O carte adevărată nu este una pe care o citim, ci una care ne citeşte.

(Wystan Hugh Auden)

Proiect didactic
Prof. Silvia Enache
Caracterizarea personajului principal – Rui Zink,
„Cititorul din peşteră”

Grizli777

Clasa a VIII-a C
1|Page

PROIECT
DIDACTIC
ŞCOALAGIMNAZIALĂ
"Ştefan Bârsănescu", Iași
PROFESOR: Enache Silvia
DATA: 4 martie 2015
CLASA: a VIII-aA
ARIA CURRICULARĂ: Limbă
şi comunicare
OBIECTUL: Limba și literatura română
SUBIECTUL LECŢIEI: Cititorul din peșteră – Caracterizarea personajului
principal
TIPUL LECTIEI: de recapitulare a cunoștintelor
DURATA: 50‘

COMPETENŢE GENERALE
1. Receptarea mesajului oral în diferite situaţii de comunicare;
2. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje
orale în situaţii de comunicare monologată şi dialogată;
3. Receptarea mesajului scris, din texte literare şi nonliterare, în scopuri
diverse;
4. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje
scrise, în diferite contexte de realizare.

COMPETENŢE SPECIFICE
1.1. Înţelegerea semnificaţiei generale a mesajului oral, sesizând progresia şi
coerenţa ideilor exprimate;
2.1. Construirea unui discurs oral pe o temă dată;
3.1. Dovedirea înţelegerii unui text literar sau nonliterar, pornind de la cerinţe
date;
4.1. Redactarea diverselor texte, adaptându-le la situaţii de comunicare
concretă;
2|Page

4.3. Redactarea unui text argumentativ.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE
Cognitive:
O1 – să facă referiri pertinente cu privire la încadrarea personajului în operă;
O2 – să explice semnificaţia unor pasaje semnificative din roman;
O3 – să raporteze personajul principal la celelalte personaje, fapte personale
sau acţiuni;
O4 – să stabilească evoluţia interioară/exterioară a personajului secundar;
O5 – să-şi exprime păreri, atitudini, sentimente faţă de actant.

Afective:
O1 - să participe cu interes la activitate;
O2 - să manifeste spiritului de colegialitate și cooperare în cadrul echipei;
O3 - să-și fixeze atenția asupra unor fragmente din romanul Cititorul din
peșteră și să motiveze preferințele.

STRATEGIA DIDACTICĂ

1. Resurse
- capacitățile normale de învățare ale elevilor;
- cunoștințele anterioare.

1. Metode şi procedee didactice -conversaţia ghidată/argumentarea,

brainstormingul, conversația euristică, explicația, lectura selectivă,
învățarea prin descoperire.

2. Materiale şi mijloace: fişe de lucru, tablă, caiete, cutii de carton, planşe,

audiobook, laptop;

3. Evaluarea: elevii vor completa fişele-profilşi vor răspunde la întrebări,

autoevaluarea;

4. Forme de organizare a activităţii: frontală, pe grupe.

3|Page

5. Bibliografie:

 Zink, Rui, Cititorul din peșteră, București, Editura Humanitas, 2013;

 Goia, Vistian, Didactica limbii şi literaturii române pentru gimnaziu şi
liceu, Cluj-Napoca, Editura Dacia,2002;
 Pamfil, Alina, Limba şi literatura română în gimnaziu-structuri didactice
deschise, Piteşti, Editura Paralela 45,2003;
 Ciobănuc M., Himeria, În lumea personajelor, Editura PaxAura Mundi,
Galaţi, 2007.

Scenariu didactic

1. Moment organizatoric – 1 minut

 Notarea absențelor;
 Pregătirea materialului didactic;

2. Reactualizarea cunoştinţelor-ancoră –10 minute

 Se verifică tema, care constă într-o serie de cerințe vizând romanul
Cititorul din peșteră de Rui Zink. Pentru a stimula inițiativa și interesul
elevilor, sarcinile de lucru au fost diferențiate, în funcție de capacitățile
cognitive și afective ale fiecăruia, după cum urmează:
1. Realizați o pagină de jurnal, în care Anibalector își expune trăirile,
temerileși concepțiile cu privire la lectură, valorificând romanul
studiat.
2. Creați un dosar de înscriere la facultate a personajului principal în
care să completați numele, studiile, ariile de interes ale acestuia,
experiența, pasiunile și motivul pentru care dorește să aplice.
3. Alcătuiți o listă cu trei cărți pe care le recomandați monstrului iubitor
de lectură, argumentând alegerea făcută. Introduceți acest mesaj într-
o sticlă pentru a o trimite pe mare destinatarului.
 Prin sondaj, se solicită elevilor să citească tema, fiind apreciați verbal şi,
eventual, corectați cu ajutorul celorlalţi participanți la discuție;
4|Page

3.Captarea atenției – 4 minute

 Se oferă spre audiție un scurt fragment din romanul Cititorul din peșteră,
după lectura lui Mihai Dobrovolschi(track 05 – minutul 3.17) și pe
cartonașele pe care le primesc, elevii notează cât mai multe trăsături ale
personajului principal, Anibalector.

