Andreea –Livia

(Lăzărică)
Marica

FRÂNTURI
DE
SENTIMENT
E
2008

2
 CUPRINS

NR. NUME PAG

3
4
 CUVÂNT ÎNAINTE

Am început să scriu poezii undeva în primăvara

anului 2004… Prima poezia era compusă dintr-un singur
vers.. Atunci mi s-a părut foarte inteligent scris…..

Avusesem încercări de poezii şi mai devreme.. dar

niciodată nu eram mulţumită….
Scrisesem prin liceu câte ceva… despre mama,
bunica… dar eram încorsetată de rimă….
Am hotărât acum că nu rima înseamnă neapărat
poezie…. Şi –am apucat să scriu ceea ce simt cu
adevărat… Astfel a apărut acest album…
Poeziile au fost scrise aproape toate pe telefonul
mobil, în timp ce mă îndreptam sau veneam dintr-un
anumit loc…. Plus, ori de câte ori îmi venea câte-o idee…
mi-o notam repede pe ce aveam mai la îndemână – iar
asta era de obicei telefonul….
De obicei, am scris cât am fost tristă.. singură…
pesimistă…..
În momentele de bucurie nu puteam să
compun…….

5
 Dar acum, când le-am adunat la un loc pe toate,
observ că între ele s-au strecurat destule şi optimiste…
şi mai ales despre iubire…..

Sper să fie o lectură plăcută…. Cel puţin la fel de

plăcut cât a fost pentru mine în a scrie…..
ENJOY!!!
autoarea

VERS
6
Colivie e timpul din sufletul meu.

21.04.2004

WELLCOME TO MY WORLD

Inimă,
îţi prezint lumea:
cu bune şi rele,
cu prieteni şi duşmani,
cu lacrimi şi vise,
cu sentimente şi pierderi,
cu regăsiri şi uitări,
cu plimbări pe alei,
cu dorinţe împlinite,
cu gânduri uitate….
cu tine şi cu mine.

E lumea mea!
Şi a celor ca mine –
a celor care iubesc
şi care se iubesc.

Wellcome to my world!

21.06.2006

BAD GIRL
7
Ai crezut că te iubesc
Ei bine, doar mă jucam….
Am crezut că mă jucam,
Ei bine, m-am îndrăgostit de tine!!
08.04.2005

RĂTĂCIRE

M-am rătăcit sufletului –

pe cărări de vise şi l-am găsit!
în căutarea Şi aş fi vrut
prinţului să îl ofer,
de mult visat. dar n-aveam cui.
Mereu singură, Şi-am plâns….
tânjind,
având o dragoste Şi-am vrut
de dat. să mă rătăcesc
prin prăpăstii pustii,
M-am rătăcit să-mi plâng
pe drumeaguri iubirea
de gânduri în singurătate.
în căutarea
8
Dar m-am lovit să ne rătăcim
de inima ta, împreună.
rătăcită şi ea
prin pustietăţi.
Şi m-a întrebat 15.12.2006
ora 14:44
dacă n-aş vrea

DEMISIONEZ

Mă doare maturitatea asta

în care sunt nevoită să mă scald,
pe care sunt obligată să o trăiesc
Mă doare maturitatea asta
pe care mă forţaţi să o arăt,
conform cu care trebuie să mă comport.

Mă doare maturitatea asta…

Nu mai am puterea necesară
să mă prefac că sunt matur.
Nu mai vreau să fiu matur.
Nu mai pot să fiu matur.

Sunt doar un copil

care joacă în fiecare zi
rolul de matur.
Am obosit!
Demisionez!!

15.02.2008
ora 10:25

9
 30 NOIEMBRIE

Iubirea m-a părăsit.

Dragostea m-a ocolit.
Realitatea –
doar nişte visuri.
Visele –
o realitate plăcută.
Sărutări calde –
amintiri deşarte.
Singurătatea –
singura realitate.

Lacrimile au uitat că aici

e o FIINŢĂ!

30.11.2004, Stuf Vama Veche

PE VALURI

10
Valuri la orizont
Valuri la picioarele mele
Valuri în mâinile mele
Valuri în ochii mei
Valuri în visele mele
Valuri în sufletul meu

Sunt o barcă în vâltoarea vieţii!

10.04.2005
Sibiu

11
 LUMEA E CA UN TEATRU

Lumea e ca un teatru –
cu toţii trăim în garderoba lui.
În fiecare zi îmbrac un alt costum,

12
îmi pun o altă mască.

Sunt înconjurată de impostori,

oriunde m-aş întoarce.

M-am săturat de toată ipocrizia asta.

Vreau sa pot fi iar EU –
cea adevărată !
M-am săturat să mi se tot spună
cine să fiu
şi
cum să fiu.

Lumea asta e cea care are

o problemă !!!
Haideţi să nu mai jucăm piese…
Haideţi să fim sinceri ,
să trăim,
să fim noi înşine

Nu am nevoie sa fiu
altcineva decât sunt !
Vreau sa fiu doar
EU !!!
28 Iulie 2006

AM VRUT

Am vrut să aflu ce culoare are marea...

Şi-am întrebat în stânga şi în dreapta
şi m-am informat de prin ziare
de pe internet,
13
şi-am întrebat lumea
Nimeni nu ştia....

Am vrut să păcălesc timpul

să stea pe loc....
să nu mai fuga
atât de prăpăstios,
de neîntrerupt,
de neînduplecat...

Am vrut să trag pe sfoara vremea

să arate soare
de câte ori aş vrea eu...

Am vrut să joc zaruri cu viitorul

să câştig în faţa necunoscutului
sau poate chiar să pierd...
să arăt că am curaj....

Am vrut să şterg de praf trecutul

să-mi amintesc de vise
să revăd amintiri pierdute....

Am vrut...

Oare voi afla vreodată

ce culoare are marea????

INIMA ÎMI E ÎN BUCĂŢI

Aseară mi-am aşezat capul pe pernă

când am auzit
un bubuit:
inima mi-a crăpat în bucăţi!
14
Am ştiut ce s-a-ntâmplat:
porţiunea ce-ţi era alocată
a cedat.
Din lipsa de grijă
s-a ofilit şi a crăpat.

Lacrimile n-au întârziat să apară...

Durerea din piept era grozavă!

Mi-ai trimis un mesaj de-mpăcare,

dar cioburile se împrăştiseră deja....
Mi-ai răpit bucuria prieteniei tale..
Acum în inimă am o gaură...

IMENSĂ!!
04.12.2006
Rm Vâlcea
ora 00:38

15
VÂNZARE

Vând mâna ţi-au văzut.

ce mâna
ţi-a atins. Vând trupul
ce atâta
Vând gura te-a dorit!
ce vorbei tale
i-a răspuns. Vând sufletul
trist
Vând buza şi plâns…
ce s-a jucat înţepat,
cu buza ta. tăiat,
ciuntit…
Vând piciorul
ce spre tine Vând tot
m-a condus. ce-mi aminteşte
de tine!
Vând ochii
ce privirea
08.06.2004

16
 DEPARTE IMI ESTI

De ce iubirea îmi produce lacrimi?

Chipul ţi-l văd prin lumina obscură
a unei amintiri.
Mâna pipăie un spaţiu gol,
kilometri întregi ne despart.
Între noi o lume se zbate.
Te caut în străini,
te caut neîncetat.

Copacii mi-s martori:

lacrimile sărate cu greu mi le-mpac.
Iubirea-mi aduce tristeţea de seară.

Bucuria revederile atât de departe...

Sufletu-mi urlă continuu dup-al tău -

inima mi-am lăsat-o la tine.
Sunt o stafie, departe de tine!

Iubirea mă doare în fiece clipă.

Departe mi-eşti fizic,
aproape-mi în suflet.

Iubirea m-afundă-n uitarea de sine...

Tot gându-mi-eşti tu....
25.09.2006
ora 20:06
Bucureşti

EU
17
Sunt un copil pierdut in propria maturitate.
Am uitat să cresc.
Sunt singur şi sufăr în tăcere
Nimeni nu-mi aude urletele
de disperare.
Nimeni nu-şi aminteşte de mine.
sunt doar o amintire.

Dar eu sunt aici,

mai real decât v-aţi imagina.
Sunt un om matur
care ascunde un copil
speriat,.

Nu ucideţi copilul din mine !

Omul matur nu va mai fi
acelaşi!
Dacă acceptaţi maturul,
veţi accepta şi copilul.
dacă iubiţi maturul,
veţi iubi şi copilul.
Doar aşa veţi iubi
PERSOANA.
18.06.2006,
ora 18:42,
Bucureşti

18
 SALVATĂ

Am mers pe drumul
sufletelor triste. Acum am locul meu –
M-am pierdut am primit cheile
în pădurea inimii tale.
gândurilor amare. Acum ştiu
Am umblat ce înseamnă
pe bulevardul ACASĂ!
viselor ucise.
Am trecut
prin valea
deznădejdii.
M-am sufocat
în câmpia
pierderii de sine.
Am rătăcit
pe dealurile
amintirilor pierdute.
Am urcat
pe munţii
singurătăţii.
Aproape m-am înecat
în marea
lacrimilor nesfârşite.

Dar m-ai salvat! 21.06.2006,

ora 12:30
Bucureşti

LECŢIA CEA MAI GREA

19
Trebuie să te uit! FRICĂ
M-ai învăţat
că există iubire
dar apoi m-ai abandonat. Mi-e frică.

Vreau să te uit! Mi-e frică

M-ai învăţat de fiorii întâlnirilor
că există dulci sărutări, de început.
şoapte fierbinţi,
seri cu lună plină – Mi-e frică
toate minciuni. de disperarea lacrimilor
vărsate de dor.
Încerc să te uit!
M-ai învăţat Mi-e frică
că există şi lacrimi de pustiul sufletesc
cu amintiri ascunse rămas după despărţire.
adânc în sufletul meu.
Dar cel mai tare
Nu pot să te uit! mi-e frică
Deşi-mi doresc… de frigul singurătăţii
M-ai învăţat multe, ce bântuie sufletele,
mai puţin cum să te uit! de răceala inimii
M-ai învăţat ce n-a vrut
doar cum să iubesc!! să iubească.
15.02.2005
17.01.2007
ora 17:15

OARE SĂ-MI EVADEZ DIN INIMĂ???

20
Doar eu,
un om mărunt,
locuiesc în inima mea.

Nu vreau să evadez
din propria-mi inimă.

Mă ţin acolo,
închisă,
de teamă să nu mă rănesc
în ţepii altor suflete –
suflete care ademenesc
şi părăsesc;
suflete care glumesc,
dar care te fac să plângi;
suflete care-ţi spun că te iubesc,
dar care te fac să suferi.

Nu vreau să-mi evadez din inimă!

Sufletul meu a rămas

singurul loc
în care mă simt
protejată;
unicul loc
în care-mi permit
să mai fiu
doar EU!

Dar am pierdut din vedere

un lucru -
mai există şi alte suflete
ca al meu.
Suflete speriate,
suflete singure,
21
suflete în căutare
de suflete...

Oare să-mi evadez

din inimă?
Ianuarie 2007

O NOUĂ ADRESĂ

Dacă mă căutaţi
şi vreţi să mă găsiţi,
am o nouă adresă:
Al nouălea cer,
a doua uşă,
pe stânga.
17.06.2005

22
 PORŢI

Porţile sufletului
nu se deschid.
Cineva a-ncuiat
şi-a aruncat cheia.
Bat neîncetat şi …
NIMIC!

Dar de ce baţi?
Sufletu-mi e deschis.
Niciodată
sufletul meu
n-a avut porţi
pentru tine!
Eşti binevenit!

Şi cheia?

Cheia?
Nu-i nevoie de cheie
Poarta e deschisă!

Poarta?

Da…. Aşa e….

