarea. Asiguratorii așteaptă acest mod de organizare a proprietății
agricole, pentru ca, astfel, suprafețele agricole și efectivele de animale sunt grupate, se pot
face mai usor inspecțiile de risc, iar polițele nu mai sunt dispersate. Asocierea producătorilor
agricoli în exploatații agricole profesioniste este benefică, pentru că, astfel, se va dezvolta o
agricultură performantă, care va aplica tehnologii avansate, se vor folosi utilaje de ultimă
generație, calitatea produselor agricole se va îmbunătăți și se vor asigura piețe de desfacere
sigure.
În viitorul nu prea îndepărtat, suprafețele agricole se vor concentra în exploatații

viabile din punct din punct de vedere economic și care vor produce marfă pentru piață, iar
sprijinul statului se va îndrepta către acest segment de agricultori. Deja, în agricultură, sunt
deținători de exploatații ( în proprietate, arendă, concesionare sau închiriere ) care sunt
persoane specializate sau au angajați ca manageri specialiști în agricultură. Oricum, procesul
de perfecționare și profesionalizare a celor care fac agricultură va avansa în ritm rapid, fiind
impus de cerințele de accesare a fondurilor comunitare destinate agriculturii. Acest lucru este
benefic și pentru societățile de asigurare care operează în sectorul agricol. Potențialul
asigurabil în momentul de față este de 15 %, se speră ca pe viitor gradul de acoperire în
sectorul agricol să ajungă la 50 % – 60 %.
1.5. Clasificarea asigurărilor
18
Metodologia sistemelor de asigurare clasifică asigurările în funcţie de particularităţile pe

care le prezintă. Acestea sunt:
 domeniul la care se referă;
 după obiectul de activitate;
 după forma juridică de realizare;
 după riscurile cuprinse în asigurare;
 după sfera de cuprindere în profil teritorial;
 după felul raporturilor care se stabilesc între părţile contractante.
1. Din punctul de vedere al domeniului la care se referă, asigurările se clasifică astfel:
 asigurări de bunuri;
 asigurări de persoane;
 asigurări de răspundere civilă.
Asigurările de bunuri cuprind acele valori de bunuri materiale aparţinând diverselor
persoane fizice şi / sau juridice, care pot face obiectul unui risc. În această categorie de bunuri
asigurate sunt cuprinse o multitudine de elemente de capital fix şi circulant, ca de exemplu,
culturile agricole, rodul viilor şi pomilor, autovehiculele, navele maritime şi fluviale,
aeronavele, bunuri aparţinând populaţiei etc.
Asigurările de persoane vizează orice persoană fizică care se asigură împotriva unor
riscuri asigurate, cum ar fi accidentele, bolile, calamităţile naturale. Prin această operaţiune se
realizează nu numai o protecţie socială, ci şi o protecţie economică a societăţii.
Asigurările de răspundere civilă reprezintă forma de asigurare prin care asigurătorul
acceptă despăgubirea pentru prejudiciul adus de asigurat unor terţe persoane. Prin această formă
de asigurare, răspunderea asigurătorului este limitată, respectiv răspunde contractual numai
pentru paguba în sine şi nu îşi asumă răspunderea pentru acoperirea unor daune ( vătămări
corporale, distrugeri de bunuri ) pentru care asiguratul răspunde în faţa legii.
2. Din punctul de vedere al obiectului de activitate, societăţile comerciale de asigurare
din ţara noastră, prin contractul de societate şi statut, au structurat asigurările pe următoarele
categorii:
 asigurări de viaţă;
 asigurări de persoane, altele decât cele de viaţă;
 asigurări de autovehicule;
 asigurări maritime şi de transport;
 asigurări de aviaţie;
19
 asigurări de incendiu şi alte pagube de bunuri;

 asigurări de răspundere civilă;
 asigurări de credite şi garanţii;
 asigurări de pierderi financiare din riscurile asigurate;
 asigurări agricole.
3. Din punctul de vedere al formei juridice, se clasifică în:
 asigurări prin efectul legii – obligatorii;
 asigurări facultative – contractuale.
Asigurările prin efectul legii răspund intereselor de natură economică şi / sau socială ale
statului, iar raporturile dintre asigurat şi asigurător, drepturile şi obligaţiile sunt stabilite prin
lege. Acest tip de asigurare prezintă o serie trăsături care le deosebesc de asigurările facultative.
Astfel, prin efectul legii asigurarea agenţilor economici şi a persoanelor fizice nominalizate este
totală, dând posibilitatea la o selecţie a riscurilor şi la o dispersie optimă a acestora, ceea ce
determină un nivel mai redus al primelor de asigurare comparativ cu primele practicate de
asigurările facultative.
Deoarece nivelul indemnizaţiei se stabileşte în funcţie de valoarea cea mai mică a unei
asigurări, intervine necesitatea folosirii suplimentare a asigurării facultative, care garantează că
indemnizaţia poate fi cât mai aproape de valoarea reală a bunului şi a nivelului pagubei.
Asigurările facultative, spre deosebire de asigurările obligatorii acest tip de asigurare se
manifestă în virtutea contractului de asigurare încheiat între asigurător şi asigurat, solicitat de
asigurat în limita riscurilor asigurabile şi cu condiţia că acesta să achite primele datorate, la
termenele prevăzute.
Dacă asigurarea obligatorie nu este limitată de timp, asigurarea facultativă este valabilă
numai o anumită perioadă de timp, stabilită prin contractul de asigurare.
4. După riscurile cuprinse în asigurare, se clasifică astfel:
 asigurarea împotriva riscurilor determinate de unele fenomene speciale ( incendiu,
explozie, mişcări seismice );
 asigurarea împotriva fenomenelor naturale ( grindină, furtună, ploi torenţiale, inundaţii,
trăsnet ), care sunt specifice asigurării culturilor agricole, rodul viilor şi al pomilor;
 asigurarea împotriva bolilor, epizotiilor şi accidentelor, practicate în cazul animalelor;
 asigurarea împotriva avariilor şi a unor riscuri specifice pentru mijloacele de transport;
 asigurarea împotriva evenimentelor ce pot apărea în viaţa oamenilor, cum ar fi: boli,
accidente, pierderea parţială sau totală a capacităţii de muncă;
20
 asigurarea pentru cazurile de răspundere civilă, care se referă la prejudicii cauzate unor
terţe persoane, prin accidente de muncă, accidente de autovehicule etc.
5. După sfera de cuprindere în profil teritorial, asigurările se grupează în:
 asigurări interne, în care părţile contractante au domiciliul în aceeaşi ţară, iar riscurile
se pot produce pe acelaşi teritoriu;
 asigurări externe, atunci când părţile contractante nu sunt în acelaşi teritoriu sau
obiectul ( riscul asigurat ) se va afla şi se va produce pe teritoriul altei ţări.
6. După felul raporturilor care se stabilesc între părţile contractante
asigurările se grupează în:
 asigurări directe prevăzute prin contractul de asigurare sau sub efectul legii;
 asigurări indirecte ( reasigurări ), care se caracterizează prin raportul care există între două
societăţi de asigurare, din care una are calitatea de reasigurat, iar cealaltă de reasigurator.
Relaţia ( asigurări indirecte ) are la bază contractul de asigurare, fără ca între
reasigurător şi asigurat să existe un raport juridic. Deci, asigurarea indirectă reprezintă de fapt
o asigurare a asigurătorului, raport ce apare numai în cazurile societăţilor de asigurare.
1.6. Piața asigurărilor
Ca activitate economico-financiară, operaţiunile de asigurare - reasigurare se

realizează într-un cadru organizat numit piaţa asigurărilor, care în formă schematică este
prezentată alăturat:
Figura 1.6.1. Schema pieţei asigurărilor
Societăţi de asigurare
ASIGURĂTORI
Societăţi de asigurare-reasigurare
(Ofertanţi)
Asociaţii mutuale de
asigurare
Agenţi economici
Instituţii publice
ASIGURAŢI
(Cerere) Organizaţii fără scop lucrativ
21
Persoane fizice
Sursa: Angelescu Carmen, Asigurări și Reasigurări, București, 2006.
Ca parte a sistemului general de piaţă, piaţa asigurărilor subliniază faptul că în acest

spaţiu apare cererea ( care vine din partea persoanelor fizice şi juridice asigurabile, dornice
să încheie diverse tipuri de asigurări ) şi oferta de asigurare ( susţinută de organizaţii
specializate, autorizate să funcţioneze în acest domeniu, şi capabile, sub raport financiar, să
desfăşoare o astfel de activitate ), ca raport între ofertant şi solicitant, susţinută de norme şi
legi. Ea este parte a pieţei mărfurilor, unde asigurătorul vinde serviciile sale, precum şi a pieţei
capitalurilor, prin fonduri puse la dispoziţie societăţilor comerciale bancare şi de credit.
Dimensiunea acestei pieţe speciale depinde de cererea de asigurare determinată pe de
o parte, de puterea economică a persoanelor fizice şi / sau juridice asigurabile şi asigurate,
iar pe de altă parte, de convingerea acestora în utilitatea asigurării prin instituţii specializate
(care exprimă oferta agenţilor economici asigurători ).
Dimensiunea pieţei
Elementul hotărâtor, care defineşte dimensiunea pieţei asigurărilor, îl constituie Cererea de
asigurare.
 determinată, pe de o parte, de puterea economică a persoanelor fizice şi juridice asigurabile,
iar pe de alta, de convingerea acestora de utilitatea asigurării mijlocite de organizaţiile specializate;
 se concretizează în contracte de asigurare, după confruntarea ei cu oferta. Este posibil ca nu
toate persoanele care au solicitat oferte de la organizaţiile de asigurare să încheie contracte cu acestea,
fie pentru că nu găsesc convenienţa sperată, fie deoarece condiţiile solicitanţilor nu sunt acceptate de
către ofertanţi.
În final, mărimea pieţei de asigurare se exprimă cu ajutorul mai multor indicatori, printre
care:
 numărul contractelor încheiate în perioada de referinţă;
 numărul poliţelor active;
 valoarea anuală a primelor de asigurare;
 cuantumul sumelor asigurare în perioada de referinţă;
 valoarea totală a angajamentelor asumate de societăţile de asigurare la un moment dat.
22
Cererea de asigurare de persoane, bunuri şi de răspundere civilă vine din partea persoanelor
fizice, care vor să încheie contracte de asigurare pentru protecţia lor şi a familiilor lor, precum şi din
partea unităţilor economice preocupate să ofere securitate salariaţilor lor în caz de accidente sau
boli profesionale.
Cererea de asigurări de bunuri şi de răspundere civilă vine din partea persoanelor juridice -
întreprinderi de tot felul, instituţii publice, organizaţii fără scop lucrativ etc., interesate în protejarea
activelor de care dispun împotriva pericolelor care le ameninţă şi a răspunderilor civile legale faţă de
terţi.
Oferta de asigurare este prezentată de:
 societăţile comerciale de asigurare cu capital privat, de stat sau mixt;
 organizaţiile mutuale de asigurare;
 tontine.
Societăţile comerciale de asigurare:
 indiferent de forma de proprietate, îşi desfăşoară activitatea potrivit legii, urmărind

realizarea de profit;
 sunt obligate să se încadreze în prevederile legale referitoare la:
 mărimea capitalului social minim subscris şi vărsat;
 mărimea obligaţiilor pe care şi le pot asuma;
 rezervele de prime şi / sau de daune pe care trebuie să le constituie;
 modul de ţinere a evidenţei activităţii desfăşurate;
 forma bilanţului şi a contului de profit şi pierdere care trebuie întocmite şi publicate etc..
 trebuie să respecte avizele şi normele organului de stat însărcinat cu supravegherea
asigurărilor.
Organizaţiile de asigurare de tip mutual
 efectuează operaţii de asigurare pentru membrii lor, potrivit statutelor acestora,
având la bază principiul mutualităţii;
 urmăresc întrajutorarea membrilor lor, iar nu obţinerea de profit;
 fiecare membru al unei organizaţii mutuale are o dublă calitate: de asigurat şi de
asigurător;
 în calitate de asigurat, fiecare membru al grupului participă la formarea fondului
comun de asigurare, cu contribuţia ce i-a fost stabilită. Din fondul astfel constituit, se acoperă
daunele suferite la asigurările de bunuri şi de răspundere civilă şi se achită sumele asigurate la
23
asigurările de persoane. La finele anului, se procedează la regularizarea contribuţiilor în funcţie

de mărimea reală a daunelor şi, respectiv, a sumelor asigurate, achitate ori rămase de plată,
majorându-se sau diminuându-se, după caz.
În unele ţări, în cazul în care anumite organizaţii mutuale, ca de exemplu cele din
domeniul agriculturii, nu îşi pot acoperi integral cheltuielile legate de asigurare, pe seama
propriilor lor contribuţii, în completarea acestora primesc subvenţii de la stat ( este concludent în
acest sens exemplul Franţei, unde funcţionează astfel de organizaţii ).
Tontinele
 aceste asociaţii îşi datorează denumirea bancherului italian, Lorenzo Tonti, din secolul al
XVII-lea, care le-a introdus în Franţa, după ce le-a experimentat în Italia;
 sunt asociaţii constituite pentru o perioadă determinată de timp ( de exemplu 15 ani) , în
decursul căreia membrii asociaţiei varsă la fondul comun o cotizaţie anuală, care variază în
funcţie de vârstă. La expirarea termenului pentru care a fost constituită asociaţia, suma rezultată
din capitalizarea cotizaţiei de-a lungul anilor se împarte între membrii supravieţuitori. Asociaţii
asemănătoare se organizează şi pentru cazurile de deces.
În România, începând din anul 1991, activitatea de asigurare se desfăşoară prin:
 societăţi de asigurare;
 societăţi de asigurare - reasigurare;
 societăţi de reasigurare, în condiţiile stabilite de lege.
În prezent pe piaţa românească a asigurărilor activează zeci de societăţi de asigurări ( la
data de 31.12.2008, în evidenţa Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor erau înregistrate 49
societăţi de asigurare ), care au rezultate deosebite şi care prin activitatea lor susţinută au dus la
creşterea ofertei de asigurare ( tabelul 1.6.2 .)
Tabelul 1.6.2. Evoluţia numărului societăţilor de asigurări în perioada 1991 – 2008
Nr. crt Anul Număr societăţi
1 1991 4
2 1997 47
3 1998 64
4 1999 72
5 2000 73
24
6 2008 49
Sursa: INTERNET: www.csa - isc.ro, Raport anual 2008 al CSA.
Prin intrarea în vigoare a Legii nr.403/2004 (în octombrie 2004) care a modificat şi
completat Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu
modificările şi completările ulterioare, clasificaţia asigurărilor de viaţă şi a asigurărilor
generale a fost aliniată pe deplin la directivele europene în domeniu. În consecinţă, în cursul
anului 2008, societăţile de asigurare şi-au reîncadrat produsele de asigurare conform noii
clasificaţii, proces care a influenţat ritmurile anuale de creştere înregistrate în 2008 la anumite
clase de asigurare.
Transformările climatice şi experienţa negativă prin care a trecut România, pe fondul
numeroaselor evenimente catastrofice produse, îşi vor pune amprenta asupra activităţii de
subscriere facultativă a riscurilor de catastrofe naturale, având în vedere faptul că atât
societăţile de asigurare, cât şi cele de reasigurare au devenit mult mai prudente în evaluarea şi
preluarea riscurilor. Totodată, prin implementarea noilor prevederi legale, va avea loc o
creştere a gradului de pregătire şi perfecţionare profesională a persoanelor angajate în
domeniul asigurărilor, cu efecte pozitive asupra calităţii serviciilor prestate şi a informaţiilor
furnizate consumătorilor de produse de asigurare.
Mai jos este prezentată diamica indemnizațiilor plătite în 2008 pentru asigurările
generale cât și reprezentarea grafică a acestora. De asemenea și primele brute subscrise de
către societățile de asigurări și ponderea lor pe piață cât și reprezentarea grafică.
Tabelul1.6.3.Dinamica indemnizațiilor brute plătite în 2008 pentru asigurările generale
INDEMNIZAȚII BRUTE CREȘTEREA CREȘTEREA

