Algebra Liniara - Curs PDF

¼ LINIARA,
ALGEBRA ¼ GEOMETRIE
¼ ŞI GEOMETRIE
ANALITICA
DIFERENŢIALA ¼
Ion Vladimirescu Florian Munteanu
Universitatea din Craiova, ROMÂNIA

2
Cuprins
I ¼ LINIARA
ALGEBRA ¼ 1
1 Spaţii vectoriale 3
1.1 Noţiunea de spaţiu vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.2 Liniar dependenţ¼ a. Sistem de generatori . . . . . . . . . . . . . . 5
1.3 Baz¼ a şi dimensiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.4 Coordonatele unui vector relativ la o baz¼ a . . . . . . . . . . . . . 10
1.5 Subspaţii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.6 Probleme propuse spre rezolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
2 Aplicaţii liniare 23
2.1 Noţiunea de aplicaţie liniar¼a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.2 Aplicaţii liniare injective, surjective şi bijective . . . . . . . . . . 25
2.3 Nucleu şi imagine pentru o aplicaţie liniar¼ a . . . . . . . . . . . . 26
2.4 Spaţii vectoriale izomorfe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.5 Matricea unei aplicaţii liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29

2.6 Subspaţii invariante faţ¼
a de un endomor…sm . . . . . . . . . . . . 34
2.7 Valori proprii şi vectori proprii pentru un endomor…sm . . . . . . 35
2.8 Endomor…sme diagonalizabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3 Forme biliniare. Forme p¼ atratice 51

3.1 Noţiunea de form¼a biliniar¼
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
3.2 Noţiunea de form¼a p¼
atratic¼a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
3.3 Metoda lui Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
3.4 Metoda lui Jacobi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3.5 Forme p¼atratice de…nite pe spaţii vectoriale reale . . . . . . . . . 61
4 Spaţii euclidiene 67
4.1 Noţiunea de spaţiu vectorial euclidian . . . . . . . . . . . . . . . 67
4.2 Inegalitatea lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
4.3 Baze ortonormate. Procedeul Gram-Schmidt . . . . . . . . . . . 70
4.4 Complementul ortogonal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
1
2 CUPRINS
4.5 Operatori simetrici: de…niţie, propriet¼

aţi . . . . . . . . . . . . . . 74
4.6 Metoda transform¼ arilor ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
II ¼
GEOMETRIE ANALITICA 85
5 Vectori liberi 87
5.1 Noţiunea de vector liber . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
5.2 Spaţiul vectorial real 3-dimensional V 3 . . . . . . . . . . . . . . . 89
5.3 Produse de vectori în V 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
5.4 Repere carteziene ortonormate în E3 . . . . . . . . . . . . . . . . 99
6 Dreapta şi planul în spaţiu 107

6.1 Dreapta în spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
6.1.1 Reprezent¼ ari analitice ale dreptei . . . . . . . . . . . . . . 107
6.1.2 Distanţa de la un punct la o dreapt¼ a. Unghiul a dou¼ a drepte109
6.1.3 Poziţia relativ¼ a a dou¼a drepte . . . . . . . . . . . . . . . . 109
6.2 Planul în spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
6.2.1 Reprezent¼ ari analitice ale planului . . . . . . . . . . . . . 110
6.2.2 Distanţa de la un punct la un plan. Unghiul a dou¼ a plane 112
6.2.3 Poziţia relativ¼ a a dou¼a plane . . . . . . . . . . . . . . . . 113
6.2.4 Fascicule de plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114

6.2.5 Perpendiculara comun¼ a a dou¼a drepte necoplanare . . . . 116
7 Conice şi cuadrice 121

7.1 Cuadrice (conice): de…niţie, ecuaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
7.2 Intersecţia unei cuadrice (conice) cu o dreapt¼ a. . . . . . . . . . . 122
7.3 Centru pentru o cuadric¼ a (conic¼a) . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
7.4 Planul tangent la o cuadric¼ a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
7.5 Reducerea ecuaţiei unei cuadrice (conice) . . . . . . . . . . . . . 127
7.6 Studiul cuadricelor pe ecuaţia canonic¼ a. Sfera . . . . . . . . . . . 134
7.7 Suprafeţe riglate. Suprafeţe de rotaţie . . . . . . . . . . . . . . . 143
III ¼
GEOMETRIE DIFERENŢIALA 149
8 Curbe în plan şi în spaţiu 151
8.1 Drumuri parametrizate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
8.2 De…niţia curbei. Moduri de reprezentare . . . . . . . . . . . . . . 155
8.2.1 Curbe în plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
8.2.2 Curbe în spaţiu (curbe strâmbe) . . . . . . . . . . . . . . 158
CUPRINS 3
8.3 Tangenta şi normala. Planul normal . . . . . . . . . . . . . . . . 160

8.3.1 Cazul curbelor plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
8.3.2 Cazul curbelor în spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
8.4 Curbur¼
a. Torsiune. Triedrul lui Frenét . . . . . . . . . . . . . . . 164
9 Suprafeţe 179
9.1 Pânze parametrizate. Suprafeţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
9.2 Curbe pe o suprafaţ¼
a. Curbe coordonate . . . . . . . . . . . . . . 182
9.3 Plan tangent. Normal¼ a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
9.4 Prima form¼a fundamental¼a a unei suprafeţe . . . . . . . . . . . . 187
9.5 A doua form¼a fundamental¼ a a unei suprafeţe . . . . . . . . . . . 191
4 CUPRINS
Prefaţ¼
a
Acest curs este destinat în primul rând studenţilor din anul I, de la Facultatea
de Automatic¼ a, Calculatoare şi Electronic¼ a a Universit¼ aţii din Craiova care au
prev¼ azut în planul de înv¼ aţ¼
amânt disciplina fundamental¼ a obligatorie "Algebr¼ a
liniar¼a, geometrie analitic¼ a şi geometrie diferenţial¼ a", în semestrul I, anul I. De
asemenea cursul este foarte util studenţilor în primul an al facult¼ aţilor cu pro…l
tehnic, economic, matematic¼ a-informatic¼ a, …zic¼a, chimie, agronomie, horticul-
tur¼ a, dar şi tuturor celor care doresc s¼ a înveţe şi s¼
a aprofundeze cunoştinţe
teoretice şi practice de algebr¼ a liniar¼a, geometrie analitic¼ a şi geometrie difer-
enţial¼a a curbelor şi suprafeţelor.
Cursul are o structur¼ a şi un conţinut foarte apropiate de cartea Profesorului
Ion Vladimirescu, Matematici speciale, Reprogra…a Universit¼ aţii din Craiova,
1987, …ind în mare m¼ asur¼ a o reeditare a acesteia. Dar materialul de faţ¼ a este
şi rodul colabor¼ arii deosebite dintre cei doi autori din ultimii 9 ani, colaborare
pentru care al doilea autor, Florian Munteanu, aduce sincere mulţumiri Profe-
sorului Ion Vladimirescu.
Cartea are trei p¼ arţi: Algebr¼ a liniar¼
a, Geometrie analitic¼ a şi Geometrie difer-
enţial¼a. Prima parte se compune din capitolele: 1. Spaţii vectoriale; 2. Aplicaţii
liniare; 3. Forme biliniare. Forme p¼ atratice; 4. Spaţii euclidiene. Partea a doua
este alc¼ atuit¼a din capitolele: 5. Vectori liberi; 6. Dreapta şi planul în spaţiu; 7.
Conice şi cuadrice. A treia parte este format¼ a din capitolele: 8. Curbe în plan
şi în spaţiu; 9. Suprafeţe.
Noţiunile teoretice sunt prezentate foarte clar şi sper¼ am pe înţelesul tuturor
studenţilor, …ind însoţite de foarte multe exemple şi exerciţii rezolvate complet.
În plus, pentru o mai bun¼ a consolidare a noţiunilor, la sfârşitul …ec¼ arui capitol
este l¼ asat spre rezolvare câte un set de probleme. Pentru cititorul care vrea
s¼a parcurg¼ a şi s¼
a înţeleag¼ a conţinutul c¼ arţii sunt necesare noţiuni elementare
de matematic¼ a din clasele I-XII, cunoscute la nivel cel puţin satisf¼ ac¼
ator, dar
mai ales noţiunile de algebr¼ a din clasa a XI-a (matrici, determinanţi, sisteme
de ecuaţii liniare). De asemenea, mai ales pentru ultima parte a cursului,
este nevoie de cunoaşterea unor noţiuni fundamentale ale analizei matemat-
ice (derivate parţiale, teorema funcţiilor implicite) şi a unor noţiuni elementare
de topologie (mulţime deschis¼ a, vecin¼atate a unui punct).
Autorii
i
ii CUPRINS
Partea I
¼ LINIARA
ALGEBRA ¼
1
Capitolul 1
Spaţii vectoriale
1.1 Noţiunea de spaţiu vectorial

Fie V o mulţime nevid¼ a, ale c¼
arei elemente le vom nota cu a, b, c, . . . şi K
un corp comutativ (zis şi câmp) cu elementele notate , , , . . . (exceptând
zeroul şi unitatea corpului pe care le vom nota cu 0, respectiv 1). De asemenea,
presupunem c¼ a pe mulţimea V este de…nit¼ a relaţia de egalitate a elementelor
sale.
De…niţia 1.1.1 Spunem c¼a pe mulţimea V avem o structur¼a de spaţiu vecto-

rial (liniar) peste corpul K dac¼a V este dotat¼a cu dou¼a legi de compoziţie:
I) O lege de compoziţie intern¼a + : V V ! V , numit¼a adunare, în raport
cu care V are structur¼a de grup.
II) O lege de compoziţie extern¼a s : K V ! V , numit¼a înmulţire cu
scalari, care satisface urm¼atoarele axiome:
i) a + b = a + b,
ii) ( + ) a = a + a,
iii) ( ) a = ( a),
iv) 1a,
oricare ar … a, b 2 V şi , 2 K.
Elementele unui spaţiu vectorial se numesc vectori, iar elementele corpului

se numesc scalari. Elementul neutru al grupului (V; +) se numeşte vectorul
nul (notat 0) al spaţiului vectorial V .
Un spaţiu vectorial peste corpul numerelor reale R (respectiv complexe C)
se numeşte spaţiu vectorial real (respectiv complex).
Exemplul 1.1.1 Mulţimea K n = f(x1 ; x2 ; : : : ; xn )jxi 2 K; i = 1; : : : ; ng,

n 1, are structur¼a de spaţiu vectorial peste corpul comutativ K, în raport
cu operaţiile de adunare, de…nit¼a prin
x + y = (x1 + y 1 ; x2 + y 2 ; : : : ; xn + y n );
3
4 CAPITOLUL 1. SPAŢII VECTORIALE
oricare ar … x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ), y = (y 1 ; y 2 ; : : : ; y n ) 2 K n
şi înmulţire cu scalari din K, de…nit¼a prin
x = ( x1 ; x2 ; : : : ; xn );
oricare ar … 2 K şi x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 K n .
Spaţiul vectorial (K n ; +; s ) de…nit aici se numeşte spaţiul aritmetic. În
acest spaţiu vectorul nul este n-uplul 0 = (0; 0; : : : ; 0), iar opusul vectorului
x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) este vectorul x = ( x1 ; x2 ; : : : ; xn ).
În particular, K este spaţiu vectorial peste K, faţ¼a de operaţiile de corp.
Exemplul 1.1.2 Fie I o mulţime nevid¼a şi K un corp comutativ. Mulţimea
K I = ff jf : I ! K funcţieg are structur¼a de spaţiu vectorial peste K, în raport
cu operaţiile de adunare a funcţiilor şi înmulţirea funcţiilor cu scalari din K
de…nite astfel:
def
- oricare ar … f , g 2 K I de…nim funcţia f +g prin (f +g)(x) = f (x)+g(x),
pentru orice x 2 I;
def
-oricare ar … 2 K, f 2 K I de…nim funcţia f prin ( f )(x) = f (x),
pentru orice x 2 I.
În particular, dac¼a I = f1; : : : ; mg şi J = f1; : : : ; ng, atunci mulţimea
K I J , adic¼a mulţimea matricilor cu elemente din K, având m linii şi n coloane
(mulţime notat¼a prin Mm;n (K)) are structur¼a de spaţiu vectorial faţ¼a de oper-
aţiile obişnuite de adunare a matricelor şi înmulţirea matricilor cu scalari din
K.
Exemplul 1.1.3 Mulţimea numerelor complexe are structur¼a de spaţiu vector-
ial peste corpul numerelor reale în raport cu operaţiile de adunare a numerelor
complexe şi înmulţire a numerelor complexe cu numere reale.
Exemplul 1.1.4 Mulţimea polinoamelor de o nedeterminat¼a, cu coe…cienţi din
K, K[X], are o structur¼a de spaţiu vectorial peste K, în raport cu adunarea
polinoamelor şi înmulţirea polinoamelor cu scalari din K. La fel şi mulţimea
polinoamelor de o nedeterminat¼a, cu coe…cienţi din K de grad cel mult n, Kn [X],
este spaţiu vectorial peste K.
Exemplul 1.1.5 Dac¼a V este spaţiu vectorial peste K, atunci V este spaţiu
vectorial peste orice subcorp K 0 al lui K (K 0 K se numeşte subcorp al lui K
daca K 0 împreun¼a cu operaţiile de corp de pe K este tot corp). În particular,
C este spaţiu vectorial peste R şi peste Q. R este spaţiu vectorial peste Q.
Propoziţia 1.1.1 Fie V un spaţiu vectorial peste K. Atunci, avem:
a) x + y = y + x, oricare ar … x, y 2 V ;
b) Dac¼a 2 K şi x 2 V , atunci x = 0 dac¼a şi numai dac¼a = 0 sau
x = 0;
c) Dac¼a 2 K şi x 2 V , atunci ( ) x = ( x) = ( x).
Demonstraţie. a) Egalit¼aţile (1 + 1)(x + y) = (1 + 1)x + (1 + 1)y = x + x + y + y
şi (1 + 1)(x + y) = 1(x + y) + 1(x + y) = x + y + x + y, adev¼arate pentru orice
x, y 2 V implic¼a x + x + y + y = x + y + x + y, adic¼a x + y = y + x.
¼ SISTEM DE GENERATORI
1.2. LINIAR DEPENDENŢA. 5
b) Dac¼a = 0 avem x = 0x = (0 + 0)x = 0x + 0x, pentru orice x 2 V .

Atunci 0x = 0, pentru orice x 2 V . Dac¼a x = 0, atunci avem x = 0 =
(0 + 0) = 0 + 0, oricare ar … 2 K. Deci, 0 = 0.
Reciproc, ar¼at¼am c¼a dac¼a x = 0 atunci = 0 sau x = 0. Într-adev¼ar, dac¼a
1 1
avem 6= 0, atunci ( x) = 0 = 0 (ţinând cont de cele de mai sus) şi
1 1
( x) = ( )x) = 1x = x, de unde rezult¼a c¼a x = 0. Iar dac¼a = 0,
atunci e clar c¼a x = 0.
c) Mai întâi, din faptul c¼a x + ( 1)x = (1 + ( 1))x = 0x = 0, rezult¼a c¼a
x = ( 1)x.
Acum, pentru orice 2 K şi x 2 V avem ( ) x = (( 1) ) x = ( ( 1)) x =
(( 1) x) = ( x) şi ( ) x = (( 1) ) x = ( 1)( x) = ( x).
Corolarul 1.1.1 i) Dac¼a 2 K n f0g şi x, y 2 V , atunci x = y dac¼a şi

numai dac¼a x = y.
ii) Dac¼a , 2 K, 6= atunci x = x dac¼a şi numai dac¼a x = 0.
În continuare, cu excepţia situaţiilor în care se precizeaz¼

a altceva, prin corpul
comutativ K vom înţelege c¼ a este vorba despre corpul numerelor reale R sau
corpul numerelor complexe C.
1.2 Liniar dependenţ¼

a. Sistem de generatori
Fie V un spaţiu vectorial peste K şi S = fai ji 2 Ig V , unde I este o mulţime
oarecare de indici.
De…niţia 1.2.1 Spunem c¼a vectorul x este o combinaţie liniar¼

X a de vectori
din S dac¼a exist¼a scalarii i 2 K, i 2 I, astfel încât x = i
ai , unde
i2I
i
mulţimea fi 2 Ij 6= 0g este …nit¼a.
În particular, vectorul x este o combinaţie liniar¼ a de vectorii a1 , a2 , . . . ,

Xn
an 2 V dac¼ a scalarii 1 , 2 , : : :, n 2 K astfel încât x =
a exist¼ i
ai :
i=1
De exemplu, vectorul nul este o combinaţie liniar¼
a de orice vectori din S,
oricare ar … S V .
De…niţia 1.2.2 Mulţimea L(S) a tuturor combinaţiilor liniare de vectori din

S se numeşte acoperirea liniar¼
a (sau anvelopa liniar¼a) a lui S.
a S = fa1 ; a2 ; : : : ; an g, atunci
În particular, dac¼
( n )
X
i 1 2 n
L(S) = L(a1 ; a2 ; : : : ; an ) = ai ; ;:::; 2K :
i=1
Exemplul 1.2.1 În spaţiul aritmetic R2 , se consider¼a vectorii a1 = (1; 1) şi

a2 = (2; 1). Atunci acoperirea liniar¼a a sistemului fa1 ; a2 g este
1 2 1 2 1 2 1 2 1 2
L(a1 ; a2 ) = f a1 + a2 j ; 2 Rg = f( +2 ; + )j ; 2 Rg:
Vectorul x = (2; 2) 2 R2 se scrie ca o combinaţie liniar¼a de vectorii a1 ; a2

astfel:
2 4
x= a1 + a2 :
3 3
Propoziţia 1.2.1 Dac¼a b1 ; b2 ; : : : ; bm 2 L(a1 ; a2 ; : : : ; an ), atunci

L(b1 ; b2 ; : : : ; bm ) L(a1 ; a2 ; : : : ; an ).
Demonstraţie. Se ţine cont de faptul c¼

a pentru orice j = 1; : : : ; m avem
n
X
i i
bj = j ai , unde j 2 K, 1 j m, 1 i n.
i=1
Propoziţia 1.2.2 Dac¼a a 2 L(a1 ; a2 ; : : : ; an ), atunci

L(a1 ; a2 ; : : : ; an ) = L(a; a1 ; a2 ; : : : ; an ).
În particular, L(a1 ; a2 ; : : : ; an ) = L(0; a1 ; a2 ; : : : ; an ).
De…niţia 1.2.3 Sistemul …nit de vectori fa1 ; a2 ; : : : ; an g se numeşte liniar

dependent dac¼a exist¼a scalarii 1 ; 2 ; : : : ; n 2 K, nu toţi nuli, astfel încât
1
a1 + 2 a2 + + n an = 0. Se mai spune c¼a vectorii a1 ; a2 ; : : : ; an sunt
liniar dependenţi.
Dac¼a vectorii a1 ; a2 ; : : : ; an nu sunt liniar dependenţi, atunci spunem c¼a ei
sunt liniar independenţi (sau spunem c¼a sistemul fa1 ; a2 ; : : : ; an g V este
liniar independent). Altfel spus, vectorii a1 ; a2 ; : : : ; an sunt liniar independenţi
dac¼a egalitatea 1 a1 + 2 a2 + + n an = 0 are loc numai pentru 1 = 2 =
n
= = 0.
Exemplul 1.2.2 1. Vectorii e1 = (1; 0; 0), e2 = (0; 1; 0), e3 = (0; 0; 1) din

spaţiul aritmetic R3 sunt liniar independenţi. Într-adev¼ar, din 1 e1 + 2 e2 +
3
e3 = 0 rezult¼a ( 1 ; 2 ; 3 ) = (0; 0; 0) , adic¼a 1 = 2 = 3 = 0.
2. Vectorii a1 = (1; 1; 2), a2 = (2; 1; 1), a3 = (1; 2; 1) din spaţiul aritmetic
R3 sunt liniar dependenţi deoarece a1 a2 + a3 = 0, adic¼a exist¼a o combinaţie
liniar¼a nul¼a de aceşti vectori, în care nu toţi scalarii sunt nuli.
De…niţia 1.2.4 Sistemul arbitrar S = fai ji 2 Ig de vectori din V se numeşte

liniar dependent dac¼a exist¼a I1 I, …nit¼a, astfel ca subsistemul …nit S1 =
fai ji 2 I1 g s¼a …e liniar dependent. În caz contrar, sistemul S se numeşte liniar
independent.
Exemplul 1.2.3 Fie R[X] spaţiul vectorial real al polinoamelor de o nedeter-

minat¼a cu coe…cienţi reali. Sistemul S = fX i ji 2 Ng este liniar independent.
¼ ŞI DIMENSIUNE
1.3. BAZA 7
Propoziţia 1.2.3 i) Sistemul fag V este liniar independent dac¼a şi numai
dac¼a a 6= 0.
ii) Un sistem de vectori ai unui spaţiu vectorial care conţine vectorul nul
este liniar dependent.
iii) Orice sistem de vectori care conţine un sistem de vectori liniari depen-
denţi este liniar dependent.
iv) Orice sistem de vectori care este conţinut într-un sistem liniar indepen-
dent este liniar independent.
Propoziţia 1.2.4 Vectorii a1 ; a2 ; : : : ; an 2 V sunt liniar dependenţi dac¼a şi

numai dac¼a cel puţin unul dintre ei se scrie ca o combinaţie liniar¼a a celorlalţi.
Demonstraţie. Presupunem c¼ a vectorii a1 ; a2 ; : : : ; an sunt liniar dependenţi.

a scalarii 1 , ..., n 2 K, nu toţi nuli, astfel ca 1 a1 + 2 a2 +
Atunci, exist¼ +
n i P n
j i
an = 0. Dac¼a, de pild¼
a, 6= 0, atunci ai = ( ( ) 1 )aj .
j=1; j6=i
P
n
j 1 i 1
Reciproc, dac¼
a ai = aj , atunci a1 + + ai 1 + ( 1)ai +
j=1; j6=i
i+1
ai+1 + + n an = 0, adic¼ a a1 ; a2 ; : : : ; an sunt liniar dependenţi (deoarece
exist¼
a o combinaţie liniar¼
a nul¼
a de a1 ; a2 ; : : : ; an în care nu toţi scalarii sunt
nuli).
De…niţia 1.2.5 Spunem c¼a sistemul S de vectori din V este un sistem de

generatori pentru V dac¼a orice vector x 2 V se scrie ca o combinaţie liniar¼a
de vectori din S (cu alte cuvinte, dac¼a V = L(S)).
În cazul particular S = fa1 ; a2 ; : : : ; an g spunem c¼a vectorii a1 ; a2 ; : : : ; an
genereaz¼ a spaţiul vectorial V , adic¼a V = L(a1 ; a2 ; : : : ; an ).
Observaţia 1.2.1 i) Orice spaţiu vectorial V posed¼a cel puţin un sistem de

generatori, de exemplu chiar V .
ii) Dac¼a V = L(S) şi S S 0 atunci V = L(S 0 ).
Exemplul 1.2.4 Vectorii a1 = (1; 1), a2 = (2; 1) genereaz¼a spaţiul vectorial

aritmetic R2 , deoarece oricare ar … x = (x1 ; x2 ) 2 R2 avem x = 1 a1 + 2 a2 ,
1 2 1 2
unde 1 = x 32x şi 1 = x +x 3 .
Uneori vom folosi convenţia lui Einstein (sau regula indicilor muţi ). Astfel,
n
X X
i
în loc de ai vom scrie i ai , 1 i n sau în loc de i
ai vom scrie i ai ,
i=1 i2I
i 2 I. Atunci când se subînţelege mulţimea valorilor pe care le ia indicele de
sumare i vom scrie simplu i ai .
1.3 Baz¼
a şi dimensiune
Propoziţia 1.3.1 Fie a1 , a2 , ..., an vectori ai spaţiului vectorial V şi b1 , b2 ,
...,bm 2 L(a1 ; a2 ; : : : ; an ) vectori liniar independenţi. Atunci, m n.
Demonstraţie. Presupunem prin absurd c¼ a m > n. Deoarece b1 , b2 , ...,bm 2

Pn
j
L(a1 ; a2 ; : : : ; an ), rezult¼
a c¼
a oricare ar … i = 1; : : : ; m, avem bi = i aj .
j=1
am sistemul de n ecuaţii liniare şi omogene, cu necunoscutele x1 , ...,
Consider¼
m
x , 8 1 1
>
> x + 12 x2 + + 1m xm = 0
< 12 1 2 2
1x + 2x + + 2m xm = 0
>
> :::::::::::::::::::::::::::::::::
: n 1 n 2
1x + 2x + + nm xm = 0
Din presupunerea c¼ a m > n rezult¼ a c¼a acest sistem are şi soluţii nebanale
(deoarece rangul matricii sistemului este mai mic strict decât num¼ arul de ne-
1 m Pm
i
cunoscute). Dac¼ a ( ;:::; ) este o astfel de soluţie nebanal¼
a, atunci bi =
! i=1
Pm
i P
n
j P
n P
m
j i Pn
i aj = i aj = 0aj = 0. Contradicţie cu liniar
i=1 j=1 j=1 i=1 j=1
independenţa vectorilor b1 ; b2 ; : : : ; bm . Deci, presupunerea facut¼
a este fals¼
a şi
astfel avem m n.
Corolarul 1.3.1 Dac¼a a1 ; a2 ; : : : ; an 2 V , iar b1 , b2 , ...,bm 2 L(a1 ; a2 ; : : : ; an )

cu m > n, atunci b1 ; b2 ; : : : ; bm sunt liniar dependenţi.
De…niţia 1.3.1 Sistemul B de vectori din spaţiul vectorial V se numeşte baz¼

a
pentru V dac¼a este liniar independent şi sistem de generatori pentru V .
Exemplul 1.3.1 1. Vectorii e1 = (1; 0; 0), e2 = (0; 1; 0), e3 = (0; 0; 1) din

spaţiul aritmetic R3 constituie o baz¼a pentru acest spaţiu vectorial. De aseme-
nea, sistemul B = fe1 = (1; 0; : : : ; 0); e2 = (0; 1; : : : ; 0); : : : ; en = (0; 0; : : : ; 1)g
este o baz¼a pentru spaţiul aritmetic K n , numit¼a baza canonic¼ a (sau natural¼a
sau standard) a lui K n .
2. Sistemul B = f1; X; X 2 g constituie o baz¼a pentru spaţiul vectorial al poli-
noamelor de o nedeterminat¼a, cu coe…cienţi reali, de grad cel mult 2, R2 [X], iar
B = f1; X; X 2 ; : : : ; X n ; : : :g este o baz¼a pentru spaţiul vectorial al polinoamelor
de o nedeterminat¼a, cu coe…cienţi reali, R[X].
3. Vectorii Eij 2 Mm;n (K) , 1 i m, 1 j n, unde
0; dac¼a (i; j) 6= (k; l)

Eij (k; l) = ;
1; dac¼a (i; j) = (k; l)
oricare ar … k = 1; : : : ; m, l = 1; : : : ; n, constituie o baz¼a pentru spaţiul

vectorial Mm;n (K) al matricilor cu elemente din K, având m linii şi n coloane.
Teorema 1.3.1 (de existenţ¼ a a bazei) Orice spaţiu vectorial nenul (care nu
se reduce doar la vectorul nul) posed¼a cel puţin o baz¼a. Mai exact, din orice
sistem de generatori al lui V se poate extrage cel puţin o baz¼a.
¼ ŞI DIMENSIUNE
1.3. BAZA 9
Demonstraţie. Vom demonstra teorema numai în cazul când V admite un
sistem …nit de generatori, adic¼ a V este un spaţiu …nit generat. În acest sens,
…e B = fa1 ; a2 ; : : : ; am g un sistem de generatori pentru V . Având în vedere un
rezultat din secţiunea precedent¼ a putem presupune c¼ a toţi vectorii lui B sunt
nenuli. Pentru demonstraţie folosim metoda inducţiei matematice, dup¼ a m 1;
num¼ arul de vectori din B.
Etapa I (veri…carea): Pentru m = 1, este clar c¼ a B = fa1 g este o baz¼ a pentru
V , deoarece a1 6= 0, adic¼ a este a1 şi liniar independent.
Etapa a II-a (demonstraţia): Presupunem c¼ a în orice spaţiu generat de m 1
vectori exist¼ a cel puţin o baz¼ a şi vom demonstra c¼ a dac¼
a un spaţiu V este generat
de m vectori, a1 ; a2 ; : : : ; am , atunci acesta admite cel puţin o baz¼ a.
Avem dou¼ a situaţii:
a) a1 ; a2 ; : : : ; am sunt liniar independenţi şi atunci a1 ; a2 ; : : : ; am formeaz¼ ao
baz¼a pentru V , sau
b) a1 ; a2 ; : : : ; am sunt liniar dependenţi şi atunci cel puţin unul dintre ei
se poate scrie ca o combinaţie liniar¼ a de ceilalţi m 1 vectori. Astfel, V este
generat de m 1 vectori şi conform ipotezei de inducţie, rezult¼ a c¼ a V admite
cel puţin o baz¼ a.
Teorema 1.3.2 (bazei) Toate bazele unui spaţiu vectorial sunt formate din
acelaşi num¼ar de vectori.
Demonstraţie. Fie B1 = fa1 ; a2 ; : : : ; an g şi B2 = fb1 ; b2 ; : : : ; bm g dou¼ a baze

ale unui spaţiu vectorial V .
Presupunem c¼ a m > n. Aplicând corolarul de mai sus rezult¼ a c¼ a b1 ; b2 ; : : : ; bm
sunt liniar dependenţi. Absurd şi prin urmare presupunerea facut¼ a este fals¼ a.
Deci, m n. Analog, dac¼ a presupunem m < n şi aplic¼ am acelaşi corolar
obţinem c¼
a n m. În concluzie m = n.
Acum are sens urm¼ atoarea de…niţie:
De…niţia 1.3.2 Spunem c¼a spaţiul vectorial V are dimensiunea …nit¼ a n (şi
scriem dim V = n) dac¼a exist¼a o baz¼a a lui V format¼a din n vectori. În caz
contrar, spunem c¼a spaţiul vectorial V are dimensiunea in…nit¼ a şi scriem
dim V = 1.
Spaţiul nul V = f0g are, prin de…niţie, dimensiunea zero.
Când este pericol de confuzie, scriem dimK V = n, pentru V un spaţiu

vectorial peste K. A se vedea c¼
a dimC C = 1, iar dimR C = 2.
Exemplul 1.3.2 1. Spaţiul aritmetic R3 are dimensiunea 3, iar dim K n = n,

pentru orice corp comutativ K.
2. dim Rn [X] = n + 1, iar R[X] este un spaţiu vectorial de dimensiune
in…nit¼a.
3. dimC Cn = n, dimR Cn = 2n.
4. dim Mm;n (K) = mn, iar dimC Mm;n (C) = mn, dimR Mm;n (C) = 2mn.
De acum înainte când vom spune c¼

a un spaţiu vectorial are dimensiunea n
înţelegem c¼
a n este …nit.
Observaţia 1.3.1 Conform propoziţiei 1.3.1 avem ca dac¼a dim V = n, atunci

orice sistem din V format cu n + 1 sau mai mulţi vectori este liniar dependent.
1.4 Coordonatele unui vector relativ la o baz¼

a
Teorema 1.4.1 Fie V un spaţiu vectorial şi B = fa1 ; a2 ; : : : ; an g V . Atunci
B este baz¼a a lui V dac¼a şi numai dac¼a orice vector x 2 V se poate scrie în mod
unic ca o combinaţie liniar¼a de vectorii lui B, a1 ; a2 ; : : : ; an .
Demonstraţie. Fie B = fa1 ; a2 ; : : : ; an g o baz¼

a a lui V . Atunci, pentru orice
vector x 2 V , exist¼a scalarii x1 , ..., xn 2 K astfel încât x = x1 a1 + + xn an .

Dac¼a ar mai exista şi alţi scalari y , ..., y 2 K astfel încât x = y a1 + +y n an ,
1 n 1
Pn
atunci avem x1 a1 + + xn an = y 1 a1 + + y n an sau (xi y i )ai = 0. Din
i=1
liniar independenţa sistemului B rezult¼ a xi = y i , pentru orice i = 1; : : : ; n, adic¼
a
scrierea lui x ca o combinaţie liniar¼
a de vectorii bazei B este unic¼ a.
Reciproc, dac¼
a orice vector x din V se scrie în mod unic ca o combinaţie
liniar¼ a de vectorii sistemului B = fa1 ; a2 ; : : : ; an g, atunci este evident c¼ a B
este un sistem de generatori pentru V . R¼ amâne de aratat c¼ a B este şi sistem
liniar independent. Pentru aceasta, dac¼ a consider¼ am combinaţia liniar¼ a nul¼a
1
a1 + 2 a2 + + n an = 0 şi dac¼ a ţinem cont de ipotez¼ a şi de faptul c¼ a avem
şi 0a1 + 0a2 + + 0an = 0, rezult¼a 1= 2= = n = 0. Deci, B este o
baz¼ a a lui V .
Aşadar, dac¼a B = fa1 ; a2 ; : : : ; an g este o baz¼ a a lui V atunci orice vector

x 2 V se poate scrie în mod unic ca o combinaţie liniar¼ a de vectorii lui B, adic¼
a
a şi sunt unici scalarii x1 ; x2 ; : : : ; xn 2 K astfel ca
exist¼
x = x1 a1 + x2 a2 + + xn an :
De…niţia 1.4.1 Scalarii x1 ; x2 ; : : : ; xn unic determinaţi de vectorul x se numesc

coordonatele vectorului x în raport cu baza B.
Pentru simplitatea scrierii, în loc de x = x1 a1 + x2 a2 + + xn an vom

1 2 n 1 2 n t
eB = (x ; x ; : : : ; x ) sau, mai ales în relaţiile
scrie xB = (x ; x0; : : : ; x1 ) sau x
x1
B x2 C
B C
eB = B . C.
matriceale x
@ .. A
xn
Când nu este pericol de confuzie vom scrie x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) sau x
e =
(x1 ; x2 ; : : : ; xn )t .
¼
1.4. COORDONATELE UNUI VECTOR RELATIV LA O BAZA 11
Exemplul 1.4.1 1. În spaţiul vectorial aritmetic R3 , relativ la baza canonic¼a

B = fe1 = (1; 0; 0); e2 = (0; 1; 0); e3 = (0; 0; 1)g, orice vector x = (x1 ; x2 ; x3 ) are
drept coordonate chiar componentele sale x1 , x2 , x3 , deoarece x = x1 e1 + x2 e2 +
x3 e3 . Atunci, vectorul y = (1; 2; 7) , de 0 exemplu,
1 are coordonatele 1, 2, 7
1
relativ la baza canonic¼a B. Scriem x eB = @ 2 A.
7
2. Dac¼a P = 1 3X + 2X 2 2 R2 [X], atunci 1, 3, 2 sunt coordonatele lui
P relativ la baza B = f1; X; X 2 g a lui R2 [X].
3. Coordonatele polinomului P = X X 2 2 R[X], relativ la baza B =
f1; X; X 2 ; : : : ; X n ; : : :g, sunt 0, 1 , 1, 0 , ..., 0 ... .
Teorema 1.4.2 Fie V un spaţiu vectorial de dimensiune n. Atunci, orice sis-

tem de m < n vectori din V , liniar independenţi, se poate completa pân¼a la o
baz¼a a lui V .

a a lui V şi b1 ; b2 ; : : : ; bm vectori
liniar independenţi în V . Este clar c¼ a sistemul format cu vectorii b1 , b2 , ..., bm ,

a1 , a2 , ..., an este un sistem de generatori pentru V , care este liniar dependent
(m + n > n = dim V ). Atunci, cel puţin unul dintre ei se scrie ca o combinaţie
liniar¼ a de restul vectorilor din sistem. Cum b1 ; b2 ; : : : ; bm sunt liniar indepen-
denţi, avem c¼ a un astfel de vector nu se poate alege dintre b1 ; b2 ; : : : ; bm . Fie
ai primul vector dintre b1 , b2 , ..., bm , a1 , a2 , ..., an , care se scrie ca o com-
binaţie liniar¼ a de ceilalţi. Atunci, avem c¼ a V = L(b1 ; b2 ; : : : ; bm ; a1 ; a2 ; : : : ; an )
= L(b1 ; b2 ; : : : ; bm ; a1 ; : : : ; ai 1 ; ai+1 ; : : : ; an ) şi sunt posibile dou¼ a situaţii:
1) b1 ; b2 ; : : : ; bm ; a1 ; : : : ; ai 1 ; ai+1 ; : : : ; an sunt liniar independenţi şi atunci
ei formeaz¼ a baza cautat¼ a, sau
2) b1 ; b2 ; : : : ; bm ; a1 ; : : : ; ai 1 ; ai+1 ; : : : ; an sunt liniar dependenţi şi atunci se
reia procedeul de mai sus eliminând pe rând câte unul dintre vectorii ai+1 ; : : : ; an
pân¼ a când se obţine un sistem de generatori ai lui V care conţine vectorii
b1 ; b2 ; : : : ; bm şi este şi sistem liniar independent (este limpede c¼ a trebuie elim-
inaţi m vectori dintre a1 ; a2 ; : : : ; an ). Aceasta este baza cautat¼ a, obţinut¼ a prin
completarea sistemului liniar independent b1 ; b2 ; : : : ; bm .
Propoziţia 1.4.1 Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune …nit¼a n şi

S = fa1 ; a2 ; : : : ; an g V . Atunci urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente:
a) S este o baz¼a a lui V ;
b) S este un sistem de generatori pentru V ;
c) S este un sistem liniar independent.
Teorema 1.4.3 Condiţia necesar¼a şi su…cient¼a ca m vectori ai unui spaţiu vec-
torial V de dimensiune n (m n) s¼a …e liniar independenţi este ca rangul ma-
tricei formate (pe coloane) cu coordonatele acestor vectori într-o baz¼a oarecare
a spaţiului s¼a …e egal cu m.

a a lui V , iar b1 ; b2 ; : : : ; bm
P
n
i
vectori ai lui V (m n) astfel încât bj = j ai
oricare ar … j = 1; : : : ; m.
i=1 !
P
m
j 1 m P
n P
m
j i
Dac¼
a bj = 0 , cu , ... , 2 K, atunci j ai = 0 şi cum
j=1 i=1 j=1
P
m
i j
B este un sistem liniar independent rezult¼
a c¼
a j = 0, oricare ar … i =
j=1
1; : : : ; n. Obţinem astfel un sistem omogen de n ecuaţii liniare cu m necunoscute
1
, ... , m care are numai soluţia banal¼a ( 1 ; : : : ; m ) = (0; : : : ; 0) dac¼
a şi numai
dac¼ a rangul matricei sale ij i=1;n; j=1;m este egal cu m.
În continuare, consider¼am dou¼a baze B = fa1 ; a2 ; : : : ; an g şi B 0 = fb1 ; b2 ; : : : ; bn g
Pn
j
ale unui spaţiu vectorial V peste K, iar oricare ar … i = 1; n, avem bi = i aj
j=1
P
n
i P
n P
n
j k
şi oricare ar … k = 1; n, avem ak = k bi . Atunci bi = i j bk , oricare
i=1 j=1 k=1
P
n
j k 1; dac¼
ai=k
k
ar … i = 1; n. Prin urmare, i j = i = sau BA = In ,
j=1 0; dac¼
a i 6= k
i
unde A = j i=1;n; j=1;n 2 Mn (K) este matricea pe ale c¼
arei coloane avem
coordonatele vectorilor bazei B 0 în raport cu baza B, iar B = ij i=1;n; j=1;n 2
Mn (K) este matricea pe ale c¼arei coloane avem coordonatele vectorilor bazei B
în raport cu baza B 0 . .
De…niţia 1.4.2 Matricea A, format¼a ca mai sus, se numeşte matricea de

trecere de la baza B la baza B 0 .
1
Propoziţia 1.4.2 Cu notaţiile de mai sus avem B = A . Mai mult, pentru
eB = Ae
orice x 2 V avem x xB0 sau
1
eB0 = A
x eB :
x (1)
1
P
n
Demonstraţie. Din BA = In este clar c¼
a B = A a x =
. Dac¼ xi ai şi
i=1
P
n P
n
j
x = y j bj atunci, din ai = i bj şi din unicitatea scrierii lui x, avem
j=1 j=1
P
n
j i
a yj =
c¼ ix , pentru toţi i = 1; n, ceea ce înseamn¼ a (y 1 ; : : : ; y n )t =
a c¼
i=1
B(x1 ; : : : ; x ) sau x
n t
eB0 = A 1 x
eB .
Relaţia (1) se numeşte formula de schimbare a coordonatelor unui vector
când se trece de la baza B la baza B 0 .
Exemplul 1.4.2 În spaţiul vectorial aritmetic R3 se consider¼a baza canon-

ic¼a B = fe1 ; e2 ; e3 g şi baza B 0 = fa1 ; a2 ; a3 g, unde a1 = (2; 1; 1), a2 =
(3; 1; 1), a3 = (1; 1; 1). Matricea de trecere de la baza B la baza B 0 este
¼
1.4. COORDONATELE UNUI VECTOR RELATIV LA O BAZA 13
0 1
2 3 1
A = @ 1 1 1 A, iar matricea de trecere de la baza B 0 la baza B este
1 1 1
0 1
1
A 1 . Dac¼a x = (1; 2; 7), atunci x eB = A 1 @ 2 A.
eB0 = A 1 x
7
Fie V un spaţiu vectorial real n-dimensional şi H = fB V jB baz¼

a a lui
V g.
De…niţia 1.4.3 Spunem c¼a bazele B1 , B2 2 H sunt la fel orientate (sau au

aceeaşi orientare şi scriem B1 B2 ) dac¼a determinantul matricii de trecere
de la baza B1 la baza B2 este pozitiv.
Propoziţia 1.4.3 Relaţia binar¼a este o relaţie de echivalenţ¼a pe H.
Demonstraţie. a) Cum determinatul lui In este pozitiv avem c¼ a B B, oricare

ar … B 2 H, adic¼ a este re‡exiv¼a.
b) Dac¼ a B1 B2 şi matricea de trecere de la baza B1 la baza B2 este A,
atunci B2 B1 deoarece determinantul matricii de trecere A 1 , de la baza B2
la baza B1 , este tot pozitiv (det A 1 = det1 A ). Astfel, relaţia este simetric¼
a.
c) Fie B1 , B2 , B3 2 H astfel c¼a B1 B2 şi B2 B3 , iar A este matricea de
trecere de la baza B1 la baza B2 şi B este matricea de trecere de la baza B2 la
baza B3 . Atunci B1 B3 , deoarece matrice de trecere de la baza B1 la baza
B3 este chiar AB , iar det(AB) = det A det B > 0. Rezult¼ a c¼
a este o relaţie
tranzitiv¼
a.
Deci este o relaţie de echivalenţ¼ a pe H.
Propoziţia 1.4.4 Mulţimea factor H= are dou¼a elemente.
Demonstraţie. Fie B1 , B2 2 H astfel ca B1 B2 . Fie B 2 H astfel încât

B B1 . Dac¼
a A este matricea de trecere de la baza B la baza B1 şi B este
matricea de trecere de la baza B1 la baza B2 , atunci matricea de trecere de la
baza B la baza B2 este AB. Cum det A < 0 si det B < 0, avem c¼ a det AB > 0
şi astfel B B2 .
Cele dou¼
a clase de echivalenţ¼
a care formeaz¼
a mulţimea factor H= se numesc
ari ale spaţiului vectorial V .
orient¼
De…niţia 1.4.4 Spunem c¼a spaţiul vectorial real V este orientat dac¼a am …xat
o orientare pe V , adic¼a o clas¼a de echivalenţ¼a de baze la fel orientate pe care le
vom numi baze pozitiv orientate. Bazele din cealalt¼a clas¼a de echivalenţ¼a se vor
numi baze negativ orientate (în raport cu orientarea …xat¼a).
1.5 Subspaţii vectoriale
Fie V un spaţiu vectorial peste K şi V1 o submulţime nevid¼

a a lui V .
De…niţia 1.5.1 V1 se numeşte subspaţiu vectorial al lui V dac¼a, împreun¼a

cu operaţiile spaţiului vectorial V , are o structur¼a de spaţiu vectorial peste K.
Propoziţia 1.5.1 V1 este subspaţiu vectorial al lui V dac¼a şi numai dac¼a
x + y 2 V1 , pentru orice , 2 K şi orice x, y 2 V1 .
Demonstraţie. Dac¼ a V1 este subspaţiu vectorial al lui V , atunci din buna

de…nire a operaţiilor de spaţiu vectorial pe V1 rezult¼ a c¼
a x + y 2 V1 , 8 ,
2 K, x, y 2 V1 .
Reciproc, dac¼ a avem c¼ a x + y 2 V1 , 8 , 2 K, x, y 2 V1 , atunci pentru
= 1 şi = 1 obţinem c¼ a x y 2 V1 , 8x, y 2 V1 , adic¼ a (V1 ; +) este un
subgrup al lui (V; +) şi prin urmare este grup. Apoi axiomele i)-iv) din II)
din de…niţia spaţiului vectorial sunt veri…cate în mod evident şi pentru vectorii
din V1 . În concluzie, V1 este spaţiu vectorial peste K, în raport cu operaţiile
spaţiului vectorial V .
Exerciţiul 1.5.1 1. Ar¼ataţi c¼a pentru orice sistem de vectori S din V avem
c¼a L(S) este subspaţiu vectorial al lui V .

2. Dac¼a a1 ; a2 ; : : : ; am 2 V , atunci ar¼ataţi c¼a dim L(a1 ; a2 ; : : : ; am ) m.
Pentru orice sistem S V , L(S) se mai numeşte subspaţiul generat de

sistemul de vectori S. În particular, L(a1 ; a2 ; : : : ; am ) se numeşte subspaţiul
generat de vectorii a1 ; a2 ; : : : ; am .
Exemplul 1.5.1 1. Spaţiul nul f0g şi spaţiul vectorial V sunt subspaţii vecto-
riale ale lui V , numite subspaţii improprii ale lui V .
2. Mulţimea V1 = f(x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 jx1 = 0g este un subspaţiu vectorial al
lui R3 .
3. Mulţimea V2 = f(x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 jx2 = 0; x3 = 0g este un subspaţiu
vectorial al lui R3 .
4. În spaţiul vectorial Mn (K) mulţimea matricilor diagonale este un sub-
spaţiu vectorial.
5. Mulţimea matricilor p¼atratice de ordin n care sunt simetrice şi mulţimea
matricilor antisimetrice sunt subspaţii vectoriale ale spaţiului Mn (R).
6. Rn [X] = fP 2 R[X]j grad P ng este subspaţiu vectorial al spaţiului
vectorial real R[X].
Propoziţia 1.5.2 Fie V1 un subspaţiu vectorial al lui V , de dimensiune …nit¼a

n. Atunci, dim V1 dim V .
1.5. SUBSPAŢII VECTORIALE 15
Demonstraţie. Fie m = dim V1 . Presupunem prin absurd c¼

a m > n. Din
de…niţia dimensiunii lui V1 rezult¼ a c¼

a exist¼
a în V1 o baz¼
a format¼a din m vectori.
Dar V1 V , ceea ce înseamn¼ a c¼ a în V exist¼ a m vectori liniar independenţi,
iar m > dim V = n. Contradicţie cu de…niţia dimensiunii lui V . Atunci,
presupunerea f¼ acut¼
a este fals¼
a şi deci, m n.
Fie V1 , V2 subspaţii vectoriale ale lui V . De…nim urm¼ atoarele submulţimi

ale lui V :
V1 + V2 = fx 2 V j9x1 2 V1 şi x2 2 V2 astfel ca x = x1 + x2 g =
= fx1 + x2 jx1 2 V1 şi x2 2 V2 g, V1 \ V2 = fx 2 V jx 2 V1 şi x 2 V2 g:
Propoziţia 1.5.3 V1 + V2 şi V1 \ V2 sunt subspaţii vectoriale ale lui V .
Demonstraţie. Fie x = x1 + x2 şi y = y 1 + y 2 din V1 + V2 , iar , 2 K.
Atunci x+ y = (x1 +x2 )+ (y 1 +y 2 ) = ( x1 + y 1 ) +( x2 + y 2 ) 2 V1 +V2 ,

adic¼
a V1 + V2 este subspaţiu al lui V .
Cu uşurinţ¼
a se poate proba c¼a V1 \ V2 este subspaţiu vectorial al lui V .
V1 + V2 se numeşte suma subspaţiilor V1 şi V2 , iar V1 \ V2 se numeşte inter-

secţia subspaţiilor V1 şi V2 .
Exemplul 1.5.2 1. Dac¼a în spaţiul vectorial aritmetic R3 consider¼am sub-
spaţiile vectoriale V1 = f(x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 jx1 = 0g şi V2 = f(x1 ; x2 ; x3 ) 2
R3 jx2 = 0; x3 = 0g, atunci suma lor este V1 + V2 = R3 , iar intersecţia lor este
V1 \ V2 = f0g:
a 0 0 0
2. Fie V1 = ja 2 R şi V2 = jb 2 R submulţimi
0 0 0 b
în M2 (R). Este clar c¼a V1 şi V2 sunt subspaţii vectoriale ale spaţiului vectorial
a 0
M2 (R) şi suma lor este V1 +V2 = ja; b 2 R , iar intersecţia V1 \V2
0 b
este subspaţiul nul al lui M2 (R).
Exerciţiul 1.5.2 1. Ar¼ataţi c¼a, în general, reuniunea a dou¼a subspaţii, V1 [V2 ,
nu este un subspaţiu vectorial al lui V . Mai mult, ar¼ataţi c¼a V1 [V2 este subspaţiu
vectorial dac¼a şi numai dac¼a V1 V2 sau V2 V1 .
2. Ar¼ataţi c¼a V1 + V2 = L(V1 [ V2 ), oricare ar … subspaţiile V1 , V2 .
De…niţia 1.5.2 Spunem c¼a suma V1 + V2 este sum¼ a direct¼ a dac¼a orice vector
x 2 V1 + V2 se scrie în mod unic sub forma x = x1 + x2 , cu x1 2 V1 şi x2 2 V2 .
Vom scrie V1 V2 în loc de V1 + V2 .
Propoziţia 1.5.4 Fie V1 , V2 dou¼a subspaţii vectoriale ale lui V . Atunci, ur-
m¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente:
a) V1 \ V2 = f0g;
b) suma subspaţiilor V1 , V2 este sum¼a direct¼a.
Demonstraţie. a))b) Fie x 2 V1 + V2 astfel încât x = x1 + x2 şi x = y 1 + y 2 ,

cu x1 , y 1 2 V1 şi x2 , y 2 2 V2 . Atunci, x1 + x2 = y 1 + y 2 , adic¼
a x1 y 1 = y 2 x2 .
Cum x1 y 1 2 V1 , y 2 x2 2 V2 , rezult¼ a c¼
a x1 y 1 , y 2 x2 2 V1 \V2 = f0g. Prin
urmare x1 = y 1 şi x2 = y 2 , adic¼ a scrierea este unic¼a şi astfel V1 + V2 = V1 V2 .
b))a) Fie x 2 V1 \ V2 . Atunci x = x + 0 2 V1 V2 şi x = 0 + x 2 V1 V2 .
Din unicitatea scrierii lui x, rezult¼ a c¼a x = 0. Prin urmare V1 \ V2 f0g. Cum
incluziunea f0g V1 \ V2 este evident¼ a, rezult¼
a c¼
a V1 \ V2 = f0g.
De…niţia 1.5.3 Subspaţiile vectoriale V1 , V2 se numesc suplimentare (sau

complementare) dac¼a V = V1 V2 .
În acest caz, V1 se numeşte suplimentul lui V2 în V , iar V2 se numeşte
suplimentul lui V1 în V .
Exemplul 1.5.3 În spaţiul vectorial aritmetic R3 subspaţiile V1 = f(x1 ; x2 ; x3 ) 2

R3 jx1 = 0g şi V2 = f(x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 jx2 = 0; x3 = 0g sunt suplimentare.
Teorema 1.5.1 Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune …nit¼a n şi

V1 , V2 dou¼a subspaţii vectoriale ale lui V . Atunci, V = V1 V2 dac¼a şi numai
dac¼a sunt îndeplinite condiţiile:
i) V1 \ V2 = f0g;
ii) dim V = dim V1 + dim V2 .
Demonstraţie. Dac¼ a V1 V2 = V , atunci V1 \ V2 = f0g, conform propoz-

iţiei anterioare. R¼ amâne de ar¼ atat c¼
a are loc a doua condiţie. Fie B1 =
fa1 ; : : : ; ap g o baz¼ a a lui V1 şi B2 = fb1 ; : : : ; bq g o baz¼ a a lui V2 . Fie B =
fa1 ; : : : ; ap ; b1 ; : : : ; bq g V . Vom ar¼ ata c¼
a B este o baz¼ a pentru V şi astfel
dim V = p + q = dim V1 + dim V2 .
Fie 1 a1 + + p ap + 1 b1 + + q bq = 0. Ţinând cont de unicitatea scrierii
vectorului nul din V , 0 = 0 + 0 2 V1 V2 = V rezult¼ a 1 a1 +
a c¼ + p ap =
1 q
0 şi b1 + + bq = 0.Cum B1 şi B2 sunt, în particular, sisteme liniar
independente, avem c¼ a 1= = p = 0 şi 1 = = q = 0. Astfel, B este
sistem liniar independent.
Fie x 2 V . Atunci exist¼ a x1 2 V1 şi x2 2 V2 astfel ca x = x1 + x2 . Dar
Pp
i
P
q
j Pp
i
Pq
j
x1 = ai şi x2 = bj . Rezult¼
a c¼
ax= ai + bj , adic¼
a B este
i=1 j=1 i=1 j=1
sistem de generatori pentru V . În concluzie, B este baz¼ a pentru V .
Reciproc, dac¼ a presupunem îndeplinite condiţiile i) şi ii), atunci pentru a
ar¼ata c¼
a V = V1 V2 este su…cient s¼ a ar¼at¼
am c¼
a V = V1 + V2 , deoarece condiţia
i) ne asigur¼a c¼
a suma subspaţiilor V1 şi V2 este sum¼ a direct¼
a.
Dac¼a B1 = fa1 ; : : : ; ap g o baz¼ a a lui V1 şi B2 = fb1 ; : : : ; bq g o baz¼
a a lui
V2 , atunci B = fa1 ; : : : ; ap ; b1 ; : : : ; bq g este un sistem liniar independent în V ,
Pp
i
Pq
j P
p
i
Pq
j
pentru c¼ a din ai + bj = 0 sau ai = bj , avem c¼
a atât
i=1 j=1 i=1 j=1
P
p
i
P
q
j P
p
i
ai cât şi bj fac parte din V1 \ V2 = f0g, adic¼
a ai = 0 şi
i=1 j=1 i=1
P
q
j 1 p 1 q
bj = 0 ceea ce implic¼
a = = = 0 şi = = = 0.
j=1
Din faptul c¼a dim V = p + q şi B este un sistem liniar independent format
din p + q vectori, rezult¼ a c¼
a B este o baz¼ a pentru V . Prin urmare, pentru orice
x 2 V exist¼ a 1 ; : : : ; p , 1 ; : : : ; q 2 K astfel încât x = i ai + j bj , 1 i p,
1 j q, adic¼
a pentru orice x 2 V exist¼ a x1 = i ai 2 V1 şi x2 = j bj 2 V2
astfel ca x = x1 + x2 . Deci, V = V1 + V2 .
Fie V1 , V2 dou¼ a subspaţii vectoriale ale lui V astfel încât V = V1 V2 .

Fie x 2 V . Atunci, exist¼ a şi sunt unici vectorii x1 2 V1 şi x2 2 V2 astfel ca
x = x1 + x2 . Vectorul x1 din aceast¼ a scriere se numeşte proiecţia lui x pe V1
de-a lungul lui V2 , iar vectorul x2 se numeşte proiecţia lui x pe V2 de-a lungul
lui V1 .
Exemplul 1.5.4 Dac¼a x = (3; 1; 2) 2 R3 şi consider¼am subspaţiile supli-

mentare V1 = f(x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 jx1 = 0g şi V2 = f(x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 jx2 =
0; x3 = 0g, atunci proiecţia lui x pe V1 de-a lungul lui V2 este x1 = (0; 1; 2),
iar x2 = (3; 0; 0) este proiecţia lui x pe V2 de-a lungul lui V1 .
Acum prezent¼
am (doar ca enunţ) un rezultat foarte util în aplicaţii:
Teorema 1.5.2 (Formula lui Grassman) Fie V un spaţiu vectorial peste K,

de dimensiune …nit¼a şi V1 , V2 dou¼a subspaţii vectoriale ale sale. Atunci
dim(V1 + V2 ) = dim V1 + dim V2 dim(V1 \ V2 ):
Exerciţiul 1.5.3 Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune …nit¼a n şi

V1 , V2 dou¼a subspaţii vectoriale ale sale de dimensiuni p, respectiv q. Ar¼ataţi
c¼a dac¼a p + q > n, atunci V1 şi V2 au în comun cel puţin un vector nenul.
Observaţia 1.5.1 Mulţimea H a tuturor soluţiilor unui sistem de m ecuaţii

liniare omogene cu n necunoscute, cu coe…cienţi din K, formeaz¼a un subspaţiu
vectorial al spaţiului aritmetic K n . Mai mult, dim H = n rangA, unde A este
matricea sistemului omogen. Demonstrarea acestor a…rmaţii nu este complicat¼a.
Totuşi, este mult mai clar şi mai util s¼a o ilustr¼am pe exemple concrete.
Exemplul 1.5.5 În spaţiul aritmetic R4 se d¼a mulţimea

x1 + x2 x3 + x4 = 0;
V1 = x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) 2 R4
x1 + x2 x3 + x4 = 0:
a) Ar¼ataţi c¼a V1 este un subspaţiu vectorial al lui R4 ;

b) Determinaţi o baz¼a pentru V1 şi dim V1 ;
c) Ar¼ataţi c¼a sistemul
B 0 = fa1 = (1; 0; 1; 0); a2 = (1; 1; 0; 0); a3 = (0; 1; 1; 0); a4 = (0; 0; 1; 1)g

este o baz¼a pentru R4 şi g¼asiţi coordonatele vectorului x = (1; 1; 1; 1) relativ
la noua baz¼a B 0 ;
d) G¼asiţi un supliment V2 pentru subspaţiul V1 în R4 .
Rezolvare:
a) Fie ; 2 R şi x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) , y = (y 1 ; y 2 ; y 3 ; y 4 ) 2 V1 , arbitrar
…xate. Atunci:
( x1 + y 1 ) + ( x2 + y 2 ) ( x3 + y 3 ) + ( x4 + y 4 ) = (x1 + x2 x3 +
x4 ) + (y 1 + y 2 y 3 + y 4 ) = 0 + 0 = 0 şi analog x + y = ( x1 + y 1 ; x2 +
y 2 ; x3 + y 3 ; x4 + y 4 ) veri…c¼a şi a doua ecuaţie din sistemul omogen. Prin
urmare x + y 2 V1 şi astfel V1 este subspaţiu vectorial al lui R4 .
b) Matricea sistemului este
1 1 1 1
A= şi are rangul 2:
1 1 1 1
Atunci, dim V1 = 4 rangA = 2 . O baz¼a a lui V1 este format¼a cu dou¼a soluţii
particulare ale sistemului omogen, care s¼a …e liniar independente.
Notând x3 = şi x4 = obţinem,
x1 + x2 =
x1 + x2 =
şi de aici soluţia general¼a x = (0; ; ; ) , ; 2 R sau x = (0; 1; 1; 0) +
(0; 1; 0; 1) .
Dac¼a not¼am b1 = (0; 1; 1; 0) şi b2 = (0; 1; 0; 1), rezult¼a c¼
a V1 = L(1b1 ; b2 ) .
0
0 0
B 1 1 C
Deoarece fb1 ; b2 g este sistem liniar independent (vezi rang @ B C = 2)
1 0 A
0 1
rezult¼a c¼a B1 = fb1 ; b2 g este baz¼a pentru V1 .
0
c) Rangul matricei A1 , pe ale c¼arei coloane avem coordonatele vectorilor din B ,
în raport cu baza canonic¼a B = fei ji = 1; 4g a lui R4 ,
0 1
1 1 0 0
B 0 1 1 0 C
A1 = B @ 1 0 1 1 A
C
0 0 0 1
este 4 . Prin urmare B 0 este sistem liniar independent în spaţiul 4-dimensional
R4 şi astfel este baz¼a pentru R4 .
Coloana cu coordonatele lui x = (1; 1 1; 1) relativ la baza B 0 se g¼aseşte din
~B0 = A1 1 x
relaţia x ~B , A1 …ind matricea de trecere de la baza B la baza B 0 .
Inversa matricei A1 este
0 1
1=2 1=2 1=2 1=2
B 1=2 1=2 1=2 1=2 C
A1 1 = B@ 1=2 1=2
C
1=2 1=2 A
0 0 0 1
~B0 = A1 1 (1; 1; 1; 1)t = ( 1; 2; 1; 1)t sau x = a1 + 2a2 a3 + a4 .

şi astfel x
d) Complet¼am baza lui V1 , B1 = fb1 ; b2 g , pân¼a la o baz¼a a lui R4 cu vectorii
b3 = (1; 1; 1; 0); b4 = (0; 0; 0; 1) . Într-adev¼ar, rangul matricei
0 1
0 0 1 0
B 1 1 1 0 C
B C
@ 1 0 1 0 A
0 1 0 1
este 4 şi astfel fb1 ; b2 ; b3 ; b4 g este baz¼a.

Consider¼am subspaţiul vectorial generat de b3 şi b4 , V2 = L(b3 ; b4 ) . Atunci,
dim V1 + dim V2 = 2 + 2 = 4 = dim R4 .
Cum R4 = L(b1 ; b2 ; b3 ; b4 ) rezult¼a c¼a pentru orice vector x din R4 , exist¼a
scalarii reali i , (i = 1; 4) , astfel încât x = 1 b1 + 2 b2 + 3 b3 + 4 b4 şi
prin urmare orice vector x se poate scrie x = x1 + x2 cu x1 = 1 b1 + 2 b2 2 V1
şi x2 = 3 b3 + 4 b4 2 V2 . Deci, R4 = V1 + V2 . Din aceast¼a relaţie şi din faptul
c¼a dim V1 + dim V2 = dim R4 rezult¼a c¼a V1 V2 = R4 . Prin urmare, V2 este
un supliment al lui V1 în R4 .
Exemplul 1.5.6 În spaţiul aritmetic R4 se dau subspaţiile vectoriale

8 8 9
< < 2x1 + x2 + 3x3 x4 = 0 =
V1 = x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) 3x1 + 2x2 2x4 = 0
: : 1 2 3 ;
3x + x + 9x x4 = 0
6x1 9x2 x3 = 0
V2 = x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 )
x2 + x4 = 0
a) Ar¼ataţi c¼a V1 V2 = R4 ;
b) Determinaţi proiecţia vectorului x = (1; 1; 1; 0) pe subspaţiul V1 de-a lungul
subspaţiului V2 .
Rezolvare:
a) Matricea primului sistem liniar omogen,
0 1
2 1 3 1
A1 = @ 3 2 0 2 A
3 1 9 1
are rangul 2 şi soluţia sa este de forma x = (3 ; 9 + ; ; ) , ( ; 2 R) sau

x = a1 + a2 , unde a1 = (3; 9; 1; 0) şi a2 = (0; 1; 0; 1) sunt dou¼a soluţii liniar
independente. Deci V1 = L(a1 ; a2 ) şi dim V1 = 2 cu B1 = fa1 ; a2 g baz¼a.
Matricea celui de-al doilea sistem liniar omogen,
6 9 1 0
A2 =
0 1 0 1
are rangul 2 şi soluţia sa este de forma x = ( 61 3

2; ; ; ) , ( ; 2 R) sau
1 1
x = 6 a3 + 2 a4 , unde a3 = (1; 0; 6; 0) şi a4 = ( 3; 2; 0; 2) sunt dou¼a soluţii
liniar independente. Deci, V2 = L(a3 ; a4 ) şi dim V2 = 2 cu B2 = fa3 ; a4 g baz¼a.

Deoarece rangul matricei
0 1
3 0 1 3
B 9 1 0 2 C
B C
@ 1 0 6 0 A
0 1 0 2
este 4, rezult¼a c¼a B 0 = fa1 ; a2 ; a3 ; a4 g este o baz¼a a lui R4 . Astfel, R4 = V1 +V2 .
Se mai poate ar¼ata c¼a V1 \ V2 = f0g . Într-adev¼ar, dac¼a x = 1 a1 + 2 a2 =
3
a3 + 4 a4 2 V1 \ V2 , atunci avem 1 a1 + 2 a2 3
a3 4
a4 = 0 şi de aici
1 2 3 4
obţinem = = = = 0 sau x = 0 .
Deci V1 V2 = R4 .
b) Conform punctului a), avem scrierea unic¼a: x = x1 + x2 cu x1 2 V1 şi
x2 2 V2 .
Proiecţia lui x = (1; 1; 1; 0) pe V1 de-a lungul lui V2 este x1 = 1 a1 + 2 a2 .
Pentru a g¼asi pe x1 , lu¼am x2 = 3 a3 + 4 a4 şi determin¼am scalarii i ; i = 1; 4
din relaţia
(1; 1; 1; 0) = 1 (3; 9; 1; 0) + 2 (0; 1; 0; 1) + 3 (1; 0; 6; 0) + 4 ( 3; 2; 0; 2)
sau (1; 1; 1; 0) = 3 1 + 3 3 4 ; 9 1 + 2 2 4 ; 1 + 6 3 ; 2 + 2 4 .
Rezolv¼am sistemul liniar
8
>
> 3 1+ 3 3 4 = 1
<
9 1+ 2 2 4 = 1
1 3
>
> + 6 = 1
: 2
+2 4 = 0
19 28 16 14 19
şi obţinem 1 = 115 ; 2 = 115 ; 3
= 115 ;
4
= 115 , de unde x1 = 115 a1 +
28 1
a
115 2 = 115 (57; 143; 19; 28) .
1.6 Probleme propuse spre rezolvare

p p p
1. Fie mulţimea V = fa + b 2 + c 3 + d 5ja; b; c; d 2 Qg. Ar¼ ataţi c¼
a pe V
se poate introduce o structur¼a de spaţiu vectorial peste corpul numerelor
raţionale Q, în raport cu adunarea numerelor reale şi în raport cu în-
mulţirea cu numere raţionale a numerelor reale. Cât este dimQ V ? Dar
dimQ R ?
2. Fie V = (0; 1). Dac¼
a de…nim legea de compoziţie intern¼
a ” ” pe V ,
def
x y = xy şi legea de compoziţie extern¼ a ” ” pe V , cu scalari din R
def
(sau Q), x = x , atunci ar¼
ataţi c¼
a (V; ; ) este un spaţiu vectorial
peste R (sau Q). Cât este dimQ V ? Dar dimR V ?
3. Stabiliţi care dintre urm¼
atoarele sisteme de vectori din spaţiul vectorial
aritmetic R3 sunt liniar independente:
a) fa1 = (1; 2; 3); a2 = (2; 3; 1); a3 = (3; 1; 2)g;
b) fb1 = (1; 3; 1); b2 = (0; 2; 1); b3 = ( 3; 1; 1)g.
1.6. PROBLEME PROPUSE SPRE REZOLVARE 21
4. Fie fv 1 ; v 2 ; v 3 g R3 , v 1 = (1; ; 0), v 2 = ( ; 1; 1), v 3 = (1; 0; ), 2 R.

a) S¼
a se a‡e 2 R astfel încât S = fv 1 ; v 2 ; v 3 g s¼
a formeze o baz¼a în R3 ;
p
b) Pentru = 2 s¼
a se extrag¼a din S o baz¼ a S 0 a subspaţiului vectorial
L(v 1 ; v 2 ; v 3 ):
a se determine 2 R astfel ca vectorii a = e1 e2 +4e3 , b = 2e1 3e2 +e3 ,
5. S¼
c = e1 + 2e2 + e3
a …e liniar dependenţi în spaţiul vectorial aritmetic R3 , unde fe1 ; e2 ; e3 g
s¼
este baz¼ a a lui R3 .
a canonic¼
6. În spaţiul vectorial real aritmetic R3 se dau vectorii a = ( 4; 9; 7), b =
(1; ; 5), c = (2; 1; ).
a) Pentru ce perechi de numere reale ( ; ) sistemul fa; b; cg formeaz¼
ao
a a lui R3 ?
baz¼
b) Pentru ce perechi de numere reale ( ; ) subspaţiul generat de a; b; c
are dimensiunea 2?
7. S¼a se arate c¼
a sistemele de vectori S1 = f(1; 1; 0), (1; 1; 1)g şi respec-
tiv S2 = f(9; 1; 5); (7; 1; 4)g din R3 , genereaz¼ a acelaşi subspaţiu
vectorial.
8. În spaţiul vectorial aritmetic R3 se dau vectorii v 1 = (3; 1; 0) , v 2 = (6; 3; 2)
, v 3 = (1; 3; 5). Se cere:
a) S¼
a se arate c¼
a v 1 ; v 2 ; v 3 formeaz¼ a în spaţiul R3 ;
a o baz¼
b) S¼
a se g¼
aseasc¼ a coordonatele vectorilor bazei canonice B = fe1 ; e2 ; e3 g
în noua baz¼a B 0 = fv 1 ; v 2 ; v 3 g.
9. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul comutativ K şi u, v, w trei vectori
liniari independenţi. Studiaţi liniar independenţa vectorilor u + v, v + w,
w + u în cazul în care corpul K este a) R; b) C; c) f0; 1g.
10. Fie Ms;n (R) = fA 2 Mn (R)jA = At g mulţimea matricilor simetrice de
ordinul n şi Mas;n (R) = fA 2 Mn (R)jA = At g mulţimea matricilor
antisimetrice de ordinul n.
a) Ar¼
ataţi c¼
a Ms;n (R), Mas;n (R) sunt subspaţii vectoriale ale lui Mn (R).
n(n+1) n(n 1)
b) Ar¼
ataţi c¼
a dim Ms;n (R) = 2 , Mas;n (R) = 2 .
c) Este adev¼
arat c¼
a Ms;n (R) Mas;n (R) = Mn (R)?
2 3
d) Determinaţi proiecţia matricei A = 2 M2 (R) pe Ms;2 (R)
2 4
de-a lungul lui Mas;2 (R).
11. Fie V un spaţiu vectorial real de dimensiune n 3 şi B = fu1 ; u2 ; :::; un g
o baz¼
a pentru V . Se consider¼a vectorii
v 1 = u1 ; v 2 = u2 ; v k = uk + k u1 + k u2 ; pentru k = 3; :::; n;
unde coe…cienţii reali k, k (k = 3; :::; n) sunt …xaţi arbitrar, în prealabil.

Ar¼ a sistemul de vectori B 0 = fv 1 ; v 2 ; :::; v n g formeaz¼
ataţi c¼ a o baz¼
a pentru
V . Scrieţi matricea de trecere de la baza B la baza B 0 .
a b
12. Fie a, b, a0 , b0 numere reale astfel încât rangul matricii este 2.
a0 b0
Dac¼ a subspaţiile vectoriale ale lui R , V1 = f(x ; x )jax1 +
a se consider¼ 2 1 2
bx = 0g şi V2 = f(x1 ; x2 )ja0 x1 +b0 x2 = 0g s¼

2
a V1 V2 = R2 . Ce
a se arate c¼
se poate spune despre submulţimile lui R , W1 = f(x ; x2 )jax1 +bx2 = 1g,
2 1
W2 = f(x1 ; x2 )ja0 x1 + b0 x2 = 1g?

