Despre Specie si Subspecie

Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor literare scrise cu scopul de a fi puse

in scena si in care principalul mod de expunere este dialogul.
Trasaturile genului dramatic sunt:
– structura specifica
acte (schimbare decor)
scene (schimbare personaje)
tablouri (se schimba ideea)
– prezenta didascaliilor (indicatii scenice) – care ofera informatii despre
scenografie (decor, costume, sonorizare) sau despre regie (jocul actorilor si
desfasurarea evenimentelor)
– modurile de expunere sunt dialogul si monologul
– conflict dramatic (interior si exterior)
– specii de baza: comedie, tragedie, drama
– replica este unitatea minimala a textului dramatic, avand dublu rol:
caracterizarea personajelor
dezvoltarea actiunii
Comedia este specia genului dramatic in care se ironizeaza aspecte sociale sau
defecte umane, folosindu-se mijloace de realizare a comicului. Comicul este o
categorie estetica provenita din discrepanta intre aparenta si esenta; se disting
patru tipuri de comic, acestea actionand simultan (de limbaj, situatie, de
moravuri, caracter). O alta trasatura a comediei este prezenta conflictului exclusiv
exterior care, insa, se rezolva in scena finala, personajele implicate impacandu-se
in fata publicului.
Introducerea operei
„O scrisoare pierduta”, publicata in 1883, este cea de-a doua comedie scrisa de
Caragiale, urmand „O noapte furtunoasa” si precedand „Conu’ Leonida fata cu
reactiunea” si „D-ale carnavalului”.
Tema operei
Tema acestei comedii este ironizarea vietii politice si a moravurilor politicienilor.
Astfel, se atrage atentia asupra adulterului, demagogiei, coruptiei si imoralitatii.
Titlul Operei
Titlul piesei sugereaza de fapt elementele din intriga si, prin forma articulata
nehotarat a substantivului, se creeaza generalizarea, astfel scrisoarea devine
un simbol al coruptiei, sugerand faptul ca functiile politice nu se obtin pe baza
meritelor ci intr-o maniera imorala.
Structura
Textul dramatic este structurat in patru acte alcatuite din scene, fiind construit
sub forma schimbului de replici intre personaje.
Incipit si final
In construirea incipitului, Caragiale a folosit tehnica acumularilor
succesivesau „a bulgarelui de zapada”, oferind informatii incomplete publicului
cu scopul de a capta atentia acestuia. Inca din prima scena, Ghita Pristanda il
informeaza pe Stefan Tipatescu, prefectul judetului, in legatura cu un document
despre care adversarul lor politic, Nae Catavencu, afirmase ca ii asigura postul de
deputat. Abia in scena a III-a aparitia lui Zaharia Trahanache lamureste misterul
asupra scrisorii. Finaluleste specific unei comedii, surprinzand rezolvarea
conflictului exterior in momentul in care Zoe Trahanache isi recupereaza
scrisoarea. Ea il pedepseste pe Catavencu, obligandu-l sa organizeze petrecerea
data in cinstea celui ales in locul sau, Agamemnon Dandanache.
Timp si spatiu
Timpul si spatiul nu sunt precizati, in didascalia initiala aparand mentiunea„in
capitala unui judet de munte, in zilele noastre”. Astfel, actiunea si tipurile umane
prezentate capata valoare generala, conferind piesei un caracter pururi actual.
Subiect/Actiune (rezumat)
In cele patru acte ale piesei, actiunea se dezvolta prin inlantuirea secventelor,
chiar daca intriga este anterioara intamplarilor propriu-zise (Zoe pierduse deja
scrisoarea.). Actul I prezinta modul in care o scrisoare compromitatoare de
dragoste trimisa de Stefan Tipatescu lui Zoe Trahanache ajunge in mainile
adversarului politic, Nae Catavencu. Acesta pune la cale un santaj, amenintand ca
va publica in ziar scrisoarea daca nu primeste sprijin politic din partea partidului
condus de Trahanache in vederea alegerii lui in functia de deputat. Cel de-al
doilea act surprinde incercarile celor implicati de a rezolva problema: Tipatescu
ordona arestarea lui Catavencu si perchezitionarea casei lui; Zoe vrea sa accepte
santajul, convingandu-si amantul sa negocieze cu Nae Catavencu, iar Trahanache
gaseste o polita falsa prin care Catavencu fura din banii asociatiei si intentioneaza
sa-i raspunda acestuia tot printr-un santaj. Sedinta in cadrul careia urma sa fie
desemnat candidatul este prezentata in actul al III-lea. Dupa discursul lui
Farfuridi si Catavencu, o telegrama de la Bucuresti anunta ca cel aes este un
necunoscut: Agamemnon Dandanache. In urma bataii iscate in sedinta, Catavencu
isi pierde palaria in captuseala creia ascunsese scrisoarea, aceasta fiind gasita de
cetateanul turmentat, care i-o inapoiaza lui Zoe.
