America Latina

 Presedintele Braziliei: Dilma Rousseff (femeie)

 Presedintele Argentinei: Cristina Fernández de Kirchner
 Presedintele Mexicului: Enrique Peña Nieto
Simon Bolivar a fost unul dintre cei mai importanti lideri ai independentei sud-americane, nu
doar un lider militar.Seminar: ce spune despre organizarea statului? Care sunt ideile sale despre
visul unitatii latino-americane? (un proiect de uniune)
Conul Sud e sudul Americii de Sud.
Haiti e o fosta colonie franceza, Spania si Portugalia au fost principalele puteri europene
care au colonizat.
Independenta 1804 (Haiti) si 1903 (Panama).
America Latina cuprinde tari din America de Sud, America Centrala si o tara din america de
Nord.
Tari din America de Sud pe care nu le includem in America Latina: Guyana Franceza,
Guyana si Surinam.
Tarile din America de Sud (in total 12 tari) care fac parte din America Latina: Venezuela,
Columbia (in N Americii de Sud); cele trei tari andine: Ecuador, Peru, Bolivia; Brazilia; Conul
Sud: Chile, Argentina, Uruguay si Paraguay.
Din America de Nord avem Mexic.
America Centrala este teritoriul care se gaseste intre America de Sud si America de Nord,
intre Columbia si Mexic, care contine 7 state, dar America Latina cuprinde doar 6 dintre acestea
(fara Belize): Guatemala, El Salvador, Honduras, Nicaragua, Costa Rico si Panama.
In Marea Caraibilor exista o multitudine de microstate, iar cele dedicate cursului Americii
Latine sunt: Cuba, Republica Dominicana si Haiti (singurul stat care are ca limba oficiala
franceza inclus in America Latina).
America Latina cuprinde state care au pe langa aceasta alaturare geografica, o istorie politica
comuna, legata de aceasta perioada coloniala de trei secole de dominatie spaniola si portugheza cu
exceptia Haiti, care nu are doar o mostenire coloniala spaniola, dar si franceza.
Civilizatiile maya si azteca se gaseau in Valea Centrala a Mexicului, iar incasii in Peru.
Imperiul incas avea ca teritoriu Ecuador, Peru, Bolivia, N-Chile si N-Argentinei.
Aceasta mostenire culturala este specifica acestei zone si e absenta din celelalte zone.
Vorbim pentru Conul Sud si pentru mai ales pentru Argentina, Uruguay, parte din Brazilia si
din Chile de o civilizatie europenizata, o influenta europeana recenta ( inceputul secolului al XX-
lea) care nu au legatura cu stratul preeuropean sau colonial.
In interiorul acestor state exista o diversitate foarte importanta. De exemplu in interiorul
Ecuador, Peru si Bolivia exista 3 tipuri de culturi in interiorul fiecarui stat. Pe de o parte avem
lungul lant al Anzilor care duce la un tip de cultura, avem o zona desertica cu un alt tip de
civilizatie, iar in partea estica avem o civilizatie tropicala cu triburi. Este o mare diversitate umana,
culturala si politica intre state si in interiorul lor, iar aceasta are radacini istorice, dar si culturale.
Diferenta foarte mare intre Uruguay si Paraguay: Uruguay este un exemplu de democratie
consolidata, stabila, ceea ce este o exceptie in America de Sud, ca si Chile, pe cand Paraguay s-a
dezvoltat inca din secolul XIX sub egida unui stat autoritar, inca de la independenta s-a aflat sub
dominatia unei persoane.Paraguay are o cultura politica la polul opus de cea a Uruguay-ului.
Nu exista un tipar pentru cele 20 de state si o definitie pentru sistemele politice din America
Latina, avem istorii nationale, iar scoala franceza subliniaza foarte bine, exista 20 de Americi
Latine.
Sintagma de Americana Latina este folosita de Napoleon al III-lea pentru prima data.
Napoleon al III-lea a invadat Mexicul intre 1864-1867 si a numit pe tronul Mexicului un imparat
Maximilian de Austria. In acest context pentru a marca diferenta acestui teritoriu de cea a Americii
de Nord, Napoleon al III-lea a folosit aceasta sintagma de America Latina. Napoleon al III-lea
spunea ca aceste teritorii sunt diferite si nu SUA trebuie sa le ocupe. America Latina vrea sa

1
sublinieze aceasta cultura coloniala comuna. Ea s-a consacrat dupa cel de-al Doilea Razboi
Mondial, dar dateaza din secolul XIX.
Indo-America era folosita in perioada interbelica de Haya de la Tores.
Pe langa substratul preeuropean, civilizatiile maya, azteca si incasa, avem un nou strat
european care e adus de colonie incepand cu 1492 pana in secolul al XIX-lea. O alta componenta
importanta a populatiei latino-americane care creeaza acest portret regional diferit este data de o
prezenta a unei populatii de origine africana, absenta sau prezenta.
Avem o populatie de origine africana importanta in Marea Caraibilor si in unele state de pe
tarmul Marii Caraibilor, in zona Columbiei si Venezuelei. In Brazilia exista o populatie de origine
africana foarte importanta si prezenta foarte putin in Uruguay.
In America Centrala si in Sudul Americii de Sud populatia africana este absenta.
Exista si tipologii ale polulatiei latino-americane care vorbesc de trei tipuri de state: popoare
martori (cele care se gaseau acolo inaintea europenilor: civilizatiile maya, azteca si incasa), popoare
transplantate de aceste populatii europene care vin la inceputul secolului al XX-lea si popoare noi
care apar in urma metisajului, melajului acestor starturi. Cea mai importanta parte din polulatia
latino-americana este metisa, rezultatul amestecului intre europeni si indieni si africani.

Curs 2, 24.02.2014

Descoperire, cucerire si dominatie coloniala. Independente

Cele 20 de tari exista ca atare incepand cu primele decenii ale secolului al XIX-lea. Ca
regula generala, acest proces de independenta care duce la crearea acestor state acopera o perioada
de timp mult mai extinsa (1804-Haiti si 1903-Panama).
Inainte ca aceste state sa isi castige independenta au avut o mostenire europeana comuna.
Aceasta perioada coloniala pe care o vedem intre 1492 cand ajunge C. Columb si acest inceput de
secol XIX este o perioada istorica de dominatie europeana, in carer istoria acestor state este
comuna.
Pe langa aceasta imagine generala a unor trasaturi comune a statelor latino-americane, statele
latino-americane sunt extrem de diferite si istoriile lor nationale sunt extrem de diverse. Acest lucru
se vede din momentul independentei, incepand cu 1810-1820.

I. Care era situatia politica in America in 1492?

-cele 3 civilizatii: Maya, Imperiul Aztec (in zona mexicana si central-americana) si Imperiul
Incas (in America de Sud).
Pe acest teritoriu mare latino-american erau si alte civilizatii, dar acestea erau cele mai
importante.
Cele doua zone: central mexicana si central-american si respectiv partea de vest a Americii
de Sud vor fi si cele doua centre ale puterii coloniale.

II.Cucerirea coloniala si ,,descoperirea"

Sunt importante diferitele etape urmand acest moment cheie:1492-inceputul aventurii
europene in America Latina, sosirea lui C.Columb in M. Caraibilor.

III.Sistemul colonial
Cel de-al treilea element important este felul in care au organizat spaniolii, in principal,
Imperiul Spaniol, Imperiul Indiilor, asa cum a fost numit pana tarziu, timp de 3 secole. Institutiile si
diferentele intre capitalele coloniale si provincii mai indepartate.

IV.Independente
Independnte in raport cu Spania si Portugalia, cu exceptia Haiti, independenta in raport cu
2
Franta in 1804.

I.Perioada preeuropeana, precolumbiana a vazut organizarea teritoriului in jurul mai multor

civilizatii. In momentul sosirii europenilor vorbim de aceste trei importante civilizatii, doua dintre
ele aflate la apogeul dezvoltarii lor:
Civilizatia Maya isi atinsese apogeul inaintea sosirii europenilor si se afla in decadere in
momentul 1492. Vestigii ale sale si o popolatie importanta de origine maya persista pe teritoriul de
astazi al Mexicului de aceea si descoperim astazi o populatie de origine maya care a vazut
dezvoltarea acestei civilizatii: este vorba de peninsula Yucatan si ceea ce numim astazi Guatemala.
Aztecii, Imperiul aztec, isi aveau sediul in valea centrala a Mexicului, capitala aztecilor,
Tenochtitlan, care a fost cucerita de spanioli incepand cu 1519 si in 1521 fiijd fondata prima vice-
regalitate din acest teritoriu. Capitala aztecilor a fost locul pe care s-a construit capitala primei vice-
regalitati, prima unitate administrativa a spaniolilor, care astazi este capitala Mexicului, Mexico
City.
Pe acest loc al capitalei aztecilor se constuieste de fapt capitala Imperiului colonial spaniol in
aceasta regiune si apoi continua in zilele noastre sa existe centrul politic al acestui important stat din
America de Nord, Mexic.
Exista deci aceasta suprapunere a importantei politice si administrative pe acelasi loc.
Cea de-a treia civilizatie este civilizatia incasa care isi avea ca extindere teritoriul din Nordul
Americii de Sud, din Columbia, continua cu Ecuador, ocupa Peru, parte din Bolivia si apoi cobora
pana in Chile si Argentina. Imperiul Incas se numea Tawantinsuyu in epoca sa de maxima
dezvoltare, guvernat de Inca si avea centru la Cusco, astazi pe teritoriul statului Peru. In apropierea
Cusco se afla locul cel mai sacru pentru incasi, resedinta de vara a Inca, Machu Picchu care
includea resedinta Inca, dar si resedintele celor care lucrau pe teritoriul acestei rezidentei de vara a
Inca.
Aceste doua zone sunt zonele care pastreaza o populatie de origine preeuropeana.
Exista un metisaj al populatiilor, dar in acelasi timp exista o prezenta fizica a acestor
comunitati preeuropene in aceste doua zone. In restul Americii de Sud exista o absenta a unei
civilizatii de origine preeuropeana.
Din civilizatia azteca raman ramasite ale Tenochtitlan, capitala aztcilor, pe vestigiile sale a
fost construita capitala de astazi a Mexicului. Civilizatia maya a lasat vestigii importante in zona
Peninsulei Yucatan si a ceea ce numim Guatemala de astazi.

II.Descoperirea sau sosirea lui C.Columb in M.Caraibilor pe 12 octombrie 1492 trebuie

plasata intr-un orizont de timp mai extins decat aceasta data 12 octombrie 1492 cand incepe de fapt
istoria europeana a Americii Latine. Descoperirea Americii acopera o perioada de timp de aproape
un secol in care europenii cauta cai de fapt pentru a ajunge in India, in Asia. In cautarea acestor rute
mai usoare pentru a face rost de condimente, aur si alte lucruri europenii au descoperit printr-o
eroare de calcul a lui C.Columb ceea ce numim astazi America Latina. Crezand ca ajunge in India,
C.Columb ajunge in Lumea noua, asta explica de ce folosim inca in mod eronat astazi termenul de
indieni pentru locuitorii acestor locuri.
Aceasta sosire a lui C.Columb poate fi explicata prin acumularea a patru factori de catre
monarhiile sud-europene:
-descoperirea de catre europeni a acestei zone a fost posibila gratiei acumularii unor
cunostijte tehnice in secolele care au precedata ceasta calatorie, instrumente tehnice care includeau
instrumente nautice si instrumente cartografice
-baza economica pe care Coroana spaniola si Curtea portugheza le aveau la dispozitie in acel
moment pentru a sustine financiar acest tip de expeditie precum cea a lui C.Columb
-necesitatea expeditiei era explicata si de controlul Mediteranei de catre turci si de nevoie
europenilor de a gasi o cale alternativa de a ajunge in Asia pentru lucrurile ravnite in epoca, aur,
condimente, zahar
-Spania si Portugalia erau ambele monarhii catolice care aveau un spirit de cruciada extrem
3
de prezent si care gaseau drept foarte util raspandirea adevaratei credinte, raspandirea credintei
catolica, deci factorul religios, credinta catolica fiind unul dintre elementele importante care au stat
la baza organizarii sistemului colonial in Americi.
Inainte de a ajunge in Americi, spaniolii aveau deja o experienta coloniala printr-o
descoperire precedenta pe care o organizasera inca din secolul al XV-lea in Arhipeleagul Atlantic
care include Insulele Azore, Canare, Madeira reprezenand un laborator pentru institutiile care vor fi
organizate si in Lumea Noua de catre spanioli, exista deci o experienta a europenilor in
descoperirea, colonizarea si organizarea institutionala a insulelor care se afla de-a lungul Africii.
Acest laborator al institutiilr coloniale va fi foarte util in momentul in care europenii vor cuceri vor
ocupa teritoriile pe care le numim astazi America Latina.
Hispaniola este numele insulei pe care si-o impart astazi Haiti si Republica dominicana,
primul centru al coloniei spaniole, in prima perioada a organizarii acestei parti a lumii de catre
spanioli institutiile s-au dezvoltat pe aceasta insula.
Aceasta prima calatorie a lui C.Columb s-a efectuat cu ajutorul Coroanei spaniole, desi intr-
un prim moment C.Columb se oferise sa faca aceasta expeditie in numele Coroanei portugheze, dar
a fost refuzat, astefel a ocupat teritoriile in numele Spaniei.
Prima calatorie este cea mai importanta, ea se sfarseste in octombrie 1492, este cea de
descoperire prin care C.Columb ajunge in Caraibe si descopera Bahamas, Cuba si Santo domingo,
La Espaniola. Ca urmare a acestei calatorii, C.Columb este numit vice-rege si guvernator al Indiilor
pentru ca el moare crezand ca a ajuns in India.
Cea de-a doua calatorie e foarte impoortanta de asemenea, are loc in 1493, este de
confirmare a calatoriilor. C.Columb se intoarce si confirma aceasta descoperire si este foarte
importanta prin prisma semnarii Tratatului de la Tordesillas in 1494 care trasa o linie intre cei doi
poli impartind lumea intre Spania si Portogalia, spaniolii aveau dreptul de a cuceri ceea ce se afla la
Vest de linie, iar portughezii aveau deschidere catre Est. In virtuteaa acestui tratat portughezii vor
ocupa parea de Est a Americii se Sud care se va transforma in Brazilia de astazi.
A doua calatorie e importanta pentru ca recunostea teritoriile descoperite de C.Columb
pentru Spania. aceasta linie trebuie inteleasa in perspectiva epocii in care stiinta cartografiei era
minima si astefel a fluctuat destul de mult aceasta linie. Aceasta cucerire organizata de europeni are
loc doar pe Coasta Americii de sud si respectiv cea de est si cea de vest si sistemul colonial va fi
pana foarte tarziu organizat de-a lungul Coastei.
Cea de-a treia calatorie a lui C.Columb este importanta si a avut loc in 1498. In 1498, ca
urmare a acestei calatorii C.Columb a descris ceea ce a cunoscut in aceasta calatorie ajungand chiar
pe coasta continentului sud-american a ceea ce numim Venezuela astazi, pe continent deci.
Concluzia acestei calatorii a fost pierderea privilegiilor de catre C.Columb asupra teritoriilor
pe care le descopera pentru ca in aceasta povestire pe care o face, a intalnirii cu localnicii, ii trateaza
pe acestia drept sclavi si cel putin teoretic acest lucru era inacceptabil pentru Coroana spaniola,
teoretic pentru ca mai apoi sistemul colonial spaniol a fi organizat pe o punere in sclavie a
localnicilor, dar justificata pe o baza religioasa. Ca urmare a acestei a treia calatorii C.Columb este
incarcerat in Spania si inchis pentru 2 ani si isi pierde toate privilegiile, el inceteaza sa mai fie vice-
rege si guvernator al Indiilor.
Atunci cand este elibverat are loc ultima sa calatorie, cea care va si provoca un interes foarte
important al celor din metropola, din Spania, pentru aceste teritorii pentru ca in ultima sa calatorie
din 1502 ajunge in ceaa ce numim astazi Panama si descopera aurul. Aurul fiind al doilea motiv al
exploratorilor de a merge in Lumea Noua, primul era religia catolica.
Pentru brazilieni, data de la care incepe istoria lor nu este 1492, ci 1500, data la care Pedro
Alvarez Cabral ajunge pe Coasta Braziliei de astazi. Istoria natiunii brazilienii incepe cu 1500 cand
exploratorii portughezi vor debuta descoperirea teritoriului si ocuparea acestuia in numele coroanei
portugheze, ocupare care va fi diferita pentru ca nu exista o civilizatie, portughezii vor intalni triburi
razlete pe acest teritoriu si demersul lor nu va fi similar cu cel al spaniolilot in zona central-
mexicana si sud-americana.
Dupa aceste 4 calatorii, respectiv calatoria lui Pedro Alvarez Cabral, o serie de alte calatorii
4
de explorare au fost facute.
Primele institutii vor fi organizate pe acest teritoriu, Hispaniola, apoi gradual dupa cucerirea
Imperiului aztec acesta va fi cel de-al doilea nucleu important.
In 1502 C.Columb ajunge in Panama de astazi si de aici se va pleca catre sud catre cucerirea
Imperiului incas si apoi catre Cusco si alte locuri importante pentru incasi, catre Buenos Aires de
astazi, Santiago de Chile.
Aceste cuceriri se incheie in jurul anului 1550, trebuie spus ca exista 3 civilizatii importante
in 2 zone si cateva cuceriri importante.
Marile cuceriri ale europenilor sunt:
Mexicana (azteci si maya), a Imperiului aztec si in America de Sud cucerirea Peru, a
Imperiul incas.
Aceste cuceriri au fost organizate nu atat de trimisi ai coroanei spaniole, cat de exploratori,
aventuriei care isi doreau sa se imbogateasca, sa gasasca resurse impresionante de aur, argint, care
vor fi gasite de Hernando Cortes in Mexic, cat si de Pizarro si Almagro dupa ce ocupa Cuzco si
ocupa de fapt teritoriul care apartinea incasilor. Coroana spaniola a trebuit sa gaseasca o modalitate
prin care sa ii faca pe acestia sa cedeze puterea pe care o obtineau in urma expeditiilor, coroanei.
Tipul de cucerire care a fost organizata a fost sub controlul acestor aventurieri, cum e cazul
lui Hernando Cortes, care intr-o perioada foarte scurta 1519-1521 cu resurse destul de putine
reuseste sa supuna un teritoriu extrem de extins.
Cucerirea mexicana este prima mare cucerire a europenilor, ea a fost coordonata de
Hernando Cortes si a avut loc intre 1519-1521. Cortes avea o armata de 550 de oameni, 16 cai.
Pentru a explica aceasta cucerire atat de usoara de catre spanioli a teritoriului ocupat de azteci au
fost gasite mai multe explicatii:
- Superioaritatea tehnica (prezenta cailor si arme de foc, praful de pusca este unul
dintre elemenele de superioritate tehnica a europenilor folosita de Cortes);
- Capacitatea lui Cortes de a incheia aliante cu celelalte triburi pe care le intalneste in
aceasta zona, in virtutea aliantelor el este in masura sa supuna Imperiul aztec;
- Un alt motiv este dat de un factor biologic, intalnirea cu europenilor a dus la
decimarea populatiei pentru ca euroipenii aduceau cu ei boli in fata carora localnicii nu erau imuni.
Cea mai importanta institutie a fost vice-regalitatea, iar prima vice-regalitate infiintata de
europeni a fost Nueva Espana in 1535 care va fi prima organizareteritoriala, administrativa si
politica de catre spanioli a teritoriului descoperit de acestia. Imperiul aztec si ceea ce ramanea din
civilizatia maya devin Noua Spanie care se transforma in Mexic la inceputul secolului al XIX-lea.
A doua cucerire importanta a europenilor este cea a Peru si este intre 1524-1532 si este mai
complicata pentru ca sunt doi responsabili: Francisco Pizarro si Diego Almagro. Tawantinsuyu este
cucerit de Pizarro si Almagro in decurs de 8 ani, 1524-1532. Cucerirea incasa este diferita de cea
mexicana pe deo parte prin prisma prezentei a doi cuceritori, ceea ce a dus la un conflict intre
sustinatorii lor pentru impartirea celor pe care le gasesc dupa ocuparea zonelor bogate in aur din
Imperiul incas.
In momentul in care europenii ajung exista deja o lupta interna in Tawantinsuyu pentru
putere, pentru inlocuirea lui Inca, liderul imperiului. Pe de o parte asta faciliteaza cucerirea de catre
europeni pentru ca cei doi frati care isi doreau puterea in acel moment, cei doi fii ai lui Inca vor fi
folositi de europeni pentru a ocupa capitala Cuzco si pentru a prelua puterea. In pofida existentei
acestor 2 lideri incasi, europenii vor numi un al treilea fiu al incasilor pe tronul imperiului si vor
reusi astfel sa ii elimine pe primii si sa ocupe intregul teritoriu intr-o perioada de timp scurta.
Dupa momentul cuceririi, 1532, urmeaza o perioada de 10 ani in care exista diferite conflicte
localizate intre cei care au fost in intentia lui Francisco Pizarro si Diego Almagro. O alta diferenta in
cucerirea peruana este mutarea centrului politic de la Cuzco la Lima. Cea de-a doua capitala
importanta in Imperiul spaniol in sud va fi Lima.
Dupa acest moment au urmat si alte cuceriri importante din America Centrala, dupa ce a fost
incheiata cucerirea peruana, europenii au plecat catre Sud, traversand desertul Atakama si au ajuns
in anii 1540 si fondeaza Santiago de chile in 1540. Exista expeditii dupa ce este ocupat si cucerit
5
teritoriul peruan, exista expeditii si catre Estul continentului, vedem fondarea Asunción in 1537,
care este capitala Paraguayului, Santa María del Buen Aire in 1536, Buenos Aires de azi.

Exista 2 tipuri de institutii care evolueaza, sistemul colonial evolueaza foarte mult:
I. In metropola (pe teritoriul spaniol):
-Consiliul Indiilor (1524) care era cea mai importanta institutie din metropola fondata in
1524 pentru a se ocupa de afacerile indiene, guvern, organizarea afacerilor. Era institutia cu maxima
autoritate pentru colonie
-Casa de Contratation (1503) fondata in 1503 se ocupa de tot ceea ce era legat de comert,
comertul cu noile teritorii incorporate monarhiei, dar se ocupa si cu tot ceea ce era legat de
imigratie. Avem o evaluare a populatiei care a mers in noile teritorii in prima perioada. Se ocupa si
de impozitarea comertului, era si institutia dedicata jurisdictiei civile si criminale.
II. In colonie (pe teritoriul coloniilor)
-Vice-regalitatea era cea mai importanta institutie din colonie, iar cea mai inalta autoritate pe
teritoriul coloniei o avea vice-regele. Acesta era numit de rege, autoritate suprema, ca reprezentant
al sau pe teritoriul coloniei. La inceput a fost unul la Mexic si unul la Lima. Vice-regalitatea era
aceasta subunitate administrativa si politica, aceasta impartire a teritoriului colonial in doua vice-
regalitati pana in secolul al XVIII-lea: Nueva Espana dupa cucerirea Mexicului 1535, dupa
cucerirea Imperiului incas, vice-regalitatea Peru 1543 si gradual sunt fondate doua alte vice-
regalitati in secolul al XVIII-lea: Rio de la Plata - 1776(ceea ce numim astazi Argentina Uruguay,
Paraguay) si in Nordul Americii de Sud vice-regalitatea Nueva Grenada – 1717-1739 (ceea ce
numim astazi columbia si Venezuela).
-Audiencias era o impartire teritoriala, dar si o institutie dedicata administrarii justitiei, dar
intr-un anume teritoriu. In interiorul unei vice-regalitati gasim aceste audiencias fondate in jurul
unor orase importante, dar care aveau acest sens, adica de administrare, dar si de organizare a
justitiei. Vice-regalitatile erau impartite in provincii de mai mare importanta sau de mai mica
importanta. Provinciile de mai mare importanta erau cele care aduceau resurse economice
importante pentru coroana spaniola (ex: Buenos Aires). In interiorul Patagoniei era o provincie de
mica importanta. Guvernatorii erau sefi la nivel subregional intr-o vice-regalitate si erau de doua
tipuri: guvernatori presedinti (provincie de mai mare importanta) si guvernatori simpli (provincie de
mai mica importanta). In interiorul coloniei erau teritorii mai importante preum Buenos Aires,
Lima, Santiago de Chile, dar si teritorii fara importanta, ceea ce ne duce la acest peisaj colonial
comun, dar cu diferente. La nivel municipal in aceste orase care se organizeaza incepand cu 1530
exista o forma de administrare municipala care exista si astazi si se numesc cabildos, care ar fi
consilii municipale, o forma colectiva de administrare a orasului.
-Real Hacienda era o institutie care se ocupa cu colectarea impozitelor pentru ca localnicii
plateau impozit coroanei spaniole.
-Guerra era un minister al razboiului sau un minister de aparare, cum l-am numi astazi,
pentru ca teritoriile trebuie aparate, mai ales Coasta America de Sud sau cea Centrala trebuiau
aparate de expeditii alte altori puteri europene.
Daca e sa ne referim la organizarea din punct de vedere economic a coloniei, dupa cea de-a
doua calatorie Columb vorbeste de localnici in termen de sclavi, lucru pentru care este incarcerat.
Situatia acestor comunitati preeuropene care sunt cucerite si dominate de spanioli este una de
sclaviei pana in momentul independentei si chiar si dupa. Pentru a legitima aceasta impunere a
puterii prin forta, indienilor li se citea un text aprobat de coroana, El requerimento introdus
incepand cu 1513, care era un text prin care indienilor li se explicau drepturile pe care Regele
Spaniei le avea asupra lor si ii forta sa accepte religia catolica precum adevarata religie. Erau
evanghelizati cu forta si pentru a fi protejati de pericole nebanuite, acest explorator ii prelua sub
6
autoritatea sa.
Sistemul economic s-a bazat pe o institutie numita La encomienda care era o institutie prin
care un grup de indieni erau dati unui colonizator si in schimbul muncii lor primea protectie si erau
evanghelizati. La encomienda era un sistem bazat pe exploatarea comunitatilor indigene, legitimata
de aceasta putere europeana si prin evanghelizarea acestor localinici, condiderati suboameni.
Bartolome de Las Casas era un cleric care de foarte devreme s-a revoltata impotriva
abordarii bisericii catolice a acestor noi teritorii pe care le descopera spaniolii. Cartea sa se numeste
Distrugerea indiilor si el se revolta impotriva acestui demers al coroanei de a-i organiza in acest
sistem de sclavie inca de foarte devreme.
Economic, coloniile spaniole s-au bazat pe exploatari miniere in principal dupa ce au
descoperit ca nu erau atat de multe zacaminte de aur pe cum credeau. Exploatarile minelor de argint
au fost principala sursa a coloniilor.
In ceea ce priveste colonia portugheza, Brazilia, nu avea niciun fel de mare civilizatie pe
teritoriul sau, deci cucerirea sa a fost diferita, regele Portugaliei a trebuit sa convinga oamenii sa
mearga in aceasta noua colonie pentru ca nimeni nu isi dorea si 10-15 colonizatori au primit
teritoriul Braziliei de astazi pentru al ocupa. Ei au fost de acord sa mearga acolo, desi se stia ca nu
exista aur, a fost descoperit foarte tarziu, dar s-au oprit pe Coasta. Principala resursa, care a dat si
numele tarii, a fost un tip de lemn folosit pentru a colora vestmintele, brasil.
Colonia portugheza s-a bazat, spre deosebire de cea spaniola, pe o exploatare agricola. Inca
de foarte devreme, Colum a fost cel care inca din a doua calatorie a adus din Insulele Canare in
Insulele din Caraibe, trestia de zahar si foarte devreme colonia portugheza din Brazilia s-a bazat pe
acest model al cultivarii trestiei de zahar, care gradual se extinde si in insulele din Caraibe.
Sistemul colonial functional brazialian, portughez, se organizeaza incepand cu 1549, 1550 in
partea spaniola, incepe fondarea unei birocratii si in partea portugheza.

Impactul pe care l-au avut europenii asupra populatiei locale

Aceasta intalnire intre civilizatii a dus la decimarea populatiei locale, ca rezultat principal se
evoca aceasta chestiune a maladiilor aduse de europeni. Exista 2 estimari in ceea ce priveste
impactul acestei intalniri intre civilizatii: 10 milioane de cetateni in cele 2 zona pana la 110
milioane; 13 mil redusa la 10 mil in secolul al XVII-lea.
Imigratia europeana s-a pus destul de repede in miscare si desi exista un val de migratie
dinspre continentul african foarte devreme, din punct de vedere numeric populatia africana este mai
importanta, dar politic si in interiorul coloniei ramane la un nivel inferior. Intre 1518 si 1570
migratia africana este de 1,5 mil de sclavi care merg in parte spaniola, 1570 fiind anul cand se
termina sclavia africana in America Latina cam peste tot. In Brazilia 3,7 mil de sclavi africani fac
aceeasi calatorie intre 1500 si 1870. Cu toate acestea ei nu conteaza in colonia spaniola, imigratia
europeana este net inferioara, dar societatea coloniala se va organiza in jurul unei dominatii a
albilor. Principalul segment al coloniei, cei mai impotanti oameni in coloniei vor fi asa numitii
peninsulari, veniti din peninsula, albii nascuti in Spania. Cel de-al doilea segment al societatii
coloniala, a pigmentocratiei, era ocupat de asa numitii creoli, erau albii nascuti pe teritoriul coloniei.
Ei vor face revolutia care va duce la independenta, Bolivar era un creol, creolii nu aveau acces la
puterea politica.
Cea mai importanta parte a populatiei, dar fara nicio reprezentare politica pana in momentul
independentei si chiar dupa era ocupata de metisi, sunt cei care au parinti de origine europeana si
respectiv apartinand comunitatilor indigene. Societatea includea si pe aceia care au parinti de
origine indigena si de origine africana. Aceste segmente nu numai ca nu aveau parte de o
reprezentare politica, dar erau printre cele mai discriminate pe aceste baze rasiale.

Independenta
Independenta se produce in mare parte in intervalul 1810-1930 (Haiti-1804 in raport cu
Franta si Panama -1903 in raport cu Columbia).
Pe langa aceste repere majoritatea tarilor si-au castigat independenta intre 1810-1830.
7
 Independenta are loc si ca urmare a ceea ce se intampla in metropola, Spania si Portugalia, la
inceputul secolului al XIX-lea. Ce se intampla este de fapt ocuparea de catre Napoleon a acestor
teritorii, ceea ce duce la schimbari si in colonii. Regele Portugaliei pleaca in Brazilia ceea ce face
din independenta Braziliei un fenomen diferit de independenta pe care si-ao castiga fostele colonii
spaniole. Ocuparea Spaniei, incepand cu 1808 are repercursiuni si pe teritoriul colonial. Dupa ce
Ferdinand al VII-lea, regele Spaniei, isi organizeaza o noua putere formand o juntas de guvernarese
trimit emisari politici in colonii sa ii confirme ramanea acestor teritorii in autoritatea sa, dar si
Napoleon trimite emisari la Buenos Aires, Caracas, Lima pentru a obtine supunerea acestor teritorii
fata de guvernarea sa. Acestor emisari li se raspunde in mod diferit. In prim moment, in 1810,
primele declaratii de independenta sunt pentru a se declara in favoarea continuarii ramanerii sub
administratie spaniola. Ceea ce se intampla ulterior in spania va avea efecte din nou in colonii si
gradual aceste juntas de guvernare vor cauta sa obtina supunerea provinciilor si sa formeze un
guvern autonom. Odata cu recuperarea puterii de catre Ferdinand in 1814, acestea va trimite trupe
regale pentru ac recupera teritoriile si a le administra sub forma precedenta.
Acest proces de castigare a independentei este de lunga durata, cu razboaie interne.
Independenta nu inseamna doar declararea independentei, ci si castigarea sa.
Fostele vice-regalitati, cea din Mexic si cea din Peru si-au obtinut independenta cel mai greu
pentru ca in aceste teritorii fidelitatea fata de coroana spaniola era mult mai puternica. In mai noile
vice-regalitati, Rio de la Plata si Nueva Grenada, independenta a fost declarata si obtinuta mult mai
devreme pentru ca institutiile coloniale erau de mai recenta data si supunerea era mai putin
importanta.

Seminar 1, 24.02.2014

Bolivar
-guvernarea politica a Venezuelei si ideile privind natiunea latino-americana

Ce forma de guvernarea prefera si de ce?

Bolivar argumenteaza pentru republica si in defavoarea formei monarhice. El argumenteaza
pentru federalism, dar considera federalismul nu e o forma potrivita guvernarii republicii in acel
moment.
Procesul de independenta a insemnat declararea independentei la Caracas in 1810, dar
nerecunoasterea acestei forme de guvernamant de catre toate provinciile, iar declaratia aceasta de
independenta s-a vazut opusa unei dorinte la nivel regional de organizare a puterii. Bolivar, pe baza
acestei experiente recte, argumenteaza ca un guvern centralizat, putrnic, la nivelul capitalei de
atunci, Caracas, ar fi mult ai potrivit. Tipul acesta de opozitie intre aceste doua proiecte va fi vazut
in toate tarile latino-americane in momentul acesta al independente si apoi pana la consolidarea
statelor nationale. Acest conflict intre un proiect federal, care acorda o autonomie mai mare
regiunilor sau provinciilor si o putere mai slaba capitalei, va fi vazut si in cazul argentinian, unde
Buenos Aires isi va dori puterea, dar provinciile se vor opune.
Bolivar argumenteaza pentru experienta Venezuelei impotriva sa, desi spune ca are
avantajale sale.
Cum argumenteaza in favoarea republicii?
8
 Politica monarhiilor este de extindere, iar americanii au nevoie de pace si de centralizare in
acel moment nu de razboi si de despotism.
In momentul independentei majoritatea statelor latino-americane fac aceasta optiune pentru
republica prezidentiala cu exceptia mexicana si braziliana.
Cum ar trebui sa fi guvernata aceasta republica?
Bolivar vorbeste de tricameralism, un element original, este vorba de o camera aleasa, una
ereditara si o autoritate morala a cenzorilor.
Cel care trebuie sa guverneze aceasta republica trebuie se modeleze circumstantelor, iar in
caz de razboi sa fie ferm pana se ajunge la restabilirea pacii. In ceea ce priveste desemnarea
liderului, el vorbeste de crioterii care sa impuna corectitudine, dar in practica el promoveaza un alt
model.
In aceste trei texte el argumenteaza in favoarea unui monarh ales. Puterea pe care el o
estimeaza ca fiind esentiala pentru organizarea noilor state este impotriva formei de guvernare
monarhica, dar in acelasi timp, tipul de putere pe care o sustine este cea tipica unui monarh. Cel
care guverneaza il alege pe succesorul sau pentru ca cetatenii din acel moment din Americi nu au
capacitatea optima de a-l alege, nu sunt pregatiti.
Bolivar vorbeste despre necesitatea organizarii unei puteri autonome in sensul in care ar
trebui sa existe existe echilibrul puterilor in interiorul statului.
Un element important este adoptarea acestei forme de guvernamant pe care el o propune in
cazul Venezuelei in raport cu principiile locului. Asadar, forma de guvernamant trebuie sa fie
adaptata conditiilor istorice din acel moment.
Bolivar a ramas o referinta importanta pentru ca pe langa aceste idei, a propus proiecte
plurinationale. A fost initiatorul a ceea ce s-a numit Grande Colombia care reluat teritoriul vice-
regaliatii Nueva Grenada, din Nordul Americii de Sud care include teritoriile de astazi: Columbia,
Venezuela, Panama si Ecuador.
Acest proiect plurinational isi dorea Bolivar sa acopere intreaga America. Pentru partea de
Sud din America de sud, ceea ce numim astazi Peru si Bolivia el imaginase un proiect plurinational
care a esuat.
Bolivar a sustinut acest tip de model de stat care era bazat mai degraba pe un proiect
cofederal si nu federal. Argumentul sau pentru organizarea unei natiuni latino-americane era bazat
pe identitatea comuna.
La Congresul din Panama din 1826 a incercat sa puna bazele unui proiect de uniune latino-
americana, dar nu toate statele existau la acel moment. Acest vis al unitatii latino-americane a fost
realizat in secolul al XX-lea, dar nu printr-un proiect cofederativ, ci printr-un proiect de integrare
regionala, exista incepand cu secolul al XX-lea o sumedenie de organizatii regionale care includ ori
toate statele din America Latina, ori altele.
Organizatia Statelor Americane include toate statele din Americi, cu exceptia Cuba.
Comunitatea Statelor Americane si din Caraibe (CELAC) include toate statele din Americi,
cu exceptia Canada si SUA. A fost creata sub conducerea lui Chavez, dar si a unui presedinte
brazilian si al Mexicului de la acea vreme, Calderon.
Visul bolivarian este continuat in secolul al XX-lea prin aceasta forma.
Felul in care Chavez si-a propus sa continue ideiile lui Bolivar:
Chavez, presedinte al aceluias stat ca Bolivar, Venezuela, a redenumit Venezuela, Republica
Bolivariana a Venezuelei. Chavez a exhumat cadavrul lui Bolivar pentru a demonstra ca a fost ucis
de o conspiratie imperialista si ca nu a murit in urma maladiei, asa cum s-a crezut in 1830.
Chavez a promovat Alternativa Bolivariana pentru America noastra (ALBA) fondata in 2004
pe baza cooperarii dintre Venezuela si Cuba care isi doreste un model nou de cooperare economica
care sa nu fie bazat pe principii neo-generale.
Exista o folosire foarte intensa la Bolivar.