13. Fie sistemul omogen de ecuaţii liniare
8 1
< x + x2 x3 = 0
1
x x + x3
2
+ 2x4 = 0 : (*)
: 1
x + x4 = 0
a V este mulţimea soluţiilor (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) pentru sistemul (*), atunci:

Dac¼
a) Ar¼ a V este un subspaţiu vectorial al lui R4 .
ataţi c¼
b) Determinaţi o baz¼
a a lui V şi dim V .
asiţi un supliment W pentru V în R4 .
c) G¼
d) Determinaţi proiecţia vectorului x = (1; 2; 2; 3) pe V de-a lungul lui W;
g¼
asit la c).
14. Ce condiţii trebuie s¼ a satisfac¼ a numerele reale a, b, c pentru ca vectorii
x = (1; a; a2 ), y = (1; b; b2 ), z = (1; c; c2 ) s¼ a pentru R3 ?
a formeze o baz¼
Dac¼ a a = 1, b = 0, c = 1 s¼ a se scrie vectorul u = (1; 7; 2) ca o combinaţie
liniar¼
a de vectorii x; y; z.
8 0 1 9
< x y =
15. Fie M = A = @ z 0 A jx; y; z 2 R . S¼ a se arate c¼a M este un
: ;
0 x+y
subspaţiu vectorial al lui M3;2 (R). G¼ asiţi o baz¼
a pentru M şi dim M ,
precum0 şi coordonatele
1 matricei
1 8
U = @ 3 0 A relativ la baza g¼ asit¼
a.
0 9
16. Fie n 2 N şi Rn [X] spaţiul vectorial real (n + 1)-dimensional al poli-
noamelor de grad cel mult n cu coe…cienţi reali, în nedeterminata X.
a) Ar¼ a B = f1; (1 + X); (2 + X)2 ; :::; (n + X)n g este o baz¼
ataţi c¼ a pentru
Rn [X].
b) Pentru n = 3, determinaţi matricea de trecere de la baza canonic¼
a
Bc = f1; X; X 2 ; :::; X n g la baza B.
c) Pentru n = 3, determinaţi coordonatele polinomului Q = X 3 + 1 relativ
la baza B.
Capitolul 2
Aplicaţii liniare
2.1 Noţiunea de aplicaţie liniar¼

a. Operaţii cu
aplicaţii liniare
Fie V , W dou¼
a spaţii vectoriale peste K.
De…niţia 2.1.1 Funcţia f : V ! W se numeşte aplicaţie liniar¼ a (sau mor-

…sm de spaţii vectoriale sau operator liniar) dac¼a
a) f este aditiv¼
a, adic¼a f (x + y) = f (x) + f (y), 8x; y 2 V ;
b) f este omogen¼ a, adic¼a f ( x) = f (x), 8 2 K,8x 2 V .
Dac¼a V = W , atunci spunem c¼a f este un endomor…sm al spaţiului vec-

torial V (sau operator liniar al lui V ).
Propoziţia 2.1.1 Funcţia f : V ! W este aplicaţie liniar¼a dac¼a şi numai dac¼a
c) f ( x+ y) = f (x)+ f (y), 8 ; 2 V , 8x; y 2 V (adic¼a, f este liniar¼ a)
Demonstraţie. Evident, din a) şi b) rezult¼a c). Reciproc, din c) rezult¼a a)
pentru = = 1 şi din c) rezult¼a b) pentru = 0.
Exemplul 2.1.1 1. Aplicaţia nul¼a : V ! W , (x) = 0, 8x 2 V , este o

aplicaţie liniar¼a, numit¼a aplicaţia nul¼ a sau mor…smul nul.
2. Aplicaţia 1V : V ! V , 1V (x) = x, 8x 2 V , este o aplicaţie liniar¼a,
numit¼a aplicaţia identic¼ a sau endomor…smul identic.
3. Aplicaţia f : Rn ! Rn 1 , de…nit¼a prin f (x) = (x1 + x2 ; x3 ; : : : ; xn ),
8x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 Rn , este o aplicaţie liniar¼a.
4. Dac¼a V1 , V2 sunt dou¼a subspaţii vectoriale ale lui V astfel încât V =
V1 V2 şi pi : V ! Vi , de…nit¼a prin pi (x) = xi , 8x = x1 + x2 2 V , xi 2 Vi
(i = 1; 2), atunci aplicaţiile p1 , p2 numite proiecţia lui V pe V1 de-a lungul
lui V2 , respectiv proiecţia lui V pe V2 de-a lungul lui V1 sunt aplicaţii
liniare.
23
24 CAPITOLUL 2. APLICAŢII LINIARE
5. Funcţia f : R3 [X] ! R2 [X], de…nit¼a prin f (P ) = P 0 , pentru orice P 2

R3 [X] (unde P 0 este polinomul asociat derivatei funcţiei polinomiale asociate
polinomului P ), este o aplicaţie liniar¼a.
Vom nota prin Hom(V; W ) = ff : V ! W jf aplicaţie liniar¼

ag şi End(V ) =
Hom(V; V ).
Propoziţia 2.1.2 Dac¼a f : V ! W este o aplicaţie liniar¼a, atunci avem:
Pp
i
P
p
i
a) f xi = f (xi ), 8 i 2 K, 8xi 2 V (i = 1; p), 8p 2 N ;
i=1 i=1
b) f (0) = 0 şi f ( x) = f (x), 8x 2 V .
Demonstraţie. a) Se foloseşte metoda inducţiei matematice dup¼
ap 1.
b) Din f (0) = f (0 + 0) = f (0) + f (0), rezult¼

a f (0) = 0. Evident, f ( x) =
f (( 1)x) = ( 1)f (x) = f (x), pentru orice x 2 V .
În continuare vom de…ni pe Hom(V; W ) dou¼ a legi de compoziţie: una in-
tern¼a, numit¼a adunarea aplicaţiilor liniare şi una extern¼a, numit¼
a înmulţirea
aplicaţiilor liniare cu scalari din K.
i) oricare ar … f; g 2 Hom(V; W ), de…nim aplicaţia f + g prin
(f + g)(x) = f (x) + g(x); 8x 2 V ;
ii) oricare ar … 2 K, f 2 Hom(V; W ), de…nim aplicaţia f prin
( f )(x) = f (x); 8x 2 V:
Propoziţia 2.1.3 Dac¼a f; g 2 Hom(V; W ) şi 2 K, atunci f + g, f 2

Hom(V; W ). Mai mult, Hom(V; W ) are o structur¼a de spaţiu vectorial peste
K faţ¼a de operaţiile de adunare a aplicaţiilor liniare şi înmulţirea aplicaţiilor
liniare cu scalari din K.
Demonstraţie. Fie ; 2 K şi x; y 2 V . Atunci, (f + g)( x + y) =
= f ( x+ y)+g( x+ y) = f (x)+ f (y)+ g(x)+ g(y) = (f (x)+g(x))+
+ (f (y) + g(y)) = (f + g)(x) + (f + g)(y) şi
( f )( x + y) = f ( x + y) = ( f (x) + f (y)) = ( f (x)) + ( f (y)) =
= ( )f (x) + ( )f (y) = ( )f (x) + ( )f (y) = ( f (x)) + ( f (y)) =
= ( f )(x) + ( f )(y).
Vectorul nul al spaţiului Hom(V; W ) este aplicaţia nul¼
a , iar opusul lui f
este f , adic¼a ( 1)f .
Dac¼ a V , W , Z sunt trei spaţii vectoriale peste K şi f 2 Hom(V; W ), g 2

Hom(W; Z), atunci compunerea lor (numit¼ a şi produsul) g f , de…nit¼ a prin
(g f )(x) = g(f (x)), 8x 2 V , este tot o aplicaţie liniar¼ a de la V la Z (veri…carea
este foarte simpl¼ a!). Mai mult, cu uşurinţ¼
a se poate veri…ca c¼ a End(V ) este un
inel faţ¼
a de operaţiile de adunare şi compunere a aplicaţiilor liniare, unitatea
inelului …ind chiar aplicaţia identic¼a 1V , iar zeroul inelului este aplicaţia nul¼ a
. Inversul unui element f din End(V ), dac¼ a exist¼ a, este chiar inversa lui f , ca
funcţie.
2.2. APLICAŢII LINIARE INJECTIVE, SURJECTIVE ŞI BIJECTIVE 25
2.2 Aplicaţii liniare injective, surjective şi bijec-

tive
În aceast¼a secţiune prezent¼ am câteva caracterizari foarte utile ale aplicaţiilor
liniare injective, surjective şi bijective.
Propoziţia 2.2.1 Aplicaţia liniar¼a f : V ! W este injectiv¼a dac¼a şi numai

dac¼a Kerf = f0g.
Demonstraţie. Dac¼
a f este injectiv¼
a, atunci …e x 2 Kerf , arbitrar …xat.
Avem c¼ a f (x) = 0, dar şi f (0) = 0. Din ipoteza de injectivitate, avem c¼ a

x = 0. Prin urmare, Kerf f0g şi cum este evident c¼
a f0g Kerf , rezult¼ a
c¼
a Kerf = f0g.
Reciproc, dac¼ a Kerf = f0g şi consider¼am doi vectori x1 , x2 astfel ca f (x1 ) =
f (x2 ), atunci f (x1 x2 ) = 0, ceea ce înseamn¼ a c¼
a x1 x2 2 Kerf , adic¼ a
x1 x2 = 0 sau x1 = x2 . Deci, f este injectiv¼ a.
Propoziţia 2.2.2 Aplicaţia liniar¼a f : V ! W este injectiv¼a dac¼a şi numai

dac¼a f duce orice sistem de vectori liniar independenţi din V într-un sistem de
vectori liniar independenţi din W , adic¼a pentru orice fa1 ; : : : ; am g sistem liniar
independent în V avem c¼a sistemul ff (a1 ); : : : ; f (am )g este liniar independent
în W .
Demonstraţie. Dac¼ a f este injectiv¼

a şi consider¼
am sistemul fa1 ; : : : ; am g liniar
independent în V , s¼ a demonstr¼ am c¼ a sistemul ff (a1 ); : : : ; f (am )g este liniar
independent în W . Fie 1 , ..., m 2 K astfel ca 1 f (a1 ) + + r f (am ) = 0.
1 m
Atunci, f ( a1 + + am ) = 0 = f (0) şi cum f este injectiv¼ a, rezult¼a c¼
a
1
a1 + + m am = 0, ceea ce implic¼ a 1 = = m = 0. Deci, sistemul
ff (a1 ); : : : ; f (am )g este liniar independent în W .
Reciproc, dac¼ a avem c¼ a f duce orice sistem de vectori liniar independenti din
V într-un sistem de vectori liniar independenţi din W , atunci s¼ a demonstr¼ am
c¼a f este injectiv¼ a.
Fie x1 6= x2 din V . Atunci, x1 x2 6= 0, adic¼ a fx1 x2 g este un sistem
liniar independent în V . Din ipotez¼ a, rezult¼a c¼
a ff (x1 x2 )g este sistem liniar
independent în W , adic¼ a f (x1 x2 ) 6= 0 sau f (x1 ) 6= f (x2 ). Atunci, f este
injectiv¼ a.
Propoziţia 2.2.3 Orice aplicaţie liniar¼a f : V ! W duce un sistem de gener-

atori ai lui V într-un sistem de generatori ai lui f (V ) = Im f .
Demonstraţie. Fie fa1 ; : : : ; am g un sistem de generatori pentru V . Vom
demonstra c¼a ff (a1 ); : : : ; f (am )g constituie un sistem de generatori pentru Im f .

Pentru aceasta, s¼a consider¼ am vectorul y 2 Im f . Atunci, exist¼ a cel puţin un
x 2 V astfel ca y = f (x). Pentru acest x exist¼ a scalarii 1 , ..., m astfel
P
m
i
Pm
i
P
m
i
încât ai = x şi atunci y = f ai = f (ai ). În consecinţ¼a,
i=1 i=1 i=1
Im f = L (f (a1 ); : : : ; f (am )).
Corolarul 2.2.1 Aplicaţia liniar¼a f : V ! W este surjectiv¼a dac¼a şi numai

dac¼a f duce orice sistem de generatori ai lui V într-un sistem de generatori ai
lui W .
Demonstraţie. Implicaţia direct¼ a este o consecinţ¼

a clar¼
a a propoziţiei ante-
rioare. Reciproca este evident¼
a (demonstraţia tem¼a!).
Corolarul 2.2.2 Aplicaţia liniar¼a f : V ! W este bijectiv¼a dac¼a şi numai

dac¼a f duce orice baz¼a a lui V într-o baz¼a a lui W .
1
Propoziţia 2.2.4 Dac¼a f 2 End(V; W ) este bijectiv¼a, atunci inversa sa f 2
Hom(W; V ).
Demonstraţie. Fie 1 , 2 2 K şi y 1 , y 2 2 W . Atunci, exist¼ a x1 , x2 2 V astfel

a f 1 (y 1 ) = x1 şi f 1 (y 2 ) = x2 . Rezult¼
încât f (x1 ) = y 1 şi f (x2 ) = y 2 , adic¼ a c¼a
f 1 ( 1 y 1 + 2 y 2 ) = f 1 ( 1 f (x1 ) + 2 f (x2 )) = f 1 (f ( 1 x1 + 2 x2 )) =
= 1 x1 + 2 x2 = 1 f 1 (y 1 ) + 2 f 1 (y 2 ), adic¼ a f 1 este liniar¼ a.
2.3 Nucleu şi imagine pentru o aplicaţie liniar¼

a
Fie V , W dou¼
a spaţii vectoriale peste K şi f : V ! W o aplicaţie liniar¼
a.
Propoziţia 2.3.1 a) Dac¼a V1 este un subspaţiu vectorial al lui V , atunci imag-

inea sa prin f , f (V1 ) = ff (x)jx 2 V1 g, este un subspaţiu vectorial al lui W .
b) Dac¼a W1 este un subspaţiu vectorial al lui W , atunci contraimaginea
sa prin f , f 1 (W ) = fx 2 V jf (x) 2 W1 g, este un subspaţiu vectorial al lui V .
Demonstraţie. a) Fie ; 2 K si y 1 ; y 2 2 f (V1 ). Atunci, exist¼ a x1 , x2 2 V1

astfel încât f (x1 ) = y 1 , f (x2 ) = y 2 . Rezult¼
a c¼
a y 1 + y 2 = f (x1 ) +
f (x2 ) = f ( x1 + x2 ) 2 V1 şi astfel V1 este subspaţiu vectorial al lui V .
b) Fie ; 2 K şi x1 ; x2 2 f 1 (W1 ). Atunci, f (x1 ), f (x2 ) 2 W1 şi astfel
f ( x1 + x2 ) = f (x1 ) + f (x2 ) 2 W1 . În concluzie, f 1 (W1 ) este subspaţiu
vectorial al lui V .
¼
2.3. NUCLEU ŞI IMAGINE PENTRU O APLICAŢIE LINIARA 27
not
Corolarul 2.3.1 a) f (V ) = ff (x)jx 2 V g = Im f este subspaţiu vectorial al
lui W .
not
b) f 1 (f0g) = fx 2 V jf (x) = 0g = Ker f este subspaţiu vectorial în V .
Observaţia 2.3.1 Se poate demonstra direct (folosind de…niţia) c¼a Im f şi Ker
f sunt subspaţii vectoriale în W , respectiv V .
De…niţia 2.3.1 Subspaţiile vectoriale Im f şi Ker f se numesc imaginea
aplicaţiei f , respectiv nucleul aplicaţiei f , iar dim Im f , dim Ker f se numesc
rangul, respectiv defectul aplicaţiei liniare f .
Leg¼
atura dintre rangul şi defectul unei aplicaţii liniare este dat¼
a de teorema:
Teorema 2.3.1 Dac¼a f 2 Hom(V; W ) şi dim V = n …nit¼a, atunci:

dim Im f + dim Ker f = dim V:
Demonstraţie. Cazul I) Dac¼
a dim Kerf = 0, atunci Kerf = f0g, adic¼
a f este
injectiv¼ a. Altfel spus, f duce baza lui V în baza lui f (V ) = Im f . Prin urmare,
dim V = dim Im f sau dim Im f + dim Kerf = dim V:
Cazul II) Dac¼ a dim Kerf = n, atunci f (x) = 0, 8x 2 V , adic¼ a Im f = f0g
sau dim Im f = 0 şi atunci concluzia este evident¼ a.
Cazul III) Dac¼ a 1 dim Kerf n 1, r = dim Kerf , n = dim V iar B 0 =
fa1 ; a2 ; : : : ; ar g o baz¼
a a lui Kerf pe care o complet¼ am cu n r vectori ar+1 ,
..., an pân¼ a la o baz¼ a a lui V , atunci vom ar¼ ata c¼
a B1 = ff (ar+1 ); : : : ; f (an )g
este o baz¼ a a lui Im f şi astfel avem concluzia.
Pn
Fie y 2 Im f . Atunci, exist¼ ax= xi ai 2 V astfel ca y = f (x) = f (x1 a1 +
i=1
+ xr ar + xr+1 ar+1 + + xn an ) = xr+1 f (ar+1 ) + + xn f (an ), întrucât a1 ,
..., ar 2 Kerf . Deci, Im f = L(f (ar+1 ); : : : ; f (an )).
Fie r+1 , ..., n 2 K astfel încât r+1 f (ar+1 ) + + n f (an ) = 0. Atunci,
r+1 n r+1
avem f ( ar+1 + + an ) = 0 sau ar+1 + + n an 2 Kerf .
Acum, ţinând cont c¼ 0
a B este baz¼ a pentru Kerf , rezult¼ a c¼ a exist¼ a 1 , ...,
r 1 r r+1 n
2 K astfel ca a1 + + ar = ar+1 + + an , adic¼ a 1 a1 +
r r+1 n
+ ar + ( )ar+1 + + ( )an = 0. Deoarece fa1 ; a2 ; : : : ; an g reprez-
int¼a o baz¼ a pentru V avem c¼ a i = 0, pentru orice i = 1; n. Prin urmare,
B1 = ff (ar+1 ); : : : ; f (an )g este şi sistem liniar independent. Deci, B1 este baz¼ a
pentru Im f .
Propoziţia 2.3.2 Fie V , W dou¼a spaţii vectoriale peste K, de aceeaşi dimen-

siune …nit¼a şi f : V ! W o aplicaţie liniar¼a. Atunci, urm¼atoarele a…rmaţii
sunt echivalente:
i) f este injectiv¼a;
ii) f este surjectiv¼a;
iii) f este bijectiv¼a.
Demonstraţie. i))ii) Dac¼ a f este injectiv¼

a, atunci Kerf = f0g şi astfel
dim V = dim Im f , adic¼ a dim Im f = dim W . Prin urmare, Im f = W , ceea ce
înseamn¼ a c¼
a f este surjectiv¼
a:
ii))i) Dac¼a f este surjectiv¼
a, adic¼
a Im f = W , atunci dim Im f = dim W =
dim V , de unde rezult¼ a c¼
a dim Kerf = 0. Deci, Kerf = f0g, ceea ce înseamn¼ a
c¼
a f este injectiv¼
a.
Restul echivalenţelor sunt evidente.
2.4 Spaţii vectoriale izomorfe
Fie V , W dou¼
a spaţii vectoriale peste K.
De…niţia 2.4.1 Spunem c¼a spaţiile vectoriale V şi W sunt izomorfe dac¼a
exist¼a o aplicaţie liniar¼a f : V ! W bijectiv¼a. În acest caz, aplicaţia f se
numeşte izomor…sm de spaţii vectoriale. Vom nota V ' W . Dac¼a W = V
atunci spunem c¼a f este un automor…sm al spaţiului vectorial V .
Exemplul 2.4.1 1) Aplicaţia f : R2 ! R2 de…nit¼a prin f (x) = (x1 + x2 ; x1

x2 ), oricare ar … x = (x1 ; x2 ) 2 R2 este un automor…sm al lui R2 , întrucât
este liniar¼a şi bijectiv¼a (veri…carea tem¼a!).
2) Aplicaţia f : M2 (R) ! R4 de…nit¼a prin f (A) = (a11 ; a12 ; a21 ; a22 ), ori-
a11 a12
care ar … A = 2 M2 (R) este un izomor…sm de spaţii vectoriale.
a21 a22
Teorema 2.4.1 Dou¼a spaţii vectoriale V şi W peste K, …nit dimensionale sunt
izomorfe dac¼a şi numai dac¼a dim V = dim W .
Demonstraţie. Presupunem c¼ a V şi W sunt spaţii vectoriale …nit dimension-

ale izomorfe, cu dim V = m si dim W = n. Atunci, exist¼ a o aplicaţie liniar¼ a
bijectiv¼ a f : V ! W . Dac¼ a B1 = fa1 ; : : : ; am g este o baz¼ a a lui V , atunci
ff (a1 ); : : : ; f (am )g este o baz¼
a a lui W , conform unui corolar din secţiunea
precedent¼ a. Aplicând teorema bazei, rezult¼ a c¼ a m = n, adic¼ a dim V = dim W .
Reciproc, dac¼ a dim V = dim W = n, s¼ a arat¼ am c¼ a V şi W sunt izomorfe.
Într-adev¼ ar, dac¼ a consider¼
am bazele B1 = fa1 ; : : : ; an g, B2 = fb1 ; : : : ; bn g pen-
P
n
tru V , respectiv, W şi de…nim aplicaţia f : V ! W prin f (x) = xi bi , pentru
i=1
P
n
i
orice x = x ai 2 V , atunci f este un izomor…sm de spaţii vectoriale, pentru c¼
a
i=1
P
n P
n P
n P
n
f ( x+ y) = f ( xi + y i )ai = ( xi + y i )bi = xi bi + y i bi =
i=1 i=1 i=1 i=1
f (x) + f (y), 8x; y 2 V şi
P
n P
n P
n P
n
din f (x) = f (y), cu x = xi ai , y = y i ai , rezult¼
a xi bi = y i bi ,
i=1 i=1 i=1 i=1
a xi = y i , 8i = 1; n sau x = y, iar
adic¼
2.5. MATRICEA UNEI APLICAŢII LINIARE 29
P
n P
n
pentru orice y = y i bi 2 W , exist¼
ax= y i ai 2 V astfel ca f (x) = y,
i=1 i=1
adic¼
a f este injectiv¼
a şi surjectiv¼
a.
Corolarul 2.4.1 Orice spaţiu vectorial V peste K, de dimensiune n este izomorf

cu spaţiul aritmetic K n .
2.5 Matricea unei aplicaţii liniare

Fie V şi W spaţii vectoriale peste K, de dimensiuni …nite n, respectiv m.
Propoziţia 2.5.1 Fie B1 = fa1 ; : : : ; an g o baz¼a a spaţiului vectorial V , iar
b1 ; : : : ; bn vectori arbitrari din W . Atunci, exist¼a o unic¼a aplicaţie liniar¼a f :
V ! W astfel încât f (ai ) = bi , oricare ar … i = 1; n.
Demonstraţie. Existenţa: dac¼
a de…nim aplicaţia f : V ! W prin f (x) =
P
n P
n
xi bi , 8x = xi ai 2 V , atunci este clar c¼
a f este liniar¼
a şi f (ai ) = bi ,
i=1 i=1
oricare ar … i = 1; n.
Unicitatea: Dac¼ a g : V ! W este o alt¼
a aplicaţie liniar¼
a aşa încât g(ai ) = bi ,
Pn Pn
8i = 1; n, atunci pentru orice x = xi ai 2 V avem g(x) = xi g(ai ) =
i=1 i=1
P
n
i
x bi = f (x), adic¼
a g = f.
i=1
Corolarul 2.5.1 Fie B1 = fa1 ; : : : ; an g o baz¼a a spaţiului vectorial V , iar f; g :

V ! W dou¼a aplicaţii liniare astfel ca f (ai ) = g(ai ), 8i = 1; n. Atunci f = g.
Corolarul 2.5.2 O aplicaţie liniar¼a f : V ! W este complet determinat¼a dac¼a
se cunosc imaginile f (a1 ), ..., f (an ) ale vectorilor unei baze B1 = fa1 ; : : : ; an g
a lui V , prin f .
Demonstraţie. Într-adev¼ ar, dac¼
a se dau vectorii bi = f (ai ), 1 i n,
Pn
i
atunci pentru orice vector x = x ai 2 V , din liniaritatea lui f , avem c¼
a
i=1
P
n
i
P
n
i
f (x) = x f (ai ) = x bi . Membrul drept este îns¼
a cunoscut şi astfel rezult¼
a
i=1 i=1
c¼
a f (x) este cunoscut, pentru orice x 2 V .
Acum, dac¼ a …x¼
am bazele B1 = fa1 ; : : : ; an g în V şi B2 = fb1 ; : : : ; bm g în W ,
iar pentru f 2 Hom(V; W ) avem
f (a1 ) = 11 b1 + 21 b2 + + m 1 bm ;
1 2
f (a2 ) = 2 b1 + 2 b2 + + m 2 bm ;
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
f (an ) = 1n b1 + 2n b2 + + m n bm ;
atunci putem da de…niţia:
De…niţia 2.5.1 Matricea A pe ale c¼arei coloane sunt coordonatele imaginilor

prin f ale vectorilor bazei B1 în raport cu baza B2 se numeşte matricea apli-
caţiei liniare f în raport cu bazele B1 şi B2 .
Prin urmare,
0 1 1 1
1
1 2 ::: n
B 2 2
::: 2 C
B 1 2 n C
A=B .. .. .. C 2 Mm;n (K):
@ . . . A
m m m
1 2 ::: n
Exemplul 2.5.1 1) Fie f : R3 ! R2 de…nit¼a prin f (x) = (2x1 x3 ; x1 +

3x2 + x3 ), oricare ar … x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 . Evident, f este o aplicaţie
liniar¼a şi f (e1 ) = (2; 1), f (e2 ) = (0; 3) , f (e3 ) = ( 1; 1). Atunci, matricea lui
f relativ la bazele canonice B1 = fe1 = (1; 0; 0); e2 = (0; 1; 0); e3 = (0; 0; 1)g şi
2 0 1
B2 = ff 1 = (1; 0); f 2 = (0; 1)g ale spaţiilor R3 şi R2 este A = .
1 3 1
2) Fie V , W spaţii vectoriale peste K de dimensiuni 2, respectiv 3 şi 2
Hom(V; W ) aplicaţia nul¼a. Atunci, matricea lui în raport cu bazele B1 , B2
oarecare din V , respectiv din W este matricea nul¼a O3;2 2 M3;2 (K).
În particular, dac¼ am B = fa1 ; : : : ; an g o baz¼

a W = V şi …x¼ a în V , iar pentru
f 2 End(V ) avem
1 2 n
f (ai ) = i a1 + i a2 + + 1 an ; 8i = 1; n;
atunci prin matricea lui f în raport cu baza B înţelegem matricea

0 1 1 1
1
1 2 ::: n
B 21 2
::: C2
B 2 Cn
A=B . . .. C 2 Mn (K);
@ .. .. . A
n n n
1 2 ::: n
pe ale c¼
arei coloane avem, respectiv, coordonatele lui f (a1 ), ..., f (an ), relativ
la baza B a lui V .
Exemplul 2.5.2 1) Matricea endomor…smului identitate 1V relativ la orice

baz¼a B a lui V este matricea unitate In 2 Mn (K).
2) Matricea lui f 2 End(R3 ), de…nit prin f (x) = (x2 + x3 ; x3 + x1 ; x1 + x2 ),
8x =0(x1 ; x2 ; x3 ) 1
2 R3 , relativ la baza canonic¼a B1 = fe1 ; e2 ; e3 g a lui R3 este
0 1 1
A = @ 1 0 1 A.
1 1 0
În continuare ne propunem s¼ a vedem cum se schimb¼ a matricea unei aplicaţii

liniare la o schimbare a bazelor spaţiilor vectoriale V şi W .
Propoziţia 2.5.2 Fie f 2 Hom(V; W ), B1 , B10 dou¼a baze în V şi B2 , B20 dou¼a
baze în W . Dac¼a C este matricea de trecere de la baza B1 la baza B10 , D este
matricea de trecere de la baza B2 la baza B20 , iar A este matricea aplicaţiei liniare
f relativ la bazele B1 , B2 , B este matricea lui f relativ la bazele B10 , B20 , atunci
avem
B = D 1 AC:
Demonstraţie. Fie B1 = fa1 ; : : : ; an g, B10 = fb1 ; : : : ; bn g baze în V , iar
C = (cji )i;j=1;n 2 Mn (K) matricea de trecere de la B1 la baza B10 , adic¼ a

P
n
bi = cki ak , 8i = 1; n. Fie B2 = fe1 ; : : : ; em g, B20 = ff 1 ; : : : ; f m g baze în
k=1
W , iar D = (dji )i;j=1;n 2 Mm (K) matricea de trecere de la B2 la baza B20 , adic¼

a
P
m
fi = dki ek , 8i = 1; m.
k=1
a A = (aji ) 2 Mm;n (K) şi B = (bji ) 2 Mm;n (K) sunt matricele lui f
Dac¼
P
m
în raport cu bazele B1 , B2 , respectiv B10 , B20 , atunci avem f (ai ) = aki ek şi
k=1
P
m
f (bi ) = bki f k , pentru toţi i = 1; n.
k=1
P
m P
m P
m
Ţinând cont relaţiile de mai sus avem f (bi ) = bki f k = bki djk ej
k=1 k=1 j=1
P
n P
n P
n P
m
şi f (bi ) = f ( cki ak ) = cki f (ak ) = cki ajk ej , pentru orice i = 1; n.
k=1 k=1 k=1 j=1
P
m
Din unicitatea scrierii unui vector în raport cu o baz¼
a rezult¼
a c¼
a bki djk =
k=1
P
m
cki ajk , oricare ar … i = 1; n şi j = 1; m, ceea ce înseamn¼
a c¼
a DB = AC sau
k=1
1
B=D AC.
Corolarul 2.5.3 Fie f 2 End(V ) şi B, B 0 dou¼a baze în V . Dac¼a C este ma-
tricea de trecere de la baza B la baza B 0 , iar A este matricea lui f relativ la baza
B şi B este matricea lui f relativ la baza B 0 , atunci avem
1
B=C AC:
Observaţia 2.5.1 Ţinând cont de rezultatul de mai sus şi de propriet¼aţi ale
rangului unei matrice, avem c¼a rangul matricei unei aplicaţii liniare nu
se schimb¼ a odat¼
a cu schimbarea bazelor, deşi matricea aplicaţiei liniare se
schimb¼a.
Teorema 2.5.1 Rangul unei aplicaţii liniare f : V ! W coincide cu rangul

matricei aplicaţiei f în raport cu bazele arbitrare B1 , B2 din V , respectiv W .
Demonstraţie. Fie B1 = fa1 ; : : : ; an g o baz¼

a în V şi B2 = fb1 ; : : : ; bm g o
baz¼
a în W . Atunci Im f = L(f (a1 ); : : : ; f (an )) şi astfel rangul lui f = dim Im f
= num¼ arul maxim de vectori liniar independenţi din sistemul f (a1 ), ..., f (an ),
adic¼
a chiar rangul matricei lui f relativ la bazele B1 , B2 (ţinând cont de de…niţia
rangului unei matrici).
Corolarul 2.5.4 Dac¼a f : V ! W este o aplicaţie liniar¼a, atunci dim Im f =

rangA şi dim Kerf = n rangA, unde n = dim V şi A este matricea lui f
relativ la bazele oarecare B1 , B2 din V , respectiv W .
Dac¼a …x¼am arbitrar bazele B1 = fa1 ; : : : ; an g în V şi B2 = fb1 ; : : : ; bm g

în W , iar pentru f 2 Hom(V; W ) avem A = ( ki ) 2 Mm;n (K) matricea sa
P
n
a baze, atunci pentru orice x =
relativ la cele dou¼ xi ai 2 V , obţinem c¼ a
i=1
P
n
i
P
n P
m P
m
f (x) = x f (ai ) = xi ki bk . Dar, pe de alt¼
a parte f (x) = y k bk . Din
i=1 i=1 k=1 k=1
P
n
unicitatea scrierii lui f (x) în raport cu baza B2 rezult¼ a yk =
a c¼ xi k
i, pentru
i=1
toţi k = 1; m sau, altfel scris,
8
>
> y 1 = 11 x1 + 12 x2 + + 1n xn
< 2 2 1 2 2
y = 1x + 2x + + 2n xn
:
>
> ::::::::::::::::::::::::::::::::::
: m m 1 m 2 m n
y = 1x + 2x + + nx
Relaţiile de mai sus se numesc ecuaţiile aplicaţiei liniare f relativ la
bazele B1 şi B2 . 0 1 1 0 1 1
y x
B y2 C B x2 C
B C B C ^
Matriceal, putem scrie B . C = A B . C sau (f (x))B2 = Ae
xB1 :
@ .. A @ .. A
ym xm
Observaţia 2.5.2 Având în vedere relaţia de mai sus, putem spune c¼a, în ra-
port cu bazele B1 = fa1 ; : : : ; an g, B2 = fb1 ; : : : ; bm g din V , respectiv W , o
aplicaţie liniar¼a f : V ! W se poate de…ni în trei moduri echivalente:
P
m Pn
a) prin expresie analitic¼a: f (x) = y k bk , 8x = xi ai 2 V , sau
k=1 i=1
P
m
b) prin matrice: A = (aji ) 2 Mm;n (K), unde f (ai ) = j
i bj , 8i = 1; n, sau
j=1
P
n
c) prin ecuaţii: y k = k i
ix , pentru orice k = 1; m.
i=1
Exemplul 2.5.3 Fie f : R3 ! R2 o aplicaţie liniar¼a care relativ la bazele

canonice B1 = fe1 = (1; 0; 0); e2 = (0; 1; 0); e3 = (0; 0; 1)g şi B2 = ff 1 =
1 1 1
(1; 0); f 2 = (0; 1)g ale spaţiilor R3 şi R2 are matricea A = .
1 2 1
Atunci, din relaţia (f^(x))B2 = Ae xB1 , rezult¼a ecuaţiile lui f relativ la bazele
1 1
y =x x2 + x3
canonice şi expresia analitic¼a a lui f faţ¼a de B1 şi B2 ,
y 2 = x1 + 2x2 + x3
1
f (x) = (x x + x )f 1 + (x + 2x2 + x3 )f 2 , 8x = x1 e1 + x2 e2 + x3 e3 2 R3 ,
2 3 1
sau f (x) = (x1 x2 + x3 ; x1 + 2x2 + x3 ), 8x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 .
Propoziţia 2.5.3 a) Fie f , g 2 Hom(V; W ), 2 K şi bazele B1 şi B2 în V ,

respectiv W . Dac¼a A şi B sunt matricile aplicaţiilor liniare f , g în raport cu
bazele B1 , B2 , atunci A + B, A sunt matricile aplicaţiilor f + g, respectiv f ,
în raport cu bazele B1 , B2 .
b) Fie f 2 Hom(V; W ), g 2 Hom(W; Z) şi bazele B1 , B2 , B3 în V , W ,
respectiv Z. Dac¼a A este matricea lui f în raport cu B1 , B2 , iar B este matricea
lui g în raport cu B2 , B3 , atunci BA este matricea aplicaţiei liniare g f în raport
cu bazele B1 , B3 .
j
a B1 = fa1 ; : : : ; an g, B2 = fb1 ; : : : ; bm g şi A = (
Demonstraţie. a) Dac¼ i ),
j
B=( i) 2 Mm;n (K) sunt matricile lui f , g relativ la B1 , B2 , atunci (f +g)(ai ) =
P
m
j j Pm
f (ai ) + g(ai ) = i b j + i bj = ( ji + ji )bj , pentru toţi i = 1; n. Astfel
j=1 j=1
A + B = ( ji + ji ) este matricea lui f + g relativ la bazele B1 , B2 . La fel pentru
f.
b) Dac¼a B1 = fa1 ; : : : ; an g, B2 = fb1 ; : : : ; bm g, B3 = fc1 ; : : : ; cp g şi A =
j
( i ) 2 Mm;n (K), B = ( kj ) 2 Mp;m (K) sunt matricile lui f relativ la B1 , B2 ,
respectiv g relativ la B2!, B3 , atunci pentru orice i = 1; n avem c¼ a (g f )(ai ) =
Pm
j Pm
j Pm P p
j k
g(f (ai )) = g i bj = i g(bj ) = i j ck . Atunci este clar c¼ a
j=1 j=1 j=1 k=1
k
P
m
j k P
m
k j
matricea de elemente i = i j = j i, (i = 1; n, k = 1; p), care este
j=1 j=1
chiar matricea BA, este matricea aplicaţiei liniare g f în raport cu bazele B1 ,
B3 .
Teorema 2.5.2 Fie V , W spaţii vectoriale peste K, …nit dimensionale, cu

bazele …xate B1 = fa1 ; : : : ; an g, B2 = fb1 ; : : : ; bm g. Atunci, aplicaţia
h : Hom(V; W ) ! Mm;n (K), de…nit¼a prin h(f ) = A, pentru orice f 2
Hom(V; W ) (unde A este matricea lui f relativ la bazele B1 , B2 ) este un izomor-
…sm de spaţii vectoriale.
Demonstraţie. Ţinând cont de propoziţia de mai sus avem c¼ a h(f + g) =

h(f ) + h(g) şi h( f ) = h(f ), pentru orice f , g 2 Hom(V; W ), 2 K. Deci, h
este liniar¼ a.
Dac¼ a f , g 2 Hom(V; W ) astfel ca h(f ) = h(g), atunci înseamn¼ a c¼
a cele dou¼a
aplicaţii liniare au aceeaşi matrice A = ( ji ) 2 Mm;n (K) relativ la bazele B1 , B2 .
P
n n P
P m
j P
n
Prin urmare f (x) = xi f (ai ) = xi i bj = xi g(ai ) = g(x), oricare ar
i=1 i=1 j=1 i=1
P
n
…x = xi ai 2 V , adic¼
a f = g. Deci, h este injectiv¼
a.
i=1
j
Dac¼
aA=( i)
2 Mm;n (K), atunci putem lua aplicaţia liniar¼
a (de veri…cat
Pn Pm
j i Pn
c¼
a este liniar¼
a!) f : V ! W , f (x) = i x bj , 8x = xi ai 2 V şi se
i=1 j=1 i=1
P
m
j
observ¼
a uşor c¼
a f (ai ) = i bj , 8i = 1; n. Deci, A este matricea lui f relativ
j=1
la bazele B1 , B2 , adic¼
a h(f ) = A. Prin urmare, h este surjectiv¼
a şi astfel h este
bijectiv¼
a.
În concluzie, h este un izomor…sm de spaţii vectoriale.
Corolarul 2.5.5 Dac¼a dim V = n, dim W = m atunci dim Hom(V; W ) = mn.
2.6 Subspaţii invariante faţ¼

a de un endomor…sm
Fie V un spaţiu vectorial peste K şi f 2 End(V ).
De…niţia 2.6.1 Spunem c¼a subspaţiul vectorial V1 al lui V este invariant faţ¼
a
de f dac¼a f (x) 2 V1 , oricare ar … x 2 V1 (adic¼a f (V1 ) V1 ).
Exemplul 2.6.1 1) Subspaţiile improprii f0g şi V sunt subspaţii invariante

faţ¼a de orice endomor…sm f al lui V .
2) Kerf şi Im f sunt subspaţii invariante faţ¼a de f (veri…carea - tem¼a!).
3) Dac¼a V1 , V2 sunt dou¼a subspaţii invariante faţ¼a de f , atunci V1 \ V2 şi
V1 + V2 sunt subspaţii invariante faţ¼a de f .
Într-adev¼ar, dac¼a x 2 V1 \V2 atunci, ţinând seama c¼a V1 , V2 sunt invariante
faţ¼a de f , avem f (x) 2 V1 şi f (x) 2 V2 , adic¼a f (x) 2 V1 \ V2 . Apoi, dac¼a
x = x1 + x2 2 V1 + V2 atunci f (x1 ) 2 V1 şi f (x2 ) 2 V2 , pentru c¼a x1 2 V1 şi
x2 2 V2 . Astfel, f (x) = f (x1 ) + f (x2 ) 2 V1 + V2 .
Propoziţia 2.6.1 Fie V1 un subspaţiu vectorial al lui V şi fa1 ; : : : ; ap g un sis-

tem de generatori pentru V1 . Atunci, V1 este invariant faţ¼a de f 2 End(V )
dac¼a şi numai dac¼a f (a1 ) , ..., f (ap ) 2 V1 .
a V1 este invariant faţ¼
a de f 2 End(V ), atunci este clar
a f (ai ) 2 V1 , pentru orice i = 1; p.

c¼
Reciproc, dac¼ a f (a1 ) , ..., f (ap ) 2 V1 , atunci pentru orice x 2 V1 avem c¼ a
Pp
i
Pp
i
x= ai şi astfel f (x) = f (ai ) 2 V1 . În concluzie, f (x) 2 V1 , 8x 2 V1 .
i=1 i=1
2.7. VALORI PROPRII ŞI VECTORI PROPRII PENTRU UN ENDOMORFISM35
Observaţia 2.6.1 Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune …nit¼a n.

Daca f 2 End(V ), iar B1 = fa1 ; : : : ; am g este o baz¼a a subspaţiului vectorial
V1 V , invariant faţ¼a de f , atunci exist¼a o baz¼a B a lui V în raport cu care
A B
matricea lui f are forma , unde A 2 Mm (K), B 2 Mm;n m (K),
O C
O 2 Mn m;m (K), C 2 Mn m;n m (K).
Este su…cient s¼a se completeze B1 pân¼a la o baz¼a B a lui V şi apoi se observ¼a
P
p
j
c¼a f (ai ) = i aj , oricare ar … i = 1; p, întrucât V1 este invariant faţ¼
a de f .
j=1
Observaţia 2.6.2 Dac¼a V este un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune

…nita n, iar V1 , V2 sunt subspaţii vectoriale ale lui V invariante faţ¼a de f 2
End(V ) astfel ca V = V1 V2 , atunci exist¼a o baz¼a B a lui V în raport cu
A O
care matricea lui f are forma , unde A 2 Mp (K), B 2 Mn p (K),
O B
p = dim V1 , n p = dim V2 .
Într-adev¼ar, dac¼a alegem B1 o baza în V1 , B2 o baz¼a în V2 şi lu¼am B = B1 [B2
atunci obţinem cele a…rmate aici, ţinând cont şi de invarianţa faţ¼a de f a celor
doua spaţii suplimentare.
2.7 Valori proprii şi vectori proprii pentru un

endomor…sm
Fie V un spaţiu vectorial peste K şi f 2 End(V ).
De…niţia 2.7.1 i) Vectorul nenul x 2 V se numeşte vector propriu al oper-

atorului liniar f dac¼a exist¼a un scalar 2 K astfel încât f (x) = x.
ii) Un scalar 2 K se numeşte valoare proprie a operatorului liniar f
dac¼a exist¼a un vector x 2 V n f0g astfel încât f (x) = x.
Scalarul de mai sus se mai numeşte şi valoare proprie corespunz¼atoare

vectorului propriu x, iar vectorul nenul x de mai sus se mai zice şi vector propriu
corespunz¼ator valorii proprii .
Propoziţia 2.7.1 i) Dac¼a x 2 V n f0g este un vector propriu al lui f , atunci

exist¼a un singur scalar 2 K pentru care f (x) = x. Cu alte cuvinte, oric¼arui
vector propriu îi corespunde o singur¼a valoare proprie.
ii) Dac¼a 2 K este o valoare proprie a lui f , atunci exist¼a o in…nitate de
vectori x 2 V n f0g pentru care f (x) = x. Adic¼a, oricarei valori proprii îi
corespund o in…nitate de vectori proprii.
Demonstraţie. i) Dac¼
a f (x) = 1x şi f (x) = 2 x, atunci 1x = 2 x. Cum
x 6= 0 rezult¼ a c¼
a 1 = 2.
ii) Dac¼ a x este un vector propriu asociat valorii proprii , atunci x este tot
un vector propriu asociat valorii proprii , pentru orice scalar nenul . Într-
adev¼ ar, f ( x) = f (x) = ( x) = ( x) pentru orice 2 K.
Exemplul 2.7.1 1) Fie 2 K, …xat şi aplicaţia f : V ! V de…nit¼a prin

f (x) = x, 8x 2 V . Evident f 2 End(V ) şi orice vector nenul din V este un
vector propriu al lui f corespunz¼ator valorii proprii .
2) Fie f 2 End(R2 ) care în raport cu baza canonic¼a a lui R2 este dat prin
expresia analitic¼a f (x) = (x2 ; x1 ), 8x = (x1 ; x2 ) 2 R2 . Atunci, scalarii 1 = 1
şi 2 = 1 sunt valori proprii ale lui f deoarece exist¼a vectorii nenuli (care sunt
vectori proprii corespunzatori acestor valori proprii) a1 = (1; 1) şi a2 = (1; 1)
din R2 astfel încât f (a1 ) = 1 a1 şi f (a2 ) = 2 a2 .
3) Fie F mulţimea functiilor reale de o variabil¼a real¼a, inde…nit derivabile.
Este clar c¼a F are o structur¼a de spaţiu vectorial real in…nit dimensional, în
raport cu operaţiile uzuale de adunare şi înmulţire cu scalari reali a funcţiilor
reale de o variabil¼a real¼a.
Aplicaţia D : F ! F de…nit¼a prin (Df )(x) = f 0 (x), 8x 2 R, 8f 2 F,
numit¼a operatorul de derivare, este, în mod evident, un endomor…sm al lui
F. Fie 2 R, arbitrar …xat. Deoarece derivata funcţiei f0 (x) = e x este
0
fo (x) = e x , rezult¼a c¼a fo 2 F este un vector propriu al lui D, corespunz¼ator
valorii proprii .
Propoziţia 2.7.2 Dac¼a este o valoare proprie a operatorului f 2 End(V ),

atunci mulţimea vectorilor proprii ai lui f corespunz¼atori valorii proprii co-
incide cu mulţimea Ker (f 1V ) n f0g.
Demonstraţie. Vectorul nenul x este vector propriu al lui f asociat valorii

proprii dac¼
a şi numai dac¼
a f (x) = x, adic¼
a (f 1V )(x) = 0.
Teorema 2.7.1 Fie A 2 Mn (K) matricea operatorului liniar f : V ! V , în

raport cu baza B = fa1 ; : : : ; an g a lui V . Atunci au loc urm¼atoarele a…rmaţii:
a) Un scalar 2 K este valoare proprie a lui f dac¼a şi numai dac¼a det(A
In ) = 0.
P n
b) Un vector x0 = xi0 ai 2 V este vector propriu al lui f , corespunzator
i=1
valorii proprii , dac¼a şi numai dac¼a n-uplul xet0 = (x10 ; : : : ; xn0 )t este o soluţie
nenul¼a a sistemului liniar omogen (A x=e
In )e 0.
Demonstraţie. a) 2 K este valoare proprie a lui f dac¼

a şi numai dac¼
a exist¼
a
x 2 V nf0g astfel ca f (x) = x, adic¼

a (f 1V )(x) = 0 sau, în scriere matriceal¼
a,
(A x=e
In )e 0. Prin urmare, 2 K este valoare proprie a lui f dac¼ a şi numai
2.7. VALORI PROPRII ŞI VECTORI PROPRII PENTRU UN ENDOMORFISM37
dac¼a sistemul liniar şi omogen (A x=e

In )e 0 are cel puţin o soluţie nebanal¼
a
xt et
e 6= 0 , fapt care se întâmpl¼ a dac¼
a şi numai dac¼
a det(A In ) = 0.
b) Se ţine cont de de…niţia vectorului propriu corespunz¼ ator valorii proprii
.
Teorema 2.7.2 Fie f 2 End(V ) şi A, B matricile lui f relativ la bazele B =

fa1 ; : : : ; an g, respectiv B 0 = fb1 ; : : : ; bn g ale lui V . Atunci, det(A In ) =
det(B In ).
Demonstraţie. Fie C matricea de trecere de la baza B la baza B 0 . Atunci

B = C 1 AC şi avem det(B In ) = det(C 1 AC In ) = det(C 1 (A
1
In )C) = det C det(A In ) det C = det(A In ).
De…niţia 2.7.2 Polinomul (în ) Pf ( ) = det(A In ) se numeşte polinomul

caracteristic al endomor…smului f , iar ecuaţia (cu necunoscuta ) det(A
In ) = 0 se numeşte ecuaţia caracteristic¼
a a lui f .
Teoremele de mai sus arat¼ a c¼

a un scalar 2 K este valoare proprie a lui f
dac¼a şi numai dac¼ a este o r¼
ad¼acin¼
a din K a polinomului caracteristic Pf ( ) =
det(A In ), polinom care este invariant la schimbarea bazei spaţiului vectorial
V.
Practic, pentru a‡area valorilor proprii şi a vectorilor proprii pentru un
endomor…sm f al lui V , cu dim V = n, se procedeaz¼ a dup¼
a algoritmul:
Pasul 1. Se …xeaz¼ a o baz¼a B = fa1 ; : : : ; an g în V .
Pasul 2. Se scrie matricea lui f relativ la baza B.
Pasul 3. Se calculeaz¼ a polinomul caracteristic Pf ( ) = det(A In ).
Pasul 4. Se rezolv¼ a (în corpul K) ecuaţia caracteristic¼ a det(A In ) = 0,
adic¼a se determin¼ a valorile proprii 1 , 2 , ..., m 2 K, m n (egalitate avem
pentru K = C).
Pasul 5. Pentru …ecare valoare proprie i (i = 1; : : : ; m) se determin¼ a vec-
torii proprii, adic¼ a vectorii nenuli xi prin rezolvarea sistemului liniar şi omogen
(A x=e
i In )e 0.
Exemplul 2.7.2 1) Fie f 2 End(R2 ) care în raport cu baza canonic¼a B =

fe1 = (1; 0); e2 = (0; 1)g a lui R2 are expresia analitic¼a f (x) = (x1 2x2 ; 2x1
4x2 ), pentru orice x = (x1 ; x2 ) 2 R2 . Pentru a determina valorile proprii şi
vectorii proprii pentru f parcurgem paşii:
Pasul 1: Deja este …xat¼a baza canonic¼a B a lui R2 .
Pasul 2: Cum f (e1 ) = (1; 2) şi f (e2 ) = ( 2; 4) rezult¼a c¼a matricea lui f
1 2
relativ la baza canonic¼a B este A = .
2 4
1 2
Pasul 3: Polinomul caracteristic este Pf ( ) = = 2+
2 4
3 .
Pasul 4: Ecuaţia caractersitic¼a 2 + 3 = 0 are r¼ad¼acinile reale 1 = 3,

2 = 0, care sunt valorile proprii ale lui f . n
Pasul 5: Pentru 1 = 3, rezolv¼am sistemul liniar omogen (A 1 I2 )e
x =e
0,
4 2 x1 0 4x1 2x2 = 0
adic¼a = sau, mai exact, , care
2 1 x2 0 2x1 x2 = 0
are soluţiile de forma ( ; 2 ), 2 R. Astfel, un vector propriu corespunz¼ator
valorii proprii 1 = 3 este de forma u1 = ( ; 2 ), 2 R n f0g. În particular,
pentru = 1, obţinem un vector propriu corespunz¼ator valorii proprii 1 = 3,
v 1 = (1; 2). n
Pentru 2 = 0, rezolv¼am sistemul liniar omogen (A x=e
2 I2 )e 0 , mai
x1 2x2 = 0
exact , care are soluţiile de forma (2 ; ), 2 R. Astfel,
2x1 4x2 = 0
un vector propriu corespunz¼ator valorii proprii 2 = 0 este de forma u2 =
(2 ; ), 2 R n f0g. În particular, pentru = 1, obţinem un vector propriu
corespunz¼ator valorii proprii 2 = 0, v 2 = (2; 1).
2) Fie f 2 End(R3 ) care în raport cu baza canonic¼ 0 a B = fe1 = 1 (1; 0; 0); e2 =
1 0 0
(0; 1; 0); e3 = (0; 0; 1)g a lui R3 are matricea A = @ 0 1 1 A. Vom deter-
0 1 1
mina valorile proprii şi vectorii proprii pentru f , având în vedere c¼a primii doi
paşi din algoritm sunt deja parcurşi. Astfel, ecuaţia caracteristic¼a
1 0 0
0 1 1 = 0, echivalent¼a cu (1 )((1 )2 + 1) = 0, are
0 1 1
o singur¼a r¼ad¼acin¼a real¼a 1 = 1 ( 2;3 2 C n R). Prin urmare f are o singur¼a
valoare proprie 1 = 1. n
Pentru 1 = 1, rezolvând sistemul liniar omogen (A x=e
1 I3 )e 0 , adic¼a
8
< 0=0
x3 = 0 , obţinem soluţia general¼a ( ; 0; 0), 2 R. Atunci, un vector
:
x2 = 0
propriu asociat valorii proprii 1 = 1 este de forma u1 = ( ; 0; 0), 2 R n f0g.
În particular, pentru = 1, obţinem un vector propriu corespunz¼ator valorii
proprii 1 = 1, chiar pe e1 = (1; 0; 0).
3) Fie V un spaţiu vectorial peste R şi f 2 End(V ) care în raport cu baza
2 5
B = fa1 ; a2 g a lui V are matricea A = . Întrucât polinomul carac-
4 2
2
teristic asociat lui f , Pf ( ) = (2 ) + 20, nu are r¼ad¼acini reale rezult¼a c¼a f
nu are valori proprii şi nici vectori proprii.
4) Fie V un spaţiu vectorial real şi f 2 End(R) care în raport cu baza
B = fa1 ; a2 ; a3 ; a4 g a lui V are ecuaţiile
8 1
>
> y = x1 + 2x3 x4
< 2
y = x2 + 4x3 2x4
:
>
> y 3 = 2x1 x2 + x4
: 4
y = 2x1 x2 x3 + 2x4
2.8. ENDOMORFISME DIAGONALIZABILE 39
Pentru a determina valorile proprii şi vectorii proprii pentru f s¼a scriem
mai întâi matricea lui f relativ la baza B (vezi fg
(x)B = Ae
xB ):
0 1
1 0 2 1
B 0 1 4 2 C
A=B
@ 2
C:
1 0 1 A
2 1 1 2
Ecuaţia caracteristic¼a det(A I4 ) = 0 înseamn¼a ( 1)4 = 0. Rezult¼a

1;2;3;4 = 1 valoare proprie multipl¼ a de ordinul 4. Sistemul
n liniar omogen
care d¼a vectorii proprii asociaţi valorii proprii 1 este (A I4 )e x=e 0 , adic¼a
8 3 4
>
> 2x x =0
<
4x3 2x4 = 0
. Dac¼a alegem drept ecuaţii principale prima ecuaţie
>
> 2x1 x2 x3 + x4 = 0
:
2x1 x2 x3 + x4 = 0
şi a treia ecuaţie şi not¼am x1 = , x2 = obţinem x3 = 2 + , x4 = 4 +2 .
Prin urmare un vector propriu asociat valorii proprii = 1 este de forma
u1 = a1 + a2 + ( 2 + )a3 + ( 4 + 2 )a4 , unde , 2 R cu 2 + 2 6= 0.
În particular, pentru = 1, = 0 şi = 0, = 1 avem vectorii proprii
v 1 = a1 + ( 2)a3 + ( 4)a4 , respectiv v 2 = a2 + a3 + 2a4 . De fapt, orice vector
propriu al lui f este o combinaţie liniar¼a nenul¼a de v 1 şi v 2 .
2.8 Endomor…sme diagonalizabile

Fie V un spaţiu vectorial peste K, cu dim V = n şi f 2 End(V ).
De…niţia 2.8.1 Dac¼a este o valoare proprie a lui f , atunci subspaţiul vector-
not
ial V = fx 2 V jf (x) = xg = Ker(f 1V ) se numeşte subspaţiul propriu
corespunz¼ator valorii proprii .
Se observ¼ a c¼a subspaţiul propriu V este format din toţi vectorii proprii
asociaţi valorii proprii la care se adaug¼
a vectorul nul al spaţiului V .
Exemplul 2.8.1 Subspaţiul propriu corespunz¼ator valorii proprii = 1 din

exemplul 4 de la …nalul secţiunii precedente este V1 = fx 2 V j9 ; 2 R astfel
ca x = v 1 + v 2 g = L(v 1 ; v 2 ).
Observaţia 2.8.1 Subspaţiul propriu V asociat unei valori proprii a lui f

este invariant faţ¼a de f (veri…carea - tem¼a!).
Propoziţia 2.8.1 Fie 0 o valoare proprie a operatorului liniar f , multipl¼a cu

ordinul p (ca r¼ad¼acin¼a a ecuaţiei caracteristice). Atunci, dim V 0 p.
Demonstraţie. Este clar c¼

a 1 p n. Dac¼
a m = dim V 0 putem alege
în V o baz¼ a B = fa1 ; : : : ; am ; am+1 ; : : : ; an g astfel ca B1 = fa1 ; : : : ; am g s¼

a
…e o baz¼ a a lui V 0 . Atunci, din f (ai ) = 0 ai , pentru i = 1; m şi f (aj ) =
P
m
k
Pn
k
j ak + j ak pentru j = m + 1; n, rezult¼ a c¼
a matricea lui f relativ la
k=1 k=m+1
baza B este
0 1 1 1
1
0 0 0 m+1 m+2 n
B 0 0 2 2 2 C
B 0 m+1 m+2 n C
B C
B C
A=B
B 0 0 0
m
m+1
m
m+2
m
n
C:
C
B 0 0 0 m+1 m+1 m+1 C
B m+1 m+2 n C
@ A
n n n
0 0 0 m+1 m+2 n
Atunci, polinomul caracteristic este

m+1 m+1
m+1 n
m
Pf ( ) = ( 0 ) :
n n
m+1 n
Prin urmare ordinul r¼ ad¼acinii 0 este cel puţin m, întrucât polinomul în

care se obţine prin calculul determinantului din membrul drept al relaţiei de
mai sus poate s¼a conţin¼
a factorul 0 . Deci, p m.
Corolarul 2.8.1 Dac¼a valoarea proprie 0 este simpl¼a, atunci dim V 0

= 1.
Propoziţia 2.8.2 Vectorii proprii corespunz¼atori la valori proprii distincte sunt

liniar independenţi.
Demonstraţie. Fie 1 , 2 , ..., m valori proprii distincte ale lui f şi v 1 , v 2 ,

..., v m vectori proprii corespunz¼ atori (f (v i ) = i v i , 8i = 1; m). Vom demonstra
propoziţia folosind metoda inducţiei matematice dup¼ a m 1.
Etapa I (Veri…carea): Dac¼ a m = 1, atunci sistemul fv 1 g este liniar indepen-
dent deoarece v 1 6= 0.
Etapa a II-a (Demonstraţia): Presupunem c¼ a a…rmaţia este adevarat¼ a pen-
tru orice r vectori proprii asociaţi la r valori proprii distincte şi demonstr¼ am
c¼a aceasta are loc şi pentru r + 1 vectori proprii asociaţi la r + 1 valori proprii
distincte.
În acest scop, …e 1 v 1 + + r v r + r+1 v r+1 = 0, cu 1 , ..., r , r+1 2 K.
Aplicând operatorul f în ambii membrii ai egalit¼ aţii avem 1 f (v 1 ) + +
r r+1
f (v r ) + f (v r+1 ) = 0:
Dar f (v i ) = i v i , 8i = 1; r + 1 şi atunci avem
1 r r+1
1 v1 + + r vr + r+1 v r+1 = 0: (*)
1 r r+1
Pe de alt¼
a parte, din v1 + + vr + v r+1 = 0 rezult¼
a
1 r r+1
( r+1 )v 1 + + ( r+1 )v r + ( r+1 )v r+1 = 0: (**)
Adunând relaţiile (*) şi (**) obţinem

1 r
( 1 r+1 )v 1 + + ( r r+1 )v r = 0:
Dar, conform ipotezei de inducţie, vectorii v 1 , ..., v r sunt liniar independenţi

şi atunci i ( i r+1 ) = 0, pentru orice i = 1; r. Cum i 6= r+1 , 8 i = 1; r,
rezult¼a 1= = r = 0 şi atunci r+1 v r+1 = 0, de unde r+1 = 0, deoarece
v r+1 6= 0. Deci 1 = = r = r+1 = 0 şi astfel avem c¼ a v 1 , v 2 , ..., v r+1
sunt liniar independenţi.
Corolarul 2.8.2 Dac¼a V este un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune n,

iar ecuaţia caracteristic¼a a lui f 2 End(V ) are n r¼ad¼acini distincte în K, 1 ,
2 , ..., n , cu v 1 , v 2 , ..., v n vectori proprii corespunz¼
atori, atunci sistemul
fv 1 ; v 2 ; :::; v n g este o baz¼a pentru V . Mai mult, matricea lui f în raport cu
aceast¼a baz¼a este matricea diagonal¼a
0 1
1 0 0
not B 0 0 C
D = diag( 1 ; 2 ; : : : ; n ) = B@
2 C:
A
0 0 n
De…niţia 2.8.2 Spunem c¼a endomor…smul f 2 End(V ) este diagonalizabil

dac¼a exist¼a o baz¼a B a lui V în raport cu care matricea sa are forma diagonal¼a.
Exemplul 2.8.2 Endomor…smul f 2 End(R2 ) din exemplul 1 din secţiunea

precedent¼a este diagonalizabil deoarece matricea sa relativ la baza format¼a din
1 0 3 0
vectori proprii, fv 1 = (1; 2); v 1 = (2; 1)g, este D = = ,
0 2 0 0
adic¼a este o matrice diagonal¼a.
Acum rezult¼
a în mod clar:
Teorema 2.8.1 Condiţia necesar¼a şi su…cient¼a ca matricea lui f 2 End(V ) s¼a
aib¼a forma diagonal¼a relativ la baza B este ca toţi vectorii din B s¼a …e vectori
proprii ai lui f .
Teorema 2.8.2 Condiţia necesar¼a şi su…cient¼a ca f 2 End(V ) s¼a …e diagonal-

izabil este ca ecuaţia caracteristic¼a s¼a aib¼a n r¼ad¼acini în K şi subspaţiile proprii
corespunz¼atoare s¼a aib¼a dimensiunile egale cu multiplicit¼aţile r¼ad¼acinilor.
a f este diagonalizabil, atunci s¼
a consider¼
am B = fa1 ; : : : ; an g
o baz¼ a a lui V în raport cu care matricea lui f are forma diagonal¼

a. Dac¼a primele
m1 elemente de pe diagonala principal¼ a sunt egale cu 1 , urmatoarele m2 cu 2 ,
..., ultimele mk sunt egale cu k , cu m1 + m2 + + mk = n, atunci polinomul
caracteristic al lui f este
Pf ( ) = ( 1 )m1 ( 2 )m2 ( k )mk :
Evident, r¼ ad¼acinile ecuaţiei caracteristice sunt 1 , 2 , ..., k 2 K, cu ordinele

de multiplicitate m1 , m2 , ..., respectiv mk .
Dar, din de…niţia matricei A, avem f (ai ) = 1 ai , oricare ar … i = 1; m1 .
Prin urmare 1 este valoare proprie a lui f , multipl¼ a de ordin m1 . Mai mult,
subspaţiul V 1 conţine m1 vectori proprii liniar independenţi, a1 , ..., am1 şi
atunci dim V 1 m1 . Cum dim V 1 m1 , rezult¼ a c¼a dim V 1 = m1 .
Analog se arat¼ a c¼a dim V i = mi , pentru toţi i = 2; k.
Reciproc, dac¼ a avem c¼ a toate r¼ ad¼acinile ecuaţiei caracteristice a lui f sunt în
K şi subspaţiile proprii corespunz¼ atoare au dimensiunile egale cu multiplicit¼ aţile
r¼
ad¼ acinilor, atunci vom ar¼ ata c¼ a se poate construi o baz¼ a în V în raport cu care
matricea lui f are forma diagonal¼ a.
Fie 1 , 2 , ..., k 2 K valorile proprii ale lui f , cu ordinele de multiplicitate
m1 , m2 , ..., respectiv mk (m1 + m2 + + mk = n). Ştim c¼ a dim V i = mi ,
pentru toţi i = 1; k. Dac¼ a consider¼ am vectorii b1 , ..., bm1 , bm1 +1 , ..., bm1 +m2 ,
..., bm1 + +mk 1 , ..., bn astfel încât primii m1 s¼ a formeze o baz¼ a pentru V 1 ,
urm¼ atorii m2 s¼ a formeze o baz¼ a pentru V 2 , ..., ultimii mk s¼ a formeze o baz¼ a
pentru V k , atunci ar¼ at¼am c¼a b1 , ..., bn sunt liniar independenţi.
Într-adev¼ ar, dac¼a consider¼ am 1 b1 + + n bn = 0 atunci, notând cu v 1
suma primilor m1 termeni, cu v 2 suma urmatorilor m2 termeni, ..., cu v k suma
ultimilor mk termeni (evident v i 2 V i , 8i = 1; k), obţinem v 1 + + v k = 0.
Acum, dac¼ a presupunem c¼ a un num¼ ar de p (1 p k) vectori dintre vectorii
v 1 , ..., v k ar … nenuli, atunci am obţine o combinaţie liniar¼ a nul¼a (în care nu toţi
scalarii sunt nuli, mai precis sunt egali cu 1) de vectori proprii corespunz¼ atori
la valori proprii distincte. Contradicţie cu faptul c¼ a la valori proprii distincte
corespund vectori proprii liniar independenţi. Prin urmare, v i = 0, pentru toţi
i = 1; k.
Din v 1 = 0, adic¼ a 1 b1 + + m1 bm1 = 0, rezult¼ a 1 = = m1 = 0
deoarece b1 , ..., bm1 sunt liniar independenţi. Analog, obţinem c¼ a toţi scalarii
j
, j = 1; n, sunt nuli. Deci, b1 , ..., bn sunt liniar independenţi şi chiar sunt
baz¼ a pentru V , deoarece dim V = n.
În …nal, s¼ a remarc¼ am c¼a matricea lui f în raport cu aceast¼ a baz¼ a este ma-
tricea diagonal¼ a
D = diag( 1; : : : ; 1; 2; : : : ; 2; : : : ; k; : : : ; k );
unde 1 apare de m1 ori, 2 de m2 ori, ..., k apare de mk ori.

Exemplul 2.8.3 1) Endomor…smul f al lui R2 din exemplul 3) din secţiunea

precedent¼a nu este diagonalizabil, pentru ca r¼ad¼acinile ecuaţiei caracteristice nu
sunt reale.
2) Fie operatorul liniar f 2 End(V ) care în raport cu baza canonic¼a B =
fe1 ; e2 ; e3 g are matricea
0 1
2 1 2
A=@ 5 3 3 A:
1 0 2
Pentru a stabili dac¼a f este diagonalizabil sau nu trebuie s¼a determin¼am,
mai întâi, valorile proprii şi vectorii proprii ai lui f .
Polinomul caracteristic Pf ( ) = det(A I3 ) = ( + 1)3 are r¼ad¼acina
tripl¼a 1;2;3 = 1.
Vectorii proprii asociaţi valorii proprii
8 = 1 sunt daţi de sistemul liniar
n < 3x1 x2 + 2x3 = 0
omogen (A ( 1)I3 )e x=e 0 , adic¼a 5x1 2x2 + 3x3 = 0 . Obţinem soluţia
:
x1 x3 = 0
( ; ; ), 2 R şi astfel un vector propriu asociat valorii proprii triple =
1 este forma u1 = ( ; ; ), 2 R n f0g. Subspaţiul propriu corespunz¼ator
lui = 1 este V 1 = f( ; ; )j 2 Rg = L(v 1 ), unde v 1 = ( 1; 1; 1).
Deci dim V 1 = 1 < 3 =ordinul r¼ad¼acinii = 1 şi atunci f nu este diagonal-
izabil.
3) Fie f 2 End(R4 ) care relativ la baza canonic¼a a lui R4 are matricea
0 1
0 2 0 1
B 2 0 1 0 C
A=B @ 0
C:
1 0 2 A
1 0 2 0
Rezolvând ecuaţia caracteristic¼a det(A I4 ) = 0 avem valorile proprii sim-
ple 1 = 3, 2 = 1, 3 = 1, 4 = 3. Atunci f este diagonalizabil şi baza
relativ la care f are matricea diagonal¼a
0 1
3 0 0 0
not B 0 1 0 0 C
D = diag( 1 ; 2 ; 3 ; 4 ) = B@ 0
C
0 1 0 A
0 0 0 3
este format¼a cu v 1 = (1; 1; 1; 1), v 2 = ( 1; 1; 1; 1), v 3 = (1; 1; 1; 1),
v 4 = ( 1; 1; 1; 1), vectori proprii corespunz¼atori valorilor proprii 1 , 2 , 3 ,
respectiv 4 .
Ţinând cont de cele de mai sus şi de teoria sistemelor de ecuaţii liniare, avem
urm¼atorul rezultat foarte util în aplicaţii:
Observaţia 2.8.2 Dac¼a 0 este o valoare proprie a lui f 2 End(V ), atunci
dim V 0 = n rang(A 0 In ), unde n = dim V şi A este matricea lui f relativ
la o baz¼a a lui V .
Dac¼a 0 este o valoare proprie a lui f , atunci dim V 0 se numeşte multi-

plicitatea geometric¼a a valorii proprii 0 .
Exemplul 2.8.4 Fie V un spaţiu vectorial real şi B = fe1 ; e2 ; e3 ; e4 g o baz¼a a

sa. Dac¼a endomor…smul f : V ! V are, în raport cu baza B, ecuaţiile:
8 1
>
> y = x1 + x3
< 2
y = x2 + x4
:
>
> y 3 = x1 + x3
: 4 2 4
y = x +x
Se cere: a) g¼asiţi matricea lui f relativ la baza B ;

0
b) g¼asiţi matricea lui f relativ la baza B = fa1 = e1 e2 ; a2 = e1 + e2 + e3 ; a3 =
e1 + e2 e3 + e4 ; a4 = e3 + e4 g ;
c) g¼asiţi ecuaţiile operatorului liniar f în raport cu baza B ;
d) determinaţi Ker f şi Im f ;
e) g¼asiţi valorile şi vectorii proprii pentru f ;
f ) veri…caţi dac¼a exist¼a o baz¼a a lui V în raport cu care matricea lui f s¼a aib¼a
forma diagonal¼a;
g) calculaţi An , n 2 N .
Rezolvare:
a) Deoarece f (e1 ) = e1 + e3 , f (e2 ) = e2 + e4 , f (e3 ) = e1 + e3 , f (e4 ) = e2 + e4
matricea lui f relativ la baza B este
0 1
1 0 1 0
B 0 1 0 1 C
A=B @ 1 0 1 0 A
C
0 1 0 1
b) Matricea de trecere de la baza B la baza B 0 este

0 1
1 1 1 0
B 1 1 1 0 C
C=B @ 0
C
1 1 1 A
0 0 1 1
0
şi atunci matricea lui f relativ la baza B este dat¼a de formula B = C 1 AC .
Pentru a g¼asi inversa
0 1 matricei C proced¼am ca în liceu 0 şi gasim C 1 = 41 1
2 2 0 0 1 1=2 1 0
B 1 1 2 0 C B 7=4 1=2 1 C
B C. Atunci, se obţine B = C 1 AC = B 1=2 C.
@ 1 1 2 0 A @ 1=2 1=4 1=2 0 A
1 1 2 4 1=2 5=4 3=2 1
c) Ecuaţiile lui f relativ la baza B 0 sunt
8 1
>
> z = t1 + 21 t2 t3
< 2
z = 21 t1 + 74 t2 + 12 t3 + t4
1 1 1 2 1 3 ;
>
> z3 = 2t 4t + 2t
: 4 1 1 5 2 3 3 4
z = 2t + 4t + 2t + t
01 0 1 1
t1 z
B t2 C B z2 C
B C g
~B0 = @ 3 A şi f (x)B0 = Be
unde x xB0 = @ 3 C
B .
t z A
t4 z4
xB = ~0, adic¼a
d) Ker f este mulţimea soluţiilor sistemului liniar omogen A~
8 1
>
> x + x3 = 0
< 2
x + x4 = 0
;
>
> x1 + x3 = 0
: 2 4
x +x = 0
sistem care are soluţia general¼a x1 = ; x2 = ; x3 = ; x4 = ; ; 2 R .