Conflictele
Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru puterea politica a
doua forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan
Tipatescu, Zaharia Trahanache – presedintele gruparii locale a partidului si Zoe,
sotia acestuia) si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu,
ambitios avocat si proprietar al ziarului „Racnetul Carpatilor”. Conflictul are la
baza contrastul dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para personajele, intre
aparenta si esenta. Conflictul secundareste reprezentat de grupul Farfuridi-
Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului.
Personajele
Constructia personajelor respecta modelul realist clasic, personajele incadrandu-
se in tipologii. De exemplu, Zaharia Trahanache reprezinta tipul incornoratului,
Nae Catavencu – demagogul si ipocritul, Zoe – tipul femeii voluntare, Tipatescu –
tipul junelui prim si Ghita Pristanda – tipul politistului corupt. Aceste personaje
nu au conflict interior, rar profilul lor psihologic nu este bine conturat.
O particularitate a comediilor lui Caragiale este aceea ca nu exista un singur
protagonist ci mai multi, datorita faptului ca autorul considera la fel de grave
defectele intruchipate de celelalte personaje .
Unul dintre personajele principale esteNae Catavencu (al carui statut social
reiese chiar din tabla de personaje:„avocat, director proprietar al ziarului
„Racnetul Carpatilor”, prezident al Societatii Enciclopedice Cooperative „Aurora
Economica Romana””). Statutul moral al personajului se defineste chiar prin
tipologia pe care o reprezinta: tipul demagogului, al politicianului lipsit de etica;
Catavencu fura, santajeaza, manipuleaza, minte fara scrupule si fara mustrari de
constiinta.Caracterizarea directa a personajului se realizeaza atat prin vorbele
celorlalti („misel”, „nebun”, „canalie”), cat, mai ales, prin autocaracterizare: „Vreau
ceea ce merit in orasul asta de gogomani unde snt cel dintai… dintre fruntasii
politici”. Caracterizarea indirecta se face, in primul rand, pe baza replicilor,
limbajul lui denotand incultura si demagogie. De exemplu, el crede ca a fi
capitalist inseamna sa locuiesti in capitala si e convins ca „industria romana e
admirabila, e sublima, dar lipseste cu desavarsire”. Ilustrativa este scena
discursului din actul III in care Catavencuvorbeste mult, joaca teatru, dar nu
spune, in schimb, nimic. Incadrarea in tipologie este sustinuta si prin faptele
personajului, acestea dovedindu-si imoralitatea si fatarnicia. El fura bani din
fondurile asociatiei, il imbata pe cetateanul turmentat si ii ia scrisoarea , doreste
sa obtina o functie politica in urma unui santaj, iar, in final, isi schimba radical
comportamentul, acceptand sa organizeze festivitatile date in cinstea lui
Dandanache. Relatia dintre Catavencu si Zoe Trahanache denota caracterul
ambivalent al avocatului. Daca la inceput, cand are scrisoarea, afiseaza o atitudine
superioara si o umileste pe Zoe prin santaj, in final, pierzand biletul
compromitator, se arata sleit, cade in genunchi si isi cere iertare.
Arta narativa
O caracteristica a acestei specii este prezenta celor patru tipuri de comic, care
actioneaza simultan si releva inclinatia lui Caragiale spre caricatura.Comicul de
situatie se refera la intamplarile care provoaca rasul prin caracterul lor
neasteptat (bataia din sedinta, aparitiile cetateanului turmentat, repetarea
istoriei cu scrisoarea ). Comicul de moravuri(intentie) se refera la aspectele
sociale/ defectele umane pe care autorul doreste sa le ironizeze. De exemplu, prin
intermediul personajului Catavencu se ironizeaza demagogia. Comicul de
caracter provine din discrepanta intre ce vor sa para personajele si ce sunt de
fapt. De pilda, Trahanache este convins ca e un bun politician respectabil si un
cetatean onorabil, dar, de fapt, este un batran senil si incornorat. Comicul de
limbaj se manifesta prin greselile de exprimare care arata incultura personajelor.
Apar deformari fonetice(„bampir”, „printipuri”, „sotietate”, „famelie”), etimologii
populare(„renumeratie”), confuzii paronimice(Ghita se lauda ca e „scrofulos la
datorie”), nonsensuri („sa punem punctele pe i”, „dupa lupte seculare ce au durat
trezeci de ani”, „ora 12 trecut de fix”, „daca e anonima, o semnez”), truisme („o
societate care nu merge inainte, sta pe loc”). O alta sursa de comic de limbaj sunt
si ticurile verbale (Trahanache: „aveti putintica rabdare”, Ghita: „curat”). Comicul
de nume are rol si in caracterizare: Catavencu vine de la cata sau cataveica (haina
cu doua fete); Trahanache: trahana (coca moale); Pristanda: dans moldovenesc in
care se bate pasul pe loc; Agamemnon Dandanache (dandana=boacana).
Concluzie
In concluzie, „O scrisoare pierduta”, se incadreaza in specia dramatica a comediei
prin prezenta comicului, a finalului fericit, conflict exclusiv exterior si are ca tema
moravurile societatii.