9
 Secolul XIX: de la independenţã la dificila construcţie a statelor (republicile formal
democratice)
Procesul de indepependenta poate fi situat intre anii 1810/1830 – 1903, desi exista state care
rup aceasta regula, exceptia fiind Haiti ( 1804). In America Latina vedem o mutitudine de regimuri
dictatoriale si este interesant de vazut aceasta prelungire a puterii caudillo din sec. XIX in
regimurile dictatoriale de la inceputul sec. XX, modelul politic avand radacini in sec. XIX. figura
autoritara a liderului si-ar avea radacinile intr-o perioada mult mai timprie, si anume in periaoda in
care aceste state au fost colonizate. Este un element important daca vrem sa intelegem cum se
organzieaza politica in America Latina.
Prezentare generala a organizarii politice a tarilor latino-americane in sec. XIX si vom
identifica elementele in comun si cele diferite pe care le putem identifica in dezvoltarea statelor de-
a lungul sec. XIX.
Perioadele pe care le putem delimita in sec. XIX trebuie luate cu masura pentru ca unele
state devin independente foate tarziu in aceasta perioada unul dintre ultimele state fiind Uruguay,
1828 si deci, aceasta perioada (1810/1830) nu se aplica in mod perfect tuturor statelor latino-
americane. Exista 3 perioade care suborganizeaza secolul XIX: o prima perioada imediat dupa
declararea si apoi castigarea independentei care a fost clasata intre 1820 – 1850, a vazut
organizandu-se asa-numita republica conservatoare dominata de caudillo( putere persoanala si
neinstitutionalizata) ; o a doua perioada a fost dntificata la jumatatea sec. o perioada de tranzitie
intre 1850 – 1870/1875 - aceasta perioada este caracterizata de o tranzitie catre un al doilea model
care este, mai curand, consolidat in jurul anilor 1870; cea de-a treia perioada incepe la inceputul
anilor 1870 si se termina ori la inceputul sec XX( 1900) ori in primele decenii ale sec. XX ( 1910 –
1915). Cel de-al doilea model in cea de-a treia perioada este cel al unei republici oligarhice bazata
pe modelul liberal. Aceasta republica o putem vedea in unele cazuri pana foarte tarziu, la inceputul
sec. XX. Exista o dominatie a oligarhiilor nationale care depaseste aceasta limita temporala. 1900 –
1910. In zone precum America Centrala oligarhia detine puterea pana spre sfarsitul sec. XX ceea ce
provoaca conflicte interne violente precum a fost cazul razboaielor civile din America Centrala din
anii 70-80. Nu este o regula care se poate aplica celorlalte tari.
Pe langa aceste perioade sunt trasaturi pe care le putem evoca pentru a putea cum se
organzeaza puterea politica. Procesul de independenta latino-american se organizeaza la inceputul
secolului XIX si mai ales dupa invazia lui Napoleon in 1807 a Portugaliei si in 1808 a Spaniei.
Procesul de independenta a avut loc ca urmare a evenimentelor care au loc in Europa. Prima reactie
in colonii a fost vazuta in 1810 . Primele declaratii de independenta la Buenos Aires, la Carracas, in
Mexic au fost facute insa in numele regeleui Ferdinand al VII lea si impotriva lui Napoleon. Abia
dupa acest moment, mai precis in perioada de restauratie monarhica 1814-1819 cand regele
Ferdinand al VII lea revine pe teritoriul spaniol si incearca sa recapete teritoriile latino-americane
aflate sug controlul sau, vedem mult mai clar cum se arculeaza aceste declaratii de independenta in
raport cu monarhia spaniola. acest proces trebuie inteles prin prisma faptului ca declaratiile de
independenta au avut loc in capitalele viceregalitatilor, dar nu au fost recunoscute din primul
moment de capitalele provinciilor. Dupa declararea independentei din 1810 , aceste provincii multe
dintre ele s-au opus. Procesul de independenta este unul care vede razboaie de independeta in
interiorul acestora. Ex. Argentina, unul dintre statele care isi declara printre primele independenta –
Buenos Aires, 1810. Argentina reuseste sa se cntralizeze din punct de vedere politic in forma in care
o vedem astazi, centrul puterii la Buenos Aires fiind abia la sfarsitul sec. XIX in jurul anului 1880,
fiind recunoscut de toate provinciile care formeaza Argentina. Acest conflict intre un proiect federal
care se opune unui proiect de stat unitar cu o putere centralizata o putem gasi in toate cazurile
statelor latino-americane. In Columbia aceasta opozitie a luat forma unui conflict partizan. Este
vorba despre un partid conservator si un partid liberal. Acest conflict intre un stat federal si un stat
10
unitar o regasim si in cazul acestui conflict partizan. Pana la sfarsitul sec. XX, pana la apartia celui
de-al treilea actor important recunoscut de ceilalti ( partidul lui Uribe – anul 2000) Columbia a
vazut aceasta dominatie a partidului conservator si cel liberal. Aceasta opozitie o regasim in
majoritatea tarilor latino-americane in sec. XIX. in Columbia vedem foarte clar cum aceasta
opozitie intre cele doua partide a fost caracterizata de o lupta violenta. Ultimul razboi al
conservatorilor si liberalilor a dus la fondarea ultimului stat latin-american, Panama. Ultimul
conflict dintre conservatorii si liberalii columbieini, asa-numitul razboi al celor 1000 de zile a avut
loc la sfarsitul sec. XIX ( 1899 – 1902) acest razboi a avut ca principal efect pierderea de catre
Columbia a acestui teritoriu numit Panama care a devenit stat independent in 1903. Dupa acest
ultim conflict, in sec. XX cele 2 partide au ajuns la un acord pentru a alterna la putere. Acelasi tip
de lupta pentru putere in sec. XIX sau el putin la inceputul secolului pe baze partizane acompaniata
de conflicte violente o vedem si in Uruguay. In Uruguay convervatorii si liberalii poarta nume
difertie, fiind vorba de colorados – Partidul Liberal si blancos. Acest conflict partizan in uruguay
se organizeaza si in raport cu cei doi giganti vecini ai statului: colorados care sunt mai curand PRO
Brazilia, si blancos care sunt PRO Argentina. Blancos si colorados se organizeaza si ca urmare a
conflictului ce a dus la aparitia acestui stat considerat stat tampon intre Brazilia si Argentia.
Uruguay a vazut o declaratie de independenta foarte timpurie in raport cu miscarea de independenta
de la Buenos Aires. ( imediat dupa ce are loc declaratia de independeta de al Buenos Aires din
1810, ea nefiind recunoscuta la Montevideo( capitala Uruguay) care facea parte din fosta
viceregalitate Rio de la Plata. ) Aceasta miscare de independenta a avut un lider national, Artigas,
fiind considerat ca cel care a castigat idnependenta statului, dar acessta prima miscare nu a avut
succes. Uruguay va reusi sa isi capete independenta ca urmare a conflictului intre Agentina si
Brazilia. Intre 1825-1828 Brazilia si Argentia au purtat un coflict pentru a capata acest teritoriu. In
cadrul acestui razboi se organizeaza elita politica din interiorul Uruguay-ului de azi, pe de o parte
PRO Argentina, pe de alta parte PRO Brazilia. Acest clivaj continua sa domine viata partizana in
Uruguay de-a lungul sec. XIX. Cele doua forte politice vor continua sa lupte pentru puterea politica
tot prin razboaie. Uruguay este un alt bun exemplu pentru aceasta dominatie longeviva a acestor
doua curente politice. Pana in 1970 blancos si colorados sunt cei care s-au aflat la putere cu o
dominatie a colorados in fata blancos. Abia in anii 70 apare un alt actor important de extrema stanga
care este anulat odata cu apartiei dictaturii militare.
O alta tema importanta este cea care privea proiectul politic de stat pe care il doreau elitele
politice: proiect federal vs. Proiect unitar. State federale: Mexic, Brazilia, Argentina. Marile state
din America Latina sunt si astazi state federale, nu a fost insa cazul inca din momentul delararii
independentei, nu au avut aceasta forma in acel moment. Aceasta opozitie intre un proiect de stat
federal care acorda o mai mare putere caudillos, liderilor regionali, si dorinta de a vedea capitala
dominand intreg teritoriul foste viceregalitati dureaza foarte mult. Se reia acest conflict de-alungul
acestui clivaj intre cele doua proiecte de state.
Se organizeaza intr-o prima perioada state plurinationale care reiau frontierele fostelor
subunitati ale coloniei spaniole, lucru ce tine de continuitate intre perioada coloniala si perioada de
declarare a independentei. Ex. Proiectul imaginat de Bolivar pentru N continentului S ameircan –
fosta viceregalitate Nueva Grenada ( Venezuela, Columbia, Ecuador si Panama) devine Grande
Colombia, fiind un exemplu de stat plurinational ( 1819 – 1830). Bolivar imaginase acelasi tip de
proeict pentru ceea ce numim astazi Peru si Bolivia, dar acest priiect nu a avut loc. El se naste la
sfarsitul anilor 30, mai precis intre 1836-1839 care a vazut uniunea dintre Peru si Bolivia. Un al
treilea exemplu de stat plurinational este cel ce continua pe fosta viceregalitate Rio de la Plata (
Chile, Argentina, Paraguay, Uruguay, o parte din Brazilia si o parte din Bolivia). Intr-un prim
moment vedem cum declaratia de independenta a capitalei acestei viceregalitati nu va fi confirmata
de toate capitalele celorlalte provincii. Va exista insa acest nou nume dat, Provinciile Unite din Rio
de la Plata sau Provinciile Unite din America de S.Viceregalitatea Rio de la Plata => Provinciile
Unite din Rio de la Plata sau Provinciile Unite din America de S. Foarte repede avem miscari de
indepenedenta atat la Asuncion la ceea ce este astazi Paraguay. In 1811 Paraguay va incerca si va
reusi unui caudillo doctor Rodriguez Francia imediat dupa declararea independentei sa se separe de
11
Provinciile Unite din Rio de la Plata si sa existe ca atare. Un al patrulea exemplu de stat
plurinational este cel al Provinciilor Unite din America Centrala. Ceea ce numim acum America
Centrala facea parte din Viceregalitatea Noua Spanie. In momentul in care Merxic isi castiga
independenta ( 1821) vorbim de Imperiul Mexican din 1821 pana in 1823 care a continuat sa detina
toate teritoriile care apartineau Noii Spanii. In 1823 aceasta partea a Noueva Spania se separa sub
numele de Provinciile Unite ale Americii Centrale. Pana la sfarsitul anilor 30 Provinciile Unite ale
Americii Centrale vor exista ca stat plurinational. Provinciile Unite ale Americii Centrale includeau
cele 5 state pe care le cunoastem astazi, excluzand Panama: Guatemala, El Salvador, Honduras,
Nicaragua si Costa Rica. Tarile din America Centrala au continuat pana la jumatatea sec. XIX sa fie
organizate dupa acelasi model politic precum era cazul pe vreme colonie. Exista o continuitate mai
lnga in spatiul central. Exista aceasta solutie gasita de elitele politice in momentul declararii
independentei si in momentul in care trebuiau sa formeze noi state de a continua desenul colonial
din punct de vedere politic si administrativ pentru ca asta facilita lucrurile.
Felul in care arata harat latino-americana in momentul declararii independentei nu este felul
in care arata harta azi. In primul rand, nu toate statele existau pana in acea perioada. Frontierele s-au
schimbat din cazua conflictelor pe care le vedem in sec. XIX intr-o situatie marcata deabsenta
informatiilor foarte precise in momentul declararii independentei legat de forntiere. Unele dintre
aceste state si-au pierdut 2/3 din teritoriu. Cazul cel mai dramatic este Bolivia. Bolivia a pierdut
toate razboaiele cu toti vecinii. Cea mai dramatica pierdere este cea suferita in urma Razboiului
Pacificului (1879-1883), fiind inca cea mai mare drama nationala in Bolivia si este unul dintre cele
mai mari ale sec. XIX. A opus Peru si Bolivia Chile. O parte a desertului Atacama este cucerita de
statul chilian si este ceruta si azi de statul bolivian in urma uni proces care inca se judeca la Haga.
Un al treilea exemplu de conflict este razboiul Triplei Aliante( 1864-1870) a vazut un
conflict intre Paraguay si Tripla Alianata ( Brazilia, Uruguay, Argentina). Acesta s-a soldat cu o
pierdere importanta dpdv teritorial, dar mai ales in termeni umani. Aceste doua perdante ale
sec.XIX, Paraguay si Bolivia, vor fi actorii principalului conflict al sec.XX. A existat un razboi
extrem de traumatic pentru Bolivia, asa-numitul razboi Chaco- desert pe terituriul Paraguay si al
Argentinei. A vazut un conflict intre aceste doua perdante. Frontiere care se schimba in acest sec.
XIX buna exemplu fiind Bolivia si Paraguay. Alte tari sia-u schimbat frontierele in raport cu
momentul independentei: un al treilea exemplu este cel al Columbiei. In 1903 Columbia pierde o
buna parte din teritoriul national care se transforma in ultimul stat latino-american, Panama. Toate
satele latino-americane au avut la inceputul sec. XIX si apoi de-a lungul secolului, probleme cu
cuntrolarea teritoriului national. Ex. Unele dintre aceste state au vazut un conflict cu fosta putere
coloniala, Peru fiind exemplul concludent. Exista, de asemenea, diferite razboaie intre Peru si
Ecuador. Ce este caracteristic sec. XIX ca trasatura geenrala este o instabilitatea politica cu
schimbari frecvente de Constitutii, de sef de stat. Numarul mare al sefilor de stat ai Mexicului
confirma cele precizate anterior. Numele sefului de stat care revine in mod constant este Lopez de
Santa Anna. A fost de mai multe ori presedinte al statelor mexicane fiind un bun exemplu de
caudillo dar si exemplu al acestui fenomet specific sec. XIX, si anume obtinerea puterii politice prin
forta si o va pierde ca urmare a unei lovituri de stat. Statele latino-americane sunt inca de la inceput
republici prezidentiale. Exceptia la aceasta regula :Mexic – pe o durata de timp foarte scurta si
Brazilia. Mexicul a avut doua experiente monarhice in sec. XIX ( una la inceputul istoriei sale
nationale1821-1823 iar cea de-a doua ca urmare a invaziei europene 1864-1867) Cazul brazilian
face aceasta optiune monarhica prin prisma felului in care se desfasoara independenta in acest stat.
Independenta braziliana -1822, ramanand o monarhie pana la sfarsitul secolului-1899, are loc intr-
un mod diferit acest lucru trasand un desen politic diferit. In moemntul invaziei napoleoniene,
curtea portugheza emigreaza pe teritoriul coloniei braziliene. 1807-1816 In clipa in care paraseste
teritoriul coloniei, va lasa in urma un regent, Don Pedro. Acesta din urma va declara independenta,
dar intr-o forma care contiuna destinul fata de fosta putere coloniala.
Un bun exemplu de stat care reuseste sa se stabilizeze politic devreme intr-o forma
democratica este exemplul chilian. Chile inca de foarte devreme, se stabilizeza politic in jurul anilor
1830 si cu ajutorul unui caudillo pe numele sau Diego Portales – intemeietorul republici chiliene in
12
forma sa conservatoare. Acest stat se va dezvolta dpdv economic de-a lungul sec. XIX dar mai ales
dupa Razboiul Pacificului prin castigarea unei parti a desertului Atacama, bogat in resurse minerale.
O tema importanta este cea a non realegerii prezidentiale. Acesti presedinti ai sec. XIX
sunt teoretic impiedicati de mentiunile constitutionale sa candideze pentru un nou mandat. Aceasta
non realegere in practica nu era respectata si cei care se aflau la putere reuseau sa deturneze
mentiunile constitutionale desemnandu-si succesori.
Din punct de vedere al organizarii partidelor exista un sistem bipartid.
Exista 3 perioade cu trasaturile sale:
1. 1820-1850. Principala problema a statului este cea a organizarii unui nou stat intr-un
context marcat de conflicte, razboaie. Intr-o absenta a finantelor necersare, vedem opozitia intre
federalisti si partizanii unitatii, respectiv liberalii si conservatori cu stat care se centralizeaza mai
rapid: Peru si Mexic, cu exceptia Argentinei care va resi abia la sfarsitul sec. XIX cu ajutorul unui
caudillo – Juan Manuel de Rosa. dpdv a continuitatii institutionale avem o continuitate
institutionala marcata pe de o parte de continuare frontierelor la nivel administrativ si politic (
viceregalitatile se transforma in state plurinationale, dar care nu dureaza foarte mult) o continuitate
vizeaza Biserica si a Armata. Aceste doua institutii continua sa aiba o influienta destul de mare in
prima perioada a organizarii statului.Influenta Bisericii va fi una dintre temele importante esentiale
de conflict intre consevatori si liberali. Limitarea Bisericii Catolice si a privilegiilor pe care aceasta
le detine inca pe teritoriul fostelor colonii va fi o tema importanta de conflict de-a lungul sec. XIX
intre conservatori si liberali. Liberalii vor fi pentru limitarea puterii bisericii in timp ce conservatorii
vor milita pentru continuare a dominatiei acesteia invocand motivul conform caruia este in interesul
noilor state sa se afle intr-o pozitie privilegiata cu fosta putere coloniala si deci, si cu biserica.
Biserica a jucat un rol important si in momentul independentei dar imediat dupa aceasta era foarte
importanta dpdv al proprietatilor pe care le detinea foarte extinse in interiorul unor state care au fost
de obicei preluate de guvernarile liberale cu scopul de a limita puterea. Armata va fi o „ institutie”
foarte importanta in primele republci pentru ca provesul de independenta a fost marcat de aceste
razboie cu lideri militari numiti caudillo. Exista si in cest sens experiente diferite in sensul in care
unele state latino-americane au fost capabile inca de devreme sa limiteze puterea acestor militari si
apoi in sec. XX forteel armate in acele state nu au fost atat de influenete( cazul mexican) in alte
cazuri fortele armate au continuat sa fie la fel de puternice si dupa sec. XIX si deci in sec. XX pe
baza acestei traditii, vedem accesul acestori forte armate la putere ( exemplul bolivian). In general,
dpdv economic, primele republici au vazut o stagnare a exploatarii miniere ( Peru, Bolivia, Mexic)
. De ce? Durata destul de lunga a conflictelor. In timp de razboi lucrurile nu stau foarte bine dpdv
economic. Inca din aceasta prima perioada se observa o schimbare de model economic in sensul in
care exploatarile miniere erau cele mai importante in timpul coloniei. Pe langa aceste exploatari se
organizeaza o economie bazata pe exploatari agricole si pe cresterea de vite care se va dovedi foarte
importanta pentru teritorii precum cele din America de S sau cele din S Americii de S cum este
cazul Argentinei.( cresterea de vite va duce la succesul economiei de la sfarsitul sec. XIX si
inceputul sec. XX) La mijlocul sec. XIX, intre 1850-1870, urmand acestei republici
conservatoare, are loc o perioada de tranzitie inspre modelul republicii conservatoare dominata
de caudillo si republica oligarhica dominata de elemente liberale. In aceasta perioada de tranzitie
are loc o schimbare la nivelul elitelor. Cei care participasera la viata politica din primele republici si
care participasera, in mod implicit, la castigarea independentei, sunt inlocuiti de cei care erau
marcati mai curand de influente liberale. Din aceasta perioada de tranzitie o influenta a acestor elite
liberale si in ceea ce priveste modelul economic care se va consacra in jurul anilor 1870. Modelul
economic care se organizeaza de la jumatatea sec. XIX si care va deveni dominant in anii 70 este
cel exportator, cunoscut sub nuemele de monoproductie si monoexport.- fiecare stat latino-
american se va specializa pe un produs sau pe o categorie de produse pe care le va exporta mai apoi.
Acest model economic va fi important pentru zona latino-americana pana la marea criza din 1929
cand se va incerca amendarea lui in urma efectelor dezastruase. Acest model de monoproductie si
monoesport va fi acompaniat in cea de-a treia perioada de la sfarsitul sec. din jurul anilor 1870-
sfarsitul sec. XX de un model politic cunoscut in literatura cu numele de republica oligarhica.
13
Republicile oligarhice se organizeaza in directa legatura cu aceasta exploatare economica bazata pe
anumite produse. Republica oligarhica a vazut un exercitiu direct al puterii politice de catre
grupurile economice dominante legate de activitatile de export. Exista mai ales in cea de-a treia
perioada mai multe categorii de tari si mai multe categorii de produse care duc la aceste
hiperspecializari ( tari care produc numai cafea sau tari care produc numai carne de vita). Exista
patru tipuri de economii care se organizeaza in acest sfarsit de secol XIX pe acest model de
monoproductie si monexport. Prima categorie de produse este vazuta in acele tari cu o clima
temperata: produse agricole specifice unei zone temperata care se oncretizeaza in cresterea de vite
asa cum se vede in valea centrala a Chile, in Uruguay, in parti din Brazilia si in Argentina. Tipul
acesta de model economic a avut nevoi speciale. O mana de lucru era necesara, o mana de lucru
care nu exista aceasta fiind adusa din Eropa. Exact in aceste teritorii sfarsitul sec. XIX si inceputul
sec. XX prin nevoile specifice ale economiei care se organizeaza se organzieaza de asemenea o
imigratie europeana foarte importanta care a dus la o dezvoltare unitara a acestor regiuni si nu
enclavizata. Fiind vorba de teritorii ample, alte ramuri ale economiei au reusit sa se dezvolte:
transporturile. O a doua categorie de produse agricole a fost in regim de plantatie: cafea,
trestie- de- zahar, bumbac, tutun, cacao, banane, cauciuc. Statele in care s-au dezvoltat aceste tipuri
de produse au dus la acel tip de economie de enclave. Avem zone foarte dezvoltate inconjurate de
economii ramase in Evul Mediu. Ce mai este specific acestor produse tropicale este ca vorbim de o
prosperitate redusa in timp. Exista un boom al cafelei, al cauciucului. Exista economii in care exista
o succesiune a acestui tip de econonmie. O a treia categorie de tari care se specializeaza pe un
anume tip de produse sunt produsele de metale si minerale. Este vorba de minerit: aur, argint,
cupru si, gradual in cea de-a doua partea a sec. XX si petrol si gaz natural. ( Peru, Bolivia, Mexic si
apoi odata cu castigurile teritoriale noi, Chile princpialul producator de cupru). In multe dintre
aceste state, un bun exemplu fiind Bolivia, exploatarea miniera domina economia nationala. 70%
din economia boliviana era dominata de exploatarea de minereuri. O a patra categorie foarte
restransa vede o productie mixta: Mexic si Venzuela. In cazul mexican aceasta diversificare este
data si de vecinatatea cu SUA care vor domina de-a lungul sec. XIX economia mexicana. In fiecare
dintre aceste state in raport cu aceasta productie hiperspecializata de monoproductie si monoexport
se vor dezvolta oligarhii care vor avea o influenta politica determinanta. Aceste familii vor domina
si politic, nu numai economic iar acest model este dominant la sfarsitul sec. XIX. Din pacate, chiar
si dupa sfarsitul sec. XIX si buna parte din sec. XX vedem organizandu-se acelasi model economic
si politic, dominatia politica in urma monopolului pe care un numar restrans de familii va exista si
in sec. XX. Ce se intampla insa tot ca urmare a acestei adoptari a modelului economic bazat pe
monoproductie si monoexport este acea imigratie europeana in S Americii de S. Aceste state din S
Americii de S in ciuda unui model oligarhic, vor vedea si o democratizare foarte timpurie, o
democratizare chiar si inaintea unor state europene. Imigratia europeanea care soseste in Conul S va
avea influente politice prin curentele politice de la anarhism socialism, idei de organizare a
muncitorilor. In celelalte modernizarea si democratizarea este mult intarziata.
SEMINAR
Caudillo – un conducator al statului. Notiunea a aparut dupa razboiul de independenta al
coloniilor din fosta America spaniola. A fost un lider care s-a dovedit capabil sa sudeze o serie de
bande care au fost capabile sa isi exerseze dominatia asupra unor regiuni mai extinse. Lider militar
regional care se afirma prin forta in razboaiele de independenta si care este specific unei
anumite perioade, primei perioade a sec. XIX, pana in 1850. Se foloseau de carisma pentru a
guverna si pentru a se impune in fata celorlati. Carisma este importanta din perspectiva legaturii pe
care o putem face intre acesti lideri care se afirma la inceputul sec. XIX si dictatorii care le vor
urma. In multe cazuri de regimuri dictatoriale, carisma este exploatata. De pe vremea caudillo, o
personalitate carismatica avea mai multa intaietate. Aspectul legat de absenta unui cadru
institutional este definitoriu pentru perioada caudillo si ii separa pe acesti lideri de la inceputul sec.
XIX de dictatori. Absenta institutiilor statului moderne. In acest vid apar posibilitati pentru ca acesti
lideri militari sa exercite o putere extinsa. Caudillo isi impart prada ca urmare a unei actiuni
specifice absentei institutiei. Personalizarea – el persoanlismo relatiilor intre caudillo si cei care il
14
urmeaza vorbeste de absenta institutionalizarii. Acest personalismo se refera la legatura spirituala.
Caudillo avea mai multi fini si pe baza acestei relatii se distribuia bogatia. Este important si daca ne
gandim la legatura cu dictatorii: multi practica acest lucru, instituie acest tip de relatie directa cu
cetatenii. Sunt rare exemplele caudillo care reusesc sa domine pentru o lunga perioada de timp.
Exemple de caudillo:
Lopez de Santa Anna – presedinte al Mexicului, dar a pierdut puterea imediat
Martin Guemes- caudillo regional, in zona andina a Argentinei exemplu pentru cum se
organiza la nivel regional.
Jose Paez in Venezuela
Juan Manuel de Rosa a dominat Buenos Aires 1829-1850 Argentina
Rodriguez Francia vedem deja organizarea puterii sub completa dominatie a lui Francia si
este considerat drept un exemplu de dictator, lasand la moartea sa guvernarea ginerelui sau si
observam si o institutionalizare destul de devreme
Diego Portales - Chile exemplu al felului in care acesti caudillo domina politica fara sa fie
necesar ca ei sa fie alesi.
Pentru a stabili puterea aveau nevoie de 4 elemente: biserica, armata, teritoriile largi si
ideologia factiunilor politice. acesti caudillo sunt importanti in tipul de proiect national. Un caudillo
trebuia sa fie capabil sa domine diferitele factiuni.
Trebuiau sa fie carismatici, sa aiba bogatie pentru a reusi sa isi asigure sustinerea din
partea acelei bande de mercenari, sa aiba o personalitate puternica care sa ii asigure
dominatia pe baza relatiilor personale de la om la om si nu prin intermediul institutiilor pe
care trebuiau sa le domine in acelasi fel.

Curs 4, 10.03.2014
Secolul al XIX-lea. Ultimele independente. Mexicul
Secolul al XIX-lea poate fi conceptualizat plecand de la 3 subperioade care la randul lor
definesc doua modele politice: republicile conservatoare cu lideri militari care guvernau prin
violenta, forta si nu prin mijloace institutionale legale (caudillios), iar la sfarsitul secolului al XIX-
lea avem asa-numita republica liberala definita si de un model economic care a vazut organizarea
unor specializari.
Modelul economic, monoproductie si monoexport, ramane definitoriu pana la inceputul
secolului al XX-lea in America Latina. Veritabila schimbare a modelului economic latino-ametrican
va fi adusa in perioada interbelica, ca urmare a crizei economice. Exista tari in care acest model de
monoproductie si monoexport persista pana in anii 1960-1970 (ex: Cuba).
Principalele tipuri de partide politice care apar in secolul al XIX-lea sunt partide
conservatoare si liberale. Acest clivaj il gasim in toate tarile latino-americane, el ramanand
definitoriu pentru Uruguaz, Columbia, Mexic.
Unele tari se stabilizeaza politic foarte devreme, cum e cazul Chile, care reuseste din anii
1930 sa aiba o democratie, cu limitele sale, ceea ce duce si la o certa dezvoltare economica
timpurie, comparativ cu alte state. Paraguay este un caz complet diferit cu regim autoritar de foarte
devreme.
Acele state care au fost marcate de conflicte interne sau de conflicte cu vecinii lor au avut
probleme in a-si stabiliza teritoriul si in a se dezvolta economic. Exemplul cel mai bun este cel al
Argentinei care se stabilizeaza la sfarsitul secolului al XIX-lea cand Buenos Aires este recunoscut
centrul politic al tarii. In acest sens, si anume, state care sunt dominate de conflicte interne care au
efecte politice si economice, am citat si exemplul Columbiei, Razboiul celor 1000 de zile, ultimul
conflict armat intre cionservatorii si liberalii columbieni.
Aceste state marcate de conflicte interne sunt acompaniate de acele state care au pierdut
conflicte cu vecinii lor, ex: Bolivia; Bolivia a pierdut toate razboaiele si cel mai important conflict
al secolului al XIX-lea nu numai din perspectiva boliviana, dar si din perspectiva efectelor pe
termen lung este Razboiul Pacificului care opune Chile vecinilor sai din Nord, Peru si Bolivia

15
1879-1883, acest conflict armat care duce la pierderea litoralului bolivian este principala chestiune
care opune aceste state si astazi.
In termeni de pierderi umane cel mai important conflict al secolului al XIX-lea este
Razboiul Paraguayului. Acest conflict este initiat de Fernando Lopez care in aceeasi optica a
construirii unui regim personal porneste acest conflict cu Brazilia si mai apoi Argentina, Uruguay.
Venezueladezvolta incepand cu separarea sa de Grande Colombia in 1830 si pana in 1935
un regim politic dominat de lideri autoritari carora le urmeaza o serie intreaga de dictatori. Din
secolul al XX-lea si pana la sfarsitul anilor 1990 va fi o exceptie democratica, incepand cu anii 1950
va fi acel taram unde exilatii politici latino-americani se vor refugia.
La momentul independentei statele latino-americane fac o alegere republicana si anume,
pentru un sistem prezidential si aceasta alegere nu a fost invalidata. Inca si astazi statele latino-
americane, cu exceptia Cubei, sunt inca republici prezidentiale. Exista si exceptii.
Principala exceptia in aceste sens este Braziliacare din momentul independentei 1822 si
pana in 1889 este monarhie, 1889 este anul primei republici braziliene.
A doua exceptie este Mexic, dar de scurta durata. Mexicul a avut o experienta monarhica la
inceputurile sale ca stat autonom 1821-1823, iar mai apoi ca urmare a unei interventii interne,
invazia lui Napoleon al II-lea, intre 1864-1867.
Relatia dintre SUA si America Latina de la sfarsitul secolului al XIX-lea
Relatiile sunt diferite daca ne uitam la subregiuni. Zonele apropiate de teritoriul Nord
american, America Centrala, America de Nord, Mexic, dar si zona Caraibelor ,,au beneficiat`` de o
abordare agresiva la sfarsit de secol XIX si la inceputul secolului al XX-lea, in timp ce America de
Sud nu a vazut o interventie directa in politica, in afacerile interne, dar asta nu inseamna ca
interventia nord-americana nu este omniprezenta in secolul al XX-lea si in sud, doar ca modalitatile
pe care le capata acest interventionism nord-american sunt diferite in sud fata de zona de Nord a
Americii Latine, zona Caraibelor si America Centrala mai ales.
Aceasta abordare a SUA este vizibila nu numai de la la sfarsitul secolului al-XIX-lea, ea este
enuntata inca din perioada in care unele state latino-americane nu isi castigasera independenta, in
1823 este enuntata Doctrina Monroe care ramane un principiu definitoriu pentru politica nord-
americana in america Latina chiar si astazi. Doctrina Monroe spunea ca America apartine
americanilor si anume, voia sa marcheze felul in care statele europene trebuiau sa isi limiteze
dreptul de interventie in afacerile interne ale statelor latino-americane care luau nastere in acel
moment. Doctrina Monroe era enuntata in aceasta perioada de formare a statelor latino-americane,
nu a putut fi respectata in mai multe momnente, un exemplu este cel al interventiei lui Napoleon al
II-lea in Mexic, este un esec pe care il putem evoca.
Abordarea SUA trebuie conceptualizata la mai multe niveluri. Exista acest interventionism
nord-american adesea organizat si de agentii precum CIA in secolul al XX-lea, dar exista si alte
elemente care ne ajuta sa intelegem relatia dintre SUA si America Latina.
Un alt nivel al relatiilor dintre aceste doua zone este cel institutional, este cel al principiilor
enuntate de Guvernul de la Washington si de Congres, principii democratice care sunt sustinute in
unele momente si uitate in altele, dar le putem observa la acest nivel. OEA-1948 (Organizatia
Statelor Americane), nivel institutional al relatiilor dintre cele doua zone, apare de fapt inca la
sfarsitul secolului al XIX-lea si sub impulsul Guvernului de la Washington. Deja de la sfarsitul
secolului al XIX-lea si mai exact, ca urmare a Razboiului Pacificului, a fost pretextul gasit de
Administratia de la Washington pentru a propuneo serie de conferinte interamericane organizate la
Washington isi doreau sa ofere un for institutional in care statele din zona americana sa poate
discuta conflictele pe care le au si sa ajunga la o solutie pacifica. Razboiului Pacificului este ocazia
gasita de SUA pentru a crea acest for institutional, conferinte interamericane care vor fi organizate
la un interval inegal de ani si vor crea pana la urma pe baza acestor releatii in 1948 cea mai
importanta organizatie din Americi, OEA care exista si astazi. Ea include toate statele statele din
Americi, cu exceptia Cubei.
Cubasi Puerto Rico (nu e o tara) => erau ultimele posesiuni spaniole in Caraibe si au avut o
experienta comuna ca urmare a unui scurt razboi pe care Spania si SUA l-au purtat in 1898.
16
 In Cuba, inainte de momentul independentei evocat diferit, 1898 sau 1902, de-a lungul
secolului al XIX-lea in Cuba au existat diferite miscari de independenta, in anii `60, `70 si apoi cel
de-al III-lea Razboi de Independenta castigat la sfarsitul anilor `90 cu acest amendament
fundamental al controlului nord-american al insulei pana la revolutia din 1959, chiar daca nu in mod
direct.
Inca din acesta perioada si mai ales spre sfarsitul secolului al XIX-lea a existat in Cuba, ca si
Puerto Rico un curent de opinie care acompania un curent de opinie care exista la Washington care
isi dorea sa faca din Cuba si Puerto Rico teritorii parte din teritoriul SUA. A existat pe de o parte
dorinta de a castiga independenta, de a exista ca stat autonom, iar pe de alta parte era o parte a elitei
cubaneze care isi dorea anexarea Cubei de catre SUA. Exista ambele curente de opinie si in Cuba si
in Puerto Rico.
Momentul independentei in cele doua teritorii a dus la rezultate diferite:
Cuba=> devine stat
Puerto Rico=> teritoriu asociat neincorporat SUA, nu este un stat. Cetatenii din Puerto Rico
au cetatenie SUA din 1917, dar nu au dreptul de a vota.
Momentul independentei este dat de un incident pe care SUA l-au folosit pentru a declara
acest scurt razboi Spaniei. La 1 ianuarie 1898, ca urmare a exploziei unui vapor american in Golful
de la Havana, SUA declara razboi Spaniei si prin asa-numitul Tratat de la Paris din 1898, semnat de
SUA si Spania recunostea independenta Cubei si ceda SUA foste posesiuni spaniole: Puerto Rico,
Guam si Filipine.
Independenta Cubei devine efectiva in 1902 si va fi o independenta in limitele sale. Intre
1898-1902 Cuba este ocupata militar de nord-americani care organizeaza politic acest teritoriu,
scriu prima Constitutie a Cubei in 1901. Constitutia din 1901 includea si dreptul de interventie a
SUA in politica interna a insulei pentru 30 de ani, este vorba de amendamentul Platt inclus in
Constitutie. Acesta ofera dreptul SUA de a interveni de cate ori considerau necesar.
Tot prin acordurile semnate ca urmare a acestei ocupatii directe pana in 1902 a fost cedata
SUA si baza de la Guantanamo printr-un tratat semnat in 1903 intre SUA si Cuba in schimbul unei
chirii de 2000 de $ pe an.
Panamaeste ultimul stat care isi obtine independenta, in 1903. A fost parte din Columbia.
Ca si in Cuba, in acest teritoriu care devine Panama, a existat o dorinta de a crea un stat independent
inca din secolul al XIX-lea. SUA nu creeaza artificial Panama, ci exista o dorinta de independenta
nationala in secolul al XIX-lea si care profita de momentul Razboiului celor 1000 de zile pentru a
duce la crearea ultimul stat latino-american. Razboiul celor 1000 de zile in Columbia opunea
conservatorii liberalilor (1899-1902), dar acest moment dificil pentru Columbia este o ocazie
favorabila gasita de Administratia nord-americana pentru a pune in practica o dorinta care exista
deja in acesta zona. Mai ales, ca urmare a preluarii Filipinelor prin Tratatul de la Paris se cauta de
catre SUA o cale mai usoara pentru a lega Oceanul Atlantic de Oceanul Pacific. Pe la jumatatea
secolului al XIX-lea calea privilegiata pentru a crea acest canal interoceanic a fost Nicaragua.
Actualmente in Nicaragua a fost demarat un proiect pentru a construi acest canal de catre guvernul
Ortega impreuna cu un sprijin financiar chinez. Nord-americanii au abandonat aceasta solutie a
Nicaragua si au privilegiat construirea unui canal pe teritoriul Panama. Planul pentru a construi
acest canal exista deja, fiind sustinut si de britanici, inaintea castigarii independentei, dar SUA au
sustinut construirea acestui canal interoceanic pentru a putea beneficia in mod direct de acesta.
Declaratia de independenta a Panama este recunoscuta imediat in 1903 de SUA care
semneaza tot in 1903 un tratat cu noul stat care oferea teritoriul canalului, dar si o zona de 10 mile
de fiecare parte a canalului SUA. Acest canal Panama a ramas sub control american pana in 1999.
Mexic
Mexic dezvolta in secolul al XX-lea un sistem politic atipic statelor latino-americane,
dezvolta un model politic diferit in secolul al XX-lea. Exista o diferenta fundamentala intre
experienta mexicana si cea sud-americana sau central-americana si aceasta diferenta consta in
stabilitatea sistemului politic al Mexicului in secolul al XX-lea. Aceasta stabilitate trebuie inteleasa