Atunci, dim Kerf = dim V rang A = 2 , defectul lui f şi Kerf = f e1
e2 + e3 + e4 j ; 2 Rg = f (e3 e1 ) + (e4 e2 )j ; 2 Rg = L(b1 ; b2 ),
unde b1 = e3 e1 şi b2 = e4 e2 . Evident c¼a fb1 ; b2 g este o baz¼a a lui Ker f .
Im f are dimensiunea egal¼a cu rangul matricii A, adic¼a dim Imf = 2 şi
Imf = ff (x)jx 2 V g = f(x1 + x3 )(e1 + e3 ) + (x2 + x4 )(e2 + e4 )jxi 2 R; i =
1; 4g = L(b3 ; b4 ), unde b3 = e1 + e3 , b4 = e2 + e4 . Deci, fb3 ; b4 g este o baz¼a
pentru Im f .
Observaţie: Dac¼a fbi ji = 1; 4g este un sistem liniar independent, atunci
Ker f Im f = V .
e)
1 0 1 0
0 1 0 1
det(A I4 ) = 0 , =0
1 0 1 0
0 1 0 1
, [(1 )2 1]2 = 0 şi astfel exist¼a dou¼a valori proprii reale duble 1;2 = 0 şi
3;4 = 2 . 0 1 0 1
x1 0
B x2 C B 0 C
Pentru 1;2 = 0, avem (A 0 I4 ) B C B C
@ x3 A = @ 0 A , A~ xB = ~0 şi prin
x4 0
urmare subspaţiul propriu asociat valorii proprii duble 1 = 2 = 0 este V0 =
Ker f = L(b1 ; b2 ) . Deci, b1 ; b2 sunt doi vectori proprii, corespunz¼atori valorii
proprii 0, care formeaz¼a baz¼a pentru V0 . 8
>
> x1 + x3 = 0
<
x2 + x4 = 0
Pentru 3;4 = 2, avem (A 2 I4 )~ xB = ~0 , şi astfel un
>
> x1 x3 = 0
:
x2 x4 = 0
vector propriu corespunz¼ator valorii proprii 2 este de forma v = (e1 + e3 ) +
(e2 = e4 ) .
Deci, subspaţiul propriu asociat lui 3;4 = 2 este V2 = L(b3 ; b4 ) = Im f .
f ) Deoarece cele patru valori proprii 1 = 0; 2 = 0 , 3 = 2; 4 = 2 sunt reale şi
multiplicit¼aţile algebrice şi geometrice sunt egale (malg ( i ) = mg ( i ) = 2 ; i =
1; 4), rezult¼a c¼a operatorul f este diagonalizabil. Adic¼a, exist¼a o baz¼a B a lui
V , format¼a cu vectorii proprii b1 ; b2 ; b3 ; b4 , relativ la care matricea lui f are
forma diagonal¼a
0 1 0 1
1 0 0 0 0 0 0 0
B 0 0 0 C B 0 0 0 0 C
D=B
@ 0
2 C=B C
0 3 0 A @ 0 0 2 0 A
0 0 0 4 0 0 0 2
0 1
1 0 1 0
B 0 1 0 1 C
g) Dac¼a L = B @ 1
C este matricea de trecere de la baza B la
0 1 0 A
0 1 0 1
baza B atunci se ştie c¼a D = L 1 AL şi astfel A = LDL 1 . Prin urmare
An = (LDL 1 )n0= (LDL 1 )(LDL1 1 ) (LDL 1 ) = LDn L 1 .
0 0 0 0
B 0 0 0 0 C
Evident, Dn = B C
@ 0 0 2n 0 A ; 8n 1 . Inversa matricii L este L =
1
0 0 0 0 1 2n
1=2 0 1=2 0
B 0 1=2 0 1=2 C
B C şi atunci se obţine
@ 1=2 0 1=2 0 A
0 1=2 0 1=2
0 n 1 1
2 0 2n 1 0
B 0 2n 1 0 2n 1 C
An = LDn L 1 = B @ 2n 1
C.
0 2 n 1
0 A
0 2n 1 0 2n 1

1. În R4 se consider¼ a baza B = fa1 ; a2 ; a3 ; a4 g , unde a1 = (1; 1; 0; 0), a2 =
4
(1; 1; 1; 0), a3 = (0; 1; 1; 1), a4 = (0; 0; 1; 1) şi0operatorul liniar f : R 1 !
0 1 1 0
B 1 1 0 0 C
R4 , care relativ la baza B are matricea A = B @ 1
C.
0 0 1 A
0 0 1 1
a) Determinaţi Ker f şi Im f ;
b) G¼ asiţi valorile proprii şi vectorii proprii pentru f ;
c) Este operatorul f diagonalizabil? Dac¼ a este diagonalizabil, g¼asiţi baza
lui R4 în raport cu care matricea f are forma diagonal¼ a, precum şi forma
diagonal¼ a a matricei lui f .
2. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K, şi f 2 End(V ), f 6=OV , f 6=1V ,

astfel încât f 2 = f . S¼
a se arate c¼
a valorile proprii ale mor…smului f sunt
0 şi 1.
3. Fie V un spaţiu vectorial real şi f 2 End(V ) , f 6=1V , f 6= 1V , astfel

încât f f = 1V .
a) Determinaţi valorile proprii pentru endomor…smul f ;

b) Ar¼
ataţi c¼
a Ker (f 1V ) Ker (f + 1V ) = V .
4. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K, şi f 2 End(V ). Dac¼ a f este

inversabil, x vector propriu al lui f corespunz¼
ator valorii proprii , atunci
x este vector propriu al lui f 1 corespunz¼ ator valorii proprii 1 .
5. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul comutativ K şi f; g dou¼

a automor-
…sme ale lui V . Ar¼
ataţi c¼
a automor…smele f g şi g f au aceleaşi valori
proprii.
6. Fie V un spaţiu vectorial peste un corp comutativ K şi f un endomor…sm

al lui V . Se fac notaţiile f 1 = f , f 2 = f f , ..., f n = f n 1 f . Ar¼
ataţi
c¼
a au loc a…rmaţiile:
a) dac¼
am n, atunci Ker f m Ker f n ;
b) dac¼ a p 1 astfel ca Ker f n+p = Ker f n pentru un n
a exist¼ 1, …xat
arbitrar, atunci Ker f n+p = Ker f n are loc pentru orice p 1;
c) Ker f n \ Im f n = f0g , Ker f n+1 = Ker f n , pentru orice n 1;
d) dac¼
a dim V < 1, atunci exist¼
a un num¼
ar natural r dim V astfel ca
Ker f r = Ker f r+1 ;
e) dac¼
a dim E < 1, atunci exist¼
a un num¼
ar natural r dim V astfel ca
V = Ker f r Im f r .
7. Fie R3 şi R2 spaţiile vectoriale aritmetice reale dotate cu bazele canonice

B1 = fe1 ; e2 ; e3 g, respectiv B2 = fe01 ; e02 g. Fie aplicaţia liniar¼
a f : R3 !
2
R , dat¼ a prin
p
f (e1 ) = e01 + e02 , f (e2 ) = 2e01 5e02 , f (e3 ) = e01 + 2e02 .
a) Scrieţi matricea lui f relativ la bazele B1 , B2 ;
b) Dac¼
a x = (1; 1; 2), atunci g¼
asiţi vectorul f (x);
c) Este adev¼
arat c¼
a Ker f Im f = R3 ? Justi…caţi r¼
aspunsul.
8. Fie V un spaţiu vectorial real cu baza B = fe1 ; e2 ; e3 g şi f 2 End(V ) astfel

încât 1; 0; 1 s¼
a …e valori proprii ale lui f şi v1 = e1 +e2 +e3 , v2 = e1 +e3 ,
v3 = e1 + 2e2 + e3 s¼ a …e vectori proprii ai lui f corespunz¼ atori valorilor
proprii 1, 0, respectiv 1. G¼ asiţi matricea lui f în raport cu baza B .
0 1
1 1 0
9. Dac¼aA=@ 2 1 1 A este matricea aplicaţiei liniare f : R3 ! R3 ,
1 1 0
în raport cu baza canonic¼ a a lui R3 , atunci se cer:
1
a) determinaţi f (fag), unde a = (1; 2; 1);
b) determinaţi câte o baz¼
a şi dimensiunea pentru Kerf şi Imf ;
c) este f un endomor…sm diagonalizabil? Justi…caţi r¼
aspunsul.
10. Fie f : R3 ! R4 o aplicaţie liniar¼

a a c¼
arei matrice în raport cu bazele
canonice din R3 şi R4 este
0 1
1 1 2
B 1 1 0 C
A=B @ 2
C:
1 1 A
0 1 1
a) Determinaţi rangul şi defectul aplicaţiei f ;

b) Precizaţi câte o baz¼
a pentru Ker f şi Im f ;
c) Determinaţi o baz¼
a şi dimensiunea pentru subspaţiul f (V ), unde
V = fx = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 jx1 x2 + 2x3 = 0g:
11. Fie f : R3 ! R3 , f (x) = (x1 + x2 x3 ; 2x1 + 2x2 2x3 ; x1 x2 + x3 ),

oricare ar … x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 . Se cer:
a) Ar¼
ataţi c¼
a f este o aplicaţie liniar¼
a;
b) Determinaţi câte o baz¼
a şi dimensiunea pentru Ker f şi Im f ;
c) Este adev¼
arat c¼
a Ker f Im f = R3 ? Justi…care;
d) Determinaţi valorile proprii şi vectorii proprii pentru f ;
e) Este f un endomor…sm diagonalizabil? In caz a…rmativ, determinaţi
a a matricii lui f şi baza lui R3 relativ la care f are forma
forma diagonal¼
diagonal¼
a.
12. Fie f 2 End(R3 ) care, în raport cu baza canonic¼
a a lui R3 , are ecuaţiile:
8 1
< y = x1 + x2
y2 = x2 + x3
: 1 1
y = x + x3
a f este automor…sm al lui R3 ;

a) Stabiliţi c¼
b) Determinaţi o baz¼
a şi dimensiunea subspaţiului f (V ), unde
V = x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 jx1 + x2 x3 = 0 ;
c) Este f un endomor…sm diagonalizabil? Justi…caţi r¼
aspunsul.
13. Fie f 2 End(K 3 ), care relativ la baza canonic¼
a a spaţiului vectorial arit-
metic K 3 are matricea
0 1
1 1 0
A= @ 0 1 1 A:
1 0 1
Studiaţi dac¼
a f este diagonalizabil şi g¼
asiţi forma diagonal¼
a a matricii lui
f , precum şi baza relativ la care f are acea matrice diagonal¼ a, dac¼
a: a)
K = R; b) K = C.
14. S¼
a se determine câte o baz¼ a şi dimensiunea pentru nucleul şi imaginea
aplicaţiei liniare f : R3 ! R3 pentru care f (a) = b, f (b) = c, f (c) = a,
unde a = (1; 0; 1), b = (0; 1; 1), c = (1; 1; 0).
15. Se dau subspaţiile lui R3
V1 = x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 jx1 + x2 + x3 = 0 ,
V2 = f(0; ; 0)j 2 Rg.
a se determine f 2 End(R3 ) astfel ca Ker f = V1 şi Im f = V2 . Este f
S¼
unic determinat¼
a? Justi…caţi r¼
aspunsul.
16. Fie V un spaţiu vectorial real 2-dimensional. S¼
a se determine toate endo-
mor…smele f ale lui V cu proprietatea c¼ a f f = 0V .
Capitolul 3
Forme biliniare. Forme

p¼
atratice
3.1 Noţiunea de form¼a biliniar¼

a. Matricea şi
rangul unei forme biliniare
Fie V un spaţiu vectorial peste K.
De…niţia 3.1.1 O aplicaţie b : V V ! K care este liniar¼a în …ecare argument,

adic¼a veri…c¼a condiţiile
i) b( x + y; z) = b(x; z) + b(y; z), 8x, y, z 2 V , 8 , 2 K,
ii) b(z; x + y) = b(z; x) + b(z; y), 8x, y, z 2 V , 8 , 2 K,
se numeşte form¼ a biliniar¼
a pe V .
Propoziţia 3.1.1 Dac¼a b este o form¼a biliniar¼a pe V , atunci

i) b(0; y) = 0, 8y 2 V şi ! b(x; 0) = 0, 8x 2 V ;
Pn P
m P
n P m
ii) b xi ai ; y j bj = xi y j b(ai ; bj ), 8m; n 2 N , 8a1 , ..., an , b1 ,
i=1 j=1 i=1 j=1
..., bm 2 V .
Demonstraţie. Se foloseşte liniaritatea în …ecare argument.
Exemplul 3.1.1 1) Fie A = (aij )i;j=1;n o matrice din Mn (K), …xat¼a arbi-
P
n P
n
trar. Aplicaţia b : Rn Rn ! R de…nit¼a prin b(x; y) = aij xi y j , pentru
i=1 j=1
orice x = (x1 ; : : : ; xn ), y = (y 1 ; : : : ; y n ) 2 Rn , este o form¼a biliniar¼a pe Rn .
2) Fie spaţiul vectorial real in…nit dimensional R([a; b]) al funcţiilor reale
de…nite pe intervalul real [a; b], care sunt integrabile Riemann. Aplicaţia
51
52 ¼
CAPITOLUL 3. FORME BILINIARE. FORME PATRATICE
Rb
b : R([a; b]) R([a; b]) ! R de…nit¼a prin b(f; g) = f (t)g(t)dt, 8f , g 2
a
R([a; b]) este o forma biliniar¼a pe R([a; b]).
De…niţia 3.1.2 Spunem c¼a forma biliniar¼a b este simetric¼

a dac¼a b(x; y) =
b(y; x), 8x, y 2 V . Dac¼a b(x; y) = b(y; x), 8x, y 2 V , atunci spunem c¼a
forma biliniar¼a b este antisimetric¼
a.
Exemplul 3.1.2 1) Forma biliniar¼a din exemplul 2) de mai sus este simetric¼a.
2) În exemplul 1) de mai sus dac¼a matricea A este simetric¼a (respectiv an-
tisimetric¼a) atunci forma biliniar¼a b este simetric¼a (respectiv antisimetric¼a).
3) Forma biliniar¼a b : R2 R2 ! R de…nit¼a prin b(x; y) = x2 y 1 + x1 y 2 ,
pentru orice x = (x1 ; x2 ), y = (y 1 ; y 2 ) 2 R2 este antisimetric¼a.
Dac¼a spaţiul vectorial V este n-dimensional şi …x¼

am o baz¼
a B = fa1 ; : : : ; an g
a sa, atunci oricare ar … o form¼ a biliniar¼
a b : V V ! K avem
P
n P
n P
n P
n P
n P
n
b(x; y) = b( xi ai ; y j aj ) = xi y j b(ai ; aj ) = xi y j aij ;
i=1 j=1 i=1 j=1 i=1 j=1
P
n P
n
8x = xi ai ; y = y j aj 2 V , unde aij = b(ai ; aj ), pentru orice i; j = 1; n.
i=1 j=1
Egalitatea
P
n P
n
b(x; y) = xi y j aij ; (1)
i=1 j=1
se numeşte expresia analitic¼ a a formei biliniare b în raport cu baza B, iar

matricea A = (aij )i;j=1;n 2 Mn (K) se numeşte matricea formei biliniare b în
raport cu baza B.
Se veri…c¼
a uşor ca relaţia (1) se poate scrie uşor sub forma matriceal¼ a
et Ae
b(x; y) = x y: (2)
Observaţia 3.1.1 O form¼a biliniar¼a b de…nit¼a pe spaţiul vectorial n-dimensional

V este complet determinat¼a dac¼a se cunosc valorile sale pe vectorii unei baze
din V .
Propoziţia 3.1.2 O form¼a biliniar¼a b de…nit¼a pe spaţiul vectorial n-dimensional

V este simetric¼a (respectiv antisimetric¼a) dac¼a şi numai dac¼a matricea sa în ra-
port cu o baz¼a a lui V este simetric¼a (respectiv antisimetric¼a).
¼ PATRATIC
3.2. NOŢIUNEA DE FORMA ¼ A¼ 53
Demonstraţie. Fie B = fa1 ; : : : ; an g o baz¼

a a lui V şi A = (aij )i;j=1;n 2
Mn (K) matricea lui b în raport cu aceasta baz¼ a. Dac¼a b este simetric¼

a atunci
avem aij = b(ai ; aj ) = b(aj ; ai ) = aji , pentru orice i, j = 1; n. Prin urmare, A
este matrice simetric¼ a.
Reciproc, dac¼ a A este simetric¼ a (adic¼a A = At ) atunci avem b(x; y) =
t t t t t
(b(x; y)) = (e x Ae y ) = ye A x e = b(y; x), pentru orice x, y 2 V , adic¼a b este
simetric¼a.
La fel pentru cazul antisimetric.
În continuare, dac¼ a A = (aij )i;j=1;n este matricea formei biliniare b faţ¼
a de
baza B = fa1 ; : : : ; an g, iar B = (bij )i;j=1;n este matricea lui b faţ¼
a de alt¼
a baza
B1 = fb1 ; : : : ; bn g a lui V şi C = (cji )i;j=1;n este matricea de trecere de la B
Pn
la B1 , adic¼
a bi = cji aj , 1 i n, atunci ne propunem s¼ a stabilim leg¼
atura
j=1
dintre A si B.
P
n P
n P
n P
n
Ţinând cont c¼
a bij = b(bi ; bj ) = b cki ak ; clj al = cki clj b(ak ; al ) =
k=1 l=1 k=1 l=1
P
n P
n
= cki clj akl , oricare ar … i, j = 1; n, rezult¼
a c¼
a
k=1 l=1
B = C t AC: (3)
Egalitatea (3) arat¼

a c¼a rangul matricei unei forme biliniare nu se schimb¼a
la schimbarea bazei, deşi matricea se modi…c¼a.
De…niţia 3.1.3 Se numeşte rang al formei biliniare b rangul matricei sale în

raport cu baz¼a al lui V .
Exemplul 3.1.3 Fie forma biliniar¼a b : R2 R2 ! R de…nit¼a prin b(x; y) =

x1 y 1 +x2 y 1 +x1 y 2 +x2 y 2 , pentru orice x = (x1 ; x2 ), y = (y 1 ; y 2 ) 2 R2 . Deoarece
1 1
matricea lui b relativ la baza canonic¼a a lui R2 este A = rezult¼a c¼a
1 1
rangul lui b este 1.
3.2 Noţiunea de form¼a p¼

atratic¼
a. Forma canon-
ic¼
a a unei forme p¼atratice
Fie V un spaţiu vectorial peste K şi b o forma biliniar¼

a simetric¼
a pe V .
De…niţia 3.2.1 Aplicaţia f : V ! K de…nit¼a prin f (x) = b(x; x), oricare ar …

x 2 V se numeşte form¼a p¼ atratic¼
a pe V .
Este clar c¼a o form¼a p¼atratic¼

a este unic determinat¼
a de o form¼
a biliniar¼
a
simetric¼
a, care o de…neşte. Este valabil şi invers.
54 ¼
Propoziţia 3.2.1 Forma biliniar¼a simetric¼a b este unic determinat¼a de forma

p¼atratic¼a f .
Demonstraţie. Din de…niţia lui f avem c¼ a f (x + y) = b(x + y; x + y) =

b(x; x) + b(x; y) + b(y; x) + b(y; y), pentru orice x, y 2 V . Atunci, obţinem
1
b(x; y) = (f (x + y) f (x) f (y)) ; 8x; y 2 V: (4)
2
Forma biliniar¼
a simetric¼
a b din care provine forma p¼
atratic¼
a f se numeşte
polara lui f .
Observaţia 3.2.1 Dac¼a b este o form¼a biliniar¼a oarecare pe V , atunci aplicaţia

f : V ! K de…nit¼a prin f (x) = b(x; x), oricare ar … x 2 V este tot o form¼a
p¼atratic¼a pe V , pentru c¼a lui b îi putem asocia, în mod natural, forma biliniar¼a
simetric¼a b1 de…nit¼a prin b1 (x; y) = 12 (b(x; y) + b(y; x)) şi se observ¼a c¼a f (x) =
b1 (x; x), pentru orice x 2 V (adic¼a f este o form¼a p¼atratic¼a întrucât provine
din forma biliniar¼a simetric¼a b1 ).
Exerciţiul 3.2.1 1) Ar¼ataţi c¼a orice form¼a biliniar¼a b se poate scrie în mod
unic ca suma dintre o form¼a biliniar¼a simetric¼a b1 şi una antisimetric¼a b2 , adic¼a
b(x; y) = b1 (x; y) + b2 (x; y), 8x, y 2 V .
2) O form¼a biliniar¼a b este antisimetric¼a dac¼a şi numai dac¼a b(x; x) = 0,
8x 2 V .
Exemplul 3.2.1 1) Forma p¼atratic¼a asociat¼a formei biliniare simetrice b :

R3 R3 ! R, b(x; y) = x2 y 1 + 2x3 y 1 + x1 y 2 + 3x3 y 2 + 2x1 y 3 + 3x2 y 3 ,
8x = (x1 ; x2 ; x3 ), y = (y 1 ; y 2 ; y 3 ) 2 R3 , este f (x) = 2x1 x2 + 6x2 x3 + 4x1 x3 ,
8x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 ,
2) Polara formei p¼atratice f : R2 ! R, de…nit¼a prin f (x) = (x1 )2 + 2x1 x2 ,
8x = (x1 ; x2 ) 2 R2 , este o form¼a biliniar¼a simetric¼a b : R2 R2 ! R, de…nit¼a
prin b(x; y) = x1 y 1 + x1 y 2 + x2 y 1 , 8x = (x1 ; x2 ), y = (y 1 ; y 2 ) 2 R2 ,
De…niţia 3.2.2 Se numeşte matrice a formei p¼atratice f : V ! K, în raport

cu baza B a lui V , matricea polarei lui f în raport cu baza B.
Fie B = fa1 ; : : : ; an g o baz¼

a a lui V şi A = (aij )i;j=1;n matricea lui f relativ
la aceast¼
a baz¼
a. Atunci, expresia analitic¼ a a lui f relativ la baza B este
P
n P
n P
n
f (x) = xi xj aij ; 8x = xi ai 2 V; (1’)
i=1 j=1 i=1
iar forma matriceal¼

a este
et Ae
f (x) = x x: (2’)
De…niţia 3.2.3 Prin rangul formei p¼atratice f înţelegem rangul matricei sale
în raport cu o baz¼a a lui V .
3.3. METODA LUI GAUSS 55
Din cele expuse aici rezult¼

a clar c¼
a expresia analitic¼
a sau matriceal¼
a a formei
p¼
atratice f depinde de alegerea bazei spaţiului vectorial n-dimensional V . Ne
propunem s¼ a determin¼am acele baze din V în raport cu care expresia analitic¼ a
a lui f s¼
a …e cât mai simpl¼a, mai precis s¼a …e de tipul
1 2 2 2 n 2
f (x) = 1 (y ) + 2 (y ) + + n (y ) ; (5)
unde y 1 , y 2 , ..., y n 2 K sunt coordonatele lui x în raport acea baz¼ a din V

faţ¼
a de care f are aceast¼ a expresie simpl¼a, iar 1 , 2 , ..., n 2 K.
Acest tip de expresie analitic¼ a din (5) se numeşte form¼ a canonic¼ a a formei
p¼atratice f . Scalarii 1 , 2 , ..., n 2 K din (5) se numesc coe…cienţii formei
canonice (5) a lui f .
Problema determin¼ arii unei forme canonice pentru o form¼ a p¼atratic¼
a şi a
bazei corespunz¼ atoare ei se va aborda în urm¼ atoarele dou¼ a secţiuni în care se vor
prezenta dou¼ a metode de aducere la forma canonic¼ a (metoda lui Gauss şi metoda
lui Jacobi). O a treia metod¼ a (metoda transform¼ arilor ortogonale sau metoda
valorilor proprii şi vectorilor proprii) va … prezentat¼ a la …nalul urm¼ atorului
capitol.
3.3 Metoda lui Gauss de aducere la forma canon-

ic¼
a a unei forme p¼
atratice
Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune n şi f : V ! K o form¼
a
p¼
atratic¼
a oarecare.
Teorema 3.3.1 (Gauss) Exist¼a cel puţin o baz¼a în V în raport cu care forma
p¼atratic¼a f are o form¼a canonic¼a.
Demonstraţie. Fie B = fa1 ; : : : ; an g o baz¼ a a lui V , faţ¼

a de care f are expresia
analitic¼a f (x) = xi xj aij , oricare ar … x = xi ai 2 V .
Dac¼ a f este nul¼ a, atunci este clar c¼a f are form¼ a canonic¼ a în raport cu orice
baz¼a a lui V . Prin urmare, vom presupune c¼ a f este nenul¼ a, adic¼
a cel puţin un
element al matricii A = (aij )i;j=1;n este nenul. Mai mult, putem presupune c¼ a
exist¼
a i 2 f1; : : : ; ng astfel încât aii 6= 0 . (În caz contrar, f …ind nenul¼ a, exist¼
a
o pereche de indici (i; j), cu i 6= j, pentru care aij 6= 0. Dac¼ a, de pild¼
a a12 6= 0,
atunci f¼acând schimbarea de coordonate x1 = t1 + t2 , x2 = t1 t2 , x3 = t3 , ...,
n n
x = t (adic¼ a, alegând o nou¼ a baz¼a) obţinem c¼ a forma p¼ atratic¼
a f are, relativ
la noua baz¼ a, expresia analitic¼ a f (x) = ij ti tj , cu 11 = 2a12 6= 0.)
F¼ar¼
a a micşora generalitatea, presupunem c¼ a a11 6= 0. Grupând toţi termenii
care conţin pe x1 obţinem f (x) = a11 (x1 )2 +2a12 x1 x2 + +2a1n x1 xn +f1 (x) =
1 1
a11 (a11 x +a12 x +
2
+a1n xn )2 + fe1 (x), unde f1 (x), fe1 (x) sunt forme p¼ atratice
pe V care, în raport cu baza B, nu conţin coordonata x1 .
F¼acând schimbarea de coordonate y 1 = a11 x1 + a12 x2 + + a1n xn , y k = xk ,
k = 2; n (adic¼ a trecând la o nou¼ a baz¼ a în V ), forma p¼ atratic¼a f are în raport
56 ¼
cu noua baz¼
a expresia analitic¼
a
Xn
1 1 2
f (x) = (y ) + bij y i y j :
a11 i;j=2
P
n
Continuând procedeul şi cu forma p¼ a fe1 (x) =
atratic¼ bij y i y j , dup¼
a un
i;j=2
num¼ ar …nit de paşi obţinem forma canonic¼ a (5).
În …nal, g¼ asind leg¼atura dintre coordonatele x1 , x2 , ..., xn şi coordonatele
y 1 , y 2 , ..., y n , obţinem din baza B baza B faţ¼ a de care f are forma canonic¼ a
determinat¼ a (cu formula x eB = AexB ).
S¼
a remarc¼ am c¼
a baza relativ la care forma p¼atratic¼
a are o form¼a canonic¼a
nu este unic¼a. Prin urmare exist¼a mai multe forme canonice pentru o form¼ a
p¼
atratic¼
a. Mai mult, se observ¼
a ca metoda prezentat¼ a aici, numit¼
a metoda lui
Gauss de aducere la forma canonic¼ a a unei forme p¼ atratice, se poate aplica
pentru orice form¼
a p¼
atratic¼
a, f¼
ar¼
a nici o restricţie.
Observaţia 3.3.1 Matricea formei p¼atratice f în raport cu baza B (constru-

it¼a în teorema de mai sus, baz¼a faţ¼a de care f are forma canonic¼a determinat¼a)
are forma diagonal¼a D = diag( 1 ; 2 ; : : : ; n ), iar 1 , 2 , ..., n 2 K sunt
coe…cienţii formei canonice. Prin urmare, rangul lui f este chiar num¼arul coe-
…cienţilor nenuli dintr-o form¼a canonic¼a a lui f . Cum rangul lui f este invariant
la schimb¼ari de baze, rezult¼a c¼a num¼arul coe…cienţilor nenuli din orice form¼a
canonic¼a a lui f este acelaşi.
Exemplul 3.3.1 Fie forma p¼atratic¼a f : R3 ! R, care în raport cu baza

canonic¼a B = fe1 ; e2 ; e3 g a lui R3 , are expresia analitic¼a f (x) = (x1 )2 +2x1 x2 +
x2 x3 , 8x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 . Vom determina o form¼a canonic¼a pentru f şi
baza lui R3 relativ la care f are aceast¼a form¼a canonic¼a prin metoda lui Gauss.
Observând c¼a exist¼a un termen cu (xi )2 , mai precis (x1 )2 , vom grupa ter-
menii care conţin pe x1 , ad¼augând termenii necesari, şi avem
f (x) = (x1 + x2 )2 (x2 )2 + x2 x3 = (x1 + x2 )2 (x2 21 x3 )2 + 41 (x3 )2 .
F¼acând schimbarea de coordonate y 1 = x1 + x2 , y 2 = x2 21 x3 , y 3 = x3
obţinem c¼a, în raport cu baza B = fb1 ; b2 ; b3 g a lui R3 faţ¼a de care x are
coordonatele y 1 , y 2 , y 3 date mai sus, forma p¼atratic¼a f are forma canonic¼a
f (x) = (y 1 )2 (y 2 )2 + 14 (y 3 )2 .
0 1
1 0 0
Matricea lui f în raport cu baza B este @ 0 1 0 A şi astfel rangul lui
1
0 0 4
f este 3.
3.3. METODA LUI GAUSS 57
0 1
x1
Deoarece x3 = y 3 , x2 = y 2 + 12 y 3 , x1 = y 1 y2 1 3
a @ x2 A =
2 y rezult¼
x3
0 1
10 1
1 1 2 y1
@ 0 1 1 A @ y 2 A. Ţinând cont de formula de trecere de la baza B
2
0 0 1 y3
0 1
1
1 1 2
la baza B (e xB = AexB ) avem A = @ 0 1 1 A
2 . Astfel, am determinat
0 0 1
şi baza faţ¼a de care f are forma canonic¼a gasit¼a, B = fb1 = (1; 0; 0); b2 =
( 1; 1; 0); b3 = ( 12 ; 12 ; 1)g.
Exemplul 3.3.2 Fie f : R4 ! R o form¼a p¼atratic¼a pe R4 a c¼arei expresie

analitic¼a în raport cu baza canonic¼a a lui R4 este
4
X
f (x) = x1 x2 x2 x3 + x3 x4 + x4 x1 ; 8x = xi ei 2 R4 :
i=1
a) G¼asiţi matricea formei p¼atratice f în raport cu baza canonic¼a B = fe1 =

(1; 0; 0; 0); e2 = (0; 1; 0; 0); e3 = (0; 0; 1; 0); e4 = (0; 0; 0; 1)g ;
b) G¼asiţi expresia analitic¼a a polarei lui f relativ la baza canonic¼a B ;
c) Folosind metoda lui Gauss, g¼asiţi forma canonic¼a a formei p¼atratice f şi baza
lui R4 relativ la care f are expresia canonic¼a.
Rezolvare:
a) Matricea A = (aij )i;j=1;4 a formei p¼atratice f în raport cu baza canonic¼a
B este chiar matricea formei biliniare simetrice b din care provine forma p¼atrat-
ic¼a f (numit¼a polara lui f ), relativ la baza B .
Din faptul c¼a b(x; y) = 21 [f (x + y) f (x) f (y)] putem determina elementele
matricii cerute aij = b(ei ; ej ) .
În mod practic, pentru a evita calculele, elementele matricii A se determin¼a
astfel:
- elementul aij , cu i6=j, este egal cu jum¼atate din coe…cientul lui xi xj din ex-
presia analitic¼a a lui f ;
- elementul aii este egal coe…cientul lui (xi )2 din expresia analitic¼a a lui f .
0 1 1
1
0 2 0 2
B 1
0 1
0 C
Deci A = B
@
2
1
2 C
1 A
0 2 0 2
1 1
2 0 2 0
b) Expresia analitic¼a a polarei lui f relativ la baza canonic¼a B se poate obţine

dup¼a formula de mai sus sau, mai practic, prin dedublarea expresiei lui f din
ipotez¼a. Deci
b(x; y) = 12 x1 y 2 + 12 x2 y 1 12 x2 y 3 12 x3 y 2 + 21 x3 y 4 + 12 x4 y 3 + 12 x4 y 1 + 12 x1 y 4 ,
8x = xi ei ; y = y j ej 2 R4 .
58 ¼
c) Având în vedere expresia analitic¼a a lui f , vom proceda mai întâi la schim-
barea de coordonate: 8 1
>
> x = t1 + t2
< 2
x = t 1 t2
I)
>
> x3 = t3
: 4
x = t4
(de fapt, s-a schimbat baza lui R4 şi ti , i = 1; 4 , sunt coordonatele lui x relativ
la noua baz¼a)
Atunci f (x) = (t1 )2 (t2 )2 t1 t3 + t2 t3 + t3 t4 + t1 t4 + t2 t4 =
= (t1 )2 t1 t3 + t1 t4 21 t3 t4 + 41 (t3 )2 + 14 (t4 )2
1 3 2 1 4 2 2
4 (t ) 4 (t ) (t2 )2 + t2 t3 + t2 t4 + 32 t3 t4 = t1 21 t3 + 12 t4
2 2 1 1 1
(t ) t2 t3 t2 t4 + 4 (t3 )2 + 4 (t4 )2 + 2 t3 t4 + 2t3 t4
2 2
şi prin urmare f (x) = t1 12 t3 + 21 t4 t2 12 t3 12 t4 + 2t3 t4 .
F¼acând schimbarea de coordonate:
8 1 1 3
>
> s = t1 2t + 12 t4
< 2 1 3 1 4
s = t2 2t 2t
II)
>
> s3 = t3
: 4
s = t4
rezult¼a f (x) = (s1 )2 (s2 )2 + 2s3 s4 . În …nal, din

8 1
>
> y = s1
< 2
y = s2
III)
>
> y + y = s3
3 4
: 3
y y 4 = s4
rezult¼a c¼a forma canonic¼a a formei p¼atratice f este
f (x) = (y 1 )2 (y 2 )2 + 2(y 3 )2 2(y 4 )2 ;
unde y i , i = 1; 4 sunt coordonatele vectorului x relativ la baza B = fbi ji =
1; 4g , în raport cu care f are forma canonic¼a. Baza B se g¼aseşte astfel:
Dac¼a C este matricea de0trecere 1 de la0baza 1canonic¼a B la baza c¼autat¼a B ,
x1 y1
B x2 C B y2 C
atunci x ~B = C 1 x ~B sau B C B
@ x3 A = C @ y 3 A .
C
x4 y4
Pe de alt¼a parte, dac¼a avem în vedere cele trei schimb¼ari de coordonate avem:
8 4
>
> x = t4 = s4 = y 3 y 4
< 3
x = t3 = s3 = y 3 + y 4
:
>
> x2 = t1 t2 = s1 s2 t4 = y 1 y 2 y 3 + y 4
: 1
x = t1 + t2 = s1 + s2 + t3 = y 1 + y 2 + y 3 + y 4
0 1 1 0 1 1
x y + y2 + y3 + y4
B x2 C B y 1 y 2 y 3 + y 4 C
Atunci B C B
@ x3 A = @
C=
y3 + y4 A
x4 y3 y4
3.4. METODA LUI JACOBI 59
0 10 1 1
1 1 1 1 y
B 1 1 1 1 C B 2 C
B
=@ C B y 3 C şi prin urmare
0 0 1 1 A@ y A
0 0 1 1 y4
B = b1 = (1; 1; 0; 0); b2 = (1; 1; 0; 0); b3 = (1; 1; 1; 1); b4 = (1; 1; 1; 1) .
3.4 Metoda lui Jacobi de aducere la forma canon-

ic¼
a a unei forme patratice
Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune n şi f : V ! K o form¼
a
p¼
atratic¼
a.
Teorema 3.4.1 (Jacobi) Fie A = (aij )i;j=1;n matricea formei p¼atratice f în

raport cu baza B = fa1 ; : : : ; an g a lui V . Dac¼a în matricea A toţi minorii
a11 a12 a1i
a21 a22 a2i
i = , 1 i n, sunt nenuli, atunci exist¼a o baz¼a
ai1 ai2 aii
B = fb1 ; : : : ; bn g a lui V faţ¼a de care f are forma canonic¼a
0 1 n 1
f (x) = (y 1 )2 + (y 2 )2 + + (y n )2 ; (6)
1 2 n
unde 0 = 1 şi y 1 , y 2 , ..., y n sunt coordonatele vectorului x în raport cu

baza B .
Baza B se determin¼a alegând
8
> b1 = 11 a1 ;
>
<
b2 = 21 a1 + 22 a2 ;
(7)
>
> ::::::::::::::::::::::::::::::
:
bn = n1 a1 + + nn an ;
unde scalarii ij 2 K (i = 1; n, j = 1; i) se a‡¼a din sistemele b(b1 ; a1 ) = 1 ,

8
> b(bn ; a1 ) = 0
>
>
>
< b(bn ; a2 ) = 0
b(b2 ; a1 ) = 0
, ..., :::::::::::::::: .
b(b2 ; a2 ) = 1 >
>
> b(bn ; an 1 ) = 0
>
:
b(bn ; an ) = 1
8
>
> b1 = 11 a1 ;
<
b2 = 21 a1 + 22 a2 ;
Demonstraţie. C¼ aut¼am vectorii bazei B de forma
>
> ::::::::::::::::::::::::::::::
:
bn = n1 a1 + + nn an ;
astfel încât b(bi ; bj ) = 0, oricare ar … 1 i 6= j n, unde b este polara lui f
(adic¼
a matricea lui f relativ la baza B este matrice diagonal¼ a).
60 ¼
Din punct de vedere practic este util s¼

a observ¼
am c¼
a dac¼
a
b(bi ; aj ) = 0; 8j = 1; i 1; i = 2; n; (8)
atunci avem b(bi ; bj ) = 0, pentru orice 1 i 6= j n. Într-adev¼ ar,

P
j P
j
b(bi ; bj ) = b(bi ; jk ak ) = jk b(bi ; ak ) = 0 pentru orice j < i şi apoi,
k=1 k=1
din simetria lui b, rezult¼ a c¼
a b(bi ; bj ) = 0 şi pentru orice j > i.
Prin acest procedeu, pentru …ecare i = 1; n, determin¼ am vectorul bi =
Pi
ik ak aşa încât s¼
a aib¼
a loc (7), iar pentru unicitatea lui bi impunem condiţia
k=1
b(bi ; ai ) = 1; 8 i = 1; n: (8’)
Acum relaţiile (8) şi (8’) conduc, pentru …ecare i = 1; n, la un sistem liniar
cu i ecuatii şi i necunoscute ( ij , j = 1; i),
8
>
> a11 i1 + a12 i2 + + a1i ii = 0
>
>
< a21 i1 + a22 i2 + + a2i ii = 0
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::: (Si )
>
>
>
> a i 1;1 i1 + a i 1;2 i2 + + a1 i;i ii = 0
:
ai1 i1 + ai2 i2 + + aii ii = 1
al c¼arui determinant este chiar i 6= 0. Aşadar sistemul (Si ) are soluţie

unic¼a şi deci bi este determinat în mod unic.
Fie B = (bij )i;j=1;n matricea formei p¼ atratice f în raport cu baza B . Atunci
bij = b(bi ; bj ) = 0 pentru orice i 6= j. Pe de alt¼ a parte, bii = b(bi ; bi ) =
P i
ik b(bi ; ak ) = ii , oricare ar … i = 1; n şi din (Si ) rezult¼ a ii = i i 1 ,
a c¼
k=1
oricare ar … i = 1; n. Prin urmare
0 1 1
1
0 0 0
B 0 1
0 0 C
B=B
@
2 C:
A
n 1
0 0 0 n
Aşadar, în raport cu baza B forma p¼

atratic¼
a f are forma canonic¼
a f (x) =
P
n
i
i
1
(y i )2 , unde 0 = 1 şi y 1 , y 2 , ..., y n sunt coordonatele vectorului x în
i=1
raport cu baza B .
S¼
a remarc¼am c¼a metoda prezentat¼ a aici, numit¼a metoda lui Jacobi de
aducere la forma canonic¼ a a unei forme p¼ atratice, se poate aplica numai în
anumite condiţii spre deosebire de metoda lui Gauss care se poate folosi oricând.
Algoritmul de determinare a bazei corespunz¼ atoare formei canonice, prin metoda
lui Jacobi, este prezentat în demonstraţia de mai sus, iar în exemplul urm¼ ator
îl ilustram într-un mod concret.
¼
3.5. FORME PATRATICE DEFINITE PE SPAŢII VECTORIALE REALE61
Exemplul 3.4.1 Fie forma p¼atratic¼a f : R3 ! R, dat¼a prin expresia analitic¼a

f (x) = (x1 )2 2x1 x2 + 2(x2 )2 + 3(x3 )2 , oricare ar … x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 .
Veri…caţi dac¼a se poate aplica metoda lui Jacobi şi în caz a…rmativ determinaţi
o form¼a canonic¼a pentru f şi baza corespunz¼atoare, prin aceast¼a metod¼a.
Rezolvare:
Mai întâi, s¼a observ¼am c¼a 0matricea lui f 1relativ la baza canonic¼a B =
1 1 0
fe1 ; e2 ; e3 g a lui R3 este A = @ 1 2 0 A. Atunci 1 = j1j = 1 6= 0,
0 0 3
1 1 0
1 1
2 = = 1 =
6 0, 3 = 1 2 0 = 3 6= 0. Prin urmare se
1 2
0 0 3
poate aplica metoda lui Jacobi şi f are forma canonic¼a
f (x) = 10 (y 1 )2 + 12 (y 2 )2 + 23 (y 3 )2 = (y 1 )2 + (y 2 )2 + 31 (y 3 )2 , unde y 1 , y 2 ,
y 3 sunt coordonatele lui x relativ la baza B = fb1 ; b2 ; b3 g, baz¼a în raport cu care
f are forma canonic¼a determinat¼a.
Pentru a determina baza B , alegem b1 = 11 e1 , b2 = 21 e1 + 22 e2 , b3 =
31 e1 + 32 e2 + 33 e3 , unde scalarii ij , i = 1; 3, j = 1; i, se determina din
relaţiile 8
< b(b3 ; e1 ) = 0
b(b2 ; e1 ) = 0
b(b1 ; e1 ) = 1 , şi b(b3 ; e2 ) = 0 . Rezult¼a 11 = 1, 21 =
b(b2 ; e2 ) = 1 :
b(b3 ; e3 ) = 1
1
22 = 1, 31 = 32 = 0, 33 = 3 de unde obţinem b1 = e1 , b2 = e1 + e2 ,
b3 = 13 e3 .
Exerciţiul 3.4.1 Folosind metoda lui Gauss s¼a se determine o form¼a canonic¼a
şi baza corespunz¼atoare pentru forma p¼atratic¼a din exemplul de mai sus.
3.5 Forme p¼ atratice de…nite pe spaţii vectoriale

reale. Signatura unei forme p¼ atratice
Fie V un spaţiu vectorial real n-dimensional şi f o form¼
a p¼
atratic¼
a pe V .
De…niţia 3.5.1 Spunem c¼a forma p¼atratic¼a f este

i) pozitiv de…nit¼ a dac¼a f (x) > 0, pentru orice x 2 V n f0g.
ii) pozitiv semide…nit¼ a dac¼a f (x) 0, pentru orice x 2 V şi exist¼a y 2
V n f0g astfel ca f (y) = 0.
iii) negativ de…nit¼ a dac¼a f (x) < 0, pentru orice x 2 V n f0g.
iv) negativ semide…nit¼ a dac¼a f (x) 0, pentru orice x 2 V şi exist¼a
y 2 V n f0g astfel ca f (y) = 0.
v) nede…nit¼ a dac¼a exist¼a x, y 2 V n f0g astfel ca f (x) < 0, f (y) > 0.
S¼
a remarc¼
am c¼
a f (0) = 0.
62 ¼
Propoziţia 3.5.1 Forma p¼atratic¼a f este pozitiv de…nit¼a (respectiv negativ de…nit¼a)
dac¼a şi numai dac¼a forma sa canonic¼a, într-o baz¼a oarecare, are toţi coe…cienţii
strict pozitivi (respectiv strict negativi).
Demonstraţie. Presupunem c¼ a. Fie B = fa1 ; : : : ; an g o

a este pozitiv de…nit¼
baz¼a a lui V faţ¼

a de care f are forma canonic¼a f (x) = 1 (y 1 )2 + 2 (y 2 )2 + +
n 2 i
n (y ) , oricare ar … x = y ai 2 V . Dac¼ a ar exista j = 1; n astfel ca j 0
atunci f (aj ) = j 0 ceea ce contrazice ipoteza. Prin urmare i > 0, pentru
orice i = 1; n. A…rmaţia reciproc¼ a este evident¼
a.
Analog pentru o form¼ a p¼
atratic¼
a negativ de…nit¼a.
În mod logic putem enunţa:
Propoziţia 3.5.2 Forma p¼atratic¼a f este pozitiv semide…nit¼a (respectiv negativ

semide…nit¼a) dac¼a şi numai dac¼a forma sa canonic¼a, într-o baz¼a oarecare, are
toti coe…cienţii pozitivi (respectiv negativi), cel puţin unul …ind nul.
Propoziţia 3.5.3 Forma p¼atratic¼a f este nede…nit¼a dac¼a şi numai dac¼a forma
sa canonic¼a, într-o baz¼a oarecare, are coe…cienţi de semne contrare.
Exemplul 3.5.1 Formele p¼atratice din exemplele 1) şi 2) secţiunea 3.3 sunt
nede…nite, iar forma p¼atratic¼a din exemplul din secţiunea 3.4 este pozitiv de…nit¼a.
Este clar c¼
a o form¼a p¼atratic¼
a se poate reduce, în raport cu baze diferite, la
forme canonice diferite, în sensul c¼
a difer¼
a coe…cienţii în funcţie de baza aleas¼
a.
Avem îns¼a rezultatul urm¼ ator, numit legea inerţiei a lui Sylvester :
Teorema 3.5.1 Num¼arul coe…cienţilor nenuli, iar dintre aceştia num¼arul coe-
…cienţilor pozitivi şi negativi într-o form¼a canonic¼a a unei forme p¼atratice nu
depinde de baza în raport cu care este obţinut¼a acea form¼a canonic¼a.
Demonstraţie. Fie B = fe1 ; : : : ; en g o baz¼

a a lui V în raport cu care f are
forma canonic¼
a
1 2 p 2 p+1 2 p+q 2
f (x) = 1 (x ) + + p (x ) + p+1 (x ) + + p+q (x ) ; (a)
cu 1 , ..., p > 0 şi p+1 , ..., p+q < 0, p + q n = dim V , iar B 0 =

ff 1 ; : : : ; f n g o alt¼
a baz¼
a a lui V în raport cu care f are forma canonic¼
a
0 1 2 0 p0 2 0 p0 +1 2 0 p0 +q 0 2
f (x) = 1 (y ) + + p0 (y ) + p0 +1 (y ) + + p0 +q 0 (y ) ; (b)
cu 1 , ..., p0 > 0 şi p0 +1 , ..., p0 +q0 < 0, p0 + q 0 n = dim V .

Trebuie s¼ a ar¼
at¼
am c¼a p = p0 si q = q 0 şi teorema este demonstrat¼
a.
Presupunem prin absurd c¼ a p > p0 . Consider¼am subspaţiile V 0 = L(e1 ; :::; ep )

00
şi V = L(f p0 +1 ; :::; f n ). Întrucât e1 , ..., ep sunt liniar independenţi rezult¼ a c¼a
fe1 ; :::; ep g este baz¼a în V ’şi dim V 0 = p. Analog, dim V 00 = n p0 . Deoarece
p+(n p0 ) > n rezult¼ a c¼a exist¼a cel puţin un vector nenul în V 0 \V 00 , conform ex-
erciţiului 1.5.3 de la …nele capitolului 1. Dac¼ a x 6= 0, x 2 V 0 \ V 00 , atunci putem
Pp Pn
scrie x = xi ei = y j f j ceea ce arat¼a c¼ etB = (x1 ; : : : ; xp ; 0; : : : ; 0) şi
a x
i=1 j=p0 +1
p0 +1
etB0
x = (0; : : : ; 0; y n
; : : : ; y ).
P
p
i 2
Acum, ţinând cont de (a) şi (b), avem c¼
a f (x) = i (x ) > 0 şi f (x) =
i=1
p0P
+q 0
j 2
j (y ) 0, deoarece cel puţin unul dintre scalarii x1 , ..., xp este nenul
j=p0 +1
(x 6= 0), iar p0 + q 0 n. Contradicţie. Rezult¼ a c¼
a presupunerea f¼ acut¼
a este fals¼
a
şi atunci p p0 .
Repetând raţionamentul de mai sus se deduce c¼ a p p0 . Prin urmare p = p0 .
0
Analog se arat¼ a c¼aq=q.
Num¼ arul coe…cienţilor strict pozitivi dintr-o form¼a canonic¼a se numeşte in-
dicele pozitiv de inerţie, iar num¼ arul coe…cienţilor strict negativi dintr-o
form¼ a canonic¼ a se numeşte indicele negativ de inerţie.
De…niţia 3.5.2 Prin signatur¼a a unei forme p¼atratice f : V ! R înţelegem

tripletul (n; r; p), unde n = dim V , r este rangul lui f , p este indicele pozitiv de
inerţie:
Observaţia 3.5.1 Se mai foloseşte şi de…niţia echivalent¼a: Prin signatura unei
forme p¼atratice f înţelegem perechea (p; q), unde p este indicele pozitiv de in-
erţie, iar q este indicele negativ de inerţie.
Observ¼am c¼a p + q = r, iar n r este num¼arul coe…cienţilor nuli dintr-o
form¼a canonic¼a.
Exemplul 3.5.2 Formele p¼atratice din exemplele 1) şi 2) secţiunea 3.3 au sig-
natura (3; 3; 2), respectiv (4; 4; 2), iar forma p¼atratic¼a din exemplul din secţiunea
3.4 are signatura (3; 3; 3).

1. Fie forma biliniar¼ a b : R3 R3 ! R, b(x; y) = 2x1 y 1 + x2 y 2 + 5x3 y 3
x1 y 2 + x2 y 1 + 5x3 y 1 , 8x = (x1 ; x2 ; x3 ), y = (y 1 ; y 2 ; y 3 ) 2 R3 .
a) F¼
ar¼ a a lui R3 , s¼
a a determina matricea lui b relativ la baza canonic¼ a se
precizeze dac¼
a b este simetric¼
a sau dac¼
a este antisimetric¼
a;
a a lui R3 ;
b) Determinaţi matricea lui b relativ la baza canonic¼
c) Ar¼ ataţi c¼ a exist¼a şi sunt unice dou¼a forme biliniare pe R3 , b1 simetric¼ a
şi b2 antisimetric¼ a astfel ca b(x; y) = b1 (x; y) + b2 (x; y), 8x = (x1 ; x2 ; x3 ),
y = (y 1 ; y 2 ; y 3 ) 2 R3 ;
64 ¼
d) G¼asiţi forma canonic¼a a formei p¼atratice f asociate formei biliniare

simetrice b1 , precum şi baza lui R3 relativ la care f are forma canonic¼a
g¼
asit¼
a.
2. Folosind metoda lui Gauss s¼ a se aduc¼a la forma canonic¼ a forma p¼ atratic¼

a
f : R3 ! R , f (x) = x1 x2 + x2 x3 + (x3 )2 , 8x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 .
G¼asiţi baza lui R3 în raport cu care f are forma canonic¼ a şi signatura lui
f . Ce fel de form¼a p¼atratic¼
a este f ?
3. Fie forma p¼ a f (x) = (x1 )2 + (x2 )2 3(x3 )2 + (x4 )2 x1 x2 + 3x2 x3 +

atratic¼
5x x , pentru orice x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) 2 R4 .
3 4
S¼a se aduc¼a la forma canonic¼ a folosind mai întâi metoda lui Jacobi,iar
apoi folosind metoda lui Gauss. Determinaţi signatura lui f . Ce fel de
form¼a p¼
atratic¼
a este f ?
4. Fie b : R3 R3 ! R o form¼ a biliniar¼a şi B = fe1 ; e2 ; e3 g baza canonic¼a

a lui R3 . Dac¼ a avem b(e1 ; e1 ) = 1 , b(e2 ; e2 ) = 1 , b(e3 ; e3 ) = 2 , b(e1 +
e2 ; e2 ) = 2 , b(e2 ; e1 e2 ) = 4 , b(e2 + e3 ; e3 ) = 3, b(e3 ; e2 e3 ) = 1 ,
b(e1 ; e3 ) = 3 şi b(e3 ; 2e1 e2 ) = 5 , atunci se cer:
a) matricea formei biliniare b în raport cu baza B ;
b) ar¼ ataţi c¼
a b este o form¼ a biliniar¼
a simetric¼ a;
c) expresia analitic¼ a a formei biliniare b în raport cu baza B ;
d) matricea şi expresia analitic¼ a a formei biliniare b în raport cu o alt¼ a
0
baz¼ a B = fa1 ; a2 ; a3 g , unde a1 = (1; 0; 1) , a2 = (0; 1; 1) , a3 = (1; 1; 0) ;
e) expresia analitic¼ a a formei p¼ atratice f : R3 ! R , f (x) = b(x; x) ,
3
8x 2 R , în raport cu baza B ;
f) forma canonic¼ a a formei p¼atratice f şi baza lui R3 relativ la care f are
forma canonic¼ a, prin metoda lui Jacobi;
g) signatura lui f .
5. Fie V un spaţiu vectorial real n-dimensional şi forma biliniarā antisimet-

ric¼
a ! :V V ! R. Dac¼ a A = (! ij )i;j=1;n este matricea lui ! relativ
la o baz¼
a B = fe1 ; e2 ; :::; en g V , atunci spunem c¼ a ! este nedegenerat¼a
dac¼a det A 6= 0. O form¼ a biliniar¼
a antisimetric¼ a şi nedegenerat¼a pe V se
numeşte form¼a simplectic¼a pe V .
a) Ar¼ataţi c¼
a determinantul matricii asociate unei forme simplectice relativ
la orice baz¼ a a lui V este nenul;
b) Dac¼
a exist¼
a o form¼a simpletic¼
a ! de…nit¼
a pe V , atunci dimensiunea lui
V este un num¼ ar par.
6. Fie b : M2 (R) M2 (R) ! R , de…nit¼

a prin
b(X; Y ) = 2T r(XY ) T r(X)T r(Y ) ; 8X; Y 2 M2 (R)
unde T r(A) = a11 + a22 este urma matricii A = (aij )i;j=1;2 .

a) Ar¼
ataţi c¼
a b este o form¼
a biliniar¼a simetric¼a;
b) G¼
asiţi matricea formei biliniare b relativ la baza natural¼
a a lui M2 (R) ,
1 0 0 1 0 0 0 0
B= E11 = ; E12 = ; E21 = ; E22 = ;
0 0 0 0 1 0 0 1
c) G¼asiţi expresia analitic¼a a formei p¼atratice asociat¼ a f (X) = b(X; X) ,
relativ la baza natural¼ a a lui M2 (R) ;
d) Aduceţi la forma canonic¼ a forma p¼atratic¼a f şi determinaţi baza core-
spunz¼atoare;
e) Ar¼ataţi c¼
a f este o form¼ a p¼
atratic¼
a nede…nit¼ a.
7. Dac¼a Rn [X] este spaţiul vectorial al polinoamelor cu coe…cienţi reali, de

grad cel mult n, se consider¼a aplicaţia
F : Rn [X] Rn [X] ! R2n 3 [X] de…nit¼ a prin
F (P; Q) = P 000 Q P 00 Q0 + P 0 Q00 P Q000 ;
unde P 0 , P 00 , P 000 , ... sunt polinoame determinate de derivatele funcţiei

polinomiale asociat¼ a polinomului P .
a) Ar¼
ataţi c¼
a aplicaţia F este liniar¼
a în ambele argumente şi antisimetric¼
a;
b) Dac¼ a Q = X n , atunci s¼
a se consider¼ a se determine matricea apli-
caţiei liniare g : P ! F (P; Q) relativ la bazele canonice ale domeniului şi
codomeniului lui g;
c) Dac¼
a n = 3, ce se spune despre Ker g şi Im g?
d) Este g un endomor…sm diagonalizabil, în cazul n = 3?
8. Fie 0 1
1 1 0
A= @ 1 2 1 A
0 1 1
atratice f pe R3 , relativ la baza cononic¼

matricea unei forme p¼ a a lui R3 .
a) Determinaţi expresia analitic¼
a pentru polara lui f ;
a a lui R3 relativ la care f are o form¼
b) Determinaţi o baz¼ a canonic¼
a;
c) Determinaţi signatura lui f ;
d) Este diagonalizabil un endomor…sm al lui R3 care, relativ la baza canon-
a a lui R3 , are matricea A?
ic¼
9. Fie f : R3 ! R o form¼a p¼atratic¼

a a c¼
arei expresie analitic¼
a, în raport cu
a a lui R3 este
baza canonic¼
f (x) = (x1 )2 + (x2 )2 + 4(x3 )2 + 2x1 x2 + 4x1 x3 2x2 x3 ;

8x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 :
a) Se poate aplica metoda lui Jacobi pentru determinarea unei forme

canonice pentru f ? Dac¼ a da, s¼ a se determine o form¼
a canonic¼
a pentru
f şi baza corespunz¼
atoare, folosind aceast¼
a metod¼a;
66 ¼
b) S¼a se determine o form¼a canonic¼

a pentru f şi baza corespunz¼
atoare,
folosind metoda lui Gauss;
c) Este f negativ de…nit¼
a? Dar negativ semide…nit¼
a?
1 2 3
10. Fie matricea A = . Se cer:
2 1 0
a) Ar¼
ataţi c¼ a b care are matricea AAt , relativ la baza
a forma biliniar¼
2
canonic¼
a a lui R , este simetric¼
a;
b) Determinaţi o form¼ a canonic¼a pentru forma p¼
atratic¼
a asociat¼
a f (x) =
b(x; x) şi baza corespunz¼
atoare;
c) Ar¼
ataţi c¼
a f este pozitiv de…nit¼
a.
Capitolul 4
Spaţii euclidiene
4.1 Noţiunea de spaţiu vectorial euclidian. Pro-

dus scalar, norm¼a, ortogonalitate
Fie E un spaţiu vectorial real.
De…niţia 4.1.1 O form¼a biliniar¼a, simetric¼a şi pozitiv de…nit¼a pe E se numeşte

produs scalar pe E şi se noteaz¼a cu h; i.
Cu alte cuvinte, aplicaţia h; i : E E ! R este un produs scalar pe E dac¼

a
satisface urm¼ atoarele axiome:
i) h x + y; zi = hx; zi + hy; zi, oricare ar … x, y, z 2 E, ; 2 R.
ii) hx; yi = hy; xi, oricare ar … x, y 2 E.
iii) hx; xi 0, oricare ar … x 2 E; hx; xi = 0 dac¼
a şi numai dac¼
a x = 0.
Propoziţia 4.1.1 Dac¼a h; i este un produs scalar pe E, atunci

a) hz; x + yi = hz; xi + hz; yi, oricare ar … x, y, z 2 E, ; 2 R.
Pn
i
P
n
i 1
b) xi ; y = hxi ; yi, oricare ar … n 2 N , x1 , ..., xn , y 2 E, ,
i=1 i=1
n
..., 2 R.
Demonstraţie. Se folosesc i), ii) pentru a), iar pentru b) putem folosi metoda
inducţiei matematice dup¼
a n 1.
Pentru orice x, y 2 E, scalarul hx; yi se numeşte produsul scalar al vec-
torului x cu vectorul y.
De…niţia 4.1.2 Un spaţiu vectorial real E înzestrat cu un produs scalar h; i se

numeşte spaţiu vectorial euclidian (pe scurt spaţiu euclidian) şi se va nota
prin (E; h; i).
67
68 CAPITOLUL 4. SPAŢII EUCLIDIENE
Exemplul 4.1.1 1) Aplicaţia h; i : Rn Rn ! R, de…nit¼a prin hx; yi =

Pn
xi y i , oricare ar … x = (x1 ; : : : ; xn ), y = (y 1 ; : : : ; y n ) 2 Rn este un pro-
i=1
dus scalar pe Rn , numit produs scalar canonic. Spaţiul euclidian (Rn ; h; i)
se numeşte spaţiu euclidian canonic.
Rb
2) Aplicaţia h; i : C([a; b]) C([a; b]) ! R, de…nit¼a prin hf; gi = f (t)g(t)dt,
a
oricare ar … f , g 2 C([a; b]) este un produs scalar pe C([a; b]). Deci (C([a; b]); h; i)
este un spaţiu euclidian.
3) Aplicaţia h; i : Rn Rn ! R, de…nit¼a prin hx; yi = x1 y 1 , oricare ar …
x = (x1 ; : : : ; xn ), y = (y 1 ; : : : ; y n ) 2 Rn nu este un produs scalar pe Rn .
p
De…niţia 4.1.3 Aplicaţia k k : E ! [0; +1), de…nit¼a prin kxk = hx; xi,
oricare ar … x 2 E se numeşte norma euclidian¼
a, iar kxk se numeşte norma
(sau modulul) vectorului x.
De…niţia 4.1.4 Spunem c¼a vectorii x, y din spaţiul euclidian (E; h; i) sunt or-
togonali (şi scriem x ? y) dac¼a hx; yi = 0.
Exemplul 4.1.2 În spaţiul euclidian canonic R3 , vectorii x = (1; 1; 2) şi y =

(1; 1; 0) sunt ortogonali, pentru c¼a hx; yi = 0.
Teorema 4.1.1 (generalizarea teoremei lui Pitagora) Fie (E; h; i) un spaţiu

vectorial euclidian. Vectorii x, y 2 E sunt ortogonali dac¼a şi numai dac¼a
2 2 2
kx + yk = kxk + kyk .
2
Demonstraţie. Deoarece kx + yk = hx + y; x + yi = hx; xi+2 hx; yi+hy; yi =
2 2
kxk + 2 hx; yi + kyk , oricare ar … x, y 2 E, rezult¼
a concluzia teoremei.
Observaţia 4.1.1 Pentru orice x 2 E, avem x; 0 = 0; x = 0, pentru c¼a

x; 0 = x; 0 + 0 = x; 0 + x; 0 .
Propoziţia 4.1.2 Dac¼a vectorii nenuli x1 , x2 , ..., xn ai spaţiului euclidian

(E; h; i) sunt ortogonali doi câte doi (adic¼a hxi ; xj i = 0, 8i 6= j), atunci ei sunt
1 2 n 1 2 n
Demonstraţie. Fie x1 + x2 + + xn = 0, , , ..., 2 R. Atunci,
P
n
i
P
n
i j
pentru orice j = 1; n , avem 0 = xi ; xj = hxi ; xj i = hxj ; xj i.
i=1 i=1
j
Cum xj 6= 0 avem c¼ a hxj ; xj i =
6 0 şi atunci = 0, pentru orice j = 1; n . Deci,
x1 , x2 , ..., xn sunt liniar independenţi.
4.2. INEGALITATEA LUI CAUCHY 69
4.2 Inegalitatea lui Cauchy. Unghiul dintre doi

vectori nenuli
Fie (E; h; i) un spaţiu vectorial euclidian.
Teorema 4.2.1 Oricare ar … vectorii x, y 2 E are loc inegalitatea
jhx; yij kxk kyk ; (1)
cu egalitate dac¼a şi numai dac¼a vectorii x, y sunt liniar dependenţi.
Demonstraţie. Este evident c¼

a dac¼
a x = 0 sau y = 0 atunci (1) are loc, cu
egalitate (x, y sunt liniar dependenţi).

Fie x, y 2 E n f0g. Atunci, oricare ar … t 2 R, avem hx ty; x tyi 0
ceea ce înseamn¼ a
2 2
kyk t2 2 hx; yi t + kxk 0; 8t 2 R: (*)
2 2 2
Prin urmare = 4 hx; yi 4 kxk kyk 0, adic¼a jhx; yij kxk kyk.
Acum, egalitatea are loc în (1) dac¼a şi numai dac¼a = 0, adic¼ a trinomul de
grad doi în t din (*) are o r¼
ad¼
acin¼a real¼
a dubl¼
a t0 , adic¼
a hx t0 y; x t0 yi = 0
ceea ce implic¼
a x t0 y = 0 sau x = t0 y. Prin urmare, avem egalitate în (1)
dac¼
a şi numai dac¼
a x, y sunt vectori liniar dependenţi.
Inegalitatea (1) se numeşte inegalitatea lui Cauchy.
Teorema 4.2.2 Norma euclidian¼a are urm¼atoarele propriet¼aţi:

a) kxk = 0 dac¼a şi numai dac¼a x = 0.
b) k xk = j j kxk, oricare ar … 2 R, x 2 E.
c) Inegalitatea lui Minkowski sau inegalitatea triunghiului
kx + yk kxk + kyk ; 8x; y 2 E (2)
Egalitatea are loca dac¼a şi numai dac¼a x, y sunt liniar dependenţi.
p p
Demonstraţie. a) Este evident. b) k xk = h x; xi = 2 hx; xi = j j kxk.
c) Dac¼ a x = 0 sau y = 0, atunci (2) are loc, cu egalitate (x, y sunt liniar
dependenţi).
2 2
Fie x, y 2 Enf0g. Atunci, avem kx + yk = hx + y; x + yi = kxk +2 hx; yi +
2 2 2 2 2 2
+ kyk kxk + 2 jhx; yij + kyk kxk + 2 kxk kyk + kyk = (kxk + kyk) ,
conform inegalit¼ aţii lui Cauchy (1).
Prin urmare, kx + yk kxk + kyk. Este clar c¼ a în (2) avem egalitate dac¼
a
şi numai dac¼ a x, y sunt liniar dependenţi.
a avem egalitate în (1), adic¼
Dac¼
a x, y 2 E n f0g, atunci inegalitatea lui Cauchy este echivalent¼
a cu
hx;yi
kxk kyk 1. Astfel, putem da de…niţia:
De…niţia 4.2.1 Se numeşte unghi al vectorilor nenuli x, y 2 E, unicul num¼ar

real ' 2 [0; ] pentru care
hx; yi
cos ' = : (3)
kxk kyk
Exemplul 4.2.1 În spaţiul eclidian canonic R3 , unghiul dintre vectorii x =

hx;yi 1 ( 1)+2 0+1 2
(1; 2; 1) şi y = ( 1; 0; 2) este dat de cos ' = kxk kyk =
p
2 2 2
p 2 2 2
=
1 +2 +1 ( 1) +0 +2
p1 , adic¼a ' = arccos p130 .
30
Observaţia 4.2.1 Oric¼arui vector x 2 E, x 6= 0, îi putem asocia un vector de

1
norm¼a 1, x0 = kxk x, numit versor al vectorului x (sau vector unitar asociat
lui x).
4.3 Baze ortonormate. Procedeul Gram-Schmidt

Fie (E; h; i) un spaţiu euclidian n-dimensional (adic¼
a spaţiul vectorial E are
dimensiunea n).
De…niţia 4.3.1 Spunem c¼a baza B = fe1 ; e2 ; : : : ; en g a lui E este ortonor-

mat¼
a dac¼a
0; daca i 6= j
hei ; ej i = ij = :
1; daca i = j
Cu alte cuvinte, o baz¼

a este ortonormat¼a dac¼
a vectorii ei au norma egal¼
a cu
1 şi sunt ortogonali doi câte doi.
Exemplul 4.3.1 În spatiul euclidian canonic Rn baza canonic¼a este o baz¼a

ortonormat¼a.
Teorema 4.3.1 În orice spaţiu vectorial euclidian n-dimensional (E; h; i)

exist¼a baze ortonormate. Mai precis, pornind de la o baz¼a oarecare B =
fa1 ; a2 ; : : : ; an g a lui E, se poate construi o baz¼a ortonormat¼a B = fe1 ; e2 ; : : : ; en g
a lui E.

a oarecare a lui E.
Mai întâi, vom construi o baz¼ a B 0 = fb1 ; b2 ; : : : ; bn g a lui E format¼

a din
vectori nenuli, ortogonali doi câte doi.
Fie b1 = a1 . Evident b1 este nenul. Propunem b2 = a2 + 12 b1 şi determin¼ am
scalarul 12 astfel încât b2 ? b1 , adic¼ a 0 = b2 ; b1 = ha2 ; a1 i + 12 ha1 ; a1 i . Cum
a1 6= 0 rezult¼ a 12 = ha
a c¼ 2 ;a1 i
ka k2
şi astfel vectorul b2 este determinat. Evident b2
1
este nenul, altfel ar trebui ca a2 + 12 b1 = 0, adic¼

a a1 , a2 s¼ a …e liniar dependenţi,
ceea ce este fals.
Urm¼arind a folosi metoda inducţiei matematice (veri…carea …ind deja f¼ a-
cut¼
a), presupunem c¼ a am construit vectorii b1 , b2 , ..., bk (cu 1 k n), nenuli
4.3. BAZE ORTONORMATE. PROCEDEUL GRAM-SCHMIDT 71
şi ortogonali doi câte doi. Ar¼ at¼

am c¼a putem construi vectorul nenul bk+1 aşa
încât bk+1 ? bi , oricare ar … i = 1; k.
C¼ am bk+1 de forma bk+1 = ak+1 + 1k+1 b1 +
aut¼ + kk+1 bk şi dorim ca
P
k
j
oricare ar … i = 1, 2, ..., k s¼
a avem 0 = bk+1 ; bi = ak+1 ; bi + k+1 bj ; bi .
j=1
Deoarece bj ; bi = 0, oricare ar … 1 i 6= j k, rezult¼ a 0 = ak+1 ; bi +
a c¼
i 2
k+1 bi = 0, oricare ar … i = 1, 2, ..., k. Ţinând cont c¼ a toţi bi ( 1 i k)
h ak+1 ;b i i
sunt nenuli deducem c¼ a ik+1 = 2 , oricare ar … i = 1, 2, ..., k şi astfel
kbi k
este determinat vectorul bk+1 .
Dac¼a bk+1 = 0 atunci, cu uşurinţ¼ a, se observ¼ a c¼a putem scrie 0 = ak+1 +
1 a1 + + k ak şi atunci avem o combinaţie liniar¼ a nul¼
a, în care nu toţi scalarii
sunt nuli, de primii k + 1 vectori ai bazei B. Absurd. Prin urmare bk+1 este
nenul.
Prin metoda inducţiei matematice am construit baza B 0 = fb1 ; b2 ; : : : ; bn g a
lui E, format¼ a din vectori nenuli, ortogonali doi câte doi.
În …nal, dac¼
a lu¼am ej = b1 bj , oricare ar … j = 1; n, obţinem baza ortonor-
k jk
mat¼ a c¼
autat¼
a B = fe1 ; e2 ; : : : ; en g.
Metoda folosit¼
a în aceast¼
a demonstraţie pentru construirea unei baze orto-
normate, pornind de la o baz¼ a oarecare, se numeşte procedeul lui Gram-
Schmidt.
Exemplul 4.3.2 Pornind de la baza B = fa1 = (1; 1; 1); a2 = (0; 1; 0); a3 =

(1; 1; 1)g a spaţiului euclidian canonic R3 s¼a se construiasc¼a o baz¼a ortonor-
mat¼a în R3 .
Rezolvare:
Construim mai întâi baza B 0 = fb1 ; b2 ; b3 g format¼a din vectori ortogonali doi
câte doi.
Consider¼am b1 = a1 = (1; 1; 1), b2 = a2 + b1 , b3 = a3 + b1 + b2 ,
unde scalarii , , se determin¼a din condiţiile b1 ; b2 = 0, b1 ; b3 = 0,
b2 ; b3 = 0. Obţinem 0 = ha1 ; a2 i + ha1 ; a1 i = 1 + 3 , adic¼a = 31 şi atunci
b2 = a2 + 13 a1 = 13 ; 23 ; 31 . Din 0 = b1 ; b3 = ha1 ; a3 i + ha1 ; a1 i + a1 ; b2 =
1 + 3 şi 0 = b2 ; b3 = b2 ; a3 + b2 ; a1 + b2 ; b2 = 23 + 23 obţinem
1 1
= 3 şi = 1, de unde b3 = a3 + 3 b1 b2 = (1; 0; 1).
Normând vectorii bazei B 0 , adic¼a construind vectorii e1 = b1 b1 =
k 1k
1
= p3 ; p3 ; p3 , e2 = b b2 = p6 ; p6 ; p6 , e3 = b b3 = p12 ; 0; p12 ,
1 1 1 1 2 1 1
k 2k k 3k
obţinem baza ortonormat¼a B = fe1 ; e2 ; e3 g a spaţiului euclidian canonic R3 .
Teorema 4.3.2 Într-un spaţiu euclidian n-dimensional E matricea de trecere

de la o baz¼a ortonormat¼a la o alt¼a baz¼a ortonormat¼a este o matrice ortogonal¼a.
Demonstraţie. Fie B = fe1 ; e2 ; : : : ; en g şi B 0 = ff 1 ; f 2 ; : : : ; f n g dou¼

a baze
ortonormate ale spaţiului euclidian (E; h; i) şi C = (cji )i;j=1;n matricea de trecere
P
n
de la baza B la baza B 0 , adic¼
a fi = cji ej , 1 i n. Atunci, oricare ar … i,
j=1
P
n Pn P
n P
n
j = 1; n, ij = f i; f j = cki ek ; csj es = cki csj hek ; es i =
k=1 s=1 k=1 s=1
P
n P
n P
n
= cki csj ks = cki ckj , relaţii care sunt echivalente cu scrierea ma-
k=1 s=1 k=1
t
triceal¼
a CC = In , ceea ce arat¼
a c¼
a matricea C este ortogonal¼
a.
Acum, dac¼a B = fa1 ; a2 ; : : : ; an g este o baz¼

a oarecare a spaţiului euclidian
P
n P
n
n-dimensional (E; h; i), atunci oricare ar … x = xi ai şi y = y i ai 2 E avem
i=1 i=1
P
n P
n
i j
P
n P
n
i j not
hx; yi = x y hai ; aj i sau hx; yi = x y aij , unde aij = hai ; aj i,
i=1 j=1 i=1 j=1
8i; j = 1; n.
s
p P
n P
n
Norma lui x este kxk = hx; xi = xi xj aij , iar cosinusul unghiului
i=1 j=1
dintre vectorii nenuli x şi y este
P
n P
n
xi y j aij
hx; yi i=1 j=1
cos ' = =s s :
kxk kyk P
n P
n Pn P n
xi xj aij y i y j aij
i=1 j=1 i=1 j=1
Exemplul 4.3.3 În spaţiul euclidian (E; h; i), în raport cu baza B = fa1 ; a2 g,

2
se dau vectorii x = 3a1 a2 , y = a1 + a2 . Ştiind c¼a ka1 k = 2, ha1 ; a2 i = 1,
2
ka2 k = 3, se cere unghiul dintre vectorii x şi y.
Rezolvare:
Cump hx; yi = h3a1 a2 ; a1 p + a2 i = 3 ha1 ; a1 i + 2 ha1 ; a2 i ha2p ; a2 i = 1,
kxk = h3a 1 a 2 ; 3a a
1p 2 i = 9 ha ;
1 1a i 6 ha ;
1 2a i + ha ; a i = 3 3, kyk =
p p1 2
ha1 + a2 ; a1 + a2 i = ha1 ; a1 i + 2 ha1 ; a2 i + ha1 ; a2 i = 3 rezult¼a c¼a cos ' =
hx;yi 1
kxkkyk = 9 , adic¼a ' = arccos 19 .
În schimb, dac¼ a consider¼ am în (E; h; i) baza ortonormat¼ a B 0 = fe1 ; e2 ; : : : ; en g,

P i
n Pn
atunci hei ; ej i = ij şi astfel, pentru orice vectori x = x ei şi y = y i ei din
s i=1 i=1
P
n P n P
n Pn
E avem hx; yi = xi y j ij = xi y i , kxk = (xi )2 , iar
i=1 j=1 i=1 i=1
P
n
xi y i
hx; yi i=1
cos ' = =s s :
kxk kyk P
n P n
(xi )2 (y i )2
i=1 i=1
4.4. COMPLEMENTUL ORTOGONAL 73
P
n
Observând c¼
a hx; yi = xi y i = x
etB0 yeB0 , putem spune c¼
a produsul scalar este
i=1
t
invariant la schimb¼ari de baze ortonormate, pentru c¼ etB0 yeB0 = (C x
ax eB00 ) (C yeB00 ) =
t t t t
eB00 C C yeB00 = x
x eB00 In yeB00 = x
eB00 yeB00 , unde C este matricea de trecere (matrice
ortogonal¼ a) de la baza ortonormat¼ a B 0 la baza ortonormat¼ a B 00 .
4.4 Complementul ortogonal al unui subspaţiu

vectorial al unui spaţiu euclidian
Fie (E; h; i) un spaţiu euclidian n-dimensional.
De…niţia 4.4.1 Spunem c¼a vectorul x 2 E este ortogonal pe subspaţiul vec-

torial E1 al lui E dac¼a x ? y, oricare ar … y 2 E1 (vom nota x ? E1 ).
Propoziţia 4.4.1 Vectorul x 2 E este ortogonal pe subspaţiul E1 dac¼a şi numai

dac¼a el este ortogonal pe …ecare vector al unei baze a lui E1 .
Demonstraţie. Fie B1 = fa1 ; : : : ; ak g o baz¼ a a lui E1 şi x 2 E.

