ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE CONTABILITATE, AUDIT ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

REFERAT
~ SIMPLIFICAREA RAPORTĂRII FINANCIARE LA
NIVELUL IMM-URILOR ~

Disciplina: Contabilitate creativă

Coordonator: Student:
Conf. Ștefan Bunea Vasile Elena-Valentina

1
 REZUMAT

IFRS-urile sunt concepute pentru a se aplica situațiilor financiare cu scop general și altor
raportări financiare ale entităților orientate spre profit. Situațiile financiare cu scop general sunt
destinate nevoilor comune de informare ale unei game largi de utilizatori, cum ar fi acționari,
angajați, creditori, publicul larg. Obiectivul situațiilor financiare este de a oferi informații privind
poziția financiară, performanța și fluxurile de trezorerie ale unei entități, utile acelor utilizatori
care iau decizii economice. Situațiile financiare cu scop general sunt cele concepute să se adreseze
necesităților de informații financiare generale ale unei game largi de utilizatori care nu sunt în
postura de a-i solicita unei entități să întocmească rapoarte adaptate nevoilor lor specifice de
informații.
IFRS pentru IMM-uri constituie un set de standarde elaborate pentru a răspunde nevoilor
și capacităților întreprinderilor de mărime mijlocie și mica, care se estimează că dețin peste 95%
din totalul companiilor la nivel mondial. Aceste standarde sunt concepute pornind de la setul
complet de IFRS-uri, dar multe din principiile de recunoaștere și evaluare a activelor, datoriilor,
veniturilor și cheltuielilor sunt simplificate, aspectele care nu sunt relevante pentru IMM-uri au
fost eliminate și anumite prezentări de informații au fost reduse semnificativ.
Armonizarea reglementărilor contabile din Standardele Internaționale de Raportare
Financiară cu directivele europene se realizează prin implicarea organismelor și instituțiilor
profesionale precum Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB), Federația
Internațională a Contabililor (IFAC) și Federația Experților Contabili Europeni (FEE). Acest
proces reprezintă o mare provocare pentru profesioniștii și specialiștii în domeniu, dar și pentru
mediul de afaceri.

Introducere
Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate a demarat în iulie 2003 un
proiect privind dezvoltarea de standarde simplificate pentru IMM-uri. Acest proiect a început cu
elaborarea unor studii și chestionare, iar pe fondul unor discuții în anul 2006 a fost prezentată
prima versiune a IFRS pentru IMM-uri. În anul 2007 au fost selecționate 116 întreprinderi-pilot
mici din 20 de țări pentru testarea efectivă a acestui standard. De abia în iunie 2009 a fost aprobată
emiterea lui, fiind publicat în iulie a aceluiași an.

2
 În țara noastră, IFRS pentru IMM-uri este tradus și publicat de Corpul Experților Contabili
și Contabililor Autorizați din România, cu permisiunea Fundației Comitetului pentru Standarde
Internaționale de Contabilitate (IASCF).

Concepte generale.
Potrivit IFRS pentru IMM-uri, întreprinderile mici și mijlocii sunt entități care nu au
răspundere publică și publică situații financiare cu scop general pentru utilizatorii externi. În
sensul acestui IFRS, utilizatorii externi includ „proprietarii care nu sunt implicați în conducerea
activității, creditorii existenți și potențiali, precum și agențiile de evaluare a creditelor”.
De asemenea, o entitate are răspundere publică dacă instrumentele sale de datorie sau de
capitaluri proprii sunt tranzacționate pe o piață publică sau se află în cursul procesului de emitere
a unor astfel de instrumente pentru tranzacționarea pe o piață publică sau dacă aceasta deține active
în calitate fiduciară pentru un grup larg de părți externe, care constituie una dintre activitățile sale
principale (de exemplu, situația băncilor, a cooperativelor de economii și de creditare, a
companiilor de asigurări, a brokerilor/dealerilor de titluri de valoare și a băncilor de investiții).

IFRS pentru IMM-uri descrie obiectivul situațiilor financiare ale întreprinderilor mici și
mijlocii și calitățile care conferă utilitate informațiilor din situațiile financiare ale IMM-urilor.
Obiectivul situațiilor financiare ale unei întreprinderi mici și mijlocii este de a oferi
informații privind poziția financiară, performanța și fluxurile de trezorerie ale entității, care sunt
utile pentru luarea deciziilor economice de către o gamă largă de utilizatori care nu se află în
postura de a solicita rapoarte adaptate pentru a le satisface nevoile speciale de informare.
Caracteristicile calitative ale informațiilor din situațiile financiare includ:

a) ușurința cu care pot fi înțelese. Informațiile oferite în situațiile financiare trebuie

prezentate într-o manieră care le face ușor de înțeles de către utilizatorii care dispun de cunoștințe
rezonabile privind desfășurarea activităților economice, care au noțiuni de contabilitate.

b) relevanța. Informațiile sunt relevante atunci când influențează deciziile economice ale
utilizatorilor, ajutându-i pe aceștia să evalueze evenimentele trecute, prezente sau viitoare și să
confirme sau să corecteze evaluările lor anterioare.