17
prin prisma experientei secolului al XIX-lea care duce la aceasta solutie politica pe care Mexicul o
gaseste odata cu 1929, cand se instituie PRI care guverneaza 71 de ani neintrerupt.
Principala schimbare din punct de vedere teritorial intre 1821 si jumatatea secolului este
disparitia partii de Nord a primului stat. Experienta primei parti a secolului al XIX-lea in caz
mexican nu o regasim in alte experiente nationale si duce la pierderea prin razboi in principal, dar si
ca urmare a vanzarii, a jumatate din teritoriul pe care Imperiul Mexican il avea. Din 1823 cand
prima republica mexicana este inaugurata vedem aceasta detasare teritoriala si crearea provinciilor
unite ale Americii Centrale.
Prima republica (1823-1864) il are ca personaj central pe Lopez de Santa Ana, principalul
personaj politic al primei republici, caudillio al primei republici mexicane, presedinte de 9 ori si in
alte ocazii, cel care numeste succesorii si controleaza puterea politica. Trasatura principala a acestei
republici este instabilitatea politica cronica. Aceasta nu este rezolvata decat ca urmare a unui razboi
important pentru istoria politica mexicana pe care il poarta conservatorii si liberalii la jumatatea
secolului, este vorba de Razboiul Reformei (1858-1861). Pentru ca o alta trasatura a secolului al
XIX-lea pe care o regasim foarte clar in cazul mexican este lupta pentru puterea politica intre
conservatori si liberali.
Prima Constitutie importanta pentru Mexic este data de liberali in 1857, iar printre
elementele incluse in aceasta erau decizii privind limitarea puterii bisericii, ceea ce provoaca un
razboi intern foarte important, Razboiul Reformei, o reactie conservatoare care este de fapt
deschiderea favorabila in care aceasta interventie externa europeana a lui Napoleon al III-lea are
succes. Este vorba de un conflict intern care duce la incapacitatea statului mexican de a-si mai plati
datoriile, iar pentru a recupera acest esec Napoleon invadeaza Mexicul, ceea ce duce la cel de-al II-
lea Imperiu Mexican, al doilea episod monarhic cand Maximilian von Habsburg este numit
imparat (1864-1867) si fiind sustinut de Partidul Conservator care din perioada independentei isi
dorea aceasta solutie, dar care va fi de scurta durata. Maximilian von Habsburg este ucis in 1867 si
avem o reintoarcere la forma republicana.
In 1835 Texas isi decalara independenta. Exista un conflict intre Texas si Mexic, Lopez de
Santa Ana nu recunoaste independenta Texasului, astfel el ocupa Texas si este invins, asadar trebuie
sa recunoasca independenta Texasului care in 1845 este anexat de Congresul SUA. Ca urmare a
acestei anexarii avem Razboiul Mexicano-American care pune capat controlului de catre Mexic a
acestor state, actualmente parte din SUA. Exista un tratat din 1848 semnat de SUA si Mexic ca
urmare a acestui razboi, iar in 1850 Lopez de Santa Ana vinde Arizona si New Mexico.
In urma celor doua conflicte, Mexic-Texas, Mexic-SUA, acest teritoriu impreuna cu
California si Valea Colorado sunt pierdute, iar Arizona si New Mexico sunt vandute pentru a plati
datoriile. In 1850 partea de Nord a Mexicului trece la SUA, iar in mexic se cristalizeaza acest
sentiment anti-SUA.
Dupa uciderea lui Maximilian von Habsburg si intoarcerea la republica mexicana avem o
dominatie liberala. Cel care domina in aceasta republica mexicana esteBenito Juárez care castiga
Razboiul Reformei si este de 3 ori presedinte. Lui i se va opune dupa cel de-al treilea mandat cel
care provoaca pe de alta parte evenimentul fundamental al secolului al XX-lea, Porfirio Diaz care
este tot un lider liberal care va guverna 35 ani (1876-1911)cu un scurt mandat pe care il da unui
apropiat. Porfirio Diaz desi se opune realegerii lui Juárez si este pentru limitarea realegerii este
reales de 7 ori, dar va reusi sa stabilizeze politic mexicul si va putea asigura o dezvoltare economica
importanta care se va organiza intr-un model politic exclusiv, va exclude o buna parte din cetateni si
care va beneficia unei oligarhii.
Porfirio Diaz va nega mandatul electiv in timpul regimului sau, iar pe langa concentrarea
puterii politice si excluderea unor actori politici avem o concentratre a proprietatilor, astfel incat se
estimeaza ca intre 80-95% dintre tarani nu aveau drept la proprietate. Multi dintre acestia isi pierd
prioprietatile in timpul lui Porfirio Diaz si pentru difetritele proiecte pe care acesta le organizeaza
cum ar fi construirea unor cai ferate care duc la exproprieri fara despagubiri.
Revolutia mexicana (1910-1920) poate fi inteleasa plecand de la 2 elemente:

18
 -o miscare politica pentu a termina cu acest porfiriato, cu acest control al unei persoane, a
unui lider cvasi-autoritar
-o miscare sociala care reclama dreptul taranilor la proprietate privata
Un efect al Revolutie va fi reforma agrara si recuperarea dreptului la proprietate, iar un alt
efect va fi tocmai crearea acestui Partid al Revolutiei Institutionale.
Revolutia mexicana ciontine o avalansa de personaje si de evenimente care trebuie intelese
la cele doua niveluri. Pe de o parte chestiunea politica care ii priveste pe acei reprezentanti ai elitei
mexicane, iar aici il regasim pe primul lider al Revolutiei, Francisco Madero care este de fapt un
membru al elitei politice exclus de la competitia politica prin aceasta organizare a puterii lui
Porfirio Diaz. Madero va cere reintoarcerea la democratia electiva, la mandatul reprezentativ. Cel
de-al doilea manifest care ii apartine lui Emiliano Zapata contine referiri la drepturile pierdute de
tarani. Zapata va fi o referinta importanta prin aceasta dorinta de a vedea recuperarea drepturilor
pentru tarani.
Ca urmare a proclamarii acestui manifest a lui Madero in 1910 au loc miscari politice,
acestea duc la abandonarea puterii de catre Porfirio in 1911 si noi alegeri sunt organizate, fiind ales
primul lider revolutionar, Madero, care nu este recunoscut de revolutionarii lui Zapata in Sud.
Madero este inlocuit.
In aceasta perioada 1910-1920 se pun bazele sistemului politic de dupa 1929. In aceasta
perioada revolutionara este scrisa una dintre cele mai importante constitutii din America Latina,
constitutia din 1917, este principalul efect al Revolutiei mexicane, care este de actualitate si mai
ales art. 27 care garanta dreptul la proprietate privata. Va fi baza pe care se va scrie si legea
reformei agrare. Cel de-al doilea element care face din Constitutia mexicana un text constitutional
revolutionar pentru America Latina si care va inspira si alte texte constitutionale este art. 123 care
introducea foarte devreme masuri sociale revolutionare (dreptul la greva, limitarea zilei de munca la
8 h) care vor fi incluse 40 de ani mai tarziu de Peron in Argentina. Art. 30 limita puterea bisericii.
Pe plan politic non-realegerea presedintelui era inscrisa in Constitutie lucru care este
continuat mult mai clar mai ales in perioada post-revolutionara de catre Lazaro Cardenas care va
datrasaturile definitorii PRI. PRI continua efectele revolutiei si isi propune sa instituie un regim care
sa blocheze derivele pe care le vazuse Mexicul in timpul lui Porfirio si chiar in perioada imediat
post- revolutionara. In timpul PRI vom avea o succesiune pacifica la putere cu desemnarea unui
succesor. Chestiunea reformei agrare este introdusa si stabilita foarte clar de Lazaro Cardenas, iar in
1938 a introdus o serie de programe de nationalizare printre care cea mai importanta care acum a
fost anulata de actualul presedinte, este cea a exploatarii petroliere, PEMEX, companie de stat.
Seminar 3, 10.03.2013
PRI (Partidului Revoluţionar Instituţional)
Cum reuseste PRI sa guverneze singure 71 de ani?
PRI a eliminat mizele competitiei politice.
-control al media
-fraudarea alegerilor
Trasaturile specifice autoritarismului stabilit de PRI: autoritarismul impus de PRI are
limitele sale daca ne uitam la definitiile (din teoria politica) regimurilor totalitare. Pentru unii autori
prezenta unui partid stat este semnalul unui regim totalitar, dar regimul mexican al PRI nu este
totalitar pentru ca nu regasim in aceeasi masura exercitarea violentei de catre stat intr-o forma
bazata pe un criteriu ideologic. PRI, „cameleon ideologic”- capacitatea PRI de a migra de la stanga
la dreapta.
Nu putem vorbi de un regim totalitar in absenta unui proiect ideologic, asadar, regimul PRI
este unul autoritar. Absenta proiectului ideologic ne da o definitie diferita, definitie elaborata de
Juan Linz care introduce aceasta a treia categorie de regim, regim autoritar, intre regimul totalitar si
cel democratic. Linz analizeaza regimul lui Franco in Spania si descopera ca in cazul spaniol nu
exista un proiect ideologic asa cum existase pentru sovietici. Absenta acestui proiect ideologic si
mentinerea altor proiecte politice separa cele doua regimuri, regimul autoritar de cel totalitar.

19
 PRI permite de-a lungul celor 71 de ani aparitia si mentinerea altora actori politici.
Pluralismul limitat este o alta trasatura a unui regim autoritar care este foarte rar vizibila in cazul
unor regimuri totalitare. Controlul asupra presei complet ne trimite de cealalta parte, de regim
totalitar.
Regimul PRI este un regim autoritar care foloseste in acelasi timp represiunea, dar intr-o
masura similara in acest sens cu dictaturile militare din America de Sud. Unul dintre traumatismele
secolului al XX-lea este masacrul studentilor din 1968 de catre guvernarea PRI si in contextul
jocurilor olimpice din Mexic exista acest protest al tinerilor, in principal, carora li se raspunde cu
forta. Cateva sute dintre acestia sunt ucisi in 1968, dar nu vorbim de o eliminare in masa a
populatiei acelui stat, ci de o masura represiva a PRI. Nu era un regim democratic, poate parea o
forma prosta de democratie, dar nu vorbim de un regim democratic.
Regimul PRI reuseste sa se mentina si prin forta la putere, de fapt, solutia gasita de PRI care
explica cei 71 de ani de guvernare este tocmai o solutie care indeparteaza regimul PRI de definitia
regimurilor autoritare.
Regimurile autoritare se bazeaza pe excludere, pe cand cele totalitare pe includere. In
regimul PRIvedem din timplul lui Cardenas o strategie de incluziune, nu de excludere. Organizarea
partidului se face integrand in PRI segmente ale societatii, muncitori, tarani,cei din administratia
statului, militari. Sunt cele 4 segmente ale PRI pana foarte tarziu caresunt mobilizate de partid, fiind
integrate, cooptate in partid. Toate cererile sociale sunt de fapt anulate prin aceasta strategie de
cooptare, de includere si nu de excludere, asta face din PRI un actor original si un partid care
reuseste sa detina puterea 71 de ani.
PRI este cel care in 1994 instituie NAFTA (Acordul de Liber Schimb al Americii de Nord),
care include pe langa SUA si Mexic, Canada.
Liderul EZLN (Armata Zapatista de Eliberare Nationala) este Subcomandante Marcos, nu
Emiliano Zapata.
Acest acord economic NAFTA promovat de SUA, promova deschiderea granitelor si
eliminarea diferitelor tipuri de taxe care privilegiau produsele mexicane, de exemplu cele produse in
statul Chiapas si inundarea pietei mexicane cu produse mai ieftine venite din Nord. Cei care
sufereau in mod direct in urma NAFTA erau cei mai saraci, precum cei din Chiapas. Astfel, ei
gasesc ca singura modalitate de a se exprima aceasta cale revolutionare sub conducerea lui
Subcomandante Marcos pentru ca fiind un regim controlat de PRI alte cai politice, canalele
institutionale erau blocate. Astfel, schimbarea pe care o provoaca revolta EZLN este de jos in sus si
care duce si participa la tranzitia la democratie care e validata de alegerile din 2000, tranzitie
electorala, ceea ce separa cazul mexican de celelalte tari din America Latina, aceasta tranzitie la
democratie prin recunoasterea rezultatului alegerilor prezidentiale de catre PRI, asta duce la
tranzitie, recunoasterea pierderii alegerilor de catre PRI.
In 1989 se fragmenteaza PRI, astfel se formeaza PRD (Partidul Revoluției Democratice) sub
conducerea lui Cuauhtémoc Cardenas, fiul lui Lazaro Cardenas, care se situeaza la stanga spectrului
politic si care nu recunoaste desemnarea in interiorul partidului a lui Salinas de Gortari si acest
lucru provoaca o prima mare problema pentru PRI, aceasta fractionare. Apoi acesta face pasi in
pierderea controlului pe care il detinea si anume, frauda alegerilor. Alt pas este aceasta revolta si in
cele din urma pierderi electorale importante. Momentul final al tranzitiei este cel al alegerilor din
2000.
Probleme actuale:
Perspectiva relatiei pe care Mexicul o organizeaza in prezent cu SUA este nu numai din
punct de vedere economic prin NAFTA inca din 1994, dar si prin problemele care sunt de lunga
date: imigratii ilegale, droguri care din anii 1990 cand cartelurile columbiene sunt desfiintate si
cartelitos apar in locul acestora, iar la jumatatea anilor 1990 vedem aceasta migratie a puterii asupra
acestui trafic inspre Mexic.
In ceea ce priveste chestiunea imigratiei ilegale mexicane nu trebuie uitat faptul ca partea de
N a Mexicului devine Nord-americana la jumatatea secolului al XIX-lea, trece la SUA, dar exista

20
aceasta experienta de lunga data de apartinere la vice-regalitate Noua Spanie si in primii ani la statul
mexican, tocmai acele state in care acesta imigratie are loc.
In secolul al XX-lea intre 1942-1964 au fost instituita aceasta imigratie mexicana printr-un
program legal, Brasero (brate de lucru), care a fost un program legal de migratie a unor lucratori
pentru munci agricole de scurta durata. Dupa ce perioada programul s-a incheiat, migratia a
continuat, dar intr-un cadru deja ilegal. Acest lucru duce la situatie astazi in care 10% din populatia
mexicana, nascuta in Mexic, traieste in SUA, ceea ce face inseamna aproximativ 10 milioane.
Lucrurile s-au schimbat aparent de cand a inceput criza economica si multi cetateni mexicani fac
drumul inapoi. Mult timp acest drum catre SUA a dus la solutii abstracte, ca de exemplu, un zid
construit de Administratia Bush, in principal, care sa impiedice aceasta migratie ilegala, dar este un
esec al Administratia Bush.
O a doua problema importanta de actualitate priveste razboiul contra traficului de droguri,
90% din piata drogurilor latino-americane este reprezentata de piata SUA, cumparatorii principali
sunt cei din SUA, iar solutia imaginata, destul de punitiva pentru producatori, a fost de a elimina
acesti sefi ai cartelurilor de droguri si organizatiilor criminale asociate. Exista deja, chiar si in
Mexic si Columbia, solutii de legalizare a anumitor tipuri de consum de droguri. Uruguay a instituit
in 2013 consumul legal de Marijuana. Razboiul contra drogurilor pe langa aceasta chestiune legata
de legalitate vs. ilegalitate provoaca in ultimii ani in Mexic o situatie similara celei din Columbia de
la sfarsitul anilor 1980, inceputul anilor 1990, si anume, de o violenta extrema. Violentele care
acompaniaza luptele intre diferitele carteluri pentru suprematie teritoriala si in ceea ce priveste
luptele a dus la un bilant al victimele impresionant si escaladarea tipul de violenta a dus la un
context de neconceput. In timpul presedintelui Felipe Calderon (PAN; 2006-2012) au facut peste
50.000 de victime carora li se adauga cei disparuti, descoperiti in gropi comune langa granita cu
SUA.
Incepand cu 2008 miliarde de dolari sunt acordate de Congresul American prin initiativa
Merinda pentru militarizarea Mexicului (cresterea capacitatii fortelor armate de raspuns in fata
tipului de amenitare a cartelurilor), dar asta nu rezolva problema.

Reintoarcerea la putere a PRI - Enrique Pena-Nieto (2012-2016)

In pofida unui control perfect al media a luat nastere in timpul campaniei si continua si
astazi „Eu sunt 132”, cea mai importanta miscare de protest impotriva lui Enrique Pena-Nieto si a
PRI, a tipului de frauda prin care a castigat PRI alegerile. „Eu sunt 132” se mobilizeaza pe retele de
socializare.
Reformele introduse de Enrique Pena-Nieto in 2013 sunt apreciate in spatiul nord-american
foarte mult pentru ca principala reforma pana acum a fost tocmai amendarea articolului 27 din
Constitutie, care garanta proprietatea privata, dra garanta si dreptul exclusiv al statului mexican din
subsolul tarii. Cu alte cuvinte, acorda monopolul asupra exploatarii resurselor naturale unei
companii de stat PEMEX, creata in 1938. In decembrie 2013, printr-un acord mai larg care a inclus
si PAN si PRD, Congresul a validat deja permiterea participarii la exploatarea miniera, care include
solutii blamate, unor companii straine.

21
Anii de prosperitate ( 1914-1930) : Conul Sud

Trei niveluri de dezvoltare in prima perioada a sec. XX concentrandu-ne asupra celor 3

niveluri: economic, vom vedea cum se schimba primele societati latino-americane la inceputul sec
XX. Discutand mai in detaliu despre Conul S ( Chile, Argentina, Uruguay si mai putin Paraguay
pentru ca nu trece printr-o reforma importanta si chiar si Brazilia este introdusa de unii autori in
aceasta categorie).
Susdul americii de S ar fi vazut la inceputul sec XX un anume grad de reformism societal si
politic. In aceste tari din S Americii de S au avut loc reforme politice importante incepand cu
extinderea dreptului de vot, foarte devreme comparativ cu celelalte tari, mai ales tarile andine
precum Bolivia care vede o astfel de reforma doar la jumatatea sec XX. Conul S se incadreaza cel
mai bine sub aceasta definitie a modernismului si reformismului social si politic. Alte parti ale
Americii Latine vor vedea in aceasta perioada altfel de evenimente politice : tipurile de interventie
militara pentru ca la sfarsitul acesteti perioade, incepand uc anii 30, in America de S si America
Centrala, armata devine un actor politic important. De altfel, printre tarile care s-au modernizat
politic timpuriu si care vor avea acest tip de experienta si anume o interventie constanta a fortelor
armate in politica in cea de-a doua jumatate a sec XX este Argentina. Argentina, intre 1930 si
1983, timp de peste 50 de ani a vazut aceasta constanta si anume o prezenta a fortelor armate in
politica, deci ea facea parte dintr-un grup de tari care au vazut reforme politice si reforme sociale la
inceputul sec. Exista tari care au continuat in aceasta perioada timp de 30 sa fie dominate de
regimuri dictatoriale, regimuri specifice sec XIX aliindu-se adesea cu acel model economic orientat
catre exterior bazat pe monoproductie si monoexport. Unele tari raman dominate de acest model in
perioada 1902-1959, exemplul cel mai bun fiind cel al Venezuelei, dar si cel al Cubei sun control
nord-american timpuriu, Cuba dezvolta apoi un regim non democratic. Acele tari care vor avea o
experinta directa de ocupatie militara nord-americana: Cuba, Panama, Nicaragua, Haiti si Republica
Dominicana. SUA au fost arbitrul politic privilegiat in aceasta perioada pana in 1930, in unele
cazuri perioada depaseste aceasta limita, exemplul fiind Haiti.
Din punct de vedere economic, aceasta prima perioada a sec XX pana la marea criza din
1929 a vazut in primul rand o dezvoltare economica importanta, vazand acest lucru mai ales in
Conul S mai ales ca acea, mai ales cu acea prezenta europeana directa. Aceasta este si motivul
pentru care eticheta care precede marea criza din 1929 este aceea de dansul milioanelor – o
prosperitate economica nemaivazuta pana in acel moment in America Latina, cazul argentinian
fiind net superior celui din Europa de S de exemplu, ceea ce explica emigratia spainolior, italienilor,
dar si portughezilor in Brazilia este vazuta de la sfarsit de sec. XIX inceput de sec. XX. Ce este
important in aceasta perioada pana in 1929 este schimbarea puterii dominante in America Latina.
Cu alte cuvinte, WW1 provoaca interuperea legaturilor comerciale cu Europa. Daca in zona
Caraibelor si in zona Americii Centeale si chiar si in Mexic deja sfarsitul de sec. XIX si inceput de
secol XX vazusera o crestere a importantei politicii, dar si economica a SUA, in America de S
aceasta prezenta nu era inca atat de importanta. WW1 vedea aceasta schimbare a dominatiei
imperiilor, GB in principal, dar si Franta si alte imperii di Europa, erau inca principalii parteneri
economici in America Latina. In aceasta perioada SUA inlocuiec Europa drept partener economic
important, ceea ce explica si de ce pentru multe state latino-americane efectele crizei din 1929 au
fost foarte importante. Ce se vede deja in perioada aceasta intre WW1 si marea criza din 1929 este
si o abordare care va deveni generalizata dupa marea criza. Aceasta va provoca o reflectie in
majoritatea tarilor latino-americane, mai ales in cazul marilor economii asupra tipului de model
22
economic pe care si l-au ales. Dupa 1929 statul va interveni in economie mai mult pentru a crea
industrii nationale. In unele cazuri aceasta abordare specifica perioadei de dupa 1929 este vazuta
deja in perioada din Europa interbelica. Exista printre statele mari state precum Brazilia dar si in
cazul statelor mici precum Uruguay un rol crescut acordat statului care incearca sa ilocuiasca acele
produse care nu mai sunt accesibile latino-americanilor si care importau apropae tot din Europa. ca
urmare a WW1, isi pun aceasta problema inca dinaintea socului pe crae il produce criza. E o
perioada si de prosperitate economica in Americi. Oligarhia este cea care inca domina in aceasta
perioada, nu prea exista exceptii si sunt exemple celebre ale unor oameni de afaceri, membrii ale
acestor oligarhii nationale care raman in memoria colectiva ca fiind imaginea unei avutii
nemaivazute. Un bun exemplu este cel al lui Simon Patino care detine mine de argint in Bolivia si
era unul dintre cei mai bogati oameni din lume. Se va incerca redistribuirea avutiilor in anumite
state la inceputul sec. XX. In unele tari, exista un anume grad de reformism, de incercare de
schimbare a societatii. Ce este interesat este ca in aceasta perioada pana la marea criza, America
Latina capata o identitate culturala proprie si anume o identitate culturala care o separa in mod
definitiv de Europa. Ce este interesant si paradoxal in acest moment este ca acest lucru se intampla
sub o influenta europeana si ca elitele care vor participa la crearea acestei identitati culturale si
politice vor fi acele elite care studiaza in Europa ( Paris, Barcelona). Aceste elite intleectuale vor fi
cele care, odata intoarse in Mexic, in Chile, in Argentina, Brazilia vor propune modele culturale, dar
si artisitice unice care insa vor fi marcade de curentele moderniste de la inceputul sec. XX. In
aceasta perioada vedem cum apare aceasta identitate latino-americana sub influente moderniste si in
acelasi timp vedem un sentiment profund anti-imperialist, anti SUA pentru ca cel mai adesea elitele
latino-americane se angajeaza in politica, se angajeaza in mod direct in politica si acest angajament
este cel mai adesea de stanga, comunist, sau cel putin marxist-leninist. Cel mai bun exemplu este
cel al lui Pablo Neruda care este unul dintre cei mai cunoscuti poeti chiliani din America Latina. El
a primit premiul Nobel pentru literatura in 1971, anul in care a si murit. El a fost in acelasi timp si
membru al Partidul Comunist chilian, P. Comunist chilian fiind unul dinte primele partide
comuniste din America Latina. Neruda a fost si un candidat la presedintie. El este un mod de
dreapta. Un alt exemplu este cel al lui Varga Sinuosa ? Acesta spunea ca in America Latina nu poti
sa fii un intelectual neangajat. Exista aceasta nevoie a intelectualilor de a participa in mod direct la
viata societatii. Un alt exemplu al aliantei intre angajament politic direct si modernism este cel a
pictorilor muralisti mexicani.- pictori care desenau si colorau peretii. Diego Rivera, dar si David
Alfaro Siqueiros sunt cei care sunt chemati pentru a participa la acest efort de constientizare a
trecutului mexican si de raspandire a cunostintelor in randul maselor care erau in acea vreme si pana
mai tarziu in Mexic analfabete. In cazul mexican vedem acest angajament politic al elitelor si
nevoia lor de a ajuta restul cetatenilor sa isi descopere trecutul lor negat pana in acel moment. Avem
in fresce referirea la mostenirea pre-europeana. In cazul Europei de E realismul socialist impus de
URSS isi dorea tocmai acest lucru, existand o constrangere ideologica ce le propunea cetatenilor o
anume viziune asupra lucurilor, dar mai ales viitorului. In cazul mexican, constangerea din Europa
de E este mai curand voluntara. Guvernul nu obliga artistii sa picteze aceste lucruri,ci artistii aleg sa
aleaga aceasta cale pentru a lumina cetatenii din tara lor si folosesc mijloacele diferitelor „ –isme”
de la inceputul sec. XX, mijloace moderniste. Daca ne gandim la acest reformism societal pe care il
vedem in prima perioada a sec XX, nu numai intelectul si cultural putem remarca acest lucru, dar si
in miscari politice sau miscari sociale care au un efect politic direct. Facem referire la miscarea
politica studenteasca foarte influenta in Conul S, dar care are efecte si in nordul continentului
latino-american. Miscarea studenteasca latino-americana incepe in 1918 printr-o revolta in
Universitatea din Cordoba, oras in Argentina in care se gaseste si astazi unna dintre cele mai vechi
si importante universitati din Argentina. Este o universitate creata de iezuiti in 1613. Era un dinte
cele mai importante centre universitare din Americi cu aceasta prezenta pregnanta a unei gandiri
coservatoare. Chiar daca societatea argentiniana se schimbase la inceputul sec., locurile unde elitele
se formau nu se schimbasera suficient. Prin aceasta reforma impusa de miscare studenteasca din
1918 socientatea argentiniana va avansa pentru ca aceste locuri de cunoastere sfoarte conservatoare
se vor deschide ca urmare a deciziilor impuse de presedinte in 1919, dar si ca urmare a cererilor
23
studentilor. Aceasta miscare este importanta nu doar din aceasta perspectiva, ca are efecte directe,
dar pentru ca revendicarile studentilor din Argentina din 1918 surprind trasaturi ale gandirii politice
din acea perioada si au deci si o influenta si asupra altor cazuri nationale. Studentii, in 1918 intr-un
manifest pe care il lansau si care era apoi preluat de alte miscari studentesti din Americi, criticau
felul in care avea loc recrutarea studentilor, dar si a profesorilor, sistemul pe care era bazat
universitatea. Aveau problemea si anume interzicerea obligatiei pentru a munci pentru a participa la
cursuri. Isi doreau o autoadministrare cu o participare mai mare a stundetilor, sa discute probleme
legate de situatia politica din Argentina si nu de istoria antica – o innoire programei. Poitic se
declarau anti-oligarhie, anti- clericalism, pentru ca era universitate care este inca sub aceasta
amprenta a iezuitilor, anti-imperialism si se declarau pentru o miscare de solidaritate continentala.
Acestor revendicari le este dat un raspuns favorabil un an mai tarziu in 1919 de catre presedintele
tarii de atunci, Hipolito ...? printr-un decret prezidential acorda un raspuns favorabil studentilor.
Principalul ...? continental al acesteti miscari studentesti este ca in alte tari se nasc revolte similare,
printre acestea cea mai importanta poate este cea din Peru. In Peru sub conducerea lui Haya de la
Torre liderul miscarii studentesti. Aceasta miscare politica, APRA- Alianta Americana Populara
Revolutionara, miscare anti-capitalista, anti-americana, dar nu comunista. APRA este principalul
efect al acestei revolte studentesti in Argentina, miscare studenteasca care da nastere unei
organizatii politice care prima perioada a avut o viziune continetala. APRA apare in 1924, partid cu
o viziune continentala si din 1929 APRA va fi principalul politic peruan pana de curand. Pentru 5
ani APRA a avut aceasta viziune si acest program politic pentru America Latina apoi a ramas un
partid peruan care a avut o soarta similara peronistilor din Argentina interzicandu-i-se sa guverneze
pana in anii 80. APRA exista inca in Peru. Nu mai are inca importanta pe care o avea. Programul
APRA se declara la fel ca si studentii din Argentina contra politicii imperialiste, abordari agresive a
SUA ( ei ii spuneau imperialismul Yankee ) pentru unitatea politica pentru ca America Latina era
formata doar dintr-un poopor cu o cultura unica si un singur interes, APRA cerea de asemenea
nationalizarea industriei – se facea referire la o miscare care se dorea anti-oligarhie si accesul
cetatenilor la o bunastare comuna, dorea si o nationalizare a Canalului Panama – acest canal a fost
construit intre 1904-1914 si a fost inaugurat in 1914 sub suveranitate nord- americana; nu doar
canalul ci si zona care este in imediata apropriere a canalului a apartinut SUA la acea data pana in
1999 si a fost considerat unul dintre exemplele cele mai clare ale dominatiei SUA. inspirare de
aceasta miscare propusa de Haya de la Torre prin APRA, alte partide au fost formate in America
Latina in acea perioada in tari precum Bolivia, Venezuela, Uruguay, Costa Rica sau Republica
Dominicana. Trebuie sa evocam poate cel mai important element al acestui reformism la inceputul
sec. XX. Trebuie precizat ca in aceste cazuri, mai precis in Uruguay, Argentina si Chile exista
aceasta prima periaoda a sec. XX o presiune din partea clasei mijlocii care apare, formandu-se deja
ca urmare a imigratiei europene si ca urmare a tipului de activitate aparand in aceste tari, de a
extinde dreptul de vot. Tot in aceste cazuri vedem si organziarea unor partide de masa care vor fi
cele care vor traduce aceasta nevoie de a obtine aceste drepturi politice. In Uruguay, Argentina si
Chile si in Brazilia ( nu va fi concretizata) vedem o extindere a dreptului de vot foarte devreme
comparabil cu celelalte state. Argentina este prima, in 1912, 1917 in Uruguay si 1925 in Chile –
sufragiu universal doar pentru partea masculina a populatiei. O presiune a acestor segmente
societale care devin din ce in ce mai importante, o situatie care este absenta in alte cazuri nationale.
Avem o organizare foarte timpurie a unor miscari muncitoresti. Inca de la inceputul sec. XX sunt
organizate greve generale carora li se raspunde intr-un prim moment prin represiune. – Argentina, si
mai ales in Chile. Gradual aceste miscari vor fi si ele organziate in sindicate ori de catre partide
politice.
Extinderea dreptului de vot duce la alterarea sistemului politic din Argentina si explica
alegerea lui Hipolito ...? ca reprezentant al partidului claselor mijlcii, Uniunea Civica Radicala.
UCR este marle partid din Argentina de la inceputul sec. XX. Aceste sisteme de partide din
Argentina a fost un sistem de partide cu partid dominant. UCR va fi urmata de Partidul Peronist.
Hipolito ...? este ales ca reprezentnat in 1916 pe baza extinderii de vot introdusa in 1912. Hipolito
este liderul care raspunde in mod favorabil acelor revendicari ale studentilor de la Cordoba. Acesta
24
nu va altera insa sistemul politic argentinian intr-o masura importanta, desi reprezentant al acestor
segmente mijlocii, el nu va supara oligarhia. Reformele lui Hipolito sunt importante, dar trebuie
luate cu o anumita masura data de aceasta limitare. Pe de alta parte, el va avea in Argentina o
politica represiva in ceea ce priveste cealalta latura a modernizarii societatilor, politica in ceea ce
priveste miscarea muncitoreasca va fi una represiva. Va raspunde pozitiv revendicarilor studentesti,
dar va raspunde negativ urmand abordarea republicii Argentinei de la inceputul sec. XX inainte de
extinderea dreptului de vor si in periaoda celor 2 mandate pe care le are. Cel de-al doilea mandat al
sau va fi intrerupt de o lovitura de stat a fortelor armate iar in 1930 incepe aceasta succesiune de
forme de guvernare cu o componenta non deocratica in Argentina. Se organizeaza aceste Guverne
sub influenta militarilor si sub apartia unui alt fenomen di America Latina si anume populismul.
Cazul uruguaian ne da cel mai bun exemplu al gradului de reformism pe care il vedem la
inceputul sec. XX, mai ales ca urmare a politicii impuse de Jose Batlle y Ordonez- lider al
partidului Colorado. Partidul lui Ordonnez este cel care introduce reformele cele mai importante
care au facut din acesta mica tara un exemplu de reformism la inceputul sec XX,dar si o exceptie in
peisajul politic latino-american, o exceptie democratica. – Elvetia Americii de S face referire nu
numai la gradul de dezvoltare economica, dar si la sistemul politic pe care l-a inspirat tot Ordonez
in Uruguay. Acesta a fost presedinte, guvernand de 2 ori, dar el domina intreaga perioada, pana in
1930 e fiind personajul politic cel mai important, chiar si atunci cand nu se afla la guvernare in mod
direct. Principaele efecte pe care le are guvernarea lui Ordonez sunt inscrise in Constitutia statului
pe care o adopta in 1917, anul in care vedem introdus sufragiul universal. Aceasta noua Constitutie
organizeaza sistemul politic din Uruguay intr-un model inspirat din cel elvetian, pe baza sistemului
colegial de guvernare. – colegiado. Anul 1917 introduce si acest sistem, mai precis modelul elvetian
colegial era bazat pe o noua putere executiva pentru ca in aceasta periaoda 1916-1933, 1964-1967
Uruguay pune in practica acest sistem. Acest sistem era format din un presedinte,3 ministrii si un
Consiliu National de Administrare format din 9 persoane. Toti erau alesi prin vot universal direct.
Acest colegiado va face din Uruguay un caz aparte pentru ca prezidentialismul va fi restabilit abia
in 1967 pe langa aceasta reforma politica fundamentala, alte reforme au facut din Uruugay au facut
un caz aparte. Pentru a asigura aceste reforme care au facut din Uruguay o Elvetie a Americi de S
Ordonez a crescut rolul statului. Aceasta este abordarea principala dupa criza din 1929. In Uruguay
se constata cresterea rolului statului in economie cu mult mai devreme. In perioada mandatelor lui
Orodnez, dar mai ales dupa 1910, serie de nationalizari sunt vazute in Uruguay si crearea de noi
institutii publice. In 1915, inainte de cazul mexican, Ordonez introducea si drepturi sociale
revolutionare: dreptul la greva, de a se organiza intr-un sindicat, ziua de lucru de 8 ore, saptamana
de lucru de 6 zile, dar si o lege privind divortul, o lege importanta chiar si astazi. Exista o laicizare a
statului foarte timpurie, nu numai prin introducerea acestor legi. Cel mai important efect pe termen
mediu si lung il va avea acest sistem politic. De altfel, militarii uruguaiei in 1973 vor relua acest tip
de organziare a puterii politice intr-o forma colegiala.
In Chile, un alt exemplu interesant, reformele sunt cele mai limitate. inChile, Arturo
Alessandri di Palma va fi artizanul dechiderii politice intr-o masura importanta. Cazul chilian
trebuie clasat intr-un context mai larg de timp. La sfarsitul sec. XIX a avut loc un conflict intre
fortele armate chiliene si fortele navalae. In acest conflict s-au alaturat fiecareia dintre cele doua
forte armate, pe de o parte Congresul, pe de alta parte, presedintele. In acest conflict reprezentantii
Congresului au castigat, astfel de la sfarsitul sec. XIX pana in 1925 cand se revine la
prezidentialism, unii autori vorbesc despre un sistem semi-prezidential, pentru alti autori fiind vorba
chiar de o republica parlamentara, rolul presedinteluli fiind limitat. Di Palma a fost ales in aceasta
republica in care puterile sale sunt limitate. Ii este opus un Congres care nu raspunde tipului de
reforme pe care le propune si deci in cazul chilian, di Palama este capabil sai introduca reformele
doar cu ajutorul unui militar, doar cu ajutorul unui reprezentant al fortelor armate, colonelul Carlos
Ibanez del Campo care va prelua mai apoi puterea si va organiza un regim semi-autoritar. Cu
ajutorul interventiei in favoarea presedintelui si impotriva Congresului este introdus noul text
constitutional care altereaza sitemul politic chilian in 1925, Alessandri care fusese incapabil sa duca
la bun sfarsit reformele sale,reuseste acest lucru doar cu ajutorul lui del Campo care duce la
25
rescrierea Constitutiei care introducea votul universal direct pentru barbatii de peste 21 de ani, dar si
o definitiva separatie a bisericii de stat.
In Brazilia, acelasi tip de dorinta de reformare a sistemului, extrem de limitat in ceea ce
priveste accesul, este prezent in cazul brazilian prin revolta ofiterilor.- tenente in spaniola Revolta
ofiterilor ai Armatei braziliene, reprezentnati ai acestoi clase mijlocii chiar si in formare care se
cristalizeaza si in Brazilia la inceputul anilor 20. Revolta ofiterilor este vazuta la jumatatea anilor
20, 1922-1926. Ei au protestat pentru extinderea dreptului de vot, in conditiile in care numai 4% din
populatia Braziliei avea acest drept. Cereau votul secret si direcr, libertatea presei, dreptul la
educatie gratuita. O serie de reforme sunt introduse de liderul populist, Vargas, preluand o serie
dintre aceste revendicari ai acestei revolte.
In aceasta perioada vedem o trasatura care va fi definitorie pentru cea de-a jumatatea a sec.
XX, o prezenta din ce in ce mai importanta a fortelor armate in politica. Exista cateva forme de
interventie a acestor forte armate in politica latino-americana. Incepand cu anii 30 armata devine un
actor politic intr-un sens care va ajunge definitoriu pana cel putin in anii 70. Armata era, de obicei,
chemata sa intervina de una dintre fortele politice. Odata ce jocul politic era restabilit, militarii lasau
puterea politica, organziau alegeri, supravegheau organizarea alegerilor, cel mai adesea interzicand
partidului care se aflase la guvernare sa participe la alegeri, acordand puterea acelui partid care
chemase armaat sa intervina, iar apoi se retragea. Aceasta abordare in forta a Armatei si a marinei,
se schimmba in anii 70 cand fortele armate vor prelua puterea si vor guverna in nume propriu
organizand tipuri de represiune. Incepand din anii 30 pana in anii 70 interventia armatei este
punctuala. Se organizeaza o asa-numita punta de guvernare, punta fiind numele dat de aceasta
reuniune intre sefii diferitelor forte armate: armata de pamant, fortele navale, aviatia si carabinieri
sau politie. Cei patru sefi ai fortelor armate organizeaza o punta de guvernare. In timpul acestei
punta se organizeza alegeri democratice supravegheate insa de militari si apoi exista o reintoarcere
la democratie. Incepand cu anii 70, fortele armate vor guverna in mod direct.
In ceea ce priveste primele incursiuni ale fortelor armate in politica latino-americana, exista
mai multe tipuri de interventie. Cel mai adesea vorbim de golpe de estado sau golpe militaro –
lovitura de stat sau lovita de stat militara, aceasta conspiratie a sefii fortelor armate si in favoarea
unui reprezentant al opozitiei. Acesti sefi organizeaza o punta de guvernare, nealeasa, isi asuma
puterea prin vot si apoi se intorc in cazarmi si lasa puterea partidelor politice. Exista insa si alte
forme, pronunciamento ( revolta) vine de a se pronunta contra. Este manifestul prin care un corp de
armata se pronunta impotriva unui presedinte ales si in favoarea accesului la putere a unui
general. Printr-un prunciamento in 1924, Carlos Ybannez del Campo sef al armatei, l-a restabilit la
putere pe Arturo Alessandro di Palma. Cel de-al treilea exemplu este cuartelazo – cuartel in
spaniola inseamna cazarma. Revolta unei garnizoane in cazarma proprie si de la aceasta revolta se
produce o ocupare strategica a puterii politice paralizand guvernul ales si care declara mai apoi
preluarea puterii de catre un reprezentant al fortelor armate. Exemplu: caderea lui Augusto Leguia
in Peru a fost ca urmare a unei revolte a soldatilor, o revolta de jos in sus si nu de sus in jos.
Cel de-al patrulea exemplu este vazut la nivel local si in acest sens vedem acest exemplu de
macetismo – cutit foarte lung. Vedem macetismo foarte prezent in cazul brazilian in interior unde
sefii locali exercita puterea si mai curand prin forta. Macetismo este o miscare la inceputul sec. XX,
dar care este specifica sec. XIX, acest tip de interventie militara cu limitele sale.
Tot in aceasta perioada in care unele tari cunosc o serie de reforme si in care alte tari deja
evocate ( Chile, Peru) vad o interventie a militarilor, alte tari continua sa fie organizate de regimuri
dictatoriale de lunga durata.
In unele cazuri nationale, acest tip de putere va fi continuat doar de dictatori care vor folosi
nu doar carisma adesea ci si forta directa, dar folosi in interes propriu institutiile statului.- O
trasatura comuna tutror dicataturilor. Cel mai bun exemplu este cel al Venezuelei, Venezuela
vazand un secol de dominatie a unor lideri autoritari, 1830 – 1935, utmul dintre acestia fiind Juan
Vicente Gomez. Acesta fusese deja vice-presedinte al precedentului dictator, Cipriano Castro si
profita de o calatorie a lui Cipriono in Europa pentru a prelua puterea in Venezuela fara a avea
nevoie de alegeri in 1908. Va conduce pana la moartea sa pana in 1935. In cazul lui Gomez,
26
considerat un tip de regim clasic al dictaturii latino-americane ca a inspirat asa-nmitul roman al
dictatorului – Toamna patriarhului – G.G. Marquez inspirta din perioada dictatoriala a lui Gomez in
care vedem o concentrarea a puterii politice complete, o absenta a oricarei puteri de opozitie, nu
exista competitie politica. Gomez este cel care profita de exploatarea petrolului care devine
importanta in timpul mandatului sau. O lege a petrolului este data de Gomez in 1920. Companii
straine incep sa exploateze petrolul descoperit in Venezuela care este principalul producator de
petrol modial astazi. In timpul mandatului lui Gomez, profitul va fi pentru Gomez. Este cel care
foloseste o politie secreta care este omniprezenta care impiedica orice voce de opozitie. Atunci cand
moare in 1935 nimeni nu crede si timp de 2 zile nimeni nu se bucura pentru ca acesta mai facuse
acest lucru pentru vedea cine il sustine cu adevarat. Regimuri similare, de control politic complet
vedem si in Peru sub dominatia lui Augusto Leguia care va reprima APRA. Acesta guverneaza in
acelasi tip de regim reprimand opozitia, folosind o politie secreta. Acelasi lucru il putem spune si
despre Heraldo Macchiato in Cuba asociat guvernului nord american. In timpul in care se afla la
putere, Cuba devine o oaza pentru cetatenii SUA in timpul prohibitiei. Dictatura lui Macchiado va fi
continuata de Matista. Nu trebuie uitat faptul ca abordarea agresiva a guvernului nord - american o
putem vedea si in cazul altor trei tari, Republica Dominicana, Haiti si Nicaragua, altele pe langa
Cuba si Panama care au vazut o interventie directa a guvernului chiar din momentul in care isi
castiga independenta 1902 si 1903, independenta castigata de Cuba si Panama, dar exploatata apoi
de guvernul nord-american. Exemplul cel mai bun dintre cele 3 tari este cel al Nicaragua.
Seminar