Poartă nu există..
În suflet eşti doar TU!
10.11.2004
ora 01:04

23
 GÂNDURI ŞI SENTIMENTE DIN 18 MAI 2007

De de-atâtea ori în viaţă

ne oferim sufletul pe-o tavă
de aur/ argint
persoanelor care nu au nevoie,
care nu ştiu să-l preţuiască?!
Şi-apoi regretăm
că nu l-am oferit
celor care aveau nevoie de el,
care îi pot simţi căldura,
care nu l-ar lăsa într-un colţ
să putrezească.
Acele persoane nu ţi-ar cere
NICIODATĂ
să le oferi sufletul pe-o tavă
scumpă
S-ar mulţumi şi doar cu-o mână
-ntinsă.

Mi-e dor de sufletele

pe care le iubesc!
S-au pierdut undeva,
în negura timpului.
S-au schimbat,.. poate...
Parcă numai eu am rămas
acelaşi,
speriat de lumea mare
şi... singur.

Am luptat atâta pentru dragoste

şi-aproape tot a fost in van...

Am câştigat o linguriţă de fericire,

dar mi s-a furat un polonic de prietenie.
Iar pentru mine astea-s TOATA averea!! 18.05.2007

24
 DORINŢE

Mereu
mi-am dorit
mai mult
decât am avut.

Mi-am dorit să râd.

Şi am râs!
Dar am uitat
când e necesar
să fiu serioasă.

Mi-am dorit să plâng.

Şi am plâns!
Dar am uitat
că lacrimile
nu te fac
să uiţi supărările.

Mi-am dorit să cânt.

Am cântat!
Dar am uitat curând
versurile şi
cântul mi s-a stins.

Mi-am dorit să zâmbesc.

Am zâmbit!
Dar am uitat
bucuriile vieţii,
cele pentru care
chiar merită
să zâmbeşti.

Mi-am dorit să visez.

Şi am visat!
25
Dincolo de orice imaginaţie.
Dar am uitat
să trăiesc
în prezent,
m-am pierdut prin vise.

Mi-am dorit să zbor

Am zburat!
Cu gândul
Dar am uitat
să mai privesc
spre pământ –
mă pierdusem în cer.

Mi-am dorit să iubesc.

Şi am iubit!
Dar am uitat
că iubesc un suflet.
Te-am rănit
şi am fugit.

Mi-am dorit
mereu
ce n-am avut.
A trebuit
să mă maturizez.
să realizez c-aveam
deja
tot ce mi-am dorit.

Dar a trebuit să mă maturizez…

06.05.2005, vineri
ora 23 :00, Bucureşti

26
 EROI lacrimile!

Ochii mei M-am jucat cu ea.

ţi-au întâlnit M-am jucat cu tine.
privirea. Durerea-mi urla,
Zâmbeai…. ochii tăi îmi urlau…
Şi marea Eu mă loveam
îţi zâmbea doar de tăcere.
în ochi. Am călcat în picioare
o dragoste sinceră.
Un vals pe ape… Dar oare câştigasem?

Nisipul fin Raţiunea s-a-mpăcat

sub tălpi îmi ardea. cu inima
şi-au depănat
Un orizont nou amintiri
se deschidea: şi-au plâns…
lumea mea avea Şi-am plâns şi eu….
un erou!
Degeaba!
M-ai salvat Lumea mea
din gândurile mele. a rămas
M-ai salvat fără erou!
de visele mele.

Pentru o clipă
am crezut
c-am câştigat.
Dar inima
mi-a fost înfrântă
de raţiune.
A pierdut lupta…
Îngenunchiată,
m-a certat!
Eu n-am văzut

27
 SINGURĂ

Sunt străină
într-un pat
atât de cunoscut.
Mă pierd
între cearşafuri;
mă afund
între perne,
mă înec
în solitudine.
Te caut
neîncetat,
cu disperare...
Dar descopăr
goliciunea
locului
unde erai...

E mult prea mare

acuma
patul
si
mult prea mică
mă simt
eu...

Te chem
să-mi încălzeşti
noaptea.
Şi adorm...
Să te visez...

28
2006 Am rătăcit

pe dealurile

SALVATĂ amintirilor pierdute.

Am urcat

Am mers pe drumul pe munţii

sufletelor triste. singurătăţii.

M-am pierdut Aproape m-am înecat

în pădurea în marea

gândurilor amare. lacrimilor nesfârşite.

Am umblat

pe bulevardul Dar m-ai salvat!

viselor ucise.

Am trecut Acum am locul meu –

prin valea am primit cheile

deznădejdii. inimii tale.

M-am sufocat Acum ştiu

în câmpia ce înseamnă

pierderii de sine. ACASĂ!

29
21.06.2006, 12:30

Bucureşti
EŞTI

Eşti visul meu

din lumea reală.
Eşti vântul năprasnic
într-o noapte prea liniştită.
Eşti căldura nopţilor de iarnă
cu viscol şi zăpadă.
Eşti savoarea cafelei
într-o dimineaţă somnoroasă.
Eşti supa caldă
într-o perioadă de boală.
Eşti surâsul cristalin
al unor prelungite lacrimi.
Eşti sărutul fierbinte
al unei singurătăţi pustii.
Eşti primăvara mea
după o iarnă îndelungată.
Eşti lacrima de bucurie
la amintirea ta.
Eşti puterea mea
de a mai visa încă o dată.
Eşti prinţul meu
din basmul vieţii.
Eşti realitatea mea
dintr-o lume de vis.

Eşti TOT...
Tot ce-i mai frumos în viaţă.

13.06.2006, 17:30
Bucureşti

30
31
 Să cânt
CREZ naşterea.
Să plâng
pierderile.
Să zbor Să alung
printre stele. certurile.
Să mă plimb Să primesc
printre gânduri. mulţumire!
Să plutesc
printre vise. SĂ TRĂIESC!
Să înot
printre sentimente.
Să culeg 16.06.2005

cuvinte.
Să adun MI-E FRICĂ
bucurie.
Să împart
amintiri. Peretele alb mă-
Să transform nconjoară
supărarea. E pustiu, e-ntuneric, mi-e
Să înec frig.
tristeţea. Afară o pasăre cântă
Să schimb În suflet mi-s lacrimi şi
mentalităţi. plâng.
Să opresc
lacrimi.
Să ucid Ascult o casetă-n surdină
singurătatea. e-un cântec de dragoste
Să respect trist.
prietenia. Mă gândesc cu tristeţe –
Să slăvesc mi-e frică
iubirea. Să iubesc, să visez, să
Să aleg trăiesc!
corectitudinea.
Să iubesc 21.04.2004
adevărul.
32
 AM PIERDUT SPERANŢA

Am pierdut bucuria vieţii....

Mă întristez
cu fiecare zi mai mult.
Mă afund
în marea gândurilor negre.
Mi-a murit optimismul.
Fulgere şi tunete îmi străpung
cerul gândurilor.

Smoală în vise.....
Coşmar de sentimente....
Sunt singură
în labirintul paşilor pierduţi.
Nu văd nimic!
E doar tristeţe -
în gând, în vise, -n jur.
Mă pierd în nepăsare.

Nu mă mai pot lupta cu viaţa.

Nu se strecoară nici o rază!
Unde eşti, speranţă???

06.12.2007
Rm. Valcea,
într-o sala de Tribunal
33
DESPĂRŢIRE

Te văd plecând.
Ochii mi se înceţoşează...
Ne ştim de-atâta timp
dar azi te văd parcă
pentru prima dată.
Nu mai zâmbeşti ca altădat...
eşti trist şi grav.
Te pierd din braţe,
te pierd din viaţă,
te pierd din suflet.
Ne-ndepărtăm cu paşii mici,
dar siguri!

Nu mai suntem NOI!

Am rămas doar un EU şi un TU!

Te-am avut atât de mult timp

lângă mine
încât uneori uitam că exişti.
Acum, când pleci,
te simt mai prezent
ca niciodată.

Eşti prezent
în gândurile mele
şi-n amintirile mele...
unde vei fi mereu.

Poate pleci din viaţa mea...

Dar nu-mi vei putea fugi din
amintiri...
12.05.2006,

34
ora 9:29,
Bucureşti
în afara lumii?
19.03.2005
GREŞEALĂ

Am greşit să te iubesc!
Tu nici nu ştiai
ÎN AFARA LUMII că exist…
Iar el.. a fost mereu
Privesc pe geam lângă mine.
spre cer:
albastru şi alb! Eu n-am ştiut
Odată cât îl iubesc
culorile până n-am pierdut
sufletului meu. tot
Nori pufoşi, ce-aş fi putut avea.
de spumă albă,
se joacă voioşi. Tu ai plecat…
Câtă bucurie El a plecat…
mă-nconjoară! Eu…
iar eu… am rămas….
Visele mele
se spulberă, Uitaţi-vă
tristeţea bine
mă-mpresoară; în jur!
gândurile negre Iubirea e
mă acaparează. totdeauna
Şi norii fug… lângă noi!
Se duc…
Şi gândurile mele N-o pierdeţi!
pleacă şi ele….

De ce rămân 24.01.2005
luni
mereu
35
 O IUBIRE TRECUTĂ

Te-am iubit
Şi ştiu prea bine
FRÂNTURI DE GÂNDURI Că şi tu m-ai iubit.
(TRISTEŢI DE MAI) Nu ştiu de ce
Dar ţin la tine
Tristeţi de mai Tot la fel de mult.
cu zâmbete albe,
cu lacrimi pierdute. Aş vre să ştiu
Căldura de-afară Că n-a pierit
mi se pierde în suflet. Iubirea pentru mine
Ploaia de gânduri Că mă iubeşti
îmi ropoteşte-n urechi, La infinit
cântecul păsărilor însă Şi-aproape eşti de mine.
e surd pentru mine.
Verdeaţa copacilor E trist să ţii
mi-apare incoloră. La cineva
Bucuria din jur Ce a ţinut la tine
mie-mi produce tristeţe... Dar care azi
Doar lacrimi şi griji La altcineva
şi gânduri negre... Gândul îl îmbie.
Doar întuneric
şi singurătăţi. Ne-am despărţit
Doar vise ucise... Şi-acum el
Tristeţi de mai... Are pe-altcineva.
Dar iubirea mea
30.05.2006
Se stinge-ncet
(la Tribunal) Şi-mi arde inima.

36
1999. chiar de-ar fi să alerge
toată "viaţa".

Îmi văd prietenii -

NECROLOG trişti şi plânşi.

Viaţa se scurge din vene Nu plângeţi, prieteni,

cu viteza gândului tăcut păstraţi doar amintirea
cu speranţa împlinirii celei care a fost parte
într-o viaţă anterioară. din existenta voastră.

Am murit! Am murit!
Acum mă plimb prin lume Sunt doar un suflet
- un suflet fără linişte. într-o lume tristă.

Îmi văd părinţii Nu plânge, lume,

aplecaţi deasupra unui am fost fericită -
corp am avut părinţi,
fără suflet -
am avut iubit,
trişti şi plânşi.
am avut prieteni.
Am avut tot
Nu plânge, tată, sunt
ce-aş fi putut
fericită.
visa...
Nu plânge, mamă, ne
vom reîntâlni.
Dar am murit!
Mai întâi în gând,
Sunt un suflet singur
apoi în vise,
înconjurat de alte suflete
... poate într-o altă viaţă.
singure.
Îmi văd iubitul -
Nu mai am viaţă...
trist şi plâns.
Sunt un suflet trist.
Nu plânge, iubite,
Nu mai sunt...
sufletele pereche se
Sunt un suflet plâns.
regăsesc

37
 10.02.2006
ora 7:48
Nu mai sunt....

38
39
 NU DERANJATI!!

Nu mă deranjaţi!
Îmi ucid visele...
Le sfarăm în bucăţi
şi le-mprăştii-n lume.
Le rup cu mâna mea.
Le-nec în lacrimi albe.
Le tai cu vorba aspră.
Le ard cu priviri crunte.

Nu mă deranjaţi!
Îmi arunc amintirile...
Le pierd în vraja timpului.

Nu mă deranjaţi!
Îmi strivesc gândurile.
Îmi refuz bucuria.
Îmi aproprii singurătatea.