3
 c) pragul de semnificație. Presupune că informațiile sunt semnificative și au relevanță dacă
omiterea sau prezentarea lor eronată poate influența deciziile economice ale utilizatorilor luate pe
baza situațiilor financiare.

d) fiabilitatea. Informațiile sunt fiabile atunci când nu conțin erori semnificative, nu sunt
părtinitoare și reprezintă corect ceea ce și-au propus să reprezinte sau ceea ce se așteaptă să
reprezinte.

e) prudența. Implică un grad de precauție în exercitarea raționamentelor necesare pentru a

face estimările impuse în condiții de incertitudine, astfel încât activele și veniturile să nu fie
supraevaluate, iar datoriile și cheltuielile să nu fie subevaluate.

f) caracterul complet. Informațiile din situațiile financiare trebuie să fie complete pentru a
fi fiabile, respectând limitele pragului de semnificație și ale costului.

g) comparabilitatea. Presupune ca utilizatorii să poată compara situațiile financiare ale

unei întreprinderi în decursul timpului pentru a identifica tendințele poziției și performanței
financiare și, de asemenea, situațiile financiare ale diferitelor entități pentru a evalua pozițiile
financiare, performanțele și fluxurile de trezorerie relative ale acestora.

h) caracterul oportun. Implică furnizarea informațiilor în intervalul de timp alocat deciziei,

altfel acestea își pierd relevanța.

i) echilibrul dintre beneficiu și cost. Evaluarea beneficiilor și costurilor este un proces de

raționament profesional. În principiu, beneficiile derivate din informații trebuie să depășească
costurile furnizării acestora.

Conform IFRS pentru IMM-uri, un set complet de situații financiare ale unei entități trebuie
să cuprindă următoarele elemente:

● o situație a poziției financiare la data de raportare;

● o singură situație a rezultatului global pentru perioada de raportare, care prezintă toate
elementele de venit și cheltuială recunoscute în timpul perioadei, inclusiv acele elemente
recunoscute la determinarea profitului sau pierderii și alte elemente ale rezultatului global, sau o
situație separată a veniturilor și cheltuielilor și o situație separată a rezultatului global;

● o situație a modificărilor capitalurilor proprii pentru perioada de raportare;

● o situație a fluxurilor de trezorerie pentru perioada de raportare;

4
 ● note, cuprinzând un rezumat al politicilor contabile semnificative și alte informații
explicative.
Situația poziției financiare trebuie să cuprindă: imobilizările corporale, imobilizările
necorporale, activele financiare, investițiile imobiliare contabilizate la valoarea justă prin profit
sau pierdere, activele biologice contabilizate la cost minus amortizarea și deprecierea cumulate,
stocurile, datoriile financiare, datoriile și activele pentru impozitul curent, provizioanele, interesele
care nu controlează, prezentate la capitalurile proprii separat de capitalurile proprii atribuibile
proprietarilor societății-mamă.
Deosebirea dintre IFRS-urile complete și IFRS pentru IMM-uri constă în faptul că acesta
din urmă nu prescrie ordinea sau formatul în care trebuie prezentate elementele.

Situația rezultatului global și situația veniturilor și cheltuielilor impun IMM-urilor

prezentarea rezultatului global total pentru o perioadă în una sau două situații financiare. Astfel că
o entitate trebuie să își prezinte rezultatul global total pentru o perioadă fie într-o singură situație
a rezultatului global, caz în care aceasta prezintă toate elementele de venit și cheltuieli recunoscute
pentru perioadă, fie în două situații – o situație a veniturilor și cheltuielilor și o situație a
rezultatului global –, caz în care situația veniturilor și cheltuielilor prezintă toate elementele de
venit și cheltuială recunoscute pentru perioadă, cu excepția celor care sunt recunoscute în rezultatul
global total în afara profitului sau pierderii potrivit IFRS pentru IMM-uri.
Abordarea cu o singură situație presupune că situația rezultatului global trebuie să
cuprindă toate elementele de venit și cheltuieli recunoscute într-o perioadă, dacă acest standard nu
prevede altfel. Însă IFRS pentru IMM-uri furnizează un tratament diferit în următoarele
circumstanțe:
→ Efectele corecției erorilor și modificărilor politicilor contabile sunt prezentate ca ajustări
retroactive ale perioadelor anterioare, și nu ca parte a profitului sau pierderii în perioada în
care acestea apar.
→ Alte elemente ale rezultatului global sunt recunoscute ca parte a rezultatului global total,
în afara profitului sau pierderii, de exemplu, conversia valutară, beneficiile angajaților sau
alte aspecte privind instrumentele financiare.