Sistemul prezidential vs. O republica parlamentara

Sistemul prezidential : intr-un regim prezidential presedintele este seful guvernului cazul
SUA, este ales direct de electori, este ales in mod independent de Parlament si are un mandat fix.
In ce masura un presedinte latino-american este mai puternic sau mai slab decat un
presedinte nord-american si care sunt problemele prezidentialismului? Presedintele latino-american
are o putere mai mare comaparativ cu cel al SUA, are control mai mare asupra economiei. Numeste
guvernatori, poate guverna prin decrete-lege si are un comtrol mai mare asupra bugetului. Exista o
limitare a mandatelor prezidentiale, dar prin reforme se poate depasi acest impas. – Honduras.
Articolul lui Valenzuela vorbeste de presedintiile intrerupte. In America Latina, personalizarea
puterii este un pericol de a vedea o deriva catre o experienta non democratica. In SUA se pune
foarte mult accent pe Constitutie, in America Latina se pune accent pe elementele
extraconstitutionale. Conxetul si istoria sunt total diferite. Teoretizarea regimurilor democratice din
America Latina, pentru a studia prezidentialismul nu introduc aceasta distinctie fundamentala, si
anume experientele autoritare si cele de scurta durata. Experienta pezidentialismului este aliata cu
experienta autoritara, experientele democratice fiind foarte scurte.
Parlamentarisumul sustine regimurile democratice intr-o mai mare masura decat o face
prezidentialismul –Linz. Mainwaring isi propune sa ne demonstreze ca nu prezidentialismul sau
parlamentarisumul sunt cheia acestei ecuatii. Prezidentialismul functioneaza mai bine acolo unde
presedintii au puteri legislative mai slabe, unde partidele sunt mai putin disciplinate, unde apare o
fragmentare mai mica a sistemului de partide.
Presdintii din America Latina au putere mai mare decat presedintii din SUA. Valenzuela, in
textul sau despre instabilitatea politica din anii 90 si despre presedintiile intrerupre ne semnaleaza :
multi dintre presedintii latino-americani, desi par a avea mai multa putere, in practica nu guverneaza
ci ei controleaza puterea prin mecanisme specifice unui rege, acest lucru fiind tocmai din cauza
prezidentialismului care nu ii lasa pe presedintii latino-americani sa guverneze asa cum ar trebui si,
deci ei sunt nevoiti sa apeleze la aceste mijloace.
Propuneri in ceea ce priveste o alterare a sistemului
Mainwaring: Chile care reuseste sa isi mentina democratia, care a avut o experienta semi-
prezidentiala sau chiar parlamentara pentru unii. Brazilia a avut cele mai multe discutii asupra
tipului de regim in sec. XIX si apoi, odata cu revenirea la democratie, neuitand ca aceasta avut o
experienta militara destul de originala – felul in care a existat o mentinere a unei fatade democratice
27
si chiar a Parlamentului, ar fi existat si o parlamentizare a regimului militar care a dus la o discutie
despre optiunea intre un regim parlamentar si unul prezidential odata cu intoarcerea la democratiei
in 85 si cu discutiile asupra reformarii Constitutiei din aceasta tara. Au fost observate cateva
probleme pentru spatiul latino-american, probleme legate de legitimitate si de influenta foarte
importanta pe care o au in sistemele politice latino-americane liderii care este explicabila tocmai
prin aceasta perspectiva istorica, experienta autoritara, experiente dictatoriale adesea. Acesta
personalizare a puterii face in opinia lui Valenzuela dificila o alegere de tipul acesta, si anume a
unei republici parlamentare avand in vedere ca odata cu revenirea la democratie exista o degradare
a respectului fata de partide a cetatenilor.

Curs 6, 24.03.2014
Populism si neo-populism. De la criza la cautarea unor noi solutii (1930-1960)
In multe dintre tarile din America Latina de astazi avem lideri care au fost considerati
populisti, exemplu: Nicolas Madura- Venezuela, Cristina Fernández de Kirchner- Argentina, Daniel
Ortega- Nicaragua.
Daca vorbim despre Argentina, exista aceasta lunga istorie a peronismului, a liderului Juan
Domingo Perón, care instituie aceasta miscare extrem de personala, de politica personalizata din
anii 1940, Peron dominand politica argentiniana pana la moartea sa in 1974 si ramanand un lider
foarte influent chiar si dupa disparitia sa fizica in interiorul acestui Partid Justitialist care e mult mai
bine cunoscut drept partidul peronist.
Vorbim de populism ca stil de guvernare si nu ca regim politic.
Efectele crizei din 1929
Impactul fundamental pe care il are criza din 1929 care are loc plecand de la prabusirea
bursei in octombrie 1929 are loc in SUA si efectele sale sunt resimtite in America Latina imediat, in
1930, 1931, 1932.
Exista efecte economice:
-pe termen scurt
-pe termen lung- adoptarea acestui nou model economic bazat pe monoproductie si
monoexport
Exista efecte si in societate:
-pe termen scurt/mediu: sunt legate de cresterea somaj acompaniata de o mobilizare a
muuncitorilor foarte importanta
In acest context vor aparea in unele cazuri, precum cel argentinian, brazilian, mexican, acesti
lideri populisti care isi vor propune prin discurs sa atraga aceste segmente ale societatii care sunt
intr-o situatie proasta ca urmare a crizei.
-pe termen lung
Exista si efecte politice:
-efectele politice imediate sunt legate de aparitia fortelor armate pe scena politica, urmeaza o
succesiune de lovituri de stat organizate de militari in America Latina
-pe termen lung efectul politic principal este legat de aceasta deriva autoritara a Americii
Latine ca urmare a crizei
Pe termen mediu si pe termen lung efectul politic fundamental al crizei din 1929 este legat
de consolidarea acestui fenomen populist, aparitia unei multitudini de lideri de acest tip si in unele
tari fenomenul populist devine definitoriu pentru sistemul politic. Exemplul cel mai important este
Ecuador, aceasta vede si ca urmare a contextului crizei aparitia unui lider populist Velasco Ibarra
care va domina urmatoarele decenii.
Tot in aceasta perioada relatiile cu SUA sunt interesante din punct de vedere al felului in
care se organizeaza la nivel institutional.
Se organizeaza un centru de educare in sens anti-comunist, si anume „Scoala Americilor din
Panama”-1949, centrul principal de antrenare in sens anti-comunist, ideologic explicit a fortelor
armate din America de Sud si Centrala.

28
 Tot in aceasta perioada in care multe stat vad organizarea sistemului politic in jurul unui
lider populist, alte state vad o tranzitie la democratie foarte timpurie. America Latina este evocata
ca avand acest val al tranzitiilor la democratie in anii 1980 si se considera a fi deceniul drept
perioada in care America Latina cede generalizarea regimurilor democratice, insa exista state care
trec la democratie cu mult inainte si se organizeaza un sistem politic bazat pe un acord intre
principalele partide politice si bazat pe excluderea comunistilor in anii 1950, Costa Rica-1948,
Columbia-1958 si Venezuela-1959.
Efectele economice pe termen foarte scurt sunt legate de destabilizare in principal a acelor
tari care aveau deja relatii foarte solide din punct de vedere comercial si din punct de vedere
financiar cu SUA. Este vorba in principal de tarile din Caraibe si cele din America Centrala care
aveau deja o experienta legata de o prezenta directa a SUA pe teritoriul national.
Acest model ISI care se impune in anii 1930-1940, influent si in 1950, acela de substituire a
importurilor sau de creare a unei industrii nationale este tocmai pentru a substitui ceea ce importau
pentru a nu mai fi dependente de industriile straine.
Modelul ISI si generalizarea sa este verificabila mai ales pentru marile economii: Argentina,
Mexic, Brazilia, Chile. Acest model de substituire a importurilor sau de creare a unor industrii
nationale a beneficiat de un rol crescut al statului pentru ca el va organiza acest model, politici de
nationalizare au fost vazute ca urmare a adoptarii acestui model. Ex: Cardenas a nationalizat
exploatarea petrolului din Mexic, el a nationalizat companiile Shell si Standard Oil in 1938 ducand
la organizarea acestei importante companii de exploatare a petrolului numita Petroleos de Mexico
(PEMEX) care tocmai a fost deschisa unor companii starine in decembrie 2013.
In economiile deja puternice, precum Chile, exista aceasta implicare a statului in
dezvoltarea industriei nationale, CORFO este Corporatia de Dezvoltare a Productiei creata in Chile
tot la sfarsitul anilor 1930, mai precis in 1939 tocmai pentru a creste rolul statului in promovarea
industriei nationale.
In Brazilia, Getúlio Vargas, este artizanul organizarii acestui model ISI si in Brazilia. A fost
cel care printr-o abila negociere a intrarii in razboi a Braziliei alaturi de SUA a obtinut din partea
SUA un ajutor financiar foarte importanta pe care l-a folosit pentru a crea compania Siderurgica
Nationala din Brazilia, iar unul dintre rezultatele acestei negocieri pe care a vazut-o
Vargas in 1942 a fost lansarea unei otelarii organizata tot de el.
Ceea ce este interesant in organizarea unui nou model in America Latina care isi propunea
ruperea dependentei economiiilor latino-americane de puterile straine, in principal, SUA si intr-o
masura mult mai restransa in acea perioada, Europa este ca aceasta creare de industrii nationale s-a
facut cu credit strain. Acest lucru va duce pe termen foarte lung in cazul latino-american la o criza
foarte importanta, Criza Datorarilor Externe din anii 1980. Nivelul datorarii tarilor latino-americane
a ajuns mai ales in anii 1980 la sume record, unele dintre state au inca aceasta problema, cum ar fi
Argentina.
Din punct de vedere al schimbarilor in societate in aceasta perioada incepand cu 1929 si
pana in 1960 populatia se dubleaza in tarile mari: Brazilia, Argentina, Mexic, mai putin in Uruguay
care ramane cu o pupulatie mica si nu opreste migratia europeana nici in contextul crizei asa cum in
Argentina are loc blocarea imigratiei europene.
Desi migratia europenilor catre America de Sud este in buna parte oprita, o altfel de migratie
se pune in miscare si anume, migratia latino-americanilor catre alte zone, in principal catre SUA.
Aceasta migratie ii priveste in principal pe cei din America Centrala si Caraibe, dar si cetateni din
America de Sud intra in acest fenomen al migratiei externe, astfel incat in aceasta perioada, 1930-
1960, migratiile externe dinspre Caraibe, in special, dinspre Mexic, se dubleaza si ele (16 milioane
in 1930-37 milioane in 1962).
Pe langa aceasta migratie a latino-americanilor, in principal a celor din Caraibe, America
Centrala si Mexic catre SUA mai ales ca urmare a celui de-al Doilea Razboi Mondial exista un nou
val de migratie europeana catre statele din America Latina si in principal catre statele din America
de Sud. Aceasta migratie este legata de cel de-al Doilea Razboi Mondial, pe de o parte sunt refugiati
ai razboiului, numerosi evrei ajung in Argentina, dar si numerosi fosti ofiteri nazisti ajung in
29
Argentina, Bolivia, Chile, Brazilia, Paraguay. Ei vor fi ajutoare directe si importante pentru fortele
armate din aceste tari, mai ales in moemntul dictaturilor militare.
Migratia de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial este una complet diferita de cea de
dinainte, nu mai e vorba de oameni care merg sa munceasca, ci de oameni care fug de razboi si de o
posibila condamnare. Peron primeste astfel de ofiteri nazisti, el insusi refugiindu-se in 1955 in
Spania lui Franco.
Exista o migratie interna in America de Sud, de Nord daca ne gandim la Mexic, nu numai ca
populatia latino-americana se dubleaza, dar si populatia care traieste in capitalele tarilor devine cea
mai importanta din aceste state ca urmare a crizei din 1929, lucru care duce si la aparitia unui alt tip
de fenomen devenit specific Ameericii Latine, si anume aceasta crestere urbana necontrolata
acompaniata de orase paralele, asa-numitele favelas in Brazilia, barriadas la Lima, ciudades-
perdidas in Buenos Aires, colonias proletarias in Mexic, francitos la Caracas-?, haian pas la
Santiago de Chile-? . Aceste orase paralele care se formeaza in aceasta perioada sunt organizate fara
a respecta nicio norma urbana, dar gradual sunt integrate in viata orasului. Sunt o surprindere foarte
clara a acestui portret al modelului economic exclusiv care se organizeaza si in aceasta perioada, un
nivel de dezvoltare importanta ca urmare a adoptarii acestui model ISI in marile economii, dar care
nu aunge sa beneficieze intregii societati.
In acest context al unor capitale care se extind intr-o masura de necontrolat, in aceste orase
paralele somajul este din ce in ce mai important pentru ca oamenii vin aici crezand ca vor gasi de
lucru, dar negasind vor ramane exclusi. Acestor exclusi li se vor adresa liderilor populisti, usor
mobilizabili si de acaparat de un discurs populist. In acest context marcat de somaj, dar si de o
activitate sindicala importanta in unele state precum in Argentina, Chile, Mexic, in unele state
latino-americane guvernele vor incerca sa organizeze miscarile sociale care de obicei aprtin acestor
organizatii sindicale si sa demobilizeze cererilor diferitelor segmente ale populatiei.
In alte state aceastei mobilizari i se raspunde nu de catre un guvern autoritar cum e cazul in
Argentina, Chile, Mexic, ci de catre partidele politice cum e cazul in Columbia si Venezuela.
Efectele politice sunt de doua tipuri:
Ca urmare a crizei din 1929 in anii urmatori exista o generalizare a unor regimuri autoritare,
ele sunt cel mai adesea de scurta durata, in unele cazuri ele sunt de lunga durata cum e cazul
Argentinei.
Argentina in momentul crizei il avea la putere pe Hipólito Yrigoyen, lider reformist care
adoptase unele reforme. In 1929 el cade victima efectelor crizei si este inlaturat de la putere de
militari. 1930 este inceputul interventiei fortelor armate in politica argentiniana si perioada 1930-
1943 este numita in politica argentiniana deceniul infam, desi tine 13 ani. Este o succesiune de
guverne militare in alianta cu diferite fractiuni ale unor partide politice, cu sustinerea bisericii. 1943
nu semnifica intorcerea la democratie, in 1943 are loc o alta lovitura de stat a unor ofiteri printre
care si Peron.
Peruin 1930 se afla in dictatura lui Augusto B. Leguía care se afla la putere de 11 ani si
pierde putere in urma interventiei militarilor, desi el insusi preluase puterea prin violenta.
Anul 1930 este debutul interventiei militarilor atat in Argentina, cat si in Peru.
Exemplul cel mai strict este cel al Chile unde a existat un grad mai restrans de reformism
vazut la sfarsitul anilor 1920 si cel care pune aceste reforme in practica este Arturo Alessandri
Palma, mai ales efectul principal al interventiei sale fiind scrierea unei noi constitutii in 1925 si
Arturo Alessandri Palma nu a putut sa faca aceste reforme decat cu ajutorul unui reprezentat al
armatei, colonelul Carlos Ibáñez del Campo. Carlos Ibáñez del Campo este cel care preia puterea
dupa ce il ajuta pe Arturo Alessandri Palma si se afla la putere in contextul crizei. In 1931 a trebui
sa renunte la putere Carlos Ibáñez del Campo si intre iulie 1931 si octombrie 1932 cand se
restabileste cadrul democratic si Arturo Alessandri se intoarce, exista o instabilitate cronica, 9
presedinti se succed, exista chiar si o republica socialista timp de o luna in Chile.
Uruguayvede un episod autoritar in anii 1930 tot ca urmare a crizei.
Nicaragua, Haiti se afla inca sub ocupatie militara a SUA.
Populism
30
 Populismul in varianta sa clasica este vazut in anii 1930-1940 in America Latina, in prima
jumatate a anilor 1950 in cazul Argentinei, devine insa definitoriu pentru unele sisteme politice
pana la sfarsitul secolului cum este cazul Ecuadorului.
Populism: pentru unii autori -stil de guvernare, pentru altii regim politic. Caterina Preda
prefera varianta stilului de guvernare.
Atat Vargas, cat si Peron au organizat regimuri mai degraba autoritare.
In perioada clasica populismul este acompaniat de un regim semi-autoritar sau autoritar,
daca e cazul Braziliei, care isi dorea ordinii ologarhice, atat Vargas, cat si Peron, nu altereaza acel
model oligarhic, dar e vorba de o schimbare de strategie si anume, aceste guverne care folosesc o
strategie populista nu mai folosesc represiunea directa, ci aceste strategii de integrare societala a
acelor segmente vizate.
Tot in perioada clasica, populismul latino-american e bazat pe un discurs oficial demagogic
care adesea inlocuieste actiunea propriu-zisa, discurs marcat de nationalism si de evidenta aparare a
intereselor poporului. Poporul este referinta liderilor populisti, acest construct ideologic mai
degraba, nu cetatenii. Populistii au un discurs nationalist, anti-parlamentarist, anti-institutii politice
in aceasta perioada clasica si intr-o buna masura anti-comunist, desi exista o migratie ideologica
foarte importanta a populistilor, ei nu se plaseaza la dreapta sau la stanga. Exista o dificultate in a
plasa populismul la stanga sau la dreapta, desi in aceasta perioada clasica Vargas si Peron se
plaseaza mai degraba la dreapta spectrului politic.
Politicile protectioniste si nationalismul economic definesc populismul mai ales in aceasta
perioada clasica. Cel mai adesea, si se vede cel mai clar in cazul Argentinei si a Partidului
Justitialist, a existat un partid unic si un sindicat unic.
Exemplele pentru perioada clasica sunt:
Brazilia- Vargas (1930-1945)
Argentina- Peron (1946-1955; 1973-1974)
Mexic- Cardenas (1934-1940)
Ecuador- Jose Maria Velasco Ibarra (1930-1970= de mai multe ori la putere)
Brazilia
Brazilia traieste in anii 1930 ceea ce pentru unii este o revolutie politica, iar pentru altii este
o schimbare fundamentala a sistemului politic.
In 1930 Getulio Vargas profita de succesiunea prezidentiala din Brazilia Primei Republici
(Prima Republica Braziliana cunoscuta si sub numele Republicii Marilor Proprietari de Pamant din
cele doua state care domina aceasta Prima Republica Braziliana inaugurata in 1889), el fusese ales
deputat in 1922, devenise ministru al finatelor in 1926 si apoi guvernator al Rio Grande. Din pozitia
de guvernator el va incerca sa preia puterea in 1930. Ulterior va fi ales si presedinte in 1951, dar se
sinucide si nu isi incheie mandatul.
Preia puterea intr-un context de instabilitate politica, nu este ales si in prima perioada a
guvernului sau si pana la scrierea Constitutiei in 1934 el va guverna autoritar prin decrete in ceea ce
este de fapt o dictatura, va numi guvernatorii alesi cu interventores, cei care ii raspundeau direct lui.
In aceasta prima perioada Vargas introduce unele reforme importante pentru Brazilia,
precum diferite masuri de modernizare a statului, de extindere a puterii centrale si scrie o prima
Constitutie in 1934 prin care extinde drepturile politice, in principal dreptul de vot, 25 % din
populatia Braziliei capata dreptul de a vota, analfabetii nu au drept de vot.
Peisajul politic al Braziliei era dominat de partide aflate la ambele extreme ale spectrului
politic, atat o miscare de inspiratie fascista, Miscarea Integralista, cat si o miscare comunista foarte
importanta deja reusise sa se organizeze in Brazilia. Vargas se va apropia mai mult de aceasta
miscare fascista si in aceasta prima perioada in care se instituie si statul nou (estado novo) in 1937
vedem o influenta fascista foarte importanta in cadrul regimului Vargas, atat a regimului lui
Mussolini, cat si a lui Salazar din Portugalia (Salazar este cel care instituie pentru prima data statul
nou in 1933 in Portugalia).
Pentru ca exista acest orizont al alegerilor din 1938 si pentru ca Vargas fusese ales doar
pentru un mandat in 1937 a avut loc auto-lovitura de stat pentru ca Vargas este artizanul acestei
31
lovituri de stat impotriva propriei guvernari. In 1937, pentru ca urmau a fi alegeri in 1938 si pentru
a-si mentine guvernarea, Vargas face aceasta auto-lovitura de stat care instituie estado novo, statul
nou, direct inspirat din Portugalia.
Estado novo instituit in 1937 este un stat autoritar inspirat de acest model corporatist
salazarian, precum si de modelul corporatist mussolinian, in mod explicit nedemocratic, estado
novo a vazut o guvernare prin decrete legi a lui Vargas, dupa ce atat Congresul, cat si Adunarile
Legislative ale statelor braziliene au fost dizolvate.
Partidele politice, printre care si cel comunist au fost interzise si represiunea a fost
organizata de regimul lui Vargas. Regimul a fost marcat si de o importanta propaganda, cenzura a
presei, represiune. Propaganda era organizata de o agentie a statului brazilian care furniza stirile
ziarelor oficiale care existau in timpul lui Vargas.Vargas instituie Carnavalul de la Rio.
Acesti lideri populisti promoveaza politici populiste, in acest sens Vargas instituie politici
populiste pentru a proteja cultivarea cafelei din Brazilia prin organizarea unui Consiliu National al
Cafelei, redenumit Departament National al Cafelei care asugura un pret fix pentru producatori.
Politici de favorizarea a industrializarii, crearea unui sindicat unic pentru fiecare profesie fac parte
din masurile luate de Vargas.
In ceea ce priveste politica externa a guvernului Vargas, este interesanta pentru ca rezuma
tipul de pozitionare a Braziliei chiar si in perioada recenta. Brazilia este una dintre putinele tari care
a raspuns rapid si favorabil (in 1942) SUA pentru a intra razboi impotriva Germaniei naziste.
Pana in decembrie 1941 aliatul Braziliei era mai degraba Germania nazista, dar exista
aceasta schimbare fundamentala care se produce si Brazilia se pozitioneaza mereu astfel incat sa
poata sa migreze catre o putere sau alta.
In 1945 Vargas permite reorganizarea Partidului Comunist, dupa ce acesta a fost unul dintre
destinatarii principali ai represiunii in timpul regimului.
Argentina
In Argentina populismul incepe atunci cand se termina in Brazilia pentru ca Peron ajunge la
putere in 1946.
Peron se afla intr-o pozitie influenta chiar dinaintea alegerii sale in 1946 pentru ca el
participa la lovitura de stat din 1943. In 1943 tineri ofiteri, printre care Peron, reuniti in Grupul
Ofiterilor Reuniti, dau o lovitura de stat, iar ca urmare a acestei interventii, Peron va fi numit
ministru al muncii. Astfel, el va acorda privilegii muncitorilor, ii va recompensa pe descamisados,
cei foarte saraci care munceau fara camasa pe ei. Lor li se va adresa Peron, pe ei doreste sa ii vada
participand la aceasta justitie sociala, justitialismul fiind esenta miscarii politice propuse de Peron si
continuata astazi de Cristina Fernández de Kirchner. Pentru ca el a capatat o pozitie privilegiata in
perioada in care s-a aflat la guvernare de ministru al muncii este inlaturat din guvern, a fost demis,
iar in octombrie 1945 are loc de fapt mitul fondator al peronismului pentru ca si cu ajutorul Evei
Peron, Juan Domingo peron a fost chemat inapoi de popor. La 17 octombrie 1945 poporul
argentinian l-a chemat inapoi pe Peron la putere, iar aceasta este baza organizarii regimului mai
apoi.
Masurile pe care le luase sunt inca definitorii pentru Argentina de astazi si includeau un
regim de pensii pentru muncitori, concedii platite, case foarte ieftine construite pentru muncitori, o
saptamana de lucru de 5 zile.
Primul mandat al lui Peron, 1946-1951 a fost unul in care cresterea economica era foarte
importanta si aceste recompense au putut fi continuate.
In ceea ce priveste politicile sociale, simbolul acestora a devenit sotia lui Peron care a
devenit mai puternica decat el, Eva Peron era responsabila fundatiei care ii recompensa pe
muncitori.
Peron a modificat Constitutia pentru a putea fi reales, si-a dorit sa o aiba ca vice-presedinte
pe Eva Peron, dar acest lucru nu a putut fi posibil pentru ca sefii fortelor armate s-au opus. Peron a
reusit cu ultima sa sotie, Isabelita a fost aleasa vice-presedinte in 1973 si ea a fost artizana
dezastrului Argentinei care a dus la ultima dictatura in 1976, dupa moartea lui Peron.

32
 Cel de-al doilea mandat a vazut crearea unei opozitii din ce in ce mai puternice, din
interiorul regimului, fractiuni ale armatei s-au organizat impotriva sa, biserica a devenit din ce in ce
mai opusa lui Peron, el a fost chiar excomunicat pentru ca introdus legea divortului. Opozitia
bisericii la regim este de evitat in Argentina.
El a fost ales in cel de-al doile amandat si printr-un vot feminin foarte important pentru ca in
1947 femeile au capatat drept de vot.
In 1955 exista evenimente foarte violente, mai ales dupa declararea legii divortului ceea ce
duce la un sfarsit al regimului in care Peron este pus in fata situatiei pentru a fi pentru razboi civil
sau contra si pleaca in exil in 1955, renunta la mandatul sau, perioada urmatoare fiind a exilului si
in care peronismul a fost interzis, permis cateodata, peronistii castigau, dar militarii reorganizau
alegeri pentru a anula victoria peronistilor.
Tipul de reforma introdusa de Peron i-a recompensat pe cei mai saraci, dar drepturile pe care
le-a acordat nu erau atat de extinse pe cum s-ar putea crede, de exemplu: dreptul la greva era
interzis, drepturile muncitorilor erau acordate pe baza supunerii acestora la doctrina oficiala a
Partidului Justitialist.
Relatiile cu SUA in cel de-al Doilea razboi Mondial: Brazilia raspunde favorabil la
Conferinta de la Rio din 1942, celelalte state se latura la sfarsitul razboiului, Argentina in
1945.Scoala Americilor este centrul de antrenament in tehnici de tortura, cu sediul in Panama. Aici
vor fi educati majoritatea militarilor care vor organiza in anii 1960-1970 dictaturi anti-comuniste in
America de Sud si America Centrala. Are loc o educatie ideologica foarte clara anti-comunista.
Seminar

C 7 CUBA
 Contextul Razboiului Rece in America Latina. Contextul RR nu incepe odata cu voctoria din
1959. Poate fi inteles inca de mai devreme-1948. Dupa 2RM, SUA a sustinut si in AL
incompabilitatea dintre comunism si democratie. Deci era o miscare anticomunista, dar nu era
considerata f importanta.
- 1948(3 niveluri de miscari anticomuniste) – a fost fondata Organizatia Statelor Americane-
cea mai imp organizatie a statelor americane. Ea se bazeaza pe o serie de conferinte
interamericane stabilite inca din sec 19.La Bogota, Columbia la cea de-a 9a conferinta
interamericana s-a semnat Carta OSA(uneste toate tarile americane, fara Cuba). Organizatia
e un fel de ONU al Americilor.atunci s-a adoptat si o rezolutie in care se indica clar faptul ca
democratia si comunismul sunt incompatibile. Aceasta rezolutie e intarita dupa 6 ani la
Conferinta de la Caracas – 1954. Aceasta rezolutie e imp prin prisma efectelor sale: a
legitimat lovitura de stat din 1954 din Guatemala. Aceasta lovitura de stat e prima lovitura
de stat sustinuta de americani in contextul RR intr-una din tarile Latino-americane. In
Guatemala, deja in anii 40 se pusesera in practica reforme considerate periculoase deoarece
erau elaborate in interesul tarilor nord-americane. E importanta reforma agrara din
33
 Guatemala. In Guatemala, compania principala care detinea exploatarea produselor
americane era United Fruit Company care era o firma nord-americana care avea monopol
asupra pietei bananelor. Prin reforma agrara, aceasta firma era afectata pt ca detinea cele mai
mari propietati.
- in anii 20, in Chile se fondeaza partide socialiste si comuniste. In general,
sindicatele se asociaza curentelor de stanga. In fata acestui pericol, dupa al 2RM, in 1948, pt
a miscsora cresterea influentelor partidelor comuniste, SUA a sustinut fondarea unei
confederatii sindicale anticomuniste - „Confederatia Muncitorilor Americani”. Fondata pt a
contracara influenta muncitorilor din AL care era deja sub influenta comunista.
- Guvernele nationale – in unele tari din AL, dupa al 2RM, partidele comuniste
faceau parte din Guvern. Un ex e Chile. In 1946 era Guvernul lui Gonzales Videla format
din 3 ministri comunisti. In ciuda acestui lucru, in 46-47 exista o mobilizare sindicala f imp
in Chile. E declarata o stare de asediu si exista o presiune din partea ambasadei SUA ca
reprezentatii comunismului sa fie scosi din guvern. Astfel in 48, parlamentul chilian voteaza
o lege „pt apararea democratiei” si nu legea pt interzicerea comunistilor. Acelas tip de lege a
fost votat de Costa Rica si Brazilia in ciuda faptului ca se legalizase partidul comunist. In
alte state in care nu exista o miscare comunista puternica, soarta comunistilor a fost aceeasi
pt miscari diferite. Pe langa acest curent anticomunist exista evenimete care preced revolutia
din Cuba: Revolutia boliviana din 1952.
- Revolutia MNR din Bolivia – 1952-1964. Bolivia e cea mai saraca din America de Sud in
pofida resurselor naturale f importante. In 1952, era intr-o situatie caracteristica secolului 19,
nu 20. La inceputul anilor 50, sit era si mai dramatica(3/4 din populatie traiau foarte prost si
exploatarea miniera se facea in conditii f dramatice). Pt a pune in practica dorinta de
emancipare a muncitorilor si taranilor a aparut un partid „Miscarea nationala revolutionala”
care a aparut in 1943, dar a fost inlaturat de militari. (+vezi Revolutia boliviana)
- Lovitura de stat din Guatemala (United Fruit Company)
 Revolutia din Cuba(fratii Castro) – 1959
 Efectele revolutiei din Cuba-resimtite mai ales in 1959; aceste efecte se manifesta nu numai in
Cuba, ci si in restul Americii. Ca urmare a acestor efecte se pun in practica mecanisme de
intarire a statelor(intarirea unor miscari paramilitare care vor urma un model de insurectie
asemanator miscarilor de gherila; SUA se implica tot mai mult(ajutor economic si interventii
militare) care duce pe termen lung la lovituri de stat care vor duce la dictaturi militare de nou tip.
Acest efecte apar din cauza ca Guvernul gradual socialist al Cubei a sustinut in mod direct aceste
miscari revolutionare nu doar in America Latina.
- Miscari de gherila
- Alte victorii ale stangii: Revolutia din Nicaragua – 1979
- Interventii ale militarilor
- Reactii ale SUA: ajutor economic si interventii militare
Revolutia boliviana – 1952-1964
 Miscarea Revolutionara Nationala(MNR)nu era un partid comunist, socialist si unul care
reprezenta diverse optiuni idelogice de la stanga la dreapta. Existau diviziuni imp in
interiorul acestui partid si aceste clivaje interne au dus la pierderea puterii la inceputul
anilor 60. In fata mobilizarii sindicale, solutia gasita a fost sa reorganizeze armata pt a
incerca calmarea situatiei interne. S-a pus problema daca sa accepte un ajutor din partea
SUA. In aceast context, reprezentantii fortelor armate au castigat mai multa popularitate.
Deci, in 1964 a avut loc o lovitura de stat sustinuta de cetateni. A urmat apoi una din cele
mai agitate dictaturi militare din America de Sud.
- Victor Paz Entenssoro 1952-1956; 1960-1964. El castiga alegerile in 1951, dar militarii
se opun rezultatelor. Doar printr-o revolta populara are sustinea rezultatul alegerilor, se
formeaza guvernul in 1952. Este un guvern revolutionar pt ca e sustinut si de tarani si de

