Carte Medicina PDF

Dr.
Leonard Azamfirei
E bine
să ştii!
Sfaturi pentru oamenii sănătoși
și… bolnavi
Tehnoredactare: George Toncu
Corecturã: Lori Gheorghiþã
Coperta: Dragoº Drumaº
© 2003, Editura „Viaþã ºi Sãnãtate”, Bucureºti
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale

E bine sã ºtii! / Leonard Azamfirei
– Bucureºti, 2003
ISBN – 973-9484-90-5
Cuprins
Prefaţă ...................................................................................... 7
Introducere .............................................................................. 9
1. PROBLEME CARDIOLOGICE ..................................... 11
1.1. Durerea de inimă – cardiopatia ischemică:
angina pectorală, infarctul miocardic ....................... 11
1.2. Insuficienţa cardiacă .................................................... 17
1.3. Hipertensiunea arterială .............................................. 22
2. PROBLEME RESPIRATORII ........................................ 28
2.1. Răceala – virozele respiratorii .................................... 28
2.2. Aprinderea de plămâni – pneumonia ......................... 32
2.3. Astmul bronșic ............................................................. 38
2.4. Cancerul pulmonar ...................................................... 50
3. PROBLEME DIGESTIVE ............................................... 53
3.1. Surprize sângeroase – hemoragiile digestive .............. 53
3.2. Stomacul de sărbători – indigestiile ............................ 57
3.3. Ulcerul gastric și duodenal .......................................... 62
3.4. Arsurile retrosternale .................................................. 67
3.5. Sindromul de intestin iritabil ....................................... 71
3.6. Cancerul gastric ........................................................... 73
4 E bine sã ºtii!
3.7. Cancerul colo-rectal .................................................... 76
3.8. Hepatitele virale ........................................................... 80
3.8.1. Hepatita virală de tip A...................................... 80
3.8.2. Hepatita virală de tip B ...................................... 83
3.8.3. Hepatita virală de tip C ...................................... 86
3.9. Giardioza ...................................................................... 89
3.10. Litiaza biliară. Colica biliară – pietrele „de la fiere” ... 91
4. PROBLEME RENALE .................................................... 95
4.1. Litiaza renală. Colica renală ....................................... 95
4.2. Infecţiile tractului urinar ........................................... 100
4.3. Cancerul de vezică urinară ........................................ 105
5. PROBLEME NEUROLOGICE .................................... 109
5.1. Migrena....................................................................... 109
5.2. Sincopa ....................................................................... 115
5.3. Durerile de spate........................................................ 116
5.4. Epilepsia ..................................................................... 118
5.5. Feriţi-vă de accidentele… vasculare cerebrale! ....... 122
5.6. Tumorile cerebrale maligne ...................................... 125
5.7. Insomniile ................................................................... 127
5.8. Durerea de… suflet! Învins sau învingător?
Sindromul de stres posttraumatic ............................. 130
6. PROBLEME METABOLICE ....................................... 135
6.1. Hipoglicemia .............................................................. 135
6.2. Diabetul – se poate trăi împreună cu el? .................. 142
7. URGENŢE TOXICE ...................................................... 150
7.1. Intoxicaţia cu ciuperci ............................................... 150
7.2. Mușcă și… fugi! Mușcăturile de animale și insecte ... 153
Cuprins 5
7.3. Intoxicaţia cu substanţe chimice nemedicamentoase .. 157
7.4. Intoxicaţiile medicamentoase .................................... 161
7.5. Intoxicaţiile cu substanţe medicamentoase .............. 164
8. PROBLEME DE OBSTETRICĂ-GINECOLOGIE ... 168
8.1. Sarcina normală ......................................................... 168
8.2. Sarcina: o minune planificată – metode
de contracepţie ........................................................... 183
8.3. Cancerul de sân .......................................................... 188
8.4. Cancerul de col uterin ............................................... 198
9. ALTE SITUAŢII DE URGENŢĂ .................................. 201
9.1. Nu vă jucaţi cu… focul! – Arsurile termice:
o problemă fierbinte ................................................. 201
9.2. O vară fierbinte, fierbinte, fierbinte –
radiaţiile solare .......................................................... 204
9.3. Corpii străini .............................................................. 207
9.4. Om la apă! – Înecul ................................................... 210
9.5. Electrocutările ........................................................... 211
9.6. Deshidratarea ............................................................. 213
9.7. Melanomul malign ..................................................... 217
10. TRAUMATISME ........................................................... 221
10.1. Cum se acordă primul ajutor? ................................ 221
10.2. Resuscitarea cardio-respiratorie ............................ 223
10.3. Necazuri de iarnă: fracturile ................................... 230
10.4. Curge sânge!! Hemoragiile ...................................... 236
10.5. Plăgile ....................................................................... 242
10.6. Politraumatismele .................................................... 246
10.7. Transportul accidentaţilor ...................................... 248
6 E bine sã ºtii!
11. PROBLEME DE ETICĂ MEDICALĂ ....................... 250
11.1. Requiem pentru viaţă. Eutanasia – o soluţie? ....... 250
11.2. Transplantul de organe: acceptare fără rezerve
sau refuz total?........................................................ 257
11.3. Hipnoza – o metodă terapeutică acceptabilă? ....... 261
11.4. Un risc asumat – este scuzabilă ignoranţa
în medicină? ............................................................ 264
11.5. Remediile universale – între miracol și dezamăgire .. 267
11.6. Clonarea – între adevăr și ficţiune.......................... 270
11.7. De ce sunt oamenii așa de ușor de păcălit
de medicina alternativă ........................................... 274
12. RELAŢIA CU LUMEA MEDICALĂ........................... 279
12.1. Cum să comunic cu medicul de familie? ................ 279
12.2. Internarea în spital – o aventură? ........................... 282
13. GHID DE INTERPRETARE A UNOR ANALIZE
DE SÂNGE .................................................................... 287
13.1. Determinări hematologice ....................................... 287
13.2. Determinări biochimice din sânge .......................... 289
13.3. Determinări hormonale din sânge .......................... 294
13.4. Determinări imunologice din sânge ........................ 296
Bibliografie selectivă............................................................ 297
Prefaţă
„E bine sã ºtii” mai multe despre sãnãtate, prevenirea îmbolnã-
virilor ºi despre boalã cât mai devreme, pânã când aceasta nu
devine atât de gravã, încât nu mai poate fi tratatã. Spre acest precept
ne îndeamnã autorul în acest adevãrat „tratat de medicinã preventivã
ºi curativã”, scris pe înþelesul tuturor.
Cuprinsul cãrþii justificã acest epitet prin problematica deosebit
de complexã, prezentatã sistematic ºi riguros, care abordeazã
principalele capitole de patologie sub raport preventiv ºi curativ.
Astfel, sunt trecute în revistã angina pectoralã, infarctul miocardic,
infecþiile, cancerul, diabetul, agresiunile din mediul extern etc. Un
capitol aparte este consacrat aspectelor de eticã medicalã, cu
probleme la ordinea zilei, intens dezbãtute în lumea medicalã ºi în
mass-media, respectiv eutanasia, transplantul de organe sau
clonarea.
Capitolul „relaþiei cu lumea medicalã” prezintã o importanþã
deosebitã în ce priveºte cooperarea armonioasã pacient-medic.
Cartea se încheie cu un „ghid de interpretare a analizelor
medicale uzuale” foarte binevenit pentru marele public, care nu o
datã rãmâne descumpãnit în faþa unor buletine de analize sofisticate,
pe care nu le poate înþelege.
Autorul face parte dintre medicii care poartã în conºtiinþa lor
mesajul nostru de a face bine celor mulþi, prin transmiterea de
cunoºtinþe, sfaturi ºi ajutor în toate împrejurãrile. Mesajul cãrþii
este astfel, din punct de vedere subiectiv, strãbãtut de o înaltã
dãruire pentru sãnãtatea oamenilor, iar din punct de vedere obiectiv,
este considerat ca o necesitate foarte binevenitã pentru public.
8 E bine sã ºtii!
Ceea ce reuºeºte autorul cu prisosinþã este adaptarea limbajului
medical, cu conotaþii profesionale de multe ori greu de înþeles, la
stilul adecvat înþelegerii de cãtre toþi, indiferent de gradul de culturã.
„Angina este modul prin care inima ne spune cã nu are suficient
oxigen pentru ceea ce i se cere sã facã.” În ce frumoasã figurã de
stil este transpusã ischemia coronarianã!
Toate capitolele sunt prezentate în principal dupã un plan prin
care autorul defineºte problema/boala, prezintã pe înþelesul tuturor
atât simptomatologia, cât ºi tratamentul, cu accent pe regimul de
viaþã, dar fãrã a neglija medicaþia. Principiile medicinei naturiste
sunt la ele acasã, fãcând casã bunã în alternanþã cu medicina
convenþionalã. Autorul prezintã într-un capitol aparte „capcanele”
medicinei neconvenþionale, pledând pentru o armonie inteligentã
între medicina alopatã ºi cea neconvenþionalã, alternativã.
De real interes sunt noþiunile de prim ajutor în diferite stãri de
urgenþã (stop cardiac, intoxicaþii, accidente etc.), care nu puteau
lipsi dintr-un material prezentat de un anestezist-reanimator, spe-
cialitatea de bazã a autorului.
În încheiere, mãrturisesc din toatã inima cã mi-a fãcut o deosebitã
plãcere lectura „tratatului” prezentat de dl dr. Leonard Azamfirei
marelui public, care cu siguranþã va avea de profitat imens pentru
„gestionarea” stãrii sale de sãnãtate ºi boalã.
Prof. univ. dr. Mircea Chiorean,

ºeful Clinicii Anestezie-Terapie Intensivã
Spitalul Clinic Judeþean Târgu-Mureº
Introducere
Uitaþi-vã în vitrina unei librãrii sau a unui magazin care vinde
ziare ºi reviste. Veþi vedea coperte atrãgãtoare, frumos colorate,
iar dacã aveþi curiozitatea de a zãbovi asupra titlurilor, conform
normelor elementare de jurnalisticã, veþi gãsi pe prima paginã
titlurile ºi imaginile care, dupã gustul redactorilor respectivei
publicaþii, au impactul cel mai mare asupra cititorilor ºi le pot trezi
interesul. Nimic rãu în aceastã tacticã!
Mergând mai departe cu analiza acestor titluri, veþi vedea care
sunt subiectele care se vând cel mai bine. O carte trebuie sã fie
scrisã de un autor consacrat sau sã aibã un titlu comercial. O
publicaþie periodicã trebuie sã facã dezvãluiri senzaþionale, mai
ales dacã în ele sunt implicate anumite personalitãþi, drame, fapte
condamnabile (cu cât mai dramatice, cu atât mai bine!), tot ceea
ce este violent sau ºocant. Se pare cã ceea ce este rãu pare mai
interesant decât ceea ce este bine sau cel puþin se vinde mai bine.
Într-un asemenea context, o astfel de carte care, prin
problematica pe care o abordeazã, nu poate fi agresivã, care
îndeamnã la echilibru, la o atitudine pozitivã, la promovarea a
ceea ce este necesar, pentru binele dumneavoastrã ºi al celor din
jur, poate deveni o aventurã.
Pe cine mai intereseazã astãzi o carte de promovare a sãnãtãþii?
Cel bolnav ar putea rãspunde: Trebuia sã veniþi cu ea mai devreme,
când eram încã sãnãtos ºi puteam sã mai fac ceva! Cel sãnãtos ar
putea rãspunde: Da, e bunã, dar pentru alþii! Dumneavoastrã ce
aþi rãspunde? Reuºiþi sã faceþi distincþia între informaþia importantã,
10 E bine sã ºtii!
cu consecinþe care pot dura o viaþã sau pot prelungi acea viaþã, ºi
informaþia care are valoare doar o zi, pânã când este înlocuitã de
alta, la fel de efemerã?
Aceastã carte încearcã sã vã înveþe cum sã nu fiþi bolnavi. Iar
dacã sunteþi bolnavi, vã învaþã ce trebuie sã faceþi pentru a vã trata
sau mãcar ameliora boala. Ea nu înlocuieºte consultul medical,
care rãmâne esenþial, dar vã permite, într-un limbaj accesibil, pe
înþelesul fiecãruia, sã înþelegeþi ce se întâmplã cu dumneavoastrã.
Iar dacã aþi înþeles corect acest lucru, aþi fãcut un mare pas înainte.
O parte dintre aceste informaþii au fost publicate în revista
Viaþã + Sãnãtate. Multe dintre ele sunt preluate ºi prelucrate din
surse medicale diverse, actuale, ºi reflectã poziþia medicinei de
astãzi faþã de problemele medicale cel mai frecvent întâlnite.
În ciuda invaziei extreme de publicaþii de toate felurile, inclusiv
cu pretenþii de educaþie sanitarã, aceastã carte vrea sã vã ajute ºi o
poate face. Ea poate deveni un punct de reper în comportamentul
dumneavoastrã, în raport cu sãnãtatea sau boala dumneavoastrã.
Aºa cum la un punct de reper se raporteazã tot ceea ce este în jur,
ºi dumneavoastrã puteþi încerca o asemenea raportare. Nu veþi
pierde nimic, ba poate chiar veþi câºtiga! Sã fiþi sãnãtoºi!
Dr. Leonard Azamfirei,

doctor în medicinã
Capitolul 1
PROBLEME
CARDIOLOGICE
1.1. DUREREA DE INIMĂ – CARDIOPATIA ISCHEMICĂ:
ANGINA PECTORALĂ, INFARCTUL MIOCARDIC
Angina este modul prin care inima ne spune cã nu are suficient

oxigen pentru ceea ce i se cere sã facã. Aceasta se întâmplã atunci
când arterele coronare (arterele care irigã inima cu sânge) sunt
blocate din cauza procesului de aterosclerozã. În urma acestui
proces, pe peretele arterelor se depun plãci de grãsime calcificatã,
care vor reduce debitul sanguin la acel nivel. O altã cauzã a anginei
este reprezentatã de situaþia în care efortul care se solicitã din partea
inimii este peste capacitãþile pe care ea le are sau când are nevoie
de mai mult oxigen decât în condiþii normale. Angina mai apare ºi
în cadrul altor boli, cum ar fi anemia, bolile valvulare aortice,
tulburãrile de ritm cardiac sau funcþionarea exageratã a glandei
tiroide.
Bolile coronariene reprezintã, de departe, prima cauzã de deces
în întreaga lume, deci ºi în România. În S.U.A., de exemplu, anual,
peste 1,5 milioane de oameni fac un infarct miocardic ºi o treime
dintre aceºtia mor în urma infarctului. În ansamblu, bolile cardiace
ucid mai mulþi oameni decât toate celelalte cauze de deces la un
loc. Angina este întâlnitã mai ales la cei în vârstã de peste 30 de
ani ºi este mai frecventã la bãrbaþi. Iar dacã þinem cont de faptul cã
cel puþin o treime din populaþia de peste 30 de ani suferã de
hipertensiune arterialã, vom putea aprecia ºi mai exact cât de gravã
este situaþia din acest punct de vedere.
Ce este angina pectorală?
Termenul medical de anginã pectoralã se referã, ad litteram, la
o durere specificã, apãrutã la nivelul toracelui. Existã mai multe
tipuri de anginã, cea clasicã purtând denumirea de anginã stabilã.
Ea este determinatã de un anumit efort ºi dispare la repaus. Dacã
aveþi anginã stabilã, cu siguranþã cã sunteþi în stare sã prevedeþi
care sunt activitãþile care vã declanºeazã criza anginoasã.
Un alt tip de anginã este angina instabilã. Ea este o stare
evolutivã mai gravã, care poate apãrea ºi în repaus sau chiar în
somn, fãrã sã poatã fi prevãzutã în vreun fel. Angina instabilã
trebuie sã fie interpretatã ca un semn al unei afectãri cardiace se-
vere, care precedã, mai devreme sau mai târziu, un infarct.
Cum apare infarctul miocardic?
Infarctul miocardic sau atacul de cord, cum mai este denumit,
intervine atunci când o parte a muºchilor inimii este complet lipsitã
de sânge, iar celulele muºchilor inimii mor din aceastã cauzã. Un
atac de cord poate avea loc atunci când placa de aterom din
interiorul arterelor inimii se rupe, formând un cheag care blocheazã
circulaþia sângelui prin arterã. O asemenea placã este formatã din
colesterol, leucocite, calciu ºi alte componente ºi este înconjuratã
de o capsulã fibroasã. Dacã presiunea ºi debitul sângelui cresc
dintr-o datã, capsula fibroasã se poate fisura sau rupe. Ca urmare,
corpul primeºte semnale pentru a repara cãptuºeala interioarã a
arterei afectate, în modul în care ar vindeca o tãieturã externã,
formând un cheag care sã sigileze zona. Un cheag de sânge care
se formeazã în arterã poate limita circulaþia sanguinã de la
musculatura inimii ºi poate cauza astfel un atac de cord.
Probleme cardiologice 13
Simptomele anginei pectorale
Durerea este cel mai important semn. Ea este localizatã iniþial
la mijlocul toracelui ºi deseori iradiazã cãtre membrul superior
stâng, cãtre gât sau chiar cãtre abdomen. Durerea creeazã
senzaþia unei constricþii toracice puternice, a unei gheare care
strânge întregul piept. Unii sesizeazã aceastã durere numai la
un nivel periferic (braþ, gât). Alteori, din cauza asocierii cu
senzaþia de arsurã retrosternalã, durerea este confundatã cu o
indigestie. De fiecare datã însã, la aceeaºi persoanã durerea are
aceeaºi localizare ºi iradiere.
Durerea anginoasã dureazã cel mult cinci minute. Dacã
dureazã mai mult ºi este de naturã cardiacã, aceastã durere
poate fi foarte probabil consecinþa unui infarct miocardic,
în care durerea dureazã ore întregi.
În cazul anginei stabile, în afara efortului fizic amintit
mai sus, durerea poate fi provocatã ºi de alte circumstanþe,
cum ar fi: o masã bogatã, expunerea la frig, o emoþie
puternicã, actul sexual etc. Existã, de asemenea, o serie
de medicamente, unele chiar banale, cum ar fi cele pe
care le luãm când avem nasul înfundat, care pot provoca
o crizã anginoasã.
Durerea apare la efort ºi dispare la repaus.
Alte simptome care mai pot apãrea: anxietate, stare de obosealã,
transpiraþii reci, tulburãri de vedere. Toate acestea însã nu sunt
semne specifice.
O serie de factori de risc coexistenþi fac mai probabilã apariþia
anginei: hipertensiunea arterialã, hipercolesterolemia sau alte
tulburãri ale metabolismului grãsimilor, fumatul, obezitatea,
membrii direcþi din familie care au avut boli cardiace.
Cum pot să ştiu dacă am angină sau nu?
Dacã aveþi dureri la nivelul toracelui, trebuie sã vã adresaþi unui
medic care poate stabili dacã aceste dureri sunt de cauzã cardiacã
sau nu. Vi se va face o electrocardiogramã ºi probabil un aºa-numit
test de efort. Acest test vã va cere sã faceþi un efort gradat, supra-
vegheat, cu ajutorul unei biciclete medicale sau al unui covor rulant,
timp în care activitatea inimii dumneavoastrã va fi urmãritã. Dacã
angina apare la un asemenea efort ºi are un corespondent pe
electrocardiogramã, este limpede: aveþi o boalã coronarianã. Dacã
însã lucrurile nu se clarificã sau se doreºte o investigaþie mai
amãnunþitã, se mai poate face o ecocardiografie sau o formã
complexã de evaluare, numitã angiografie coronarianã, metodã
care identificã locul ºi mãrimea stenozelor pe care le aveþi pe vasele
coronariene.
Ce aveţi de făcut mai departe?
Daca aveþi anginã, medicul va decide ce tratament
medicamentos sã urmaþi ºi ce regim de viaþã aveþi de îndeplinit.
Dacã problema este mai avansatã, se poate lua în discuþie ºi
necesitatea unei intervenþii mai agresive asupra inimii, mergând
chiar pânã la operaþie. Reþineþi însã: indiferent ce medicament veþi
lua – ºi astãzi sunt medicamente extrem de eficiente –, acesta va
acþiona doar asupra efectelor aterosclerozei. Deci, orice medica-
ment luaþi, nu uitaþi cã la fel de importante sunt mãsurile legate de
stilul de viaþã: o dietã adecvatã, exerciþiul fizic, controlul greutãþii
corporale, eliminarea fumatului.
Ce puteţi face dumneavoastră acasă?
Dacã aveþi frecvent crize de anginã noaptea, dormiþi cu capul
sau chiar cu toracele mai ridicat. Veþi permite astfel inimii sã
facã un efort mai mic atunci când pompeazã sângele prin vene,
cãtre inimã.
Dacã simþiþi apariþia unei crize anginoase, opriþi-vã din orice
activitate (opriþi maºina, dacã sunteþi ºofer), aºezaþi-vã (dacã
staþi în picioare), iar dacã durerea persistã, luaþi-vã medicamentul
cu care sunteþi obiºnuit.
Aspirina luatã la recomandarea medicului, într-o dozã foarte
micã, reduce semnificativ riscul de infarct miocardic ºi de anginã
instabilã.
Dupã ce aþi luat masa, odihniþi-vã un timp. Efortul digestiei
furã sângele de la inimã cãtre organele digestive.
Nu mai fumaþi. În mod cert, nicotina influenþeazã negativ, în
cel mai înalt grad, apariþia crizelor de anginã.
Dacã luaþi pilule anticoncepþionale ºi aveþi anginã, încetaþi sã
le mai luaþi. Estrogenul conþinut de acestea creºte riscul
coagulãrii sângelui.
Cum se manifestă infarctul miocardic?
Infarctul miocardic are simptome multiple, dar cea mai relevantã
este durerea precordialã.
Durerea cauzatã de un atac de cord dureazã de obicei mai mult
de 10 minute ºi adesea apar ºi alte simptome, incluzând:
Disconfort în zona pieptului sau o durere apãsãtoare, de parcã
ar fi o greutate pe piept. Durerea care apare se rãspândeºte de
la piept la gât, maxilar, unul sau ambele braþe ºi umeri, ºi nu
trece la repaus.
Transpiraþii
Respiraþii mai scurte ºi mai frecvente
Greaþã sau vomã
Ameþealã
Bãtãi de inimã rapide sau neregulate
Este important sã recunoaºteþi fazele iniþiale ale unui atac de

cord ºi sã primiþi îngrijire de urgenþã. Tratamentul este necesar
pentru a preveni moartea. Uneori, medicamentele pot fi luate pentru
a reduce afectarea musculaturii inimii cauzatã de un atac de cord.
Chemaţi urgent medicul dacă:
ªtiþi cã aveþi probleme cardiace, iar durerea apãrutã dureazã
mai mult de cinci minute. În acest caz, este foarte probabil sã
faceþi un infarct.
Aveþi pentru prima datã o asemenea durere. Trebuie sã vã
lãmuriþi de unde apare.
Crizele devin mai intense, mai frecvente, mai prelungite ºi nu
mai pot fi prevãzute. Este posibil sã dezvoltaþi o anginã instabilã.
Dupã ce luaþi medicamentele, mai ales la început, aveþi senzaþii
neplãcute. Acestea sunt rezultatul unor reacþii adverse ºi uneori
trebuie ajustatã doza.
Rolul dietei în bolile cardiace (cardiopatia ischemică şi
infarctul miocardic)
Dieta unui asemenea bolnav trebuie sã excludã grãsimile satu-
rate (maximum 20% din necesarul de calorii zilnice sã fie asigurat
de grãsimi, iar dintre acestea, 2/3 sã fie grãsimi nesaturate). Aceastã
dietã va contribui ºi la un control mai bun al tensiunii arteriale.
Dieta strict vegetarianã (fãrã produse animale, numitã ºi
veganã), bogatã în acizi graºi polinesaturaþi, poate duce la regresia
leziunilor de aterosclerozã coronarianã. Studii recente demon-
streazã clar creºterea capacitãþii de efort la bolnavii cu anginã
pectoralã care au adoptat o asemenea dietã.
Riscul unui infarct miocardic poate fi prevenit numai în proporþie
de 8% prin tratamentul hipertensiunii arteriale, crescând la 30%
prin tratamentul tulburãrilor metabolismului lipidic.
Folosiþi mesele mici, care sunt mai uºor de digerat! Nu vã ridicaþi
de la masã niciodatã sãtul! Evitaþi bãuturile reci, care pot precipita
criza de anginã pectoralã.
Dieta folositã trebuie sã îmbine recomandãrile date la
arteriosclerozã ºi hipertensiune arterialã (vezi capitolul 1.3).
Recomandãrile specifice unui bolnav care face episoade de
anginã pectoralã sau a trecut printr-un infarct miocardic acut sunt:
Eliminarea cafeinei ºi a altor metilxantine (cafea, bãuturi cola),
pentru reducerea potenþialului de tulburãri de ritm cardiac.
Reducerea muncii cordului prin mese mai mici, cu alimente
uºoare sau lichide (imediat dupã infarct: 800-1.200 kcal/zi).
Restricþie de lichide ºi sare (sodiu) în funcþie de bolile asociate
(insuficienþã cardiacã, hipertensiune arterialã).
Evitarea alimentelor prea calde sau prea reci.
Angina pectoralã este o boalã serioasã. Luaþi-o în serios!
1.2. INSUFICIENŢA CARDIACĂ
Insuficienþa cardiacã apare când muºchii inimii nu mai

pompeazã atât de mult sânge cât are nevoie organismul.
Insuficienþa nu înseamnã cã inima a încetat pomparea, ci cã nu
mai pompeazã la capacitatea necesarã. Insuficienþa cardiacã poate
fi cauzatã de câteva boli care pot afecta inima ºi capacitatea ei de
pompare.
Când inima nu mai pompeazã eficient sânge prin corp, acesta
începe sã se întoarcã mai greu spre inimã, situaþie care duce la
formarea de fluide în plãmâni sau în alte pãrþi ale corpului, cauzând
respiraþie scurtã ºi alte simptome de atac de cord. Insuficienþa
cardiacã este o afecþiune progresivã, care se înrãutãþeºte în timp.
De obicei începe când inima este afectatã sau slãbitã, ca rezultat al
unui atac de cord. La început, corpul încearcã sã compenseze
capacitatea scãzutã de pompare a inimii prin:
Reþinerea sãrii ºi a apei, pentru a creºte cantitatea de sânge în
fluxul sangvin.
Creºterea volumului de muncã depus de inimã.
Creºterea dimensiunilor inimii.
În cele din urmã, aceste încercãri de compensare ale corpului

nu fac decât sã înrãutãþeascã insuficienþa cardiacã deja existentã.
Care sunt diferitele tipuri de insuficienţă cardiacă?
Insuficienþa cardiacã de obicei afecteazã ventriculul stâng în
douã moduri:
Insuficienþa sistolicã apare atunci când ventriculul nu se mai
contractã suficient de puternic pentru a pompa sângele cãtre
corp.
Insuficienþa diastolicã apare când ventriculul nu se mai
relaxeazã suficient ºi aceasta afecteazã capacitatea lui de a se
umple cu sânge.
Dacã partea stângã a inimii este mai afectatã, s-ar putea sã nu
fie capabilã sã pompeze suficient sânge cãtre toate organele din
corp, inclusiv cãtre inimã. În acelaºi timp, sângele trebuie sã se
întoarcã în ventriculul drept, iar dacã are dificultãþi, el stagneazã
în circulaþie ºi determinã apariþia de lichide suplimentare – insu-
ficienþã în partea dreaptã. Insuficienþa dreaptã ºi cea stângã sunt
adesea prezente în acelaºi timp, sub forma insuficienþiei cardiace
globale.
Pe lângã clasificarea în funcþie de tip, insuficienþa cardiacã este
clasificatã în funcþie de severitate, folosind un sistem dezvoltat de
Asociaþia Americanã a Inimii. Insuficienþa este o afecþiune cronicã,
ce se poate înrãutãþi dintr-o datã, ºi aceasta se numeºte insuficienþã
acutã. Forma acutã cere tratament urgent.
Care sunt cauzele insuficienţei cardiace?
Insuficienþa cardiacã poate fi cauzatã de câteva boli care
afecteazã inima ºi capacitatea sa de a pompa sângele:
Boli ale arterelor coronariene ºi mai ales infarctul miocardic
Tensiunea arterialã ridicatã
Boli ale muºchilor inimii – cardiomiopatie
Afecþiuni congenitale ale inimii
Boli ale valvelor inimii
Boli ale pericardului
Aritmii
Un numãr de factori pot cauza insuficienþa bruscã, cum ar fi
luarea medicamentelor în mod incorect, un nou atac de cord,
cheaguri de sânge care ajung la plãmâni, infecþii, utilizarea de
alcool, excesul de sare, efortul fizic.
Care sunt simptomele insuficienţei cardiace?
Simptomele tipice ale insuficienþei cardiace includ:
Respiraþie scurtã ºi frecventã
Edeme în special la picioare, glezne
Creºtere bruscã în greutate
Ameþealã, leºin sau slãbiciune
Obosealã
Tuse uscatã, în special în poziþia culcat
Urinare crescutã noaptea
Greaþã, balonãri
Insuficienţă cardiacă acută

Insuficienþa acutã intervine când plãmânii se umplu rapid cu
apã – edem pulmonar. Simptomele se dezvoltã rapid ºi pot in-
clude:
Respiraþie scurtã ºi ineficientã
Bãtãi de inimã neregulate ºi rapide
Tuse cu secreþii spumoase ºi de culoare roz
Insuficienþa acutã este o urgenþã medicalã ºi are nevoie de

îngrijire imediatã.
Cum poate fi diagnosticată insuficienţa cardiacă?
Ecocardiografia este cea mai bunã ºi mai simplã metodã de a
determina dacã ai insuficienþã cardiacã ºi ce tip. De asemenea,
ajutã la evaluarea severitãþii insuficienþei. Ecocardiografia foloseºte
ultrasunete, pentru a crea o imagine în miºcare a inimii, ºi de obicei
este primul test fãcut dupã apariþia unor asemenea probleme
medicale. De asemenea, radiografia pieptului poate ajuta la
diagnosticarea insuficienþei. Ecocardiografia poate fi folositã pentru
a monitoriza insuficienþa, mãsurând cât sânge este pompat din
ventriculul stâng. Medicii ºtiu când insuficienþa se înrãutãþeºte,
monitorizând simptomele ºi determinând dacã aºa-numita fracþie
de ejecþie a scãzut.
La ce să vă aşteptaţi, dacă aveţi insuficienţă cardiacă?
Insuficienþa cardiacã este o afecþiune pe viaþã, care de obicei se
înrãutãþeºte cu timpul. Câteva medicamente ºi mai multe schimbãri
în stilul de viaþã sunt necesare când ai insuficienþã. Aceºti paºi pot
îmbunãtãþi insuficienþa ºi pot avea un impact pozitiv asupra calitãþii
ºi lungimii vieþii.
În faza timpurie poþi avea doar simptome minore, care sã aparã
în timpul activitãþilor obositoare. Cu timpul, simptome ca respiraþia
scurtã, balonarea ºi oboseala se pot înrãutãþi, pânã când vor fi
prezente tot timpul, chiar ºi atunci când te odihneºti.
Tratamentul poate reduce aceste simptome adesea, dar de obicei
nu le eliminã. Când insuficienþa se înrãutãþeºte poþi deveni obosit
ºi slãbit, chiar dacã iei multe medicamente ºi urmezi un plan de
tratament. Alte organe ale corpului pot ajunge sã nu funcþioneze
corect, deoarece nu primesc suficient sânge.
Insuficienþa acutã se dezvoltã rapid ºi poate cauza moartea,
dacã nu primeºte tratament medical imediat.
Complicaţiile insuficienţei cardiace pe termen lung pot include:
Afecþiuni al anumitor organe – adesea insuficienþã renalã,
rezultând din descreºterea cantitãþii de sânge ºi de oxigen
Bãtãi de inimã neregulate ºi moarte subitã
Atac vascular cerebral
Atac de inimã
Trombozã ºi embolie pulmonarã
Probleme ale valvelor
Ce pot face să trăiesc cu insuficienţa cardiacă?

Dupã ce ai fost diagnosticat cu insuficienþã cardiacã, este foarte
probabil sã fie necesar sã iei anumite medicamente pentru tot restul
vieþii. Dieta ºi schimbãrile în stilul de viaþã sunt de asemenea
importante în tratarea simptomelor.
Limitarea aportului de sare, odihna ºi activitatea moderatã,
evitarea infecþiilor ºi folosirea atentã a medicamentelor sunt cãi
importante de a controla insuficienþa ºi de a preveni complicaþiile,
spitalizarea ºi moartea bruscã.
Probabil þi se va da o combinaþie de medicamente care sã trateze
insuficienþa, incluzând un ACE inhibitor, un diuretic ºi digoxinã.
Aceste medicamente vor ajuta inima sã pompeze mai bine ºi vor
controla simptomele. Medicamentele nu vindecã insuficienþa
cardiacã, totuºi pot uºura simptomele, pot îmbunãtãþi funcþia inimii,
pot încetini evoluþia bolii ºi pot reduce riscul complicaþiilor.
Medicul poate recomanda tratament chirurgical, cum ar fi un
by-pass al arterelor coronariene, dacã vasele de sânge din inimã
sunt blocate. Un transplant de cord se ia în considerare doar când
simptomele sunt severe ºi nu rãspund la formele standard de
tratament.
Cine îmi poate trata insuficienţa cardiacă?
Solicitã ajutorul medicului cardiolog, dacã bãnuieºti cã ai
simptome de insuficienþã sau dacã simptomele se înrãutãþesc.
Solicitã ajutor medical, dacã ai semne de insuficienþã acutã, atac
de cord sau atac vascular cerebral.
1.3. HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
Hipertensiunea arterialã sistemicã este presiunea ridicatã a

sângelui sub care acesta circulã prin artere. Aceastã presiune este
definitã de douã valori: presiunea (tensiunea) sistolicã (maxima)
ºi presiunea (tensiunea) diastolicã (minima).
Valoarea sistolicã este presiunea sângelui în pereþii arterelor,
când inima a terminat de pompat sângele în artere, ºi este prima
valoare la citirea presiunii sângelui.
Valoarea diastolicã este presiunea sângelui din pereþii arterelor
între bãtãile inimii, când inima este relaxatã ºi se umple cu sânge.
Este cea de-a doua valoare la citirea tensiunii.
Tensiunea arterialã a unui adult normal are urmãtoarele valori:
sistolica: mai puþin de 130 mm Hg
diastolica: mai puþin de 85 mm Hg
Valori ale presiunii sângelui de 140 mm Hg pentru tensiunea
sistolicã ºi 90 mm Hg pentru tensiunea diastolicã sunt caracteristice
pentru presiunea ridicatã – hipertensiunea arterialã (HTA).
De obicei, hipertensiunea arterialã nu are simptome.
Diagnosticul HTA este pus atunci când mãsurãtorile presiunii
sângelui sunt ridicate în trei sau mai multe ocazii, la intervale de
una-douã sãptãmâni. Doar în cazurile foarte severe diagnosticul
se bazeazã pe o singurã mãsurãtoare.
Hipertensiunea arterialã netratatã, peste timp, poate afecta inima
(cardiomiopatie) ºi vasele de sânge (boli vasculare periferice),
creierul (accidente vasculare cerebrale), rinichii (insuficienþã renalã)
ºi ochii (retinopatie). Pe mãsurã ce creºte tensiunea, creºte ºi riscul
de a fi afectate alte organe.
Clasificarea tensiunii arteriale:
Tensiune arterialã optimã
Sistolica – sub 120 mm Hg
Diastolica – 80 mm Hg
Tensiune arterialã normalã
Sistolica – sub 130 mm Hg
Diastolica – sub 85 mm Hg
Tensiune arterialã de graniþã (border line)
Sistolica – 130-139 mm Hg
Diastolica – 85-89 mm Hg
Hipertensiune arterialã. Unele persoane interpreteazã termenii
de HTA uºoarã sau HTA moderatã ca însemnând cã tensiunea
lor nu este serioasã ºi, prin urmare, nu o iau foarte în serios.
Pentru aceºtia, medicii evitã sã foloseascã asemenea termeni,
preferând folosirea unor stadii de felul urmãtor:
HTA stadiul 1
HTA stadiul 2
HTA stadiul 3
Sistolica – 180 mm Hg sau mai mare
Diastolica – 110 mm Hg sau mai mare
Care sunt factorii de risc pentru hipertensiunea arterială?
Factorii de risc pentru hipertensiunea arterialã includ:
Rude apropiate cu hipertensiune arterialã
Vârsta
Aportul de sare
Consumul excesiv de alcool
Alþi factori:
Aportul prea mic de K, Mg ºi Ca
Expunerea îndelungatã la plumb, în cazul bãrbaþilor.
Bolile pulmonare
Stãrile depresive
Fumatul
Colesterolul ridicat (peste 240 mg/dl, HDL (colesterolul bun)
sub 35 mg/dl
Diabetul
Boli ale arterelor coronare la rude, apãrute înainte de 45 de ani
la bãrbaþi sau înainte de 55 de ani la femei
Sexul masculin
Surplusul ponderal
Lipsa exerciþiului fizic
Mãrirea ventriculului stâng
Tratamentul hipertensiunii arteriale
Tratamentul pentru hipertensiunea arterialã variazã de la un
bolnav la altul, depinzând de cât de mare este valoarea acesteia ºi
dacã alte organe au fost afectate, precum ºi de riscul în ceea ce
priveºte bolile de inimã.
Schimbãrile în stilul de viaþã pot controla adesea hipertensiunea
ºi pot reduce riscul de boli de inimã ºi atac de cord. Dacã aceste
schimbãri nu controleazã hipertensiunea, medicamentele sunt necesare.
Dacã ai nevoie de medicamente pentru a controla hipertensiunea
din stadiul 1, probabil cã ai ºi alte probleme medicale, cum ar fi
insuficienþã cardiacã, diabet sau sarcinã. Dacã nu este nici un alt
factor de risc pentru boli de inimã ºi dacã nu ai alte organe afectate,
modificãrile în stilul de viaþã pot fi suficiente pentru a controla
hipertensiunea.
Dacã ai o hipertensiune mai avansatã, în stadiul 2 sau 3, pe
lângã schimbãrile în stilul de viaþã sunt necesare ºi medicamente.
Toate acestea presupun un proces îndelungat, iar medicamentele
trebuie luate toatã viaþa, cu ajustãri periodice. Tratarea hipertensiunii
scade riscul bolilor de inimã, de atac de cord, boli de rinichi ºi
reduce riscul morþii din aceastã cauzã.
Scopul tratamentului este sã reducã presiunea sistolicã sub
140 mm Hg ºi presiunea diastolicã sub 90 mm Hg. Douã studii
recente aratã cã scãderea presiunii sângelui la pacienþii diabetici
reduce riscul morþii imputabile acestei cauze ºi previne bolile
asociate cu hipertensiunea arterialã: bolile coronariene, accidentele
vasculare cerebrale ºi bolile renale. Controlaþi ºi ceilalþi factori de
risc, cum sunt fumatul, lipsa exerciþiului fizic, colesterolul ridicat,
care pot duce la complicaþii ca acelea enumerate mai sus.
O hipertensiune netratatã poate duce la atacuri de inimã fatale. Cu
cât este mai mare tensiunea, cu atât este mai mare riscul de a face
complicaþii. Scãderea tensiunii reduce riscul de a dezvolta o boalã de
inimã ºi de a afecta vasele de sânge. La bãtrâni, reducerea tensiunii
sistolice cu 10% poate fi suficientã pentru a preveni complicaþiile.
Bolnavii care au hipertensiune arterialã sunt încurajaþi sã facã
schimbãri în stilul lor de viaþã ºi sã le pãstreze pentru tot restul
vieþii. Schimbãrile din stilul de viaþã, cum ar fi dieta sãracã în
calorii, renunþatul la fumat ºi exerciþiul fizic, vor ajuta la reducerea
riscului general de a face boli de inimã ºi vor reduce simþitor
hipertensiunea arterialã.
Tratamentul la domiciliu
Tratamentul la domiciliu este important pentru a controla
tensiunea, în special dacã existã ºi alþi factori de risc pentru boli de
inimã. Chiar dacã medicul þi-a prescris medicamente, mai sunt
multe lucruri pe care le poþi face pentru a reduce tensiunea ºi riscul
de atac de inimã. Schimbãrile în stilul de viaþã sau comportament
pot controla tensiunea ºi în unele cazuri pot ajuta la reducerea
cantitãþii de medicamente de care ai nevoie.
Ia medicamentele aºa cum sunt prescrise.
Menþine o greutate corporalã normalã.
Fã exerciþii în mod regulat.
Evitã sã foloseºti prea mult sodiu (o componentã esenþialã a
sãrii de bucãtãrie).
Asigurã-te cã ai un aport suficient de K, Ca, Mg.
Adaugã fibre vegetale la hrana zilnicã.
Eliminã consumul de alcool.
Renunþã la fumat.
Foloseºte medicamentele antiinflamatoare în mod înþelept, fãrã
excese.
Învaþã sã-þi verifici periodic tensiunea acasã.
Urmeazã sfaturile nutriþionale pentru hipertensiune.
Rolul dietei în controlul hipertensiunii arteriale

Printre alþi factori de risc implicaþi în apariþia acestei boli este ºi
cel alimentar, manifestat prin excesul de sare, obezitate ºi consumul
de alcool.
Scãderea aportului de sare la cel mult 2-3 g pe zi se poate face
prin:
Neadãugarea de sare în alimente în timpul gãtitului ºi nici la
masã (sarea sã lipseascã de pe masã).
Evitarea consumului de alimente conservate cu adaos de sare,
precum ºi a consumului de lapte ºi de produse lactate.
Pentru „gustul sãrat”, se poate folosi asocierea sãrii de sodiu ºi
potasiu (se poate prepara la farmacie).
Aceastã reducere moderatã a aportului de sare, utilã în stadiile
mai puþin severe de hipertensiune arterialã, se poate obþine folosind
pâinea moderat sãratã, mãmãliga, legumele ºi fructele proaspete
ºi evitând mezelurile, peºtele oceanic, conservele de carne,
brânzeturile conservate, fermentate, murãturile, mãslinele.
Reducerea consumului zilnic de sare scade necesarul de
medicamente cu efect hipotensiv, fiind astfel un factor terapeutic
adjuvant.
În stadiile avansate, este necesarã o restricþie de sare mai severã
(maximum 1 g de sare pe zi). Pe termen scurt, acest aport redus
poate fi realizat prin regimul „orez-zahãr-fructe” (250 g orez, 1000 g
fructe ºi miere de albine). Acest regim, în mod practic, poate fi
urmat astfel:
Dimineaþa: 60-90 g orez fiert, îndulcit cu miere, 1 mãr copt, 2/3 pahar
cu suc de fructe.
La ora 10: ½ pahar suc de portocale.
Prânz: 60-90 g orez fiert, îndulcit cu miere, ½ pahar suc de
portocale sau de mere, 6 felii de mãr, stafide, 1 felie de ananas,
1 bananã sau 1 cartof.
La ora 16: 1 pahar de suc de fructe.
Seara: 60-90 g orez fiert cu fructe, ½ pahar suc de fructe.
La culcare: ½ pahar suc de fructe.
Regimul trebuie sã fie hipocaloric la persoanele cu surplus
ponderal. De altfel, prevalenþa hipertensiunii la indivizii obezi este
dublã faþã de normoponderali. O scãdere în greutate de 1 kg scade
tensiunea arterialã maximã cu 2,5 mm Hg. O dietã sãracã în grãsimi
scade vâscozitatea sângelui, scãzând astfel tensiunea arterialã. De
aceea, trebuie eliminate prãjelile, grãsimile ºi maioneza.
Efect de scãdere a tensiunii arteriale au ºi fibrele vegetale. De
altfel, incidenþa hipertensiunii arteriale la vegetarieni este mai redusã.
Efecte protective asupra hipertensiunii arteriale au usturoiul ºi
alimentele bogate în potasiu: cerealele, fructele, legumele ºi
zarzavaturile.
Cafeaua, alcoolul ºi tutunul trebuie eliminate cu desãvârºire.
În mod practic, pentru un regim care sã aducã 2 g de sare pe zi
în alimentaþie, se pot consuma lapte ºi derivate de lapte (sana,
iaurt, brânzã de vaci), pâine integralã, cereale, paste fãinoase, orez,
majoritatea legumelor (cu excepþia fasolei uscate, a castraveþilor,
a guliilor, a conopidei ºi a ridichilor). Se pot evita fructele care
produc meteorism, cum sunt merele crude ºi pepenele, precum ºi
orice formã de murãturi, varzã, castraveþi, gogonele.
Supele ºi sosurile vor fi gãtite fãrã sare, diversificându-le ºi
folosind condimente.
Capitolul 2
PROBLEME
RESPIRATORII
2.1. RĂCEALA – VIROZELE RESPIRATORII
Fiecare cunoaºte din proprie experienþã semnele unei rãceli,

probabil cea mai comunã ºi mai cunoscutã boalã. În cursul unui an,
putem spune cã se înregistreazã milioane de cazuri, incidenþa fiind
mai mare la copii ºi la tineri care, se ºtie, au o rezistenþã mai micã la
infecþii ºi stau mai mult în colectivitãþi (ºcoli, grãdiniþe etc.).
Dacã unii copii, cu vârsta cuprinsã între 6 ºi 10 ani, pot face
chiar 10-12 rãceli pe an, adulþii rãcesc cam de 2-4 ori pe an, existând
însã mari variaþii la fiecare categorie. Femeile cu vârsta cuprinsã
între 20 ºi 30 de ani rãcesc mai frecvent decât bãrbaþii de aceeaºi
vârstã, poate ºi datoritã contactului mai frecvent cu copiii.
Impactul economic al rãcelilor banale este enorm. Centrul Naþional
de Statisticã Medicalã din SUA a înregistrat, în 1994, un numãr de 66
de milioane de cazuri care au avut nevoie de asistenþã medicalã. Aceºti
bolnavi au necesitat 24 de milioane de zile de concediu medical plãtit
ºi 20 de milioane de zile absentate de la ºcoalã.
Cauze
Existã peste 200 de virusuri diferite care se ºtie cã produc rãceala
obiºnuitã. Din pãcate însã, între 30 ºi 50% dintre cazurile de rãcealã
sunt determinate de virusuri neidentificate.
Probleme respiratorii 29
Vremea rece produce neapărat răceală?
Foarte multe persoane sunt convinse cã rãceala apare în urma
expunerii la frig sau atunci când copiii umblã cu capul descoperit.
Studiile au arãtat cã asemenea circumstanþe influenþeazã
nesemnificativ apariþia rãcelii. Susceptibilitatea la rãcealã creºte
însã în cazul stresului prelungit, al bolilor alergice care afecteazã
mucoasa nazalã ºi prezenþa de polipi nazali.
Simptomele răcelii
Simptomele rãcelii comune încep de obicei la 2-3 zile de la
infecþie ºi se manifestã prin: înfundarea nasului sau scurgerea de
secreþii nazale, respiraþie dificilã pe nas, strãnut, dureri de gât sau
înroºirea acestuia, uneori tuse, dureri de cap ºi febrã. Aceste
simptome dureazã între 2 ºi 14 zile, dar peste douã treimi dintre
bolnavi se vindecã în cel mult o sãptãmânã. Dacã simptomele
dureazã mai mult de douã sãptãmâni, de obicei este consecinþa
unei alergii, nu doar a unei rãceli banale.
Uneori însã rãceala se poate asocia sau complica cu o infecþie
bacterianã a gâtului (amigdalelor) sau a sinusurilor, situaþii în care
apar febra mai ridicatã, dureri faciale severe, la nivelul sinusurilor,
secreþii de la nivelul gâtului, eliminate prin tuse. Aceastã situaþie
necesitã o atenþie medicalã mai deosebitã.
Ce se întâmplă în organism?
Virusurile cauzeazã infecþia prin atacarea sistemului complex
de apãrare a organismului. Prima linie de apãrare a acestuia este
mucusul produs de mucoasele de la nivelul nasului ºi al gâtului.
Acest mucus reþine particulele pe care noi le inhalãm: polen, praf,
bacterii, virusuri. Când un virus penetreazã aceastã mucoasã ºi
pãtrunde într-o celulã, aici el se multiplicã, apãrând noi ºi noi virusuri
care invadeazã celulele din jur.
Simptomele rãcelii sunt, de fapt, rezultatul rãspunsului imun al
organismului la invazia viralã. Celulele infectate trimit semnale
care activeazã globulele albe din sânge, specializate. Acestea ajung
rapid la locul infecþiei ºi eliminã o serie de substanþe chimice, cum
ar fi kininele. Aceste substanþe produc simptomele rãcelii prin
ruptura membranelor celulelor, pierderea de lichid din capilarele
sanguine ºi vasele limfatice, creºterea producþiei de mucus.
Cum se transmite răceala?
În funcþie de tipul virusului, acesta se transmite pe diferite cãi:
prin contactul secreþiilor respiratorii infectate cu pielea sau
obiectele înconjurãtoare, urmat de atingerea ochilor sau a
nasului;
inhalând particule relativ mari ale secreþiilor respiratorii, care
ajung în aer pentru scurt timp;
inhalând picãturi suspendate în aer, care plutesc acolo un timp
mai îndelungat.
Studiile de epidemiologie au arãtat cã riscul de transmitere a
infecþiei de la un bolnav este între ziua a doua ºi a patra de la
contactarea acesteia, când nivelul virusului în secreþii este cel mai
ridicat.
Prevenire
Spãlarea mâinilor este cea mai simplã ºi mai eficientã metodã
de a îndepãrta cea mai mare parte a virusurilor. Nu atingeþi nasul
ºi ochii altora! Persoanele rãcite trebuie sã strãnute sau sã tuºeascã
în propria batistã. În perioada de maximã contagiozitate este de
preferat ºederea acasã. Evitaþi aglomeraþiile! Întrucât unele virusuri
pot supravieþui pânã la trei ore în afara organismului, pe obiecte
sau pe piele, spãlarea acestor suprafeþe cu substanþe dezinfectante
previne transmiterea infecþiei.
Există un vaccin împotriva răcelii?
Dezvoltarea unui vaccin care sã poatã preveni rãceala obiºnuitã
a ajuns într-un impas, întrucât existã, aºa cum spuneam la început,
un numãr foarte mare de virusuri. Fiecare virus conþine propriul
antigen, substanþã care induce formarea din partea organismului a
unor proteine specifice de apãrare, numite anticorpi. Pânã când
nu vor putea fi combinate aceste antigene într-un singur vaccin, el
practic nu va fi eficient. În plus, ºi structura aceluiaºi virus poate fi
diferitã de la un an la altul.
Tratament
Pentru cazurile necomplicate, este necesar doar tratamentul
simptomatic: repaus la pat, aport crescut de lichide, gargarã cu
apã caldã cu sare, aspirinã sau paracetamol pentru febrã ºi pentru
durerile de cap. Unele studii recente au demonstrat însã riscul
apariþiei aºa-numitului sindrom Reye dupã consum exagerat de
aspirinã. Deºi apare rar, de obicei la copiii între trei ºi doisprezece
ani, el afecteazã toate organele, îndeosebi creierul ºi ficatul. Academia
Americanã de Pediatrie recomandã sã nu se administreze aspirinã
la copiii sub zece ani atunci când aceºtia au o boalã viralã.
Antibioticele nu sunt necesare, întrucât ele nu distrug virusurile.
Ele sunt utile numai în cazul unor complicaþii bacteriene, cum ar fi
sinuzita sau infecþii ale gâtului. Folosirea antibioticelor în scop
preventiv sau pentru orice eventualitate nu previne aceste
complicaþii.
Vitamina C are vreun rol protectiv?
Mulþi sunt convinºi cã, dacã iau cantitãþi mari de vitamina C,
vor fi mai feriþi de a rãci. Din pãcate, toate studiile efectuate nu au
confirmat în mod clar aceastã ipotezã, ea putând doar reduce
severitatea simptomelor. Mai mult, dacã se ia vitamina C un timp
îndelungat, poate deveni periculos. Prea multã vitaminã C poate
produce diaree severã, periculoasã îndeosebi pentru cei în vârstã
ºi pentru copiii mici. De asemenea, vitamina C distorsioneazã
anumite teste de laborator: glucoza în urinã ºi sânge, testele de
coagulare a sângelui.
Inhalarea de aburi este de multã vreme propusã pentru
tratamentul rãcelii, creºterea temperaturii la nivelul mucoasei
nazale, inhibând multiplicarea virusurilor. Acest fapt nu este valabil
însã decât pentru o anumitã categorie, destul de restrânsã, de
virusuri. Avantajul clar al acestei metode este acela cã reduce
congestia nazalã ºi intensitatea simptomelor asociate rãcelii.
Poate cã veþi reuºi, sau poate nu, sã scãpaþi de rãcealã anul
acesta. Cel puþin încercaþi sã o transmiteþi la cât mai puþini prieteni.
2.2. APRINDEREA DE PLĂMÂNI – PNEUMONIA
Pneumonia este o infecþie serioasã, care afecteazã plãmânii sau,

altfel spus, tractul respirator inferior. Ea este cauzatã de bacterii,
de virusuri sau, în cazuri mai rare, de paraziþi sau de alte microor-
ganisme. Din pãcate însã, în 65% dintre cazuri, microorganismul
(bacteria sau virusul) care cauzeazã pneumonia nu este identificat
nici dupã testele efectuate.
Pneumonia debuteazã, de obicei, când o persoanã inhaleazã
particule de aer infectat în plãmâni. În alte cazuri, se dezvoltã în
timpul sau dupã o infecþie viralã superioarã, cum este o rãcealã
sau o gripã. Pneumonia mai poate apãrea ºi ca o complicaþie a
unei boli virale, cum ar fi pojarul sau varicela. Pneumonia poate
apãrea însã ºi dacã o persoanã inhaleazã accidental mâncare, vomã
sau mucus în plãmâni.
Pneumonia poate fi o boalã relativ uºoarã. La tinerii sãnãtoºi,
refacerea dureazã douã-trei sãptãmâni, dar poate dura pânã la
ºase-opt sãptãmâni sau mai mult la vârstnici sau la cei cu probleme
de sãnãtate.
Care este incidenţa pneumoniilor?
Pneumonia este a ºasea cauzã majorã de moarte în SUA.
Aproximativ 4 milioane de oameni fac pneumonie în fiecare an în
SUA. Aici nu sunt incluse cazurile contractate într-o instituþie de
îngrijire medicalã. Dintre cei 4 milioane de bolnavi cu pneumonie,
aproximativ 500.000 (cam 12,5%) au nevoie de internare.
Cele mai multe cazuri de pneumonie contractate în comunitate
(70%-80%), ºi nu într-un centru medical, se dezvoltã la oamenii
de peste 60 de ani sau la cei care au o altã afecþiune medicalã
gravã. Pneumonia se poate dezvolta la tineri în timpul sau dupã o
boalã respiratorie. Aceasta este cauzatã de obicei de un virus ºi
este mai frecventã în lunile de iarnã. Pneumonia este de obicei
mai gravã la copii, vârstnici ºi persoane cu boli grave.
Simptomele pneumoniilor
Simptomele de pneumonie bacterianã încep de obicei brusc ºi
adesea se dezvoltã în timpul sau dupã o infecþie respiratorie
superioarã, cum ar fi gripa sau rãceala. Simptomele urmãtoare sunt
cele mai frecvente:
tuse cu mucus decolorat – sputã din plãmâni; mucusul expectorat
din plãmâni poate fi roºiatic, verzui ori sangvinolent;
febrã, care poate fi mai puþin întâlnitã la vârstnici;
frisoane, friguri – un singur episod sau mai multe atacuri;
respiraþie rapidã ºi adesea superficialã;
durere a pieptului, care se înrãutãþeºte la tuse sau la inspiraþie
profundã;
creºterea frecvenþei cardiace;
obosealã sau senzaþie de slãbiciune.
Vârstnicii cu pneumonie pot avea simptome mai uºoare, cum
ar fi tusea uscatã. Câteodatã nu au febrã. O schimbare în starea
mentalã (confuzie sau delir) sau înrãutãþirea unei boli de plãmâni
poate fi un semn major de pneumonie la vârstnici.
Simptomele de pneumonie viralã sunt mai puþin evidente, mai
puþin severe ºi apar gradual. Pneumonia viralã trece adesea
neobservatã, pentru cã persoana nu pare bolnavã. Simptomele
variazã în funcþie de vârsta persoanei ºi de alte probleme de
sãnãtate.
Care sunt factorii de risc?
Urmãtorii factori cresc riscul unei persoane de a dezvolta
pneumonie dupã o infecþie respiratorie superioarã:
o afecþiune medicalã gravã, în special boli pulmonare, cum ar
fi astmul;
persoanele sub un an sau peste 65 de ani;
folosirea tutunului;
un sistem imunitar slãbit;
o leziune toracicã (fracturã costalã, contuzii pulmonare);
schimbãri în starea mentalã (confuzia sau pierderea conºtienþei),
care cresc riscul aspirãrii de mucus, lichide sau mâncare în
plãmâni.
Urmãtorii factori de risc pot creºte riscul unei persoane de a
avea complicaþii dupã o pneumonie. Dacã aceºti factori de risc
sunt prezenþi, persoana trebuie spitalizatã pentru tratarea
pneumoniei:
vârstã de peste 65 de ani;
alte boli, în special astm, diabet, insuficienþã renalã cronicã,
insuficienþã cardiacã congestivã ºi boli cronice de ficat;
spitalizare pentru altã afecþiune în ultimele 12 luni;
inhalarea de material mucos sau conþinut stomacal în plãmâni;
o stare mentalã alteratã – delir sau demenþã;
alcoolism;
malnutriþie.
Când trebuie să apelaţi la medic?