Mă împart cu mine
şi nu mă dau la nimeni.

Nu deranjaţi!...
22.11.2006,
ora 23:37,

40
Rm valcea
TACI
ŞI AM CREZUT
Am căzut în abisul
nepăsării…
Salvează-mă! Mi-ai spus că mă
Salvează-mă de mine! iubeşti….
Strigă-mi numele! Şi am crezut.
FRAIERĂ!
Aripile mi le-am strâns. Nu ai făcut decât
Nu mai am puterea să să mă răneşti.
lupt. M-am agăţat de amintiri,
Nu mai simt că am pentru dar nu erau
ce să lupt. decât nişte minciuni –
cuvinte aruncate,
M-am pierdut în pustiul sentimente de formă.
din suflet
Salvează-mă! Mi-ai spus că mă
iubeşti….
Dar taci…. Şi am crezut….
FRAIERĂ!!!
20.11.2005
14.11.2005

PLOAIE
TRISTEŢE
Un soare palid,
Un copil trist, Un ochi îmi plânge.
Un cer gri, Sufletu-mi urlă-n
O pasăre neagră. liniştea nopţii.
O viaţă monotonă…. Eşti departe!
Ploaie în sufletul meu! eu sunt…
aici…
04.11.2002
ora 16:35

18.05.2004

41
 PIERDERE

Imagine pierdută-n
labirint de sentimente!
Te urmăresc în vis;
te alung în realitate.
Am iubit ce am uitat
şi
am uitat că te-am iubit!
Imaginea-mi apare,
visul se desface.
Nu realizez
ce am pierdut!
20.10.2004

BACOVIANĂ

Plouă.
Şi plouă trist;
şi alb, şi negru…
Şi suflă vântul.
Sufletul mi-e negru.
Plâng la fel ca ploaia:
şi alb, şi negru…
04.11.2002

DE CE???

De ce e noaptea neagră?
De ce e ziua soare?
De ce mai bate vântul?
De ce nu seacă marea?
De ce mi-e tristă viaţa
Şi sufletul amar?
42
De ce?
04.11.2002
zi de zi.
Monotonia
cruntă
ce distruge
suflete….

Nu mai râde nimeni!

Nu mai crede nimeni

în flori,
declaraţii de dragoste
sau romantism.
STINGHER
Nu mai zâmbeşte nimeni!

Stau, Nu mai visează nimeni

într-un colţ plimbări
al lumii sub clar de lună,
şi privesc… săruturi
Roboţi, pe malul mării.
pierduţi
în gânduri, Nu mai iubeşte nimeni!
trec zilnic
prin lume. Doar eu…
Se trezesc, Stingher,
lucrează, în colţul meu,
mănâncă, râd,
dorm. cred,
Se trezesc, zâmbesc,
lucrează, visez,
mănâncă, iubesc!
dorm….
Acelaşi lucru, Încercaţi să v-amintiţi!
43
 02.11.2005
ora 16:15

44
45
 VINOVAT DE NEPĂSARE

Ştii? ora 16:00

Am şi eu un suflet.
Dar tu ai încercat
atât de tare
să mi-l răneşti.
Mi-ai spus cândva
că vrei
să ai tu grijă
de sufletul meu.
Dar ai uitat de el,
l-ai închis undeva.
Iar acum,
eu am rămas
fără suflet…

Ştii?
Am avut şi eu
odată
un suflet.

Acum…
Nu mai am.
Ai reuşit
să-l distrugi!
Felicitări!

Orice instanţă
te-ar găsi
VINOVAT
de nepăsare!
11.08.2005

UITARE
46
Imagine din vis!
În gândul meu zboară
crâmpeie de lacrimi.
Iubirea m-a uitat,
Fericirea m-a pierdut….

Alerg….
Lumini în jur. ADU-ŢI AMINTE
În spate – întuneric.
În faţă – nu văd! Adu-ţi aminte de mine!
Eu sunt cea care a plâns
Scald privirea la umbra gândurilor tale,
în imagini fără sens. a nepăsărilor tale.
Visez,
realitatea mă-ntristează. Adu-ţi aminte!
Eu sunt cea pe care ai
Am uitat să trăiesc pierdut-o
în prezent! în amintiri fără vorbe,
cea pe care ai închis-o în
26.06.2004
trecut!

Adu-ţi aminte!
Eu sunt cea care te-a iubit
în tăcere.
Adu-ţi aminte!
Eu sunt cea care te visa.
Adu-ţi aminte!
Eu sunt cea care ţi-a
pierdut viaţa
la porţile sufletului tău.

De ce m-ai uitat?
De ce nu vrei să-ţi
aminteşti?
Mai 2005

47
 „PABLO NERUDA”

Mor câte puţin

când seara merg la somn...
Mor câte puţin
când mă cuprinde frica
pentru ziua care vine sau care a trecut
Mor câte puţin
când uit că sunt iubită
şi mult mai mult
când uit să mai iubesc
Mor câte puţin
când pierd pofta de luptă
şi mult mai mult,
când refuz să o mai caut...
Rm Vâlcea..
21.11.2006,
ora 8:12

DE CE???

De ce e noaptea neagră?
De ce e ziua soare?
De ce mai bate vântul?
De ce nu seacă marea?
De ce mi-e tristă viaţa
Şi sufletul amar?
De ce?
04.11.2002

48
 NADA

Am plecat pe cărări de vise

în căutarea tărâmului de nicăieri.
Într-un timp de demult
vroiam să devin proprietară.

Acolo m-aş fi putut găsi pe mine:

stând intr-un colt,
speriată de lumea care apărea de niciunde
şi se îndrepta spre nimic.

Acolo, pe tărâmul unde nu se-ntâmplă nimic

aş fi înţeles poate de ce există încă
oameni care au uitat să lupte,
oameni care n-au mai vrut să creadă,
oameni care n-au mai îndrăznit să zâmbească.

Pe cărările viselor am vrut să mă pierd si eu

şi să nu mă mai întorc
de niciunde,
nicicând,
nicăieri....
30.04.2007
ora 21:28

49
 SUFLET ASCUNS

Nu sunt cine spun ei că sunt….

De ce trebuie să fii
atât de indiferent?
Atât de superficial?
În adânc,
dacă vei căuta.
e-ascuns un suflet,
cu planuri
şi gânduri
şi vise.
Cu spaime
şi temeri
Cu bucurii
şi dorinţe.
Un suflet
ce vrea să înveţe,
să cunoască,
să se-mprietenească,
să iubească.
De ce nu-ncerci
să mă cunoşti?
De ce te-ncrezi
în ce-ţi spun alţii?
De ce nu ai curajul
50
să cauţi?
Să sapi?
Să te convingi?
Să-nţelegi că şi aici
este un om..
un suflet…
un vis…
14.10.2007,
ora 16:53

GÂND cei dispuşi să sară în

ajutor.
Aud prăbuşirea teribilă Nu dau nimic
în abisul unei lumi şi totuşi cer... respect.
în care nu mai există Ce glumă!!!
zâmbet.
Vreţi respect?
Am iluzia că, încă, Împărţiţi şi
lumea ascultă, veţi vedea ce vi se oferă
încearcă să repare ceva, la schimb.
să schimbe ceva. Respect vreţi,
În zadar! respect să oferiţi.
Toţi suntem singuri. Ajutor vreţi,
Atât de singuri ajutor să daţi.
că nu mai putem privi Prietenie vreţi?
spre cel de lângă noi. NU SE CUMPĂRĂ!
Trebuie să fii OM
Nu privim, să ţi se ofere.
nu auzim,
nu răspundem, 02.04.2006,
ora 20:18
nu ajutăm...
Egoismul urlă din toate
colţurile.
NEEXECUTAREA
suntem mulţi, OBLIGATIILOR
dar atât de puţini
51
Sunt proprietară de suflet din etape.
- Ştiu că nu trebuie să
proprietar cu drepturi rămâi în urmă, în trecut.
depline - Ştiu că trebuie să trăieşti
jus utendi, prezentul
jus fruendi, şi, uneori, să te gândeşti
jus abutendi. la viitor.

Ţi-am oferit sufletul Clopoţelul s-a furişat

spre folosinţă.... şi m-a luat pe nepregătite.
dar mi l-ai distrus!!! Viaţa acum începe:
m-aşteaptă,
Eşti răspunzător mă strigă,
de pagubele produse: Dar eu parcă nu vreau s-o
Va trebui să-mi plăteşti aud,
daune-interese.... s-o urmez.

Nu ţi-am cerut decât să Oricât ai încerca să iei

mă iubeşti..... trenul care trebuie
Cred că oricum întârzii în
20.11.2005 gară.
"Clopoţelul' ăsta
7 APRILIE 2005 nu putea să mai întârzie?
Scriu în calendar ziua de Un nou început:
azi: gândurile mă lovesc.
7 aprilie 2005 - Mă simt iar în întuneric.
ultimul curs de student. Acum e vremea unor
Clinchetul de clopoţel răspunsuri....
nu s-a auzit azi Dar, mai ales, vremea
şi totuşi, pentru mine, multor întrebări...
zbuciumul din suflet
mi-a apărut ca un N-am să uit
clinchet. cărţile,
caietele,
Ştiu că viaţa e alcătuită băncile,
52
cursurile...

N-am să uit
NICIODATĂ
că am fost student!

completata azi,
14 iunie 2007

STRĂINI

Stau într-un colţ

al camerei
şi îl privesc.
Se plimbă
de colo-colo
prin încăpere,
iar ochii mei îl urmăresc...
Zâmbetul lui - crunt -
mă ucide.

Râde în stânga,
râde în dreapta...
Vorbeşte cu unu,
vorbeşte cu altul...
Nici un cuvânt cu mine!!!
Şi nici nu-mi va vorbi....
Şi voi pleca...

Nu va şti
că eu am fost
în acest loc...

Dar eu voi şti!!!

53
Şi-mi voi aminti de el,
de ochii lui,
de zâmbetul lui...
crunt!

O amintire
dintr-o seară
de noiembrie...
16.11.2005
ora 22:05
Bucureşti

UN SFERT DE SECOL Un sfert de secol

mi se strecoară
printre vise.
Mă ia în braţe,
54
mă învârte, păstrate.
mă ameţeşte.
Nu mai am decât
Un sfert de secol amintirile
mă-nvaţă iubirea, sufletului...
mi-aduce rochia
albă Imaginea mâinilor...
a miresei. A ochilor...
A buzelor...
Un sfert de secol A ceea ce a fost...
de amintiri
îmi face vânt Dar nu mai e decât
spre viitor imaginea lor...
Am pierdut
"Mamaie" mi-aţi spune, subiectul lor...
dar
un sfert de secol nu-i 07 noiembrie 2005

decât
începutul.

Începutul lui
ÎMPREUNA
pentru restul secolului...
09.septembrie 2007,
ora 00:00
AMINTIRI

Am încercat
să uit,
dar lacrimile scurse
deţineau
doar amintirile
triste…
- cele care n-au meritat
niciodată

55
 La prima lacrimă am ras
Nu realizam cât de
ireversibilă
era plecarea …
despărţirea părea atunci o
iluzie,
un vis îndepărtat,
o clipă ce n-o vom ajunge
niciodat‘ !

Dar timpul nu iartă !