4. Anunţarea temei și a obiectivelor – 2 minute

 Se anunță tema lecției: fixarea şi consolidarea cunoştinţelor despre
personajul literar, pornind de la textul studiat. Se notează titlul lecţiei pe
tablă. Se anunţă, de asemenea, obiectivele acesteia.

5. Prezentarea sarcinilor de ȋnvățare – 25 minute

Se cere elevilor definiţiapersonajului literar.Personajul este una dintre
instanţele narative esenţiale ale textului epic. Este o individualitate (persoană)
înfăţişată după realitate sau rod al ficţiunii, care apare într-o operă epică sau
dramatică, fiind integrată – prin intermediul limbajului – în sistemul de
interacţiuni al textului literar. Termenul provine din limba franceză -
personnage, prin filieră latină – persona („mască de teatru”, „rol”). Roland
Barthes numește personajele „fiinţe de hârtie”. Trăiesc numai în lumea
ficţiunii, nu au consistenţă, dar mimează realitatea şi uneori „concurează starea
civilă”. Alteori nu au nicio legătură cu realitatea, sau e doar o legătură
simbolică, bazată pe o idee.
De-a lungul veacurilor, personajul a cunoscut variate interpretări,
reflectând procesul de cunoaștere psihologică a omului. În clasicism, personajul
se confundă cu caracterul, fiind construit în jurul unei singure idei sau calități:
avarul, îndrăgostitul, înțeleptul. Intenționând să aducă ceva nou, romanticii au
creat personaje bazate pe antiteze: frumos-urât, bun-rău. Personajul romantic,
neliniștit și rebel, se află în conflict cu lumea și cu el însuși. În realism, prin
dramă și roman, personajul va cunoaște o adâncire a vieții interioare și a
cunoașterii psihologice. Romanul modern pune accent nu pe intrigă și acțiune,
ci pe personaj, spre agentul care declanșează evenimentele, spre romanul vieții
interioare.
5|Page

Din același câmp semantic cu termenul personaj fac parte și erou, actor,
actant, caracter, figură, tip, tipologie.
Procedeul de identificare a personajului constă în caracterizarea sa. A
caracteriza personajul înseamnă, în esență, a evidenția trăsăturile fizice și
morale ale acestuia așa cum se desprind din opera literară.
Clasificarea personajelor în orice operă literară se realizează după diverse
criterii:
După importanță se disting:
 Personaje principale, secundare, episodice, figurante
După gradul de complexitate:
 Simple, complexe sau contradictorii (plate sau rotunde – E. M. Forster)
După evoluția în timp:
 Dinamice și statice
Din punct de vedere etic:
 Pozitive și negative
Având în vedere raportul cu realitatea:
 Reale, fantastice, legendare, alegorice, simbolice
Orice personaj literar îndeplineşte anumite funcţii. O primă funcţie a
personajului este cea prin care eroul se mişcă, adică funcţia de acţiune. Prin
funcţia de interpretare eroul se mişcă şi judecă, exprimând întotdeauna
atitudinea sa subiectivă faţă de evenimentele narate. Funcţia opţională
prezintă personajul narator ca subiect al actului narativ (actor - narator - se
mişcă, judecă şi povesteşte).
Se discută despreeroul din romanulportughezului Rui Zink, insistându-se pe
semnficațiile monstrului și pe evoluția acestuia în literatură (prezentare Power
Point). Sunt conturate mijloacele de caracterizare care pun în valoare actantul
romanului.
Se explică elevilor că vor lucra pe grupe de câte cinci, folosind cutiuțele-
surpriză, scopul fiind realizarea caracterizării lui Anibalector. Acestea conțin o
imagine, o fișă cu citate, un emoticon și tipul de caracterizare pe care trebuie
să-l evidențieze. Fiecare indiciu va conduce la constituirea unei definiri cât mai
complexe a personajului. (Anexa 1) Trăsăturile identificate vor fi notate pe
planşa de pe tablă. (Anexa 2)
Portretul fizic al monstrului întruchipează prototipul bestiei:uriaș, „de
înălțimea a trei etaje”, amintind de gigantica gorilă King Kong: „doar nările
6|Page