În situația rezultatului global trebuie incluse veniturile, costurile de finanțare, investițiile

în entitățile asociate și în asocierile în participație contabilizate prin metoda punerii în echivalență,
cheltuiala cu impozitul, profitul sau pierderea după impozitare aferent(ă) unei activități întrerupte

5
și câștigul sau pierderea după impozitare recunoscut(ă) la evaluarea la valoarea justă minus
costurile generate de vânzare sau la cedarea activelor nete care constituie activitatea întreruptă.
O entitate trebuie să prezinte separat în situația rezultatului global profitul sau pierderea
perioadei care se poate atribui interesului care nu controlează și proprietarilor societății-mamă,
precum și rezultatul global total pentru perioadă atribuibil interesului care nu controlează și
proprietarilor societății-mamă.
Abordarea cu două situații presupune ca situația veniturilor și cheltuielilor să prezinte
elemente precum: veniturile, costurile de finanțare, partea din profit sau pierdere a investițiilor în
entitățile asociate și în entitățile controlate în comun contabilizate prin metoda punerii în
echivalență, cheltuiala cu impozitul pe profit, profitul sau pierderea după impozitare aferent(ă)
unei activități întrerupte și câștigul sau pierderea după impozitare recunoscut(ă) la evaluarea la
valoarea justă minus costurile generate de vânzare sau la cedarea activelor nete care constituie
activitatea întreruptă.
În cazul ambelor abordări, entitatea nu trebuie să prezinte niciun element de venit sau
cheltuială drept „elemente extraordinare” în situația rezultatului global sau în note.
Situația modificărilor capitalurilor proprii prezintă profitul sau pierderea unei entități
pentru perioada de raportare, elementele de venit și cheltuieli recunoscute la alte elemente ale
rezultatului global pentru perioadă, efectele modificărilor politicilor contabile și corectările
erorilor recunoscute în timpul perioadei, și valorile investițiilor și dividendelor, precum și ale altor
distribuiri către investitorii existenți în timpul perioadei.
Situația fluxurilor de trezorerie oferă informații cu privire la modificările de numerar și
echivalente de numerar ale unei entități pentru o perioadă de raportare, prezentând separat
modificările din activitățile de exploatare, activitățile de investiții și cele de finanțare.
Echivalentele de numerar sunt investiții foarte lichide pe termen scurt, deținute în scopul
îndeplinirii angajamentelor de numerar pe termen scurt. Conform IFRS pentru IMM-uri, o
investiție îndeplinește condițiile unui echivalent de numerar dacă are o scadență scurtă de
aproximativ trei luni sau mai puțin de la data achiziției. În mod normal, descoperirile de cont sunt
considerate activități de finanțare similare împrumuturilor. Totuși, dacă pot fi rambursate la cerere
și constituie parte integrantă din gestionarea numerarului unei entități, descoperirile de cont sunt
o componentă a numerarului și echivalentelor de numerar.

6
 Activitățile de exploatare constituie principalele activități producătoare de venituri ale unei
entități. Prin urmare, fluxurile de trezorerie din activitățile de exploatare rezultă din tranzacții și
alte evenimente și condiții care sunt incluse în determinarea profitului sau pierderii. Activitățile de
investiții sunt reprezentate de achiziționarea și cedarea de active imobilizate și de alte investiții
care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. Activitățile de finanțare sunt cele care au drept
rezultat modificări ale dimensiunii și compoziției capitalurilor proprii și împrumuturilor vărsate
ale unei entități.
Raportarea de către entitate a fluxurilor de trezorerie din activitățile de investiții și de
finanțare se face separat pe clase de încasări și plăți brute în numerar provenite din aceste activități,
iar fluxurile de trezorerie agregate care apar din achiziții și din cedarea filialelor și a altor unități
de afaceri trebuie să fie prezentate separat și clasificate drept activități de investiții.
Câștigurile și pierderile nerealizate care rezultă din modificări ale cursului de schimb
valutar nu reprezintă fluxuri de trezorerie. Ca o reconciliere între numerarul și echivalentele de
numerar la începutul și sfârșitul perioadei, efectul modificării cursului de schimb asupra
numerarului și echivalentelor de numerar deținute sau datorate în valută trebuie să fie prezentat în
situația fluxurilor de trezorerie, prin reevaluarea numerarului și echivalentelor de numerar deținute
în perioada de raportare la rata de schimb valutar de la sfârșitul perioadei.
Notele la situațiile financiare conțin informații suplimentare față de cele din situația
poziției financiare, situația rezultatului global, situația veniturilor și cheltuielilor, situația
modificărilor capitalurilor proprii și situația fluxurilor de trezorerie.
Prezentarea acestor note se face într-o anumită ordine: o declarație că situațiile financiare
au fost întocmite în conformitate cu IFRS pentru IMM-uri, un rezumat al politicilor contabile
semnificative aplicabile, informațiile de susținere pentru elementele prezentate în situațiile
financiare și orice alte prezentări de informații semnificative din activitatea entității.
De asemenea, o entitate trebuie să prezinte raționamentele pe care le-a făcut conducerea în
procesul de aplicare a politicilor contabile ale entității și care au avut cel mai semnificativ efect
asupra sumelor recunoscute în situațiile financiare.
În cadrul imobilizărilor corporale și necorporale trebuie revizuite valoarea reziduală,
durata de viață utilă și metoda de amortizare doar dacă există indicii că acestea s-au modificat de
la data ultimei raportări financiare.