Galopează pe făgaşul
său,
atât de năvalnic,
de neiertător.
Iar ziua cuvintelor de « La
revedere ! »
SĂPTĂMÂNA DIN a venit.
BORCAN Imbrăcaţi în negru –
(cel cu melancolie) in care robe de sărbătoare –
am picat de vreo 3 zile. încă mai credeam
că totul
e doar un joc.
Ce copii !….
56
Incă copii…… o perioadă am crezut
că am rămas singură
De-atunci în departamentul
au trecut mai bine de 2 dragostei.
ani. Dar m-am înşelat:
Şi fiecare-a mers pe aveam companie.
drumul lui.
Am uitat ce-a fost ? M-ai lovit să doară,
Vom uita ce-a fost ? dar are cine
EU nu pot !!! să mă mângâie.
Am trăit o poveste
frumoasă M-ai împins să cad,
dar care, inevitabil, dar are cine
a ajuns la final. să mă ridice.
Aş fi vrut să-i fi spus
o « neverending story ». M-ai rănit să plâng
Dar… nu s-a putut! dar are cine
să-mi şteargă lacrimile.
Acum, totul depinde de
noi Ai crezut că eşti de
ca-n noua poveste neînlocuit…
(a vieţii) Te-ai înşelat!!!
să apărem împreună
ca personaje principale. 17.01.2007

21.11. 2007,
miercuri….
AI CREZUT AZI MĂ-TORC ACASĂ…

Ai crezut c-ai reuşit – Am vrut să fiu o rebelă –

c-ai fost călăul meu, să fug în lume
că viaţa mea se va-ncheia şi să renasc.
când mă vei părăsi. Să trăiesc aventuri,
Dar nu a fost aşa. să mă lupt cu balauri.
E-adevărat,

57
S-ajut pe cei ce mâna o să înec luna.
întind.
Să devin o persoană Am vrut să-i schimb
specială. pe cei pe care-i întâlneam
Oamenii să mă considere dar m-au transformat eu
de neînlocuit. pe mine….

Am vrut să demonstrez Cândva vroiam să fug…

cine sunt, Azi mă-ntorc ACASĂ!
cum pot să fiu
şi cât de necesară sunt 26.01.2007
ora 17:25
pentru ceilalţi.

Am vrut să trag în nori,

AM UITAT SA UIT

Uitasem cum să visez.

Uitasem să plutesc printre nori
sau să le simt atingerea pufoasă.
Uitasem s-ascult păsările-n zbor.
Uitasem să simt mirosul fin
al florilor.
Uitasem să mă bucur de viaţa
din jurul meu.
Uitasem să râd,
chiar şi să zâmbesc.
Uitasem cum e să te bucuri
de-un copac înflorit
sau de prima zăpadă.
Uitasem senzaţia ce-o simţi
când alergi prin iarba udă
sau răcoarea instalată
după ploaia de vara.
Uitasem ce culoare are marea....
Efectiv, uitasem să mai trăiesc.
58
Dar TU m-ai ajutat să renasc
cu răbdare si tact.
M-ai învăţat cu calm
fiecare bucurie,
fiecare senzaţie,
fiecare minune
de care uitasem să mă bucur.

Azi am uitat ce-nseamnă a uita....

05.02.2008
ora 08.15

59
60
******

Te caut,
te visez,
te urmăresc.
Un vis visat,
nepovestit,
neascultat.
Un gând –
un rând
dintr-o poveste.

Doar un om –
o singură
iubire!
o lacrimă,
un plâns…
Doar o idee
Te caut,
te visez,
te-am găsit?
21.04.2004
61
 HOTĂRÂRE
COŞMAR
Imaginea-i pierdută-n
trecut. Am avut un coşmar –
Lumina vine din viitor. Mă luptam să ies din
Prezentul e-al meu! întuneric,
iar eu…. dar mâini necunoscute
Eu … uit să trăiesc! mă ţintuiau pe loc.
Visez, Strigam cu disperare,
mă frământ, nu era nimeni să m-audă
gândesc, Încercam să evadez dintr-
plâng…. o lume pustie
Visele se sting dimineaţa; Nu puteam înţelege de ce
freamătul se întrerupe; sunt singură!!
gândul se pierde-n
amurg; M-am trezit…
plânsul îmi udă ochii, Tu erai lângă mine –
iar eu rămân mereu mă păzeai.
a nimănui.
Orice coşmar aş avea
Am rămas în trecut? nu rămâne decât un vis
M-am pierdut în viitor? urât.
Dar prezentul? E-al Nimic nu mă mai sperie -
meu!!! am un înger păzitor !
Şi- AM SĂ-L TRĂIESC!
25.01.2007
ora 08 :55
10.11.2004
ora 01:15

62
 FERICIT

Astăzi m-am trezit şi

am spus:
„Azi sunt fericit!
azi mai mult ca oricând!”

Sunt fericită
că este dimineaţă.
Sunt fericită
că soarele e pe cer
şi străluceşte ca un nebun.
Sunt fericită
că am o familie.
Sunt fericită
că marea e albastră.
Sunt fericită
că două păsărele stau să se certe
pe pervazul geamului meu.

Sunt fericită
că am o zi
când sunt fericită.
22.03.2006,
09:46

63
 s-a scurs,
Timpul
a trecut.
Visul..
nu s-a împlinit!
Sunt singură,
din nou!
Dragostea
m-a sărit,
m-a ocolit….
M-am pierdut
în sentimente.
Trăiesc într-un carusel:
frânturi de imagini,
săruturi răzleţe
iubire-n tramvai
covrigi cu susan.
Pierdute în timp,
amintirile mele
mă cheamă
să-ntorc
clepsidra
de lemn,
să văd, încă o dată
bucurii şi probleme,
să continuu să cred
că nimic nu-i pierdut!
UN NOU ÎNCEPUT Să mă trezesc
dimineaţa, devreme,
Şi să iau viaţa
Clepsidra de la un nou început!
s-a răsturnat
Nisipul
26.06.2004

64
 M-AM SĂTURAT

M-am săturat de lume!

M-am săturat
să mi se spună mereu
ce să fac.
Pot să-mi iau şi singură
deciziile.
Doar ştiu ceea ce vreau:
Ştiu să-mi lupt pentru
vise,
Ştiu să-mi ascult inima
ÎNVINGĂTOARE
Doar lăsaţi-mă să visez
şi să trăiesc cum visez.
Singurul adevăr e că m-ai
Pentru că pot!
minţit
Pentru că vreau!
Ai zis că nu vei pleca
Pentru că asta sunt,
niciodată.
fie că vă place sau nu.
Şi-ntr-o dimineaţă ai
Pot să ascult,
dispărut,
pot să învăţ,
fără nici un cuvânt,
pot să lupt,
fără nici o explicaţie.
pot să pot!
Ai închis uşa în urma ta :
Sunt o curajoasă!
Ai distrus tot ce-am clădit,
11.12.2006 tot ce-am visat vreodată.
Am pierdut puterea de-a
mă mai preface.
Acum sunt doar eu….
Da, am plâns…
Da, am suferit…
Dar sun pregătită pentru
un nou început:
Începutul lui pentru
totdeauna fericită.
Iar totdeauna începe
acum.

65
Te-am uitat,
te-am iertat.
Sunt o învingătoare.
03.10.2005

ŞI DACĂ VEI DORI SĂ PLECI…

Şi dacă vei dori vreodată să pleci

Nu te vei gândi oare cât am să sufăr?

Te-aş lăsa să pleci,

dar dacă ai pleca
aş şti că viaţa mea
s-a încheiat?
Nu voi muri,
dar voi fi cum am mai fost –
un suflet trist
orbecăind în întunecimea lumii.

Inima mea încă bate în piept,

încă simte.
Ea nu te-ar putea uita
niciodată.

Aşa că,
dacă vei dori vreodată să pleci…
.. Mai stai o zi…
13.12.2006,
ora 08:15

TIMPURI VERBALE

66
Trecutul meu eşti tu.
Trecutul tău sunt eu.
Prezentul e-al nostru.
Viitorul ni-l facem singuri.
24.03.2005

SUFLETUL – CĂSUŢĂ DE EMAIL

Sufletul e ca o mare căsuţă de email

verificată în fiecare clipă.
Primeşte „mesaje” de la toată lumea.

Unele enervante –
Le dă „spam”.
Unele nefolositoare –
Le dă „delete”.
Unele… normale,
care rămân în „inbox”.
Unele .. de păstrat –
Le pune într-un „folder” deosebit.

Fiecare nou „mesaj” e catalogat

şi repartizat.
Iar când simte că primeşte
67
mesaje speciale
începe să le urmărească –
„flag to follow up”

Sufletul –
marea căsuţă electronică –
„trăieşte” din mesaje.
25.01.2007
BOALĂ DE DOR

Mi-e inima bolnavă!

S-a-mbolnăvit atunci
Când tu ai plecat.

Abia acum realizez !

Inima mi-e bolnavă
de dor !
Ce-ar mai putea s-o vindece ?
Doar apropierea
de inima ta !

Inima mi-a plecat

departe.
A trecut oceanul
înot.
N-am vrut s-o las !
Dar mi-a spus că
nu poate trăi
68
fără tine!

Acum,
inima mea e la tine!
E sănătoasă !
Te rog, ai grijă
de ea !
2005
ANOTIMPURI

Dimineaţa,
primăvara îmi zâmbea
pe geam

La prânz,
vara mă-ncălzea
cu prietenie.

Seara,
toamna se aşternea
în sufletul meu.

Noaptea,
iarna rece
mă dobora.
04.11.2005

DE CE???

De ce ţi-e teamă să zâmbeşti?

De ce ţi-e frică să-mi vorbeşti?
De ce nu vrei să mă priveşti?
De ce nu-ncerci să mă-nţelegi?
De ce nu poţi să mă accepţi?

69
De ce ţi-e teamă să iubeşti?
De ce ţi-e frică să visezi?
De ce nu vrei să mă asculţi?
De ce nu-ncerci să râzi?
De ce nu poţi să crezi că te iubesc?
15.02.2008
ora 10:00

DACĂ

Dacă m-aş întinde pe iarbă

doar să stau
să aud lumea cum respiră,
Te-ai aşeza lângă mine
s-o ascultăm împreună?

Dacă m-aş aşeza pe o bancă

doar să privesc
lumea cum umblă,
te-ai aşeza lângă mine
s-o privim împreună?

Dacă m-aş urca într-un copac

să văd de-acolo lumea
cum orbecăie speriată,
te-ai urca lângă mine
s-o vedem împreună?

Dacă m-aş arunca în valuri

să nu mai aud lumea cum plânge,
te-ai arunca împreună cu mine
ca să tăcem împreună?
11.12.2006

70
 să-ţi scrii
propriul roman.
DESPRE VIAŢĂ
Viaţa e o carte necitită.
Viaţa e o carte deschisă. Întrebarea e dacă-
Scrii în ea zi de zi – ndrăzneşti să-ntorci
un gând, pagina?
o-ntâmplare,
o supărare, 23.01.2007
Ora 11:40
un sărut,
o ceartă,
o-mpăcare.

Nu ştii niciodată DESTIN

ce vei citi mai departe.
Destinul ne joacă farse, Stau în poarta destinului
poate chiar zi de zi. şi mă întreb ce mă
aşteaptă.
Viaţa e o carte nescrisă.
Eşti singurul La nord,
care o poate completa. poate frig,
Trebuie să-ţi compui tristeţe,
propria muzică, pustiuri de gânduri.
să-şi creezi
propria poezie, La sud,
71
oare căldură, înserări,
bunăstare, sfârşituri de vise.
cârduri de prieteni.
Oare ce va fi?
La est, Nu ştiu.
posibil soare, Destinul se joacă cu
lumină, mine….
răsărit de idei. Şi are felul lui
de-a mă surprinde!
La vest –
amurguri, 02.11.2005

JOCURILE VIEŢII

Am fost copil –
mă jucam pe meleagurile vieţii.
Am fost adolescent –
mă jucam cu sentimentele vieţii.
Am fost tânăr –
mă jucam cu planurile vieţii.
Am fost adult –
mă jucam cu necazurile vieţii.
Am fost bătrân -
mă jucam cu amintirile vieţii.

Viaţa e un joc.
Totul e să-i înveţi regulile!
10.03.2005
ORA 10:10,
Sibiu

VIS

Visasem că eşti supărat,

că eşti singur şi mult întristat.
Visasem că plângi, ne-ncetat.

72
Visasem că eşti fericit
Mereu mângâiat şi mult iubit.
Visasem că râzi mulţumit

Visasem şi visez încă.

Mă trezesc
şi adorm din nou!
Martie 2004

NOAPTE BUNĂ

În seara asta,
să ne sărutăm doar
şi să ne spunem „Noapte bună”.