Tratamentul medical prompt în pneumonie este important pentru
o refacere completã. Apelaþi la medic imediat dacã:
aveþi dureri apãsãtoare de piept, care cresc în intensitate sau
apar împreunã cu orice alt simptom cardiac.
aveþi dificultãþi mari în respiraþie;
aþi vomitat sau aveþi senzaþia de leºin când staþi în picioare.
Urmãtoarele simptome de pneumonie sunt semne de gravitate:
tuse care produce sputã cu sânge sau sputã de culoare roºiaticã;
febrã cu frisoane;
respiraþie rapidã, superficialã;
respiraþie scurtã sau ºuierãtoare;
durere de piept care se accentueazã la o respiraþie profundã ºi
se asociazã cu alte simptome de pneumonie, cum ar fi respiraþia
scurtã, tusea sau febra;
o tuse care are urmãtoarele caracteristici:
produce frecvent sputã galbenã sau verzuie din plãmâni
ºi dureazã mai mult de douã zile,
apare împreunã cu febrã peste 38o C,
te face sã vomiþi frecvent,
dureazã mai mult de patru sãptãmâni.
Cum se tratează pneumoniile?

De regulã, pneumoniile bacteriene se trateazã cu antibiotice.
Acestea se iau de obicei 5-14 zile. Persoanele cu un sistem imunitar
slãbit pot lua mai mult timp. Medicul alege tipul de antibiotic, având
la dispoziþie o mare gamã de sortimente. Îmbunãtãþirile stãrii
generale se observã de obicei dupã douã-trei zile. Dacã persoana
nu se simte mai rãu în acest timp, tratamentul se menþine cel puþin
trei zile.
Dacã nu este nici o îmbunãtãþire ºi simptomele se înrãutãþesc,
sunt necesare alte examinãri ºi probabil schimbarea antibioticului.
Pneumonia poate fi cauzatã ºi de virusuri cum sunt cele care
cauzeazã gripa sau varicela. Nu s-a demonstrat eficienþa vreunui
medicament care sã trateze pneumonia cauzatã de virusul gripei.
Pneumonia varicelei este mai rarã ºi poate fi tratatã cu medicamente
antivirale – Aciclovir.
O persoanã cu pneumonie poate avea nevoie de spitalizare dacã:
are peste 65 de ani;
are alte probleme de sãnãtate, cum ar fi boli pulmonare ob-
structive cronice, insuficienþã cardiacã congestivã, astm, diabet,
insuficienþã renalã cronicã sau boli de ficat cronice;
nu poate avea grijã de sine însãºi ºi nu este capabilã sã comunice
modul în care îi evolueazã boala;
are dureri de piept, cauzate de inflamarea foiþei pleurale care
cãptuºeºte plãmânii sau de prezenþa lichidului în pleure
(pleurezie);
tratament ineficient fãcut la domiciliu: febra nu scade sau revine,
tusea uscatã începe sã aducã secreþii din plãmâni sau respiraþia
sacadatã se înrãutãþeºte.
Prevenire
În SUA, infecþia cu Streptococcus pneumoniae poate cauza pânã
la 60% dintre cazurile de pneumonie bacterianã. Vaccinul
antipneumococic poate reduce riscul complicaþiilor pneumoniei
cauzate de aceastã bacterie. Totuºi vaccinul nu asigurã protecþie
împotriva complicaþiilor pneumoniei cauzate de alte forme de
bacterii ºi viruºi.
Vaccinul antipneumococic este recomandat pentru persoanele
de peste 65 de ani ºi pentru cei care au un risc crescut de complicaþii
ale pneumoniei. De obicei, vârstnicii sãnãtoºi au nevoie doar de o
dozã pentru o protecþie de lungã duratã. Cei cu afecþiuni cronice
este bine sã facã vaccinul la fiecare cinci-ºase ani. Unii medici
recomandã ca fiecare persoanã de peste 65 de ani sã facã vaccinul
la fiecare cinci ani. De asemenea, vaccinul se recomandã copiilor
sub doi ani, în special celor cu un risc crescut de infecþie
pneumococicã.
Câteva informaþii legate de vaccin:
Aproximativ jumãtate din oamenii care au fãcut injecþia au o
uºoarã reacþie.
Reacþiile severe, anafilactice, sunt rare.
Vaccinul nu poate cauza pneumonie.
Alte vaccinuri pot preveni bolile comune în care pneumonia
poate fi o complicaþie.
Vaccinarea copiilor pentru pojar poate preveni majoritatea
cazurilor de pojar. Adulþii pot avea nevoie sã fie vaccinaþi
împotriva pojarului, dacã nu au avut boala sau dacã nu au fost
vaccinaþi în copilãrie.
Vaccinarea anualã pentru gripã o poate preveni. Gripa duce
adesea la pneumonie, în special la vârstnici ºi la oamenii care
au alte boli cronice. Vaccinul antigripal poate fi fãcut în acelaºi
timp cu vaccinul pneumococic, dar la celãlalt braþ.
Vaccinarea pentru varicelã poate preveni cele mai multe cazuri
de pneumonie cauzate de virusul varicelei. Vaccinaþi-vã dacã
aveþi peste treisprezece ani ºi încã nu aþi avut varicelã.
Studii recente aratã cã zincul mineral poate reduce riscul de
pneumonie la copii. Zincul se aflã în anumite alimente – boabe,
cereale – sau se adaugã în suplimente. Rezultatele studiilor pe copii
aratã cã adãugarea de zinc în dietã reduce riscul de pneumonie cu
41%.
În SUA se recomandã pentru copii 5 mg de Zn pe zi. Copiii
între unu ºi patru ani ar trebui sã ia 10 mg pe zi.
Tratamentul la domiciliu este o parte foarte importantã în tratarea
pneumoniei. Persoanele cu sistem imunitar slãbit au riscuri mari
de complicaþii dupã pneumonie.
Evitaþi contactul cu persoanele care au infecþii ale tractului res-
pirator, cum ar fi rãceala sau gripa.
Dacã nu aþi avut pojar sau varicelã, evitaþi contactul cu cei care
ar putea avea aceste infecþii. Pneumonia poate fi o complicaþie
a pojarului sau varicelei, aºa cã orice contact cu asemenea
bolnavi care le au poate fi riscant în dezvoltarea pneumoniei.
Utilizarea frecventã de antibiotice în prevenirea infecþiilor, cum

ar fi infecþii ale urechilor, contribuie la rãspândirea bacteriilor
rezistente la antibiotice. Pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor
rezistente:
aruncaþi orice antibiotic nefolosit, expirat;
nu luaþi antibioticele rãmase ºi nu le oferiþi cadou altora;
luaþi toate antibioticele prescrise, chiar dacã vã simþiþi mai bine,
pentru a face un tratament complet.
ªi câteva sfaturi generale:

Încercaþi sã vã odihniþi cât mai mult ºi sã beþi cât mai multe
lichide.
Trataþi-vã tusea, ca sã vã puteþi odihni.
Puteþi lua paracetamol sau aspirinã, pentru a reduce febra ºi a
vã simþi mai bine. Evitaþi însã aspirina, dacã aveþi sub 20 de
ani.
În multe cazuri, pneumonia este o boalã tratabilã, pe termen

scurt. Totuºi pneumoniile frecvente pot fi complicaþii serioase, ºi
câteodatã netratabile, ale altor boli cronice.
2.3. ASTMUL BRONŞIC
Astmul bronºic este o boalã pulmonarã cronicã, ce poate apãrea

fie în copilãrie, fie la vârsta adultã, care poate avea douã grupe
mari de cauze:
Cauze alergice: sunt diferite substanþe conþinute în anumite
alimente, în mediul înconjurãtor. Acest tip de astm apare, de
regulã, la vârsta copilãriei.
Cauze infecþioase: acest tip de astm, care apare la vârsta adultã,
este consecinþa unor boli infecþioase bronho-pulmonare repe-
tate.
De cele mai multe ori însã, aceastã separare este artificialã,
mecanismul de apariþie a astmului bronºic fiind mixt. De exemplu,
o crizã de astm de cauzã alergicã poate fi declanºatã de o infecþie
pulmonarã obiºnuitã.
Diagnosticul astmului bronşic
Diagnosticul astmului bronºic este simplu la prima vedere, prin
prisma simptomelor pe care le prezintã, dificultãþile mai mari de
diagnostic apãrând în momentul în care se încearcã identificarea
cauzei.
Pentru a diagnostica astmul, medicul are nevoie de informaþii
medicale multiple:
istoria medicalã a familiei, în ceea ce priveºte astmul, diferite
alergii, boli de piele (eczeme) sau alte boli de plãmâni;
simptomele respiratorii care apar în condiþii obiºnuite ºi în
condiþii de crizã: el va fi interesat de orice problemã de respiraþie
pe care ai fi putut-o avea; este important sã descrieþi simptomele
în detaliu (tuse, respiraþie ºuierãtoare, respiraþie scurtã, presiune
în piept), incluzând ºi alte detalii (când ºi cât de des apãreau
acestea);
medicul va face ºi o examinare fizicã ºi va asculta inima ºi
plãmânii.
Sunt multe teste pe care medicul le poate face, inclusiv teste
pentru funcþiile plãmânilor, teste de alergie, teste ale sângelui ºi
radiografii ale toracelui ºi ale sinusurilor.
Cea mai comunã examinare, dar care dã destul de puþine
informaþii, este radiografia pulmonarã. O radiografie este o ima-
gine a corpului, creatã prin folosirea unor doze mici de radiaþii
reflectate pe un film special sau pe un ecran fosforescent. Razele X
pot fi folosite pentru a diagnostica o gamã largã de boli, de la
bronºitã la un os rupt. O radiografie pulmonarã evidenþiazã
structurile anatomice din interiorul toracelui: plãmâni, inimã ºi
structuri osoase (coaste, vertebre).
Testele pentru funcþia pulmonarã (testele care aratã cât ºi cum
funcþioneazã plãmânii) includ numeroase proceduri, dar douã
dintre ele sunt cele mai importante:
Spirometria este un test simplu de respiraþie, care mãsoarã cât
de mult ºi cât de repede cineva poate inspira ºi expira aerul în
ºi din plãmâni. Este folosit adesea pentru a determina cât de
obstrucþionate sunt cãile respiratorii. Spirometria poate fi fãcutã
înainte ºi dupã inhalarea unui medicament cu acþiune limitatã
în timp, numit bronhodilatator (de exemplu Ventolin,
Astmovent etc.). Acest test poate fi fãcut ºi la urmãtoarele
consultaþii, pentru a monitoriza progresul bolii ºi pentru a-l ajuta
pe medic sã determine dacã ºi cum sã modifice planul de
tratament. Rezultatul spirometriei (numit spirogramã) se
comparã cu rezultatele unei persoane care nu are astm, de sex,
înãlþime ºi vârstã similare. În funcþie de diferenþele dintre
rezultate, medicul va clasifica gradul de severitate al astmului.
Testul la metacolinã este mai des folosit la adulþi decât la copii
ºi poate fi fãcut dacã anamneza ºi spirometria nu stabilesc cu
exactitate un diagnostic complet al astmului. Metacolina este o
substanþã care, dupã inhalare, provoacã un spasm (o îngustare)
al cãilor respiratorii, în situaþia în care boala este prezentã. În
timpul testului, pacientul inhaleazã o cantitate tot mai mare de
metacolinã în timpul aerosolilor, înainte ºi dupã spirometrie.
Testul la metacolinã este considerat pozitiv, dacã funcþia
plãmânilor a scãzut la cel puþin 20%. Un bronhodilatator este
aproape întotdeauna administrat la sfârºitul testului, pentru a
neutraliza în final efectele metacolinei.
Sfaturi practice pentru a trăi cu astmul bronşic
Monitorizând simptomele astmului ºi având un stil de viaþã fãrã
excese, puteþi sã trãiþi eliberat de simptomele astmului. Din acest
punct de vedere, cea mai importantã grijã trebuie sã fie identificarea
ºi apoi evitarea factorului determinant al crizei de astm.
Protejaþi-vã cât mai bine de infecþii. Una dintre cele mai frecvente
infecþii cronice este sinuzita. Bolile virale, cum sunt rãcelile
banale ºi gripa, pot provoca atacuri astmatice. Dacã este necesar,
consultaþi-vã medicul în ceea ce priveºte oportunitatea de a vã
face, în fiecare toamnã sau la începutul iernii, un vaccin
antigripal.
Dacã vi se anunþã musafiri care au simptome de rãcealã sau
gripã, rugaþi-i sã-ºi amâne vizita pânã când se vor simþi mai
bine. Dacã este posibil, încercaþi sã staþi departe de mulþimi, de
aglomeraþii, toamna ºi iarna, când este sezonul gripei.
Igiena bunã ajutã la scãderea incidenþei infecþiilor virale. Puteþi
preveni rãspândirea infecþiei prin spãlarea frecventã a mâinilor
de cãtre fiecare membru al familiei. Este importantã spãlarea
pe mâini cu sãpun ºi apã caldã în special înainte de a gãti, de a
mânca, de a lua medicamente, de a face tratamente pentru
respiraþie, dupã tuºit sau strãnutat, dupã folosirea bãii, dupã
atingerea hainelor murdare ºi dupã ce aþi vizitat pe cineva rãcit.
Cum ştiţi dacă aţi contractat o infecţie pulmonară?
Existã o serie de simptome care trag un semnal de alarmã ce nu
trebuie neglijat:
respiraþie tot mai scurtã;
dificultãþi în respiraþie;
respiraþie ºuierãtoare;
tuse cu expectoraþie crescutã, cu aspect de mucus galben sau
verde;
febrã, frisoane;
stare de obosealã accentuatã sau slãbiciune;
senzaþia de gât uscat, gât iritat, durere la înghiþire;
congestie nazalã;
durere de cap, durere în pomeþi.
Existã o serie de substanþe din jur care sunt implicate în mod
special în declanºarea crizei de astm bronºic. Acestea sunt: praful
din casã, mucegaiul, polenul, firele de pãr de la diverse animale ºi
fumul de þigarã. Fiecare dintre ele necesitã o atenþie specialã.
Cum ne putem proteja de praful alergenic din jur?
Îmbrãcaþi pernele, saltelele cu învelitori cu fermoar ºi
antialergice. Ideal ar fi ca pernele ºi saltelele sã nu conþinã pene.
Spãlaþi lenjeria de pat în apã fierbinte o datã pe sãptãmânã.
Podelele care nu au covoare prea multe (sau mochete) sunt
cele mai bune. Dacã nu puteþi renunþa la ele, aspiraþi-le cu un
aspirator care sã aibã un sac antialergic.
Purtaþi o mascã în timp ce aspiraþi.
Dacã aveþi un copil care are astm, nu aspiraþi în timp ce el este
în camerã.
Existã deja produse de curãþenie care eliminã particulele de
praf din covor. Folosiþi-le!
Înlocuiþi draperiile grele din pluº sau pânzã cu materiale lavabile
ºi care nu reþin atât de mult praful.
ªtergeþi frecvent praful cu o cârpã umedã.
Jucãriile ºi cãrþile ar trebui þinute, dacã este posibil, în rafturi
închise, sertare sau dulapuri.
Înlocuiþi jucãriile de pluº tradiþionale cu jucãrii care pot fi spãlate.
Pãstraþi toate hainele în sertare ºi dulapuri. Þineþi sertarele ºi
dulapurile închise.
Umiditatea interioarã ar trebui pãstratã sub 25-50%.
Dacã aveþi aer condiþionat acasã sau la birou, schimbaþi regulat
filtrul la instalaþia de aer condiþionat.
Cum ne putem proteja de apariţia mucegaiului?
Aerisiþi frecvent zonele umede.
Dacã aveþi posibilitatea sã folosiþi aerul condiþionat, faceþi-o.
Curãþaþi baia în mod regulat, folosind produse care curãþã ºi
previn igrasia.
Folosiþi ventilatoare pentru a înlãtura aburul.
Nu puneþi covor în baie.
Nu þineþi plante în dormitor.
Când zugrãviþi casa, folosiþi în vopselele de interior aºa-numiþii
inhibitori pentru igrasie, care se gãsesc deja în comerþ.
Evitaþi sursele externe de igrasie, cum ar fi frunzele ude ºi
gunoiul din grãdinã.
Despre polen, este bine sã ºtiþi cã este foarte dens dimineaþa, în
special în zilele calde ºi uscate. În aceste perioade, limitaþi-vã
activitatea în aer liber. De asemenea, þineþi ferestrele închise în
perioadele de polenizare.
Cum ne protejăm de părul animalelor?
Este bine sã nu aveþi animale, dacã cineva din familie este
alergic.
Evitaþi animalele care s-a demonstrat cã pot cauza alergii (de
exemplu, pisica)
Vizitele lungi la prieteni care au animale ar trebui evitate. Dacã
totuºi îi vizitaþi ºi suferiþi de astm, luaþi o dozã din medicamentele
curente (un puf de spray) înainte de a pleca în vizitã. Contactul
cu animalele ar trebui sã fie minim. Nu le luaþi în braþe, nu le
mângâiaþi ºi nu le hrãniþi dumneavoastrã.
Dacã trebuie neapãrat sã aveþi un câine sau o pisicã în casã,
restrângeþi-i zona de acces. Nu ar trebui sã aibã voie în dormitorul
copiilor.
Dacã este posibil, þineþi animalul afarã.
Spãlaþi animalul sãptãmânal.
Pãstraþi în casã doar câte covoare este absolut necesar. Pãrul
animalului se depoziteazã în covoare ºi rãmâne chiar dupã ce
animalul a plecat.
Cum evităm factorii iritanţi din aer?
Nu fumaþi! Nu permiteþi fumatul în jurul dumneavoastrã, în
special în casã ºi în maºinã.
Cereþi întotdeauna, la hotel, în tren sau avion, locuri la
nefumãtori.
Evitaþi locurile unde fumatul este permis ºi staþi totdeauna în
zonele pentru nefumãtori. Fumul de þigarã iritã cãile respiratorii
mult timp dupã ce nu se mai fumeazã.
Evitaþi folosirea spray-urilor tip aerosol, vopsea ºi agenþi de
curãþare cu mirosuri grele, în special în casã ºi în maºinã. Casa
trebuie sã aibã o bunã aerisire.
Folosiþi o mascã sau o batistã când ºtergeþi praful, când aspiraþi,
când mãturaþi sau când munciþi în curte.
Nu folosiþi parfum, loþiuni parfumate sau alte produse
mirositoare care pot irita plãmânii.
Evitaþi fumul produs de lemne.
Dacã trãiþi într-o zonã unde poluarea este o problemã, limita-
þi-vã activitãþile din afara casei atunci când poluarea este crescutã.
Evitaþi parcãrile subterane, mult mai bogate în fum de
eºapament.
Evitaþi traficul intens sau zonele industrializate, de câte ori este
posibil.
Evitaþi condiþiile meteo extreme (foarte frig sau foarte cald).
Folosiþi un ventilator sau o hotã când gãtiþi, pentru a îndepãrta
fumul ºi mirosurile.
Rolul dietei în astmul bronşic
Rolul alergenilor în determinarea astmului este dovedit în 30-40%
din totalitatea bolnavilor astmatici. În toate aceste cazuri, dar ºi în
cele nedovedite, dar probabile, evitarea acestor alergeni stã la baza
tratamentului. Din acest motiv, evitarea alimentelor care se pot
constitui în alergeni alimentari (laptele, ciocolata, ouãle, carnea
etc.) poate fi utilã.
De asemenea, este bine sã fie eliminaþi din alimentaþie
aditivii alimentari: acidul tartric (sarea de lãmâie), acidul
acetilsalicilic, benzoatul de sodiu (conservanþi chimici) care
potenþeazã apariþia astmului la persoanele sensibilizate. Mai pot
fi incriminate metasulfitul de sodiu (din unele sucuri de fructe,
din oþet), brânza, siropurile ºi, mai rar, pepenele galben ºi ba-
nanele.
Este utilã menþinerea unei hidratãri suficiente a organismului
(beþi 6-8 pahare de apã/zi) pentru a fluidifica secreþiile bronºice.
Mai poate fi utilã, mai ales în criza minorã de astm, consumarea
unui cãþel de usturoi pisat ºi amestecat cu o ceaºcã de apã caldã.
Substanþele active din usturoi, absorbite la nivel digestiv, se vor
elimina pe cale pulmonarã. În criza de astm bronºic însã, tratamentul
medicamentos este indispensabil.
Fumatul şi astmul bronşic
Dacã sunteþi fumãtor, renunþatul la fumat este cel mai impor-
tant pas pe care trebuie sã-l faceþi pentru a vã proteja plãmânii. De
ce sã renunþaþi la fumat? Probabil aþi auzit cã fumatul este dãunãtor
pentru sãnãtatea dumneavoastrã ºi a celor din jur. Iatã câteva
lucruri benefice, binecunoscute de altfel, în cazul renunþãrii:
Vi se prelungeºte viaþa.
Vi se îmbunãtãþeºte sãnãtatea. Fumatul creºte riscul de cancer
de plãmân, de gât, emfizem pulmonar, boli de inimã, tensiune
arterialã, ulcer, boli ale gingiilor ºi alte afecþiuni.
Vã veþi simþi mai sãnãtos. Fumatul poate cauza o tuse cronicã,
lipsã de condiþie fizicã (toleranþã redusã le efort), senzaþia de
gât uscat.
Veþi arãta mai bine. Fumatul poate cauza riduri, dinþi pãtaþi,
paloarea feþei.
Vi se va îmbunãtãþi simþul gustului ºi al mirosului.
Veþi economisi bani.
Câteva sfaturi pentru a renunţa la fumat
Nu este doar o singurã cale de a renunþa la fumat, valabilã
pentru toatã lumea. Au fost încercate extrem de multe metode,
unele mai ineficiente decât altele ºi doar câteva cu adevãrat
eficiente. Un program de renunþare vã poate ajuta. Înainte de a
încerca renunþarea, care trebuie fãcutã dintr-o datã, alcãtuirea unui
plan vã poate fi de ajutor:
Alegeþi o datã de la care sã renunþaþi ºi apoi pregãtiþi-vã pentru
aceasta.
Înregistraþi când ºi de ce aþi fumat. Veþi ºti ce vã determinã sã
fumaþi.
Înregistraþi ce faceþi când fumaþi. Încercaþi sã rupeþi legãturile
dintre fumat ºi anumite activitãþi.
Faceþi o listã cu motivele pentru renunþare. Citiþi lista înainte ºi
dupã ce renunþaþi.
Gãsiþi activitãþi care sã înlocuiascã fumatul. Fiþi gata sã faceþi
altceva când þigara vã tenteazã.
În ziua în care alegeþi sã renunþaþi, începeþi dimineaþa fãrã þigarã.
Nu vã concentraþi asupra a ceea ce vã lipseºte. Gândiþi-vã la ce
câºtigaþi. Repetaþi-vã cã faceþi un lucru grozav dacã renunþaþi.
Reamintiþi-vã aceasta când vreþi sã fumaþi.
Când simþiþi nevoia sã fumaþi, respiraþi adânc. Þineþi-vã
respiraþia timp de zece secunde, apoi expiraþi uºor.
Þineþi-vã mâinile ocupate. Faceþi sport, tricotaþi sau lucraþi la
computer. Nu faceþi însã din computer o altfel de þigarã.
Schimbaþi activitãþile care erau conectate cu fumatul. Faceþi o
plimbare sau citiþi o carte în loc de a face o pauzã pentru þigarã.
Nu purtaþi brichetã, chibrituri sau þigãri în buzunar sau în poºetã.
Duceþi-vã în locuri unde fumatul este interzis, cum sunt muzeele
ºi biblioteca.
Mâncaþi hipocaloric, mâncãruri sãnãtoase, atunci când simþiþi
nevoia sã fumaþi. Morcovii ºi þelina, fructele proaspete ºi
gustãrile fãrã grãsimi sunt alegeri bune.
Beþi multe lichide. Eliminaþi consumul de alcool ºi cofeinã.
Acestea vã pot provoca sã fumaþi. Alegeþi apa, ceaiurile de
plante, bãuturile fãrã cofeinã ºi sucurile.
Faceþi gimnasticã ºi diverse exerciþii fizice. Ele vã vor ajuta sã
vã relaxaþi.
Alegeþi-vã anturajul astfel încât sã fie alcãtuit din nefumãtori.
Povestiþi ºi altora despre progresele pe care le-aþi fãcut.
Efectele care se produc dupã ce aþi renunþat la fumat sunt imediat
vizibile. Iatã ce se întâmplã când renunþaþi la fumat:
Dupã 20 de minute de nefumat:
– Nu mai poluaþi aerul.
– Tensiunea arterialã ºi pulsul scad.
– Temperatura mâinilor ºi a picioarelor creºte.
Dupã 8 ore de nefumat:
– Nivelul monoxidului de carbon din sânge revine la nor-
mal.
– Nivelul oxigenului din sânge creºte.
Dupã 48-72 de ore de nefumat:
– Riscul unui atac de inimã scade
– Terminaþiile nervoase se obiºnuiesc cu absenþa nicotinei.
– Abilitatea de a recepþiona gusturile ºi mirosurile începe
sã-ºi revinã.
– Bronhiile se relaxeazã.
Dupã 2 sãptãmâni pânã la 3 luni de nefumat:
– Circulaþia sanguinã se îmbunãtãþeºte semnificativ în toate
regiunile anatomice.
– Toleranþa la activitatea fizicã ºi la efort se mãreºte.
Dupã 3-9 luni de nefumat:
– Tusea, congestia sinusurilor, oboseala ºi respiraþia scurtã
se reduc.
– Cilii din plãmâni cresc la loc, se mãreºte capacitatea
plãmânilor de circulaþie a aerului ºi a schimburilor
gazoase, plãmânii sunt curãþaþi ºi se reduce semnificativ
riscul de a face infecþii pulmonare.
– Starea generalã se amelioreazã vizibil.
Dupã un an de nefumat:
– Riscul de a muri de boli de inimã scade la jumãtate faþã
de riscul în cazul unei persoane care fumeazã toatã viaþa.
Dupã 5 ani de nefumat:
– Riscul de a muri de cancer de plãmâni scade la jumãtate
faþã de riscul în cazul unei persoane care fumeazã toatã
viaþa.
Dupã 10 ani de nefumat:
– Riscul de a muri de cancer de plãmân scade aproape la
nivelul unei persoane care nu a fumat niciodatã.
– Riscul de alte tipuri de cancer (de gurã, de laringe, de
esofag, de rinichi, de pancreas) scade semnificativ.
Este foarte posibil ca, atunci când începeþi prima zi ca nefumãtor,
dupã ce aþi fumat ani de zile, sã nu vã simþiþi în cea mai bunã
formã. Probabil cã veþi avea multe dintre urmãtoarele simptome:
Poftiþi intens dupã încã o þigarã.
Vã simþiþi foarte flãmând.
Tuºiþi des.
Aveþi dureri de cap.
Aveþi dificultãþi în concentrare.
Veþi fi uneori mai constipat.
Vã simþiþi foarte obosit.
Aveþi gâtul uscat.
Veþi adormi mai greu ºi vã veþi trezi obosit.
Toate acestea sunt semne care apar ca urmare a intoxicaþiei cu
nicotinã, urmate de abstinenþã. Deºi simptomele sunt mai puternice
când renunþaþi prima datã, ele ar trebui sã disparã în câteva sãptãmâni.
Pentru a renunþa la fumat, trebuie sã fiþi pregãtit emoþional ºi
mental. Unii oameni pot renunþa mai uºor decât alþii. Iatã mai jos
cinci paºi ai schimbãrii, care trebuie sã fie parcurºi pentru a reuºi
sã renunþaþi:
Etapa 1: Prestabilire – Nu vreþi sã renunþaþi la fumat, dar aþi
putea încerca, pentru cã vã simþiþi presat.
Etapa 2: Stabilire – Vreþi sã renunþaþi într-o zi. Nu aþi fãcut
încã nici un pas, dar vreþi sã renunþaþi.
Etapa 3: Pregãtire – Faceþi unii paºi nesiguri, mici, pentru
renunþare, cum ar fi reducerea numãrului de þigãri sau înlocuirea
lor cu þigãri mai slabe. Încercaþi sã vã amãgiþi singuri.
Etapa 4: Acþiune – Trebuie sã puneþi în practicã planul de
renunþare. Faceþi schimbãri în viaþa dumneavoastrã ºi în mediul în
care trãiþi, pentru a vã ajuta sã faceþi faþã nevoii de a fuma. Veþi
reuºi sã faceþi aceasta, urmând planul ºi reuºind sã nu fumaþi timp
de ºase luni.
Etapa 5: Menþinere – N-aþi mai fumat de un an. Amintiþi-vã:
recidiva este foarte obiºnuitã. De fapt, 75% dintre cei care renunþã
vor fuma din nou. Cei mai mulþi fumãtori încearcã sã renunþe de
trei ori înainte sã reuºeascã.
Încã un singur sfat: Nu renunþaþi!
2.4. CANCERUL PULMONAR
Cancerul pulmonar este o formã de cancer destul de agresivã ºi

rapid evolutivã, care începe atunci când anumite celule din plãmân
încep sã creascã rapid ºi haotic, fãrã a putea fi controlate.
Simptomele acestui tip de cancer apar foarte rar într-un stadiu
precoce de evoluþie. În cele mai multe cazuri, el se manifestã
într-un stadiu avansat, când afecteazã deja funcþionarea normalã
a plãmânului. Problemele respiratorii pot fi printre primele
simptome ale cancerului pulmonar.
Cancerul pulmonar avansat se rãspândeºte la cei mai apropiaþi
noduli limfatici ºi uneori chiar ºi la celãlalt plãmân. Ulterior,
rãspândirea (metastazarea) se realizeazã ºi la alte organe ale
corpului, cum sunt oasele, creierul sau ficatul.
Cauzele cancerului pulmonar
Cancerul pulmonar este cauza principalã a morþii prin boli
canceroase la bãrbaþi, în ultima vreme incidenþa crescând foarte
mult ºi la femei. Existã mai multe cauze ale apariþiei cancerului
pulmonar, dar fumatul este, de departe, cauza cea mai incriminatã.
Majoritatea cazurilor de cancer pulmonar sunt legate în mod di-
rect de consumul de tutun. Substanþele dãunãtoare din fumul de
þigarã, numite cancerigene, distrug celulele din plãmâni. Mulþi experþi
cred cã mai mult de 85% dintre cazurile de cancer pulmonar sunt
datorate fumului de þigarã. Folosirea tutunului este cel mai impor-
tant factor de risc. Mai mult de 80-90% dintre cazurile de cancer
pulmonar sunt rezultatul fumatului. Cu cât un fumãtor fumeazã mai
multe pachete de þigãri pe zi, cu atât riscul dezvoltãrii cancerului de
plãmân creºte. Riscul ca o persoanã care trãieºte lângã un fumãtor
sã se îmbolnãveascã de cancer pulmonar este mai mare cu 30%
faþã de o persoanã care trãieºte într-un mediu cu nefumãtori.
Femeile riscã mai mult sã se îmbolnãveascã datoritã substanþelor
chimice din fumul de þigarã. Prin urmare, ele pot fi predispuse la
cancer atât când fumeazã, cât ºi atunci când sunt într-un mediu în
care se fumeazã.
Expunerea la alte substanþe dãunãtoare, aºa cum sunt azbestul
ºi radonul, poate contribui la creºterea riscului de cancer pulmonar.
O combinaþie de factori de risc, de exemplu un fumãtor expus ºi la
azbest, duce la creºterea semnificativã a riscului îmbolnãvirii de
cancer pulmonar. Mai sunt incriminaþi expunerea prelungitã la fum
ºi praf, poluarea accentuatã din unele oraºe, precum ºi unele boli
pulmonare cronice.
Tipuri de cancer pulmonar
Sunt douã tipuri principale de cancer pulmonar: cancerul pulmonar
cu celule mici ºi cancerul pulmonar fãrã asemenea celule. Aceste
douã tipuri de cancer sunt foarte diferite: au un aspect diferit la
microscop, cresc ºi se împrãºtie în moduri diferite ºi sunt tratate diferit.
Cancerul pulmonar fãrã celule mici este mai des întâlnit faþã de
celãlalt tip ºi deþine 75% din totalul bolnavilor de cancer pulmonar.
În general, creºte ºi se împrãºtie mai încet decât cancerul pulmonar
cu celule mici. El cuprinde, la rândul sãu, diferite subtipuri. Cancerul
pulmonar cu celule mici este, din fericire, mai rar. El creºte foarte
rapid în majoritatea cazurilor ºi se împrãºtie ºi la alte organe din
corp, diagnosticul fiind, de cele mai multe ori, tardiv. Cancerul
pulmonar cu celule mici este direct asociat cu fumatul.
Prognosticul unui bolnav diagnosticat cu cancer pulmonar
depinde de mai mulþi factori:
încadrarea în unul din cele douã tipuri descrise mai sus;
stadiul cancerului pulmonar în momentul diagnosticãrii;
vârsta persoanei ºi starea generalã de sãnãtate.
Tratamentul cancerului pulmonar
Tratamentul pentru cancerul de plãmâni combinã urmãtoarele
opþiuni terapeutice:
intervenþia chirurgicalã pentru înlãturarea tumorii;
radioterapia (terapia cu radiaþii-doze mari de raze X sau alte
raze care distrug celulele cancerigene);
chimioterapia (folosind medicamente care distrug celulele
cancerigene).
Foarte mulþi oameni care au cancer pulmonar sunt diagnosticaþi
doar atunci când cancerul se aflã deja într-o stare avansatã. Doar
primele stadii sunt vindecabile pe bazã de tratament.
Tratamentul pentru cancerul fãrã celule mici este diferit faþã
de tratamentul pentru cancerul cu celule mici. El creºte ºi se
împrãºtie mai încet; are mai multe stadii care pot rãspunde fiecãruia
dintre cele trei tratamente precizate mai sus. Operaþia este de obicei
tratamentul standard ºi se poate efectua începând din stadiul I ºi
pânã în stadiul III A. Acest tip de cancer este de obicei tratat prin
combinarea celor trei terapii.
Cancerul cu celule mici creºte foarte rapid, în majoritatea
cazurilor, ºi se rãspândeºte în celelalte organe (metastazeazã).
Chimioterapia este tratamentul standard pentru acest tip de cancer
pulmonar, cu toate cã ºi radiaþiile pot ajuta la micºorarea unei tumori
care creºte rapid.
Unii bolnavi care sunt în stadii avansate de cancer pulmonar
refuzã sã mai facã tratamentul specific din cauza timpului, a
cheltuielilor sau a efectelor secundare care pot apãrea în urma
tratamentului ºi care pot fi mai mari decât beneficiile. Majoritatea
tratamentelor pentru cancerul pulmonar au multiple efecte
secundare. O persoanã care fumeazã ºi care este diagnosticatã cu
cancer pulmonar îºi poate mãri eficienþa tratamentului renunþând
la fumat, chiar dacã prognosticul pe termen lung nu este îmbunãtãþit
semnificativ.
Capitolul 3
PROBLEME
DIGESTIVE
3.1. SURPRIZE SÂNGEROASE – HEMORAGIILE DIGESTIVE
Cu ocazia unui consult medical obiºnuit, anumiþi pacienþi pot

relata despre episoade recente de sângerare gastrointestinalã.
Aceastã relatare descrie apariþia unui scaun închis la culoare, negru
ca pãcura, sau, din contrã, cu sânge roºu sau alteori vomã care
conþine mici cantitãþi de sânge decolorat, având un aspect
asemãnãtor zaþului de cafea. Faptul cã mulþi dintre aceºti pacienþi
nu se simt bolnavi îi face sã amâne prezentarea la medic, iar în
acest rãstimp simptomele descrise mai sus pot dispãrea, ceea ce le
creeazã senzaþia de vindecare.
Hemoragiile digestive superioare grupeazã mai multe boli care
aparþin de partea superioarã a tubului digestiv ºi care au în comun
faptul cã se manifestã prin eliminarea de sânge proaspãt pe gurã
(hematemezã) sau de sânge digerat, prin scaun (melenã). Dincolo
de gravitatea lor, astfel de boli produc o panicã deosebitã bolnavului
(care varsã sânge!), iar pentru cã sursa de sângerare nu este
vizibilã, situaþia necunoscutã îi accentueazã aceastã senzaþie.
Cauzele hemoragiilor digestive
Deºi cauza lor este multiplã, în mod practic, peste 95% dintre
aceste hemoragii provin din patru boli mai frecvente: boala
ulceroasã, cancerul gastric, gastrita produsã prin acþiunea iritantã
a unor medicamente sau alte substanþe chimice înghiþite ºi ciroza
hepaticã avansatã. Prin urmare, hemoragia digestivã nu reprezintã
o boalã în sine, ci este o complicaþie a unei boli care exista de mai
mult timp ºi care, prin evoluþia ei a erodat peretele tubului digestiv,
cuprinzând în aceastã eroziune un vas de sânge, mai mare sau mai
mic, fapt ce a produs hemoragia. Existã însã ºi hemoragii difuze, a
cãror sursã nu poate fi clar evidenþiatã.
Semnele hemoragiei digestive
Dincolo de manifestarea vizibilã a hemoragiei, exteriorizatã sub
o formã sau alta, aºa cum am descris mai sus, existã o serie de
semne indirecte, care ne atrag atenþia asupra faptului cã bolnavul
sângereazã, semne a cãror amploare depinde de gravitatea hemo-
ragiei, de cauza hemoragiei ºi de durata sângerãrii. Se subînþelege
cã o hemoragie mai mare va da semne mai evidente.
Bolnavul cu hemoragie micã apare în cabinetul medical mai
mult din cauza spaimei pe care i-a produs-o hemoragia decât din
cauza accidentului hemoragic. În rest, starea generalã este bunã,
tensiunea arterialã are valori obiºnuite, bolnavul putând compensa
pierderea prin resursele proprii.
Bolnavul cu hemoragie mare nu poate veni singur la medic.
De asemenea, nu poate sta singur în picioare pentru cã ameþeºte,
mai ales la trecerea din poziþia orizontalã în cea verticalã. El este
palid, pielea poate fi acoperitã de sudori reci, îi este sete, are
vâjâituri în urechi, tulburãri de vedere, pulsul este slab, mai rapid,
iar tensiunea arterialã este scãzutã. Un bolnav care avea o tensiune
arterialã normalã înainte (120-140/70-90 mm Hg) sau chiar era
hipertensiv, dacã în urma unei asemenea hemoragii ajunge la o
tensiune maximã de 100 mm Hg, aceastã scãdere tensionalã este
un semn de hemoragie gravã. Asemenea semne apar când
bolnavul pierde într-un timp relativ scurt cel puþin un litru de sânge,
fapt care se evidenþiazã uºor prin câteva determinãri elementare
de laborator efectuate din sânge (hematocrit, hemoglobinã).
Probleme digestive 55
Simptomele descrise sunt mult mai diminuate în situaþiile în
care pierderea de sânge s-a produs treptat, într-un interval lung de
timp (sãptãmâni sau chiar luni), perioadã în care organismul a avut
timpul necesar unei adaptãri mãcar parþiale la starea de anemie
instalatã. Excepþie fac bolnavii cu boli cardiovasculare grave, care
suportã mult mai greu anemia.
S-a constatat cã cele mai multe hemoragii digestive apar în lunile
de primãvarã ºi toamnã (în evidentã legãturã cu sezoanele de
exacerbare a bolii ulceroase), precum ºi la persoanele cu vârsta
cuprinsã între 50 ºi 70 de ani.
O atenþie deosebitã trebuie acordatã hemoragiilor digestive
apãrute dupã ingestia unor medicamente. Acestea, spre deosebire
de celelalte cauze descrise mai sus, nu sunt consecinþa unei boli
digestive anterioare netratate, agravate, ci doar rezultatul unei
rezistenþe mai diminuate a mucoasei gastrice sau al unui tratament
medicamentos incorect administrat ori prea agresiv. Se considerã
ca fiind hemoragie gastricã medicamentoasã orice hemoragie
precedatã, timp de o sãptãmânã, de consumul unuia sau mai multor
medicamente care au reputaþia de iritante gastrice. Din aceastã
categorie fac parte multe medicamente pe care le luãm frecvent,
cu destulã uºurinþã: aspirina, antireumaticele (diclofenacul,
indometacinul, ibuprofenul, piroxicamul etc.), anticoagulantele
(trombostopul) ºi antiagregantele plachetare (dipiridamolul, ticlidul
etc.), pe care le iau cei mai mulþi dintre bolnavii cu boli cardiovas-
culare, medicamentele care conþin cortizon (prednison,
dexametazon, solumedrol), medicamentele antituberculoase. Un
bolnav ulceros, care este în acelaºi timp ºi reumatic ºi ia medica-
mente din categoria celor descrise mai sus, are un risc major de
hemoragie digestivã superioarã.
Ce avem de făcut?
Primul lucru care trebuie fãcut într-o hemoragie digestivã este
identificarea cauzei acesteia. Prin urmare, este necesarã prezentarea
de urgenþã la medic. Acasã, în timpul transportului ºi la spital,
bolnavul va sta fãrã pernã. Hemoragia nu se trateazã la domiciliu!
Orice hemoragie digestivã superioarã trebuie spitalizatã!
Metoda cea mai rapidã ºi mai sigurã de diagnostic este examenul
endoscopic al tubului digestiv, metodã care, prin vizualizarea
directã a duodenului, a stomacului ºi a esofagului, permite
identificarea locului sângerãrii (ulcer, tumorã, eroziune, varice
esofagiene etc.). Din acest moment înainte, atitudinea terapeuticã
este diferitã.
Ulcerul se va trata medicamentos ºi cu regim, urmãrind astfel
reducerea aciditãþii gastrice (aciditatea crescutã favorizeazã
procesul de eroziune a peretelui gastric), ºi un eventual tratament
cu antibiotice, dacã se demonstreazã existenþa ºi a unei componente
bacteriene (Helicobacter pylori) în producerea acestuia. Existenþa
unei tumori gastrice impune intervenþia chirurgicalã de urgenþã,
care va îndepãrta tumora împreunã cu zona de sângerare. De regulã,
dacã sângerarea nu se opreºte sub tratament medicamentos, ea
trebuie opritã prin tratament chirurgical.
Sângerarea din varice esofagiene rupte, apãrute ca o consecinþã
a evoluþiei unei ciroze, are prognosticul cel mai nefast ºi este un
semn de gravitate a acesteia, pentru cã, deºi hemoragia se poate
opri temporar, ea va reapãrea în scurt timp, când va fi ºi mai gravã,
pentru cã boala în sine – ciroza hepaticã – nu este vindecabilã.
Hemoragia apãrutã dupã administrarea de medicamente are
prognosticul cel mai bun. Într-o asemenea situaþie, dupã oprirea
administrãrii medicamentului respectiv, post, ingestia de lichide
reci, tratament de reducere a secreþiei gastrice, hemoragia se opreºte
de cele mai multe ori spontan.
Hemoragiile grave, brusc apãrute, care pun în pericol viaþa prin
cantitatea mare de sânge pierdutã în scurt timp, necesitã ºi
administrarea de sânge ºi alte soluþii perfuzabile.
Dupã oprirea hemoragiei se începe realimentarea progresiv,
începând cu lichide reci ºi apoi, treptat, cu paste fãinoase. Anemia
cronicã se poate corecta administrând preparate pe bazã de fier.
Prin modul lor de apariþie ºi de manifestare, prin bolile pe care
le ascund în spate, hemoragiile digestive pot crea surprize
neplãcute. Pe unele dintre ele le putem evita, pe cele mai multe le
putem trata eficient, dar pe nici una nu o putem neglija. Atenþie,
sunt… sângeroase!
3.2. STOMACUL DE SĂRBĂTORI – INDIGESTIILE
Anturajul este cel mai eficient mijloc de stimulare nu numai a

voii bune, ci ºi a chefului de a mânca ºi de a bea. Sociabilitatea
fiecãruia se manifestã de multe ori în faþa unei mese încãrcate,
care ne bucurã doar simþurile, dar întristeazã multe dintre organele
noastre interne. ªi pentru cã nu pot vorbi, ele reacþioneazã în felul
lor. Atenþie! Vine Paºtele! Vine Crãciunul sau oricare altã sãrbãtoare
sau prilej de masã festivã! Rãmâneþi prieten cu stomacul dumnea-
voastrã!
O butadã medicalã cu orientare mult prea tolerantã spune cã
fiecare bolnav are dreptul la un Paºte ºi la un Crãciun. Viaþa
cotidianã, ºi prin ea alimentaþia cotidianã, cunoaºte intermitent
momente festive, prilejuite de anumite aniversãri sau sãrbãtori, cu
caracter individual sau colectiv. Din punctul de vedere al sãrbãtorilor
religioase, cei mai mulþi dintre noi evoluãm între cele douã mari
evenimente creºtine: Crãciunul ºi Paºtele. Deºi ele sunt precedate
de o perioadã de post, aceste douã sãrbãtori pun deseori la grea
încercare aparatul digestiv, începând cu stomacul, intestinul subþire
ºi gros, nefiind însã cruþate nici ficatul, vezicula biliarã ºi pancreasul.
Nu întâmplãtor, în aceste perioade, la camerele de gardã ale
spitalelor se înregistreazã cele mai multe cazuri de suferinþe diges-
tive. Sã le trecem în revistã pe cele mai frecvente.
Enterocolita acută
Enterocolita acutã, asociatã deseori ºi cu suferinþa stomacului
(gastroenterocolita acutã), este produsã de anumite bacterii (de
obicei salmonele) transmise pe cãi alimentare. Neplãcerea apare
mai ales atunci când aceste alimente (mai frecvent fructele crude,
legumele bogate în celulozã, laptele, mâncãrurile grase) sunt
consumate în cantitãþi excesive, iar secreþiile digestive sunt
insuficiente cantitativ sau calitativ pentru a le digera. În plus, prin
consumul excesiv de lichide, chiar secreþiile deja existente sunt
diluate, devenind astfel aproape inactive.
Boala se manifestã prin dureri abdominale intermitente, sub
formã de crampe, senzaþie de plenitudine gastricã ºi diaree.
Formele simple de gastroenterocolite se vindecã prin repaus la
pat, aplicaþii calde pe abdomen ºi regim alimentar. În prima zi se
poate consuma ceai de sunãtoare, supã de legume, zeamã de orez.
Din a doua zi, se introduc pastele fãinoase cu brânzã de vaci, iar
din a treia zi se trece progresiv la regimul obiºnuit, evitând câteva
zile laptele ºi cruditãþile. Cazurile mai grave necesitã tratament
medicamentos.
Rolul dietei în tratamentul enterocolitei acute (diareei)
Dacã boala deja s-a instalat, în prima zi regimul trebuie sã fie
bogat în lichide, în doze mici ºi repetate, cu adaos de sare ºi glucozã
sau zahãr (2,5%). Regimul este format din ceai de sunãtoare, supe
de orez sau de zarzavat. Aceste lichide trebuie sã compenseze
ceea ce se pierde prin diaree ºi vãrsãturi. Este necesar sã fie evitate
sucurile ºi fructele citrice, cafeaua ºi bãuturile calde.
În ziua a doua se introduc în dietã pastele fãinoase cu brânzã
de vaci, orez fiert, cartofi fierþi ºi morcovi. Evitaþi mâncãrurile grase,
fructele cu pieliþã sau cu seminþe, salata verde, þelina, alunele.
De asemenea se exclud din alimentaþie: laptele, fasolea uscatã,
varza ºi alte legume cu multã celulozã, sosurile, prãjelile ºi alcoolul.
Din a treia zi se revine progresiv la alimentaþia normalã, evitând
douã-trei sãptãmâni cruditãþile ºi laptele.
Se poate utiliza, timp de una-douã zile, dieta de mere (mere
proaspete, date pe rãzãtoare).
Se mai pot consuma ceaiuri calde (de mentã, de muºeþel) ºi apã
de orez. În cazul unei diarei mai severe, mai ales la copii, este
necesarã o rehidratare oralã. Pentru aceasta, Organizaþia Mondialã
a Sãnãtãþii recomandã prepararea urmãtorului amestec (care se
poate face ºi acasã):
½ linguriþã de sare de bucãtãrie
1 linguriþã de bicarbonat de sodiu
½ linguriþã de clorurã de potasiu
3 linguri de zahãr
Toate acestea se amestecã într-un litru de apã fiartã. Din aceastã
soluþie, copilul va bea 50 ml pe orã, iar dacã nu vomitã, cantitatea
se mãreºte la 100 ml pe orã. Administrarea acestei soluþii va
compensa, într-o anumitã mãsurã, pierderile de lichide ºi sãruri
minerale prin diaree ºi vomã.
Dischinezia biliară
Dischineziile biliare sunt tulburãri care apar în evacuarea bilei
din vezicula biliarã. Ele sunt favorizate de abateri de la regimul
alimentar, prin consum exagerat de grãsimi, sosuri, ouã. Se
manifestã prin dureri apãrute dupã o masã copioasã, localizate în
zona ficatului, asociate cu scaune diareice, greþuri, vãrsãturi.
Este evident faptul cã îndeosebi persoanele cu suferinþe biliare
trebuie sã consume alimente uºor digerabile, neiritante, fãrã exces
de condimente. Vor fi evitate acele alimente care suprasolicitã
vezicula biliarã: prãjelile, grãsimile, ouãle, maioneza, prãjiturile
cu ciocolatã, alcoolul ºi cafeaua. La nevoie, un antispastic de tipul
papaverinei sau scobutilului poate ameliora simptomele.
Rolul dietei în dischineziile biliare
Pentru stimularea evacuãrii bilei, se poate face o curã cu un
ulei vegetal rafinat (ulei de mãsline, de preferat). Dimineaþa, pe
nemâncate, bolnavul ia trei linguri de ulei, dupã care va sta culcat
pe partea dreaptã douãzeci de minute. Cura se face douã sãptãmâni
într-o lunã, timp de trei luni consecutiv.
Bolnavul va consuma alimente care stimuleazã contracþiile
veziculei biliare, cum sunt: untul, ouãle moi, smântâna, untdelemnul.
Sunt relativ bine tolerate, de obicei, laptele ºi brânzeturile.
Se vor evita carnea, mai ales cea grasã, ºi fructele grase (nucile,
migdalele, alunele).
Pancreatita acută
Pancreatitele acute sunt inflamaþii ale pancreasului. Ele sunt
boli foarte grave, unele ameninþând chiar viaþa. Dupã litiaza biliarã,
a doua cauzã ca frecvenþã, incriminatã în producerea acestei boli,
este consumul de alcool, prin efectul sãu toxic asupra pancreasului.
De aceea, atenþie câte pahare ciocniþi la mesele festive!
Crizele de pancreatitã acutã se declanºeazã, de regulã, în plinã
sãnãtate, debutând brusc la obezi, marii gurmanzi, dupã un exces
alimentar ºi alcoolic, prin dureri extrem de intense, localizate în
partea de sus a abdomenului. Unii bolnavi au mai prezentat
asemenea crize ºi în trecut, dar de o intensitate mai redusã ºi care
au fost, de cele mai multe ori, neobservate. Tratamentul bolii este
complex ºi se realizeazã numai la spital.
Pancreatita cronică
Pancreatitele cronice reprezintã o pierdere progresivã a
funcþionalitãþii pancreasului, în urma unor episoade repetate de
pancreatitã acutã, de intensitate redusã. ªi în acest caz, consumul
de alcool este factorul favorizant major. Practic, orice persoanã
care consumã zilnic o cantitate chiar redusã de alcool va face, în
decurs de cinci-opt ani, pancreatitã cronicã.
Crizele dureroase, specifice acestei boli, sunt ºi ele precipitate
de alcool, de prânzurile consistente ºi sunt însoþite de balonare,
greþuri ºi vãrsãturi. În asemenea situaþii este utilã corectarea
deficitului de enzime pancreatice, la mese, cu diverse extracte
concentrate de pancreas (Triferment, Festal, Zymogen).
Rolul dietei în pancreatita cronică
În perioada de crizã bolnavul trebuie sã posteascã, ingerând
numai apã pânã la dispariþia simptomelor majore. Aportul de lichide
este esenþial, deoarece bolnavul pierde o mare cantitate de lichide
prin migrarea apei în organism, dintr-un spaþiu într-altul, fãrã ca
pierderile sã fie evidenþiate prin eliminãri la exterior. Dupã trecerea
fazei acute, se recomandã o dietã uºoarã (ceai, pâine prãjitã,
mucilagii), divizatã în cinci prânzuri mici. Raþia de grãsimi va fi
diminuatã la cel mult 25g/zi sub forma grãsimilor emulsionate,
din cauza deficitului de enzime pancreatice.
De asemenea, trebuie evitaþi factorii care stimuleazã secreþia
gastricã ºi pancreaticã (supraalimentaþie, alimente care conþin
cofeinã, condimentele, produsele care conþin oþet).
Aportul glucidic trebuie de asemenea redus, evitând toate
produsele zaharoase, siropurile, prãjiturile ºi oricare alte deserturi.
Fructele foarte dulci, ca strugurii, smochinele, curmalele, sunt ali-
mente concentrate, care trebuie evitate un an de la începerea dietei,
dupã care pot fi introduse progresiv.
Laptele poate induce hipoglicemie prin conþinutul sãu de
leucinã. Cerealele rafinate, incluzând pâinea albã, macaroanele,
orezul, trebuie înlocuite cu produse integrale.
Trebuie evitate, de asemenea, toate bãuturile rãcoritoare cu
conþinut ridicat de zahãr sau înlocuitori, utilizând în locul lor fructe
proaspete.
Din cauza asocierii frecvente a pancreatitei cu hipertri-gliceri-
demia, privitã în ansamblu, dieta trebuie sã fie hiperproteicã, cu o
cantitate moderatã de hidraþi de carbon ºi hipolipidicã.
Toate aceste situaþii neplãcute din punct de vedere digestiv au
o cauzã comunã: excesul alimentar, stropit din abundenþã cu
alcool, ºi au un remediu comun: cumpãtarea. În mod practic, cei
mai mulþi dintre pacienþii cu asemenea boli ºtiu deja categoriile de
alimente pe care organismul lor le agreeazã, precum ºi care sunt
acele alimente faþã de care organismul protesteazã.
Stomacul de sãrbãtoare nu este o boalã în sensul medical al
cuvântului. El este doar un termen generic, menit a desemna cã ºi
atunci când îþi este bine… îþi poate fi rãu. ªi ce poate fi mai neplãcut
decât sã vezi bucuria de pe faþa comesenilor, prin contrast cu
suferinþa abdominalã proprie.
Stã în puterea fiecãruia sã aleagã conºtient ce ºi cât sã mãnânce,
ce ºi cât sã bea, în aºa fel încât stomacul de sãrbãtoare sã se
potriveascã cu atmosfera de sãrbãtoare.
3.3. ULCERUL GASTRIC ŞI DUODENAL
Probabil cã în nici un domeniu al medicinei, în ultimii ani, nu