PLĂTITE PENTRU NOMNALĂ RATA REALĂ
ASIGURĂRILE FAȚĂ DE ANUL INFLAȚIE FAȚĂ DE ANUL
ANUL GENERALE (RON) ANTERIOR ( % ) (%) ANTERIOR ( % )
2004 779768,803 14,1
2005 1236598,529 58,58 9,3 42,5
2006 1661359,989 34,35 8,6 23,7
25
2007 2481961,116 49,39 4,8 42,4

2008 3090976,362 24,54 6,57 16,86
Grafic 1.6.4. Reprezentarea grafică a indemnizațiilor brute plătie în 2008 pentru

asigurările generale
Sursa: INTERNET, www.csa – isc.ro, Raport anual 2008 al CSA.
Tabelul 1.6.5. Prime brute suscrise de societățile de asigurări în 2008 și ponderea lor în
total piață.
Nr. PRIME BRUTE PONDEREA ÎN

Crt SOCIETATE SUBSCRISE ( RON) TOTAL PIAȚĂ ( % )
1 ALLIANZ - TIRIAC 1234429,06 17,2
2 ASIBAN 556160,387 7,75
3 ASIROM 628361,353 8,76
4 ASTRA 374182,933 5,21
5 BCR ASIGURĂRI 559976,34 7,8
6 BT ASIGURĂRI 273702,487 3,81
7 GENERALI 382129,323 5,33
8 ING ASIGURĂRI DE VIAȚĂ 501101,72 6,98
OMNIASIG VIENNA
9 INSURANCE GROUP 883919,762 12,32
26
UNITA VIENNA
10 INSURANCE GROUP 474166,761 6,61
11 TOTAL 5868130,127 81,77
12 ALTE SOCIETĂȚI 1307659,572 18,23
13 TOTAL GENERAL 7175789,699 100
Grafic 1.6.6 Reprezenatrea grafică privind primele brute suscrise de societățile de asigurări în
2008 și ponderea lor în total piață.
Sursa: INTERNET, www.csa – isc.ro, Raport anual 2008 al CSA.
27
CAPITOLUL II
PRODUCŢIA AGRICOLĂ ȘI FORMELE DE RISC MANIFESTATE
2.1. Catastrofele naturale și implicații în activitățile din agricultură
Printre calamităţile naturale cele mai păgubitoare şi mai de temut, având o largă arie
de răspândire pe glob, se numără: furtunile, inundaţiile, seismele, seceta, incendiile şi
accidentele.
Pagubele pricinuite de furtuni, cicloane, vijelii, vârtejuri, sunt numeroase:
dezrădăcinări de pomi, distrugeri de recolte, ruperi de instalaţii, smulgeri de acoperişuri,
dărâmări de clădiri, moartea animalelor. Ca şi inundaţiile, aceste fenomene afectează întreaga
gospodărie a agricultorului, făcând să se resimtă multă vreme efectele financiare negative.
Furtuna şi inundaţiile produc pagube pe oriunde trece, pe porţiuni întinse din sate şi
oraşe, afectând atât populaţia de la sate cât şi de la oraşe.
Regimul ploilor este diferit de la ţară la ţară şi de la o regiune la alta. Cauzele acestor
diferenţe se regăsesc în poziţia geografică şi microclimatul local.
Inundaţiile
Se produc, de regulă, primăvara în regiunile temperate sau reci, ca urmare a topirii
bruşte a zăpezii ori a gheţii, şi vara în regiunile cu climat tropical ori musonic.
Precipitaţiile sub formă de averse, ca şi ploile liniştite de lungă durată, cele cazute pe
terenuri impermeabile ori în pantă abruptă conduc, de asemenea, la ieşirea râurilor din matcă
şi la revărsarea lor.
Fisurarea digurilor, ruperea barajelor, blocarea unor cursuri de apă cu trunchiuri de
copaci, crengi, pietre şi alte aluviuni provoacă inundaţii extrem de păgubitoare.
Seceta
28
Indiferent de forma pe care o îmbracă - afectează puternic activitatea economică şi

prin acestea, pericliteză însăşi viaţa oamenilor şi a animalelor, pe întinse zone geografice.
Întreruperea procesului vegetativ, din cauza insuficienţei sau a lipsei totale a
precipitaţiilor şi, sau temperaturilor atmosferice ridicate, conduce la:
 diminuarea sau la compromiterea întregii recolte din zonele calamitate;
 înfometarea populaţiei care provoacă degradarea biologică a organismului uman;
 accentuarea mortalităţii generale şi în special a celei infantile;
 diminuarea rezervelor de apă din bazinele de acumulare, râuri şi pânză freatică, cu
consecinţe nefaste asupra consumului populaţiei, aprovizionării industriei funcţionării
centralelor hidroelectrice, desfăşurării normale a navigaţiei fluviale.
Pe un plan mai general, seceta influentează negativ marimea produsului intern brut,
echilibrul balanţei comerciale şi pe cel al balanţei de plăţi.
Grindina
Este un fenomen meteorologic care însoţeşte de multe ori ploile şi în special furtunile.
Caracteristica acestui fenomen este că plouă cu mici particule de gheață de diferite dimensiuni
și forme. În general, grindina produce stricăciuni dacă diametrul particulelor este mai mare de
3 mm. Căderile de grindină, însoţite de vijelie ori furtună, care distrug culturile de câmp, viţa
de vie, pomii fructiferi, avariază clădirile și autovehiculele, se dovedesc a fi extrem de
păgubitoare.
În țara noastră, grindina este un fenomen care se manifestă frecvent în numeroase
regiuni, distrugând culturi agricole abia răsărite sau aflate în prag de recoltare, viţa de vie,
pomi fructiferi, acoperişurile caselor ( mai ales cele din şindrilă și ţiglă ), precum si multe alte
bunuri.
Figura 2.1.1. Sezonul critic şi frecvenţa de producere a fenomenelor de furtună,
grindină şi ploaie torenţială din sezonul activ de vegetaţie al culturilor agricole.
29
Sursa: „Mic atlas de risc agroclimatic” ediţia 2004, INMH Bucureşti.

Frigul, îngheţul și furtunile de zăpadă perturbă adesea viaţa economică și provoacă
importante pagube materiale.
2.2. Fonduri ce pot fi alocate în sistemul asigurărilor agricole
Există forme variate de constituite a fondurilor băneşti de care societatea are nevoie în
caz de producere a unor calamităţi naturale sau accidente.
Acestea pot îmbraca diferite forme:
 Formarea și utilizarea de fonduri prin autoasigurare (autoprotecţie);
 Formarea și folosirea unor fonduri centralizate de rezervă;
 Constituirea și folosirea fondurilor de asigurare propriu-zise;
 Fondul de protejare a asiguraților;
 Fondul de protecţie a victimelor străzii;
 Fondul naţional pentru protejarea producătorilor agricoli.
Pentru asigurările agricole există un fond de protejare a producătorilor agricoli dupa
cum urmează:
Fondul naţional pentru protejarea producătorilor agricoli
30
 Se constituie din iniţiativa Ministerului Agriculturii pentru asigurarea culturilor

agricole şi a efectivelor de animale, împotriva factorilor naturali de risc ( calamităţilor
naturii );
 Sursele de constituire a fondului sunt:
 0,5 % din veniturile realizate din vînzarea bunurilor și serviciilor de către agenţii
economici, pe întreaga economie națională;
 1 % din primele brute încasate anual de toate societăţile de asigurări din ţară;
 5 % din suma drepturilor de redevenţă încasate de Agenda Domeniilor Statului:
 Cotizaţia percepută de la producatorii agricoli pentru înscrierea ca membri la fond și
taxa anuală calculată în funcţie de valoarea asigurată;
 Donaţii, contribuţii, ale unor persoane fizice şi juridice;
 Cota de 10% din cuantumul anual al taxelor vamale aferente importurilor de produse
agroalimentare;
 Cota de 10% din volumul accizelor aferente băuturilor alcoolice şi tutunului;
 Valoarea taxelor încasate din eliberarea avizelor sanitar-veterinare şi fitosanitare
pentru operaţiunile de import-export.
În situaţii excepţionale, când acţiunea fenomenelor naturale se desfăşoară pe zone
întinse, provocând pagube economico-sociale majore, se poate utiliza o sumă din bugetul
statului, nominalizată în mod expres prin hotărâre a Guvernului.
2.3. Riscuri ce pot fi asigurate în sistemul de producție agricolă ( sistemul

animal și vegetal )
Agricultura continuă să se confrunte cu riscuri climatice care, în ultima perioadă de

timp, au dobândit o frecvenţă şi intensitate de manifestare, necunoscute anterior.
În România, se cunosc, fiind larg mediatizate, dezastrele provocate agriculturii ( şi nu
numai ) de grindină, ploi torenţiale, cu efectele lor indirecte, respectiv revărsări de râuri –
inundaţii, alunecări de terenuri ( primavară – toamnă ), de secetă excesivă din ultimii ani, de
temperaturile deosebit de scăzute, sub limita de rezistenţă biologică a culturilor şi plantaţiilor
( iarna ).
31
În condiţiile unei economii libere, nedirijate, orice investiţie personală este sub semnul
riscului şi al incertitudinii, cu atât mai mult în agricultură, unde datorită problemelor specifice
ale procesului de producţie - durata lungă a ciclului de producţie, rotaţia lentă a capitalului,
rata profitului mult mai redusă comparativ cu alte ramuri economice - se impune o adevarată
protecţie a investiţiilor.
Asigurările agricole, care prezintă un specific aparte, s-au bucurat începând cu anul
agricol 2002/2003 de efectele Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor. În caz de
calamităţi naturale în agricultură, menită să asigure o protecţie sporită producătorilor agricoli,
să-i sprijine material pentru a-i încuraja să-şi protejeze patrimoniul prin asigurare. Practic, la
ora actuală nu mai există fenomen natural nociv pentru culturile agricole, care să nu fie
acoperit prin asigurare.
Asigurarea animalelor
În ţara noastră, protecţia animalelor prin asigurare se realizează pe baze contractuale:
 sunt asigurate animalele aparţinând persoanelor fizice şi juridice, indiferent de forma
de proprietate, cu domiciliul, sediul sau rezidenţa în România;
 asiguratorul mai asigură animalele primite în folosinţa de persoane juridice şi care
aparţin altor persoane juridice;
 animalele primite spre creştere sau îngrășare de persoane fizice şi juridice, pe baza de
contracte încheiate cu persoane juridice.
Obiectul asigurării
Sunt primite în asigurare:
 bovinele în vârsta de şase luni şi peste;
 porcinele de şase luni şi peste;
 porcinele aflate în îngrăşătorii aparţinând persoanelor juridice având o greutate de cel
putin 40 de kg, indiferent de vârstă;
 ovinele şi caprinele de un an şi peste;
 cabalinele în vârsta de 1-15 ani;
 păsări;
 peşti;
 stupi de albine.
Nu pot fi asigurate:
32
 animalele aflate în gospodăriile care nu respectă regulile zooigienice şi sanitar

veterinare de îngrijire, hrănire, întreţinere şi folosire a animalelor, din care cauză
animalele sunt ameninţate de îmbolnăvire sau pieire;
 animalele bolnave, inclusiv rahitice, istovite, schilodite, oarbe, cele care au suferit un
accident ce poate duce la pieirea lor, cele din localităţile în care s-a stabilit carantină,
precum şi animalele la care s-a făcut examinarea pentru tuberculoză, bruceloză sau
leucoză bovină şi reacţia a fost pozitivă.
Animalele se asigură pentru sumele propuse de asigurat, la stabilirea cărora se ţine
seama de următoarele criterii:
 la animalele aparţinând persoanelor fizice, suma asigurată nu poate depăşi valoarea de
pe piaţa locală a animalelor respective. În caz de daună, din despăgubiri asiguratorul
deduce franşiza stabilită ( în procente, în raport cu suma asigurată );
 la animalele de rasă comună, aparţinând persoanelor juridice, suma asigurată nu poate
depăși valoarea de pe piaţă locală a animalelor în cauză;
 la porcinele din îngrăşătorii, aparţinând persoanelor juridice, suma asigurată se
stabileşte pe baza greutăţii medii a animalelor şi a preţului de achiziţie al cărnii în viu,
practicat de către societăţile comerciale de industrializare a cărnii;
 la animalele de reproducţie, procurate din import de către persoane juridice, precum şi
la cele de rasă de provenienţă indigenă, asigurarea se poate încheia la sume
corespunzătoare valorii de procurare ori celei de inventar a animalelor respective.
Animalele dintr-o gospodărie se primesc în asigurare numai pentru o sumă egală
pentru fiecare animal din aceeaşi grupă de vârstă şi de rasă.
Despăgubirea
Se acordă despăgubiri în cazurile de pieire a animalelor asigurate în urma:
 bolilor, inclusiv sub formă de epizooții;
 accidentelor;
 sacrificării ( în anumite condiţii );
 scoaterii acestora din gospodărie pentru combaterea anemiei infecţioase.
Pagubele produse ca urmare a sacrificării animalelor se acoperă de către asigurator,
dacă această măsură s-a luat:
 în baza dispoziţiilor date de autorităţile publice competente în vederea prevenirii şi
combaterii epizooţiilor;
 în urma unei boli incurabile care exclude utilizarea pe mai departe a animalului;
33
 în urma unei boli care duce în mod cert la moartea animalului;