Poate vei pleca vreodată,

dar nu asta e important acum.

Poate vei pleca vreodată.

Îţi voi duce dorul,
nu te voi minţi,

73
mă va răni.

Nu trebuie să ne gândim
acum
la astea…..
Dar acum,
în astă seară,
suntem aici,
amândoi.
Hai doar să ne sărutăm
şi să se spunem „Noapte bună!”
Începutul anului 2006
VIS COŞMAR

Am visat că erai al meu. Cerul e

Că îmi vorbeai negru…
şi Pământul e
îţi vorbeam. pustiit…
Că stăteam îmbrăţişaţi Copacii arşi
urlă
Am visat că eram a ta de durere.
Că te iubeam Iarba e
şi neagră.
mă iubeai Se-aud
Că eram un singur trup. ţipete
deznădăjduite.
Am visat că eram Nici o pasăre
amândoi nu zboară….
Că plângeam
dar Am uitat vremea
tu îmi spuneai când lumea
Că vom fi fericiţi era fericită
împreună. şi plină de culoare.
21.04.2004 Merg pe drum :
74
pustiu în spate, Sună o sirenă.
pustiu în faţă, Departe,
la stânga- negru, mai aproape,
la dreapta negru. aproape.
În sus – cerul Mă ridic
negru. şi privesc
În jos – pământul în jur.
negru. Camera mea
Nu mai am mă-ncălzeşte.
gânduri vesele,
nu mai am Dar am visat!
sentimente! Am avut un coşmar!
Nu mă mai am
nici pe mine! 04.04.2005, luni

MIROSURI

Miroase-a primăvară -
a flori şi-a cântec,
a zâmbete fugare.
Miroase-a primăvară -
a şoapte-ndrăgostite:
iubiri încolţite.

Miroase-a vară -
a gânduri curate,
a îmbrăţişări tremurânde.
Miroase-a vară -
a săruturi fierbinţi:
iubiri pătimaşe.

Miroase-a toamnă -
a lacrimi uscate,
a vise pierdute.
Miroase-a toamnă -
a seri în singurătate:
75
iubiri ucise.

Miroase-a iarnă -
a amintiri uitate,
a lacrimi îngheţate.
Miroase-a iarnă -
a resturi de gânduri:
iubiri trecute.

GÂNDURI DE CRĂCIUN

Miros de brad şi de colinde,

cu gânduri calde-mpărăteşti.
E ziua sfânt-a Naşterii
Când visele se împlinesc.

E ziua când în lume

iubirea naşte gânduri noi
E ziua-n care mulţumesc
că am ajuns să te cunosc.
28.09.2006

76
 GÂND DE CRĂCIUN

Colind,
niciodată nu mi-ai părut
mai trist,
iar Moş Crăciun –
niciodată atât de sărac!
Bătrân iubit,
în drumul tău,
nu mi -ai întâlnit
iubirea?
09.12.2004
BASM atingeri de-argint;
îmbrăţişări
uitate-n timp.
Buzele-mi plâng.
Trăiesc o iubire uitată: 26.01.2005
miercuri
iubirea de basm
dintre un băiat
şi o fată –
o mângâiere pierdută FRUMUSEŢE
într-o noapte cu lună;
dragoste nebună
pe un pat Ce lacrime albastre
de frunze;
77
îţi curg din ochi, iubito!
Eşti tristă MAI
şi-ncruntată,
privirea-ndepărtată…
Noapte ploioasă de mai,
Te-am supărat, Inimă cu muzică lină,
a mia oară! Picuri mari…
Îmi pare rău, Suflet albastru…
fiinţă dragă! Mâinile calde…
Şoapte-n surdină…

Eşti atât de frumoasă

chiar cu zâmbetul trist, Noapte răcoroasă de
privirea cruntă… mai ,
Dans unduit de lumină,
Atât te iubesc Privire senină…
când eşti Gând negândit…
nervoasă! Iubire nocturnă…
Vis împlinit…
09.01.2005
duminică 26.05.2004

RETRAGERE

Mă-nchid în camera neagră

a sufletului meu
departe de mulţime,
departe de idei,
departe de zâmbete făţarnice.
Privesc în jurul meu –
78
atât de linişte!!
Tumultul extern
nu reuşeşte să pătrundă.
e-atât de calm, ….
pustie….
Şi cât de cald e-n sufletul meu!!!

M-am săturat de minciuni

şi falsităţi,
de curtoazii forţate.

Aici, da, e negru, e-ntuneric,

dar sunt doar eu
şi gândurile mele.
Nu trebuie să mă prefac
„că aşa trebuie”.
Nu trebuie să suport
prefacerile altora.

Iubesc să mă retrag
în camera inimii mele.
16.01.2008,
ora 11:30
birou

TE AŞTEPT

79
M-am pierdut
din lume.
O lume nouă,
necunoscută…
Oamenii mă privesc
cu ochii goi.

Nimeni
nu mă-nţelege!
Nimeni
nu mă cunoaşte!
Sunt străină
într-un univers
cu străini…

Sunt doar eu…

Nu mai vreau
priviri indiferente….

Te aştept într-un colţ

de gând…
12.03.2005

80
 PRIZONIERĂ

Vânător de gânduri,
vânător de vise!

Cu braţele
mă acoperi.
Cu şoapta
mă adormi.
Cu vorba
mă superi.
Cu privirea
mă arzi.
Cu gândul
mă învălui.
Cu trupul
mă bucuri.
Cu chipul
mă mângâi.
Cu sufletul
mă-ncălzeşti.
Cu sărutul
mă trezeşti.

Sunt a ta!
Prizonieră
a dragostei tale!

81
 LACRIMA

Lacrima pleacă
din colţul
ochiului stâng.
Pridideşte un timp pe margine,
apoi o ia la vale.
Coboară încet pe obraz,
alunecă pe lângă buze
şi-aleargă repede spre bărbie,
unde… se stinge.
Lacrima s-a pierdut…
Era lacrima de dor…
prima…
13.11.2005

IARTĂ

Iartă-mi nesăbuinţa de-a plânge acum.

Iartă-mi privirea tristă..
Iartă-mi lacrima ce-mi curge-n inimă…
Iartă-mi plecarea…
Nu mai pot continua aşa:
m-am săturat să tot iert!
Voi pleca,
te las cu gândurile tale…
Iar dacă vreodată vei afla
ce-am însemnat pentru tine…
Iartă şi tu,
aşa cum şi eu iertam.
Iartă-mă
că nu vreau
să te mai iert!
08.05.2005
ora 14:20

82
83
 cum gura ta îl căuta,
mereu….

Acum ştiu:
TRĂDAT am fost trădat!

Am crezut că niciodată
Îmi spuneai mereu nu ţi-o voi putea spune,
că eu sunt unicul, dar ascultă-mă bine:
că mă iubeşti, Plec….
că mă doreşti, Şi ştii că plec singur,
că nu poţi trăi fără mine. ştii că plec trist…
Dar plec!
Îmi spuneai mereu Ştiu că nu te voi ierta,
că voi doi sunteţi doar Dar poate că te voi uita
prieteni. şi voi fi într-o zi fericit….
Abia acum realizez:
am fost un fraier să te Tu… trăieşte-ţi minciuna
cred. -n continuare.
N-ai ştiut
Te-am văzut alături de el. să-mi apreciezi
Te-am văzut cum îl dragostea.
priveai,
cum îi vorbeai, 30.10.2005

cum mâna ta se juca

în părul lui,

84
 le ceream să mă
privească.
Am trimis un mail către
urechi –
le ceream să mă asculte.
Am trimis un mail către
nări –
le ceream să mă simtă.
Am trimis un mail către
buze –
le ceream să mă sărute.
Am trimis un mail către
mâini –
le ceream să mă caute.
Am trimis un mail către
degete –
le ceream să mă
MAILURI mângâie.
Am trimis un mail către
suflet –
Am trimis un mail către îi ceream să mă
ochi – iubească.

85
Am trimis mailuri către
tine….
Dar nu ţi-ai verificat
căsuţa poştală.
25.01.2007
ora 18:50
Bucureşti

IN MEMORIAM

Tristeţea din jur mă apasă

Îmi urlă-n urechi cu tam-tam.
Disperarea din lume mă doare
Mă macină neîncetat.

Un suflet s-a stins în tăcere

În singurătatea ce-o simte fiecare din noi
O lume întreagă o plânge-n durere,
O plânge pe cea care-a plecat dintre noi.
10.11.2006
ora 08:02
SEARĂ CULTURALĂ

O seară de noiembrie
în Bucureşti.
În liniştea încăperii
ascult
jurnalul
unor tinere Marii.
Jurnalul scris de-un om
- poet şi prozator în viaţă.
86
E seara unor gânduri,
seara unor sentimente.
E clipa introspecţiilor -
nebuni şi normali...
Normali sau nebuni....

E doar o seară
culturală
în oraş....
Oare?
16.11.2005
seara
Bucureşti

87
 A IUBI ÎNSEAMNĂ A ÎNVĂŢA SĂ IUBEŞTI

Am fost elevul nedisciplinat

Cu gândul la altele decât la învăţat.
Dar tu, profesoru-n amor,
M-ai avertizat că nu-i uşor,
Cu răbdare şi curaj
Mi-ai dat inima ta-n gaj.
Am primit-o şi-am aflat
Cum să iunbesc cu adevărat.

M-ai pedepsit să te iubesc -

Mă supun... Acum trăiesc!!!
Bucureşti
02.10.2006
Şi te-aş face să
CHIAR DACĂ UIŢI…. zâmbeşti…
Şi ţi-aş şterge lacrimile…
Şi te-aş îmbrăţişa…
Vrei să fugi Şi-atunci ai şti că nu vrei
şi să te pierzi de tine… să te pierzi de tine…
Speri poate Vrei doar să fii iubit….
că vei fi ferit Iar eu te iubesc….
de tristeţe şi suferinţă.
Chiar dacă uiţi uneori…
Dar oare vei fi mai fericit?
Crezi că nu te-aş căuta? 15.02.2008
Crezi că nu ţi-aş şterge ora 09:45

lacrimile?
Crezi că nu te-aş
îmbrăţişa?
DREPT CIVIL
Ei bine, …
te-aş căuta…. Sunt trasă înapoi
Şi te-aş găsi.. de mâini invizibile.

88
Vorbim mereu Diamante
în toate gândurile mele. Rândunele
Ne întâlnim Albăstrele
în toate visele mele. Gingăşie
Ore târzii
Eşti chiriaşul inimii mele. Sărutări
Îţi poate aparţine toată.... Tandreţe
Vrei să devii Euforie
proprietar absolut??
DRAGOSTE –
18.06.2006, ora 18:35 minune a vieţii.
09.01.2005

DRAGOSTE

MIROASE

Miroase a mare, iubite!

Miroase a valuri
şi a gânduri vulcanice,
Miroase a pescăruşi,
a sentimente zburdalnice,
Miroase-a nisip
alinat de mal,
miroase-a iubiri
şoptite la apus.

Miroase a ce e cel mai frumos

pe pământ:
miroase a dragoste!
02.06.2007
ora 16:30
Rm Valcea

89
 VREAU!!

Vreau să iubesc o noapte.

Vreau să iubesc o clipă.
Vreau să iubesc un munte.
Vreau să iubesc un suflet.
Vreau să iubesc o mare.
Vreau să iubesc un vis.

În schimb, eu iubesc
un… cavaler….
18.05.2004

IUBIRE PE VALURI

Marea –

90
visare nesfârşită de ape;
albastru fin,
valuri îndrăzneţe…
Mai lasă-mă să privesc marea…
Martora dragostei noastre,
o secundă,
un minut,
o oră
sau o viaţă.
Să ne-amintim
cum s-a născut iubirea,
cum a crescut
din valurile ei!
august 2006
(11.01.2005, marţi)

POVESTE…
Înr-o zi de iarnă
m-am abandonat vieţi....