s-a produs o asemenea schimbare radicalã, legatã de teoria apariþiei
unei boli, aºa cum s-a produs în cazul ulcerului gastro-duodenal.
ªtim astãzi cã cea mai comunã cauzã a ulcerului sau factorul care
îl exacerbeazã în mod deosebit este infecþia cu o bacterie numitã
Helicobacter pylori. Aceasta produce peste 80% dintre ulcerele
gastrice ºi peste 95% dintre ulcerele duodenale.
Ce este ulcerul peptic?
Este forma cea mai comunã a ulcerului gastro-duodenal.
Stomacul, intestinul ºi glandele digestive produc acid clorhidric ºi
o serie de enzime. Pe de altã parte însã, stomacul este capabil sã se
autoprotejeze. Ulcerul apare atunci când între sucurile digestive,
care au rol în digestia alimentelor, ºi factorii care protejeazã peretele
stomacului sau al duodenului (prima parte a intestinului subþire,
care continuã stomacul) intervine un dezechilibru. Helicobacter
pylori aderã de faþa internã a stomacului ºi produce o serie de
substanþe care distrug celulele. Rezultatul acþiunii este o inflamaþie
care poate evolua spre ulceraþie. Prin urmare, ulcerul peptic este o
ranã pe faþa interioarã a peretelui digestiv, care poate avea, în
diametru, de la câþiva milimetri pânã la câþiva centimetri. De obicei,
ulcerul duodenal este de trei ori mai frecvent decât ulcerul gastric.
Mulþi dintre cei infectaþi rãmân fãrã simptome toatã viaþa. Doar o
persoanã din ºase dezvoltã ulcer peptic ºi un numãr foarte mic va
face cancer gastric.
Ce rol au medicamentele antiinflamatoare nesteroidice în
producerea ulcerului?
Aceste medicamente, de tipul diclofenacului, indometacinului,
ibuprofenului, aspirinei etc., reprezintã a doua cauzã în producerea
ulcerului. Luate mult timp, ele determinã la nivelul stomacului
contracþia ºi inflamaþia acestuia, prin producerea în exces a unor
substanþe numite prostaglandine. Un studiu recent a demonstrat o
incidenþã de 1-2% a ulcerului simptomatic la cei care au luat cel
puþin ºase luni un asemenea medicament. La cei sãnãtoºi,
administrarea pe termen scurt nu pare sã producã efecte nedorite.
La ulceroºi însã, creºte riscul sângerãrii la nivelul stomacului. Peste
50% dintre cei care se prezintã la medic pentru sângerare gastricã
au luat antiinflamatoare în scop analgetic.
Care sunt simptomele ulcerului?
Aceste semne ºi simptome se suprapun într-o mare mãsurã celor
întâlnite în gastrite.
Senzaþia de arsurã sau de durere care roade, situatã la nivelul
pãrþii superioare a abdomenului, mai accentuatã când stomacul
este gol. Durerea poate dura minute sau chiar ore. Ea apare mai
ales primãvara ºi toamna.
Durerea se accentueazã dupã consumul de alcool sau dupã
alimente condimentate, bogate în grãsimi sau în fibre.
Uneori pot apãrea: balonare, greþuri sau chiar vãrsãturi, râgâialã
excesivã, indigestii, pierdere în greutate, scaune închise la
culoare, senzaþia de saþietate dupã consumul unor cantitãþi mici
de alimente.
Apariþia bruscã a unor simptome, cum ar fi durerea abdominalã
severã, vãrsãturi cu sânge, de aspectul zaþului de cafea, sau
scaune negre, indicã o complicaþie care poate fi ori perforaþia
ulcerului, ori sângerarea acestuia. În asemenea circumstanþe,
prezentaþi-vã de urgenþã la spital (nu la medicul de familie!).
Alte douã complicaþii redutabile ale ulcerului sunt stenoza (care
apare la un ulcer vechi, ce a evoluat în timp ºi a strâmtorat
lumenul stomacului) ºi malignizarea (transformarea canceroasã
a unui ulcer situat de obicei la nivelul stomacului). Ambele
situaþii necesitã rezolvare chirurgicalã.
Diagnosticul bolii ulceroase
Infecþia cu Helicobacter pylori se poate identifica uºor printr-un
test fãcut din sânge sau din biopsia mucoasei stomacului.
Evidenþierea ulcerului se face prin examinare endoscopicã ºi, mai
rar astãzi, prin examinare radiologicã cu bariu. Din orice zonã
ulceroasã depistatã se recolteazã un mic fragment (biopsie) care
ulterior se examineazã microscopic.
Care este tratamentul ulcerului peptic?
Este destul de dificil a trata Helicobacter pylori. Terapia cu
douã antibiotice combinate (claritromicinã cu metronidazol sau
amoxicilinã), administrate împreunã cu un preparat pe bazã de
bismut (De-Nol) sau un inhibitor al pompei protonice (Omeprazol)
timp de zece-paisprezece zile, asigurã o ratã de vindecare de pânã
la 90%. Din pãcate, existã însã ºi rezistenþã la antibiotice, precum
ºi recãderi.
În situaþia în care existã o complicaþie severã (perforaþie,
sângerare), tratamentul este mult mai complex ºi se face în condiþii
de internare la spital. Perforaþia este o urgenþã chirurgicalã, care
impune operaþia în cel mai scurt timp.
În cazul ulcerului apãrut dupã consumul de antiinflamatoare
nesteroidice, primul pas este întreruperea tratamentului. Apoi se
continuã cu medicamente care inhibã secreþia gastricã: omeprazol,
de preferinþã, sau blocanþi de H2: cimetidinã, famotidinã etc.
Regimul alimentar are o importanþã covârºitoare.
Recomandări generale
Evitaþi aspirina ºi antiinflamatoarele nesteroidice (îndeosebi
ibuprofenul). Nu le consumaþi decât dacã este absolut necesar,
iar atunci, numai dupã ce mâncaþi.
Dacã v-aþi depistat infecþia cu Helicobacter pylori, începeþi
tratamentul cu antibiotice, iar la 3-4 sãptãmâni de la sfârºitul
curei, repetaþi testul.
Evitaþi alimentele bogate în grãsimi sau cele foarte condimentate,
mai ales atunci când ulcerul este într-o perioadã activã.
Nu luaþi preparate cu fier pentru a vã corecta anemia, fãrã sã
aveþi acordul medicului.
Protejaþi-vã de stresul excesiv.
Beþi multã apã, pentru a vã dilua secreþiile gastrice.
Evitaþi sã beþi prea mult lapte! Chiar dacã, pentru scurt timp,
reduce aciditatea stomacului, ulterior acesta va secreta mai mult
acid.
Nu consumaþi alcool ºi nu fumaþi.
Rolul dietei în ulcerul gastric şi duodenal
Regimul dietetic în aceastã boalã are o importanþã deosebitã.
Trebuie diferenþiat însã regimul recomandat în faza de crizã a bolii
ulceroase de cel administrat în perioada de liniºte a ulcerului.
Criza ulceroasã poate fi precipitatã de mesele neregulate,
abundente, luate în condiþii de tensiune nervoasã, de consumul de
alcool, cafea, condimente sau de prânzuri bogate în grãsimi prãjite.
În asemenea situaþie de acutizare a ulcerului, dieta trebuie sã elimine
sau sã reducã alimentele cu volum crescut ºi cu structurã chimicã
inadecvatã, pentru a evita stimularea suplimentarã a secreþiei
gastrice ºi iritarea mucoasei gastrice (supe de carne sau de oase,
grãsimi prãjite, rântaºuri, condimente, alcool). De asemenea, vor
fi evitate alimentele prea calde sau prea reci.
În criza dureroasã se vor alege alimente cu o capacitate cât mai
mare de neutralizare. Pânã nu de mult, se recomanda consumarea
laptelui dulce din douã în douã ore ziua ºi din patru în patru ore
noaptea, pentru cã neutralizarea produsã de acesta þine cam o orã.
Pe mãsurã ce durerile cedau, se introduceau supe strecurate cu
orez, fulgi de ovãz, ouã fierte moi, piure de legume, brânzã de
vaci.
Astãzi însã efectul benefic al laptelui în criza ulceroasã este
contestat ºi dietele lactate nu se mai folosesc ºi se considerã cã pot
chiar înrãutãþi boala. Chiar dacã la început produce neutralizarea
doritã a acidului din stomac, se pare cã ulterior se produce o
secreþie mult crescutã de acid, prin anumite mecanisme hormonale.
La fel ºi mesele dese, care, prin prezenþa alimentelor în stomac,
stimuleazã secreþia gastricã, vor avea efectul nedorit de stimulare
a aciditãþii.
Oricum, dieta în perioada acutã rãmâne una de cruþare. Ea se
va continua în primele douã-trei sãptãmâni cu supã din cereale
sau de zarzavat, pâine uscatã (nu prãjitã), cartofi (piure sau copþi),
paste fãinoase, preparate din aluat fiert, compot.
Varza ºi alte câteva legume verzi conþin un factor antiulceros,
numit „vitamina U”, care favorizeazã vindecarea eroziunilor
mucoasei gastrice sau duodenale. Folosirea sucului de varzã se
pare cã grãbeºte vindecarea ulcerului. Pentru o asemenea curã,
varza va fi stoarsã proaspãtã, deci nefiartã, pentru a nu-i distruge
factorii activi. Se poate combina în raport de 3/1 cu suc de þelinã la
cei care nu suportã varza singurã. ªi þelina conþine acelaºi factor
protectiv. Pentru un litru de suc sunt necesare 2,5 kg de varzã
proaspãtã, verde. Varza muratã sau þinutã la temperatura camerei,
ca ºi sucul de altfel, în douã-trei zile îºi pierde calitatea. Pãstrat la
frigider, sucul îºi menþine calitatea trei sãptãmâni. El va fi consumat
câte 200 ml de patru-cinci ori pe zi. La începutul tratamentului pot
apãrea balonãri, dureri abdominale, constipaþie, dar dupã trei-cinci
zile de tratament, de obicei aceste tulburãri dispar. Dacã persistã,
se poate întrerupe o zi tratamentul, apoi se încearcã reluarea lui.
Un efect alcalin, deci benefic, asupra activitãþii gastrice au ºi
cartofii, care pot neutraliza aciditatea gastricã, având în plus ºi un
bogat conþinut în vitamina C.
Migdalele uscate, dulci, bine mestecate, reduc aciditatea sucului
gastric, scãzând producerea de acid. La fel ºi mãslinele coapte (nu
ºi cele conservate în oþet), care pot fi folosite în cantitate de patru-
ºase la o masã.
Este de remarcat asocierea dintre prezenþa ulcerului ºi
hipoglicemie (scãderea nivelului zahãrului în sânge) ºi de aceea,
la bolnavii diabetici mai ales, care folosesc medicamente
hipoglicemiante, echilibrul trebuie sã fie menþinut constant. Pe de
altã parte, ºi aportul crescut de zahãr (sub diferite forme) poate
stimula creºterea secreþiei gastrice de acid cu pânã la 20%.
În perioada de liniºte a ulcerului, bolnavul poate consuma ceai,
brânzã de vaci, fulgi de ovãz, orez, fidea, tãieþei, griº, spaghete,
ouã fierte moi, pâine (dar nu proaspãtã, ci veche de o zi), supe
mucilaginoase, de cartofi, de legume, prãjituri de casã, biscuiþi.
Dintre legume, sunt indicate: conopida, cartofii, dovleceii, morcovii
sub formã de piure, sote, fierturi, sufleuri, budinci.
Se vor evita prãjelile ºi rântaºurile. Sunt contraindicate zarzava-
turile crude, tari (castraveþii, ridichile, gogoºarii), maioneza, ouãle
tari, murãturile ºi condimentele. Cafeaua ºi bãuturile cu conþinut
de cafeinã stimuleazã secreþia gastricã ºi nu trebuie folosite.
3.4. ARSURILE RETROSTERNALE
Refluxul gastro-esofagian este o iritaþie a esofagului, determinatã

de secreþiile acide ale stomacului care reflueazã din acesta în
porþiunea inferioarã a esofagului. Atunci când înghiþim, alimentele
trec în jos, la nivelul gâtului, strãbat esofagul (un canal muscular,
care face legãtura între cavitatea bucalã ºi stomac) ºi ajung astfel
în stomac. În condiþii normale, la intrarea în stomac existã o valvã
muscularã, numitã sfincter esofagian inferior, care deschide
alimentelor accesul spre stomac, dar ºi eliminarea gazelor prin bine-
cunoscuta râgâialã. În condiþii de repaus alimentar, aceastã valvã
rãmâne însã închisã.
O datã ce alimentele ajung în stomac, acesta începe sã secrete
o serie de substanþe, îndeosebi acide, care au rol major în digestia
gastricã. Dacã valva menþionatã rãmâne deschisã în acest moment
sau dacã nu se închide bine, acidul din stomac reflueazã sau se
prelinge în sus, spre esofag, pe care îl va irita ºi va produce astfel
senzaþia de arsurã situatã retrosternal (în spatele sternului).
O organizaþie medicalã de prestigiu, specializatã în studiul
acestei boli (International Foundation for Functional Gastrointes-
tinal Disorders), raporteazã faptul cã o persoanã din douãzeci
prezintã cel puþin o datã pe sãptãmânã arsuri retrosternale. Incidenþa
este deci destul de mare, dar, în ciuda stãrii de disconfort produsã,
pentru cei mai mulþi, aceasta nu reprezintã o problemã medicalã
serioasã. Problema devine serioasã în mãsura în care simptomele
se repetã ºi sunt persistente, acestea conducând la aºa-numita
esofagitã pepticã, o boalã care, netratatã, poate duce la numeroase
complicaþii. Severitatea acestui reflux depinde de gradul de
disfuncþie a sfincterului esofagian inferior, precum ºi de tipul ºi
volumul de lichide care reflueazã din stomac în esofag.
Persoanele cu simptome frecvente, care nu se amelioreazã în
urma modificãrilor de dietã ºi de obiceiuri alimentare încercate,
au nevoie de o evaluare diagnosticã mai complexã, ºi anume de
efectuarea unei endoscopii digestive superioare, asociatã ºi cu
determinarea de pH a secreþiilor (pentru mãsurarea gradului de
aciditate).
Obiectivul tratamentului este acela de a reduce volumul de lichid
gastric refluat ºi de a-i modifica gradul de aciditate, astfel încât sã
fie cât mai puþin agresiv pentru mucoasa esofagianã. Rareori este
necesar tratamentul chirurgical.
Cauze ale arsurilor retrosternale
Anumite stiluri de viaþã ºi unii factori alimentari ºi de dietã pot
contribui la apariþia arsurilor retrosternale prin relaxarea
sfincterului, prin creºterea presiunii din stomac, situaþie care se va
rãsfrânge cãtre supapã, forþându-i deschiderea, ºi prin modificarea
esofagului, care devine mai sensibil la sucurile gastrice.
Principalii factori cu implicaþii directe în producerea arsurilor
retrosternale sunt:
obiceiurile alimentare;
consumul de cantitãþi mari de alimente la o masã;
consumul exagerat al unor anumite alimente, cum ar fi: ceapa,
ciocolata, produse care conþin mentã, alimente bogate în grãsimi
sau foarte condimentate, citricele, usturoiul, roºiile ºi produsele
bazate pe roºii;
consumul anumitor bãuturi: sucurile din citrice, alcoolul,
bãuturile cu cofeinã ºi cele carbonatate;
mâncarea imediat înaintea culcãrii;
greutatea corporalã mai mare;
fumatul;
purtarea de haine sau de curea (centurã) prea strânse;
dormitul cu capul prea jos;
stresul;
sarcina;
anumite cauze medicale, cum ar fi, de exemplu, hernia hiatalã,
situaþie în care o parte a stomacului intrã în cavitatea toracicã.
Ce putem face?
Dacã aceste simptome se repetã ºi dureazã mai mult timp, puteþi
încerca urmãtoarele remedii simple:
Nu mergeþi la culcare cu stomacul plin! Mâncaþi ultima masã
de searã cu cel puþin douã-trei ore înainte de a merge la culcare,
pentru a da timp stomacului sã-ºi dilueze secreþiile prin amestecul
cu alimentele ingerate.
Nu mâncaþi prea mult deodatã! Scãdeþi mãrimea porþiilor ºi,
dacã este neapãrat necesar (deºi nu este!!), decât sã mâncaþi
trei porþii mari pe zi, mai bine mâncaþi patru-cinci porþii mai
mici.
Mâncaþi încet! Nu vã grãbiþi! Încercaþi sã puneþi furculiþa jos
între douã îmbucãturi!
Purtaþi haine largi, care sã nu strângã abdomenul!
Evitaþi alimentele care au fost enumerate mai sus ºi care
favorizeazã apariþia arsurilor retrosternale.
Dacã sunteþi supraponderal, încercaþi sã mai scãpaþi de
kilogramele în plus pe care le aveþi! Pierderea în greutate
amelioreazã simptomele.
Nu mai fumaþi! Nicotina, una dintre componentele cele mai
importante ale þigãrilor, slãbeºte tonusul muscular al sfincterului
esofagian ºi favorizeazã astfel refluxul.
Nu consumaþi alcool! Dacã doriþi o cale de ieºire din stresul
zilnic, încercaþi mai bine exerciþiul fizic, mersul pe jos, lectura etc.
Consumaþi lichide calde, de exemplu ceaiuri, atunci când simþiþi
nevoia de a bea ceva.
Þineþi o evidenþã a alimentelor, a bãuturilor ºi a obiceiurilor
alimentare pe care le-aþi identificat ca fiind legate de apariþia
simptomelor. Ulterior, încercaþi sã le evitaþi!
Ridicaþi capul patului în care dormiþi, astfel încât capul ºi toracele
sã fie mai ridicate decât picioarele. Nu folosiþi însã pernele
pentru acest lucru, pentru cã nu veþi face altceva decât sã creaþi
un unghi între cap ºi torace care va creºte presiunea intraabdo-
minalã ºi astfel situaþia va fi ºi mai rea.
Dacã arsurile apar dupã anumite activitãþi fizice pe care le faceþi,
lãsaþi sã treacã douã ore de la servirea mesei pânã la efectuarea
acestora. Dacã vã apucaþi imediat de lucru, este posibil ca
simptomele sã reaparã.
Beþi suficientã apã! Beþi din belºug apã atât în timpul activitãþilor
fizice, cât ºi dupã acestea. Apa ajutã digestia ºi previne
deshidratarea.
De cele mai multe ori, doar aceste sugestii simple pot ameliora
semnificativ simptomele bolii. Vã dorim succes!
3.5. SINDROMUL DE INTESTIN IRITABIL
Sindromul de intestin iritabil (SII) este o afecþiune a intestinului

gros ºi subþire, caracterizatã prin dureri abdominale sub formã de
crampe. La aceastã durere se mai pot adãuga balonarea, senzaþia
cã nu ai golit complet intestinele dupã eliminarea fecalelor, precum
ºi scaunul cu mucus. Pot apãrea modificãri ale tranzitului, cum ar
fi constipaþia sau diareea, deseori acestea alternând.
SII este o problemã funcþionalã a intestinelor. Aceasta înseamnã
cã funcþionarea tractului digestiv este afectatã, dar nu existã nici o
modificare (inflamaþie, tumorã) în structura fizicã a intestinului.
Simptomele SII se pare cã sunt legate de contracþiile musculare
anormale în diferite pãrþi ale intestinului. SII este una dintre cele
mai comune afecþiuni intestinale. La cei mai mulþi oameni
simptomele sunt aºa de uºoare, încât ei nici nu se duc la medic
pentru acestea. Totuºi existã ºi unii care au simptome mai
deranjante, în special crampe abdominale, balonãri ºi diaree, mo-
tive pentru care o consultaþie medicalã este necesarã.
Factori care cresc riscul
SII este mai des întâlnit la:
Persoanele mai tinere de 35 de ani – cel puþin jumãtate din cei
care au SII dezvoltã simptomele înainte de vârsta de 35 de ani.
Dacã primul atac apare dupã vârsta de 40-50 de ani, este posibil
ca simptomele sã nu fie cauzate de SII. Boala nu apare decât
foarte rar la cei peste 60 de ani.
Femei – în SUA, cele mai multe persoane care merg la medic
pentru SII sunt femeile. Dar în alte þãri se întâmplã sã fie bãrbaþii.
Aceastã diferenþã are mai mult de-a face cu diferenþele culturale
sau cu factorii sociali decât cu diferenþele reale dintre numãrul
de bãrbaþi ºi femei.
Persoanele care au probleme cu stresul.
Persoanele care au în familie rude cu SII.
Persoane care au avut traume psihologice.
Tratament
SII este o afecþiune cronicã, dar care se poate trata. Implicarea
activã a persoanei în tratament este foarte importantã. Tratamentul
va fi adaptat pentru a se potrivi nevoilor fiecãruia. Nu este un
singur tratament valabil pentru toatã lumea. La unii pacienþi cu
SII, anumite mâncãruri pot cauza simptomele. Eliminarea unor
alimente sau adãugarea de fibre în dietã pot uºura sau preveni
unele simptome.
Dacã stresul este o cauzã, unele forme de terapie psihologicã
sau management al stresului pot ajuta sã faci faþã stresului ºi pot
preveni ºi reduce episoadele SII legate de stres. Exerciþiul fizic
regulat (înot, jogging, plimbare vioaie) poate reduce tensiunea ºi
poate regla activitatea intestinelor.
Medicaþia este rezervatã pentru tratarea simptomelor care nu
pot fi schimbate prin dietã ºi un nou stil de viaþã.
Modificările în dietă
La mulþi bolnavi care au SII, un anumit tip de dietã poate provoca
simptomele. Sunt câteva sugestii legate de mâncare care pot ajuta
la reducerea simptomelor care apar dupã masã. Nu existã însã un
anumit tip de mâncare vizat. Dacã ºtiþi cã anumite alimente – cum
sunt fasolea, produsele din lapte, bãuturile cu cofeinã – vã provoacã
simptomele, ar trebui sã renunþaþi la ele.
Managementul stresului
Dacã stresul vã provoacã simptomele, puteþi evita unele
episoade de SII legate de stres, dacã:
Þineþi un jurnal al simptomelor ºi al evenimentelor legate de
acele momente. Aceasta poate ajuta la clarificarea legãturii
dintre simptome ºi ocaziile stresante. O datã ce aþi identificat
evenimentele sau situaþiile care activeazã simptomele, puteþi
încerca sã reduceþi stresul în aceste situaþii.
Faceþi exerciþii fizice regulate ºi energice, pentru a reduce
tensiunea nervoasã.
3.6. CANCERUL GASTRIC
Cancerul de stomac, denumit ºi cancer gastric, este o boalã în

care celulele canceroase (maligne) se aflã în pereþii stomacului.
Stomacul este un organ ce are forma literei J ºi se aflã în
abdomenul superior, unde mâncarea este digeratã. Mâncarea ajunge
în stomac printr-un tub numit esofag, care face legãtura între gurã
ºi stomac. Dupã ce iese din stomac, mâncarea digeratã parþial trece
în intestinul subþire ºi apoi în intestinul gros, numit colon.
Factori de risc în cancerul gastric
Riscul de a face cancer de stomac este mai mare dacã:
pacientul a avut o infecþie a stomacului cauzatã de Helicobacter
pylori;
pacientul este vârstnic, de sex bãrbãtesc, fumeazã ori are o dietã
bogatã în alimente uscate ºi sãrate.
Alþi factori care cresc riscul de a face cancer gastric sunt: o

afecþiune numitã gastritã atroficã sau boala lui Menetrier, anumite
tipuri de anemie severã sau o afecþiune ereditarã a intestinului gros,
manifestatã prin prezenþa unor polipi.
Diagnosticul cancerului gastric
Câteodatã, cancerul poate fi în stomac o perioadã destul de lungã
de timp ºi poate creºte foarte mare înainte sã cauzeze simptome.
În fazele timpurii ale cancerului de stomac, pacientul poate avea:
indigestii,
disconfort stomacal,
senzaþii de balonare dupã masã,
uºoarã greaþã,
lipsa apetitului,
arsuri retrosternale.
În fazele mai avansate de cancer, pacientul poate avea:

sânge în scaun,
stãri de vomã,
pierdere în greutate,
dureri de stomac.
Dacã sunt asemenea simptome, medicul va cere radiografii ale
tractului gastrointestinal superior. Pentru aceasta, pacientul bea un
lichid ce conþine bariu, ceea ce face posibilã vizualizarea
stomacului la raze X. Acest test se realizeazã de obicei la secþia de
radiologie.
Medicul mai poate vizualiza stomacul cu ajutorul unui tub
subþire – gastroscop. Procedura se numeºte gastroscopie ºi
depisteazã majoritatea cazurilor de cancer de stomac. Gastroscopul
este introdus în gurã ºi ghidat în stomac. Medicul poate folosi un
spray anestezic local, în gât, sau alte medicamente înainte de test,
pentru a nu simþi durere.
Dacã se observã þesuturi care nu sunt normale, se va extirpa o
bucãþicã, pentru a o examina la microscop ºi pentru a depista
eventualele celule canceroase. Biopsia este de obicei fãcutã în timpul
gastroscopiei.
ªansa de refacere ºi de tratament depinde de faza cancerului –
dacã este doar în stomac sau este deja rãspândit –, precum ºi de
starea generalã de sãnãtate a pacientului.
Cum se tratează cancerul gastric?
Existã tratament pentru majoritatea pacienþilor cu cancer de
stomac. Se folosesc douã tipuri de tratament:
chirurgical – scoaterea cancerului împreunã cu o parte a
stomacului sau acesta în întregime, prin operaþie;
chimioterapie – folosirea medicamentelor care distrug celulele
canceroase.
Operaþia este cel mai comun tratament în toate cazurile de can-
cer de stomac. Medicul poate îndepãrta cancerul folosind una dintre
metodele urmãtoare:
Gastrectomie parþialã, prin care scoate partea de stomac cu can-
cer ºi þesuturile învecinate. Nodulii limfatici din apropiere sunt
de asemenea îndepãrtaþi.
Gastrectomia totalã înseamnã scoaterea întregului stomac ºi a
unor pãrþi din esofag, intestinul subþire ºi alte þesuturi din
apropierea tumorii. Splina este scoasã în unele cazuri. Nodulii
limfatici din apropiere sunt de asemenea scoºi prin disecþia
nodulilor limfatici.
Esofagul este apoi reconectat cu intestinul subþire, aºa cã
pacientul poate continua sã înghitã ºi sã mãnânce.
Dacã doar o parte din stomac este scoasã, pacientul ar trebui sã
poatã mânca destul de normal. Frecvent, este nevoie de mese
mici, precum ºi de alimente sãrace în zahãr ºi bogate în grãsimi ºi
proteine. Majoritatea pacienþilor se pot adapta la acest nou mod de
alimentare.
Chimioterapia foloseºte medicamente capabile sã distrugã
celulele canceroase. Se poate face de regulã prin injecþii
intravenoase sau intramusculare. Chimioterapia este numitã
tratament sistemic deoarece medicamentele intrã în fluxul sanguin,
trec prin corp ºi distrug celulele canceroase ºi din afara stomacului.
Tratamentul dat dupã operaþie, când nu se mai gãsesc celule
canceroase la nivel local, se numeºte terapie adjuvantã.
Terapia cu radiaþii foloseºte raze X puternice, pentru a distruge
celulele canceroase ºi pentru a micºora tumora. Radiaþiile pot
proveni dintr-un aparat din afara corpului – terapie externã – sau
printr-un tub subþire, ce conþine radioizotopi (materiale ce produc
radiaþii), introdus în zona în care se aflã celule canceroase – terapie
internã.
Terapia biologicã încearcã sã determine organismul sã lupte cu
cancerul. Se folosesc substanþe produse de organism sau în laborator,
pentru a reface capacitatea de apãrare a corpului împotriva bolilor.
Terapia biologicã se mai numeºte ºi imunoterapie.
Tratamentul cancerului de stomac depinde de faza bolii, de partea
din stomac afectatã ºi de starea generalã de sãnãtate a pacientului.
Tratamentul standard poate fi aplicat datoritã eficacitãþii sale
demonstrate. Dar, de cele mai multe ori, el este însoþit de mai
multe efecte secundare.
3.7. CANCERUL COLO-RECTAL
În fiecare an, în SUA, mai mult de 130.000 de oameni descoperã

cã au cancer de colon (de intestin gros) ºi mai mult de 46.000 de
oameni mor din aceastã cauzã. Totuºi, dacã aceastã boalã este
descoperitã precoce, poate fi tratatã ºi chiar vindecatã.
Pentru a înþelege cancerul de colon, este necesar sã înþelegem
ce pãrþi ale corpului sunt afectate ºi cum funcþioneazã ele.
Colonul şi rectul – anatomie
Colonul este un tub muscular, lung de 1,5 m, care conecteazã
intestinul subþire ºi rectul. Colonul se mai numeºte ºi intestin gros.
El este un organ specializat, responsabil cu procesarea deºeurilor
care rezultã din digestia alimentelor, ajutând astfel ca golirea
intestinelor sã fie uºoarã ºi realizatã la timp. Când colonul se umple
cu fecale, îºi goleºte conþinutul în rect ºi începe procesul eliminãrii.
Rectul este o camerã de 25-30 cm care conecteazã colonul de
anus. Rectul primeºte fecale de la colon ºi ne informeazã cã trebuie
evacuate, reþinându-le pânã când acest lucru este posibil.
Ce este cancerul colo-rectal?
Cancerul care începe în colon se numeºte cancer de colon, iar
cancerul care începe în rect se numeºte cancer de rect. Cancerul
care afecteazã ambele organe se numeºte cancer colo-rectal.
Cancerul colo-rectal apare când anumite celule din interiorul
colonului sau rectului devin anormale sau încep sã creascã într-un
ritm exagerat. Creºterea anormalã a celulelor creeazã o tumorã
care este, de fapt, boala canceroasã manifestã.
Din nefericire, cancerul de colon poate exista o bunã perioadã
de timp fãrã sã aibã simptome. De aceea, este foarte important sã
faceþi controale regulate, pentru a detecta problemele de timpuriu.
Totuºi, nu toate tipurile de cancer colo-rectal sunt fãrã simptome.
Un simptom timpuriu ar putea fi sângerarea. Adesea, tumorile
sângereazã uºor, dar în cantitãþi mici ºi invizibile cu ochiul liber,
sânge care se poate detecta doar în cazul unei analize speciale a
scaunului. Când tumora este mai mare, pot apãrea ºi alte simptome,
cum ar fi:
Constipaþia sau diareea, alternanþa acestora, care pot fi un semn
de cancer colo-rectal.
Sânge pe suprafaþa sau în interiorul fecalelor. Este un semn
important, dar nu decisiv pentru diagnostic, pentru cã numeroase
alte probleme medicale de la acest nivel (de exemplu,
hemoroizii, ulceraþiile, colita ulceroasã, boala lui Crohn etc.)
pot cauza sângerare în tractul digestiv. Fierul ºi unele mâncãruri,
cum ar fi sfecla, pot da scaunului un aspect roºu sau negru,
indicând greºit sânge în scaun. De aceea medicul trebuie sã
facã niºte analize ºi sã diferenþieze exact cauza.
Anemia inexplicabilã – anemia este o lipsã de globule roºii din
sânge, celule care transportã oxigen în tot corpul. Dacã eºti
anemic, te vei simþi obosit tot timpul, iar odihna nu te va face
sã te simþi mai bine.
Dureri stomacale neobiºnuite.
Pierdere în greutate inexplicabilã, într-o perioadã de timp destul
de scurtã.
Stare de obosealã permanentã (cauzatã nu numai de anemie, ci
ºi de boala canceroasã).
Stãri de vomã.
Dacã observaþi oricare dintre aceste simptome, este important
sã faceþi un control la medic, pentru a stabili care este cauza. Pentru
un pacient cu cancer colo-rectal, diagnosticul timpuriu ºi tratarea
acestuia pot fi salvatoare. Vizitele regulate la medic pot fi cea mai
bunã cale de prevenire a cancerului colo-rectal. Detectarea timpurie
a oricãrei celule anormale permite stabilirea unui tratament ºi
vindecarea devine posibilã.
Conform recomandãrilor Societãþii Americane a Cancerului, atât
femeile, cât ºi bãrbaþii ar trebui sã facã regulat urmãtoarele
examinãri periodice:
Un examen rectal digital (tuºeu rectal) dupã vârsta de 50 de
ani. În timpul acestei examinãri, medicul introduce un deget
înmãnuºat în rect ºi simte eventualele anormalitãþi din prostatã
ºi rect.
Analiza materiilor fecale, în vederea depistãrii unei sângerãri
oculte (invizibile cu ochiul liber), sã se facã anual dupã vârsta
de 50 de ani. Acesta este un test simplu, care va depista sângele
din scaun.
Recto-sigmoidoscopia sã se facã o datã la 3-5 ani dupã vârsta
de 50 de ani. Acest test examineazã porþiunile din intestinul
gros denumite rect ºi colon sigmoid. Este folosit un instrument
special, de care este ataºatã o micuþã camerã video.
Din cele trei opþiuni de mai sus, Societatea Americanã a
Cancerului recomandã testul anual al sângelui din scaun, împreunã
cu sigmoidoscopia, o datã la 5 ani.
Colonoscopia fãcutã o datã la 10 ani dupã vârsta de 50 de ani.
Este o procedurã în care se foloseºte un instrument lung, flexibil,
cu un diametru de aprox. 1,5-2 cm, care se introduce în rect ºi
apoi în colon, pentru a vedea rectul ºi întregul colon.
Irigografia cu bariu este o examinare radiologicã, ce este bine
sã fie fãcutã o datã la 5-10 ani, dupã vârsta de 50 de ani. În
timpul acestei proceduri se face o clismã cu o substanþã care
conþine bariu ºi apoi este suflat aer în interior, pentru a rãspândi
bariumul pe tot colonul, producând o imagine a colonului la
radiografie. Aceasta aratã eventualele neregularitãþi ale
colonului, cum ar fi, de exemplu, un polip sau o tumorã.
Dintre toate aceste metode, colonoscopia este cea mai sigurã,
pentru cã dã o imagine globalã a întregului intestin gros ºi oferã
posibilitatea tratãrii pe aceastã cale a unor eventuali polipi gãsiþi
la acest nivel.
Existã persoane care au un risc crescut de cancer colo-rectal.
Acestea sunt îndeosebi persoanele care au unul sau mai mulþi polipi
în colon sau în rect. La aceºtia, examinãrile periodice trebuie fãcute
dupã o altã schemã:
Colonoscopia (examinarea totalã a colonului) la 3 ani dupã
îndepãrtarea polipului; dacã este totul normal, repetaþi la fiecare
5 ani.
Monitorizarea celor care au avut în familie (rude de gradul
unu: pãrinþi, copii) cazuri de cancer colo-rectal sau polipi
trebuie fãcutã de timpuriu. Monitorizarea trebuie sã înceapã
la 40 de ani sau cu 10 ani mai devreme decât cea mai tânãrã
persoanã diagnosticatã cu cancer sau cu polipi din familie.
De exemplu, dacã ai un frate care a fost diagnosticat la vârsta
de 42 de ani, ar trebui sã începi monitorizarea la 32 de ani.
În vederea monitorizãrii, este recomandatã colonoscopia la
fiecare 5 ani.
Cei care au în familie rude care au avut sau au polipi adeno-
matoºi trebuie sã înceapã controlul endoscopic din timpul
pubertãþii ºi sã-ºi facã endoscopia o datã la 1-2 ani.
Cei care au în familie cazuri de cancer de colon, dar fãrã polipi,
trebuie sã facã prima colonoscopie la 21 de ani, la fiecare 2 ani
pânã la vârsta de 40 de ani, apoi în fiecare an.
Cei cu boli inflamatorii cronice intestinale trebuie sã facã o
colonoscopie cu biopsie la 8 ani dupã diagnosticul bolii infla-
matorii, apoi repetatã la 1-2 ani.
Tratamentul cancerului de colon
Tratamentul cancerului de colon poate include una dintre
urmãtoarele posibilitãþi, singurã sau în combinaþie: chirurgie,
chimioterapie, radioterapie. Ca ºi în alte tipuri de cancer, trata-
mentul presupune munca unei întregi echipe, formate din unul
sau mai mulþi medici specialiºti: chirurg, gastroenterolog (cel care
trateazã boli ale sistemului digestiv), oncolog (cel care trateazã
cancerul cu medicamente – chimioterapia – sau cu radiaþii). Fiecare
dintre aceºti specialiºti îºi pune cunoºtinþele în slujba tratãrii
cancerului.
3.8. HEPATITELE VIRALE
3.8.1. HEPATITA VIRALĂ DE TIP A
Hepatita viralã este o infecþie viralã a ficatului, care face ca

acesta sã se mãreascã ºi îl împiedicã sã lucreze corect ºi eficient.
Ai nevoie de un ficat sãnãtos. Ficatul face multe lucruri pentru a te
þine în viaþã:
luptã împotriva infecþiilor ºi opreºte sângerarea;
înlãturã substanþele toxice ºi alte otrãvuri din sânge;
înmagazineazã energie pentru momentul când vei avea
nevoie.
Cei mai mulþi oameni au auzit de diferitele tipuri de hepatitã
cauzate de virusuri, cum sunt hepatita de tip A, cea de tip B sau
cea de tip C. Astãzi se cunosc deja încã multe alte tipuri virale.
Trebuie ºtiut însã cã hepatita are ºi alte cauze, de obicei toxice, în
apariþia ei fiind implicate inclusiv unele medicamente, folosirea
alcoolului pentru mult timp ºi expunerea la diferite chimicale
industriale. Hepatita viralã se poate lua de la o persoanã la alta,
dar celelalte tipuri, nu.
Ce cauzează hepatita virală de tip A?
Hepatita A este cauzatã de un virus numit virusul hepatitei A.
Un virus este un microorganism care cauzeazã o anume boalã,
printr-o infecþie la nivelul unui organ în care se localizeazã. Alteori
infecþia se generalizeazã. (De exemplu, gripa este cauzatã de un
virus.) Oamenii pot sã transmitã virusurile de la unii la alþii.
Cum pot să iau hepatita A?
Hepatita A se ia prin contact cu cineva care are infecþia. Poþi
lua hepatita A dacã mãnânci ceva pregãtit de o persoanã cu
hepatitã A sau dacã bei apã care a fost contaminatã prin contactul
cu aceastã persoanã.
Cine poate lua hepatita A?
Oricine! Dar unele persoane sunt mai predispuse decât altele:
persoanele care trãiesc împreunã cu cineva care are hepatitã A;
persoanele care lucreazã în centre de îngrijire, spitale de boli
contagioase;
persoanele care cãlãtoresc în zone unde hepatita A este foarte
frecventã din cauza precaritãþii condiþiilor de igienã.
Care sunt simptomele bolii?
Hepatita A are, de multe ori, simptome asemãnãtoare gripei:
senzaþie de obosealã,
stare de rãu de la stomac,
febrã,
lipsa poftei de mâncare,
diaree,
urinã de culoare galben-închis,
fecale deschise la culoare,
sclerele ochilor ºi pielea de culoare galbenã,
mâncãrimea pielii.
Este posibil însã ca unele persoane sã nu aibã nici unul dintre

simptome sau sã fie atât de uºoare, încât sã nu fie bãgate în seamã.
Aceste persoane sunt cele mai periculoase din punctul de vedere
al contagiozitãþii.
Cum se tratează hepatita A?
Mulþi oameni care au hepatitã de tip A se fac bine singuri, în
câteva sãptãmâni. Vindecarea este spontanã, fãrã nici un tratament
special, în cele mai multe cazuri. Este recomandatã doar odihna,
evitarea alcoolului ºi un regim simplu, de cruþare a ficatului.
Medicamentele care se iau sunt doar simptomatice (vitamine,
hepatoprotectoare).
Cum ne putem proteja de această boală?
Mãsurile care trebuie luate sunt foarte simple:
Spãlaþi-vã întotdeauna mâinile dupã folosirea toaletei ºi înainte
de masã.
Beþi doar apã îmbuteliatã, dacã sunteþi într-o altã þarã, unde nu
cunoaºteþi calitãþile apei de la robinet.
Nu intraþi în contact cu persoane bolnave, aflate în prima parte
de evoluþie a bolii. Se considerã cã apariþia icterului (a
îngãlbenirii pielii) coincide, în mare, cu dispariþia contagiozitãþii.
Interesaþi-vã ºi luaþi în consideraþie posibilitatea de a vã vaccina
împotriva hepatitei A. Un vaccin este un medicament pe care îl
iei când eºti sãnãtos, pentru a nu te îmbolnãvi. Vaccinul îþi învaþã
corpul sã atace anumiþi viruºi, ca cel al hepatitei A. Copiii pot
fi vaccinaþi dupã ce împlinesc 2 ani ºi se dã o singurã injecþie.
Copiii între 2 ºi 18 ani au nevoie de trei injecþii. Acestea îºi
pierd efectul dupã un an. Adulþii primesc douã-trei injecþii dupã
6-12 luni. Este o cale eficientã de a fi protejat.
3.8.2. HEPATITA VIRALĂ DE TIP B
Hepatita viralã de tip B este ºi ea, ca ºi hepatita viralã de tip A,

o boalã inflamatorie a ficatului, dar mult mai gravã prin capacitatea
ei de cronicizare. Infecþia cu virusul hepatitei B poate fi
diagnosticatã fãcând anumite teste speciale din sânge.
Virusul hepatitei B se ia de la o persoanã la alta prin lichide
corporale, inclusiv sânge, lichid seminal (din spermã) ºi fluide
vaginale (inclusiv sânge menstrual). Virusul poate fi transmis de o
mamã copilului în timpul sarcinii. Cei mai mulþi oameni fac infecþia
cu virus de tip B în timpul adolescenþei sau la maturitate.
Infecþia acutã se vindecã de obicei singurã, fãrã tratament. Unii
bolnavi nu au nici un simptom. Mulþi dintre cei cu simptome se
simt bine în 2-3 sãptãmâni ºi îºi revin complet dupã 4-8 sãptãmâni.
La alþii, recuperarea ia mai mult timp, dar în final se realizeazã.
Infecþiile cronice apar când virusul hepatitei B continuã sã fie
prezent în ficat ºi sânge pentru 6 luni sau mai mult. Infecþia cronicã
poate duce la afecþiuni serioase, cum sunt ciroza ºi cancerul de
ficat.
Infecþia cronicã se dezvoltã în pânã la 90% din copiii infectaþi
la naºtere, în 30% din copiii infectaþi între 1 ºi 5 ani ºi în
aproximativ 6% din cei infectaþi dupã vârsta de 5 ani. Douã
medicamente sunt folosite pentru a trata hepatita de tip B
cronicizatã: interferon alfa-2b (fiole injectabile) ºi lamivudinã
(tablete). Fiecare medicament are avantaje ºi dezavantaje. Fiecare
este eficient pe termen lung la mai puþin de jumãtate dintre pacienþii
care le iau. Specialiºtii prescriu lamivudinã mai degrabã decât in-
terferon, pentru cã este mai ieftin ºi nu are aproape nici un efect
secundar, dar de cele mai multe ori tratamentul este combinat.
Vaccinarea poate preveni infecþia cu hepatita B; vaccinul are o
eficacitate de 95%. Deºi vaccinul nu este folosit pe scarã largã
printre adulþi, cei cu risc la infecþie ar trebui vaccinaþi.
Prevenire
Te poþi proteja de infecþia cu virusul hepatitei B evitând contactul
cu fluidele corporale ale unei persoane ale cãrei sãnãtate ºi istorie
sexualã nu le cunoºti. Pentru a preveni infecþia:
Evitã relaþiile sexuale cu persoane necunoscute.
Foloseºte prezervativul în caz de orice dubiu privitor la starea
de sãnãtate a partenerului.
Nu împrumuta ace, seringi folosite sau chiar numai desfãcute
din ambalajul original.
Poartã mãnuºi de latex sau cauciuc, dacã trebuie sã atingi sânge.
Nu împrumuta periuþa de dinþi sau lamele de ras.
Nu accepta, la coafurã, manichiurã, frizerie, utilizarea forfecu-
þelor, a briciului etc. de care nu eºti sigur cã au fost sterilizate
(nu doar spãlate!).
Vaccinul împotriva hepatitei B este cea mai eficientã cale de
prevenire a infecþiei cu acest virus. Vaccinul are o eficacitate
de pânã la 95% împotriva infecþiei, dacã faci toate injecþiile din
seria de vaccinuri – 3 injecþii date la diferite intervale. Vaccinul
asigurã protecþie împotriva infecþiei pentru cel puþin 12 ani.
Vaccinarea este recomandatã îndeosebi pentru urmãtoarele
categorii cu risc mai crescut:
toþi nou-nãscuþii;
orice persoanã de 18 ani sau mai tânãrã, care nu a primit
vaccinul;
persoanele care îºi injecteazã droguri ilegale;
persoanele care au avut mai mult de un partener de sex în
ultimele 6 luni sau care au o istorie cu boli cu transmitere
sexualã;
bãrbaþii homosexuali;
persoanele care au probleme de coagulare a sângelui, cum este
hemofilia, ºi care au primit factori coagulanþi de la donatori
umani;
persoanele care au boli grave la rinichi ºi au nevoie ca sângele
lor sã fie filtrat periodic de un aparat special de hemodializã;
persoanele care lucreazã în domeniul sãnãtãþii ºi care sunt
expuse la contactul cu sânge în diferite ocazii;
personalul ºi rezidenþii unei închisori sau instituþii pentru
handicapaþi;
persoanele care vor petrece mai mult de 6 luni în pãrþi ale lumii
unde hepatita de tip B este frecventã sau unde un mare numãr de
oameni au o asemenea infecþie cronicã. Asemenea zone sunt:
Asia de Sud-Est ºi Centralã, insulele din Pacificul de Sud, Bazinul
Amazonului, Orientul Apropiat, Africa, Europa de Est ºi China.
În unele cazuri, medicul poate cere un test post-vaccin, pentru
a se asigura cã persoana a dezvoltat imunitate la virusul hepatitei
B. Aceste teste sunt recomandate celor care au o schimbare majorã
în statusul sistemului imunologic, lucrãtorilor din domeniul sãnã-
tãþii, persoanelor care fac sex cu parteneri care au infecþie cronicã
cu virus B. Dacã eºti expus la virus înainte sã primeºti cele trei
injecþii din serie, ar trebui sã primeºti o dozã de imunoglobulinã
de tip hepatitã B (IGHB) cât de curând posibil. În cele mai multe
cazuri, IGHB va preveni infecþia pânã când vaccinul îºi face efectul.
Dacã ai fãcut sex cu cineva care are hepatitã de tip B, dar nu ai
primit cele trei vaccinuri, ar trebui sã primeºti o injecþie cu IGHB;
în continuare vei primi un alt vaccin de acelaºi fel, în termen de 14
zile de la expunere.
3.8.3. HEPATITA VIRALĂ DE TIP C

ªi acest tip de hepatitã este o inflamaþie a ficatului cauzatã de
un anume virus, la fel ca hepatita de tip A ºi cea de tip B. Ca ºi
hepatita de tip B, ºi hepatita de tip C poate fi diagnosticatã la testul
din sânge.
Etapa acutã a bolii, care apare la douã sãptãmâni-ºase luni dupã
infecþie, este de obicei aºa de uºoarã, încât bolnavii nici nu ºtiu cã
sunt bolnavi. Aproximativ 80% dintre bolnavii care sunt infectaþi
cu acest virus dezvoltã o infecþie cronicã, aceasta însemnând cã ei
vor fi infectaþi pentru câþiva ani, adesea pentru tot restul vieþii lor.
Majoritatea bolnavilor cu infecþie cronicã cu virus C nu vor dezvolta
afecþiuni severe ale ficatului. Totuºi, în timp, pânã la 20% dintre
cei care au infecþie cronicã dezvoltã cirozã hepaticã. Dintre aceºtia,
1-4% dezvoltã cancer de ficat. Afecþiunea ficatului cauzatã de
infecþia cu virus de tip C este cel mai frecvent motiv pentru
transplantul de ficat, în SUA.
Bolnavii, de cele mai multe ori, nu ºtiu cã au virusul hepatitei C
în organism pânã când nu doneazã sânge. Tot sângele donat este
testat pentru hepatitã C ºi pentru o serie de alte boli. Donatorii al
cãror sânge este infectat cu acest virus nu pot dona sânge.
Hepatita cronicã dupã infecþia viralã de tip C poate fi tratatã cu
medicamente pentru infecþiile virale. Tratamentul standard combinã
douã medicamente antivirale: interferon ºi ribavirinã. Totuºi acest
tratament nu este o opþiune pentru oricine ºi doar 30-40% dintre
cei care primesc antivirale sunt vindecaþi de infecþie. Unele studii
aratã cã un nou tratament care foloseºte interferon cu acþiune lungã
în timp, peginterferon, combinat cu ribavirinã, poate stopa virusul
mai eficient decât interferonul ºi ribavirina simple.
Factori care pot creşte riscul de infectare
Existã douã categorii de factori: care pot fi controlaþi ºi care nu
pot fi controlaþi.
Factori de risc pe care îi poţi controla
Împrumutul acelor ºi al altor instrumente (linguri, apã) folosite
pentru a injecta sau a lua droguri ilegale.
Sã faci sex cu mai mult decât un partener sau sex neprotejat cu
cineva care are mai mulþi parteneri de sex. Riscul este ºi mai
mare dacã eºti infectat cu o boalã cu transmitere sexualã sau
HIV.
Sã faci sex cu un partener care are infecþia cu virus C. Totuºi,
în cuplurile stabile, existã un risc scãzut de infectare cu virus
C, deºi riscul nu este zero. Asemenea cupluri ar fi bine sã
foloseascã prezervative.
Strãpungerea urechilor sau a altor pãrþi ale corpului sau un tatuaj
fãcute cu echipament nesterilizat.
Acupuncturã fãcutã cu ace care nu au fost sterilizate corect.
Manichiurã, pedichiurã, frizerie fãcute cu instrumente nesteri-
lizate.
Activitate în domeniul sãnãtãþii, unde eºti expus la sânge
proaspãt sau unde poþi fi înþepat cu un ac folosit.
Factori de risc pe care nu îi poţi controla
Nevoia de a avea sângele filtrat de un aparat de hemodializã,
pentru cã rinichii tãi sunt incapabili sã o facã (în caz de
insuficienþã renalã cronicã).
Sarcinã dintr-o mamã infectatã cu virus de tip C.
Convieþuirea cu cineva care este infectat cu virusul hepatitei C.
Primirea de sânge, produse cu sânge sau un organ solid
transplantat (rinichi, ficat, pancreas) de la un donator.
Primirea de factori coagulanþi concentraþi la un bolnav cu
hemofilie.
Prevenire
Nu existã vaccin care sã previnã infecþia cu virus hepatic de tip C.
Noi corpusculi din virusul originar se pot dezvolta ºi aceºtia nu
sunt afectaþi de vaccinul împotriva virusului originar. Aceasta
complicã eforturile de a crea un vaccin eficace.
Totuºi poþi reduce riscul:
Nu-þi injecta droguri ilegale. Orice injecþie îþi faci, nu împrumuta
ace sau alte instrumente de la alþii.
Practicã sexul cu un partener stabil.
Dacã lucrezi în domeniul sãnãtãþii, urmeazã regulile instituþiei
în ceea ce priveºte mãnuºile protectoare ºi îmbrãcãmintea ºi
pentru îndepãrtarea acelor ºi a altor obiecte contaminate.
Dacã vrei sã-þi faci un tatuaj sau sã-þi strãpungi pielea, asigurã-te
cã instrumentele au fost sterilizate.
Dacã ai o operaþie care nu este urgentã ºi o transfuzie de sânge
este necesarã, ia în considerare ideea de a dona propriul sânge
înainte de operaþie. Totuºi riscul de a face o asemenea infecþie
la o transfuzie de sânge este foarte micã.
Dacã ai deja hepatitã cu virus C, trebuie sã iei mãsuri pentru a
nu o rãspândi:
Dacã îþi faci anumite tratamente injectabile, nu împrumuta ace
sau alte echipamente.
Informeazã-þi partenerul de sex despre starea ta. Foloseºte
întotdeauna un prezervativ când faci sex.
Pãstreazã tãieturile, zgârieturile ºi bãºicile acoperite, pentru ca
ceilalþi sã nu intre în contact cu sângele tãu sau cu alte fluide
corporale.
Nu dona sânge, spermã, organe ºi þesuturi.
Spalã temeinic cu apã ºi dezinfecteazã orice obiect care a venit
în contact cu sângele tãu.
Nu-þi împrumuta periuþa de dinþi, lama ºi nimic care ar putea
avea sângele tãu pe el.
Mamele care au fost infectate nu trebuie sã evite alãptatul la
sân. Ele trebuie doar sã aibã o grijã specialã pentru a evita
crãparea sfârcurilor.
3.9. GIARDIOZA
Giardioza este o boalã gastrointestinalã, cauzatã de un parazit

microscopic, numit Giardia lamblia. El este unul dintre cei mai
frecvenþi paraziþi cantonaþi la nivelul tubului digestiv. Giardia
lamblia se transmite cel mai adesea prin apa sau alimentele con-
taminate sau pe cale fecal-oralã. Vârfurile de infecþie apar spre
sfârºitul verii. În multe þãri (ca ºi în unele zone din România),
boala poate afecta pânã la 20-30% din populaþie.
Boala apare atunci când consumãm apã sau alimente contami-
nate cu acest parazit. El se va înmulþi apoi în intestinul subþire ºi se
va deplasa o datã cu miºcãrile acestuia. De asemenea, boala se
poate lua prin contactul cu o persoanã pe ale cãrei mâini se gãseºte
parazitul. Sunt suficienþi mai puþin de 10 paraziþi pentru a determina
infecþia.
Paraziþii de giardia au fost identificaþi în resturile fecale ale mai
multor animale, cum ar fi: rozãtoarele, câinii, pisicile, vitele, anima-
lele sãlbatice. De asemenea, animalele care trãiesc lângã rezervele
de apã (ºobolanii) sunt de cele mai multe ori infestate cu giardia.
Transmiterea directã de la animal la om este însã minimã. De regulã,
transmiterea se face în mod indirect, prin apa contaminatã.
Simptomele giardiozei
Principalele simptome ale giardiozei sunt: diareea, durerile
abdominale, balonarea, gazele abdominale, greþurile, pierderea
poftei de mâncare, uneori vãrsãturi, dureri de cap, rareori febrã
uºoarã.
Nu toþi bolnavii de giardiozã prezintã însã ºi simptome. Unii
pot avea doar simptome minore sau chiar nici un simptom (aproape
60%), dar pot transmite boala celorlalþi membri ai familiei.
Complicaþia cea mai frecventã a acestei boli, dacã nu este tratatã,
este absorbþia inadecvatã din tubul digestiv a nutrienþilor, ceea ce
va avea drept consecinþã instalarea unei malabsorbþii ºi, respectiv,
pierderea în greutate.
Elementul definitoriu pentru punerea diagnosticului este
prezenþa ouãlor sau chiar a paraziþilor în scaunul bolnavului. De
multe ori însã este necesarã examinarea mai multor scaune
succesive pentru a identifica parazitul. Acesta poate fi identificat
ºi în lichidul care rezultã în urma tubajului duodenal.
Tratamentul giardiozei
Existã mai multe scheme de tratament pentru giardiozã.
Cel mai utilizat medicament este Metronidazolul – majoritatea
pacienþilor rãspund eficient la o dozã de 250 mg (1 tabletã) de 3
ori pe zi, administratã timp de 5 zile.
Efect asemãnãtor Metronidazolului, dar cu mai puþine efecte
secundare, îl are Albendazolul (denumirea comercialã – Eskazole
sau Zentel). Acesta se administreazã în doze de câte 400 mg/zi
timp de 5 zile. Uneori se poate apela la o singurã dozã de 2 g de
Tinidazole (Fasigyn). Deseori, la copii, se indicã administrarea de
Furazolidon, 100 mg de 4 ori pe zi (6-8 mg/kgcorp/zi), timp de
7-10 zile.
O formulã de tratament utilizeazã preparatul românesc denumit
Helmiflores. Acesta conþine un amestec de mai multe plante
medicinale: pelin, mãceºe, vetrice, cimbru în miere poliflorã. Doza
care se administreazã trebuie stabilitã în funcþie de vârsta
bolnavului: copii între 1 ºi 4 ani – 10 picãturi de 3 ori pe zi; copii
între 5 ºi 10 ani – 1 linguriþã de 3 ori pe zi; copii între 11 ºi 14 ani
– 1 linguriþã de 3 ori pe zi; adulþi – 2 linguriþe de 2-3 ori pe zi. Se
administreazã înainte de masã, cura durând 10 zile. Ea se poate
repeta de 2-3 ori, cu o pauzã de 10 zile între cure.
Poate fi prevenită giardioza?
Da, giardioza poate fi prevenitã, respectând urmãtoarele reguli
de igienã:
Spãlaþi-vã pe mâini cu apã ºi sãpun înaintea fiecãrei mese, înainte
de a pregãti alimentele, dupã folosirea toaletei, dupã ce v-aþi
jucat cu animalele.
Folosirea prosoapelor personale trebuie sã devinã un obicei.
Nu consumaþi apã din râuri, lacuri, fântâni sau izvoare nesigure.
Dacã nu sunteþi siguri cã ºtiþi ce fel de apã beþi, fierbeþi-o înainte
de a o consuma.
3.10. LITIAZA BILIARĂ.