 în cazul în care animalul a suferit un accident ce duce în mod cert la moartea acestuia.
În cazurile de pieire şi, respectiv, de sacrificare a animalelor ca urmare a bătrâneţii
asociate cu diferite boli, se acordă despăgubiri numai dacă principala cauza a pieirii
animalului sau a sacrificării acestuia a fost boala respectivă.
Nu se acordă despăgubiri în cazurile în care:
 animalele au pierit din cauza bătrâneţii, au fost tăiate din motive de ordin gospodăresc,
din cauza lipsei de productivitate, a scăderii capacităţii de muncă ori de reproducţie;
 animalele au fost tăiate din iniţiativa asiguratului, fără ca acestea să fi prezentat semne
de boală şi fără să fi existat o dispoziţie de sacrificare dată de organele în drept;
 animalele au fost tăiate din dispoziţia organelor veterinare numai ca urmare a faptului
că au reacţionat pozitiv la tuberculinare sau că au fost depistate, prin examen
serologic, ca fiind bolnave de bruceloză ori au fost depistate, prin examen hematologic
sau prin alte examene de laborator, ca fiind bolnave de leucoză bovină, fară ca boala
să fi fost constatată pe baza semnelor clinice evolutive şi că aceasta să fi pus în pericol
iminent viaţa animalelor;
 animalele ce trebuiesc tăiate ( sau carnea animalelor tăiate ) sunt predate societăţilor
comerciale de industrializare a cărnii sau altor agenţi economici de valorificare a
cărnii;
 animalele au pierit din lipsă totală de furaje sau ca urmare a unei furajări insuficiente
cantitativ sau calitativ, indiferent de cauzele care au pricinuit lipsa de furaje din gospodărie;
 pieirea animalelor a fost produsă de operaţii militare în timp de război;
 cadavrele animalelor sau resturile lor au fost distruse sau îngropate înainte de
examinarea lor de către organele în drept.
Despagubirea de asigurare nu poate depăși suma la care s-a încheiat asigurarea, nici
cuantumul pagubei şi nici valoarea animalului din momentul producerii riscului asigurat.
Cuantumul pagubei - valoarea animalului ce se despăgubeşte, din care s-a scăzut
valoarea recuperărilor.
Valoarea animalului ce se despăgubeşte înseamnă:
 valoarea, la data producerii riscului asigurat, pe piaţa locală, a unui animal sănătos de
aceeaşi specie, rasă, sex, vârstă, stare de întreţinere şi productivitate, pentru toate animalele
pierite;
 valoarea stabilită în funcţie de greutatea brută în viu, şi de preţurile de contractare
34
practicate.
La stabilirea cuantumului pagubei se ține seama de valoarea recuperărilor: carne, piele,
organe, coarne, copite, păr, lână etc.
La calcularea despăgubirilor, cheltuielile făcute de asigurat în vederea prevenirii sau
micşorării pagubei ( taxe de consultaţie, costul medicamentelor, taxe de sacrificare etc. ) nu se
iau în considerare.
Asiguratorul nu acordă despăgubiri în cazurile în care paguba s-a produs sau s-a mărit:
 la asigurările încheiate cu persoane juridice - din culpa unui membru din conducerea
persoanei juridice care lucrează cu asiguratul în această calitate; la asigurările
încheiate cu întreprinzători particulari - din culpa unui membru din conducere, lucrând
în această calitate, sau a oricărui alt prepus al asiguratului;
 la asigurările încheiate cu persoane fizice - din culpa asiguratului sau a oricărei
persoane fizice majore care, în mod sistematic, locuieşte şi gospodăreşte împreună cu
asiguratul.
Primele de asigurare anuale
Sunt stabilite de asigurator, în procente faţă de suma asigurată pe specii, rase şi grupe
de vârstă de animale.
Răspunderea asiguratorului începe:
 în caz de accident, dacă pieirea sau tăierea animalului a avut loc după cinci zile de la
expirarea zilei în care s-au plătit primele de asigurare şi s-a întocmit contractul de
asigurare;
 în caz de boală, dacă pieirea, tăierea sau scoaterea animalelor din gospodărie pentru
combaterea anemiei infecţioase a avut loc dupa 60 de zile de la expirarea zilei în care
s-au platit primele şi s-a întocmit contractul de asigurare.
Răspunderea asiguratorului încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care
s-a încheiat asigurarea.
Asigurarea facultativă globală:
 se încheie pentru efectivele mari de animale pe care le deţin societăţile comerciale
pentru producerea, industrializarea şi comercializarea produselor agrozootehnice,
societăţile agricole şi asociaţiile agricole;
 asigurarea globală se încheie fără termen şi include toate animalele din aceeaşi specie,
care au împlinit vârsta de cuprindere în asigurare;
35
 primele de asigurare sunt fixe, pe specii și grupe şi se achită trimestrial, pe cap de

animal, în funcție de numărul animalelor din specia asigurată, existența la finele
trimestrului precedent celui în care se face calcularea primelor;
 în cazul în care numărul animalelor existente la sfârşitul trimestrelor prezintă
modificări esenţiale faţă de cel prevăzut, se procedează la regularizarea primelor;
 contractul de asigurare se reziliază, fără restituirea primelor, în cazul în care sumele
datorate de unitatea asigurată, cu titlu de primă, nu au fost achitate la scadenţă şi nici
în perioada de păsuire;
 asiguratorul acordă despăgubiri numai în cazurile în care unităţile asigurate sunt cu
primele achitate la zi şi numai cu condiţia plăţii, în prealabil, a ratei de primă în al
carei termen de păsuire s-a produs evenimentul asigurat;
 despăgubirile se acordă în limita sumelor asigurate, ţinând seama de rasă, sexul şi
vârsta animalului la data producerii evenimentului asigurat;
 pentru aceeaşi specie de animale nu pot fi valabile, în acelaşi timp, atât asigurarea
obişnuită, cât și cea globală;
 asigurare facultativă globală o pot încheia şi crescătorii de animale, persoane fizice,
dar numai pentru bovine. Aceasta se poate încheia pentru 2-10 bovine, pe o perioadă
de 6 luni sau un an, cu prime unice, care se achită anticipat. Despăgubirea se stabileşte
în limita sumelor asigurate, ţinându-se seama de rasă, sexul şi vârsta bovinei la data
producerii evenimentului asigurat;
 dupa fiecare caz de pagubă, suma totală asigurată se reduce cu suma acordată cu titlu
de despăgubire. Bovinele rămase şi cele intrate în gospodărie după producerea
evenimentului asigurat sunt asigurate în continuare, până la expirarea asigurării,
pentru suma totală asigurată astfel redusă.
În cazul în care un asigurat are încheiată o asigurare a bovinelor, acesta poate încheia
şi asigurări obişnuite pentru bovinele existente în gospodărie care depăşesc numărul prevăzut
pentru asigurarea globală. De asemenea, suma totală asigurată, redusă cu despăgubirile
acordate poate fi completată printr-o asigurare obişnuită.
Asigurarea culturilor agricole, obiectul asigurării:
Societăţile specializate în asigurări agricole încheie contracte de asigurare, cu persoane
fizice, asociaţii agricole, societăţi comerciale agricole și regii autonome, pentru:
 culturi agricole;
 rodul viilor;
36
 rodul pomilor;
 rodul hameiului.
Despăgubirea
Asigurarea acoperă urmatoarele riscuri:
 la culturile agricole - grindina, îngheţul târziu de primavară şi / sau îngheţul timpuriu
de toamnă, efectele directe ale ploilor torenţiale, prabuşirile sau alunecările de terenuri
cultivate, incendiul provocat de descărcări electrice, precum şi efectul furtunii pe
terenurile nisipoase;
 la rodul viei, al pomilor şi al hameiului - fenomenele de mai sus, precum și furtuna.
În ceea ce priveşte riscurile asigurate, unele societăţi acceptă, ca riscuri asigurate, în
plus faţă de cele enumerate mai sus:
 furtuna;
 uraganul;
 incendiul.
Societăţile în cauză nu acordă despăgubiri pentru pagubele produse de:
 diminuare producţiei din cauza nerespectării regulilor agrotehnice;
 acumulări, băltiri sau revărsări de ape provenite din topirea zăpeziior, ploi de durată,
infiltraţia apelor, ridicarea nivelului pânzei freatice;
 revărsarea apelor Dunării;
 operaţii militare în timp de război.
Asigurarea acoperă pagubele, la valoarea producţiei, suferite prin pierderi cantitative,
cum ar fi:
 la cereale - pierderile de boabe;
 la sfecla de zahăr - pierderile de rădăcini sau de sămânţă, în funcţie de obiectivul
urmărit de asigurat;
 la in şi la cânepă - pierderile de fuior sau de sămânţă, după caz;
 la cartofi - pierderile de tuberculi etc.
Excepţie de la această regulă fac culturile de tutun, la care asigurarea acoperă şi
pierderile calitative provocate de grindină.
Asigurarea se poate încheia oricând în timpul anului şi este valabilă pentru anul
agricol în curs sau pentru anul calendaristic, după cum părţile au convenit.
Durata asigurării
37
Unele societăţi preferă contractele anuale, în timp ce altele lasă la atitudinea

asiguratului posibilitatea de a opta fie pentru contracte anuale, fie pentru contracte pe termen
de trei ani.
În ipoteza opţională, sunt utilizate următoarele soluţii:
 la asigurarea pausală a arabilului, contractele se încheie pentru o perioada de trei ani;
 la asigurarea obişnuită a culturilor agricole, a rodului viei, a pomilor şi a hameiului,
există două alternative: contractul se poate încheia fie pentru o perioadă de minimum
trei ani, fie anual.
La asigurarea obişnuită anuală se percepe un adaos de primă, faţă de prima percepută
la asigurarea multianuală.
În sistemul de asigurare pausală a terenului arabil se pot asigura culturile agricole de
pe întreaga suprafaţă arabilă a asiguratului, cu unele excepţii:
 loturile de hibridare;
 culturile semincere;
 tutunul;
 via;
 pomii fructiferi şi hameiul.
Aceste culturi pot fi însă asigurate separat în cadrul asigurării obişnuite. La asigurarea
obişnuită a culturilor suma asigurată se stabileşte de asigurat, în limitele agreate de asigurator
şi care sunt diferenţiate, în funcţie de grupa tarifară în care se încadrează fiecare cultură.
La asigurarea pausală a terenului arabil, suma asigurată este fixă pe hectar. Dacă la
producerea riscului asigurat se dovedeşte că suma asigurată la o anumită cultură a fost
stabilită la o valoare mai mare decât cea reală, asiguratorul este obligat să acopere dauna
produsă la nivelul pagubei reale, nu la cel al sumei asigurate. În situaţia inversă, dacă suma
asigurată a unei culturi este mai mică decât valoarea reală a acesteia, asguratorul are obligaţia
să acopere numai acea parte din pagubă înregistrată, care se scrie în limitele sumei asigurate.
Prima tarifară la culturile agricole, rodul viei, al pomilor şi al hameiului ( la 100 de lei
suma asigurată ) este stabilită de asigurator, pe grupe tarifare şi pe categorii de judeţe, în
funcţie de:
 specificul culturii;
 gradul de sensibilitate al acesteia la factorii de risc asiguraţi;
 evoluţia daunelor provocate de respectivii factori în zona respectivă;
 felul asigurării.
38
La asigurarea pausală a terenului arabil, prima tarifară este stabilită pe zone indiferent
de culturile – agricole , în sume fixe pe hectarul de teren arabil cuprins în asigurare.
În cazul contractelor multianuale, la asigurarea obişnuită a culturilor, asiguratorul
practică un sistem de prime bazat pe principiul Bonus - Malus.
Potrivit acestui sistem, în primul an de asigurare prima este de 10 / 10 ( prima este la
nivelul integral, stabilit pentru cultură şi zona în cauză ). Dacă o cultură rămâne doi ani
consecutivi fară daune şi despăgubiri, începând din cel de-al treilea an şi următorii, prima
integrală se reduce cu câte o zecime. Ca urmare, la un contract pe cinci ani, prima se poate
deduce, în ultimul an al contractului, la 7 / 10.
Invers dacă într-un an se înregistrează o pagubă ce trebuie despăgubită, prima pentru
anul urmator se majorează cu o zecime. În cazul daunelor repetate an de an, prima poate
ajunge, la un contract pe cinci ani, la nivelul maxim de 14 / 10, faţă de prima integrală.
Aşadar, în anii în care a beneficiat de reduceri de primă asiguratul s-a aflat în Bonus,
iar în cei în care a suportat majorări - în Malus.
La asigurarea pausală a terenului arabil, în cazul în care asiguratul, în perioada de timp
contractată ( de minimum trei ani ), nu înregistrează pagube provocate de riscurile asigurate şi
care se acoperă de asigurator, societatea îi acordă o primă pentru lipsa de daune ( de 10% din
prima integrală, pentru primul an liber de daune, de 20% pentru cel de-al doilea an şi de până
la 30 % pentru cel de-al treilea an şi următorii liberi de daune ).
Invers, dacă într-un an, în cadrul perioadei contractate, asiguratul înregistrează o daună
ce trebuie despagubită de asigurator, sistemul de prime se anulează, iar prima datorată pentru
anul următor se stabileşte la nivelul integral.
Despăgubirea se stabileşte în funcţie de starea culturilor şi a rodului viilor în
momentul producerii riscului asigurat, precum şi de valoarea pagubei probabile; ea nu poate
depăşi valoarea producţiei probabile, cuantumul pagubei şi nici suma asigurată.
Prin cuantumul pagubei se întelege:
 în cazul pagubelor totale la culturile de pe terenuri care au fost sau urmează a fi
reînsămânţate ori replantate cu aceleaşi sau cu alte culturi, precum şi în cazul
pagubelor parţiale la culturi - valoarea producţiei probabile la ha, corespunzătoare
gradului de distrugere din riscuri asigurate;
 în cazul pagubelor totale la culturile de pe terenurile care nu au fost sau nu urmează a
fi reânsămanţate ori replantate, inclusiv în cazul pagubelor totale la rodul viilor şi la
hamei - valoarea producţiei probabile la ha, corespunzatoare gradului de distrugere din
39
riscuri asigurate, diminuată cu o cotă de 20 % reprezentând cheltuielile medii de