Stăteam singură într-un castel

de poveste.
Îmi închisesem bine
uşile şi geamurile
cu lacăte ferecate
şi blesteme...
Eram prinţesa speriată
să iubească
de frica să nu piardă....

Priveam pe geam
la lumea de afară.
Zâmbeam...
91
....trist...
Părea frumos ce vad...
Dar mi-era teamă
să-ncerc
să trăiesc,
să ies din mica lume
pe care mi-o creasem.

Într-o zi de iarnă
cu mana tremurândă
am deschis poarta.
Şi atunci....

Dragostea mi-a inundat viata!

92
Am păşit timidă
dincolo de zidurile castelului
nesătulă
93
de-a vedea,
de-a învăţa,
de-a cunoaşte.
Cu fiecare minut,
cu fiecare secundă
dragostea mea sporea
şi mă transforma.

Am uitat de zmeii
de care mă ascunsesem
până atunci.
Ei se transformau în broaşte,
iar eu învăţam să sărut broaştele
pentru a se transforma în prinţi.

Învăţam să accept
acele momente magice
care-ncercau să-mi spele sufletul
de temeri si frici...

Am dărâmat zidurile
care mă ţineau prizonieră.
Am permis să se aprindă flacăra.
Inima, acum eliberată de blesteme,
iubeşte cu putere.
În sfârşit,
am învăţat să fac parte
din propria viaţă...

Într-o zi de iarnă....
20.09.2006
ora 18:30
IUBIREA

94
Ce e iubirea?
Întrebarea milenară….
Cine poate da un răspuns?
Trebuie să fii doctor în psihologie
sau poţi fi un simplu om,
dar om care iubeşte?

Fiecare o vede în felul lui,

în fiecare zi altfel…

Iubirea e dimineaţa de vară

în cearşafuri albe.
Iubirea e un zâmbet de copil.
Iubirea e un trandafir roşu,
o ciocolată fierbinte.
Iubirea e o strângere de mână,
o mângâiere caldă.
Iubirea e o adiere de vânt
în şuviţele blonde.
Iubirea e o vorbă frumoasă,
un surâs binevoitor,
o mână întinsă.
Iubirea e soarele pe cer
şi luna albă şi rece.
Iubirea e un vis al fiecăruia.

Iubirea e VIAŢA,
în fiecare zi altfel şi
totuşi aceeaşi.
08.04.2005

95
 BALADA CELUI CARE-
AŞTEAPTĂ

Te-aştept ca-ntâia dată

pe-acelaşi prag al serii,
cu-aceleaşi gânduri mute,
cu visul revederii.

Ţi-as săruta ochii,

tu ţi-ai feri privirea
şi ai roşi….
Şi ai zâmbi.
Ne-am şopti încet
vorbe de amor.
Şi ne-am îmbrăţişa.

Dar tu nu vii
N-apari ca-n alte dăţi
să-mi alini tristeţi
Mă laşi să te aştept….

Te cert cu gânduri dure

că tu mă ocoleşti
Dar gândul meu e mut….
Tu tot nu mai apari
Şi sufletu-mi se stinge.
Mă sting şi eu încet….
Şi-adorm ca-ntotdeauna
Cu-acelaşi vis al meu…

Şi încă te aştept…
(octombrie 2007
într-o dimineaţă) DE CE TE IUBESC??

96
Mi-am tot pus întrebarea Abia cum realizez:
de ce te iubesc te iubesc
şi pentru că
cum de am ajuns te iubesc!
să te iubesc
aşa de pur, total, 02.10.2006
ora 8:55
nepământesc.
CÂND MI-E DOR...
Mi-ai scris în inimă
iubirea Zeci de secunde din zi,
aşa cum nimeni n-a putut. Sute de clipe pe lună,
M-ai prins în mreje... Mii de momente din an
şi nu mai vreau să fug. Mi-e dor de tine!
Ţine-mă strâns,
aşa... ca-n vise... Şi când mi-e dor
Ai adus raze de lumina te visez!
pe cerul întunecat te-mbrăţişez în gând
al sufletului meu. şi te întreb
Ai pus o pată de culoare cât ţi-e de dor?
în pictura alb-negru
a vieţii mele. Şi când mi-e dor
Ai alungat cu zâmbetul îţi simt absenţa
tău ca pe-o rană
norii negri şi urlă sufletul în mine.
ai singurătăţii mele.
Dar când mi-e dor
M-am îndepărtat te scot din vise
de poarta viselor şi te-mbrăţişez.
ş m-am lovit Şi simt cum bate inima.
de realitate. Şi ştiu că te iubesc!

Te-am dorit, Mi-e dor!

te-am visat, Şi-acum mi-e dor....
te am!
25.01.2007, joi
Bucureşti

97
 DOAR.... TE IUBESC...

Dacă aş spune
că nu mi-e dor,
aş fi o mincinoasă!

Dacă aş spune
că mi-e dor,
aş spune doar pe jumătate.

Şi-atunci?
Ce aş putea să fac?
Îţi spun doar
TE IUBESC
Şi tac.
10.12.2006

DOR

Mi-e dor de tine,

de ochii tăi,
de mâna ta,
de buzele tale.
Mi-e dor de zâmbetul tău,
de privirea ta,
de umbletul tău.
Mi-e dor de îmbrăţişările tale.
Mi-e dor de gândurile tale,
de bucuriile mele.
Mi-e dor de sărutul tău,
de noi amândoi,
de toata fiinţa ta.

Mi-e dor de TINE !

98
15.01.2005
DRAGOSTEA MEA

Cândva,
dragostea mea
plecase să mă caute.
Poate m-am întâlnit
deja
cu ea,
dar n-am băgat-o în seamă.
Eram prea speriată
ca s-o recunosc.

Acum,
m-aşteaptă undeva.
S-o fi pierdut pe stradă?

Poate-a-ntâlnit altcineva
dragostea mea
şi s-o fi folosit de ea.
Şi poate-a plâns
dragostea mea.
S-o fi închis în sine
undeva
de eu n-o mai pot găsi acum.

Te rog, dragostea mea,

Apari în drumul meu,
apari în viaţa mea.
N-am să mai trec pe lângă
99
Sunt pregătită să te recunosc.
23.01.2007
Ora 13:13
BOLNAV DE DRAGOSTE

Sufăr de o boală
incurabilă!
E-o boală mintală,
iar eu am o formă
foarte gravă !
E-o boală
care anesteziază
sufletele:
le face să viseze….
bat mai repede…
îşi imaginează că pot face
orice…
Invaţă ce-nseamnă să
împartă…

Sufăr de o boală
milenară –
cea mai dulce dintre
toate !
Sufăr de căldura MULT PREA TÂRZIU
dragostei !
26.01.2007
E prea târziu!
ora 17 :31 Deja ţi-am întâlnit privirea.

E prea târziu!
Deja ţi-am atins buzele
Deja ţi-am ascultat vocea
caldă
ce spune cuvinte
minunate.
100
E prea târziu! şi să înveţe din curajul
Deja imaginea chipului meu,
tău să-nveţe că-n iubire nimic
îmi linişteşte fiecare clipa nu-i ruşinos
Deja eşti visul meu şi totul e posibil.
de fiecare noapte... Iubiţi
Deja eşti gândul meu şi aveţi încredere s-o
din fiecare dimineaţă. spuneţi,
s-o simţiţi...
s-o arătaţi…
E muuult prea târziu!!!...
Dragostea ta mi-a Iubiţi!
penetrat deja
fiecare por al inimii.... 15.02.2008
ora 09:55

29.05.2007
Rm Vâlcea, seara

IUBIŢI

Da!!!
Te iubesc! VISE
Şi-o strig în gura mare!
Să mă audă munţii. Visam să-nvăţ să zbor,
Să mă audă pădurile. să plutesc pe gânduri,
Să mă audă marea….. să dorm cu ochii deschişi.
Şi păsările cerului să mă
audă Visam să cânt dragostea,
şi să transmită vorba să plâng de fericire,
peste mări şi ţări. să împart zâmbete.
Şi animalele să mă audă
şi să dezbată „problema” Visam la prinţi pe cai
la întâlnirile de seară. şi iubiri de poveste.
Şi oamenii să mă audă
Visam mângâieri de basm
101
şi vorbe imaginate.
Dar oare poţi trăi
Visam să dorm pe mare, fără toate acestea?
să galopez prin vise,
să mă acopăr cu cerul. Fără sentimente
am fi doar nişte...
Visam... păpuşi.
Acum trăiesc...
AM.... Fără vise
Tu mi-ai împlinit visele... am fi doar nişte...
prezenţi.

Fără iubire....
N-am fi!
2004

GÂNDURI

Sufletul meu –
închisoare de
sentimente.
Gândul meu –
închisoare de
vise.
Imaginea mea –
închisoare de
iubiri pierdute.

Vreau să evadez!
Să-mi uit
sentimente.
Să-mi uit
visele.
Să uit
iubirile...
Să trăiesc!
102
 DESPRE IUBIRE
(şi alţi demoni)

Cavalerul din vis

a salvat prinţesa închisă
în turnul singurătăţii.

Şi-am învăţat
cum să dansez
pe muzica fericirii.
Am învăţat ce-nseamnă
a-ţi fi foame de iubire,
a-ţi fi sete de-un sărut,
a-ţi fi frig de-o-mbrăţişare.

103
Şi le-am primit pe toate.

Acum simt
cum iubirea îmi curge
prin vene.

Acum prinţesa ştie să asculte

strigătul surd al iubirii.
17.01.2007

OFERTA

Mă predau – îţi ofer inima mea.

Dar nu pe o tavă de argint,
ci pe una simplă.
Ţi-o ofer cu toată dragostea mea.

Sper să înţelegi cât îţi ofer –

pt mine e tot ce am
mai de preţ.
14.06.2006,
19:44

104
 CELE 10 PORUNCI ALE DRAGOSTEI

Să iubeşti doar aşa cum ai vrea să fii iubit!

Să asculţi doar ce-ţi spune inima!
Să te pierzi în căldura iubirii!
Să dormi, visând la bucuria sentimentelor!
Să furi doar iubirea celui care te iubeşte!
Să ierţi pentru că iubeşti cu-adevărat!
Să nu te cerţi!
Să te-ncălzeşti la şoaptele iubirii!
Să trăieşti să faci pe altul fericit!
şi
Să iubeşti!
14.12.2006
ULIU

Uliu
cu aripi întinse,
mă-nconjori…
În întuneric
mă pierd.
Te sărut,
iubire
înconjurată
de munţi!
Mă strecor
105
în braţele tale.
Mă înalţ
cu tine-n
văzduh.
Mă roteşti
şi…
ploaia cade.
Şi dacă ploaia
s-ar opri
aş fi, suflet pereche,
cu tine!
Şi…
m-ai iubi.
Şi te-aş iubi,
ne-am mângâia
o noapte-ntreagă.
Aş iubi un
munte.
Aş iubi un
cavaler.
Aş iubi un
uliu…
18.05.2004

106
 Se-mpacă…

- E mult prea mult!

- E-aşa frumos!
- E prea devreme!
- E făr de ceas
- Şi totuşi…da
- Şi totuşi…da.

Sufletul
şi
gândul
DISCUŢIE sunt, iar,
prieteni.

Te Iubesc. Iar eu spun,

Gândul… iarăşi,
tresare. Te iubesc!
Sufletul…
08.06.2004,
marti
Se-nţeleg la vorbă,
Se ceartă,

SCURTĂ PROZĂ

107
 IUBIREA

Iubirea e atunci când te trezeşti gândindu-te la el şi seara

adormi cu el în gând...

Iubirea e atunci când îl visezi numai pe el...

Iubirea e atunci când nu te simţi împlinită, fericită, mulţumită,

108
completă... decât când eşti cu el....

Iubirea e atunci când ai vrea să fie tot timpul lângă tine... iar
clipele când sunteţi despărţiţi sunt ca nişte ace în inima... ca o
tortură....

Iubirea e atunci când ţi se face deja dor de el deşi el e încă

lângă tine....