aveau suficientă lăţime ca să încapă acolo un om”.Supradimensionarea lui

Anibalector amintește aici de Giganţii și Titanii din mitologia greacă. Deși
înfăţișarea monstrului este spectaculoasă, ea nu este una terifică, ci, mai
degrabă, seducătoare.
Portretul moral: Profilarea, vagă, a imaginii lui Anibalector apare odată cu
secvenţa examinării de către personajul-narator a unei hărţi, care este
„scrijelită pe piele de om”.Informaţia cartografică furnizează indicii despre
înfăţișarea monstrului, dar și despre habitatul și năravurile sale: îi place carnea
de om și e marcat de viciul lecturii. Ceilalți, adică oamenii cu experiență, lupii
de mare, inițiații îl percep în diferite forme: „animal pe cât de fantastic, pe atât
de feroce”, „monstru numit Anibalector”, „Numele ăsta aduce ghinion”,
„Anibalector chiar există”, „ciudat animal”, „anibal îngrozitor”, „anibal foarte
mare”, „Animal Lector, adică Cititor”, „o brută păroasă care citește”. Două
substantive (animal, monstru) definesc realitatea încă necunoscută de către cei
care doresc să-l vadă și să-l vâneze. Determinativele fantastic, feroce, ciudat,
îngrozitor, foarte mare, păroasă structurează proiecţia dinamică a unui portret
cumulativ care instituie ideea de monstru, de fiinţă atipică. Verbul citește
marchează punctul de maximă tensiune al portretului, pentru că, spre
deosebire de cei ale căror oase au rămas în peștera lui Anibalector, nerezistând
cititului ca probă de supravieţuire, singur personajul-narator va cunoaște
calitatea de lector a monstrului.
Substanța textului conduce la următoarea schemă a evoluției lui
Anibalector:

Animal
animal monstru cititor
Lector

Ca personaj fantastic, Anibalector evoluează sub semnul misterului, al

tainei și al istoriilor imaginate. Totodată, monstrul are și semnificaţia sinelui
care trebuie învins, într-o confruntare lăuntrică, pentru ca eul mai fragil, dar
superior în ordine spirituală, să se poată dezvolta. Dar oamenii, marinarii se
tem de acest personaj căruia îi place să citească. E poate o sugestie a
scriitorului că în secolul nostru lectura este percepută ca o pedeapsă.
7|Page

Ca spaţii-limită, insula și peștera din insulă – unde va accede protagonistul

romanului – îi impun băiatului un nou comportament și abia comunicarea
personajului-narator cu Anibalector va developa adevăratul portret al
monstrului.Insula este simbolul unui centru spiritual, la care nu se poate ajunge
decât în urma unei călătorii dificile, este un refugiuunde conștiința încearcă să
scape de asalturile inconștientului. Peștera trimite la mitul renașterii și al
inițierii, având ca scop construirea unui eu armonios. Este simbolul identificării,
în cursul căruia individul devine el însuși și ajunge la maturitate.
O cascadă de substantive (cocoașă, stâncă, animalul, monstru, făptură,
Dumnezeu, colosul, nemernicul) fixează imaginea personajului fantastic,
subliniind, în același timp, unele trăsături portretistice: dimensiunea
personajului (comparată cu o realitate cunoscută – de exemplu, stânca – de
către personajul-narator); unicitatea figurii ciudatei fiinţe care este monstrul
(singularitatea înseși pare să constituie un avertisment, monstrul personificând,
într-o primă fază răul absolut); transformarea impresionantei forţe geologice
într-o făptură oarecum îmblânzită (stânca parcă pierde din greutate și volum,
ceea ce este o sugestie a topirii spaimei trăite de băiat). Atât imaginea, cât și
felul de a comunica al lui Anibalector culminează în interogaţia hiperbolică „Tu
ești Dumnezeu?”, expresia cea mai intensă a mirării personajului-narator.
Hiperbola sugerează aici ideea de putere totală, dar și faptul că ciudata fiinţă
(monstrul) are o putere modelatoare.
Dialogul personajului-narator cu Anibalector dezvăluie o ficţiune elaborată,
cu numeroase referinţe literare și culturale, impunând un cuplu de personaje
ce se (re)cunosc, contribuind la caracterizarea lor. Scriitorul portughez Rui Zink
consideră dialogul drept o formulă încercată de a defini literatura, lectura,
romanul, versificaţia, poezia, eliminând monotonia narațiunii. De asemenea,
prin intermediul dialogului, monstrul pasionat de lectură își expune adevăratul
rol, cel de monstru de erudiție:
• „Cititul înseamnă să faci lucrurile să se întâmple în capul tău.”;
• „Totuși, e adevărat că cititorul trebuie să știe să încerce a vorbi limba
cărţii. A vorbi limba cărţii și a se abandona în voia melodiei ei, a se lăsa dus de
curent, în loc să-și risipească forţele vâslind contra mareei. Nu zic că trebuie să
ne supunem, dar trebuie să fim disponibili. Cartea, prin faptul că este scrisă, a
făcut deja un pas mare către noi: e un dar. Acum ne revine nouă să mulţumim
pentru amabilitate și să facem un pas către carte”;
8|Page