Dac¼a x ? E1 , atunci este clar c¼ a x este ortogonal pe …ecare vector al bazei
B1 .
Dac¼a x ? ai , oricare ar … i = 1; k, atunci pentru orice y 2 E1 , avem c¼ a
y = y i ai şi astfel hx; yi = y i hx; ai i = 0. Prin urmare, x ? E1 .
Fie E1? = fx 2 Ejx ? E1 g, unde E1 este un subspaţiu vectorial al lui E.
Teorema 4.4.1 Pentru orice subspaţiu vectorial E1 al lui E au loc urm¼atoarele

a…rmaţii:
a) E1? este un subspaţiu vectorial al lui E.
b) E = E1 E1? .
Demonstraţie. a) Fie x, y 2 E1? , , 2 R, arbitrar …xaţi. Atunci, pentru
orice z 2 E1 avem h x + y; zi = hx; zi + hy; zi = 0 + 0 = 0. Prin urmare,

x + y 2 E1? şi astfel, E1? este un subspaţiu vectorial al lui E.
b) Fie B = fe1 ; e2 ; : : : ; en g o baz¼ a ortonormat¼a a lui E astfel încât B1 =
fe1 ; e2 ; : : : ; ek g s¼
a …e o baz¼ a ortonormat¼
a a lui E1 (dim E1 = k n = dim E).
Mai întâi ar¼ at¼ a dim E1? = n k. Pentru aceasta, din faptul c¼
am c¼ a
?
E1 = fx 2 Ejx ? E1 g = fx 2 Ejx ? ej ; j = 1; kg =
Pn P
n Pn
x= xi ei j xi ei ; ej = 0; j = 1; k = x = xi ei jxj = 0; j = 1; k
i=1 i=1 i=1
= L(ek+1 ; : : : ; en ), rezult¼ a dim E1? = n k.
a c¼
Mai r¼amâne s¼ a ar¼ at¼
am c¼a E1 \ E1? = f0g. Este clar c¼ a f0g E1 \ E1? .
Apoi, dac¼a x 2 E1 \ E1? avem c¼ a x 2 E1 şi x 2 E1? , adic¼
a hx; xi = 0 ceea ce
a x = 0. Prin urmare E1 \ E1? f0g.
implic¼
Conform principiului dublei incluziuni E1 \E1? = f0g şi astfel, E = E1 E1? .
Aceast¼ a teorem¼ a justi…c¼ a denumirea dat¼ a subspaţiului E1? de complement

ortogonal al subspaţiului E1 .
Evident, avem c¼ a oricare ar … x 2 E, exist¼ a şi sunt unici vectorii x1 2 E1 ,
x2 2 E1? astfel ca x = x1 + x2 . Vectorul x1 se numeşte proiecţia ortogonal¼ a
a vectorului x pe subspaţiul E1 , notat¼ a prE1 x.
Practic, pentru a determina proiecţia ortogonal¼ a a unui vector x 2 E pe
subspaţiul E1 proced¼ am astfel: alegem o baz¼ a B = fe1 ; e2 ; : : : ; en g în E astfel
încât B1 = fe1 ; e2 ; : : : ; ek g s¼
a …e o baz¼
a a lui E1 . Apoi, egalitatea x = x1 + x2 ,
cu x1 = x1 e1 + + xk ek 2 E1 , x2 2 E1? o înmulţim scalar cu ei , i = 1; k.
Obţinem
hx; ei i = x1 he1 ; ei i + + xk hek ; ei i + hx2 ; ei i = x1 he1 ; ei i + + xk hek ; ei i,
8i = 1; k.
Deci, pentru a g¼ asi pe x1 este su…cient s¼ a determin¼ am scalarii x1 , ..., xk din
sistemul liniar
x1 he1 ; ei i + + xk hek ; ei i = hx; ei i ; i = 1; k:

Dac¼a baza B = fe1 ; e2 ; : : : ; en g este ortonormat¼
a atunci se obţine imediat
a xi = hx; ei i ; 8i = 1; k:
c¼
Exemplul 4.4.1 În spaţiul euclidian (E; h; i), relativ la baza ortonormat¼a B =

fe1 ; e2 ; e3 g se dau vectorii a1 = e1 e2 + e3 , a2 = 2e1 + e2 , x = 2e1 + 2e2 + e3 .
Se cere prE1 x, unde E1 = L(a1 ; a2 ).
Rezolvare:
Se observ¼a usor c¼a vectorii a1 , a2 sunt liniar independenţi şi atunci fa1 ; a2 g
este o baz¼a pentru E1 . Fie x1 = x1 a1 + x2 a2 2 E1 şi x2 2 E1? astfel ca x = x1 +
x2 . Atunci hx; a1 i = x1 ha1 ; a1 i + x2 ha2 ; a1 i + hx2 ; a1 i = x1 ha1 ; a1 i + x2 ha2 ; a1 i,
hx; a2 i = x1 ha1 ; a2 i + x2 ha2 ; a2 i + hx2 ; a2 i = x1 ha1 ; a2 i + x2 ha2 ; a2 i,
3x1 + x2 = 1
ţinând seama c¼a x2 ? a1 si x2 ? a2 . Obţinem sistemul ,
x1 + 5x2 = 6
1 17 1 17
a c¼arui soluţie este x1 = 14 , x2 = 14 , adic¼a x1 = prE1 x = 14 a1 + 14 a2 =
33 18 1
14 e1 + 14 e2 14 e3 .
4.5 Operatori simetrici: de…niţie, propriet¼

aţi
Fie (E; h; i) un spaţiu euclidian n-dimensional şi f 2 End(E).
De…niţia 4.5.1 Spunem c¼a operatorul liniar f este simetric dac¼a

hf (x); yi = hx; f (y)i, pentru orice x, y 2 E.
Exemplul 4.5.1 Pe spaţiul euclidian canonic R2 aplicaţia f : R2 ! R2 ,

de…nit¼a prin f (x) = (2x1 x2 ; x1 + 3x2 ), oricare ar … x = (x1 ; x2 ) 2 R2 , este
¼ ŢI
4.5. OPERATORI SIMETRICI: DEFINIŢIE, PROPRIETA 75
un operator simetric. Într-adev¼ar, oricare ar … x = (x1 ; x2 ), y = (y 1 ; y 2 ) 2 R2

avem hf (x); yi = (2x1 x2 )y 1 + ( x1 + 3x2 )y 2 = 2x1 y 1 x2 y 1 x1 y 2 + 3x2 y 2
şi hx; f (y)i = x1 (2y 1 y 2 ) + x2 ( y 1 + 3y 2 ) = 2x1 y 1 x2 y 1 x1 y 2 + 3x2 y 2 .
Propoziţia 4.5.1 Operatorul liniar f : E ! E este simetric dac¼a şi numai

dac¼a matricea sa în raport cu o baza ortonormat¼a a lui E este simetric¼a.
Demonstraţie. Fie B = fe1 ; e2 ; : : : ; en g o baz¼ a ortonormat¼ a a lui E şi A =

(aji )i;j=1;n matricea lui f în raport cu B.
Dac¼ a f este simetric, atunci hf (ei ); ej i = hei ; f (ej )i, pentru orice i, j =
Pn Pn
1; n. Cum f (ei ) = aki ek , oricare ar … i = 1; n, rezult¼ a aki ek ; ej =
k=1 k=1
P
n P
n P
n
ei ; akj ek , pentru orice i, j = 1; n sau aki hek ; ej i = akj hei ; ek i, pen-
k=1 k=1 k=1
P
n P
n
tru orice i, j = 1; n, adic¼
a aki kj = akj ik , pentru orice i, j = 1; n sau
k=1 k=1
aji = aij , pentru orice i, j = 1; n. Deci, A este o matrice simetric¼ a.
j i
Reciproc, dac¼ a matricea A este simetric¼ a (adic¼a ai = aj , pentru orice i,
Pn Pn
j = 1; n), atunci oricare ar … x = xi ei şi y = y i ei avem hf (x); yi =
* + i=1 i=1
Pn P
n
xi f (ei ); y j ej =
i=1 j=1
P
n P
n P
n P
n P
n P
n
= xi y j aki ek ; ej = xi y j aki kj = xi y j aji = y j xi aij =
i=1 j=1 k=1 i;j;k=1 i;j=1 i;j=1
hx; f (y)i, datorit¼
a simetriei lui A. Deci, f este simetric.
Observaţia 4.5.1 Matricea unui operator simetric este simetric¼a indiferent de

baza ortonormat¼a la care ne raport¼am. Într-adev¼ar, dac¼a A şi B sunt matricile
operatorului simetric f relativ la bazele ortonormate B, respectiv B 0 , iar C este
matricea de trecere de la B la B 0 , atunci B = C 1 AC. Dac¼a A este simetric¼a
atunci B t = (C 1 AC)t = C t At (C 1 )t = C 1 AC = B, deoarece CC t = In .
Deci, B este simetric¼a.
Propoziţia 4.5.2 Toate r¼ad¼acinile ecuaţiei caracteristice asociate unui opera-

tor simetric sunt reale.
Demonstraţie. Fie f 2 End(E) un operator simetric şi A matricea sa în

raport cu baza ortonormat¼ a B = fe1 ; : : : ; en g.
Fie 0 2 C o r¼ ad¼
acin¼a oarecare a ecuaţiei caracteristice det(A In ) = 0.
Atunci, soluţia nenul¼
axet = (x1 ; : : : ; xn ) a sistemului liniar omogen (A e=
0 In ) x
e
0 are eventual componente complexe, pentru c¼ a A are numai elemente nu-
t
mere reale. Dac¼ a înmulţim, matriceal, cu x e = (x1 ; : : : ; xn ), unde xi este
t
conjugatul complex al lui xi 2 C, atunci obţinem x
e (A e = e
0 In ) x 0 sau
t t P i2
n Pn 2
e Ae
x x = 0xex e= 0 x , de unde avem c¼a 0 2 R, deoarece xi 2 R
i=1 i=1
t t t t t
e Ae
şi x e Ae
x 2 R (deoarece x e Ae
x=x et Ae
x=x xt Ae
x = (e x)t = x
e At x
e=x
e Ae
x).
Propoziţia 4.5.3 Dac¼a e 2 E este un vector propriu al operatorului simetric

f : E ! E, atunci exist¼a un subspaţiu E1 al lui E; de dimensiune n 1,
invariant faţ¼a de f astfel ca e ? E1 .
?
Demonstraţie. Dac¼ a consider¼am subspaţiul E1 = (L(e)) , atunci este clar c¼ae
este ortogonal pe E1 şi are dimensiunea n 1. R¼ amâne de ar¼ atat c¼
a f (E1 ) E1 .
Pentru aceasta, dac¼ a este valoarea proprie a lui f , corespunz¼ atoare lui e,
atunci pentru orice x 2 E1 avem c¼ a hf (x); ei = hx; f (e)i = hx; ei = hx; ei =
0,întrucât x ? e. Deci, f (x) 2 E1 , 8x 2 E1 .
Teorema 4.5.1 Pentru orice operator simetric f : E ! E exist¼a o baz¼a orto-

normat¼a a lui E format¼a numai din vectori proprii ai lui f . Mai precis, orice
operator simetric f : E ! E este diagonalizabil, iar matricea sa diagonal¼a are
pe diagonala principal¼a valorile proprii ale lui f , scrise de atâtea ori cât arat¼a
ordinul lor de multiplicitate.
Demonstraţie. Fie 1 o valoare proprie (real¼

a) a lui f şi e1 2 E un vector
propriu unitar asociat lui 1 . Atunci, exist¼ a un subspaţiu E1 al lui E, de

dimensiune n 1, ortogonal pe e1 şi invariant faţ¼ a de f . Cum restricţia lui f la
E1 , f1 : E1 ! E1 , r¼ amâne operator simetric rezult¼ a c¼
a exist¼
a cel puţin o valoare
proprie (real¼a) 2 a lui f1 şi e2 2 E1 un vector propriu unitar asociat lui 2 . Prin
urmare putem g¼ asi un subspaţiu E2 al lui E1 , de dimensiune n 2, ortogonal
pe e2 şi invariant faţ¼
a de f1 . Este clar c¼ a e2 ? e1 . Se repet¼a raţionamentul cu
E2 şi f2 restricţia lui f1 la E2 , ş.a.m.d. şi dup¼ a n paşi vom determina o baz¼ a
ortonormat¼ a B = fe1 ; e2 ; : : : ; en g a lui E, format¼
a numai din vectori proprii.
Exemplul 4.5.2 Fie operatorul simetric f : E ! E care, în raport cu baza

ortonormat¼a B = fe1 ; e2 ; e3 g a lui E, are matricea
0 1
4 2 1
A = @ 2 4 1 A:
1 1 1
S¼a se determine o baz¼a ortonormat¼a a lui E faţ¼a de care matricea lui f are
form¼a diagonal¼a.
Rezolvare:
¼ ŢI
Ecuaţia caracteristic¼a a lui f
4 2 1
2 4 1 = 0;
1 1 1
are r¼ad¼acinile 1 = 0, 2 = 3, 3 = 6. Vectorii proprii corespunz¼atori

acestor valori proprii sunt a1 = e1 +e2 2e3 , a1 = e1 +e2 +e3 , a1 = e1 e2 şi se
observa c¼a sunt ortogonali doi câte doi. Dac¼a consider¼am b1 = ka11 k a1 = p16 e1 +
p1 e2 p2 e3 ,
b2 = ka12 k a2 = p13 e1 + p13 e2 + p13 e3 , b3 = ka13 k a3 = p12 e1 p12 e2 ,
6 6
atunci obţinem baza ortonormat¼a B = fe1 ; e2 ; e3 g a lui E faţ¼a de care f are
matricea diagonal¼a 0 1
0 0 0
D = @ 0 3 0 A:
0 0 6
Propoziţia 4.5.4 Vectorii proprii ai unui operator simetric corespunz¼atori la

valori proprii distincte sunt ortogonali.
Demonstraţie. Fie 1, 2 valori proprii distincte ale operatorului simetric
f şi a1 , a2 vectori proprii corespunz¼ atori. Atunci, hf (a1 ); a2 i = h 1 a1 ; a2 i =

1 ha1 ; a2 i şi ha1 ; f (a2 )i = ha1 ; 2 a2 i = 2 ha1 ; a2 i. Cum f este simetric, obţinem
( 1 2 ) ha1 ; a2 i = 0 sau ha1 ; a2 i = 0, pentru c¼ a 1 6= 2 .
Exemplul 4.5.3 Fie (E; h; i) un spaţiu vectorial euclidian real cu baza orto-
normat¼a B = fe1 ; e2 ; e3 g şi a = e1 e2 + 2e3 . Dac¼a f : E ! E este de…nit¼a
prin
f (x) = hx; aia ; 8x 2 E;
se cer:
a) Ar¼ataţi c¼a f este un operator liniar şi simetric;
b) Scrieţi matricea lui f în raport cu baza B şi ecuaţiile lui f relativ la aceeaşi
baz¼a;
c) Determinaţi Ker f şi Im f ;
d) Determinaţi o baz¼a ortonormat¼a a lui Ker f ;
e) G¼asiţi o baz¼a ortonormat¼a a lui E relativ la care matricea lui f este diagonal¼a.
Rezolvare:
a) Deoarece avem f ( x + y) = h x + y; aia = h x; aia + h y; aia =
= hx; aia + hy; aia = f (x) + f (y), oricare ar … ; 2 R şi x; y 2 E ,
rezult¼a c¼a f 2 End (E) .
f este simetric pentru c¼a:
hf (x); yi = hx; aiha; yi = ha; yihx; ai = hy; aihx; ai = hx; hy; aiai = hx; f (y)i,
8x; y 2 E .
b) Deoarece f este un operator liniar simetric rezult¼a c¼a matricea sa, relativ la
baza ortormat¼a B , este simetric¼a. Se calculeaz¼a f (ei ), i = 1; 2; 3.
f (e1 ) = he1 ; aia = 1a = a = e1 e2 + 2e3 ,

f (e2 ) = he2 ; aia = (1) a = a = e1 + e2 2e3 ,
f (e3 ) = he3 ; aia = 2a = a = 2e1 2e2 + 4e3 .
(deoarece hei ; ej i =ij )
Deci, matricea lui f relativ la B este
0 1
1 1 2
A=@ 1 1 2 A
2 2 4
0 1 1 0 1 1
y x
Prin urmare, cum f (~ x)B = @ y 2 A = A~ xB = A @ x2 A , obţinem ecuaţiile
y3 x3
lui f relativ la baza B :
8 1
< y = x1 x2 + 2x3
y2 = x1 + x2 2x3
: 3
y = 2x1 2x2 + 4x3
c) Nucleul operatorului f este Ker f = fx 2 Ejf (x) = 0g =

P3
= x= xi ei 2 Ej(x1 ; x2 ; x3 ) soluţie pentru sistemul
8 i=1 9
< x1 x2 + 2x3 = 0 =
x1 + x2 2x3 = 0 .
: ;
2x1 2x2 + 4x3 = 0
Se observ¼a c¼a rangul matricii asociate acestui sistem liniar omogen este 1 şi
atunci dim Ker f = dim E rang A = 2 .
Rezolv¼am sistemul pentru a g¼asi o baz¼a pentru Kerf , adic¼a un sistem funda-
mental de soluţii pentru8sistemul omogen de mai sus.
< x1 = 2
Avem soluţia general¼a x2 = ( ; 2 R)
: 3
x =
şi prin urmare x 2 Ker f dac¼a şi numai dac¼a x = ( 2 )e1 + e2 + e3 ,
; 2 R , adic¼a
x = a1 + a2 , unde a1 = e1 + e2 şi a2 = 2e1 + e3 . Deci Ker f =
f a1 + a2 j ; 2 Rg = L(a1 ; a2 ) şi
B1 = fa1 ; a2 g este o baz¼a pentru Ker f pentru c¼a rangul matricii pe ale c¼arei
coloane avem coordonatele vectorilor a1 şi a2 , relativ la baza B , este 2.
Acum, dim Im f = dim E dim Ker f = rangA = 1 şi
Imf = ff (x)jx 2 Eg = f(x1 x2 + 2x3 )e1 + ( x1 + x2 2x3 )e2 + (2x1 2x2 +
4x3 )e3 jxi 2 Rg .
Deci Im f = f(x1 x2 + 2x3 )(e1 e2 + 2e3 )jxi 2 Rg = L(a) şi astfel fag este
o baz¼a pentru Im f .
d) Deoarece ha1 ; a2 i = 2 + 0 + 0 = 2 rezult¼a c¼a B1 = fa1 ; a2 g nu este baz¼a
ortonormat¼a pentru Ker f . Pentru a obţine o baz¼a ortonormat¼a vom utiliza
procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt, plecând de la baza B1 .
Se consider¼a g1 = a1 şi g2 = a2 + g1 , unde 2 R se a‡¼a din condiţia de
¼ ŢI
ortogonalitate hg1 ; g2 i = 0 .
Din 0 = hg1 ; g2 i = ha1 ; a2 i + ha1 ; a1 i rezult¼a 2 + 2 = 0 , adic¼a = 1 . Astfel,
obţinem c¼a g1 = a1 = e1 p + e2 şi g2 =pa2 + g1 = e1 +p e2 + e3 . p
Acum, calculând kg k = hg ; g i = 1 2 + 12 + 02 = 2 şi kg2 k = hg2 ; g2 i =
p 1 1 1
p
( 1)2 + 12 + 12 = 3 şi considerând
1 1
f1 = g1 ; f2 = g2
kg1 k kg2 k
n o
rezult¼a c¼a B1 = f1 = p12 (e1 + e2 ); f2 = p13 ( e1 + e2 + e3 ) este o baz¼a orto-
normat¼a a lui Ker f .
e) Ecuaţia caracteristic¼a det(A I3 ) = 0 are toate r¼ad¼acinile reale (pentru c¼a
A este matrice simetric¼a).
1 1 2
2
1 1 2 =0, ( 6) = 0
2 2 4
şi atunci valorile proprii sunt 1 = 2 = 0 , 3 = 6 .
Baza ortonormat¼a relativ la care matricea lui f este diagonal¼a este B = fv1 ; v2 ; v3 g ,
unde vi este un vector propriu (versor) corespunz¼ator valorii proprii i , iar
forma diagonal¼a a matricii operatorului f este:
0 1
1 0 0
D=@ 0 2 0 A ( 1 = 2 = 0; 3 = 6)
0 0 3
Pentru = 0 avem sistemul

1;2
0 1 1 0 1 8
x 0 < x1 x2 + 2x3 = 0
(A 1 I3 )
@ x2 A
= @ 0 A , x1 + x2 2x3 = 0
3 :
x 0 2x1 2x2 + 4x3 = 0
de unde rezult¼a c¼a subspaţiul propriu crespunz¼ator valorii proprii 0 este V0 =
Ker (f 0 I3 ) = Ker f şi atunci v1 = f1 = p12 (e1 + e2 ) , v2 = f2 = p13 ( e1 +
e2 + 3) . Pentru 3 = 6 avem sistemul
0 1 1 0 1 8
x 0 < 5x1 x2 + 2x3 = 0
(A 3 I3 )
@ x A=@ 0 A,
2
x1 5x2 2x3 = 0
3 :
x 0 2x1 2x2 2x3 = 0
de unde rezult¼a x1 = =2; x2 = =2; x3 = , 2 R şi astfel subspaţiul propriu

crespunz¼ator valorii proprii 6 este V6 = Ker (f 6 I3 ) = f (e1 e2 + 2e3 )j 2
Rg = L(a) , cu a = e1 e2 + 2e3 .
1
Lu¼am v3 = kak a = p16 (e1 e2 + 23) şi astfel obţinem baza ortonormat¼a B
(ştiind c¼a vectorii proprii corespunz¼atori la valori proprii distincte, pentru un
operator liniar şi simetric, sunt ortogonali).
Observ¼am c¼a Ker f Im f = E .
4.6 Metoda transform¼ arilor ortogonale de aduc-

ere la forma canonic¼ a a unei forme p¼
atratice
de…nit¼ a pe un spaţiu euclidian
Fie (E; h; i) un spaţiu euclidian n-dimensional şi f : E ! R o form¼ a p¼
atratic¼
a
care în raport cu o baz¼ a ortonormat¼ a B = fe1 ; e2 ; : : : ; en g a lui E are expresia
Pn
analitic¼
a f (x) = xi xj aij , pentru orice x = xi ei 2 E.
i;j=1
Ne propunem s¼ a determin¼am o form¼ a canonic¼ a pentru forma p¼ atratic¼
a f şi
baza ortonormat¼a corespunz¼ atoare, folosind propriet¼ aţile operatorilor simetrici.
În acest sens, …e u 2 End(E) operatorul simetric care are aceeaşi matrice ca
şi forma p¼ atratic¼
a f , A = (aij )i;j=1;n , relativ la baza ortonormat¼ a B. Atunci,
f (x) = x etB Ae xB = hx; u(x)i, 8x 2 E. Mai mult, exist¼ a o baz¼a ortonormat¼ a
B = ff 1 ; f 2 ; : : : ; f n g a lui E în raport cu care matricea lui u are forma
digonal¼ a D = diag( 1 ; : : : ; n ), unde 1 , ..., n sunt valorile proprii ale lui
P
n
u. Prin urmare, oricare ar … x = y i f i 2 E avem f (x) = hx; u(x)i =
* !+ i=1
Pn Pn
yi f i ; u yj f j =
i=1 j=1
P
n P
n P
n P
n P
n
= y i y j f i ; u(f j ) = yi yj f i ; jfj = jy
i j
y f i; f j =
i=1 j=1 i=1 j=1 i;j=1
P
n
i j
P
n
i 2
jy y ij = i (y ) .
i;j=1 i=1
Am ar¼ atat astfel c¼
a pentru orice form¼a p¼
atratic¼
a de…nit¼
a pe un spaţiu euclid-
ian n-dimensioanal E se poate g¼ asi o baz¼a ortonormat¼ a relativ la care forma
p¼atratic¼
a are o form¼ a canonic¼
a. Aceast¼ a metod¼a de aducere la forma canonic¼ a
a unei forme p¼ atratice de…nit¼a pe un spatiu euclidian n-dimensional se numeşte

metoda transform¼ arilor ortogonale (sau metoda valorilor proprii şi vecto-
rilor proprii ). Se va vedea în partea de geometrie analitic¼ a c¼a aceast¼
a metod¼ a
este deosebit de util¼a pentru aducerea ecuaţiei curbelor şi suprafeţelor algebrice
de ordinul al doilea (conice şi cuadrice) la forma canonic¼ a şi pentru clasi…carea
lor.
Exemplul 4.6.1 Considerând pe R3 produsul scalar canonic s¼a se aduc¼a la

forma canonic¼a, cu ajutorul metodei transform¼arilor ortogonale, forma p¼atratic¼a
f : R3 ! R care, în raport cu baza canonic¼a B = fe1 ; e2 ; e3 g, are expresia
analitic¼a
f (x) = (x1 )2 + (x2 )2 + 4(x3 )2 + 2x1 x2 + 4x3 x1 + 4x2 x3 ; 8x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 :
Rezolvare:
Determin¼am valorile proprii ale operatorului simetric u : R3 ! R3 care are
matricea 0 1
1 1 2
A=@ 1 2 2 A;
2 2 4
ca şi forma p¼atratic¼a f , relativ la baza canonic¼a a lui R3 .
Ecuaţia caracteristic¼a det(A I3 ) = 0 devine 3 6 2 = 0 şi atunci
1 = 2 = 0, 3 = 6 sunt valorile proprii ale lui u. Atunci o form¼ a canonic¼a
pentru f este
1 2 2 2 3 2
f (x) = 1 (y ) + 2 (y ) + 3 (y ) = 6(y 3 )2 ; 8x = y i f i 2 R3 ;
unde B = ff 1 ; f 2 ; f 3 g este baza ortonormat¼a a lui R3 , relativ la care f are

forma canonic¼a de mai sus. Pentru a determina vectorii lui B , vom g¼asi întâi
vectorii proprii ai lui u: n
Pentru 1;2 = 0 rezolv¼am sistemul liniar omogen (A 0I3 )e x=e 0 , adic¼a
8 1 2 3
< x + x + 2x = 0
x1 + x2 + 2x3 = 0 , care are soluţia de forma ( 2 ; ; ), unde , 2
:
2x1 + 2x2 + 4x3 = 0
R. Atunci avem a1 = ( 1; 1; 0), a2 = ( 2; 0; 1) vectori proprii corespunz¼atori
valorii proprii duble 1;2 = 0 care formeaz¼a o baz¼a (neortonormat¼a) pentru
subspaţiul propriu V0 . n
Pentru 3 = 6 rezolv¼am sistemul liniar omogen (A 6I3 )e x=e 0 , adic¼a
8 1 2 3
< 5x + x + 2x = 0
x1 5x2 + 2x3 = 0 , care are soluţia de forma ( ; ; 2 ), unde 2 R.
:
2x1 + 2x2 2x3 = 0
Atunci a3 = (1; 1; 2) este un vector propriu asociat lui 3 = 6 şi formeaz¼a o
baz¼a pentru subspaţiul propriu V6 .
Norm¼am vectorul a3 şi obţinem versorul f 3 = ka13 k a3 = p16 ; p16 ; p26 ,
iar pentru sistemul fa1 = ( 1; 1; 0); a2 = ( 2; 0; 1)g aplic¼am procedeul Gram-
Schmidt, adic¼a lu¼am b1 = a1 = ( 1; 1; 0), b2 = a2 + b1 , unde 2 R se a‡¼a
din condiţia b1 ; b2 = 0. Atunci = 1 şi astfel b2 = ( 1; 1; 1).
Rezult¼
n a baza ortonormat¼a a lui V0 , o
f 1 = ka11 k a1 = p1 ; p1 ; 0 ; f = 1 a2 =
2 2 2 ka2 k
p1 ; p1 ; p1
3 3 3
.
Prin urmare, am determinat baza ortonormat¼a B = ff 1 ; f 2 ; f 3 g a lui R3
corespunz¼atoare formei canonice g¼asite.

1. Pe spaţiul vectorial aritmetic Rn se consider¼
a aplicaţia biliniar¼
a << ; >>
de…nit¼
a prin
<< x; y >>= x1 y 1 + 2x2 y 2 + 3x3 y 3 + + nxn y n ,
pentru orice x = (x1 ; x2 ; :::; xn ), y = (y 1 ; y 2 ; :::; y n ).

a) Ar¼ a << ; >> este un produs scalar pe Rn ;

ataţi c¼
b) Veri…caţi c¼ a a lui Rn este ortonormat¼
a baza canonic¼ a în raport cu acest
produs scalar;
c) Ar¼ataţi c¼ a k1 , k2 > 0 astfel încât k1 jxj jjxjj k2 jxj, 8x 2 Rn ,
a exist¼
unde j j reprezint¼ a norma asociat¼ a produsului canonic < ; > pe Rn şi
jj jj reprezint¼ a norma asociat¼ a produsului scalar << ; >>;
d) Scrieţi inegalitatea lui Cauchy pentru produsul scalar << ; >>.
Comparaţi-o cu inegalitatea lui Cauchy scris¼
a pentru produsul scalar canonic
< ; >.
2. Fie E un spaţiu vectorial real, n-dimensional dotat cu dou¼a produse scalare

< ; >1 şi < ; >2 . S¼ a se arate c¼a oricare ar … perechea de vectori nenuli
x, y 2 E, unghiurile dintre cei doi vectori, corespunz¼ atoare celor dou¼a
produse scalare, sunt egale dac¼ a şi numai dac¼
a exist¼
a > 0 astfel încât
< x; y >1 = < x; y >2 , pentru orice x, y 2 E.
3. In spaţiul vectorial aritmetic R3 se consider¼ a vectorii a1 = (1; 0; 1), a2 =

(1; 1; 0), a3 = (0; 1; 1), a = (1; 2; 3), b = ( 1; 0; 4). S¼
a se calculeze unghiul
vectorilor a, b în spaţiul vectorial euclidian R3 ; < ; > , unde < ; > este
produsul scalar pe R3 în raport cu care baza fa1 ,a2 ,a3 g este ortonormat¼ a.
4. În spaţiul euclidian canonic R5 se d¼

a subspaţiul
x1 + x2 x3 + x4 x5 = 0
E1 = x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ; x5 )
x1 x2 x3 x4 x5 = 0
a) Determinaţi complementul ortogonal al lui E1 , E1? ;

b) Determinaţi prE1 x , unde x = (3; 1; 2; 2; 0) .
5. Fie spaţiul euclidian canonic R4 şi forma p¼

atratic¼
a
f : R4 ! R , care relativ la baza canonic¼ a B a lui R4
are expresia analitic¼a
f (x) = 4x1 x2 2x1 x4 2x2 x3 + 4x3 x4 ; x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) 2 R4 :
Folosind metoda transform¼ arilor ortogonale s¼

a se aduc¼
a la forma canonic¼
a
forma p¼atratic¼
a f . S¼a se g¼
aseasc¼a baza relativ la care f are expresia
canonic¼
a, precum şi signatura lui f .
6. Dac¼a A = (aij )i;j=1;n este matricea unei forme p¼ atratice pozitiv de…nite
pe un spaţiu vectorial real V , atunci ar¼
ataţi c¼
a are loc inegalitatea
0 12 0 1 0 1
n
X n
X n
X
@ aij xi y j A @ aij xi xj A @ aij y i y j A
i;j=1 i;j=1 i;j=1
pentru orice numere reale x1 , x2 , ..., xn , y 1 , y 2 , ..., y n .

7. Fie (E; h; i) un spaţiu vectorial euclidian real şi fa1 ; a2 ; : : : ; an g un sistem

ortonormat de vectori din E care veri…c¼ a proprietatea
n
X
kxk2 = hak ; xi2 ; 8x 2 E
k=1
Ar¼
ataţi c¼
a fa1 ; a2 ; : : : ; an g este baz¼
a pentru E.
8. Fie Ms (n; R) = fA 2 Mn (R)jA = At g spatiul vectorial real al matricilor
p¼
atratice de ordinul n, simetrice, cu elemente reale. Dac¼ a se consider¼a
def
aplicaţia h; i : Ms (n; R) Ms (n; R) ! R , dat¼ a prin hA; Bi = T r(AB) ,
8A; B 2 Ms (n; R) , atunci:
a) S¼
a se arate c¼ a h; i este un produs scalar pe spaţiul vectorial real Ms (n; R) ;
b) Pentru n = 2, s¼
a se determine matricea produsului scalar h; i
relativ la baza canonic¼
a a lui Ms (2; R),
1 0 0 1 0 0
B= E1 = ; E2 = ; E3 = ;
0 0 1 0 0 1
c) Pentru n = 2, s¼
a se ortonormeze baza
1 1 0 1 0 2
B= A1 = ; A2 = ; A3 = .
1 0 1 0 2 1
9. Fie spaţiul vectorial euclidian real (sau complex) (E; < ; >) de dimen-
siune …nit¼a n, cu baza ortonormat¼ a B = fe1 ; :::; en g. Dac¼
a se consider¼
ao
baza ortogonal¼ a B 0 = fa1 ; :::; an g, s¼
a se calculeze determinantul matricii
de trecere de la baza B la baza B 0 în funcţie de lungimile vectorilor bazei
B0 .
10. Fie F spaţiul vectorial real al funcţiilor reale continue de…nite pe intervalul
[0; 2 ]. Se de…neşte aplicaţia
Z
2
(f; g) 2 F F !< f; g; >= f (t)g(t)dt 2 R:

0
a) Ar¼
ataţi c¼
a perechea (F; < ; >) este un spaţiu eculidian;
b) Dac¼ a f0 (x) = 1, f2n 1 (x) = cos nx, f2n (x) = sin nx, n 2 N , atunci
ar¼
ataţi c¼
a sistemul de funcţii S = ff0 , f1 , f2 , ...g este liniar independent
în F;
c) Ortonormaţi sistemul S, folosind procedeul Gram-Schmidt;
d) G¼asiţi proiecţia ortogonal¼a a funcţiei f (x) = x pe subspaţiul lui F
generat de funcţiile p12 f0 , p1 f1 , ..., p1 f2n .
Partea II
GEOMETRIE
¼
ANALITICA
85
Capitolul 5
Vectori liberi
5.1 Noţiunea de vector liber
Fie E3 spaţiul punctual tridimensional al geometriei elementare şi D mulţimea

dreptelor din E3 .
Pe multimea D de…nim relaţia binar¼ a " " astfel: "pentru d1 , d2 2 D,
spunem c¼ a d1 d2 dac¼ a d1 k d2 sau d1 = d2 ".
Evident c¼a relaţia " " este o relaţie de echivalenţ¼a pe D. Clasa de echivalenţ¼
a
db = fg 2 Djg dg a dreptei d 2 D, în raport cu " ", se va numi direcţia
dreptei d. Mai exact, dac¼ a d1 , d2 2 D şi d1 d2 atunci spunem c¼ a dreptele d1
şi d2 au aceeaşi direcţie.
Elementele mulţimii E3 (care sunt puncte) le vom nota cu A, B, C, ...
O pereche ordonat¼ a de puncte din E3 , adic¼ a elementul (A; B) 2 E3 E3 , se
numeşte segment orientat (sau vector legat), de origine A şi extremitate B.
Dac¼ a A = B, atunci segmentul orientat (A; A) se numeşte segmentul orientat
nul.
Dreapta determinat¼ a de punctele distincte A, B se numeşte suportul seg-
mentului orientat (A; B).
Spunem c¼ a segmentele orientate nenule (A; B), (C; D) au aceeaşi direcţie
dac¼ a dreptele lor suport au aceeaşi direcţie. Deoarece printr-un punct A 2 E3
trec o in…nitate de drepte, de direcţii diferite, spunem c¼ a segmentul orientat nul
(A; A) are direcţia nedeterminat¼ a.
Distanţa dintre punctele A, B 2 E3 se numeşte m¼ arimea (sau lungimea)
segmentului orientat (A; B) şi se noteaz¼ a d(A; B). Evident, m¼ arimea unui seg-
ment orientat este zero dac¼ a şi numai dac¼ a el este segmentul nul.
Spunem c¼ a segmentele orientate nenule (A; B) şi (C; D), cu dreptele suport
paralele, au acelaşi sens dac¼ a punctele B şi D se a‡a¼ de aceeaşi parte a dreptei
determinate de punctele A şi C, în planul dreptelor suport.
Fie acum segmentele orientate nenule (A; B) şi (C; D), cu aceeaşi dreapt¼ a
suport şi …e (E; F ) un segment orientat nenul cu dreapta suport paralela cu
dreapta suport a segmentelor (A; B) si (C; D). Dac¼ a (A; B) are acelaşi sens cu
87
88 CAPITOLUL 5. VECTORI LIBERI
(E; F ) şi (C; D) are acelaşi sens cu (E; F ), atunci spunem c¼

a (A; B) şi (C; D)
au acelaşi sens. Convenim s¼ a spunem c¼a sensul unui segment orientat nul este
nedeterminat. Despre dou¼ a segmente orientate nenule cu aceeaşi direcţie, dar
care nu au acelaşi sens spunem ca au sensuri opuse.
Acum suntem în m¼ asur¼a s¼a de…nim pe E3 E3 relaţia de echipolenţ¼ aa
segmentelor orientate.
De…niţia 5.1.1 Spunem c¼a segmentele orientate (A; B), (C; D) 2 E3 E3 sunt
echipolente (şi scriem (A; B) (C; D)) dac¼a
1) (A; B), (C; D) sunt nenule şi au aceeaşi direcţie, sens şi m¼arime, sau
2) (A; B), (C; D) sunt segmente orientate nule.
Propoziţia 5.1.1 Relaţia de echipolenţ¼a a segmentelor orientate din E3 este o
relaţie de echivalenţ¼a pe E3 E3 , adic¼a relaţia " " are propriet¼aţile:
a) " " este re‡exiv¼a: 8(A; B) 2 E3 E3 , avem (A; B) (A; B).
b) " " este simetric¼a: Dac¼a (A; B) (C; D) atunci (C; D) (A; B).
c) " "este tranzitiv¼a: Dac¼a (A; B) (C; D) şi (C; D) (E; F ) atunci
(A; B) (E; F ).
Demonstraţie. Exerciţiu!
Prin urmare, relaţia de echipolenţ¼

a " " împarte mulţimea E3 E3 în clase de
echivalenţ¼
a care se vor numi vectori liberi. Mulţimea cât E3 E3 = a tuturor
a se va nota cu V 3 şi se va numi mulţimea vectorilor
claselor de echivalenţ¼
liberi din spaţiu. Clasa de echivalenţ¼ a care are drept reprezentant segmentul
orientat (A; B) se va nota prin AB, adic¼ a
AB = f(C; D) 2 E3 E3 j(C; D) (A; B)g:
Vectorii liberi se vor nota prin AB, CD, ..., când punem în evidenţ¼ a un
reprezentant sau prin a, b, a1 , a2 , ..., când nu exist¼
a pericol de confuzii. Vectorul
liber 0 = f(A; A) 2 E3 E3 jA 2 E3 g se numeşte vectorul liber nul (sau
vectorul nul ).
De…niţia 5.1.2 Prin m¼ arimea, direcţia şi sensul vectorului liber a = AB 2
V 3 înţelegem m¼arimea, direcţia şi sensul segmentului orientat (A; B) 2 a. Vec-
torul nul are m¼arimea egal¼a cu 0, iar direcţia şi sensul sunt nedeterminate.
M¼
arimea (sau lungimea) vectorului liber a se va nota prin kak. Astfel,
0 = 0.
De…niţia 5.1.3 a) Spunem c¼a doi vectori liberi nenuli sunt coliniari dac¼a au
aceeaşi direcţie.
b) Vectorul nul este coliniar cu orice vector liber.
Propoziţia 5.1.2 a) Oricare ar … (A; B), (C; D) 2 E3 E3 cu (A; B) (C; D)
rezult¼a c¼a (A; C) (B; D) .
b) Oricare ar … (A; B) 2 E3 E3 şi C 2 E3 , exist¼a un singur punct D 2 E3
astfel încât (A; B) (C; D).
Demonstraţie. Exerciţiu!
5.2. SPAŢIUL VECTORIAL REAL 3-DIMENSIONAL V 3 89
5.2 Spaţiul vectorial real 3-dimensional V 3

Vom construi pe multimea V 3 a vectorilor liberi din spaţiu o structur¼ a de spaţiu
vectorial real de dimensiune 3.
Fie a, b 2 V 3 şi A un punct arbitrar din E3 . Atunci, exist¼ a dou¼ a puncte
unic determinate B, C 2 E3 astfel încât (A; B) 2 a, (B; C) 2 b. Prin de…niţie,
vectorul AC 2 V 3 se va numi suma vectorilor liberi a, b şi vom scrie a+b = AC.
Aplicaţia + : V 3 V 3 ! V 3 care asociaz¼ a …ec¼ arei perechi de vectori liberi
(a; b) vectorul sum¼ a a +b, de…nit mai sus, este o lege de compoziţie intern¼ a pe
V 3 care se va numi adunarea vectorilor liberi.
Se poate ar¼ ata c¼
a adunarea vectorilor liberi este corect de…nit¼ a, adic¼
a vec-
torul sum¼ a a + b nu depinde de alegerea punctului A 2 E3 . Într-adev¼ ar, dac¼ a
A0 2 E3 este un alt punct şi (A0 ; B 0 ) 2 a, (B 0 ; C 0 ) 2 b, atunci avem c¼ a A0 C 0 =
AC deoarece (A; B) (A0 ; B 0 ) implic¼
a (A; A0 ) (B; B 0 ) şi (B; C) (B 0 ; C 0 )
0 0
implic¼a (B; B ) (C; C ), de unde, în baza tranzitivit¼ aţii relaţiei " ", avem
(A; A0 ) (C; C 0 ) ceea ce implic¼ a (A; C) (A0 ; C 0 ).
Regula de adunare a vectorilor liberi prezentat¼ a aici se numeşte regula tri-
unghiului.
Propoziţia 5.2.1 Mulţimea V 3 împreun¼a cu adunarea vectorilor liberi formeaz¼a

un grup comutativ.
Demonstraţie. a) Adunarea vectorilor liberi este asociativ¼ a, adic¼

a oricare ar
… a, b, c 2 V 3 avem (a + b) + c = a + (b + c). Într-adev¼ ar, dac¼
a (A; B) 2 a,
(B; C) 2 b, (C; D) 2 c atunci (a + b) + c = AC + CD = AD, a + (b + c) =
AB + BD = AD.
b) Adunarea vectorilor liberi este comutativ¼ a oricare ar … a, b 2 V 3
a, adic¼
avem a + b = b + a. Într-adev¼ ar, dac¼a (A; B) 2 a, (B; C) 2 b, atunci a + b = AC,
iar dac¼a (B; C) 2 b, (C; D) 2 a, atunci b + a = BD. R¼ amâne de ar¼ atat c¼
a
AC = BD. Cum (A; B), (C; D) 2 a rezult¼ a (A; C) (B; D), adic¼ a AC = BD.
c) Vectorul nul 0 este element neutru pentru adunarea vectorilor liberi,
deoarece oricare ar … a 2 V 3 , dac¼a (A; B) 2 a, (B; B) 2 0, avem a+0 = AB = a.
Cum adunarea vectorilor liberi este comutativ¼ a rezult¼a c¼
a a + 0 = 0 + a = a,
8a 2 V 3 .
d) Pentru orice a 2 V 3 , exist¼ a b 2 V 3 astfel încât a + b = b + a = 0.
3
Într-adev¼ ar, dac¼
a a 2 V şi (A; B) 2 a atunci, luând b = BA, rezult¼ a c¼
a
a + b = AB + BA = AA = 0. Vectorul b se va numi opusul lui a şi se va nota
cu a. Se observ¼ a c¼
a dac¼
a a = AB atunci a = BA.
Fie 2 R şi a 2 V 3 , arbitrar …xaţi. De…nim produsul dintre scalarul şi
vectorul liber a, ca …ind vectorul liber notat prin a, astfel:

- dac¼a = 0 sau a = 0, atunci a = 0
sau
- dac¼a 6= 0 şi a 6= 0, atunci a este vectorul de aceeaşi direcţie cu a, cu
sensul lui a, dac¼
a > 0, sau de sens opus lui a, dac¼a < 0 şi k ak = j j kak.
Aplicaţia s : R V 3 ! V 3 de…nit¼
a prin ( ; a) ! a se numeşte înmulţirea
vectorilor din V 3 cu scalari.
Observaţia 5.2.1 Oricare ar … vectorul nenul a 2 V 3 , vom nota prin vers a

1
sau a0 vectorul kak a. Evident, a0 are aceeaşi direcţie şi acelaşi sens cu a,
iar a0 = 1. Vectorul a0 se numeşte versorul vectorului a. Este clar c¼a
a = kak a0 .
Propoziţia 5.2.2 Dac¼a a, b 2 V 3 sunt coliniari şi a 6= 0, atunci exist¼a 2R

astfel încât b = a.
Demonstraţie. Dac¼ a b = 0, atunci este evident c¼

a luând = 0 avem b = a.
Dac¼a b 6= 0, atunci avem dou¼ a situaţii:
0 0
a a, b au acelaşi sens, atunci a0 = b şi avem b = b b = b a0 =
i) dac¼
1 kbk
b kak a = a, daca lu¼ am = kak ;
0 0
a a, b au sensuri opuse, atunci a0 =
ii) dac¼ b şi avem b = b b =
kbk
b a0 = a, dac¼ a lu¼
am = kak .
Propoziţia 5.2.3 Înmulţirea vectorilor liberi cu scalari are urm¼atoarele pro-

priet¼aţi:
i) ( + )a = a + a, oricare ar … , 2 R, a 2 V 3 ;
ii) (a + b) = a + b, oricare ar … 2 R, a, b 2 V 3 ;
iii) ( a) = ( )a, oricare ar … , 2 R, a 2 V 3 ;
iv) 1a = a, oricare ar … a 2 V 3 .
Demonstraţie. i) Întrucât pentru = = 0 sau a = 0 sau + = 0 egalitatea
( + )a = a + a se veri…c¼ a imediat, putem presupune c¼ a şi sunt nenuli,

a 6= 0 şi + 6= 0.
- Dac¼ a > 0 atunci vectorii ( + )a şi a + a au aceeşi direcţie şi
acelaşi sens. Mai mult, cum vectorii a şi a au acelaşi sens avem k a + ak =
k ak + k ak = j j kak + j j jjajj = (j j + j j)j jaj j = j + j jjajj = jj( + )ajj.
Prin urmare, vectorii ( + )a şi a + a sunt egali.
- Dac¼ a < 0 atunci vectorii a şi a au sensuri opuse. S¼ a presupunem c¼ a
j j > j j. Atunci jj a + ajj = jj ajj jj ajj = (j j j j) jjajj = j + j jjajj =
jj( + )ajj, adic¼ a vectorii ( + )a şi a + a au aceeaşi m¼ arime. Evident c¼a
ei au aceeaşi direcţie. Cum j j > j j rezult¼a c¼a vectorii ( + )a şi a + a
au acelaşi sens cu vectorul a, adic¼ a ( + )a şi a + a au acelaşi sens. Prin
urmare ei sunt egali.
ii) Dac¼ a = 0 sau a = 0 sau b = 0 egalitatea este veri…cat¼ a. R¼amâne de
demonstrat egalitatea pentru 6= 0 şi a, b vectori nenuli. Avem situaţiile:
- Dac¼ a a, b sunt coliniari atunci exist¼
a 2 R astfel ca b = a şi atunci
a + b = a + a = (1 + )a, iar (a + b) = (a + a) = (1 + )a. Rezult¼ a
c¼a (a + b) = a + b.
5.2. SPAŢIUL VECTORIAL REAL 3-DIMENSIONAL V 3 91
- Dac¼ a a, b nu sunt coliniari atunci, considerând > 0 (cazul < 0 se

trateaz¼ a similar), putem lua AB = a, BC = b şi avem a + b = AC. Fie
AB 0 = a. Este clar c¼ a B 0 se a‡a¼ pe dreapta AB. Construim prin punctul
0
B o dreapt¼ a paralel¼a cu dreapta BC. Aceasta va intersecta dreapta AC în
punctul C 0 . Rezult¼ a triunghiurile ABC şi A0 B 0 C 0 sunt asemenea şi avem
a c¼
d(A;B) d(A;C) d(B;C) 0
d(A;B 0 ) = d(A;C 0 ) = d(B 0 ;C 0 ) . Cum d(A; B ) = d(A; B) rezult¼ a d(A; C 0 ) =
d(A; C), d(B 0 ; C 0 ) = d(B; C). Cum AC 0 = (a + b), B 0 C 0 = b, AB 0 = a
şi AC 0 = AB 0 + B 0 C 0 rezult¼a (a + b) = a + b.
iii) Dac¼
a = 0 sau = 0 sau a = 0 atunci egalitatea este evident¼ a. Dac¼ a
6= 0, 6= 0 şi a 6= 0 atunci a are aceeaşi direcţie ca şi a şi ( a) are aceeaşi
ca şi a, adic¼ a aceeaşi direcţie ca şi a. Vectorul ( )a are aceeaşi direcţie ca şi
a. Apoi k ( a)k = j jjj ajj = j j j j jjajj = j j jjajj = jj( )ajj.
De asemenea, vectorii ( a) şi ( )a au acelaşi sens, pentru c¼ a dac¼
a >0
atunci ambii au acelaşi sens ca şi a, iar dac¼ a < 0 atunci ambii au sens contrar
lui a. În consecinţ¼ a ( a) = ( )a:
iv) Egalitatea este adev¼ arat¼a conform de…niţiei produsului dintre un scalar
şi un vector liber.
Corolarul 5.2.1 Mulţimea vectorilor liberi din spaţiu, V 3 , are o structur¼a de

spaţiu vectorial real faţ¼a de operaţiile de adunare a vectorilor liberi şi înmulţirea
vectorilor liberi cu scalari reali.
Dac¼ a este un plan, în mod cu totul analog, se poate construi spaţiul

vectorial real V 2 al vectorilor liberi din planul .
Propoziţia 5.2.4 Doi vectori liberi a, b 2 V 3 sunt coliniari dac¼a şi numai
dac¼a sunt liniar dependenţi.
Demonstraţie. Fie a, b 2 V 3 coliniari. Dac¼ a a = 0, atunci a, b sunt liniar

dependenţi. Dac¼ a a 6= 0, atunci exist¼ a 2 R astfel încât b = a, adic¼ a a, b
sunt liniar dependenţi.
Reciproc, dac¼ a a, b sunt liniar dependenţi, adic¼ a exist¼
a o combinaţie liniar¼a
nul¼
a de a, b, în care nu toţi sclarii sunt nuli, a + b = 0, atunci avem a = b,
în cazul 6= 0, de pild¼ a.
Dac¼a a = 0 sau b = 0 atunci a, b sunt coliniari. Altfel, dac¼ a a, b sunt nenuli
atunci avem c¼ a a şi b au aceeaşi direcţie, adic¼
a sunt coliniari.
Corolarul 5.2.2 Doi vectori liberi a, b 2 V 3 sunt necoliniari dac¼a şi numai
dac¼a sunt liniar independenţi.
De…niţia 5.2.1 Spunem c¼a vectorul liber nenul a este paralel cu planul
dac¼a dreptele suport ale segmentelor orientate care îl reprezint¼a pe a sunt paralele
cu .
De…niţia 5.2.2 a) Spunem c¼a vectorii liberi nenuli a, b, c sunt coplanari dac¼a
exist¼a un plan cu care ei s¼a …e paraleli.
b) Vectorul nul 0 este, prin de…niţie, coplanar cu orice alţi doi vectori liberi.
Propoziţia 5.2.5 Vectorii a, b, c 2 V 3 sunt coplanari dac¼a şi numai dac¼a sunt
liniar dependenţi.
Demonstraţie. Fie a, b, c coplanari. Sunt posibile dou¼ a situaţii:

i) b, c sunt liniar dependenţi, de unde rezult¼
a c¼a a, b, c sunt liniar dependenţi.
ii) b, c sunt liniar independenţi. Fie a = OA, b = OB, c = OC. Atunci
punctul C este în planul determinat de punctele O, A, B. Fie M punctul de
intersecţie al dreptei duse prin C la dreapta OB şi N intersecţia paralelei duse
prin C la OA. Astfel avem c = OC = OM + M C = OM + ON = a + b,
deoarece OM , ON sunt coliniari cu OA, respectiv OB. Deci a, b, c sunt liniar
dependenţi.
Reciproc, dac¼ a a, b, c sunt liniar dependenţi, atunci exist¼ a scalarii reali ,
, , nu toţi nuli, astfel ca a + b + c = 0. Dac¼ a admitem, de exemplu, c¼ a
6= 0, atunci c = a + b, unde = , = . Sunt posibile dou¼ a cazuri:
i) a, b sunt coliniari şi atunci vectorul c este coliniar şi cu a şi cu b, adic¼
a a,
b, c sunt coliniari şi astfel sunt şi coplanari.
ii) a, b sunt necoliniari şi atunci avem OC = OA + OB, unde a = OA,
b = OB, c = OC. Este clar c¼ a punctul C se a‡a¼ în planul (OAB) şi astfel
a = OA, b = OB, c = OC sunt coplanari.
Corolarul 5.2.3 Trei vectori liberi sunt necoplanari dac¼a şi numai dac¼a sunt
Teorema 5.2.1 Oricare trei vectori liberi necoplanari formeaz¼a o baz¼a a lui V 3 .
Deci dim V 3 = 3.
Demonstraţie. Fie a = OA, b = OB, c = OC trei vectori necoplanari din

V 3 , adic¼
a liniar independenţi. R¼amâne de ar¼ atat c¼
a fa; b; cg este un sistem de
generatori al lui V 3 .
Fie d 2 V 3 , arbitrar. Avem cazurile:
a) Dac¼a d = 0 sau d este coliniar cu unul dintre vectorii a, b, c, atunci rezult¼
a
clar c¼a d se poate scrie ca o combinaţie liniar¼a de vectorii a, b, c.
b) Dac¼a d este coplanar cu doi dintre vectori a, b, c, de exemplu dac¼ a a,
b, d sunt coplanari, atunci deducem c¼ a d este o combinaţie liniar¼ a de a, b, c,
d = a + b + 0c.
c) Dac¼a d = OD nu se a‡a¼ în nici unul dintre cazurile a), b), atunci consid-
er¼
am punctul M ca intersecţia paralelei dus¼ a prin D la dreapta OC cu planul
(OAB). Prin M ducem paralela la dreapta OA şi aceasta intersecteaz¼ a dreapta
OB în Q. Prin M ducem paralela la dreapta OB şi aceasta intersecteaz¼ a dreapta
OA în P . Dreptele M D şi OC determin¼ a un plan (…ind paralele) şi paralela
5.3. PRODUSE DE VECTORI ÎN V 3 93
prin D la OM intersecteaz¼a OC în R, în planul (ODM ). Deoarece OR = M D,

OM = OP + OQ şi OD = OM + M D avem OD = OP + OQ + OR.
Cum vectorii OP , OQ, OR sunt coliniari, respectiv, cu OA, OB, OC rezult¼ a
c¼
a exist¼
a , , 2 R astfel încât OP = OA = a, OQ = OB = b,
OR = OC = c şi astfel avem c¼ a d = OD = a + b + c.
Deci vectorul d se poate scrie ca o combinaţie liniar¼
a de vectorii a, b, c.
De asemenea, dac¼ a punctele O, A, B 2 E3 sunt necoliniare, iar a = OA,

b = OB, atunci mulţimea V 2 = fOC 2 V 3 jC aparţine planului (OAB)g coincide
cu mulţimea vectorilor liberi din planul (OAB). Evident, a, b 2 V 2 şi cum
sunt necoliniari ei sunt liniar independenţi. Un raţionament similar celui din
demonstraţia de mai sus arat¼ a fa; bg este şi sistem de generatori pentru V 2 .
a c¼
Rezult¼
a c¼ a pentru V 2 .
a fa; bg este o baz¼
Deci, orice doi vectori liberi necoliniari din V 2 constituie o baz¼a a lui V 2 şi
2
atunci, dim V = 2.
5.3 Produse de vectori în V 3

Prin proiecţia ortogonal¼ a a unui punct A pe o dreapta d înţelegem intersecţia
dintre d şi planul dus prin punctul A perpendicular pe dreapta d.
De…niţia 5.3.1 Se numeşte proiecţie ortogonal¼ a a vectorului a = AB 2 V 3

pe vectorul u = CD 2 V n f0g, vectorul A B , unde A0 , B 0 sunt proiecţiile
3 0 0
ortogonale ale punctelor A, respectiv B pe dreapta CD. Not¼am A0 B 0 = u (a).
Se poate veri…ca uşor c¼

a de…niţia nu este ambigu¼ a vectorul A0 B 0
a în sensul c¼
nu depinde de alegerea segmentelor orientate care reprezint¼ a vectorii liberi a şi
u.
Întrucât vectorul u (a) este coliniar cu versorul u0 , rezult¼ a c¼
a exist¼ a un
scalar real unic determinat, notat prin pru (a) şi numit m¼ arimea algebric¼ a a
proiecţiei ortogonale u (a), aşa încât u (a) = pru (a) u0 . Avem urm¼ atoarea
propoziţie (a c¼
arei demonstraţie o l¼
as¼
am ca exerciţiu):
Propoziţia 5.3.1 Oricare ar … u 2 V 3 n f0g avem

a) u (a + b) = u (a) + u (b),8a, b 2 V 3 ,
3
b) u ( a) = u (a), 8 2 R, u 2 V ,
3 3
adic¼a aplicaţia u : V ! V este liniar¼a.
Corolarul 5.3.1 Oricare ar … u 2 V 3 n f0g, aplicaţia pru : V 3 ! R are

urm¼atoarele propriet¼aţi:
a) pru (a + b) = pru (a) + pru (b), 8a, b 2 V 3 ,
b) pru ( a) = pru (a)8 2 R, a 2 V 3 ,
adic¼a pru este o aplicaţie liniar¼a.
De…niţia 5.3.2 Prin unghi al vectorilor liberi nenuli a = OA, b = OB înţelegem
cb.
unghiul ' 2 [0; ] format de semidreptele [OA şi [OB. Vom nota ' = a;
Se constat¼a uşor c¼ a u 2 V 3 n f0g, atunci oricare ar … a 2 V 3 avem

a dac¼
d
pru (a) = jjajj cos(a; u).
Propoziţia 5.3.2 Aplicaţia h; i : V 3 V 3 ! R de…nit¼a prin

(
jjajj jjbjj cos(a; cb); daca a; b 2 V 3 n f0g;
a; b = (1)
0; daca a = 0 sau b = 0;
este un produs scalar pe V 3 .
Demonstraţie. a) Evident a; b = b; a , pentru toţi a; b 2 V 3 .
b) a + b; c = a+ b jjcjj cos( a\ + b; c) = jjcjj prc ( a + b) =

= jjcjj ( prc a + prc b) = ca) +
jjcjj prc a + jjcjj prc b = jjcjjjjajj cos(c;
cb) =
jjcjj jjbjj cos(c;
= ha; ci+ b; c , pentru orice a, b, c 2 V 3 , , 2 R pentru care a+ b 6=
0 şi c 6= 0.
Dac¼ a a + b = 0 sau c = 0, atunci a + b; c = 0 = ha; ci + b; c ,
dup¼ a de…niţie.
c) Oricare ar … a 2 V 3 n f0g avem ha; ai = jjajj2 cos(a; da) = jjajj2 0 şi
jjajj = 0 dac¼a şi numai dac¼ a a = 0.
Aşadar, spaţiul vectorial V 3 este un spaţiu vectorial euclidian în raport cu
acest produs scalar şi astfel, sunt valabile în V 3 toate rezultatele de la capitolul
anterior. Se veri…c¼ a uşor c¼
a m¼arimea unui vector liber a (ca lungime a seg-
mentelor orientate echipolente între ele, care îl reprezint¼ a) coincide cu norma
vectorului a (calculat¼ a cu ajutorul normei euclidiene). De asemenea, unghiul a
doi vectori liberi a; b (de…nit mai sus) coincide cu unghiul vectorilor a; b din
spatiul euclidian V 3 .
În continuare, putem considera fi; j; kg o baz¼ a ortonormat¼ a a spaţiului
euclidian V 3 .
De…niţia 5.3.3 Aplicaţia :V3 V 3 ! V 3 de…nit¼a prin
a b = (a2 b3 a3 b2 )i (a1 b3 a3 b1 )j + (a1 b2 a2 b1 )k; (2)
pentru orice vectori a = a1 i + a2 j + a3 k, b = b1 i + b2 j + b3 k, se numeşte

produs vectorial în V 3 , iar vectorul a b se numeşte produsul vectorial al
vectorilor liberi a, b.
Din punct de vedere practic este util s¼a scriem expresia produsului vectorial
al vectorilor a, b sub forma (este o scriere doar formal¼
a pentru c¼
a, din punct de
vedere riguros, matematic, nu putem scrie acest determinant)
i j k
a b= a1 a2 a3 : (2’)
b1 b2 b3
0 0 0
Observaţia 5.3.1 Fie fi ; j ; k g o alt¼a baz¼a ortonormat¼a în V 3 , pozitiv ori-
entat¼a, adic¼a determinantul matricii C = (cji )i;j=1;3 de trecere de la baza
0 0 0
fi; j; kg la baza fi ; j ; k g s¼a …e pozitiv (de fapt, det C = 1 pentru c¼a C este
0 0 0
o matrice ortogonal¼a). Atunci, pentru orice vectori a = 1 i + 2 j + 3 k ,
0 0 0
b = 1 i + 2 j + 3 k , avem c¼a (ţinând cont şi de de…niţia matricii de trecere
de la o baz¼a la alta)
0 0 0 20 1 3
i j k i j k i j k
1 2 3 = det 4@ a1 a2 a3 A C 5 = a1 a2 a3 det C =
1 2 3 b1 b2 b3 b1 b 2 b 3
i j k
a1 a2 a3 , unde a = a1 i + a2 j + a3 k, b = b1 i + b2 j + b3 k.
b1 b2 b 3
Prin urmare expresia de calcul a produsului vectorial a doi vectori liberi este
invariant¼a la o schimbare de baze ortonormate la fel orientate.
Din formula (1) rezult¼

a cu uşurinţ¼ ai
a c¼ j = k, j k = i, k i = j.
Propoziţia 5.3.3 a) Produsul vectorial este o aplicaţie biliniar¼a pe V 3 , adic¼a

pentru orice a, b, c 2 V 3 şi , 2 R avem ( a + b) c = (a c) + (b c)
şi c ( a + b) = (c a) + (c b).
b) Produsul vectorial este antisimetric, adic¼a a b = b a, oricare ar … a,
b 2 V 3.
c) a b = 0 dac¼a şi numai dac¼a vectorii a, b sunt liniar dependenţi (adic¼a
coliniari).
0 0 0
d) Dac¼a baza ortonormat¼a fi ; j ; k g este negativ orientat¼a, atunci a b =
0 0 0
i j k
1 2 3 , 8a = 1 i0 + 2 j 0 + 3 k 0 , b = 1 i0 + 2 j 0 + 3 k 0 .
1 2 3
e) Oricare ar … a, b 2 V 3 , vectorul a b este ortogonal atât pe vectorul a

cât şi pe vectorul b.
f ) M¼arimea produsului vectorial a b al vectorilor liberi necoliniari a, b
este egal¼a cu aria paralelogramului construit pe doi reprezentanţi, cu originea
comun¼a, ai celor doi vectori. Dac¼a a, b sunt coliniari, atunci jja bjj = 0.
g) Dac¼a a, b 2 V 3 sunt necoliniari, atunci sensul lui a b este aşa încât
baza fa; b; a bg s¼a aib¼a aceeaşi orientare cu baza fi; j; kg. Practic, sensul lui
a b este dat de regula burghiului drept (sau regula mâinii drepte), adic¼a este
dat de sensul de înaintare al burghiului drept atunci când aşezând burghiul cu
vârful în originea comun¼a a doi reprezentanţi ai vectorilor a, b, îl rotim de la a
spre b pe drumul cel mai scurt.
Demonstraţie. a) Fie a = a1 i + a2 j + a3 k, b = b1 i + b2 j + b3 k, c = c1 i + c2 j +
i j k
c3 k 2 V 3 , , 2 R. Atunci ( a+ b) c = a1 + b1 a2 + b 2 a3 + b3 =
c1 c2 c3
i j k i j k
a1 a2 a3 + b1 b2 b3 =
1 2 3 1 2
c c c c c c3
= (a c) + (b c). Analog se demonstreaz¼ a a doua egalitate.
b) Veri…carea este foarte uşor de f¼ acut, ţinând cont de propriet¼aţile deter-
minanţilor.
c) Presupunem c¼ a a b = 0. Dac¼ a a = 0 atunci, evident, a, b sunt liniar
dependenţi. Dac¼ a a 6= 0 atunci cel puţin o coordonat¼ a lui a este nenul¼ a şi …e
aceasta a1 . Din a b = 0 deducem c¼ a a2 b3 a3 b2 = 0, a1 b3 a3 b1 = 0 si
a1 b2 a2 b1 = 0. Dac¼ a privim aceste trei relaţii ca pe un sistem omogen de trei
ecuaţii cu trei necunoscute (b1 , b2 , b3 ) şi observ¼ am c¼a determinantul matricii
acestui sistem este nul, atunci avem c¼ a acest sistem liniar omogen are şi soluţii
2
nebanale. Alegând pe b1 ca necunoscut¼ a secundar¼ a obţinem b1 = , b2 = aa1 ,
3
b3 = aa1 , cu 2 R. Dac¼ a lu¼am = a1 , 2 R, avem b = a, 2 R, adic¼ a a,
b sunt liniar dependenţi.
Reciproc, dac¼ a avem c¼ a a, b sunt liniar dependenţi, adic¼a exist¼
a 2 R astfel
încât b = a, atunci a b = 0, în conformitate cu relaţia (2’) şi propriet¼ aţile
determinanţilor.
d) A se vedea observaţia de mai sus în care det C = 1.
a1 a2 a3
e) a b; a = (a b a b )a (a b a b )a +(a b a b )a = a1 a2 a3
2 3 3 2 1 1 3 3 1 2 1 2 2 1 3
b1 b2 b3
= 0 înseamn¼ a a b ? a.Analog a b; b = 0:
f) Se cunoaşte c¼a oricare ar … i , i 2 R, i = 1; n, are loc identitatea lui
Lagrange
n
! n
! n
!2
X X X X
i 2 i 2 i j j i 2 i i
( ) ( ) = + :
i=1 i=1 1 i<j n i=1
Dac¼ a a = a1 i + a2 j + a3 k, b = b1 i + b2 j + b3 k atunci, ţinând seama de

identitatea lui Lagrange pentru n = 3 şi de expresia analitic¼ a a produsului
vectorial, avem jja bjj = jjajj jjbjj ( a; b ) = jjajj jjbjj 1 cos2 (a;
2 2 2 2 2 2 cb) =
cb).
jjajj2 jjbjj2 sin2 (a;
Rezult¼a jja bjj = jjajj jjbjj sin(a;cb) care este chiar aria paralelogramului
construit pe doi reprezentanţi ai lui a, b, cu originea comun¼ a. Evident, dac¼ a a,
b sunt coliniari atunci jja bjj = 0.
0 0 0 0
g) Alegem baza ortonormat¼ a fi ; j ; k g astfel: i are direcţia şi sensul lui a,
0 0
j îl lu¼
am în planul determinat de vectorii a, b astfel încât prj 0 b > 0, iar k este
0 0 0
perpendicular pe planul determinat de vectorii a, b, astfel încât baza fi ; j ; k g
0 0 0
s¼
a aib¼
a aceeaşi orientare cu baza fi; j; kg. Astfel, a = i , b = i + j , cu
2 R, , > 0. Rezult¼ a
0 0 0
i j k 0
a b= 0 0 = k
0
0
şi atunci a b şi k au acelaşi sens. Mai mult, matricea de trecere de la baza
0 0 0
fi ; j ; k g la baza fa; b; a bg este
0 1
0 0
C=@ 0 A
0 0
0 0 0
şi atunci avem det C = 2 2 > 0. Prin urmare bazele fi ; j ; k g şi fa; b; a bg
0 0 0
sunt la fel orientate. Cum fi; j; kg şi fi ; j ; k g sunt la fel orientate rezult¼
a c¼
a
bazele fa; b; a bg şi fi; j; kg au aceeaşi orientare.
Observaţia 5.3.2 Dac¼a A, B, C sunt trei puncte necoliniare, atunci aria tri-
unghiului ABC este A ABC = 12 AB AC , deoarece este jum¼atate din aria
paralelogramului determinat de vectorii AB si AC.
Exemplul 5.3.1 În V 3 se d¼a baza ortonormat¼a fi; j; kg şi A, B, C 2 E3 aşa