34
 muncitori(minieri). Elita e in continuare de origine europeana. Una din primele decizii
ale acestei revolutii e desfiintarea armatei.
- Hernan Siles Suazo 1956-1960
 Reforme importante facute de MNR:
- Sufragiu universalintrodus pentru prima data in 1952, dar nu a fost in vigoare decat pana
in 64 cand s-a anulat aceasta reforma
- crearea centralei sindicale de muncitori bolivieni si Confederatia Nationala a
Muncitorilor din Bolivia. sindicate/COB-1952
- !! reforma agrara-1953inspirata de constitutia americana din 1917, afirmand
canationalizarea propietatilor trebuia facuta conform principiului pamantul apartine celor
care il lucreaza.Aceasta reforma a redat dr de proprietate a 2 mil de cetateni. Reforma a
fost anulata de dictatura care urmeaza.
- + Incercarea de a largi electoratul.
- !! + Nationalizarea minelor – 1952.
 Dictatura militara 1964-1982.
Prin urmare, exista precedente ale revolutiei din Cuba, acest reg bolivian democratic, in contextul
cubanez au fost considerate semnale clare ale unei derive comuniste. Cuba devenise inamicul nr 1 al
SUA. In cazul Boliviei, acest lucru nu s-a intamplat, in ciuda acelorlasi masuri adoptate. Pe de alta
parte, exista alte ev pol care au urmat revolutie din Cuba si care inscriu aceeasi logica „Alte victorii
ale stangii: Revolutia din Nicaragua – 1979”. Aceasta revolutie a fost o miscare de gherila care a
ajuns la putere prin forta in 1979. Exista momentul 70 – victoria unei coalitii de stanga foarte mare
avand in fruntea sa pe Salvador Allende(era marxist leninist dar a castigat alegerile in mod
democratic).
Cuba 1902
 E penultima tara din AL care isi castiga independenta in 1902 dupa o perioada de administrare
directa de SUA.
 Prima constitutie-1901 e scrisa in timpul acestei administratii. Includea amendamentul plat care
permitea SUA sa intervina armat si cu prezenta militara pe teritoriul insulei de cate ori voiau.
 Exista aceasta prezenta nord-americana pe insula, dorita de unii si nedorita de altii.
 La inceputul sec 20, Cuba nu a avut o lunga experienta democratica, sunt doua dictaturi de lunga
durata: Gerardo Machado si Fulgencio Batista(impotriva caruia s-a mobilizat Fidel Castro).
Batista a org un reg de dictatura care era sustinut economic de guvernul nord-american; el
promisese alegeri libere in 1952 dar apoi s-a razgandit. Fidel Castro se mobilizeaza pt aceasta
promisiune ratata inca din 1953. Ev fondator al miscarii lui Castro e 26 iulie 1953 – revolta de la
Moncada
 26 iulie 1953 – Revolta de la Moncada. In contextul unor greve studentesti, are loc acest
atac la care participa Castro impreuna cu 165 de tineri impotriva unei cazarmi la Moncada.
Atacul tinerilor a fost un fiasco dar a fost data la care incepe aventura lui Castro de a prelua
puterea detinuta de Batista, Castro e arestat dupa acest atac dar e eliberat destul de repede.
Acest prim episod revolutionar a fost urmat de un exil. Deci fratii Castro pleaca in Mexic,
acolo unde are loc o intalnire a revolutionarilor. In Mexic are loc al doiea episod
revolutionar; expeditia s-a dorit glorioasa dar a esuat.
 Decembrie 1956 – Granma in Cuba. La bordul unei barcute, numite Granma(Bunica), 81 de
revolutionari pleaca sa elibereze Cuba. E un al treilea esec(au fost prinsi de reprezentanti ai
lui Batista si au fost nevoiti sa fuga in muntii Sierra Maestra. Apoi urmeaza cei doi ani de
gherile, de lupta in munti, in aceasta miscare de insurectie.
- Un alt element care semnala ca miscarea nu e una comunista e dat de manifestul pe care
il lansa M-26 din Sierra Maestra in 26 iulie 1957. Se cerea o democratie: alegeri libere,
libertatea presei si reforma agrara.
*Clivaje: in Cuba, liderii revolutionari erau toti albi; in plus erau numai avocati, doctori. Aici avem
problema capacitatilor de mobiliza cetatenilor in lupta lor dreapta in regimul lui Batista.
35
 Lucrurile s-au schimbat in mod dramatic in 1958 pt ca SUA care sustinusera pana atunci
guvernul Batista, declara embargo asupra furnizarii de arme de catre Cuba si deci isi retrageau
sustinerea.
 In 1958 are loc o greva generala in Cuba, iar Batista promite iar alegeri. In 1958, Batista
paraseste Cuba.
 Revolutia a fost urmata de o perioada de epurare a tuturor reprezentantilor regimului Batista. A
fost si o perioada de confuzie ideologica si practica. La inceput, Fidel Castro nu a fost acel
element al puterii. Executivul puterii a fost initial Manuel Urrutia, un prim-ministru. Fidel Castro
era sef al fortelor armate. Castro e prim-ministru al Cubei abia din 1959 pana in 1976. Iar in
locul lui Urrutia, in 1959 vine Osvaldo Dorticos pana in 1976. Abia in 1976, regimul s-a
institutionalizat printr-o constitutie. In 1959 era o neclaritate ideologica. La inceput, miscarile lui
Fidel Castro erau nefavorabile SUA: in mai 1959 sustine reforma agrara care afecta in mod
direct companiile nord-americane pt ca ele detineau cele mai multe propietati pe insula.
Expoprierea companiilor au dus la o reactie f negativa din partea SUA si deci, exista o opozitie
in cazul regimului aparut. In iunie 1959 s-a vazut cel mai bine institutirea regimului lui Fidel
Castro atunci cand el a demisionat si a fost chemat de popor.
 Neclaritatea idologica a fost acompaniata de anumite gesturi care au subliniat actiunea destul de
clara mai apoi. E vb de refoma agrara, apoi de nationalizarile instituite de Fidel Castro. Intr-un
prim moment, Guvernul Fidel Castro a cerut un ajutor economic din partea SUA de 30 mld
dolari, care a fost refuzat. Apoi a cerut ajutor ec din partea Uniunii Sovietice care i-a dat doar
100 milioane de dolari. In feb 1960, Uniunea Sovietica s-a angajat sa cumpere si 4 mil tone de
zahar. In acelas timp, Cuba s-a angajat sa cumpere petrol sovietic la un pret mai bun. Fabricile de
rafinarie a petrolului din Cuba erau majoritatea Nord-americane si astfel au refuzat rafinarirea.
Tocmai de aceea s-au nationalizat. Acest lucru duce la ruptura completa dintre cele doua tari si la
un embargo total in 1960, declarat de SUA si reinoit anual. Acesta e principalul element al
politicii externe al guvernului de la Havana. Deci, s-a ajuns gradual la aceasta ruptura.
 In acest context in care guvernul de la Havana s-a apropiat gradual de Uniunea Sovietica, SUA a
incercat sa puna in aplicare strategia pe care o pusese atunci in alte tari din zona. Deci, din 1959,
SUA a dorit repunerea la putere a lui Batista.
 In 1901 o invazie e validata de Eisenhower si o tabara de antrenament e organizata in Guatemala.
In acest context s-a produs ruptura relatiilor diplomatice, deoarece Fidel Castro a aflat de aceasta
care urma sa aiba loc in ian 1961(si a avut loc). Kennedy a confirmat si el invazia care a fost un
fiasco.
 Doi ani dupa victoria revolutiei, In ian 1961, Castro declara ca revolutia lui e una socialista, iar
la sf anului in dec 1961, Castro se declara el insusi marxist-leninist. Deci, exista doi ani de
neclaritate; nu exista o declaratie concreta.
 In acest context al rupturii al relatiilor, s-a ajuns in oct 1962 la un moment al conflictului intre
cele 2 state care a depasit simpla lor pozitie. Dupa o incercare de a plasa pe teritoriul Cubei
rachete pe Uniunea sovietica, a fost posibilutatea unui conflict nuclear in oct 1962. In acel
moment discutia dintre Uniunea Sovietica si SUA l-au lasat deoparte pe Fidel Castro. Atunci,
Fidel a aratat limita puterii sale( a aratat ca e un stat satelit al Uniunii). E mom in care guvernul
cubanez da masura puterii sale, de guvern satelit.
 In ceea ce priveste guvernarea regimului, institutionlizarea regimului a fost mult mai lenta
privind strategia economica(ref agr, centraliz ec, nationalizare). Miscarea din 26 iulie nu era un
partid pol ci o miscare de insurectie care mobilizase cetatenii pt eliberarea tarii. Partidului
comunist a fost reorganizat abia in anii 60. De f devreme, regimul a institutit comitetele de
aparare a revolutiei care inca exista. Ele aveau triplul scop de a mobiliza, supraveghea si incadra
intreaga populatie. Regimul se bazeaza pe o incadrare sociala perfecta; partidele comuniste nu au
acelas rol ca partidele comuniste europene (Cheia nu o reprezinta partidele comuniste, ca un
regimele comuniste din Europa).
 Un rol important in regimul comunist din Cuba a fost armata; Cuba are importante forte armate.
Seful armatei a fost Fidel Castro.
36
 Modelul politic declarat inca de la redactarea constitutiei din 1976 e cel al unei democratii
populare: stat socialist de muncitori si tarani. In aceasta democratie populara, cetatenii mai mari
de 16 ani isi aleg delegatii in adunarile municipale, care isi aleg delegatii in adunarile
provinciale, si apoi in marea adunare nationala. Marea adunare nationala desemneaza consiliul
de ministri si consiliul de stat, care la randul sau alege presedintele.
 Fidel Castro 1976-2006 si din 2008 e Raul Castro.
 In ceea ce priveste modelul economic, la inceput, cel care si-a asumat strategia de refoma
economica a Cubei a fost Guevarra, care a avut un esec. El voia sa construiasca o industrie
nationala in Cuba. Au fost doua piedici: Uniunea Sovietica aveau un anume plan, al doilea era
declararea embargoului(export interzis). Ei aveau o monocultura(trestia de zahar). In 1985 se
produce rectificarea(centralizarea dusa la extrem a economiei cubaneze). Anul 1991 e in Cuba
un an dramatic(chiar la polul opus) comparativ cu ce se intampla cu comunismul in Europa.
Inceputul anilor 90 e o perioada „speciala” in timpuri de pace. Atunci Cuba incearca o
deschidere economica partiala numita Turistroika(nise capitaliste care sunt deschise mai ales in
domeniul turismului).
 1 ianuarie 1959 in Havana
 17 mai 1959 – reforma agrara
 Octombrie 1960 – Eisenhower declara embargo total
 Comitetele de aparare ale revolutiei(CDR)
 17 ianuarie 1961 – invazia din Golful Porcilor
 Decembrie 1961 – Fidel castro se declara marxist-leninist.
 Octombrie 1962 – criza rachetelor
 Constitutia 1976
Efectele revolutie din Cuba in AL
 Miscari de gherila
- Rurale: FARC in Columbia, FAR in Guatemala (in America Centrala, tari andine adica
Bolivia, Peru).
- Urbane: Montoneros in Argentina, MIR in Chile (in Conul Sud: Tupamaros(Uruguay)).
 Lovituri de stat preventive
 Alianta pentru progres si reforme(1961)
 Integrare economica regionala(CEPAL)
Miscarile de gherila se impun prin forta si au ca scop preluarea puterii. Modelul pe care il propun e
preluarea puterii prin arme. Acest model a fost unul de succes in Nicaragua in 1979, in rest aceste
miscari de gherila nu au reusit sa preia puterea din cauza guvernelor militare din tarile respectiva.
Ele sunt de doua tipuri: rurale si urbane. Miscarile din zonele urbane folosesc alte tactici: rapesc
cetateni(oameni politici, bogati) si cer rascumparare pt acestia. FAR e cea mai importanta si inca
este activa din anii 60. Raspunsuri la aceste miscari de gherila au fost lovituri de stat preventive,
preventive pentru ca dupa 59, stategia Americii(democratilor) era de a preveni un alt scenariu
cubanez(sa nu se contruiasca un guvern atat de periculos).
Cuba post 1991
Relatii Cuba-SUA
- Din 1960 embargo economic si izolare diplomatica
 Cuban democracy Act(Toricelli Act) – intarea embargoul economic(1991)
 Cuban Liberty and Democratic Solidary Act (Helms Burton Act) 1996
- 1966 Cuban Adjustment Act
- Comisia de asistenta pentru o Cuba libera - 2003
- Obama: 2009 – ridica restrictiilel asupra calatoriilor in Cuba si in 2011 – usureaza trimiterea
de bani si inlesnirea calatoriilor.
 2000 Integral Cooperation Agreement – Venezuela(troc: petrol si alte bunuri)

37
Dpv al relatiilor Cubei cu SUA sunt cateva detalii interesante pt ca dupa 1991, Uniunea
Sovietica(supravegheaza regimul Fidel Castro dpv economoc) dispare din peisaj.
Cheia de bolta a politicii nord-americane in ceea ce priveste Cuba a fost asfixierea dpv ec a
regimului Castro(prin blocarea oricarei sursa de venit, prin embargo total). Acest lucru se mentine
si astazi. In 17 dec 2014 e data in care au fost reluate relatiile diplomatice dintre SUA si Cuba. Cu
toate acestea nu s-a renuntat la embargo pt ca a existat din partea Washington dorinta de a mentine
principiul ca o democratizare a Cubei sa aiba loc doar dupa ce dispare de la putere un reprezentant
al familiei Castro.
Obama a insemnat o ameliorare a relatiilor diplomatice(cultura, sportiva), ameliorarea anumitor
drepturi(de a calatori in Cuba, plecand de la mai multe aeroporturi). Din dec 2014, nr aeroporturilor
catre Cuba a fost extins prin aceasta decizie. S-au anulat si decizii luate de administratia lui George
Bush Jr.( usureaza trimiterea de bani). Ceea ce s-a intamplat in dec 2014 a fost o uimire din partea
observatorilor. A fost o decizie complet neasteptata.
Era o relatie privilegiata intre guvernul Chavez si guvernul Castro. Chavez e cel care a inlocuit
sustinerea economica acordata de Uniunea Sovietica, incercand din 1998-1999 sa semneze o serie
de acorduri cu Fidel Castro care au permis Cubei sa respire. Cuba primeste si azi petrol din
Venezuela in schimbul unui ajutor al profesionistilor cubanezi. Sistemul de sanatate din Cuba sunt
un reper(e unul din cele mai importante sisteme de sanatate din lume); acorda ingrijiri medicale
tuturor cetatenilor. Medicii cubanezi sunt exportati de Castro peste tot in lume pt ca sunt foarte bine
educati si profesionisti. Pe baza acordului dintre guvernul Chavez si Castro a fost institutita
ALBA(alternativa bolivariana pt AL). El reuneste guvernele apropiate ideologic de aceasta.
Tranzitia la putere din Venezuela intre Chavez si Maduro a vazut implicarea f importanta a
regimului lui Raul Castro. De ce? Pt ca pierderea acestui ajutor a reprezentat un dezastru si Maduro
era f apropiat de Raul Castro. Asa, Cuba a jucat un rol in regimul Maduro.
Cuba dupa Fidel Castro – Tranzitie de la Fidel Castro la Raul Castro
 Reforme introduse de Raul:
- Legalizarea economiei paralele(cuenta propismo) si amendarea modelului socialist;
deschiderea unor nise capitaliste
- Congres PCC in 2011(al 6lea)
 Opozitie
- Proiectul Varela 2003
- 2010 – greva foamei ca protest extrem: Orlando Zapata Tamayp, Guillermo Farinas.
- Damas de blanco
- Yoani Sanches -> www.generacionyen.wordpress.com
- Comunitatea din Miami
 Reluarea relatiilor diplomatice cu SUA
In feb 2008, Raul Castro e ales pt primul mandat in urma reformei constitutionale din 2013, Raul a
simtit nevoia de a avea doua mandate consecutive pt functiile cele mai importante in stat. A fost
reales si in 2013, care se incheie pana in 2018. Deci, o posibila tranzitie postcastro o sa aiba loc in
2018.
Exista aceasta tranzitie impusa de problemele de sanatate a lui Fidel Castro. Cand Raul a fost ales in
2008, a jucat o serie de masuri ec care i-a facut pe multi sa vb de o schimbare fundamentala in
Cuba(se doreste o liberalizare, democratizare). Dpv politic, de fapt, regimul nu s-a schimbat.
Constitutia din 1976 inca este valabila si actuala. Desi s-au facut reforme, niciuna nu altereaza
modelul economic sau politic al Cubei.
Masuri luate de Raul:
- Incepand cu 2008, cubanezii au obtinut drepturi care nu le aveau(de a detine un hotel,
telefon, computer). Asta a dus la crearea unei inegalitati in Cuba.
- Organizarea unor activitati private care erau facute ilegal devin legale. De ce? Pt ca statul sa
profite de aceste activitati paralele care sunt necesare in Cuba. Asta inseamna: deschiderea

38
 unui restaurant in sufrageria proprie.legalizarea acestei ec paralele a avut ca scop obtinerea
unor beneficii materiale.
- Libertatea de expresie nu exista in Cuba. Nu exista acces la informatie, la internet. De ce? Pt
ca accesul la informatie ar insemna sfarsitul regimului. Exista totusi un internet paralel
„internet caffe”, dar care e inaccesibil dpv financiar(e f scump-7 euro, comprativ cu salariul
de 20 euro).
- Un element fundamental: turismul e sub controlul fortelor armate. Toate companiile sunt
imaginate sub controlul fortelor armate. Asta ajuta la supravietuirea regimului Castro.

Proiectul Varela(75 membri) – 2003 a fost unul din proiectele critice din reg Castro; ei incercand sa
realizeze in cadrul regimului o schimbare de reforma. Cei din Varela au facut o petitie. Raspunsul a
fost pozitiv din partea Guvernului dar mai tarziu li s-a inscenat o fuga. Ca raspuns la aceasta
incarcerare a aparut miscarea Damas in Blanco pt a cere eliberarea membrilor. Damas de blanco
sunt sotiile, surorile, fiice celor care au facut parte din proiectul Varela. Femeile merg pur si simplu
pe strada imbracate in alb in semn de protest.
Miguel Diaz Canel-actualul vice-presedinte al Cubei

Curs 8, 7.04.2014
Efectele revolutiei din Cuba in America de Sud
Principalul fenomen care duce la instalarea unor dictaturi in anii 1960-1970-1980 (din
cele 10 tari ale Americii de Sud in 1970 doar 2 nu erau dictaturi: Venezuela si Columbia-democratii
formale, nu consolidate). Aceste dictaturi care unele dintre ele se stabilesc in anii 1960, altele in
1970, au ca motiv al instalarii unui guvern militar de lunga durata organizarea pe teritoriul national
ori a unei miscari revolutionare de stanga care ajunge la guvernare, ori au ca motiv eliminarea de pe
teritoriul national a acelor miscari insurectionale, de gherila care se organizeaza sub influenta
regimului de la Havana si cu ajutorul direct al acestuia. Dictaturile care se organizeaza incepand cu
1964 in Brazilia se organizeaza pentru a vedea militarii la guvernare intr-un regim in care ei detin
principala putere politica. Militarii guverneaza in mod direct, iar dictaturile sunt de lunga durata.
Diferenta fundamentala in aceasta perioada, mai ales in anii 1970, este ca Brazilia se
organizeaza in aceasta perspectiva in care militarii guverneaza si organizeaza guverne care isi
propun alterarea in mod fundamental a felului in care este organizata politica, alterarea sociatatii.
Cel mai adesea aceste dictaturi sunt de dreapta si isi doresc eliminarea cancerului marxist, a stangii.
Aceste dictaturi, mai ales cele din Conul Sud, au in comun o politica bazata pe aceleasi
principii ideologice, aceasta politica este cunoscuta sub numele de terorism de stat. Terorismul de
stat, aceasta formula surprinde de fapt strategia represiva pe care o organizeaza dictatorii din Conul
Sud, stategie represiva care viza eliminarea din corpul societal a acelor elemente care devenisera
indezirabile: acele elemente erau militantii de stanga, de extrema stanga.
Dictaturile militare, mai ales din anii 1970, mai ales cele din Conul Sud, mai ales cea din
Argentina, Chile, sunt exceptionale prin amploarea represiunii pe care au organizat-o si prin care isi
doreau intr-un timp foarte scurt eliminarea acestor surse ale problemelor.
Pe langa aceasta strategie represiva, dictaturile din Conul Sud si mai ales cea din Chile si-au
dorit si ele formarea societatii astfel incat sa elimine cauzele care provocau o mobilizare a extremei
stanga, e vorba deci nu numai de o strategie represiva, dar si de o strategie de dezvoltare economica.
In Chile a fost exercitata in modul cel mai explicit si cuprinzator aceasta reforma societala bazata pe
impunerea economiei de piata si a principiilor pietei la nivelul intreg al societatii. Reformele
neoliberale introduse incepand cu 1975 de generalul Augusto Pinochet sunt reperul in acest sens.
Celelalte dictaturi nu au mers atat de departe precum Augusto Pinochet in alterarea completa a
organizarii societati prin impunerea unui nou model economic care viza eliminarea problemelor, dar
care pe termen lung are efectele sale negative foarte explicite.
Din punct de vedere ideologic, dictaturile din Conul Sud, iar aici pe primul loc o clasam pe
cea din Brazilia, se bazau pe ceea ce este cunoscut drept doctrina de securitate nationala sau
39
ideologia securitatii nationale. S-a dezvoltat in principal pornind de la Scoala Superioara de Razboi
a Braziliei fondata in 1949. Couto e Silva este autorul unui volum care a inspirat si celelalte
dictaturi militare, este o lucrare fundamentala. Volumul s-a intitulat „Geopolitica Braziliei”.
Doctrina de securitate nationala sau ideologia securitatii nationale pune accent pe pericolul
intern, pe un inamic intern, societatea avea inauntrul sau o infiltratie marxista care a denuntat
valorile crestin-occidentale si pentru a exista aceasta infiltrare a cancerului marxist in corpul
national era nevoie de o strategie pentru a elimina din corpul societal acest pericol, deci un razboi
intern era declansat de catre militari impotriva cetatenilor.
Acesta este suportul gasit in majoritatea tarilor, nu exista exceptii la aceasta regula, exceptia
precizata deja fiind Peru in care o dictatura militara diferentiata este organizata incepand cu 1968,
este vorba de un regim mai degraba de stanga si pana in 1975, pentru ca in cadrul armatei peruane
inca de la sfarsitul anilor 1940 exista un centru de studii care este mai degraba apropiat de stanga. In
1968 aceasta parte a armatei din Peru preia puterea, dar nu este singura, de aceea a doua parte a
dictaturii din Peru, incepand cu 1975 si pana in 1980 va fi mai degraba apropiata celorlalte
experiente dictatoriale.
Dar ca regula generala, dictaturile militare cu certitudine cele din Conul sud, au fost dictaturi
de dreapta, apropiate deci de o gandire conservatoare, aparatoare in mod explicit si declarat ale
acestor valori.
Paraguay
Alfredo Stroessner (1954-1989)-este cel mai lung
Alfredo Stroessner este cel care organizeaza un regim militar apropiat in sensul ideologic
mentionat, o dictatura militara anti-comunista, anti-nazism, dar care are diferente fundamentale in
raport cu celelalte regimuri din Conul Sud, este o dictatura personala.
Este diferit de celelalte regimuri si in sensul in care se organizeaza in jurul unui partid
politic, Partidul Colorado sau conform numelui sau real Asociatia Nationala Republicana. Partidul
Colorado este partidul oficial al lui Stroessner, dar este un partid care s-a aflat la putere in Paraguay
pentru o perioada comparabila (1947-2008 si din nou din 2013) cu cea a PRI in Mexic. Partidul
Colorado se organizeaza ca un element fundamental al regimului lui Stroessner, ceea ce nu gasim in
alte dictaturi cu limitata exceptie a Braziliei care organizeaza 2 partide oficiale. Partidul Colorado al
lui Stroessner se aseamana cu cel al lui Ceausescu si cu PRI, este un partid stat, organizeaza
societatea, dar care spre deosebire de regimul Ceausescu pune accentul si pe fortele armate.
Ceea ce diferentiaza regimul Stroessner de celelalte dictaturi militare este ca in timpul anilor
1970 tipul de represiune organizat nu mai este la fel de dramatic, exista o rutinizarea a represiunii,
nu mai este nevoie de o represiune directa.
Un alt element diferit in regimul lui Stroessner este amploarea sistemului de supraveghere
care apropie regimul lui Stroessner de Ceausescu. Tipul acesta de supraveghere a societatii nu il
regasim in alte dictaturi din Conul Sud.
Stroessner s-a mentinut la putere in perioada Razboiului Rece primind un ajutor important
din partea SUA pentru ca a fost unul dintre cei care s-au declarat cel mai devreme si a mentinut
aceasta abordare a regimului anti-comunista.
Desi era un regim autoritar, Stroessner a instaurat gradual cateva aspecte formale ale
democratiei: a organizat alegeri la 5 ani, incepand cu 1962 a venit si organizarea altor partide pentru
a mima un multipartidism.
O fata democratica e mentinuta si o fatada de legalitate este data regimului Stroessner,
menita sa asigure aceasta legitimitate internationala care asigura regimului o finantare internationala
importanta, represiunea era justificata pe baza legala, de legi penale si de mentinere a starii de
asediu pentru ca daca erai pe strada seara si era stare de asediu puteai fi impuscat.
Regimul lui Stroessner vede si organizarea unui cult al pesonalitatii foarte exagerat pe care
nu il regasim in aceeasi masura in celelalte dictaturi.
Brazilia(1964-1985)
In cazul brazilian nu este vorba de o personalitate, dictatura militara din Brazilia vede
succesiune la putere a 5 generali presedinti timp de 21 de ani.
40
 Ceea ce diferentiaza Brazilia de alte cazuri din Conul Sud este ca prima perioada a dictaturii
nu este si cea mai dura din punct de vedere al represiunii.
In 1964 contextul braziliana era unul marcat de o anume progrsie a stangii, a stangii
democratice si deci guvernul lui Joao Goulart care se afla la putere in momentul interventiei
militarilor din 1964 era considerat de unii drept prea mult.
In 1964 o parte a societatii primeste cu bratele deschise aceasta interventie a militarilor
menita sa restabileasca contextul democratic si sa puna ordine. In toate celelelalte state vedem cum
aceasta divizare in fata interventiei militarilor e prezenta, o parte a societatii sustine interventia
militara, gradual insa, in cele mai multe cazuri tipul de represiune pe care o organizeaza militarii
duce la erodarea sau disparitia acestui lucru. Desi vorbim de guverne dominate de militari, ei
guverneaza si cu ajutorul civililor.
Prima perioada de dictatura, cea a lui Castello Branco (1964-1967) nu este cea mai dura.
Incepand cu 1968, care este anul celei mai importante mobilizari, represiune se face simtita in
Brazilia si este in timpul guvernarii lui Medici (1969-1974), represiunea fiind cea mai importanta.
De altfel, perioada in care represiunea este cea mai importanta in guvernul lui Medici este si
perioada in care din punct de vedere economic Brazilia se dezvolta in masura cea mai importanta.
Anii 1969-1974 sunt anii in care se vorbeste despre miracolul economic brazilian, economia creste
cu peste 10%, dar aceasta crestere se face insa bazandu-se pe strategia de indatorare externe foarte
importanta, Brazilia va fi cea mai indatorata tara din lume.
O alta diferenta este ca in Brazilia exista, mai clar incepand cu 1967 cand o noua Constitutie
este data de catre militari, exista aceasta nevoie de a mentine o fatada democratica. Incepand cu
Costa e Silva, cei aflati la guvernare au fost alesi in mod indirect de Parlamentul care este restabilit
de militari. Constitutia din 1967 stabilea ca presidintii sunt alesi in mod indirect de Parlament,
reorganizat si el incepand cu 1937.
Aceasta fatada democratica se organizeaza si in jurul a 2 partide politice: cele doua partide
oficiale. Bipartidismul militarilor brazilieni era organizat in jurul unui partid oficial, asa-numitul
ARENA (Alianta de Reinnoire Nationala) si un partid al opozitie, dar tot organizat de regim, MDB
(Miscarea Democratica Braziliana). Vor fi principalii actori in momentul tranzitiei la democratie.
Mobilizarea impotriva dictaturii militare din Brazilia se organizeaza destul de rapid si va fi
permanenta si va acompania regimul militar brazilian pana la deschiderea pe care o imagineaza
Ernesto Geisel (1974-1979), de fapt Brazilia este un caz interesant prin prisma faptului ca militarii
dupa ce reorganizeaza regimul politic prin aceasta rescriere a Constitutiei, prin organizarea unor
forte politice coordonate de regim in acelasi timp, isi doresc sa deschida gradual regimul, sa aiba loc
o democratizare din ce in ce mai ampla si aceasta strategie incepe in 1974, tranzitia la democratie
are loc, cel putin formal, in 1985, pentru alti autori tranzitia la democratie veritabila are loc in 1990
pentru ca primul presedinte ales in 1985 provine din acest partid oficial, ARENA si primul mandat
democratic ar fi tot o continuare a regimului militar. Ceea ce este specific Braziliei, este tocmai
aceasta foarte lunga tranzitie deschisa de militari, incepand cu 1974 si pana in 1985 exista aceasta
strategie de deschidere a regimului care va fi insa anulata si de aceea va dura atat de mult.
Regimul militarilor brazilieni se instaureaza in 1964 cu sprijinul direct al SUA, aceasta
interventie in forta este sustinuta de guvernul nord-american.
Din punct de vedere al propagandei pe care o organizeaza regimul militarilor in Brazilia,
propaganda bazata pe un discurs de aparare a natiunii sub amenintarea acelui inamic intern,
propaganda este bazata mai ales pe canalele de televiziune, TV Globo joaca un rol fundamental in
propaganda regimului, bazata aceasta eutorie televizata si pe succesul economic pe care il vede
Brazilia la sfarsitul anilor 1960, inceputul anilor 1970. Aceasta propaganda este acompaniata de
succesele pe care le are Brazilia in diferite ocazii mai ales in ceea ce priveste fotbalul. Strategia
aceasta bazata pe propaganda castigarii unui campionat de fotbal va fi de altfel promovata si de
militarii argentinieni.
In ceea ce priveste Comisia de adevar din Brazilia, Brazilia este un caz aparte pentru ca
dorinta de aflare a adevarului a fost minima si in prezent exista un demers de acest tip organizat mai
ales in timpul regimului Roussef, o comisie de adevar a fost cu adevarat organizata de catre statul
41
brazilian in 2012. Aceasta nevoie de aflare a adevarului in ceea ce priveste dictatura nu este
resimtita decat de o parte a societatii braziliene(cei care si-au pierdut un membru din familie) si asta
regasim si in celelalte experiente.
Chile
Cazul chilian este poate cel mai important prin prisma faptului ca aceste dictaturi militare
din anii 1970 trebuie intelese in contextul post 1959, in contextul in care exista si o revolutie
socialista care se organizeaza pe o cale armata. In cazul chilian vedem, in modul cel mai indirect, in
ce fel aceasta victorie a unei miscari de stanga pune probleme, in principal, SUA, dar si fortelor
conservatoare din diferitele tari despre care discutam.
Contextul Razboiul Rece este marcat de aceasta opozitie intre un proiect de stat socialist si
un proiect de stat democratic, dar e vorba de o democratie autoritara, asa cum o numeau militarii,
sub supraveghere directa a fortelor armate, cu strategie represiva.
Diferenta fundamentala intre Chile si Cuba este ca guvernul socialist al lui Salvador
Allende(1970-1973) a fost organizat ca urmare a unei alegeri democratice, el a castigat alegerile in
1970 cu 36 % din voturi pentru ca sitemul chilian era, pana in 1970 cel putin, un sistem politic
multipartid, erau forte de dreapta, stanga, partide de centru. In aceste situatii insa, in care in alegeri
nu exista o majoritate, Congresul trebuia sa confirme alegerea presedintelui. Este primul moment in
care vedem strategia guvernului nord-american organizandu-se impotriva lui S. Allende. Exista
dovezi din care se intelege foarte cum Guvernul SUA a incercat sa convinga un numar important de
membri ai Congresului Chilian sa voteze impotriva confirmarii lui Allende. Avem aceatsa strategie
explicita impotriva alegerii lui Allende in chile, strategie a guvernului nord-american, strategie care
va dura si de-a lungul celor 3 ani in care Allende s-a aflat la putere.
Este un factor importanta caest sprijin acordat de SUA in distrugerea democratiei chiliene in
11 septembrie 1973, dar nu este singurul, ceea ce se intampla in aceasta perioada de timp in mod
fundamental continua si astazi, este ca in Chile din acest sistem multipartid se ajunge la o polarizare
extreme, pe de o parte exista forte care il vor sustine pe Allende, si anume, Unitatea Populara care
era o coalitie de centru-stanga care includea si Partidul comunist, pe de alta parte existand forte de
dreapta unele dintre ele mai degraba anti-democratice, dar incluzand si aceste forte de dreapta in
aceasta opozitie intre 2 poli de aceasta data si nu intre 3 poli cum a fost cazul pana atunci, incluzand
si partide de centru-dreapta, precum crestin-democrati.
Ceea ce duce la implozia sistemului politic din Chile, considerat drept o exceptie
democratica, un exemplu de democratie consolidata in care acest pericol al dictaturilor militare nu
exista, este polarizarea extrema a fortelor impotriva lui Allende sau pentru Allende care va fi
continuata de-a lungul dictaturii militare a lui Pinochet, de aceasta data pro-guvernare militara, pro-
Pinochet sau anti-. Acest tip de clivaj continua si astazi in Chile, aceasta opozitie pe baza acestui
clivaj care divide si astazi societatea chiliana.
Guvernarea Allende a fost una bazata pe o victorie electorala si Allende era el insusi
impotriva miscarilor de extrema stanga precum MIR, Miscarea Stangii Revolutionare, gherila
urbana fondata in Chile in anii 1970, Allende era pro-democratie, pro-constitutionalitate, se opunea
acestei strategii violente de castigare a puterii prin forta, prin arme pe care o provocase regimul
castrist si pe care o promova in Chile aceasta miscare de gherile MIR.
O partea a societatii chiliene il astepta pe Allende pentru ca reformele introduse de el in cele
1000 de zile ale guvernarii sale au inclus in primul rand o reforma agrara substantiala care a fost
introdusa in Chile de presedintele care se aflase la guvernare inaintea lui Allende,Eduardo Nicanor
Frei Montalva, in cadrul Aliantei pentru Progres.Alianta pentru Progres era un program al
administratiei Kenndy menit tocmai sa incurajeze guvernele democrate din America Latina, sa
stopeze o deriva de tipul celei cubaneze, sa se elimine sursele problemelor. Una dintre tarile alese
de Alianta pentru Progres initiata in 1961 de Kennedy a fost Chile si deci reforma a fost organizata
in timpul lui Eduardo Frei, dar el nu a mers foarte departe, nu au fost foarte multi improprietariti,
reforma fiind accelerata in timpul guvernarii Allende.
Un progres foarte intensiv de nationalizare este promovat de Allende, nationalizarea mai
ales a exploatarilor miniere, mai ales a celor de cupru din desertul Atacama, dar programul de
42
nationalizare a inclus si companii importante, precum cele nord-americane sau cu capital foarte
mare nord-american. Cei mai afectati de aceste reforme au fost cei mai bogati, cei care aveau
companii cu capital nord-american important.
Forte conservatoare din societatea chiliana, in special cele afectate de aceste nationalizari
care sunt organizate in 1970-1971 vor pune in practica ceea ce estimau a fi finalul reformelor pe
care le introducea Allende si anume un scenariu sovietic este artificial produs in Chile mai ales in
1971-1972 de aceasta data nu de putinii membri ai oligarhiei chiliene, ci de reprezentanti ai
organizatiilor sindicale, patronale care asfixiaza de fapt economia pentru a arata cetatenilor care
ezitau sa se opune regimului Allende care va fi efectul reformelor socialiste. Fac acest lucru blocand
furnizarea de produse de baza. Acest lucru duce la proteste de strada de ambele parti, sustinatori ai
lui Allende se opun celor de dreapta, fiind un conflict din ce in ce mai violent si Allende face apel la
militarii constitutionalisti si ii introduce in guvern, dar nu va fi de ajuns pentru ca exista o aripa a
fortelor armate care cu ajutorul SUA au pus in practica aceasta conspiratie.
In primul moment se organizeaza o junta de guvernare care e formata din sefii fortelor
armate care guverneaza impreuna, iar acestia se vor alterna la putere. Ceea ce se intampla in cele
din urma este ca de la aceasta junta se ajunge la o dictatura personala, cea a generalului Augusto
Pinochet (1973-1989) care reuseste se se impuna in fata celorlalti sefi ai aviatiei, marinei si devine
dictator incepand cu 1973.
Dictatura din Chile ar fi apropiata celei din Paraguay pentru ca avem aceasta personalizare a
puterii pe care nu o regasim in celelalte tari. Ceea ce personalizeaza dicatatura chiliana este si
miracolul economic instituit de dictatura lui Pinochet a fost cel mai important, in sensul in care
incepand cu 1975, chiar din 1973 sunt anulate reformele lui Allende in ceea ce priveste
nationalizarile, reforma agrara, dar mai clar incepanad cu 1975 economia chiliana este complet
liberalizata, deschisa.
Cei care sunt artizanii acestei reforme neoliberale sunt asa numitii „Chicago Boys” care
erau economisti chilieni care studiasera la Universitatea din Chicago si care aplica incepand cu
1975 teorii monetariste pe care le-au invatat.
Acest model chilian va inspira si celelalte regimuri dictatoriale, dictatorii argentinieni care
isi organizeaza regimul incepand cu 1976 vor incerca sa aplice retele neoliberale introduse de
Chicago Boys, dar nu vor reusi si de fapt reforma neoliberala va fi introdusa de-abia dupa
reintoarcerea la democratie, la sfarsitul anilor 1980.
Tipul de reforma pe care il introduce Pinochet incepand cu 1975 avea un cost social foarte
mare, reformele neoliberale au avut un cost social enorm, dar a fost mascat de regimul autoritar,
anulandu-se orice protest sindical, astfel, orice nemultumire este anulata.
Incepand cu 1981 exista o ciza economica in Chile ca urmare a impunerii acestor reforme
extreme la toate nivelurile: educatie, pensii. 1981 va fi primul an in care se mobilizeaza chilienii
impotriva regimului, iar din 1981 statul incepe sa reintervina, sa nationalizeze chiar unele companii.
Balantul victimelor regimului se ridica la 30.000 de victime, oameni morti, oameni dati
disparuti pana in zilele noastre.
Pinochet a vrut sa prelungeasca aceasta democratie autoritara imaginata de militari printr-o
fatada democratica si in 1980 Chile isi da o Constitutie care este aprobata printr-un plebiscit si este
si astazi in vigoare. Constitutia din 1980 ii acorda lui Pinochet un mandat pana in 1989. In 1983 se
permite intoarcerea exilatilor politici, iar in 1988 Pinochet propunea cetatenilor sa ramana la putere
pana in 1997 si pentru acest plebiscit se mobilizeaza fortele politice care se organizasera incepand
cu 1983 si in 1988 i se spune NU lui Pinochet si asta deschide portile pentru o tranzitie la
democratie, insa Pinochet va ramane seful fortelor armate pana in 1997, dupa 1997 devine senator
pe viata si moare in 2006, fara a fi trimis o data in justitie pentru diferitele operatiuni comandate in
regimul lui.
Uruguay
In Uruguay nu este vorba de o dictatura personala, e vorba mai degraba de un model similiar
celui brazilian, o succesiune a 3 lideri cu o diferenta fundamentala in Uruguay in raport cu celelalte
experiente: diferenta este data de primul lider care guverneaza in timpul dictaturii militare, Juan
43
Maria Bordaberry (1972-1976)care este ales in 1972, iar dictatura sa incepe in 1973, fiind sustinut
de militari care fac o lovitura de stat in vara lui 1973.
Ceilalti doi dictatori sunt reprezentanti ai fortelor armate, Bordaberry este un reprezentant al
fortelor democratice din Uruguay. Ceea ce este specific Uruguayului este ca perioada represiva cea
mai dura e vazuta tocmai in timpul guvernarii lui Bordaberry si inaintea interventiei militarilor.
Contextul pe care il vedem in Uruguay in anii 1970 il vedem si in Chile si Argentina in aceeasi
perioada, e vorba de o violenta societala care ajunge la cote nemaiintalnite pana atunci. In Uruguay,
in principal o forta de gherila, Los Tupamaros declarasera un razboi statului la inceputul anilor 1970
si aveau o stategie violenta, rapeau reprezentanti ai guvernului sau chiar ai guvernelor straine.
Din punct de vedere al stategiei represive in Uruguay exista o originalitate a militarilor din
aceasta tara pentru ca strategia pe care au imaginat-o ei nu vizeaza atat eliminarea fizica, nu avem
un numar important atat de important, cat arestarea pe criterii politice.
Militarii din Uruguay au incercat si sa institutionalizeze regimul, sa creeze un tip de regim,
cunoscut in literatura sub numele de „democradura”- o democratie autoritara.
In 1980 militarii propuneau un proiect de constitutie cetatenilor care era refuzat si acest fapt
deschide calea catre tranzitia la democratie.
Argentina
Cunoaste 2 experiente dictatoriale : 1976-1973; 1976-1983
Numele importante sunt:
Juan Carlos Ongania (1966-1970)
Jorge Rafael Videla (1976-1980)
Ce separa aceste experiente, 1973-1976, este ultimul episod peronist.
In 1955 Peron pleaca in exil, in Spania. In 1973 militarii care guvernasera in prima parte a
dictaturii accepta reorganizarea partidului peronist si asta duce la o victorie pentru un reprezentant
al acestui partid. Reprezentantul ii permite lui Peron sa se intoarca si Peron este ales presedinte in
1973. Va guverna pana la moartea sa in 1974, impreuna cu Isabelita, vice-presedinte, dar ea nu va
guverna in mod direct, consilierul sau va fi cel care va guverna, Jose Lopez Rega (1974-1976) care
a dus la distrugerea democratiei care exista in acea perioada. Jose Lopez Rega va fonda o
organizatie sutinuta de guvern, asa-numita Triple A (AliantaArgentiniana Anticomunista), o
organizatie paramilitara, sustinuta de guvern. Triple A era o organizatie paramilitara menita sa lupte
cu organizatiile care se formasera in cadrul miscarii peroniste, cea mai importanta era Los
Montoneros, miscare urbana de stanga.
Ca si in Brazilia, Chile, Uruguay, momentul in care intervin militarii, 24 martie 1976,
interventia este primita cu bratele deschise de o parte a societatii care in aceasta violenta
generalizata isi dorea o pacificare temporara.
Biserica catolica in Brazilia, Chile, Argentina au sustinut regimurile militare si loviturile de
stat militare. Biserica catolica in Brazilia, Chile descoperind ceea ce au instituit aceste regimuri,
represiunea, si-au retras sprijinul si au devenit principalii opozanti. In Argentina biserica a sustinut
regimul in continuare, desi a fost cel mai represiv, in decurs de 7 ani se estimeaza ca 30.000 de
oameni au disparut sau au fost ucisi.
Teologia eliberarii a fost importanta in Argentina. Se bazeaza pe o conferinta care a avut loc
in 1968 la Medellin, in Columbia. Teologia eliberarii era un curent de opinie in cazul Bisericii
Catolice si aceasta a vazut o influenta a marxismului in Biserica Catolica dorindu-si unii dintre
preoti sa-i ajute pe cei saraci si nu sa ajute la eliminarea lor. Preoti care se angajau la stanga au fost
si ei victime ale regimului, au fost eliminati de dictatori.
Regimul argentinian a fost cel care a pus accentul pe represiune si mai putin pe strategia
economica, desi incepand cu 1976-1977 vedem intentia de a organiza reforme inspirate de Chicago
Boys, dar nu au avut succes si este o delegitimare completa a regimului militar ceea ce duce la o
solutie pe care nu o gasim in celelalte dictaturi si anume, razboiul pe care il initiaza militarii,
Razboiul Insulelor Malvine (sau Falkland-care apartin MB si pe care argentinienii in martie si iunie
1982 au incercat sa le puna in posesia lor, pentru ca au fost ale Spaniei si ar fi trebuit sa le preia
argentinieni).
44
 Bolivia (1964-1982)
Dictatura boliviana se instituie dupa acea experienta revolutionara organizata de MNR
(Miscarea Nationala Revolutionara).
Revolutia Boliviana: 1952-1964, MNR instituia o reforma agrara, organizarea unei lumi
sindicale dominata de stat, nationalizarea minelor.
Reforma MNR este anulata in mare parte de militarii care se perinda la putere intre 1964-
1982. Una dintre cele mai lungi dictaturi este cea boliviana, dar diferita pentru ca nu exista
personalizarea puterii, nu exista nici respectarea normelor interne fortelor armate si succesiune de
putere clara, exista mai degraba centre de putere care reusesc sa capete puterea pentru diferite
perioade de timp, exista curente de stanga, dreapta, extrema- dreapta in aceste forte armate. Vorbim
de 3 personaje importante:
René Barrientos (1964-1969)- continua unele din reformele MNR
Hugo Banzer (1971-1978)- de extrema-dreapta, participa la operatiunea Condor, cea mai
importanta represiune, anuleaza reformele MNR.
In perioada lui Banzer exista elemente similare cu experienta din celelalte tari.
Garcia Meza (1980-1981)- dictator militar atipic in sensul in care era si seful traficului de
cocaina din Bolivia, de aceea dictatura este cunoscuta drept „dictatura cocainei”.
Exista o diferenta fundamentala intre bolivia si celelalte experiente prin prisma diversitatilor
curentelor militare care se afla la putere in aceasta perioada si tipul de represiune este diferit.
Tranzitia in Bolivia incepe odata cu abandonarea puterii de catre Banzer in 1978 si apoi de-
abia in 1982 se poate inaugura regimul democratic.
Peru (1968-1980)
Este cel mai atipic pentru ca exista 2 etape in interiorul acestei experiente militare care
domina perioada anilor 1970.
E vorba in primul rand de experienta guvernarii lui Juan Velasco Alvarado (1968-
1975)care a fost un militar de stanga. Regimul lui Velasco cunoscut in Peru si drept „el
velaschismo” marcheaza caracterul personalizat al puterii. Regimul a instituit reforme similare celor
introduse de Allende in Chile, similare bolivienilor inainte de dictatura militara, nationalizarea
extrema are loc in Peru, un model mai degraba de stat socialist, de stanga extrema.
In a doua perioada se produce o contrareforma, Francisco Moralez Bermudez (1975-
1980)anuleaza toate reformele introduse de Velasco, e vorba mai degraba de un curent
anticomunist, este o opozitie completa intre prima si a doua perioada.
Ecuador (1972-1979)
Il putem compara intr-o oarecare masura cu experienta precendenta, cea a Peru, in sensul in
care dictatura generalului Rodriguez Lara (1972-1976) introduce unele reforme care sunt eliminate
in cea de-a doua parte a dictaturii intre 1976-1979.
Ecuadorul a fost marcat de fenomenul populismului, populismul fiind principalul fenomen
politic pe care il vedem incepand cu anii 1930 si mai ales sub dominatia unei persoane: Velasco
Ibarra. Interventia militarilor in Ecuador, in 1972, avand ca motiv, ca sustinere a acestei interventii
descoperirea petrolului in partea de Est a tarii si nevoia pentru aceste forte armate ca nu doar un
lider populism va beneficia de acestea.
Primul scop al lui Rodriguez Lara a fost ca aceasta exploatarea a petrolului sa fie de catre
stat. In 1973 Ecuador se alatura Tarilor Explotatoare de Petrol.Dupa eliminarea lui R. Lara o junta
era organizata pentru a guverna.
In Peru debutul democratiei este debutul violentei, o gherila numita El Sendero Luminoso
(Calea Luminoasa) lanseaza un razboi total impotriva statului.
Comisia de Adevar instituita in 2001 analizeaza perioada de dupa tranzitia la democratie,
1980-2000.