• „Un cititor, aidoma unui prădător, în unele ocazii n-are altceva de făcut
decât să aibă răbdare. Să plece și să se întoarcă în altă zi, ca să vadă dacă de
astă dată merge mai bine…”;
 „Povestirile cu adevărat valoroase sunt întotdeauna ca jocurile acelea
pentru copiiunde trebuie să unim punctele și ni se cere să completăm noi
înșine desenul.”;
• „Ceea ce face ca romanul să fie bun e o intrigă solidă, personaje credibile,
dialoguri bogate, nu-i așa?”.
Anibalector îl sechestrează pe băiat (captivându-l!) în înteriorul peșterii,
pentru a-l elibera deja pregătit să poată purta dialogul cu ceilalţi/cu lumea.
Dialogând, monstrul-cititor protejează integritatea vieţii spirituale, care nu
poate fi cunoscută decât printr-o radicală transformare lăuntrică, ceea ce i se și
întâmplă personajului-narator.
Odată pornit în călătoria-i iniţiatică, băiatul va trebui să străbată propriu-i
haos interior, pentru ca abia apoi să poată ieși la lumina cunoașterii sensibile,
nuanţate a lumii și să devină – ca scriitor – un tălmăcitor al acesteia. În romanul
lui Rui Zink, Anibalector joacă, până la un punct, rolul spânului din Povestea lui
Harap-Alb de Ion Creangă. Ca și în basmele folclorice, rolul monstrului este
acela de a stimula necesitatea efortului și nevoia de stăpânire a fricii.
Autocaracterizarea pe care și-o face monstrul-cititor („Ce sunt depinde,
firește, de cel care mă vede. Cine mă urăște îmi dă numele cele mai rele:
ticălos, nemernic, animal scârbos, respingător și josnic. Cine mă iubește îmi
spune altfel, sper. Asta-i viaţa.”) este una semnificativă, deja primul enunţ
sugerând cele două feţe ale realităţii – esenţa și aparenţa („cel care mă vede”).
Parafrazându-l pe Shakespeare, ne-am putea întreba: A citi sau a nu citi? Oricât
de suspicioși am fi faţă de comportamentul lui Anibalector, nu vom uita că
textul se generează ca o alegorie, monstrul sugerându-i băiatului că viaţa se
așază în cărţi, iar din aceste cărţi ai șanse să înţelegi atât viaţa ta, cât și pe a
celorlalţi. Monstrul este, în reţeaua de semnificaţii a operei, un mijloc de a
deturna individul de la ceea ce este rău/interzis (îl scoate pentru totdeauna pe
băiat din lumea hoţilor).
Ca personaj fantastic al romanului Cititorul din peșteră, monstrul-cititor
este prezentat (în capitolul Insula) din perspectiva personajului-narator, care,
aflat într-un spaţiu-limită, adoptă regulile de joc impuse de Anibalector, trăind
astfel o apăsătoare panică („Trebuie să aveţi înţelegere faţă de mine, eram
9|Page

cuprins de cea mai totală panică. Știam că plecaserăm să-l vânăm pe

Anibalector, dar una era să te gîndești la existenţa lui în confortul corabiei, și cu
totul altceva să te afli chiar în faţa animalului, confirmând că nu, nu era un mit.
Era mult mai rău decât un mit: era un monstru real”). Apoi, frica se topește, cei
doi izbutind să se apropie prin intermediul unei consistente conversaţii despre
literatură, cărţi, lectură. Ceea ce este mai important, însă, este că Anibalector îl
face pe băiat să citească – întâi de frică, apoi mânat de curiozitate și, în cele din
urmă, animat de o adevărată plăcere („Tocmai făceam un lucru pe care, din
câte îmi aminteam, nu-l făcusem niciodată la școală: învăţam. Și simţeam ceva
și mai straniu: îmi plăcea să învăţ”). Astfel, animalul-cititor atinge, în cadrul
dialogului din capitolul al II-lea, ipostaza de maestru, iar băiatul se conformează
rolului de ucenic al acestuia.
Anibalector are grijă ca băiatul să înţeleagă ce este lectura, dar, în același
timp, îi dă libertatea să inventeze orice altă formă de lectură care i-ar dezvolta
gustul pentru citit (un motiv de reflecţie responsabilă nu numai pentru școală,
ci și pentru întreaga societate).
În capitolul Întoarcerea monstrul devine apatic, moale: „Anibalector,
leșinat”, „Anibalector era melancolic, cu ochii lipsiţi de strălucire, gri, aproape
ascunși în faţa hirsută”, „mut, încruntat”, „scotea un zâmbet vag”, „Mut și
liniștit”, „Lua cărţile cu un soi de dispreţ descurajat”, „răsfoind o carte fără mult
entuziasm”.
Imaginea umanizată a lui Anibalector se impune deci prin intermediul vocii
personajului-narator, care trăiește o cumplită stare de vinovăţie pentru ceea ce
i s-a întâmplat monstrului. În același timp, în capitolul Întoarcerea monstrul
apare drept cel care fortifică și rafinează inteligenţa personajului-
narator:orașul îi pare străin, are o atitudine neutră faţă de părinţi, dar totodată
una extrem de sensibilă faţă de animalul-cititor; băiatul adoptă o privire critică
asupra oamenilor în calitate de cititori;
• „n-aș mai fi putut să mă întorc la vechea gașcă”;
• „Tata și mama păreau diferiţi, mai bătrâni, dar și – cum să spun? – mai
crescuţi. Ori poate era impresia mea, dat fiind că eu, cel puţin, mă simţeam mai
crescut”;
• „Chiar dacă încă păream așa după corp și calendar, nu mai eram minor
după cap și nici după inimă”;
10 | P a g e

