Statutul politico-juridic al Țărilor Romane in secolele XIV-XVII

Transilvania

Dupa formarea statelor medievale, istoria romanilor s-a declansat pe

fondul rivalității dintre regatele crestine, Ungaria si Polonia si Imperiul Otoman
aflat in plină expansiune. In acest context Țările Romane au devenit obiect de
dispută intre marile puteri au ținta expansiunii puterii acestora.

După cum afirma, Nicolae Iorga, istoria noastra a fost o « permanenta

trantă cu primejdia », romanii fiind nevoiți să lupte pentru a-și păstra ființa statală
si autonomia. De la mijlocul sec XVI turcii au impus Țărilor Romane un sistem
de livrări obligatorii a produselor de care avea nevoie, apoi a interzis comerțul cu
alte state. Astfel s-a instaurat un adevărat monopol asupra comerțului. Devenită
principat autonom sub suzeranitate otomană, Transilvania , beneficia de un statut
mai lejer comparativ cu statele extracarpatice,datorită presiunii habsburgice.

La sfarșitul sec. XVI, Țările Romane, prin poziția lor geopolitică,

inregistrează efectele imperialismului habsburgic si o presiune agresivă a celui
otoman. Dupa victoria de la Lepanto 1571, s-a dovedit ca invincibilitatea
Imperiului Otoman era de domeniul trecutului, imperiul avea încă resurse
importante. Scena politică a Europei Central – Orientale a fost dominată la
sfarsitul sec. XVI de Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, Polonia si mai tarziu
Rusia.

Domnia lui Mihai Viteazul a coincis cu relansarea de catre Papa

Clement VIII a unei alianțe antiotomane numită "Liga Sfanta" la care au aderat
Spania , Austria, Statul papal si ducatele italiene Toscana, Mantua si Ferara. Un
loc aparte in planurile antiotomane trebuia sa-l detina Țările Romane, care prin
poziția lor erau interesate de Liga Sfanta. La Liga a aderat Principatul
Transilvaniei, condus de Sigismund Bathory, considerat un element cheie in
atragerea Țărilor Romanești si a Moldovei.

Adeziunea Țărilor Romane s-a datorat inițiativei domnului care avea

acordul boierilor pămanteni pentru declanșarea conflictului cu turcii. Integrarea
Tarilor Romane in alianta crestina a dus foarte curand la rascoala antiotomana,
care a izbucnit la 13 nov. 1594 la București prin suprimarea creditorilor levantini
si a garnizoanei otomane.
In iarna anului 1594-1595, Mihai Viteazul a atacat si a cucerit cetățile otomane
de pe linia Dunarii, cu excepția Giurgiului, eveniment echivalent cu declanșarea
ostilităților impotriva Imperiului Otoman. In aceste conditii, fiind previzibilă reacția

1
1
otomană, Mihai Viteazul a incheiat la Alba Iulia prin intermediul unei delegații
boierești la 20 mai 1595 un tratat cu Sigismund Bathory, potrivit căruia Țara
Romanească se subordona Transilvaniei, iar domnitorul boierilor. Potrivit
tratatului, domnului i se retrag prerogativele domniei, țara ramanand să fie
guvernata de un Sfat al boierilor, iar domnul devenea "locțiitor" al Principelui
Ardealului. Vasalizarea Ț.R fața de Transilvania.

Iesirea Moldovei si a Transilvaniei din frontul romanesc antiotoman si

interventiile Poloniei de a-l inlatura pe Mihai Viteazul de la conducerea T.R l-au
determinat sa actioneze pentru realizarea "planului dacic" (restituo daciae) =
unirea romanilor sub o singura autoritate pentru a contracara planurile
expansioniste ale Marilor Puteri. La 18 oct. 1599, Mihai Viteazul a obtinut victoria
de la Şelimbar impotriva lui Andrei Bathory, ocupand Transilvania. Prin cucerirea
Ardealului cu sprijinul boierimii, s-a inversat directia unuficarii celor 2 state, in
acest caz dinspre Tara Romaneasca. Niciodata pana atunci un domn roman nu a
cucerit Transilvania.

Politica lui Mihai Viteazul in Transilvania a fost dependentă de planurile

habsburgilor care urmareau încorporarea Principatului. Dieta Transilvaniei l-a
recunoscut pe Mihai ca locțiitor al imparatului, iar acesta nu a modificat sistemul
starilor privilegiate. Ceea ce a nemulțumit profund Dieta au fost donațiile de
domenii facute boierilor munteni in detrimentul nobilimii maghiare.