45
 9. Tranzitia la democratie in America de S.

In anii 1970 doar doua tari nu erau dictaturi in America de S, nu au avut aceasta experienta:
Columbia si Venezuela. In rest, celelalte 8 state au avut o experienta cu o dictatura militara.
Diferentele intre aceste regimuri de dictatura militara care sunt generalizate in ani 1970: in cazul
unei dictaturi militate apare o personalizare a puterii politice ( Paraguay, Chile), exista cazuri de
dictaturi collective in care armata respecta un anumit grad de formalizare a puterii politice si
intitutionalizeaza mult mai mult regimul military ( Brazilia).
Tranzitia la democratie are loc in anii ’80 in America de S. Nu este vorba de un an ca in
cazul Europei de E ( dec. ’89), ci este vorba de un deceniu.
Procesul de gestiune a trecutului: procesul in care aceste tari care trec prin tranzitia la
democratie isi organizeaza trecutul. Relatia cu trecutul se organizeaza in America de S si in
America Centrala cel mai adesea prin formarea unor comisii de adevar si recociliera care sunt in
element principal in aceasta abordare comuna din Americi in raport cu trecutul lor. Vedem ca exista
o diferenta intre comisiile de adevar si reconciliere in America de S si cele care se organizeaza in
America Centrala. Motivul este ca cele doua contexte politice au fost diferite. Contextul politic din
America de S este marcat de aceste dictaturi militare care au organizat terorismul de stat, in vreme
ce in America Centrala, pe langa experientele militare, avem razboaie civile si, deci, tipul de
procese care se pun in miscare in aceste doua zone si in cazul comisiilor de adevar este oarecum
diferit.
Comisiile de adevar si reconciliere sunt unul dintre elementele principale in acest process de
asumare a trecutului, de gestiune a trecutului, care, in unele cazuri, exista si un process de
organizare a unei justitii de tranzitie. Justitia de tranzitie face parte din acest proces de lucru cu
memoria dictaturilor sau cu memoria razboaielor civile din America Centrala din anii 1970-1980.
Una dintre poitice tarilor din Conul S, mai ales, dar prezenta, de exemplu si in Peru, este
organizarea unor spatii oficiale dedicate memoriei. Este vorba de asa - numitele muzee ale
memoriei care organizeaza versiunea pe care au relatat-o rapoarte ale comisiilor de adevar si
reconciliere. Aceste muzee ale memoriei fac parte din aceste politici memoriale, politici care sunt
imaginate pentru a gestiona acest trecut traumatic pentru anumite segmente ale societatii.
Filmul este un documentar care prezinta tocmai importanta acestui process de aflare a
adevarului, de identificare a vinovatilor si, mai apoi, o speranta ca o reconciliere poate fi organizata.
Documentarul vorbeste despre un caz din Chile, cazul unui detinut disparut. Fernando Olivares
Mori care a fost arestat in mod illegal in 1973 si despre care nu s-a stiut mai nimic mai apoi. Nu mai
exista niciun fel de urma a sa. Documentarul prezinta momentul in care echipa care se ocupa de
identificare celor ingropati in cimitirul general din Chile crede ca l-a identificat pe Fernando Mori la
jumatatea anilor ’90. Este un caz care poate fi extrapolat. Acesta lupta pentru adevar si justitie in
America de S este inca o lupta prezenta. Pentru cei care nu au aflat inca adevarul in Chile,
Argentina, Uruguay, chiar si in Peru si care isi cauta inca disparutii, acesta lupta nu este marcata de
anul in care a vut loc comisia de adevar . Este un proces care inca nu s-a incheiat. Acest lucru este
foarte important pentru ca in aceste societati din America de S pentru o parte a societatii din
America de S, democratizarea nu este veritabila pentru ca aceasta democratizare nu a dus la aflarea,
la stabilirea, a trimiterea in justitie a celor care se fac vinovati. Cum se poate cineva impaca cu un
trecut care nu s-a incheiat, cu un trecut care este inca prezent?

46
 De altfel, exemplul poate cel mai bun, este cazul statului brazilian. In Brazilia au fost variate
rapoarte ale unor comisii de adevar, o comisi veritabila a fost instituita abia acum doi ani. Comisia
braziliana spune foarte clar ca nu isi asuma procese in justitie. E o tema care nu s-a incheiat. Pe data
de 1 aprilie s-au celebrat 50 de ani de la lovitura de stat din Brazilia si a fost unul dintre acele
moment in care memoria traumatic a dictaturii a reaparut si s-a vazut din nou cat de problematic s-a
ocupat statul Brazilian de aceasta tema in anii care au trecut de la democratizarea Braziliei de la
jumatatea anilor ’80.
Cred ca ar trebui spus, ca, in cazul in care ne gandim tot in termini comparative la America
de S si America Centrala , exista o diferenta importanta in sensul tranzitiei la democratie. Ca regula
generala, dar care poate fi amendata de fiecare caz national, tranzitia la democratie in America
centrala a avut loc, mai curand, sub supraveghere international. Motivul este ca acele acorduri
pentru pace care sunt semnate in America Centrala, mai ales la inceputul anilor ’80, au avut loc sub
o supraveghere internationala, ori regionala, ori a natiunilor unite. Tranzitia la democratie in
Ameica Centrala nu are loc ca urmare a unei negocieri intre reprezentantii militarilor si ai
autoritatilor, ci are loc ca urmare, mai ales, a semnarii unui accord de intaurare a pacii care precede
acesta tranzitie la democratie.
In America de S, si mai clar in Conul S, tranzitia are loc tocmai ca urmare a unei negocieiri
intre reprezentanti ai regimului militar si reprezentanti ai opozitiei. Si aceasta regula are limitele
sale, cel mai clar in cazul argentinian. Si in cazul tarilor andine, mai ales in Peru si Ecuador, avem
un anume tip de pact intre elite, care pune bazele democratizarii, dar el nu are loc in urma unei
negocieri explicite asa cum se intampla in Chile sau Urguay, ci are loc in interiorul Adunarii
Constituante care organizeaza noul regim politic, care scrie legile. America de S vede o tranzitie la
democratie printr-un pact, printr-o negociere, ca regula generala. Este o tranzitie, ma curand,
negociata: militarii sunt de acord sa deschida regimul, reprezentantii partidelor democratice
incearca sa castige cat mai mult de la militari, sa democratizeze cat mai mult tara. Intai e vorba de o
liberalizare a regimului, mai apoi de o democratizare foarte clara. Exemplul paradigmatic sunt cel
uruguaian si cel chilian, desi, si in Brazilia exista un lung proces de liberalizare a regimului, de
amendare a conditiilor stabilite de militari pentru a deschide regimul.
Pe langa acesta situatie, si anume tranzitia la democratie de-a lungul anilor 80, prima
tranzitie la dmeocratie are loc in Ecuador, desi chronologic Bolivia este cea care incepe in 1978, dar
evolutia procesului se termina in 1982. Depinde la ce ne uitam, la debutul tranzitiei la democratie
sau la consacrarea sa. In acest sens, Ecuador ar fi prima tara – 1979, se termina procesul in Chile in
1989. Intre acestea, toate celelalte tari se organizeaza pentru a infiinta un regim democratic, astfel
ca la sfarsitul anuli 1989 toate tarile au un regim democratic. Decembrie 1989 marcheaza
democratizarea intregului continent sud-american, ceea ce apropie situatia sud-americana de cea
europeana, dar cu mare diferenta ca unele tari incep procesul la inceputul anilor ’80.
1980 – Peru
1982 – Bolivia
1983 – Argentiana
1984/1985 – Uruguay
1985 – Brazilia
1989 – Paraguay si Chile
Exista o serie de probleme care apare in aceste societati de-a lungul anilor ’80 care se
generealizeaza si in anii 1990. Cel mai adesea se observa in aceste noi democratii, in tari care cel
mai adesea nu au o experienta democratica extinsa sau doar mici episoade de democratie, dar doar
de-a lungul secolului XX ( Peru sau chiar Bolivia). Se intalnesc aceste tari cu democratia si apare un
fenomen care este cunoscut in literatura de specialitate drept “ dezvrajirea democratica.” =
subliniaza deceptia pe care multi cetateni o au in raport cu democratia, acest regim pe care multi si-l
doresc in timpul dictaturii militare, pe care apoi reusesc sa il organizeze prin alegeri libere si care
apoi dezamageste. In anii urmatori, fenomen intalnit in in Europa de E, multe dintre democratii se
arata a fi dezamagitoare pentru cetateni. Motivul este ca adesea, in aceste democratii care devin in
unele tari de neguvernat, sunt regimuri care devin instabile sau sunt marcate de violenta( cazul
47
tarilor andine mai ales), nu a existat un accord expliciti intre elite si partidele de opozitie, intre
reprentanti ai Armatei; au existat doar negocieri minimale in interiorul Adunarii Constituante expica
aceste democratii inguvernabile marcate de instabilitate politica, de coruptia politica sau de
clientelismul acestora . Apare momentul in care mecanismele democratiei lasa sa se vada tipul de
organizare a societatii pe care cetatenii nu ocunosteau, nu o banuiau. Apare acest fenomen
generalizat mult mai evident in Peru, Ecuador si Bolivia. Apare si un latino-barometru al opiniei
publice din America Latina o stima din ce in ce mai importanta pentru regimul autoritar, pentru
experienta dictatoriala, pentru regimul militar al lui Pinochet, de exmplu. Motivul este ca, in
comparatie, cu experienta democratica, memoria persoanala si nu cea colectiva, a unora dintre
cetateni aduce in prim-plan aspectele positive si mai putin pe cele negative si atunci tema aceasta a
drepturilor omului care este fundamentala pentru a intelege aceste experiente, represiunea sunt
minimizate, nu mai sunt atat de importante si de aceea apare aceasta nevoie a acestor actori care
sunt, insa, minoritari, in multe dintre aceste societati pentru a construi aceasta lupta continua, pentru
a continua. Acest proces este neterminat si pentru ca militarii sau primele regimuri democratice isi
asigura impunitatea, isi asigura netrimiterea in justitie. Exista legi de amnistiere a crimelor comise
in timpul dictaturilor care sunt date ori in cadrul regimului militar ( cazul chilian – regimul military
chilian da o lege de amnistie in 1978 ; cazul Brazilian - 1979) sau, cum este cazul altor societati,
aceste legi sunt date imediat dupa tranzitia la democratie pentru a calma militarii, pentru a isi
asigura o stabilitate democratica si pentru ca militarii sa nu mai ameninte din nou ( cazul
argentinian – 1986; legea din Argentina a fost data dupa ce a fost organizata o prima serie de
procese impotriva celor mai inalti reprezentanti ai puntelor. Dupa alegerea lui Kirchner din 2003, au
loc noi procese impotriva militarilor si cel uruguaian - 1985).
Si in acest sens exista diferenta nationale daca ne gandim la faptul ca in Uruguay aceasta
lege data de primul Guvern democratic a fost validata de cetateni. Printr-un referendum, cetatenii
din Uruguay au spus ca sunt impotriva suspendarii acestei legi care impiedica, deci, condamnarea
celor vinovati. Acest lucru s-a intamplat in anii ’80, dar s-a intamplat din nou la sfarsitul anilor
2000 ( 2009) – generatii diferite au ales acelasi tip de abordare, si anume uitarea ca prim pas care
stabileste aceasta reconciliere. Exista in aceste societati o strategie care mizeaza ori pe amnistie,
deci pe amenzie, si parti ale societatii care isi doresc condamnarea, pedepsirea, inainte de a putea sa
se impace cu acest trecut. In Uruguay vedem ca exista singura tara in care exista acest vot popular
care se opune, deci, in Uruguay presedintele Jose Mujica a fost cel care a anulat aceasta lege data de
un Guvern democratic si deci, au putut avea loc si un Uruguay procese ca cel impotriva lui Gregorio
Alvarez, ultimul dintre cei care s-au aflat la putere. ( au existat trei reprzentanti ai militarilor la
guvernare in perioada 1973 – 1984/1985) . Gregorio Alvarez era, deci, judecat si condamnat la 25
de ani de inchisoare in 2009. In acelasi fel, in Argentina, a existat un prim val al proceselor
impotriva inaltilor reprezentanti. In 1985 au fost condamnati, dar a existat o anulare a acestor
pedepse de catre Francos Mendez, un presedinte peronist ales dupa democratizare in Argentina.
Dupa anularea pedepselor date in ’85, apare un al doilea val de procese impotriva responsabililor
militari. Jorge Videla a fost condamnat in 2012 pentru un caz foarte précis, si anume rapirea nou-
nascutilor care erau ori nascuti in inchisoare, in detentie secreta, ori existau in momentul in care o
detinuta era arestata iar bebelusul era luat si crescut de catre militari ca fiind copiii lor. Exista
aceasta situatie specifica Argentinei si care s-au mobilizat mai ales mamele in Plaza del Mayo. In
fiecare saptamana, in timpul dictaturii militare, mamele sau sotiile celor disparuti s-au mobilizat in
aceasta piata centrala din Buenos Aires ca sa ceara adevarul in ceea ce priveste soarta celor
disparuti. Las madres de la Plaza del Mayo sunt cele care organizeaza si identificarea acestor copii
care au fost luati de la parintii lor de drept si care erau mai curand reprezentanti ai inamicilor si
care au avut aceasta soarta. A fost un sistem foarte bine pus la punct, fiind si motivul pentru care
Videla a fost condamnat la inchisoare. Videla a decedat, de altfel, in inchisoare anul trecut. In
Argentina, exista de asemena, incepand cu martie 2013 (Argentina fiind tara care a organizat cel
mai important numar de procese legate de experienta dictatoriala) a inceput si procesul Operatiunii
Condor. – alianta a serviciilor secrete din cele 8 tari din America de S care isi propunea eliminarea
inamicilor pe teritoriul tarii lor. Operatiunea Condor trece printr-un proces in care si Videla a fost
48
implicat. Procesul acestei operatiuni investigheaza disparitia a 106 cetateni, majoritatea lor de
origine uruguayana, dar si argentinieni, bolivieini, peruani, ca urmare a actiunilor acestor forte ale
politiei secrete pe teritoriul celorlalte state. Este un process destul de dificil pentru ca multi dintre
cei chemati in justitie sunt extradati de tarile respective, dar el este inca in miscare inca in Argentina
care a mers cel mai departe cu acest proces de trimitere in justitie a celor vinovati comparative cu
celelalte state, desi, si in acest sens putem semnala o dieferenta in raport cu experienta peruana. In
Peru, comisia de adevar si reconciliere, trateaza nu atat chestiunea dictaturii militare(1968 – 1980)
cat chestiunea conflictului intern care debuteaza in Peru odata cu alegerile democratice din 1980.
Comisia de adevar si reconcilere din Peru organizata in 2001 cu un raport in 2003 s-a uitat la acest
razboiintern dintre anii 1980 – 2000 si la actorii acestor perioade. Este vorba, pe de o parte de
miscare de guerilla maoista numita El Sendoro Luminoso ( Calea Luminoasa) condusa de Abimael
Guzman, acest lider charismatic al miscarii de guerilla, pe de alta parte mai exista o alta miscare de
guerilla urbana ( miscarea Cope Camaro ? ), dar toate acestea actioneaza intr-un regim democratic,
nu intr-un context de dictatura militara. Al treilea actor important este statul peruan reprezentat de
armata si de fortele de politie. Acesti actori sunt cei investigati, cei despre care se relateaza in
raportul comisiei de adevar din Peru. Concluzia: in cazul peruan concluziile trase de un raportul
comisiei de adevar au dus si la condamnarea nu unui dicator, desi este vorba de un lider
nedemocratic care insa a fost ales de 3 ori – Alberto Fujimori a fost presedinte in Peru intre 1990 –
2000 si a fost ales in 1990, 1995, 2000. El este cel carep e baza concluziilor comisiei de adevar a
fost condamanat la randul sau in 2009 la 25 de an ide inchisoare si cazul lui Fujimori este tratat
impreuna cu celelalte cazuri nationale in aceste politici de gestiune a trecutului si de trimitere in
justitie. Fujimori a fost condamnat intr-un process care a durat 2 ani mai ales pentru masacrele pe
care le-a comandat la inceputul anilor ’90. In 1991 si 1992 fortele de securitate peruane se aflau sub
directa comanda a lui Fujimori si el este cel care comanda aceste masacre, cel din Barrios Altos si
La Cantuta – era o universitat,e care erau populate de cetateni fara nicio vina. Cetatenii sunt ucisi
fiind acuzati ca apartinand miscarii de guerilla El Sendero Luminoso. Concluziile raportului
comisiei de adevar sunt importante si pentru ca in cazul peruan, peste 50% din victimele care au
fost aproape 70.000 apartin miscarii de guerilla, lucru ce nu este intalnit in alte regimuri non
democratice din America de S unde majoritatea victimelor sunt ca urmare a actiunii fortelor
statului. In cazul peruan, aceasta miscare de guerilla foarte atipica este si artizanul unui numar
foarte mare al victimelor. Deci in Peru avem o concluzie pozitiva in ceea ce priveste acest proces de
justitie care acompaniaza actiunea de aflare a adevarului, numai ca in cazul peruan exista diferenta
intre ceea ce este discutat de aceasta comisie de adevar.
Cazul chilian este de asemenea mentionat adesea in abordarile comparative care privesc
justitia de tranzitie, numai ca cazul chilian prezinta, mai curand, intentie de justitie si nu realizarea
de durata ? a acesteia: generalul Pinochet este cel care domina regimul militar si isi doreste sa
ramana la putere pana la sfarsitul anilor ’90, organizeaza un plebiscit, il pierde 1988 si are loc
tranzitia la dmeocratie. Pinochet ramana insa sef al fortelor armate pana in 1997. Pinochet ramane
deci aceasta figura foarte importanta in societatea chiliana, fiind seful fortelor armate, deci nu prea
exista o mare posibilitate de miscare. In martie ’98 el devine senator pe viata. In acel moment,
Pinochet din aceasta pozitie privilegiata si acompaniata de o anume imunitate , Pinocher face o
calatorie la Londra, mai ales pentru a-si rezolva anumite problem de sanatate. In timpul acestei
calatorii la Londra, Pinochet era arestat pe teritoriul Marii Britanii pana in martie 2000 ca urmare a
unui ordin de arestare dat, semnat de un judecator spaniol Baltasar Garzon cu scopul de a-l chema
in justitie pe Pinochet invocand o jurisdictie universala pentru ca tipul de crime comise de Pinochet
depasesc cadrul national si, deci, pot fi judecate de orice judecator. De asemenea, Baltasar invoca
94 de cazuri de tortura a unor cetateni spanioli dar si uciderea unor judecatori spanioli. Acest
process dureaza foarte mult, dar care se termina cu un bilant pozitiv pentru Pinochet care
beneficiaza si in acel moment si protectia conservatorilor din Marea Britanie, cu precadere de
sprijinul lui M. Thatcher care era o prietena foarte apropiata a lui Pinochet inca de pe vremea anului
1982 cand acesta din urma decide sa ajute Guvernul britanic si nu pe cel militar din Argentina.
Pinochet se intoarce in Chile fara a fi chemat cu adevarat de Garzon la proces. In acel moment in
49
Chile incepe cu adevarat un proces impotriva sa lansat de aceasta data de un judecator chilian pe
numele sau Guzman. Va incerca sa il inchida pe Pinochet pentru diferite crime, cum ar fi caravana
mortii - era o operatiune secreta formata dintr-un commando militar in urma careia mii de chilieni
au fost ucisi, impuscati. Cu toate aceste etape, Pinochet nu a fost niciodata inchis. El a murit in nov.
2005 fara a fi condamnat.

Cazul brazilian
Brazilia are cea mai lunga tranzitie la democratie. Ea incepe in 1974 si se termina in 1985
atunci cand au loc alegeri democratice. Pentur unii autori, veritabila democratizare a Braziliei are
loc incepand cu alegerile din 1990 pentru ca primul mandat, cel care incepe in 1985 trece prin
circumstantele ( ?) unui reprezentant al partidului oficial creat de militari, si deci, primul mandat nu
vede o perisabila ruptura ci exista elemente de continuitate in acest prim mandat. Tranzitia din
Brazilia este cea mai lunga tranzitie, si, de fapt, tranzitia braziliana este marcata de o serie intreaga
de deschideri pe care le propune regimul militar, deschide in ceea ce priveste organizara alegerilor.
Aceste dechideri cu care sunt de acord militarii brazilieni sunt apoi amendate, sunt apoi anulate, si
deci tranzitia braziliana este marcata de o serie de pasi inainte pentru liberalizara complete, anulate
aceste decizii de rezultatul veritabil. Tranzitia braziliana este marcara de un numar de alegeri.
Primul reper in acest sens este marcat de alegerile din 1974 cand alegerile pentru Legislativ, pentru
Congres, sunt partial libere si in aceste aceste alegeri partidul opozitiei formale castiga peste 50%.
Si, deci, cand exista aceasta liberalizare rezultatul nu este cel scontat de militari si, deci, se anuleaza
reformele pentru urmatoarele alegeri, cele municipal din ’76 si tot asa pana in 1985. In paralel cu
aceste decizii pentru liberalizare luate de militari si apoi pentru democratizarea regimului militar,
exista o remobilizare a societatii civile care se pune in miscare in Brazilia. Biserica Catolica, desi
primeste cu aplauze interventia din 1964, devine incepand cu anul 1968 cel mai mare oponent al
regimului militar din Brazilia. Don Evaristo Arns, care era arhiepiscopul de Sao Paulo este cel care
organizeaza prima comisie de adevar - 1975, cea care documenteaza tipul de represiune pe care o
organizau militarii, in timpul dictaturii militare. In 1979 militarii brazilieni acompaniaza aceasta
liberalizare a regimului cu amnistia. – anula toate crimele comise de reprezentanti ai regimului si
apoi alte decizii sunt luate de reprezentanti ai regimului pentru a bloca accesul opozitiei la putere.
Tot in 1979 se aproba o strategie care incurajeaza formarea unui numar important de partide.
Pluripartidismul este incurajat de regimul military, in pofida situatiei care existase pana in acel
moment – un partid oficial ARNA, un partid al opozitie MDB ? . In ’79 se gandesc sa sparga tocmai
partidul de opozitie si promoveaza multipartidismul pentru a imparti opozitia => un numar
important de partide apar in ultimele luni ale anului 1979, iar stategia acestor partide isi schimba
numele in cel official pe care il cunoatem noi astazi. ARNA => Partidul Social Democrat, MDB =>
Partidul Miscarii Democratice Braziliene. Tot atunci apare si partidul lui Lula, un actor important al
tranzitiei apoi presedinte al Braziliei in anii 2000, Partidul Muncitorilor.
Pentru alegerile urmatoare, cele din 1982, aceste factiuni ale opozitiei se unesc insa intr-o
alianta comuna. Ce se intampla apoi cu regimul militar? Interzice aliantele. Exista un joc de-a
soarecele si pisica intre reprezentanti ai opozitiei si reprezentanti ai regimului militar pana la
veritabila organizare a acestor alegeri libere din 1985. Campania miscarii de opozitie din Brazilia se
mobilizeaza foarte clar si pentru alegerile din 1983. In acest an erau desemnati cei care alegeau in
mod indirect presedintele in Congres.
Desi este una dintre cele mai importante tranzitii la democratie, procesul de organizare a
adevarului si de trimitere in justitie in acest stat este unul dinte cele mai putin importante
comparativ cu celelalte state.
Cazul argentinian
Argentina difera in raport cu celelalte state. In Argentina este vorba despre un colaps al
regimului militar si de o nevoie a militarilor de a renunta la putere. Motivul: in 1982 ultimul test
important al militarilor este sa inceapa acest razboi al Insulelor andine ( insulele Falkland). In
martie – iunie 1982 avem acest razboi absurd de reluare in posesie a insulelor de catre Guvenul
50
arrgentinian, fiind insa un esec complet care duce la complete delegitimare a militarilor. In vara lui
’82 exista o deschidere a militarilor de a abandona si de a ceda puterea fortelor democratice.
Opozitia, marcata mai ales de peronisti, dar si de partidul radical, nu ajunge la niciun acord.
Conditia tranzitiei este : partidul radical este cel care castiga primele alegeri democratice organizare
in 1983 si nu participa la conducere. Exista o foarte larga coalitie care discuta intr-un fel cu militarii
in aceasta perioada cand ei decid ca organizeze alegeri, dar nu exista un acord pentru un nou regim.
Tranzitia este perioada foarte clara intre momentul in care se organizeaza o deschidere a regimului
si exista aceasta interactiune intre fortele opozitiei si reprezentantii regimului si apoi tranzitia se
incheie odata cu organizarea alegerilor libere care duc la schimbare de regim. Tranzitia se incheie
cu inaugurarea regimului democratic al lui Raul Alfonsin. – reprezentant al partidului radical care
guverneaza intre ’83 –’89. Alfonsn este cel care organizeaza acest proces de gestionare a trecutului
dicatatorial, este cel care organizeaza comisia nationala pentru disparitia pesoanelor in 1983.
Comisia de adevar este una dintre cele mai importante din America de S si din Americi in general.
Aceasta era condusa de Ernesto Sabato si este cea care documenteaza tipul de represiune organizata
de militari, face o radiografie a centrelor secrete de detentie, a responsabililor. Pe baza concluziilor
sale sunt organizate si primele procese in aprilie 1985 impotriva sefilor militari: Videla, condamnat
la inchisoare pentru restul vietii, Viola, condamnat pentru 17 ani. Condamnarile acestora au fost
anulate de o amnistie data in 1989 de Juan Mendez, presedintele peronist. Exista aceasta prima
serie de procese care nu este dusa pana la capat. In acest context in care Alfonsin este de acord cu
condamnarea liderilor, pentru ofiterii de rang inferior, cei care au raspuns ordinelor este invocate
principiul de nevoie de supunere – obedietia de vida . => apare o presiune din partea fortelor armate
pentru a opri acest process de justitie. In 1986 si 1987 primul Guvern democratic da doua legi care
blocheaza procesul de justitie. La sfarsitul lui 1986, prin legea punctului final, Guvernul fixa inca
doua luni in care puteau fi fixate plangeri impotriva crimelor comise in timpul ultimei dictaturi.
Peste 400 de militant si politisti erau chemati in justitie => Armata se revolta in aprilie 1987, o
revolta a militarilor impotriva arestarii unuia dintre ei si deci Alfonsin se afla sub presiunea
militarilor pentru a stopa procesul de justitie. In iunie 1987 era adoptata legea care este cunoscuta
sub numele de obedientia de vida care punea capat proceselor ce vor fi reluate abia in 2003 odata cu
alegerea lu Kirschner.