Feed – back-ul are loc permanent pe parcursul

conversaţiei, în cadrul conducerii învăţării şi se
concretizează prin aprecieri verbale făcute de profesor:
Bine!,Foarte bine!, Da!,Corect!

6.Evaluarea formativă –5 minute

Elevii primesc fişa de profil a personajului discutat,

inspirată din paginile de Facebook. Se completează
activităţile, preferinţele, datele biografice şi se dezbat cele
mai potrivite notificaţii. (Anexa 3)

6. Asigurarea retenției și a transferului – 1 minut

 Vizionarea unei reclame va constitui tema pentru următoarea întâlnire la

ora de literatură. Elevii vor redacta o compunere în care vor ține cont de
următoarele indicații:
- personajul principal: un monstru pasionat de lectură;
- indicele de spațiu: o librărie;
- obiectul: o cutie de ceai cu aromă de cuvinte;
- situația: în ziua când s-a sfârșit pasiunea pentru lectură.

 Se vor face aprecieri generale şi individuale. Se vor nota, dacă este cazul,
câţiva elevi.
De asemenea, aceștia se vor autoevalua pentru răspunsurile date ȋn timpul
lecției.

Anexa 1
Grupa 1
Imagine: monstru
11 | P a g e

Emoticon: perspectivă inovativă, creativă (idei noi)

Caracterizare: directă, realizată de narator şi autocaracterizare
Fișă citate:
 Nu, nu e o stâncă. E... e o siluetă. O siluetă nemăsurată. Iar silueta se
înclină în direcţia mea.
 Ştiam că plecaserăm să-l vânăm pe Anibalector, dar una era să te
gândeşti la existenţa lui în confortul corabiei, şi cu totul altceva să te afli
chiar în faţa animalului, confirmând că nu, nu era un mit. Era mult mai
rău decât un mit: era un monstru real. Părea să stea aşezat, cu mâinile
atingându-i picioarele, de înălţimea a trei etaje. Atunci cum o fi în
picioare? Un monstru care ar putea să mă facă bucăţele, judecând după
osemintele care se amestecau printre cărţi.
 Unul dintre pereţii peşterii are o enormă cocoaşă, o stâncă neagră,
proeminentă. Deodată, stânca se mişcă. [...] Silueta răsare parţial din
umbră. Clarul de lună se oglindeşte scurt în ceea ce ghicesc a fi ochii. O
voce groasă gâfâie. [...] Vocea acelei stânci vorbitoare este profundă şi
cavă, pare să facă ecou. Dacă
tunetele ar avea voci, poate că aşa ar fi. Nu e propriu-zis dezagreabilă,
doar ciudată.
 Şi a ieşit din umbră. Razele lunii i-au luminat faţa, dacă se poate numi
faţă masa aceea enormă şi neagră, mai mare decât o poartă, aplecată
spre mine. Doar nările aveau suficientă lăţime ca să încapă acolo un om.
Acea stranie făptură era vag asemănătoare cu... o gorilă? O gorilă de
dimensiunea a zece elefanţi, fireşte.
 Monstrul a clătinat din cap. Cu siguranţă auzise deja de aparatele
electrocasnice, fiindcă manifesta mai degrabă supărare decât surpriză.
[...] Nările lui Anibalector au sforăit cu atâta forţă că mai, mai să cad jos.
 Anibalector, întotdeauna atât de molâu, adulmeca aerul parcă beat,
bătând cu lăboaiele în pământ.[...]C-cărţi proaspete? Am înţeles, jur că
am înţeles chiar în clipa aceea, şi am încercat să-l avertizez, jur că am
încercat să-l avertizez, jur că am încercat - cel puţin în capul meu.
 Anibalector şi-a revenit încet din curara. Aici căpitanul avea dreptate:
enorma lui
masă musculară asimilase bine otrava. O veste bună pentru persoanele
forte: un gras
12 | P a g e