7
 În cadrul activelor biologice se impune utilizarea valorii juste prin contul de profit și
pierdere doar când aceasta se poate stabili ușor sau este deja determinată, fără a necesita costuri
sau eforturi suplimentare.
În ideea de a reduce cât mai mult gradul de încărcare a IMM-urilor pentru aplicarea
standardului, s-a prevăzut revizuirea lui o dată la trei ani, putând fi implementat de orice entitate,
chiar dacă a adoptat sau nu IFRS-urile complete.

Concluzii
IFRS pentru IMM-uri se caracterizează printr-o serie de simplificări comparativ cu IFRS-
urile complete. Spre deosebire de setul complet de IFRS-uri și de alte standarde de contabilitate
naționale, standardul pentru IMM-uri este mult mai redus și este unul de sine stătător, întocmit
potrivit cerințelor și necesităților întreprinderilor mici și mijlocii, care reprezintă aproximativ 95%
din numărul întreprinderilor la nivel global.
Dacă IFRS-urile complete prevăd pentru multe tratamente contabile posibilitatea de a opta
între tratamentul de bază și cel alternativ, IFRS pentru IMM-uri prevede numai unul singur – cel
mai simplu. De exemplu, nu există opțiunea de reevaluare a imobilizărilor corporale, amortizarea
pe baza costului istoric, cu excepția cazului în care valoarea justă se poate determina în mod
eficient, fără costuri sau eforturi suplimentare. De asemenea, multe dintre principiile de
recunoaștere și măsurare pentru active, datorii, venituri și cheltuieli sunt simplificate față de IFRS-
urile complete. Exemple în acest sens sunt amortizarea fondului comercial, recunoașterea pe
cheltuieli a costurilor îndatorării și a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare și eliminarea activelor
financiare deținute în scopul vânzării sau până la termenul de maturitate. Totodată, IFRS pentru
IMM-uri solicită mult mai puține anexe la situațiile financiare.
Prin urmare, IFRS-urile pentru IMM-uri constituie un set de standarde elaborate pentru a
răspunde nevoilor și capacităților întreprinderilor de mărime mijlocie și mică. Acestea sunt
elaborate pornind de la Standardele InternaĠionale de Raportare Financiară, dar multe din
principiile de recunoaștere și evaluare a activelor, datoriilor, veniturilor și cheltuielilor au fost
simplificate, aspectele care nu sunt relevante pentru IMM-uri au fost eliminate și anumite
prezentări de informații au fost reduse semnificativ.

8
BIBLIOGRAFIE

1. Anca Mihaela Popa, Analiza raportării financiare pentru IMM-uri din perspectiva
referențialului contabi international, 2016, disponibil la
www.ceccarbusinessmagazine.ro/analiza-raportarii-financiare-pentru-imm-uri-din-
perspectiva-referentialului-contabil-international-a111/
2. Anca Mihaela Popa, Soluția europeană la simplificarea raportării financiare pentru IMM-
uri, 2016, disponibil la www.ceccarbusinessmagazine.ro/solutia-europeana-la-
simplificarea-raportarii-financiare-pentru-imm-uri-a142/
3. Maria Mădălina Niță, O privire de ansamblu asupra proiectului de IFRS-uri pentru IMM-
uri, 2010
4. IASB (2009), The International Financial Reporting Standard for Small and Medium-sized
Entities (IFRS for SMEs), disponibil la www.ifrs.org
5. IASB (2010), Standardul Internațional de Raportare Financiară pentru Întreprinderi Mici
și Mijlocii (IFRS pentru IMM-uri) 2009, traducere, Editura CECCAR, București.
6. IASB (2015), Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS). Norme oficiale
emise la 1 ianuarie 2015, traducere, Editura CECCAR, București.