In mai 1600, Mihai a cucerit Moldova,invocand ca motiv alianța lui

Ieremia Movila cu turcii. Prin cucerirea Transilvaniei, Mihai Viteazul si-a
consolidat stăpanirea in Transilvania,iar prin cucerirea Moldovei a refacut frontul
antiotoman. Titulatura,actul oficial cuprindea titlul de domn al Tarii Romanesti,al
Ardealului si Moldovei.

Desi Principatele ramaneau politic si administrativ separate,

cu toate că nu ideea unității nationale a determinat unificarea ci ideea solidaritații
crestine, creatia de “o clipă2”a devenit in timp un ideal. Unirea nu a rezistat
datorită puternicilor competitori. Astfel, Imperiul Otoman dorea restaurarea
suzeranității sale, Polonia urmarea propria hegemonie si nu accepta pierderea
Moldovei, Austria viza cucerirea Transilvaniei iar nobilimea maghiara era ostilă
unei supremații romanești. In aceste condiții, stările privilegiate din Transilvania
s-au răsculat, iar habsburgii au considerat ocazia favorabila pentru preluarea
stăpanirii Transilvaniei.

Astfel, oastea imperială condusa de generalul Basta

s-a alaturat rasculatilor ardeleni,invingandu-l pe Mihai Viteazul la 18 septembrie
1
2
http://adrianavilsan.blogspot.com/2012/09/statutul-politico-juridic-al-tarilor.html
Principatele Romane in Raportutile politice si internationale –BOICU LEONID

2
1600 la Miraslau, fapt ce a avut drept consecinta pierderea Transilvaniei. In
acelasi timp,armata poloneza a patruns in Moldova impunandu-l domn pe
Ieremia Movila. Dupa infrangerea de la Bucov in fata armatei poloneze,a fost
inscaunat domn al Țării Romanesti Simion Movilă,iar Mihai a fost obligat să ia
drumul exilului spre Viena. Defecțiunea intervenită în Transilvania unde
nobilimea l-a alungat pe Basta si l-a reinstaurat domn pe Sigismund Bathory, l-a
readus în scenă pe domnul Țării Romanești.

Acesta a primit resurse financiare de la Rudolf II pentru echiparea

unei armate, care împreună cu cea a generalului Basta obțin victoria la 13 august
1600 la Giurăslău impotriva lui Sigismund Bathory. Habsburgii au hotărat să-l
inlăture pe Mihai, fapt realizat in urma unui asasinat. Ieșirea din scenă a
domnului Țării Romanești a pus capăt Ligii Sfinte, iar fapta voievodului muntean
a reprezentat un capitol de istorie europeană prin integrarea in Liga Sfanta si
succesele militare care au determinat o vremelnică unire a Țărilor Romane.

Secolul XVII a realizat raporturile dintre Marile Puteri in condițiile in care

și-a făcut apariția in zona Rusia. In aceasta perioada, domnii Țărilor Romane nu
sunt cu cateva exceptii, personalitați proeminente.
Astfel, amestecul Porții in numirea domnitorilor a continuat. Diplomația a
ramas cea mai importanta activitate.

În timpul domniilor lui Gabriel Bethlen, Gheorghe Rakoczi I si II

,Transilvania a incercat realizarea de alianțe cu Țările Romane într-un proiect
numit “Regatul Daciei ”care susținea unirea politică a Țărilor Romane.
Voievozii romani, Matei Basarab in T.R.si Vasile Lupu în Moldova, au incheiat
tratate de alianță cu principii Transilvaniei la mijlocul sec.XVII.
În această perioada, statutul politico-juridic al Țărilor
Romane s-a caracterizat prin autonomia deplină ,recunoașterea suzeranității
otomane si reactia nationala a boierimii romanesti fata de elementele grecesti. In
a doua jumatate a sec.XVII, scena politica internațională a fost zguduită de
infrangerea turcilor la Viena in 1683 in fața Austriei si Poloniei.

Acest eveniment a avut urmări esențiale

in dinamica relațiilor internaționale deoarece Austria a declanșat ofensiva de
cucerire a Ungariei si S-E Europei profitand de decaderea Imperiului Otoman.
Schimbarea raportului de forțe dintre Marile Puteri i-a determinat pe domnitorii
romani sa inițieze o politică de echilibru pentru , limitarea suzeranității
otomane(omul bolnav al Europei).