recoltare neefectuate.
Valoarea producţiei probabile pe ha se stabileşte prin înmulţirea producţiei medii,
realizate la ha în ultimii trei ani cu recolte normale, cu suma maximă ce se poate asigura de
fiecare kg.
La culturile agricole şi la rodul viilor distruse sau vătămate atât de riscuri asigurate, cât
şi de alte cauze, se despăgubeşte numai paguba aferentă riscurilor asigurate.
În cazul în care suprafeţele de culturi agricole distruse urmează a fi reînsămânţate sau
replantate, se ia în considerare gradul de distrugere numai pentru pagubele produse de riscuri
asigurate.
Gradul de distrugere - se stabileşte prin numărarea plantelor, în medie pentru
întregul lan ( întreaga parcelă ), dacă culturile au fost uniform calamitate pe întreaga
suprafaţă, sau pentru porțiuni uniform calamitate din lanul ( parcela ) respectivă.
Se alege un număr de parcele sau rânduri de probă, de pe care se numară plantele
rămase nevătămate, plantele distruse ori vătămate de riscuri asigurate şi separat cele distruse
sau vătămate de cauze necuprinse în asigurare;
 Se stabileşte numărul mediu de plante pe metru pătrat sau liniar;
 Se raportează numărul plantelor distruse ori vătămate de riscuri asigurate la numărul
total al plantelor existente înainte de producerea riscului asigurat şi se obţine asttel
gradul de distrugere.
Recolta de pe parcelele sau rândurile de probă se stabileşte prin cântărire, iar pe baza
rezultatelor astfel obţinute se calculează producţia medie pe ha de pe terenul care are cultura
distrusă sau vătămată, din care se scade cantitatea corespunzătoare excesului de umiditate fără
de stas. La rodul viilor şi la hamei, se alege un număr de butuci de probă, la care se stabileşte
producţia medie pe butuc. Dacă cultura a fost distrusă sau vătămată atât de riscuri asigurate
cât şi de cauze necuprinse în asigurare, se stabileşte separat gradul de distrugere din cauze
necuprinse în asigurare, care se scade din gradul de distrugere. În felul acesta, se obţine gradul
de distrugere din riscuri asigurate.
Constatarea şi evaluarea pagubelor se efectuează de către inspectorii de daune, în
prezenţa asiguraţilor sau a reprezentanţilor acestora.
Asigurarea intră în vigoare de la expirarea zilei în care s-au plătit primele şi s-a
întocmit contractul de asigurare.
40
Răspunderea asiguratorului începe după intrarea în vigoare a asigurării, la date diferite

în funcţie de momentul în care riscul asigurat poate începe să producă pagube bunului
asigurat.
Răspunderea asiguratorului încetează:
 din momentul recoltării ( secerişului, culesului, scoaterii radăcinilor şi tuberculilor );
 la culturile a caror recoltă se treieră, răspunderea asiguratorului pentru pagubele
produse de incendiu încetează din momentul în care recolta a fost treierată;
 la struguri, fructe şi hamei - din momentul culesului;
 la furaje pentru masa verde şi la fân - din momentul tăierii lor.
Pentru culturile agricole, rodul viilor, al pomilor şi a hameiului, distruse ori vătămate
după încheierea asigurării, dar înainte de începerea răspunderii asiguratorului, respectiv
înainte de intrarea în vigoare a asigurării, primele de asigurare plătite, aferente lanului sau
parcelei având culturile distruse ori vătămate, se restituie integral.
Asiguraţii sunt obligaţi să-şi întreţină culturile în bune condiţii, cu respectarea
regulilor agrotehnice, şi să ia măsuri pentru prevenirea distrugerii ori vătămării culturilor
agricole şi rodului viilor, al pomilor şi a hameiului, precum şi pentru limitarea pagubelor,
respectiv pentru salvarea culturilor rămase, prin îngrijirea lor suplimentară. Totodată,
asiguraţii trebuie să înştiinţeze în scris asiguratorul despre distrugerea sau vătămarea
culturilor, a rodului viilor, pomilor şi a hameiului în termen de cel mult cinci zile de la data
producerii riscului asigurat.
CAPITOLUL III
LEGISLAŢIA ŞI FORMELE DE INTERVENŢIE A STATULUI ÎN
SISTEMUL ASIGURĂRILOR DIN AGRICULTURĂ
3.1. Reglementarea legislativă pentru asigurările agricole
Cadrul legal îl reprezintă Legea nr. 381 privind acordarea de despăgubiri pentru riscuri
catastrofale. Legea a fost iniţiată în 1994 după modelul legislativ italian, dar a fost adoptată în
2002 într-o altă formă decât cea iniţială, dar, din păcate, nu s-a pus în aplicare mai devreme.
41
Acest lucru a fost în detrimentul societăţilor de asigurare, deoarece, în 2003, au existat

mari întârzieri în plata despăgubirilor către producători şi alte întârzieri în decontările cu
societăţile de profil pentru primele de asigurare. Procesele de producţie s-au reluat cu
întârziere, fapt pentru care au fost învinuite societăţile de asigurare. În lege existau două
principii de funcţionare: pentru riscuri catastrofale şi pentru riscuri obişnuite. Cu toate
acestea, există multe exprimări confuze care trebuie rectificate. De asemenea, ar trebui să fie
menţinut principiul subvenţionării deoarece este o practică obişnuită în toate ţările cu un
sistem de asigurări dezvoltat pentru că mulţi producători nu au posibilitatea de a plăti primele.
Există şi o prevedere legată de colaborarea ministerului cu Agenţia Naţională de

Meteorologie şi Hidrologie care ar trebui să fie detaliată, astfel încât, pe baza monitorizării
riscului, companiile de asigurare să poată practica o politică de primă corectă şi echitabilă atât
pentru ele, cât şi pentru asiguraţi. Prima era subvenţionată de către Ministerul Agriculturii, dar
aceste subvenţii veneau târziu, afectând bugetul societăţilor, dar în 2007 acestea nu s-au mai
acordat.
De asemenea, pentru a se evita eventualele neînţelegeri ar trebui păstrată, în cadrul

primăriilor, o evidenţă a pagubelor plătite, deoarece au existat situaţii când unii proprietari nu
au fost despăgubiţi sau producătorii mai mari au fost favorizaţi.
Când ne referim la riscuri obişnuite, vorbim despre acele evenimente care acţionează
pe arii restrânse şi care au o distribuţie aleatorie şi imprevizibilă. Pentru ca asiguraţii să fie
despăgubiţi, aceştia trebuiau să demonstreze că au încheiat o poliţă la un asigurator agreat de
Ministerul Agriculturii, care să cuprindă riscurile asigurate. Constatarea se făcea de către
reprezentantul legal al ministerului împreună cu inspectorul de daune al societăţii la care era
încheiată poliţa.
Actele normative privind asigurările agricole din România.

 Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în
agricultură;
 Ordin nr. 419/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură;
 Ordin nr. 444/2002 pentru stabilirea culturilor agricole și speciilor de animale, păsări,
familii de albine și pești pentru care se subvenţionează primele de asigurare pentru
factorii de risc asiguraţi.
42
Conform prevederilor Legii nr.381/2002 sunt considerate calamități naturale pierderile

cantitative și calitative de recolte produse printr-o manifestare distructivă a unor fenomene
naturale.
Fenomenele naturale care generează calamităţi naturale sunt:
 seceta excesivă, persistența în timp și care afecteaza terenurile neirigate;
 inundațiile din revărsari de râuri sau de alte ape curgătoare și ruperi de baraje;
 ploile abundente și de durată;
 temperaturile excesiv de scazute, sub limita de rezistență biologică a plantelor;
 stratul gros de zăpadă care produce pagube în sectorul vegetal;
 topirea bruscă a zapezilor care provoacă inundații;
 revarsări de râuri și băltiri;
 uraganul;
 alte dezastre și catastrofe produse pe areale extinse.
Bolile plantelor de cultură, care în condiţii favorabile generează calamităţi naturale ( la
cultura de grâu - Erysiphe spp; Septoria spp; Puccinia spp; Fusarium spp; la cultura de
floarea-soarelui - Sclerotinia sclerotiorum; Phomopsis - Diaporthe helianthi; la viţa de vie -
Plasmopara viticola; la pomi fructiferi – Erwinia amylovora ).
Bolile animalelor:
 bolile din lista A a Oficiului Internațional de Epizootii ( febra aftoasă, stomatită
veziculoasă, boala veziculoasă a porcului, pesta bovină, pesta micilor rumegătoare,
pleuro - pneumonia contagioasă bovină, dermatită virală nodulară, febra văii de Rift,
Bluetongue, variola ovină și caprină, pesta africană a calului, pesta porcină africană,
pesta porcină clasică, pesta aviară și pseudopesta aviară );
 bolile din lista B a Oficiului Internațional de Epizootii, ca encefalopatiă spongiformă
bovină și scrapia.
Factori de risc ale societăţilor de asigurare - reasigurare:
 îngheţuri târzii de primăvară;
 grindină;
 ploi torenţiale;
 furtună / vijelie;
 incendii;
 alunecări și prăbușiri / surpări de terenuri cultivate;
43
 îngheţuri timpurii de toamnă.

Schimbări preconizate în anul 2009
 Reluarea subvenţionării primelor de asigurare pentru anul 2009, nivelul se stabilește
prin HG;
 Stabilirea culturilor și a speciilor de animale ale căror prime de asigurare urmează să
fie subvenţionate, prin Ordin al Ministrului Agriculturii;
 Modificarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002, aprobate prin
OMAPDR nr.419/2002;
 Notificarea legii nr. 381/2002 la Comisia Europeana în aprilie, în vederea prelungirii
aplicabilităţii și după anul 2009.
Prevederi europene:
Regulamentul Comisiei nr.1857/2006
Prin ajutor de stat se pot acorda:
 ajutoare pentru pierderi cauzate de fenomene meteorologice;
 nefavorabile care pot fi asimilate dezastrelor naturale;
 ajutoare pentru plata primelor de asigurare;
 dezastrele naturale sunt : cutremurele, avalanşele, alunecările de teren și inundațiile;
 fenomenele meteorologice nefavorabile : grindina, înghețul, ploaia, zăpada sau seceta,
în condițiile în care pierderile înregistrate sunt de peste 30% și pot fi asimilate
dezastrelor naturale .
Ajutoare pentru pierderi cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile:
 nu pot depăși 80 % din reducerea venitului rezultat din vânzarea produsului urmare a
producerii fenomenului nefavorabil;
 venitul rezultă din înmulțirea producției obținute cu prețul mediu de vânzare din anul
respectiv;
 reducerea venitului se calculează prin scăderea din venitul mediu realizat în ultimii trei
ani a venitului din anul în care s-a produs fenomenul;
 reducerea venitului constituie valoarea maxima a pierderilor eligibile pentru ajutor;
 din valoarea maximă a pierderilor eligibile se scade orice sumă, primită în cadrul unui
regim de asigurare;
 fenomenul meteorologic nefavorabil trebuie recunoscut oficial de catre autoritățile
publice;
44
 ajutorul este redus cu 50 % pentru producătorii care nu au subscris o poliţă de

asigurare, pentru riscurile cele mai frecvente, care să acopere 50 % din producție sau
venit mediu annual.
De la 1 ianuarie 2011, ajutoarele pentru pierderile cauzate de secetă pot fi plătite
numai de un Stat Membru care a pus în aplicare Directiva 2000/60 CE a Parlamentului
European și a Consiliului în ceea ce privește agricultura și care asigură recuperarea costurilor
serviciilor legate de utilizarea apei în sectorul agricol prin plata unei contribuții adecvate de
către sectorul în cauză.
Ajutoare pentru plata primelor de asigurare.
 nu pot depăși 80 % din costul primelor de asigurare, în cazul în care polița prevede
numai acoperirea pierderilor cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile care pot
fi asimilate dezastrelor naturale;
 50% din costul primelor de asigurare, în cazul în care polița prevede acoperirea
pierderilor cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile care pot fi asimilate
dezastrelor naturale și a altor pierderi cauzate de fenomene meteorologice și / sau
pierderile cauzate de boli ale animalelor sau ale plantelor.
CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ PRIVIND ASIGURĂRILE AGRICOLE ( SISTEMUL
VEGETAL ) ÎN CADRUL SC OMNIASIG VIG SA
4.1. Date generale despre SC Omniasig Vig SA
45
SC OMNIASIG SA, și-a început activitatea în 1995 având o singură sucursală şi 12

angajaţi. În 2005, Omniasig a devenit membru al unuia dintre cele mai importante grupuri de
asigurări din Europa Centrală şi de Est, Vienna Insurance Group. Număra peste 260 de
sucursale, agenţii şi puncte de vânzare iar echipă este formată din aproximativ 1700 de
angajaţi cu carte de muncă şi peste 12,000 de agenţi la nivel naţional. Omniasig se constituie
astăzi într-unul din reperele importante ale industriei asigurărilor din România, cu o cifră de
afaceri care o situează în piaţă de profil pe poziţia a două.
Potrivit reprezentanţilor Omniasig, pe parcursul întregului an 2008, compania a avut
că obiectiv prioritar îmbunătăţirea portofoliului prin creşterea din ce în ce mai accentuată a
ramurilor non-auto. Aceeaşi importanță va fi acordată acestui obiectiv şi în 2009. Activitatea
de marketing s-a dezvoltat în sensul atingerii unor noi segmente de piaţă, atât în zonă de
retail, cât şi în cea corporate. În acest scop, au fost diversificate şi intensificate parteneriatele
cu societăţi din toate domeniile ( bănci, companii de leasing, lanţuri comerciale de retail, etc ).
OMNIASIG oferă o gamă complexă de produse de asigurare adaptate cererii specifice
persoanelor fizice şi juridice, în conformitate cu prevederile Legii nr. 136 din 1995 şi nr. 32
din 2000 după cum urmează :
 asigurări auto; asigurări de locuinţe; asigurări de aviaţie; asigurări agricole; asigurarea
utilajelor agricole; asigurări de credite şi garanţii; asigurări de incendiu şi alte
calamităţi; asigurări tehnice; asigurări de răspundere civilă; asigurări medicale;
asigurări maritime; transport feroviare; asigurări de bunuri în tranzit și asigurări de
pierderi financiare.
În 2007, Omniasig a realizat un profit brut de 40 milioane lei ( 12 mil. Euro ). În 2008
a înregistrat prime brute subscrise în valoare de 1,181 miliarde lei (circa 320,7 milioane euro),
în creştere cu 33,66 % faţă de anul anterior. Ponderea cea mai mare în acest rezultat, de 77,65
%, au avut-o asigurările auto. Ramură asigurărilor Casco a urcat cu 55,27 % faţă de anul
2007, atingând valoarea de 635,58 milioane lei ( 172,7 mil. Euro ). Pe segmentul asigurărilor
de răspundere civilă auto obligatorie ( RCA ), creşterea înregistrată a fost de 18,38 %,
valoarea primelor brute subscrise fiind de 281,92 milioane lei ( 76,6 mil. Euro ).
Omniasig a plătit în 2008 daune în valoare totală de 743,55 milioane lei ( 201,9
milioaneeuro ). Ramură RCA şi cea a asigurărilor Casco au înregistrat creşteri semnificative
la valoarea daunelor, astfel: de 131 % la Casco şi de 81,82 % la RCA, comparativ cu anul
anterior. Asigurările tip property ( ramură asigurărilor de incendiu şi calamităţi naturale ) au
avut o evoluţie pozitivă, primele brute subscrise urcând anul trecut cu 56,27 %, până la 161,4
milioane lei ( 43,8 mil. Euro ). Totodată, şi daunele pe acest segment au înregistrat o creştere
46
mare, de 106,43 %, în comparaţie cu anul precedent. O creştere importantă, de 67 %, a fost