COLICA BILIARĂ – PIETRELE „DE LA FIERE”
Pietrele din vezicula biliarã sunt niºte pietre mai mari sau mai
mici, alcãtuite, de regulã, din colesterol ºi din alte substanþe care
se formeazã în bilã. Ele se pot localiza ºi în canalul biliar princi-
pal, acesta fiind tubul care conduce bila de la colecist ºi ficat la duoden.
Pietrele pot fi mici ca un grãunte de nisip sau pot avea pânã la
4-6 cm în diametru. Uneori ele sunt diagnosticate în timpul altor
examinãri sau se pot asocia altor boli, cum ar fi: sindromul de
intestin iritabil, pancreatita, ulcerul peptic, pietrele la rinichi, chistul
ovarian, hepatita sau sarcina.
Simptome
Cei mai mulþi dintre cei care au pietre la fiere nu au nici un
simptom. Dacã apar simptome, de cele mai multe ori ele sunt uºoare
ºi rareori sunt periculoase. Simptomul cel mai important este
durerea în partea dreaptã superioarã a abdomenului sau în zona
mijlocie a acestuia. Este adesea descrisã ca o durere continuã, surdã,
cu crampe. Durerea este de obicei moderatã, dar ocazional poate
fi severã.
Caracteristicile durerii (a colicii biliare)
Apare dintr-o datã ºi iradiazã cãtre centrul zonei epigastrice
sau cãtre partea dreaptã superioarã a spatelui sau a umãrului.
De obicei, miºcarea nu face ca durerea sã disparã.
Împiedicã respiraþia normalã sau profundã.
Dureazã între 15 minute ºi 24 de ore.
Începe noaptea ºi este destul de puternicã pentru a vã trezi.
Durerea apare de obicei la aceeaºi orã din noapte. Poate sau nu
sã aparã dupã mese.
Litiaza biliarã poate cauza vomã, care uºureazã durerea abdominalã
ºi presiunea. Durerea, asociatã cu febrã, greaþã, vomã sau lipsa
apetitului pot fi semne de inflamare sau infecþie a fierii – colecistitã
acutã.
Anumite simptome pot indica faptul cã piatra blocheazã canalul
biliar principal. Acestea includ:
îngãlbenirea pielii ºi a pãrþii albe a ochiului – aºa-numitul icter;
urina închisã la culoare;
scaun deschis la culoare.
Pietrele care blocheazã fluxul enzimelor digestive dinspre pan-
creas pot cauza inflamaþia pancreasului – pancreatitã.
Gastroenterita ºi unele intoxicaþii pot cauza simptome similare
cu litiaza biliarã. Diareea ºi voma apar ºi la aceste afecþiuni, dar
durerea este de obicei intermitentã, nu este continuã, fiind simþitã
în tot abdomenul.
Tratamentul litiazei biliare
Dacã pietrele la fiere nu cauzeazã durere sau alte simptome, nu
este necesar un tratament. Doar 1-4% din oamenii care au pietre la
fiere dezvoltã simptome în fiecare an. În rare situaþii, medicii pot
recomanda operaþie pentru pietre care nu cauzeazã simptome.
Dacã pietrele cauzeazã simptome, tratamentul este operaþia:
îndepãrtarea colecistului – colecistectomie.
Dacã primul atac de durere este uºor, de regulã poþi sã aºtepþi
pânã când ai o altã crizã înainte sã te gândeºti la operaþie. Riscul
amânãrii operaþiei este destul de mic.
Dacã pietrele cauzeazã dureri severe, operaþia urgentã trebuie
luatã în considerare, pentru a preveni viitoarele accese ºi
posibilele complicaþii.
În multe cazuri, laparoscopia este cea mai bunã metodã pentru
scoaterea colecistului. Operaþia deschisã cere de obicei o
perioadã mai lungã de refacere ºi poate cauza mai multã durere,
datoritã inciziei mai mari.
Medicul te poate ajuta sã evaluezi cât de severe sunt accesele
de durere ºi te poate ajuta sã decizi dacã sã faci operaþie sau alt
tratament.
Dacã ai episoade de durere uºoarã, pe care le poþi tolera, s-ar
putea sã nu ai nevoie de tratament urgent decât dacã accesele
devin mai severe ºi mai dese.
La 30% dintre oameni durerea devine mai puþin severã ºi mai
rarã în câteva luni de la diagnostic.
Amânarea operaþiei sau a altui tratament pânã când ai avut mai
mult de un episod de durere este destul de lipsitã de riscuri.
Riscurile netratãrii litiazei biliare sunt:
crize de durere imprevizibile;
episoade de inflamare sau infecþie a colecistului, a canalului
biliar sau a pancreasului;
formarea unei comunicãri anormale – fistulã – între colecist ºi
intestine.
Prevenire
Nu este nici o cale sigurã de prevenire a litiazei biliare. Totuºi,
se poate reduce riscul formãrii acestora prin urmãtoarele metode:
Menþineþi-vã o greutate corporalã idealã. Cercetãrile aratã cã
pierderea intenþionatã în greutate prin dietã, urmatã de îngrãºare
neintenþionatã, poate creºte riscul formãrii de pietre la fiere, în
special la femei. Dacã trebuie sã slãbiþi, faceþi-o în timp, gradual.
Când þineþi o anumitã dietã de slãbire, urmãriþi o pierdere în
greutate de 0,5-1 kg pe sãptãmânã. Este de asemenea impor-
tant sã evitaþi slãbirea rapidã ºi înfometarea.
Faceþi exerciþiu fizic în mod regulat. Exerciþiile fizice sunt o
cale importantã de a reduce riscul formãrii pietrelor. Un studiu
aratã cã femeile care fac miºcare regulat pot trãi cu pietre la
fiere, fãrã operaþie. Exerciþiul fizic timp de douã-trei ore pe
sãptãmânã reduce riscul la femei cu 20%. La bãrbaþi, douã-trei
ore de alergare moderatã pe sãptãmânã reduce riscul formãrii
de pietre cu 20%. Împreunã cu o dietã sãracã în grãsimi,
exerciþiul este de asemenea o cale eficientã de a avea o greutate
sãnãtoasã ºi de a reduce colesterolul ºi nivelul trigliceridelor.
Gândiþi-vã de douã ori înainte de a lua estrogeni. Unele date
aratã cã luarea hormonilor – cum ar fi estrogenul dupã
menopauzã sau doze mari de pilule contraceptive – poate creºte
riscul litiazei biliare. Dacã luaþi asemenea hormoni, discutaþi
cu medicul. Beneficiile luãrii hormonilor pot depãºi însã riscul
dezvoltãrii de pietre la fiere.
Capitolul 4
PROBLEME RENALE
4.1. LITIAZA RENALĂ. COLICA RENALĂ
Ce sunt pietrele de la rinichi?

Pietrele de la rinichi se formeazã când anumite substanþe din
urinã – incluzând calciul ºi acidul uric – se cristalizeazã ºi cristalele
se unesc. De obicei, ele se formeazã în centrul rinichiului (în
calice), unde urina se colecteazã înainte de a trece în uretere, care
sunt tuburile de legãturã dintre rinichi ºi vezica urinarã. Pietrele
mici trec în urinã ºi sunt adesea neobservate. Dar pietrele mai mari
iritã ºi întind ureterul în drumul lor spre vezicã, provocând dureri
cumplite ºi blocând scurgerea urinei. Mai rar, o piatrã mai mare
poate rãmâne blocatã în rinichi, provocând o afecþiune mult mai
gravã.
Cine face litiază urinară?
De ce unii oameni fac pietre la rinichi ºi alþii nu, nu este prea
clar. Acestea sunt mai obiºnuite la tineri ºi la cei de vârstã mijlocie
decât la bãtrâni ºi sunt frecvent întâlnite la bãrbaþi. Persoanele care
trãiesc în climat cald sunt predispuse la formarea de pietre,
deoarece organismul lor se deshidrateazã mai repede ºi mineralele
sunt mai concentrate în urinã. De asemenea, studiile aratã cã cei
care beau prea puþine lichide pot face mai uºor litiazã urinarã.
În 90% din cazuri, cauza rãmâne necunoscutã. Afecþiunea pare
sã aibã ºi o componentã ereditarã ºi sã aparã la oamenii care suferã
de gutã, sindromul de intestin iritabil ºi infecþii cronice ale tractului
urinar. Alimentele bogate în oxalaþi, cum sunt ciocolata, strugurii,
spanacul ºi cãpºunile, pot determina apariþia pietrelor.
Utilizarea frecventã de antiacide care conþin calciu a fost corelatã
cu pietrele la rinichi. De asemenea, deficienþele alimentare, în spe-
cial de vitamina B6 ºi de Mg, ºi cantitãþile excesive de vitaminã D
pot fi factori în formarea pietrelor. Dezechilibrul acestor vitamine
ºi minerale poate creºte cantitatea de calciu oxalat în urinã. Când
nivelul de calciu oxalat devine prea mare ºi nu se dizolvã, cristalele
încep sã se formeze.
Care sunt simptomele litiazei renale?
În cea mai mare parte a situaþiilor, litiaza renalã nu se manifestã
clinic. Bolnavii pot trãi multã vreme fãrã sã ºtie cã au asemenea
pietre la rinichi. Ea devine simptomaticã atunci când apare aºa-numita
colicã renalã, care se manifestã astfel:
durerea apare dupã un efort fizic sau dupã o cãlãtorie;
este localizatã în regiunea lombarã, pe o singurã parte, ºi iradiazã
spre organele genitale externe sau spre rãdãcina coapsei;
durerea este intensã ºi profundã, continuã sau apare la anumite
intervale, accentuatã de atingerea regiunii, tuse, strãnut;
este însoþitã de agitaþie, neliniºte;
apare deseori nevoia imperioasã de a urina;
urina poate fi roºiaticã (hematuricã).
Pentru cã multe dintre simptomele litiazei pot indica alte
afecþiuni, medicul trebuie sã confirme prezenþa pietrei. O evaluare
va include teste de sânge ºi urinã ºi poate o urografie intravenoasã
(UIV), o radiografie specialã, pentru a vizualiza rinichii.
Ultrasunetele (ecografia) pot arãta aspectul rinichilor sau al
ureterului. De asemenea, o scanare CT va arãta atât rinichii ºi
ureterul, cât ºi pietrele. Aceastã tehnicã are avantajul suplimentar
cã nu presupune injecþie intravenoasã ca la UIV.
Probleme renale 97
Care sunt tratamentele posibile în litiaza renală?
Dacã ai avut o datã piatrã la rinichi, este posibil sã faci din nou.
Deci este important sã determini exact ce anume a cauzat formarea
pietrei ºi sã previi recidiva.
Deoarece 90% din pietrele la rinichi sunt eliminate din corp în
3-6 luni, medicul poate prescrie la început doar sã consumi multã
apã – cel puþin 2-3 litri pe zi – ºi medicamente pentru tratamentul
durerii (antispastice). O sticlã cu apã fierbinte, pusã pe zona
dureroasã, poate uºura disconfortul.
Dacã eliminaþi o piatrã ºi o puteþi recupera, aceasta va putea
fi analizatã. O datã ce compoziþia pietrei este ºtiutã, medicul
poate prescrie medicamente sau poate sugera schimbãri în dietã,
pentru a preveni dezvoltarea altei pietre de compoziþie
asemãnãtoare. Cele mai multe pietre sunt alcãtuite din oxalat
de calciu, iar medicul poate prescrie un diuretic pentru a preveni
recidiva.
Dacã apar complicaþii, cum ar fi o infecþie sau un blocaj total al
ureterului, piatra trebuie scoasã chirurgical. În funcþie de mãrime,
tip ºi localizare, piatra este scoasã fie prin operaþie obiºnuitã, fie
printr-un instrument special, foarte subþire (endoscop), metodã care
este des folositã. Chirurgul trece tubul prin uretrã în vezicã ºi în
ureter, apoi trage piatra afarã sau o bombardeazã cu ultrasunete,
sfãrâmând-o. Dacã piatra este blocatã în rinichi, instrumentul este
introdus în rinichi printr-o incizie lateralã. Altã metodã, cunoscutã
sub denumirea de litotriþie extracorporealã, foloseºte unde de ºoc
puternice pentru a sparge piatra fãrã operaþie, fragmentele obþinute
eliminându-se apoi prin urinã.
Cum se pot preveni calculii renali?
Poþi face multe lucruri, în special în ce priveºte dieta, pentru a
preveni reapariþia pietrelor:
Bea cel puþin 2-3 litri de lichid în fiecare zi, în special când este
cald.
Evitã sau foloseºte cantitãþi reduse din alimentele care conþin
oxalaþi: ciocolata, þelina, strugurii, cãpºunile, spanacul,
sparanghelul, ceaiul negru (vezi mai jos).
Ia zilnic un supliment de vitamina B6 (10 mg) ºi Mg (300 mg),
ambele reducând formarea de oxalaþi.
Redu acidul uric printr-o dietã sãracã în proteine.
Evitã antiacidele – ele sunt adesea bogate în calciu.
Ia suplimentele de calciu din mâncare sau, ºi mai bine, consumã
lactate care sã asigure calciul necesar.
Redu sarea la maximum 2-3 grame pe zi; o cantitate mai mare
poate creºte nivelul calciului oxalat în urinã.
Evitã suplimentele de vitaminã D, care pot creºte nivelul de
Ca.
Rolul diurezei şi al dietei în litiaza şi colica renală
În ceea ce priveºte mãsurile generale de tratament, de primã
importanþã este cura permanentã de diurezã, adicã aportul zilnic
al unui volum suficient de lichide, capabil sã realizeze o urinã
diluatã (2,5-3 l/24 ore). Important este nu cât se bea, ci cât se
eliminã. Practic, bolnavii vor trebui sã bea ziua o canã de apã la
douã ore, iar la culcare, 500 ml de ceai. Se vor trezi o datã sau de
douã ori pe noapte, iar atunci vor mai bea câte o canã de apã sau
ceai.
În afarã de aportul de lichide, întrucât calculii pot avea o structurã
chimicã diferitã, în funcþie de aceastã structurã, trebuie corelatã ºi
dieta utilizatã.
Astfel, bolnavii cu litiazã uricã trebuie sã aibã un regim alimentar
cu conþinut redus în proteine, bogat în fructe ºi fãrã alcool. Sunt
contraindicate carnea sub orice formã, inclusiv viscerele sau supele
de carne, precum ºi brânzeturile fermentate. Grãsimile pot fi
consumate în cantitãþi mici, fiind permise ºi cremele cu lapte,
aluatul fiert, tartele cu fructe.
Probleme renale 99
În litiaza oxalicã, formã care este ceva mai frecventã, trebuie
eliminate alimentele cu conþinut ridicat în acid oxalic: cacaua,
ciocolata, bãuturile calde, ceaiul, berea, dar ºi þelina, spanacul,
morcovii, portocalele, ceapa, castraveþii, conopida, mazãrea,
sfecla, smochinele, pãtrunjelul, coacãzele, prunele uscate, agriºele.
Sunt interzise, de asemenea, ouãle în cantitate mare, derivatele
preparate cu bicarbonat, apele minerale alcaline ºi cele bogate în
calciu, hreanul, muºtarul ºi piperul.
Alimentele permise sunt cele care conþin magneziu (fulgii de
ovãz, aluaturi), dintre legume: varza, salata, ciupercile, conopida,
iar dintre fructe: strugurii, perele, piersicile, caisele, gutuile.
Dintre bãuturi sunt permise ceaiurile diuretice din mãtasea
porumbului sau din muºeþel, sucurile de legume ºi fructe.
Alte alimente permise sunt orezul, griºul, laptele ºi derivatele
din lapte în cantitate moderatã. Se considerã cã laptele poate
contribui la formarea calculilor renali prin lactozã ºi calciu.
Litiaza fosfaticã necesitã un regim scãzut în fosfor ºi calciu, în
grãsimi ºi sare ºi bogat în lichide.
Tãrâþele reduc eliminãrile urinare de calciu la 20-25%, reducând
astfel la jumãtate riscul formãrii de calculi. Este foarte util un aport
minim de 25 g de tãrâþe mãcar o datã pe zi, dimineaþa.
Alimentele care trebuie evitate în litiaza fosfaticã sunt deci cele
care au conþinut ridicat de calciu ºi fosfor. Din prima categorie fac
parte: brânza fermentatã, caºcavalul, laptele de vacã, gãlbenuºul
de ou, pãtrunjelul, hreanul, fasolea boabe albã, dar ºi cea verde în
cantitate mai redusã, ceapa verde, precum ºi alunele, migdalele,
nucile, fragii ºi ciocolata.
Dintre alimentele cu conþinut ridicat în fosfor, care trebuie deci
evitate, putem enumera: brânza de burduf, gãlbenuºul de ou, carnea
(mai ales de oaie ºi de vacã), mãruntaiele (ficat, inimã), mazãrea
verde, ciocolata ºi pâinea neagrã.
Se pare totuºi cã aportul crescut de lichide are o eficienþã mai
mare decât regimul dietetic menþionat.
4.2. INFECŢIILE TRACTULUI URINAR
Infecþiile tractului urinar sunt cele mai comune dintre toate

infecþiile bacteriene ºi apar când bacteriile se dezvoltã în vezicã,
rinichi, uretere sau uretrã. Dacã nu sunt tratate, infecþiile tractului
urinar pot cauza probleme serioase, care pot deveni periculoase,
transformându-se în afecþiuni permanente ale tractului urinar.
Infecþiile repetate ale tractului urinar la copii indicã adesea o
problemã a formei sau structurii tractului urinar. Problemele
structurale pot avea nevoie de tratament special pe termen lung,
pentru a preveni afectarea permanentã a rinichilor.
Clasificare
Infecþiile tractului urinar sunt clasificate în funcþie de localizarea
acestora:
infecþia vezicii urinare – cistitã
infecþia rinichilor – pielonefritã
infecþia uretrei – uretritã
La bãrbaþi, prostatita ºi epididimita sunt complicaþii comune

ale infecþiilor tractului urinar. Problemele de prostatã reprezintã
cea mai comunã cauzã pentru reapariþia infecþiilor tractului urinar
la bãrbaþi.
Infecþiile tractului urinar care nu produc simptome se numesc
bacteriurii asimptomatice. Aceste tipuri de infecþii afecteazã adesea
femeile însãrcinate, bãtrânii sau pe cei care au nevoie de cateter
(sondã) pentru a urina.
Cauzele infecţiilor tractului urinar
Infecþiile tractului urinar sunt de obicei cauzate de bacterii care
pãtrund în uretrã ºi traverseazã apoi tractul urinar. Bacteriile care în
mod normal trãiesc în intestinul gros sunt cea mai comunã cauzã de
infecþie. Infecþiile ocazionale la rinichi sau vezicã sunt cauzate de
bacteriile care trec prin sânge ºi sistemul limfatic cãtre tractul urinar.
Probleme renale 101
Infecþiile vezicii – cistitele – sunt cele mai comune infecþii ale
tractului urinar ºi afecteazã în special femeile, deoarece bacteriile
din fecale sunt uºor transmise la vagin ºi la uretrã. Femeile pot
preveni asemenea infecþii prin ºtergerea din faþã spre spate dupã
folosirea bãii.
Actul sexual poate de asemenea sã introducã bacterii în tractul
urinar. Femeile ar trebui sã urineze imediat dupã ce fac sex, pentru
a preveni infecþiile tractului urinar.
O problemã în structura vezicii, care permite urinei sã urce
înapoi în rinichi – reflux vezico-ureteral –, poate duce la infecþia
rinichilor, numitã pielonefritã.
Simptome
Adulþii ºi copiii mai mari pot avea urmãtoarele simptome:
durere sau arsurã la urinare;
nevoia de a urina frecvent, dar de obicei doar mici cantitãþi de
urinã;
picurare – incapacitatea de a controla eliberarea urinei;
durere sau o senzaþie de greutate în partea inferioarã a abdome-
nului;
urinã roz sau roºiaticã;
urinã urât mirositoare;
urinã tulbure;
durere la spate, sub torace, într-o parte a corpului;
febrã ºi frisoane;
greaþã ºi vomã;
Copiii ºi bebeluºii pot avea urmãtoarele simptome:
febrã – ºi poate fi singurul simptom la copii;
iritabilitate;
lipsa apetitului;
nu iau în greutate ºi nu se dezvoltã normal;
urinã urât mirositoare;
dureri abdominale;
Unii bolnavi cu infecþii ale tractului urinar nu au însã nici un fel
de simptome.
Tratamentul infecţiilor urinare
Infecþiile tractului urinar necomplicate sunt tratate cu antibiotice
ºi tratamentul se face acasã, el fiind asociat cu aport mare de lichide.
Dacã infecþia este severã, implicând ºi rinichii, sau dacã este
complicatã de alþi factori, spitalizarea poate fi necesarã.
Scopul tratamentului este de a uºura simptomele, de a elimina
infecþia ºi de a preveni afectarea rinichilor. La femeile însãrcinate,
tratamentul protejeazã ºi copilul.
Durata tratamentului variazã în funcþie de tipul infecþiei. Medicul
va lua în considerare urmãtoarele:
Femeile care au infecþii necomplicate la vezicã pot lua
antibiotice timp de 3 zile.
Femeile cu infecþia vezicii recidivantã pot lua antibiotice timp
de 2-6 sãptãmâni, urmate de terapie preventivã cu antibiotice.
Infecþiile rinichilor, pielonefritele, sunt tratate cu antibiotice o
perioadã mai lungã de timp. În funcþie de severitatea infecþiei,
spitalizarea poate fi necesarã sau nu.
Femeile însãrcinate, cei cu diabet, cei cu un sistem imunitar
slãbit ºi bãtrânii pot avea nevoie de tratament special pentru
infecþiile tractului urinar. Femeile însãrcinate care au infecþii
ale tractului urinar cauzate de infecþii cu streptococ de grup B
ar trebui tratate cu antibiotice.
Bãrbaþii au rareori infecþii ale tractului urinar. Tratamentul
presupune 1-2 sãptãmâni de antibiotice. Teste suplimentare ºi
tratament pentru prostatitã ºi boli cu transmitere sexualã, cum
Probleme renale 103
sunt chlamidia ºi gonoreea, pot fi necesare în special dacã
infecþiile tractului urinar apar în mod repetat.
Copiii cu infecþii ale tractului urinar au nevoie de tratament
prompt, pentru a preveni afectarea rinichilor. Ei pot face terapie
preventivã cu antibiotice mai mult timp (cel puþin ºase luni sau
pânã la adolescenþã) dupã tratamentul iniþial, dacã sunt
probleme structurale, care cresc riscul infecþiilor adiþionale, cum
este refluxul vezico-ureteral.
La ce să ne gândim când apar asemenea simptome?
Tratamentul pentru infecþia vezicii urinare va fi adesea bazat
doar pe simptome ºi pe analiza urinei, fãrã a face o culturã a
germenilor din urinã. Dacã simptomele persistã, uneori sunt
necesare teste suplimentare, pentru a vedea dacã nu cumva existã:
o infecþie a rinichilor;
probleme structurale ale rinichilor, care cresc riscul de a face
infecþie;
o infecþie cauzatã de o bacterie neobiºnuitã;
un sistem imunitar slãbit.
Prevenire
Pentru a preveni infecþiile tractului urinar:
Bea multe lichide, inclusiv suc de afine. Unii cred cã sucul de
afine sau luarea vitaminei C previne infecþiile tractului urinar.
Urineazã când ai nevoie. Nu reþine urina pentru mult timp.
Urineazã imediat dupã actul sexual. Aceasta este cea mai bunã
protecþie a femeilor împotriva infecþiilor tractului urinar.
Evitã folosirea diafragmei sau a prezervativelor cu spermicide,
dacã medicul crede cã acestea pot cauza infecþiile tractului urinar.
Pentru a evita transferarea bacteriilor de la rect la tractul urinar,
ºterge-te întotdeauna dinspre faþã spre spate, dupã ce foloseºti
baia.
Evitã constipaþia.
Evitã spray-urile de igienã femininã ºi alte produse de igienã
femininã cu deodorant.
Fã duº în loc de baie.
Pãstreazã-þi penisul curat.
Acþioneazã prompt când ai primele simptome de infecþie a
tractului urinar (urinare dureroasã sau cu arsuri) ºi poþi sã vindeci
o infecþie la începutul ei, prevenind infecþiile complicate ale tractului
urinar. Tratamentul acasã include:
Bea multã apã ºi suc de afine, în special în primele 24 de ore
dupã ce apar simptomele. Aceasta va face ca urina sã fie mai
puþin concentratã ºi sã spele bacteriile cauzatoare de infecþie.
Acest lucru poate afecta unele dintre mecanismele de apãrare
ale organismului, dar majoritatea medicilor recomandã forþarea
diurezei când ai o asemenea infecþie (vezi mai jos).
Urineazã frecvent ºi complet, pentru a goli vezica de fiecare datã.
Nu folosi diafragma ca metodã contraceptivã. Ar putea jena
uretra ºi ar împiedica golirea completã a vezicii.
Pune o compresã caldã pe zona genitalã.
Apelează la medic dacă:

crezi cã ai pietre la rinichi; o evaluare medicalã este esenþialã
pentru diagnostic ºi tratament;
te trec valuri de durere ascuþitã la spate, lateral sau în abdomen;
aceste dureri pot fi semne de alte afecþiuni serioase, cum ar fi
pietre la fiere, boli inflamatorii pelviene sau altele;
ai dureri sau dificultãþi la urinare; acesta poate fi un semn de
infecþie a vezicii, de boli cu transmitere sexualã, probleme
vaginale, cum ar fi vaginita, mãrirea prostatei sau o tumorã la
vezicã sau prostatã;
Probleme renale 105
observi sânge în urinã; ar putea indica boli de rinichi, o tumorã
la vezicã sau rinichi, o infecþie urinarã sau de prostatã.
Rolul diurezei în infecţiile urinare
Tratamentul infecþiilor urinare simple se poate face printr-o curã
de lichide. Astfel se consumã o canã de apã la fiecare 20 de minute,
timp de 3 ore, apoi o canã de apã la o orã. În locul apei se poate
folosi ceai neîndulcit. Acest aport crescut de lichide va favoriza
eliminarea unui volum mai mare de urinã, care va dilua concentraþia
urinei, va favoriza eliminarea prin „spãlare” a germenilor care
întreþin infecþia, ameliorând simptomatologia.
Se poate încerca utilizarea unui ceai fãcut din doi-trei cãþei de
usturoi ºi care va fi consumat de trei-patru ori pe zi.
4.3. CANCERUL DE VEZICĂ URINARĂ
Incidenţa şi mortalitatea
Cancerul de vezicã urinarã este al ºaselea tip de cancer ca
frecvenþã din SUA. Aproximativ 54.300 de noi cazuri au fost
diagnosticate în 2001. ªansa de diagnostic mai precoce este de
2,5 ori mai mare la bãrbaþi decât la femei. Incidenþa cancerului de
vezicã urinarã creºte o datã cu vârsta. Aproximativ 80% din cazurile
nou-diagnosticate, atât în cazul bãrbaþilor, cât ºi al femeilor, apar
la persoane cu vârsta de peste 60 de ani.
Anual, în SUA, 12.000 de persoane mor din cauza cancerului
de vezicã urinarã. Mortalitatea determinatã de vârstã a scãzut în
cazul ambelor sexe, în ultimii 30 de ani. Aceste schimbãri reflectã
o diagnosticare timpurie a bolii ºi un tratament mai eficient.
Factorii de risc
Fumatul. De departe, cel mai cunoscut factor de risc din mediul
înconjurãtor, în rândul întregii populaþii, este fumatul. Indivizii
care fumeazã sunt expuºi unui risc de a avea cancer de vezicã
urinarã de 4 pânã la 7 ori mai mare decât cei care nu au fumat
niciodatã. Riscul se reduce o datã cu întreruperea fumatului, dar o
scãdere semnificativã a incidenþei se observã doar dupã 5-7 ani
de la renunþarea la fumat. Chiar ºi dupã 10 ani riscul ca un individ
sã dezvolte cancer de vezicã urinarã este totuºi aproape dublu faþã
de cel la care este expus un individ care nu a fumat niciodatã.
Printre substanþele chimice implicate în cancerul de vezicã
urinarã indus de fumat se numãrã aminodifenilul ºi metaboliþii sãi.
Este posibil ca enzime moºtenite ºi inductibile sã fie importante în
activarea ºi detoxificarea aminodifenilului ºi a altor cauzatori ai
carcinoamelor de vezicã urinarã.
O varietate de factori de expunere industrialã au fost implicaþi
ca factori de risc în dezvoltarea cancerului de vezicã urinarã, în
primul rând aminele aromatice, prezente în fabricarea vopselelor,
a benzidinei ºi a derivaþilor ei. Ocupaþiile care s-au raportat a fi
asociate cu un risc crescut de dezvoltare a unui cancer de vezicã
urinarã le includ pe acelea care implicã chimicale organice, cum
ar fi curãþãtoria uscatã de hârtie, muncitorii din industria
încãlþãmintei.
Primitorii unui transplant renal par sã prezinte o incidenþã
crescutã a cancerului de vezicã urinarã.
Ereditatea. Cu toate cã au fost raportate ocazional tumori
existente la membrii familiei, nu existã dovezi conform cãrora
dezvoltarea cancerului de vezicã urinarã ar fi moºtenitã.
Diagnosticul cancerului de vezică urinară
Aproximativ 85% dintre cancerele de vezicã urinarã sunt
diagnosticate deoarece cauzeazã o hematurie (prezenþa sângelui
în urinã) microscopicã sau vizibilã. Foarte puþine cancere de
vezicã urinarã sunt detectate datoritã unei descoperiri accidentale,
în timpul unei cistoscopii efectuate pentru detectarea altei boli.
Cel mai adesea, aceasta se întâmplã în timpul evaluãrii unei tumori
prostatice suspecte, benigne sau maligne. Diagnosticul final, de
certitudine, este pus de biopsia din tumorã.
Probleme renale 107
Prognosticul cancerului de vezică urinară
Aproximativ 70-80% dintre pacienþii cu cancer de vezicã urinarã
recent diagnosticaþi prezintã tumori superficiale la nivelul vezicii
urinare. Cei care prezintã un cancer de vezicã urinarã superficial,
neinvaziv, se pot vindeca adesea, iar cei cu o tumorã deja invazivã
pot fi vindecaþi uneori prin intervenþie chirurgicalã, iradiere sau o
combinaþie de modalitãþi care includ ºi chimioterapia. Studiile au
demonstrat cã unii pacienþi cu metastaze la distanþã au dobândit o
remisie completã pe termen lung, urmând tratamentul care combinã
diferite tipuri de chimioterapie.
Factorii majori de prognostic în carcinomul vezicii urinare sunt
profunzimea invaziei în peretele vezicii urinare ºi gradul de
diferenþiere celularã a tumorii. Majoritatea tumorilor superficiale
sunt bine diferenþiate. Pacienþii ale cãror tumori sunt mai puþin
diferenþiate, mai extinse, multiple ºi asociate cu carcinomul în situ
(TIS), în alte regiuni ale mucoasei vezicii urinare, sunt expuºi unui
risc mai mare de reapariþie a bolii ºi de dezvoltare a cancerului
invaziv. TIS poate exista pentru perioade variate de timp. Pacienþii
cu stadiul TIS prezintã un risc de aproximativ 20% de recidivã a
bolii în urmãtorii cinci ani.
Câteva metode de tratament (de exemplu, intervenþia
chirurgicalã transuretralã, medicaþia administratã direct în vezicã
ºi îndepãrtarea parþialã a vezicii urinare – cistectomia) au fost
utilizate în tratamentul pacienþilor cu tumori superficiale ºi fiecare
metodã poate fi asociatã cu o ratã a supravieþuirii de cinci ani de
55-80% dintre pacienþii trataþi.
Tumorile invazive, care se limiteazã la muºchiul vezicii urinare
aflat în stare patologicã dupã cistectomia radicalã, sunt asociate, în
aproximativ 75% din cazuri, cu o ratã de cinci ani de supravieþuire.
Pacienþii cu mai multe tumori invazive adânci supravieþuiesc
pânã la cinci ani, în 20% pânã la 40% din cazuri, dupã o cistectomie
radicalã. Când pacientul prezintã o tumorã extinsã, care invadeazã
organele pelvine sau metastazeazã la nivelul nodulilor limfatici
sau în poziþii mai îndepãrtate, supravieþuirea la cinci ani este puþin
probabilã, dar o ameliorare considerabilã a simptomelor poate fi
obþinutã.
Posibilităţi de tratament
Prelungirea ratei supravieþuirii la majoritatea pacienþilor cu can-
cer superficial s-a obþinut cu ajutorul rezecþiei transuretrale (TUR),
la care s-a adãugat sau nu chimioterapia intravezicalã. Totuºi
tratamentul nu este posibil pentru majoritatea pacienþilor care suferã
de tumori invazive adânci ºi pentru majoritatea pacienþilor care
prezintã metastaze regionale sau la distanþã.
În America de Nord, tratamentul standard al pacienþilor cu can-
cer invaziv de vezicã urinarã este cistectomia radicalã (extirparea
completã a vezicii urinare) ºi deviaþia urinarã. O altã posibilitate
de tratament include TUR ºi rezecþia parþialã, la care se adaugã
sau nu radioterapia, combinarea chimioterapiei cu radioterapia sau
una dintre ele, urmatã de cistectomia recuperatoare atunci când
aceasta este necesarã în cazul unui eºec local.
Tehnicile reconstructive, care utilizeazã rezervoare de
depozitare a urinei, de presiune scãzutã de la nivelul intestinului
subþire ºi gros, eliminã nevoia de dispozitive de scurgere ºi, în
cazul unor pacienþi de sex bãrbãtesc, permit golirea vezicii urinare
prin intermediul uretrei. Acestea au fost realizate pentru a îmbunãtãþi
calitatea vieþii pacienþilor care necesitã o cistectomie.
Capitolul 5
PROBLEME
NEUROLOGICE
5.1. MIGRENA
Migrena este o durere de cap de origine vascularã, determinatã

de modificãri în diametrul arterelor atât din interiorul, cât ºi din
exteriorul creierului.
Se estimeazã cã în SUA, de exemplu, aproximativ 28 de
milioane de americani suferã de migrene. Incidenþa este mai mare
la femei decât la bãrbaþi. Un sfert dintre femeile cu migrene suferã
4 sau mai multe atacuri pe lunã; 35% au 1-4 atacuri severe pe lunã
ºi 40% au cel mult un atac sever într-o lunã.
Durata unei crize migrenoide variazã de la 4 ore la 3 zile.
Ocazional, ea poate dura mai mult.
Cum se produc migrenele?
Cauzele exacte ale migrenelor sunt necunoscute, deºi sunt legate
de anumite modificãri din creier ºi de cauze genetice. Persoanele
cu migrene pot moºteni tendinþa de a fi afectate de anumiþi factori,
cum ar fi: oboseala, lumina strãlucitoare, schimbarea vremii ºi altele.
Pentru mulþi ani, oamenii de ºtiinþã au crezut cã migrenele sunt
legate de dilatarea ºi îngustarea vaselor de sânge de pe suprafaþa
creierului. Însã acum se ºtie cã migrenele sunt cauzate de
anormalitãþi moºtenite în anumite zone ale creierului.
În creier existã un centru al durerii pe care o genereazã la acest
nivel. O migrenã începe atunci când anumite celule nervoase
hiperactive trimit impulsuri la vasele de sânge, cauzând îngustarea
urmatã de dilatare ºi eliberarea unor anumite substanþe: prosta-
glandinã, serotoninã ºi alte substanþe inflamatorii. Acestea vor
determina, la rândul lor, pulsaþii dureroase ale arterelor.
Care sunt cauzele care provoacă o migrenă?
Multe migrene par sã fie provocate de factori externi:
Stresul emoþional – aceasta este una dintre cele mai comune
cauze pentru migrene. Cei care au migrene sunt foarte afectaþi
de evenimentele stresante. În timpul acestor evenimente,
anumite substanþe chimice din creier sunt eliberate pentru a
combate situaþia. Eliberarea acestor substanþe poate provoca
modificãri vasculare care determinã migrena.
Emoþiile reprimate, cum ar fi anxietatea, îngrijorarea, asociate
mai ales cu oboseala, pot creºte tensiunea muscularã ºi vasele
de sânge dilatate pot intensifica severitatea migrenei.
Sensibilitatea la anumite chimicale ºi conservanþi din mâncare,
anumite mâncãruri ºi bãuturi, cum sunt unele tipuri de brânzã,
bãuturile alcoolice sau aditivii, ca nitraþii ºi glutamatul
monosodic, pot fi responsabile pentru 30% dintre migrene.
Cafeina – consumul excesiv de cafeinã sau renunþarea bruscã
la cafeinã poate cauza dureri de cap atunci când nivelul cafeinei
scade dintr-o datã. Vasele de sânge par sã fie sensibile la cafeinã,
iar când aceasta nu este ingeratã, poate apãrea durerea de cap.
Uneori însã, cafeina în sine poate ajuta la tratarea atacurilor de
migrene care au apãrut prin mecanismul descris mai sus. Pro-
blema cu aceastã substanþã rãmâne crearea dependenþei de ea.
Schimbarea condiþiilor atmosferice – fronturile de furtunã,
modificãrile presiunii atmosferice, vânturile puternice sau
altitudinea pot cauza o migrenã.
Probleme neurologice 111
Menstruaþia.
Tensiunea nervoasã persistentã.
Oboseala excesivã.
Obiceiul de a sãri anumite mese.
Schimbãri în tabieturile de somn.
Anumite alte afecþiuni coexistente: astmul bronºic, hiper-
tensiunea arterialã, sindromul Raynaud apare atunci când vasele
de sânge se îngusteazã, cauzând durere ºi decolorare (culoarea
palidã) în special a degetelor, accidentele vasculare cerebrale,
tulburãrile de somn.
Migrenele au o transmitere ereditară?
Da, migrenele au tendinþa sã se transmitã ereditar. Patru din
cinci oameni care suferã din cauza migrenelor au în familie
persoane care la rândul lor au avut de suferit din cauza durerilor
de cap. Dacã un pãrinte suferã de migrene, copilul are 50% ºanse
sã sufere ºi el, iar dacã ambii pãrinþi sunt suferinzi, atunci riscul
pentru copiii lor creºte la 75%.
Care sunt simptomele migrenelor?
Simptomele unei migrene pot sã se manifeste în variate
combinaþii ºi ele se referã de fapt la caracteristicile durerii.
Tipul de durere – este o durere zdrobitoare, puternicã. Durerea
de cap începe uºor ºi creºte tot mai mult în intensitate, fiind
adeseori agravatã de activitãþi psihice.
Intensitatea durerii – durerea provocatã de o migrenã poate fi
variabilã ca intensitate, putând fi descrisã ca fiind uºoarã,
moderatã sau intensã.
Localizarea durerii – durerea îºi poate schimba sediul dintr-o
parte a capului în alta, poate afecta doar partea din faþã a capului
sau poate fi simþitã în tot capul.
Durata durerii – majoritatea migrenelor þin aproximativ 4 ore,
deºi cele foarte intense pot dura chiar o sãptãmânã.
Frecvenþa apariþiei crizelor – variazã de la individ la individ.
În mod obiºnuit, un individ suferã cam 2-4 dureri de cap pe
lunã. La unii sunt mai rare (1-2 crize pe an), la alþii sunt mai
dese.
Alte simptome ale migrenelor pot fi: ameþeala, voma, durerile
abdominale, îndeosebi de stomac, pierderea poftei de mâncare,
senzaþia de frig sau, din contrã, de cãldurã în exces, lipsa de vigoare,
oboseala, vedere înceþoºatã, diareea, febra.
Tipuri de migrene
Simptomele care semnaleazã prezenþa migrenei ne indicã ºi
tipul migrenei. Acestea pot fi:
migrene cu aurã (cunoscute sub numele de migrene clasice),
migrene fãrã aurã (migrenele comune).
Care sunt simptomele unei migrene cu aură?

Migrenele cu aurã sunt rãspândite în procent de 20-30% printre
cei care suferã în general de migrene. Aura poate sã înceapã cu o
orã înainte de criza propriu-zisã ºi sã þinã de la 15 pânã la 60 de
minute. Aceste simptome þin întotdeauna mai puþin de o orã.
Aura vizualã include:
puncte sau lumini strãlucitoare,
pata oarbã,
vedere distorsionatã,
pierderea temporarã a vederii,
linii curbe sau strâmbe.
Sunt aure care pot afecta ºi celelalte simþuri. Aceste aure pot fi
descrise simplu ca având „un sentiment ciudat” sau pur ºi simplu
persoana este incapabilã sã descrie aura.
Alte aure pot include auzitul unui sunet în ureche sau schimbãri
în miros, gust sau pipãit.
Unele migrene, mai rare, includ anumite tipuri de aure neurologice:
Migrena epilepticã: paralizie temporarã sau schimbãri senzoriale
ale unei pãrþi a corpului (asemãnãtoare slãbirii musculare).
Apariþia durerii poate fi asociatã cu ameþeala, amorþeala sau
tulburãri temporare de vedere.
Migrena retinalã: se manifestã prin pierderea temporarã, parþialã
sau completã a vederii cu un ochi, împreunã cu o durere intensã
în spatele ochiului, care se poate rãspândi pe toatã suprafaþa
corpului.
Migrena arterei bazilare: se manifestã prin ameþealã, pierderea
echilibrului, acestea precedând durerea de cap. Poate afecta
partea din spate a capului. Aceste simptome apar deodatã ºi
pot fi asociate cu incapacitatea de a vorbi coerent, cu sunete
deranjante în ureche ºi cu vomã. Acest tip de migrenã este strâns
legat de schimbãrile hormonale din organismul femeilor.
Migrena oftalmoplegicã: se manifestã printr-o durere acutã în
jurul ochilor, incluzând paralizia muºchilor din jurul ochilor.
Aceastã stare este deosebit de gravã, simptomele putând fi
cauzate de o presiune pe nervii din spatele ochiului sau de un
anevrism. Alte simptome includ vedere dublã sau alte tulburãri
de vedere. Din fericire, aceastã formã de migrenã este foarte
rarã.
Care sunt simptomele migrenelor „fără aură”?
Migrenele „fãrã aurã” sunt mai obiºnuite ºi sunt întâlnite în
proporþie de 70-80% printre cei care suferã de migrene. Cu câteva
ore înainte de apariþia durerii, persoana în cauzã poate sã simtã
simptome vagi, cum ar fi: anxietatea, depresia, oboseala.
Care este tratamentul migrenelor?
Existã multe medicamente disponibile pentru tratarea lor. Aceste
medicamente se clasificã în funcþie de simptomul pe care doreºte
sã îl elimine.
Medicamentele împotriva durerii
Aceste medicamente sunt, de regulã, eficiente pentru cei care
suferã de migrene, îndepãrtând durerea destul de rapid. Ele conþin:
aspirinã, ibuprofen, tylenol ºi cofeinã. Fiþi însã prudenþi atunci când
vã administraþi aceste medicamente pentru înlãturarea durerii,
deoarece se poate întâmpla ca tocmai acestea sã o accentueze ºi
mai ales sã provoace dependenþã. În plus, fiecare dintre ele are o
serie de efecte secundare destul de serioase, dacã se administreazã
pe o perioadã mai lungã de timp.
Medicamentele împotriva greţurilor (antiemetice)
Sunt medicamente speciale, care, dacã sunt utilizate încã de la
primele semne ale apariþiei crizei, pot opri procesul care cauzeazã
migrenele. Oprind acest proces, aceste medicamente ajutã ºi la
prevenirea simptomelor asociate migrenei: greþurile, sensibilitatea
la luminã etc.
Medicamentele vasodilatatoare cerebrale
Încearcã sã menþinã un diametru suficient la nivelul vaselor
cerebrale, fapt care amelioreazã alimentarea creierului cu sânge.
Pot fi prevenite migrenele?
Da! Poþi reduce frecvenþa lor, identificându-le la timp ºi apoi
prevenind criza. În acest sens, iatã câteva recomandãri:
Folosiþi un jurnal care sã conþinã o evidenþã a frecvenþei durerilor
de cap ºi a felului în care se manifestã aceste dureri, identi-
ficându-se factorii care au dus la apariþia lor.
Amintindu-vã ce aþi mâncat înainte de a avea dureri de cap,
puteþi identifica factorii chimici care au condus la apariþia
migrenelor ºi puteþi sã vã schimbaþi dieta, pentru a evita aceste
dureri pe viitor.
Un management corect al stresului împreunã cu relaxarea pot
preveni ºi reduce frecvenþa migrenelor.
Femeile care suferã de migrene, de obicei atunci când sunt
aproape de perioada menstruaþiei, pot face terapie preventivã.
Cei care suferã din cauza migrenelor par sã aibã mai puþine
atacuri atunci când mãnâncã regulat ºi se odihnesc regulat.
Exerciþiul fizic regulat, dar moderat, poate ajuta la prevenirea
migrenelor.
5.2. SINCOPA
Sincopa, sau leºinul, reprezintã pierderea temporarã a cunoºtinþei,

asociatã cu pierderea tonusului postural (capacitatea de a sta în
picioare) ºi la care revenirea este totdeauna spontanã. Ea este mai
frecventã la tineri ºi este precedatã de multe ori de senzaþia de
slãbiciune, transpiraþii ºi senzaþia de greaþã. Uneori mai pot apãrea
cãscat repetat (semn de hipoxie cerebralã) ºi tulburãri de vedere.
Evenimentele care precipitã producerea sincopei sunt durerea,
stresul emoþional, vederea instrumentelor chirurgicale sau a
seringilor, vederea sângelui. Foamea, aglomeraþia sau oboseala
pot favoriza apariþia sincopei.
Dupã semnele premergãtoare sincopei, persoana respectivã îºi
pierde cunoºtinþa, devine hipotensivã, iar frecvenþa cardiacã scade;
dacã nu este sprijinitã, persoana va cãdea.
Recuperarea este relativ rapidã, spontanã sau dupã aerisirea
încãperii, desfacerea cãmãºii sau a cravatei de la gât ºi stropire cu
apã rece pe faþã ºi pe gât. Nu necesitã un tratament specific.
Evident cã, dacã recuperarea nu se produce între treizeci de
secunde ºi un minut, atunci pierderea cunoºtinþei are o altã cauzã
ºi este necesarã începerea resuscitãrii cardio-respiratorii.
Sincopa adevãratã trebuie diferenþiatã de cãderile teatrale, care
au întotdeauna un scop, se produc numai în public, prezintã
rezistenþã la încercarea de deschidere a ochilor, iar pleoapele
reacþioneazã la cea mai micã atingere.
5.3. DURERILE DE SPATE
Durerile de spate afecteazã 60-80% din populaþia adultã ºi peste

50% dintre aceºti suferinzi au cel puþin un asemenea episod dureros
într-un an. Aceastã durere este una dintre primele zece cauze
pentru care bolnavii se prezintã la medic. Între 5 ºi 10% dintre
durerile acute devin în timp dureri cronice. Doar costurile medicale
directe în SUA, provocate de durerile de spate, au atins, în 1990,
suma de 24 de miliarde de dolari, fãrã a include aici costurile legate
de absenþele de la serviciu. Toate aceste cifre justificã tentativa
noastrã de a le reduce incidenþa.
Cele mai frecvente dureri de spate apar în regiunea lombo-
sacralã a coloanei vertebrale.
Tipuri de dureri de spate
Se deosebesc douã tipuri de dureri de spate:
1. Durerea acută
Dureazã de la câteva zile pânã la cel mult 3 luni. Se considerã
cã durerile care þin pânã la 6 sãptãmâni sunt acute, iar cele care
þin între 6 ºi 12 sãptãmâni sunt subacute.
Poate fi uºoarã, moderatã sau severã ca intensitate.
Este produsã, de cele mai multe ori, de un traumatism (fie unul
grav, cum ar fi o cãzãturã, un accident auto, fie unul mai puþin
grav, cum ar fi o simplã luxaþie, o întindere muscularã sau o
suprasolicitare a coloanei).
2. Durerea cronică
Dureazã mai mult de 3 luni.
Poate fi uºoarã, moderatã sau severã ca intensitate.
Poate avea aceleaºi cauze ca ºi cea acutã, dar simptomele devin
mai stabile ºi mai persistente.
Poate fi legatã de alte boli, cum ar fi artrita severã, depresia etc.
Tratamentul durerii acute
Din fericire, cele mai multe dintre aceste dureri sunt din categoria
celor acute (de scurtã duratã) ºi se pot vindeca cu un tratament
conservator (nechirurgical).
Sfaturile potrivite pentru acest tip de durere sunt urmãtoarele:
Rãmâneþi activ, dar evitaþi orice fel de activitãþi care pot sã
creascã sau sã producã dureri de spate. Repausul la pat, de
regulã, nu este recomandat.
Puteþi lua anumite medicamente care sã reducã durerea ºi
inflamaþia (cele mai nou-apãrute evitã efectele adverse ale
medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene, folosite pânã
de curând pe scarã largã). Câteva sugestii: Vioxx (rofecoxibum),
Celebrex, 1 cel mult 2 tb./zi.
Faceþi exerciþii blânde de întindere ºi de consolidare atât a
muºchilor spatelui, cât ºi a muºchilor abdominali.
Tratamentul durerii cronice
Tratamentul durerii cronice este mult mai dificil de fãcut. Când
aceastã durere persistã de mai mult timp, incapacitatea de a face
anumite activitãþi, efectele adverse ale multor medicamente deja
luate ºi deseori starea de sãnãtate generalã nu foarte robustã au un
efect negativ asupra calitãþii vieþii. În acest moment, este necesarã
de multe ori ºi asocierea unui tratament antidepresiv ºi anxiolitic.
Tratamentul chirurgical este util doar în cazuri confirmate de
hernie de disc.
Metode de prevenire
Utilizaþi o tehnicã corectã de ridicare a greutãþilor (nu aplecân-
du-vã din coloanã, ci îndoind genunchii).
Sprijiniþi-vã spatele când staþi pe un scaun.
Încercaþi mai multe poziþii de somn ºi alegeþi-o pe cea care vi
se potriveºte cel mai bine.
Faceþi exerciþii fizice menite sã vã întãreascã musculatura
spatelui, dar ºi a abdomenului.
Menþineþi-vã o greutate corporalã potrivitã. Orice adaos se va
sprijini exact pe spatele dumneavoastrã.
Nu fumaþi! Fumatul creºte riscul osteoporozei, iar nicotina
interfereazã cu substanþele care hrãnesc discul intervertebral,
fãcându-l astfel mai susceptibil la injurii.
5.4. EPILEPSIA
Epilepsia este o dereglare a sistemului nervos, care produce

descãrcãri bruºte ºi intense de activitate electricã în creier. Aceastã
activitate electricã anormalã de la acest nivel se manifestã clinic
prin convulsii care afecteazã controlul muscular, al miºcãrii, al
vorbirii, al vederii sau chiar al cunoºtinþei. Persoanele cu epilepsie
au convulsii repetate, care apar de-a lungul vieþii ºi care, fãrã
tratament corect, devin mai severe ºi mai frecvente în timp.
Tratamentul implicã, cel mai adesea, administrarea zilnicã a unor
medicamente specifice. Când medicaþia simplã nu controleazã
accesele unei persoane, trebuie sã se încerce chirurgia, o dietã
specialã (dietã ketogenicã), un dispozitiv de stimulare nervoasã
sau o combinare a acestora.
Nu toþi cei care au convulsii au ºi epilepsie. Uneori, accesele
sunt rezultatul unui traumatism sau al unei agresiuni sau al altor
boli, fãrã legãturã cu epilepsia. În aceste cazuri, persoana nu mai
are crize o datã ce a dispãrut cauza care le provoca. Prin urmare,
epilepsia este o dereglare cronicã, pe termen lung, care cauzeazã
crize convulsive repetate, în absenþa tratamentului ºi, uneori, chiar
în ciuda tratamentului.
Deºi epilepsia este uneori rezultatul altor boli, de cele mai multe
ori, cauza este necunoscutã. Epilepsia începe cel mai adesea în
copilãrie sau dupã vârsta de 60 de ani, deºi se poate dezvolta la
orice vârstã.
Tipuri de epilepsie
Sunt douã tipuri de bazã ale convulsiilor de naturã epilepticã:
Convulsiile parþiale sau localizate încep într-un anume loc în
creier. Ele pot afecta starea de conºtienþã sau doar o parte a
corpului sau pot progresa ºi afecta tot corpul.
Convulsiile generalizate încep pe toatã suprafaþa creierului ºi
pot afecta tot corpul. La cei care au convulsii generalizate, este
imposibil sã stabileºti care este locul de unde porneºte aceasta.
Diferenþierea este însã importantã, întrucât convulsiile parþiale
sunt tratate diferit de cele generalizate, tocmai aceastã diferenþã
fiind un factor-cheie în stabilirea unui tratament corect.
Sunt mai multe tipuri de epilepsie care pot cauza convulsii
localizate sau generalizate. O clasificare este dificil de fãcut.
Diferitele tipuri pot avea mai mult decât o cauzã, pot provoca mai
mult decât un anume tip de convulsie ºi pot afecta diferite persoane
în moduri diferite. Epilepsia care cauzeazã convulsii parþiale, de
exemplu, poate lua mai multe forme – depinde de care parte a
corpului a fost afectatã.
Iatã câteva tipuri de epilepsie cu convulsii:
Epilepsia infantilã cu focar benign
Absenþele epileptice infantile ºi juvenile
Spasmele infantile (sindromul West)
Epilepsia mioclonicã juvenilã
Sindromul Lennox-Gastaut
Epilepsia de lob temporal (cea mai comunã formã de epilepsie
la adulþi)
Epilepsia nu este o formã de retardare mentalã sau o boalã
mentalã. Deºi câteva forme de epilepsie infantilã sunt asociate cu
inteligenþa sub-medie ºi probleme de dezvoltare fizicã ºi mentalã,
epilepsia nu cauzeazã aceste probleme. Convulsiile pot pãrea
ciudate ºi pot speria, dar ele nu fac o persoanã nebunã, violentã
sau periculoasã.
Epilepsia ºi convulsiile pe care aceasta le cauzeazã pot deranja
independenþa unei persoane, respectul de sine ºi calitatea vieþii.
Unii oameni cu epilepsie pot avea greutãþi în obþinerea carnetului
de ºofer. Pentru femeile cu epilepsie, sarcina poate fi mai
complicatã sau mai dificilã. Copiii cu epilepsie pot avea probleme
la ºcoalã. Adulþii cu epilepsie pot avea alegeri limitate în ceea ce
priveºte cariera, deoarece ei nu pot face anumite lucruri. Copiii ºi
adulþii pot fi confruntaþi cu discriminarea în ºcoalã, la lucru ºi în
ce priveºte viaþa socialã, din cauza concepþiilor greºite ºi a fricii
vizavi de epilepsie.
Din fericire, tratamentul de astãzi, corect administrat, le permite
bolnavilor sã îºi controleze convulsiile ºi sã facã faþã bolii.
Factori care cresc riscul de a face epilepsie
Factorii care cresc riscul de a face epilepsie sunt urmãtorii:
un caz de epilepsie în familie;
o ranã serioasã la cap (o fracturã de os sau o ranã în
profunzimea creierului), cu pierderea cunoºtinþei sau amnezie
pentru mai mult de 24 de ore; cu cât mai gravã este rana, cu
atât mai mare este riscul;
o loviturã sau boli care sã afecteze vasele de sânge din creier.
tumorã cerebralã;
infecþie a creierului, cum este encefalita sau meningita;
intoxicaþii voluntare sau involuntare cu plumb, alte toxice sau
fum;
probleme de dezvoltare a creierului înainte de naºtere;
consumul de alcool sau droguri pe o perioadã lungã de timp;
convulsii febrile în copilãrie;
boala Alzheimer.
Epilepsia se poate însã dezvolta chiar dacã o persoanã nu
prezintã nici unul dintre factorii de risc enumeraþi mai sus. Aceasta
este valabilã mai ales în multe forme de epilepsie infantilã.
Ce se poate face acasă?
Controlul deplin al convulsiilor presupune consecvenþã în
urmarea tratamentului pe care medicul l-a prescris. Dacã foloseºti
medicamente antiepileptice, trebuie sã le iei exact aºa cum au fost
prescrise. Dacã medicamentele nu au reuºit sã controleze
convulsiile, deseori este din cauza faptului cã tratamentul nu a
fost respectat. Sã urmezi ritmul administrãrii medicaþiei poate fi
uneori dificil, mai ales pentru unele persoane mai puþin organizate.
Uneori, din greºealã sau din neglijenþã, se poate întâmpla sã
sari sau sã uiþi o dozã. Medicamentele acestea trebuie sã fie luate
regulat. Pe de altã parte, sã iei medicamente de douã sau de trei ori
pe zi poate fi neplãcut. În plus, efectele secundare ale medicamen-
telor antiepileptice te pot tenta sã sari peste o dozã pe ici pe colo.
Medicaþia antiepilepticã va funcþiona însã doar dacã nivelul
eficient al medicamentului este menþinut în corp. Medicul tãu va
face un program al tratamentului ºi al dozelor, pentru a menþine
nivelul potrivit de medicament în sânge. Lipsa unei doze poate da
peste cap tot sistemul. Aceeaºi regulã este valabilã ºi dacã tu sau
copilul sunteþi pe dietã ketogenicã. Aceastã dietã este dificil de
urmat, dar trebuie þinutã întocmai.
Pe lângã tratament, încearcã sã identifici ºi sã eviþi lucrurile
care te pot determina sã ai un episod convulsiv:
somnul insuficient,
consumul de droguri sau de alcool,
stresul emoþional,
hranã nesãnãtoasã.
Dacã, în ciuda tratamentului, continui sã ai convulsii, þine o
evidenþã a convulsiilor pe care le ai. Noteazã data, ora ºi orice
detaliu pe care þi-l aminteºti. Medicul va folosi informaþiile pe care
i le dai pentru a adapta tratamentul sau a-l schimba.
5.5. FERIŢI-VĂ DE ACCIDENTELE… VASCULARE