Uruguay
Gregorio Alvarez a fost condamnat in 2009 la 25 de ani de inchisoare.
Uruguay este exemplul poate cel mai potrivit al unei tranzitii prin pact, prin negociere intre
unii reprezentanti ai opozitiei democratice si reprezentanti ai regimului militar. Debutul tranzitiei in
Uruguay este anul 1980 cand militarii incearca sa supuna unui referendum pentru a institutionaliza
regimul asa cum face Pinochet in Chile. La acest referendum peste 50% din cetateni au spus NU si
este un semnal pe care militarii unrguaieni il aud si il respecta. Incepand cu 1980 vedem ca apare o
liberalizare graduala care duce la democratizare. In 1982, partidele care fusesera suspendate imediat
dupa lovitura de stat din ‘73 pot organiza din nou alegeri primare. Sistemul uruguaian este unul in
care alegerile primare in care partidele isi desemneaza candidatii au o lunga traditie pana foarte
recent, in anii 2000.
Negocierea are loc in mod veritabil incepand cu 1983 si se termina printr-un accord
cunoscut sub numele de Acordul de la Punto Naval ? – 1984 La aceste negocieri nu participa insa
toti actorii politici. In Uruguay exista de-a lungul sec XX si chiar incepand cu sec XIX doi actori
principali: Partidul Colorado si Partidul Blanco. In cadrul acestor negocieri, Patidul Blanco nu se
regaseste, acesta fiind pentru o ruptura complete de regimul militar. Isi dorea o veritabila schimbare
si deci nu includea printre solutii o negociere militara. Nu participa nici la primele alegeri. La
negocieri paricipa Partidul Colorado, Frontul Amplu care era o coalitie de stanga formata déjà in
anii ’70, dar interzisa de militari si deci reorganizata in cotextul anilor ’80, si un partid mai mic,
Uniunea Civica.
Primul regim democratic din Uruguay ca urmare a alegerilor din 1984 este condus de un
reprezentant al Partidului Colorado pe numele sau Julio Sanguinetti, fiind cel care adopta aceasta
51
pozitie. Este cel care participa la aceasta aprobare de catre Congres. In 1986, ca urmare a unei
decizii luate de Julio in 1985 a unei legi de amnistiere in timpul dictaturii militare. Au existat mai
apoi doua incercari de a amenda aceasta lege ( 1989 si 2009) cand in ambele ocazii generatii diferite
din Uruguay au spus NU acestei amendari ca urmare a unui vot popular si, deci, abia in 2011 printr-
un decret prezidential cu ocazia aniversarii loviturii de stat a fost anulata aceasta lege.
Chile
A avut loc o tranzitie la democratie intre oct. 1988 si martie 1990. In oct. 1988 a avut loc un
referendum la care cetatenii chilieni trebuiau sa raspunda cu DA sau NU, pentru continuarea
regimului Pinochet sau pentru o ruptura. Peste 50% au spus NU iar acest lucru deschide calea catre
democratizare. In Chile mobilizarea impotriva regimului dictatorial este mult mai clara si pentru ca
este posibila in anii ’80. In 1981 are loc prima mare criza economica a regimului Pinochet unde
statul trebuie sa reintervina si sa cumpere cateva companii privatizate, sa cumpere bancile. In 1983
au loc primele proteste importante in Chile, fiind si anul in care multi exilati au dreptul sa se
intoarca in Chile. Exista o prima incercare de liberalizare minora a regimului Pinochet care revine la
tacticile repressive. Exista o mobilizare a opozitiei si o foarte clara organizare a opozitiei intr-un
front comun ca urmare a anuntarii acestui moment quasi-electoral din 1988. In vederea acestei
consultari din 1988, opozitia din Chile se organizeaza incepand cu 1987 sub forma unei coalitii care
devine, mai apoi, forta politica care a guvenat Chile incepand cu 1989, La Concertation. – se
mobilizeaza nu pentru alegerile din ’89, ci pentru acest plebiscite din 1988 pentru ca cetatenii sa se
opuna. Cazul chilian a fost foarte amplu studiat pentru ca opozitia din Chile a avut o strategie
minimal, si-a propus eliminarea de la putere a lui Pinochet si organizarea unui regim democratia si
nu si-a dorit eliminarea completa a reprezentantilor fortelor armate. Strategia a avut success. Intre
88 si 89 apare o serie de acorduri intre reprezentantii opozitiei si cei ai regimului militar care au fost
aprobate printr-un plebiscit validat de cetateni in vara anului ’89, inainte de alegeri. Cu toate
acestea, desi exista o deschidere din partea regimului, in Chile, exista o serie de masuri adoptate de
reprezentantii militari care viza mentinerea unei forme de control asupra regimului democratic care
se instituia. Aveam aparenta unei victorii a opozitiei si abandonarea puterii de catre militarri, dar
este o falsa impresie.
Paraguay
Este exmplul de democratizare foarte limitata. In Paraguay ce se intampla in feb. 1989 este,
de fapt, inlaturarea de la putere a lui Stroessner de catre un alt reprezentant al fortelor armate si un
apropiat al generalului Stroessner, generalul Andres Rodriguez fiind ales in mai 1989, fiind chiar
inrudit cu Stroessner. In Paraguay, tranzitia la democratie, desi se bazeaza pe alegeri democratice
din mai 1989, ramane sub dominatia acelor forte care organizasera si regimul lui Stroessner, si
anume fortele armate in principal si Partidul Colorado. – artizanul inlaturarii de la putere a lui
Stroessner pentru ca in interiorul partidului avusese loc inaintea momentului in care Stroessner este
el insusi eliminat o lupta pentu putere: sustinatorii lui Stroessner si o alta factiune a partidului care il
sustineau pe generalul Rodiguez provoaca aceasta preluarea a puterii. In Paraguay, procesul de
justitie este foarte intarziat, el avad loc abia la jumatatea anilor 2000 si desi Paraguay este cel care
ne-a dat informatiile cele mai precise legate de tipul de represiune pe care l-au organizat aceste tari
in anii ’70 pentru ca Martin Almada, acel avocat opozant al regimului lui Stroessner care descopera
in 1992 arhivele terorii, arhivele Operatiunii Condor acest lucru se intampla la Asuncion, in pofida
acestor evidente procesul fiind foarte intarziat. De aceea lupta pentru aflarea adevarului nu este una
foarte importanta. Artizanul acestei comisii de adevar care se organizeaza in Paraguay este tocmai
Martin Almada acest reprezentant al unei organizatii non guvernamentale si nu decatre stat si este
foarte interesant de aflat in ce sens aceste comisii de adevar au un impact sau nu pentru ca acele
comisii de adevar care au avut un impact au fost tocmai cele care au fost organizate de stat, fie de
presedinte, fie de catre Congres.
Exista o tranzitie la democratie si in tarile andine. ( Bolivia, Ecuador si Peru). Tranzitia
boliviana este cea mai complicata pentru ca ea este marcata nu de o negociere in perioada 1978
cand militarii sunt de accord sa organizeze alegeri democratice si 1982 cand, in sfarsit, unul dintre
rezultatele electorale din acest interval de timp este respectat de militari, aceasta periaoda fiind
52
marcata de momente electorale. Avem deci alegeri care sunt organizate prima data in 1978, in
general castiga, el neputand sa pastreze puterea decat organizand o lovitura de stat. Astfel, avem un
ciclu ce consta in alegeri, anulara rezultatelor alegerilor electorale, lovitura de stat si tot asa. Astfel,
in 1979 avem din nou alegeri electorale, 1980 avem iar alegeri. Rezultatul lor sunt recunoscute abia
in 1982, fiind o perioada ( 1978-1982) destul de atipica. In anii 80-81 avem o dictatura represiva,
aceea a lui Messa ?, dictatorul cocainei pentru ca era un mare traficant de coca. Veritabila tranizitie
abia in 1982 cand unul dintre candidatii partidelor democratice din Miscarea National
Revolutionara care se aflase la putere inaintea dicaturii pana in 1964, recanstiga puterea.
In Ecuador si Peru are loc un anume tip de nu negociere, cat dinscutie intre reprezentanti ai
regimului si preprezentanti ai partidelor in cadrul Adunarilor Constituante, Adunari care
organizeaza noi texte constitutionale care discuta in comisii specifice trasaturile noului regim. Ce le
face similare este un alt element, si anume momentul inaugurarii democratiei – 1979 Ecuador, 1980
in Peru – este si momentul in care forte regulare declanseaza violente impotriva statului, o miscare
de guerilla foarte importanta in Peru lanseaza acest razboi intern cu ocazia alegerilor din 1980, la fel
intamplandu-se si in Ecuador. Tot in preajma alegerilor, vedem aceasta declarare a razboiului de
catre o miscare de guerilla cunoscuta si sub numele de Eloy Alfaro care se intituleaza si Alfaro Vive
Carajo. Aceste ultime trei tari vor fi in anii 80, dar si in anii 90 cu o oarecare diminuare in anii
2000, marcate de o instabilitate politica.

C 10 – America centrala din anii 70-80

America centrala e diferita de zona sudamericana(caraibe). In primul rand, prin relatiile pe care le-
au avut cu restul Americii. Ele au fost sub influenta nordamericana inca din sec 19, pana foarte
curand. Prezenta SUA in aceasta zona e de lunga data si avem semnale ale interventiilor din partea
SUA foarte recente: 99, 2004 - Haiti. In anii 80, SUA a jucat un rol in ceea ce priveste conflictele
din America Centrala. Aceste conflicte nu erau numai intre actori nationali, dar si internationali.
SUA s-a implicat direct in conflictele din Nicaragua, Honduras, El Salvador.
Diferente intre America centrala si America de Sud(Caraibe): state de dimensiuni mai reduse in
America centrala;
America centrala se gaseste intre Mexic si America de Sud. America centrala nu include Panama!
Pt ca Panama a facut parte in perioada coloniala lui Peru si si-a castigat independenta separat de
celelalte tari din America centrala de-abia in 1903. Deci Panama se dezvolta pana in mom
independentei, intr-un context complet diferit.

Guatemala
Stat cu o populatie in mare parte indigena. Conflictul care a durat cel mai mult 1960-96 a avut si o
componenta etnica: e vb de un genocid al populatiei Maya.
Alte tari aproape nu au populatie de origine indigena: Costa Rica, Nicaragua.
Au o istorie politica comuna: inca din per coloniala, teritoriile din America Centrala (5) excluzand
Panama au fost guvernate in aceeasi unitate politica care isi avea sediu in Guatemala. In timpul per
coloniala au facut parte din regalitatea Noua Spanie care isi avea centrul politic in Mexic.
Guatemala insa subsuma aceasta zona a Americii centrale si exista acest al doilea subcentru de
putere pe teritoriul Guatemalei. Astfel incat, In momentul in care au devenit independente, au
devenit independente impreuna intr-un prim moment impreuna cu Mexicul. Imediat dupa, s-a
format Provinciile Unite ale Americii Centrale. Pana in sec 19 statele au ramas impreuna. La sf
anilor 30 vedem separarea statelor si independentele nationale. Exista deci o lunga istorie regionala
in America Centrala.
In prezent, vedem tari sarace in care saracia extrema e mult mai ridicata decat in America de Sud.
Subdezvoltarea ec dateaza din sec 19. In a doua jum a sec 2000, saracia e foarte ridicata: in
Guatemala, Nicaragua, Honduras. Deci nu sunt numai state mici dar si sarace.
O alta diferenta sunt dezastrelenaturale. Ele au provocat de-a lungul istoriei Americii centrale
impreuna cu subdezvoltarea economica, probleme foarte mare: cutremure(in Chile si Haiti de peste
8 in 2010), uragane(Uraganul Mitch). Subdezvoltarea ec e de lunga data si in America centrala si in
53
Caraibe. Astfel ele se hiperspecializeaza pe o anumita ramura. America centrala dezvolta o ec de
enclava bazandu-si exploatarea pe cafea in sec 19 si banane in sec 20.
Dpv pol, in America centrala nu e permisa niciun fel de revolutie sau o transformare in regimul
politic. Incercarile de reformare sunt blocate intern si extern de SUA. In anii 30 apar pe scena
politica reprezentanti ai fortelor armate care se aliaza cu oligarhia. In anii 40, vedem o dominatie a
fortelor armate cu aceste segmente politice f restranse si care blocheaza sistemul politic. In acest
blocaj, singura cale de acces la putere politica e reprezentata incepand cu anii 50 de miscarile de
insurectie, de gherila care se organizeaza urmand modelul castrist. In acelas timp, incepand cu 30,
ca urmare din New York care se raspandeste, in tarile mari din America de Sud si de Nord se trece
la un nou model economic. In timp ce pentru tarile mai mici, Comisia Economica pt America Latina
a natiunilor Unite – CEFAL a sustinut crearea unor organisme regionale pt a stimula crearea unei
piete comune si organizarea unei industrii la nivel regional si asa apare Piata Comuna a Americii
centrale. In anii 60 se pun impreuna economiile centrale pt a incerca cu ajutorul CEFAL sa creeze o
astfel de industrie regionala. Acest proiect nu a fost f reusit; si acest esec explica aparitia
conflictelor interne lungi. Cel mai lung razboi e cel din Guatemala(1960-1996) si produce 200 000
de victime.
Privind situatia din Guatemala, statele centrale raman in modelul specific sec 19 si dezvoltarea le e
blocata. Guatemala e o mica exceptie in acest sens pt ca in 1945 e ales un presedinte de stanga Juan
José Arévalo care a incercat sa introduca reforme(r agrara) f importante continuate de Jacobo
Árbenz.
1954-prima interventie SUA in Guatemala in contextul razboiului rece. Se produce o fractura mare
intre miscarile de stanga si reprezentantii guvernului militar.
1960 - incepe propriu-zis razboiul, dar pe baza fracturii din 54 care a condus la aceasta situatie in
care actorii de stanga nu au mai putut sa mai aiba acces la reprezentarea politica si astfel au recurs
la miscari de gherila.
Nicaragua
Epicentrul crizei in anii 80 l-a reprezentat Nicaragua. In 1979, ajunge la putere o miscare de gherila
care se inspira din modelul castrist numit FSLN. (FSLN e partidul de guvernamant de astazi,
partidul lui Daniel Ortega, actualul presedinte al Nicaragua.) Nu se inspira doar din modele
externe(castrist) dar si locale in sensul in care a existat un lider Cesar Sandino care a luptat
impotriva dominatiei nordamericane; intr-un final Nicaragua a fost parasita de SUA. Cesar Sandino
ii inspira deci, pe revolutionari sa se uneasca intr=un front comun care ii poarta numele - Frontul
Sandinist. Deci: exista un proiect politic de eliberare nationala si de dominatie nordamericana dar si
un proiect politic de eliberare nationala de aceasta lunga dictatura 1937-1979.
Urmand modelul sandinist, s-au format si in tarile vecine(Guatemala, El salvador) miscari care
reuneau mai multe miscari de gherila care aveau ca scop preluarea puterii politice si inlaturarea de
la putere a militarilor. In aceste 3 tari avem miscari politice similare, fronturi care reunesc mai
multe miscari de gherila: frontul sandinist de eliberare nationala in Nicaragua + FMLN in
Guatemala, El Salvador. Urmand modelul sandinist se formeaza si in celelalte 2 tari. Acesti actori
politic odata cu acordurile de pace si veritabila tranzitie la democratie se transforma in partide
politice si doua dintre ele sunt partidele guvernatoare de astazi. Miscarile de gherila din Guatemala
si El Salvador lupta impotriva militarilor. In anii 90 avem acordurile de pace care permit
transformarea actorilor violenti in actori politici. Incheierea conflictelor e posibila doar cu
interventia externa pe de o parte a SUA, cat si a medierei nationale. Chiar daca au avut loc alegeri
democratice in 80, democratizarea veritabila se petrece abia in 90 dupa semnarea acordurilor de
pace pentru ca atunci, alegerile erau facute intr-un context de razboi care de ex, in Guatemala aavut
o perioada foarte dura in care nu se respectau drepturile omului.
Diferenta fundamentala care separa procesul de democratizare din America centrala de procesul din
America de sud: spre deosebire de America de sud, in America centrala tranzitia a presupus
demilitarizarea; cu alte cuvinte, demobilizarea fortelor de gherila, predarea armelor si reducerea nr
membrilor fortelor armate. Apoi acordurile au inclus reforme institutionale care sa favorizeze

54
democratizarea. Al treilea element: masurile luate pt reconciliere nationala adica comisii de adevar,
institutii de tranzitie. In acest sens, situatia e paradoxala.
1.Demilitarizarea fortelor de gherila(costa rica si panama nu aveau militari). 2.In ceea ce priveste
democratizarea, exista o democratizare procedurala/minimala care se institutie inca din anii 80,
adica avem alegeri democratice in Guatemala si Honduras. Insa, acestea nu sunt suficiente pt
democratizare, mai degraba ofera legitimitate guvernelor. Conflictele continua sa domine si aceasta
perioada. Democratizarea veritabila e odata cu acordurile din anii 90. Legat de aceasta importanta
diferenta intre cele 2 procese de democratizare e f important de subliniat si ca in perioada
contemporana, in unele din aceste state exista un anume grad de violenta care e legat de aceasta
perioada a conflictelor interne. Violenta in America centrala e fundamentala in Guatemala, El
salvador si Honduras. Actorul violentei contemporane din America centrala sunt asa-numitele
„mara”- gasti criminale. Ele se formeaza ca efect al conflictelor din anii 90. Ele apar de fapt in
exilul nord-american, conflictele interne din America centrala provoaca un val de exilati foarte
importati care merg in SUA. Mai ales in zona Los Angeles se formeaza acesti „maras”. In prezent,
sunt 900 000 de maras in America centrala. Maras se implica si in traficul de droguri. Printre cele
mai faimoase: Mara Salvatrucha si Mara calle 18. In El Salvador exista un actor intre reprezentantii
Maras si cei a guvernului pt o perioada de acalmie si pace. Asta a dus la o scadere importanta a nr
victimelor. Exista legatura foarte importanta intre esecul demilitarizarii si demobilizarii, intre
prezenta armelor care raman dupa ce sunt semnate acordurile de pace si aceasta continuitate a
violentei sub o noua forma-Maras.
Justitia de tranzitie e ezitanta cel putin in America centrala ca in America de sud, militarii si-au
asigurat amnistia prin legi care au fost notate inainte de semnarea acordurilor de pace sau in timpul
lor. Comisiile de adevar nu au fost organizate decat in EL Salvador si Guatemala; in Nicaragua nu
au fost desi si aici a fost un nr mare de victime, dar in schimb s-au oferit compensatii financiare
victimelor. A existat si o procedura pt stabilirea adevarului si in Honduras in raportul de adevar
privind implicarea Honduras in conflictul regional pt ca in Honduras au antrenat SUA trupele
militare. Raportul comisiei de stratificare istorica din Guatemala detaliaza crimele savarsite.
Comisia s-a organizat in 96, raportul fiind dat in 99, vorbindu-se de 200 000 de victime, majoritatea
fiind din comisia MAYA. Sa citim din bibliografie comisia asta!
In mod asemananator cu Peru vorbim de o violenta care are in cazul Guatemalei are ca scop:
eliminarea fizica a unei comunitati etnice.
Panama
Nu participa la aceasta violenta regionala decat ca tara care se aliaza acordurilor de pace. In acelas
timp, Panama a avut ca principala prioritate politica in sec 20, recuperarea canalului Panama luat
sub dominatie americana in 1914 si recuperat in 99. Asta e in timpul regimului dictatorial Omar
Torrijos(1968-81). El e partizanul acordului Torrijos-Carter din 1977. Conform acordului, in 99
canalul Panama devenea teritoriu al tarii, canal care in prezent e in proces de extindere. In anii 80,
cand in celelalte tari existau conflicte interne, Panama se afla sub dictatura personala a lui Manuel
Noriega, cel care era seful fortelor armate din Panama, el preluand puterea in 92. Manuel Noriega a
fost inlatura de la putere prin „Operation Freedom”, operatiune organizata de SUA in dec 1989.
Deci, tranzitia la democratie in Panama a avut loc prin aceasta interventie externa.
Costa Rica
E o tara care e separata de situatia din Guatemala, El Salvador si Nicaragua. Costa Rica e un reper
de democratie in America centrala. In Costa Rica in 1848 se organiza un regim bazat pe un actor
dintre elite cu principalele partide politice, care aproape ca excludea regimul comunist. A fost un
regim democratic stabil si pt ca in 48, renunta la armata.
Astfel ca in anii 80, Costa Rica e tara care primeste refugiati ai conflictelor si presedintele sau Oscar
Arias ales in 86. Costa rica a facut cel mai mare efort pt rezolvarea crizei. Un prim acord a fost
semnat in 87 sub regimul lui Oscar.
Nicaragua
A fost epicentrul crizei. A fost ocupata de SUA intre 1912-1933.

55
In momentul in care SUA a parasit Nicaragua, acestia au creat o Garda Nationala care a devenit
centrul de putere si care s-a aflat la putere in 1936 si 1979. Seful garzii nationale a fost Anastasio
Somoza. Cand a murit, fiii lui au guvernat; a fost dinastia Somoza. Acest regim Somoza s-a realizat
cu sprijinul SUA. Regimul era explicit anticomunist, deci poate fi asemanat cu regimul stroessner
din Paraguay. Din cauza controlului exclusiv al puterii de catre dinastia Somoza, sistemul politic era
blocat si atunci, actori apartinand stangii devin revolutionari.
Se formeaza 3 (miscari de gherila) grupuri importante in Nicaragua care se unesc si formeaza
Frontul Sandinist de Eliberare Nationala. Acest Front a instituit guvernul considerat cel mai
asemanator cu regimul castrist din Cuba. In 1979, FSLN prelua puterea. In acelas timp, guvernul
sandinist e intr-o masura diferit de cel al lui Castro: nationalizarile in Nicaragua nu au fost
complete(au existat in acelas timp proprietatea privata; in acelas timp sandinistii nu au preluat
intreaga putere), opozitia fundamentala a SUA(inca de la inceput, sandinistii au folosit resurse pt
razboi). Fortele impotriva regimului sandinist se numesc fortele „contras”. Contras au fost
antrenate de Administratia nord-americana pe teritoriul Honduras. Deci de-a lungul anilor 80 avem
acest conflict diferit fata de celelalte tari pt ca in cazul Nicaragua fosta miscare de gherila se
tranforma in partid si lupta cu guvernantii fostului regim in acest razbiu de-a lungul anilor 80.
In 85, SUA aplica Nicaragua aceeasi reteta ca Cubei: declara embargou; blocheaza si mai tare
economia din Nicaragua. Asta duce la o dependenta mai mare a tarii de Cuba si Uniunea Sovietica.
Regimul din Nicaragua permite intr-un anumit grad pluralismul politic. In aceasta perioada, Nr
victimelor depaseste 50 000. S-a facut o comisie de adevar pt a afla precis.
In anii 90, dupa acordul de pace care precizeaza demilitarizarea exista forte care apartin celor 2
tabere care continua sa fie active; ele se numesc Recontras si Recantas(sandinisti demobilizati) ? .
aceste sunt cele care semneaza acordul de pace din 1994, cel care pacifica cu adevarat fiind finalul
conflcitului intern.
Incepand cu 2006, Daniel Ortega redevine lider Nicaragua. Va ramane presedinte cat timp vrea pt
ca Nicaragua e a doua tara alaturi de Venezuela care a eliminat limitele mandatelor prezidentiale.
Proiectul sau istoric e de acum 2 ani in care urmareste construirea unui canal mai mare decat
Panama pe teritoriul Nicaragua. Aceasta dorinta a lui a dus la o problema cu Costa Rica pentru ca
respectivul canal e construit aproape de cele doua granite, iar Costa Rica face din apararea mediului
un principiu fundamental si astfel se opune construirii canalului. Cu toate astea, Ortega a reusit
demararea proiectului.
El Salvador
Actualul presedinte e Salvador Sanchez Ceren. El e lider istoric al Frente Farabundo Martí para la
Liberación Nacional (FMLN) – Frontul Faranbundo Marti pentru eliberare Nationala. Deci
contemporan cu Ortega, Sanchez e actualul presedinte al El Salvador.
In El Salvador, modelul din Nicaragua a inspirat formarea unei organizatii similare Frontul
Faranbundo Marti pentru eliberare Nationala FMLN care s-a organizat in 1980 si si-a declarat
dorinta de obtinere a puterii in 1981. Spre deosebire de Sandinisti, ei nu au reusit sa preia puterea si
deci anii 80 au fost marcati de razboi civil dar si de o incercare a fortelor armate din El Salvador cu
prijinul SUA sa demonstreze ca El Salvador poate deveni un model de democratie. Astfel se
organizeaza in 80 alegeri democratice: alegeri pt adunare constituanta in 82, legislative,
prezidentiale. In acelas timp continua violentele intre reprezentantii guvernelor, miscarilor de
gherila, organizatii paramilitare. In ciuda alegerilor din anii 80, democratizarea in El Salvador e
posibila doar in 90. Primele contacte intre FMLN si reprezentantii guvernulu au avut loc in 90 la
Geneva cu medierea ONU. Primul acord e semnat in 92. In 94 sunt organizate alegeri cu
participarea FMLN. In 2009 e partidul de guvernare.
Guatemala
Are cea mai lunga si dramatica perioada de violenta, mai ales din cauza loviturii din 1954 care duce
la articularea unor actori violenti urmand modelul castrist. Prin urmare se declanseaza un conflict
intern in 1960 cand se formeaza 4 miscari de gherila: fortele armate rebele, gherila poporului,
organizatia revolutionara a poporului armat. Toate aceste 4 se unesc in 92 intr-un front politic

56
comun numit „Unitatea Revolutionara Nationala din Guatemala”. Apoi declanseaza ofensiva
impotriva guvernului.
1982-cel mai dramatic an, Efrain Rios Montt vine la putere. El e partizanul genocidului impotriva
Maya pt ca tinta ofensivei militare a guvernului din Guatemala e lansata impotriva reprezentantilor
miscarilor de gherila si ca in Peru, ei sunt identificati printre taranii din populatia Maya. Acesta a
fost pretextul pt a elimina aceasta populatie. Unii erau reprezentanti ai miscarilor de gherila dar altii
nu.
Dpv al justitiei de tranzitie, Guatemala e un caz paradoxal pt ca inca vedem acest proces al lui Rios
Montt. In acelas timp e vb de o violenta care persista.
Discutiile pentru un acord de pace incep in 1995. Acordul de pace e semnat in 96.
Actualitate: Presedintele actual, Otto Pérez Molina, e fost ofiter de armata care in 1983 era unul din
partizanii terorii. Si atunci in momentul procesului, Otto a propus condamnarea lu Rios Montt. El a
fost ales presedinte pt ca a dat dovada de un om forte care poate rezolva problema violentei din tara.
Honduras
Honduras e un stat care e separata de chestiunea conflictului intern. Honduras e a doua tara prin
care SUA vrea sa demonstreze ca se poate organiza o democratie. In anii 80 se org alegeri
democratizce. Militarii din Honduras cedeaza puterea la sf anilor 80. Cu toate astea, fortele armate
din Honduras raman un actor important si in anii 90.
In perioada recenta, Honduras a fost una din tarile central-americane destul de prezenta in mass-
media internationale din cauza unei crize politice f importante. In 2009, presedintele ales Manuel
Zelaya era reprezentant al partidului liberal. Dar, el migreaza destul de mult spre stanga. Avea de
gand sa propuna o noua constitutie in care opozitia conservatoare estima ca va face o alta
Venezuela. Si deci, in 2009, presedintele cade la putere de o lovitura de stat. Din acel moment,
Honduras a fost exclusa din organizatii regionale, asta pana s-au organizat alegeri(au castigat
conservatori).
Actualul presedinte Juan Orlando Hernández e continuator al partidului conservator. El a avut ca
contracandidata pe sotia lui Zelaya.
Caraibe: Haiti, Cuba, Republica Dominicana.
Cuba 1902
Haiti 1804
Haiti e singura tara francofona din America Latina. In plus, e prima tara care si-a castigat
independenta din America Latina(1804). A avut un proces de independenta diferit de celelalte. E
prima tara neagra libera din Caraibe si nu numai. Mai tarziu a avut un destin dpv politic destul de
tragic din cauza dictatorilor; experienta democratica foarte limitata.
A fost ocupata militar de SUA intre 1915-34. In acea perioada, armata tarii a fost desfiintata si
inlocuita cu o forta de politie antrenata de SUA, urmand deci modelul din Nicaragua si Republica
Dominicana.
La sf anilor 50, inHaiti a fost instituita o dictatura personala avand ca baza de putere Francois
Duvalier care a guvernat intre 1957-1971, urmat de fiul sau Baby Doc care a guvernat intre 1971-
1986. Deci e o dinastie ca in Nicaragua. A fost o dictatura personala f represiva care a reusit sa vina
la putere cu ajutorul unei politii secrete(orice inamic al lui Duvalier era eliminat de acesti politisti
secreti). Duvalier se pozitiona de partea SUA, desi nu a fost in mod direct de SUA.
Tara era lipsita de resurse. Incepe tranzitia in 1986 si se concretizeaza cand au loc alegerile din
1990. Cu toate astea, in anii 90 si 2000, Haiti desi s-a democratizat nu a reusit sa ramana un regim
democratic. Exista o serie de crize:
 In 1994 cand SUA a trimis informare de ocupatie in Haiti pt a stopa valul migratoriu foarte mare
care fusese cauzat de criza interna;
 In 2004, in urma unei revolte exista a doua reocupare ale SUA
 La sf anilor 2000, Haiti se stabilizeaza dpv politic dar are loc un cutremur dezastruos.
 In actualitate, Haiti e in reconstructie. Sunt multe persoane care traiesc in corturi.
- Ocupatie SUA 1915-34
- Dinastia Duvalier (1957-87), Francois (-1971) si Jean Claude(Baby Doc).
57
 - Tranzitie – 1990
- Criza 1994, 1996-2000, 2004(interventii SUA).
- Ian 2010 cutremur; 220 000 victime
Republica Dominicana 1844
Devine independenta de Haiti in 1844. E una dintre ultimele tari care isi castiga independenta.
In sec 20, Republica Dominicana s-a dezvoltat intr-un model politic similar lui Haiti si Nicaragua,
deci, urmand sa fie sub ocupatie militara SUA. Atunci a existat o modificare a sistemului politic.
Cel care preia puterea in 1930 si instituie o dictatura personala pana in 1961 e Leonidas Trujillo.
Eliminarea lui Trujillo a permis o scurta democratizare, dar democratizarea s-a facut in favoarea
unui lider care nu avea sustinerea SUA, si deci in 1965, Republica Dominicana a fost si ea ocupata
militar de catre SUA.
Ca urmare a ocupatiei militare au fost organizate noi alegeri. Joazqui Balaguer a fost desemnat la
putere. Pt ca era favorabil SUA, guvernul lui a avut parte de un ajutor militar, financiar nord-
american.
In perioada recenta, liderul politic care a facut din Republica Dominicana o destinatie turistica a fost
Leonel Fernandez. A fost de 2 ori presedinte 1996-2000; 2004-2012. Actualul presedinte e Danilo
Medina care e un apropriat al lui Leonel Fernandez.
- Ocupatie SUA 1916-24
- Leonidas Trujillo 1930-61
- Joaquin Balaguer 1965-78; 1990-6
- Leonel Fernandez 1996-2000; 2004-2012
Caraibe include si alte teritorii:
 Britanice: British Virgin Islands, Cayman Islands & Monrat, Turks si Caicos Islands.
 Franceze(departamente de peste mare): Mortinique, Guadalipe
 Olandeze: St Martin, St Eustatius, Aruba, Curacao
 SUA: Virgin Islands
Devoltarea lor e foarte inegala.
Abordarea SUA
 Doctrina Monroe 1823.
Aceasta doctrina spunea ca America aparte americanilor. In prezent, asta e abordarea SUA pt zona
latino-americana. Vedem acest lucru cel mai bine cu tarile vecine cu SUA(Mexic are cea mai mare
pierdere teritoriala in sec 19 dupa raz dintre cele doua).
 Mexicul: Texas: raz SUA-Mexic(1864-8), teritorii cumparate
Interventionismul nord-american il vedem nu numai in Mexic, dar si in Nicaragua(afacerea William
Walker). Vedem comportamentul agresiv si in cazul ultimelor independente: Cuba, Panama. In
acelas timp, abordarea se organizeaza si la nivel institutional prin acele conferinte interamericane.
Aceasta relatie intre cele doua parti duce la un panamericanism. Conferintele interamericane se
concretizeaza in sec 20, in cea mai importanta organizatie dintre Americi „Organizatia Statelor
Americane” fondata in 1948. In acelas timp au fost 5 state ocupate militar de SUA:Nicaragua, Haiti,
Republica Dominicana, Cuba, Panama. In perioada recenta, aceste state au fost din nou subiecte ale
unei interventii din partea SUA: Nicaragua 1980, Haiti 1994-2004, Republica Dominicana 1965,
Panama 1989. Aceasta abordare a SUA caracteristica inceputului de sec o vedem si in a doua
jumatate a sec 20, chia si la inceputul sec 21. Deci, perspectiva doctrinei Monroe continua. Aceasta
trasatura a abordarii SUA in aceasta zona separa cele doua 2 si anume America de sud de zona
centrala(zona Caraibelor) pt ca tipul de interventionism pentru a doua parte nu o vedem in America
de sud. In America de sud a fost o interventie indirecta nu directa ca in America centrala prin
ocupari militare.
 Ultimele independente: Cuba 1902, Panama 1903
 Planuri Pan-americane/OAS 1948
 Ocupari militare de catre SUA
1. Nicaragua1912-25; 1926-33
58
 2. Haiti 1915-34
3. Republica Dominicana 1916-24
4. Cuba 1917-22
5. Panama
C 11 Analiza comparata a sistemelor politice din Columbia si Venezuela
Presedinti actuali: Juan Manuel Santos in Columbia 2010-2014; 2014-2018
Nicolas Maduro in Venezuela 2013-2019
La jumatatea sec 20, Venezuela si Columbia au fost partizanele unor procese de democratizare
timpurie. Asa s-au organizat regimuri politice limitate, dar erau democratii limitate/formale.
Venezuela si Columbia, la jumatatea sec 20, au avut probleme diferite de cele din restul
continentelor. Columbia inca are o prb fundamentala: violenta sistemica(violenta politica in
Columbia e una sistemica; politica e incadrata in dezvoltarea politica a tarii inca din sec 19; este de
lunga durata).
Venezuela si Columbia erau imaginile opuse ale dezvoltarii politice din America Latina daca e sa
ne uitam la relatiile lor cu SUA. Conducatori erau: Alvaro Uribe in Columbia(principalul partener
al SUA) si Hugo Chavez in Venezuela(partizanul ruperii de dependenta americana). Acest
antagonism persista desi au fost vazute si ameliorari. In continuare, Venezuela si Columbia raman
opuse in raport cu SUA, dar lucrurile s-au mai linistit. De ce? Pt ca una din probleme era sustinerea
directa de catre Chavez a miscarii de gherila FARC cu care guvernul negociaza un acord de pace.
Chivez sustinea FARC direct si o ajuta.
Grande Colombia: 1819-1830
Venezuela si Columbia au plecat de la oistorie politica comuna. Au fost colonii. Dupa declararea
independentei a fost proiectul politic comun al lui Bolivar „Grande Colombia” si in care se gaseau
pe langa Venezuela si Columbia, Ecuadorul si Panama. Mai tarziu, cele doua istorii se separa. Inca
din 1930, cand se separa avem parcursuri diferite.
In Venezuela, modelul politic consacrat in sec 19 e cel al dominatiei autoritare, acei caudillos.
Istoria politica a Venezuelei:
 ar putea fi plasata din 1830(anul independentei).
 1830-1935 de dominatie autoritara: Caudillos urmati de dictatori.
 Prina incercare de democratizare e f tardiva in 1935, dar in mod veritabil abia in anii 50 prin
negociere intre principalele forte politice. Astfel, in cea de-a doua jum a sec 20, cu limite,
Venezuela devine o democratie.
Columbia
Generalul Rojas Pinilla 1953-1957
 La violencia 1948-1964(cea mai nociva perioada 1948-1953; 200/300 000 voctime)
 Frontul National 1958-1974 ; conservatorii si liberalii in alternanta
Gherile: ELN, FAR(1964), M-19(1974).
 Carteluri de droguri: Medellin, Cali
 Plan Colombia 2000
Triunghiul violentei: violenta politica de la jumatatea anilor 80:
 Gherile: FARC, ELN
 Miscari paramilitare: MAS+ACCU=AUC(sef-defence Forces of Colombia) 1997.
 Cartelurile drogurilor/narcotrafic: Medellin(Pablo Escobar), Cali, Norte del Valle, Cartel de
la Costa.
Dupa: demobilizarea organizatiilor paramilitare 2003-2005(mai mult de 10 000)
In prezent: Bacrim(bandas criminals) controleaza traficul de droguri.
Columbia-procesul de pace cu FARC
 3 tentative de gasire a pacii
 1987: presedintele Belisario Betancur, primul accord semnat in 1984.
 1991-1992: negocieri cu guvernul Cesar Gaviria.
 1998-2002: presedinte Andres Pastrana-zona demilitarizata pt FARC
59
Plan Colombia 2000
 2002-2010 Alvaro Uribe a ales confruntarea si toate negocierile se opresc.
 Procesul de pace in present: negocierile au inceput in 2012, in Oslo si apoi Havana.
Diferenta in raport cu celelalte tari din America e absenta armatei ca actori politici principali.
Dupa independente de cele mai multe ori apar 2 partide(conservator si liberal). Columbia e una din
tari care ramane dominata de acest clivaj bipartizan chiar si in sec 20-21:
 Inca din sec 19, in Columbia, pe langa articularea bipartizana apare violenta interactiunii
politice. In sec 19, conservatorii si liberalii au purtat o serie de razboaie. Ultimul mare
razboi e revoltarea liberalilor impotriva dominatiei conservatoare: ‚razboiul celor de 1000 de
zile”.
 La inceputul sec 20 exista o perioada de acalmie.
 La jum sec 20 apare o noua ruptura fundamentala si se revine la violenta dar sub o noua
forma. Laureano Gomez era reprezentantul conservatorilor si Jorge Gaitan si din partea
partidului liberal. In 1948 incepe „la violencia”(pana in 1957-1964). Ce a dus la revenirea
violentei e asasinarea lui Gaitan in apr 1948 in Bogota, capitala tarii. Aceasta violenta a
constat intru-un razboi civil. A facut intre 200 000 si 300 000 de victime. Astfel, liberalii
refuza sa se mai prezinte la alegeri; conservatorii castiga. In cadrul guvernului conservator a
avut loc o lovitura de stat si apare dictatorul Rojas Pinilla. In timpul dictaturii de scurta
durata, partidele au fost interzise si marginalizate. In timpul dictaturii, cele 2 partide
formeaza o alianta pt a indeparta dictatorul si apoi pt a org un nou regim in care ambele forte
sa aibe o parte din putere; ei voiau sa elimine miza conflictului. Asa apare un acord din care
apare Frontul National 1958-1964. Frontul a fost salvat printr-un plebiscit.In ciuda acestui
acord, la baza partidului au continuat violentele. Unele refome au fost amanate: reforma
agrara(aceasta a dus la aparitia unor miscari de gherila:)
1.Armata de eliberare nationala - 1962. Miscare de gherila urbana
2. FARC, fortele armate revolutionare din Columbia - 1964.
3. M-19, miscarea 19 aprilie – 1974. Rojas Pinilla s-a transf in actor democratic. El a creat
un partid politic „ANAPO - Actiunea Nationala Populara” si s-a prezentat la alegerile din
1970, alegeri la care a pierdut, dar a reclamat victoria(frauda). Din ANAPO apare o
fractiune violenta/militara numita M-19. Cea mai violenta miscare; Ex: atacul asupra
palatului de justitie. M-19 s-a transformat mai apoi in partid la cererea guvernului.
Prin urmare, avem parte in Columbia de o democratie limitata care duce la conducatori violenti:
actioneaza prin rapiri ale unor persoane pt a cere rascumparari si a-si finanta din activitati.
Unii autori spun ca „la violencia” se termina in 64, dar in 64 se infiinteaza FARC, deci vedem o
continuitate a vionetei. Gradul de violenta produs de miscarile de gherila, cartelurile de droguri, si
organizatiile paramilitare/autoaparare duc la formarea unui triunghi al violentei. Interactiunea dintre
acesti 3 actori a dus la un nivel de violenta nemaintalnit. De aceea, s-a vb in cazul Columbiei de
disparitia statului sau incapacitatea lui de a-si gestiona teritoriul.
In anii 80, cartelurile de droguri erau principala amenintare a statului. A avut si un chip, chipul lui
Pablo Escobar(avea cartelul din Medellin). Dupa moartea lui Pablo, apare cartelul din Cali ca
principala amenintare. Nu exista o disparitie a cartelurilor ci o aparitie a „cartelitos”(cartelurilor
mici). Din momentul in care cartelurile au fost marginalizate de stat, acestea(Pablo Escobar) au
declarat razboi(au comandat uciderea reprezentantilor statului). Alti traficanti: alternativa pe care o
construiau in jurul lor. Escobar folosea resursele pt a se prezenta in ipostaza de a fura de la stat dar
de a da saracilor. Asta a dus la cultul narcotraficului. Pt a arata limitele democratiei putem arata
arestarea lui Escobar. El a fost de acord sa fie arestat dar el a putut construi propria inchisoare.
Miscarile de gherila rapeau conducatori politici in cea mai mare parte. Trupele paramilitare sunt
formate din fosti soldati si sunt create ca reactie la miscarile de gherila:
1. Prima miscare de gherila e infiintata de Pablo Escobar in 1882 - MAS.
2. ACCU –Acestea se unesc intr-o sng organizatie in 1987 – Fortele de autoaparare unite din
Columbia. Incepand cu 2001 a negociat cu guvernul pt a renunta la violenta. In 2003 a fost