înregistrată şi pe ramură asigurărilor de mijloace de transport năvale, valoarea subcrierilor pe
acest segment fiind de 9,30 milioane lei (2,5 mil. euro).
Mai jos este reprezentarea grafică reprezentând ponderea primele brute subscrise de
către Omniasig în anul 2008.
Grafic 4.1.1. Primele brute subscrise în anul 2008.
Sursa: INTERNET, www.omniasig.ro, Raport anual Omniasig, 2008.
Dacă ne raportăm la structura portofoliului pieței asigurărilor, ponderile celor mai

importante produse de asigurare sunt următoarele: 71,6 % pentru asigurãrile auto, 14,6 %
pentru asigurările property, 7 % pentru asigurările de credite și garanții, 2,5 % pentru alte
tipuri de asigurări de asemnea aici fiind incluse și asigurările agricole, 1,9 % pentru
asigurările de răspundere civilă, 1,6 % pentru asigurările de accidente persoane și 0,8 %
pentru asigurările medicale de călătorii în străinătate. Asigurările agricole au un procent mai
mic deorece SC Omniasig SA se ocupă în principal de ramura asigurărilor auto. Începând cu
anul 2009 își vor îndrepta atenția asupra asigurărilor non – auto, aici intrând și asigurările
agricole mai ales ca la sfârșitul anului 2008 au preluat portofoliul asigurărilor agricole
AGRAS VIENNA INSURANCE GROUP SA.
Principalii concurenți ai SC Omniasig SA sunt:
 Allianz Tiriac;
47
 Asirom;
 Generali;
 BCR Asigurări.
Clientii OMNIASIG sunt reprezentați de persoane fizice și juridice. Omniasig oferă
clienților săi o gamă complexă de produse și servicii. Astfel, toate riscurile specifice activității
umane, implicând familia, profesia, afacerile precum și cele mai importante investiții ale
clienților, sunt preluate de Omniasig.
Omniasig pune Omul în centrul preocupărilor sale. Pentru clienți s-a dezvoltat
continuu produsele și serviciile oferite. Peste un milion de clienți în România au ales
Omniasig. Deoarece Omniasig respectă valoarea pune Omul în centrul preocupărilor și se
orientză permanent eforturile către creștere și dezvoltare.
4.2. Condiții generale privind asigurarea culturilor agricole împotriva

factorilor naturali de risc
Anexă 4.2.1. Cererea chestionar pentru cultura de grâu

Anexa 4.2.2. Poliță de asigurarea pentru culturi
Clauza operativă:
OMNIASIG se obligă ca în urma producerii sau apariției oricărui eveniment asigurat
în baza Cererii Chestionar semnată de Asigurat, precum și a celorlalte date privind riscurile
asigurate transmise în scris de această dată, sub rezerva respectării întocmai a condițiilor,
excluderilor și clauzelor convenite de comun acord, și în baza plății în contul OMNIASIG a
primei de asigurare în cuantumul și la scadențele prevăzute în specificația poliței, să plătească
asiguratului indemnizația de despăgubire cuvenită în condițiile și în cuantumul prevăzut în
prezenta poliță.
Definiții și interpretări:
În tot cuprinsul acestei polițe termenii de mai jos au numai înțelesul atribuit prin
urmatoarele definiții.
Anul agricol: perioada de la însămânțare / plantare până la recoltarea culturilor.
Asigurat: titularul interesului cu privire la bunul asigurat. Atunci cand asiguratul este
una și aceeași persoană cu contractantul, noțiunea de asigurat preia și conținutul noțiunii de
contractant.
48
Beneficiar: persoană îndreptățită să primească despăgubirea în caz de daună.

Contractant: persoană fizica sau juridică, alta decat asiguratul, care semnează polița cu
OMNIASIG, obligându-se să plătească prima de asigurare și să respecte obligațiile care îi
revin prin contract.
Daună: pierderea cantitativă suferită, în funcție de gradul de distrugere ( 0 - 100% ), la
culturile agricole și pădurile asigurate în urma producerii evenimentului asigurat.
Gradul de distrugere (dăunare) reprezintă raportul procentual dintre valoarea pierderii
de producție ca urmare a evenimentului și valoarea producției care s-ar fi obținut dacă
evenimentul nu s-ar fi produs.
Daună partială: daună a bunului asigurat produsă prin calamitarea culturilor în diferite
grade de distrugere, în urma carora cultura asigurată se poate redresa sau poate evolua în
vegetație în cadrul parametrilor cantitativi acceptați atât de asigurat cât și de asigurator.
Daună totală: distrugerea în întregime a culturilor asigurate sau constatarea unor grade
de distrugere ( în proportie de minim 90% ) care nu permit din punct de vedere al eficienței
economice menținerea în vegetație a culturilor afectate.
Indemnizația de asigurare ( despăgubire cuvenită ): suma datorată de OMNIASIG
asiguratului ( beneficiarului asigurării ) ca urmare a producerii riscurilor asigurate.
Eveniment asigurat: orice daună produsă în mod imprevizibil și accidental care apare
sau începe să se manifeste în timpul perioadei de asigurare și în urma careia se naște dreptul la
despăgubire.
Se consideră unul și același eveniment asigurat:
 serie de daune produse în mod imprevizibil și accidental, provocate de un același risc
precizat în și acoperit de asigurarea oferită de Poliță, care apar sau încep să se
manifeste în timpul perioadei de asigurare;
 o aceeași daună provocată de mai multe riscuri precizate în și acoperite de asigurarea
oferită de Poliță, care apare sau începe să se manifeste în timpul perioadei de
asigurare.
Forță majoră: situație invocată de una din părți, dovedită cu documente emise de
autorități publice competente, absolut imprevizibilă la data încheierii Poliței, absolut
invincibilă, independentă de voința părților, care a împiedicat una din părti să își
îndeplinească obligațiile contractuale.
Franșiză: partea din daună, stabilită ca procent din suma asigurată, aferenta suprafeței
dăunate, dacă nu este precizat altfel în mod expres în specificația poliței, care se scade din
cuantumul despăgubirii în urma producerii sau apariției fiecărui eveniment asigurat.
49
Perioada de asigurare: intervalul de timp pentru care OMNIASIG preia răspunderea

pentru consecințele producerii sau apariției evenimentelor asigurate.
Poliță: contract de asigurare.
Prima de asigurare: suma datorată de asigurat / contractant pentru preluarea de către
OMNIASIG a riscurilor asigurate.
Risc asigurat: risc acoperit de OMNIASIG, exprimat prin probabilitatea producerii sau
apariției oricărui eveniment asigurat multiplicată cu consecințele acestuia.
Suma asigurată: suma pentru care s-a încheiat asigurarea ( valoare de asigurare );
reprezintă maximul răspunderii OMNIASIG în cazul producerii sau apariției unuia sau mai
multor evenimente asigurate.
Interesul asigurat:
Asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat.
Cu excepția unei precizări diferite, menționată expres în specificația poliței, interesul
asiguratului este cel al proprietarului bunului asigurat, chiar dacă asigurarea a fost încheiată
de un contractant, sau dacă despăgubirea, în caz de daună, este cesionată în favoarea unei terțe
persoane, alta decât asiguratul, pe baza manifestării de voință a acestuia din urma.
Dacă interesul asigurat este altul decât dreptul de proprietate asupra bunului asigurat,
contractantul va trebui să declare acest fapt în scris, în mod explicit, înainte de încheierea
poliței.
Dacă interesul, așa cum este expus mai sus, nu există, contractul eventual încheiat este
nul de drept, iar OMNIASIG are dreptul de a reține primele încasate în cazul în care
contractantul / asiguratul este de rea credință.
Obiectul asigurării - riscurile acoperite:
Obiectul asigurării
Se pot asigura toate culturile agricole - cereale, plante tehnice, plante medicinale și
aromatice, leguminoase alimentare, plante de nutreț, cartof și legume, culturi semincere, rodul
viilor, pomilor și hameiului, arbuști fructiferi, plantațiile de căpșun, culturile din sere, solarii
și răsadnițe, pepinierele, plantațiile de portaltoi, plantațiile tinere de pomi, plantații de pomi
altoiți în pepinierele pomicole, pădurile.
La culturile cu mai multe recolte pe an, se asigură cheltuielile tehnologice necesare
pentru întreaga producție anuală.
Riscurile acoperite
50
În baza prezentelor condiții sunt acoperite, potrivit acordului părților, toate sau o parte
din pachetul de riscuri STANDARD, respectiv incendiu, ploi torențiale, furtună, grindină,
alunecare de teren cultivat, îngheț timpuriu de toamnă, îngheț târziu de primăvară.
Riscurile acoperite se referă la:
 incendiul ( fenomenul de aprindere și ardere a culturilor agricole ), provocat de cauze
naturale – descărcări electrice ( trăsnete );
 ploile torențiale ( precipitații de scurtă durată, de regulă până la 45 minute, care au loc
de regulă vara la temperaturi de peste 25°C, cu cantități mari de apă, de regul 5 - 10
litri / minut / mp, producând efecte directe și indirecte după cum urmează:
 efecte directe: spălarea solului din jurul plantelor și dezvelirea semințelor,
dezrădăcinarea plantelor, ruperea sau culcarea plantelor în stadiu avansat de
vegetație, fără redresare ulterioară;
 efecte indirecte: acoperirea plantelor cu mal provenit de pe versanți.
 furtuna sau vijelie ( vânturi puternice cu viteză de 50 – 80 km / ora, însoțite adesea de
grindină și ploi torențiale ) având ca efecte ruperea tulpinilor, lăstarilor, florilor,
scuturarea semințelor, acoperirea plantelor tinere cu viituri de pământ sau nisip, resturi
vegetale etc.;
 grindină ( precipitații care cad sub formă de sferule sau fragmente de gheață cu
diametre cuprinse între 5 - 50 mm, uneori mai mari, care se asociază câteodată în
blocuri neregulate, care se manifestă cel mai adesea în semestrul cald al anului fiind
aproape întotdeuna însoțite de averse puternice de ploaie și vijelii ) având ca efecte
distrugerea aparatului vegetativ, ruperea sau frângerea plantelor, scuturarea
semințelor, ca urmare a efectelor mecanice sau prin formarea unui strat de gheață la
baza plantelor;
 alunecările și prăbușirile de terenuri cultivate ( fenomene de deplasare a straturilor de
sol, pe terenuri în pantă sau limitrofe cursurilor de apă, determinate de precipitații
abundente sau defrișări masive, care antrenează și distrug vegetația – culturi sau
plantații ) determinate de precipitații abundente sau defrișări masive care constau în
deplasarea straturilor de sol, pe terenuri în pantă sau limitrofe cursurilor de apă;
 îngheț timpuriu de toamnă ( scăderea temperaturii aerului sub 0°C, înainte de
încheierea normală a ciclului vegetativ sau de ajungere a culturilor la maturitatea de
recoltare ) și / sau îngheț târziu de primăvară ( scăderea temperaturii aerului sub limita
51
de rezistență biologică a plantelor după intrarea acestora în perioada de vegetație