CEREBRALE!
Accidentul vascular cerebral (AVC) este o boalã gravã, în care

se produce o întrerupere neaºteptatã a irigãrii cu sânge a unei pãrþi
a creierului. În lipsa sângelui proaspãt ºi, prin urmare, a oxigenului,
celulele din creier vor suferi, gradul de suferinþã depinzând de
mãrimea ºi de localizarea zonei de creier care a fost afectatã. Dacã
în cazul altor organe o asemenea suferinþã este în mare parte
reversibilã, în cazul creierului, privaþiunea de oxigen de doar câteva
minute duce la afectãri definitive ale acestuia, mergând chiar pânã
la deces. Spre exemplu, în urma unui accident vascular cerebral,
pot apãrea paralizia unei pãrþi a corpului sau a ambelor pãrþi,
dificultãþi în mers sau în efectuarea activitãþilor cotidiene, cum ar
fi alimentaþia, pierderea capacitãþii de a vorbi sau de a înþelege
ceea ce se vorbeºte.
Pentru a înþelege mai bine aceastã boalã, este interesant de ºtiut
cã în SUA ea este consideratã a treia cauzã de deces la adulþi,
producând în acelaºi timp ºi cele mai multe handicapuri. Dupã
datele furnizate de American Heart Association, în aceastã þarã se
produc anual 600.000 de accidente vasculare cerebrale, o treime
dintre acestea fiind fatale. Practic, la fiecare 53 de secunde, cineva
suferã un asemenea atac, iar la fiecare 3,3 minute, o persoanã
moare din aceastã cauzã. În fiecare an, SUA cheltuieºte din cauza
acestei boli, pentru îngrijiri medicale ºi recuperare, impresionanta
sumã de 40 de miliarde de dolari.
Sã ne închipuim cã sângele circulã de la inimã spre creier
printr-un tub cilindric, elastic, asemãnãtor unui pai. Fluxul de sânge
poate fi afectat în douã moduri: printr-o obstrucþie în interiorul
tubului sau printr-o compresie din exteriorul acestuia. Astfel se
produc cele douã tipuri de accidente vasculare cerebrale: de tip
ischemic ºi de tip hemoragic.
Accidentul vascular ischemic este cel mai frecvent (80% din
cazuri) ºi se produce într-un mod asemãnãtor infarctului miocardic,
fiind favorizat de depozitele de grãsime de pe arterele cerebrale.
Ateroscleroza este un factor predispozant prin faptul cã cele mai
multe tromboze se produc în regiunile arterei în care plãcile de
grãsime bine dezvoltate afecteazã circulaþia normalã a sângelui.
Existã însã ºi situaþii în care un cheag vine de la distanþã ºi se
opreºte într-o arterã cerebralã (sunt aºa-numitele accidente
vasculare embolice). O formã particularã de accident vascular is-
chemic este aºa-numitul atac ischemic tranzitoriu, care uneori (în
10% din cazuri) anunþã un accident vascular în viitorul imediat.
Simptomele lui dispar relativ repede (în câteva minute sau ore)
prin dizolvarea cheagului mic, format la locul depozitului
aterosclerotic arterial. El poate fi însã provocat ºi de o îngustare
permanentã a diametrului arterial, situaþie care contribuie la recidiva
atacului.
Accidentul vascular cerebral hemoragic este cel mai grav, dar,
din fericire, mai puþin frecvent (20% din cazuri). El se produce
prin ruptura unui vas de sânge din creier, ceea ce va produce atât
privaþiunea de sânge într-o anumitã zonã, cât ºi o hemoragie localã,
cu efect de compresie asupra creierului. Uneori, o asemenea
hemoragie poate apãrea în plinã stare de sãnãtate prin ruperea unui
aºa-numit anevrism arterial cerebral. Anevrismul este o dilataþie
arterialã – de obicei necunoscutã, pe care o putem avea chiar de la
naºtere – al cãrei perete, având o rezistenþã mai scãzutã, la un
efort sau o creºtere a tensiunii arteriale, se poate rupe brusc,
producând, de cele mai multe ori, o hemoragie extrem de gravã.
Poate fi prevenit accidentul vascular cerebral?
Probabilitatea unui accident vascular cerebral creºte o datã cu
vârsta, îndeosebi dupã 65 de ani. Incidenþa este mai crescutã la
bãrbaþi, la cei care au mai avut în familie asemenea boli ºi la cei
cu atacuri ischemice tranzitorii în antecedente. Patru din cinci
bolnavi cu accident vascular cerebral au avut asemenea atacuri
înainte. De asemenea, riscul este mai mare la femeile care iau
contraceptive ºi care, în acelaºi timp, fumeazã sau au migrene
frecvente.
Existã o serie de semne care trebuie sã ne atragã atenþia asupra
unui iminent accident vascular cerebral. Acestea sunt:
oboseala sau amorþirea simþite la mânã, la picior sau la muºchii
feþei, de obicei doar pe o singurã parte;
dificultate de a vorbi sau de a înþelege cuvintele, pierderea salivei
prin colþul gurii;
tulburãri de vedere sau pete în câmpul vizual;
mici pierderi de echilibru sau de precizie în efectuarea unor
miºcãri;
senzaþia de ameþealã sau leºin care se repetã;
dureri de cap apãrute brusc, inexplicabil;
modificãri ale personalitãþii, ale comportamentului: iritabilitate,
nerãbdare, suspiciune.
Dacã asemenea simptome apar la o vârstã încã tânãrã, de 30-40
de ani, se impune prezentarea de îndatã la un medic specialist.
Existã însã o serie de factori care sunt implicaþi în producerea
accidentelor vasculare cerebrale ºi care pot fi influenþaþi printr-un
stil de viaþã adecvat. Aceºti factori sunt:
Hipertensiunea arterialã suprasolicitã peretele arterelor, situaþie
care, în timp, duce la slãbirea rezistenþei acestora.
Fumatul, prin substanþele chimice ale fumului de þigarã, afecteazã
proprietãþile sângelui, fãcându-l mai predispus la formarea de
cheaguri. Nicotina face vasele de sânge mai predispuse spre
aterosclerozã.
Nivelul crescut de colesterol în sânge duce la acumularea
colesterolului în pereþii arteriali, accelerând progresia
aterosclerozei.
Existã însã ºi o veste bunã, ºi anume cã, abandonând fumatul,
controlând hipertensiunea arterialã prin dietã ºi tratament adecvat,
consumând alimente sãrace în grãsimi ºi devenind activi din punct
de vedere fizic, avem toate ºansele de a reduce semnificativ riscul
de a face aceastã boalã.
5.6. TUMORILE CEREBRALE MALIGNE
Tumorile cerebrale maligne reprezintã o categorie de boli

canceroase, în care celulele canceroase (maligne) încep sã se
dezvolte haotic în þesuturile creierului. Tumorile cerebrale pot fi
tumori primare (care ºi-au început dezvoltarea la acest nivel) ºi
tumori secundare (care reprezintã metastazarea unei tumori situ-
ate altundeva în organism).
Simptomele unei tumori cerebrale sunt extrem de variabile ºi
sunt determinate de locul de pe creier de unde pornesc. Oricum, la
apariþia durerilor de cap, asociate cu vãrsãturi, dificultãþi la mers
sau în vorbire, se impune consultul unui medic neurolog.
Diagnosticul de certitudine este pus de examinarea computer
tomograficã (CT) sau cu rezonanþã magneticã nuclearã (RMN).
Aceste examinãri realizeazã o imagine a creierului pe care se poate
identifica orice modificare.
ªansa de recuperare (prognosticul) ºi alegerea tratamentului
depind de tipul tumorii ºi de starea generalã de sãnãtate a
pacientului.
Posibilităţi de tratament
Sunt folosite trei tipuri de tratament:
Intervenþia chirurgicalã
Radioterapia
Chimioterapia
Terapia biologicã
Intervenþia chirurgicalã este tratamentul cel mai comun în
cazul tumorilor cerebrale. Pentru a extirpa tumora de pe creier,
neurochirurgul va decupa o parte din osul craniului, pentru a avea
acces la creier. Aceastã operaþie poartã numele de craniotomie.
Dupã ce înlãturã tumora, osul va fi pus la loc, el sudându-se
într-un timp destul de scurt.
Radioterapia utilizeazã raze X produse de un aparat numit
accelerator liniar de particule sau un aparat care utilizeazã cobalt
pentru a omorî celulele canceroase. Iradierea se face din afarã ºi
scopul ei este sã micºoreze tumora (radioterapia cu radiaþii externe).
Radioterapia poate fi utilizatã, de asemenea, prin introducerea de
materiale care produc radiaþii (radioizotopii) cu ajutorul unor tuburi
minuscule de plastic, direct în tumorã, pentru a distruge celulele
canceroase din interior (radioterapia internã).
Chimioterapia utilizeazã medicamente pentru a distruge celulele
canceroase, administrate de regulã pe cale parenteralã (injecþii,
perfuzii). De aceea, ea se încadreazã în categoria tratamentelor
sistemice, medicamentul intrând în fluxul sangvin, strãbãtând
întregul organism ºi apoi distrugând celulele canceroase.
Terapia biologicã foloseºte stimularea sistemului imunitar,
pentru a lupta împotriva cancerului. Aceastã terapie utilizeazã
substanþe sintetizate de organism sau în laborator, pentru a
îmbunãtãþi, direcþiona sau restaura apãrarea naturalã a corpului
împotriva bolilor. Terapia biologicã este uneori numitã terapie de
modificare a rãspunsului sau imunoterapie.
5.7. INSOMNIILE
Probabil cã oricine a avut mãcar o datã în viaþã o noapte rea, de

somn, în care s-a învârtit pe toate pãrþile fãrã sã poatã adormi.
Lãtratul câinilor, ºuieratul vântului, o cinã luatã prea târziu ºi foarte
consistentã, toate acestea ºi multe altele pot cauza probleme de
somn ocazionale. Se estimeazã cã 35% dintre adulþi au din când în
când probleme de somn. Termenul pe care îl folosim în asemenea
circumstanþe este acela de insomnie. Din punct de vedere medi-
cal, insomnia reprezintã existenþa unor dificultãþi de adormire,
atunci când îþi ia mai mult de 45 de minute ca sã adormi.
Existã însã ºi alte tulburãri ale somnului, înrudite între ele:
treziri frecvente ºi imposibilitatea de a adormi la loc;
trezirea dimineaþa devreme;
senzaþia de obosealã dupã o noapte de somn.
Totuºi, nici una dintre acestea nu este o problemã adevãratã
decât dacã simþiþi permanent o stare de obosealã. Dacã sunteþi mai
somnoros dimineaþa, dacã vã treziþi prea devreme, dar sunteþi
totuºi odihnit ºi plin de viaþã, nu trebuie sã vã îngrijoraþi.
Din fericire, existã o serie de mãsuri care pot fi aplicate la
domiciliu ºi sunt foarte simple ºi eficiente pentru a scãpa de
insomnii. Insomnia ocazionalã poate fi cauzatã de zgomote, de
temperaturi extreme sau de schimbãri ale mediului în care dormiþi.
O asemenea insomnie este posibil sã disparã când cauza dispare.
Când însã o problemã de somn sau lipsa timpului pentru somn vã
împiedicã sã aveþi o noapte bunã de somn, o stare excesivã de
somnolenþã poate apãrea în timpul zilei. O asemenea somnolenþã,
la rândul ei, poate avea consecinþe grave, cum ar fi accidentele
auto, muncã ineficientã, performanþe slabe la ºcoalã ºi accidente
la locul de muncã.
Insomnia poate fi însã ºi un simptom al unor probleme mai grave
de sãnãtate fizicã sau mintalã. Tratarea insomniei fãrã a cãuta cauza
poate ascunde adevãratul motiv al problemelor de somn.
Insomniile apãrute pe un interval de timp mai scurt (care pot
dura de la câteva nopþi la câteva sãptãmâni) pot fi cauzate de
îngrijorare în legãturã cu o situaþie stresantã sau de o indispoziþie
trecãtoare. Insomnia persistentã pe un termen lung (care poate
dura luni sau chiar ani) este cauzatã adesea de o anxietate cronicã,
de consumul unor anumite medicamente, de o durere cronicã, de
depresie sau de alte probleme fizice, cum sunt astmul sau boli ale
arterelor coronare.
O situaþie mai specialã este aºa-numita apneea (oprire a
respiraþiei) care apare în timpul somnului. Ea este de obicei cauzatã
de un blocaj, în nas, gurã sau gât, al cãilor respiratorii superioare.
Când aerul din nas ºi din gurã este blocat, respiraþia se poate opri
pentru 10 secunde sau chiar mai mult. De obicei, oamenii care au
apnee în somn sforãie tare ºi sunt foarte obosiþi în timpul zilei.
Boala poate afecta atât copiii, cât ºi adulþii.
Probabil cã v-aþi întrebat uneori de cât de mult somn are nevoie
o persoanã. Timpul necesar de somn variazã de la om la om.
Numãrul de ore dormite nu este aºa de important; important este
cum vã simþiþi când vã treziþi. Dacã nu vã simþiþi odihnit, probabil
aveþi nevoie de mai mult somn. Dacã vã simþiþi obosit în timpul
zilei, este un alt semn cã nu dormiþi destul. Media duratei somnului
ar trebui sã fie de 7,5-8 ore pe zi. De cele mai multe ori, simpla
eliminare a indispoziþiei sau a stresului vã poate ajuta sã dormiþi
atât cât vã este necesar.
Ce puteţi face?
Câteva sugestii suplimentare:
Faceþi exerciþii fizice în timpul zilei.
Evitaþi exerciþiile extenuante cu douã ore înainte de culcare.
Odihniþi-vã spre searã. Nu rezolvaþi atunci problemele dificile.
Pãstraþi-vã dormitorul întunecat, la o temperaturã potrivitã (nici
prea caldã, nici prea rece) ºi liniºtit.
Mutaþi lucrurile care v-ar putea distrage, cum ar fi ceasul, tele-
fonul sau radioul.
Încercaþi sã folosiþi noaptea o mascã de somn (care sã acopere
ochii) ºi dopuri de urechi.
Dacã luaþi medicamente care pot fi stimulatoare: antihistaminice,
decongestive sau medicamente pentru astm, luaþi-le cu cât mai
mult timp posibil înainte de culcare.
Pãstraþi destinaþia dormitorului doar pentru somn ºi pentru
activitãþi asociate cu somnul. Mergeþi în altã camerã pentru a
citi, pentru a vã uita la TV sau pentru a mânca.
Dupã ce v-aþi pus în pat, faceþi un efort conºtient pentru a vã
relaxa muºchii. Imaginaþi-vã într-o scenã liniºtitã ºi plãcutã.
Când nu puteþi sã adormiþi, încercaþi urmãtoarele:
Dacã sunteþi încã treaz dupã 15-20 de minute, ridicaþi-vã ºi
citiþi în luminã difuzã sau faceþi ceva plictisitor pânã simþiþi cã
vã vine somnul.
Nu rãmâneþi întins în pat, gândindu-vã la cât somn pierdeþi.
Nu vã apucaþi sã vã uitaþi la TV.
Dacã aveþi câteva nopþi cu dificultãþi de a adormi, revedeþi toate
medicamentele pe care le luaþi. Poate cã unele dintre ele pot fi
cauza insomniei.
Ce trebuie să evitaţi?
Evitaþi activitãþile care vã pot împiedica sã aveþi un somn bun.
Încercaþi sã le evitaþi:
Nu dormiþi în timpul zilei (valabil pentru adulþi), în special seara.
Nu beþi bãuturi care conþin cafeinã, mai ales dupã ora 15:00
(cafea, cola, ceai).
Evitaþi alcoolul! Vã poate face sã vã simþiþi somnoros, dar
probabil vã va trezi dupã un scurt timp.
Folosiþi medicamente pentru somn în mod judicios, numai dacã
este absolut necesar ºi pentru o perioada scurtã de timp. Acestea
pot cauza confuzie în timpul zilei ºi tulburãri de memorie.
Folosirea continuã a somniferelor pot creºte perioadele de
insomnie.
Rolul dietei în controlul insomniilor
Toate bãuturile cu conþinut de cafeinã (cafeaua, bãuturile cola)
produc insomnie ºi de aceea trebuie eliminate din alimentaþie. Efect
excitant asupra sistemului nervos au ºi condimentele ºi produsele
rafinate din zahãr. Acestea din urmã produc insomnii prin creºterea
secundarã a concentraþiei zahãrului în sânge, dar efect asemãnãtor
îl are ºi hipoglicemia. De asemenea, glutamatul monosodic, aflat
în multe preparate alimentare, afecteazã somnul.
Supraalimentaþia, mai ales seara, obiceiul de a mânca repede ºi
mestecând puþin, precum ºi mâncãrurile grase, fãina albã, excesul
de sare, conservanþii chimici ºi alimentele potenþial alergene sunt
alte cauze care pot afecta un somn odihnitor. De aceea, folosirea
alimentelor proaspete, evitându-le pe cele semipreparate, poate fi
folositoare.
Adresaþi-vã unui medic dacã:
problemele de somn pe care le aveþi devin neplãcute;
insomnia dureazã mai mult de patru sãptãmâni;
simptomele au devenit mai severe sau mai frecvente.
5.8. DUREREA DE... SUFLET! ÎNVINS SAU ÎNVINGĂTOR?

SINDROMUL DE STRES POSTTRAUMATIC
Deºi în România nu existã, în practica medicalã, un diagnostic

de tipul sindromului de stres posttraumatic (numit în literatura
medicalã Posttraumatic Stress Disorder), sub alte forme care nu
ajung de multe ori nici sã fie diagnosticate de psihiatru, boala existã
lângã noi sau în noi. Se estimeazã cã peste 70% din populaþie a
avut în viaþã mãcar o traumã psihicã severã (produsã de pierderea
cuiva foarte drag, o dezamãgire majorã cu repercusiuni psihice
imediate etc.). O mare parte dintre aceºtia au suferit de o serie de
reacþii emoþionale severe, care de fapt se încadreazã în grupa
stresului posttraumatic. În SUA, se apreciazã cã 5% din populaþie
suferã de aceastã boalã ºi 8% a avut-o cândva, de-a lungul vieþii.
La femei, boala se întâlneºte de douã ori mai frecvent decât la
bãrbaþi.
Pentru a putea vorbi de aceastã boalã, este necesar ca bolnavul
sã fie expus timp de cel puþin o lunã la un agent stresor extrem.
Iatã câteva exemple de asemenea agenþi:
un accident serios sau un dezastru natural;
o agresiune criminalã sau un viol;
participare la un rãzboi în regim de combatant;
abuz sexual sau fizic la un copil sau pãrãsirea acestuia de cãtre
pãrinþi;
martor la un accident impresionant;
moartea neaºteptatã a cuiva foarte drag.
Existã ºi o serie de alþi agenþi stresori care, deºi sunt severi (de
exemplu: pierderea serviciului, divorþul, insuccesul la un examen,
moartea unui pãrinte în vârstã), nu pot fi totuºi încadraþi în categoria
agenþilor stresori severi ºi, prin urmare, nu produc, de regulã, boala
despre care vorbim.
Cum se manifestă boala?
O persoanã cu stres posttraumatic prezintã urmãtoarele
simptome:
retrãirea repetatã a evenimentului traumatic iniþial: prin amintirea
nedoritã a evenimentului sub formã de secvenþe, prin coºmaruri
ºi prin reacþii exagerate, fizice sau emoþionale, la persoane sau
locuri legate de evenimentul iniþial;
lipsa de reacþie la ceea ce se întâmplã în jur, manifestatã prin
evitarea oricãrei activitãþi, pierderea interesului pentru ceea ce
este în jur;
tulburãri ale somnului;
iritabilitate sau accese de mânie;
dificultate de concentrare.
Toate aceste simptome se pot manifesta împreunã sau sub forma
unor reacþii specifice, cum ar fi:
atacul de panicã – apare atunci când ceva sau cineva îi reamin-
teºte pacientului trauma prin care a trecut (spre exemplu,
întâlnirea cu o persoanã care seamãnã cu violatorul, cãlãtoria
cu o maºinã identicã celei care a fost implicatã în accident etc.);
atacul se manifestã sub forma unui acces de teamã teribilã,
însoþitã, de regulã, de manifestãri fizice sau psihice;
evitarea premeditatã a oricãrei situaþii cotidiene, care ar putea
sã-i reaminteascã de trauma anterioarã;
depresia – manifestatã prin dispariþia oricãrui interes sau plãcere
de a face anumite lucruri, altãdatã agreate; ea poate duce ºi la
sentimente nejustificate de vinovãþie sau la autoblamare;
gânduri suicidare, ca formã mai gravã a depresiei; studiile aratã
cã peste 50% dintre victimele violurilor au avut în minte gândul
sinuciderii;
utilizarea de substanþe de tipul drogurilor, alcoolului, ca o
metodã de diminuare a durerii; aceasta determinã o agravare a
situaþiei deja existente ºi face tratamentul psihiatric mult mai
dificil;
sentimentul de singurãtate, de izolare, provocat de convingerea
cã ceilalþi nu sunt în stare sã-l înþeleagã ºi sã-l ajute, situaþie
care poate produce disfuncþii sociale;
apariþia de idei sau de percepþii anormale (convingerea de
posibilitatea de a comunica cu cel drag, decedat), iluzii,
halucinaþii.
Se considerã cã, dacã simptomele dureazã mai puþin de o lunã,
nu putem vorbi de sindromul de stres posttraumatic, ci doar de un
sindrom de stres acut, dar acesta creºte riscul de a dezvolta mai
târziu sindromul de stres posttraumatic. Dacã simptomele dureazã
mai mult de trei luni, vorbim deja de un sindrom cronic de stres,
iar dacã acestea apar dupã câteva luni sau chiar dupã un an de la
traumã, vorbim despre un sindrom întârziat.
Tratamentul sindromului de stres posttraumatic
Existã douã tipuri de tratament: psihoterapia ºi tratamentul
medicamentos.
Psihoterapia, ca singurã metodã de tratament, poate fi utilã în
urmãtoarele situaþii: simptomele sunt de gravitate medie, existã o
sarcinã în evoluþie sau bolnava alãpteazã concomitent, bolnavul
refuzã sã ia medicamente sau ia alte medicamente care pot interfera
negativ cu cele specifice acestei boli.
Pe de altã parte, este necesar tratamentul medicamentos dacã:
simptomele sunt grave sau dureazã de mai mult timp, dacã existã
concomitent ºi alte boli psihice, dacã se asociazã gânduri de
sinucidere sau dacã psihoterapia singurã s-a dovedit a fi ineficientã.
Psihoterapia este o metodã terapeuticã delicatã, care trebuie bine
condusã. În linii mari, într-o asemenea situaþie, ea se orienteazã
spre trei direcþii: managementul anxietãþii, terapia cognitivã ºi terapia
de abandonare. La copii, se poate asocia ºi terapia prin joacã.
Tratamentul medicamentos este de stricta competenþã a
medicului psihiatru. El include tipuri diferite de medicamente
antidepresive.
Poate fi prevenit sindromul de stres posttraumatic? Ce
pot face?
De regulã, oamenii au o tendinþã naturalã de a evita
interiorizarea durerii, pentru cã este dureros ºi chinuitor sã stai
permanent în legãturã cu o memorie traumatizatã. Dacã încercãm
sã împingem memoria unei traume înainte ºi sã o menþinem actualã,
simptomele acestui sindrom pot apãrea ºi pot rãmâne o lungã
perioadã de timp.
De aceea este important sã priviþi frontal aceste situaþii, sã le

staþi în faþã, sã acceptaþi sentimentele pe care le produc, dar sã
lucraþi cu ele. În asemenea situaþii, cãutaþi persoane cu care sã
comunicaþi, cu care puteþi povesti ceea ce vi s-a întâmplat.
Citiþi despre aceastã boalã toate informaþiile pe care le aveþi la
îndemânã.
Vorbiþi cu alþii despre problema dumneavoastrã.
Cãutaþi sfatul unui specialist.
Nu renunþaþi la tratamentul prescris ºi, mai ales,
Nu vã pierdeþi speranþa!
Pentru cã sindromul de stres posttraumatic, pe cât este de dureros
ºi de neplãcut, pe atât este – din fericire – de vindecabil.
Capitolul 6
PROBLEME
METABOLICE
6.1. HIPOGLICEMIA
Ce face zahărul în organism?

Glucoza, un tip de zahãr, este sursa principalã de energie a
organismului. Cea mai comunã sursã de glucozã este digestia
zaharurilor ºi carbohidraþilor care se gãsesc în fructe, vegetale ºi
multe alte mâncãruri. În timpul digestiei glucoza este absorbitã în
sânge, care o transportã la celule în tot corpul. Glucoza care nu
este folositã imediat este depozitatã în ficat sub forma unor lanþuri
de molecule, numite glicogen.
Nivelul zahãrului din sânge este atent controlat, pentru a se
pãstra într-o gamã mai restrânsã, pentru a satisface nevoile celulelor
corpului. Hormonii – insulina primarã ºi glucagonul – controleazã
cantitatea de glucozã din sânge. Insulina ºi glucagonul sunt produºi
în pancreas, o glandã mare, aflatã în abdomenul superior. Alþi
hormoni implicaþi în controlul nivelului zahãrului din sânge sunt:
cortizolul, epinefrina ºi hormonii de creºtere, care sunt produºi de
alte glande din sistemul endocrin, cum sunt glandele suprarenale.
Aceºti hormoni controleazã ºi alte funcþii ale corpului.
Nivelul acestor hormoni creºte ºi scade, pentru a pãstra nivelul
zahãrului din sânge în limite normale – euglicemia. Un nivel în
sânge prea redus sau prea ridicat din aceºti hormoni poate determina
nivelul zahãrului din sânge sã scadã prea mult – hipoglicemia –
sau sã creascã prea mult – hiperglicemia.
În mod normal, nivelul zahãrului din sânge creºte uºor dupã
fiecare masã. Când zahãrul din sânge creºte, pancreasul elibereazã
insulinã. Insulina stimuleazã celulele corpului pentru a absorbi
glucoza din sânge ºi nivelul zahãrului din sânge scade înapoi la
normal. Când scade prea mult, cantitatea de insulinã eliberatã scade,
iar alte celule din pancreas elibereazã glucagon. Glucagonul
stimuleazã ficatul pentru a transforma glicogenul înmagazinat
înapoi în glucozã ºi o elibereazã în sânge. Aceasta aduce nivelul
zahãrului din sânge înapoi la normal.
Cauze ale hipoglicemiei
Hipoglicemia este adesea vãzutã ca o complicaþie a trata-
mentului pentru diabet (hipoglicemie diabeticã). O persoanã cu
diabet poate dezvolta hipoglicemie, dacã ia prea multã insulinã
sau anumite medicamente hipoglicemiante.
Hipoglicemia poate rezulta dintr-o mulþime de alte cauze, dar
acestea sunt mai puþin întâlnite decât diabetul. Alte posibile cauze
de hipoglicemie includ:
Droguri ºi medicamente. Anumite medicamente folosite la
tratarea altor afecþiuni decât diabet pot cauza hipoglicemie ºi
sã îi ascundã simptomele.
Insulinã în exces – hiperinsulinism. Excesul de insulinã în corp
poate fi produs de tumori în pancreas, care produc insulinã,
anumite afecþiuni ale pancreasului sau boli autoimune, care
afecteazã acþiunea insulinei în corp. Aceste afecþiuni sunt rare.
Hipoglicemia artificialã. Hipoglicemia poate fi cauzatã
intenþionat de folosirea nepotrivitã a insulinei ºi a drogurilor.
Aceasta se observã mai des la persoanele care lucreazã în
sãnãtate, la cei cu diabet sau la rudele lor. Motivele pentru
hipoglicemia autoindusã variazã ºi pot fi asociate cu probleme
psihiatrice sau nevoie de atenþie, ca în Sindromul Munchausen.
Probleme metabolice 137
Probleme metabolice genetice. În cazuri mai rare, hipoglicemia
poate fi cauzatã de deficienþe enzimatice ºi hormonale genetice,
moºtenite, în special cele care afecteazã metabolismul
zaharurilor ºi al altor carbohidraþi. Aceste afecþiuni sunt adesea
detectate în copilãrie ºi exemple ar fi galactosemia, intoleranþã
ereditarã la fructozã ºi boli cauzate de depozitul de glicogen.
Alte boli sau probleme de sãnãtate. Hipoglicemia poate apãrea
când alte boli sau afecþiuni afecteazã metabolismul zahãrului
în corp. Acestea pot include afecþiuni ale pancreasului ºi
sistemului endocrin, boli ale ficatului ºi ale rinichilor; insufi-
cienþã cardiacã congestivã, care poate afecta funcþia ficatului,
infecþiile grave, generalizate.
Alcoolul. La unele persoane, alcoolul poate cauza scãderea
nivelului de zahãr în sânge ºi hipoglicemia a fost asociatã cu
alcoolismul cronic. Hipoglicemia asociatã cu bãutul de alcool
poate fi foarte severã, dacã persoana nu a mâncat timp de ºase
ore, deoarece postul poate descompleta cantitatea de glucozã
din ficat, ºi alcoolul poate afecta capacitatea ficatului de a face
glucozã nouã. Persoana poate intra în comã, care poate fi fatalã.
Hipoglicemia alimentarã. Hipoglicemia care apare la 1-2 ore
dupã masã este uneori asociatã cu golirea rapidã a stomacului
prin trecerea conþinutului acestuia în intestine; aceasta cauzeazã
absorbþia rapidã a glucozei în sânge ºi o supraproducþie de
insulinã – hiperinsulinism, ca rãspuns. Aceastã problemã a
golirii rapide poate apãrea dupã operaþii la stomac pentru ul-
cer peptic sau alte probleme.
Hipoglicemia reactivã spontanã. Simptomele de hipoglicemie
la 1-2 ore dupã masã la oamenii care nu au avut operaþii la
stomac se numeºte hipoglicemie reactivã spontanã sau
hipoglicemie idiopaticã. În multe cazuri, este dificil sã verifici
dacã simptomele se datoreazã zahãrului scãzut în sânge. Adesea,
testarea aratã un nivel normal de zahãr în sânge ºi nu indicã
alte boli.
Alte cauze. Hipoglicemia mai poate apãrea, deºi mai rar, în
anumite condiþii în timpul sarcinii, în faza timpurie, sau dupã
post prelungit sau mese sãrite, malnutriþie severã sau exerciþiu
fizic extenuant, prelungit, cum ar fi un maraton. Poate apãrea
ºi la nou-nãscuþii cu greutate prea micã sau la cei a cãror mamã
a fost tratatã de diabet de tip 1 sau gestaþional în timpul sarcinii.
Simptome
Hipoglicemia nu este o boalã în sine, ci o afecþiune care apare
datoritã nivelului scãzut de zahãr din sânge. Simptomele nu sunt
unice sau specifice hipoglicemiei, alte boli putând avea simptome
similare sau identice. Simptomele pe care o persoanã le are pot
varia de la episod la episod ºi de la un individ la altul.
Hipoglicemia poate fi uºoarã, moderatã sau severã. Simptome
din ce în ce mai severe apar pe mãsurã ce scade nivelul glucozei
din sânge. Cel mai important simptom este efectul hipoglicemiei
asupra creierului ºi sistemului nervos.
Hipoglicemia uşoară
Simptomele iniþiale apar când corpul rãspunde la scãderea
nivelului de zahãr, eliberând glucagon, epinefrinã ºi alþi hormoni.
La indivizii normali, nivelul glucozei în timpul postului este între
70-150 mg/dl. Simptomele hipoglicemiei uºoare apar de obicei
când zahãrul din sânge scade sub 60-65 mg/dl. Acestea pot in-
clude:
greaþã, foame extremã;
stare de nervozitate sau agitaþie;
piele rece, lipicioasã ºi umedã, transpiraþie excesivã, care nu
este cauzatã de miºcare;
tahicardie;
amorþiri sau furnicãturi ale degetelor sau buzelor;
tremurat.
Hipoglicemia moderată
Dacã nivelul zahãrului continuã sã scadã, lipsa de glucozã
adecvatã începe sã afecteze creierul ºi întreg sistemul nervos.
Simptomele adiþionale pot sã afecteze comportamentul ºi judecata.
De obicei, simptomele se dezvoltã când nivelul zahãrului scade
sub 50 mg/dl. Acestea includ:
schimbãri de stare: iritabilitate, anxietate, neliniºte sau furie;
confuzie, dificultãþi de gândire sau incapacitatea de concentraþie;
vedere neclarã, ameþealã, dureri de cap;
lipsa coordonãrii;
vorbire ºi mers dificile;
obosealã, letargie ºi toropealã.
Atenþie! O persoanã cu hipoglicemie moderatã poate fi prea
slãbitã sau confuzã pentru a-ºi trata singurã zahãrul scãzut din
sânge ºi poate avea nevoie de ajutor.
Hipoglicemia severă
Simptomele hipoglicemiei severe se dezvoltã când zahãrul scade
sub 30 mg/dl. Simptomele pot include:
convulsii,
pierderea cunoºtinþei, comã;
hipotermie.
Hipoglicemia severã prelungitã poate cauza afecþiuni ireversi-
bile ale creierului. Dacã tratamentul medical de urgenþã nu se
asigurã, hipoglicemia severã poate fi fatalã.
Datele prezentate aici pentru nivelul zahãrului din sânge sunt
date standard. Totuºi mãsurãtorile actuale pentru nivelul normal
al zahãrului ºi pentru hipoglicemia uºoarã, moderatã ºi severã pot
varia de la o persoanã la alta. În unele cazuri, simptomele pot
apãrea ºi când o persoanã face o scãdere rapidã de la un nivel
ridicat la unul normal.
Tratament
Simptomele imediate ale hipoglicemiei pot fi tratate relativ uºor.
În cazul reapariþiei simptomelor datoritã unei boli cronice,
tratamentul complet necesitã identificarea ºi tratamentul afecþiunii
care cauzeazã hipoglicemia.
Nu toate cauzele hipoglicemiei sunt cronice. Cauza poate fi
accidentalã ºi atunci este uºor identificatã, cum ar fi postul prelungit
sau exerciþiul fizic extenuant, fãrã mâncare adecvatã.
Tratamentul hipoglicemiei acute
Dacã persoana este conºtientã ºi capabilã sã reacþioneze, simplul
fapt de a bea sau a mânca ceva dulce (sucuri de fructe sau acidu-
late nedietetice, bomboane etc.) aduce o ameliorare rapidã a
simptomelor.
Dacã dulciurile nu ajutã la refacere în câteva minute sau dacã
persoana este deja inconºtientã, este necesar ajutorul medical de
urgenþã. Tratamentul imediat include adesea injectarea unei doze
concentrate de glucozã direct în sânge. În alte cazuri, injectarea
de glucagon va stimula eliberarea glucozei stocate în ficat în fluxul
sanguin.
Cazurile severe de hipoglicemie pot necesita spitalizare ºi
persoanei i se va administra suplimentar glucozã intravenos, pentru
o perioadã mai lungã (poate zile), pânã când nivelul zahãrului
este stabil ºi în limite normale. Pentru hipoglicemia severã
prelungitã, poate fi necesar tratament suplimentar, dacã au apãrut
edeme cerebrale sau alte complicaþii.
Tratamentul hipoglicemiei cronice
Dupã ce persoana ºi-a revenit în urma simptomelor acute,
tratamentul se concentreazã pe identificarea ºi tratarea cauzelor
de bazã ale hipoglicemiei. Tratamentul depinde de cauze. În multe
situaþii, o datã ce cauza a fost identificatã, noi episoade de
hipoglicemie pot fi evitate. În aceste cazuri, cauza poate fi o
afecþiune ce poate fi evitatã sau vindecatã.
Când hipoglicemia are cauze pe termen scurt, ca postul sau
exerciþiul fizic extenuant, tratamentul nu mai este necesar. Persoana
poate avea nevoie sã discute cu medicul despre evitarea situaþiilor
care conduc la hipoglicemie. În situaþiile în care medicamentele
cauzeazã hipoglicemia, acestea nu se vor mai lua sau se va schimba
modul de utilizare.
Alte cazuri de hipoglicemie pot avea o cauzã pe termen lung,
dar una care poate fi vindecatã. Dacã este cauzatã de unele
afecþiuni endocrine sau de boli ale ficatului ºi pancreasului,
hipoglicemia este prevenitã dacã sunt tratate acele boli. Problemele
de stomac ce cauzeazã hipoglicemii pot avea nevoie de operaþie
pentru o vindecare completã. Tratamentul efectiv pe termen lung
al unei tumori ce produce insulinã din pancreas – insulinom –
necesitã localizarea tumorii ºi scoaterea ei prin operaþie. În unele
cazuri, tratamentul cu medicamente poate preveni creºterea tumorii
ºi eliberarea de insulinã.
În cazurile în care hipoglicemia are cauze cronice care nu
sunt tratabile, tratamentul afecþiunii poate adesea sã ajute la evitarea
episoadelor de hipoglicemie. O persoanã care face un anumit
tratament sau care are diabet poate lua mãsuri împotriva apariþiei
hipoglicemiei.
Persoanele cu hipoglicemie îºi pot modifica dieta – ce, când ºi
cât mãnâncã –, pot schimba dozajul ºi tipul medicamentelor ºi pot
schimba nivelul de dificultate al activitãþii fizice depuse. Acest tip
de control este cel mai obiºnuit la oamenii cu diabet, afecþiuni cronice
care au nevoie de un tratament îndelungat – boli de ficat, insuficienþã
renalã, probleme endocrine ºi deficienþe enzimatice ºi hormonale
genetice. Poate fi de asemenea util în bolile provocate de alcool.
Persoanele cu risc crescut de a face hipoglicemie trebuie sã fie
conºtienþi de afecþiunile sau situaþiile care duc la episoade de
hipoglicemie ºi cum sã le trateze când apar. De asemenea, având
grijã de sãnãtate ºi de stilul de viaþã, pot preveni hipoglicemia.
De asemenea, ele trebuie sã fie conºtiente de simptomele pre-
coce ale nivelului scãzut de zahãr din sânge. Ele pot învãþa sã
recunoascã aceste simptome ºi, când se întâmplã, trebuie imediat
sã bea suc sau sã mãnânce dulciuri.
Deoarece o persoanã poate sã nu funcþioneze corect mental în
timpul unui episod de hipoglicemie, celelalte rude ar trebui sã înveþe
sã recunoascã simptomele hipoglicemiei. În situaþiile în care este
un risc crescut de hipoglicemie severã, rudele ar trebui sã înveþe
sã dea ajutor de urgenþã.
6.2. DIABETUL – SE POATE TRĂI ÎMPREUNĂ CU EL?
Diabetul este o boalã a pancreasului (organ situat în spatele

stomacului) care elibereazã un hormon numit insulinã. Acest
hormon ajutã organismul sã stocheze ºi sã utilizeze zahãrul ºi
grãsimea din ceea ce mâncãm.
Diabetul apare atunci când pancreasul nu produce insulinã sau
produce o cantitate micã sau atunci când organismul nu rãspunde
la producerea de insulinã (aºa-numita rezistenþã la insulinã).
Diabetul este o boalã care rãmâne pentru toatã viaþa ºi pentru
care încã nu existã un tratament care sã-l vindece. De aceea, cei
care au aceastã boalã trebuie sã înveþe cum sã trãiascã cu ea.
De câte feluri este diabetul?
Existã un diabet de tip I, care apare din cauza faptului cã anumite
celule ale pancreasului nu mai secretã insulinã. În organismul
acestor bolnavi nu se produce insulinã sau se produce o cantitate
insuficientã. Insulina necesarã este adusã în organism prin
injectarea de insulinã. Distrugerea acelor celule apare într-o
perioadã destul de lungã (chiar ani), iar diabetul apare mai des sub
20 de ani, deºi poate apãrea la orice vârstã.
Diabetul de tip II este o boalã în care pancreasul încã funcþi-
oneazã, dar nu produce suficientã insulinã pentru organism sau
aceasta nu este eficient folositã. În astfel de situaþii, glucoza nu
poate fi folositã de cãtre celulele organismului.
Aceastã formã de diabet este cea mai frecventã. Ea apare de
obicei peste 40 de ani, mai ales la persoanele supraponderale. Unii
îºi pot controla diabetul de tip II doar prin controlul greutãþii, al
dietei ºi prin exerciþiu fizic. Alþii însã au nevoie de tablete
antidiabetice ajutãtoare.
Care sunt simptomele diabetului?
Simptomele diabetului de tip I sunt:
senzaþie de sete;
senzaþie de foame, îndeosebi dupã servirea mesei;
senzaþie de gurã uscatã;
urinare frecventã;
pierdere inexplicabilã în greutate, deºi bolnavul mãnâncã mult
ºi are poftã de mâncare;
obosealã, stare de slãbiciune;
vedere înceþoºatã;
furnicãturi sau amorþeli la nivelul mâinilor sau picioarelor;
rareori, pierderea cunoºtinþei.
Simptomele diabetului de tip II sunt asemãnãtoare, dar se

dezvoltã mai încet. La cele de mai sus se mai pot adãuga:
vindecare mai înceatã a plãgilor sau a tãieturilor;
mâncãrimi ale pielii, îndeosebi în zona vaginalã sau inghinalã.
Care sunt factorii de risc pentru diabet?

Deºi cauzele diabetului sunt necunoscute, existã o serie de factori
de risc a cãror prezenþã creºte „ºansa” de a face diabet. Aceºtia
sunt:
Diabet în familie. Dacã un pãrinte, un frate sau o sorã are diabet,
riscul dumneavoastrã de a face diabet este crescut.
Rasa. Diabetul este mai frecvent întâlnit la hispanici, la afro-
americani, la asiatici ºi la americanii nativi.
Greutatea ponderalã în exces. Dacã aveþi o greutate mai mare
cu 20% faþã de cea normalã, riscul de a dezvolta diabet este
mai mare.
Hipertensiunea arterialã.
Nivelul anormal al colesterolului HDL (colesterolul „bun”) sub
35 mg/dl ºi trigliceridele peste 250 mg/dl sunt factori supli-
mentari de risc.
Vârsta. Riscul de a face diabet creºte progresiv cu vârsta.
Utilizarea anumitor medicamente: tiazidele folosite ca diuretice
în tratamentul hipertensiunii arteriale, steroizii, cum ar fi
Prednisonul sau Dexametazona, Hidantoina, Ciclosporina etc.
Folosirea alcoolului.
Fumatul.
Existenþa unui diabet de-a lungul sarcinii (aºa-numitul diabet
gestaþional).
Boli autoimune, virusuri etc.
Cum pot trăi mai bine împreună cu diabetul?
Pentru cã nu existã un tratament vindecãtor al diabetului, este
important sã adoptaþi un anumit stil de viaþã care vã poate face sã
trãiþi confortabil ºi fãrã complicaþii. Iatã câteva sugestii:
Faceþi-vã un plan privitor la ceea ce mâncaþi. Sfãtuiþi-vã cu un
specialist în dietoterapie mãcar o datã pe an.
Faceþi exerciþii fizice cel puþin de 3-4 ori pe sãptãmânã, câte
20-40 de minute. Înainte însã de a le începe, cereþi sfatul
medicului dumneavoastrã.
Urmaþi cu exactitate tratamentul prescris de medicul specialist
în diabet.
Informaþi-vã în ceea ce priveºte medicamentele pe care le luaþi
(denumirea substanþei pe care o conþine, denumirea comercialã)
ºi cum acþioneazã acestea.
Verificaþi-vã în mod regulat nivelul glucozei din sânge, ºi nu
doar atunci când vã simþiþi rãu.
Încercaþi sã vã menþineþi nivelul glucozei din sânge în limite
normale (80-120 mg/dl). Dacã glicemia este mai micã de
70 mg/dl de mai multe ori într-o sãptãmânã, revedeþi împreunã
cu medicul specialist doza de antidiabetice pe care le luaþi zilnic.
Procedaþi la fel ºi dacã nivelul glicemiei este peste 160 mg/dl
mai mult de o sãptãmânã sau dacã aveþi douã valori consecu-
tive peste 300 mg/dl.
Pãstraþi-vã rezultatele glicemiilor într-un carneþel special, pe care
sã-l luaþi cu dumneavoastrã ori de câte ori mergeþi la medic.
Programaþi-vã pentru consultaþie cel puþin o datã la trei luni,
dacã nu aveþi alte probleme.
Determinaþi-vã o datã la trei luni aºa-numita hemoglobinã
glicatã.
O datã pe an, faceþi un examen oftalmologic, pentru a putea
identifica din vreme o eventualã retinopatie diabeticã.
Tot anual este bine sã vã determinaþi nivelul microalbuminei
din urinã. Acest test mãsoarã sãnãtatea rinichilor, a inimii ºi a
vaselor de sânge.
Determinaþi-vã anual colesterolul ºi trigliceridele.
Efectuaþi un control stomatologic cel puþin o datã la ºase luni.
Dacã apar semnele unei infecþii, consultaþi-vã medicul.
Nu fumaþi!!
Încercaþi un management cât mai eficient al stresului.
Dacã plãnuiþi o cãlãtorie mai lungã, luaþi-vã toate mãsurile de
prevedere necesare (medicamente suficiente, teste etc).
Fiþi la curent cu ceea ce apare nou în tratamentul diabetului.
Cercetãrile încearcã sã vã facã viaþa mai uºoarã.
Rolul dietei în diabetul zaharat
Tratamentul dietetic în diabetul zaharat nu poate fi înlocuit de
nici un tratament medicamentos. Circa 35% dintre diabetici îºi
echilibreazã boala numai prin dietã care, dupã recomandãrile
publicate de American Diabetes Association, trebuie sã limiteze
grãsimile, sã restrângã proteinele pânã la cantitatea recomandatã
zilnic ºi glucidele pânã la acoperirea deficitului.
O alimentaþie bogatã în fibre se asociazã unui risc mai scãzut
de a face diabet zaharat prin scãderea glicemiei dupã fiecare masã,
ceea ce duce la o scãdere a necesarului de insulinã ºi o creºtere a
sensibilitãþii þesuturilor la insulinã. Fibrele au, de asemenea, un rol
important în tratamentul tulburãrilor metabolismului lipidic,
frecvent întâlnite în diabet, ºi previn constipaþia, diareea ºi unele
forme de cancer. De aceea este necesarã o raþie de 30-40 g/zi de
fibre vegetale.
Un risc crescut de diabet zaharat poate fi legat ºi de supraali-
mentaþie, mai ales când aceasta se asociazã cu obezitatea ºi
sedentarismul.
Tratamentul dietetic este o parte integrantã a planului terapeutic
general la pacientul diabetic. La mulþi dintre diabeticii de tip II,
dietoterapia poate constitui metoda predominantã de tratament.
Având în vedere cã majoritatea pacienþilor cu diabet de tip II
sunt obezi, în primul rând se recomandã reducerea aportului ca-
loric. Atunci când restricþia caloricã este corectã, se va înregistra o
scãdere a greutãþii corporale, care, la rândul ei, va avea efecte
favorabile asupra evoluþiei bolii. Cele mai indicate sunt regimurile
cu restricþie moderatã de calorii. Cu cât debutul diabetului de tip II
este mai recent, cu atât va rãspunde mai bine la mãsurile de
normalizare a greutãþii corporale.
În al doilea rând, diabeticul trebuie sã aibã grijã de modul cum
îºi împarte mesele pe parcursul zilei. În acest sens, trebuie sã þinã
cont de urmãtoarea regulã: caloriile consumate cu ocazia meselor
principale trebuie împãrþite cât mai egal pe parcursul zilei, pentru
a nu suprasolicita capacitatea de metabolizare a organismului prin
mese disproporþionat de bogate. În plus, în cazul diabeticilor la
care se administreazã insulinã, este strict necesar ca servirea meselor
sã fie corelatã în timp cu administrarea insulinei.
În al treilea rând, dieta în boala diabeticã trebuie sã fie corectã
ºi din punctul de vedere al proporþiei de factori nutritivi. Multã
vreme s-a crezut cã diabeticul trebuie sã reducã simþitor aportul de
glucide ºi sã consume mai multe proteine ºi lipide. Acest punct de
vedere este deja depãºit. La ora actualã se considerã cã alimentaþia
unui individ sãnãtos ºi care se alimenteazã corect nu diferã semni-
ficativ, în ceea ce priveºte proporþia diferiþilor factori nutritivi, faþã
de bolnavul diabetic.
Referitor la glucide, cel mai bine folosite sunt cele provenite
din cereale, legume ºi fructe, care au ºi avantajul de a fi bogate ºi
în fibre alimentare, acestea întârziind absorbþia glucidelor. Se
recomandã o dietã în care glucidele complexe sã fie majoritare
faþã de glucidele simple.
Legumele verzi pot reduce nivelul glicemiei. Adãugate unei
diete cu un conþinut redus în grãsimi, se poate realiza un control
destul de bun asupra formelor mai uºoare de diabet zaharat. Dar
chiar ºi la un diabet tratat cu insulinã, o dietã bogatã în alimente
naturale poate reduce necesarul de insulinã.
Studiile experimentale aratã cã administrarea de cafeinã (cafea
ºi alte produse cu conþinut de cafeinã), la ºase ore de la administrare,
produce o creºtere a glicemiei de douã-trei ori mai mare la diabetici
decât la sãnãtoºi, la aceºtia din urmã putând apãrea chiar hipogli-
cemia, motiv pentru care trebuie evitatã.
Nitraþii ºi nitriþii, folosiþi drept conservanþi, pot avea, de
asemenea, un efect hiperglicemizant.
Ritmul meselor trebuie sã fie regulat, pentru a permite funcþi-
onarea în limite acceptabile a pancreasului bolnav. De asemenea,
mâncatul în grabã favorizeazã apariþia unei fluctuaþii a nivelului
glicemiei. Ultima masã trebuie luatã cu cel puþin douã ore înainte
de culcare, fiind utilã însã o gustare uºoarã chiar înaintea culcãrii,
când bolnavul ia medicamente antidiabetice, pentru a preveni
apariþia hipoglicemiilor nocturne.
Faþã de aceste recomandãri, pacienþii care primesc insulinã,
pentru a scãdea intervalul din cursul nopþii, între douã administrãri
de insulinã, vor consuma micul dejun cât mai devreme, iar cina
ceva mai târziu. Mesele principale vor urma injecþiilor de insulinã.
Recomandãrile pentru bolnavul diabetic, fãcute de American
Diabetes Association, sunt urmãtoarele:
Menþinerea unei greutãþi corporale ideale.
Limitarea aportului proteic la 0,8 g/kgcorp (deci, o persoanã
de 70 kg poate consuma zilnic cel mult 56 g de proteine)
55% din totalul caloriilor trebuie asigurate de glucide.
Restricþia aportului de grãsimi la cel mult 30-35% (sau chiar
mai puþin) din totalul caloriilor, iar dintre acestea, sub 1/3 sã fie
grãsimi saturate ºi polinesaturate ºi peste 13% sã fie
mononesaturate.
Aportul de colesterol sã fie redus la mai puþin de 300 mg/zi.
Dintre glucidele consumate, trebuie sã fie cel puþin 40 g/zi de
glucide nerafinate, cu fibre.
Utilizarea îndulcitorilor este acceptatã numai în cadrul
recomandãrilor anterioare.
Aportul de sodiu (sare de bucãtãrie) trebuie limitat la 1g/1000 kcal
consumate.
În mod practic, articolele alimentare care pot fi consumate fãrã
restricþie de bolnavul diabetic sunt cele cu conþinut de glucide de
sub 5%: ardei graºi, castraveþi, conopidã, ciuperci, fasole verde,
dovlecei, vinete, roºii, ridichi, salatã verde, spanac, lãmâi, pepeni,
grepfrut. De asemenea, diabeticul mai poate consuma: telemea,
caºcaval, brânzã topitã, ouã, unt (maximum 10 g/zi), smântânã ºi
uleiuri vegetale (maximum 50 g/zi).
Într-o cantitate mai limitatã, deºi conþin 4% glucide, pot fi
consumate: laptele, iaurtul, brânza de vaci, caºul dulce.
Pot fi consumate, dar cu moderaþie: ceapa, morcovii, þelina,
sfecla, cireºele, coacãzele, cãpºunile, portocalele, mandarinele,
fragii, merele ºi alunele.
Sunt categoric interzise: zahãrul, mierea, preparatele de patiserie
cu conþinut de zahãr, gemurile, rahaturile, halvaua, ciocolata. De
asemenea, dintre bãuturi, nu vor fi consumate sucuri rãcoritoare
(Cola, Fanta etc.) ºi nici alcool, preferând ceaiul din plante sau
laptele.
Dintre fructe, cel mai mare conþinut de zahãr îl au strugurii,
prunele, perele, unele mere, bananele, curmalele ºi stafidele. În
situaþiile în care este necesarã îndulcirea anumitor alimente (ceai,
compot, brânzã de vaci, iaurt, prãjituri), aceasta nu se va face cu
zahãr rafinat, ci cu zaharinã.
Privind boala în ansamblu, trebuie reþinut faptul cã, deºi insulina
poate fi înlocuitã prin medicamente, pancreasul rãmâne un organ
bolnav, la care mecanismul de secreþie a insulinei nu va fi niciodatã
refãcut, indiferent de metoda terapeuticã încercatã. Dieta diabeticã
nu este de fapt un regim, ci un plan de alimentaþie, ºi încã unul
care reprezintã o alternativã sãnãtoasã pentru oricine. Procedând
astfel, diabeticul va ajunge sã-ºi controleze boala, iar nu boala va
controla bolnavul.
Capitolul 7
URGENŢE TOXICE
7.1. INTOXICAŢIA CU CIUPERCI
Vã plac ciupercile? Cu siguranþã cã da! Este un aliment com-