încât AB = 2i + 3j k, AC = i j + k. Se cere lungimea în¼alţimii din C a
triunghiului ABC.
Rezolvare:
Dac¼a not¼am cu hC lungimea în¼alţimii din C ap triunghiului ABC atunci
hC = 2AAB ABC
. Dar A ABC = 12 AB AC = 21 38, deoarece AB AC =
jj jj
i j k p q
2 3 1 = 2i 3j 5k. Cum AB = 14, rezult¼a hC = 19 7 .
1 1 1
De…niţia 5.3.4 Aplicaţia [ ; ; ] : V 3 V 3 V 3 ! R, de…nit¼a prin

[a; b; c] = a; b c , oricare ar … a; b; c 2 V 3 , se numeşte produs mixt în
V 3 , iar scalarul [a; b; c] se numeşte produsul mixt al vectorilor liberi a, b, c.
Dac¼ a fi; j; kg este o baz¼

a ortonormat¼a a lui V 3 , iar a = a1 i + a2 j + a3 k,
1 2 3 1 2 3
b = b i + b j + b k, c = c i + c j + c k, obţinem uşor c¼a
a1 a2 a3
[a; b; c] = b1 b2 b3 (3)
c1 c2 c3
Propoziţia 5.3.4 a) Produsul mixt este o aplicaţie liniar¼a în …ecare argument.

b) Oricare ar … a; b; c 2 V 3 , avem [a; b; c] = [b; c; a] = [c; a; b].
c) 8a; b; c 2 V 3 , avem [a; b; c] = [b; a; c], [a; b; c] = [a; c; b], [a; b; c] =
[c; b; a].
d) Produsul mixt al vectorilor necoplanari a; b; c 2 V 3 este egal, în valoare
absolut¼a, cu volumul paralelipipedului construit pe reprezentaţii, cu originea co-
mun¼a, ai celor trei vectori liberi a, b, c.
e) [a; b; c] = 0 dac¼a şi numai dac¼a vectorii liberi a; b; c sunt liniar dependenţi
(adic¼a coplanari).
Demonstraţie. a) , b), c) rezult¼

a imediat din formula (3) şi propriet¼
aţile
determinanţilor.
d) Fie a = OA, b = OB, c = OC. Atunci j[a; b; c]j = j a; b c j =
jjajj b c cos(a;\ b c) = b c prb c a care este chiar volumul paralelip-
ipedului construit pe OA, OB, OC.
e) [a; b; c] = 0 ()volumul paralelipipedului construit pe a = OA, b = OB,
c = OC este nul, adic¼ a vectorii a, b, c sunt coplanari.
Observaţia 5.3.3 Oricare ar … punctele A, B, C, D, necoplanare, volumul

tetraedrului ABCD este dat de egalitatea
1
VABCD = j[AB; AC; AD]j:
6
Exerciţiul 5.3.1 Dac¼a a; b; c 2 V 3 sunt arbirar …xaţi, atunci ar¼ataţi c¼a
a (b c) = ha; ci b a; b c:
Vectorul a (b c) se numeşte dublul produs vectorial al vectorilor a; b; c.
Exerciţiul 5.3.2 Ar¼ataţi c¼a pentru orice a; b; c; d 2 V 3 are loc identitatea
ha; ci a; d
a b; c d = (identitatea lui Lagrange):
b; c b; d
5.4. REPERE CARTEZIENE ORTONORMATE ÎN E3 99
5.4 Repere carteziene ortonormate în E3

Fie O un punct …xat în E3 . Aplicaţia h : E3 ! V 3 de…nit¼a prin h(M ) = r, unde
r = OM , pentru orice punct M 2 E3 , este bijectiv¼ a (a se vedea c¼a pentru orice
punct O şi orice vector liber r, exist¼
a un singur punct M astfel ca r = OM ).
Astfel, putem da de…niţia:
De…niţia 5.4.1 Vectorul r = OM se numeşte vectorul de poziţie al punctu-

lui M faţ¼a de punctul O (sau raza vectoare a lui M faţ¼a de O).
De…niţia 5.4.2 Se numeşte reper cartezian ortonormat în E3 perechea

R = fO; i; j; kg, în care fi; j; kg este o baz¼a ortonormat¼a în V 3 , numit¼a baza
reperului, iar O este un punct …xat în spaţiul E3 , numit originea reperului.
Pentru orice punct M 2 E3 exist¼ a scalarii reali x, y, z, unici, astfel încât

OM = xi + yj + zk. Mai mult, având în vedere cele de mai sus avem c¼ a aplicaţia
g : E3 ! R3 , de…nit¼ a prin g(M ) = (x; y; z), oricare ar … M 2 E3 (unde x, y, z
sunt coordonatele vectorului de poziţie OM al lui M în raport cu baza fi; j; kg)
este bijectiv¼
a. Astfel, are sens de…niţia:
De…niţia 5.4.3 Coordonatele x, y, z ale vectorului r = OM în raport cu baza

fi; j; kg se numesc coordonatele carteziene euclidiene ale punctului M 2
E3 în raport cu reperul cartezian ortonormat R = fO; i; j; kg.
Vom0scrie1M (x; y; z) sau M (r) sau MR (x; y; z), MR (r). Matriceal, vom scrie
x
fR = @ y A.
M
z
Fie d o dreapt¼
a în E3 şi O, A 2 d dou¼ a puncte …xate. Dac¼a not¼am a = OA,
atunci vom spune c¼
a perechea (d; a) este o dreapt¼
a orientat¼
a. Sensul de deplasare
pe dreapt¼ a dat de sensul lui a se numeşte sens pozitiv, iar sensul de deplasare
pe d dat de sensul lui a se numeşte sens negativ.
Reperului cartezian ortonormat R = fO; i; j; kg îi ataş¼ am axele de co-
ordonate Ox, Oy, Oz (originea …ec¼ areia …ind punctul O, sensul pozitiv al
lor …ind acelaşi cu al versorilor i, j, k). Cele trei axe se numesc, respectiv,
axa absciselor, axa ordonatelor, axa cotelor. Planele xOy = (Ox; Oy),
yOz = (Oy; Oz), zOx = (Oz; Ox) se numesc planele de coordonate.
Se obişnuieşte ca reperul cartezian ortonormat R = fO; i; j; kg s¼
a …e precizat
şi prin notaţia Oxyz, adic¼ a s-a dat o terna ordonat¼a de axe ortogonale dou¼
a câte
dou¼ a, care trec prin acelaşi punct O, versorii i, j, k subînţelegându-se.
Coordonatele carteziene euclidiene (pe scurt, coordonatele) x, y, z ale punc-
tului M faţ¼ a de reperul R = fO; i; j; kg se numesc, respectiv, abscisa, ordo-
nata şi cota punctului M .
Propoziţia 5.4.1 Oricare ar … punctele A(x1 ; y1 ; z1 ), B(x2 ; y2 ; z2 ) 2 E3 au loc

urm¼atoarele egalit¼aţi:
a) AB = (x2 x1 )i + (y p2 y1 )j + (z2 z1 )k;
b) d(A; B) = AB = (x2 x1 )2 + (y2 y1 )2 + (z2 z1 )2 ;
2 y1 +y2 z1 +z2
c) Dac¼a M este mijlocul segmentului [AB], atunci M x1 +x 2 ; 2 ; 2 :
Demonstraţie. a) AB = AO + OB = OB OA = x2 i + y2 j + z2 k
(x1 i + y1 j + z1 k) = (x2 x1 )i + (y2 y1 )j + (z2 z1 )k:
b) Se ţine seama de a) şi de faptul ca baza fi; j; kg este ortonormat¼
a.
c) Dac¼ a M este mijlocul segmentului [AB], atunci AM = M B şi astfel,
conform a), avem (xM x1 )i + (yM y1 )j + (zM z1 )k = (x2 xM )i + (y2
yM )j + (z2 zM )k, adic¼ a xM = x1 +x
2
2
, yM = y1 +y
2 , zM =
2 z1 +z2
2 .
Exemplulp5.4.1 Dac¼a A(1; 1; 3) şi B(0; 1; 5), atunci AB = i + 2j + 2k,

d(A; B) = 1 + 4 + 4 = 3, iar mijlocul lui [AB] este M ( 21 ; 0; 4).
De…niţia 5.4.4 Numim reper cartezian ortonormat în planul E2 perechea

R = fO; i; jg, format¼a din O 2 E2 , un punct …xat şi o baz¼a ortonormat¼a fi; jg
a lui V 2 .
Restul noţiunilor se introduc într-un mod similar şi chiar mai simplu decât
în cazul E3 .
În continuare, …e R = fO; i; j; kg un reper cartezian ortonormat în spaţiul
E3 . De multe ori este necesar¼ a înlocuirea reperului R cu un altul, tot cartezian
ortonormat. Ne propunem s¼ a stabilim leg¼
atura dintre coordonatele unui punct
raportat la reperul dat şi coordonatele aceluiaşi punct raportat la un alt reper,
cunoscând poziţia noului reper faţ¼ a de reperul R. Preciz¼ am c¼
a toate rezultatele
obţinute se transcriu într-un mod similar, mai simplu, pentru cazul planului E2 .
0 0 0
Fie R0 = fO0 ; i ; j ; k g un alt reper cartezian ortonormat în E3 astfel încât
0 0
a = OO0 = a1 i + a2 j + a3 k, i = 11 i + 21 j + 31 k, j = 12 i + 22 j + 32 k,
0
k = 13 i + 23 j + 33 k.
5.4. REPERE CARTEZIENE ORTONORMATE ÎN E3 101
Matricea C = ( ij )i;j=1;3 de trecere de la baza ortonormat¼

a B = fi; j; kg la
0 0 0 0
baza ortonormat¼ a şi deci C 1 = C t .
a B = fi ; j ; k g este ortogonal¼
Oricare ar … punctul M care în raport cu reperul R are coordonatele x, y, z,
iar în raport cu reperul R0 are coordonatele x0 , y 0 , z 0 , avem OM = xi+yj +zk şi
0 0 0
O0 M = x0 i + y 0 j + z 0 k . Întrucât OM = OO0 + O0 M , adic¼ a xi + yj + zk = a1 i +
a j +a k+x ( 11 i+ 21 j + 31 k)+y ( 12 i+ 22 j + 32 k)+z 0 ( 13 i+ 23 j + 33 k):
2 3 0 0
Din unicitatea scrierii unui vector în raport cu o baz¼

a obţinem
8
< x = a1 + 11 x
0
+ 12 y
0
+ 13 z
0
y = a2 + 21 x
0
+ 22 y 0
+ 23 z
0
; (4)
:
z = a3 + 31 x
0
+ 32 y 0
+ 33 z
0
egalit¼
aţi care se pot scrie, echivalent, sub forma matriceal¼
a
eB = e
x eB0 ;
aB + C x (4’)
t 3 t t
unde x aB = a1 ; a2 ; a
eB = (x; y; z) , e eB0 = (x0 ; y 0 ; z 0 ) .
,x
Egalitatea (4’) se poate scrie
eB0 =
x C te
aB + C t x
eB : (4”)
Avem urm¼ atoarele cazuri particulare:

0 0 0
1) Dac¼a i = i, j = j, k = k, atunci spunem c¼ a reperul R0 se obţine din
reperul R printr-o translaţie. Ţinând seama c¼
a C = I3 relaţiile (4) devin
8
< x = a1 + x0
y = a2 + y 0 :
:
z = a3 + z 0
a O0 = O, adic¼
2) Dac¼ a a = 0, atunci relaţiile (4) devin
8 0 0 0
< x = 11 x + 12 y + 13 z
0 0 0
y = 21 x + 22 y + 23 z :
: 0 0 0
z = 31 x + 32 y + 33 z
0 0 0
Dac¼a baza fi ; j ; k g este pozitiv orientat¼
a (adic¼
a det C = 1), atunci spunem
0 0 0 0
c¼
a reperul R se obţine din reperul R printr-o rotaţie. Dac¼ a baza fi ; j ; k g este
negativ orientat¼a (adic¼ a det C = 1), atunci spunem c¼ a reperul R0 se obţine
din reperul R printr-o rotaţie urmat¼ a de o simetrie faţ¼ a de un plan:
0 0
3) Dac¼a O = O , k = k şi det C = 1 (adic¼ a, dac¼
a 31 = 32 = 13 = 23 = 0,
33 = 1 şi det C = 1), atunci relaţiile (4) devin
8 0 0
< x = 11 x + 12 y
0 0
y = 21 x + 22 y :
:
z = z0
Spunem c¼ a reperul R0 se obţine din reperul R printr-o rotaţie în jurul

axei Oz.
0
Fie unghiul dintre axele Ox şi Ox0 (adic¼ a unghiul versorilor i şi i ). Atunci,
0
din i = 11 i + 21 j (înmulţind scalar, succesiv, cu i si j) obţinem 11 = cos ,
0
21 = sin , iar din j = 12 i + 22 j, obţinem 12 = sin , 22 = cos . Astfel,
relaţiile (4) se scriu
8
< x = x0 cos y 0 sin
y = x sin + y 0 cos :
0
:
z = z0
Exemplul 5.4.2 S¼a se scrie formulele de schimbare de coordonate când se trece

de la reperul cartezian ortonormat R = fO; i; j; kg la reperul cartezian ortonor-
0 0 0 0 0
mat R0 = fO; i ; j ; k g, unde i = p13 i + p13 j + p13 k, j este un versor în planul
0 0 0 0 0
xOy, ortogonal pe i , iar k este ales astfel încât baza fi ; j ; k g sa …e ortonor-
mat¼a având aceeaşi orientare cu baza fi; j; kg .
Rezolvare:
0 0
Versorul j …ind în planul xOy se scrieDj = Ei + j, unde scalarii reali ,
0 0 0
se determin¼a din condiţiile 2 + 2 = 1 şi i ; j = 0. Rezult¼a j = p12 i p12 j
0
sau j = p1 i + p1 j.
2 2
0 0 0 0 0
Cazul I) Dac¼a lu¼am j = p1 i p1 j şi alegem k = i j , atunci k =
2 2
0 0 0
p1 i+ p1 j p2 k
şi baza ortonormat¼a fi ; j ; k g este pozitiv orientat¼a. Formulele
6 6 6
de schimbare a coordonatelor (4) se scriu
8
> p1 x0 + p1 y 0 + p1 z 0
< x = 3 2 6
y = p1 x0 p1 y 0 + p1 z 0 :
> 3 2 6
: z = p1 x0 p2 z 0
3 6
0 0 0 0
Cazul II) Dac¼a lu¼am j = p1 i + p1 j şi alegem k = i j , atunci
2 2
0 0 0 0
k = p1 i p1 j + p2 k şi baza ortonormat¼a fi ; j ; k g este pozitiv orientat¼a.
6 6 6
Formulele de schimbare a coordonatelor (4) se scriu

8 1 0
> p1 y 0 p1 z 0
< x = p3 x 2 6
1 0 1 0 p1 z 0 :
y = p3 x + p2 y 6
>
: z = p1 x0 + p2 z 0
3 6
În ambele cazuri reperul R0 se obţine din reperul R printr-o rotaţie (O0 = O

şi det C = 1).

1. În spaţiul punctual tridimensional E3 , în raport cu reperul cartezian orto-
normat R = fO; i; j; kg, se dau punctele A(1; 1; 0), B(0; 1; 1), C(1; 0; 1),
D(1; 1; 1).
a) Ar¼ a R0 = fA; AB; AC; ADg este un reper cartezian în E3 . Este
ataţi c¼
0
R reper ortonormat?
b) S¼
a se determine coordonatele punctului M (1; 2; 3) în raport cu noul
reper R0 .
2. În spaţiul punctual tridimensional E3 , în raport cu reperul cartezian orto-

normat R = fO; i; j; kg, se dau punctele A(1; 1; 1), B(1; 0; 1), C( 1; 2; 1),
D(0; 1; 2).
a) Ar¼
ataţi c¼
a A, B, C, D sunt necoplanare;
b) Calculaţi volumul tetraedrului ABCD;
c) Calculaţi distanţa de la punctul A la planul determinat de punctele B,
C, D.
3. Se dau vectorii a = i j + 3k , b = i j + k , c = 3i + j k, 2 R.
a) S¼ a se g¼
aseasc¼a valoarea lui astfel încât vectorii a; b; c s¼ a …e coplanari;
b) Pentru = 2 , s¼ a se a‡e în¼ alţimea paralelipipedului construit pe reprezen-
tanţii vectorilor a; b; c , în¼
alţime corespunz¼ atoare bazei formate de reprezen-
taţii vectorilor a; b .
4. În spaţiul vectorilor liberi V 3 se consider¼

a baza ortonormat¼a B = fi; j; kg
şi vectorul a = i + j + k. Fie f : V 3 ! V 3 de…nit¼ a prin f (x) = a x,
8x 2 V 3 . Se cere:
a) Ar¼
ataţi c¼
a;
b) Scrieţi matricea lui f relativ la baza B;
c) G¼
asiţi câte o baz¼
d) Este adev¼
arat c¼
a Ker f Im f = V 3 ? Justi…care;
e) Este f un endomor…sm diagonalizabil? Justi…care.

a baza ortonormat¼
a B = fi; j; kg
şi vectorii a = i + j + k, b = i j k. Fie f : V 3 ! V 3 de…nit¼ a prin
f (x) = (a x) b, 8x 2 V 3 . Se cere:
a) Ar¼
ataţi c¼
a;
b) G¼
c) Este f un endomor…sm diagonalizabil? Justi…care.
a baza ortonormat¼
a B = fi; j; kg
f (x) =< a; x > b+ < b; x > a; 8x 2 V 3 :
Se cere:
a) Ar¼
ataţi c¼
a;
b) G¼
a baza ortonormat¼
a B = fi; j; kg
f (x) = a x+x b; 8x 2 V 3 :
Se cere:
a) Ar¼
ataţi c¼
a;
b) G¼
8. Fie punctul M (1; 4; 5) dat relativ la reperul cartezian ortonormat Oxyz.
a) S¼a se a‡e coordonatele lui M relativ la reperul cartezian ortonormat
O0 x0 y 0 z 0 obţinut din reperul Oxyz printr-o translaţie de vector OO0 =
3i j + k;
b) S¼a se a‡e coordonatele lui M relativ la reperul cartezian ortonormat
Ox0 y 0 z 0 obţinut din reperul Oxyz printr-o rotaţie de unghi 4 în jurul axei
Oz.
p
9. În planul E2 se d¼ a punctul A( 3; 1), relativ la reperul cartezian orto-
normat Oxy. S¼ a se scrie formulele de schimbare a coordonatelor când se
trece de la reperul cartezian ortonormat Oxy la reperul cartezian orto-
normat Ox0 y 0 aşa încât punctul A s¼ a se a‡e pe axa Ox0 . Determinaţi şi
coordonatele lui A faţ¼ a de noul reper.
10. Fie a, b, c trei vectori liberi din spaţiu. Num¼
arul real
< a; a > < a; b > < a; c >
G(a; b; c) = < b; a > < b; b > < b; c >
< c; a > < c; b > < c; c >
se numeşte determinantul Gram al vectorilor a, b, c.

a) Ar¼ a [a; b; c]2 = G(a; b; c), pentru orice a; b; c 2 V 3 ;
ataţi c¼
b) Ar¼ a a, b, c sunt coplanari dac¼
ataţi c¼ a şi numai dac¼
a G(a; b; c) = 0.
Capitolul 6
Dreapta şi planul în spaţiu
Pe parcursul întregului capitol presupunem …xat, arbitrar, un reper cartezian

ortonormat R = fO; i; j; kg în E3 , în raport cu care vor … date punctele, dreptele
şi planele din spaţiul E3 .
6.1 Dreapta în spaţiu

6.1.1 Reprezent¼
ari analitice ale dreptei
În spaţiu, ţinând cont de axiomele geometriei, o dreapt¼ a este unic determinat¼ a
în trei moduri: printr-un punct şi o dreapt¼ a, prin dou¼a puncte distincte şi ca
intersecţie a dou¼ a plane. Din motive evidente, vom prezenta acum doar primele
dou¼a modali¼ aţi, urmând ca în secţiunea urm¼atoare s¼
a o prezent¼ am şi pe a treia.
Fie a 2 V 3 n f0g şi M0 2 E3 . Atunci, exist¼a o singur¼a dreapt¼a d care conţine
punctul M0 şi are direcţia vectorului a. Evident, un punct M 2 E3 aparţine
dreptei d dac¼ a şi numai dac¼a vectorii M0 M şi a sunt coliniari. Cu alte cuvinte,
M 2 d dac¼ a şi numai dac¼ a exist¼
a t 2 R astfel încât M0 M = ta. Dac¼ a vectorul
de poziţie al punctului M0 este r0 , atunci punctul M (r) 2 d dac¼ a şi numai dac¼a
exist¼
a t 2 R astfel încât r r0 = ta. Astfel, când t parcurge R, punctul M , de
raz¼
a vectoare r = r0 + ta, descrie dreapta d. De aceea, ecuaţia
r = r0 + ta; t2R (1)

se numeşte ecuaţia vectorial¼ a parametric¼a a dreptei care trece prin punc-
tul M0 (r0 ) şi are direcţia vectorului a.
Vectorul a se numeşte vector director al dreptei d. Dac¼ a M0 (x0 ; y0 ; z0 ),
adic¼a r0 = x0 i + y0 j + z0 k, iar a = a1 i + a2 j + a3 k, atunci ecuaţia (1) este
echivalent¼a cu ecuaţiile
8
< x = x0 + ta1
y = y0 + ta2 ; t 2 R; (2)
:
z = z0 + ta3
107
108 CAPITOLUL 6. DREAPTA ŞI PLANUL ÎN SPAŢIU
numite ecuaţiile scalare parametrice ale dreptei d.

Coordonatele a1 , a2 , a3 ale vectorului director a se numesc parametrii
directori ai dreptei d.
Ecuaţiile (2) se pot scrie sub forma
x x0 y y0 z z0
= = (3)
a1 a2 a3
şi aceste ecuaţii se numesc ecuaţiile canonice carteziene ale dreptei d care
trece prin punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ) şi are vectorul director a = a1 i + a2 j + a3 k (cel
puţin una dintre coordonatele a1 , a2 , a3 este nenul¼ a).
Observaţia 6.1.1 Dac¼a în ecuaţiile (3) un numitor este nul, atunci şi num¼ar¼a-
torul se va egala cu zero. De exemplu, dac¼a a2 = 0 atunci ecuaţiile(3) devin
x x0
a1 = z a3z0
: (3’)
y y0 = 0
Exemplul 6.1.1 S¼a se scrie ecuaţia vectorial¼a parametric¼a, ecuaţiile scalare

parametrice şi ecuaţiile canonice carteziene ale dreptei d care trece prin punctul
M0 (1; 1; 4) şi are vectorul director a = 3i 2j + k.
Rezolvare:
Ecuaţia vectorial¼a parametric¼a a dreptei
8 d este r = i j + 4k + t(3i 2j + k),
< x = 1 + 3t
t 2 R, ecuaţiile scalare parametrice sunt y = 1 2t , t 2 R, iar ecuaţiile
:
z =4+t
x 1 y+1 z 4
canonice carteziene sunt 3 = 2 = 1 .
Acum, dac¼ a avem dou¼ a puncte distincte A(x1 ; y1 ; z1 ), B(x2 ; y2 ; z2 ) atunci

exist¼
a o singur¼
a dreapt¼a care trece prin cele dou¼
a puncte. Ca vector director al
dreptei AB putem lua vectorul AB = (x2 x1 )i + (y2 y1 )j + (z2 z1 )k şi
atunci putem scrie ecuaţiile dreptei AB ca …ind ecuaţiile dreptei care trece prin
punctul A şi are vectorul director AB, adic¼ a
x x1 y y1 z z1
= = (4)
x2 x1 y2 y1 z2 z1
sau, sub form¼
a vectorial¼
a, r = r1 +t(r2 r1 ), t 2 R, unde r1 = OA, r2 = OB.
Exemplul 6.1.2 Ecuaţiile canonice carteziene ale dreptei ce trece prin punctele
A(1; 2; 3), B(3; 1; 5) sunt x3 11 = y+2 z 3
a x 2 1 = y+2
1+2 = 5 3 , adic¼
z 3
1 = 2 .
1
Fie a0 = jjajj a versorul asociat vectorului director a al dreptei d. Dac¼
a , ,
sunt unghiurile versorului a0 cu versorii i, j, k, atunci a0 = cos i + cos j +
cos k. Cum a0 = 1 atunci cos2 + cos2 + cos2 = 1. Scalarii cos , cos ,
cos se numesc cosinusurile directoare ale dreptei d.
6.1. DREAPTA ÎN SPAŢIU 109
6.1.2 Distanţa de la un punct la o dreapt¼

a. Unghiul a
dou¼
a drepte
Fie d dreapta de ecuaţie vectorial¼ a r = r0 + ta, t 2 R şi M 2 E3 un punct
arbitrar …xat. Dac¼ a not¼
am cu M0 punctul de pe dreapta d care are vectorul de
poziţie r0 , atunci distanţa de la M la dreapta d (notat¼
a prin d(M; d)) este egal¼
a
cu în¼alţimea paralelogramului format de vectorii M0 A si M0 M , unde A 2 d
astfel ca M0 A = a. Cum aria acestui paralelogram este egal¼ a cu a M0 M
sau cu jjajj d(M; d), rezult¼ a c¼
a
a M0 M
d(M; d) = : (5)
jjajj
Exemplul 6.1.3 S¼a se calculeze distanţa de la punctul M (1; 2; 1) la dreapta

d : x 2 1 = y1 = z+3 1 .
Rezolvare:
Fie M0 (1; 0; 3) un punct al dreptei d. Atunci M0 M = 2j + 2k. Ţinând
seama c¼a a = 2i + j k obţinem a M0 M = 4i 4j + 4k. Deci d(M; d) =
jja M0 M jj p
3 16
p
jjajj = p 6
= 2 2.
De…niţia 6.1.1 Se numeşte unghi al dreptelor orientate d1 , d2 de vectori di-

rectori a1 , a2 2 V 3 n f0g, unghiul vectorilor directori a1 , a2 .
Fie 2 [0; ] unghiul format de vectorii a1 , a2 . Atunci, unghiul dreptelor

d1 , d2 este dat de formula
ha1 ; a2 i
cos = : (6)
ka1 k ka2 k
Exemplul 6.1.4 S¼a se calculeze unghiul dreptelor d1 : x 2 1 = y 11 = z3 şi

y
d : x+1 z 2
1 = 2 = 1 .
Rezolvare:
Vectorii directori ai celor dou¼a drepte …ind, respectiv, a1 = 2i j + 3k,
a2 = i + 2j + k, avem c¼a cos = p214 2+3p =
6
p1 , adic¼
2 21
a = arccos 2p121 .
6.1.3 Poziţia relativ¼

a a dou¼
a drepte
Dou¼ a drepte d1 , d2 în spaţiu pot … coplanare (adic¼ a exist¼a un plan care le
conţine) sau necoplanare (nu sunt conţinute într-un plan). Dac¼ a dreptele d1 ,
d2 sunt coplanare, atunci ele pot … paralele (d1 kd2 ) sau confundate (d1 = d2 ),
ceea ce înseamn¼ a c¼
a vectorii lor directori sunt coliniari, sau pot … concurente
(d1 \ d2 = fM0 g), ceea ce înseamn¼ a c¼a vectorii lor directori nu sunt coliniari.
Un criteriu necesar şi su…cient ca dou¼a drepte s¼
a …e coplanare este urm¼ atorul:
Propoziţia 6.1.1 Dreptele d1 : r = r1 + ta1 , t 2 R, d2 : r = r2 + ta2 , t 2 R

sunt coplanare dac¼a şi numai dac¼a [a1 ; a2 ; r2 r1 ] = 0.
Demonstraţie. Dac¼ a dreptele d1 , d2 sunt coplanare, atunci avem dou¼ a situaţii:

1) Dac¼ a d1 , d2 sunt paralele (sau confundate), atunci vectorii directori a1 ,
a2 sunt coliniari şi deci [a1 ; a2 ; r2 r1 ] = 0.
2) Dac¼ a d1 , d2 sunt concurente, atunci …e M1 2 d1 şi M2 2 d2 puncte ai
aror vectori de poziţie sunt r1 , respectiv r2 . Dreptele …ind concurente, vectorii
c¼
a1 , a2 , r2 r1 = M1 M2 sunt coplanari (…ind în planul determinat de dreptele
d1 , d2 ) şi deci, din nou avem [a1 ; a2 ; r2 r1 ] = 0.
Reciproc, presupunem c¼ a [a1 ; a2 ; r2 r1 ] = 0, adic¼ a vectorii a1 , a2 , r2 r1
sunt coplanari. Sunt posibile dou¼ a situaţii:
1) Dac¼ a a1 , a2 sunt coliniari, atunci rezult¼ a c¼a dreptele sunt paralele sau
confundate, adic¼ a coplanare.
2) Dac¼ a a1 , a2 sunt necoliniari, atunci exist¼ a scalarii reali , , , nu toţi nuli,
astfel încât a1 + a2 + (r2 r1 ) = 0, pentru c¼ a a1 , a2 , r2 r1 sunt coplanari.
Este clar c¼ a 6= 0 (altfel a1 , a2 ar … coliniari) şi atunci avem t1 a1 +r1 = t2 a2 +r2 ,
unde t1 = , t2 = . Prin urmare, exist¼ a un punct M0 de vector de poziţie
r0 = t1 a1 + r1 = t2 a2 + r2 care este situat atât pe d1 cât şi pe d2 , adic¼ a dreptele
d1 , d2 sunt concurente şi, deci, coplanare.
Exemplul 6.1.5 S¼a se studieze poziţia relativ¼a a dreptelor d1 : x 3 2 = y 11 = z2

8
< x = 2t
şi d2 : y = 1 + 3t , t 2 R.
:
z=1 t
Rezolvare:
Vectorii directori ai celor dou¼a drepte sunt a1 = 3i j +2k şi a2 = 2i+3j k,
iar M1 (2; 1; 0) 2 d1 şi M2 (0; 1; 1) 2 d2 . Atunci r2 r1 = M1 M2 = 2i 2j +k
3 1 2
şi astfel [a1 ; a2 ; r2 r1 ] = 2 3 1 = 7 6= 0. Prin urmare, dreptele
2 2 1
d1 , d2 sunt necoplanare.
6.2 Planul în spaţiu

6.2.1 Reprezent¼
ari analitice ale planului
O dreapt¼a d perpendicular¼ a pe un plan se numeşte normal¼ a la planul , iar
vectorul s¼
au director n se numeşte vector normal al planului .
Ţinând cont şi de axiomele geometriei în spaţiu, un plan este unic determinat
în trei moduri: printr-un punct şi un vector normal, printr-un punct şi doi
vectori necoliniari şi prin trei puncte necoliniare.
Fie punctul M0 (r0 ), unde r0 = x0 i + y0 j + z0 k şi vectorul nenul n = Ai +
Bj + Ck. Este clar c¼ a exist¼
a un singur plan care trece prin M0 şi are vectorul
6.2. PLANUL ÎN SPAŢIU 111
normal n. Atunci un punct oarecare M (r), unde r = xi + yj + zk, aparţine

planului dac¼ a vectorii M0 M = r r0 şi n sunt ortogonali, adic¼
a şi numai dac¼ a
hr r0 ; ni = 0: (1)
Se spune c¼ a (1) este ecuaţia vectorial¼
a a planului care trece prin punctul
M0 (r0 ) şi are vectorul normal n.
Dac¼ a utiliz¼am coordonatele carteziene, ecuaţia (1) este echivalent¼
a cu
A(x x0 ) + B(y y0 ) + C(z z0 ) = 0; (2)

adic¼
a ecuaţia planului este o ecuaţie de gradul întâi în x, y, z.
Are loc şi a…rmaţia reciproc¼
a:
Propoziţia 6.2.1 Orice ecuaţie de grad întâi în x, y, z, Ax+By +Cz +D = 0,
cu A, B, C, D 2 R, A2 + B 2 + C 2 6= 0, reprezint¼a un plan.
Demonstraţie. Fie (x0 ; y0 ; z0 ) 2 R3 o soluţie a ecuaţiei Ax+By +Cz +D = 0,
adic¼
a Ax0 + By0 + Cz0 + D = 0. Sc¼azând Ax0 + By0 + Cz0 + D = 0 din
Ax + By + Cz + D = 0 obţinem A(x x0 ) + B(y y0 ) + C(z z0 ) = 0, adic¼
a
ecuaţia (2).
Corolarul 6.2.1 Un plan este caracterizat analitic printr-o ecuaţie de forma

Ax + By + Cz + D = 0; (3)
2 2 2
cu A, B, C, D 2 R, A + B + C 6= 0, ecuaţie numit¼a ecuaţia cartezian¼
a
general¼a a planului de vector normal n = Ai + Bj + Ck.
Observaţia 6.2.1 Ecuaţia unui plan paralel cu planul : Ax+By+Cz+D = 0
este Ax + By + Cz + = 0, 2 R.
Exemplul 6.2.1 Ecuaţia planului care trece prin punctul M0 ( 1; 3; 5) şi de
vector normal n = 3i + j 2k este 3(x + 1) + (y 3) 2(z 5) = 0, adic¼a

3x + y 2z + 10 = 0:
Fie punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ) şi vectorii necoliniari a, b. Fie A, B 2 E3 aşa
încât a = M0 A, b = M0 B. Întrucât, vectorii a, b sunt necoliniari rezult¼ a
c¼
a dreptele concurente M0 A şi M0 B determin¼ a un plan unic . Evident, un
punct M aparţine planului dac¼ a şi numai dac¼a vectorii M M0 , M0 A, M0 B
sunt coplanari, adic¼ a [M0 M ; a; b] = 0. Dac¼a r = x0 i + y0 j + z0 k este vectorul
de poziţie al punctului M0 , atunci punctul M (r), r = xi + yj + zk, aparţine
planului dac¼ a şi numai dac¼a [r r0 ; a; b] = 0, adic¼a
x x0 y y0 z z0
a1 a2 a3 = 0; (4)
b1 b2 b3
unde a = a1 i + a2 j + a3 k, b = b1 i + b2 j + b3 k. Vectorii necoliniari a, b se
numesc vectori directori ai planului .
Exemplul 6.2.2 Ecuaţia planului care trece prin punctul M (2; 1; 4) şi are vec-
x 2 y 1 z 4
torii directori a = i j + k, b = 2i + j 4k este 1 1 1 = 0,
2 1 4
adic¼a x + 2y + z 8 = 0.
Observaţia 6.2.2 Remarcând c¼a a b este un vector normal la planul care

trece prin M0 şi are vectorii directori a, b, ecuaţia (1) se poate scrie sub forma
[r r0 ; a; b] = 0, adic¼a vectorii r r0 , a, b sunt coplanari. Prin urmare (4) este
echivalent¼a cu
r = r0 + ta + sb; s; t 2 R (5)
numit¼a ecuaţia vectorial¼ a parametric¼ a a planului care trece prin punc-
tul M0 (r0 ) şi are vectorii directori a, b. Ecuaţia (5) este echivalent¼a cu
8
< x = x0 + ta1 + sb1
y = y0 + ta2 + sb2 ; t; s 2 R (5’)
:
z = z0 + ta3 + sb3
şi acestea se numesc ecuaţiile scalare parametrice ale planului .
Fie M1 (x1 ; y1 ; z1 ), M2 (x2 ; y2 ; z2 ), M3 (x3 ; y3 ; z3 ) trei puncte necoliniare. Se

ştie c¼
a ele determin¼ a un plan unic . Punctul M (x; y; z) aparţine planului
dac¼ a şi numai dac¼ a vectorii M M 1 , M M 2 , M M 3 sunt coplanari, adic¼ a
x x1 y y1 z z1
x2 x1 y2 y1 z2 z1 = 0; (6)
x3 x1 y3 y1 z3 z1
Ecuaţia planului care trece prin punctele A(a; 0; 0), B(0; b; 0), C(0; 0; c), a,
b, c 2 R, este
x a y z
a b 0 = 0;
a 0 c
adic¼
a
x y z
+ + 1 = 0: (7)
a b c
În acest caz, se spune ca planul este dat prin "t¼
aieturile" sale pe axele
reperului.
6.2.2 Distanţa de la un punct la un plan. Unghiul a dou¼

a
plane
Fie planul de ecuaţie cartezian¼ a general¼ a Ax + By + Cz + D = 0 şi punctul
M (x0 ; y0 ; z0 ). Distanţa de la punctul M la planul , notat¼ a d(M; ), este egal¼
a
cu M M 0 , unde M 0 (x0 ; y 0 ; z 0 ) este proiecţia ortogonal¼
a a punctului M pe planul
. Fie n = Ai + Bj + Ck un vector normal al planului . Cum vectorii n, M M 0

sunt coliniari, rezult¼a c¼a M M 0 ; n = M M 0 knk jcos 'j = M M 0 knk,
deoarece m¼ asura unghiului ' dintre M M 0 şi n este 00 sau 1800 . Atunci, ţinând
a M M 0 = (x0 x0 )i + (y 0 y0 )j + (z 0 z0 )k, rezult¼
cont c¼ a c¼
a d(M; ) =
0 0
jA(x x0 )+B(y y0 )+C(z 0 z0 )j jAx0 +By0 +Cz0 +Dj
p
A2 +B 2 +C 2
= p
A2 +B 2 +C 2
a Ax + By 0 + Cz 0 +
, pentru c¼ 0
D = 0 (M 0 2 ).
Prin urmare, distanţa de la punctul M (x0 ; y0 ; z0 ) la planul : Ax + By +
Cz + D = 0 este
jAx0 + By0 + Cz0 + Dj

d(M; ) = p : (8)
A2 + B 2 + C 2
Exemplul 6.2.3 Distanţa de la punctul M p

(3; 1; 5) la planul : 2x + y + z +
4 = 0 este d(M; ) = j2 3+1
p
( 1)+1 5+4j
22 +12 +12
= 7 6
3 .
De…niţia 6.2.1 Fie planele 1 , 2 de vectori normali n1 , n2 . Se numeşte

unghi al planelor 1 , 2 unghiul vectorilor normali n1 , n2 .
Mai precis, unghiul al planelor 1 : A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0, 2 :

A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0 este dat de formula:
A1 A2 + B1 B2 + C1 C2
cos = p p : (9)
A21 + B12 + C12 A22 + B22 + C22
Dac¼ a = 2 atunci spunem c¼ a planele sunt ortogonale. Din (9) rezult¼
a
condiţia de ortogonalitate a planelor 1 , 2 :
A1 A2 + B1 B2 + C1 C2 = 0: (9’)
Dac¼a d este o dreapt¼ a de vector director a şi un plan de vector normal n,

atunci unghiul format de dreapta d cu planul este, prin de…niţie, unghiul
format de dreapta d cu proiecţia ei ortogonal¼
a pe planul , adic¼ a sin = cos( 2
ha;ni
) = kak knk , deoarece 2 este unghiul format de vectorii a şi n.
6.2.3 Poziţia relativ¼

a a dou¼
a plane
Se ştie c¼
a dou¼
a plane în E3 pot … confundate, paralele sau secante.
Fie planele 1 : A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0, 2 : A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0.
Atunci:
1) Planele 1 , 2 sunt confundate ( 1 = 2 ) dac¼ a şi numai dac¼ a sistemul
liniar
A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0
(10)
A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0
este compatibil dublu nedeterminat, adic¼

a, conform teoremei Kronecker-
Capelli, dac¼
a şi numai dac¼
a
A1 B1 C1 A1 B1 C1 D1
rang = rang = 1;
A2 B2 C2 A2 B2 C2 D2
ceea ce este echivalent cu egalitaţile:
A1 B1 C1 D1
= = = : (11)
A2 B2 C2 D2
2) Planele 1 , 2 sunt paralele ( 1 k 2 ) dac¼a şi numai dac¼
a sistemul liniar
(10) este incompatibil, adic¼
a conform teoremei Kronecker-Capelli, dac¼a şi numai
dac¼
a
A1 B1 C1 A1 B1 C1 D1
rang = 1 şi rang = 2;
A2 B2 C2 A2 B2 C2 D2
ceea ce este echivalent cu :
A1 B1 C1 D1
= = 6= : (11’)
A2 B2 C2 D2
3) Planele 1 , 2 sunt secante ( 1 \ 2 = d, o dreapt¼ a) dac¼a şi numai
dac¼
a sistemul liniar (10) este compatibil simplu nedeterminat, adic¼
a, conform
teoremei Kronecker-Capelli, dac¼ a şi numai dac¼
a
A1 B1 C1
rang = 2:
A2 B2 C2
În acest caz intersecţia planelor 1, 2 este o dreapt¼

a d ale c¼
arei ecuaţii sunt
chiar ecuaţiile planelor, adic¼
a
A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0
d= 1 \ 2 : : (12)
A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0
Vectorul director al acestei drepte este a = n1 n2 , unde n1 = A1 i + B1 j +

C1 k, n2 = A2 i + B2 j + C2 k sunt vectorii normali la 1 , respectiv 2 . Mai precis,
i j k
B1 C1 A1 C1 A1 B1
a= A1 B1 C1 = i j+ k: (13)
B2 C2 A2 C2 A2 B2
A2 B2 C2
6.2.4 Fascicule de plane

De…niţia 6.2.2 Se numeşte fascicul de plane mulţimea tuturor planelor care
trec printr-o dreapt¼a dat¼a numit¼a axa fasciculului.
Propoziţia 6.2.2 Dac¼a dreapta d este dat¼a ca intersecţia planelor 1 : A1 x +

B1 y + C1 z + D1 = 0 şi 2 : A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0, atunci fasciculul de
plane cu axa d este caracterizat analitic prin ecuaţia
(A1 x + B1 y + C1 z + D1 ) + (A2 x + B2 y + C2 z + D2 ) = 0; (14)
2 2
unde , 2 R, + 6= 0.
2 2
Demonstraţie. Oricare ar … , 2 R, + 6= 0, ecuaţia (14) reprezint¼
a
ecuaţia unui plan.

a) Orice plan din familia de plane dat¼ a de (14) conţine dreapta d, deoarece
pentru orice punct M 2 d coordonatele sale veri…c¼ a ecuaţiile celor dou¼
a plane
şi în consecinţ¼
a veri…c¼
a ecuaţia (14). Deci, orice plan din familia de plane dat¼a
de ecuatia (14) aparţine fasciculului de ax¼ a d.
b) Reciproc, s¼ a ar¼
at¼
am c¼a orice plan al fasciculului de ax¼ a d face parte
din familia de plane dat¼ a de (14), adic¼ a , 2 R, 2 + 2 6= 0, aşa încât
a exist¼
ecuaţia cartezian¼ a general¼
a a planului s¼ a …e
(A1 x + B1 y + C1 z + D1 ) + (A2 x + B2 y + C2 z + D2 ) = 0:
Într-adev¼ ar, planul conţinând dreapta d va … determinat de un punct
M0 (x0 ; y0 ; z0 ) 2
= d şi dreapta d. Cercet¼
am îns¼a existenţa scalarilor , 2 R,
2
+ 2 6= 0, aşa încât ecuaţia planului s¼ a …e (14) şi atunci, în mod necesar,
trebuie ca
(A1 x0 + B1 y0 + C1 z0 + D1 ) + (A2 x0 + B2 y0 + C2 z0 + D2 ) = 0: (*)
Cum punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ) 2 = d, rezult¼
a c¼
a sunt posibile numai urm¼ atoarele
cazuri:
1) Dac¼ a M0 2 1 (şi atunci M0 2 = 2 ), atunci planul coincide cu planul 1 .
Astfel ecuaţia lui se obţine din (14) pentru = 1, = 0, adic¼ a este de forma
(14).
2) Dac¼ a M0 2 2 (şi atunci M0 2 = 1 ), atunci planul coincide cu planul 2 .
Astfel ecuaţia lui se obţine din (14) pentru = 0, = 1, adic¼ a este de forma
(14).
3) Dac¼ a M0 2 = 1 si M0 2 = 2 , adic¼
a dac¼a A1 x0 + B1 y0 + C1 z0 + D1 6= 0
şi A2 x0 + B2 y0 + C2 z0 + D2 6= 0, atunci, conform (*), deducem c¼ a exist¼
a =
A2 x0 +B2 y0 +C2 z0 +D2
A1 x0 +B1 y0 +C1 z0 +D1 , pentru 2R .
Deci şi în acest caz exist¼ a , 2 R, 2 + 2 6= 0 aşa încât ecuaţia lui s¼ a
…e de forma (14).
Observaţia 6.2.3 Orice plan din fasciculul de plane de ax¼a d are o ecuţtie
de tipul ecuaţiei (14) pentru anumiţi şi . Din motive practice este foarte
utilizat¼a ecuaţia
A1 x + B1 y + C1 z + D1 + (A2 x + B2 y + C2 z + D2 ) = 0; 2 R; (14’)
care reprezint¼a tot fasciculul de plane de ax¼a d, dar din care lipseşte planul
2.
Exerciţiul 6.2.1 În E3 , faţ¼a de reperul cartezian ortonormat R = fO; i; j; kg,

se dau punctul A(1; 1; 2), planul : x + y z + 3 = 0 şi dreapta
2x + y + z 1 = 0
d: . Se cer:
x y + 2z + 3 = 0
a) Ecuaţia planului care conţine dreapta d şi trece prin punctul A;
b) Ecuaţia planului care conţine dreapta d şi este perpendicular pe planul ;
c) Ecuaţia planului care conţine dreapta d şi este paralel cu dreapta
d1 : x 2 1 = y1 = z 12 .
Rezolvare:
a) Folosim ecuaţia fascicului de plane cu axa d sub forma
: 2x + y + z 1 + (x y + 2z + 3) = 0; 2 R:
Reţinem de aici planul care trece prin A, adic¼a 2 1+2 1+ (1+1+4+3) =

0, de unde = 92 . Rezult¼a c¼a ecuaţia planului care trece prin dreapta d şi prin
punctul A este 2x+y +z 1 29 (x y +2z +3) = 0, adic¼a 16x+11y +5z 15 = 0.
b) Vectorul normal al planului de mai sus este n = (2 + )i + (1 )j +
(1 + 2 )k, iar vectorul normal al planului este n = i + j k. Cum planul
cerut trebuie s¼a …e perpendicular pe , trebuie s¼a avem c¼a hn ; ni = 0, adic¼a
2+ +1 1 2 = 0. Rezult¼a = 1 şi astfel ecuaţia planului c¼autat este
2x + y + z 1 + x y + 2z + 3 = 0, adic¼a 3x + 3z + 2 = 0.
c) Fie a = 2i + j k vectorul director al dreptei d1 . Planul c¼autat trebuie s¼a
…e paralel cu dreapta d1 , adic¼a vectorul s¼au normal şi vectorul director al lui d1
sunt ortogonali. Din hn ; ai = 0 rezult¼a = 4 şi atunci planul care trece prin
d şi este paralel cu d1 are ecuaţia 2x + y + z 1 + 4(x y + 2z + 3) = 0, adic¼a
6x 3y + 9z + 11 = 0.
6.2.5 Perpendiculara comun¼ a a dou¼

a drepte necoplanare.
Distanţa dintre dou¼
a drepte necoplanare
Fie d1 : r = r1 + ta1 , t 2 R şi d2 : r = r2 + ta2 , t 2 R, dou¼

a drepte necoplanare.
De…niţia 6.2.3 Dreapta d care este perpendicular¼a pe …ecare din dreptele d1 ,

d2 şi le intersecteaz¼a pe amândou¼a se numeşte perpendiculara comun¼
a a celor
dou¼a drepte.
Este evident c¼a putem lua a = a1 a2 drept vector director al perpendicularei

comune d a dreptelor d1 , d2 . De asemenea, este clar c¼ a dreapta d se g¼ aseşte în
planul 1 determinat de punctul M1 (r1 ) 2 d1 şi de vectorii directori a1 , a şi în
planul 2 determinat de punctul M2 (r2 ) 2 d2 şi de vectorii directori a2 , a.
Atunci, perpendiculara comun¼ a d a dreptelor d1 , d2 este dreapta de inter-
secţie a planelor 1 , 2 . Practic, 1 = (d; d1 ) şi 2 = (d; d2 ):
Prin urmare, dac¼ a a1 = a11 i + a21 j + a31 k, a2 = a12 i + a22 j + a32 k, a = a1 i + a2 j +
a3 k, r1 = x1 i + y1 j + z1 k, r2 = x2 i + y2 j + z2 k, atunci ecuaţiile perpendicularei
comune d sunt
8
>
> x x1 y y1 z z1
>
>
>
> a11 a21 a31 =0
>
>
< a1 a2 a3
: (15)
>
>
>
> x x2 y y2 z z2
>
>
>
> a12 a22 a32 =0
:
a1 a2 a3
Fie P1 , P2 punctele de intersecţie a dreptelor d1 , d2 cu perpendiculara co-
mun¼
a d.
De…niţia 6.2.4 Num¼arul pozitiv P1 P2 se numeşte distanţa dintre dreptele

d1 , d2 şi o vom nota d(d1 ; d2 ).
În continuare, ne propunem s¼ a determin¼

am o formul¼ a pentru calculul lui
d(d1 ; d2 ). Întrucât Mi 2 di , di ? d, rezult¼a c¼a Pi este proiecţia ortogo-
a a lui Mi pe d, i = 1; 2. Astfel, d(d1 ; d2 ) = P1 P2 = pra M1 M2 =
nal¼
1
kak kak pra M1 M2 =
1 1
= kak a; pra M1 M2 = ka1 a2 k a1 a2 ; M1 M2 . Deci
[a1 ; a2 ; M1 M2 ]
d(d1 ; d2 ) = : (16)
ka1 a2 k
Exerciţiul 6.2.2 Se dau dreptele d1 : x 11 = y2 = z 1 1 şi d2 : x+2 y 1

1 = 1 =
z+2
2 .
Veri…când mai întâi c¼a d1 , d2 sunt drepte necoplanare, s¼a se scrie ecuaţiile
perpendicularei comune a lor şi s¼a se calculeze d(d1 ; d2 ).
Rezolvare:
Pentru d1 avem a1 = i + 2j + k vector director şi M1 (1; 0; 1) 2 d1 , iar
pentru d2 avem a2 = i + j 2k vector director şi M2 ( 2; 1; 2) 2 d1 . Vectorul
director al perpendicularei comune este a = a1 a2 = 5i j 3k. Atunci
ecuaţiile perpendicularei comune a dreptelor d1 , d2 sunt
8
>
> x 1 y z 1
>
>
>
> 1 2 1 =0
>
>
< 5 1 3
;
>
>
>
> x + 2 y 1 z + 2
>
>
>
> 1 1 2 =0
:
5 1 3
j[a1 ;a2 ;M1 M2 ]j p23 .

iar distanţa dintre dreptele d1 , d2 este d(d1 ; d2 ) = ka1 a2 k = 35
Exerciţiul 6.2.3 Fie punctul A(1; 0; 1) şi dreapta d : x 1 1 = y+1 z

2 = 1.
a) Calculaţi distanţa de la punctul A la dreapta d.
b) G¼asiţi coordonatele proiecţiei ortogonale a punctului A pe dreapta d.
c) G¼asiţi coordonatele simetricului punctului A faţ¼a de dreapta d.
Rezolvare:
a) Se observ¼a c¼a A0 (1; 1; 0) 2 d şi a = i + 2j k este un vector director
i j k
pentru d. Atunci A0 A = j + k, A0 A a = 0 1 1 = 3i + j k,
1 2 1
p p p
jjA0 A ajj = 11, jjajj = 6 şi (A; d) = jjA0jjajj A ajj
= p11 6
.
b) Se consider¼a planul care trece prin punctul A şi este perpendicular pe
dreapta d. Atunci a = i + 2j k este un vector normal la şi : (x 1) 1 +
(y 0) 2 + (z 1) ( 1) = 0, adic¼a : x + 2y z = 0.
Dac¼a se noteaz¼a cu A0 proiecţia ortogonal¼a a lui A pe d, atunci fA0 g = d \
x 1 y+1 z
şi rezolvând sistemul 1 = 2 = 1 se obţine A0 67 ; 23 ; 16 .
x + 2y z = 0
0
c) Dac¼a A1 este simetricul lui 8 A faţ¼a de d, atunci A este mijlocul segmen-
xA +xA1
> xA0 =
< 2
y +y
tului [AA1 ] şi se obţin relaţiile yA0 = A 2 A1 , adic¼a A1 43 ; 43 ; 34 .
>
: z 0 = zA +zA1
A 2
Exerciţiul 6.2.4 Fie punctul A( 1; 0; 1) şi planul : x + y z + 2 = 0.

a) Calculaţi distanţa de la punctul A la planul .
b) G¼asiţi coordonatele proiecţiei ortogonale a punctului A pe planul .
c) G¼asiţi coordonatele simetricului punctului A faţ¼a de planul .
Rezolvare:
a) (A; ) = jAxp 0 +By0 +Cz0 +Dj
A2 +B 2 +C 2
= j1 p
( 1)+1 1 1 0+2j
2 2 2
= p23 .
1 +1 +( 1)
b) Se consider¼a o dreapt¼a d care trece prin A şi este perpendicular¼a pe planul
y 1
. Atunci d are ecuaţiile canonice carteziene d : x+1 1 = 1 =
z 0
1 , deoarece
n = i + j k (vector normal la ) este un vector director al dreptei d.
Dac¼a se noteaz¼a cu A0 proiecţia ortogonal¼a a lui A pe , atunci fA0 g = d \
x+1 y 1 z
şi rezolvând sistemul 1 = 1 = 1 se obţine A0 5 1 2
x+y z+2=0 3; 3; 3 .
0
c) Dac¼a A1 este simetricul lui 8 A faţ¼a de , atunci A este mijlocul segmen-
xA +xA1
>
< xA0 = 2
y +y 7 1 4
tului [AA1 ] şi se obţin relaţiile yA0 = A 2 A1 , adic¼a A1 3; 3; 3 .
>
: z 0 = zA +zA1
A 2

1. Se consider¼a punctele A(1; 3; 0); B(3; 2; 1); C( ; 1; 3); D(7; 2; 3) .
a) S¼
a se determine 2 R astfel încât punctele A; B; C; D s¼ a …e coplanare;
b) Pentru g¼ asit la punctul a), s¼
a se scrie ecuaţia cartezian¼
a a planului
(ABC) .
x 1 y 1 z 1
2. Fie punctul A(1; 0; 1) şi dreptele d1 : 2 = 2 = 1 ,
x y=0
d2 : .
x+y z+1=0
a) Studiaţi poziţia relativ¼

a a dreptelor d1 şi d2 ;
b) Dac¼
a d1 , d2 sunt necoplanare, atunci scrieţi ecuaţiile perpendicularei
comune şi calculaţi distanţa dintre d1 şi d2 . Altfel, scrieţi ecuaţia planului
determinat de cele dou¼ a drepte;
c) Scrieţi ecuaţiile dreptei care trece prin A şi intersecteaz¼

a dreptele d1 şi
d2 .
3. S¼
a se scrie ecuaţiile dreptei care intersecteaz¼
a dreptele
8
< x=3+t x+2 z 4
d1 : y = 1 + 2t şi d2 : 3 = 1
: y+1=0
z = 4t
x 3y + z = 0
şi este paralel¼
a cu dreapta d3 : .
x+y z+4=0
4. S¼
a se scrie ecuaţiile bisectoarelor unghiurilor formate de dreptele
x 1 y 2 z+2 x 1 y 2 z+2
d1 : 1 = 2 = 2 şi d2 : 1 = 1 = p .
2
5. Se consider¼
a planul : x y + 2z + 2 = 0, punctul A(0; 1; 3) şi dreapta
2x + y z + 1 = 0
d: . Se cere:
x+y+z+4=0
a) S¼
a se scrie ecuaţia planului care trece prin A şi conţine dreapta d;
b) S¼
a se scrie ecuaţia planului care conţine dreapta d şi este perpendicular
pe planul ;
c) S¼
a se scrie ecuaţia planului care conţine dreapta d şi paralel cu dreapta
g : x 2 1 = y 1 2 = z+2
1 .
6. S¼a se scrie ecuaţiile proiecţiei ortogonale a dreptei

x y+z =0
d: pe planul : 3x + 2y z 1 = 0 şi ecuaţiile
2x + y z + 4 = 0
simetricei dreptei d faţ¼a de planul .
Calculaţi o funcţie trigonometric¼
a a unghiului format de dreapta d şi
planul .
x y+z+1=0
7. Fie punctul M (1; 1; 1), dreapta d : şi
x 2z 1 = 0
planul : x + 2y + 3z 1 = 0.
a) Scrieţi ecuaţia cartezian¼
a general¼
a a unui plan 1 care trece prin M şi
este paralel cu planul ;
b) Scrieţi ecuaţiile canonice carteziene ale unei drepte d1 care trece prin
M şi este paralel¼ a cu dreapta d;
c) Studiaţi poziţia relativ¼

a a dreptei d faţ¼
a de planul .
8. Fie dreptele d1 : x 2 1 = y+1 z
3 = 1 , d2 :
x 2 y
2 = 2 =
z+1
.
a) S¼
a se determine 2 R astfel încât d1 \ d2 =; ;
b) S¼
a se scrie ecuaţia planului determinat de d1 şi d2 ;
c) Calculaţi d(M0 ; ) , unde este planul de la punctul b), iar M0 (5; 4; 1) .
a se calculeze distanţa dintre dreptele paralele d1 : x 3 2 = y+1
9. S¼ z
4 = 2 şi
x 7 y 1 z 3
d2 : 3 = 4 = 2 şi s¼ a se scrie ecuaţia planului determinat de ele.
10. S¼a se scrie ecuaţiile dreptei care trece prin simetricul punctului A(1; 0; 1)
faţ¼
a de planul 1 : 2x y z + 1 = 0 şi este paralel¼ a cu planele 2 :
x + y z + 3 = 0 şi 3 : 2y z + 4 = 0.
Capitolul 7
Conice şi cuadrice
am un reper cartezian ortonormat R = O; i; j; k în spaţiul E3 (sau R =

Fix¼
O; i; j în planul E2 ).
7.1 Cuadrice (conice): de…niţie, ecuaţia cartezian¼

a
general¼
a, ecuaţia vectorial¼
a
De…niţia 7.1.1 Se numeşte cuadric¼ a (sau suprafaţ¼a algebric¼a de ordinul al
doilea) mulţimea a punctelor M (x; y; z) 2 E3 ale c¼aror coordonate veri…c¼a o
ecuaţie de forma
a11 x2 +a22 y 2 +a33 z 2 +2a12 xy+2a23 yz +2a13 xz +2b1 x+2b2 y+2b3 z +c = 0; (1)
unde aij ; bi ; c 2 R aşa încât rangul matricei simetrice A = (aij )i;j=1;3 este
cel puţin 1.
Ecuaţia (1) se numeşte ecuaţia cartezian¼ a general¼ a a unei cuadrice.
Fie M (x; y; z) un punct arbitrar al cuadricei şi r = xi + yj + zk vectorul
s¼
au de poziţie. Dac¼ a not¼
am b = b1 i+b2 j +b3 k şi consider¼am operatorul simetric
3 3
u
0 : V ! V , care
1 în raport cu baza ortonormat¼ a i; j; k are matricea A =
a11 a12 a13
@ a12 a22 a23 A, atunci ecuaţia cartezian¼ a general¼ a (1) a cuadricei se
a13 a23 a33
scrie sub forma
hr; u(r)i + 2 b; r + c = 0 (2)

şi se numeşte ecuaţia vectorial¼
a a cuadricei.
Scalarul = det A se numeşte discriminantul mic 0 al cuadricei , iar 1=
a11 a12 a13 b1
B a12 a22 a23 b2 C
det A se numeşte discriminantul mare, unde A = B @ a13 a23 a33
C.
A
b3
b1 b2 b3 c
121
122 CAPITOLUL 7. CONICE ŞI CUADRICE
De…niţia 7.1.2 Dac¼a în planul E2 consider¼am reperul cartezian ortonormat

R = O; i; j , atunci prin conic¼ a (sau curb¼a algebric¼a de ordinul al doilea)
înţelegem mulţimea a punctelor M (x; y) 2 E2 ale c¼aror coordonate veri…c¼a o
ecuaţie de forma
a11 x2 + a22 y 2 + 2a12 xy + 2b1 x + 2b2 y + c = 0; (1’)
numit¼a ecuaţia cartezian¼ a general¼ a a conicei , unde aij ; bi ; c 2 R aşa

încât rangul matricei simetrice A = (aij )i;j=1;2 este cel puţin 1.
În mod analog putem scrie ecuaţia vectorial¼

a a conicei
hr; u(r)i + 2 b; r + c = 0: (2’)
Analog, avem discriminatul mic = det A şi discriminantul mare = det A

pentru conica .
De…niţia 7.1.3 Dac¼a este nenul atunci spunem c¼a cuadrica (conica) este
nedegenerat¼a. În caz contrar, spunem c¼a cuadrica (conica) este degenerat¼
a.
Ţinând cont de propriet¼

aţile operatorilor simetrici, deducem c¼a ordinul ecuaţiei
carteziene (1) sau (1’) este invariant la schimb¼ ari de repere carteziene ortonor-
mate. De asemenea, şi sunt invarianţi la schimb¼ ari de repere carteziene
ortonormate.
În continuare, pentru simplitatea scrierii, produsul scalar al doi vectori liberi
a şi b, a; b , se va nota cu a b. Astfel, ecuaţia vectorial¼a (2) (sau (2’)) se scrie
r u(r) + 2b r + c = 0: (2”)
7.2 Intersecţia unei cuadrice (conice) cu o dreapt¼

a
Fie cuadrica : r u(r) + 2b r + c = 0 şi dreapta d : r = r0 + ta, t 2 R. Pentru

determinarea punctelor M (r) din intersecţia \ d trebuie s¼a rezolv¼
am sistemul
r u(r) + 2b r + c = 0
(3)
r = r0 + ta; t 2 R;
care este echivalent cu sistemul
(r0 + ta) u(r0 + ta) + 2b (r0 + ta) + c = 0

: (3’)
r = r0 + ta; t 2 R
Dup¼ a câteva calcule simple (ţinând cont şi c¼
a u este operator simetric), se
obţine ecuaţia de gradul doi în t:
a u(a)t2 + 2(u(r0 ) + b) at + r0 u(r0 ) + 2b r0 + c = 0: (4)

¼
7.2. INTERSECŢIA UNEI CUADRICE (CONICE) CU O DREAPTA 123
Remarcând c¼ a r¼
ad¼acinile reale ale acestei ecuaţii introduse în a doua ecuaţie
a sistemului (3) dau chiar vectorii de poziţie ai punctelor de intersecţie dintre
cuadrica şi dreapta d, avem urm¼ atoarea discuţie:
I) Dac¼a vectorul director al dreptei d are proprietatea c¼ a a u(a) 6= 0, atunci
spunem c¼ a dreapta d are o direcţie neasimptotic¼ a. Sunt posibile cazurile:
1) dac¼a ecuaţia (4) are dou¼ a r¼
ad¼ acini reale distincte t1 , t2 , atunci avem dou¼a
puncte de intersecţie, \ d = fM1 (r0 + t1 a); M2 (r0 + t2 a)g. Spunem c¼ a dreapta
d este secant¼ a cuadricei .
ad¼ acini reale egale t1 = t2 = t0 , atunci avem
dou¼ a puncte confundate de intersecţie, \ d = fM0 (r0 + t0 a)g. Spunem c¼ a
dreapta d este tangent¼ a cuadricei .
ad¼ acini complexe, atunci dreapta d nu inter-
secteaz¼ a cuadrica . Spunem c¼ a dreapta d este nesecant¼ a (sau exterioar¼ a)
cuadricei .
II) Dac¼ a vectorul director al dreptei d are proprietatea c¼ a a u(a) = 0, atunci
spunem c¼ a dreapta d are o direcţie asimptotic¼ a. Sunt posibile cazurile:
1) dac¼a (u(r0 ) + b) a 6= 0, atunci ecuaţia (4) devine o ecuaţie de gradul
întâi cu o singur¼ a r¼
ad¼
acin¼a real¼a t1 . Dreapta d intersecteaz¼ a cuadrica într-un
singur punct M1 (r0 + t1 a).
2) dac¼a (u(r0 ) + b) a = 0 şi r0 u(r0 ) + 2b r0 + c 6= 0, atunci dreapta d nu
intersecteaz¼ a cuadrica .
3) dac¼a (u(r0 ) + b) a = 0 şi r0 u(r0 ) + 2b r0 + c = 0, atunci orice num¼ ar
real t este r¼ ad¼
acin¼a a ecuaţiei (4) şi astfel dreapta d este conţinut¼ a în cuadrica
. În acest caz spunem c¼ a dreapta d este o generatoare rectilinie a cuadricei
. Prin urmare, dreapta d este o generatoare rectilinie pentru cuadrica dac¼ a
şi numai dac¼ a avem îndeplinite condiţiile:
8
< a u(a) = 0
(u(r0 ) + b) a = 0 :
:
r0 u(r0 ) + 2b r0 + c = 0
Este evident c¼a discuţia pentru determinarea intersecţiei unei conice cu o

dreapt¼
a este similar¼
a.
Exerciţiul 7.2.1 a) Ar¼ataţi c¼a dreapta d : x 2 1 = y 1 1 = z 1 2 este o generatoare

rectilinie a cuadricei : xy 3xz + 4yz 3 = 0.
b) Determinaţi punctele de intersecţie dintre cuadrica : x2 xy + z 1 = 0
şi dreapta d : x = y = z.
c) S¼a se scrie ecuaţiile generatoarelor rectilinii care se pot duce prin punctul
M ( 1; 1; 1) pe cuadrica
: x2 + y 2 + z 2 + 2xy 2xz yz + 4x + 3y 5z + 4 = 0.
Rezolvare:
a) Vom ar¼ata c¼a …ecare punct al dreptei d aparţine cuadricei . Într-adev¼ar,
coordonatele unui punct arbitrar al dreptei d …ind (2t + 1; t + 1; t + 2), t 2 R,
prin înlocuirea lor în ecuaţia cuadricei obţinem (2t + 1)(t + 1) 3(2t + 1)(t +
2) + 4(t + 1)(t + 2) 3 = 0, oricare ar … t 2 R şi atunci d .
x2 xy + z 1=0
b) Sistemul care d¼a punctele de intersecţie este şi
x=y=z
are soluţia unic¼a (1; 1; 1). Deci d \ = fM (1; 1; 1)g.
c) Fie a = li + mj + nk 2 V 3 n f0g vectorul director al unei generatoare
3 5
rectilinie a lui , care se poate
0 duce prin M .1Ţinând seama c¼a b = 2i + 2 j 2 k,
1 1 1
r0 = i j + k, iar A = @ 1 1 1 A
2 este matricea endomor…smului u
1
1 2 1
în raport cu baza fi; j; kg avem a u(a) = e at Aea = l2 + m2 + n2 + 2lm 2ln mn
şi (u(r0 ) + b) a = l m. Atunci trebuie ca l2 + m2 + n2 + 2lm 2ln mn = 0
şi l + m = 0 de unde rezult¼a a = i + j sau a = i j + k.
În concluzie, prin M trec dou¼a generatoare rectilinii ale cuadricei :
x+1 y+1
d1 : 1 = 1 şi d2 : x+1 y+1 z+1
z 1=0 1 = 1 = 1 .
7.3 Centru pentru o cuadric¼

a (conic¼
a)
De…niţia 7.3.1 Se numeşte centru (de simetrie) al unei cuadrice (conice)
un punct C faţ¼a de care cuadrica (conica) este simetric¼a. Adic¼a, oricare ar …
un punct M de pe cuadric¼a (conic¼a) simetricul s¼au faţ¼a de C se a‡¼a tot pe
cuadric¼a (conic¼a).
Problema centrelor de simetrie este rezolvat¼

a complet de teorema:
Teorema 7.3.1 Punctul C(r0 ) este centru pentru cuadrica (conica ) dac¼a
şi numai dac¼a u(r0 )+b = 0. Mai precis, punctul C(x0 ; y0 ; z0 ) este centru pentru
cuadrica dac¼a şi numai dac¼a (x0 ; y0 ; z0 ) este soluţie a sistemului
8
< a11 x + a12 y + a13 z + b1 = 0
a12 x + a22 y + a23 z + b2 = 0 ; (5)
:
a13 x + a23 y + a33 z + b3 = 0
sistem care este echivalent cu sistemul

8 1 @F
< 2 @x = 0
1 @F
= 0 ; (5’)
: 21 @F
@y
2 @z = 0
not
unde F (x; y; z) = a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a23 yz + 2a13 xz + 2b1 x +
2b2 y + 2b3 z + c.
Demonstraţie. I) Dac¼
a C(r0 ) este centru pentru cuadrica , atunci orice
dreapt¼a d : r = r0 + ta, t 2 R, care trece prin C, intersecteaz¼ a cuadrica

în dou¼a puncte M1 (r0 + t1 a), M2 (r0 + t2 a) pentru care M1 C = CM2 , adic¼ a
r0 (r0 + t1 a) = r0 + t2 a r0 , ceea ce înseamn¼ a (t1 + t2 )a = 0. Cum a 6= 0,
rezult¼
a c¼
a t1 + t2 = 0. Îns¼ a t1 + t2 este suma r¼ ad¼acinilor ecuaţiei (4) ceea
¼ (CONICA)
7.3. CENTRU PENTRU O CUADRICA ¼ 125
ce impune în mod necesar c¼ a u(r0 ) + b a = 0, conform relaţiilor lui Viète.