are mai multe şanse să supravieţuiască muşcăturii

unui şarpe mamba sau unei tarantule decât cel mai
elegant dintre slăbănogi. Dar Anibalector era
melancolic, cu
ochii lipsiţi destrălucire, goi, aproape ascunşi în faţa
hirsută.
 Anibalector refuza să vorbească în public. Oricât s-ar
fi forţat gloata vizitatorilor să-l
provoace, el, nimic. Mut, încruntat. Anibalector n-a
mai deschis niciodată gura, de
când a fost vânat pe insula lui.
 „Ce sunt depinde, firește, de cel care mă vede. Cine
mă urăște îmi dă numele cele mai rele: ticălos, nemernic, animal scârbos,
respingător și josnic. Cine mă iubește îmi spune altfel, sper. Asta-i viaţa.”

Grupa 2
Imagine: insulă
13 | P a g e

Emoticon: perspectivă negativă, pesimistă

Caracterizare: directă, realizată de alte personaje
Fișă citate:

 —E vorba de un animal pe cât de fantastic, pe atât de feroce. Şi, dacă o

vreaDumnezeu, vom fi primii care vor rămâne în viaţă după ce l-au văzut.
—Am vorbit prea mult. Nu cumva e momentul să te urci pe gabie?
 —Am auzit vorbindu-se de un monstru numit Anibalector...
El m-a privit pieziş:
—Sst! Numele ăsta aduce ghinion.
— N-are nici o legătură, a spus. Anibalectorul chiar există.
— Eşti sigur?
— S-au făcut rapoarte. Căpitanul ştie.
 „Anibalul Lector e un anibal foarte mare şi de aceea are nevoie de
multăalibentaţie. Are patru bâini la cabătul labelor. E cababil să deboreze
o gireadă de boi şi, chiar dacă nu e mâncarea lui faborită, Anibal Lector
nu disbreţuieşte garnea de om... Mă dem chiar că îmi bine şi mie rândul.
Anibal Lector...”
 —Animal Lector, adică Cititor, a adăugat căpitanul. Doar asta: o brută
păroasă care citeşte.
— Şi chiar credeţi asta, căpitane?
— Un animal cititor? Da şi nu. Sărmanul care a scris rândurile astea era
evident rebegit de frig, cu febră, şi o mai fi încurcat lucrurile. Dar despre
insulă, cred fără nici
o îndoială că există.
— Insula există, am repetat. Animalul Cititor nu...
— Insula există, a spus căpitanul, mai mult pentru el însuşi decât pentru
mine. Şi la fel
şi animalul. Şi ciudat animal trebuie să fie, de vreme ce autorul hărţii nu l-a
identificat cu numele nici unei vietăţi cunoscute.
— Dar...
— Dar clar că e un animal care citeşte. O fi mai curând precum cacaduul sau
gaiţa,
care papagalicesc cuvinte fără să ştie ce spun.Trebuie să fie un soi de maimuţă
uriaşă
14 | P a g e

ce are o slăbiciune pentru cărţi.Poate mirosul hârtiei, că de

citit... de citit, practic nu
mai citeşte nimeni, necum un animal pierdut într-o insulă
pierdută.
 —Ideea, evident, este să-l capturăm viu. Dar
nuputem risca nimic. Diferitele tentative eşuate de a-
l vâna sunt dovada că trebuie să fim pregătiţi să
înfruntăm o vietate de o forţă neobişnuită.
 — Tu... Tu eşti Dumnezeu? Sau vreun soi de zeu,
voiam să spun, dar n-a ieşit aşa.

Grupa 3
Imagine: condor
Emoticon: perspectivă emoțională, afectivă
Caracterizare: indirectă, prin limbaj
15 | P a g e