Iubirea e bucuria pe care ţi-o produce atingerea lui....

Iubirea e bucuria pe care ţi-o produce şi doar simplul gând care

te duce la el....

Iubirea e zâmbetul pe care-l afişează când e cu tine...

Iubirea e zâmbetul pe care îl ai mereu pe buze... de când îl

cunoşti pe el....

Iubirea e floarea pe care ai primit-o si pe care nu te poţi sătura

să n-o priveşti...

Iubirea e El, cu toată fiinţa lui....

Iubirea eşti TU.....

21 noiembrie 2006, seara

DEMISIONEZ

OK. M-am săturat! Am primit un post de muncă ce nu mă

caracterizează! Vreau să închei contractul in mod amiabil.
Contractul ăsta în care am statutul de ADULT! Azi

109
DEMISIONEZ!
Subsemnata, suflet de copil încarcerat în corp de adult, vă
aduc la cunoştinţă că refuz să mai îndeplinesc o activitate care
nu mă caracterizează....
Vreau să mă pot prezenta în lume sub adevărata mea
identitate, aceea de copil, cu singura grijă a temelor, jocurilor, a
cretei pe caldarâm, a bicicletei care plânge pe balcon că n-am
mai băgat-o în seamă de 2-3 zile, a prietenelor care mă cheamă
să jucăm elasticul sau pituluşu....
Pot aduce şi martori să demonstrez că nu am ce căuta în
lumea voastră, lumea adulţilor cu probleme, a adulţilor cu
gândul la rata maşinii, facturii de telefon, gaze, curent.....
Nu vă mai lasaţi păcăliti de "carcasă", masca asta pe care
sunt forţată s-o port! Nu mai vreau să fiu acest copil pierdut în
corpul unui adult! Vreau să mă înţelegeţi!
Mi-e dor de Copilul de demult, care s-a maturizat prea
repede (unii zic că deloc:)) care a învăţat prea repede greutăţile
vieţii, cu toate taxele, ratele, necazurile şi problemele Adultului.
Daţi-i voie să mai scoată încă puţin nasul şi, in stilul lui jucăuş,
să mai amâne puţin cursul vieţii.

Vă rog....

(07.11.2007)

COLECŢII

(Cu dedicaţie pentru un suflet care rezistă cu stoicism în colecţia

mea de suflete... şi căruia îi mulţumesc..)

Mi-a povestit odata o prietena buna, mare colectionara, ca are o

110
colectie de nori.... Mi-a si aratat-o intr-o zi... Mi-a explicat chiar
ca duminica norii sunt mai lenesi si se trezesc mai tarziu, in
jurul pranzului.
As fi vrut sa-i spun ca si mie imi place sa colectionez diverse....
cele mai reusite colectii fiind cea de vise si cea de suflete...
Dar azi.,.. azi as da la schimb un suflet pe un nor... Doar tot ea
imi zisese ca se poate asa ceva, ca doar auzise ea de cineva care
isi scosese un nor la licitatie...

Dar apoi m-am gandit... un suflet si un nor nu sunt de acelasi

"calibru"... Spre exemplu, imi explica ea, cu norii nu poti sa dai
gres...
Si-atunci ma intreb... oare nu as pacali-o daca i-as oferi la
schimb un suflet din colectia mea? VEdeti voi, un suflet este
foarte schimbator.... Da, o sa ziceti ca si norul este (poate chiar
mai schimbator), dar un nor nu te va putea rani niciodata in
inima...
Deci cum as putea sa-i fac eu rau cu buna- stiinta, sa-i ofer pe-
un nor frumos, inefabil si pufos, un suflet schimbator, tradator si
care te poate insela???

Renunta la colectia mea de suflete... Oricum, incepuse sa devina

din ce in ce mai mica... Multe m-au dezamagit si m-au facut sa
plang.... Nu mai vreau asemenea suflete!!

Si totusi, imi voi pastra-ntr-o palma vreo 2-3 ... in care am

incredere si pe care le iubesc...

Iar in schimbul unui nor al ei ii ofer sufletul meu.... E singurul

de care sunt 100% sigura ca e de calitate si ca nu voi regreta cai
l-am dat... Da.. da.. asa o sa fac.... Si va fi cel mai bun schimb
posibil...

(16 mai 2007)

111
 MUTĂ ÎN FAŢA FRUMUSEŢII NATURII

As vrea sa-nchid ochii si sa pictez magia padurii toamna...

Exista clipe in viata cand mi-as fi dorit sa fi avut talent la

desen. Sa pot reda si altora din maiestria de culoria imaginii ce-
mi apare in fata.

Sau sa pot compune un cantec... o balada sau o doina...

dar nici talentul asta nu-l am....

Verde, galben, rosu, auriu, maron, alb, portocaliu, cu toate

nuantele lor., de la deschis spre inchis. Padurea mi se intinde in
fata in toata imensitatea ei coloristica. Iar eu nu pot face altceva
decat sa respir adanc, sa deschid ochii mari s-absorb imaginea,
iar apoi sa-i inchid si cu ochii mintii sa-mi pictez din imaginea,
de asta data pe vecie.

Oare poti picta in cuvinte???

(16 octombrie 2007)

DRAGOSTEA E TOT CE NE-A LĂSAT DUMNEZEU MAI

FRUMOS

.
Mi-ai spus ca n-ai cunsocut niciodata o asemenea
dragoste... de aceea nu esti obisnuit cu ea... Mi-ai spus ca ai
112
cunoscut doar acea dragoste, cu suferinta, cand simteai ca
fiecare zi e un chin, cand fiecare ora ti-e greu si sa respiri.
Dar vremea aia a trecut.. de mult. Va trebui sa te inveti cu
acest nou gen de dragoste.. cu acest nou sentiment...
Eu il traiesc zi de zi.. de cand te-am cunsocut... Si fiecare zi
e atat de placuta... Atat de minunata!!!
Va trebui sa inveti sa accepti acest sentiment.. pt ca nu
pleaca nicaieri..pt ca nici eu nu plec!
Dragostea nu-nseamna suferinta! Urasc acele persoane
care te-au invatat asta/ care te-au lasat sa crezi asta...
Dragostea ADEVARATA e cu totul altceva... e zambet si
caldura, e linsite si nebunie, e intelegere si ... NOI! Sper sa te
pot face sa intelegi asta.. Si-atunci sa nu-ti mai fie teama sa
IUBESTI!
Eu.. te iubesc.. fiecare clipa! Si mi-e dor de tine! mereu!.
Sa nu uiti NICIODATA ca .... Te iubesc!!!

( 2 august 2007 )

COPILĂRIA

Saptamana asta am realizat cat de mult mi-e dor de copilarie...

stiti voi, perioada aia cand toul era posibil, cand nu existau
griji, cand in fiecare zi simteai ca zbori...
113
cand orice prietenie se lega rapid si orice cearta dura putin...
cand intr-o zi erai printesa si in alta balaur... cand puteai visa la
orice fara sa-ti spuna cineva ca asa ceva nu e posibil.. cand nu
puteai sa-ti pierzi elanul...

Copilaria...
Nu stiu ce a fost atat de fermecator la copilaria mea... Nu am
trait cine stie ce aventuri pe cai inaripati sau lupte cu zmei.. dar
a fost o copialrie superba....

Daca ar fi posibil as da orice pentru a ma intoarce in zilele

alea... in oricare din zilele alea...
Sa ma duc din nou la scoala... Nu pot spune ca am uibit vreodata
cu adevarat scoala, dar a fost parte a copilariei mele si as da
orice pentru ea...
Sa ma culc si sa ma trezesc din nou copil... Copil...
Dar, nemaifiind copil, s-a gasit deja cineva care sa-mi spuna ca
asa ceva nu mai este posibil si ca va trebui doar sa-mi amintesc
cum a fost pentru ca nu voi mai avea niciodata... VEdeti? Deja
sunt mare si cineva s-a si gasit sa-mi spuna ca nu mai am voie
nici sa visez..
Iubeam visele? De ce mi le luati si pe alea?

Vreau sa mai fiu copil!!

Imi poate da cineva inapoi copilaria? Va rog? Oricine?

Ofer recompensa mare!!!

PRIN MAREA DE NORI

Imi povestea o buna prietena cat e de extraordinar sa fii

indragostit.... Cik plutesti printre nori...

114
Poate nu si-a dat seama, dar marea de nori mi-e si mie foarte
cunoscuta... Intr-adevar, e ceva miraculso sa fii indragostit!....
Simti ca zbori mereu undeva sus, deasupra intregii lumi,
inconjurata doar de nori... mai mari ... sau mai mici....
Totul e altfel de la nivelul norilor.... Totul e mai clar, mai usor de
inteles....
Si eu zbor prin marea de nori.... Zbor .. sau .. inot... depinde din
ce unghi privesti...
Da...e foarte placut... si sper sa nu uit niciodata cum e acest
sentiment... sper sa ramana mereu viu... sa reusesc sa-l mentin
viu...

Sper sa inveti si tu - daca nu sti deja - cum e sa te plimbi prin

marea de nori....

CAUT LINIŞTE

Astazi sunt in pana de ganduri.... Vi s-a imtamplat vreodata? Sa

nu te poti gandi la nimic!! E chiar linistitor....

Sa stai pe spate si pur si simplu sa privesti cerul... sa-l privesti

fara sa-l vezi cu adevarat... Sa-l privesti fara sa te gandesti ce
inseamna cerul,cum se formeaza norii sau ploaia....

Sa urmaresti oamenii pe strada si sa-i vezi doar ca pe niste papusi

umblatoare, fara sa te gandesti ce probleme ar putea avea fiecare
si ce ganduri... Chiar asa, daca toti oamenii lumii ar inceta intr-o
zi sa mai gandeasca, iti inchipui ce linste ar putea fi... Cred cu
tarie ca uneori ar trebui sa ne mai oprim din galagie... sa simtim
linistea propriilor linisti.... Sau crezi c-ar fi infricosator?!?!?

Personal, mi-e dor de liniste...

115
 ( 28 mai 2007)

PĂCAT

Ce inseamna a fi frumos???

Sa ai ochi migdalati si de un albastru azur?

Sa ai buze rosii si cu un contur deosebit?
Sa ai parul blond si usor ondulat?
Sa ai un corp de papusa? (Barbie)
Sa ai niste picioare de invidiat - suficient de lungi sau suficient
de scurte?
Sa ai niste sani obraznici, nici prea mari dar nici pre mici???

Sau... doar sa ai... un suflet.. migdalat si de-un albastru azur? sau

rosu cu un contur deosebit?.,...Sau blond si ondulat?... Sau un
suflet de papusa?... Sau sa ai un suflet de invidiat???....
Sau un suflet .. obraznic?

Ce inseamna sa fii frumos?

Eu nu cred decat in frumusetea sufletului!!!

Nu ma intereseaza "costumul" sau omenesc... Nu ma intereseaza
nici ochi, nici buze, nici par.. nici corp, nici picioare, nici san..
DOAR suflet,,,,
Oricum ar fi "exteriorul", sufletul este singura "frumusete" a
noastra...
Pacat ca prea putini stiu/ pot/ vor sa caute frumusetea
sufletului....
PACAT....
116
( 21 mai 2007)

IT”S OK TO LET YOURSELF BE HAPPY

21 mai 2007
ora... f. devreme..., daca iei in calcul faptul ca ziua de 21 abia a
inceput, dar mult prea tarziu, daca te consideri inca in ziua de
dinainte (20 mai(
La ora asta... in noaptea de 20/21 mai.... mi-e frica....
E complicat sa explic de ce,... de ce anume.. sau de cine...
Stiu doar ca mi-e frica....

De obicei, atunci cand suntem copii, traim fiece zi visand la clipa

cand ne vom face mari..cand vom fi pe picioarele noastre si vom
avea o viata frumoasa....
Si apoi... apoi crestem usor, usor si.. ajungem mari... Visele din
copilarie devin cosmarurile din fiece zi... din fiece ore.. din fiece
clipa....