plex, gustos, care poate fi preparat într-o multitudine de feluri. Cu
toate cã mai toþi ºtiu cã unele ciuperci sunt toxice, nu toþi
conºtientizeazã acest pericol atunci când le culeg sau le cumpãrã.
Este bine sã ºtiþi cã existã peste 30 de ciuperci care conþin diferite
substanþe toxice ºi care pot produce intoxicaþii de o gravitate mai
mare sau mai micã.
Ciupercile necomestibile, care produc intoxicaþii, se împart în
douã categorii: cu perioadã de incubaþie scurtã ºi cu perioadã de
incubaþie lungã.
Semnele intoxicaţiei cu ciuperci
Semnele intoxicaþiei cu ciupercile cu perioada de incubaþie
scurtã apar dupã 15 minute pânã la 3 ore de la consumul lor ºi se
manifestã prin: creºterea salivaþiei, tegumente umede, lãcrimare,
pupila micã, dureri abdominale, scãderea frecvenþei cardiace,
hipotensiune arterialã. Ulterior, apar tulburãri nervoase: tremurãturi,
furnicãturi ale pielii, agitaþie, stare de confuzie, miºcãri bruºte ºi
dezordonate, convulsii ºi chiar comã. Unele specii de ciuperci dau
halucinaþii cu vedere coloratã.
Semnele intoxicaþiei cu ciupercile cu perioadã de incubaþie
lungã apar dupã 12-24 de ore de la ingestie. În aceastã categorie
intrã ciupercile cele mai toxice, din familia Amanita phalloides.
Urgenþe toxice 151
Intoxicaþia debuteazã cu greþuri, vãrsãturi ºi diaree în primele 24
de ore, dupã care se amelioreazã, fapt care creeazã o stare falsã ºi
extrem de periculoasã de vindecare aparentã. Ulterior, apar
fenomene de afectare hepaticã gravã: icter, hemoragii, encefa-
lopatie, hipoglicemie, afectare renalã gravã, precum ºi tulburãri
neurologice: vedere dublã, convulsii, adinamie. În final, dupã
48-72 de ore de la ingestie se instaleazã coma care, de cele mai
multe ori, duce la deces.
Tratamentul intoxicaţiei cu ciuperci
Tratamentul intoxicaþiei cu ciuperci cu perioadã de incubaþie
scurtã include provocarea de vãrsãturi, spãlãturã gastricã ºi pur-
gative saline.
Producerea vãrsãturilor se face cel mai eficient înghiþind 30 ml
sirop de ipeca, dupã care se bea o canã cu apã. Dacã acest
sirop nu este disponibil, se poate înghiþi apã caldã ºi sãratã sau
chiar se poate stimula voma iritând faringele cu vârful degetelor.
Spãlãtura gastricã este metoda cea mai eficientã, dacã este
fãcutã în timp util. Dacã bolnavul este inconºtient, el trebuie
intubat, pentru a-i proteja cãile aeriene de aspiraþie a conþinutului
gastric. Dacã bolnavul este conºtient, va fi aºezat pe partea
stângã, cu capul mai jos. Se introduce prin gurã un tub (sondã)
în stomac, iar prin acesta se introduc 200-250 ml de apã cãlduþã
cu sare. Aceasta va fi þinutã în stomac 2-3 minute, menþinând
tubul ridicat, dupã care, prin coborârea tubului sub nivelul
bolnavului, lichidul se va elimina singur. Aceastã spãlãturã se
va repeta de 6-8 ori.
Dacã existã la îndemânã, este preferabilã administrarea de
cãrbune activat (30-50 g diluat în 150-200 ml de apã). Acesta
are proprietatea de a neutraliza multe substanþe toxice.
Administrarea de purgative osmotice stimuleazã evacuarea
tubului digestiv prin scaune mai moi ºi mai frecvente. Se pot
administra pe gurã: Sorbitol 70% (1 canã), sulfat de magneziu
(15-20 g într-o canã cu apã) sau citrat de magneziu 10% (20-
30 g).
De asemenea, se administreazã în perfuzie atropinã 1mg repetat
la 5-10 minute, pânã când tegumentele devin uscate, scade
secreþia salivarã ºi apare tahicardia. Halucinaþiile se trateazã cu
plegomazin.
Intoxicaþiile cu ciuperci cu perioadã de incubaþie lungã sunt
cele mai grave. Tratamentul începe cu spãlãturi gastrice cu soluþie
de permanganat de potasiu 0,05%, aºa cum s-a descris mai sus.
Tratamentul este simptomatic: pentru calmarea durerii, perfuzii cu
glucozã ºi medicamente hepato-protectoare. Tocmai din cauza
lipsei unui tratament specific, prognosticul intoxicaþiei este
rezervat, multe dintre cazuri ducând la deces, în ciuda tratamentului
administrat.
Important! În ciuda convingerii multor culegãtori de ciuperci
cã ar cunoaºte bine diferenþa dintre ciupercile comestibile ºi cele
necomestibile, frecvenþa intoxicaþiilor în perioadele specifice ale
anului este foarte mare. Pe de altã parte, datoritã unor fenomene
de colonizare încruciºatã, au apãrut specii de ciuperci cu aspect
asemãnãtor celor comestibile, dar care conþin aceleaºi substanþe
toxice cu efectele descrise mai sus. De aceea, recomandarea de a
consuma numai ciuperci controlate de specialiºti trebuie repetatã
ori de câte ori se iveºte ocazia, mai ales din cauza caracterului
foarte grav al acestor intoxicaþii. Cele mai sigure ciuperci sunt cele
recoltate direct din crescãtoriile de ciuperci sau din cutiile de con-
serve. Evitaþi consumul ciupercilor cumpãrate din piaþã, direct de
la culegãtori!
Urgenþe toxice 153
7.2. MUŞCĂ ŞI… FUGI!
MUŞCĂTURILE DE ANIMALE ŞI INSECTE
Acesta ar fi dictonul unei categorii de vieþuitoare (animale,

insecte) care ne pot face viaþa grea sau mãcar dureroasã, îndeosebi
în perioada de varã. Oriunde am fi, în aer liber sau în casã, pe
munte sau la iarbã verde, putem oricând deveni victima nevinovatã
a unui animal cu dinþi sau a unei insecte cu ace. Ce trebuie sã
facem?
MUŞCĂTURILE DE ANIMALE
Muºcãturile de animale reprezintã o categorie specialã de plãgi
provocate de animale domestice (câini, pisici, cai, porci) sau
sãlbatice (urºi, lupi, mistreþi) sau chiar de om. Principalul lor pericol
îl reprezintã inocularea în organism, prin saliva animalului, a unor
boli infecþioase severe, cum ar fi turbarea (rabia), febra zgârieturii
de pisicã, spirochetoza ictero-hemoragicã, febra muºcãturii de
ºobolan, tetanosul, hepatita B etc. Pe lângã acestea, intrã în discuþie
posibilitatea apariþiei infecþiei curente a oricãrei plãgi, fracturile
(dacã au fost cauzate de mamifere mari) ºi sechelele estetice prin
vindecarea vicioasã a plãgilor extinse.
Se apreciazã cã anual, în SUA, se produc peste 100.000 de
muºcãturi de animale, dintre care 80-90% sunt imputabile câinilor.
Boala cu cel mai mare risc, prin incidenþã ºi prin imposibilitatea
de a o trata eficient, rãmâne turbarea (rabia). În lume, mor anual
aproximativ 800 de oameni prin turbare. Aceasta este luatã, în
25% din cazuri, de la animalele domestice ºi, în 75% din cazuri,
de la animalele sãlbatice.
Riscul de îmbolnãvire diferã de la un animal la altul: foarte
ridicat prin muºcãturã de liliac, vulpe, viezure, râs; risc mediu
pentru pisicile ºi câinii de curte; risc redus pentru pisicile ºi câinii
de apartament, iepuri ºi rozãtoare.
Simptomatologie
Imediat dupã muºcãturã este evidentã plaga muºcatã, pe care,
deseori, rãmân imprimate urmele dinþilor.
Simptomatologia turbãrii, pânã sã devinã evidentã, necesitã
un interval de timp de sãptãmâni sau luni de evoluþie. Atunci când
apar, aceste simptome se manifestã prin: febrã, dureri de cap,
parestezii (amorþeli), anxietate, disfagie (dificultãþi la înghiþire),
fotofobie (nu suportã lumina), convulsii, paralizii, care evolueazã
spre deces.
Tratament
Tratamentul plãgii muºcate se face într-un mod similar plãgilor
obiºnuite: se spalã cu mari cantitãþi de soluþii dezinfectante ºi se
panseazã steril. Atenþie: nu se sutureazã plaga ºi se face obligatoriu
profilaxia tetanosului.
Profilaxia antirabicã se face la clinicile de boli infecþioase, dupã
urmãtorul protocol:
Animal cu risc înalt, care nu a fost prins: profilaxie obligatorie.
Animal cu risc înalt, dar care a fost prins: profilaxie, dacã este
confirmatã turbarea la animalul respectiv.
Animal cu risc mediu sau scãzut, care nu a fost prins: profilaxie
de siguranþã.
Animal cu risc redus, care a fost prins: se þine animalul sub
observaþie o sãptãmânã. Dacã acesta devine bolnav: profilaxie;
dacã rãmâne sãnãtos: nu este necesarã vaccinarea antirabicã.
Sarcina nu este o contraindicaþie a vaccinãrii antirabice.
Ca regulã de bazã, orice muºcãturã de animal trebuie examinatã
de doi medici: medicul chirurg ºi medicul infecþionist!
MUŞCĂTURILE DE ŞARPE sunt reprezentate, în marea lor
majoritate, la noi în þarã, de muºcãturile de viperã. Aceasta
injecteazã venin prin intermediul dinþilor canaliculaþi, situaþi pe
maxilarul superior.
Urgenþe toxice 155
Diagnostic
Diagnosticul iniþial se pune pe baza informaþiei date de bolnav
ºi pe baza semnelor locale: urmele lãsate de cei doi dinþi
(muºcãtura), din care uneori se pot scurge mici picãturi sero-
sanguinolente.
Dupã câteva minute de la muºcãturã apare durerea în zona
respectivã, precum ºi un edem dureros în jurul leziunii care se va
transforma într-o zonã violacee, ce se va extinde cãtre rãdãcina
membrului.
Dacã echimoza nu apare în primele 30 de minute, se considerã
cã vipera nu ºi-a injectat veninul.
Semnele locale sunt însoþite uneori ºi de semne generale:
anxietate, transpiraþii, greþuri, vãrsãturi, dureri abdominale,
hipotensiune, tahicardie, mergând pânã la convulsii, insuficienþã
respiratorie acutã ºi stop cardio-respirator, când existã o reacþie
anafilacticã gravã.
Tratament
Tratamentul muºcãturii de ºarpe începe cu repausul strict al
bolnavului, în poziþie culcatã, ºi imobilizarea segmentului de
membru muºcat.
Se aplicã o bandã elasticã, suficient de largã încât sã permitã
circulaþia venoasã ºi arterialã a sângelui, dar care sã realizeze o
compresiune limfaticã (sã permitã introducerea degetului arãtãtor
sub bandã). Deºi multã vreme s-a considerat o mãsurã de prim
ajutor eficientã, astãzi se considerã cã este contraindicatã punerea
unui garou: este ineficientã pentru sistemul venos ºi poate deveni
periculoasã pentru sistemul arterial. Dupã montarea benzii, se
începe dezinfecþia localã a plãgii, ca în cazul unei muºcãturi de
animal. Dacã este posibil, zona muºcatã se rãceºte cu gheaþã.
Sunt contraindicate: debridarea ºi cauterizarea plãgii, fãcute de
rutinã, precum ºi clasica aspiraþie cu gura. Aceasta este, de cele
mai multe ori, ineficientã, putând deveni ºi periculoasã, dacã existã
leziuni ale cavitãþii bucale. Existã însã un dispozitiv pe care unele
truse de prim ajutor îl au, numit Aspivenin, care este capabil sã
reducã semnificativ cantitatea de venin de la locul muºcãturii.
Dupã acordarea primului ajutor, bolnavul este adus imediat la
spital. Aici se vor continua mãsurile de reanimare ºi se va aprecia
dacã bolnavul necesitã sau nu ser antiveninos. Din fericire, cele
mai multe dintre muºcãturile de viperã evolueazã fãrã complicaþii
severe, din cauza inoculãrii minime sau nule.
Se va face, de asemenea, profilaxie antitetanicã ºi tratament cu
antibiotice.
ÎNŢEPĂTURILE DE INSECTE
Înþepãturile de insecte sunt produse, în cea mai mare parte, de
hymenoptere (albine, viespi, furnici) care produc între 30 ºi 50
decese/an în SUA, din cauza reacþiilor anafilactice consecutive,
dar ºi de diptere, unele specii de ploºniþe ºi gândaci, pãduchi, purici.
Dintre artopode, sunt incriminate îndeosebi scorpionul ºi cãpuºa.
În cele mai multe situaþii, muºcãtura acestora este inofensivã,
soldându-se doar cu o reacþie localã uºoarã. Teoretic, doza letalã
pentru un adult este de 400 de înþepãturi.
Simptomatologia înþepãturilor de insecte poate fi împãrþitã în
douã categorii de semne:
Semnele locale constau în existenþa unei plãgi punctiforme,
eventual centrate de un ac, dacã a fost produsã de o albinã, o
infiltraþie localã caldã, roºie ºi, mai rar, un edem extensiv cu
urticarie.
Semnele generale sunt minore în formele uºoare, dar în formele
grave pot apãrea hipotensiunea, tahicardia, colapsul,
bronhospasmul, edemul laringian ºi chiar convulsii ºi comã, apãrute
pe fondul unei reacþii anafilactice.
Înþepãtura pãianjenului cafeniu produce necroza þesuturilor
învecinate, febrã, frison, greþuri, vãrsãturi, iar în cazurile grave,
anemie hemoliticã, trombocitopenie (scãderea numãrului de
trombocite).
Urgenþe toxice 157
Înþepãtura „vãduvei negre” (o altã specie de pãianjen) produce
o durere intensã localã, care dispare relativ repede, fiind înlocuitã
de crampe musculare, dureri abdominale, dureri de cap, transpiraþii
ºi greþuri.
Tratamentul în formele uºoare începe cu extragerea acului,
acolo unde este cazul. Extracþia nu se face prin stoarcere! Locul
înþepãturii se dezinfecteazã cu o soluþie antisepticã uzualã, apoi,
local, se poate aplica gheaþã. Existã anumite creme cu conþinut
steroid, care se pot aplica pe zona înþepatã.
Înþepãtura „vãduvei negre” ºi a pãianjenului cafeniu necesitã
un tratament specific, fãcut la spital, având un potenþial de evoluþie
mult mai grav.
7.3. INTOXICAŢIA CU SUBSTANŢE CHIMICE

NEMEDICAMENTOASE
Intoxicaţia cu monoxid de carbon

Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor (fãrã miros),
care apare în urma arderii incomplete a unor carburanþi sau în
urma unor incendii. Intoxicaþia cu monoxid de carbon este
întâlnitã mai ales la victimele incendiilor (intoxicaþie cu fum de
incendiu).
Simptomatologia depinde de gradul de expunere la fum ºi este
datoratã combinãrii monoxidului de carbon cu hemoglobina din
sânge. Semnele care apar în formele mai uºoare sunt: cefalee,
agitaþie, tuse cu dispnee, voce rãguºitã, tahicardie, hipotensiune
arterialã. În cazurile mai grave apar: bronhospasmul, insuficienþa
respiratorie, starea de ºoc, coma. La nivelul orificiilor nazale, al
gurii ºi al faringelui pot exista depozite de funingine.
Tratamentul de urgenþã impune scoaterea victimei din mediul
cu fum, susþinerea respiraþiei (administrarea de oxigen 100% pe
mascã sau ventilaþie artificialã) pânã la dispariþia simptomatologiei
(nu mai mult de patru ore).
Intoxicaţia cu insecticide organofosforice
Insecticidele organofosforice cele mai utilizate în agriculturã
sunt: Parathionul, Diclorvosul (DDVP), Tetraetil pirofosfatul
(TEPP), Triclorfonul (Dipterex), Malathionul etc. Sunt intoxicaþii
extrem de grave ºi destul de frecvente. Toxicul se absoarbe prin
ingestie, dar ºi prin piele ºi prin inhalaþie.
Semnele intoxicaþiei sunt specifice. În formele uºoare apar
cefalee: ameþeli, greþuri, vãrsãturi, transpiraþii, salivaþie abundentã,
dureri abdominale, diaree. În formele mai avansate se adaugã
tulburãri de vorbire, scãderea diametrului pupilar (miozã). În
formele grave bolnavul devine comatos, mioza este marcatã, îi
curg nasul ºi saliva, lãcrimeazã, apar tulburãri respiratorii ºi cianoza.
Scade frecvenþa cardiacã ºi apare hipotensiunea arterialã. Tegumen-
tele sunt umede.
Tratamentul specific este administrarea de Atropinã 2 mg
(2 fiole) intravenos, la fiecare 5-10 minute, pânã la dilatarea
pupilelor (midriazã), uscarea tegumentelor ºi creºterea frecvenþei
cardiace. Aceastã stare trebuie menþinutã cel puþin 48 de ore ºi de
aceea poate necesita administrarea de zeci sau chiar sute de fiole
de Atropinã/zi. Tratamentul se face numai la spital.
Un antidot specific este obidoxima (Toxogonin), care se
administreazã intravenos 1 fiolã (250 mg), repetându-se la trei ore,
o datã sau cel mult de douã ori.
Convulsiile se trateazã cu Diazepam, iar insuficienþa respiratorie,
cu ventilaþie mecanicã.
Este necesarã, de asemenea, decontaminarea pielii.
Intoxicaţia cu alcool etilic
Intoxicaþia cu alcool etilic (substanþã conþinutã în bãuturile
alcoolice) reprezintã, probabil, cea mai frecventã formã de
intoxicaþie. Doza toxicã mortalã a alcoolului etilic la un adult este
de 300-600 g.
Urgenþe toxice 159
Formele clinice ale acestei intoxicaþii depind de nivelul
alcoolemiei (concentraþia alcoolului în sânge), dar ºi de gradul de
antrenament al persoanei respective. Întâlnim astfel o formã uºoarã:
alcoolemia de 0,05-0,1% (tulburãri de vedere minore, scãderea
reflexelor, creºterea încrederii în forþele proprii, diminuarea
autocontrolului); forma medie: alcoolemia de 0,15-0,30 (tulburãri
de mers ºi de vorbire, scãderea atenþiei, vedere dublã, tulburãri ale
echilibrului ºi de percepþie); forma gravã: alcoolemia de 0,3-0,5
(alterarea vederii ºi a echilibrului, tulburãri ale stãrii de conºtienþã);
coma alcoolicã: alcoolemia de peste 0,5% (insuficienþã circulatorie
ºi respiratorie).
Sunt evidente: mirosul alcoolic al respiraþiei, faþa înroºitã,
transpiraþia excesivã, vãrsãturile, pierderile de urinã ºi tulburãrile
de comportament.
Tratamentul intoxicaþiei urmãreºte prevenirea cãilor respiratorii
pentru a nu aspira conþinut gastric în plãmâni. Spãlãtura gastricã
nu este eficientã decât în prima orã ºi, de obicei, acest lucru nu
este posibil. Cãrbunele activat este ineficient.
Se administreazã, pe cale intravenoasã, glucozã concentratã,
vitamina B1 ºi sulfat de magneziu. În caz de agitaþie, se
administreazã Diazepam sau Haloperidol.
Intoxicaţia cu metanol
Metanolul (alcoolul metilic) este utilizat ca solvent pentru lacuri
ºi vopsele, aditiv ºi combustibil. Este una dintre cele mai toxice
substanþe: 30 ml metanol pot produce moartea, iar 10 ml, orbirea.
Semnele intoxicaþiei apar la 12-24 de ore ºi se manifestã prin
scãderea frecvenþei cardiace, insuficienþã respiratorie, cefalee,
ameþeli, stare de confuzie, scãderea eliminãrilor de urinã, vedere
iniþial înceþoºatã, care evolueazã spre pierderea completã a vederii,
comã ºi manifestãri abdominale (greþuri, vãrsãturi, dureri
abdominale ºi, uneori, semne de pancreatitã acutã).
Tratamentul specific este reprezentat de administrarea etanolului
(este antidotul specific). Se administreazã 125 ml alcool 43% pe
cale oralã sau 530 ml soluþie 10% pe cale intravenoasã. Practic, se
urmãreºte „îmbãtarea” cu alcool a bolnavului pânã la obþinerea
unei alcoolemii de 0,1%.
Acidul folic se administreazã câte 50 mg la 4-6 ore.
Spãlãtura gastricã este eficientã doar în primele douã ore de la
ingestie. Evident cã ea se va face înaintea administrãrii alcoolului
etilic.
Este utilã, de asemenea, utilizarea precoce a rinichiului artifi-
cial pentru hemodializã.
Intoxicaţia cu etilenglicol
Etilenglicolul este un lichid incolor, cu gust dulceag, utilizat ca
antigel. Doza mortalã la adult este de 80-120 ml.
Semnele intoxicaþiei cu etilenglicol sunt greþurile ºi vãrsãturile.
În stadiul urmãtor apar tahicardia, hipertensiunea ºi creºterea
frecvenþei respiratorii. În stadiul ulterior apar dureri lombare,
scãderea eliminãrii de urinã, convulsii ºi comã.
Tratamentul specific este similar intoxicaþiei cu metanol.
Intoxicaţia cu hidrocarburi
Cele mai întâlnite hidrocarburi implicate în intoxicaþii sunt:
benzinele, lubrifianþii, uleiurile de motor, motorina, gazolina, tetra-
clorura de carbon. Dintre acestea, cea mai toxicã este tetraclorura
de carbon, utilizatã ca solvent, ca agent de curãþire ºi ca agent de
creºtere a cifrei octanice a benzinei. Absorbþia acestor toxice este
posibilã prin ingestie, prin piele ºi prin respiraþie.
Semnele intoxicaþiei sunt date de tulburãri respiratorii,
pneumonii toxice, insuficienþã cardiacã, convulsii ºi chiar comã.
În cazul tetraclorurii de carbon, apar tulburãri hepatice grave: icter,
hemoragii, tulburãri mentale.
Tratamentul de urgenþã începe cu decontaminare prin spãlarea
abundentã a pielii cu apã ºi sãpun ºi administrarea de oxigen. Doar
în cazul tetraclorurii de carbon este utilã administrarea unui antidot
specific: N-acetilcisteinã, similar administrãrii în intoxicaþia cu
Urgenþe toxice 161
paracetamol. Mortalitatea în intoxicaþia cu tetraclorurã de carbon
este foarte ridicatã (peste 20-30%).
7.4. INTOXICAŢIILE MEDICAMENTOASE
Intoxicaþiile reprezintã o cauzã relativ frecventã de mortalitate,

care afecteazã toate categoriile de vârstã. În SUA, de exemplu, în
anul 1985, au fost înregistrate 4,8 milioane de intoxicaþii, ceea ce,
raportat la întreaga populaþie, a reprezentat o incidenþã de 20,2 o/oo
de locuitori.
Clasificare
În funcþie de modul lor de producere, intoxicaþiile se clasificã
în intoxicaþii accidentale (90%) ºi intoxicaþii voluntare (10%). Cele
mai multe toxice pãtrund în organism pe cale digestivã (80%),
urmate fiind de pãtrunderea prin piele (6-7%), prin respiraþie ºi la
nivelul ochilor (câte 5-6% fiecare).
Din punctul de vedere al substanþei care produce intoxicaþia,
aceasta se poate încadra în categoria medicamentelor sau a
substanþelor chimice nemedicamentoase.
Medicamente: benzodiazepine, barbiturice, neuroleptice,
antidepresive, beta-blocante, analgezice-antipiretice, digitalice
etc.
Substanþe chimice nemedicamentoase: monoxid de carbon,
insecticide (organofosforice, organoclorurate etc.), alcooli (etilic,
metilic, etilenglicol etc.), detergenþi, hidrocarburi (tetraclorurã
de carbon), ciuperci etc. Acestea au fost descrise mai sus.
Simptomatologie
Întrucât substanþele enumerate mai sus au structuri diferite,
simptomatologia pe care acestea o produc atunci când, sub o formã
sau alta, sunt absorbite în organism este extrem de variatã ºi de
aceea va fi descrisã separat.
Tratament
Tratamentul oricãrei intoxicaþii are anumite principii aplicabile
în fiecare caz, peste care se administreazã mãsurile specifice
substanþei care a produs intoxicaþia.
Asigurarea unei ventilaþii corespunzãtoare. Dacã este nevoie,
se administreazã oxigen, se face respiraþie artificialã sau se
realizeazã intubaþie oro-trahealã. Dacã existã corpi strãini sau
secreþii în cavitatea bucalã, acestea se eliminã sau se aspirã.
Asigurarea unei funcþii cardiace corespunzãtoare. Dacã bolnavul
are stop cardiac, se începe de urgenþã masajul cardiac ºi se iau
celelalte mãsuri de resuscitare. Dacã tensiunea scade, se
administreazã rapid perfuzii cu ser fiziologic sau Dextran. Dacã
existã tulburãri de ritm, este necesarã administrarea unor
medicamente antiaritmice.
Existenþa comei necesitã susþinerea generalã a sistemului nervos
central. Se administreazã glucozã concentratã în perfuzie
împreunã cu vitamina B1, precum ºi oxigen suplimentar pe
mascã. Dacã apar convulsii, acestea vor fi neutralizate cu
Diazepam. Dacã acesta nu este eficient, se va administra
Fenitoin sau Fenobarbital pe cale injectabilã.
Decontaminarea reprezintã totalitatea metodelor prin care se
încearcã îndepãrtarea toxicelor. Ea este de douã tipuri ºi se aplicã
diferit, în funcþie de calea de absorbþie a toxicului.
Decontaminarea externã îndepãrteazã toxicul de pe
suprafaþa pielii ºi de la nivelul ochilor. Aceºtia se spalã
din abundenþã (timp de 15 minute) cu apã curatã sau cu
ser fiziologic.
Decontaminarea internã are ca scop neutralizarea
toxicelor ajunse în tubul digestiv. Ea are eficienþã doar în
primele patru-ºase ore de la ingestie. Decontaminarea se
realizeazã prin urmãtoarele metode:
Producerea vãrsãturilor se face cel mai eficient
înghiþind 30 ml sirop de ipeca, dupã care se bea o
Urgenþe toxice 163
canã cu apã. Dacã acest sirop nu este disponibil,
se poate înghiþi apã caldã, sãratã, sau chiar se poate
stimula voma iritând faringele cu vârful degetelor.
Spãlãtura gastricã este metoda cea mai eficientã,
dacã este fãcutã în timp util. Dacã bolnavul este
inconºtient, el trebuie intubat pentru a-i proteja cãile
aeriene de aspiraþie a conþinutului gastric. Dacã
bolnavul este conºtient, acesta va fi aºezat pe partea
stângã, cu capul mai jos. Se introduce prin gurã un
tub (sondã) în stomac, iar prin acesta se introduc
200-250 ml de apã cãlduþã cu sare. Aceasta va fi
þinutã în stomac douã-trei minute, menþinând tubul
ridicat, dupã care, prin coborârea tubului sub
nivelul bolnavului, lichidul se va elimina singur.
Aceastã spãlãturã se va repeta de ºase-opt ori.
Dacã existã la îndemânã, este preferabilã admi-
nistrarea de cãrbune activat (30-50 g diluat în
150-200 ml apã). Acesta are proprietatea de a
neutraliza multe substanþe toxice.
Administrarea de purgative osmotice stimuleazã
evacuarea tubului digestiv prin scaune mai moi ºi
mai frecvente. Se pot administra pe gurã: Sorbitol
70% (1 canã), sulfat de magneziu (15-20 g într-o
canã cu apã) sau citrat de magneziu 10% (20-30 g).
Toate aceste metode descrise mai sus trebuie efectuate cât mai
rapid posibil, pentru a fi eficiente în toate cazurile de intoxicaþii.
Pe lângã acestea, în anumite situaþii se vor lua mãsuri specifice.
7.5. INTOXICAŢIILE CU SUBSTANŢE MEDICAMENTOASE
Intoxicaţia cu benzodiazepine
Din categoria benzodiazepinelor fac parte urmãtoarele medica-
mente: Diazepam (Valium), Oxazepam, Nitrazepam, Midazolam
(Dormicum), Clordiazepoxid (Napoton), Medazepam (Rudotel),
Clorazepat (Tranxene) etc.
Intoxicaþiile cu asemenea substanþe se manifestã prin:
somnolenþã, vedere dublã, vorbire dificilã, iar dacã doza înghiþitã
a fost mare, comã.
Tratamentul specific: administrarea de Flumazenil (Anexate)
0,3 mg intravenos, repetatã la trei-cinci minute, fãrã a depãºi în
total 2 mg (1 fiolã: 0,5 mg).
Intoxicaţia cu barbiturice
Din categoria barbituricelor fac parte urmãtoarele medicamente:
Ciclobarbital, Fenobarbital, Amobarbital etc.
Intoxicaþiile cu barbiturice se manifestã prin: tulburãri de vorbire,
cefalee, ameþeli, iar în cazurile grave, comã de profunzime variabilã.
Pupila iniþial este micã (miozã), iar ulterior devine mare (midriazã).
Pot apãrea depresie respiratorie, hipotensiune arterialã, tahicardie,
hipotermie ºi flictene în punctele de presiune.
Tratamentul specific: stimularea diurezei (utilã îndeosebi pentru
fenobarbital) prin medicamente cu efect diuretic (Furosemid 3 x
1 fiolã/zi intravenos). Caracterul mai prelungit al comei ºi
posibilitatea apariþiei insuficienþei respiratorii poate solicita
ventilaþia mecanicã a bolnavului pânã la metabolizarea completã
a barbituricelor.
Intoxicaţia cu antidepresive
Din categoria antidepresivelor fac parte urmãtoarele
medicamente: Imipramina (Antideprin), Clopipramin (Anafranil),
Amitriptilina, Maprotilin (Ludiomil), Doxepin, Litiu etc.
Urgenþe toxice 165
Intoxicaþia cu antidepresive se manifestã prin: tulburãri
cardiovasculare (puls peste 120 bãtãi/minut, hipotensiune, tulburãri
de ritm cardiac, mergând pânã la stop cardiac), depresie
respiratorie, hipotermie, dezorientare, convulsii. Totodatã pot
apãrea midriazã, tulburãri de vedere, retenþie de urinã, constipaþie,
uscarea tegumentelor. Dozele mari duc la comã.
Tratamentul specific urmãreºte prevenirea semnelor grave,
descrise mai sus. Acidoza metabolicã existentã se combate prin
administrarea în perfuzie de bicarbonat de sodiu. Tulburãrile de
ritm cardiac se trateazã cu Fenitoin sau Xilinã intravenos.
Convulsiile se trateazã cu Diazepam intravenos sau cu barbiturice.
Insuficienþa respiratorie necesitã ventilaþie mecanicã.
Intoxicaţia cu neuroleptice
Din categoria neurolepticelor fac parte urmãtoarele
medicamente: Clorpromazina (Clordelazin, Plegomazin),
Levomepromazina, Promazina, Tioridazin, Haloperidol,
Droperidol etc.
Intoxicaþia cu neuroleptice se manifestã prin tulburãri
cardiovasculare (hipotensiune arterialã, tulburãri de ritm cardiac),
tulburãri neurologice (tulburãri de vorbire, convulsii, comã),
tulburãri de vedere, hipersalivaþie, retenþie de urinã.
Tratamentul specific: similar intoxicaþiei cu benzodiazepine. Nu
are antidot specific.
Intoxicaţia cu betablocante
Din categoria betablocantelor fac parte urmãtoarele medica-
mente: Propranolol, Oxprenolol, Timolol, Atenolol, Labetalol etc.
Intoxicaþia cu betablocante se manifestã îndeosebi prin semne
cardiace: hipotensiunea arterialã, bradicardia (scãderea frecvenþei
cardiace sub 60/minut) ºi tulburãri de conducere intracardiacã
(blocuri atrio-ventriculare evidenþiabile pe ECG). Alte manifestãri
care pot apãrea sunt: depresia respiratorie, midriaza, spasmul
bronºic ºi coma.
Tratamentul specific, în cazul suspiciunii unei intoxicaþii la care
frecvenþa cardiacã este sub 60/minut, începe, dupã montarea unei
perfuzii, cu administrarea a 0,5-1 g Atropinã (1/2-1 fiolã)
intravenos, repetatã încã o datã la trei-cinci minute, dacã frecvenþa
cardiacã nu creºte. În absenþa oricãrui rãspuns cardiac (nu creºte
frecvenþa cardiacã), se administreazã 1-3 mg Glucagon intravenos
ºi se continuã cu 1-3 mg/orã (existã fiole de 1 ºi 10 mg). Dacã
acesta nu este disponibil sau nu are efect, se administreazã
Izoprenalinã 0,5-2 mg/orã în perfuzie (1 fiolã: 0,2 mg). Dacã ºi
aceasta este ineficientã, se administreazã Adrenalinã 1mg/orã,
crescând pânã la 10 mg/orã (1 fiolã: 1 mg), dacã nu creºte frecvenþa
cardiacã. Dacã nici aceasta nu este eficientã, este indicatã montarea
unui stimulator cardiac intern (pacemaker). Acest tip de intoxicaþii
se trateazã numai în clinicile de terapie intensivã.
Intoxicaţia cu salicilaţi
Din categoria salicilaþilor face parte acidul acetilsalicilic
(Aspirina).
Intoxicaþia cu salicilaþi se caracterizeazã prin creºterea frecvenþei
respiraþiei, prin greþuri, vãrsãturi, dureri abdominale, vãrsãturi cu
sânge (uneori), cefalee, ameþeli, tulburãri de conºtienþã, care pot
merge pânã la comã, tahicardie, hipertermie, deshidratare,
transpiraþii.
Tratamentul specific necesitã hidratarea rapidã pe cale
intravenoasã (perfuzie cu ser fiziologic sau soluþie Ringer) precum
ºi cu glucozã (previne apariþia hipoglicemiei). Pentru combaterea
acidozei, se va administra bicarbonat de sodiu. Hipocalcemia se
va corecta administrând calciu gluconic (5-10 ml intravenos). Dacã
apar convulsii, se va administra Diazepam sau barbiturice. În situaþii
grave, este necesarã eliminarea salicilaþilor prin utilizarea rinichiului
artificial (hemodializã).
Intoxicaţia cu paracetamol
Intoxicaþia cu paracetamol se manifestã prin afectarea ficatului
ºi a miocardului. Iniþial apar greþuri, vãrsãturi, lipsa poftei de
Urgenþe toxice 167
mâncare, apoi icterul, sângerãri, agitaþie, confuzie ºi, în final, comã
cu moarte posibilã în una-trei sãptãmâni.
Tratamentul specific este reprezentat de antidotul numit
N-acetilcisteinã. Aceasta se administreazã pe gurã, dacã bol-
navul este conºtient, iniþial 140 mg/kg greutate corporalã, apoi
70 mg/kgcorp, timp de trei zile. Dacã bolnavul nu poate înghiþi, se
poate administra pe cale intravenoasã.
Ca purgativ, se recomandã utilizarea sulfatului de sodiu.
Tratamentul general urmãreºte protejarea ficatului ºi a stomacului
ºi prevenirea complicaþiilor cerebrale.
În stãrile grave, este necesarã utilizarea rinichiului artificial
pentru hemodializã.
Important! Grija de a nu lãsa la îndemâna copiilor sau a
persoanelor al cãror discernãmânt poate fi temporar sau definitiv
afectat a oricãror medicamente vã poate feri de situaþii neplãcute
sau chiar tragice.
Capitolul 8
PROBLEME DE
OBSTETRICĂ-
GINECOLOGIE
8.1. SARCINA NORMALĂ
Din momentul concepþiei ºi pânã la naºtere, o sarcinã normalã

urmeazã o cale destul de previzibilã. De asemenea, fiecare sarcinã
este unicã. Dacã vã începeþi sarcina fãrã probleme de sãnãtate
preexistente ºi nu apar complicaþii pe parcurs, sarcina dumneavoastrã
„normalã” va fi totuºi diferitã faþã de cea a oricãrei alte femei ºi faþã
de oricare dintre sarcinile dumneavoastrã precedente.
Experienþa emoþionalã a sarcinii este de asemeni diferitã pentru
fiecare femeie. Sentimente de ambivalenþã ºi nesiguranþã (chiar
dacã sarcina a fost planificatã) nu sunt ieºite din comun. Datoritã
creºterii nivelului hormonilor ºi oboselii date de sarcina timpurie,
schimbãrile de stare pot fi mai accentuate decât înainte de sarcinã.
Multe femei se tem cã problemele care vor apãrea în timpul sarcinii
vor afecta copilul. Aceste sentimente sunt normale. De aceea
cunoaºterea mai exactã a informaþiilor despre perioada timpurie a
sarcinii, testele ºi examinãrile care se fac în aceastã perioadã,
purtarea unei sarcini normale, îngrijorãrile normale cu privire la
sarcinã ºi naºtere ºi perioada postnatalã pot fi extrem de utile.
Probleme de obstetricã-ginecologie 169
PREGĂTIREA PENTRU SARCINĂ
Dacã vã pregãtiþi pentru a rãmâne însãrcinatã, pregãtiþi-vã din
timp pentru o sarcinã sãnãtoasã. Dacã nu v-aþi ales încã un medic
specialist în obstetricã-ginecologie, care sã se ocupe de sarcina
dumneavoastrã, de naºtere ºi de perioada postnatalã, gândiþi-vã
la opþiunile numeroase pe care le aveþi ºi faceþi-o cât mai curând.
Verificări de rutină
Dacã suspectaþi cã aþi fi însãrcinatã, puteþi folosi un test de
sarcinã pentru aceasta încã din prima zi de întârziere a perioadei
dumneavoastrã menstruale (în jur de a 14-a zi dupã concepþie).
Imediat ce aþi aflat cã sunteþi însãrcinatã, stabiliþi o consultaþie la
un medic specialist. Prima dumneavoastrã consultaþie prenatalã
va furniza informaþii de bazã, care pot fi utilizate pentru ajutorarea
monitorizãrii dumneavoastrã în cazul oricãror probleme care pot
apãrea pe mãsurã ce sarcina dumneavoastrã evolueazã. Sarcina
este numãratã din prima zi a ultimei dumneavoastrã perioade
menstruale (UPM). Existã mai multe metode de a calcula de cât
timp sunteþi însãrcinatã.
O bunã îngrijire în timpul sarcinii include ºi examene prenatale
regulate. La fiecare vizitã prenatalã aºteptaþi-vã sã fiþi cântãritã,
mãsuratã ºi sã vi se verifice urina ºi presiunea sanguinã. Folosiþi
acest timp pentru a discuta, cu medicul dumneavoastrã, lista de
griji cu privire la sarcinã. La momente diferite ale sarcinii vi se vor
face examinãri ºi teste adiþionale. În timp ce unele examinãri ºi
teste sunt de rutinã, altele sunt fãcute doar atunci când s-ar putea
sã existe o problemã sau s-ar putea sã prezentaþi un factor de risc
pentru dumneavoastrã sau pentru sarcinã.
Examinãrile periodice vor viza urmãtoarele obiective:
Prima vizitã prenatalã – examenul clinic (informaþii privitoare
la antecedentele de boli personale sau din familie), examen fizic
ºi teste de urinã ºi sânge.
Examinãrile ºi testele primului trimestru – ecografia fãtului ºi
preluarea de probe de la nivelul vilozitãþilor choriale.
Examinãrile ºi testele trimestrului doi – ecografia fãtului,
monitorizarea electricã a inimii fãtului, amniocenteza ºi toleranþa
la glucozã, dozarea alfa-fetoproteinei ºi testele de gonadotropinã
chorionicã umanã.
Examinãrile ºi testele trimestrului trei – ecografia fãtului, testarea
pentru hepatita B ºi amniocenteza.
Unele dintre examinãrile descrise mai sus depind ºi de
capacitatea sistemului medical (a laboratorului) de a le efectua,
fiind destul de costisitoare. Dar examinarea ecograficã este simplã
ºi relativ accesibilã.
Îngrijorări comune
Sarcina are un impact asupra majoritãþii aspectelor unei zile
obiºnuite a unei femei. Pe parcursul sarcinii veþi avea întrebãri cu
privire la multe dintre urmãtoarele simptome care pot apãrea ºi
care, în alte condiþii, pot fi semne de îmbolnãvire sau la modul în
care veþi putea rezolva anumite situaþii care apar în cursul sarcinii:
sângerãri vaginale,
greaþa de dimineaþã,
arsuri stomacale,
hemoroizi ºi constipaþie,
modificãri ale pielii,
infecþia tractului urinar,
infecþia vaginalã,
nutriþia ºi luarea în greutate,
activitatea sexualã,
modificãri în relaþia cu partenerul dumneavoastrã,
oportunitatea de a mai face exerciþii fizice,
oportunitatea de a mai lucra sau de a frecventa ºcoala,
riscurile cãlãtoriilor,
îngrijirea celorlalþi copii ai dumneavoastrã.
Dacã aveþi îngrijorãri mai serioase, aºa cum ar fi afectarea unei
probleme de sãnãtate preexistente de cãtre sarcina dumneavoastrã,
discutaþi-le cu medicul dumneavoastrã.
PRIMUL TRIMESTRU DE SARCINĂ
Sarcina se mãsoarã în trimestre, din prima zi a ultimei
dumneavoastrã perioade menstruale (UPM), totalizând 40 de
sãptãmâni. Primul trimestru de sarcinã se terminã dupã 12
sãptãmâni sau aproximativ 3 luni, calculat dupã UPM. Iatã ce se
întâmplã în acest trimestru:
Dezvoltarea timpurie
La aproximativ douã sãptãmâni dupã prima zi a menstruaþiei,
ovarul elibereazã un ovul în trompa uterinã (ovulaþia). Sarcina
dumneavoastrã începe de fapt în momentul în care ovulul este
fertilizat de un spermatozoid. În timpul sãptãmânii urmãtoare, oul
fertilizat creºte într-o sferã microscopicã de celule (blastocist) care
se implanteazã pe peretele uterului. Aceastã implantare atrage dupã
sine o serie de modificãri hormonale ºi fizice în corpul
dumneavoastrã.
Perioada cuprinsã între a 3-a ºi a 8-a sãptãmânã de creºtere
poartã numele de etapa embrionarã, în timpul cãreia embrionul îºi
dezvoltã majoritatea organelor sale importante. În timpul acestei
perioade, embrionul este vulnerabil în special la substanþele tera-
togen (care pot produce malformaþii). În a noua sãptãmânã de
dezvoltare, embrionul atinge aproximativ 2,5 cm. Pânã acum, uterul
a crescut de la dimensiunile unui pumn la cele ale unui grepfrut.
Semne timpurii ale sarcinii
Primul semn al unei sarcini este întârzierea perioadei de
menstruaþie. Alte semne timpurii ale sarcinii, cauzate de
modificãrile hormonale, includ:
oboseala,
greaþa (starea generalã de rãu dimineaþa) cu sau fãrã vãrsãturi,
întãrirea sânilor,
urinare crescutã,
senzaþia de plenitudine sau dureri în partea inferioarã a
abdomenului.
Modificări adiţionale legate de sarcină
De-a lungul sarcinii s-ar putea sã observi o serie de efecte mai
uºoare sau mai severe, cum ar fi:
Constipaþia datoratã schimbãrilor naturale, care încetinesc
funcþia normalã a digestiei. Suplimentul de grâu, care este
recomandat dupã patru luni de sarcinã, poate de asemenea cauza
constipaþie.
Oscilaþiile de stare, de dispoziþie, cauzate de schimbãrile
hormonale.
Modificãri ale scurgerilor vaginale. O scurgere subþire,
albicioasã (leucoree), este normalã de-a lungul sarcinii.
De asemenea, þesuturile care cãptuºesc vaginul devin mai groase
ºi mai puþin sensibile în timpul sarcinii.
Infecþiile vaginale care sunt mai des întâlnite în timpul sarcinii
se datoreazã nivelului crescut de hormoni de sarcinã.
Sângerarea vaginalã. Descoperitã în primele zile ale sarcinii,
poate sã disparã de la sine, dar poate fi ºi începutul unei pierderi
de sarcinã. Dacã vi se întâmplã sã suferiþi de o sângerare vaginalã
în timpul sarcinii, contactaþi medicul care se ocupã de controlul
sarcinii dumneavoastrã.
AL DOILEA TRIMESTRU DE SARCINĂ
Al doilea trimestru de sarcinã dureazã din sãptãmâna a 13-a
pânã în sãptãmâna a 27-a dupã ultima dumneavoastrã perioadã de
menstruaþie (UPM). În jurul celei de-a 16-a sãptãmâni, vârful
uterului dumneavoastrã (fundul uterului) va fi la aproximativ
jumãtatea distanþei dintre simfiza pubianã ºi ombilic. În jurul
sãptãmânii 27, fundul uterului va fi la 2-3 cm deasupra ombilicului.
Acesta este momentul când sarcina devine vizibilã la majoritatea
femeilor, care încep sã poarte haine pentru gravide. La sfârºitul
celui de-al doilea trimestru, fãtul dumneavoastrã are o lungime de
aproximativ 25 cm ºi cântãreºte în jur de 650-700 g.
S-ar putea sã gãsiþi cã cel de-al doilea trimestru este partea cea
mai uºoarã a sarcinii. La majoritatea femeilor sânii devin dureroºi,
greaþa de dimineaþã ºi oboseala primului trimestru se diminueazã
sau dispar de-a lungul celui de-al doilea trimestru, în timp ce
disconfortul fizic al ultimei perioade a sarcinii de acum urmeazã.
Presiunea exercitatã asupra vezicii urinare s-ar putea sã se
diminueze pe mãsurã ce uterul se ridicã deasupra pelvisului.
Dacã aceasta este prima dumneavoastrã sarcinã, veþi începe sã
simþiþi fãtul miºcându-se la aproximativ 18 pânã la 22 de sãptãmâni
dupã ultima perioadã menstrualã. Cu toate cã fãtul se miºcã de
câteva sãptãmâni, miºcãrile nu au fost încã suficient de puternice
pentru ca dumneavoastrã sã le fi observat pânã acum. La început,
miºcãrile fãtului pot fi atât de fine, încât nu veþi fi sigurã de ceea
ce simþiþi. Dacã aþi mai fost însãrcinatã, veþi observa probabil
miºcãrile mai timpuriu, cândva între sãptãmânile 16 ºi 18.
Simptomele fizice pe care dumneavoastrã s-ar putea sã le aveþi
în timpul celui de-al doilea trimestru de sarcinã includ:
modificãri ale aspectului pielii, inclusiv cel al pielii feþei,
modificãri ale sânilor,
hemoroizi ºi constipaþie,
arsuri la stomac,
sângerãri ale nasului ºi ale gingiilor,
crampe la picioare,
infecþii vaginale de origine bacterianã.
AL TREILEA TRIMESTRU DE SARCINĂ
Al treilea trimestru al sarcinii dumneavoastrã dureazã din a 28-a
sãptãmânã pânã la naºtere, care de obicei survine între a 38-a ºi a
42-a sãptãmânã de sarcinã. În acest timp fãtul creºte în dimensiuni,
iar organele corpului devin mature. Fãtul se miºcã frecvent, în
special între a 27-a ºi a 32-a sãptãmânã. În ultimele douã luni de
sarcinã, fãtul devine prea mare pentru a se miºca uºor în uter ºi se
miºcã mai puþin. La sfârºitul celui de al treilea trimestru, fãtul de
obicei se poziþioneazã cu capul în jos în uter. Vã veþi simþi probabil
neconfortabil pe mãsurã ce vã apropiaþi de naºtere.
Simptomele pe care s-ar putea sã le aveþi în timpul celui de-al
treilea trimestru de sarcinã includ:
Un anume fel de contracþii (contracþii Braxton-Hichs), care nu
sunt însã contracþiile expulziei.
Dificultãþi în respiraþie, din moment ce uterul este chiar sub
cutia toracicã ºi plãmânii au mai puþin loc pentru a se extinde.
Umflarea moderatã a picioarelor ºi a gleznelor. Sarcina face ca
o cantitate mai mare de lichide sã fie sintetizatã în organismul
dumneavoastrã. Aceasta, la care se adaugã presiunea pe care
uterul o exercitã asupra picioarelor, poate conduce la umflarea
picioarelor ºi a gleznelor.
Hemoroizi ºi constipaþie.
Arsuri la stomac.
Dificultãþi în a dormi ºi în a gãsi o poziþie confortabilã. Poziþia
culcat pe spate împiedicã circulaþia sângelui, iar culcatul pe
burtã nu este posibil.
Urinarea frecventã, cauzatã de uterul mãrit ºi de presiunea
capului copilului asupra vezicii urinare.
Semnele cã travaliul nu este departe ºi cã se apropie momentul
mult aºteptat al naºterii sunt:
Fãtul se stabilizeazã în pelvisul dumneavoastrã.
Colul uterin începe sã se subþieze, sã se deschidã (se ºterge) ºi
sã se dilate.
Contracþiile Braxton-Hichs devin mai dese ºi mai puternice,
probabil mai puþin dureroase.
S-ar putea sã simþiþi crampe ale rectului sau o durere persistentã
în partea de jos a spatelui.
Membranele („punga cu apã”) s-ar putea sã se rupã. În majo-
ritatea cazurilor, ruptura membranelor survine o datã ce travaliul
a început deja. La aproximativ 12% dintre femei, aceasta se
întâmplã înainte ca travaliul sã înceapã. Contactaþi-vã medicul
imediat, dacã vi se pare cã membranele s-au rupt înainte de
începerea travaliului.
TRAVALIUL ŞI DECIZIILE ÎN VEDEREA NAŞTERII
În timpul vizitelor prenatale, veþi stabili cu medicul dumneavoastrã
despre ceea ce aþi dori sã se întâmple în timpul travaliului. Cu
toate acestea, din moment ce nici un travaliu sau nici o naºtere nu
se poate anticipa sau planifica în detaliu, pretenþiile dumneavoastrã
ar trebui sã rãmânã flexibile. Experienþa dumneavoastrã în
momentul în care începe travaliul s-ar putea sã fie total diferitã
faþã de ceea ce aºteptaþi.
De aceea, dacã se iveºte o urgenþã sau o situaþie neprevãzutã,
planul dumneavoastrã de naºtere poate fi modificat pentru siguranþa
dumneavoastrã sau a copilului. Vi se îngãduie încã sã luaþi poate
unele decizii, dar posibilitãþile dumneavoastrã de alegere s-ar putea
sã fie limitate. Întocmirea unui plan de naºtere v-ar putea ajuta sã
luaþi decizii în legãturã cu urmãtoarele aspecte:
Locul unde va avea loc naºterea.
Monitorizarea electricã a inimii fãtului.
Inducerea ºi grãbirea travaliului.
Controlul durerii în timpul travaliului ºi al naºterii, incluzând
controlul medicamentos al durerii (anestezia la naºterea naturalã
– naºtere fãrã dureri). Acest fapt este posibil cu condiþia sã vã
asiste la naºtere un medic anestezist calificat în asemenea tehnici
moderne de analgezie.
Medicaþia intravenoasã sau intramuscularã.
Anestezia localã.
Dacã se impune intervenþia chirurgicalã, puteþi opta pentru
anestezia epiduralã, rahidianã sau generalã.
Naºtere vaginalã sau prin cezarianã.
Epiziotomie la naºterea vaginalã.
Naºtere asistatã de forceps/extracþie aspiratã.
TRAVALIUL ŞI NAŞTEREA NORMALĂ
Procesul naºterii este cunoscut ca fiind format din douã etape:
travaliu ºi expulzie. Nimeni nu poate prezice cu exactitate când va
începe travaliul. O femeie poate sã aibã toate semnele care ar arãta
cã este gata sã nascã ºi acest lucru sã nu se întâmple sãptãmâni
întregi. O altã femeie poate sã nu aibã semne înainte sã intre în
travaliul activ. Primele naºteri sunt în special mai dificil de anticipat.
Travaliul se împarte în douã faze:
travaliul timpuriu (latent);
travaliul activ, propriu-zis, care este împãrþit în trei etape:
în timpul primei etape a travaliului, colul uterin devine
complet ºters ºi dilatat;
în timpul celei de-a doua etape, copilul se naºte;
în timpul celei de-a treia etape a travaliului, placenta este
expulzatã.
La ce vă puteţi aştepta în timpul travaliului?
Dacã sosiþi la spital sau la maternitate în timpul travaliului
timpuriu, care vi se pare cã începe sã progreseze, trebuie sã vã
aºteptaþi la urmãtoarele:
Veþi fi examinatã ºi pregãtitã pentru travaliu ºi naºtere.
Veþi fi încurajatã sã umblaþi. Mersul ajutã sã vã întãriþi contracþiile
ºi ajutã la miºcarea copilului în jos, spre vagin.
Veþi fi monitorizatã rapid, pentru verificarea contracþiilor ºi
ritmului inimii copilului.
Pe mãsurã ce travaliul progreseazã, vã veþi simþi din ce în ce
mai neconfortabil.
În timpul travaliului activ, pe mãsurã ce contracþiile devin mai
puternice, s-ar putea sã vi se parã dificil sã staþi în picioare.
Veþi avea restricþii la mâncare ºi lichide. Unele spitale vã vor
permite sã beþi doar lichide limpezi, în timp ce altele s-ar putea
sã vã permitã sã sorbiþi bucãþi de gheaþã sau sã sugeþi bomboane
tari. Mâncarea solidã este adesea interzisã, deoarece stomacul
digerã mâncarea mult mai încet în timpul travaliului. Un stomac
gol este de asemenea necesar în cazul în care s-ar putea sã
aveþi nevoie de o anestezie generalã.
Va trebui sã începeþi sã folosiþi tehnici de respiraþie, pentru a
controla durerea ºi neliniºtea.
Va fi necesar sã fiþi ajutatã pentru a vã urca în pat.
Veþi simþi nevoia sã vã schimbaþi poziþiile des. Acesta este un
lucru bun pentru dumneavoastrã, deoarece vã îmbunãtãþeºte
circulaþia.
Probabil vi se vor da lichide în perfuzie intravenoasã.
Expulzia
În aceastã etapã va fi nevoie sã aveþi o mare dorinþã de a împinge
la fiecare contracþie ºi sã colaboraþi cât mai eficient cu medicul
obstetrician ºi cu moaºa. Aceastã etapã poate fi scurtã, de câteva
minute, sau sã dureze pânã la douã-trei ore. Dacã nu aþi optat pentru
analgezie la naºtere, aºteptaþi-vã la dureri de intensitate destul de
mare. Dar vor trece, oricum! Când capul copilului strãbate vaginul,
veþi simþi o durere arzãtoare. Capul este cea mai mare parte a
copilului ºi partea cel mai greu de expulzat.
DUPĂ NAŞTERE
E normal ca dupã naºtere sã vã simþiþi agitatã, obositã ºi uimitã,
toate aceste senzaþii în acelaºi timp. S-ar putea sã simþiþi o stare de
epuizare, de calm ºi liniºte. Vi se va da voie sã þineþi copilul în
braþe, sã vã uitaþi ºi sã vorbiþi cu el. În timpul primei ore dupã
naºtere, vã puteþi aºtepta de asemenea sã începeþi sã hrãniþi copilul
la sân, dacã plãnuiþi sã alãptaþi (ºi este foarte bine sã o faceþi!).
Expulzarea placentei (a treia etapã a travaliului) face ca, în 30
de minute dupã naºtere, placenta sã se detaºeze ºi sã strãbatã colul
uterin, apoi vaginul, pentru a se exterioriza. S-ar putea sã vi se dea
un anumit medicament, specific, pentru a ajuta acest proces.
Contracþiile vor continua pânã ce placenta este expulzatã, deci
va trebui sã vã concentraþi ºi sã respiraþi adânc în timpul acestei
etape, care este de asemenea neconfortabilã, dar incomparabilã
cu cea precedentã. S-ar putea însã sã fiþi atât de preocupatã cu
noul dumneavoastrã nãscut, încât de-abia veþi observa expulzarea
placentei.
PRIMELE ORE DUPĂ NAŞTERE
În timpul primelor ore dupã naºtere, medicul sau asistenta vor
avea încã de lucru cu dumneavoastrã:
Vi se va repara perineul, dacã este rupt sau aþi suferit o epizio-
tomie.
Vi se va îndepãrta micul tub de la spatele dumneavoastrã
(cateterul epidural), dacã vi s-a fãcut o anestezie epiduralã, în
cadrul unei naºteri fãrã dureri. Dacã aþi planificat ºi o legare a
trompelor uterine cu aceeaºi ocazie a naºterii, cateterul probabil
cã va mai rãmâne încã o perioadã de timp.
Veþi fi învãþatã sã vã frecaþi pe abdomen la aproximativ fiecare
15 minute. Aceasta va ajuta la oprirea mai rapidã a sângerãrii.
Dacã uterul nu se contractã, s-ar putea sã sângereze prea mult
(hemoragie).
Vi se va verifica presiunea arterialã frecvent în urmãtoarele
câteva ore.
Verificaþi dacã vezica urinarã nu este plinã. O vezicã urinarã
plinã exercitã presiune asupra uterului, ceea ce va împiedica
contracþiile. Vi se va cere sã încercaþi sã urinaþi, ceea ce s-ar putea
sã fie dificil datoritã durerii. Dacã nu puteþi urina, probabil va fi
folositã o sondã pentru a goli vezica urinarã. Dificultãþile în procesul
de micþiune trec de obicei repede.
Alăptarea
Dacã decideþi sã alãptaþi, nu fiþi surprinsã dacã dumneavoastrã
ºi copilul veþi avea unele dificultãþi la început. Alãptatul poate
decurge natural, dar poate fi, de cele mai multe ori, o deprindere
care trebuie învãþatã. Majoritatea spitalelor au asistente specializate,
care sã le ajute pe noile mame pentru a alãpta copilul la sân. Nu
ezitaþi sã cereþi ajutor. Sfârcurile s-ar putea sã fie dureroase sau
chiar sã plesneascã la început, pânã se vor întãri. Oricum ar fi,
optaþi, dacã este posibil, pentru a alãpta copilul. Este cea mai bunã
hranã pe care i-o puteþi da în acel moment.
Rolul dietei în timpul sarcinii şi al alăptării
Sarcina ºi alãptarea sunt douã stãri fiziologice temporare ale
organismului unei femei, în care dezvoltarea normalã a fãtului ºi
menþinerea sãnãtãþii mamei trebuie realizate ºi printr-un regim
alimentar adecvat. Acest regim nu trebuie sã fie diferit ca proporþie
de regimul alimentar anterior, în mãsura în care acesta din urmã a
fost bine formulat ºi urmat.
Necesarul de proteine al mamei este mai mare cu 25% în sarcinã,
mai ales în lunile a opta ºi a noua, când, datoritã dezvoltãrii sale
rapide, fãtul îºi dubleazã greutatea. De aceea este necesar, în aceastã
perioadã, un aport mediu de 100 g de proteine/zi, furnizat de ouã,
lapte, brânzã, pâine, mazãre, fasole ºi alte leguminoase uscate,
nuci ºi fructe.
Grãsimile nu sunt necesare în cantitate crescutã faþã de perioada
anterioarã. Un aport de 50 g de grãsimi/zi poate fi suficient,
alegându-le însã pe cele mai uºor tolerabile ºi asimilabile:
margarina, smântâna, friºca, untul de calitate, nucile, mãslinele.
Trebuie însã evitate grãsimile prãjite, iar, la femeile cu tendinþã la
îngrãºare, necesarul de grãsimi poate fi redus.
Glucidele sunt necesare în cantitate mai crescutã (aprox. 500 g/zi)
din cauza metabolismului mai intens al femeii în aceastã perioadã
ºi din cauza suprasolicitãrii ficatului pe care o face prezenþa sarcinii.
De aceea, este indicat consumul de miere, orez, paste fãinoase,
pâine, cartofi, fructe proaspete, iar, în absenþa acestora, fructe
coapte sau uscate.
Sarcina necesitã ºi un aport suplimentar de sãruri minerale, care
au o importanþã majorã pentru dezvoltarea fãtului. Astfel, aportul
de calciu în timpul sarcinii trebuie dublat, mai ales spre termen,
calciu care poate fi adus în organism prin consumul zilnic a 500 g
de lapte sau preparate din lapte (brânzã, iaurt, sana), precum ºi,
mai bine chiar, prin conopidã, fasole uscatã, nuci, pâine integralã,
varzã.
În corelaþie cu calciul, fosforul intervine de asemenea în
formarea scheletului fãtului. Aportul de fosfor poate fi asigurat
prin ouã, lapte, orez, pâine, cartofi.
Fierul, care contribuie la formarea globulelor roºii ale fãtului,
este utilizat în cantitate crescutã (din cauza depunerii în ficatul
acestuia), ceea ce va duce la anemierea mamei. Aportul de fier
trebuie dublat, mai ales în partea a doua a sarcinii, prin consumul
de fasole, linte, spanac, fulgi de ovãz.
În privinþa sãrii de bucãtãrie, este bine cunoscutã tendinþa sau
predispoziþia gravidei de a face, în aceastã perioadã, hipertensiune
arterialã. De aceea, aportul de sare trebuie diminuat la cel mult
4-5g/zi, motiv pentru care nu sunt indicate sã fie consumate
murãturile, conservele ºi brânza sãratã. Din luna a ºaptea, reducerea
aportului de sare trebuie sã fie mai severã, astfel încât, în ultimele
douã sãptãmâni, femeia însãrcinatã este bine sã mãnânce complet
nesãrat. Prezenþa edemelor în timpul sarcinii solicitã restricþia de
sare mult mai precoce.
Vitaminele, prin participarea lor la toate reacþiile chimice care
se produc în cele douã organisme, nu trebuie sã lipseascã din
alimentaþia femeii.
Vitamina A, care protejeazã pielea ºi mucoasele, dar are ºi un
rol în procesele oculare, se gãseºte în plantele viu colorate (morcovi,
roºii, dovleac, spanac, urzici, caise, cireºe), dar ºi în lapte, brânzã,
smântânã, gãlbenuº de ou. Vãrsãturile care apar, mai ales în
perioada de debut a sarcinii, pot fi cauzate ºi de lipsa vitaminei A.
Vitaminele din grupul B (B1, B2, B6, B12) au un rol în buna
funcþionare a sistemului digestiv ºi nervos. Lipsa lor duce la
scãderea poftei de mâncare, dureri de tip nevrotic, edeme. Aceste
vitamine se pot gãsi în pâinea integralã (foarte indicatã în perioada
graviditãþii ºi nu numai), în alte cereale, în spanac, sfeclã, varzã,
nuci, ouã.
Vitamina C este deosebit de importantã prin creºterea capacitãþii
de apãrare a organismului la infecþii, prin favorizarea absorbþiei
calciului ºi prin creºterea rezistenþei vaselor sanguine. Absenþa
acestei vitamine duce la senzaþia de obosealã ºi la apariþia de
hemoragii gingivale. Aceastã vitaminã poate fi adusã în organism
prin consumul crescut de portocale, lãmâi, ardei graºi, salatã verde,
mazãre, roºii, cartofi. Este foarte important modul de prezentare a
acestor alimente. Vitamina C se distruge în parte prin fierbere
sau chiar prin lãsarea alimentelor în apã. De aceea, ele trebuie
spãlate cu apã curgãtoare ºi trebuie fierte în aburi, nu în apã.
Cartofii, de exemplu, trebuie fierþi în coajã ºi nu trebuie curãþaþi
mai întâi, pentru cã, dacã nu sunt curãþaþi mai înainte, conþinutul
lor în vitamina C este de trei ori mai mare dupã fierbere decât dacã
ar fi fost curãþaþi.
Vitamina D intervine de asemenea în fixarea calciului în oase.
Ea se gãseºte în alimente mai ales sub formã de provitamina D,
care se fixeazã sub piele ºi din care se transformã, sub influenþa
razelor de soare UV, în vitamina D. Vitamina D preformatã se
gãseºte în lapte, în gãlbenuº de ou, în unt, smântânã ºi, în cantitãþi
mici, în fructe.
Vitamina E favorizeazã pãstrarea sarcinii în primele luni, tonificã
vasele capilare ºi are rol în funcþionarea glandelor sexuale. Deficitul
în aceastã vitaminã se manifestã prin tulburãri în circulaþia capilarã,
tendinþa la sângerare sau la avort. Vitamina E poate fi adusã în
organism prin consumul de cereale necojite, legume ºi zarzavaturi
proaspete (mazãre verde, þelinã), uleiuri vegetale (de floarea-soare-
lui), lapte.
Vitamina K are rol important în coagularea sângelui. Nivelul
scãzut al acesteia poate produce hemoragii cu diferite localizãri.
Ea se gãseºte mai ales în spanac, conopidã, varzã, grâu, porumb,
morcovi, sfeclã, roºii, cartofi ºi urzici.
Dacã pofta de mâncare lipseºte în prima perioadã a sarcinii,
dupã luna a treia, aceasta revine ºi apoi creºte, ceea ce va predispune
gravida la îngrãºare, cu toate consecinþele negative (disgravidie),
legate de aceasta. De aceea, trebuie evitate „gustãrile” între mese
sau aportul caloric exagerat (maximum 2500 de calorii/zi, când
femeia lucreazã). Mesele vor fi luate la ore fixe, deoarece digestia
gravidei se face mai greu, iar repausul dupã mese este obligatoriu.
Este interzis consumul de cafea, de alcool, de alimente foarte
grase ºi de condimente.
Femeile care alãpteazã trebuie sã urmeze aceleaºi recomandãri,
evitând în plus alimentele care pot da un gust neplãcut laptelui sau
pot produce tulburãri digestive la sugar (ceapa, usturoiul, cafeaua,
alcoolul).
8.2. SARCINA:
O MINUNE PLANIFICATĂ – METODE DE CONTRACEPŢIE
Metodele de contracepþie reprezintã un ansamblu de mijloace