activă ).
Notă: datele corespunzatoare începerii, respectiv încheierii răspunderii OMNIASIG,
pentru înghețul timpuriu de toamnă, respectiv înghețul târziu de primăvară, sunt în
conformitate cu datele medii multianuale elaborate de INMH.
Dacă nu se prevede altfel, asigurarea se încheie la valoarea cheltuielilor de producție.
La fiecare cultură asigurată, se acoperă pierderile de producție pentru care cultura a
fost înființată sau redestinată. Se acordă despăgubiri pentru pagubele suferite numai prin
pierderi cantitative, cu excepția tutunului, la care se acoperă și pagubele suferite prin pierderi
calitative cauzate de grindină.
Excluderi:
Bunuri excluse
Pășunile și fânețele naturale, culturile aflate sub plantele protectoare, ierburile
semanate pentru fertilizare sau pentru pășunat, plantele decorative ( grădini de flori tufișuri,
pomi, pajiști etc. ), livezile de pomi fructiferi sau butucii de vie ( materialul producător
lemnos );
Culturile de pe lanurile, tarlalele sau parcelele care în anul agricol curent au suferit
pagube înaintea datei de încheiere a asigurării și de intrare în vigoare a poliței, cu excepția
situațiilor în care producțiile rămase sau culturile reînsămanțate sau replantate pot fi clar
delimitate.
Riscuri excluse
Excluderi generale
OMNIASIG nu răspunde pentru prejudicii cauzate, produse sau agravate, direct sau
indirect de sau ca o consecința a:
 razboiului, invaziei, acțiunii unui dușman extern, ostilităților ( indiferent dacă a fost
declarată stare de razboi sau nu ), războiului civil, rebeliunii, revoluției, conspirației,
insurecției, răscoalei, răzvrătirii militare cu sau fără uzurparea puterii, legii marțiale,
actelor persoanelor răuvoitoare care actionează în numele sau în legătură cu orice
organizație politică, confiscării, naționalizării, exproprierii, sechestrării,
rechiziționării, distrugerii sau avarierii din ordinul oricărui guvern de drept sau de fapt
sau oricărei autorități publice;
 grevei, grevei patronale, revoltei, tulburărilor civile, actelor teroriste ori sabotajului,
actelor de vandalism;
52
 reacției nucleare, radiației nucleare sau contaminării radioactive ori poluării de orice
fel.
Alte excluderi:
OMNIASIG nu acordă despăgubiri pentru:
 nerăsărirea plantelor, datorită calității semințelor sau materialului săditor, germinației
deficitare, factori de climă sau altor cauze;
 neexecutarea de calitate și la timp a lucrarilor agrotehnice și / sau recomandate, pentru
fiecare cultură asigurată;
 pagubele decurgând din măsurile de desființare profilactică a unor culturi sau de
carantină fitosanitară;
 distrugerile provocate de animale și păsări de orice fel;
 furtul ăn orice condiții și sub orice formă;
 intenția sau culpa asiguratului sau a prepușilor săi în producerea sau mărirea daunei,
prin acte deliberate sau neglijente grave, dacă acestea rezultă din documentele
încheiate de autoritățile competente;
 speciile sau soiurile de plante de cultură ce nu sunt considerate adaptate la zonă;
 culturile care au fost deja dăunate, oricare ar fi cauza dăunării;
 culturile care nu garantează randamentul normal specific speciei și soiului asigurat;
 daunele provocate de cauze neasigurate, chiar dacă acestea s-au înregistrat în
conjuncție cu riscurile asigurate;
 pierderea oricărei părți din productie datorată echipamentelor de recoltare sau altor
cauze produse la recoltarea culturii asigurate;
 pierderile de producție datorate nerespectării procesului tehnologic;
 daunele înregistrate la părțile vegetative sau florale ale plantelor; totuși, dacă aceste
daune conduc la scăderea producției, acestea vor fi despăgubite.
 seceta excesivă, persistentă în timp și care afectează terenurile neirigate, inundațiile
din revărsări de râuri sau de alte ape curgătoare și ruperi de baraje, ploile abundente și
de durată, temperaturile excesiv de scăzute, sub limita biologică de rezistență a
plantelor, stratul gros de zăpadă care produce pagube în sectorul vegetal, topirea
bruscă a zapezilor care provoacă inundații, revărsări de râuri și băltiri, uraganul,
precum și alte dezastre și catastrofe produse pe areale extinse, despăgubite în
conformitate cu Legea 381 / 2002.
Cheltuieli excluse :
53
OMNIASIG nu despăgubește:
 cheltuielile indirecte de producție;
 cheltuielile de recoltare;
 cheltuieli aferente transportului producției din câmp;
Suma asigurată:
În baza prezentelor condiții, dacă nu se prevede altfel, culturile se asigură la valorile
declarate de asigurat, în funcție de cheltuielile de producție preluate din devizele tehnologice
pe culturi.
Cheltuielile de producție sunt cheltuielile tehnologice directe ( preluate din fișa
tehnologică a culturii ) și se referă la:
 materii prime și materiale ( sămânță, îngrășăminte chimice, organice și amendamente,
pesticide);
 lucrari mecanice;
 cheltuieli cu forța de muncă;
 alte cheltuieli.
La furajele perene pentru producția de masă verde sau fân, suma asigurată totală se
defalcă astfel:
 pentru coasa I-a: 60%;
 pentru coasa a II-a: 40%
 pentru coasa a III-a se consideră asigurată fără plata separată a primei de asigurare.
După fiecare daună, suma asigurată se micșorează, cu începere de la data producerii
sau apariției oricărui eveniment asigurat, pentru restul perioadei de asigurare, cu suma
cuvenită drept despăgubire, asigurarea continuând cu suma rămasă, fără ca aceasta să afecteze
prima de asigurare stabilită.
Suma asigurată poate fi stabilită în RON (Lei) sau în altă valută agreată de părți.
Prima de asigurare:
Achitarea obligațiilor de plată în baza contractului de asigurare se face prin virament
în contul OMNIASIG sau în numerar pe bază de chitanță.
OMNIASIG nu are obligația de a aminti asiguratului scadența obligațiilor de plată.
Primele de asigurare se achită anticipat și intregral, pentru întreaga perioadă
menționată în poliță, sau în rate, din care prima rată se plătește înainte de intrarea în vigoare a
poliței, iar următoarele la datele scadente menționate în specificația poliței.
Începutul și sfârșitul asigurării; Raspunderea OMNIASIG:
54
Perioada de asigurare este cea precizată în specificația poliței, perioada de asigurare

pentru culturi fiind anul agricol, iar polița putând fi încheiată oricând în cursul anului
calendaristic.
Raspunderea OMNIASIG începe:
După încheierea contractului, la ora 0000 a zilei următoare celei în care s-a efectuat
plata celei dintâi rate și numai după ce s-a efectuat inspecția de risc;
În funcție de riscurile asigurate:
 la culturile înființate prin semănat: pentru riscurile - ploi torențiale, furtuni, alunecări
și prăbușiri de teren – după însămânțarea culturilor; pentru riscurile grindină și
incendiu după răsărirea și încheierea culturilor;
 la culturile plantate, pentru riscurile - grindină, ploi torențiale, furtuni, incendiu,
alunecări și prăbușiri de teren - după plantarea și prinderea răsadurilor;
 la culturile înființate prin semănat / plantat, pentru riscul – îngheț târziu de primăvară
și timpuriu de toamnă - după data medie calendaristică de înregistrare a ultimului
îngheț, înscrisă în caracterizarea climatică a zonelor și localităților;
 la rodul viilor, pentru riscurile - „standard” - din momentul apariției lăstarilor cu
inflorescențe vizibile iar la rodul pomilor - pentru aceleași riscuri - înaintea legării
rodului începând cu faza de butoni florali în stadiul de boboci colorați;
Răspunderea OMNIASIG încetează la ora 24:00 a ultimei zile a perioadei de asigurare
precizată în specificația poliței, după cum urmează:
 pentru riscul de – îngheț timpuriu de toamnă – conform Anexei 10 la BC_MS
10.00.A.;
 pentru celelalte riscuri asigurate - la culturile semănate / plantate din momentul
recoltării în cadrul perioadei optime tehnologice de recoltare, specifice zonei agricole,
culturii și soiului, iar la rodul viilor, pomilor și hameiului odată cu culesul la
maturitatea tehnologică;
 odată cu plata despăgubirii în cazul distrugerii totale a culturii de către riscurile
asigurate;
 odată cu distrugerea culturii din orice alte cauze, neasigurate.
În caz de neplată la termenele scadente și în cuantumul prevăzut a primei de asigurare
sau, după caz, a ratelor acesteia, contractul de asigurare își suspendă automat efectele juridice,
iar răspunderea OMNIASIG încetează, fără a fi necesară nici o notificare ( în scris ) sau altă
formalitate prealabilă din partea OMNIASIG.
55
În baza unei cereri scrise a asiguratului, acceptată de OMNIASIG, suspendarea poate

fi amânată pentru o perioada de timp convenită de comun acord, cu introducerea, după caz, a
unor condiții suplimentare pe perioada respectivă, printr-un act adițional la contractul de
asigurare.
În baza unei inspecții de risc și a achitarii sumei restante, OMNIASIG va comunica
asiguratului încetarea suspendării contractului de asigurare și reînceperea răspunderii sale.
În cazurile în care, cu prilejul unei inspecții de risc, se constată degradarea condițiilor
existente la data încheierii asigurării, creșterea nivelului de risc sau apariția unor riscuri
suplimentare, OMNIASIG are dreptul să suspende polița printr-o notificare ( scrisă ), iar
răspunderea OMNIASIG încetează.
În urma constatării remedierii neajunsurilor, OMNIASIG va comunica în scris
asiguratului reintrarea în vigoare a poliței.
Obligațiile asiguratului, contractantu-lui:
Asiguratul are următoarele obligații:
Înaintea intrării în vigoare a asigurării și în timpul derulării asigurării:
 să răspundă în scris la solicitările OMNIASIG cu privire la împrejurările referitoare la
risc pe care le cunoaște și să se conformeze recomandărilor făcute de OMNIASIG
privind măsurile de prevenire a daunelor;
 să comunice în scris către OMNIASIG orice modificare apărută referitor la adresa
sediului / domiciliului / reședinței sale, precum și orice modificări ale împrejurărilor
referitoare la risc de îndată ce a luat cunoștință de acestea, atât înainte cât și după
începerea răspunderii OMNIASIG ( ex: în legatură cu obiectul asigurării, cu datele
luate în considerare la încheierea asigurării, redestinația culturilor, schimbarea
împrejurărilor privind posibilitatea producerii evenimentelor asigurate etc.);
 să nu facă și / sau să nu permită modificări care ar duce la majorarea riscului, cu
excepția cazului în care, în urma îndeplinirii obligației de la pct. (II), OMNIASIG
confirmă în scris continuarea asigurării;
 să achite obligațiile de plată a primei de asigurare în cuantumul și la datele scadente
stabilite în specificația poliței;
 să înființeze, să întrețină și să protejeze culturile asigurate în condiții adecvate,
conform normelor agrotehnice legale, uzuale sau recomandate, precum și măsurilor de
prevenire a riscurilor acoperite și de diminuare a daunelor;
56
 să țină evidența bunurilor asigurate în conformitate cu dispozițiile legale, astfel încât

să fie exclusă posibilitatea pierderii sau distrugerii evidențelor împreună cu bunurile
asigurate;
 să permită reprezentanților OMNIASIG să verifice, ori de câte ori aceștia consideră
necesar, starea culturilor asigurate, modul în care sunt întreținute, protecția și / sau
expunerea la riscuri, precum și modul în care sunt îndeplinite recomandările făcute cu
ocazia inspecțiilor de risc;
 să solicite acordul OMNIASIG pentru continuarea asigurării în situația înstrăinării
bunului asigurat.
 să declare existența altor asigurări pentru aceleași culturi la asiguratori diferiți, atât la
încheierea poliței, cât și pe parcursul derulării acesteia;
În cazul producerii sau apariției oricărui eveniment asigurat:
 să înștiințeze de - îndată, potrivit evenimentului asigurat ( incendiu ), unitățile de
pompieri, ( daune conform legii 381 ) autoritățile locale sau alte organe abilitate prin
lege, cele mai apropiate de locul producerii sau apariției evenimentului asigurat,
cerând întocmirea de acte cu privire la cauzele și împrejurările producerii sau apariției
evenimentului, la daunele provocate, precum și la precizarea eventualilor vinovați;
 să ia, potrivit cu împrejurările, toate măsurile necesare pentru limitarea daunelor; să
întreprindă toate măsurile tehnice și organizatorice posibile pentru limitarea efectelor
ulterioare ale evenimentului, prin recuperarea, redresarea culturilor;
 să ia, potrivit cu împrejurările, toate măsurile necesare pentru limitarea daunelor,
respectiv pentru protejarea, salvarea culturilor asigurate rămase ( șanțuri de scurgere a
apei, fertilizări, tratamente fito - sanitare etc.) ca urmare a producerii sau apariției
evenimentului asigurat, precum și pentru prevenirea degradărilor ulterioare ale
acestora;
 să înștiințeze în scris OMNIASIG despre producerea sau apariția evenimentului
asigurat, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 3 zile lucrătoare de la producerea
sau apariția acestuia, precizând seria, numarul și data emiterii poliței precum și locul
unde se află bunurile afectate prin completarea formularului “ANUNȚUL DE
DAUNÂ”;
 să pună de - îndată la dispoziția OMNIASIG toate actele încheiate de organele abilitate
( conform pct. (I) ), documentele și evidențele necesare pentru verificarea existenței și
valorii bunurilor asigurate, precum și orice alte detalii și dovezi referitoare la cauza și
57
cuantumul daunelor suferite care au relevanță pentru stabilirea dreptului la