Fișă citate:
 —Nu trebuie să-ţi placă totul, ştii? A fi disponibil înseamnă şi a fi vigilent.
Capul tău nu-io ladă de gunoi în care arunci cărţi. Dacă o prăjitură chiar
nu-ţi place, o mănâncitotuşi? Răspunsul e: depinde. Ca să-ţi creezi gustul,
ca să capeţi încredere în gustultău, trebuie mai întâi să ţi-leduci.
 Într-o zi, tinere şi nesăbuit amic, vei învăţa că lucrurile cele mai
importante înviaţă sunt cele care nu servesc la nimic.
 —Nu există o adevărată deosebire între realitate şi vis, că nusunt două
lumi, doar două versiuni ale aceleiaşi lumi...
 —Povestirile cu adevărat valoroase sunt întotdeauna ca jocurile acelea
pentru copii unde trebuie să unim punctele şi ni se cere să completăm noi
înşine desenul.
— Păi, de exemplu, să luăm un roman. Ceea ce face ca romanul să fie
bun e o intrigă solidă, personaje credibile, dialoguri bogate, nu-i aşa?
— Bogate?
— Dinamice, ascuţite, vioaie.
 —Marea diferenţă e că poezia se preface că prelucrează mai mult
cuvântul, iar romanul se preface că prelucrează mai mult realitatea. Dar
rezultatul e acelaşi.
 —Cititul e ca patinatul, se învaţă prin practică, îi prinzi gustul tocmai
exersând acest gust. Adineauri am spus ţesătura textului, dar e o prostie,
fiindcă e acelaşi lucru. Textul e o ţesătură şi ţesătura e un text. Împletirea
unor fire diferite - ritm, sens, cuvinte - pentru a alcătui un covor de
cuvinte, un covor cu un desen care poate să fie mai mult sau mai puţin
laborios, încurcat,stimulator, misterios. Adică, ceva care se citeşte.
 — Viaţa nu înseamnă să şezi pe canapea şi să dai din degete aşteptând
să apară pe
ecran ceva care să te scoată din toropeală. Bine, dacă vrem ca viaţa să
fie asta, nu va
fi mai mult de atât, dar nu mi se pare cel mai bun mod de a ne folosi de
ea. O carte ne
cere să mergem noi la ea. Un ecran cu imagini şi tâmpenii, nu. Este
diferenţa dintre a
călători şi asta pe loc. Cartea ne obligă să călătorim, televiziunea să
rămânem gură-cască.
16 | P a g e

 —Stil, voce, muzică. O carte valorează tot atât prin

ceea ce spune ca şi prin felul cum o spune, înţelegi?
— Cartea trebuie să aibă stil. Dar şi cititorul trebuie
să aibă stil.
—Eu, ca să citesc o carte, trebuie să am stil?
— Stil, personalitate, voce proprie, temperament,
caracter, poţi să-i spui
cum vrei, că până la urmă e totuna.

Grupa 4
Imagine: carte
Emoticon: perspectivă pozitivă, optimistă
Caracterizare: indirectă, prin comportament, mod de viață, habitat
Fișă citate:
17 | P a g e

 Şi aşa am început să citesc câte puţin din toate. N-am citit în viaţa mea
cât am citit
în timpul acela - săptămâni? luni? mai mult? - pe care l-am petrecut în
peştera luiAnibalector. L-am citit pe Jules Verne şi al său ”Ocolul
pământului în 80 de zile”, pe Julio Cortázar şi al său ”Ocolul zilei în 80 de
lumi”; am citit ”Cei trei muşchetari” şi ”Aventurile luiTom Sawyer”şi
”Fraţii Karamazov” şi ”Crimă şi pedeapsă” şi ”Oraşul şi muntele„ şi
”Dinozaurul excelentisim” şi ”Aventurile lui lonică-Fără-Frică”, iar
neînfricatul erou ”Plângi-Că-Acuş-Ai-Să-Bei” mi-a trezit dorul de ţara
natală.
 El voia pe cineva cu care să vorbească despre cărţi şi ce puteam eu să
fac(spre binele meu) decât să mă străduiesc să fiu la înălţime? Şi mă
enervam pe mine: cum e posibil
ca un... un animal, pierdut pe o insulă la capătul lumii, să ştie mai bine ca
mine felul în care, în ţara mea, oamenii lucraseră, trudiseră şi se jucaseră
cu limba mea?
 La fel mi se întâmpla să mă întreb dacă Anibalector voia un interlocutor
sau un discipol. El probabil că nu vedea deosebirea. Sigur e că adora să
dueleze cu mine - sau
să mă folosească pentru a duela cu sine însuşi.
 Zilele, săptămânile, nu ştiu dacă nu şi lunile, treceau. M-am dus decâteva
ori la
vânătoare cu Anibalector, în jungla aceea deasă şi periculoasă. Cu toate
acestea,
Anibalector îmi sugera să nu mă îndepărtez mult de peşteră. Material de
citit nu lipsea, şi mai erau şi alte forme de petrecere a timpului decât să-
mi risc viaţa. El nu mă ţinea prizonier, a spus. Pur şi simplu, existau
primejdii pe insulă pe care nu eram
pregătit să le înfrunt: dinozauri carnivori, lilieci carnivori, insecte
carnivore, plante
carnivore, aproape că s-ar putea spunecă întreaga insulă era carnivoră.
 Habitat: insulă, peşteră
 Ce pot să spun? Nu exista nimic altceva care să servească drept minge.
Iar hârcile
18 | P a g e