menite sã previnã instalarea unei sarcini nedorite ºi, implicit,
efectuarea unui avort, care reprezintã nu numai o agresiune
inacceptabilã asupra mamei ºi asupra unui mic organism aflat deja
în formare, ci ºi un gest discutabil din punct de vedere moral.
Astãzi, când mijloacele de contracepþie sunt din ce în ce mai
performante ºi mai uºor abordabile, când riscurile legate de
utilizarea acestora au devenit atât de mici, pânã la anularea lor,
pare incredibil, de neacceptat ºi totuºi dramatic de real faptul cã,
în România, existã încã mii de femei care aleg avortul ca metodã
de rezolvare a unei sarcini nedorite, cu tot ceea ce este legat de un
asemenea act agresiv.
Când o femeie alege o metodã contraceptivã, trebuie sã þinã
cont de câteva elemente specifice:
vârsta: anumite metode sunt mai indicate înainte de apariþia
unui copil, altele dupã naºterea acestuia;
starea de sãnãtate: ca orice medicament sau produs medical, ºi
metodele contraceptive au indicaþii ºi contraindicaþii;
obiceiurile de viaþã: ritmul de activitate, obiceiurile alimentare,
frecvenþa raporturilor sexuale;
cât de mare este dorinþa de a evita o sarcinã: apariþia unei sarcini
neplanificate este o tragedie sau doar o întâmplare acceptabilã?
Pentru a putea face cea mai bunã alegere, vom trece în revistã
principalele metode contraceptive, cu avantajele ºi dezavantajele
pe care acestea le au.
METODE CONTRACEPTIVE DESTINATE BĂRBAŢILOR
Prezervativul este o membranã de cauciuc foarte subþire, de
formã cilindricã, închis la un capãt, unde este prevãzut ºi cu un
rezervor pentru colectarea spermei. El se constituie într-o barierã
artificialã între vaginul femeii ºi sperma eliminatã de bãrbat.
Metoda are foarte multe avantaje: este singura care protejeazã
eficient împotriva bolilor cu transmitere sexualã (SIDA, bolile
venerice etc.), are eficienþã ridicatã (peste 85%), eºecul fiind dat
de ruperea acestuia sau de folosirea incorectã, este ieftin, uºor de
procurat ºi nu are nici un efect secundar.
Dezavantajele metodei sunt: necesitã instruire pentru folosire
(modul de folosire se gãseºte descris în cutii), iar uneori este
neacceptat, întrucât intervine în desfãºurarea actului sexual.
Actul sexual întrerupt reprezintã extragerea penisului din
vagin în momentul premergãtor ejaculãrii.
Este o metodã nesigurã, întrucât momentul retragerii poate fi
întârziat, 1-2 picãturi de spermã pot fi eliminate ºi înaintea ejaculãrii
propriu-zise; poate fi un act traumatizant din punct de vedere
psihologic ºi poate crea inhibiþii.
Ligatura canalelor spermatice reprezintã secþionarea ºi ligatura
canalelor prin care spermatozoizii formaþi la nivel testicular ajung
în spermã. Astfel, bãrbatul va avea în continuare aceeaºi cantitate
de spermã, dar fãrã spermatozoizi în ea.
Este o intervenþie chirurgicalã simplã, rapidã, care implicã douã
mici incizii pentru evidenþierea ºi ligatura canalelor. Nu prezintã
nici un risc chirurgical, are eficienþã deplinã, nu interfereazã cu
performanþa sexualã, dar fertilitatea bãrbatului va fi anulatã
ireversibil.
METODE CONTRACEPTIVE DESTINATE FEMEILOR
Metoda calendarului este o metodã care þine cont de faptul cã
ovulaþia (eliminarea unui ovul de la nivelul ovarului) se produce
aproximativ la mijlocul perioadei ciclului menstrual (perioada dintre
începutul a douã menstruaþii succesive), deci aproximativ în a 14-a
zi a unui ciclu regulat de 28 de zile.
Din acest motiv, activitatea sexualã cu o sãptãmânã înainte ºi
dupã momentul presupus al ovulaþiei se realizeazã utilizând o
metodã de contracepþie temporarã sau prin abstinenþã. Metoda este
însã riscantã, întrucât ciclurile pot avea variaþii de la o lunã la alta
ºi pot apãrea ovulaþii neprevãzute.
Metoda poate fi îmbunãtãþitã utilizând mãsurarea zilnicã,
dimineaþa, a temperaturii intravaginale: dimineaþa în care se
înregistreazã o creºtere bruscã a temperaturii coincide cu momentul
ovulaþiei.
Principalul avantaj al metodei este acela cã este o metodã
complet naturalã.
Pilula combinatã este o tabletã care conþine cantitãþi mici de
hormoni sexuali, asemãnãtori celor produºi de organismul femeii
(estrogen ºi progesteron). Aceºti hormoni blocheazã eliberarea
lunarã a ovulului ºi, prin îngroºarea secreþiei colului uterin,
blocheazã pãtrunderea spermatozoizilor în uter.
Se prezintã sub formã de folii cu 21 sau 28 de tablete, care
trebuie luate riguros în fiecare zi ºi, de preferat, la aceeaºi orã.
Are multiple avantaje: este extrem de eficientã (99%), în scurt
timp de la oprirea administrãrii, capacitatea de a avea o sarcinã
revine, nu influenþeazã desfãºurarea actului sexual, se poate folosi
pentru amânarea menstruaþiei, protejeazã împotriva unor boli, cum
ar fi cancerul de ovar sau de uter, tumorile necanceroase de sân ºi
chisturile ovariene.
Dezavantajele acestei metode sunt legate de faptul cã pilula
trebuie luatã în fiecare zi (uitarea duce la dispariþia protecþiei),
nu protejeazã împotriva bolilor cu transmitere sexualã ºi poate
avea unele reacþii adverse. Astfel, pilula combinatã trebuie evitatã
de femeile cu sângerãri genitale de cauzã nelãmuritã, de cele
care au avut tromboflebite, infarct, diferite forme de cancer,
accidente vasculare cerebrale, de cele care alãpteazã, precum ºi
de fumãtoarele de peste 35 de ani. Necesitã prudenþã în
administrare la femeile cu boli hepatice, cu hipertensiune arterialã,
diabet sau epilepsie.
În primele trei luni de la administrare pot apãrea (apoi dispar,
de obicei) mici sângerãri între menstruaþii, greþuri, sâni dureroºi,
creºteri în greutate. De regulã, pilulele sunt indicate femeilor care
nu au avut încã o sarcinã, dar, în perspectivã, îºi doresc copii.
Pilula monohormonalã conþine doar un singur hormon –
progesteron – care, prin îngroºarea secreþiilor colului uterin,
împiedicã pãtrunderea spermatozoizilor în uter.
Are acelaºi mod de administrare ºi aceleaºi avantaje ºi
dezavantaje ca ºi pilula combinatã, eficienþã de 96-98%, dar, în
plus, poate fi folositã ºi de femeile care alãpteazã ºi de fumãtoare.
Creºte riscul tulburãrilor de menstruaþie ºi al sarcinilor extra-
uterine ºi nu se recomandã la femeile care au chisturi ovariene,
precum ºi în celelalte cazuri descrise la metoda anterioarã.
Dispozitivul intrauterin (steriletul) este un dispozitiv din plas-
tic, prevãzut cu niºte fire sau inele de metal, care se introduce în
uter în scopul prevenirii fixãrii ovulului fecundat în uter. Existã
sterilete moderne, care conþin hormoni sau cupru ºi care pot rãmâne
în uter chiar pânã la 5-10 ani.
Dispozitivul este introdus în uter de cãtre medic, în timpul
menstruaþiei, femeia fiind instruitã de cãtre acesta despre modul în
care se controleazã poziþia corectã a dispozitivului.
Principalele avantaje ale acestei metode sunt: este foarte eficientã
(97-99%), nu intervine în desfãºurarea actului sexual, nu necesitã
o îngrijire specificã ºi, la retragerea lui, femeia poate redeveni fertilã.
La fel ca celelalte metode adresate femeilor, nici steriletul nu
protejeazã împotriva bolilor cu transmitere sexualã, uneori poate
determina sângerãri mai abundente în timpul menstruaþiei sau
sângerãri între menstruaþii. Mai ales la început, poate produce mici
dureri abdominale.
Nu este recomandatã utilizarea steriletului la femeile care nu
au nãscut niciodatã, la cele care au avut o sarcinã extrauterinã ºi la
cele care au sângerãri genitale.
Diafragma este o membranã de cauciuc care, acþionând ca o
barierã, împiedicã pãtrunderea spermatozoizilor în uter. Se
utilizeazã împreunã cu un spermicid (substanþã chimicã ce distruge
spermatozoizii) cu care se acoperã ambele feþe ale diafragmei
înainte de introducerea acesteia în vagin.
Diafragma se menþine cel puþin ºase ore dupã ultimul act sexual,
pentru a permite spermicidului sã acþioneze, iar dacã actul sexual
are loc la mai mult de trei ore dupã introducerea acesteia, este
nevoie de adãugarea unei noi cantitãþi de spermicid. Spermicidele
se gãsesc sub formã de creme, unguente, geluri, spume, ovule,
pelicule, au o eficienþã de 70-75%, dar, împreunã cu diafragma,
eficienþa metodei creºte la 90-95%. Spermicidele sub formã de
ovule se introduc cu mâna, iar cremele, spumele sau gelurile, cu
ajutorul unui aplicator: un fel de seringã de plastic.
Diafragma are avantajul cã nu are efecte secundare, asigurã
protecþie imediatã, complet reversibilã ºi nu întrerupe actul sexual.
Pe de altã parte însã, metoda necesitã instruire prealabilã asupra
modului de folosire, nu este permanentã ºi poate produce reacþii
alergice la femeile alergice la produsele de cauciuc.
Nu se recomandã utilizarea diafragmei la femeile cu infecþii
urinare repetate ºi la cele la care dimensiunile vaginului nu permite
adaptarea diafragmei. Uneori poate produce o stare de disconfort
local.
Contraceptivele injectabile sunt soluþii injectabile care conþin
progesteron ºi care, prin împiedicarea eliberãrii lunare a ovulului,
realizeazã o contracepþie hormonalã prelungitã.
Prima injecþie se administreazã în primele zile ale menstruaþiei,
iar urmãtoarele, la interval de 8-12 sãptãmâni.
Metoda are mai multe avantaje: are eficienþã de 99%, efectul
contraceptiv este complet reversibil, poate fi folositã de femeile
care alãpteazã sau de cele care nu pot lua pilula combinatã.
Dezavantajele metodei sunt date de faptul cã pot produce
tulburãri de menstruaþie, necesitã o perioadã mai lungã de timp de
la oprirea administrãrii pânã la reluarea fertilitãþii, metoda nefiind
recomandatã la femeile cu sângerãri genitale de cauze necunoscute,
la cele cu probleme cardiovasculare, cu tumori canceroase sau cu
epilepsie.
Ligatura trompelor este o metodã chirurgicalã prin care
trompele uterine se secþioneazã ºi se leagã prin operaþie (mai nou,
pe cale endoscopicã, prin trei mici incizii de 1 cm fiecare). Astfel,
ovulul eliberat nu va mai ajunge, prin trompã, în uter.
Este o metodã de sterilizare definitivã, ireversibilã, aplicabilã
femeilor care au avut copii ºi care au decis cã nu mai doresc o altã
sarcinã. Este sigurã, fãrã nici o reacþie adversã, ºi este din ce în ce
mai mult doritã de femeile de vârstã adultã, care deja au familia
completã.
Trecând în revistã toate aceste metode, trebuie reþinut faptul
cã, în afara metodelor chirurgicale de legare a canalelor spermatice,
respectiv a trompelor, restul metodelor, deºi unele mai sigure decât
altele, nu asigurã o protecþie de 100%. Decizia de a alege o metodã
contraceptivã sau alta sau de a nu alege nici una este o decizie
personalã, care se ia în cadrul cuplului (al familiei), þinând cont de
avantajele ºi dezavantajele fiecãreia. Vizita la un cabinet specializat,
de planing familial, poate face însã decizia mai uºoarã.
8.3. CANCERUL DE SÂN
Celulele din corp se divid într-un ritm potrivit, controlat, atunci

când organismul are nevoie de celule. Câteodatã însã, celulele dintr-o
parte a corpului cresc ºi se divid necontrolat, iar ca rezultat se creeazã
o masã de þesut numitã tumorã. Dacã celulele care cresc necontrolat
sunt celule normale, tumora este numitã benignã (necanceroasã).
Dacã totuºi celulele care cresc necontrolat sunt anormale ºi nu
funcþioneazã ca celulele normale ale corpului, tumora este numitã
malignã (canceroasã). Cancerul este numit dupã partea corpului din
care provine. Cancerul de sân provine din þesutul sânului. Ca ºi alte
tipuri de cancer, ºi cancerul de sân poate invada ºi þesutul care
înconjoarã sânul. De asemenea, se poate rãspândi ºi în alte pãrþi ale
corpului, formând noi tumori, proces numit metastazare.
Care sunt factorii de risc ce pot duce la apariţia
cancerului de sân?
Factorul de risc este orice situaþie care mãreºte riscul apariþiei
unei anumite boli. Vârsta unei persoane, factorii genetici, starea
generalã de sãnãtate ºi dieta, toate pot constitui factori de risc pentru
cancerul de sân.
Cine se îmbolnăveşte?
Cancerul de sân este cel mai comun tip de cancer întâlnit la
femei. El se aflã pe locul doi pe lista tuturor formelor de cancer
care provoacã moartea la femeile cu vârsta cuprinsã între 35 ºi 54
de ani. În 2001, în SUA, un numãr de 192.200 de femei au fost
diagnosticate cu cancer la sân ºi aproximativ 40.600 au murit. Cu
toate cã aceste cifre ne pot înspãimânta, rata mortalitãþii la femeile
de peste 50 de ani poate sã scadã cu 30%, dacã acestea îºi fac
examinãri periodice de control.
Doar 5-10% dintre femeile care suferã de cancer la sân sunt
predispuse genetic la aceastã boalã. Majoritatea cazurilor sunt
„spontane”, însemnând cã nu se transmit genetic. Riscul apariþiei
cancerului de sân creºte o datã cu vârsta.
Care sunt simptomele apariţiei cancerului de sân?
Simptomele prin care se manifestã cancerul de sân sunt urmãtoarele:
umflãturi sau îngroºãri din zona sânilor sau sub braþ, care persistã
dupã încheierea menstruaþiei;
schimbãri în mãrimea, forma sau culoarea sânului;
lichid de culoarea sângelui sau transparent, secretat de sfârc;
schimbarea înfãþiºãrii sânului sau a sfârcului (încreþire, gropiþe
sau inflamare);
înroºirea pielii la nivelul sânului sau al mamelonului (sfârcului);
apariþia unei zone care este clar diferitã de orice altã zonã de pe
oricare dintre sâni.
Aceste modificãri pot fi descoperite în timpul autoexaminãrilor
lunare ale sânilor. Realizând aceste autoexaminãri ale sânilor, puteþi
deveni familiarã cu modificãrile lunare normale care apar la nivelul
sânilor dumneavoastrã.
Care sunt tipurile de cancer ale sânului?
Cele mai întâlnite tipuri de cancer ale sânului sunt:
Carcinomul ductal, invaziv (infiltrativ). Acest tip de cancer
începe la nivelul canalelor galactofore ale sânului. Apoi el trece
dincolo de pereþii canalului ºi invadeazã þesutul gras al sânului.
Aceastã formã de cancer se întâlneºte cel mai des, reprezentând
circa 80% din totalul cazurilor. Carcinomul ductal in situ este
carcinomul ductal în cel mai timpuriu stadiu al sãu (stadiul zero).
In situ se referã la faptul cã acest cancer nu s-a rãspândit dincolo
de punctul sãu de origine. În acest caz, boala se restrânge la
nivelul canalelor galactofore ºi nu a invadat þesutul învecinat
al sânului. Dacã nu este tratat, carcinomul ductal in situ se poate
transforma într-un cancer invaziv. El este aproape întotdeauna
vindecabil.
Carcinomul lobular invaziv (infiltrant). Acest tip de cancer
începe la nivelul lobulilor sânilor, acolo unde este produs
laptele, dar se rãspândeºte la þesuturile înconjurãtoare ºi în restul
corpului. El reprezintã circa 10-15% din tipurile de cancer de
sân. Carcinomul lobular in situ este un tip de cancer localizat
doar la nivelul lobulilor sânilor. Nu este un cancer adevãrat,
dar serveºte ca indicator al creºterii riscului de a dezvolta un
cancer de sân mai târziu, probabil la nivelul ambilor sâni. Astfel,
este important ca femeile care suferã de un carcinom lobular in
situ sã facã examene clinice regulate ale sânilor ºi mamografii.
Cancerul poate apãrea ºi în alte pãrþi ale sânului, dar astfel de
tipuri de cancer sunt mai rare.
Care sunt stadiile cancerului de sân?
Stadiul 0 este atunci când boala este localizatã la nivelul sânului
ºi nu cuprinde nodulii limfatici (carcinomul in situ).
Stadiul I: tumora canceroasã are un diametru mai mic de 2,5 cm
ºi nu s-a rãspândit în alte zone sau þesuturi.
Stadiul II este reprezentat de una dintre situaþiile urmãtoare:
Stadiul II A: tumora are un diametru mai mic de 2,5 cm,
dar s-a rãspândit la nodulii limfatici ai axilei (sub braþ).
Stadiul II B: tumora are un diametru între 4 ºi 5 cm (cu
sau fãrã extinderea sa la nivelul nodulilor limfatici) sau
are un diametru mai mare de 5 cm ºi nu s-a rãspândit la
nodulii limfatici ai axilei. Cancerul de sân avansat (meta-
static) rezultã dupã ce aceste celule cancerigene se
rãspândesc la nivelul nodulilor limfatici ºi al altor pãrþi
ale organismului.
Stadiul III: tumora are un diametru mai mare de 5 cm ºi s-a
rãspândit la nodulii limfatici ai axilei sau poate fi o tumorã care
poate avea orice dimensiuni cu noduli limfatici prinºi, care aderã
între ei sau la þesutul înconjurãtor (stadiul III A)
Stadiul III B: tumorã, indiferent de mãrime, care s-a
rãspândit în regiuni îndepãrtate faþã de sân, cum ar fi
plãmânii sau nodulii limfatici îndepãrtaþi.
Cum este diagnosticat cancerul de sân?
În timpul examenului clinic pe care îl faceþi la medic, acesta va
lua în considerare dacã aþi avut în familie rude cu o asemenea
boalã. Apoi va realiza o examinare a sânilor ºi va face, probabil, ºi
unul sau mai multe teste.
Examinarea sânilor. În timpul examinãrii sânilor, medicul va
palpa cu grijã umflãtura ºi þesutul din jurul ei. De obicei, cancerul
de sân este diferit (ca mãrime, ca aspect ºi ca mobilitate faþã de
þesuturile din jur) de umflãturile benigne.
Mamografia este o examinare radiologicã a sânilor, deci cu
raze X, care poate da informaþii importante cu privire la umflãtura
de la nivelul sânului. Mamografia digitalã este o tehnicã nouã, în
care o imagine a sânului obþinutã cu ajutorul razelor X este
înregistratã de un computer, ºi nu pe film. Sistemul de mamografie
digitalã, faþã de utilizarea standard a radiografiilor obþinute cu
ajutorul razelor X, nu au arãtat cã imaginile digitale ar fi mai
eficiente în descoperirea cancerului decât radiografiile obþinute
cu razele X, dar ele pot reduce expunerea dumneavoastrã la radiaþii.
Ultrasonografia (ecografia mamarã). Acest test utilizeazã
undele de tip ultrasunete pentru a detecta caracterul umflãturii,
dacã este chist plin cu lichid (înseamnã cã, de regulã, nu este
canceros!) sau o masã tumoralã solidã, care poate sau nu sã fie
canceroasã. Metoda poate fi realizatã împreunã cu mamografia.
Bazându-se pe rezultatele acestor examinãri, medicul
dumneavoastrã s-ar putea sã cearã efectuarea unei biopsii, pentru
a obþine o probã a masei de celule sau a þesutului sânului. Biopsiile
se realizeazã printr-o intervenþie chirurgicalã sau cu ajutorul unui
ac special, care recolteazã un fragment din zona suspectã. Dupã
ce proba este scoasã, ea este trimisã la laborator, în vederea efectuãrii
examinãrii microscopice. Un medic anatomopatolog – un medic
specializat în diagnosticul modificãrilor anormale ale þesuturilor –
cerceteazã proba ºi cautã forme de celule anormale sau modele de
creºtere. Atunci când cancerul este prezent, anatomopatologul
poate spune despre ce tip de cancer este vorba (carcinom ductal
sau lobular) ºi dacã s-a rãspândit dincolo de lobuli (invaziv).
Cel mai eficient mod de a lupta împotriva cancerului de sân
este ca acesta sã fie depistat chiar din primele stadii. Cu toate cã
cele mai eficiente modalitãþi de diagnostic sunt mamografia ºi
examinarea clinicã, ºi autoexaminarea sânilor poate fi o modalitate
utilã de a depista devreme o posibilã tumorã mamarã. De fapt,
femeile care se autoexamineazã regulat îºi pot examina 90% din
masa sânului. Dacã este depistat încã din primele stadii, ºansele
de vindecare a bolii cresc semnificativ. În plus, nu trebuie uitat
faptul cã 80% dintre tumorile sânului nu sunt canceroase.
Autoexaminarea este o modalitate pe care orice femeie o are la
dispoziþie spre a-ºi descoperi singurã posibilele modificãri care
pot semnala cancerul de sân.
Când ar trebui făcută autoexaminarea sânilor?
Sânii ar trebui examinaþi o datã pe lunã, aproximativ la 3-5 zile
dupã încheierea menstruaþiei. Dacã nu mai aveþi menstruaþie,
autoexaminaþi-vã mereu, în aceeaºi zi a lunii (de exemplu, în prima
zi a lunii sau în oricare zi pe care o alegeþi dumneavoastrã). Cu
fiecare examinare, deveniþi mai familiarã cu sânii dumneavoastrã,
astfel încât veþi remarca foarte uºor orice schimbare.
Cum să-mi autoexaminez sânii?
Pentru autoexaminare, urmaþi paºii descriºi mai jos:
În oglindã:
Staþi dezbrãcatã pânã la nivelul taliei, în faþa oglinzii, într-o
încãpere bine luminatã.
Priviþi-vã sânii. Nu fiþi alarmatã dacã nu sunt egali în mãrime
sau formã. Majoritatea nu sunt!
Cu mâinile relaxate pe lângã corp, cãutaþi cu privirea orice
modificare de mãrime, formã, contur, aspect sau culoare. Cãutaþi
orice încreþire, depresiune, erupþie, punct dureros sau chiar
decolorare a pielii.
Verificaþi dacã sfârcurile sunt înfundate, prezintã rãni sau nu
sunt poziþionate în aceeaºi direcþie.
Apoi puneþi-vã mâinile pe ºolduri ºi împingeþi uºor umerii în
faþã. Întoarceþi-vã într-o parte ºi în alta, pentru a vã examina ºi
pãrþile laterale ale sânilor.
Apoi aplecaþi-vã înainte, spre oglindã. Rotiþi-vã umerii ºi coatele
în faþã, ca sã întãriþi muºchii pieptului. Sânii vor cãdea înainte.
Cãutaþi orice schimbare în forma sau conturul lor.
Acum puneþi mâinile în spatele capului, la ceafã, ºi împinge-
þi-le înainte. Din nou întoarceþi-vã într-o parte ºi în alta, pentru
a vã examina ºi pãrþile laterale ale sânilor.
Amintiþi-vã sã vã uitaþi ºi la linia de sub sâni. Pentru aceasta,
ridicaþi-vã sânii cu mâinile.
Verificaþi dacã mameloanele prezintã secreþii. Puneþi-vã degetul
mare ºi arãtãtorul pe un ºerveþel în jurul sfârcului ºi trageþi spre
capãtul acestuia. Cãutaþi orice scurgere. Repetaþi operaþiunea
ºi pe celãlalt sân.
La duº:
Acum este timpul sã simþiþi dacã sunt modificãri. Ar fi de foarte
mare ajutor sã aveþi mâinile sãpunite, pentru a aluneca mai uºor.
Cãutaþi orice umflãturã sau îngroºare sub braþ. Puneþi mâna
stângã pe ºold ºi cu dreapta încercaþi sã atingeþi zona de sub
braþul stâng (axila). Repetaþi manevra ºi pe cealaltã parte.
Cãutaþi umflãturi sau îngroºãri deasupra ºi dedesubtul claviculei.
Cu mâinile sãpunite þineþi sânul într-o mânã, în timp ce pe
cealaltã o folosiþi pentru a vã palpa sânul. Folosiþi partea netedã
a degetelor pentru a apãsa cu grijã pe sân.
Faceþi miºcãri în sus ºi în jos peste sân, de la linia sutienului
pânã la claviculã. Continuaþi miºcarea pânã ce aþi acoperit
întregul sân. Repetaþi ºi pe celãlalt sân.
În poziþie întinsã pe spate:
Culcaþi-vã pe spate ºi puneþi o pernã micã sau un prosop
împãturit sub umãrul drept. Puneþi-vã mâna dreaptã în spatele
capului, la ceafã. Puneþi mâna stângã, cu degetele împreunate, pe
partea de sus a sânului drept. Crema de corp poate face aceastã
examinare mai uºoarã.
Gândiþi-vã la sânii dumneavoastrã ca la faþa unui ceas. Începeþi
cu ora 12 ºi mutaþi-vã spre ora 1 cu miºcãri circulare mici.
Continuaþi pe întreaga suprafaþã pânã ajungeþi din nou la ora 12.
Þineþi-vã degetele în contact permanent cu sânii.
Când cercul este complet, mutaþi-vã degetele cu un centimetru
pe sfârc ºi faceþi încã un cerc în jurul ceasului. Continuaþi cu
acest procedeu pânã aþi acoperit întregul sân. Asiguraþi-vã cã
aþi masat ºi partea care duce sub braþ.
Puneþi-vã degetele pe vârful sfârcului. Cãutaþi orice schimbare
care ar fi putut sã aparã sub el. Apoi apãsaþi-l cu grijã înãuntru.
Ar trebui sã se miºte uºor. Repetaþi paºii ºi pe celãlalt sân.
Ce trebuie să fac atunci când găsesc o umflătură?
Consultaþi medicul pentru orice modificare gãsitã la sânii
dumneavoastrã, care persistã ºi dupã ciclul menstrual, sau pentru
orice alte modificãri apãrute ºi care vã îngrijoreazã. Apelaþi la o
consultaþie pentru urmãtoarele motive:
apariþia unei zone diferite de celelalte zone, pe oricare dintre
sâni.
apariþia unor umflãturi sau îngroºãri care sunt fie în sân, fie sub
braþ ºi care persistã ºi dupã ciclul menstrual.
apariþia unor modificãri în mãrime, formã sau conturul sânilor.
modificãri de aspect pe pielea sânului sau pe sfârc (încreþire,
deprimare sau inflamare).
apariþia de lichid de culoarea sângelui sau transparent, secretat
de sfârc.
roºeaþã pe pielea sânului sau a sfârcului.
Cum se tratează cancerul de sân?

Dacã examinãrile medicale descoperã existenþa unui cancer de
sân, tratamentul urmeazã la câteva sãptãmâni de la punerea
diagnosticului. Tipul de tratament recomandat va depinde de
mãrimea ºi de localizarea tumorii la nivelul sânului, de rezultatele
testelor de laborator realizate asupra celulelor canceroase ºi de
stadiul sau extinderea bolii. De obicei, medicul ia în considerare
vârsta ºi starea dumneavoastrã generalã de sãnãtate, precum ºi
opiniile dumneavoastrã referitor la opþiunile de tratament.
Tratamentele cancerului de sân sunt locale sau sistemice.
Tratamentele locale sunt utilizate pentru a înlãtura, a distruge
celulele canceroase dintr-o anumitã zonã, cum ar fi sânul.
Intervenþia chirurgicalã ºi tratamentul cu radiaþii sunt tratamente
locale.
Tratamentele sistemice sunt utilizate pentru a distruge sau
controla celulele canceroase din întregul corp. Chimioterapia ºi
terapia cu hormoni sunt tratamente sistemice. O pacientã poate
beneficia doar de una dintre aceste forme de tratament sau o
combinaþie a acestora, în funcþie de nevoi.
Intervenţia chirurgicală
Intervenþia chirurgicalã de pãstrare a sânului implicã îndepãrtarea
porþiunii canceroase a sânului ºi o zonã de þesut normal, care înconjoarã
cancerul, în timp ce medicii se strãduiesc sã pãstreze aparenþa normalã
a sânului. Aceastã procedurã este numitã tumorectomie sau
mastectomie parþialã (îndepãrtarea parþialã a sânului).
Unii dintre nodulii limfatici ai axilei sunt de asemenea înde-
pãrtaþi cu aceeaºi ocazie. De obicei, o radioterapie de ºase pânã la
opt sãptãmâni este utilizatã pentru tratarea þesutului rãmas al
sânului. Majoritatea femeilor care au o tumorã micã, într-un stadiu
timpuriu, sunt candidate excelente ale acestui mod de abordare
terapeuticã.
Mastectomia totalã (îndepãrtarea întregului sân) este o altã
opþiune chirurgicalã. Procedurile de mastectomie practicate astãzi
nu mai sunt aceleaºi ca vechile mastectomii radicale. Mastectomiile
radicale erau proceduri extinse, care implicau îndepãrtarea þesutului
sânului, a pielii ºi a muºchilor peretelui toracic. Astãzi, procedurile
de mastectomie, în mod obiºnuit, nu îndepãrteazã muºchii ºi, în
cazul multor femei, mastectomiile sunt însoþite fie de o reconstrucþie
imediatã, fie de una ulterioarã a sânului.
Ce se întâmplă după tratament?
Dupã încheierea tratamentului cancerului de sân, echipa de
tratament, care de obicei include un medic oncolog, care lucreazã
împreunã cu chirurgul, vã poate sfãtui sã apelaþi la administrarea
unei forme de chimioterapie. Aceste tratamente sunt utilizate pe
lângã tratamentul local al cancerului de sân, ºi nu în locul lui, cu
ajutorul intervenþiei chirurgicale ºi al radioterapiei.
Prezenţa unei tumori benigne (necanceroase) la nivelul
sânului poate mări riscul apariţiei cancerului la sân?
Prezenþa unei tumori benigne la nivelul sânului creºte rar riscul
de a dezvolta un cancer de sân. Biopsiile unor femei indicã prezenþa
unei stãri numite hiperplazie (creºterea excesivã a celulelor).
Aceastã stare contribuie la creºterea riscului doar în foarte micã
mãsurã.
Când biopsia indicã prezenþa unei hiperplazii ºi a celulelor
anormale, stare numitã hiperplazie atipicã, riscul apariþiei unui
cancer de sân creºte considerabil. Hiperplazia atipicã apare la
aproximativ 5% dintre biopsiile tumorilor benigne ale sânului.
Cum mă pot proteja de cancerul de sân?
Urmaþi aceºti paºi în vederea depistãrii rapide a unei forme de
cancer de sân:
Faceþi-vã o mamografie. Societatea Americanã de Cancer
recomandã realizarea unei mamografii, utilizate ca indicator,
la vârsta de 30 de ani ºi a unei mamografii computerizate în
fiecare an dupã vârsta de 40 de ani. Mamografiile sunt o parte
importantã a dosarului dumneavoastrã medical.
Examinaþi-vã sânii în fiecare lunã dupã vârsta de 20 de ani,
dupã tehnica descrisã mai sus. Veþi deveni mai familiarizatã cu
contururile ºi veþi fi mult mai alertatã atunci când apar modificãri.
Mergeþi la un specialist care sã realizeze un consult al sânilor la
fiecare trei ani dupã vârsta de 20 de ani ºi la fiecare an dupã
40 de ani. Examenele clinice ale sânilor pot detecta modificãri
care nu pot fi detectate de o mamografie.
8.4. CANCERUL DE COL UTERIN
Cancerul de col uterin este unul dintre cele mai întâlnite forme
de cancer, reprezentând 6% din numãrul total al formelor de can-
cer depistate la femei. În Statele Unite este estimat anual un numãr
de 16.000 de noi cazuri de cancer invaziv de col uterin ºi 5.000 de
morþi produse din aceastã cauzã.
Colul uterin este partea cea mai joasã ºi îngustã a uterului, care
realizeazã legãtura acestuia cu vaginul. El face parte din sistemul
reproducãtor feminin.
Incidenþa cancerului de col uterin in situ (cancerul de col uterin
care nu s-a rãspândit în alte pãrþi ale corpului) atinge un vârf între
vârsta de 20 ºi 30 de ani. Dupã vârsta de 25 de ani, numãrul
cazurilor de cancer de col uterin invaziv creºte o datã cu vârsta,
riscul de a muri de cancer de col uterin crescând pe mãsurã ce
femeile îmbãtrânesc.
Prognosticul pentru aceastã boalã este determinat de extinderea
bolii în momentul diagnosticãrii ei. Deoarece marea majoritate (mai
mult de 90%) din aceste cazuri pot ºi ar trebui sã fie detectate
timpuriu prin folosirea testului Pap (Papanicolau), rata actuala a
decesului este mult mai ridicatã decât ar trebui sã fie ºi reflectã
faptul cã acest test nu este fãcut pe aproximativ o treime dintre
femeile care suferã de aceastã boalã, dar care nu sunt diagnosticate
la timp.
Factori implicaţi în apariţia bolii
Printre factorii majori care influenþeazã prognosticul sunt:
stadiul în care este descoperit cancerul,
volumul ºi gradul tumorii,
tipul histologic,
rãspândirea limfaticã ºi invazia vascularã.
S-a estimat cã, în Statele Unite, mai mult de ºase milioane de
femei suferã de infecþie cu papilloma virus (HPV), ceea ce face ca o
interpretare adecvatã a acestor date sã fie importantã. Studii
epidemiologice au demonstrat în mod convingãtor cã factorul ma-
jor de risc în dezvoltarea carcinomului de col uterin preinvaziv sau
invaziv este infecþia cu papilloma virusul uman, care depãºeºte cu
mult alþi factori cunoscuþi. Existã peste 80 de tipuri de papilloma
virus uman. Aproximativ 30 de tipuri sunt transmise pe cale sexualã
ºi pot infecta colul uterin. În jur de jumãtate din aceste infecþii au
fost legate de apariþia cancerului de col uterin. Infecþia colului uterin
cu papilloma virusul uman este factorul de risc primar în cazul
cancerului de col uterin. Deºi infecþia cu papilloma virusul uman
este foarte frecventã, totuºi un procent mic dintre femeile infectate
cu un tip de papilloma virus netratat vor dezvolta cancer de col uterin.
Femeile infectate cu virusul imunodeficienþei umane (HIV),
la care se asociazã aceastã formã de cancer, au o boalã mai rapid
evolutivã ºi un prognostic mai prost.
Dintre ceilalþi factori implicaþi, mai pot fi luaþi în considerare:
Naºterile multiple.
Numãrul ridicat al partenerilor sexuali.
Vârsta scãzutã la primele relaþii sexuale. Toate femeile trebuie
sã facã examene ginecologice regulate la începerea vieþii
sexuale sau începând cu vârsta de 18 ani. Prevenirea bolilor cu
transmitere sexualã reduce riscul apariþiei unui cancer de col
uterin.
Statutul socio-economic precar.
Fumatul poate fi asociat cu un risc crescut de apariþie a cancerului
de col uterin.
Prevenirea cancerului de col uterin
Femeile care nu ºi-au fãcut în mod regulat un test Pap sunt
predispuse unui mare risc de a dezvolta cancer de col uterin. Cei
mai importanþi paºi în prevenirea cancerului de col uterin sunt
realizarea unor examene ginecologice regulate ºi a testelor Pap.
Modificãrile anormale care apar la nivelul colului uterin pot fi
detectate cu ajutorul testelor Pap ºi astfel pot fi tratate înaintea
dezvoltãrii cancerului.
Testul de depistare a cancerului de col uterin –
testul Papanicolau (Pap)
Acest test este realizat în timpul unei vizite regulate la cabinetul
medicului. Acesta utilizeazã o lamã specialã sau o periuþã pentru a
recolta o probã de celule de la nivelul colului uterin ºi al pãrþii
superioare a vaginului. Celulele recoltate sunt fixate pe o lamelã ºi
trimise la laborator, în vederea cercetãrii existenþei unei anormalitãþi.
Studiile efectuate sugereazã cã rata cancerului de col uterin va
scãdea, dacã femeile care sunt sau au fost active sexual sau care
sunt în ultimii ani ai adolescenþei sau chiar mai în vârstã ºi-ar face
testul Pap în mod regulat.
Posibilităţi de tratament al cancerului de col uterin
Se folosesc patru tipuri de tratament:
Intervenþia chirurgicalã – are ca scop extirparea tumorii.
Radioterapia – foloseºte doze ridicate de raze X sau alte radiaþii
cu o energie ridicatã, în vederea distrugerii celulelor cancerigene
ºi micºorãrii tumorii. Radioterapia este realizatã cu ajutorul unui
aparat situat în afara corpului (iradiere externã). Radioterapia
poate fi folositã ca singur tratament sau pe lângã tratamentul
chirurgical.
Chimioterapia – foloseºte medicamentele pentru distrugerea
celulelor cancerigene. Este o terapie sistemicã.
Hormonoterapia – utilizeazã terapia cu hormoni feminini.
Se poate opta pentru un tratament standard, a cãrui eficacitate a
fost demonstratã de nenumãrate studii. Nu toate pacientele pot fi
vindecate prin aplicarea tratamentului standard, iar unele tratamente
standard pot avea mai multe efecte secundare decât cele dorite.
Capitolul 9
ALTE SITUAŢII
DE URGENŢĂ
9.1. NU VĂ JUCAŢI CU... FOCUL! – ARSURILE TERMICE:
O PROBLEMĂ FIERBINTE
Fiecare a atins în viaþã un obiect fierbinte sau a suferit o arsurã

mai micã sau mai mare. Însã puþini ºtiu cã arsurile reprezintã unul
dintre accidentele tratate cu cea mai multã ignoranþã de marea
majoritate a populaþiei.
Arsurile reprezintã unul dintre cele mai frecvente accidente care
apar datoritã acþiunii unor agenþi fizici sau chimici asupra
organismului. În SUA, de exemplu, anual sunt înregistrate peste
douã milioane de victime ale arsurilor de gravitate variabilã. Dintre
acestea, peste 100.000 de victime sunt spitalizate, iar între 8.000
ºi 12.000 de bolnavi cu arsuri severe decedeazã.
Peste 75% dintre arsuri sunt cauzate de flacãrã. Pe lângã acestea,
printre cauzele arsurilor se pot enumera: apa fierbinte, responsabilã
pentru 15% dintre arsuri, curentul electric (5% dintre arsuri),
radiaþiile, arsurile chimice etc. În marea majoritate a acestor
accidente, neglijenþa sau chiar prostia reprezintã factorul determi-
nant major. În mod practic, se considerã cã 75% dintre arsuri ar fi
putut fi prevenite.
Aprecierea gravităţii unei arsuri
Arsurile termice sunt produse de cãldurã, sub diverse forme de
manifestare: flacãrã, gaze, vapori supraîncãlziþi, lichide fierbinþi,
corpuri solide incandescente etc.
Aprecierea gravitãþii unei arsuri se face þinând cont de douã
criterii majore:
Suprafaþa arsã reprezintã procentul din întreaga suprafaþa
corporalã care a suferit leziuni termice. O apreciere aproximativã
a suprafeþei arse se poate face ºtiind cã suprafaþa unei palme
reprezintã 1% din întreaga suprafaþã corporalã, la fel ca gâtul
sau zona genitalã, fiecare membru superior, la fel ca ºi capul,
reprezintã 9%, fiecare membru inferior, la fel ca partea din faþã
sau partea din spate a trunchiului, reprezintã 18%. Cele mai
periculoase leziuni sunt faþa, perineul, pleoapele, zonele de flexie
ale mâinilor ºi ale picioarelor, precum ºi leziunile circulare ale
membrelor.
Profunzimea arsurii determinã clasificarea acestora în patru
grade:
Gradul I prezintã roºeaþa zonei arse (eritem), edem lo-
cal, usturime ºi creºterea temperaturii locale (hipertermie).
Gradul II adaugã la semnele de mai sus prezenþa
veziculelor cu un conþinut limpede, de aspect sero-citrin,
numite flictene.
Gradul III prezintã simptome asemãnãtoare, mai accen-
tuate, iar flictenele au un conþinut sanguinolent, tulbure.
Gradul IV prezintã distrugeri ale tuturor straturilor pielii,
carbonizându-se chiar ºi musculatura sau vasele.
Evident cã o arsurã, cu cât este mai profundã, cu atât este de un
grad mai avansat ºi va avea o evoluþie mai gravã. Alãturi de
semnele locale, evidente în orice arsurã (cele descrise la gradele
arsurilor), de cele mai multe ori apar ºi semne generale, care încep
de la scãderea tensiunii arteriale, creºterea frecvenþei pulsului, tuse,
Alte situaþii de urgenþã 203
putând merge pânã la insuficienþã respiratorie acutã, comã ºi chiar
stop cardio-respirator.
Primul ajutor
Arsurile sunt tratate, îndeosebi în mediul casnic, prin foarte
multe metode nu numai neºtiinþifice ºi ineficiente, ci ºi periculoase
pentru evoluþia ulterioarã a bolii. Mãsurile corecte care trebuie luate
sunt simple ºi eficiente. Ele trebuie sã þinã cont ºi de grija de a nu
transforma salvatorul în victimã, prin lipsa de precauþie.
Se opresc imediat gazul ºi curentul electric. Pacientul este scos
de sub acþiunea sursei de cãldurã, iar dacã existã pericolul
exploziei, este pus la adãpost. Ferestrele vor fi deschise imediat,
pentru evacuarea fumului.
Dacã bolnavul este cuprins de flãcãri, va fi învelit imediat
într-o pãturã, o plapumã sau o hainã groasã, pentru a stinge
focul. Din cauza panicii, este posibil ca accidentatul sã fugã.
De aceea, el va fi imobilizat. Nu este permisã stingerea flãcãrii
prin rostogolire prin nisip sau pãmânt.
Zona arsã va fi rãcitã imediat cu jet de apã timp de cinci minute,
bolnavul aºezându-se pe spate sau, dacã acesta prezintã zone
arse, pe zonele neafectate. Rãcirea trebuie limitatã doar la zonele
arse, existând riscul hipotermiei.
Pacientul va fi dezbrãcat, cu excepþia hainelor aderente de
zonele arse, dupã care zonele arse vor fi acoperite cu pansament
steril, iar dacã acesta nu este disponibil, cu un cearºaf curat.
Dacã starea generalã a bolnavului o cere, se va institui imediat
o perfuzie cu ser fiziologic sau soluþie Ringer, se administreazã
oxigen pe mascã (la nevoie, intubaþie oro-trahealã) ºi calmante
ale durerii (algocalmin, piafen sau, dacã sunt disponibile,
analgetice opiacee: mialgin, morfinã).
Este absolut contraindicatã aplicarea pe suprafaþa arsã a
oricãrui tratament local: creme, unguente, ulei, smântânã,
miere de albine etc. Acestea vor forma, prin uscare, o crustã
sub care infecþia se va dezvolta cu uºurinþã.
O formã particularã de arsuri sunt arsurile chimice. Ele sunt
produse de contactul tegumentelor sau al mucoaselor cu acizi, baze
sau unele sãruri minerale. Primul ajutor care se acordã în asemenea
situaþii începe cu spãlarea, timp îndelungat, din abundenþã, a zonei
respective. Rãcirea, în acest caz, limiteazã extinderea arsurii ºi
permite dispersarea produsului. Anumite arsuri chimice necesitã
un tratament specific. În arsurile cu fosfor, leziunile se spalã ºi se
menþin umede, deoarece, la o temperaturã de 34o C, se pot aprinde
spontan. În arsurile cu acid fluorhidric, leziunile se spalã cu apã
cãlduþã ºi soluþie de bicarbonat 2-3%.
Îmbibarea hainelor cu substanþa chimicã producãtoare de arsurã
necesitã dezbrãcarea rapidã a bolnavului.
Dupã stabilizarea funcþiilor vitale (respiraþie, activitate cardiacã),
dacã este nevoie (arsurile sunt extinse ºi profunde), bolnavul va fi
transportat la spital pentru continuarea tratamentului.
9.2. O VARĂ FIERBINTE, FIERBINTE, FIERBINTE –

RADIAŢIILE SOLARE
Cum ne putem proteja de radiaţiile solare?