despăgubire și a despăgubirii cuvenite;
 să păstreze starea de fapt în urma producerii sau apariției evenimentului asigurat până
la obținerea acordului OMNIASIG pentru începerea activităților de îndepărtare a
urmărilor daunei și să furnizeze către OMNIASIG toate informațiile și probele
solicitate, permițând acesteia să facă investigații referitoare la cauza și mărimea
daunei, precum și la marimea despăgubirii cuvenite; să nu efectueze nici o lucrare de
distrugere a culturilor afectate, nici recoltatul, fără o înștiințare a asiguratorului;
 să ia toate măsurile și să îndeplinească toate formalitățile pentru conservarea dreptului
la regres al OMNIASIG față de terții vinovați de producerea daunei;
 să facă dovada interesului sau cu privire la bunurile asigurate.
Respectarea și îndeplinirea corespunzatoare a obligațiilor prevăzute în poliță și a
recomandărilor OMNIASIG preced orice răspundere a OMNIASIG în legătură cu plata
despăgubirii.
Constatarea și evaluarea pagubelor:
Constatarea daunelor se face de către OMNIASIG, direct sau prin împuterniciți,
împreună cu asiguratul sau împuterniciții săi.
Evaluarea daunelor se face de către OMNIASIG, inclusiv prin experți, în baza
documentelor și informațiilor furnizate de asigurat.
Evaluarea daunelor și plata despăgubirilor se face în funcție de starea culturii din
momentul producerii sau apariției evenimentului asigurat. Evaluarea daunelor și plata
daunelor se face pe baza datelor rezultate în urma inspecției de risc, a documentelor ( buletin
meteorologic, proces verbal de la pompieri, adeverință de la primărie, etc.) referitoare la
cauzele, împrejurările și consecințele producerii sau apariției evenimentului asigurat și, dacă
este cazul, a oricaror alte documente solicitate de OMNIASIG, pe care asiguratul are obligația
legală de a le deține. În cazul în care procentul definitiv de daună nu poate fi stabilit la prima
evaluare, cultura respectivă se poate lăsa sub observație până la stabilirea pierderilor reale. La
culturile lăsate sub observație constatarea definitivă a daunelor se face întotdeauna înaintea
recoltării culturii, prin evaluare în câmp.
Pentru asigurarea la cheltuielile de producție sau la valoarea producției, gradul de
dăunare luat în considerare la stabilirea despăgubirii se determină ca raportul dintre numărul
de plante afectate de riscuri asigurate și numărul mediu total de plante existente înainte de
producerea evenimentelor asigurate.
58
În cazul în care cultura a fost calamitată numai din riscuri asigurate, gradul de
distrugere din riscuri asigurate este egal cu gradul total de distrugere.
În cazul în care cultura a fost calamitată atât de riscuri asigurate cât și de cauze
necuprinse în asigurare, se stabilește separat gradul de distrugere din riscuri neasigurate, care
se scade din gradul total de distrugere, rezultând gradul de distrugere din riscuri asigurate.
În cazul daunei totale evaluarea daunelor și plata despăgubirilor se face în funcție de
faza de vegetație în care se găsește cultura în momentul producerii evenimentului asigurat,
respectiv după caz:
 fără reînsămânțare / replantare, când datorită stadiului avansat de vegetație al culturii
distruse nu mai este posibilă reînsămânțarea / replantarea altei sau aceleeași culturi;
 cu reînsămânțare / replantare, cu aceeași sau altă cultură, când perioada în care s-a
produs evenimentul asigurat permite reîsămânțarea / replantarea suprafețelor
calamitate.
Despagubirile se acordă după cum urmează:
 pentru cazul asigurării la valoarea cheltuielilor de producție:
În caz de daună totală:
 fără reînsămânțare / replantare: se despăgubește volumul cheltuielilor de producție
efectuate până la data producerii evenimentului asigurat, conform devizului
tehnologic al culturii și pe bază de acte justificative.
 cu reînsămânțare / replantare: se despăgubește, pe bază de acte justificative,
cuantumul cheltuielilor de producție efectuate până la producerea evenimentului
asigurat, din care se deduc contravaloarea efectelor economice remanente ale
cheltuielilor efectuate la cultura calamitată (lucrările de fertilizare / erbicidare /
amendare, inclusiv valoarea materialelor folosite, arătura executată în toamnă).
În caz de daună parțială:
 se despăgubește, pe bază de acte justificative ( facturi, note contabile, acte de consum
etc.), volumul cheltuielilor de producție efectuate de la data înființării culturii
( semănat / plantat, inclusiv cu aratul, pregatirea patului germinativ, fertilizat /
erbicidari etc.) până la data producerii evenimentului asigurat, înmulțit cu gradul de
distrugere din riscuri asigurate.
Despăgubirea cuvenită se calculează prin deducerea franșizei prevazută în specificația
poliței, la producerea sau apariția fiecărui eveniment asigurat.
OMNIASIG este îndreptățit să nu acorde despăgubiri dacă:
59
 asiguratul / contractantul nu și-a îndeplinit obligațiile decurgând din contract;

 dauna s-a produs în perioada de suspendare a efectelor juridice ale contractului;
 se constată reaua credință a asiguratului în legatură cu producerea sau apariția oricărui
eveniment asigurat;
 în declarațiile asiguratului sau ale reprezentanților acestuia, care au stat la baza
încheierii contractului de asigurare sau care sunt făcute cu ocazia cererii de
despăgubire ori cu oricare alt prilej, se constată neadevăruri, falsuri, aspecte
frauduloase, omisiuni care conduc la inducerea în eroare a OMNIASIG;
 asiguratul nu a comunicat de - îndata schimbarea împrejurărilor privind riscul;
 asiguratul nu a respectat recomandările OMNIASIG, iar din constatările făcute ulterior
producerii sau apariției oricărui eveniment asigurat rezultă că, din acest motiv, dauna
nu a putut fi evitată sau a fost favorizată, ori că dauna s-a mărit, pentru partea de daună
care s-a mărit;
 asiguratul nu prezintă dovezi suficiente pentru justificarea dreptului sau la plata
despăgubirii;
 în legătură cu producerea sau apariția oricărui eveniment asigurat a fost instituită o
anchetă de către poliție sau o procedura penală, până la finalizarea anchetei, respectiv
a procedurii penale;
Să inițieze, după plata despăgubirii și în limita acesteia, acțiune de regres împotriva
persoanelor vinovate de producerea sau mărirea daunei, pentru partea de daună care s-a
mărit.
Despăgubirea nu poate fi mai mare decât cuantumul pagubei și nici decât suma la
care s-a făcut asigurarea.
Pentru polițele cesionate în favoarea unei terțe persoane ( ex.: o banca ), despăgubirea
nu va putea fi plătită până când terța persoană în favoarea căreia este cesionată polița nu va
preciza beneficiarul plății despăgubirii ( respectiv asiguratul sau însă-și terța persoană în
favoarea căreia este cesionată polița ).
Dacă legea nu prevede altfel, despăgubirile se vor plăti în termen de maxim 30 de zile
de la data depunerii ultimului document la dosar (încheierii instrumentării dosarului de
daună).
Despăgubirea cuvenită se plătește în România, după cum urmează:
Pentru polițele la care prima de asigurare a fost plătită în RON (Lei), despăgubirea se
plătește în RON (Lei). În situația în care documentele de plată sunt în valută despăgubirea
60
cuvenită se va determina prin aplicarea cursului valutar de referință din ziua încheierii
instrumentării dosarului de daună, dacă depunerea tuturor documentelor necesare
instrumentării acestuia s-a efectuat în termen de 60 zile de la data producerii sau apariției
evenimentului asigurat. În cazul depășirii acestui termen despăgubirile se vor calcula în
funcție de cursul valutar de referință valabil în cea de-a 60-a zi de la data producerii sau
apariției evenimentului asigurat.
Pentru polițele la care prima a fost plătită în valută:
 pentru cazul daunei totale despăgubirea cuvenită se achită în aceeași valută sau altă
valută agreată de părți;
 pentru cazul daunei parțiale despăgubirea cuvenită se achită în valută pentru facturile
în valută, respectiv în RON (Lei) pentru facturile în RON (Lei).
Dacă producerea daunei are loc înaintea plății integrale a primei de asigurare, aferentă
perioadei de asigurare, primele datorate pânaă la expirarea contractului de asigurare se
compensează cu orice despăgubire cuvenită asiguratului.
Prin plata despăgubirii se sting orice pretenții ale asiguratului sau, după caz,
beneficiarului, față de OMNIASIG, în legătură cu dauna respectivă.
În asigurarea de bunuri persoanele păgubite se pot îndrepta împotriva persoanelor
responsabile de producerea daunei, potrivit dreptului comun, pentru tot ceea ce depășește
despăgubirea cuvenită conform Poliței.
Alte asigurări:
După producerea sau apariția oricărui eveniment asigurat, asiguratul are obligația să
înștiințeze în scris OMNIASIG, cu ocazia avizării producerii sau apariției evenimentului
asigurat, despre existența oricărei alte asigurări ( contractată de către asigurat sau în numele
acestuia ) în vigoare la data producerii sau apariției evenimentui asigurat, prin care se asigură
bunurile, sau o parte din acestea, afectate de evenimentul respectiv.
În cazul în care, la data producerii sau apariției oricărui eveniment acoperit de prezenta
poliță, există legiferată obligativitatea contractării unei sau unor asigurări specifice pentru
anumite categorii de bunuri și / sau riscuri asigurate în baza prezentei polițe, aceasta nu va
acoperi nici un astfel de eveniment care, la data producerii sau apariției acestuia, este sau ar
trebui sa fie acoperit în baza unei sau unor astfel de asigurări obligatorii, cu exceptia oricărei
diferențe între suma recuperabilă sau care ar trebui sa fie recuperabilă în baza unei sau unor
astfel de asigurări obligatorii și limita sau sub - limita de despăgubire corespunzătoare
prevazută în specificația poliței sau în clauzele adiționale anexate la poliță, cu aplicarea
61
franșizei specifice prevăzute în aceste documente. Această condiție se aplică indiferent dacă
asiguratul este sau nu despăgubit în baza unei sau unor astfel de asigurări obligatorii.
Sub – asigurarea:
Dacă în momentul producerii sau apariției oricărui eveniment asigurat valoarea reală a
oricarui bun asigurat excede suma asigurată precizata în specificația poliței, la stabilirea
cuantumului despăgubirii, cuantumul daunei se reduce proporțional, corespunzător raportului
dintre suma asigurată precizată în specificația poliței și valoarea reală a bunului la data
producerii sau apariției evenimentului asigurat.
Rezilierea / denunțarea:
Polita se consideră reziliată de plin drept, fără a mai fi necesară nici o formalitate
prealabilă, după cum urmează:
 din momentul în care asiguratul a intrat în incapacitate de plată sau din momentul în
care s-au declanșat procedurile de lichidare / reorganizare;
 din momentul în care administratorii sau funcționării lui sunt urmăriți penal pentru
fapte care determină insolvabilitatea sau care fraudează interesele creditorilor, ori din
momentul în care asiguratul are o înțelegere în beneficiul creditorilor;
 din momentul în care bunul asigurat a fost înstrăinat, în afara cazului în care
OMNIASIG și-a dat acordul expres pentru continuarea asigurării.
 OMNIASIG va restitui asiguratului prima plătită de acesta pentru perioada ulterioară
rezilierii, mai puțin cheltuielile necesare și utile efectuate de OMNIASIG în vederea
corectei administrări a poliței, inclusiv cele legate de reasigurare.
În cazul în care se constată reaua credință a asiguratului înainte de sau după
producerea sau apariția vreunui eveniment asigurat, OMNIASIG are dreptul să denunțe
contractul, fără restituirea primei de asigurare, denunțarea devenind efectivă de la data
comunicării acesteia prin notificare a asiguratului.
Orice parte poate denunța polița cu condiția unei notificari prealabile transmise prin
poștă, sub forma unei scrisori cu confirmare de primire, polița urmând să-și înceteze efectele
în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia celeilalte părți. În această situație prima de
asigurare cuvenită este cea aferentă perioadei anterioare denunțării, la care se adaugă,în cazul
în care denunțarea este făcută de asigurat, cheltuielile necesare și utile efectuate de
OMNIASIG în vederea corectei administrări a poliței, inclusiv cele legate de reasigurare.
În condițiile prezentului capitol, orice notificare va fi considerată comunicată dacă:
62
 în cazul denunțării poliței de către OMNIASIG, notificarea a fost transmisă la adresa

asiguratului menționată în poliță sau, în cazul în care aceasta a fost schimbată, la
ultima adresă comunicată de către asigurat;
 în cazul denunțării poliței de către asigurat, notificarea a fost transmisă la adresa
unității OMNIASIG cu care asiguratul a încheiat polița, respectiv, după caz, adresa
Sucursalei sau a Centralei.
În cazul denunțării sau rezilierii poliței, prevederile acesteia se aplică pentru toate
cazurile de daună survenite înainte de denunțare sau reziliere, până la lichidarea definitivă a
acestora.
Subrogarea:
Prin plata despăgubirilor și în limita acestora OMNIASIG este subrogat în toate
drepturile asiguratului sau beneficiarului contra terților răspunzători de producerea daunei ori
de maăirea acesteia, pentru partea de daună care s-a mărit.
Asiguratul și / sau beneficiarul răspund față de OMNIASIG pentru prejudiciile aduse
prin acte care ar împiedica exercitarea dreptului de regres împotriva persoanelor
răspunzătoare de producerea daunei ori de mărirea acesteia, pentru partea de daună care s-a
mărit.
Dacă asiguratul sau, după caz, beneficiarul renunță la drepturile sale de despăgubire
față de terții răspunzători, dă descarcăre sau face o tranzacție etc., despăgubirea ce s-ar cuveni
asiguratului sau, după caz, beneficiarului se va reduce în mod corespunzător cu sumele care
au facut obiectul acestor acte juridice.
Dacă plata despăgubirii a fost deja efectuată, asiguratul sau, după caz, beneficiarul este
obligat să înapoieze despăgubirea încasată.
Forță majoră:
Părțile vor fi exonorate de răspundere în condițiile în care vor dovedi ca nerespectarea
obligațiilor asumate se datorează forței majore.
Modificarea poliței:
Prevederile poliței, inclusiv condițiile de asigurare, pot fi modificate prin acordul
părților atât înaintea încheierii contractului de asigurare cât și oricând în timpul perioadei de
asigurare, modificările respective intrând în vigoare în condițiile și de la data convenite de
părți.
În timpul perioadei de asigurare și în limita acesteia, se pot încheia acte adiționale
pentru modificarea poliței, de exemplu pentru:
63
 actualizarea sumelor asigurate inițial, atunci când acestea nu mai reflectă valoarea
reală a bunului asigurat;
 modificarea perioadei de asigurare.
Legislație:
Persoanele care obțin sau încearcă prin orice mijloace să obțină pe nedrept despăgubiri
din asigurare sau cei care înlesnesc asemenea fapte, se pedepsesc potrivit legii penale ori de
câte ori fapta întrunește elementele unei infracțiuni.
Asigurarea încheiată potrivit prezentelor condiții este supusă legilor și practicilor din
România.
Litigii:
Orice litigiu în legătură cu aplicarea poliței se rezolvă prin conciliere direct între părți
sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, de către instanțele judecătorești competente
din România.
4.3. Condiții specifice privind asigurarea valorii producției
Preambul:
Prezenta condiție specifică este valabilă numai împreună cu condițiile generale
privind asigurarea culturilor agricole, împotriva factorilor naturali de risc.
Toate prevederile condițiilor generale privind asigurarea culturilor agricole,
împotriva factorilor naturali de risc, precum și ale condițiilor specifice privind asigurarea
culturilor agricole, sunt valabile în măsură în care nu contravin prevederilor din prezenta
condiție specifică.
Prin considerarea cumulată a documentelor menționate se convine că:
 în situația în care există, în documentele menționate, capitole cu același titlu /
conținut, prevederile acestora se cumulează;
 în situația în care, în urma cumulării prevederilor documentelor menționate, apar
contradicții, se consideră valabile numai prevederile din prezenta.
Definiții și interpretări:
În tot cuprinsul acestei Polițe termenii de mai jos au numai înțelesul atribuit prin
următoarele definiții:
64
Valoarea producției: produsul dintre cuantumul producției și prețul de valorificare.