sunt foarte utile, multifuncţionale: se pretau ca mingi,

căni, rafturi pentru cărţi, oale de noapte...Anibalector
părea să-şi fi pierdut interesul pentru orice. Iar eu
ştiam de ce, chiardacă mi-era greu să-i explic cuiva.
Omul se preface că-i place libertatea, dar de celemai
multe ori astea-s doar fiţe, poză pentru fotograf. Cu
Anibalector însă era altfel: luinu-i plăcea deloc, dar
chiar deloc, să trăiască în captivitate.
 Pentru Anibalector, o carte era o întâlnire între două
voci: a noastră şi a cărţii. Şi să faci sublinieri într-o
carte nu este nimic rău, e aproape ca şi cum ai citi
dublu; e semn că ai întâlnit un pasaj, o frază, un paragraf, care-ţi spune
ceva, iar asta, după el, era de nepreţuit. E aproape ca şi cum ai fi găsit,
pe gratis, un al doilea pasaj.

Grupa 5
Imagine: cuşcă
Emoticon: perspectivă neutră, obiectivă
Caracterizare: indirectă, prin nume și relația cu alte personaje
19 | P a g e

Fișă citate:
 „Anibalul Lector e un anibal foarte mare şi de aceea are nevoie de multă
alibentaţie. Are patru bâini la cabătul labelor. E cababil să deboreze o
gireadă de boi şi, chiar dacă nu e mâncarea lui faborită, Anibal Lector nu
disbreţuieşte garnea de om... Mă dem chiar că îmi bine şi mie rândul.
Anibal Lector...”
 — La fel nu ai vrea să-ţi smulg un picior ca să ciuglesc ceva de probă,
presupun.
M-am înfiorat:
— Nu. Nici asta.
— Foarte bine. Spune-mi atunci ce ştii să faci?
— Să fac?
— Ca să devii util.
—Ştiu... pot să vânez.
Anibalector s-a uitat la mine cu o privire neîncrezătoare.
— P-pot să gătesc!
— Mie îmi place carnea crudă, a strigat cu răceală Animalector. Pe cât
posibil, în sânge.
—Ş-ştiu ... Am încremenit. Atunci, nu ştiu...
Anibalector a mârâit:
—Ştii să spui poveşti?
 De plăcut chiar îmi place... dar nu înţeleg foarte bine.
— Tot e un progres, ofta Anibalector. Acum câtva timp nici nu înţelegeai,
nici nu-ţi plăcea.
Iar eu, mândru, credeam că-l păcălisem. Dar şi lui îi plăcea să-mi întindă
curse.
— Sunt pur şi simplu uimit cum de-ţi poate plăcea asta. Eu găsesc că-i de
neînghiţit.
— Păi, şi eu...
— Nu trebuie să-ţi placă totul, ştii? A fi disponibil înseamnă şi a fi
vigilent. Capul tău nu-i o ladă de gunoi în care arunci cărţi. Dacă o prăjitură
chiar nu-ţi place, o mănânci
totuşi? Răspunsul e: depinde. Ca să-ţi creezi gustul, ca să capeţi încredere în
gustul tău, trebuie mai întâi să ţi-leduci.
 El nu mă ţinea prizonier, a spus. Pur şi simplu, existau primejdii pe insulă
pe care nu eram pregătit să le înfrunt: dinozauri carnivori, lilieci carnivori,
insecte carnivore, plante carnivore, aproape că s-ar putea spunecă
întreaga insulă era carnivoră.
20 | P a g e

 Nici măcar ca să-mi vorbească mie, ceea ce la început mă întrista şi

ofensa, chiar şi pentru că mă făcuse să trec drept mincinos, inclusiv pe
lângă echipajul corăbiei. Pe urmă, am înţeles.
 În acest punct al povestirii ajungem la partea pe care o cunoaştetoată
lumea: eu
am fost cel care l-a eliberat pe Anibalector. Aş putea să neg, dar la ce
bun? Am fost
deja condamnat şi, conform legii, nimeni nu poate să fie osândit de două
ori pentru
aceeaşi crimă. Şi, chiar dacă aş fi, eu încă îmi execut prima pedeapsă - şi
mai am vreo
câţiva ani buni.
 —Nu, nu ştiu. Dar trebuie să încercăm. Doar ca să ieşi din groapă...
Anibalector a dat din cap, ceea ce am luat drept aprobare. După o pauză,
a întrebat:
— Şi, dacă reuşesc... vii cu mine?
— Eu... - am lăsat ochii în jos - nu pot.
—Ştiu că nu poţi, a spus el. Dar dacă rămâi o să ai probleme, pentru că
m-ai eliberat.
— Nu contează.
21 | P a g e

Cutiuțele-surpriză
22 | P a g e

Perspectivă negativă

Perspectivă creativă
23 | P a g e

Perspectivă emotivă

Perspectivă optimistă
24 | P a g e

Perspectivă neutră