Cand suntem mici visam sa crestem mari.... Cans suntem mari..

ne-am dori sa fim iar copii...
Si totusi.... eu... copil fiind ... nu mi-am dorit niciodata sa cresc...
NICIODATA... Parca stiam de atunci ce va fi.... As fi dat orice sa
mai raman copil inca o zi.. si inca o zi.. si inca o zi...

Dar.. daca tot am ajuns pana aici... de ce sa nu am curajul sa fiu

cine sunt? Acel copil pierdut intr-un "costum" de matur?

De ce sa nu ma las sa fiu fericita, exact asa cum sunt eu!??!

117
( 21 mai 2007)

PLOAIA

ploua... urasc ploaia....

e un sentiment atat de greu de descris... dar cred ca cel mai

apropiat cuvant pentru a-l descrie este "urasc"

ploaia imi provoaca tristete... plang norii... daca e unul dintre

acei nori pe care i-am primit de la oana??? cand i-am dat la
schimb un suflet??? mi-o fi dat vreun nor "defect"???? sau doar
unu trist... aaa!! cred ca mi l-a dat pe ala care plange, ala care ii
aducea tristeti- amintirile..... atunci... ma bucur ca ploua!!!
Sa ploi!!! Sa ploi muuuult si sa se termine toate tristetile ei... si
apoi sa vina doar norii de bucurie (oare poate exista nor de
bucurie?!?!?! trebuie sa ma interesez la experta in nori - Oana )...
iar daca nu exista... Scumpa mea, Oana, vino la mine.... imi voi
imparti cu tine soarele bucuriei (din asta sigur exista, trebuie sa
ma credeti pe cuvant... De fapt, pot chiar demonstra - am eu
unu!.... Uneori mai apare cate un nor de tristete - o fi ruda cu asta
al Oanei..., dar in general e un soare frumos.... )

De astazi, o sa incerc sa vad ploaia altfel.... plange norul... dar

plange ca tristetea din viata ei... si a celorlalti - posesori de nori
(sau proprietari, pentru ca norul ar fi un bun mobil si deci
, in baza art 1909 CCiv, exista prezumtia absoluta irefragabila de
proprietate a bunurilor mobile.. In plus - in civil, de cele mai
multe ori posesoriul se confunda cu petitoriul - E CLAR, AM
LUAT-O RAZNA!!! Oare mai am scapare!??!!?)... Asa.. la ce ma
gandeam inainte sa o iau pe campuri?!?!?....
Reiau....:) Cand plange un nor o sa-mi imaginezi ca tristetea ei si
a celorlalti posesori/proprietari de nori dispare.. cu fiecare
lacrima se mai duce un fir de tristete... si-atunci... cum ar putea
118
 ploaia sa provoace "ura"?!??!?!

IUBESC PLOAIA!!!!

( 19 mai 2007)

UNE VIEILLE AMIE - LA SOLITUDE

Je n'avais pas besoin de toi, je ne te voulais pas, mais tu etais

toujours la. Tous mes amis me disaient que tu n'etais pas utile a
rien, que tu etais comme une maladie et cependant je te voyais
dans une autre lumiere. Tu etais mon temps quand je pensais a la
vie, a ce qui s'etait passe et ce qui allait se passer.
Quand j'etais avec toi, je me sentais un peu triste, sans valeur,
comme un grain de poussiere perte par les ailes du vent.
Mais maintenant j'ai oublie de toi : j'ai rencontre l'amour et je
n'ai plus besoin de toi! Pour moi, tu es morte, perdue dans un
temps dont je ne veux pas me souvenir, un temps de ... solitude.

EN CHERCHANT L*AUTRE CHOSE

Il marchait sans savoir ou il allait. La figure d'elle illuminait

tous ces reves. Elle - une demoiselle bien habilee dans une tres
chic robe noire. Elle souriait et lui faisait des signes.
"Viens, mon amour!", lui disait-elle.
Le garcon etait jeune, de haute-taille. Il etait triste. La vie etait
inutile. Tous ceux qui lui avaient ete chers, n'appartenaient plus
a ce monde.
Des lumieres passerent sur la voute. La lune etait si ronde, cette
nuit-la, mais encapouchonnee dans de gros nuages. C'etait une
nuit pesante!
" Viens! Viens! N'aie pas peur! ", lui disait la fille. "Chez moi, tu
ne connaitreras jamais la tristesse et la peur de la solitude! Chez
moi, tout le monde est gai et toujours heureux! Viens!"
La vie de garcon ne representait rien pour personne. Il etait seul,
perdu dans un monde plus preoccupe pour lui meme que pour les

119
autres. Donc le jeune decida de suivre la fille dans son monde,
un monde superieure. Il l'embrrassa et, a ce moment-la, il
disparut!
Personne n'a jamais pleure pour lui.. et lui, il n'a jamais pleure
pour personne.
(2001 – PUBLICATE în Revista Liceului)

ÎMPREUNĂ
(MINI ROMAN)

O privea acolo, întinsă, fără de suflare şi simţea că

viaţa îi fuge printre degete…

Cum de se-ntâmplase asta? Cum lăsase să se

întâmple asta?

„Şi-a tăiat venele şi a sângerat până la moarte”

Asta le spusese doctorul. Toţi se-ntrebau de ce….

Ok, oricine o cunoscuse spunea că fusese cam

ciudată… Dar cine are dreptul să pună o asemenea etichetă
unui om??? Dacă ciudaţi sunt tocmai cei care o numeau pe
ea astfel? Şi dacă ea era o ciudată şi el era la fel de ciudat,
nu??

Uitase şi cum să plângă de când aflase vestea… Şi

că trebuie să plângă… Trebuia să plângă??? Nu putea
decât să privească năucit coşciugul ăla… I se părea o
scenă de film, ceva atât de ireal, încât aştepta ca-n orice

120
clipă să se trezească… Sau măcar ca cineva să sară dintr-
un colţ şi să strige „Păcăleală!”

Dar nimeni nu făcea decât să plângă….

„De ce plânge toată lumea?”

Toţi cei care treceau pe lângă el îl atingeau pe

umăr… „De ce? Ce s-a-ntâmplat???”

Îl cunoşteau?

„De ce să-şi taie venele??? Luase licenţa, era

pregătită să-şi înceapă viaţa…..” Îşi ridică privirea…
Vorbea mama ei, răvăşită….

Era o ciudată, … dar era o ciudată care avea o

mamă… şi oricât de ciudaţi suntem uneori, mama rămâne
aceeaşi – cea care ne iubeşte….

„Nu mă privi, mamă a ei… Eu sunt vinovat…”. Îşi

închise ochii sfârşit, parcă pentru o ultimă încercare de a se
trezi din coşmar… Dar ochii i s-au redeschis şi era în
acelaşi loc….

Cimitirul sâmbetei aceleia era înţesat de oameni….

„Nişte impostori!! PLECAŢI!!!”.. Dar nu strigă…

Tăcea o tăcere surdă… Ar fi urlat.. Dar nici asta nu mai
ştia cum…. Coşmarul continua şi nimic nu părea să mai
poată opri mersul lucrurilor…

121
 „Nu aţi ştiut cine era ea… cine era ea cu
adevărat… Era…. Era….. nu mai e… asta contează acum..
că nu mai e… De ce nu mai e???”

Şi ultima lopată de nisip a acoperit groapa… S-a

dus… „S-A DUUUUS!!! Şi eu sunt încă aici…. De ce?”

„Niciodată nu mi-ai spus că mă iubeşti” – astea

erau ultimele cuvinte din sms. Ultimele ei cuvinte…. Nu-i
spusese? Chiar nu-i spusese? Chiar nu-i spusese!!! Dar o
iubise.. Mai mult decât ar fi crezut că se poate…. Şi nu i-o
spusese! De ce?

Mergea pe strada pustie privind uluit în toate

părţile – nu mai ştia ce să creadă despre lume…. Toate
luaseră o întorsătură ciudată…

Se simţea pierdut în lumea asta.. neînţeles..

neapreciat… chinuit…

Şi-abia atunci a înţeles: fusese singurul care o

privise altfel, altfel decât toţi cei care o-nconjuraseră… Şi,
la un moment dat, o trădase şi el… Îi ucisese unica scăpare
dintr-o viaţă monotonă, îi făcuse fărâme unicul vis care-o
ajuta să mai plutească…

De ce nu văzuse mai devreme?... De ce??

Unicul vinovat … era doar el… Abia acum vedea

lucrurile clar.

Se opri în mijlocul drumului – avea un gând

ciudat, nou…. Un băiat într-o intersecţie. Dar nu trecea

122
nici o maşină…. De ce nu vine nimic?? De ce nu văzuse
adevărul din chiar faţa lui? De ce?

Nu vine nici o maşină…. Păşi mai departe cu

această întrebare urlându-i neîncetat în gând.

Ştiuse… dar nu-şi dăduse seama….

Iar acum… îi era dor de ea… Ea fusese singura

care-l privise altfel.. altfel decât cei care-l înconjuraseră…
Şi-acum , în felul ei copilăresc, îl trădase… Îi distrusese
singura portiţă de ieşire dintr-o viaţă monotonă…

Strada se încăpăţâna să rămână n continuare

pustie…. Nimeni la dreapta, nimeni la stânga … Nimeni…
nimeni…. Ecoul acestui sentiment de pustiu îl asurzea.

Şi dacă ar fi cineva, ce??? Te-ar cunoaşte? Te-ar

opri de vorbă? Ar vrea să-ţi asculte gândurile? Să-ţi dea
poveţe? NUUUUU!! Numai ea ar fi putut face aşa ceva…

Te-ar vedea aşa cum te privise ea? Cum numai ea

fusese în stare??? Nuuuu!!!!

De ce nu e nimeni? De ce nu poate fi înţeles de

altcineva?.. De ce nu văzuse?

Două suflete… au plutit în univers, s-au găsit, s-au

atins… şi s-au despărţit…

„Dar vom fi don nou împreună…”

Paşii i-au devenit mai hotărâţi….mult… mult mai

hotărâţi.. Şi-l duceau acolo unde ştia că trebuie să fie…
123
 Acum vedea totul mai clar.. De ce nu văzuse mai
devreme?

„Dar vom fi din nou împreună…”

Aluneca din nou printre pietrele de mormânt…

Noaptea se-nchegase mai neagră ca niciodată în această
seară. Dar nu mai conta nimic…

Îl găsi curând.. locul pe care-l căuta… florile

râdeau triste de pe mormânt… „Ce linişte mormântală”,
gândi el, privind printre lacrimi la poza de pe cruce… Şi
râse ca nebunu de gândul ce-i trecuse prin minte … şi
plânse…

Se aşeză, încercând să-ţi găsească acele cuvinte pe

care nu i le spusese când încă mai era lângă el.. dar erau
atât de multe.. încât nu putea decât să tacă.

Timpul se scurgea pe lângă el ca o umbră, dar el

nu-l observa… nu observa nimic….

Frica ce-l cuprinsese înainte de a veni aici, la

gândul cu care venise, se pierduse uşor, uşor.. Acum era
doar liniştit. Nu se mai gândea la nimic… Ştia ce are de
făcut.

Lama briceagului scânteie în lumina lunii abia

răsărite. O privea drăgăstos ca şi cum ai privi o floare de o
deosebită frumuseţe – „liniştea mea”… Îşi suflecă mâneca
bluzei şi-şi urmări încheietura cu aceeaşi figură liniştită şi
fără de-nţeles… „Vom fi din nou împreună!”

124
 Gândul „salvator”… Îi scrijeli „numele” pe
propria încheietură – LOVE. Culoarea sângelui îi provoca
şi mai multă încredere, continuând cu şi mai mult curaj
ceea ce începuse

„Vom fi din nou împreună!!!!”

Vor fi din nou împreună….

Soarele de duminică râdea vesel de dimineaţă. În

cimitir, două suflete se alergau, fericite de regăsire, printre
mormintele de piatră….

Sunt din nou împreună…

(20 – 21 aprilie 2007)

125
126