60
 semnat un acord cu guvernul lui Uribe. Fortele de autoaparare unite din Columbia s-a
desfiintat in 2007.
Cu toate astea, in prezent ramasitele acestor forte paramilitare s-au organizat in noi tipuri de
organizatii: BACRIM (bandas criminales). Au devenit principala amenintare la democratia
columbiana.
Au existat mai multe tentative pt a organiza pacea cu FARC. In prezent, incepand cu 2010, exista
intentia de a gasi o solutie si de a incheia conflictul de peste 50 de ani. Presedintele Santos, inca de
la alegere, a demarat acest proces care incepe veritabil in 2012. Intre 2002-2010, Uribe(cel care a
pus capat intr-o mare masura gradului de violenta) a spus ca nu va exista niciun fel de discutie cu
reprezentantii FARC. De ce? Pt ca tatal sau a fost ucis de FARC. A dorit distrugerea FARC. In
campania din 2002, FARC a rapit pe Ingrid Bentancourt care era candidata partidului Verde la acele
alegeri, devine cea mai celebra prizionera si din cauza dublei cetatenii a ei. Santos a fost ministrul
de aparare a guvernului Uribe, deci un apropiat al lui Uribe. Inca din 2010, cand Santos a fost ales
presedinte in locul lui Uribe s-a produs o ruputura intre cei doi care a dus la aparitia unor noi actori
politici. Al treilea actor politic e El partido de la punto?care a fost preluat de Santos intre timp. In
actualitate, procesul de pace cu FARC trebuia sa se termine in 2014, dar continua pt ca nu au fost
rezolvate problemele: nr victimelor produse in acesti 50 de ani din cauza guvernului si FARC. Farc,
pt a–si finanta actiunile, ei au recurs la traficul de droguri.
Venezuela
 Taram al Caudillos pana in 1935 cand moare Juan Vicente Gomez(1909-1935).
 Prima tranzitie la democratie 1936-1945
 AD trienio 1945-1948
 Perez Himenez 1948-1958
 1958 – Pactul de la Punto Fijo: AD & COPEI + URD
Regimul de la Punto Fijo 1958-1998
 Dec 1998: Hugo Chavez(1998-2013); reales in 2000, 2006, 2012
- Noua contitutie in 1999
- Lovitura de stat ratata in apr 2002
- Elimina mandatele prezidentiale in 2009
 Din martie 2013, Nicolas Maduro devine presedinte
Mid-2008; peste 30 de msicari politice; Enrique Capriles
Incepand cu 1830 pana in 1935, avem o lunga succesiune de lideri autoritari, de tipul caudillo.
Acesti caudillo au fost si foarte cunoscuti, ca de ex Antonio Guzman Blanco(a guvernat in
Venezuela intre 1870-1887). Guzman a organizat o dictatura care a vazut dezvoltarea tarii si dar si
imbogatirea conducatorului, dictatura asemanatoare lui Porfirio Diaz din Mexic. In timpul lui
Guzman s-au construit cladiri, blocuri, sine de tren, canal subacvatic care lega Venezuela de restul
lumii.
Ultimii 2 dictatori ai Venezuelei: Cipriano Castro (1858–1924) si Juan Vicente Gomez(a fost initial
vicepresedintele lui Castro Cipriano). Vicente Gomez a profitat de plecarea lui Castro in Europa si a
preluat puterea in 1909 pana in 1935. Vicente Gomez e primul care a creat un aparat de stat puternic
dar care ii raspundeau lui. Tot in timpul lui, vedem un debut al exportului de petrol in Venezuela.
Venezuela are cele mai importante resurse de petrol din lume. In 1917, Venezuela a exportat peste
20 000 t, dar in 1926 ajusese la 4 mil t.Vicente Gomez a negociat concesiuni cu companii straine si
astfel a crescut exportul petrolului. Petrolul e imp si dpv politic pt ca in a doua jum a sec 20, dupa
pactul de la Punto Fijo(1958), articularea sistemului politic dintre AC – Accion Democratica si
COPEI s-a facut si cu ajutorul acestor surse de petrol care au facut din Venezuela o oaza de
democratie, bunastare, dezvoltare accelerata pt clasa mijlocie. In timp ce restul populatiei a fost
exclusa de la aceasta bunastare, in timp ce acest fenomen al excluderii nu numai politice, explica
succesul, la sf anilor 90, unei solutii de tip populist si aparitia lui Hugo Chavez care a nationalizat
exploatarea de petrol, a nationalizat PDVSA(campania de petrol a Venezuelei). Din resursele
obtinute a ajutat persoanele care fusesera pana atunci excluse.

61
Sf regimului lui Gomez in 1935 a produs prima perioada de democratizare, sau de schimbari
fundamentale in sens democratic. In aceasta perioada apar primele partide politice importante:
Accion Democratica(AD) – fondat 1941, care a guvernat in 1948-1948; un partid crestin democrat
numit COPEI.
1945 – largirea sufragiului.
Aceasta prima democratizare e suspendata sau intarziata de dictatura lui Perez Jimenez (1948-
1958). Dictatura lui e similara cu cea a lui Rojas Pinilla din Columbia, in ideea ca se termina in
aceeasi perioada si se incheie in acelas fel. In Venezuela, precum in Columbia, reprezentantii
partidelor principale ajung la aceasta constientizare a iportantei gasirii unui acord pt terminarea lui
Perez Jimenez si pt a incerca o guvernare in care ambele partide sa aiba acces la putere. Pactul de la
Punto Fijo e un pact semnat intre cele 2 partide principale ale Venezuelei AD si COPEI in care se
prevede respectarea rezultatelor alegerilor organizate dupa plecarea lui Jimenez, consulatarea intre
reprezentantii celor 2 partide. In perioada de pana in 90(1958-1998) vedem o alternanta la putere
intre cele 2 partide. Regimul de la Punto Fijo s-a transformat intr-o partitocratie. Partidele de stanga,
la fel ca si in Columbia au fost excluse din acest joc; au existat si in Venezuela miscari de gherila
care au fost sustinute de Cuba dar nu au ajuns sa fie destul de mari ca in Columbia. Gradul
bunastarii a crescut, dar a inceput sa dispara gradual in momentul in care au existat probleme ec,
adica din anii 80-un moment de criza. Este vorba de acea „Vineri Neagra”din feb 1983 cand dupa
masuri economice drastice luate de guvern au fost vazute proteste foarte importante in feb 1983.
Al doilea mom important al pierderii legitimitatii acestui pact de la Punto Fijo e tot in feb, dar 1989,
cand se isca o revolta urbana din cauza reformelor introduse de guvern. A fost nevoie de interventia
militarilor si uciderea unor manifestanti.
Al 3lea mom care a dus la descompunerea pactului de la Punto Fijo a fost in 1992 cand Hugo
Chavez apare pt prima data pe scena politica printr-o lovitura de stat esuata. El a fost
reprezentantului unei miscari: miscarea revolutionara bolivariana. Dupa aceasta lovitura de stat,
Chavez a fost inchis. Acolo il intalneste pe Nicolas Maduro.
Apoi a existat incepand cu 1993, descopunerea regimului si asta a permis sa fie ales un outsider ca
Chavez in 1998 ca presedinte. Chavez a fost ales in mod stabil de o majoritate de-a lungul
realegerilor(2000-2006-2012). Prima lui decizie a fost cea a anula orice trasatura a acordului Punto
Fijo. Chavez e cunoscut ca reprezentant al noii stangi.
Ce a facut Chavez: Exproprierea acelor mari proprietati care nu sunt folosite de proprietarii lor de
drept dar care primesc o compensatie financiara din partea statului, libertatea de expresie e limitata
si ca urmare a actiunilor opozitiei. In 2002 a avut loc o lovitura de stat impotriva guvernului
Chavez. Atunci a fost inlaturat cu ajutorul opozitiei si a mass-mediei care apartinea in mare parte
opozitiei. Dupa aceasta lovitura de stat, Chavez a impus masuri impotriva mass-mediei.apoi a si
fondat TELESUR, canalul de expresie al lui Maduro. Avem anularea licentelor pt diferite posturi de
televiziune. Acestea i-au dat putere lui Chavez, chiar si la alegerile in Congres opozitia nu a
participat. Opozitia s-a organizat intr-un front comun in 2008 prin coalitia MUD – Coalitia Unitatii
Democratice. MUD aliaza peste 30 de miscari politice. Asa a castigat alegerile legislative din 2010.
Pt a bloca victoria opozitiei a suspendat drepturile congresului de a legifera si in dec 2010 a adoptat
o masura prin care putea guverna prin decrete legi un an jumatate. Reprezentantul MUD a fost
Henrique Capriles. El a fost invins de Nicolas Maduro in alegeri. Modelul articulat de Chavez si
continuat de Maduro s-a bazat si pe forma de dominatie electorala prin recompense electorale.
Primeau recompense daca votau o anumita persoana.
Venezuela a devenit principalul sustinator al Cubei; ii oferea petrol.

 Ce e America Latina? Care sunt tarile din AL?

 Ce e America Centrala? Care sunt tarile din AC?
 Ce e Conul SUD?
 Ce tari din Europa au colonizat America latina? Spania si Portugalia in principal, Mare
Britanie
 Cine a fost Simon Bolivar?
62
  Care erau ideile lui Simon Bolivar in ceea ce priveste organizarea statului?(text seminar)
 Cand a avut loc independenta tarilor Latino-americane? 1810-1830. Sa stim si exceptiile de
la aceasta regula(Paraguay si Haiti 1804).
 Cum a avut loc independenta statelor latino-americane?
 Ce s-a intamplat dupa ce au devenit independente? Fiecare caz/stat in parte
 Intre ce perioade vb de perioada coloniala?
 In ce fel erau organizate coloniile?
 Ce e acela un „caudillo”(termen specific sec 19)? Exemple: numele, tara
 Ce partide politice s-au organizat in secolul 19? Conservatorii si liberalii. Socialistii si
comunistii apar abia in sec 20.
 Cum se organizeaza statul in sec 19? Care sunt institutiile importante?
 Conflictele principale din sec 19. Razboaiele Mexic-SUA, pacific-paraguay.
 Ce se intampla in Mexic? Si mai ales ca rezultat al evolutiei: revolutia mexicana 1910-1920.
Dar si ce se intampla dupa aceasta revolutie prin institutionalizarea sa. Pt asta trb sa revedem
trasaturile regimului PRI.
 In ce fel e diferit modul in care tranzitia la democratie a avut loc?
 Ce s-a intamplat la inceputul sec 20 in Conul in raport cu de celelalte tari din America de
sud? Vorbim de acele importante reforme electorale, care au acordat mai multe drepturi
claselor mijlocii.
 Ce inseamna prezidentialismul in general si ce inseamna prezidentialismul in AL? (text
seminar)
 Ce inseamna populism si neopopulism?
 Care sunt efectele(ec, pol, soc) crizei ec din 1929?
 Ce s-a intamplat cu Cuba? Cand a avut loc revolutia? Care au fost efectele revolutiei?(in
principal vb de miscari de gherila+ex) Care e sistemul politic din Cuba azi? E acelas? Ce s-
a schimbat acolo.
 Presedintii din toate tarile din AL. La curs ne-a intrebat de: Argentina, Cuba,
 Sa stim Nume de gherila din anumite tari. De ex FARC
 Ce e terorismul de stat? Care era ideologia care sustinea aceasta politica represiva?
 Ce a fost operatiunea Condor? (text seminar)
 Tranzitia la democratie: cand au avut ele loc, daca exista vreo diferenta intre Conul Sud,
zona andina si centrala.
 Ce tari din AC si Caraibe au fost ocupate de SUA?
 Care e relatia dintre SUA si AL? Diferenta dintre AC si Caraibe si America de sud? Cum se
realizeaza relatia dintre SUA si AL.
 Ce e triunghiul violentei din Columbia? Care sunt actorii principali?
 Ce e Noua stanga? Din ce e compusa, care sunt guvernele, care sunt trasaturile acestora.
 Organizatiile regionale(accent pe UNASUR).
 Care e relevanta miscarilor comunitatilor indigene in tarile andine?
 Comisiile de adevar, justitia de tranzitie. Sa stim detaliile unui caz.
 Ce e o comisie de adevar? Ex.in Brazilia avem cel putin 3 comisii de adevar in perioade
diferite. Stadiul actual e.. ultima sedinta? a fost discutata in dec 2014 si se propune
anularea amnistiei. Au fost 2 amnistii de-a lungul comisiilor de adevar si astfel justitia de
tranzitie nu a avansat.
 Cine a descoperit AL?

C 13 – Tarile andine: Peru, Ecuador si Bolivia. Indigenism si politica.

Aceste 3 tari grupeaza cea mai importanta populatie de origine indigena(1). In acelas timp, nu e o
comunitate unitara. Exista diferente in stat de la vest la est, dar si intre tari. Ordinea importantei
indigenilor:
1. Bolivia: pop majoritara 50-70%
2. Peru: 30-45%
63
 3. Ecuador: 25-40%
 1992, deceniul ONU pt pop indigene „desteptarea indiana” a favorizat politicile
 Constitutii care recunosc caracterul plurinational al statelor.
In special in Bolivia si Ecuador, aceste comunitati indigene sunt relevante politic in deceniile
recente: Se organizeaza politic si altereaza sistemul politic in aceste state. Efectul mobilizarii
comunitatilor indigene pt altetrarea sistemului politic, efectul cel mai pregnant e in Bolivia.

Evo Morales – presedinte Bolivia(2006). El e lider al partidului MAS care aliaza diferite
subcurente politice ale comunitatilor indigene si e principalul actor politic in reprezentarea
comunitatilor indigene.
Rafael Correa – Ecuador (2007)
Ollanta Humala - Presedintele Peru(2011)e inclus in aceasta lista pt ca acesta, ideologic, la
inceputul carierei sale s-a gasit aproape de acesti lideri. Ollanta e reprezentant al Partidului
Nationalist Peruan. El a avut o candidatura care a precedat aceasta confirmare a lui din 2011, in
2006. In 2006 a candidat in Peru(deci, cam in aceeasi perioada cu celelalte 2 state B si E) avand o
platforma apropiata a lui Chavez, Morales si Correa. Tocmai aceasta candidatura, ideologic plasata
la stanga, a dus la alegerea lui de peruani. In actualitate, Humala s-a detasat de curentul de stanga.
Guvernul Humala e acum, mai degraba, separat de guvernele care fac parte din Noua Stanga. Pt ca
Humala se alatura aliantei Pacificului(apropiata dpv ideologic de nord-american). Explicatia pt
modelarea orientarii ideologice a lui Humala: contextul electoral din 2011 care a vazut un actor
extremist(la dreapta) era mult mai important decat ar fi reprezentat Humala. Peru nu face parte din
Noua Stanga! Desi inceputul politic al lui Humala a fost spre Noua Stanga.

In Ecuador avem o miscare politica (CONAIE-confederatia nationalitatilor indigene din Ecuador)

care isi propune reprezentarea comunitatii indigene. CONAIE nu e un partid politic ci o organizatie
umbrela a diferitelor organizatii a comunitatii indigene.
In acelas timp, regasim in Bolivia si Ecuador submandatele lui Evo Morales si Rafael Correa,
reprezentanti ai acestor guverne care au fost etichetate drept parte a Noii Stangi. Noua stanga e
eticheta care regrupeaza guvernele Venezuelei, Boliviei, Ecuadorului, Nicaragua, Cuba, dar si
Republica Dominicana si Honduras in unele momente. Noua stanga e eticheta care apare in
contextul alegerilor din 2005-2006 si care desemneaza guverne de stanga radicale. Urmand definitia
lui Steve Ellner Noua stanga e caracterizata de:
- frecventa alegerilor(creste)
- e noua forma de democratie(democratie radicala). Democratia radicala refuza unele trasaturi
ale democratiei liberale.
- In aceste regimuri din noua stanga, mobilizare populara si participarea permanenta sub
diverse forme e o trasatura.
- Lideri carismatici care intaresc puterea executiva sunt specifici: Chavez, Morales, Correa.
- In aceste regimuri, democratia electorala si competitia partizana continua sa existe.
Deci, pt Ellner, e vorba de un hibrid in care gasim trasaturi ale democratiei reprezentative cu aceste
noi metode de interactiune care sunt specifice unei democratii radicale.
Noua stanga promoveaza modele de cooperare diferita, adica ALBA. Socialismul de secol 21, asa
cum se mai numeste Noua stanga/Valul roz(pt ca nu e rosu ca al socialismului traditional) vede mai
ales in cazul acestor 3 state(V,B,E) un model ec care se bazeaza pe exploatarea resurselor
naturale(petrol, gaz) pentru export. In acelas timp, pe langa aceste trasaturi comune, exista si
trasaturi specifice:
- Bolivia: vedem o ideologie etnicistica(care pune accent pe etnic). Morales, primul
presedinte de origine indigena, promoveaza aceasta ideologie. In V si E nu avem acest
caracter etnic.
Istoria lor politica recenta, dar si de lunga data(per care precede mom independentei si care explica
de ce numai in aceste 3 teritorii avem o populatie de origine indigena importanta si anume
includerea lor in partea centrala a imperiului incas, si apoi administrarea lor impreuna in cadrul
64
 aceleaiasi viceregalitati: viceregalitatea Peru) a fost vazuta impreuna(V, B, P). Aceasta continuitate
a indigenilor e vazuta si dupa mom independentei atunci cand esxista unproiect politic comun care
inspirat de ideile lui Simon Bolivar. Acest proiect regrupa doar Peru si Bolivia. Pe langa proiectele
de uniune politica exista si conflicte intre cele 3 state:
- Cel mai important conflict care persista in sec 20, pana la sf sec 20 e cel dintre Ecuador si
Peru. E vb de granita dintre cele 2 state. Ultimul raz intre cele 2 a avut loc in 1995. Frontiera
a fost trasata la sf sec 19 si de atunci au eistat revendicari din partea Ecuadorului pt acest
teritoriu pt ca e bogat in resurse naturale.
- Conflicte care afecteaza Bolivia( a pierdut cel mai mult din teritoriu). Pierde teritoriu in
favoarea Paraguayului, Braziliei, Chile(raz Pacificului).
Tarile andine
 Uniune: Peru-Bolivia 1836-9 si conflcite: Peru-Ecuador 1859-60; 1941-2; 1981; 1995
 Vot universal: Bolivia(1952/1978), Peru 1979, Ecuador 1979
 Resurse naturale: gaz(Bolivia), petrol(Ecuador), minerit(Peru-argint, zinc, cupru).
 Politica dominata de militari in special in Peru si Bolivia.
Cele 3 state sunt si .. diferenta. In Conul Sud vedem, de la inceputul sec 20, un reformism politic
informal(extindere a votului). In tarile andine, aceasta expindere a dreptului de vot e intarziata in
raport cu tarile din Sud. Bolivia acorda acest dr de vot indigenilor pentru 2 momente electorale, dar
drepturile sunt anulate. Odata cu tranzitia la democratie avem cu adevarat vot universal. E vorba de
sf anilor 70, decat de inceputul sec 20.
Aceste state au fost si ele in anii 70 , regimuri de dictatura militara. Ce e diferit in cazul tarilor
andine(mai ales Bolivia si Peru) e prezenta militarilor ca un actor politic fundamental de-a lungul
sec 20.
Privind resursele naturale(gaz,petrol, apa) avem o trasatura comuna in aceste 3 state: tipul de
expoatare pe care fiecare guvern ar trebui sa il puna in practica, explica cum cele 3 tari andine(mai
ales Bolivia si Ecuador) dezvolta in deceniile recente pana la alegerea liderilor care vor face parte
din Noua stanga, mai degraba regimuri marcate de instabilitate, de schimbari dese de presedinti, de
restitutiri ale presedintilor. in Bolivia, in 2000, exista un confllict la care participa actori politici
care coalizeaza comunitatile indigene impotriva privatizarii apei. Exista o mobilizare speciala
impotriva liberalizarii complete de elitele politice locale sub asediul,infleunta actorilor nationali.
Noua stanga interve in cintextul social si politic in care aceasta tema de conflcit e prezenta si merge
in directia nationalizarii exploatarilor.
Ecuador
 20thc: populism
 Velasquismo: Jose Maria Velasco Ibarra, presedinte de 5 ori (1934-5; 1944-7; 1952-6; 1960-1;
1968-72)
 Clanul Bucaram
 Militaria la putere 1963-6; 1972-9
 Petrol descoperit: 1967, se alatura OPEC 1973
 Tranzitie la democratie 1979
 Democratie agitata: instabilitate
- Abdala Bucaram, 1996-7 destituit de Parlament
- Jamil Mahuad, 1998-2000 destituit de o lovitura de stat
- Lucio Gutierrez, 2003-2005 destituit de Congres dupa proteste masive.
 CONAIE – Confederatia nationalitatilor indigene din Ecuador, infiintata in 1986
 2000 – economia era dolarizata
 Rafael Correa(2006,2009, 2013)
- Constitutia din 2008
In cadrul guvernelor de Noua stanga din Ecuador vedem in prezent 3 mandate ale lui Rafael Correa.
El e ales prima data in 2013, in acord cu constitutia pe care a apropbat-o in timpul primului

65
 mandat. Regimul lui Correa, a vazut in prima perioada misiunea de a modifica sistemul politic prin
acord cu aceasta miza: acordarea unor drepturi mai importante majoritatii.
In cadrul regimelor care fac parte din noua stanga avem aceasta eliminare a limitelor mandatelor.
Ecuadorul, pana in mom alegerii lui Correa e un f bun ex de tara marcata de populism. Diferite
forme de populism sunt in sec 20 in Ecuador. Cel mai imp reprezentant al populismului e Jose
Maria Velasco Ibarra care a fost presedinte de 5 ori. Desi e un lider populist care se axeaza mai mult
pe discurs, exista o mobilizare in jurul unor imbolduri; exista niste reforme introduse de Ibarra in
cele 5 mandate: in alegerile electorale, daca 3% votau cand acesta fusese ales prima data, procentul
celor care aveau drepturi de vot la ultima alegere a lui Ibarra din 1968, era de 17%. In Ecuador
vedem introducerea dr de vot pt toti cetatenii la sf anilor 70, la terminarea dictaturii militare.
Exista si alte familii politice pe langa Ibarra: Abdala Bucaram, e vb de clanul Bucaram. Clanul
Bucaram domina pe plan local. Dupa ce Ibarra dispare din peisaj, un personaj din familia Bucaram
devine presedinte – Abdala. Dar el a fost destituit pt ca nu avea reprezentare in legislativ si
reformele pe care le promitea nu puteau fi introduse pt ca nu avea majoritate in legislativ. A fost
destituit printr-un artificiu constitutional: suspendarea presedintilor care sunt bolnavi mintali.
Porecla lui era chiae „el loco”.
Dpv ideologic, in Ecuador e vb de un melaj intre credinta catolica si acest solidarism de sec 21.
Correa accentueaza caracterul socialist al guvernelor dar si credinta catolica f puternica.
Instabilitatea politica e trasatura democratizarii in anii 90 in Ecuador. Cel care incheie instabilitatea
e Correa. Unul din actorii principali ai instabilitatii din Ecuador e CONAIE formata in 1986.
CONAIE e actorul principal in mobilizarile facut in 1977. Sub presiunea CONAIE se modifica
constitutia Ecuadorului si aici avem recunoasterea caracterului plurinational al statelor in 1928.
CONAIE apare ca actor politic fundamental in 2000 in momentul in care se aliaza cu o parte a
fortelor armate si participa la restituirea presedintelui. In acel mom are loc o lovitura de stat si un
nou guvern apare.
Bolivia
 2/3 din teritoriu pierdut intre 1825 si astazi
- Raz Pacificului 1979-83
- Raz Chaco 1932-5
 MNR(Miscarea Nationala Revolutionara) revolutie 1952-64; Victor Paz Etenssoro si Hernan
Siles Suazo
 Guverne militare 1964-82
 Tranzitie la democratie lunga 1978-82(alegeri 1978,79,80)
 Miscari indigene: MIP si MAS (Miscarea catre socialism – Evo Morales)
 Coca -1961 , Conventie ONU si 1988 – legea despre Coca: criminaliza frunza de coca
 Gaz: privatizarea a provocat instabilitate politica: presedintele Sanchez de Lozada, destituit in
2003 si Carlos Mesa in 2005.
Bolivia nu are iesire la mare. Ea a pierdut iesirea la mare la sf sec 19. Bolivia cere acces suveran la
oceanul Pacific, acces pe care l-a pierdut in raz Pacificului. Asta a fost cea mai importanta pierdere
teritoriala. Ei au facut plangere in fata curtii de la Haga pentru a obtine acces la ocean. Chiar cu dupa
razboiul cu Peru, nu numai cu Chile, au depus plangere la Haga.
in prezent, Bolivia are ca presedinte pe Evo Morales care e reprezentant al MAS. Inaintea reformelor
importante introduse de Morales, Bolivia a mai vazut o revolutie radicala la inceputul anilor 50: cele
3 guverne ale MNR care au pus in miscare reforme majore: indroducerea pt prima data a dr de vot pt
analfabeti si comunitati indigene, nationalizarea resurselor, crearea unor sindicate. Aceste masuri
sunt si in reformele introduse de Morales. Ce difera de alte tari e caracterul etnicist, acest accent pus
pe civilizatiile indigene in defavoarea liderilor militari.
Un alt element fundamenta in reg lui Morales e lupta pt depenalizarea consumului de coca. De ce?
Pt ca a inceput sa se foloseasca pt fabricarea de cocaina. In 1961, exista o conventie a ONU care
criminalizeaza nu numai cocaina, dar si frunza de coca si se cere abandonarea mestecarii. In anii 70-

66
80, odata cu generalizarea producerii de cocaina in Columbia, Bolivia si Peru devin principalele
furnizoare de coca.
Mai vedem nationalizarea resurselor si folosirea acestor resurse pt diferite programe sociale care
adreseaza majoritatii. Asta a dus la un rasism din partea majoritatii in directia minoritatii care a
interzis accesul la reprezentare si participare la sistemul politic pana in anii 80. Tipul de participare
directa pe care a cunnoscut-o morales prin reforma viza mai multa autonomie pt aceste departamente
si de atlfel locala. De aceea, cei din Regiunea Santa Cruz au vrut sa se separe; a fost un referendum
pt autonomia Santa Cruz.
Peru
 APRA – Alianta Americana Populara Revolutionara(1924) – Haya de la Torre
 Dictaturi: Augusto Leguia 1919-30; Manuel Odria 1948-56
 Dictaturi militare 1968-80:
- Juan Velasco Alvarado 1968-75, dictatura progresista
- F. Morales Bermudez 1975-80
 Tranzitia la democratie 1980
 Lupta de gherila impotriva statului(Calea Luminoasa/MRTA) 80-90
 Alan Garcia(APRA), ales prima data in 1985(al doilea mandat 2006-2011)
 Alberto Fujimori 1990-2000(inchis in 2009)
 Comisie de adevar 2001
Atat in Peru, cat si in Bolvia si Ecuador, regionalizarea tarii e relevanta politic. In Bolivia avem cele
mai imp institutii pozitive care sunt in capitala constitutionala Sucre si capitala politica La Paz, iar
puterea ec se afla in regiunea Santa Cruz. Avem aceasta opozitie intre populatia indigena care e
localizata in zona andina adica institutiile politice si populatia alba care e in regiunea Santa Cruz.
Si in Peru avem cele 3 regiuni importante: desert-de-a lungul Paificului, Anzi si zona tropicala. Peru
e un caz diferit: Humalla nu face parte din Noua stanga, desi la inceputul mandatului era apropiat de
Noua stanga.
Context politic actual: sunt 3 forte politice:
- Partidul Nationalist Peruan(p lui Humalla) care azi e condus de sotia lui Humalla.
- APRA- istoricul partid politic , fondat in 20. A avut o soarta cu a partidului peronist din
Argentina in sensul in care a fost blocat de militari sa ajunga la putere. Abia dupa tranzitia la
democratie au putut.
- Diferitele miscari propuse de Alberto Fujimori si de copii sai. E inchis pt 25 de ani din cauza
masacrelor pe care le-a comandat in Lima in razboiul contra terorismului. Fiul sau si fiica sa
sunt principalii reprezentanti. Momentul 2011 a fost important pt ca am vazut iar clivajul
Pro/anti Fujimori. El e un bun ex de neopopulism pt ca el e ales in 90, in Peru, intr-o tara
marcata deja de un grad de violenta mare. In 90(cand a avut loc tranzitia la dem in Peru) era
si debutul unui razboi intern in Sudul tarii. Exista o miscare de gherila maoista asociata
partidului comunisti numita Calea Luminoasa. Aceasta miscare e printre cele mai radicale
din AL. Bilantul comisiei de adevar care si-a dat raportul in 2003 spunea de 62 000 de
victime in acest conflict. Fujimori s-a folosit de artificii de discurs, care se numesc
neopopuliste pt a castiga voturi. In 90 promite in campania electorala ca nu va pune in
practica niciodata reforme neoliberale. Dupa alegeri, cele mai dramatice reforme au fost
neoliberale. In 92, Fujimori a fost acuzat de o lovitura de stat. Perioada de guvernare
autoritara in care Fujimori nu numai ca reoganizeaza regimul in mod hiperprezidentialist,
merge la o exagerare a puterii sale.
In ceea ce priveste resursele naturale, in Peru e vorba de exploatarea minelor de aur. Asta ar duce la
distrugerea mediului prin folosirea cianurii. In peru avem aspectul etnic: comunitaitle sarace sunt
primele afectate de aceste proiecte de dez economica. Exista relevanta chestiunilor legate de
ecologie si in Bolivia si in Ecuador.
Integrare regionala in Americi
 2 valuri de integrare regionala: jumatatea anilor 60 si sf anilor 80.
67
  UNASUR(2008-11)=MERCOSUR + CAN
 Caricom
 SICA
 ALBA
 NAFTA si FTAs cu SUA
 OAS vs CELAC
(2008) UNASUR: membre din america de sud: Argentina, Bolivia, Brazilia, Columbia, Chile,
Ecuador, Guyana, Paraguay, Peru, Suriname, Uruguay, Venezuela.
Piata comuna a sudului = MERCOSUR
UNASUR(uniunea natiunilor din America de sud;12 tari in care includem Guyana si Suriname). E
cel mai avansat proiect politic de integrare politica.
Organizatiile regionale in AL trb gandite in mai multe etape:
- Exista un prim val de org reg in 60. Se formeaza in america centrala Piata comuna a
Americii Centrale. Proiectele de integrare regionala in anii 60, se organizeaza la nivel
subregionala: Am c, tarile andine, AS. Organizatiile din acest prim val nu au fost de succes.
- Odata cu democratizarea in AL avem al 2lea val: unele reformeaza organizatiile din primul
val, alte inoveaza adica creaza noi organizatii. Cel mai bun ex al celui de-al doilea val e
MERCOSUR – piata comuna a sudului creata in 91; e cea mai importanta organizatie ec din
AL. Include: argentina, brazilia, paraguay, uruguay. In actualitate, include si venezuela. Alta
organizatie ec imp e „Comunitatea andina a natiunilor” care include tarile andine +
Columbia si Venezuela.
Chile face parte din UNASUR pt ca aceste 2 organizatii de integrare ec din America de sud:
MERCOSUR si Comunitatea andina a natiunilor – CAN + Chile pun in comun resursele pt a fonda
UNASUR. Se formeaza in 2008, dar devine activa in 2011.
In aceste 2 valuri de integrare, vedem intitative locale sprijinite de actori internationali ca CEFAL.
Apoi vedem initiative nord-americane si aici avem NAFTA – ACORDUL DE LIBER-SCHIMB
AL Atlanticului de nord. NAFTA reuneste statele din America de nord intr-o zona de liber schimb.
Ea devine activa in 94. Proiectul NAFTA s-a dorit extins la intreaga zona a Americilor. In 2002
Hugo Chavez a fost ales si a declarat impotriva organizarii relatiilor in AL in jurul unui model
neoliberal si unui model nord-americane. Astfel, avem un al treilea model care apare in 2004 –
ALBA: Cuba, Venezuela si tarile din Noua stanga. Alba propune un tratat comercial al popoarelor.
Guvernul SUA adopta o strategie alternativa: acordul de liber schimb bilateral. Acestea semneaza
tratatul. Avem 3 tipuri de organizatii de integrare
- Locale, regionale din cele 2 valuri
- Externe de tipul NAFTA
- A treia cale: ALBA.
- Pasiunea latino-americanilor pt organizatiile regionale.
Organizatiile care reunesc toate tarile din America – OAS(Organizatia statelor americane)
CELAC(comunitatea statelor din AL si Caraibe), creata in 2010
UNASUR reia modelul UE. Vedem un element comun: plasarea diferita a institutiilor UNASUR.
Sediul organizatiei e in Ecuador, parlamentul e in Bolivia, Banca e la Caracas. Banca e un fel de
FMI. Conducerea UNASUR e exercitata de un secretar general cu mandat de 2 ani – Ernesto
Samper. Presedentia e rotativa. Exista si un consiliu al sefilor de stat si de guvern in cadrul
UNASUR. In plus, mai e un consiliu al minstrilor de externe. Pt a intelege dificltatile UNASUR in
procesele de avansare catre o integrare politica completa, trebuie amintit ca UNASUR s-a nascut
din cauza initiativelor braziliene si a fost colonizata de Hugo Chavez mai tarziu. Exista aceasta
bipolaritate UNASUR. in 93 era propusa zona de liber schimb sud-american – SAFTA. In 2004 s-a
numit Comunitatea Unita din America de sud - CSE. Abia in 2008 cand se seneaza tratatul vedem
acest nume UNASUR.
Una din initiativele braziliene importante care ne arata originalitatea UNASUR in rap cu UE e
crearea uni consiliu de aparare sud-american. Alta initiativa: crearea de legaturi(feroviare, rutiere)
mai bune intre tarile membre.
68
Conflictul dintre brazilia si venezuela la niv UNASUR e vazut si in sensul in care guvernul Chavez
si-a dorit mai mult o orientare ideologica a UNASUR in opozitie cu guvernul SUA. Aceasta
orientare marcata ideologic nu a fost validata de guvernul brazilian. Alte conflicte sunt piedici in
procesul de integrare. Proiectele UNASUR sunt ambitioase: se doreste crearea unei monede
comune, pasaport comun.
Actiuni UNASUR:
- 2013 cand Evo Morales a fost in Europa subiectul unei agresiuni din partea guvernelor
euroepene, sub presiune nord-americana. E vb de zborul de la Moscova catre La Paz a lui
Morales cand nu a putut sa traverseze spatiul aviatic al Frantei. Atunci UNASUR a
intervenit si a condamnat acest tip de agresiune importiva lui Morales.
Proiect recent realizat: Alianta Pacificului, reuneste tarile care au iesire la Pacific. E un proiect de
cooperare economica.

69