Pentru stabilirea producțiilor medii, ca element determinant al sumei asigurate se acceptă
urmatoarele situații:
 media pe ultimii 3 ani a producțiilor obținute la culturile și pe suprafețele asigurate;
 producții medii obtenabile, cunoscute în zonă sau estimate de instituții de profil.
Obiectul asigurării:
OMNIASIG preia în asigurare:
 productia principală a culturilor de cereale, plante tehnice, leguminoase, cartof,
legume;
 rodul plantațiilor - fructe, struguri, exprimate prin producția medie pe hectar.
Excluderi:
OMNIASIG nu asigură nivelul de producție necorelat cu nivelul de cheltuială din
devizul tehnologic.
OMNIASIG nu acorda despăgubiri pentru:
 pierderea de producție rezultată din nerespectarea perioadei optime de semănat;
 pierderea de producție rezultată din neexecutarea unor lucrări de deviz, chiar dacă
acestea nu au mai putut fi realizate datorită distrugerii culturii din producerea
riscurilor asigurate;
 pierderea de producție rezultată în urma producerii unor riscuri neasigurate;
 pierderea de producție cauzată de nerecoltarea în perioada optimă, caracteristică zonei,
a producției programate.
Suma asigurată:
Suma asigurată reprezinta valoarea producției.
Începutul și sfârșitul asigurării; răspunderea OMNIASIG:
Răspunderea OMNIASIG începe după intrarea în vigoare a poliței și efectuarea
inspecțiilor de risc, specifice pentru fiecare cultură / plantație în parte astfel:
 la culturile înființate prin semănat / răsădit - după răsărirea și încheierea culturilor /
după plantarea și prinderea răsadurilor;
 la rodul viilor - din momentul apariției lăstarilor cu inflorescențe vizibile;
 la pomi - înaintea legării rodului începând cu faza de butoni florali în stadiul de boboci
colorați;
65
Răspunderea OMNIASIG încetează la culturile semănate / răsădite din momentul

recoltării în cadrul perioadei optime tehnologice de recoltare, specifice zonei agricole, culturii
și soiului iar pentru rodul viilor și pomilor odată cu culesul la maturitatea tehnologică.
Constatarea și evaluarea daunelor:
a) în caz de daună totală:
 fără reânsămânțare / replantare: se despăgubește valoarea producției pierdute de pe
suprafața dăunată ca urmare a riscurilor asigurate, din care se scad eventualele
recuperări ( producție principală, cheltuielile neefectuate);
 cu reînsămânțare / replantare: se plătește cuantumul cheltuielilor efectuate până la
producerea sau apariția evenimentului asigurat.
b) în caz de daună parțială:
 se despăgubește cuantumul rezultat prin înmulțirea valorii producției care s-ar fi
obținut în lipsa producerii evenimentului asigurat cu gradul de distrugere din riscuri
asigurate.
4.4. Anexe privind asigurarea culturilor agricole
 Polița de asigurare;
 Cererea chestionar;
 Inspecția de risc;
 Schița privind amplasarea culturilor agricole.
66
4.5. ANALIZA SWOT - SC OMNIASIG VIG SA
Puncte tari: Puncte slabe:
−tehnologie modernă ce asigură - rata daunei foarte ridicată;

obţinerea unor rezultate ce se ridică - desfășurarea activității are loc în
la standarde înalte; spații închiriate;
− încredere în relaţia cu clienții; - tarifele ridicate ale primelor de
− prestază servicii de calitate; asigurare comparativ cu celelalte
-raportul optim între serviciile de societăți;
calitate oferite și tarifele stabilite; - criza actuală influențează clienții
-locul doi pe piața asigurărilor în să nu își încheie asigurări
România; facultative.
S.C. OMNIASIG VIG S.A.
Oportunităţi: Ameninţări:
− șansa de a deveni lider pe piața

asigurărilor; - concurenţa puternică;
-creșterea profitului anual din - efectele negative ale crizei
vânzări și creșterea numărului de economice;
asigurați; - pierderea clienților din cauza
-lărgirea pieței de desfacere. practicării unor tarife mai ridicate.
67
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Agricultura continuă să se confrunte cu riscuri climatice care, în ultima perioadă de

timp, au dobândit o frecvenţă şi intensitate de manifestare, necunoscute anterior.
În România, se cunosc, fiind larg mediatizate, dezastrele provocate agriculturii de
grindină, ploi torenţiale, cu efectele lor indirecte, respectiv revărsări de râuri – inundaţii,
alunecări de terenuri ( primavară – toamnă ), de seceta excesivă din ultimii ani, de
temperaturile deosebit de scăzute, sub limita de rezistenţă biologică a culturilor şi plantaţiilor
( iarna ).
În condiţiile unei economii libere, nedirijate, orice investiţie personală este sub semnul
riscului şi al incertitudinii, cu atât mai mult în agricultură, unde datorită problemelor specifice
ale procesului de producţie - durata lungă a ciclului de producţie, rotaţia lentă a capitalului,
rata profitului mult mai redusă comparativ cu alte ramuri economice - se impune o adevarată
protecţie a investiţiilor.
Pericolele la care omul este supus sunt generatoare de pagube, şi de aceea, el trebuie să
le cunoască pentru a se proteja de efectele lor, pentru a putea acţiona împotriva lor.
Forţele naturii declanşează calamităţi cu efecte distructive puternice printre care se
numără: seceta, îngheţul, ploile torenţiale, uraganele, inundaţiile, cutremurele de pământ,
trăsnetul, incendiile, prăbuşirile şi alunecările de teren, avalanşele de zăpadă. O multitudine
de cauze naturale provoacă decese, boli şi îmbătrânire la oameni, afectează evoluţia plantelor
ori pun în pericol viaţa animalelor.
Asigurările agricole, reprezintă o necesitate pentru agricultura României, în caz de
calamităţi naturale în agricultură acestea sunt menite să asigure o protecţie sporită
producătorilor agricoli, să-i sprijine material pentru a-i încuraja să-şi protejeze patrimoniul
prin asigurare. Practic, la ora actuală nu mai există fenomen natural nociv pentru culturile
agricole, care să nu fie acoperit prin asigurare.
Lucrarea de față a constituit un studiu de caz privind asigurarea culturilor agricole în
cadrul SC Omniasig SA. Este una din societățile sigure de pe piața asigurărilor la ora actuală
68
oferind clienților săi siguranța de care au nevoie în momentul producerii evenimentului

asigurat.
În urma identificării punctelor tari, a punctelor slabe, a oportunităţilor, a ameninţărilor
şi în urma analizelor la care a fost supusă, se poate concluziona că societatea S.C.
OMNIASIG VIG S.A. este :
 este o societate profitabilă;
 este o societate cu renume;
 are o structură organizatorică optimă;
 posedă o bază tehnico-materială modernă în proporţie de aproximativ 90%;
 oferă clienților servicii de foarte bună calitate;
 are un preţ de cost al produselor competitiv;
 are o piaţă de desfacere stabilă şi este posibilă lărgirea ei;
 încasările cresc de la an la an;
Pentru menţinerea şi accentuarea dezvoltării societăţii S.C. OMNIASIG VIG S.A se

poate acţiona prin:
 continuarea modernizării bazei tehnico-materiale;
 modernizare continuă a centrelor de desfășurare a activității;
 dezvoltarea continuă a departamentului de vânzări și marketing;
 ierarhizarea obiectivelor de dezvoltare;
 elaborarea măsurilor de dezvoltare şi stabilirea indicatorilor de realizat;
 altele.
Analiza SWOT este o metodă eficientă, utilizată în cazul planificării strategice pentru
identificarea potenţialelor, a priorităţilor şi pentru crearea unei viziuni comune de realizare a
strategiei de dezvoltare. De fapt analiza SWOT trebuie să dea răspunsul la întrebarea „Unde
suntem?”, aceasta implicând analiza mediului intern al întreprinderii şi a mediului extern
general şi specific.
Analiza SWOT dă ocazia să se identifice măsurile oportune pentru înlăturarea /
diminuarea punctelor slabe ( ierarhizarea lor ca priorităţi ) şi elimină în mare măsură
surprinderea în cazul ameninţărilor.
69
Având în vedere faptul că plăţile privind despăgubirile deţin ponderea cea mai mare în
totalul cheltuielilor legate de asigurări este necesară o analiză minuţioasă a evoluţiei
despăgubirilor, pe categorii de asiguraţi şi în profil teritorial, deorece astfel se pot scoate la
iveală eventualele rezerve de reducere a cheltuielilor de acest gen.
În direcția creșterii eficienței activității de asigurare, poate acționa de asemenea și
uilizarea mijlocelor de calcul moderne, pentru efectuarea diferitelor operații. Experiența deja
acumulată, în unele țări, ca de altfel și la noi, arată că aceste mijloace de calcul pot fi folosite
la stabilirea primelor de asigurare, la contabilizarea acestora, la redactarea polițelor de
asigurare.
70
BIBLIOGRAFIE
1. Angelescu Carmen – Asigurări și Reasigurări ( note de curs ), București, 2006;

2. Bistriceanu Gh. D. – Sistemul asigurărilor din România, Editura Economică,
București, 2002;
3. Bistriceanu Gh. - Asigurări şi reasigurări în România, Ed. Universitară, 2006;
4. Klassek M. – Asigurările agricole – o categorie specială de asigurări, Revista Primm
– mai 2000;
5. Mănescu B. – Condițiile naturale și dezvoltarea agriculturii, Tribuna economică nr.
8 / 1996;
6. Popescu Doinița Liliana – Asigurări, Editura Pro Universitaria, 2007;
7. *** www.1asig.ro;
8. *** www.capital.ro;
9. *** www.omniasig.ro;
10. *** www.csa.ro;
11. *** www.xprim.ro;
12. *** www.bursa.ro;
13. *** www.ase.ro;
71

Licenta Asigurari Final

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Licenta Asigurari Final

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Licenta Asigurari Final

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ

FACULTATEA DE MANAGEMENT – INGINERIE ECONOMICĂ ÎN

4.4. Anexe privind asigurarea culturilor agricole…………………………………………….65

Asigurarea este o garantare, o punere în siguranţă, o încredinţare, o promisiune fermă,

1.1. Conceptul de asigurare

personal și ocrotirii persoanelor fizice în cazurile de pierdere a capacităţii de muncă,

1.2. Modul de acțiune, rolul și funcțiile asigurărilor

Asigurarea exprimă în principal, o protecție financiară pentru pierderile suferite de

preventiv, acoperirea cheltuielilor administrativ - gospodăreşti ale organizaţiei

1.3. Necesitatea asigurărilor în agricultură

Catastrofe naturale şi accidentale – pericole permanente pentru bunuri şi persoane:

nerespectarea regulilor privind protecţia şi securiatatea muncii, săvârşirea de acţiuni delictuale

1.4.Etapele evolutive privind activitățile de asigurare

Evoluţia asigurărilor în Europa:

Conform legislaţiei, în fiecare an se preleva o cotă din profiturile întreprinderilor

Situția asigurărilor agricole din România în prezent :

Impactul condițiilor meteorologice nefavorabile din 2007 a generat daune

subvenționarea în continuare a culturilor de interes național și sprijinirea fermierilor slab

La nivelul anului 2005, exploatațiile agricole de subzistență dețineau o pondere de

Pe categorii de exploatații agricole, în anul agricol 2004 – 2005, suprafața aflată în

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale ( MAPDR ) a autorizat un

Perspective ale asigurărilor agricole în România:

Tarifele de primă nu acoperă cheltuielile astfel propunerea Ministerului Agriculturii

De asemenea, pentru a primi sprijin din partea Uniunii Europene și în domeniul

Asigurările agricole reprezintă un tip de asigurare ce trebuie tratată cu toată atenția, să

În viitorul nu prea îndepărtat, suprafețele agricole se vor concentra în exploatații

1.5. Clasificarea asigurărilor

Metodologia sistemelor de asigurare clasifică asigurările în funcţie de particularităţile pe

 asigurări de incendiu şi alte pagube de bunuri;

1.6. Piața asigurărilor

Ca activitate economico-financiară, operaţiunile de asigurare - reasigurare se

Sursa: Angelescu Carmen, Asigurări și Reasigurări, București, 2006.

Ca parte a sistemului general de piaţă, piaţa asigurărilor subliniază faptul că în acest

Societăţile comerciale de asigurare:

 indiferent de forma de proprietate, îşi desfăşoară activitatea potrivit legii, urmărind

asigurările de persoane. La finele anului, se procedează la regularizarea contribuţiilor în funcţie

Nr. crt Anul Număr societăţi

Sursa: INTERNET: www.csa - isc.ro, Raport anual 2008 al CSA.

Tabelul1.6.3.Dinamica indemnizațiilor brute plătite în 2008 pentru asigurările generale

INDEMNIZAȚII BRUTE CREȘTEREA CREȘTEREA

2007 2481961,116 49,39 4,8 42,4

Grafic 1.6.4. Reprezentarea grafică a indemnizațiilor brute plătie în 2008 pentru

Sursa: INTERNET, www.csa – isc.ro, Raport anual 2008 al CSA.

Nr. PRIME BRUTE PONDEREA ÎN

Sursa: INTERNET, www.csa – isc.ro, Raport anual 2008 al CSA.

2.1. Catastrofele naturale și implicații în activitățile din agricultură

Indiferent de forma pe care o îmbracă - afectează puternic activitatea economică şi

Sursa: „Mic atlas de risc agroclimatic” ediţia 2004, INMH Bucureşti.

2.2. Fonduri ce pot fi alocate în sistemul asigurărilor agricole

 Se constituie din iniţiativa Ministerului Agriculturii pentru asigurarea culturilor

2.3. Riscuri ce pot fi asigurate în sistemul de producție agricolă ( sistemul

Agricultura continuă să se confrunte cu riscuri climatice care, în ultima perioadă de

 animalele aflate în gospodăriile care nu respectă regulile zooigienice şi sanitar

 în urma unei boli care duce în mod cert la moartea animalului;

 primele de asigurare sunt fixe, pe specii și grupe şi se achită trimestrial, pe cap de

Unele societăţi preferă contractele anuale, în timp ce altele lasă la atitudinea

riscuri asigurate, diminuată cu o cotă de 20 % reprezentând cheltuielile medii de

Răspunderea asiguratorului începe după intrarea în vigoare a asigurării, la date diferite

3.1. Reglementarea legislativă pentru asigurările agricole

Acest lucru a fost în detrimentul societăţilor de asigurare, deoarece, în 2003, au existat