Ţinând seama c¼a vectorul a este nenul şi arbitrar, rezult¼
a c¼
a u(r0 ) + b = 0.
II) Dac¼
a C(r0 ) este un punct pentru care u(r0 ) + b = 0, atunci, prin tre-
cerea de la reperul cartezian ortonormat R = fO; i; j; kg la reperul cartezian
ortonormat R0 = fC; i; j; kg, ecuaţia vectorial¼
a a cuadricei se scrie
r0 u(r0 ) + 2 u(r0 ) + b r0 + r0 u(r0 ) + 2b r0 + c = 0;
unde r0 este vectorul de poziţie, faţ¼

a de reperul R0 , al unui punct arbitrar
0
al cuadricei (vezi r = r0 + r ).
Ţinând seama de ipoteza u(r0 )+b = 0, avem ca ecuaţia lui , faţ¼a de reperul
R0 , este
r0 u(r0 ) + r0 u(r0 ) + 2b r0 + c = 0:
Acum, este evident c¼ a dac¼a punctul P1 (r01 ) este un punct arbitrar al cuadricei
a de C, P2 ( r01 ) se a‡a¼ pe . Deci, C este centru
, atunci şi simetricul sau faţ¼
de simetrie pentru cuadrica .
Deoarece determinantul matricii sistemului (5) este chiar , deducem c¼ a:
i) cuadrica are centru unic de simetrie , rangA = 3, adic¼ a 6= 0:
ii) cuadrica are o dreapt¼ a de centre de simetrie , rangA = 2 şi sistemul
(5) este compatibil.
iii) cuadrica are un plan de centre de simetrie , rangA = 1 şi sistemul
(5) este compatibil.
iv) cuadrica este f¼ ar¼
a centru de simetrie , sistemul (5) este incompatibil.
Deci, putem spune c¼ a dac¼a 6= 0, atunci cuadrica are centru unic, iar
dac¼a = 0, atunci cuadrica este f¼ ar¼
a centru unic.
Observaţia 7.3.1 Pentru conice situaţia este similar¼a (chiar mai simpl¼a) deoarece
sistemul care rezolv¼a problema centrelor este
a11 x + a12 y + b1 = 0
; (6)
a12 x + a22 y + b2 = 0
sistem care este echivalent cu sistemul

(
1 @f
2 @x = 0
1 @f ; (6’)
2 @y = 0
not
unde f (x; y) = a11 x2 + a22 y 2 + 2a12 xy + 2b1 x + 2b2 y + c.
Exerciţiul 7.3.1 Studiaţi problema centrelor de simetrie pentru cuadricele

a) x2 + 5y 2 + z 2 + 2xy + 6xz + 2yz 2x + 6y + 2z = 0,
b) 2x2 + y 2 + z 2 2xy + 2xz + 2x + y z 1 = 0
şi conicele
c) 3x2 + 2y 2 + 2xy 2x + 4y + 2 = 0,
d) x2 2y 2 + 2xy + 6x + 2y = 0.
Care dintre acestea sunt nedegenerate?
Rezolvare:
1 1 3
a) Cum = 1 5 1 = 36 6= 0, avem c¼a aceast¼a cuadrica are centru
3 1 1
unic de simetrie C, ale
8 c¼arui coordonate reprezint¼a soluţia sistemului liniar
< x + y + 3z 1 = 0
compatibil determinat x + 5y + z + 3 = 0 :Obţinem C( 13 ; 23 ; 23 ).
:
3x + y + z + 1 = 0
2 1 1
b) Discriminantul mic = 1 1 0 = 0 şi sistemul
8 1 0 1
< 2x y + z + 1 = 0
x + y + 12 = 0 este incompatibil. Prin urmare, aceast¼a cuadric¼a
:
x + z 12 = 0
nu are centre de simetrie.
c) Conica are centru unic C ( = 5) de coordonate xC = 54 , yC = 75 .
1 1
d) = = 3 implic¼a faptul c¼a aceasta conic¼a are centru unic de
1 2
C( 37 ; 23 ).
Se calculeaz¼a discriminantul mare pentru …ecare cuadric¼a (conic¼a).
7.4 Planul tangent la o cuadric¼

a. Tangenta la o
conic¼
a
Fie M0 (r0 ) un punct al cuadricei : r u(r) + 2b r + c = 0.
Propoziţia 7.4.1 Dreapta d : r = r0 + ta, t 2 R, este tangent¼a cuadricei
dac¼a şi numai dac¼a
(u(r0 ) + b) a = 0: (7)
Demonstraţie. Deoarece M0 (r0 ) 2 ecuaţia (4) devine a u(a)t2 + 2(u(r0 ) +
b) at = 0 şi prin urmare, aceast¼
a ecuaţie având deja r¼
ad¼
acina t1 = 0, avem c¼
a
d este tangent¼a la dac¼a şi numai dac¼
a t1 = t2 = 0, adic¼
a (u(r0 ) + b) a.
Teorema 7.4.1 Locul geometric al dreptelor tangente la cuadrica în punctul
M0 2 este un plan cu ecuaţia vectorial¼a
r0 u(r) + b (r + r0 ) + c = 0: (8)
Demonstraţie. O dreapta d : r = r0 + ta, t 2 R, este tangent¼ a la în M0 (r0 )
dac¼a şi numai dac¼ a are loc relaţia (7). Atunci, avem (u(r0 )+b) (ta) = 0, pentru
orice t 2 R. Cum ta = r r0 , pentru orice t 2 R, rezult¼ a c¼a (u(r0 )+b) (r r0 ) =
0, pentru orice punct M (r) al dreptei d. Dac¼ a adun¼
am aceast¼ a ultim¼
a egalitate,
membru cu membru, cu egalitatea r0 u(r0 ) + 2b r0 + c = 0, obţinem exact
egalitatea (8). Deci, orice punct M (r) de pe orice dreapt¼ a tangent¼ a în M0 (r0 )
veri…c¼ a (8), adic¼
a locul geometric al dreptelor tangente la cuadrica în punctul
M0 2 este un plan cu ecuaţia vectorial¼ a (8).
7.5. REDUCEREA ECUAŢIEI UNEI CUADRICE (CONICE) 127
De…niţia 7.4.1 Planul furnizat de teorema precedent¼a se numeşte planul tan-

gent la cuadrica în punctul M0 .
Observaţia 7.4.1 Se obişnuieşte s¼a se spun¼a c¼a ecuaţia vectorial¼a (8) a plan-
ului tangent la cuadrica în punctul M0 se obţine din ecuaţia vectorial¼a a
cuadricei prin dedublare. În coordonate carteziene, ecuaţia (8) este echiva-
lent¼a cu ecuaţia:
a11 xx0 + a22 yy0 + a33 zz0 + a12 (x0 y + xy0 ) + a23 (y0 z + yz0 ) + a13 (x0 z + xz0 )+
+b1 (x + x0 ) + b2 (y + y0 ) + b3 (z + z0 ) + c = 0:
(8’)
Pentru conice, ecuaţia cartezian¼a a tangentei la conica în punctul M0 (x0 ; y0 ) 2
este
a11 xx0 + a22 yy0 + a12 (x0 y + xy0 ) + b1 (x + x0 ) + b2 (y + y0 ) + c = 0: (8”)
Exemplul 7.4.1 Ecuaţia planului tangent la cuadrica : x2 + z 2 2xy + yz
3x 2z = 0 în originea reperului O este 3x+2z = 0, deoarece, în general ecuaţia
planului tangent la în punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ) 2 este xx0 +zz0 (xy0 +x0 y)+
1 3
2 (yz0 + y0 z) 2 (x + x0 ) (z + z0 ) = 0.
Exemplul 7.4.2 Fie cuadrica : 4x2 + 6y 2 + 4z 2 + 4xz 8y 4z + 3 = 0. S¼a se
scrie ecuaţiile planelor tangente la care sunt paralele cu planul : x+2y +2 =
0.
Rezolvare:
Fie M0 (x0 ; y0 ; z0 ) un punct de pe cuadrica . Ecuaţia planului tangent la
în M0 este 4xx0 + 6yy0 + 4zz0 + 2(x0 z + xz0 ) 4(y + y0 ) 2(z + z0 ) + 3 = 0,
adic¼a (4x0 + 2z0 )x + (6y0 4)y + (4z0 + 2x0 2)z + ( 4y0 2z0 + 3) = 0.
Determin¼am x0 , y0 , z0 aşa încât acest plan sa …e paralel cu planul . Trebuie
ca 4x0 +2z
1
0
= 6y02 4 şi 4z0 + 2x0 2 = 0 , de unde obţinem c¼a x0 = 0, y0 = 1,
1
z0 = 2 sau x0 = 23 , y0 = 12 , z0 = 56 , folosind şi faptul c¼a M0 2 .
Atunci, având în vedere ca un plan paralel cu planul : x + 2y + 2 = 0 are o
ecuaţie de forma x+2y + = 0, 2 R, rezult¼a c¼a pentru x0 = 0, y0 = 1, z0 = 21
avem = 2 şi pentru x0 = 23 , y0 = 12 , z0 = 56 avem = 0. Deci exist¼a
dou¼a plane tangente la care sunt paralele cu , anume 1 : x + 2y 2 = 0 şi
: x + 2y = 0.
Exerciţiul 7.4.1 a) Scrieţi ecuaţia planului tangent la cuadrica : x2 + 5y 2 +
z 2 + 2xy + 6xz + 2yz 2x + 6y + 2z = 0 în punctul O.
b) Determinaţi ecuaţia dreptelor tangente la conica : x2 2y 2 + 2xy + 6x +
2y = 0, care sunt paralele cu dreapta d : x + y + 1 = 0.
7.5 Reducerea ecuaţiei carteziene generale a unei

cuadrice (conice) la forma canonic¼a
Ne propunem s¼ am un reper cartezian ortonormat R0 = O0 ; i0 ; j 0 ; k 0

a determin¼
în spaţiul E3 în raport cu care ecuaţia cartezian¼
a a cuadricei s¼
a aib¼
a o form¼ a
cât mai simpl¼

a, numit¼
a ecuaţie canonic¼
a (sau ecuaţie redus¼a ) a cuadricei .
Teorema 7.5.1 Dac¼a cuadrica are ecuaţia
a11 x2 +a22 y 2 +a33 z 2 +2a12 xy +2a23 yz +2a13 xz +2b1 x+2b2 y +2b3 z +c = 0 (9)
în raport cu reperul cartezian ortonormat R = O; i; j; k , atunci exist¼a un

reper cartezian ortonormat R0 = O0 ; i0 ; j 0 ; k 0 faţ¼a de care ecuaţia sa are una
şi numai una din urm¼atoarele forme simple:
I) 1 (x0 )2 + 2 (y 0 )2 + 3 (z 0 )2 + D = 0; 1 , 2 , 3 2 R , D 2 R,
II) 1 (x0 )2 + 2 (y 0 )2 + 2hz 0 = 0; 1 , 2 , h 2 R ,
III) 1 (x0 )2 + 2 (y 0 )2 + D = 0; 1 , 2 2 R , D 2 R,
IV) 1 (x0 )2 + 2hy 0 = 0; 1 , h 2 R ,
V) 1 (x0 )2 + D = 0; 1 2 R , D 2 R.
Demonstraţie. Din teoria spaţiilor vectoriale euclidiene, se ştie c¼ a exist¼a o

baz¼ a ortonormat¼a i0 ; j 0 ; k 0 în V 3 , format¼a din vectori proprii ai operatorului
simetric u (cu matricea A = (aij )i;j=1;3 relativ la baza ortonormat¼ a i; j; k ),
faţ¼
a de care forma p¼
atratic¼ a ' : V 3 ! V 3,
'(r) = a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a23 yz + 2a13 xz
are forma canonic¼

a
2 2 2
'(r) = 1X + 2Y + 3Z ; r = Xi0 + Y j 0 + Zk 0 ;
unde 1 , 2 , 3 sunt valorile proprii ale endomor…smului u.

a de reperul cartezian ortonormat R = O; i0 ; j 0 ; k 0
Astfel, faţ¼ cuadrica
are ecuaţia
2 2 2
1X + 2Y + 3Z + 2B1 X + 2B2 Y + 2B3 Z + C = 0 (10)
Acum avem discuţia:

I) Dac¼
a 1 , 2 , 3 2 R , atunci ecuaţia (10) se poate scrie sub forma
0 2 0 2 0 2
1 (x ) + 2 (y ) + 3 (z ) + D = 0;
2
B1 B2 B3 B1
unde x0 = X + 1
, y0 = Y + 2
, z0 = Z + 3
şi D = C 1
2 2
B2 B3
2 3
. Într-adev¼
ar, nu mai r¼
amâne decât s¼
a trecem la reperul cartezian
ortonormat R = O0 ; i0 ; j 0 ; k 0 , obţinut din reperul R prin translaţia de vector
0
OO0 = B11 i0 B22 j 0 B33 k 0 şi relativ la acest din urm¼ a reper ecuaţia lui este
de forma dorit¼a.
II) Dac¼
a 1 , 2 2 R , 3 = 0, B3 6= 0, atunci ecuaţia (10) se poate scrie,
dup¼a o translaţie, sub forma
0 2 0 2
1 (x ) + 2 (y ) + 2hz 0 = 0:
III) Dac¼
a 1, 2 2R , 3 = 0, B3 = 0, atunci ecuaţia (10) se poate scrie
sub forma
0 2 0 2
1 (x ) + 2 (y ) + D = 0:
IV) Dac¼a 12R , 2 = 3 = 0, B22 + B32 6= 0, atunci ecuaţia (10) se poate
scrie sub forma
0 2
1 (x ) + 2hy 0 = 0:
V) Dac¼ a 12R , 2 = 3 = 0, B2 = B3 = 0, atunci ecuaţia (10) se poate
scrie sub forma
0 2
1 (x ) + D = 0:
Din ecuaţiile I)-V), dup¼ a o discuţie în funcţie de semnele coe…cienţilor 1 ,

2, 3 , h, D, obţinem cele 17 ecuaţii canonice (reduse) posibile la care putem
ajunge pornind de la ecuaţia cartezian¼ a general¼ a a unei cuadrice :
(x0 )2 (y 0 )2 (z 0 )2
1 ) a 2 + b 2 + c 2 1 = 0 (a; b; c > 0) elipsoidul real
(x0 )2 (y 0 )2 (z 0 )2
2 ) a2 + b2 + c2 + 1=0 (a; b; c > 0) elipsoidul imaginar
(x0 )2 (y 0 )2 (z 0 )2
3 ) a2 + b2 c2 1 = 0 (a; b; c > 0) hiperboloidul cu o
pânz¼
a
(x0 )2 (y 0 )2 (z 0 )2
4 ) a2 + b2 c2 +1 = 0 (a; b; c > 0) hiperboloidul cu dou¼
a
pânze
(x0 )2 (y 0 )2 (z 0 )2
5 ) a2 + b2 c2 =0 (a; b; c > 0) conul p¼
atratic real
(x0 )2 (y 0 )2 (z 0 )2
6 ) a2 + b2 + c2 =0 (a; b; c > 0) conul p¼
atratic imaginar
(x0 )2 (y 0 )2 0
7 ) a2 + b2 = 2z (a; b > 0) paraboloidul eliptic
(x0 )2 (y 0 )2 0
8 ) a2 b2 = 2z (a; b > 0) paraboloidul hiperbolic
(x0 )2 (y 0 )2
9 ) a2 + b2 1=0 (a; b > 0) cilindrul eliptic real
(x0 )2 (y 0 )2
10 ) a2 + b2 + 1 =0 (a; b > 0) cilindrul eliptic imaginar
(x0 )2 (y 0 )2
11 ) a2 b2 1 =0 (a; b > 0) cilindrul hiperbolic
(x0 )2 (y 0 )2
12 ) a2 b2 = 0 (a; b > 0) pereche de plane reale concurente
(x0 )2 (y 0 )2
13 ) a2 + b2 =0 (a; b > 0) pereche de plane imaginare con-
curente
(x0 )2
14 ) a2 = 2y 0 (a > 0) cilindrul parabolic
(x0 )2
15 ) a2 1=0 (a > 0) pereche de plane reale paralele
(x0 )2
16 ) a2 +1=0 (a > 0) pereche de plane reale imaginare
(x0 )2
17 ) a2 =0 (a > 0) pereche de plane confundate
Observaţia 7.5.1 Cuadricele 1 ), 2 ), 3 ), 4 ), 7 ), 8 ) sunt nedegenerate
( 6= 0) , restul …ind degenerate ( = 0). Cuadricele 1 ), 2 ), 3 ), 4 ), 5 ), 6 )
au centru unic de simetrie, cuadricele 9 ), 10 ), 11 ), 12 ), 13 ) au o dreapt¼a
de centre de simetrie, cuadricele 14 ), 15 ), 16 ), 17 ) au un plan de centre de
simetrie, iar paraboloizii 7 ), 8 ) nu au nici un centru de simetrie.
În mod similar se poate demonstra teorema (pentru conice).
Teorema 7.5.2 Dac¼a conica are ecuaţia
a11 x2 + a22 y 2 + 2a12 xy + 2b1 x + 2b2 y + c = 0 (9’)
în raport cu reperul cartezian ortonormat R = O; i; j din plan, atunci

exist¼a un reper cartezian ortonormat, în plan, R0 = O0 ; i0 ; j 0 faţ¼a de care
ecuaţia sa are una şi numai una din urm¼atoarele forme simple:
I) 1 (x0 )2 + 2 (y 0 )2 + D = 0; 1 , 2 2 R , D 2 R,
II) 1 (x0 )2 + 2hy 0 = 0; 1 , h 2 R ,
III) 1 (x0 )2 + D = 0; 1 2 R , D 2 R.
Analog, obţinem cele 9 ecuaţii canonice (reduse) posibile la care putem

ajunge pornind de la ecuaţia cartezian¼a general¼
a a unei conice :
(x0 )2 (y 0 )2
1 ) a2 + b 2 1 = 0 (a; b > 0) elipsa real¼
a
(x0 )2 (y 0 )2
2 ) a2 + b2 +1=0 (a; b > 0) elipsa imaginar¼
a
(x0 )2 (y 0 )2
3 ) a2 b2 1=0 (a; b > 0) hiperbola
4 ) (y 0 )2 = 2px0 (p > 0) parabola

(x0 )2 (y 0 )2
5 ) a2 b2 = 0 (a; b > 0) pereche de drepte reale con-
curente
(x0 )2 0 2
6 ) a2 + (yb2) = 0 (a; b > 0) pereche de drepte imaginare con-
curente
(x0 )2
7 ) a2 1=0 (a > 0) pereche de drepte reale paralele
(x0 )2
8 ) a2 +1 = 0 (a > 0) pereche de drepte imaginare paralele
0 2
9 ) (x ) = 0 pereche de drepte confundate
Observaţia 7.5.2 Conicele 1 ), 2 ), 3 ), 4 ) sunt nedegenerate ( 6= 0) , restul

…ind degenerate ( = 0). Conicele 1 ), 2 ), 3 ), 5 ), 6 ) au centru unic de
simetrie, conicele 7 ), 8 ), 9 ) au o dreapt¼a de centre de simetrie, iar parabola
4 ) nu are nici un centru de simetrie.
Exerciţiul 7.5.1 a) Determinaţi ecuaţia canonic¼a şi reperul canonic pentru

conica : 3x2 10xy + 3y 2 + 4x + 4y + 4 = 0. Recunoaşteţi conica.
Rezolvare:
Mai întâi g¼asim valorile şi vectorii proprii ai matricei A asociat¼a conicei .
3 5
Polinomul caracteristic PA ( ) = = (3 )2 25 are r¼ad¼acinile
5 3
1 = 2 şi 2 = 8 (valorile proprii).
Pentru 1 = 2 , sistemul care d¼a vectorii proprii asociaţi lui 1 este
x 0 5x 5y = 0
(A 1 I2 ) = , :
y 0 5x + 5y = 0
Atunci x = y = (
2 R) şi un vector propriu asociat lui 1 = 2 este
p 0
u1 = i + j . Cum ku1 k = 2 obţinem versorul i = ku11 k ku1 k = p12 i + p12 j .
Pentru 1 = 8 , sistemul care d¼a vectorii proprii asociaţi lui 2 este
x 0 5x 5y = 0
(A 2 I2 ) = , :
y 0 5x 5y = 0
Atunci x = , y = ( p2 R) şi un vector propriu asociat lui 2 = 8 este

u2 = i + j . Cum ku2 k = 2 obţinem versorul j 0 = ku12 k ku2 k = p1 i + p1 j .
2 2
Acum, se face schimbarea de repere carteziene ortonormate
0 0 0
R = fO; i; jg ! R = fO; i ; j g
dat¼a prin relaţiile

!
p1 p1
0
x 2 2 x 0
= p1 p1
0 +
y 2 2
y 0
sau ( 0 0
x = p1 x p1 y
2 2
0 0
y = p1 x + p1 y
2 2
0 0
MR (x; y) ! MR0 (x ; y ) ; rotaţie
Relativ la noul reper R0 , ecuaţia lui este:
0
1 0 p1 y
0 0 0
0 2 2
1 (x ) + 2 (y ) + 4 p2 x 2
+ 4 p12 x + p1 y
2
+ 4 = 0, adic¼a
0 p 2 0
0 0 0 (x 2) (y )2
: 2(x )2 + 8(y )2 + p8 x + 4 = 0 sau : 1 = 0.
2 22 12
În …nal, se mai face schimbarea de repere ortonormate (translaţie):
0 0 0 00 00 0 0
R = fO; i ; j g ! R = fO ; i ; j g
0 p 00 0 00 p
x 2 = x x x 2
dat¼a prin 0 00 , 0 = I2 00 + .
y =y y y 0
Atunci, ecuaţia lui relativ la reperul R00 este
00 00
(x )2 (y )2
1=0
22 12
şi ea este ecuaţia canonic¼a a unei hiperbole . Reperul canonic este chiar reperul
relativ la care conica are ecuaţia canonic¼a, adic¼a R00 = fO00 ; {0 ; j 0 g.
00
p p 0 00
Cum OR 0( 2; 0) , avem OO00 = 2i = i + j şi astfel OR (1; 1).
00
Schimbarea de repere R ! R este dat¼a prin
!
p1 p1
00
x 2 2 x 1
= p1 p1
00 + :
y 2 2
y 1
b) Determinaţi ecuaţia canonic¼a şi reperul canonic pentru cuadrica : 2x2 +

16y 2 + 2z 2 8xy + 8yz 2x y + 2z + 3 = 0. Recunoaşteţi cuadrica.
Rezolvare:
Mai întâi se g¼asesc valorile proprii ale matricii A, rezolvând ecuaţia carac-
teristic¼a det(A I3 ) = 0 , adic¼a
2 4 0
4 16 4 = 0:
0 4 2
Rezult¼a valorile proprii 1 = 0 , 2 = 2 , 3 = 18 .

În continuare, pentru …ecare valoare proprie, se determin¼a vectorii proprii core-
spunz¼atori.
Pentru 1 = 0 , se rezolv¼a sistemul liniar omogen
0 1 0 1
x 0
(A 1 I3 )
@ y A = @ 0 A ; adic¼a
z 0
8
< 2x 4y = 0
4x + 16y + 4z = 0 :
:
4y + 2z = 0
Rezult¼a x = 2 , y = , z = 2 ( 2 R).
Atunci un vector propriu corespunz¼ator lui 1 este de forma v1 = (2i+j 2k) ,
p 2 R , iar pentru = 1 se obţine u1 = 2i + j 2k cu lungimea ku1 k =
4 + 1 + 4 = 3.
0
Reţinem versorul i = ku11 k u1 = 23 i + 13 j 32 k .
0 1 0 1
x 0
(A 2 I3 )
@ y A = @ 0 A ; adic¼a
z 0
8
< 4y = 0
4x + 14y + 4z = 0 :
:
4y = 0
Rezult¼a x = , y = 0 , z = ( 2 R).
Atunci un vector propriu corespunz¼ator lui 2 este de forma v2p= (i + pk) ,
2 R , iar pentru = 1 se obţine u2 = i+ k cu lungimea ku2 k = 1 + 1 = 2.
0
Reţinem versorul j = ku12 k u2 = p12 i + p12 k .
0 1 0 1
x 0
(A 3 I3 )
@ y A = @ 0 A ; adic¼a
z 0
8
< 16x 4y = 0
4x 2y + 4z = 0 :
:
4y 16z = 0
Rezult¼a x = , y = 4 , z = ( 2 R ).
Atunci un vector propriu corespunz¼ator lui 1 este de forma v3 = (i 4j k) ,
p 2 R , iar pentru
p = 1 se obţine u3 = i 4j k cu lungimea ku3 k =
1 + 16 + 1 = 3 2 .
Reţinem versorul k 0 = ku13 k u3 = 3p1
2
4
i 3p 2
1
j 3p 2
k.
0
Conform teoriei operatorilor liniari simetrici, baza fi ; j 0 ; k 0 g este ortonormat¼a
şi pozitiv orientat¼a (vezi faptul c¼a determinantul matricii de trecere de la baza
0 0
fi; j; kg la baza fi ; j ; k 0 g are valoarea 1).
Prin urmare, se face schimbarea de repere carteziene ortonormate
0 0 0 0 0
R = fO; i; j; kg ! R = fO = O; i ; j ; k g ;
0 1 0 2 p1 1
p
10 0 1
x 3 2 3 2 x
@ A B 1 0 4 C@ 0 A
dat¼a prin y =@ 3 p
3 2 A y (rotaţie)
2 0
z p1 1
p z
3 2 3 2
şi astfel, se obţine ecuaţia lui relativ la noul reper cartezian ortonormat R0 :
0 0
0 2 0 2
1 (x ) + 2 (y ) + 3 (z )
0 2
2 23 x0 + p12 y + 3p
1
2
z
1 0 4 0
2 0 p1 y
0
1 0
3x z +2 3x + z + 3 = 0, adic¼a
p p
3 2 2 3 2
0 0
(y )2 (z )2 1 0
9 + 1 6 (x 1) = 0 sau
0 0
0 (y )2 (z )2
x 1= 9 + 1 :
6 6
În …nal, se face schimbarea de repere carteziene ortonormate

0 0
R0 = fO0 = O; i ; j 0 ; k 0 g ! R00 = fO00 ; i ; j 0 ; k 0 g ;
0 10 0 00 1 0 1
x x 1
dat¼a prin @ y A = I3 @ y A + @ 0 A (translaţie)
0 00
0 00
z z 0
Ecuaţia cuadricei relativ la reperul R00 :
00 00
00 (y )2 (z )2
x = q 2+ 2
3 p1
2 6
reprezint¼a forma redus¼a (canonic¼a) a ecuaţiei cuadricei sau ecuaţia canonic¼a

a lui . Din forma ecuaţiei canonice se observ¼a c¼a este un paraboloid eliptic.
Reperul natural al lui este reperul R00 , în raport cu care cuadrica are ecuaţia
00
canonic¼a de mai sus. Originea reperului natural, O , are, relativ la reperul R0 ,
0
coordonatele 1; 0; 0, adic¼a OO00 = i = 23 i + 13 j 23 k .
Deci schimbarea de repere R ! R00 este dat¼a de
0 1 0 2 p1 1
p
1 0 00 1 0
2
1
x 3 2 3 2 x 3
@ y A=B
@
1
3 0 4
p C @ 00 A @
A y + 1 A
3 2 3
2 00 2
z p1 1
p z
3 2 3 2 3
(o roto-translaţie)
7.6 Studiul cuadricelor pe ecuaţia canonic¼

a. Sfera
În aceast¼ a secţiune vom prezenta şi studia cuadricele raportate la acel reper
cartezian ortonormat R = O; i; j; k faţ¼ a de care acestea au ecuaţia canonic¼ a
(numit şi reper canonic sau reper natural ). A se vedea şi cele dou¼ a anexe cu
conicele şi cuadricele pe ecuaţia canonic¼ a.
I. CUADRICE CU CENTRU UNIC
2 2 2
1) Elipsoidul (real) este cuadrica de ecuaţie E : xa2 + yb2 + zc2 1 = 0, cu
a, b, c > 0.
Numerele pozitive a, b, c > 0 se numesc semiaxele elipsoidului. Dac¼ aa=
b = c, atunci E de…neşte o sfer¼ a cu centrul în originea reperului.
Se observ¼ a c¼a dac¼a M (x0 ; y0 ; z0 ) 2 E, atunci şi punctele M1 ( x0 ; y0 ; z0 ),
M2 (x0 ; y0 ; z0 ), M3 (x0 ; y0 ; z0 ) aparţin elipsoidului E. Aceasta arat¼ a c¼
a elip-
soidul E este simetric faţ¼ a de planele de coordonate xOy, yOz, zOx (numite
şi plane de simetrie ale elipsoidului). Axele de coordonate, ca intersecţii ale
planelor de simetrie ale elipsoidului sunt axe de simetrie ale elipsoidului E.
Punctul de intersecţie al celor trei plane de simetrie este originea reperului.
Acest punct este centrul (de simetrie) al elipsoidului.
Elipsoidul este intersectat de axele Ox, Oy, Oz în punctele A(a; 0; 0), A0 ( a; 0; 0),
B(0; b; 0), B 0 (0; b; 0), respectiv C(0; 0; c), C 0 (0; 0; c), puncte numite vârfurile
elipsoidului E.
Pentru a ne da seama de forma elipsoidului îl vom intersecta cu planele de
coordonate şi cu plane paralele cu acestea. Intersecţiile elipsoidului cu planele
z=0 y=0
xOy, xOz, yOz sunt elipsele e1 : x2 y2 , e2 : x2 z2 ,
a2 + b 2 1 = 0 a2 + c2 1=0
x=0
respectiv e3 : y2 z2 .
b2 + z 2 1=0
z=
F¼acând intersecţiile cu planul z = , 2 R, obţinem e : x2 y2 2
a2 + b2 = 1 c2
care reprezint¼ a o elips¼a real¼a (situat¼ a în planul z = ) dac¼ a j j < c, o elips¼ a
imaginar¼ a dac¼ a j j > c. Dac¼ a = c atunci intersecţia se reduce la punctul
C(0; 0; c), iar dac¼ a = c atunci intersecţia se reduce la punctul C(0; 0; c).
Reprezentarea gra…c¼ a a elipsoidului E este dat¼ a în …gura 1:
¼ SFERA
7.6. STUDIUL CUADRICELOR PE ECUAŢIA CANONICA. 135
(Fig.1)
2) Hiperboloidul cu o pânz¼ a este cuadrica de ecuaţie

x2 y2 z2
H1 : a2 + b2 c2 1 = 0, cu a, b, c > 0.
Se arat¼ a, ca şi în cazul elipsoidului, c¼ a planele de coordonate, axele de coor-
donate şi originea reperului sunt plane de simetrie, axe de simetrie şi respectiv
centru pentru hiperboloidul cu pânz¼ a. Axele Ox, Oy intersecteaz¼ a cuadrica
H1 în punctele A(a; 0; 0), A0 ( a; 0; 0), respectiv B(0; b; 0), B 0 (0; b; 0) numite
vârfurile cuadricei, iar axa Oz nu intersecteaz¼ a suprafaţa.
Intersecţiile hiperboloidului cu o pânz¼ a cu planele de coordonate şi cu plane
paralele cu planele de coordonate vor ajuta la reprezentarea sa gra…c¼ a. Astfel,
x=0
intersecţiile cu planele yOz, xOz sunt hiperbolele h1 : y2 z2 ,
b2 c2 1=0
y=0
h2 : x2 z2 , iar intersecţiile cu planele z = , 2 R, au ecuaţiile
a2 c2 1=0
z=
e : y2 z2 2 , care sunt elipse (reale).
b2 + z 2 = 1 + c2
Reprezentarea gra…c¼
a a hiperboloidului cu o pânz¼
a H1 este dat¼
a în …gura 2:
(Fig. 2)
3) Hiperboloidul cu dou¼
a pânze este cuadrica de ecuaţie
2 2 2
H2 : xa2 + yb2 z
c2 + 1 = 0, cu a, b, c > 0.
Se observ¼ a uşor c¼a planele de coordonate, axele de coordonate şi originea
reperului sunt plane de simetrie, axe de simterie şi respectiv centru pentru
hiperboloidul cu dou¼ a pânze.
Axele Ox, Oy nu intresecteaz¼ a cuadrica, iar axa Oz o intersecteaz¼ a în
punctele C(0; 0; c), C 0 (0; 0; c). Secţiunile hiperboloidului cu dou¼ a pânze cu
y=0
planele xOz, yOz sunt date de sistemele h1 : x2 z2 , respectiv
a2 c2 + 1 = 0
x=0
h2 : y2 z2 şi sunt hiperbole.
b2 c2 + 1 = 0
Secţionând cuadrica cu planele z = , 2 R, obţinem:
z=0
- elipse reale sau imaginare dac¼ a j j > c sau j j < c, e : x2 y2 2
a2 + b2 = c2 1
0
- punctul C(0; 0; c), pentru = c sau punctul C (0; 0; c), pentru = c.
Reprezentarea gra…c¼ a a hiperboloidului cu dou¼ a pânze H2 este dat¼a în …gura
3:
(Fig. 3)
2 2 2
4) Conul p¼ atratic (real) este cuadrica de ecuaţie Cp : xa2 + yb2 zc2 = 0, cu
a, b, c > 0.
Se constat¼ a c¼
a planele de coordoante, axele de coordonate şi originea repe-
rului sunt, respectiv, plane de simetrie, axe de simetrie şi centru pentru conul
p¼
atratic. Centrul conului se mai numeşte şi vârf.
Dac¼a M0 (x0 ; y0 ; z0 ) 2 Cp , atunci punctul M (tx0 ; ty0 ; tz0 ) aparţine conului
pentru orice t 2 R. Astfel, orice punct al dreptei OM0 aparţine conului, adic¼ a
dreapta OM0 este o generatoare rectilinie a conului.
Secţiunile în con cu plane care conţin axa Oz sunt drepte concurente în
vârful conului. De exemplu, secţiunea cu planul xOz este format¼ a din dreptele
y=0 y=0 y=0
x2 z2 , adic¼ a x z sau x z .
a2 c2 = 0 a c =0 a + c =0
¼ SFERA
z=
Secţiunile cu planele z = , 2 R, sunt elipsele reale e : x2 y2 2
a2 + b2 = c2
(intersecţia cu planul z = 0 este vârful conului).
a a conului patratic Cp este dat¼
a în …gura 4:
(Fig. 4)
II. CUADRICE FARA ¼ CENTRU

2 2
1) Paraboloidul eliptic este cuadrica de ecuaţie P E : xa2 + yb2 = 2z, cu a,
b > 0.
Se observ¼ a c¼a dac¼
a M0 (x0 ; y0 ; z0 ) 2 P E, atunci şi punctele M1 ( x0 ; y0 ; z0 ),
M2 (x0 ; y0 ; z0 ) aparţin paraboloidului hiperbolic. Deci, planele yOz, xOz sunt
plane de simetrie pentru paraboloidul eliptic. Rezult¼ a c¼
a axa Ox este ax¼ a de
simetrie a suprafeţei. Pentru a ne da seama de forma paraboloidului eliptic vom
face secţiuni cu planele de coordonate şi cu plane paralele cu planul xOy.
Planul xOy este tangent la P E în originea reperului, iar planele xOz, yOz in-
y=0 x=0
tersecteaz¼ a cuadrica dup¼ a parabolele p1 : x2 , respectiv p2 : y2 .
a2 = 2z b2 = 2z
z=
Planele z = , > 0, intersecteaz¼ a P E dupa elipsele reale e : x2 y2 ,
a2 + b2 = 2
iar planele z = , < 0 , nu îl intersecteaz¼ a. Axele de coordonate inter-
secteaz¼a suprafaţa într-un singur punct, originea reperului, punct numit vârf.
Reprezentarea gra…c¼ a a paraboloidului eliptic este dat¼ a în …gura 5:
(Fig. 5)
x2 y2
2) Paraboloidul hiperbolic este cuadrica de ecuaţie P H : a2 b2 = 2z,
cu a, b > 0.
Se veri…c¼ a uşor (ca şi în cazul paraboloidului eliptic) c¼a aceast¼

a cuadric¼a
este simetric¼ a faţ¼
a de planele xOz, yOz şi faţ¼ a de axa Oz. Axele de co-
ordonate intersecteaz¼ a P H în originea reperului (punct numit vârf ), iar in-
y=0
tersecţiile cu planele xOz, yOz sunt parabolele p1 : x2 , respectiv
a2 = 2z
x=0
p2 : y2 . Planele z = , 2 R, intersecteaz¼ a P H dup¼a hiperbolele
b2 = 2z
z=
h : x2 y2 , iar intersecţiile cu planele x = , 2 R, intersecteaz¼ a
a2 b2 = 2
x=
P H dup¼ a parbolele p : y2 2 .
b2 = a2 2z
a a paraboloidului hiperbolic este dat¼
a în …gura 6:
(Fig. 6)
x2
3) Cilindrul parabolic este cuadrica de ecuaţie CP : a2 = 2z, cu a > 0.
Se observ¼a c¼a dac¼
a M0 (x0 ; y0 ; z0 ) 2 CP , atunci şi M0 ( x0 ; y0 ; z0 ) 2 CP .
Deci, planul yOz este plan de simetrie pentru CP . De asemenea, se observ¼ a c¼
a
axa Oy este situat¼a pe aceast¼ a cuadric¼ a. Secţiunile cu planele y = , 2 R,
y=
sunt parabolele p : x2 , iar intersecţiile cu planele z = , > 0, sunt
a2 = 2z
z= p z= p
dreptele paralele de ecuaţii d : x , d0 : x :
a = 2 a = 2
a a cilindrului parabolic este dat¼
a în …gura 7:
¼ SFERA
(Fig. 7)
III. CUADRICE CU O DREAPTA ¼ DE CENTRE
2 2
1) Cilindrul eliptic este cuadrica de ecuaţie CE : xa2 + yb2 1 = 0, cu a,
b > 0 şi este reprezentat¼
a în …gura 8:
(Fig. 8)
x2 y2
2) Cilindrul hiperbolic este cuadrica de ecuaţie CH : a2 b2 + 1 = 0, cu
a, b > 0 şi este reprezentat¼
a în …gura 9:
(Fig. 9)
x2 y2
3) Pereche de plane secante este o cuadric¼ a de ecuaţie P P S : a2 b2 = 0,
cu a, b > 0 şi este reprezentat¼
a în …gura 10:
(Fig. 10)
IV. CUADRICE CU UN PLAN DE CENTRE
x2
1) Pereche de plane paralele este o cuadric¼
a de ecuaţie P P P : a2 1 = 0,
cu a > 0.
(Fig. 11)
a de ecuaţie P P C : x2 = 0.
2) Pereche de plane confundate este o cuadric¼
¼ SFERA
(Fig. 12)
Observaţia 7.6.1 Dintre cuadricele nedegenerate doar hiperboloidul cu o pânz¼a

şi paraboloidul hiperbolic au generatoare rectilinii. Mai precis, prin …ecare punct
al H1 P (sau P H) trec dou¼a generatoare rectilinii (a se vedea şi exerciţiile pro-
puse spre rezolvare). Evident, cuadricele degenerate admit generatoare rectilinii.
Desigur, un studiu cu totul similar şi mult mai simplu se poate face şi pentru
conice, dar acesta s-a f¼
acut deja în liceu.
În …nal s¼a ne concentr¼ am asupra sferei (un caz particular de elipsoid), o
suprafaţ¼
a de o importanţ¼
a deosebit¼a între cuadrice. Fie r > 0 şi punctul …xat
C(r0 ).
De…niţia 7.6.1 Se numeşte sfer¼ a de centru C şi raz¼

a r mulţimea punctelor
M din E3 situate la distanţa r de punctul C. Vom nota acest¼a sfera prin S(C; r).
Dac¼
a C(x0 ; y0; z0 ), atunci punctul M (x; y; z) 2 S(C; r) dac¼
a şi numai dac¼
a
CM = r, adic¼ a
(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = r2 ; (11)
care este numit¼a ecuaţia normal¼ a a sferei S(C; r).
Ecuaţia (11) se poate scrie sub forma
x2 + y 2 + z 2 2x0 x 2y0 y 2z0 z + x20 + y02 + z02 r2 = 0; (12)

adic¼
a este o ecuaţie algebric¼
a de ordinul doi în x, y, z (ceea ce dovedeşte c¼
a
sfera este o cuadric¼
a, mai precis un elipsoid cu semiaxele egale).
Invers, având în vedere (11), orice ecuaţie de tipul
x2 + y 2 + z 2 + mx + ny + pz + q = 0 (13)
reprezint¼
a
q
m n p m 2 n 2 p 2
i) o sfer¼
a de centru C( 2; 2 2) şi raz¼
ar= 2 + 2 + 2 q,
m 2 n 2 2
dac¼
a 2 + 2 + p2 q > 0,
p m 2 n 2 p 2
ii) un punct C( m
2;
n
2 2 ), dac¼
a 2 + 2 + 2 q = 0,
m 2 n 2 2
iii) o sfer¼
a imaginar¼
a (mulţimea vid¼
a, de fapt), dac¼
a 2 + 2 + p2 q<
0.
(Fig. 13)
Pentru aplicaţii este util de ştiut c¼
a intersecţia dintre o sfer¼
a S(C; r) şi un
plan este un cerc real, un punct (adic¼ a planul este tangent sferei), respectiv
un cerc imaginar (?) dac¼ a d(C; ) este mai mic¼ a, egal¼
a, respectiv mai mare
decât raza r a sferei.
Propoziţia 7.6.1 Fie cercul de intersecţie dintre sfera S(C; r) şi planul .
Atunci, tangenta la cercul într-un punct M0 2 este dreapta de intersecţie
dintre planul şi planul tangent la sfer¼a în punctul M0 .
Demonstraţie. Fie t planul tangent la sfera S(C; r) în punctul M0 şi a
un vector director al dreptei d = \ t . Deoarece d 2 t , avem CM0 ? d.
Atunci CM 0 a = 0. Pe de alt¼a parte, din d 2 , avem c¼a CC 0 a = 0, unde
C 0 este centrul cercului . Ţinând seama c¼a C 0 M 0 = CM 0 CC 0 rezult¼a c¼a
C 0 M 0 a = 0, adic¼a C 0 M0 ? d. Prin urmare, d este tangent¼a la cercul în M0 .
Exerciţiul 7.6.1 Fie cuadrica : x2 + y 2 + z 2 12x 4y + 1 = 0 şi planul

:x+y+z 1=0 .
a) Ar¼ataţi c¼a este o sfer¼a şi determinaţi coordonatele centrului şi raza
acesteia;
b) Ar¼ataţi c¼a \ este un cerc real şi determinaţi coordonatele centrului
şi raza acestuia;
c) Scrieţi ecuaţiile tangentei la într-un punct M0 (x0 ; y0 ; z0 ) 2 = \ .
Rezolvare:
a) Ecuaţia lui se scrie
(x2 12x + 36) + (y 2 4y +p4) + z 2 36 4 + 1 = 0 sau p
(x 6)2 + (y 2)2 + z 2 = ( 39)2 şi atunci este o sfer¼a de raz¼a R = 39 şi
7.7. SUPRAFEŢE RIGLATE. SUPRAFEŢE DE ROTAŢIE 143
de centru C (6; 2; 0) .
b) Distanţa de la centrul C al sferei

la planul este
p
j6 1 + 2 1 + 0 1 1j 7 3 p
(C; ) = p = < R = 39 :
2 2
1 +1 +1 2 2
0
Deci intersecţia dintre p
planul şi sfera este p
un cerc real de centru C şi
raz¼a r. Mai mult, r = R2 ( (C; ))2 = 2 351 .
0
Pentru a g¼asi coordonatele centrului cercului , C , mai întâi vom scrie ecuaţia
unei drepte ce trece prin C şi este perpendicular¼a pe planul , adic¼a x 1 6 =
y 2 z 0
1 = 1 .
0
Cum C este chiar proiecţia lui C pe planul , rezolvând sistemul
x 6=y 2=z 0
se obţine C (11=3; 1=3; 7=3).
x+y+z 1=0
c) Tangenta la cercul în punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ) 2 se a‡¼a la intersecţia
planului cu planul tangent la sfera în M0 . Deci are ecuaţiile
x+y+z 1=0
:
(x0 6)x + (y0 2)y + z0 z + ( 6x0 2y0 + 1) = 0
7.7 Suprafeţe riglate. Suprafeţe de rotaţie

De…niţia 7.7.1 O suprafaţ¼a care poate … generat¼a prin mişcarea unei drepte
g care se sprijin¼a pe o curb¼a dat¼a E3 se numeşte suprafaţ¼ a riglat¼
a. În
acest caz dreapta g se numeşte generatoarea suprafeţei.
În sectiunile anterioare am studiat deja astfel de suprafeţe (parabolidul
hiperbolic, hiperbolidul cu o pânz¼ a, conul p¼atratic, cilindrii). Acum vom studia,
mai întâi suprafeţele riglate numite suprafeţe cilindrice şi suprafeţe conice (care
includ cuadricele de tip cilindru sau con), iar apoi suprafeţele de rotaţie (unde
reg¼
asim elipsoizi, hiperbolizi şi parabolizi de rotaţie).
f (x; y; z) = 0
Fix¼
am o curb¼a în E3 , : şi un vector nenul v = li+mj+nk.
g(x; y; z) = 0
De…niţia 7.7.2 Suprafaţa generat¼a prin mişcarea generatoarei g care p¼astreaz¼a
direcţia lui v şi se sprijin¼a pe curba se numeşte suprafaţ¼
a cilindric¼
a. Curba
se zice curba directoare a suprafeţei.
Teorema 7.7.1 O suprafaţ¼a cilindric¼a care are generatoarea g paralel¼a cu
P (x; y; z) = 0 f (x; y; z) = 0
dreapta d : şi curba directoare : are
Q(x; y; z) = 0 g(x; y; z) = 0
ecuaţia cartezian¼a
'(P; Q) = 0; (14)
unde ' este o funcţie bine precizat¼a în x, y, z (' : D R3 7! R; (x; y; z) 7!
'(P (x; y; z); Q(x; y; z))), iar P , Q sunt funcţii polinomiale de gradul întâi în x,
y, z.
P (x; y; z) =
Demonstraţie. Generatoarele paralele cu d au ecuaţiile g : ,
Q(x; y; z) =
cu , 2 R. Condiţia ca g s¼ a se sprijine pe curba se obţine eliminând pe
x, y, z între ecuaţiile sistemului format cu ecuaţiile generatoarei g şi ale curbei
(sistem ce trebuie s¼ a …e compatibil). În urma eliminarii obţinem ecuaţia
'( ; ) = 0 sau '(P; Q) = 0.
Exemplul 7.7.1 S¼a se determine ecuaţia suprafeţei cilindrice de generatoare g

x2 + yz = 0
paralel¼a cu axa Oz şi de curb¼a directoare : .
2x z 1 = 0
Rezolvare:
x=
În acest caz f (x; y; z) = x2 + yz, g(x; y; z) = 2x z 1, iar g : ,
y=
iar prin eliminarea lui x, y, z între aceste ecuaţii se obţine suprafaţa cilindric¼a
: x2 + 2xy y = 0, deoarece '( ; ) = 2 + (2 1) = 0.
Exerciţiul 7.7.1 Aceeaşi cerinţ¼a pentru suprafaţa cilindric¼a de generatoare g

x2 + y 2 + z 2 4 = 0
paralel¼a cu axa Ox şi de curb¼a directoare : .
x+y+z 1=0
f (x; y; z) = 0
Fix¼
am o curb¼
a în E3 , : şi un punct V (a; b; c).
g(x; y; z) = 0
De…niţia 7.7.3 Suprafaţa generat¼a prin mişcarea generatoarei g care trece prin
punctul …x V , numit vârf şi se sprijin¼a pe curba dat¼a se numeşte suprafaţ¼ a
conic¼
a.Curba se zice curb¼ a directoare a suprafeţei.
Teorema 7.7.2 8 O suprafaţ¼a conic¼a pentru care vârful V are coordonatele

< P (x; y; z) = 0
f (x; y; z) = 0
date de sistemul: Q(x; y; z) = 0 şi curba directoare : are
: g(x; y; z) = 0
R(x; y; z) = 0
ecuaţia cartezian¼a
P Q
'( ; ) = 0; (15)
R R
unde ' este o funcţie bine precizat¼a în x, y, z (' : D R3 7! R; (x; y; z) 7!
'( P (x;y;z) Q(x;y;z)
R(x;y;z) ; R(x;y;z) )),
iar P , Q, R sunt funcţii polinomiale de gradul întâi în x,
y, z.
Demonstraţie. Mulţimea dreptelor g care trec prin V şi care nu aparţin plan-
ului R(x; y; z) = 0 este la intersecţia a dou¼
a plane din fasciculele de plane deter-
minate de dreapta de intersecţie a planelor P (x; y; z) = 0 cu R(x; y; z) = 0 şi, re-
P (x; y; z) R(x; y; z) = 0
spectiv Q(x; y; z) = 0 cu R(x; y; z) = 0, adic¼ag : ,
Q(x; y; z) R(x; y; z) = 0
cu , 2 R. Condiţia ca g s¼ a se sprijine pe curba se obţine eliminând pe x,
y, z între ecuaţiile sistemului format cu ecuaţiile lui g şi ale curbei (sistem ce
trebuie s¼ a …e compatibil). În urma elimin¼ arii obţinem ecuaţia '( ; ) = 0 sau
Q
'( P ;
R R ) = 0.
7.7. SUPRAFEŢE RIGLATE. SUPRAFEŢE DE ROTAŢIE 145
Exemplul 7.7.2 S¼a se determine ecuaţia suprafeţei conice de vârf O(0; 0; 0) şi
x2 + y 2 = R2 ;
de curb¼a directoare cercul :
z = a; a > 0:
Rezolvare:
În acest caz 8 f (x; y; z) = x2 + y 2 R2 , g(x; y; z) = z a. Vârful V este
< x=0
dat de sistemul y = 0 , adic¼a generatoarele g care nu aparţin planului xOy
:
z=0
x z=0
(z = 0) au ecuaţiile g : , iar prin eliminarea lui x, y, z între
y z=0
2
aceste ecuaţii şi ecuaţiile lui se obţine suprafaţa conic¼a : x2 + y 2 = R 2
a2 z ,
2 2 R2 P Q
deoarece mai întâi '( ; ) = + a2 = 0 sau '( R ; R ) = 0.
Exerciţiul 7.7.2 Aceeaşi cerinţ¼a pentru suprafaţa conica de vârf V (1; 0; 1)

x2 + y 2 + z 2 1 = 0
şi curba directoare : .
2z 1 = 0
De…niţia 7.7.4 O suprafaţ¼a care poate … generat¼a prin rotirea unei curbe ,
zis¼a curb¼
a directoare, în jurul unei drepte …xe d, numit¼a ax¼a de rotaţie, se
numeşte suprafaţ¼
a de rotaţie.
Teorema 7.7.3 O suprafaţ¼a de rotaţie care are axa de rotaţie d : x lx0 =

y y0 z z0 f (x; y; z) = 0
m = n şi curba directoare :
g(x; y; z) = 0
are ecuaţia cartezian¼a
F ((x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 ; lx + my + nz) = 0; (16)
unde F este o funcţie ce se determin¼a.
Demonstraţie. Din de…niţie rezult¼ a c¼

a orice punct M (x; y; z) de pe curba se
mişc¼
a într-un plan perpendicular pe axa d de ecuaţie, : lx + my + nz = ,
2 R şi va descrie un cerc G (zis cerc generator) care apare ca intersecţia din-
tre planele şi sferele S : (x x0 )2 +(y y0 )2 +(z z0 )2 = 2 , > 0, cu centrul în
(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = 2 ;
punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ) 2 d, adic¼
aG:
lx + my + nz = :
Cum cercul G se sprijin¼ a pe curba trebuie ca sistemul format cu ecuaţiile
lui G şi s¼a …e compatibil. Eliminând pe x, y, z între ecuaţiile acestui sistem
a condiţia de compatibilitate F ( 2 ; ) = 0, adic¼
rezult¼ a F ((x x0 )2 + (y y0 )2 +
2
(z z0 ) ; lx + my + nz) = 0.
Exemplul 7.7.3 S¼a se determine ecuaţia cartezian¼a a torului, care este suprafaţa
descris¼a de un cerc care se roteşte în jurul unei axe a‡ate în planul cercului.
Rezolvare:
(x a)2 + y 2 + z 2 = R2
Fie : , a > R, cercul cu centrul pe axa Ox
y=0
situat în planul xOz şi axa de rotaţie o lu¼am ca …ind axa Oz. Atunci cercul
2
x2 + y 2 + z 2 =
generator este G : şi astfel rezult¼a condiţia de compatibil-
z=
p 2
2
itate a sistemului format din ecuaţiile lui G şi , 2 a + 2 = R2 .
p 2
Prin eliminarea lui şi obţinem ecuaţia torului x2 + y 2 a + z 2 = R2 ,
adic¼a (x2 + y 2 + z 2 + a2 R2 )2 = 4a2 (x2 + y 2 ).
Observaţia 7.7.1 S¼a observ¼am ca torul este o suprafaţ¼a de rotaţie care nu este
o cuadric¼a!
Exerciţiul 7.7.3 Aceeaşi cerinţ¼a pentru suprafaţa de rotaţie obtinut¼a prin rotirea
y 2 = 2x
parabolei : în jurul axei Ox.
z=0

1. Fie cuadrica : xy 3xz + 4yz 3 = 0.
a) Studiaţi natura acestei cuadrice;
b) Studiaţi problema centrelor pentru ;
c) Determinaţi generatoarele rectilinii ale lui care trec prin punctul
M0 (1; 1; 2).
2. Fie cuadrica : x2 +y 2 +z 2 5x 4y 4z = 0 şi planul : x+2y 2z = 0.

a) S¼
a se arate c¼
a este o sfer¼
a. Determinaţi centrul acestei sfere şi raza
sa;
b) S¼
a se arate c¼ a \ este un cerc real . Determinaţi centrul acestui
cerc şi raza sa;
c) Calculaţi distanţa de la punctul A(1; 2; 1) la dreapta tangent¼
a la cercul
= \ în punctul O.
3. Fie conica : 4x2 + 12xy + y 2 + 6x + 9y + 2 = 0.

a) Calculaţi , . Discuţie dup¼
a 2 R;
b) S¼
a se determine astfel încât conica s¼
a reprezinte dou¼
a drepte.
4. Se d¼
a conica de ecuaţie:
x2 5xy + 4y 2 + x + 2y 3 = 0:
a) S¼
a se calculeze , ;
b) S¼
a se scrie ecuaţia tangentei la conic¼
a în punctul de coordonate (1; 1);
c) S¼
a se determine ecuaţia canonic¼
a a conicei şi reperul natural ataşat.
Recunoasteţi conica.
5. Fie cuadrica : x2 + y 2 + 5z 2 6xy + 2xz 2yz 4x + 8y 12z + 14 = 0:

a) S¼
a se calculeze , ;
b) S¼
a se determine coordonatele centrului C al cuadricei ;
c) S¼
a se aduc¼a la forma canonic¼ a ecuaţia cuadricei şi s¼
a se recunoasc¼
a
cuadrica. Precizaţi reperul natural ataşat lui .
6. Fie hiperboloidul cu o pânz¼

a:
x2 y2
+ z2 1=0
9 4
şi punctul M0 (3; 2; 1).
a) S¼
a se scrie ecuaţiile generatoarelor rectilinii care trec prin M0 ;
b) S¼
a se calculeze m¼
asura unghiului dintre aceste generatoare.
7. Fie paraboloidul hiperbolic de ecuaţie:
x2 y2
=z
9 4
şi punctul M0 (0; 2; 1).
a) S¼
a se scrie ecuaţiile generatoarelor rectilinii care trec prin M0 ;
b) S¼
a se calculeze m¼
asura unghiului dintre aceste generatoare.
8. Fie cuadrica : x2 + y 2 + 4z 2 + 2xy + 4xz + 4yz 6z + 1 = 0.

a) Este o cuadric¼
a nedegenerat¼
a?
b) Rezolvaţi problema centrelor de simetrie pentru ;
c) Determinaţi ecuaţia canonic¼
a şi reperul natural pentru . Recunoasteţi
cuadrica .
a se scrie ecuaţiile planelor tangente la elipsoidul E : x2 +y 2 +2z 2 1 =

9. a) S¼
0 care sunt paralele cu planul : x y + z 1 = 0;
b) S¼
a se scrie ecuaţiile planelor tangente la cuadrica : 2x2 + 5y 2 + 2z 2
4x 5y = 0
2xy + 6yz 4x y 2z = 0 care conţin dreapta d : .
z 1=0
x2 y2
10. Fie hiperbola (în spaţiu) h : a2 b2 1=0 .
z=0
a) S¼
a se scrie ecuaţia suprafeţei de rotaţie obţinut¼
a prin rotirea hiperbolei
h în jurul axei Ox;
b) S¼
a se scrie ecuaţia suprafeţei de rotaţie obţinut¼
a prin rotirea hiperbolei
h în jurul axei Oy.
11. S¼
a se scrie ecuaţia suprafeţei cilindrice având curba directoare
x2 + y 2 + 2x y=0 x 1
: şi generatoarele paralele cu dreapta d : 1 =
z=0
y 2
1 = z2 .
12. S¼
a se scrie ecuaţia suprafeţei conice cu vârful V ( 1; 0; 1) şi având curba
y 2 = 2px
directoare : , cu p > 0 …xat arbitrar.
z=0
Partea III
GEOMETRIE
¼
DIFERENŢIALA
149
Capitolul 8
Curbe în plan şi în spaţiu
Fix¼am un reper cartezian ortonormat R = O; i; j; k în E3 (sau R = O; i; j

în E2 ).
Din momentul în care am …xat un reper cartezian ortonormat în spaţiul
E3 , orice punct M 2 E3 se identi…c¼ a cu tripletul (x; y; z) 2 R3 , format cu
coordonatele punctului faţ¼ a de reperul considerat. De asemenea, orice punct
M 2 E3 se identi…ca cu vectorul sau de poziţie OM = xi + yj + zk 2 V 3 . Prin
urmare, putem identi…ca E3 cu R3 , din punct de vedere topologic (chiar metric,
a) sau putem identi…ca V 3 cu R3 , din punct
deoarece spaţiile au aceeaşi distanţ¼
de vedere algebric şi topologic (sunt spaţii vectoriale izomorfe şi izometrice).
De fapt, în continuare vom considera c¼ a R3 este modelul aritmetic al
spaţiului punctual euclidian E3 , raportat la un reper cartezian ortonormat
R = O; i; j; k şi c¼ a R3 este modelul aritmetic al spatiului vectorial al vec-
3
torilor liberi V asociat lui E3 . O situaţie similar¼ a avem pentru R2 şi planul
euclidian.
8.1 Drumuri parametrizate. Parametrizare nat-

ural¼
a. Drumuri echivalente
De…niţia 8.1.1 Fie I R un interval deschis (sau, uneori, închis, semiînchis
sau o reuniune de intervale). Se numeşte drum parametrizat de clas¼ a Ck
3
(k 1) în spaţiu (sau în plan) o aplicaţie : I ! R (sau : I ! R2 , în
cazul plan), t 2 I ! (t) = (x(t); y(t); z(t)) (sau t 2 I ! (t) = (x(t); y(t)),
în cazul plan), de clas¼a C k (k 1) pe I, adic¼a …ecare dintre funcţiile scalare
x y z
t 2 I ! x(t), t 2 I ! y(t), t 2 I ! z(t) sunt derivabile de k ori I şi derivata
de ordinul k este continu¼a pe I (analog, pentru cazul plan).
Vom nota un drum parametrizat prin (I; = (t)).

Mulţimea de puncte (I) = f (t) = (x(t); y(t); z(t)) jt 2 I g R3 se nu-
meşte suportul (sau imaginea) drumului parametrizat .
151
152 CAPITOLUL 8. CURBE ÎN PLAN ŞI ÎN SPAŢIU
Spunem c¼ a un punct M0 2 E3 , de coordonate (x0 ; y0 ; z0 ) relativ la reperul

R, se a‡a ¼ pe suportul drumului parametrizat (I; = (t)) dac¼ a exist¼
a t0 2 I
aşa încât (t0 ) = (x0 ; y0 ; z0 ). Vom scrie M0 2 (I) sau M0 = (t0 ).
Ecuaţiile
8
< x = x(t)
y = y(t) ; t 2 I; (1)
:
z = z(t)
se numesc ecuaţiile parametrice ale drumului , iar t 2 I se zice para-
metru (sau coordonat¼ a curbilinie).
Dac¼a consider¼
am aplicaţia vectorial¼
a : t 2 I ! (t) = OM = x(t)i +
y(t)j + z(t)k 2 V 3 , atunci ecuaţia
= (t); t 2 I; (2)
se numeşte ecuaţia vectorial¼

a a drumului .
De…niţia 8.1.2 Un drum parametrizat (I; = (t)) se numeşte nesingular

(sau ordinar, sau regulat) dac¼a
2 2 2
(x0 (t)) + (y 0 (t)) + (z 0 (t)) 6= 0; 8t 2 I;
0
adic¼a (t) = x0 (t)i + y 0 (t)j + z 0 (t)k 6= 0, pentru orice t 2 I.
Un punct M = (t0 ), t0 2 I, al drumului pentru care 0 (t0 ) = 0 se numeşte

punct singular. Altfel, dac¼ a 0 (t0 ) 6= 0, spunem c¼
a M este un punct ordinar
(sau regulat).
not
Vectorul 0 (t0 ) = ddt (t0 ) se numeşte vectorul vitez¼ a (sau vector tan-
gent) la drumul parametrizat (I; = (t)), în punctul M = (t0 ).
De…niţia 8.1.3 Fie drumul parametrizat (I; = (t)). Un punct M 2 (I) se

numeşte punct simplu dac¼a exist¼a o singur¼a valoare t0 2 I astfel ca M = (t0 ).
În caz contrar, dac¼a exist¼a dou¼a, trei sau, în general, mai multe valori distincte,
atunci punctul M se numeşte punct dublu, triplu, respectiv multiplu.
De…niţia 8.1.4 Dac¼a : [a; b] ! R3 (sau R2 ) este un drum parametrizat de

clas¼a C k astfel ca (a) = (b), atunci spunem c¼a drumul este închis.
Exemplul 8.1.1 1) Fie v = li+mj+nk un vector liber nenul şi M0 (x0 ; y0 ; z0 ) 2

E3 un punct …xat. Aplicaţia vectorial¼a : t 2 R ! (t) = OM = (x0 + tl)i +
(y0 + tm)j + (z0 + tn)k 2 V 3 de…neşte un drum parametrizat (R; = (t)) de
clas¼a C 1 , care are drept suport chiar dreapta d determinat¼a de punctul M0 şi
vectorul director v. Cum 0 (t) = v 6= 0, rezult¼a c¼a drumul este nesingular.
Se observ¼a c¼a şi drumul parametrizat (R; 1 = 1 (t)) de clas¼a C 1 , de…nit prin
3 3 3
1 (t) = (x0 +t l)i+(y0 +t m)j +(z0 +t n)k, are ca suport tot dreapta d determi-
nat¼a de punctul M0 şi vectorul director v (justi…carea-tem¼a!), dar 01 (t) = 3t2 v
şi astfel 1 este un drum cu un punct singular P = 1 (0). Deci 1 este un
drum diferit de drumul , deşi au acelaşi suport.
8.1. DRUMURI PARAMETRIZATE 153
2) Drumul 1 : [0; 2 ] ! R2 , 1 (t) = (R cos t; R sin t) este un drum închis,

nesingular în plan, de clas¼a C 1 cu suportul chiar cercul cu centrul în originea
reperului şi raza R, iar drumul 2 : [0; 2 ] ! R2 , 2 (t) = (R cos 2t; R sin 2t)
este tot un drum închis, nesingular, de clas¼a C 1 cu acelaşi suport.
Este clar c¼ a exist¼
a drumuri parametrizate diferite (de aceeaşi clas¼a sau nu)
care au acelaşi suport sau nu. Din acest motiv ne intereseaz¼ a cum putem com-
para şi relaţiona dou¼a drumuri parametrizate de aceeaşi clas¼
a care s¼
a aib¼
a acelaşi
suport.
De…niţia 8.1.5 Dou¼a drumuri parametrizate de clasa C k , 1 : I ! R3 şi
3
2 : J ! R , se numesc echivalente (şi cu aceeaşi orientare) dac¼ a exist¼a
o funcţie ' : I ! J de clas¼a C k , bijectiv¼a (şi strict crescatoare) astfel ca 1 =
2 '.
Funcţia ' se zice schimbare de parametru. Evident c¼a şi inversa ' 1 :
J ! I este de clas¼a C k , strict crescatoare şi 2 = 1 ' 1 .
a C 1 ) este
La exemplul 2) de mai sus schimbarea de parametru (de clas¼
' : [0; 2 ] ! [0; 2 ], '(t) = 2t. În general, avem:
Propoziţia 8.1.1 Dou¼a drumuri parametrizate (I; 1 = 1 (t)), (J; 2 = 2 ( ))
de aceeaşi clas¼a care sunt echivalente (nu neap¼arat şi cu aceeaşi orientare) au
acelaşi suport.
Demonstraţie. 1 (I) = ( 2 ') (I) = 2 ('(I)) = 2 (J).
Reciproca nu este întotdeauna adevarat¼
a! A se vedea exemplul 1) de mai
sus.
Exerciţiul 8.1.1 Arataţi c¼a dac¼a (I; 1 = 1 (t)) şi (J; 2 = 2 ( )) sunt dou¼a
drumuri parametrizate echivalente (nu neap¼arat şi cu aceeaşi orientare), iar
unul dintre drumuri este nesingular, atunci şi cel¼alalt drum este nesingular.
(Indicaţie: A se folosi relaţia 01 (t) = '0 (t) 02 ('(t)), de la derivarea funcţiilor
compuse).
De…niţia 8.1.6 Un drum parametrizat (I; = (s)) se zice drum cu para-
0
metrizare natural¼a dac¼a (s) = 1, 8s 2 I, adic¼a vectorul vitez¼a are
lungimea 1 în orice punct al drumului. În acest caz, s se numeşte parametru
natural.
Având în vedere noţiuni clasice de analiz¼
a matematic¼
a, putem da de…niţia:
De…niţia 8.1.7 Fie (I; = (t)) un drum parametrizat de clas¼a C k (k 1).
Pentru orice t1 , t2 2 I num¼arul real pozitiv
Zt2 Zt2 q
0 2 2 2
k (t)k dt = (x0 (t)) + (y 0 (t)) + (z 0 (t)) dt (3)
t1 t1
se numeşte lungimea drumului între punctele M1 = (t1 ) şi M2 =

(t2 ), notat¼a prin Lt1 t2 sau LM
\ 1 M2
.
Rb
Dac¼
a : [a; b] ! R3 şi integrala k 0 (s)k dt exist¼
a şi este …nit¼
a, atunci
a
drumul se zice drum recti…cabil. Din analiza matematic¼ a se cunoaşte c¼
a dac¼
a
a C k , k 1, pe [a; b], atunci drumul
este de clas¼ este recti…cabil.
Propoziţia 8.1.2 Dac¼a (I; = (s)) este un drum cu parametrizare natural¼a
şi dac¼a 0 2 I, iar s > 0, atunci valoarea lui s coincide cu lungimea drumului de
la M0 = (0) la M = (s).
Rs 0 Rs
Demonstraţie. LM
\ 0M
= (s) ds = 1ds = js 0j = s.
0 0
Datorit¼
a acestui rezultat parametrul natural s se mai numeşte abscis¼
a cur-
bilinie a punctului M = (s) pe drumul faţ¼ a de "originea" M0 = (0).
Propoziţia 8.1.3 Dou¼a drumuri echivalente (I; 1 = 1 (t)), (J; 2 = 2( ))
au aceeaşi lungime între punctele care se corespund.
Demonstraţie. Dac¼ a ' este schimbarea de parametru şi 1 = '(t1 ), 2 =
R2
t Rt2 R2 0
'(t2 ), atunci Lt1 t2 = k 01 (t)k dt = k 02 ('(t))k j'0 (t)jdt = k 2 ( )k d =
t1 t1 1
L 1 2
.
Propoziţia 8.1.4 Orice drum parametrizat (I; = (t)) de clas¼a cel puţin C 1
este echivalent şi are aceeaşi orientare cu un drum cu parametrizare natural¼a.
Rt
Demonstraţie. Fix¼
am t0 2 I şi de…nim funcţia ' : I ! R, '(t) = k 0 ( )k d .
t0
Evident c¼ a şi strict crescatoare ('0 (t) = k 0 (t)k > 0,
a ' este o funcţie derivabil¼
8t 2 I), iar cum J = '(I) este un interval şi exist¼ a ' 1 : J ! I, putem de…ni
1
: J ! E3 , prin = ' . Este uşor de v¼ azut c¼
a (J; = (s)) este un
drum parametrizat de clasa drumului , iar funcţia ' este o schimbare de para-
0 0
metru, s = '(t) (sau ' 1 (s) = t). Mai mult, (s) = 0 (' 1 (s)) ' 1 (s) =
0 1 1 0 1 0 1 0
(' (s)) '0 (' 1 (s)) = (t) '0 (t) = (t) k 0 (t)k şi astfel avem ca (s) = 1,
pentru orice s 2 J. În …nal, cum = ' avem c¼a drumul este echivalent şi
are aceeaşi orientare cu drumul cu parametrizare natural¼
a .
Exemplul 8.1.2 1) Fie 1 : p [0; ] ! R2 , 1 (t) = (R cos t; R sin t) şi 2 :
2
[ R; R] ! R , 2 (x) = x; R2 x2 . Cum ' : [0; ] ! [ R; R] , '(t) =
R cos t este derivabil¼a, strict cresc¼atoare, bijectiv¼a, adic¼a este o schimbare de
parametru, iar 1 = 2 ' rezult¼a c¼a drumurile 1 şi 2 sunt echivalente şi cu
aceeaşi orientare. Suportul lor comun este chiar semicercul superior al cercului
de centru O şi raza R.
2) Drumurile 1 : [0; 2 ] ! R2 , 1 (t) = (R cos t; R sin t) şi 2 : [0; 2 ] !
R , 2 (u) = (R cos 3u; R sin 3u) au aceeaşi imagine (suport), (x; y)jx2 + y 2 = R2
2
- cercul de centru O şi raza R, dar nu sunt echivalente chiar dac¼a avem 1 =
t
2 ', unde ' : [0; 2 ] ! [0; 2 ], u = '(t) = 3 , deoarece ' nu este surjectiv¼ a
şi deci nu este o schimbare de parametru.
8.2. DEFINIŢIA CURBEI. MODURI DE REPREZENTARE 155
8.2 De…niţia curbei. Moduri de reprezentare

De…niţia 8.2.1 O submulţime C E3 (sau C E2 ) se numeşte curb¼a în
spaţiu (în plan) dac¼a pentru orice punct a 2 C exist¼a un drum parametrizat de
clas¼a C 1 , nesingular, (I; = (t)), unde I R interval deschis, şi o vecin¼atate
V a lui a astfel ca (I) = V \ C, iar aplicaţia : I ! (I) s¼a …e bijectiv¼a cu
inversa continu¼a (adic¼a sa …e un homeomor…sm).
Observaţia 8.2.1 De…niţia dat¼a aici permite sesizarea imediat¼a a faptului c¼a
o curb¼a este o varietate diferenţiabil¼a de dimensiune 1. Cu alte cuvinte, o curb¼a
C coincide local cu suportul unui drum parametrizat (I; = (t)) nesingular,
drum care se numeşte parametrizare local¼ a a curbei C în vecin¼atatea lui
a 2 C:
De…niţia 8.2.2 Curba C se numeşte curb¼ a simpl¼

a dac¼a exist¼a un drum para-
metrizat (I; = (t)) de clas¼a C 1 aşa încât (I) = C.
Pentru o mai profund¼

a întelegere a noţiunii de curb¼
a prezent¼
am teorema
urm¼
atoare:
Teorema 8.2.1 a) Fie C E3 o curb¼a. Daca a 2 C şi V E3 este o mulţime

deschis¼a care conţine punctul a, atunci orice dou¼a parametriz¼ari locale ale lui
C, (I; = (t)), (J; = ( )), cu V \ C = (I) = (J) sunt echivalente.
b) Dac¼a (I; = (t)) este un drum parametrizat nesingular, atunci pentru
orice t0 2 I exist¼a o vecin¼atate J I a lui t0 aşa încât C = (J) s¼a …e o curb¼a
simpl¼a.
1
Demonstraţie. a) De…nim ' : I ! J prin ' = . Dac¼a dovedim c¼
a ' este
o schimbare de parametru, atunci rezult¼ a c¼a cele dou¼ a drumuri sunt echivalente
(pentru c¼ a = ').
Mai întâi s¼a observ¼am c¼a ' este bijectiv¼a, deoarece : I ! (I) şi : J !
(J) sunt bijective. R¼amâne sa ar¼ at¼am c¼a ' şi ' 1 sunt derivabile.
Fie t0 2 I, arbitrar …xat. Fie 0 = '(t0 ) 2 J. Deoarece drumul (J; = ( ))
0
este nesingular, adic¼a ( ) = x0 ( )i + y 0 ( )j + z 0 ( )k 6= 0, 8 2 J, atunci avem
0
c¼
a ( 0 ) 6= 0. Dac¼ a presupunem c¼ a x0 ( 0 ) 6= 0, atunci aplicând Teorema
funcţiei inverse (notând x( 0 ) = x0 ) avem c¼a exist¼ a o vecinatate U J a lui 0 ,
o vecin¼ atate V a lui x0 şi o funcţie bijectiv¼ a f : V ! U cu f şi f 1 derivabile

aşa încât ecuaţia x = x( ) s¼ a aib¼a soluţia = f (x). Atunci (f (V )) = (U ) =
C \ D, unde D este o vecin¼ atate a punctului (x( 0 ); y( 0 ); z( 0 )). Deoarece
( ) = (x( ); y( ); z( )), 8 2 J rezult¼ a c¼
a 8x 2 V avem (f (x)) = (x; y; z)
1 1
şi astfel (x; y; z) = f (x). Atunci, în vecin¼ atatea ( (f (V ))) a lui t0 =
1 1
' ( 0 ), funcţia '(t) = ( (t)) = f (x(t)) este derivabil¼ a deoarece este o
compunere de funcţii derivabile. Cum ' este derivabil¼ a în vecin¼atatea lui t0 şi
t0 este arbitrar ales în I, atunci rezult¼ a c¼a ' este derivabil¼a pe I, iar ' 1 este
derivabil¼ a pe J.
b) Fie (t) = (x(t); y(t); z(t)), t 2 I. Fix¼ am t0 2 I, arbitrar. Cum 0 (t0 ) 6= 0
0
avem, de exemplu, x (t0 ) 6= 0 şi atunci conform Teoremei funcţiei inverse rezult¼ a
c¼a ecuaţia x = x(t) admite soluţia f = f (x) cu f derivabil¼ a într-o vecin¼ atate
V a lui x0 = x(t0 ), iar f (x0 ) = t0 . Fie U = f (V ). Atunci f : V ! U este
bijectiv¼ a şi f , f 1 sunt derivabile. În plus, ştim c¼ a f 1 : U ! V , t ! x(t),
jV : V ! (U ), x(t) ! (x(t); y(t); z(t)) sunt bijecţii continue astfel încât
= jV f 1 este de asemenea continu¼ a. Deci (U ) este o curb¼ a simpl¼a.
În concluzie, orice curb¼a este local suportul unui drum parametrizat nesin-
gular, unic determinat pân¼a la o schimbare de parametru.
Având în vedere c¼ a orice dou¼ a parametriz¼ ari locale, cu acelaşi suport, ale
aceleiaşi curbe sunt echivalente, teorema de mai sus permite de…nirea unei curbe
ca o clas¼ a de echivalenţ¼ a a unui drum parametrizat. Aceast¼ a de…niţie nu coincide
cu de…niţia curbei ca o varietate diferenţiabil¼ a unidimensional¼ a, introdus¼ a la
începutul secţiunii.
De…niţia 8.2.3 Se numeşte parametrizare local¼
a natural¼ a pe o curb¼a alegerea
unui drum parametrizat (I; = (s)) cu proprietatea c¼a k 0 (s)k = 1, 8s 2 I. s
se numeste parametru natural pe curb¼a.
Având în vedere c¼ a cel puţin C 1 este echiva-
a orice drum parametrizat de clas¼
lent cu un drum cu parametrizare natural¼a rezult¼
a:
Propoziţia 8.2.1 Orice curb¼a admite o parametrizare local¼a natural¼a.
De…niţia 8.2.4 Fie C o curb¼a în spaţiu (sau în plan). Atunci:
a) curba C se numeşte închis¼ a dac¼a este reprezentat¼a de un drum parame-
trizat închis, adic¼a exist¼a : [a; b] ! R3 (sau R2 ) un drum parametrizat de
clas¼a C 1 , nesingular, astfel ca (a) = (b).
b) dac¼a exist¼a dou¼a drumuri parametrizate 1 : [a; b] ! R3 şi 2 : [b; c] !
3
R aşa încât 1 (b) = 2 (b), atunci drumul : [a; c] ! R3 , de…nit prin
1 (t); t 2 [a; b]
(t) = este numit juxtapunerea (sau lipitura) celor dou¼a
2 (t); t 2 (b; c]
drumuri, iar C = C1 [C2 este o curb¼a obţinut¼a prin juxtapunerea curbelor sim-
ple C1 = 1 ([a; b]) şi C2 = 2 ([b; c]).
c) curba C este o curb¼ a f¼
ar¼
a puncte multiple dac¼a orice drum parame-
trizat ce o reprezint¼a (local) este un drum format numai din puncte simple.
d) curba C se numeşte curb¼ a recti…cabil¼ a dac¼a este reprezentat¼a de un
drum recti…cabil. Lungimea comun¼a a drumurilor echivalente ce de…nesc curba
C se numeşte lungimea curbei C.
e) se numeşte drum parametrizat nesingular pe porţiuni (numit şi

drum neted) un drum obţinut prin juxtapunerea unui num¼ar …nit de drumuri
parametrizate nesingulare. O curba C se zice curb¼
a nesingular¼a pe porţiuni
(sau neted¼a) dac¼a este reprezentat¼a de un drum parametrizat nesingular pe
porţiuni.
În continuare vom prezenta şi alte moduri de a de…ni o curb¼

a în spaţiu (sau
în plan), numite moduri de reprezentare a curbelor.
8.2.1 Curbe în plan

O curba C se numeşte curb¼ a plan¼ a (sau în plan) dac¼a exis¼
a un plan în spaţiu
care conţine curba C.
Alegem reperul ortonormat cartezian în spaţiu Oxyz aşa încât planul curbei
s¼
a …e chiar planul xOy. O curb¼a plan¼
a poate … dat¼
a parametric, explicit, implicit
sau în coordonate polare.
1) Reprezentarea parametric¼ a
Reamintim (din de…niţia curbei) c¼a o curba C este reprezentat¼a parametric
dac¼a pentru orice punct al s¼
au exist¼a o vecin¼
atate în care curba este suportul
unui drum parametrizat (I; = (t)). Avem astfel ecuaţiile parametrice
x = x(t)
; t 2 I: (1’)
y = y(t)
Exemplul 8.2.1 a) Cercul de centru O şi raza R are ecuaţiile parametrice:

x = R cos t
, t 2 [0; 2 ].
y = R sin t
x = a cos t
b) Ecuaţiile parametrice: , t 2 [0; 2 ], reprezint¼a elipsa de
y = b sin t
semiaxe a, b, pe ecuaţia canonic¼a.
x = R(t sin t)
c) Ecuaţiile parametrice: , t 2 [0; 1) , reprezinta ci-
y = R(1 cos t)
cloida, adic¼a curb¼a plan¼a descris¼a de un punct …xat pe un cerc de raz¼a R,
care se rostogoleşte f¼ar¼a alunecare pe semiaxa Ox pozitiv¼a începând din poziţia
iniţial¼a cu centrul cercului pe axa Oy.
2) Reprezentarea explicit¼ a
a C 1 . Gra…cul ei Gf = f(x; f (x))jx 2 Ig este
Fie funcţia f : I ! R, de clas¼
x=t
o curb¼
a simpl¼ a, cu parametrizarea , t 2 I. Uneori se întalnesc şi
y = f (t)
curbe de tipul C : x = g(y), unde g : J ! R, de clas¼ a C 1 , cu parametrizarea
x = g(t)
, t 2 J.
y=t
x2
Exemplul 8.2.2 Curba dat¼a explicit prin y = f (x), unde f (x) = e , este
clopotul lui Gauss.
3) Reprezentarea implicit¼ a
Fie D R2 o mulţime deschis¼ a, F : D ! R de clas¼ a C 1 şi = f(x; y) 2
DjF (x; y) = 0g. În general mulţimea nu este o curb¼a. Dac¼ a îns¼a, pentru orice
@F @F
punct (x0 ; y0 ) 2 D avem c¼ a @x (x0 ; y0 ); @y (x0 ; y0 ) 6= (0; 0), atunci mulţimea
este o curb¼ a, iar ecuaţia
F (x; y) = 0; (x; y) 2 D (4)

se numeşte ecuaţia cartezian¼ a implicit¼a a curbei plane .
Într-adev¼ a într-un punct (x0 ; y0 ) 2 D avem, de exemplu, @F
ar, dac¼ @y (x0 ; y0 ) 6=
0, atunci aplicând Teorema funcţiilor implicite avem c¼ a exist¼
a o vecin¼ atate V
a C 1 (I …ind un interval
D a punctului (x0 ; y0 ) şi o funcţie ' : I ! R, de clas¼
real deschis ce conţine pe x0 ) aşa încât y = '(x), y0 = '(x0 ) şi F (x; '(x)) = 0,
8x 2 I. E clar c¼ a \V = f(x; '(x))jx 2 Ig este o curb¼ a. Deci, local, putem g¼ asi
un drum parametrizat ce reprezint¼ a local pe . Reciproc, dac¼ a : I ! E2 este
un drum parametrizat cu (t) = (x(t); y(t)) şi în vecin¼ atatea unui punct t0 2 I
putem elimina pe t între ecuaţiile parametrice x = x(t), y = y(t), obţinând
ecuaţia F (x; y) = 0, atunci acesta este ecuaţia unei curbe plane cu suportul
inclus în .
Exemplul 8.2.3 Cercul cu reprezentarea implicit¼ap(x x0 )2 +(y y0 )2 R2 = 0,

are dou¼a reprezentari explicite y = f (x) = y0 R2 (x x0 )2 , x 2 [x0
x = x0 + R cos t
R; x0 + R] şi reprezentarea parametric¼a , t 2 [0; 2 ].
y = y0 + R sin t
4) Reprezentarea în coordonate polare

Fie f : [ 1 ; 2 ] ! R, o funcţie derivabil¼a şi cu valori pozitive, iar ( ; )
coordonatele polare în plan (x = cos , y = sin ). Fie = f( ; )j =
f ( ); 2 [ 1 ; 2 ]g R2 . Mulţimea este o curb¼ a plan¼a cu parametrizarea
local¼a x = f ( ) cos , y = f ( ) sin , 2 [ 1 ; 2 ]. Atunci, în coordonate polare,
curba are ecuaţia
= f ( ); 2 [ 1; 2 ]: (5)
Exemplul 8.2.4 Curba de ecuaţie = k , 0, (k > 0, …xat) se numeşte

spirala lui Arhimede. Trifoiul cu patru foi are ecuaţia = a sin 2 , 2
f 2 Rj sin 2 0g, (a > 0, …xat).
8.2.2 Curbe în spaţiu (curbe strâmbe)

1) Reprezentarea parametric¼ a
Ca şi în cazul curbelor plane, o curb¼
a C în spaţiu (zis¼
a şi curb¼a strâmb¼a )
este reprezentat¼a parametric dac¼a pentru orice punct al sau exist¼a o vecin¼atate
în care curba coincide cu suportul unui drum parametrizat (I; = (t)).
Exemplul 8.2.5 a) Suportul drumului : R ! R3 , (t) = (a cos t; a sin t; bt),

a, b > 0 este o curb¼a numit¼a elice cilindric¼a8
.
< x = t2
b) Curba dat¼a prin ecuaţiile parametrice y = et , t 2 R, reprezint¼a o
:
z=t
curb¼a neted¼a în spaţiu.
2) Reprezentarea implicit¼
a
Fie D R3 o mulţime deschis¼

a şi F , G : D ! R dou¼ a C1
a funcţii de clas¼
pe D. Fie
= f(x; y; z) 2 DjF (x; y; z) = 0; G(x; y; z) = 0g:
În general mulţimea nu este o curb¼a. Dac¼
a îns¼
a, pentru orice punct
(x0 ; y0 ; z0 ) 2 D avem c¼
a matricea jacobian¼
a
!
@F @F @F
@x @y @z
J= @G @G @G în punctul (x0 ; y0 ; z0 )
@x @y @z
are rangul doi, atunci mulţimea este o curb¼

a în spaţiu, iar ecuaţiile
F (x; y; z) = 0
; (x; y; z) 2 D (6)
G(x; y; z) = 0
se numesc ecuaţiile carteziane implicite a curbei .
Într-adev¼
ar, conform Teoremei funcţiilor implicite, pentru orice (x0 ; y0 ; z0 ) 2
D exist¼
a o vecin¼atate V D a lui (x0 ; y0 ; z0 ) astfel ca \ V s¼ a …e o curb¼ a,
@F @F
not
deoarece dac¼ a D(F;G)
a admitem c¼ D(y;z) (x0 ; y0 ; z0 ) =
@y
@G
@z
@G este nenul,
@y @z j(x0 ;y0 ;z0 )
atunci exist¼
a o vecin¼ a C 1,
atate V a lui (x0 ; y0 ; z0 ) şi funcţiile reale de clas¼
f g
x ! y = f (x), x ! z = g(x), de…nite pe o vecin¼
atate I a lui x0 aşa încât
\ V = f(x; f (x); g(x))jx 2 Ig.
De fapt, în vecin¼
atatea I a lui x0 avem
D(F;G) D(F;G)
D(z;x) D(x;y)
y0 = D(F;G)
; z0 = D(F;G)
:
D(y;z) D(y;z)
De…niţia 8.2.5 Un punct (x0 ; y0 ; z0 ) 2 D se zice punct critic (sau punct

singular) al curbei dac¼a rangul matricei jacobiene J în (x0 ; y0 ; z0 ) este < 2.
Porţiunea \ V din vecin¼ atatea punctului nesingular (x0 ; y0 ; z0 ) poate …

privit¼a în mai multe moduri:
a) …e ca intersecţie de dou¼
a suprafeţe cilindrice;
b) …e ca suportul drumului parametrizat : I ! R3 , (t) = (t; f (t); g(t)),
t 2 I;
c) …e ca gra…cul aplicaţiei h : I ! R2 , h(x) = (f (x); g(x)), caz în care \ V

este o curb¼a simpl¼
a şi nesingular¼ a.
Deci, apare ca o reuniune de curbe simple şi nesingulare, eventual cu unele
puncte critice.
Observaţia
8 8.2.2 Dac¼a E3 este o curb¼a în spaţiu dat¼a prin parametrizarea
< x = x(t)
y = y(t) , t 2 I, şi dac¼a pentru un t0 2 I avem x0 (t0 ) 6= 0, atunci Teo-
:
z = z(t)
rema funcţiei inverse ne asigur¼a c¼a ecuaţia x = x(t) admite soluţii t = t(x)
într-o vecin¼atate I1 I a lui t0 . Astfel, în vecin¼atatea I curba apare ca
intersecţie a dou¼a suprafeţe cilindrice y = y(x), z = z(x) şi spunem c¼a, în
vecin¼atatea lui t0 , s-a trecut de la reprezentarea parametric¼a la reprezentarea
cartezian¼a. Mai general, dac¼a exist¼a o funcţie ' : R3 ! R2 , ' = (F; G)
aşa încât F (x(t); y(t); z(t)) = 0, G(x(t); y(t); z(t)) = 0, 8t 2 8I, atunci sistemul
< x = x(t)
F (x; y; z) = 0
conţine ecuaţiile carteziene ale curbei : y = y(t) , t 2 I.
G(x; y; z) = 0 :
z = z(t)
Exemplul 8.2.6 a) = f(x; y; z) 2 R3 jx2 + y 2 a2 = 0; y 2 + z 2 a2 = 0g,
a > 0, este o curb¼a neted¼a în spaţiu dat¼a ca intersecţie de doi cilindri.
b) = f(x; y; z) 2 R3 jx2 + y 2 + z 2 2ax 2by 2cz + d = 0; Ax + By +
Cz + D = 0g, unde a2 + b2 + c2 d > 0, A2 + B 2 + C 2 > 0 şi jAa+Bb+Cc+Dj
p
A2 +B 2 +C 2
<
p
2
a +b +c 2 2 d, este o curb¼a neted¼a în spaţiu numit¼a cerc în spaţiu, dat¼a
ca intersecţia dintre o sfer¼a şi un plan.
x2 + y 2 = 1
c) : este tot un cerc în spaţiu şi coincide cu imaginea
z=2
p
drumului parametrizat : [0; 1] ! R3 , (t) = (t; 1 t2 ; 2), 8t 2 [0; 1].
g(x; y; z) = 0
d) Conica (din planul ) , : , apare ca inter-
Ax + By + Cz + D = 0
secţia dintre caudrica : g(x; y; z) = 0 şi planul : Ax + By + Cz + D = 0.
y
e) = f(x; y; z) 2 R3 jx2 + y 2 z 2 = 0; z earctg x = 0g este o curb¼a neted¼a
în spaţiu de ecuaţii parametrice x = e cos t, y = e sin t, z = et , t 2 R.
t t
8.3 Tangenta şi normala. Planul normal

8.3.1 Cazul curbelor plane
Fie o curb¼a plan¼a parametrizat¼
a, = (I), unde : I ! R2 , (t) =
1
(x(t); y(t)), este un drum parametrizat de clas¼
a C . Fie P = (t) un punct
regulat al curbei .
De…niţia 8.3.1 Dreapta care trece prin punctul regulat P şi are ca vector di-
rector pe 0 (t), vectorul vitez¼a, se numeşte tangenta la curba în punctul
P , iar dreapta care trece prin P şi este perpendicular¼a pe tangent¼a se numeşte
normala curbei în punctul P .
8.3. TANGENTA ŞI NORMALA. PLANUL NORMAL 161
Prin urmare, tangenta (notat¼ a T ) şi normala (notat¼

a N ) la curba plan¼
a
în punctul P (x(t); y(t)) au ecuaţiile:
x x(t) y y (t)
T : = ; (7)
x0 (t) y 0 (t)
N : x0 (t)(x x(t)) + y 0 (t)(y y(t)) = 0: (8)
Observaţia 8.3.1 Dac¼a punctul P = (t) este un punct singular de ordinul m

(m 2 N ) al curbei , adic¼a 0 (t) = = (m 1) (t) = 0 şi (m) (t) 6= 0, atunci
tangenta şi normala la în P au ecuaţiile
x x(t) y y (t)
Tm : (m)
= (m) ; (7’)
x (t) y (t)
Nm : x(m) (t)(x x(t)) + y (m) (t)(y y(t)) = 0: (8’)
Dac¼ a curba plan¼ a este dat¼a explicit prin y = f (x), x 2 I R, unde

f 2 C 1 (I), atunci tangenta în punctul P (x0 ; f (x0 )) are ecuaţia y f (x0 ) =
1
f 0 (x0 )(x x0 ), iar normala în acelaşi punct are ecuaţia y f (x0 ) = f 0 (x 0)
(x
0
x0 ), dac¼ a f (x0 ) 6= 0.
Dac¼ a curba plan¼ a este dat¼ a implicit F (x; y) = 0, unde D R2 , deschis¼ a,
F 2 C 1 (D) şi (x0 ; y0 ) 2 D este un punct regulat al curbei (de exemplu, dac¼ a
@F
@y (x ;
0 0y ) =
6 0), atunci exist¼
a o vecin¼
a tate I R a lui x0 şi o funcţie f 2
C 1 (I) astfel încât y = f (x), 8x 2 I şi F (x; f (x)) = 0, 8x 2 I. Prin urmare
@F 0 @F
@x (x; f (x)) + f (x) @y (x; f (x)) = 0, 8x 2 I şi atunci
@F
@x (x0 ; y0 )
f 0 (x0 ) = @F
:
@y (x0 ; y0 )
Astfel, ecuaţia tangentei la în punctul (x0 ; y0 ) devine
@F @F
T : (x x0 ) (x0 ; y0 ) + (y y0 ) (x0 ; y0 ) = 0; (9)
@x @y
iar ecuaţia normalei la în punctul (x0 ; y0 ) este
x x0 y y0
N: @F
= @F
: (10)
@x (x0 ; y0 ) @y (x0 ; y0 )
8.3.2 Cazul curbelor în spaţiu
Fie curba în spaţiu, dat¼ a prin ecuaţia vectorial¼

a = (t), (t) = x(t)i+y(t)j+
z(t)k, t 2 I. Fie P = (t) un punct regulat al curbei, adic¼ a 0 (t) 6= 0. Am
v¼
azut în prima secţiune c¼ a dou¼a drumuri parametrizate echivalente au vectori
tangenţi coliniari, în punctele care se corespund. Deci tangentele coincid, adic¼
a
nu depind de alegerea parametriz¼ arii locale.
De…niţia 8.3.2 Dreapta care trece prin punctul regulat P şi are ca vector di-
rector pe 0 (t) se numeşte tangenta la curba în punctul P , iar planul care
trece prin P şi este perpendicular¼a pe tangenta la se numeşte plan normal
la în punctul P .
Prin urmare, tangenta (notat¼ a T ) şi planul normal (notat n) la curba în
punctul P (x(t); y(t); z(t)) au ecuaţiile:
x x(t) y y (t) z z(t)
T : = = ; (11)
x0 (t) y 0 (t) z 0 (t)
n : x0 (t)(x x(t)) + y 0 (t)(y y(t)) + z 0 (t)(z z(t)) = 0: (12)
Exemplul 8.3.1 S¼a se scrie ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal la
curba : x = t2 , y = t3 , z = et , t 2 R , în punctul M1 (t = 1) .
Rezolvare:
0 0 0
Cum x (t) = 2t , y (t) = 3t2 , z (t) = et , t 2 R , atunci tangenta în
y 1
x 1
M (1; 1; e) are ecuaţiile T : 2 = 3 = z e e , iar ecuaţia planului normal
este 2(x 1) + 3(y 1) + e(z e) = 0 .
F (x; y; z) = 0
Dac¼
a curba este dat¼
a implicit prin ecuaţiile , (x; y; z) 2
G(x; y; z) = 0
D R3 , D deschis¼
a, iar P (x0 ; y0 ; z0 ) 2 este un punct regulat al ei (de
@F @F
D(F;G) not @y @z
exemplu, D(y0 ;z0 ) = @G @G 6= 0), atunci având în vedere c¼
a
@y @z j(x0 ;y0 ;z0 )
ecuaţiile F (x; y; z) = 0, G(x; y; z) = 0 de…nesc într-o vecin¼
atate I a lui x0 pe
D(F;G) D(F;G)
y = y(x) şi z = z(x), iar y 0 (x0 ) = D(z0 ;x0 )

D(F;G) , z 0 (x0 ) = D(x0 ;y0 )
D(F;G) , avem c¼
a ecuaţia
D(y0 ;z0 ) D(y0 ;z0 )
planului normal la în punctul P (x0 ; y0 ; z0 ) este
D(F; G) D(F; G) D(F; G)

n : (x x(t)) + (y y(t)) + (z z(t)) = 0: (13)
D(y0 ; z0 ) D(z0 ; x0 ) D(x0 ; y0 )
iar tangenta la în punctul P (x0 ; y0 ; z0 ) are ecuaţiile
x x(t) y y (t) z z(t)

T : D(F;G)
= D(F;G)
= D(F;G)
: (14)
D(y0 ;z0 ) D(z0 ;x0 ) D(x0 ;y0 )
8.3. TANGENTA ŞI NORMALA. PLANUL NORMAL 163
Observaţia 8.3.2 Dac¼a este o curb¼a regulat¼a, dat¼a implicit prin ecuaţiile
i j k
F (x; y; z) = 0
, atunci rF rGj(x0 ;y0 ;z0 ) = @F @x
@F
@y
@F
@z =
G(x; y; z) = 0 @G @G @G
@x @y @z j(x0 ;y0 ;z0 )
D(F;G) D(F;G) D(F;G)
= D(y0 ;z0 ) i
+ D(z0 ;x0 ) j
+ D(x0 ;y0 ) k
este un vector tangent la în punctul P (x0 ; y0 ; z0 ) 2 .
Exemplul 8.3.2 S¼a se scrie ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal la
x2 y 2 + z 2 x = 0
curba , dat¼a prin ecuaţiile carteziene implicite ,
x2 y = 0
(x; y; z) 2 R (0; 1) R, în punctul M (1; 1; 1).
Rezolvare:
Cum F (x; y; z) = x2 y 2 + z 2 x, G(x; y; z) = x2 y avem @F @x = 2x 1,
@F @F @G @G @G
= 2y, = 2z şi = 2x, = 1, = 0, de unde obţinem matricea
@y @z @x @y ! @z
@F @F @F
@x @y @z 2x 1 2y 2z
jacobian¼a J(x; y; z) = @G @G @G = . Punctele
@x @y @z
2x 1 0
nesingulare ale curbei sunt acelea pentru care rang J(x; y; z) = 2. În punctul
1 2 2
M (1; 1; 1) avem J(1; 1; 1) = care este o matrice de rang 2. Deci
2 1 0
M (1; 1; 1) este un punct nesingular al curbei şi atunci tangenta la în punctul
M (1; 1; 1) este x 1
= y 1 = z 1
, adic¼a x 2 1 = y 4 1 = z 3 1 ,
2 2 2 1 1 2
1 0 0 2 2 1
iar ecuaţia planului tangent la în punctul M (1; 1; 1) este 2(x 1) + 4(y 1) +
3(z 1) = 0, adic¼a 2x + 4y + 3z 9 = 0.
Dac¼a o curb¼a plan¼a sau în spaţiu este dat¼

a parametric (adic¼ a este de…nit¼a
ca o clas¼
a de drumuri parametrizate echivalente cu aceeaşi orientare), atunci
orientarea sa este dat¼ a prin parametrizare (parametrul t cresc¼ ator), iar clasa
drumurilor orientate opus d¼ a ceal¼
alalt¼
a orientare pe aceeaşi curb¼
a (de fapt este
o convenţie). În concluzie, admitem c¼ a pe o curba dat¼ a (presupunând c¼ a
suportul ei este o mulţime conex¼a) se pot stabili dou¼a sensuri de parcurs core-
spunz¼
atoare m¼ asurarii parametrului t pe intervalul I, pe care convenim s¼ a le
not¼
am cu + şi .
De…niţia 8.3.3 O curb¼a : = (t), t 2 I, împreun¼a cu o alegere a unui

sens de parcurs pe ea se numeşte curb¼
a orientat¼
a.
Propoziţia 8.3.1 Dac¼a este o curb¼a regulat¼a şi 0 (t) este vectorul tangent la
în punctul P = (t), atunci consider¼am sensul pozitiv al curbei sensul coerent
cu sensul vectorului tangent 0 (t), când t parcurge I. Dac¼a are puncte singu-
lare, atunci pot exista situaţii când alegerea mentionat¼a nu mai este posibil¼a.
În cazul unei curbe plane , închis¼

a şi nesingular¼
a, care m¼
argineşte un com-
pact în plan, putem alege acea parametrizare (în cazul când aceasta se face
global) aşa încât versorul normalei n care intr¼a în compact şi versorul tangentei
= k 10 k 0 s¼
a aib¼
a aceeaşi orientare ca xOy. Adic¼ a, sensul pozitiv pe o aseme-
nea curb¼ a plan¼a este acel sens care las¼
a în stânga domeniul m¼ arginit de curba
.
8.4 Curbur¼a. Torsiune. Triedrul lui Frenét. For-

mulele lui Frenét
Fie (I; = (t)) un drum parametrizat de clas¼ a C 2 , în spaţiu. Fie 0 (t) =
0 0 0 00
x (t)i + y (t)j + z (t)k vectorul vitez¼
a şi (t) = x00 (t)i + y 00 (t)j + z 00 (t)k
vectorul acceleraţie în punctul P = (t).
De…niţia 8.4.1 Drumul parametrizat (I; = (t)) se numeşte biregulat dac¼a

0 00
(t) (t) 6= 0, 8t 2 I, adic¼a vectorii 0 (t) şi 00 (t) sunt necoliniari, pentru
orice t 2 I.
Fie dou¼ a drumuri biregulate echivalente (I; 1 = 1 (t)) şi (J; 2 = 2 ( )).
Atunci, exist¼a funcţia ' : I ! J de clas¼ a C 2 , bijectiv¼
a aşa încât 1 = 2 '.
Rezult¼ a 1 (t) = ' (t) 2 ('(t)), 1 (t) = ('0 (t))2 002 ('(t)) + '00 (t) 02 ('(t)),
a c¼ 0 0 0 00
8t 2 I, de unde obţinem c¼ a 01 (t) 00 0 3 0

1 (t) = (' (t)) ( 2 ('(t))
00
2 ('(t))),
8t 2 I, sau (ţinând seama c¼ a = '(t))
0 00
1 (t) 1 (t) = ('0 (t))3 ( 0
2( ) 00
2( )) ; 8t 2 I şi = '(t) 2 J: (15)
Astfel, egalitatea (15) ne arat¼

a c¼
a pentru drumuri parametrizate echivalente,
în punctele care se corespund (t şi = '(t)), vectorii 01 (t) 00 0
1 (t) şi 2 ( )
00
2 ( ) sunt coliniari. Deci, orice drum parametrizat care este echivalent cu un
drum parametrizat biregulat este tot biregulat.
Observaţia 8.4.1 Cum orice drum parametrizat (I; = (t)), nesingular (deci
şi biregulat) este echivalent (şi are aceeaşi orientare) cu un drum cu parame-
trizare natural¼a (J; = (s)), deoarece exist¼a schimbarea de parametru ' : I !
Rt
J = '(I), s = '(t) = k 0 ( )k d (unde t0 2 I este …xat arbitrar) aşa încât
t0
1 1 0
(s) = ' (s) = (' (s)), 8s 2 J, iar (s) = 1, 8s 2 J, rezult¼a c¼a
0 00
şi veri…c¼a (15).
Propoziţia 8.4.1 Dac¼a (J; = (s)) este un drum cu parametrizare natural¼a,

biregulat, atunci avem
00 0
a) (s) ? (s), 8s 2 J;
00
b) este independent de parametrizarea natural¼a şi
0 00
00 1 00 (t) (t) 0
(s(t)) = 0 2 (t) 0 4 (t); (16)
k (t)k k (t)k
¼ TORSIUNE. TRIEDRUL LUI FRENÉT
8.4. CURBURA. 165
unde (I; = (t)) este un drum parametrizat echivalent cu (J; = (s)),

iar ' : I ! J este schimbare de parametru corespunz¼atoare, s = s(t) = '(t).
0 2 0 0
Demonstraţie. a) Din (s) = (s) (s) = 1, 8s 2 J rezult¼
a, prin
00 0 0 00 0 00
derivare, (s) (s) + (s) (s) = 0, adic¼
a (s) (s) = 0, 8s 2 J.
b) Fie (J1 ; 1 = 1 (r)) o alt¼ a parametrizare natural¼a a drumului (I; =
(t)). Rezult¼a c¼
a şi drumurile (J; = (s)) şi (J1 ; 1 = 1 (r)) sunt echiva-
lente, adic¼
a exist¼
a o schimbare de parametru r = h(s), h : J ! J1 , aşa încât
0 0 0 0
= 1 h. Atunci, (s) = h0 (s) 1 (h(s)) şi cum, (s) = 1 (r) = 1, rezult¼
a
00 0
a jh0 (s)j = 1, 8s 2 J. Astfel, h00 (s) = 0 şi atunci,
c¼ (s) = h00 (s) 1 (h(s)) +
2 00 00 00 00
(h0 (s)) 1 (h(s)) = 1 (h(s)) = 1 (r). Deci, este independent de parame-
trizarea natural¼ a.
Avem = ' 1 , = ', adic¼a (t) = ('(t)) = (s(t)), 8t 2
0 0 0
I. Atunci, (t) = s (t) (s(t)) = k (t)k (s(t)) şi 00 (t) = s00 (t) (s(t)) +
0 0 0
2 00
(s0 (t)) (s(t)).
2 2
În plus, cum (s0 (t)) = k 0 (t)k = 0 (t) 0 (t), prin derivare în raport cu t,
0 00
obţinem 2s0 (t)s00 (t) = 2 0 (t) 00 (t) şi deci, s00 (t) = k(t)0 (t)k(t) .
0
Acum, înlocuind în expresia lui 00 (t) pe s00 (t) şi pe (s(t)) = jj 01(t)jj 0 (t),
obţinem relaţia (16).
Rezultatele de mai sus ne permit s¼ a de…nim alte noţiuni geometrice pentru
o curb¼a, printre care şi aşa numiţii indicatori numerici (curbur¼a, torsiune) care
permit s¼a distingem o curb¼ a de alt¼a curb¼a.
În continuare, …e o curb¼ a în spaţiu reprezentat¼a într-o vecin¼ atate a punc-
tului P 2 prin drumul parametrizat (I; = (t)), de clas¼ a C 2 , biregulat astfel
încât P = (t0 ) = (x(t0 ); y(t0 ); z(t0 )), t0 2 I.
De…niţia 8.4.2 Planul care trece prin punctul P = (t0 ) şi are vectorul normal
0 00
(t0 ) (t0 ) se numeşte plan osculator în P = (t0 ) la curba .
Observaţia 8.4.2 Având în vedere egalitatea (15) constat¼am c¼a de…niţia plan-
ului osculator pentru o curb¼a nu depinde de parametrizarea local¼a aleas¼a.
Ecuaţia vectorial¼
a a planului osculator (notat o) la curba în punctul
P = (t0 ) este:
o :( (t0 )) ( 0 (t0 ) 00
(t0 )) = 0; (17)
sau
0 00
o :[ (t0 ); (t0 ); (t0 )] = 0: (17’)
Având în vedere expresia analitic¼

a a produsului mixt, obţinem ecuaţia cartezian¼
a
a planului osculator la curba în punctul P = (x(t0 ); y(t0 ); z(t0 )):
x x(t0 ) y y(t0 ) z z(t0 )

o : x0 (t0 ) y 0 (t0 ) z 0 (t0 ) = 0: (17”)
00 00
x (t0 ) y (t0 ) z 00 (t0 )
De…niţia 8.4.3 Se numeşte vector de curbur¼ a al curbei în punctul P =

(t0 ) 2 vectorul
00
k(t0 ) = (s(t0 )); (18)
unde = ' 1 ('(t) = s(t)) este un drum cu parametrizare natural¼a
echivalent cu drumul , s(t0 ) = 0 :
Lungimea vectorului de curbur¼a k(t0 ),
00
k(t0 ) = k(t0 ) = (s(t0 )) (18’)
se numeşte curbura curbei în punctul P = (t0 ), iar inversul acesteia

1
k(t0 )se numeşte raza de curbur¼
a a curbei în punctul P = (t0 ).
Observaţia 8.4.3 Având în vedere rezultatele propoziţiei de mai sus care ne-
a ar¼atat c¼a drumurile echivalente au parametriz¼ari naturale echivalente, con-
stat¼am c¼a de…niţia vectorului de curbur¼a este corect¼a, adic¼a nu depinde de para-
metrizarea local¼a aleas¼a.
Observaţia 8.4.4 Curbura unei drepte sau porţiune de dreapt¼a este nul¼a peste
tot. Mai mult, curba reprezentat¼a de drumul parametrizat natural (J; = (s))
este o porţiune dintr-o dreapt¼a (segment de dreapt¼a sau semidreapt¼a) dac¼a şi
00
numai dac¼a curbura ei este nul¼a în orice punct. Într-adev¼ar, k(s) = (s) = 0,
0
8s 2 J , (s) = a, 8s 2 J , (s) = as + b, 8s 2 J (a, b sunt vectori
constanţi), ceea ce înseamn¼a c¼a suportul lui este inclus într-o dreapt¼a.
Propoziţia 8.4.2 Pentru curba avem

8 0
< k(t0 ) = 1 00 (t0 ) 00 (t0 ) 0
v 2 (t0 ) (t0 ) v 4 (t0 ) (t0 )
k 0
(t0 ) 00
(t0 )k (19)
: k(t0 ) = k(t0 ) = v 3 (t0 )
unde v(t) = k 0 (t)k este viteza pe curba în punctul P = (t0 ).
Demonstraţie. Prima egalitate rezult¼ a direct din propoziţia anterioar¼

a (relaţia
(16)) şi de…niţia vectorului de curbur¼
a (18). Tot din propoziţia anterioar¼a avem
00 0
c¼
a (s) ? (s), 8s 2 J, unde (J; = (s)) este un drum cu parametrizare
natural¼ a echivalent cu drumul (I; = (t)), cu s0 = s(t0 ) = '(t0 ). Atunci,
8.4. CURBURA. 167
00 0 00 0 00
(s) (s) = (s) (s) sin 900 = (s) , 8s 2 J, ceea ce implic¼
a
00 00 0
faptul c¼
a k(t) = (s(t)) = (s(t)) (s(t)) , 8t 2 I.
0 0 0 1 0
Dar, (t) = v(t) (s(t)) (vezi (s(t)) = k 0 (t)k a s0 (t) =
(t), pentru c¼
00 0
'0 (t) = k 0 (t)k = v(t)) şi 00 (t) = v 2 (t)) (s(t)) + s00 (t) (s(t)), de unde rezult¼
a
0 00 0 0
k 0 (t) 00
(t)k = v(t) (s(t)) v 2 (t)) (s(t)) + v(t) (s(t))) s00 (t) (s(t)) =
0 00
0 00 k (t0 ) (t0 )k
= v 3 (t) (s(t)) (s(t)) = v 3 (t)k(t), 8t 2 I. Atunci, k(t0 ) = v 3 (t0 ) :
Observaţia 8.4.5 Din de…niţia planului osculator al unei curbe şi din egali-
tatea a doua din relaţia (19) rezult¼a c¼a o curb¼a în spaţiu are plan osculator
într-un punct dac¼a şi numai dac¼a curbura curbei în acel punct este nenul¼a (acel
punct este biregulat).
Cazul curbelor plane
Fie o curb¼a plan¼a (sau o curb¼a din spaţiu conţinut¼ a într-un plan).
Admitem c¼ a planul curbei se suprapune cu planul xOy (z = 0). Fie punctul P =
(t0 ) 2 în vecin¼ atatea c¼ aruia curba are ecuaţiile parametrice x = x(t), y =
y(t), z = 0, t 2 I, unde funcţiile scalare x, y sunt de clas¼ a C 2 pe I. Atunci, cum
0 0 00
(t) = x(t)ip+ y(t)j, avem (t) = x (t)i + y (t)j, (t) = x00 (t)i + y 00 (t)j, v(t) =
0
0 0 00
k (t)k = (x0 (t))2 + (y 0 (t))2 , iar (t) (t) = (x0 (t)y 00 (t) x00 (t)y 0 (t)) k.
Deci, curbura curbei plane în punctul P = (t0 ) este
k 0 (t0 ) 00
(t0 )k jx0 (t0 )y 00 (t0 ) x00 (t0 )y 0 (t0 )j
k(t0 ) = 3
= 3=2
(19’)
v (t0 ) ((x0 (t0 ))2 + (y 0 (t0 ))2 )
Fie = f(x; y)jy = f (x); x 2 Ig o curb¼ a plan¼
a reprezentat¼
a explicit, pentru
care f 2 C 2 (I). Cum = (I), unde (t) = (t; y(t)) şi x0 (t) = 1, y 0 (t) = f 0 (x),
x00 (t) = 0, y 00 (t) = f 00 (x), rezult¼
a curbura curbei în punctul P (x0 ; f (x0 ))
jf 00 (x0 )j jy 00 (x0 )j
k(x0 ) = 3=2
= 3=2
; daca y(x) = f (x): (19”)
(1 + (f 0 (x0 ))2 ) (1 + (y 0 (x0 ))2 )
Fie curba plan¼ a reprezentat¼ a implicit prin ecuaţia F (x; y) = 0 în vecin¼

atatea
unui punct al s¼ au P (x0 ; y0 ) 2 D (unde F : D R2 ! R este o funcţie de clas¼ a
2 @F 0 Fx0
C ), pentru care admitem c¼ a @y (x0 ; y0 ) 6= 0. Atunci, cum y (x0 ) = Fy
0
(unde am notat prin Fx0 , Fy0 , Fx0 x0 , Fx0 y0 , Fy0 y0 valorile derivatelor parţiale
de ordinul I şi II ale lui F în punctul (x0 ; y0 )), iar
2Fx0 y0 Fx0 Fy0 Fx0 x0 Fy20 Fy0 y0 Fx20

y 00 (x0 ) = ;
Fy30
avem curbura în punctul P (x0 ; y0 ),
Fx0 x0 Fy20 + Fy0 y0 Fx20 2Fx0 y0 Fx0 Fy0

k(x0 ) = 3=2
: (19”’)
Fx20 + Fy20
Dac¼ a curba : = ( ), 2 [ 1; 2] este o curb¼

a plan¼
a dat¼
a în coordonate
polare, atunci în orice punct avem
2
( ) + 2( 0 ( ))2 ( ) 00
( )
k( ) = 3=2
; (19iv )
( 2( )+( 0( ))2 )
formul¼
a obţinut¼
a din (19’) şi din formulele de trecere la coordonate polare.
Observaţia 8.4.6 Pentru o curb¼a plan¼a curbura poate … de…nit¼a ca o funcţie
(de parametru) care s¼a aib¼a şi valori negative. Anume, dac¼a (J; = (s)) este
o parametrizare natural¼a a curbei în vecin¼atatea V a punctului P = (s), adic¼a
0 0
(s) = 1, 8s 2 J, atunci notând prin T (s) = (s) = x0 (s)i + y 0 (s)j versorul
tangent la curb¼a în punctul P = (s), iar prin N (s) = y 0 (s)i + x0 (s)j versorul
normal la curb¼a în punctul P = (s) (obţinut prin rotirea lui T (s) cu un unghi
de 2 ), atunci funcţia k : J ! R, s ! k(s) de…nit¼a prin ecuaţia Frenét
dT
ds (s) = k(s)N (s) se numeşte curbura curbei plane în punctul P = (s). Deci
k(s) 2 R şi semnul s¼au arat¼a cum se încovoaie curba (J) = \ V .
Exemplul 8.4.1 Fie curba plan¼a dat¼a prin ecuaţiile parametrice

x = R(t sin t)
, t 2 [0; 1). Remarcând c¼a este vorba despre cicloid¼a,
y = R(1 cos t)
se cer:
a) Veri…caţi c¼a cicloida este o curb¼a nesingular¼a;
b) Scrieţi ecuaţia tangentei şi ecuaţia normalei la în punctul M (x( =2); y( =2));
c) Calculaţi curbura cicloidei într-un punct nesingular al ei.
Rezolvare:
a) Deoarece x0 (t) = R(1 cos t), y 0 (t) = R sin t rezult¼a (x0 (t))2 + (y 0 (t))2 =
2
2R (1 cos t) = 0 dac¼a şi numai dac¼a t 2 f2k jk 2 Ng. Prin urmare curba
este nesingular¼a pe porţiuni, adic¼a toate punctele cicloidei sunt nesingulare, cu
excepţia celor pentru care t = 2k , k 2 N. Deci este o curb¼a nesingular¼a.
b) Cum x( =2) = R( =2 1), y( =2) = R, x0 ( =2) = R, y 0 ( =2) = R,
avem c¼a tangenta la în M (x( =2); y( =2)) are ecuaţia x R(R=2 1) = y RR ,
R
iar normala la în M (x( =2); y( =2)) are ecuaţia x + y 2 = 0.
c) Curbura cicloidei în punctul nesingular M (x(t); y(t)) 2 , t 2 R n
jx0 (t)y00 (t) x00 (t)y0 (t)j 2R2 (cos2 2t cos2 t) cos2 t cos2 t
f2k jk 2 Ng, este k(t) = ((x0 (t))2 +(y0 (t))2 )3=2 = (2R2 (1 cos t))3=2
= Rp2(12 cos t)3=2 ,
deoarece x00 (t) = R sin t, y 00 (t) = R cos t.
Revenim la curba în spaţiu reprezentat¼ a într-o vecin¼
atate a punctului
P 2 prin drumul parametrizat (I; = (t)), de clas¼ a C 3 , biregulat astfel
încât P = (t0 ) = (x(t0 ); y(t0 ); z(t0 )), t0 2 I. Atunci, se pot de…ni urm¼ atorii
trei versori cu punctul de aplicaţie în P :
8.4. CURBURA. 169
De…niţia 8.4.4 i) Versorul tangent¼

a în P = (t0 ),
1 0
T (t0 ) = (t0 ): (20)
k 0 (t0 )k
ii) Versorul normal¼

a principal¼
a (sau versorul curbur¼
a) în P = (t0 ),
1
N (t0 ) = k(t0 ): (21)
k(t0 )
iii) Versorul binormal¼

a în P = (t0 ),
B(t0 ) = T (t0 ) N (t0 ): (22)
Propoziţia 8.4.3 Având în vedere de…niţia de mai sus şi propriet¼aţile ante-
rioare avem
8 1 0
< T (t0 ) = v(t0 ) (t0 )
>
0 00
N (t0 ) = k 0 (t0v(t
)
0)
00 (t )k
00
(t0 ) v(t0 )k (t00(t)0 ) (t000 )(t0 )k 0 (t0 ) : (23)
>
: B(t ) = 1
0
0 00
0 k 0 (t0 ) 00 (t )k
0
( (t 0 ) (t 0 ))
Corolarul 8.4.1 Dac¼a (J; = (s)) este o parametrizare natural¼a a curbei

în vecin¼atatea punctului P = (s0 ), atunci avem
8 0
>
> T (s0 ) = (s0 )
< 1 00
N (s0 ) = (s0 ) : (23’)
k 00 (s0 )k
>
> 0 00
: B(t0 ) = 1
(s0 ) (s0 )
k 00 (s0 )k
00 0
Având în vedere cele prezentate aici şi deoarece (s) ? (s), 8s 2 J,
rezult¼
a c¼a T (s); N (s); B(s) formeaz¼a o baz¼ a ortonormat¼ a în V 3 , pentru
…ecare punct P = (s) al unei curbe . Atunci, este evident c¼ a, pentru orice
parametrizare local¼a (I; = (t)), de clas¼a C 3 , biregulat¼ a a curbei , avem c¼ a
T (t); N (t); B(t) reprezint¼
a o baz¼
a ortonormat¼ a în V 3 , pentru …ecare punct
P = (t) 2 .
De…niţia 8.4.5 Reperul cartezian ortonormat R(P ) = fP ; T (t); N (t); B(t)g,

construit mai sus, se numeşte reper Frenét al curbei asociat punctului P =
(t) 2 .
Acest reper determin¼a un triedru Frenét (mobil de-a lungul curbei ) ale
c¼arui muchii se numesc tangenta (dreapta determinat¼ a de punctul P = (t)
şi versorul tangent¼
a T (t)), normala principal¼ a (determinat¼a de P = (t)
şi versorul normala principal¼
a N (t)) şi binormala (determinat¼a de P = (t)
şi versorul binormal¼a B(t)). Planele de coordonate ale triedrului se numesc,
respectiv, plan normal (determinat de punctul P = (t) şi de vectorul normal
T (t)), plan recti…cant (determinat de P = (t) şi de vectorul normal N (t)) şi
plan osculator (determinat de P = (t) şi de vectorul normal B(t)). Acestea
se numesc feţele triedrului Frenét.
Binormala (notat¼ a B) la curba în punctul P = (t0 ) = (x(t0 ); y(t0 ); z(t0 ))

este dreapta determinat¼ a de punctul P şi de vectorul director 0 (t0 ) 00
(t0 ).
Atunci, ecuaţiile ei carteziene sunt
x x(t0 ) y y(t0 ) z z(t0 )

B: = = : (24)
y 0 (t0 ) z 0 (t0 ) z 0 (t0 ) x0 (t0 ) x0 (t0 ) y 0 (t0 )
y 00 (t0 ) z 00 (t0 ) z 00 (t0 ) x00 (t0 ) x00 (t0 ) y 00 (t0 )
Exerciţiul 8.4.1 Veri…caţi c¼a T (t) = N (t) B(t) şi N (t) = B(t) T (t) pentru
orice punct P = (t) 2 .
Exerciţiul 8.4.2 Veri…caţi c¼a, pentru orice punct P = (t) 2 , baza

T (t); N (t); B(t) are aceeaşi orientare cu baza i; j; k .
Planul recti…cant (notat r ) la curba în punctul P = (t0 ) 2 este

determinat de punctul P şi de versorii directori T (t0 ) şi B(t0 ), adic¼a de vectorii
directori 0 (t0 ) şi 0 (t0 ) 00
(t0 ). Atunci, ecuaţia lui vectorial¼
a este
0 0 00
r :[ (t0 ); (t0 ); (t0 ) (t0 )] = 0: (25)
sau
r :( (t0 )) ( 0 (t0 ) ( 0 (t0 ) 00

(t0 ))) = 0; (25’)
Ecuaţia cartezian¼ a a a planului recti…cant la curba în punctul

P = (x(t0 ); y(t0 ); z(t0 )) este
x x(t0 ) y y(t0 ) z z(t0 )

r : x0 (t0 ) y 0 (t0 ) z 0 (t0 ) = 0; (25”)
l(t0 ) m(t0 ) n(t0 )
8.4. CURBURA. 171
0 00 y 0 (t0 ) z 0 (t0 )
unde (t0 ) (t0 ) = l(t0 )i+m(t0 )j+n(t0 )k, adic¼
a l(t0 ) = ,
y 00 (t0 ) z 00 (t0 )
z 0 (t0 ) x0 (t0 ) x0 (t0 ) y 0 (t0 )
m(t0 ) = 00 00 , n(t0 ) = .
z (t0 ) x (t0 ) x00 (t0 ) y 00 (t0 )
Normala principal¼ a (notat¼a N P ) la curba în punctul P = (t0 ) =
(x(t0 ); y(t0 ); z(t0 )) este dreapta determinat¼ a de punctul P şi de vectorul
director 0 (t0 ) ( 0 (t0 ) 00
(t0 )). Atunci, ecuaţiile ei carteziene sunt
x x(t0 ) y y(t0 ) z z(t0 )

NP : = = : (26)
y (t0 ) z 0 (t0 )
0
z (t0 ) x0 (t0 )
0
x (t0 ) y 0 (t0 )
0
m(t0 ) n(t0 ) n(t0 ) l(t0 ) l(t0 ) m(t0 )
Pentru controlul abaterii curbei de la planul osculator (abatere numit¼ a tor-

sionare) în vecin¼ atatea punctului P = (t) se utilizeaz¼ a versorul normal la
acest plan care este tocmai versorul binormal B(t). Folosirea triedrului lui
Frenét în studiul unei curbe biregulate furnizeaz¼ a mai multe informaţii despre
curb¼
a decât ar da folosirea oric¼ arui alt reper cartezian mobil. Ideea de baz¼ a în
0 0 0
aceast¼ a utilizare const¼
a în posibilitatea exprim¼arii derivatelor T (t), N (t), B (t)
cu ajutorul lui T (t), N (t), B(t).
Fie (I; = (t)) un drum parametrizat biregulat, de clas¼ a C 3 . Atunci,
funcţiile vectoriale t ! T (t), t ! N (t), t ! B(t) sunt funcţii de clas¼ a C 1 şi
avem rezultatul:
Teorema 8.4.1 Dac¼a consider¼am funcţia vitez¼a t ! v(t) pe drumul şi funcţia
curbur¼a t ! k(t) > 0 de-a lungul lui , atunci avem formulele lui Frenét:
8 0
>
< T (t) = v(t)k(t)N (t)
0
N (t) = v(t)k(t)T (t) + v(t) (t)B(t) ; 8t 2 I; (27)
>
: 0
B (t) = v(t) (t)N (t)
0 0 0
unde T (t), N (t), B (t) sunt derivatele lui T (t), N (t), B(t) în raport cu t,
iar : t 2 I ! (t) 2 R este o funcţie scalar¼a numit¼a torsiunea pe drumul .
Demonstraţie. Ştim c¼ a 0 (t) este vectorul vitez¼

a, iar v(t) = k 0 (t)k este viteza
2 0 0
pe drumul în punctul t. Din v (t) = (t) (t) rezult¼ a, prin derivare în raport
cu t, 2 0 (t) 00 (t) = 2v(t)v 0 (t), adic¼
a
0
(t) 00 (t)
v 0 (t) = :
v(t)
1 0
Atunci, cum T (t) = v(t) (t), rezult¼
a
0
0 1 00 0 1 00 (t) 0 (t) 0
T (t) = v 2 (t) ( (t)v(t) (t)v 0 (t)) = v(t) (t) v 3 (t) (t), iar
0
1 1 00 (t) 00 (t) 0
v(t)k(t)N (t) = v(t)k(t) k(t) k(t) = v(t)k(t) = v(t) (t) v 3 (t) (t).
0
Prin urmare T (t) = v(t)k(t)N (t). Mai departe, din B(t) = T (t) N (t)
0 0 0
rezult¼
a B (t) = T (t) N (t) + T (t) N (t) = (v(t)k(t)N (t)) N (t) + T (t)
0 0 0 0
N (t) = T (t) N (t), ceea ce înseamn¼ a B (t) ? T (t). În plus, din B (t) = 1
a c¼
0 0
rezult¼
a B(t) B (t) = 0, prin derivare în raport cu t, adic¼
a B (t) ? B(t). Atunci,
0
B (t) este coliniar cu N (t), adic¼
a exist¼a un scalar (t) (t ! (t)) aşa încât
0
B (t) = (t)v(t)N (t).
În …ne, din N (t) = B(t) T (t) rezult¼ a, prin derivare,
0 0 0
N (t) = B (t) T (t) + B(t) T (t) = (t)v(t)(N (t) T (t))+
+v(t)k(t)(B(t) N (t)) = v(t)k(t)T (t) + v(t) (t)B(t).
Observaţia 8.4.7 Dac¼a (J; = (s)) este un drum cu parametrizare natural¼a,

0
atunci v(s) = (s) = 1, 8s 2 J şi atunci formulele lui Frenét devin:
8 0
>
< T (s) = k(s)N (s)
0
N (s) = k(s)T (s) + (s)B(s) ; 8s 2 J (27’)
>
: 0
B (s) = (s)N (s)
formule numite şi formulele lui Frenét pentru curba cu viteza 1.
Observaţia 8.4.8 Formulele (27) se pot scrie (şi reţine mai uşor) sub forma
matriceal¼a: 0 0 1 0 10 1
T 0 vk 0 T
B 0 C @
@ N A= vk 0 v A@ N A (27”)
0
B 0 v 0 B
0
De…niţia 8.4.6 Funcţia : t 2 I ! (t) 2 R de…nit¼a prin egalitatea B (t) =
v(t) (t)N (t) se numeşte torsiunea drumului (curbei) , când t 2 I, iar 1
se numeşte raza de torsiune a drumului (curbei) . Pentru …ecare punct
1
P = (t) de pe curb¼a, scalarul (t) este torsiunea curbei în punctul P , iar (t)
este raza de torsiune a curbei în punctul P .
Propoziţia 8.4.4 Fie (I; = (t)) un drum parametrizat biregulat, de clas¼a

C 3 . Atunci, avem
[ 0 (t); 00
(t); 000
(t)]
(t) = 0 00 2 ; 8t 2 I: (28)
k (t) (t)k
Mai mult, suportul drumului este conţinut într-un plan (adic¼a curba reprezen-
tat¼a de drumul este plan¼a) dac¼a şi numai dac¼a torsiunea lui este nul¼a în
orice punct al ei.
8.4. CURBURA. 173
1 0 0 00
Demonstraţie. Întrucât T (t) = v(t) (t), rezult¼
a c¼
a = vTşi = v0 T +
0
vT = v 0 T + kv 2 N . Astfel, folosind prima formul¼ a a lui Frenét, avem 0 00
=
3 3
kv (T N ) = kv B. Mai departe, avem
000 0 0
= k 0 v 2 N + 2vv 0 kN + kv 2 N + v 00 T + v 0 T =
= (k 0 v 2 + 2vv 0 k)N + kv 2 ( kvT + vB) + v 00 T + kvv 0 N =
= (v 00 k 2 v 3 )T + (k 0 v 2 + 3kvv 0 )N + kv 3 B, conform primelor dou¼ a formule
ale lui Frenét. Atunci, ( 0 00
) 000 = k 2 v 6 B B = k 2 v 6 , pentru c¼
a B ? T,
B ? N . Prin urmare, conform (19), avem
[ 0 ; 00 ; 000
] [ 0; 00
; 000
] v6 [ 0; 00
; 000
]
= = 00 2
= 00 2
:
k2 v6 k 0
k v6 k 0
k
0
Fie = ' 1, : J ! R3 , cu (s) = 1, 8s 2 J parametrizarea
natural¼a echivalent¼ a cu . Fie (r r0 ) n = 0 planul ce conţine suportul
0
drumului. Atunci, ( (s) r0 ) n = 0, 8s 2 J, de unde rezult¼ a (s) n = 0,
00
8s 2 J şi (s) n = 0, 8s 2 J, adic¼ a n ? T şi n ? N . Prin urmare n este
1 0
coliniar cu B, adic¼ a B = knk n ceea ce implic¼
a B = 0. Conform celei de-a
treia formule a lui Frenét obţinem c¼ a = 0 de-a lungul curbei.
0
Reciproc, dac¼ a = 0, atunci B = 0, conform celei de-a treia formule a
lui Frenét. Astfel, B = c, un vector constant de-a lungul curbei. Atunci, …e
0
f : J ! R, f (s) = ( (s) (0)) B. Cum f 0 (s) = (s) B = T (s) B = 0
rezult¼a c¼
a f este constant¼ a pe J. Cum f (0) = 0 rezult¼ a c¼
a f (s) = 0, 8s 2 J,
ceea ce înseamn¼ a c¼
a ( (s) (0)) B = 0, 8s 2 J, adic¼a exist¼a un plan care s¼
a
conţin¼
a suportul lui , plan care este chiar planul osculator al curbei în punctul
(0).
Observaţia 8.4.9 1) Analog se poate dovedi c¼a dac¼a curbura unei curbe plane
este constant¼a, atunci curba este un cerc (sau o porţiune dintr-un cerc) şi
reciproc.
2) Curbura şi torsiunea determin¼a o curb¼a în spaţiu, abstracţie f¼acând de
poziţia ei (adic¼a de o izometrie).
3) Fie (J; = (s)) o parametrizare natural¼a a curbei din spaţiu. Atunci
este o elice cilindric¼a dac¼a şi numai dac¼a raportul k este constant de-a lungul
curbei.
4) Dac¼a d este distanţa de la un punct …x la planul osculator într-un punct
2
curent al curbei şi dac¼a raportul d este constant de-a lungul curbei, atunci
aceast¼a curba se numeşte curba Ţiţeica.
Exemplul 8.4.2 Fie elicea cilindric¼a dat¼a prin ecuaţia vectorial¼a (t) =
a cos ti + a sin tj + btk, t 2 R, unde a > 0, b 2 R sunt constante. Se cer:
a) S¼a se arate c¼a elicea cilindric¼a este o curb¼a simpl¼a, neted¼a şi toate
punctele ei sunt biregulate;
b) S¼a se scrie ecuaţiile parametrice ale elicei şi s¼a se arate c¼a elicea se a‡¼a
pe cilindrul circular x2 + y 2 a2 = 0;
c) S¼a se scrie ecuaţiile muchiilor şi feţelor reperului Frenét al elicei într-un
punct arbirar al ei M = (t);
d) S¼a se g¼aseasc¼a expresiile versorilor T , N , B în punctul M0 = (0);
e) S¼a se determine o parametrizare natural¼a pentru şi s¼a se calculeze
lungimea curbei între punctele M0 = (0) şi M1 = (2 );
f ) S¼a se calculeze curbura şi torsiunea elicei într-un punct arbitrar al ei;
g) S¼a se scrie formulele lui Frenét pentru elicea .
Rezolvare:
a) Deoarece exist¼a drumul parametrizat : R ! R3 , dat prin (t) =
k
(a cos t; a sin t; bt), 8t 2 R, de clasa C , 8k 1, astfel încât (R) = , rezult¼a c¼a
elicea cilindrica este o curb¼a simpl¼a. Cum 0 (t) = a sin ti + a cos tj + bk 6= 0,
8t 2 R, avem c¼a este o curb¼a neted¼a (toate punctele ei sunt nesingulare).
Este clar c¼a pentru orice k 1, (k) (t) 6= 0,8t 2 R, iar 0 (t) 00
(t) =
i j k
a sin t a cos t b = ab sin ti ab cos tj + a2 k 6= 0, 8t 2 R. Deci toate
a cos t a sin t 0
punctele ei sunt biregulate.
8
< x = a cos t
b) Ecuaţiile parametrice ale elicei sunt y = a sin t , t 2 R. Se ob-
:
z = bt
serv¼a c¼a coordonatele oric¼arui punct M (a cos t; a sin t; bt) 2 veri…c¼a ecuaţia
cilindrului x2 + y 2 a2 = 0 şi astfel elicea este conţinut¼a în cilindrul circular.
c) Având în vedere cele de mai sus şi calculând 0 (t) ( 0 (t) 00
(t)) =
i j k
a sin t a cos t b = (a2 + b2 )(a cos ti + a sin tj) rezult¼a c¼a
ab sin t ab cos t a2
Tangenta la în punctul curent M = (t) are ecuaţiile:
x a cos t y a sin t z bt
T : = = :
a sin t a cos t b
8.4. CURBURA. 175
Planul normal la în punctul curent M = (t) are ecuaţia:

n : a sin t(x a cos t) + a cos t(y a sin t) + b(z bt) = 0:
Binormala la în punctul curent M = (t) are ecuaţiile:
x a cos t y a sin t z bt
B: = = :
b sin t b cos t a
Planul osculator la în punctul curent M = (t) are ecuaţia:
o : b sin t(x a cos t) b cos t(y a sin t) + a(z bt) = 0:
Normala principala la în punctul curent M = (t) are ecuaţiile:
x a cos t
cos t = y sin
a sin t
t
NP : :
z bt = 0
Planul recti…cant la în punctul curent M = (t) are ecuaţia:
r : cos t(x a cos t) + sin t(y a sin t) = 0:
1 0 p 1 1 0
d) T (t) = k 0 (t)k (t) = a2 +b2
( a sin ti+a cos tj+bk), B(t) = k 0 (t) 00 (t)k (t)
(t) = pa21+b2 (b sin ti b cos tj + ak),
00
N (t) = B(t) T (t) = cos ti + sin tj, de
unde T (0) = pa2a+b2 j + pa2b+b2 k, N (0) b
= i, B(0) = pa2 +b 2
j + pa2a+b2 k.
e) Consider¼am parametrizarea natural¼a cu originea în punctul M0 = (0),
adic¼a …x¼am t0 = 0 şi lu¼am schimbarea de parametru ' : R ! R, s = '(t) =
Rt 0 Rt p p
k (t)k dt = a2 + b2 dt = a2 + b2 t. Rezult¼a t = ' 1 (s) = pa2s+b2 şi
0 0
atunci o parametrizare natural¼a a elicei cilindrice este (R; = (s)), unde
(s) = a cos pa2s+b2 i + a sin pa2s+b2 j + b pa2s+b2 k, s 2 R.
Lungimea elicei între punctele M0 = (0) şi M1 = (2 ) este LM \0 M1
=
R
2 R
2 p p
k 0 (t)k dt = a2 + b2 dt = 2 a2 + b2 .
0 0
f ) Având în vedere formulele (19) şi (28),p 2avem curbura elicei în punc-
k 0 (t) 00 (t)k a (a2 +b2 ) a
tul M = (t) 2 , k(t) = k 0 (t)k3
= p 2 2 3 = a2 +b 2 şi torsiunea
( a +b )
0 00 000
[ (t); (t); (t)] b
elicei în punctul M = (t) 2 , (t) = k 0 (t) 00 (t)k2 = a2 +b 2 , deoarece
a sin t a cos t b
[ 0 (t); 00
(t); 000
a cos t(t)] =a sin t 0 = a2 b.
a sin t a cos t 0
Se observ¼a c¼a torsiunea şi curbura sunt constante de-a lungul elicei.
g) Având în vedere calculele de mai sus şi formulele (27), rezult¼a formulele
lui Frenét pentru elicea circular¼a :
8 0
> p a
< T (t) =
> a2 +b2
N (t)
0 a
N (t) = p T (t) + pa2b+b2 B(t) ; 8t 2 R:
>
> 0
a2 +b2
: B (t) = p b N (t) a2 +b2

1. Se d¼
a curba dat¼
a prin ecuaţia vectorial¼
a (t) = cos ti + sin tj + (t + 1)k,
t 2 R. Se cer:
a) S¼
a se scrie ecuaţiile parametrice ale curbei ;
b) S¼
a se arate c¼
a M (1; 0; 1) 2 şi toate punctele curbei sunt nesingulare;
c) S¼
a se scrie ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal la în punctul
M (1; 0; 1).
2. Fie curba plan¼a : x3 xy 2 +2x+y 3 = 0. S¼ a se scrie ecuaţiile tangentei
şi normalei la în punctele de intersecţie cu axa Ox.
2
3. Se numeşte curb¼ a Ţiţeica, curba pentru care d =constant, unde tor-
siunea într-un punct arbitrar al curbei, iar d distanţa de la un punct …x
la planul osculator al curbei. S¼ a se arate c¼
a curba de…nit¼
a de ecuaţiile
xyz = 1
este o curb¼ a Ţiţeica.
y2 = x
a
x (t) = 3 (2 cos t + cos 2t)
4. Fie curba dat¼
a prin ecuaţiile parametrice a ,
y (t) = 3 (2 sin t sin 2t)
t 2 R, unde a 2 R, …xat.
a) S¼
a se arate c¼a drumul parametrizat : R ! R2 , (t) = (x (t); y(t))),
t 2 R, care are drept suport curba , este o funcţie periodic¼
a. Determinaţi
punctele multiple ale lui ;
b) S¼
a se arate c¼
a drumul j[0;2 ] : [0; 2 ] ! R2 este închis, simplu, dar nu
este regulat;
c) Calculaţi curbura lui în punctul nesingular M = (0).
Curba se numeşte hipocicloida lui Steiner.
5. Se consider¼
a curba dat¼
a implicit prin ecuaţiile
x2 + y 2 r2 = 0
; (x; y; z) 2 R3
y2 + z2 r2 = 0
p p p
r 2 r 2 r 2
şi punctul M 2 ; 2 ; 2 2 .
a) S¼
a se scrie ecuatiile tangentei, planului normal şi planului osculator la
curba în punctul M ;
b) Sa se determine versorii reperului Frenét asociat curbei în punctul
M;
c) S¼
a se determine curbura şi torsiunea curbei în punctul M .
6. S¼
a se scrie ecuatiile axelor şi feţelor triedrului Frenét pentru curba dat¼
a
prin ecuaţiile parametrice
8
< x = t cos t
y = t sin t ; t 2 R;
: 2
z = t2
în punctul unde intersecteaz¼

a planul xOy.
7. S¼
a se determine curbura şi raza de curbur¼
a pentru curbele plane
a) 1 : y = x3 4x2 x4 în punctul O(0; 0);
2 2 p
y
b) 2 : x
2
3
+ 3
3
1 = 0 în punctul A( 3 4 3 ; 38 );
c) : x = 3t2 , y = 3t t3 în punctul M0 (t = 1);
3
p
d) 4 : = 2 cos 2 în punctul M0 ( = 6 ).
8. Fie curba dat¼
a de ecuaţiile parametrice:
p
x (t) = a cos2 t; y (t) = a 2 sin t cos t; z (t) = a sin2 t; t 2 R:
a) S¼
a se g¼
aseasc¼
a ecuaţiile carteziene implicite ale curbei;
b) S¼
a se determine ecuaţiile tangentei şi planului normal al curbei în
p
punctul M a2 ; a 2 2 ; a2 2 ;
c) S¼
a se determine ecuaţiile binormalei şi planului osculator al curbei în
p
punctul M a2 ; a 2 2 ; a2 .
9. Fie curba dat¼

a de ecuaţia vectorial¼
a:
(t) = 2ti + ln tj + t2 k, t 2 (0; 1):
Se cer:
a) Ar¼
ataţi c¼
a punctele A(2; 0; 1), B(4; ln 2; 4) aparţin curbei şi calculaţi
lungimea arcului de curb¼a dintre A şi B;
b) S¼
a se scrie ecuaţiile axelor şi muchiilor reperului Frenét asociat curbei
în punctul A;
c) S¼
a se determine versorii T , N , B ai reperului Frenét într-un punct
biregulat oarecare al curbei;
d) Calculaţi curbura şi torsiunea curbei în punctul A.
x y2 = 0
10. Se d¼
a curba : . Se cer:
x2 z = 0
a) Calculaţi lungimea arcului de curba dintre punctele O şi M , unde
M (1; 1; 1);
b) S¼
a se scrie ecuaţiile axelor şi muchiilor reperului Frenét asociat curbei
în punctul M ;
c) Calculaţi curbura şi torsiunea curbei în punctul M .
Capitolul 9
Suprafeţe
am un reper cartezian ortonormat R = O; i; j; k în spaţiul E3 .

Fix¼
9.1 Pânze parametrizate. Suprafeţe. Moduri de

reprezentare
Fie D R2 o mulţime deschis¼
a şi r : D ! R3 ,
r(u; v) = (x(u; v); y(u; v); z(u; v)); 8(u; v) 2 D

k
o funcţie de clas¼
a C (k 1) pe D, adic¼ a …ecare dintre funcţiile reale
x y z
(u; v) 2 D ! x(u; v), (u; v) 2 D ! y(u; v), (u; v) 2 D ! z(u; v) au derivate
parţiale de ordinul k pe D şi acestea sunt continue pe D.
a parametrizat¼
De…niţia 9.1.1 Perechea (D; r = r(u; v)) numeşte pânz¼ a, iar
mulţimea de puncte r(D) = fr(u; v)j(u; v) 2 Dg R3 se numeşte suportul
(sau imaginea) pânzei parametrizate.
Spunem c¼ a un punct M0 2 E3 , de coordonate (x0 ; y0 ; z0 ) relativ la reperul

R, se a‡a ¼ pe suportul pânzei parametrizate (D; r = r(u; v)) dac¼ a exist¼
a
(u0 ; v0 ) 2 D aşa încât r(u0 ; v0 ) = (x0 ; y0 ; z0 ).
179
180 CAPITOLUL 9. SUPRAFEŢE
Vom scrie M0 2 r(D) sau M0 = r(u0 ; v0 ).

a r : D ! V 3 , r(u; v) =
Funcţiei r : D ! R3 îi putem asocia funcţia vectorial¼
x(u; v)i + y(u; v)j + z(u; v)k. Atunci, ecuaţiile
8
< x = x(u; v)
y = y(u; v) ; (u; v) 2 D (1)
:
z = z(u; v)
se numesc ecuaţiile scalare parametrice ale pânzei parametrizate, iar

ecuaţia
r = r(u; v) = x(u; v)i + y(u; v)j + z(u; v)k; (u; v) 2 D (2)
se numeşte ecuaţia vectorial¼

a a pânzei. Numerele reale u, v se numesc
parametrii pânzei parametrizate.
@x @y @z
Dac¼a facem urm¼ atoarele notaţii xu = @u , yu = @u , zu = @u , xv = @x@v ,
@y @z @r @r
yv = @v , zv = @v , ru = @u = xu i + yu j + zu k, rv = @v = xv i + yv j + zv k, atunci
pânza parametrizat¼ a (D; r = r(u; v)) se zice pânz¼a regulat¼ a (sau neted¼a sau
nesingular¼a ) dac¼a ru rv 6= 0, 8(u; v) 2 D.
De…niţia 9.1.2 Pânzele parametrizate regulate (D; r = r(u; v)), ( ; r1 =

r1 (p; q)), unde D, R2 sunt mulţimi deschise, se numesc echivalente (şi
cu aceeaşi orientare) dac¼a exist¼a o funcţie h : D ! , bijectiv¼a, de clas¼a
C 1 (şi strict cresc¼atoare) aşa încât r = r1 h. Funcţia h se numeşte schimbare
de parametri.
Evident c¼
a orice dou¼
a pânze echivalente au acelaşi suport r(D) = r1 ( ), dar
nu orice dou¼
a pânze care au acelaşi suport sunt şi echivalente.
De…niţia 9.1.3 O submulţime E3 se numeşte suprafaţ¼ a dac¼a pentru

orice punct P 2 exist¼a o vecin¼atate V E3 şi o pânz¼a parametrizat¼a regulat¼a
(D; r = r(u; v)) astfel ca r(D) = V \ şi r : D ! r(D) este un homeomor…sm
(continu¼a, bijectiv¼a şi cu inversa continu¼a).
O suprafaţ¼a se numeşte simpl¼a dac¼a exist¼a o pânz¼a regulat¼a (D; r =
r(u; v)) astfel ca = r(D). Pânza parametrizat¼a regulat¼a (D; r = r(u; v)) se
numeşte parametrizare local¼ a a suprafeţei (în jurul punctului P ).
9.1. PÂNZE PARAMETRIZATE. SUPRAFEŢE 181
Din de…niţia de mai sus se observ¼ a c¼a o suprafaţ¼

a este o varietate difer-
enţiabil¼
a de dimensiune 2. A se vedea şi faptul c¼ a se poate demonstra c¼ a pentru
orice punct P 2 şi orice mulţime deschis¼ aV E3 , cu P 2 V , orice dou¼a para-
metriz¼ari locale (D; r = r(u; v)), ( ; r1 = r1 (p; q)) cu V \ = r(D) = r1 ( )
sunt pânze parametrizate echivalente.
În concluzie, orice suprafaţ¼a este local suportul unei pânze parametrizate
netede, unic determinat¼a pân¼a la o schimbare de parametri.
Astfel, o suprafaţ¼a se poate de…ni (local) ca o clas¼ a de echivalenţ¼
a de pânze
parametrizate regulate.
Pe lâng¼ a reprezentarea parametric¼ a (local¼
a) a unei suprafeţe ((1) sau (2))
avem şi reprezentarea cartezian¼a explicit¼a şi implicit¼a.
a) Mulţimea = f(x; y; z)jz = z(x; y); (x; y) 2 D R2 g este întotdeauna o
a = r(D), unde r : D ! R3 , r(u; v) = (u; v; z(u; v))
suprafaţ¼a simpl¼a, pentru c¼
este o pânz¼ a parametrizat¼ a regulat¼ a. În acest mod suprafaţa se numeşte
suprafaţ¼a reprezentat¼a explicit, iar ecuaţia
z = z(x; y); (x; y) 2 D R2 (3)

se numeşte ecuaţia cartezian¼ a a suprafeţei
a explicit¼ . Analog, pentru x =
x(y; z) sau y = y(x; z).
x2 y2
Exemplul 9.1.1 Suprafaţa dat¼a explicit :z= a2 + b2 reprezint¼a un paraboloid
x2 y2
eliptic, iar suprafaţa :z= a2 b2 reprezint¼a un paraboloid hiperbolic.
Exemplul 9.1.2 Ecuaţia y = xtgz (sau y xtgz = 0) reprezint¼a o suprafaţ¼a

numit¼a elicoid.
b) Fie mulţimea = (x; y; z) F (x; y; z) = 0; (x; y; z) 2 D R3 , unde F

a C 1 pe D. În general mulţimea
este o funcţie de clas¼ nu este o suprafaţ¼a.
Îns¼
a, dac¼a într-un punct a = (x0 ; y0 ; z0 ) 2 D avem Fx20 + Fy20 + Fz20 6= 0 (unde
am notat Fx0 = @F @x (x0 ; y0 ; z0 ) ş.a.m.d.), atunci conform Teoremei funcţiilor
implicite (pentru situaţia Fz0 6= 0) exist¼ atate V în R3 a lui a =
a o vecin¼
a C 1, z :
(x0 ; y0 ; z0 ) şi o funcţie de clas¼ ! R, R2 vecin¼atate a lui
(x0 ; y0 ), astfel ca F (x; y; z(x; y)) = 0 , 8(x; y) 2 . Deci V \ = r( ), unde
r(u; v) = (u; v; z(u; v)), (u; v) 2 , este o porţiune de suprafaţ¼ a simpl¼a care
trece prin punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ). Ecuaţia acestei porţiuni de suprafaţ¼
a poate …
adus¼ a la forma explicit¼ a z = z(x; y). În acest caz ecuaţia
F (x; y; z) = 0 (4)
se numeşte ecuaţia cartezian¼ a implicit¼ a a porţiunii de suprafaţ¼
aV \ .
Reuniunea porţiunilor simple de suprafaţ¼ a ce se pot obţine în acest mod se
numeşte suprafaţ¼a reprezentat¼a implicit de ecuaţia implicit¼
a (4).
Exemplul 9.1.3 În ecuaţia (4) dac¼a funcţia F este o funcţie algebric¼a de

gradul doi în x, y, z, atunci suprafaţa dat¼a de (4) este o cuadric¼a. De pild¼a, un
2 2 2 2
cilindru eliptic xa2 + yb2 1 = 0 sau o pereche de plane concurente xa2 yb2 = 0.
Exemplul 9.1.4 Ecuaţia x3 + y 3 + z 1 = 0 este ecuaţia cartezian¼a implicit¼a

a unei suprafeţe. Aceasta se poate reprezenta implicit prin z = 1 x3 y 3 sau
se poate reprezenta parametric prin x = u, y = v, z = 1 u3 v 3 .
9.2 Curbe pe o suprafaţ¼ a. Curbe coordonate.

Puncte singulare şi regulate
Fie o suprafaţ¼ a şi P 2 un punct al s¼ au. Admitem c¼ a (D; r = r(u; v)) este o
parametrizare local¼ a regulat¼
a a lui în vecin¼ atatea lui P . O curba în spaţiu
care trece prin P (P 2 ) se numeşte curb¼ a pe suprafaţa dac¼a exist¼
a o
parametrizare local¼ a (I; = (t)) a curbei , în jurul lui P (P 2 (I)) şi exist¼ a
u v
parametriz¼arile t ! u(t), t ! v(t), t 2 I, cu (u(t); v(t)) 2 D, 8t 2 I, aşa încât
(t) = r(u(t); v(t)),8t 2 I.
Mai simplu, o curb¼a pe o suprafaţ¼a este o curb¼a conţinut¼a în acea suprafaţ¼a.
Exemplul 9.2.1 Elicea cilindric¼a reprezentat¼a parametric de drumul neted :

R ! R3 , (t) = (a cos t; a sin t; bt), a > 0, b 2 R, este o curb¼a pe cilindrul
2 2
circular xa2 + ay2 1 = 0.
Exemplul 9.2.2 Evident, un cerc de pe o sfer¼a este o curb¼a pe acea sfer¼a.
Fie suprafaţa : r = r(u; v), (u; v) 2 D şi M0 = r(u0 ; v0 ) 2 . Atunci,

curbele u0 : u = u0 şi v0 : v = v0 de pe suprafaţa se numesc curbe
coordonate pe suprafaţa (sau curbele reţelei lui Gauss).
Prin …ecare punct M0 = r(u0 ; v0 ) 2 ce aparţine unei porţiuni regulate de
suprafaţ¼a trece o curb¼a şi numai una din …ecare familie de curbe coordonate
u = const, v = const, şi anume curbele u0 : u = u0 si v0 : v = v0 . În acest
caz u0 , v0 se numesc coordonatele curbilinii ale punctului M0 şi vom nota
M0 (u0 ; v0 ).
¼ CURBE COORDONATE
9.2. CURBE PE O SUPRAFAŢA. 183
În concluzie, ecuaţia (t) = r(u(t); v(t)), t 2 I, reprezint¼a ecuaţia vectorial¼a

parametric¼a a unei curbe de pe suprafaţa : r = r(u; v), (u; v) 2 D, curb¼a ce
trece prin punctul M0 (u0 ; v0 ) 2 , dac¼a şi numai dac¼a putem alege acele funcţii
u v
t ! u(t), t ! v(t), cu (u(t); v(t)) 2 D, pentru toţi t 2 I şi aşa încât s¼a existe
un t0 2 I cu u(t0 ) = u0 şi v(t0 ) = v0 .
Acum s¼ a remarc¼am c¼ a vectorul tangent la curba coordonat¼ a u0 : u = u 0
not @r
într-un punct curent al ei este rv = @v (a se vedea c¼ a u0 : (t) = r(u0 ; v(t)),
@r 0 @r 0 @r
v(t) = t şi atunci 0 (t) = @u u + @v v = @v ), iar vectorul tangent la curba
not @r
coordonat¼
a v0 : v = v0 este ru = @u .
De…niţia 9.2.1 Fie : r = r(u; v), (u; v) 2 D o suprafaţ¼a reprezentat¼a para-

metric. Un punct M0 (u0 ; v0 ) 2 se numeşte punct regulat al suprafeţei dac¼a
ru rv j(u0 ;v0 ) 6= 0, adic¼a vectorii ruj(u0 ;v0 ) şi rv j(u0 ;v0 ) sunt necoliniari. În caz
contrar punctul M0 (u0 ; v0 ) 2 numeşte punct singular al suprafeţei.
O porţiune simpl¼a de suprafaţ¼a format¼a numai din puncte regulate se nu-
meşte porţiune regulat¼ a a suprafeţei . Dac¼a toat¼a suprafaţa e format¼a din
puncte regulate atunci ea se zice suprafaţ¼ a regulat¼ a (sau neted¼a).
8
< x = u2 + v + 1
Exemplul 9.2.3 Suprafaţa reprezentat¼a parametric : y = u2 v + 1 ,
:
z = uv + 2
(u; v) 2 R2 are reprezentarea parametric¼a vectorial¼a r = (u2 + v + 1)i + (u2
v + 1)j + (uv + 2)k; (u; v) 2 R2 este o suprafaţ¼a cu doar un singur punct
singular (ru rv 6= 0, 8(u; v) 2 R2 nf(0; 0)g). Punctul M0 (u = 1; v = 1) 2
are coodonatele carteziene x = 3, y = 1, z = 3, iar curbele coordonate care
trec prin M0 au ecuaţiile vectoriale u=1 : r = (v + 2)i + (2 v)j + (v + 2)k,
2 2 x+y =4
v=1 : r = (u + 2)i + u j + (u + 2)k sau u=1 : (o dreapta
y+z =4
x y=2
prin M0 situat¼a pe ), v=1 : (intersecţia dintre un plan şi
y = (z 2)2
un cilindru parabolic). Cum ru = 2ui + 2uj + vk si rv = i j + uk rezult¼a c¼a
ru rv = (2u2 + v)i (2u2 v)j 4uk şi ru rvj(u=1;v=1) = 3i j 4k 6= 0,

adic¼a într-adev¼ar M0 (u = 1; v = 1) este un punct regulat.
Exemplul 9.2.4 Sfera de centru O şi raz¼a R are reprezentarea parametric¼a

8
< x = R cos u sin v
y = R sin u sin v , (u; v) 2 [0; 2 ] [0; ] şi reprezentarea implicit¼a x2 + y 2 +
:
z = R cos v
p
z p R2 = 0. Dar exist¼a dou¼a reprezent¼ari explicite z =
2
R2 x2 y 2 şi z =
+ R2 x2 y 2 care reprezint¼a emisfera sudic¼a şi emisfera nordic¼a a sferei.
u = u(t) = t2
Dac¼a consider¼am , t 2 R, atunci curba corespunz¼atoare de
v =8v(t) = t3
< x = x(u(t); v(t)) = R cos t2 sin t3
pe sfer¼a are ecuaţiile : y = y(u(t); v(t)) = R sin t2 sin t3 , t 2 R. Ea trece
:
z = z(u(t); v(t)) = R cos t3
prin punctul M (0; 0; R) de coordonate curbilinii u = 0, v = 0.
Curbele coordonate pe sfer¼a care trec prin punctul curent M0 (u0 ; v0 ) sunt
cercuri8mari de pe sfer¼a. Într-adev¼ar, cum 8u0 : u = u0 , v0 : v = v0 , adic¼a
< x = R cos u0 sin v < x = R sin v0 cos u
u0 : y = R sin u0 sin v , respectiv v0 : y = R sin v0 sin u , este clar c¼a
: :
z = R cos v z = R cos v0
acestea sunt cercuri în spaţiu.
9.3 Plan tangent. Normal¼

a
Fie : r = r(u; v), (u; v) 2 D, o suprafaţ¼
a reprezentat¼
a parametric şi P =
r(u; v) un punct regulat al ei. Tangentele la curbele coordonate de pe suprafaţa
care trec prin punctul P au direcţiile date de vectorii ru şi rv , vectori care
sunt necoliniari (ru rv 6= 0).
De…niţia 9.3.1 Planul determinat de punctul P = r(u; v) şi de vectorii direc-

tori ru , rv se numeşte plan tangent la suprafaţa în punctul P , iar dreapta
care trece prin P şi este perpendicular¼a pe planul tangent la se numeşte nor-
mal¼ a la suprafata în punctul P .
Observaţia 9.3.1 Tangenta în P 2 la orice curb¼a : (t) = r(u(t); v(t))

care trece prin P şi este situat¼a pe suprafaţa : r = r(u; v), este conţinut¼a în
planul tangent la în P , deoarece 0 (t) = u0 (t)ru (u(t); v(t)) + v 0 (t)rv (u(t); v(t))
şi astfel 0 (t), ru (u(t); v(t)) şi rv (u(t); v(t)) sunt coliniari.
Direcţia normalei la în punctul P = r(u; v) este dat¼a de vectorul ru rv ,

care se numeşte vector normal la suprafaţa în punctul P . Când punctul
not
P = r(u; v) parcurge suprafaţa , atunci funcţia (u; v) 2 D ! n(u; v) =
1 3
kr u r v k (r u rv ) 2 V se numeşte câmp normal unitar al suprafeţei . În
…ecare punct al suprafeţei versorul normal n este de aceeaşi parte a suprafeţei
dac¼a baza fru ; rv ; ng este pozitiv orientat¼
a.
¼
9.3. PLAN TANGENT. NORMALA 185
Orient¼am suprafaţa considerând pozitiv¼a faţa dinspre direcţia pozitiv¼a a

normalei, dat¼a de sensul lui n.
Având în vedere cele de mai sus, ecuaţia vectorial¼ a a planului tangent la
în punctul P = r(u; v) este
t : (r r(u; v)) (ru rv ) = 0 (5)

sau, ecuaţia cartezian¼
a a sa este
x x(u; v) y y(u; v) z z(u; v)

t : xu yu zu = 0: (5’)
xv yv zv
D(y;z) yu zu D(z;x) zu xu
Dac¼
a not¼
am A = D(u;v) = , B = D(u;v) = , C =
yv zv zv xv
D(x;y) xu yu
D(u;v) = , atunci (5’) devine
xv yv
t : A(x x(u; v)) + B(y y(u; v)) + C(z z(u; v)) = 0: (5”)
Cum normala la în punctul P = r(u; v) are drept vector director pe
ru rv = Ai + Bj + Ck, rezult¼
a c¼
a ea are ecuaţiile:
x x(u; v) y y(u; v) z z(u; v)

N: = = : (6)
A B C
Dac¼a suprafaţa este dat¼a prin ecuaţia explicit¼

a z = z(x; y), atunci (ţinând
seama c¼ a se poate parametriza prin r = ui + vj + z(u; v)k, unde u = x, v = y)
ecuaţia planului tangent într-un punct regulat M0 (x0 ; y0 ; z 0 = z(x0 ; y0 )) al ei
este:
@z @z
t : (x0 ; y0 )(x x0 ) + (x0 ; y0 )(y y0 ) (z z0 ) = 0; (5”’)
@x @y
iar ecuaţiile normalei la în M0 (x0 ; y0 ; z 0 ) sunt
x x0 y y0 z z0
N: @z
= @z
= : (6’)
@x (x0 ; y0 ) @y (x0 ; y0 )
1
Dac¼ a suprafaţa este dat¼ a prin ecuaţia implicit¼ a F (x; y; z) = 0, atunci un

punct M0 (x0 ; y0 ; z 0 ) 2 se numeşte punct regulat al lui dac¼a vectorul
gradient al funcţiei F în punctul (x0 ; y0 ; z 0 ), rF (x0 ; y0 ; z 0 ) = @F @x (x0 ; y0 ; z 0 )i+
@F @F
@y (x0 ; y 0 ; z 0 )j + @z (x0 ; y 0 ; z 0 )k, este nenul. În caz contrar, punctul M0 se nu-
meşte punct critic (sau singular ) al suprafeţei .
Dac¼ a M0 (x0 ; y0 ; z 0 ) este un punct regulat al suprafeţei : F (x; y; z) = 0,
pentru care presupunem c¼ a @F @z (x0 ; y0 ; z 0 ) 6= 0, atunci din teorema funcţiilor
implicite rezult¼ a c¼
a funcţia z = z(x; y), de…nit¼ a implicit de ecuaţia F (x; y; z) =
0, are într-o vecin¼ atate a lui M0 derivatele parţiale continue de ordinul întâi
@F @F
@z (x0 ;y0 ;z 0 ) @z @y (x0 ;y0 ;z 0 )
@x (x0 ; y0 ) = şi @y (x0 ; y0 ) = . Prin urmare, planul
@x
@F @F
@z (x0 ;y0 ;z 0 ) @z (x0 ;y0 ;z 0 )
tangent la în M0 (x0 ; y0 ; z0 ) are ecuaţia
@F @F @F
t : (x0 ; y0 ; z 0 )(x x0 )+ (x0 ; y0 ; z 0 )(y y0 )+ (x0 ; y0 ; z 0 )(z z0 ) = 0;
@x @y @z
(5iv )
iar ecuaţiile normalei la în M0 (x0 ; y0 ; z 0 ) sunt

x x0 y y0 z z0
N: @F
= @F
= @F
: (6”)
@x (x0 ; y0 ; z 0 ) @y (x0 ; y0 ; z 0 ) @z (x0 ; y0 ; z 0 )
Se observ¼
a c¼a vectorul normal la în punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ) este vectorul
gradient rF (x0 ; y0 ; z 0 ) al lui F în punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ).
Exemplul 9.3.1 S¼a se determine ecuaţia planului tangent şi ecuaţiile normalei
la sfer¼a într-un punct curent al ei.
Rezolvare: 8
< x = R cos u sin v
Sfera de centru O şi raza R are ecuaţiile parametrice y = R sin u sin v ,
:
z = R cos v
(u; v) 2 [0; 2 ] [0; ]. Cum xu = R sin u sin v, yu = R cos u sin v, zu =
0, xv = R cos u cos v, yv = R sin u cos v, zv = R sin v, rezult¼a ru rv =
R2 cos u sin2 vi R2 sin u sin2 vj R2 sin v cos vk, de unde avem ecuaţia planului
normal la sfer¼a într-un punct curent al ei
cos u sin2 v(x R cos u sin v)+sin u sin2 v(y R sin u sin v)+sin v cos v(z R cos v) = 0
şi ecuaţiile normalei la sfer¼a într-un punct curent al ei
x R cos u sin v y R sin u sin v z R cos v

2 = 2 = :
cos u sin v sin u sin v sin v cos v
Se remarc¼a faptul c¼a originea veri…c¼a ecuaţiile normalei, ceea ce înseamn¼a c¼a
oricare ar … u, v, normala trece printr-un punct …x. Este adevarat¼a şi reciproca:
Dac¼a normala într-un punct curent al unei suprafeţe trece printr-un punct …x,
atunci suprafaţa este o sfer¼a cu centrul în acel punct …x.
Exemplul 9.3.2 Scrieţi ecuaţia planului tangent şi ecuaţiile normalei la suprafaţa
dat¼a explicit : z = xy, (x; y) 2 (0; 1) (0; 1), în punctul M0 (x = 1; y = 1).
Rezolvare:
@z @z
Cum @x = y, @y = x rezult¼a c¼a planul tangent la în M0 are ecuaţia
1(x 1) + 1(y 1) (z 1) = 0, adic¼a x + y z 1 = 0. Normala la în M0
are ecuaţiile x 1 1 = y 1 1 = z 11 .
¼ FUNDAMENTALA
9.4. PRIMA FORMA ¼ A UNEI SUPRAFEŢE 187
2 2
Exemplul 9.3.3 Aceeaşi problem¼a pentru suprafaţa dat¼a implicit : x4 + y9 +
z2
36 1 = 0, (x; y; z) 2 R3 , în punctul M0 ( p23 ; p33 ; p63 ).
Rezolvare: 2
2 2
Avem F (x; y; z) = x4 + y9 + z36 1 şi rF = @F @F @F
@x i+ @y j + @z k = 2 i+
x
2y z p2 p3 p6 p1 i+ p 2
9 j + 18 k. Atunci rF ( 3 ; 3 ; 3 ) = 3 3 3
j + p33 k şi astfel planul tangent
la în M0 are ecuaţia
2 2 3 6
x p + y p +3 z p = 0;
3 3 3 3
iar normala la în M0 are ecuaţiile
x p2 y p3 z p6
3 3 3
= 2 = :
1 3
3
9.4 Prima form¼ a fundamental¼

a a unei suprafeţe.
Lungimea unei curbe pe o suprafaţ¼
a. Unghiul
a dou¼a curbe pe o suprafaţ¼
a. Elementul de
arie al unei suprafeţe
Fie : r = r(u; v), (u; v) 2 D o suprafaţ¼

a regulat¼
a, reprezentat¼
a parametric
şi : (t) = r(u(t); v(t)), t 2 I o curb¼ a situat¼
a pe suprafaţa . Dac¼ a s este
abscisa curbilinie pe curba , atunci ds2 = d 2 = dr2 = dr dr = (ru du + rv dv)
(ru du + rv dv), adic¼
a
2 2
ds2 = kru k du2 + 2 (ru rv ) dudv + krv k dv 2 : (7)
De…niţia 9.4.1 Egalitatea (7) ne arat¼a c¼a ds2 este o form¼a p¼atratic¼a difer-
enţial¼a în du, dv, numit¼a prima form¼
a fundamental¼ a (a lui Gauss) a suprafeţei
sau metrica suprafeţei .
2
Dac¼ am E = kru k = x2u + yu2 + zu2 , F = ru rv = xu xv + yu yv + zu zv ,
a not¼
2
G = krv k = x2v + yv2 + zv2 , atunci (7) devine
ds2 = Edu2 + 2F dudv + Gdv 2 : (7’)

E, F , G se numesc coe…cienţii primei forme fundamentale a suprafeţei .
Observaţia 9.4.1 Prima form¼a fundamental¼a a unei suprafeţe este o form¼ a

p¼ atratic¼
a pozitiv de…nit¼ a în toate punctele regulate ale suprafeţei, deoarece
2 2
E = kru k > 0 (dac¼a kru k = 0 avem ru = 0 şi atunci ru rv = 0, contradicţie)
not E F 2 2
şi = = EG F 2 = kru k krv k (ru rv )2 =
F G
2 2 2
= kru k krv k sin2 (r\
u ; r v ) = kr u rv k > 0.
Deoarece produsul scalar este invariant la schimb¼ari de baze ortonormate şi

ds2 = dr dr, rezult¼
a c¼
a prima form¼a fundamental¼ a este invariant¼
a la schimb¼
ari
de repere ortonormate.
Exemplul 9.4.1 Prima form¼a fundamental¼a a sferei cu centrul în origine şi

de raz¼a R, de ecuaţie vectorial¼a
r = R cos u sin vi + R sin u sin vj + R cos vk; u 2 [0; 2 ]; v 2 [0; ];
este ds2 = R2 sin2 vdu2 +R2 dv 2 , pentru c¼a ru = R sin u sin vi+R cos u sin vj,
2
rv = R cos u cos vi + R sin u cos vj R sin vk şi atunci E = kru k = R2 sin2 v,
2
F = ru r = 0, G = krv k = R2 .
În cazul unei suprafeţe reprezentate explicit, : z = z(x; y), (x; y) 2 D

R2 , ţinând cont c¼
a putem parametriza suprafaţa prin x = u, y = v, z = z(u; v),
@z
avem E = 1 + p2 , F = pq, G = 1 + q 2 , dac¼
a folosim notaţiile lui Monge p = @x ,
@z
q = @y . Prin urmare prima form¼a fundamental¼ a a lui este
ds2 = (1 + p2 )dx2 + 2pqdxdy + (1 + q 2 )dy 2 : (7”)
Exemplul 9.4.2 Prima form¼a fundamental¼a a suprafeţei : z = xy, (x; y) 2

(0; 1) (0; 1), este ds2 = (1 + y 2 )dx2 + 2xydxdy + (1 + x2 )dy 2 .
Revenind la curba : (t) = r(u(t); v(t)), t 2 I, situat¼

a pe suprafaţa reg-
ulat¼
a : r = r(u; v), (u; v) 2 D, avem c¼
a lungimea arcului de curb¼a dintre
Rt2 0
punctele M1 = (t1 ) şi M2 = (t2 ) de pe este LM \1 M2
= k (t)k dt, unde
t1
0
t1 < t2 . Dar (t) = u0 (t)ru (u(t); v(t)) + v 0 (t)rv (u(t); v(t)) şi atunci avem
q p
k 0 (t)k = 0
(t) 0 (t) = E(t)(u0 (t))2 + 2F (t)u0 (t)v 0 (t) + G(t)(v 0 (t))2 ;
2
unde E(t) = E(u(t); v(t)) = kru (u(t); v(t))k , F (t) = F (u(t); v(t)) =
2
ru (u(t); v(t)) rv (u(t); v(t)), G(t) = G(u(t); v(t)) = krv (u(t); v(t))k .
Prin urmare lungimea arcului de curb¼ aM\ 1 M2 pe curba este
Zt2 p
LM
\ 1 M2
= E(t)(u0 (t))2 + 2F (t)u0 (t)v 0 (t) + G(t)(v 0 (t))2 dt (8)
t1
Rt
Dac¼
a …x¼
am t1 2 I şi lu¼
am t arbitrar în I, egalitatea s = k 0 ( )k d , unde
t1
s este abscisa curbilinie pe (adic¼ a s este parametru natural) ne d¼ a elementul
2
de arc ds pe curba , ds = k 0 (t)k dt sau ds2 = k 0 (t)k dt2 . Atunci, avem
¼ FUNDAMENTALA
9.4. PRIMA FORMA ¼ A UNEI SUPRAFEŢE 189
ds2 = E(t)(u0 (t))2 dt2 + 2F (t)u0 (t)v 0 (t)dt2 + G(t)(v 0 (t))2 dt2 sau
ds2 = Edu2 + 2F dudv + Gdv 2 . Evident c¼ a
Zt2 Zt2 p
LM
\ 1 M2
= ds = E(u0 )2 + 2F u0 v 0 + G(v 0 )2 dt: (8’)
t1 t1
Exemplul 9.4.3 Fie suprafaţa : r = (u + v)i + (u2 v)j + (u + v 2 )k, (u; v) 2

R2 . S¼a se determine perimetrul triunghiului curbiliniu M1 M2 M3 determinat de
curbele 1 : u = 1, 2 : v = 1, 3 : u + v = 1 pe suprafaţa .
Rezolvare:
Avem ru = i + 2uj + k, rv = i j + 2vk, de unde rezult¼a c¼a E = ru ru =
2 + 4u2 , F = 1 2u + 2v, G = 2 + 4v 2 . Atunci prima form¼a fundamental¼a a
lui este
ds2 = (2 + 4u2 )du2 + 2(1 2u 2v)dudv + (2 + 4v 2 )dv 2 :
Deoarece 1 \ 2 = fM1 g, 1 \ 3 = fM2 g, 2 \ 3 = fM3 g, rezult¼a

M1 (1; 1), M2 (1; 0) şi M3 (2; 1), iar M \ 1 M2
\
1 , M2 M3
\
3 , M1 M3 2.
Atunci
R0 p R0 p R0 p
LM = E(u 0 )2 + 2F u0 v 0 + G(v 0 )2 dt = Gdt = 2 + 4t2 dt =
\ 1 M2
1 1 1
R0 q p p p
=2 t2 + 1 3 1 1 \
2 dt = 2 + ln
2 3 2 , pentru c¼a de-a lungul lui M 1 M2
1
avem u = 1, v = t 2 [ 1; 0], u0 = 0, v 0 = 1.
R2 p R2 p p p p
LM\ 2 M3
= 2(1 + 4t2 )dt = p12 2 (2t)2 + 1dt = 2[4 17 2 5 + ln(4 +
p p1 1
17) ln( 5 2)], pentru c¼a de-a lungul lui M \2 M3 avem u+ v = 1, adic¼ a
u = t, v = 1 t, t 2 [1; 2], u0 = 1, v 0 = 1.
R2 p R2 p p p p p
LM\ 1 M3
= Edt = 2 + 4t2 dt = 5 2 3 + 12 ln p5+2 p2 , pentru c¼
3+2 2
a de-a
1 1
lungul lui M\1 M3 avem u = t 2 [1; 2], v = 1, u0 = 1, v 0 = 0.
În …nal, perimetrul triunghiului curbiliniu M1 M2 M3 este egal cu LM
\ 1 M2
+
LM\2 M3
+ L \
M1 M3
.
Fie acum dou¼ a curbe 1 : 1 (t) = r(u1 (t); v1 (t)), t 2 I1 si 1 : 2 ( ) =

r(u2 ( ); v2 ( )), 2 I2 situate pe suprafaţa regulat¼
a : r = r(u; v), (u; v) 2 D
şi având punctul comun M = 1 (t) = 2 ( ).
De…niţia 9.4.2 Se numeşte unghi al curbelor 1 şi 2 în punctul M unghiul

format de tangentele la cele dou¼a curbe în M .
Întrucât vectorii directori ai tangentelor la curbele 1 , 2 în punctul M sunt

0
= u01 (t)ru + v10 (t)rv şi 02 ( ) = u02 ( )ru + v20 ( )rv , rezult¼
1 (t) a
0 0
1 (t) 2( ) d 1 2 dr r
cos = 0 0 = = ;
k 1 (t)k k 2( )k kd 1 k k 2k kdrk k rk
unde prin r am notat diferenţiala în raport cu . Ţinând cont c¼ a dr =

ru du + rv dv şi r = ru u + rv v, obţinem expresia analitic¼
a a cosinusului unghi-
ului f¼ acut de cele dou¼a curbe în punctul comun M :
Edu u + F (du v + udv) + Gdv v

cos = p p (9)
Edu2 + 2F dudv + Gdv 2 E u2 + 2F u v + G v 2
Dou¼ a curbe 1 şi 2 de pe suprafaţa sunt ortogonale dac¼

a şi numai dac¼
a
= 2 , adic¼
a
Edu u + F (du v + udv) + Gdv v = 0: (9’)
În cazul curbelor coordonate u0 : u = u0 şi v0 : v = v0 care trec prin

punctul M (u0 ; v0 ) avem dr = rv dv (du = 0) şi r = ru u ( v = 0). Atunci
unghiul format de curbele coordonate este dat prin
F
cos = p : (9”)
EG
Deci, curbele coordonate sunt ortogonale dac¼a şi numai dac¼a F = 0 (vezi
sfera).
Observaţia 9.4.2 Lungimea unei curbe pe o suprafaţ¼a şi unghiul a dou¼a curbe
pe o suprafaţ¼a sunt exemple de m¼arimi exprimabile prin coe…cienţii primei forme
fundamentale ds2 . Acestea se numesc m¼arimi "intrinseci"
p pale suprafeţei. De
asemenea m¼arimea vectorului normal kru rv k = = EG F 2 este o
m¼arime "intrinsec¼a" a suprafeţei.
Exemplul 9.4.4 Fie suprafaţa : r = (u + v)i + (u2 v)j + (u + v 2 )k, (u; v) 2

R2 . S¼a se determine unghiul f¼acut de curbele coordonate u = 1 şi v = 1, în
punctul M (1; 1).
Rezolvare:
Avem ru = i + 2uj + k, rv = i j + 2vk, de unde E = ru ru = 2 + 4u2 ,
F = 1 2u + 2v, G = 2 + 4v 2 . Atunci în punctul M (1; 1), avem E = 6,
F = 3, G = 6. Având în vedere c¼a de-a lungul curbei u = 1 avem du = 0,
iar de-a lungul curbei v = 1 avem v = 0, rezult¼a cos = pFEG = 21 , adic¼a
= 23 .
Fie suprafaţa : r = r(u; v), (u; v) 2 D.
De…niţia 9.4.3 Se numeşte elementul de arie al suprafeţei într-un punct

regulat al ei M (u; v), aria paralelogramului format pe vectorii ru du şi rv dv,
consideraţi cu punctul de aplicaţie în M .
¼ FUNDAMENTALA
9.5. A DOUA FORMA ¼ A UNEI SUPRAFEŢE 191
Dac¼
a not¼
am elementul de arie prin d avem c¼
a
p
d = kru du rv dvk = kru rv k dudv = EG F 2 dudv (10)
În cazul p
unei suprafeţe reprezentat¼
a explicit : z = z(x; y), (x; y) 2 D R2
2 2 @z @z
avem d = 1 + p + q dxdy, unde p = @x , q = @y .
Exemplul 9.4.5 Pentru sfera : r = R cos u sin vi + R sin u sin vj + R cos vk,
u 2 [0; 2 ], v 2 [0; ], avem E = R2 sin2 v, F = 0 şi G = R2 , de unde EG F 2 =
R4 sin2 v. Atunci elementul de arie al sferei este d = R2 sin vdudv.
În cadrul cursului de analiz¼ a matematic¼ a, în capitolele

RRde calcul integral,
RR
se va obţine aria unei porţiuni de suprafaţ¼
a prin A = d , unde este
numit¼
a integrala pe suprafaţ¼a.
9.5 A doua form¼a fundamental¼a a unei suprafeţe.

Curbura unei curbe pe o suprafaţ¼ a. Cur-
bura normal¼ a. Curburi principale. Linii
geodezice pe o suprafaţ¼
a
Fie : r = r(u; v), (u; v) 2 D, o suprafaţ¼a, P (u; v) 2 un punct regulat al
ei, iar : (s) = r(u(s); v(s)), s abscisa curbilinie (s parametru natural), o
curb¼a pe care trece prin P . Admitem c¼ a P este un punct biregulat pentru
curba . Ataş¼ am triedrul lui Frenét în punctul P al curbei format din versorii
tangent¼ a T , normal¼ a principal¼
a N şi binormal¼a B. Dac¼ a (s) = r(u(s); v(s))
este vectorul de poziţie al punctului P , atunci T = dr ds . Astfel, prima formul¼
aa
2
lui Frenét devine dds2r = R1 N , unde R este raza de curbur¼ a a curbei .
Fie n = kru 1 rv k (ru rv ) versorul normalei la suprafaţa . Atunci, avem
d2 r d2 r
ds2 n = R1 N n sau 1
R N knk cos = n ds2 , unde este unghiul dintre n şi
N . Prin urmare
cos 1 d2 r n
= N n= : (11)
R R ds2
De…niţia 9.5.1 Vectorul R1 N se numeşte vectorul de curbur¼ a al curbei ,

iar proiecţiile lui pe normala lui şi pe planul tangent la în punctul P se
numesc curbura normal¼ a, notate R1n şi
a şi, respectiv, curbura tangenţial¼
1
Rg .
Egalitatea (11) ne d¼
a tocmai curbura normal¼
a
1 1 cos d2 r
= N n= =n : (12)
Rn R R ds2
Cum unghiul f¼
acut de N cu planul tangent este 2 rezult¼
a curbura
tangenţial¼
a
1 sin
= : (13)
Rg R
Mai departe, cum dr = ru du + rv dv, rezult¼
a c¼
a
d2 r = ruu du2 + 2ruv dudv + rvv dv 2 + ru d2 u + rv d2 v;

2 2 2
@ r @ r @ r
unde ruu = @u 2 , r uv = @u@v , r vv = @v 2 .
Dac¼
a ţinem cont c¼a n ru = 0 şi n rv = 0, atunci avem
n d2 r = (n ruu ) du2 + 2 (n ruv ) dudv + (n rvv ) dv 2 : (14)

Notând
8
1
>
< L = n ruu = kru rv k [ru ; rv ; ruu ]
M = n ruv = kru 1 rv k [ru ; rv ; ruv ] ; (15)
>
: N = n rvv = 1
kr u r v k [r u ; r v ; r vv ]
obţinem
n d2 r = Ldu2 + 2M dudv + N dv 2 : (14’)
De…niţia 9.5.2 Forma p¼atratic¼a diferenţial¼a

not
Ldu2 + 2M dudv + N dv 2 = d'2 (14”)
se numeşte a doua form¼a p¼

atratic¼ a diferenţial¼
a a suprafeţei , iar L,
M , N din (15) se numesc coe…cienţii acestei forme.
Exemplul 9.5.1 Fie sfera cu centrul în origine şi de raz¼a R, de ecuaţie vecto-
rial¼a
r = R cos u sin vi + R sin u sin vj + R cos vk; u 2 [0; 2 ]; v 2 [0; ];
Avem ru = R sin u sin vi+R cos u sin vj, rv = R cos u cos vi+R sin u cos vj
R sin vk, ruu = R cos u sin vi R sin u sin vj, ruv = R sin u cos vi+R cos u cos vj,
2
rvv = R cos u sin vi R sin u sin vj R cos vk, E = kru k = R2 sin2 v, F =
2
ru r = 0, G = krv k = R , ru rv = R cos u sin vi R2 sin u sin2 vj
2 2 2
R2 sin v cos vk, kru rv k = R2 sin v, L = kru 1 rv k [ru ; rv ; ruu ] = R sin2 v, M =

1 1
kr u r v k [r u ; r v ; r uv ] = 0, N = kr u r v k [r u ; r v ; r vv ] = R.
Atunci prima form¼a fundamental¼a a sferei este ds2 = R2 sin2 vdu2 + R2 dv 2 ,
iar a doua form¼a fundamental¼a este d'2 = Ldu2 +2M dudv+N dv 2 = R sin2 vdu2 +
Rdv 2 .
¼ FUNDAMENTALA
2 2 2
a R1n = ddsr2n = Ldu
Conform cu relaţiile (11), (12) şi (14’) avem c¼ +2M dudv+N dv
Edu2 +2F dudv+Gdv 2 ,
1
de unde rezult¼
a faptul c¼a, curbura normal¼ a a curbei , Rn , este dat¼
a de formula:
1 Ldu2 + 2M dudv + N dv 2 d'2

= = : (16)
Rn Edu2 + 2F dudv + Gdv 2 ds2
Exemplul 9.5.2 Pentru sfera cu centrul în origine şi de raz¼a R, curbura nor-
mala este R1n = R1 , peste tot.
Observaţia 9.5.1 Evident c¼a membrul drept el egalit¼aţii (16) depinde doar
de punctul P 2 (coe…cienţii E, F , G, L, M , N sunt calculaţi în
punctul P ) şi de tangenta în P la curba (prin intermediul lui du, dv).
Prin urmare, dac¼a consider¼am pe suprafaţa o alt¼a curb¼a 0 care s¼a trec¼a prin
cos 0
P şi s¼a aib¼a aceeaşi tangent¼a în P ca şi curba , atunci cosR = R0 în P , unde
1 0 0
R0 este curbura lui şi este unghiul dintre normala la în P şi normala
principal¼a la 0 în P .
Deci curbura normal¼a în P 2 , corespunz¼atoare curbei , depinde de
punctul P şi de direcţia tangentei la în P .
Dac¼a admitem c¼a ecuaţia curbei de pe suprafaţa este v = v(u), u 2 I şi

dv
consider¼
am = du , atunci formula curburii normale R1n devine
2
1 L + 2M + N
= 2 : (16’)
Rn E + 2F + G
Acum, ne propunem s¼ a determin¼am acele curbe de pe suprafaţa pentru
care curbura normal¼ a R1n s¼
a aib¼
a valori extreme. Prin anularea derivatei funcţiei
1
Rn : ! R1n ( ) obţinem
2 2
(M + N )(E + 2F + G ) (F + G )(L + 2M + N ) = 0;
2
L+2M +N
sau E+2F +G 2=M +N L+M
F +G = E+F sau (M + N )(E + F ) (L + M )(F +
E+F L+M
G ) = 0, adic¼
a = 0, ceea ce înseamn¼
a
F +G M +N
2
1
E F G = 0: (17)
L M N
Întrucât (17) reprezint¼ a o ecuaţie de gradul doi în ale c¼arei r¼

ad¼
acini 1 , 2
a derivata lui R1n , rezult¼
anuleaz¼ a c¼a valorile extreme ale curburii principale R1n
1 not 1 not
sunt Rn ( 1 ) = k1 şi Rn ( 2 ) = k2 .
De…niţia 9.5.3 Numerele reale k1 , k2 se numesc curburile principale ale

suprafeţei .
Având în vedere cele de mai sus, se observ¼

a c¼
a
M +N 1 M +N 2
k1 = si k2 = : (18)
F +G 1 F +G 2
dv dv
Din du = 1 = f1 (u; v) şi du = 2 = f2 (u; v), prin integrare, se obţin
ecuaţiile
'1 (u; v; c1 ) = 0 si '2 (u; v; c2 ) = 0 (19)
(unde c1 , c2 2 R, constante), care reprezint¼ a ecuaţiile a dou¼a familii de

curbe pe numite linii de curbur¼ a ale suprafeţei .
Prin urmare, liniile de curbur¼ a la suprafaţa sunt curbe situate pe pentru
care pantele tangentelor sunt egale cu 1 , respectiv 2 , pentru care curbura nor-
mal¼ a ia valori extreme. Direcţiile de pante 1 şi 2 (adic¼a direcţiile tangentelor
la liniile de curbur¼a) se numesc direcţii principale ale suprafeţei .
M +N not
Deoarece pantele direcţiilor principale veri…c¼
a ecuaţia F +G = L+M
E+F = k,
M kF
obţinem (prin eliminarea lui între aceste ecuaţii) = kG N , de unde avem
L+M M
kG
kF
N (LG M F )k+M 2 N L
E+F M kF = k, adic¼
a (EG F 2 )k+M F N E = k.
kG N
Prin urmare, curburile principale veri…c¼
a ecuaţia de gradul doi în k:
(EG F 2 )k 2 (LG 2M F + N E)k + LN M 2 = 0: (20)
Ecuaţia (20) se poate scrie şi sub forma
Ek L Fk M
= 0: (20’)
Fk M Gk N
S¼
a remarc¼am c¼
a ecuaţia (20) ne permite determinarea curburilor principale
k1 , k2 f¼
ar¼
a a determina în prealabil direcţiile principale 1 , 2 , ca în formula
(18). De asemenea, din ecuaţia (20), folosind relaţiile lui Viète, avem
(
k1 + k2 = LG EG2M F +N E
F2
LN M 2 : (21)
k1 k2 = EG F 2
De…niţia 9.5.4 Produsul şi semisuma curburilor principale k1 , k2 se numesc

curbura total¼ a (sau curbura Gauss), notat¼a K, respectiv curbura medie,
notat¼a H, pentru suprafaţa .
Din (21) rezult¼

a formulele pentru curbura total¼
a şi curbura medie:
( 2
K = k1 k2 = LN M
EG F 2
k1 +k2 LG 2M F +N E : (21’)
H = 2 = 2(EG F 2 )
¼ FUNDAMENTALA
Observaţia 9.5.2 Având în vedere (17), rezult¼a c¼a ecuaţia diferenţiala a lini-
ilor de curbur¼a este
du2 dudv dv 2
E F G = 0: (22)
L M N
Exemplul 9.5.3 S¼a se determine curbura normal¼a, curburile principale, di-

recţiile principale, liniile de curbur¼a, curbura total¼a şi curbura medie pentru
suprafaţa
: r = u cos vi + u sin vj + avk ; (u; v) 2 R R;
unde a 2 R, suprafaţ¼a numit¼a elicoidul drept.
Rezolvare:
Avem ru = cos vi + sin vj , rv = u sin vi + u cos vj + ak, ruu = 0, ruv =
sin vi+cos vj, rvv = u cos vi u sin vj. Atunci E = ru ru = 1, F = p ru rv =
0, G = rv rv = u2 +a2 , ru rv = a sin vi a cos vj +uk, kru rv k = u2 + a2 ,
a
L = 0, M = pu2 +a 2
, N = 0 şi astfel curbura normal¼a este dat¼a de (16),
2a
1 p
u2 +a2
dudv 2a du
dv
= = p :
Rn 1du + (u + a2 )dv 2
2 2 du 2
u2 + a2 dv + (u2 + a2 )
Curburile principale sunt date de ecuaţia (20), care devine (u2 + a2 )k 2

a2 a a
= 0. Atunci k1 = u2 +a
u2 +a2 2 , k2 = u2 +a2 sunt curburile principale.
Ecuaţia diferenţial¼a a liniilor de curbur¼a (17) se scrie
du2 dudv dv 2
1 0 u + a2
2
= 0 , (u2 + a2 )du2 dv 2 = 0;
a
0 p
u2 +a2
0
dv
p
de unde avem mai întâi direcţiile principale 1 = du = u2 + a2 şi 2 =
dv
p dv
p dv
p
2 2 u + a şi du = u2 + a2 obţinem
2 2
du = u + a . Integrând ecuaţiile du =
p p
liniile de curbur¼a date prin ecuaţiile 2 u u2 + a2 + 12 a2 ln(u+ u2 + a2 )+v+c1 =
1
p p
0 şi 21 u u2 + a2 + 12 a2 ln(u + u2 + a2 ) v + c2 = 0, unde c1 , c2 sunt constante
reale.
a2
Curbura total¼a este K = k1 k2 = (u2 +a 2 )2 , iar curbura medie este H =
k1 +k2
2 = 0.
De…niţia 9.5.5 Curbele de pe suprafaţa în lungul c¼arora curbura normal¼a

1
Rn se anuleaz¼a se numesc linii asimptotice ale suprafeţei , iar direcţiile
tangentelor la aceste curbe se numesc direcţii asimptotice:
Având în vedere expresia curburii normale (16) şi de…niţia liniei asimptotice,
avem ecuaţia diferenţial¼
a a liniilor asimptotice:
Ldu2 + 2M dudv + N dv 2 = 0: (23)

dv
Fie v = v(u) ecuaţia liniei asimptotice şi …e = du . Atunci, (23) devine
2
L + 2M + N = 0: (23’)
R¼ ad¼acinile 1 , 2 ale ecuaţiei (23’) sunt pantele direcţiilor asimptotice, iar
dv dv
din ecuaţiile du = 1 = g1 (u; v) şi du = 2 = g2 (u; v), prin integrare, se obţin
ecuaţiile
1 (u; v; c1 ) = 0 si 2 (u; v; c2 ) =0 (24)
(unde c1 , c2 2 R, constante), care reprezint¼ a ecuaţiile liniilor asimptotice

ale suprafeţei .
Din ecuaţia de gradul doi în , (23’), rezult¼ a c¼
a în …ecare punct P al
suprafeţei exist¼
a dou¼a direcţii asimptotice care pot … (dup¼ a valoarea dis-
criminantului):
a M 2 LN jP > 0, caz în care punctul P se numeşte
i) reale şi distincte, dac¼
punct hiperbolic.
ii) reale şi egale, dac¼a M 2 LN jP = 0, caz în care punctul P se numeşte
punct parabolic.
iii) imaginare, dac¼ a M 2 LN jP < 0, caz în care punctul P se numeşte
punct eliptic.
Prin urmare, prin …ecare punct hiperbolic al suprafeţei trec dou¼
a linii
asimptotice, prin …ecare punct parabolic trece o singur¼ a linie asimptotic¼ a, iar
printr-un punct eliptic nu trec linii asimptotice (spunem c¼ a avem dou¼ a linii
asimptotice imaginare).
Exemplul 9.5.4 S¼a se determine liniile de curbur¼a şi liniile asimptotice ale
suprafeţei
1
: r = u cos vi + u sin vj + k; (u; v) 2 (0; 1) R:
u
Rezolvare:
1
Avem ru = cos vi + sin vj u2 k , r v = u sin vi + u cos vj, ruu = u23 k,
ruv = sin vi + cos vj, rvv = u cos vi u sin vj. Atunci E = ru ru = 1 + u14 ,
F = ru rv = 0, G = rv rv = u2 , ru rv = u1 cos vi + u1 sin vj + uk, kru rv k =
q
1 2 p2
u2 + u , L = u u4 +1 , M = 0, N = 1.
Directiile principale sunt date de ecuatia (17)
2
1
u4 +1 dv
u4 0 u2 = 0, unde = .
p2
du
u u4 +1
0 1
4
u +1 p 2u
Prin urmare u4 + u4 +1 = 0 ceea ce implic¼a = 0, adic¼a liniile de
curbur¼a au ecuaţia de forma v = cu, c 2 R, constant¼a.
¼ FUNDAMENTALA
2
Ecuaţia liniilor asimptotice (23’) se scrie upu24 +1 = 0, unde = du dv
.
q
2
Deci 1;2 = p
u u4 +1
, de unde avem c¼a liniile asimptotice ale suprafeţei sunt
q q
dv p2 dv
date de ecuaţiile diferenţiale: du = u u4 +1
şi du = upu24 +1 .
De…niţia 9.5.6 O curb¼a situat¼a pe suprafaţa se numeşte linie geodezic¼ a

a suprafeţei dac¼a planul osculator al curbei în …ecare punct al ei conţine normala
la suprafaţ¼a.
Pe o curba , dac¼
a alegem ca parametru una dintre coordonatele cur-
bilinii ale suprafeţei , de exemplu pe u, atunci ecuaţia vectorial¼ a a curbei
este r(u) = r(u; v(u)). Întrucât planul osculator al curbei într-un punct ar-
bitrar al ei este determinat de vectorii r0 , r00 , rezult¼ a c¼
a curba este o linie
geodezic¼ a dac¼
a şi numai dac¼a vectorii r0 , r00 , n sunt coplanari (n este versorul
normalei la ). Astfel, ecuaţia diferenţial¼ a a liniilor geodezice este:
[r0 ; r00 ; n] = 0: (25)
Exemplul 9.5.5 S¼a se determine liniile geodezice ale planului E3 .

Rezolvare:
Se consider¼a un reper cartezian ortonormat Oxyz astfel încât = xOy .
Atunci planul are reprezentarea parametric¼a : r = u{ + vj , (u; v) 2 R R .
Curba este linie geodezic¼a a lui dac¼a şi numai dac¼a planul osculator al
lui conţine normala la , în …ecare punct al lui , adic¼a [r0 ; r00 ; n] = 0 . Se
0
dr
consider¼a curba : v = v(u) , situat¼a pe . Atunci r = u{ + v(u)j , r = du =
0 00 00
ru rv
{ + v j , r = v j, n = kru rv k = k .
0
1 v 0
00 00
Deci [r0 ; r00 ; n] = 0 v 0 = 0 , v = 0 , v(u) = c1 u+c2 (c1 ; c2 constante
0 0 1
reale).
Prin urmare, liniile geodezice ale planului au ecuaţia vectorial¼a paramet-
ric¼a
r = ui + (c1 u + c2 )j = c2 j + u(i + c1 j) , u 2 R , care reprezint¼a ecuaţia vectorial¼a
parametric¼a a unei drepte. Deci liniile geodezice ale planului sunt dreptele
sale.
Exemplul 9.5.6 Fie suprafaţa care are reprezentarea parametric¼a r = ui +

uvj + (v + ln u)k , (u; v) 2 (0; 1) R.
Se cer:
a) S¼a se determine forma I-a fundamental¼a şi forma a II-a fundamental¼a pentru
suprafaţa ;
b) S¼a se precizeze natura punctelor suprafeţei ;
c) S¼a determine liniile asimptotice ale suprafeţei ;
d) S¼a se calculeze curbura normal¼a a suprafeţei în punctul P (u = 1; v =
1) 2 , corespunz¼atoare curbei : u v 2 = 0 , situat¼a pe ;
e) S¼a se calculeze curburile principale, curbura total¼a şi curbura medie în punctul
P (u = 1; v = 1) ;
f ) S¼a se determine liniile de curbur¼a ale suprafeţei .
Rezolvare:
a) Se observ¼a c¼a suprafaţa este regulat¼a de ordin k 2 şi toate punctele
sunt ordinare, pentru c¼a având ru = i + vj + u1 k , rv = uj + k rezult¼a ru rv =
(v 1)i j + uk6=0 .
Prima form¼a fundamental¼a este ds2 = Edu2 + 2F dudv + Gdv 2 =
= (1+v 2 + u12 )du2 +2(uv + u1 )dudv +(u2 +1)dv 2 , pentru c¼a E = ru2 = 1+v 2 + u12 ,
F = ru rv = uv + u1 , G = rv2 = u2 + 1 .
A doua form¼a fundamental¼a este d'2 = Ldu2 + 2M dudv + N dv 2 ,
unde L = p1 (ru ; rv ; ruu ) , M = p1 (ru ; rv ; ruv ), N = p1 (ru ; rv ; rvv ).
2 2
@ r 1 @ r
Cum = kru r v k2 = u 2 + v 2 2v + 2 , ruu = @u 2 = u2 k , ruv = @u@v =
1
1 v u
@2r
j , rvv = @u@v = 0 şi (ru ; rv ; ruu ) = 0 u 1 = u1 , (ru ; rv ; ruv ) =
1
0 0 u2
1
1 v u 1 v u1
0 u 1 = 1 , (ru ; rv ; rvv ) = 0 u 1 = 0 , rezult¼a c¼a L = up1 ,
0 1 0 0 0 0
M = p1 , N = 0 .
Deci d'2 = up1 du2 p2 dudv.
b) Deoarece M 2 LN = 1 + u1 0 = 1 > 0 în orice punct P 2 , rezult¼a c¼a
toate punctele suprafeţei sunt hiperbolice, adic¼a prin orice punct P 2 trec
dou¼a linii asimptotice reale.
c) Ecuaţia diferenţial¼a a liniilor asimptotice este
Ldu2 + 2M dudv + N dv 2 = 0 ;
adic¼a up1 du2 p2 dudv = 0 .
Prin urmare, avem du = 0 sau u1 du + 2dv = 0 . De aici rezult¼a ecuaţiile celor
dou¼a familii de linii asimptotice: u = c1 , respectiv ln u + 2v = c2 (c1 ; c2 con-
stante reale).
Prin orice punct P (u0 ; v0 ) 2 trece o linie asimptotic¼a u = u0 (c1 = u0 ) şi
o linie asimptotic¼a ln u + 2v = c2 (unde constanta real¼a c2 se determin¼a din
condiţia ln u0 + 2v0 = c2 , adic¼a c2 = ln(u0 e2v0 )).
d) Curbura normal¼a R1n a lui , în punctul P (u = 1; v = 1) 2 , corespun-
z¼atoare curbei : u v 2 = 0 ( ) este
ds2 Ldu2 + 2M dudv + N dv 2
Kn = =
d'2 Edu2 + 2F dudv + Gdv 2
În punctul P (u = 1; v = 1) avem E = 3, F = 0, G = 2, = 6, L = p16 ,
M = p16 , N = 0 . De-a lungul curbei : u v 2 = 0 avem, prin diferenţiere,
du = 2vdv şi în punctul P (u = 1; v = 1) avem du = 2dv . Atunci
p1 du2 p2 dudv p4 dv 2 + p4 dv 2
1 6 6 6 6
= = =0
Rn 3du2 + 2dv 2 12dv 2 + 2dv 2
e) Ecuaţia, cu necunoscuta K, care d¼a curburile principale în P (u = 1; v = 1)

este
EK L F K M 3K + p16 p16
=0, p1
=0,
F K M GK N 6
2K
6K 2 + p2 K 1
= 0 , de unde rezult¼a curburile principale ale lui în P : k1 =
6
p p 6 p p
6+ 42
36 = + 6+
, k2 36
42
. Curbura total¼a a lui în P este K = k1 k2 = 1
36 .
Curbura medie a lui în P este H = k1 +k 2
2
= 6p 1
6
.
f ) Ecuaţia diferenţial¼a a liniilor de curbur¼a ale lui este
dv 2 dudv du2
E F G =0,
L M N
dv 2 dudv du2
1
1 + v2 + u2 uv + u1 1 + u2 =0,
1 1
u 0
1+u2
, u dudv + (v 2 v + 1)du2 (1 + u2 )dv 2 = 0 .

1. S¼
a se scrie ecuaţia planului tangent şi ecuaţiile normalei la suprafaţa :
r = (u + v)i + uj + ln uk , (u; v) 2 (0; 1) R , în punctul M (u = 1; v = 0).
2. S¼
a se scrie ecuaţia planului tangent şi ecuaţiile normalei la suprafaţa :
3x2 y 2 + 4xz 3x z + 4 = 0 în punctul M (0; 0; 4) .
3. S¼a se determine un punct P al suprafeţei : z = x3 3xy, în care normala
la suprafaţ¼
a este perpendicular¼
a pe planul : 5x+6y +2z 7 = 0 . Scrieţi
ecuaţia planului tangent la în punctul P .
4. Fie suprafaţa : r = ui + (u + v)j + (u + v 2 )k , (u; v) 2 R R şi curbele
1 : v = 1 , 2 : u = v , situate pe suprafaţa . Se cer:
a) S¼
a se determine prima form¼a fundamental¼a a suprafeţei ;
b) S¼
a se calculeze lungimea arcului M1 M2 al curbei 2 , unde
M1 (u = v = 0) şi M2 (u = v = 1) ;
c) S¼
a se calculeze m¼
asura unghiului curbelor 1 şi 2 în M2 .
5. a) S¼
a se calculeze curbura normal¼
a a sferei într-un punct arbitrar al ei;
b) Determinaţi direcţiile principale şi directiile asimptotice ale sferei;
c) Determinaţi liniile geodezice ale sferei.
6. S¼
a se calculeze curburile principale ale suprafeţei : z = xy în punctul
P (1; 1; 1). Determinaţi liniile de curbura şi liniile asimptotice ale acestei
suprafeţe care trec prin P .
7. Fie suprafaţa : y = xtgz.

8
< x = u cos v
a) S¼
a se arate c¼
a y = u sin v , (u; v) 2 R R,
:
z=v
reprezint¼
a o parametrizare a suprafeţei;
b) S¼
a se determine prima forma fundamental¼
a a suprafeţei;
c) S¼
a se determine unghiul dintre curbele 1 : u + v = 0 şi 2 :u v=0
situate pe , în punctul M (u = 0; v = 0).
8. S¼
a se g¼
aseasc¼
a curbura totala, curbura medie, liniile de curbur¼ a şi liniile
asimptotice ale suprafeţei de ecuaţie z = x2 y 2 , în punctul P (2; 1; 3).
9. Fie suprafaţa : r = u cos vi + u sin vj + uv k , (u; v) 2 R R şi curba
: v = u + 1 , situat¼a pe suprafaţa . Se cer:
a) S¼
a se determine prima şi a doua form¼
a fundamental¼
a a suprafeţei ;
b) S¼
a se calculeze lungimea arcului M1 M2 al curbei , unde
M1 (u = 1; v = 2) şi M2 (u = 2; v = 3) ;
c) S¼
a se determine curbura normala şi liniile de curbur¼
a ale suprafeţei ,
în punctul M (u = 0; v = 0).
10. Fie o suprafaţ¼
a neted¼
a şi orientabil¼
a.
a) S¼
a se arate c¼
a suprafaţa este un plan dac¼
a şi numai dac¼
a a doua
form¼
a fundamental¼a este nul¼a;
b) S¼
a se arate c¼
a suprafaţa este o sfer¼
a dac¼a şi numai dac¼
a coe…cienţii
a E
formelor fundamentale sunt proporţionali, adic¼ L = F
M = G
N.
Bibliogra…e
[1] G. Marinescu, Spaţii vectoriale topologice şi pseudotopologice, Editura

Academiei, Bucureşti, 1959.
[2] I. Creang¼a, T. Luchian, Introducere în calculul tensorial, Editura Didactic¼

a
şi Pedagogic¼
a, Bucureşti, 1963.
[3] M. Stoka, Geometrie diferenţial¼a, Editura Didactic¼

a şi Pedagogic¼
a, Bu-
cureşti, 1964.
[4] Gh. Vrânceanu, Geometrie analitic¼a, proiectiv¼a şi diferenţial¼a, Editura Di-
dactic¼
a şi Pedagogic¼
[5] Gh. Gheorghiev, R. Miron, D. Papuc, Geometrie analitic¼a şi diferenţial¼a,

Editura Didactic¼
a şi Pedagogic¼
[6] P. Stavre, Curs de geometrie diferenţial¼a, Litogra…a Universit¼

aţii din
Craiova, 1970.
[7] I. Creang¼a, C. Haimovici, Algebr¼a liniar¼a, Editura Didactic¼

a şi Pedagogic¼
a,
Bucureşti, 1970.
[8] V. Cruceanu, Elemente de algebr¼a liniar¼a şi geometrie, Editura Didactic¼

a
şi Pedagogic¼
[9] T. Luchian, Algebr¼a abstract¼a, Editura Didactic¼

a şi Pedagogic¼
a, Bucureşti,
1975.
[10] R. Miron, Geometrie analitic¼a, Editura Didactic¼

a şi Pedagogic¼
a, Bucureşti,
1976.
[11] Gh. Galbur¼ a, F. Rado, Geometrie, Editura Didactic¼

a şi Pedagogic¼
a, Bu-
cureşti, 1979.
[12] I. Vladimirescu, G. Vraciu, Algebr¼a şi programare liniar¼a. Culegere de prob-

leme, Reprogra…a Universit¼ aţii din Craiova, 1979.
[13] C. Udrişte, C. Radu, C. Dicu, O. M¼ al¼

ancioiu, Probleme de algebr¼a, geome-
trie şi ecuaţii diferenţiale, Editura Didactic¼
a şi Pedagogic¼
201
202 BIBLIOGRAFIE
[14] C. Udrişte, C. Radu, C. Dicu, O. M¼ al¼

ancioiu, Algebr¼a, geometrie şi ecuaţii
diferenţiale, Editura Didactic¼
a şi Pedagogic¼a, Bucureşti, 1982.
[15] M. Craioveanu, I.D. Albu, Geometrie a…n¼a şi euclidian¼a, Editura Facla,
Timişoara, 1982.
[16] G.E. Şilov, Mathematical analysis. Finite dimensional spaces, Editura Şt.
Encicl., Bucureşti, 1983.
[17] A. Belage, J. Rouvre, J. Chastenet de Gery, R. Théodor, Exercices résolus

d’algébre linéaire, Masson, 1983.
[18] I.P. Popescu, Geometrie a…n¼a şi euclidian¼a, Editura Facla, Timişoara,
1984.
[19] M. Berger, Geometry I, II, Springer Verlag, Berlin-Heidelberg, 1987.
[20] I. Vladimirescu, Matematici speciale, Reprogra…a Universit¼

aţii din Craiova,
1987.
[21] C. N¼
ast¼asescu şi colectivul, Probleme de structuri algebrice, Editura Acad-
emiei, Bucureşti, 1988.
[22] C. Iacob, Matematic¼a aplicat¼a în mecanic¼a, Editura Academiei, Bucureşti,

1989.
[23] Gh. Mur¼arescu, Curs de algebr¼a liniar¼a şi geometrie analitic¼a, Reprogra…a
Universit¼
aţii din Craiova, 1991.
[24] C. Udrişte, Aplicaţii de algebr¼a, geometrie şi ecuaţii diferenţiale, Editura

Didactic¼
a şi Pedagogic¼ a, Bucureşti, 1993.
[25] I. Vladimirescu, M. Popescu, Algebr¼a liniar¼a şi geometrie analitic¼a, Editura

Universitaria, Craiova, 1994.
[26] V. Brânz¼ anescu, O. St¼

an¼
aşil¼
a, Matematici special e, Editura ALL, Bu-
cureşti, 1994.
[27] I. Vladimirescu, M. Popescu, Algebr¼a liniar¼a şi geometrie n-dimensional¼a,

Editura Radical, Craiova, 1996.
[28] I. Pop, Gh. Neagu, Algebr¼a liniar¼a şi geometrie analitic¼a în plan şi în
spaţiu, Editura Plumb, Bac¼
au, 1996.
[29] C. Radu, Algebr¼a liniar¼a, geometrie analitic¼a şi diferenţial¼a, Editura ALL,
Bucureşti, 1998.
[30] Gh. Mur¼arescu, Curs de Geometrie Diferenţial¼a, Reprogra…a Universit¼

aţii
din Craiova, 1998.
[31] O. St¼
an¼
aşil¼
a, Analiz¼a liniar¼a şi geometrie, Editura ALL, Bucureşti, 2000.
BIBLIOGRAFIE 203
[32] T. Vladislav, I. Raşa, Matematici …nanciare şi inginereşti, Editura Fair

Partners, Bucureşti, 2001.
[33] M. M. St¼ anescu, F. Munteanu, V. Slesar, Caiet de Seminar pentru Algebr¼a
liniar¼a, Geometrie analitic¼a şi Geometrie diferenţial¼a, Reprogra…a Univer-
sit¼
aţii din Craiova, 2001.
[34] M. M. St¼ anescu, F. Munteanu, V. Slesar, Culegere de probleme de Algebr¼a

liniar¼a, Geometrie analitic¼a şi Geometrie diferenţial¼a, Editura Universi-
taria, Craiova, 2002.
[35] Gh. Mur¼ arescu, M. Sterpu, Teoria diferenţial¼a a curbelor şi suprafeţelor.
Teorie şi aplicaţii, Editura Universitaria, Craiova, 2003.
[36] Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebr¼a liniar¼a, geometrie
analitic¼a şi diferenţial¼a, Ecuaţii diferenţiale, Editura Fair Partners, Bu-
cureşti, 2003.
[37] C. Radu, Geometrie diferenţial¼a. Ecuaţii diferenţiale, Editura Fair Part-
ners, Bucureşti, 2004.

Algebra Liniara - Curs PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Algebra Liniara - Curs PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Algebra Liniara - Curs PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

¼ LINIARA,

Ion Vladimirescu Florian Munteanu

Universitatea din Craiova, ROMÂNIA

2.5 Matricea unei aplicaţii liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29

3 Forme biliniare. Forme p¼ atratice 51

4.5 Operatori simetrici: de…niţie, propriet¼

6 Dreapta şi planul în spaţiu 107

6.2.4 Fascicule de plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114

7 Conice şi cuadrice 121

8.3 Tangenta şi normala. Planul normal . . . . . . . . . . . . . . . . 160

1.1 Noţiunea de spaţiu vectorial

De…niţia 1.1.1 Spunem c¼a pe mulţimea V avem o structur¼a de spaţiu vecto-

Elementele unui spaţiu vectorial se numesc vectori, iar elementele corpului

Exemplul 1.1.1 Mulţimea K n = f(x1 ; x2 ; : : : ; xn )jxi 2 K; i = 1; : : : ; ng,

b) Dac¼a = 0 avem x = 0x = (0 + 0)x = 0x + 0x, pentru orice x 2 V .

Corolarul 1.1.1 i) Dac¼a 2 K n f0g şi x, y 2 V , atunci x = y dac¼a şi

În continuare, cu excepţia situaţiilor în care se precizeaz¼

1.2 Liniar dependenţ¼

De…niţia 1.2.1 Spunem c¼a vectorul x este o combinaţie liniar¼

În particular, vectorul x este o combinaţie liniar¼ a de vectorii a1 , a2 , . . . ,

De…niţia 1.2.2 Mulţimea L(S) a tuturor combinaţiilor liniare de vectori din

Exemplul 1.2.1 În spaţiul aritmetic R2 , se consider¼a vectorii a1 = (1; 1) şi

Vectorul x = (2; 2) 2 R2 se scrie ca o combinaţie liniar¼a de vectorii a1 ; a2

Propoziţia 1.2.1 Dac¼a b1 ; b2 ; : : : ; bm 2 L(a1 ; a2 ; : : : ; an ), atunci

Demonstraţie. Se ţine cont de faptul c¼

Propoziţia 1.2.2 Dac¼a a 2 L(a1 ; a2 ; : : : ; an ), atunci

De…niţia 1.2.3 Sistemul …nit de vectori fa1 ; a2 ; : : : ; an g se numeşte liniar

Exemplul 1.2.2 1. Vectorii e1 = (1; 0; 0), e2 = (0; 1; 0), e3 = (0; 0; 1) din

De…niţia 1.2.4 Sistemul arbitrar S = fai ji 2 Ig de vectori din V se numeşte

Exemplul 1.2.3 Fie R[X] spaţiul vectorial real al polinoamelor de o nedeter-

Propoziţia 1.2.4 Vectorii a1 ; a2 ; : : : ; an 2 V sunt liniar dependenţi dac¼a şi

Demonstraţie. Presupunem c¼ a vectorii a1 ; a2 ; : : : ; an sunt liniar dependenţi.

De…niţia 1.2.5 Spunem c¼a sistemul S de vectori din V este un sistem de

Observaţia 1.2.1 i) Orice spaţiu vectorial V posed¼a cel puţin un sistem de

Exemplul 1.2.4 Vectorii a1 = (1; 1), a2 = (2; 1) genereaz¼a spaţiul vectorial

Demonstraţie. Presupunem prin absurd c¼ a m > n. Deoarece b1 , b2 , ...,bm 2

Corolarul 1.3.1 Dac¼a a1 ; a2 ; : : : ; an 2 V , iar b1 , b2 , ...,bm 2 L(a1 ; a2 ; : : : ; an )

De…niţia 1.3.1 Sistemul B de vectori din spaţiul vectorial V se numeşte baz¼

Exemplul 1.3.1 1. Vectorii e1 = (1; 0; 0), e2 = (0; 1; 0), e3 = (0; 0; 1) din

0; dac¼a (i; j) 6= (k; l)

oricare ar … k = 1; : : : ; m, l = 1; : : : ; n, constituie o baz¼a pentru spaţiul

Demonstraţie. Vom demonstra teorema numai în cazul când V admite un

Demonstraţie. Fie B1 = fa1 ; a2 ; : : : ; an g şi B2 = fb1 ; b2 ; : : : ; bm g dou¼ a baze

Când este pericol de confuzie, scriem dimK V = n, pentru V un spaţiu

Exemplul 1.3.2 1. Spaţiul aritmetic R3 are dimensiunea 3, iar dim K n = n,

De acum înainte când vom spune c¼

Observaţia 1.3.1 Conform propoziţiei 1.3.1 avem ca dac¼a dim V = n, atunci

1.4 Coordonatele unui vector relativ la o baz¼

Demonstraţie. Fie B = fa1 ; a2 ; : : : ; an g o baz¼

vector x 2 V , exist¼a scalarii x1 , ..., xn 2 K astfel încât x = x1 a1 + + xn an .

Aşadar, dac¼a B = fa1 ; a2 ; : : : ; an g este o baz¼ a a lui V atunci orice vector

De…niţia 1.4.1 Scalarii x1 ; x2 ; : : : ; xn unic determinaţi de vectorul x se numesc

Pentru simplitatea scrierii, în loc de x = x1 a1 + x2 a2 + + xn an vom

Exemplul 1.4.1 1. În spaţiul vectorial aritmetic R3 , relativ la baza canonic¼a

Teorema 1.4.2 Fie V un spaţiu vectorial de dimensiune n. Atunci, orice sis-

Demonstraţie. Fie B = fa1 ; a2 ; : : : ; an g o baz¼

liniar independenţi în V . Este clar c¼ a sistemul format cu vectorii b1 , b2 , ..., bm ,

Propoziţia 1.4.1 Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune …nit¼a n şi

Demonstraţie. Fie B = fa1 ; a2 ; : : : ; an g o baz¼