Sã presupunem cã suntem în plinã varã, iar soarele torid
încãlzeºte nisipul, apa, trotuarele, dar ºi oamenii, astfel încât sunt
zile în care tânjim dupã un loc mai umbros, mai rãcoros, dar acesta
poate cã deja este ocupat de altcineva. Fie cã suntem la mare sau
la munte, în concediu sau lucrãm în aer liber, soarele prea puternic
ne vede ºi ne atinge, uneori atât de mult, încât atingerea lui… ne
doare. Iar aceastã durere este produsã de arsura solarã, o formã
particularã de arsurã a pielii, care, prin intermediul radiaþiilor
ultraviolete, produce înroºirea acesteia (eritemul) ºi senzaþia de
usturime localã.
De câte feluri sunt radiaţiile ultraviolete?
Radiaþiile ultraviolete sunt de trei tipuri: A, B ºi C, ele acþionând
în mod diferit asupra pielii. Radiaþiile A sunt cele mai nocive,
având puterea cea mai mare de penetrare în profunzime a pielii
ºi producând îmbãtrânirea acesteia.
Radiaþiile B sunt cele care produc arsurile solare ºi insolaþia.
Radiaþiile C sunt mai puþin importante pentru om.
În condiþii obiºnuite, expunerea la soare produce o pigmentaþie
a pãrþilor descoperite, prin creºterea unui pigment melanic,
substanþã care determinã coloraþia brunã-arãmie a pielii, aºa-numi-
tul bronz. Din pãcate însã, dorinþa fiecãruia de ameliorare esteticã
prin colorarea pielii poate fi zãdãrnicitã datoritã unor greºeli
elementare de expunere la soare, din prea mult zel sau din prea
multã nerãbdare.
Sugestii legate de expunerea la soare
Expunerea la soare trebuie fãcutã progresiv, începând cu câteva
minute zilnic, dimineaþa ºi dupã-amiaza, evitând perioadele de
amiazã, foarte fierbinþi ºi agresive. Între orele 10-16, ºederea la
soare trebuie asociatã mãsurilor de protecþie a pielii. Pentru a
preveni insolaþia, purtaþi pe cap o pãlãrie de culoare deschisã.
Pentru prevenirea deshidratãrii, consumaþi cel puþin doi litri de
lichide pe zi.
Folosiþi, îndeosebi în primele zile, creme de protecþie a pielii
(sunt atât de multe, dar atât de puþine cu adevãrat eficiente!),
întinse pe tot corpul sau mãcar pe zonele expuse mai intens.
Aceste creme, numite ºi agenþi fotoprotectori sau ecrane
antisolare, pe de o parte, hidrateazã pielea supusã unui proces
acut ºi intens de deshidratare prin cãldurã, iar pe de altã parte,
protejeazã pielea de factorii fizici înconjurãtori, care pot duce
la asprirea ei (vânt, apã, nisip). Produsele de protecþie solarã
trebuie aplicate înainte, în timpul ºi dupã expunerea la soare.
Citiþi eticheta acestor produse, cãutând dacã pe ea este menþionat
ca fiind prezent factorul SPF (factorul de protecþie solarã). Dacã
da, atunci acel produs este eficient împotriva razelor ultraviolete
de tip B (cele care produc arsura). Cu cât valoarea SPF este mai
mare, cu atât protecþia este mai eficientã.
Nu utilizaþi farduri, rujuri sau alte creme cosmetice pe timpul
expunerii la plajã. Sub acþiunea razelor solare, ele pot deveni
iritante sau chiar fotosensibilizante.
Nu fiþi deprimat atunci când vedeþi cã cel de lângã dumnea-
voastrã este mai frumos bronzat. Culoarea frumoasã, uniformã,
a bronzului þine nu numai de modul de expunere la soare, ci ºi
de caracteristicile fiecãrei persoane. Persoanele blonde, având
o cantitate mai micã de pigment melanic, sunt mai sensibile la
expunerea la soare, necesitând mãsuri de protecþie mai atente.
Persoanele brunete, având mai mult pigment, se bronzeazã mai
frumos ºi au o sensibilitate mai redusã, soarele fiind mai
prietenos cu ele. Persoanele cu pãr roºcat au tendinþa de a se
bronza neuniform ºi de a face arsuri mai cu uºurinþã.
Dacã totuºi arsura s-a produs, pielea este în stare sã se vindece
singurã, doar dacã îi daþi rãgazul necesar. Întrerupeþi, în zilele
urmãtoare, expunerea la soare sau faceþi-o numai dimineaþa,
cu zonele arse acoperite. Puteþi aplica pe acele zone comprese
umede cu ceai de muºeþel, pulverizãri cu spray-uri care conþin
amestecuri de cortizon ºi antibiotice cu efect local (Bioxiteracor)
sau chiar unele pomezi. De cele mai multe ori însã, nu este
necesar un tratament medicamentos. Poate fi suficientã o loþiune
care conþine ºi factori ce diminueazã inflamaþia. Timp de o
sãptãmânã dupã ce v-aþi întors de la mare, continuaþi sã aplicaþi
aceastã loþiune, pentru a evita ca pielea sã se usuce ºi sã înceapã
sã se cojeascã.
ªi pãrul trebuie îngrijit când este expus la soarele puternic. Dacã
este lung, strângeþi-l într-o coadã sau într-un coc. Cei cu pãrul
scurt pot utiliza aplicarea unui gel de pãr care are un efect pro-
tector. Dacã înotaþi în piscinã, folosiþi casca de pãr. Clorul din
apã poate da pãrului, îndeosebi celui blond, o nuanþã verzuie.
Ochelarii de soare nu sunt numai accesorii moderne ºi estetice,
ci au un rol important în protejarea ochilor de razele solare. Nu
orice sticlã coloratã este însã o lentilã potrivitã. Pentru a oferi o
protecþie maximã faþã de razele ultraviolete, este bine sã cãutaþi
pe eticheta lor menþiunea UV 400.
Existã o serie de afecþiuni care au indicaþii majore pentru
expunerea la soare: rahitismul apãrut la copii, în perioada de
creºtere, unele forme de acnee sau de eczemã atopicã. Existã
însã ºi boli în care expunerea la soare este contraindicatã:
melanomul malign, herpesul recidivant, lupusul, porfiriile
cutanate. Bolnavii care au epitelioame ale pielii sau persoanele
cu efelide (numite popular pistrui) vor trebui sã-ºi ia anumite
mãsuri de precauþie/protecþie faþã de expunerile prelungite.
Expunerea la soare a nevilor (acele puncte sau chiar pete brune
pe care le are fiecare, dar unii în numãr mai mare decât alþii)
necesitã, de asemenea, multã precauþie, ºtiut fiind faptul cã
expunerea la soare este unul dintre factorii care determinã
mãrirea numãrului de nevi al unei persoane sau creºterea lor.
Sã aveþi un concediu fierbinte, dar numai atât cât este necesar!
9.3. CORPII STRĂINI
Corpii strãini care pot ajunge la nivelul orificiilor de la nivelul

capului se clasificã, dupã natura lor, în:
corpi strãini vii: insecte, viermi, pãianjeni etc.;
corpi strãini inerþi: sâmburi de fructe, vegetale, boabe de fasole,
beþe de chibrit, scobitori, mãrgele, corpi strãini metalici.
Localizãrile corpilor strãini dau o simptomatologie specificã ºi
necesitã un tratament diferit.
Corpii străini auriculari
Corpii strãini auriculari (localizaþi la nivelul urechii) se manifestã
prin senzaþia de înfundare a urechii, scãderea sensibilitãþii audi-
tive ºi uneori zgomote în urechi. În cazul unor insecte vii, zgomotele
sunt insuportabile. Dacã timpanul este lezat, apar scurgeri la nivelul
urechii ºi chiar fenomene inflamatorii (tumefiere, roºeaþã).
Extragerea corpului strãin se face prin spãlãturã cu apã încãlzitã
(la 37o C), jetul de apã fiind direcþionat în sus ºi înapoi. Spãlãtura
este indicatã numai dacã nu existã o leziune a timpanului.
În cazul în care corpul strãin este o insectã vie, aceasta va fi
transformatã mai întâi într-un corp inert, instilând ulei de parafinã,
ulei comestibil sau glicerinã în conductul auditiv. Încetarea
zgomotelor din ureche confirmã moartea insectei.
În cazul în care corpul strãin este un bob de grâu sau de porumb,
acesta mai întâi va fi deshidratat prin instilare, în conductul auditiv,
de alcool absolut.
Dacã prin spãlãturã corpul strãin nu iese, este necesarã inter-
venþia medicului orelist.
Corpii străini nazali
Corpii strãini nazali se manifestã prin senzaþia de înfundare a
nasului, secreþie nazalã, strãnut ºi uneori semne inflamatorii. Cel
mai frecvent, accidentul apare la copii.
Extragerea acestora se face direct, dacã acel corp este mobil,
împingându-l de sus în jos sau introducând un stilet cu vârful bont
ºi încãrcându-l de sus în jos. Copilul va fi foarte bine imobilizat.
Dacã acel corp strãin nu se poate extrage cu uºurinþã, este
necesarã intervenþia medicului orelist.
Corpii străini faringieni
Corpii strãini faringieni sunt reþinuþi la acest nivel datoritã
formelor lor neregulate. Se pot inclava fragmente de oase, oase de
peºte, bucãþi de pâine etc. De multe ori, retenþia se produce în
cursul unui acces de râs sau de tuse.
Aceastã localizare va determina dureri la deglutiþie, rãguºealã
sau chiar dificultãþi de respiraþie.
Corpii strãini se vor extrage cu ajutorul unei pense (atenþie sã
nu cadã în cãile respiratorii). Dupã extragerea acestuia, se vor face
gargarisme cu ceai de muºeþel.
Corpii străini laringieni şi traheo-bronşici
Aceste localizãri vor da o simptomatologie dramaticã – insufi-
cienþã respiratorie acutã: dispnee, cianozã, tuse, agitaþie extremã.
Consecinþa poate fi asfixia imediatã, dacã obstrucþia este completã.
Dacã însã corpul strãin este mai mic ºi mobil, el va aluneca de
obicei în bronhia dreaptã, caz în care simptomele se amelioreazã,
dar reapar la miºcare sau în poziþie culcatã.
Tratamentul de urgenþã, prin care trebuie sã se extragã corpul
strãin, este de competenþa medicului specialist ORL. Cu ajutorul
unui bronhoscop, se localizeazã corpul strãin ºi se extrage. Dacã
acesta rãmâne fixat laringian ºi obstrucþia este completã, de multe
ori, timpul nu permite acordarea terapiei eficiente.
Corpii străini conjunctivali şi corneeni
Aceºti corpi strãini pot fi schije de lemn sau de metal, fragmente
de sticlã sau de zgurã, fragmente de pãmânt sau fire de praf,
fragmente vegetale etc.
Localizarea conjunctivalã predilectã este sub pleoapa superioarã,
de unde sunt extraºi prin rãsfrângerea pleoapei ºi ºtergerea ei cu
un tampon de vatã. Localizarea inferioarã necesitã extragerea cu
acul, sub anestezie localã.
Dacã nu sunt inclavaþi, corpii strãini conjunctivali pot fi scoºi
prin spãlare abundentã a sacului conjunctival cu apã sau cu o
soluþie dezinfectantã. Corpii strãini inclavaþi în cornee trebuie
extraºi de cãtre medicul oftalmolog.
Dupã extragerea corpului strãin, se administreazã local soluþii
dezinfectante ºi pansament steril.
Corpii străini intraoculari
Retenþia unui corp strãin intraocular este, de cele mai multe ori,
consecinþa unui traumatism ocular. Corpul strãin poate fi metalic,
lemn, piatrã, spin, ciob de sticlã etc.
Consecinþa va fi o plagã ocularã din care se scurge umoarea
apoasã, precum ºi hemoftalmie (sânge în ochi).
Primul ajutor se acordã prin instilaþie localã a unei soluþii
dezinfectante oculare (Cloramfenicol soluþie 1%), urmatã de
pansament steril ºi profilaxie antitetanicã.
Localizarea ºi extragerea corpului strãin poate fi extrem de
dificilã. Salvarea globului ocular este posibilã dacã acest corp strãin
este scos în primele 8-12 ore de la traumatism.
Important! Cel mai frecvent, victimele unor asemenea
accidente sunt copiii mici. Supravegherea acestora ºi nelãsarea la
îndemâna lor a obiectelor pe care ei, instinctiv, le apucã ºi le introduc
în gurã, nas, urechi, ochi etc. pot preveni apariþia unor situaþii
extrem de neplãcute.
9.4. OM LA APĂ! – ÎNECUL
Înecul reprezintã pãtrunderea de lichid în cãile aeriene ºi

reprezintã a treia cauzã de deces prin accidente la adult.
Semnele înecului
În funcþie de gravitatea inundãrii cãilor aeriene, semnele înecului
pot fi minore: bolnav conºtient, cu tuse, jenã respiratorie, creºterea
frecvenþei respiraþiei ºi a activitãþii cardiace. Formele mai grave se
manifestã prin agitaþie sau, din contrã, stare de letargie care poate
merge pânã la comã, cianozã, respiraþii frecvente ºi superficiale,
hipotensiune arterialã, insuficienþã respiratorie severã. Poate exista
ºi o stare de moarte aparentã, în care existã doar ritm cardiac, dar
fãrã respiraþii spontane, stare care evolueazã rapid spre stop cardio-
respirator.
Primul ajutor, dupã scoaterea victimei din apã, urmãreºte
restabilirea respiraþiei prin oxigen pe mascã sau respiraþie artificialã
(inclusiv ventilaþie prin canula IOT), montarea unei perfuzii ºi
administrarea rapidã a 500 ml ser fiziologic ºi introducerea unei
sonde în stomac, pentru evacuarea conþinutului acestuia. Totodatã,
victima va fi dezbrãcatã de hainele ude ºi va fi protejatã de
hipotermie prin învelire. Asocierea ºi a stopului cardiac necesitã
resuscitarea cardio-respiratorie clasicã.
Oprirea prematurã a resuscitãrii este contraindicatã, întrucât
hipotermia poate juca rol protector.
9.5. ELECTROCUTĂRILE
Accidentele produse de energia electricã apar datoritã trecerii

acesteia prin corpul omenesc sau ca urmare a producerii unui arc
electric. Prin urmare, acþiunea curentului electric va produce, prin
ºocul electric, electrocutarea, iar prin electrizare, tulburãri
cardiovasculare sau neurologice.
Anual, în Franþa, se produc peste 200 de accidente mortale, iar
în SUA, peste 1000 de decese/an.
Cauzele electrocutãrilor sunt:

accidentele casnice,
accidentele de muncã,
improvizaþiile electrice,
trãsnetul,
accidente medicale: defibrilarea.
Gravitatea electrocutãrii depinde de voltajul, intensitatea ºi
frecvenþa curentului electric (voltajul arde ºi intensitatea omoarã!),
de timpul de contact, de traiectul curentului electric, de gradul de
umiditate, precum ºi de starea generalã a victimei înainte ºi dupã
electrocutare. Curentul alternativ este mai periculos decât curentul
continuu.
Simptomatologia bolnavilor electrocutaþi este extrem de variatã.
Pot apãrea semne neurologice (contracturi musculare, paralizii,
convulsii, comã), cardiovasculare (tahicardie, hipotensiune
arterialã, colaps, stop cardiac, modificãri ECG), semne respiratorii
(insuficienþã respiratorie), precum ºi arsuri ale pielii la locurile de
intrare ºi ieºire a curentului electric. Dacã în traseul curentului elec-
tric au fost interceptate vase importante, pot apãrea gangrene.
Primul ajutor este vital pentru evoluþia ulterioarã a victimei.
Etapele acestuia sunt urmãtoarele:
Deconectarea sursei de curent. Victima nu va fi atinsã pânã la
realizarea acestei deconectãri, datoritã riscului de propagare în
lanþ a electrocutãrii. Dacã deconectarea nu este posibilã, victima
va fi scoasã cu ajutorul unor unelte de lemn sau plastic de sub
influenþa curentului electric. Se poate folosi ºi o mãnuºã
izolatoare de cauciuc. Niciodatã nu se apucã victima de pãrþile
ei descoperite.
Dacã a apãrut stopul cardio-respirator, se va începe resuscitarea
cardio-respiratorie dupã tehnica descrisã.
Se monteazã o perfuzie ºi se administreazã ser fiziologic sau
soluþie Ringer. Este foarte probabilã ºi necesitatea administrãrii
de bicarbonat de Na pe cale intravenoasã.
Arsurile vor fi dezinfectate ºi pansate steril, fiind tratate ca orice
arsurã.
Este contraindicatã ºi periculoasã îngroparea victimei în pãmânt
sau acoperirea acesteia cu pãmânt! Metoda este complet
ineficientã ºi întârzie acordarea primului ajutor.
Dupã stabilizarea funcþiilor vitale, victima trebuie transportatã
obligatoriu la spital ºi supravegheatã 2-3 zile. Transportul se
va face cu victima aºezatã pe spate, urmãrindu-se starea de
conºtienþã, aspectul tegumentelor, monitorizarea tensiunii
arteriale, a pulsului ºi a miºcãrilor respiratorii.
9.6. DESHIDRATAREA
Deshidratarea reprezintã situaþia prin care organismul pierde apã

ºi sãruri esenþiale pentru funcþionarea normalã a acestuia. Ea apare
atunci când corpul eliminã mai multe lichide decât îºi aduce prin
ceea ce bea ºi mãnâncã. Eliminarea se produce pe mai multe cãi:
urinã, scaun, transpiraþie, vãrsãturi etc. Pierderea apare în cadrul
anumitor boli, dar ºi atunci când este vreme caldã ºi uscatã, când nu
se bea suficientã apã. De asemenea, deshidratarea poate apãrea
atunci când se utilizeazã medicamente care cresc eliminarea de urinã.
Apa reprezintã cam 60% din greutatea corporalã normalã a
bãrbaþilor ºi cam 50% din cea a femeilor. Tinerii ºi adulþii de vârstã
medie suportã mult mai uºor deshidratarea decât copiii. Aceºtia
din urmã, dacã încep sã facã febrã mare ºi sã vomite, pot deveni
deshidrataþi chiar într-o orã de la debutul bolii, situaþie asociatã cu
complicaþii severe.
În funcþie de cantitatea de apã pierdutã, deshidratarea este de
mai multe feluri: uºoarã, dacã s-au pierdut sub 5% din lichidele
organismului; medie, dacã s-au pierdut între 5-10%; severã, dacã
s-au pierdut peste 10-15% (aceastã situaþie impune intervenþie
medicalã de urgenþã).
Cauze şi simptome
Activitatea fizicã intensã, transpiraþiile abundente, febra ridicatã
ºi vãrsãturile sau diareea prelungitã sunt cauzele cele mai comune
ale deshidratãrii. Cei care stau prea mult timp în soare, cei care nu
beau suficiente lichide sau cei care locuiesc în zone uscate ºi
excesiv de calde au risc crescut de deshidratare. Aerul uscat ºi
cald produce evaporarea rapidã a apei din piele ºi din mucoase.
Alcoolul, cofeina ºi medicamentele diuretice cresc eliminãrile de
lichide ºi determinã implicit deshidratarea.
Reducerea aportului de lichide poate avea mai multe cauze:
apetit scãzut datoritã unei boli acute;
urinare excesivã (poliurie);
greþuri;
infecþii sau inflamaþii ale faringelui (faringite);
inflamaþii ale gurii, produse de infecþii, iritaþii sau deficienþe de
vitamine (stomatite).
Alte cauze care pot avea aceeaºi consecinþã sunt: bolile
glandelor suprarenale (care regleazã echilibrul apei ºi al sãrurilor
din organism), diabetul, unele boli de nutriþie, unele boli renale,
anumite boli pulmonare cronice.
Un copil care nu udã scutecul (pampers-ul) într-o perioadã de
8 ore este cu siguranþã deshidratat. Mica depresiune din vârful
capului (fontanela) probabil cã este deprimatã.
Alte simptome, care apar ºi la adulþi, sunt:
Buzele sunt uscate ºi crãpate.
Limba este uscatã.
Ochii sunt adânciþi în orbite.
Pielea este mai puþin elasticã ºi, dacã este prinsã între degete,
revine mai încet la starea iniþialã.
Stare generalã alteratã, lipsã de forþã, de energie, letargie.
Alte simptome mai generale sunt: confuzie, constipaþie, somno-
lenþã, febrã ºi sete.
Pielea devine palidã, poate creºte frecvenþa pulsului ºi a
respiraþiei.
Deshidratarea poate deveni extrem de periculoasã, chiar mortalã
la nou-nãscuþi ºi copii mici, precum ºi la vârstnici.
Nou-nãscuþii ºi copiii mici au un risc mai mare de deshidratare
pentru cã:
O mare parte din greutatea ºi compoziþia corpului lor este
reprezentatã de apã.
Copiii au o ratã mai ridicatã a metabolismului ºi de aceea
organismul lor utilizeazã mai multã apã.
Rinichii copiilor mici nu sunt atât de eficienþi ºi nu sunt în stare
sã conserve apa în aceeaºi mãsurã în care sunt în stare rinichii
adultului.
Ei au un sistem imunitar imatur, ceea ce va favoriza apariþia
unor boli manifestate prin vãrsãturi ºi diaree.
De obicei, copiii nu beau ºi nu mãnâncã decât atunci când simt
cã au nevoie de acest lucru.
Ei depind de alþii pentru a mânca ºi pentru a bea.
Cei mai în vârstã, la rândul lor, pot ajunge în situaþia de
deshidratare pentru cã:
Le-a scãzut senzaþia de sete ºi nu simt nevoia de a bea apã.
Rinichii nu mai lucreazã eficient.
Pot avea anumite probleme fizice, cum ar fi artritele sau alte
boli degenerative, care le influenþeazã capacitatea de a se deplasa
ºi a bea, de a se ridica din pat sau de pe scaun, manevre care
pot fi dureroase.
Pot avea anumite boli neurologice, care îi împiedicã sã comunice
direct ºi facil nevoile pe care le au.
Iau anumite medicamente pentru alte boli (diuretice pentru
hipertensiunea arterialã), care le cresc riscul deshidratãrii.
Îºi limiteazã intenþionat aportul de lichide atunci când au anumite
boli urologice (incontinenþã urinarã), pentru a nu fi nevoiþi sã
meargã atât de des la toaletã.
Tratament
Creºterea aportului de lichide ºi înlocuirea sãrurilor pierdute
sunt de obicei suficiente pentru a trata deshidratarea uºoarã sau
moderatã. Beþi mai multã apã ca de obicei, îmbogãþitã cu sãruri.
Nu adãugaþi însã prea multã sare atunci când nu cunoaºteþi gradul
deshidratãrii, iar acesta este presupus a fi ridicat. Adaosul de sodiu
din sare va „fura” apa din þesuturi ºi o va aduce acolo unde sodiul
este mai concentrat (de exemplu, în interiorul tubului digestiv).
Un copil care vomitã trebuie sã sugã 1-2 linguriþe de lichid la
fiecare 10 minute. Cei care au sub 1 an sau care nu vomitã trebuie
sã primeascã o linguriþã de lichid la fiecare 20 de minute, iar cei
care au peste 1 an, la fiecare 30 de minute. Mama trebuie sã þinã o
evidenþã clarã a frecvenþei vãrsãturilor ºi a diareei.
Copiii mai mari ºi adulþii se pot întoarce la activitãþile zilnice ºi
la dieta obiºnuitã în ziua urmãtoare celei în care au încetat sã mai
vomite ºi sã mai aibã diaree. Alimentaþia trebuie introdusã
progresiv. În primele 72 de ore de la dispariþia simptomelor nu
consumaþi alimente de tipul laptelui, îngheþatei, brânzei ºi untului.
Când să apelaţi la medic?
Dacã simptomele sunt mai severe, este necesar sã apelaþi la
medic. Faceþi acest lucru în urmãtoarele situaþii:
Copilul are mai puþin de 3 luni ºi are febrã prelungitã, peste
37,80C.
Copilul are peste 3 luni, dar face febrã prelungitã, peste 38,90C.
Simptomele deshidratãrii descrise mai sus se accentueazã.
Scãderea cantitãþii de urinã/24 ore sau lipsa urinãrii în intervale
mai lungi de timp (6-8 ore).
Stare de ameþealã, apatie prelungitã sau sete excesivã.
O persoanã se alimenteazã normal ºi utilizeazã diuretice, dar
pierde în greutate peste 2,5-3 kg/sãptãmânã.
Metode de prevenire a deshidratării
Consumaþi mai multã supã.
Beþi apã din abundenþã între mese.
Pãstraþi lângã dumneavoastrã, când lucraþi sau când vã relaxaþi,
un recipient în care aveþi apã ºi folosiþi-l cât de des. Amintiþi-vã
cã, în afara situaþiei în care aveþi o altã boalã care sã contraindice
aportul mare de apã (insuficienþã cardiacã, cirozã hepaticã
decompensatã etc.), indicele cel mai fidel al unui aport suficient
de apã este culoarea urinei: dacã este clarã, ca apa, sunteþi bine
hidratat. Dacã este galben-închis, concentratã, înseamnã cã beþi
o cantitate insuficientã de apã.
Este varã! Atenþie la soare ºi la ce poate el sã vã aducã bine ºi...
rãu. De aceea... potoliþi-vã setea!
9.7. MELANOMUL MALIGN
Melanomul malign este forma cea mai agresivã a cancerului de

piele, deºi este o formã de cancer care se trateazã bine, dacã este
descoperit într-un stadiu precoce. În ultimii ani însã, incidenþa
acestei boli practic s-a dublat, în special în þãrile vest-europene ºi
în SUA. Bolii i se spune melanom malign din cauza faptului cã se
dezvoltã pe niºte celule specifice ale pielii, numite melanocite,
celule care produc o substanþã brunã, ce deseori pigmenteazã pielea
sub forma nevilor sau a aluniþelor. Cei mai mulþi dintre noi avem
zeci de asemenea nevi pigmentari, care nu fac nici un rãu. Uneori
însã un asemenea nev scapã de sub controlul organismului ºi începe
sã se dezvolte anarhic, constituind aºa-numitul melanom malign.
Deºi nu este o urgenþã propriu-zisã, este neapãrat necesarã lãmu-
rirea rapidã a oricãrei apariþii suspecte pe piele care se poate asocia
cu melanomul malign.
Cauze, factori de risc
Cercetãrile medicale nu au lãmurit pe deplin cauza apariþiei
melanomului malign. Existã însã câteva lucruri certe. Mai întâi,
este bine de ºtiut cã boala nu este contagioasã, deci ea nu se ia
prin simpla atingere. Existã însã persoane mai predispuse sã facã
boala, persoane care se încadreazã în urmãtoarele grupe de risc:
existenþa în familie a unor rude care au avut melanom malign
(peste 10% dintre bolnavi au asemenea rude);
nevi cu structurã modificatã, chiar neconfirmatã ca fiind
canceroasã (doar 1-2 dintre criteriile de diagnostic de mai jos);
melanom malign preexistent ºi tratat;
tratament imunosupresiv pentru alte boli: boli autoimune, dupã
transplant etc.;
nevi sau aluniþe numeroase (peste 50);
arsuri solare severe – ultravioletele de tip A ºi B au efect nociv;
pistrui numeroºi;
piele foarte albã ºi ochi deschiºi la culoare – blonzii sau roºcaþii
cu ochi albaºtri.
Cum recunoaştem melanomul malign?
Existã o serie de modificãri în aspectul nevilor care, dacã apar,
impun un consult la medicul specialist dermatolog. Aceste
modificãri pot fi reþinute utilizând formula mnemotehnicã ABCD
ºi sunt urmãtoarele:
Asimetria (A). Nevii cu tendinþã în dezvoltarea melanomului
malign îºi schimbã forma, de regulã circularã ºi simetricã,
devenind asimetrici, cu margini neregulate. Aceastã modificare
se poate observa pe un nev deja existent sau pe o zonã vecinã
unui nev.
Bordura (B) neregulatã. În timp ce la nevii obiºnuiþi limita dintre
nev ºi piele este clar delimitatã, în cazul melanomului se poate
remarca o uºoarã creastã la limita dintre nev ºi pielea sãnãtoasã
sau, alteori, marginile sunt imperfect delimitate.
Culoarea (C) este un semn precoce al transformãrii maligne.
Ea se modificã faþã de aspectul iniþial, cunoscut de multã vreme,
al nevului care devine brun închis sau chiar negru, reflectând
producerea crescutã de melaninã. Culoarea roºie din jurul
melanomului semnificã asocierea unei inflamaþii, iar culoarea
albã provine de la þesutul canceros deja mortificat.
Diametrul (D) este un semn important când se modificã
într-un timp relativ scurt. O creºtere peste 6 mm a acestuia are
o semnificaþie nefavorabilã.
Localizare şi tratament
Locurile în care apare de obicei melanomul malign sunt capul,
gâtul ºi trunchiul. La femei, mai ales, se adaugã braþele ºi gambele.
Atunci când apare pe pielea pãroasã a capului, este mai greu de
remarcat ºi de examinat. Au fost cazuri în care a apãrut în iris, pe
retinã, sub unghii, în zonele genitale. Practic, orice zonã acoperitã
cu piele poate fi sediul unui melanom malign.
Tratamentul standard al melanomului malign este extirparea
lui chirurgicalã. Este necesarã eliminarea nu numai a melanomului
propriu-zis, dar ºi a unei zone de siguranþã din pielea înconju-
rãtoare. Ulterior, ceea ce se extirpã se examineazã microscopic,
pentru a stabili cu certitudine tipul de melanom ºi mai ales gradul
în care acesta a pãtruns în straturile mai profunde ale pielii. Dacã
sunt implicaþi ºi noduli limfatici învecinaþi, ºi aceºtia trebuie
extirpaþi în totalitate. Operaþiile mai extinse impun ulterior
intervenþii de chirurgie esteticã. Tratamentul chirurgical trebuie sã
fie urmat apoi de chimioterapie ºi, uneori, de radioterapie localã.
Măsuri de protecţie
Evitaþi expunerea la soare în miezul zilei, îndeosebi dacã aveþi
anumiþi factori de risc enumeraþi mai sus.
Protejaþi-vã de soare cu o pãlãrie adecvatã ºi cu o îmbrãcãminte
care sã vã acopere zonele de risc.
Utilizaþi loþiuni sau creme care sã vã protejeze de radiaþiile
ultraviolete. Aceste creme, numite ºi agenþi fotoprotectori sau
ecrane antisolare, pe de o parte, hidrateazã pielea supusã unui
proces acut ºi intens de deshidratare prin cãldurã, iar pe de altã
parte, protejeazã pielea de factorii fizici înconjurãtori, care pot
duce la asprirea ei (vânt, apã, nisip). Produsele de protecþie
solarã trebuie aplicate înainte, în timpul ºi dupã expunerea la
soare. Citiþi eticheta acestor produse, cãutând menþionarea
factorului SPF (factorul de protecþie solarã). Dacã este prezent,
atunci acel produs este eficient împotriva razelor ultraviolete
de tip B (cele care produc arsura). Cu cât valoarea SPF este mai
mare, cu atât protecþia este mai eficientã.
Utilizaþi ochelari de soare care sã realizeze însã o protecþie
cunoscutã ºi specificatã faþã de ultraviolete. Ochelarii de soare
nu sunt numai accesorii moderne ºi estetice, ci au un rol impor-
tant în protejarea ochilor de razele solare. Nu orice sticlã coloratã
este însã o lentilã potrivitã. Pentru a oferi o protecþie maximã
faþã de razele ultraviolete, este bine sã cãutaþi pe eticheta lor
menþiunea UV 400.
Examinaþi-vã periodic pielea direct sau în oglindã. Dacã
remarcaþi ceva suspect, apelaþi imediat la un specialist.
Capitolul 10
TRAUMATISME
10.1. CUM SE ACORDĂ PRIMUL AJUTOR?
Prima problemã: Bolnavul sau victima este sau nu într-un

pericol vital imediat (risc maxim de a muri în absenþa tratamentului)?
Douã întrebãri aºteaptã rãspunsuri:
1. Respirã? Unui bolnav care respirã bine, la fiecare miºcare
respiratorie i se ridicã ritmic ºi simetric toracele, are pielea
uscatã, normal coloratã. Dacã nu respirã, se începe de urgenþã
respiraþia artificialã gurã la gurã.
2. Inima bate? Dacã inima bate, se simte pulsul la mânã, la gât
sau la rãdãcina coapsei. Pulsul trebuie sã fie regulat, bine bãtut
ºi cu o frecvenþã potrivitã de 60-80 bãtãi pe minut. Dacã este
posibil, se mãsoarã tensiunea arterialã. Dacã pulsul nu se simte,
deºi este cãutat unde trebuie, se începe de urgenþã masajul car-
diac extern (compresii ritmice deasupra jumãtãþii inferioare a
sternului.
În tot acest timp, în cazul unei urgenþe majore, altcineva trebuie
sã cheme un ajutor medical calificat.
Ca un exerciþiu util ºi uneori amuzant, încercaþi sã identificaþi
aceste douã categorii de semne pe oameni sãnãtoºi! Ajutã la
orientarea mai bunã în cazul unor mari urgenþe.
A doua problemã: Boala sau accidentul, dacã nu sunt tratate,
pot evolua spre apariþia unui pericol vital sau spre o complicaþie?
Este necesar sã urmãriþi urmãtoarele semne:
1. Starea de conºtienþã: este pãstratã, este mai somnolent sau nu
se poate comunica cu bolnavul? În cazul unui leºin banal, apãrut
de obicei dupã un scurt episod de scãdere a oxigenãrii creierului,
recuperarea este rapidã ºi spontanã. În situaþiile mai grave,
tratamentul nu se face numai la nivelul primului ajutor, care
trebuie însã prompt ºi corect acordat.
2. Sângereazã într-un mod evident pe undeva (existã o leziune a
pielii în urma unui traumatism, pierde sânge pe gurã, pe nas,
pe urechi sau la alt nivel)? Dacã sângerarea este vizibilã la nivelul
pielii, se aplicã un pansament strâns sau un garou, chiar
improvizat, pentru a diminua pierderea de sânge. În absenþa
acestor mijloace, se comprimã cu degetul, dacã sângele þâºneºte,
deasupra leziunii. Oprirea definitivã a sângerãrii se face la spi-
tal. Garoul nu se þine mai mult de 2 ore ºi, chiar în asemenea
situaþii, la intervale de 30 de minute se desface pentru 2-3
minute.
3. Fractura, luxaþia sau entorsa sunt suspecte în situaþiile în
care mobilitatea la orice nivel al mâinii sau al piciorului se
diminueazã semnificativ ºi regiunea este dureroasã ºi se umflã.
Nu încercaþi sã reaºezaþi oasele la locul lor! Le puteþi reaºeza,
dar în alt loc! Puneþi o atelã, chiar improvizatã, care sã cuprindã
obligatoriu articulaþiile de deasupra ºi de dedesubtul leziunii
sau mãcar faceþi un pansament fix. Restul va face ortopedul!
4. Plaga sau rana care apare în contextul unei sângerãri a pielii
dupã un traumatism trebuie dezinfectatã (apã oxigenatã, rivanol,
NU tincturã de iod în plagã!) ºi pansatã steril. Nu se pun
unguente pe plãgi. Nu uitaþi vaccinarea obligatorie împotriva
tetanosului.
A treia problemã: Dupã acordarea primului ajutor, bolnavul

mai are nevoie de medic? Rãspunsul este DA.
Traumatisme 223
Este mai bine sã greºeºti prin exces de grijã decât prin ignorare
ºi, de aceea, o evaluare completã ºi corectã a unui asemenea bolnav
îl poate scuti de multe complicaþii ulterioare.
10.2. RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE
Stopul cardio-respirator reprezintã oprirea completã a activitãþii

cardiace ºi respiratorii.
Diferitele pãrþi ale organismului reacþioneazã în mod diferit la
aceastã situaþie care le priveazã de oxigenul necesar fiecãrei celule.
Cel mai rapid este afectat creierul (rezistã cel mult 8-10 minute
fãrã oxigen), dupã care se produc modificãri ireversibile în structura
acestuia. Pentru inimã, timpul de resuscitare variazã între 4-5 minute
ºi 20-30 de minute, pentru ficat este de 20-30 de minute, pentru
rinichi, de 180 de minute, iar pentru muºchi, de câteva ore.
Privit însã în ansamblu, timpul optim de resuscitare pentru
întregul organism, cu ºanse de reuºitã ºi cu incidenþã micã a seche-
lelor, este de 3-5 minute, cu anumite variaþii individuale.
Resuscitarea cardio-respiratorie reprezintã totalitatea
manoperelor efectuate pentru a preveni apariþia unui stop cardio-
respirator sau, dacã acesta a apãrut, pentru a restabili cele douã
funcþii vitale ale organismului: circulaþia ºi respiraþia.
Aceste manopere, îndeosebi cele care se efectueazã la locul
accidentului, nu sunt neapãrat de competenþa exclusivã a unui cadru
medical, putându-le face orice persoanã care a fost instruitã ante-
rior în acest sens. Cel care cunoaºte corect aceste tehnici poate,
într-o situaþie criticã, în care prezenþa unui cadru medical calificat
nu este imediat disponibilã, sã salveze efectiv viaþa celui aflat
într-o stare criticã. De altfel, în majoritatea þãrilor, cursurile teoretice
ºi practice de resuscitare cardio-respiratorie sunt studiate la liceu
ºi, în unele locuri, reprezintã probã de examen la bacalaureat sau
la examenul pentru obþinerea permisului de conducere.
Rata de supravieþuire dupã stopul cardio-respirator diferã de
locul unde s-a produs acesta: în afara spitalului (la domiciliu, pe
stradã) sau în spital. Ea variazã astfel între 8 ºi 21%. Dintre
supravieþuitori, 10-40% rãmân cu leziuni cerebrale permanente.
Cauzele stopului cardio-respirator
Stopul cardio-respirator poate avea douã categorii mari de cauze:
Accidente acute, care pot fi produse de:
cauze cardiace: infarct miocardic acut, insuficienþã
cardiacã, tulburãri severe de ritm cardiac (fibrilaþia
ventricularã, tahicardia ventricularã, asistolia, blocul atrio-
ventricular complet, disociaþia electro-mecanicã);
cauze extracardiace:
respiratorii: asfixie prin obstrucþia cãilor aeriene
(corp strãin intrabronºic, hemoragii masive din cãile
respiratorii, bronhopneumonii severe), rupturi
pulmonare cu pneumotorax, embolia pulmonarã
etc.;
cerebrale: accidente vasculare cerebrale (rupturi de
vase intracerebrale, cu hematoame consecutive),
contuzii cerebrale grave, encefalite;
hemodinamice: hemoragii masive (leziuni de vase
mari, sarcinã extrauterinã ruptã, anevrism disecant
de aortã);
toxice: intoxicaþii medicamentoase sau cu alte
substanþe toxice.
Stãrile terminale ale unor boli cu evoluþie cronicã:
insuficienþa pulmonarã cronicã;
insuficienþa cardiacã congestivã decompensatã;
bolile canceroase în stadiu terminal de evoluþie;
ciroza hepaticã decompensatã.
La cea de a doua categorie de boli care pot produce stop cardio-
respirator ºi deces consecutiv, având în vedere prognosticul
rezervat al acestor boli ºi frecventa ineficienþã a resuscitãrii, decizia
Traumatisme 225
de a încerca sau nu resuscitarea bolnavului respectiv este dificilã,
delicatã ºi discutabilã. În SUA, existã un protocol care conþine o
serie de reguli dupã care un asemenea pacient nu mai este resuscitat
(DNR: Do Not Resuscitate Order).
Semnele clinice care prevestesc apariţia stopului
cardio-respirator
Aceste semne se mai numesc ºi semne premonitorii ºi impun
începerea de urgenþã a manoperelor de resuscitare:
scãderea progresivã a tensiunii arteriale;
dificultãþi de respiraþie, manifestate iniþial prin respiraþii mai
frecvente, dar mai puþin ample (polipnee), apoi din ce în ce
mai rare (bradipnee);
coloraþia vânãtã (cianoticã) a buzelor, vârfului degetelor, lobului
urechii;
privire fixã, orientatã în sus;
bãtãi neregulate ale inimii.
Semnele clinice caracteristice stopului cardio-respirator
deja instalat sunt:
pierderea stãrii de conºtienþã;
absenþa pulsului la arterele mari (artera carotidã, femuralã);
absenþa zgomotelor cardiace;
absenþa miºcãrilor respiratorii;
tensiunea arterialã nemãsurabilã;
paloare urmatã de cianozã brusc instalatã;
creºterea diametrului pupilar (midriazã);
scãderea tonusului muscular.
Apariþia acestor semne clinice reprezintã urgenþa majorã de grad
zero. Lipsa intervenþiei de prim ajutor duce în scurt timp (5-10
minute) la decesul bolnavului.
Atitudinea care trebuie urmatã într-o asemenea situaþie este
redatã în figura de mai jos:
Starea bolnavului
Conștient Inconștient
respiră nu respiră nu respiră

are puls are puls nu are puls
decubit dorsal decubit lateral 10 respiraţii artif. Ajutor!

Ajutor! Ajutor! Ajutor! Începe RCR
Tratamentul stopului cardio-respirator (resuscitarea

cardio-respiratorie)
Resuscitarea cardio-respiratorie are trei etape distincte:
Resuscitarea primarã (Suportul Vital de Bazã: Basic Life Sup-
port) este etapa care se face la locul accidentului, de cãtre oricine
are cunoºtinþele necesare, ºi are ca obiectiv asigurarea libertãþii
cãilor aeriene, asigurarea respiraþiei ºi a circulaþiei.
Resuscitarea secundarã (Suportul Vital Avansat: Advanced
Life Support) este etapa care se începe la locul accidentului de
cãtre persoane calificate în acest sens ºi se pot continua pe
parcursul transportului ºi apoi la spital. Ea are ca obiectiv
tratamentul stopului cardiac prin tratament medicamentos ºi elec-
tric (defibrilare).
Resuscitarea terþiarã (Suportul Vital Prelungit: Prolonged Life
Support) este etapa care se realizeazã în clinicile de terapie
Traumatisme 227
intensivã ºi reprezintã mãsuri de specialitate care au ca obiectiv
menþinerea funcþiilor vitale ºi recuperarea cât mai deplinã a
bolnavului.
ABC-ul resuscitării
Pentru marea majoritate a oamenilor, prezintã interes tehnica
resuscitãrii primare (ABC-ul resuscitãrii), care are, la rândul ei,
trei obiective principale:
1. Asigurarea libertãþii cãilor aeriene este condiþia evidentã
a posibilitãþii reluãrii respiraþiei. Ea începe cu îndepãrtarea oricãror
obiecte care ar putea jena miºcãrile respiratorii imediat dupã ce
victima a fost scoasã din locul în care s-a produs accidentul, se
desfac hainele (gulerul cãmãºii, cureaua etc.) ºi este aºezatã în
condiþii de siguranþã. Se extrag apoi din gurã eventualii corpi
strãini, precum ºi proteza dentarã mobilã (dacã este cazul). Dacã
se presupune un eventual corp strãin situat mai în adâncime, se
poate încerca extragerea acestuia cu o pensã. Dacã acesta însã nu
este vizibil, el va putea fi extras numai de cãtre medic, cu ajutorul
unui aparat numit bronhoscop.
Se poate încerca eliminarea unui corp strãin ºi prin aºa-numita
manevrã Heimlich, care poate fi efectuatã de cãtre oricine: plasân-
du-ne în spatele victimei (când aceasta este conºtientã ºi poate sta în
picioare), cuprindem trunchiul acesteia pe sub braþele ei. Mâinile
salvatorului se plaseazã astfel: dreapta, cu pumnul strâns, priveºte
spre sol ºi se poziþioneazã între ombilic ºi capãtul inferior al sternului,
iar stânga o acoperã pe prima. Se efectueazã tracþiuni bruºte în sus
(4 compresiuni), în urma cãrora are loc o creºtere a presiunii
intraabdominale, care se va transmite toracelui, fapt care ar putea
favoriza eliminarea unui corp strãin slab, fixat pe cãile aeriene
superioare. Dacã victima este cãzutã ºi inconºtientã, salvatorul este
deasupra victimei, la nivelul coapselor acesteia, ºi îºi plaseazã în
aceeaºi zonã palma mâinii drepte, iar palma mâinii stângi peste cea
dreaptã, exercitând presiuni bruºte oblic spre sol ºi spre capul victimei.
La bolnavul inconºtient, capul va fi menþinut flectat înapoi
(hiperextensie), iar mandibula va fi împinsã în afarã, gura
menþinându-se în acelaºi timp deschisã cu ajutorul unui sul sau al
unui instrument simplu, aflat în dotarea oricãrei truse de prim ajutor,
numit pipã Guedel. Aceasta are rolul de a preveni cãderea limbii
în spate ºi obstrucþia, în acest mod, a cãii aeriene, dar ea este utilã
ºi dacã bolnavul are convulsii ºi existã riscul sã-ºi muºte limba.
Dacã bolnavul însã varsã, capul va fi poziþionat pe o parte, iar
întregul corp va fi aºezat în decubit lateral pe partea dreaptã, mâna
de deasupra (stânga) sub obrazul drept, membrul inferior drept
flectat, iar cel stâng, situat deasupra, în extensie (întins). Aceasta
este aºa-numita poziþie de siguranþã. Femeile gravide în ultimul
trimestru de sarcinã vor fi poziþionate pe partea stângã. Dacã apar
secreþii (mucus, conþinut gastric), se va aspira conþinutul cavitãþii
bucale sau chiar al stomacului, printr-o sondã introdusã la acel
nivel.
Cea mai sigurã ºi eficientã metodã de eliberare a cãilor aeriene
este însã intubaþia trahealã, prin care un tub special este introdus,
prin gurã, direct în trahee. Aceastã tehnicã necesitã însã un anumit
antrenament anterior ºi o dotare tehnicã minimã.
2. Respiraþia artificialã este gestul imediat urmãtor eliberãrii
cãilor aeriene. Deºi existã descrise mai multe metode de respiraþie
artificialã, singurele metode eficiente sunt respiraþia gurã la gurã
ºi gurã la nas.
Respiraþia gurã la gurã este cel mai des folositã. Victima stã
cu faþa în sus, pe un plan dur (pe sol sau pe duºumea, nu pe pat
moale!), iar salvatorul va sta pe partea dreaptã (dacã este dreptaci).
Cu mâna stângã, prinzând fruntea victimei în palmã, va face
hiperextensia capului, iar între degetele 1-2 (degetul mare ºi
arãtãtor) va prinde ºi va pensa narinele victimei. Mâna dreaptã va
prinde în palmã bãrbia victimei ºi va menþine deschisã gura
acesteia. Salvatorul inspirã adânc aer, apoi îºi va lipi buzele etanº
Traumatisme 229
(direct sau prin intermediul unui tifon sau al unei batiste), expirând
brusc, timp de 2 secunde, aerul înmagazinat anterior. Expirul se
face cu privirea aþintitã cãtre toracele victimei: dacã acesta se ridicã,
respiraþia este eficientã; dacã se ridicã stomacul, aerul a intrat în
stomac ºi este nevoie de corectarea hiperextensiei capului. Se
aºteaptã 2-4 secunde, pânã ce toracele victimei revine pasiv, la
diametrul iniþial, dupã care se repetã manevra cu o frecvenþã de
12-14 insuflaþii/minut.
Respiraþia gurã la nas se executã atunci când deschiderea gurii
este imposibilã, dupã aceeaºi tehnicã, dar fãrã a pensa narinele ºi
menþinând închisã gura victimei.
3. Masajul cardiac extern se face cu bolnavul în aceeaºi
poziþie (cu faþa în sus), aºezat pe un plan dur. Salvatorul se situeazã
de o parte a victimei ºi aplicã braþele sale întinse (nu flectate!) pe
treimea inferioarã a sternului astfel: palma mâinii care realizeazã
compresia se plaseazã direct pe stern, iar cealaltã mânã se plaseazã
deasupra primei, paralel sau la 90 de grade, cu degetele întinse
sau întrepãtrunse cu cele ale mâinii inferioare. Compresiunea
sternului se realizeazã vertical, folosind greutatea corpului ºi braþele
întinse (nu se flecteazã din cot). Compresiunile trebuie sã deplaseze
sternul cu 4-5 cm, iar ritmul acestora trebuie sã fie de 80-100/minut.
Raportul dintre compresiunea toracelui ºi decompresiunea acestuia
trebuie sã fie de 1/1.
Întotdeauna masajul cardiac se asociazã respiraþiei artificiale.
Dacã masajul ºi respiraþia sunt realizate de o singurã persoanã,
aceasta va efectua resuscitarea efectuând 2 insuflaþii, urmate de
15 compresii, pãstrând acest raport. Dacã existã douã persoane
care realizeazã resuscitarea, atunci una dintre ele va face numai
insuflaþii, iar cealaltã, numai compresii, dupã ritmul: 1 insuflaþie/5 com-
presiuni.
Efectuarea corectã a masajului cardiac se va evidenþia prin
perceperea unui puls femural sau carotidian concordant cu
compresiunile.
Semnele de eficacitate ale resuscitãrii sunt date de recuperarea
activitãþii inimii (puls, tensiune arterialã), reluarea respiraþiei,
revenirea stãrii de conºtienþã, recolorarea pielii ºi regresia
diametrului pupilei la dimensiunea iniþialã.
Complicaþiile resuscitãrii sunt fracturile costale, leziuni ale
organelor din torace sau abdomen, în urma masajului cardiac prea
brutal, aspiraþia în plãmân a secreþiilor din stomac etc.
Resuscitarea cardio-respiratorie se va opri dacã, dupã 20-30 de
minute de resuscitare, aceasta rãmâne ineficientã.
Resuscitarea secundarã implicã deja o calificare superioarã.
Ea începe cu montarea unei perfuzii la o venã accesibilã, prin care
se vor administra ulterior o serie de medicamente care sunt indi-
cate în aceastã situaþie.
Este bine de ºtiut cã, indiferent de cauza stopului cardiac,
medicamentul numit ADRENALINÃ (1 fiolã are 1 ml ºi conþine
1 mg de substanþã activã) este întotdeauna indicat sã fie administrat
cât mai rapid. Dacã el este disponibil, se administreazã câte o fiolã
direct pe venã, la fiecare 3-5 minute. Alte medicamente (bicarbonat
de Na, atropinã, xilinã, sulfatul de Mg, bretilium etc.), precum ºi
defibrilarea electricã pot fi indicate doar de cãtre personalul
calificat.
Resuscitarea terþiarã se face doar în clinicile de terapie
intensivã.
10.3. NECAZURI DE IARNĂ: FRACTURILE
Ce sunt fracturile?
Fracturile sunt leziuni traumatice ale oaselor, soldate cu
întreruperea continuitãþii acestora. Fracturile pot interesa, în mod
teoretic, orice os, dar cele mai frecvente sunt fracturile membrelor.
Existã multiple criterii de clasificare a fracturilor: produse la
locul de impact al agentului traumatizant cu osul (fracturi directe)
sau la distanþã de locul traumatismului (fracturi indirecte); fracturi
Traumatisme 231
complete sau incomplete (fisurile, înfundarea oaselor late, îndeosebi
ale craniului, ruperile incomplete ale oaselor copiilor); fracturi cu
deplasarea capetelor fracturate sau fãrã deplasarea acestora; fracturi
cu fragmente de os multiple (fracturi cominutive); fracturi închise
(când pielea rãmâne integrã) sau fracturi deschise (când ºi pielea
este lezatã) etc.
Cum se poate pune diagnosticul de fractură?
Diagnosticul unei fracturi se pune pe seama a douã categorii
de semne:
Semnele de probabilitate care, dacã existã, ridicã suspiciunea
unei fracturi sunt:
Durerea este spontanã, localizatã într-un punct fix ºi
creºte în intensitate la palparea zonei sau la încercarea de
a miºca membrul presupus fracturat.
Impotenþa funcþionalã se manifestã prin incapacitatea de
a efectua miºcãri cu membrul traumatizat.
Deformarea regiunii respective apare din cauza
proeminenþei sub piele a capetelor osoase fracturate.
Scurtarea membrului fracturat apare în urma deplasãrii
în sus a capãtului inferior al fracturii, ca urmare a
contracturii musculare reflexe.
Echimozele reprezintã coloraþia violacee a pielii
contuzionate de deasupra focarului de fracturã, ca urmare
a leziunii concomitente ºi a unor vase de sânge.
Tumefierea regiunii ºi creºterea temperaturii locale.
Aceste semne descrise mai sus cer, pentru clarificarea
diagnosticului, cãutarea aºa-numitelor semne de certitudine.
Semnele de certitudine – dacã este identificat mãcar unul dintre
ele – pun diagnosticul sigur de fracturã. Ele sunt urmãtoarele:
Mobilitatea anormalã în focarul de fracturã apare atunci
când, la încercarea de palpare, osul se miºcã în zona
respectivã.
Netransmiterea miºcãrii se manifestã atunci când se
încearcã ridicarea membrului presupus fracturat de capãtul
sãu proximal (dincoace de fracturã). În acest caz, capãtul
proximal se ridicã, dar capãtul distal (dincolo de fracturã)
rãmâne cãzut.
Întreruperea clarã a continuitãþii osului se poate determina
mergând cu mâna (palpând) pe marginea osului. La un
moment dat, se poate sesiza discontinuitatea, iar la nivelul
pielii se poate remarca chiar o micã depresiune.
Crepitaþiile osoase sunt niºte zgomote specifice (asemã-
nãtoare, ca sunet, zgomotului produs la cãlcarea pe zãpada
îngheþatã), care apar la palparea fracturii ºi care sunt
cauzate de frecarea între ele a capetelor fracturate.
Evidenþierea sub piele sau chiar prin piele (în cazul
fracturilor deschise) a unuia sau a celor douã capete
fracturate.
Modificãrile radiologice permit aprecierea clarã a fracturii
ºi a detaliilor acesteia.
În mod practic, este dureroasã ºi uneori chiar periculoasã
cãutarea tuturor semnelor de certitudine. În prezenþa unor semne
de probabilitate, este necesarã efectuarea unei radiografii, care va
infirma sau va confirma fractura.
În accidentele mai grave, pe lângã semnele descrise mai sus, o
fracturã se poate manifesta de la început ºi cu semnele unor
complicaþii locale: pareze sau paralizii prin compresia, alungirea
sau chiar secþionarea unui nerv, plãgi vasculare prin leziunea unor
artere sau vene, necroza unor þesuturi prin compresia unui vas
important, leziunea pielii etc. Aceste complicaþii apar frecvent din
cauza neacordãrii sau acordãrii incorecte a primului ajutor.
Cum se acordă corect primul ajutor într-o fractură?
Primul ajutor corect acordat poate preveni multe complicaþii ºi
poate scurta o perioadã de boalã de cele mai multe ori prelungitã.
Traumatisme 233
Un bolnav cu fracturã nu poate fi transportat fãrã o imobilizare
provizorie a acesteia, cu atât mai necesarã, cu cât este vorba de
fracturi mari (membru inferior, bazin, coloanã vertebralã).
Metodele de imobilizare sunt reprezentate de dispozitive spe-
cial construite (atele, aparate speciale de extensie ºi fixare
provizorie) sau dispozitive improvizate.
Cu ocazia aplicãrii aparatului provizoriu de imobilizare se face
mai întâi o tracþiune uºoarã, continuã ºi progresivã, pentru a provoca
o durere cât mai micã. Acest gest este necesar pentru a pune mãcar
aproximativ capetele fracturate în acelaºi plan (în acelaºi ax).
Scopul imobilizãrii este acela de a împiedica miºcãrile active ºi
pasive, care pot complica fractura, ºi de a diminua durerile.
O imobilizare corectã trebuie sã respecte anumite reguli:
Trebuie sã cuprindã în mod obligatoriu articulaþiile situate
deasupra ºi dedesubtul focarului de fracturã. De exemplu, o
fracturã la nivelul gambei trebuie sã imobilizeze atât articulaþia
genunchiului, cât ºi cea a gleznei.
Va fi precedatã de rezolvarea leziunilor care pun în pericol viaþa.
De exemplu, o fracturã asociatã cu o hemoragie în cadrul unui
accident va necesita, în prima etapã, oprirea hemoragiei, iar
ulterior, imobilizarea fracturii.
Imobilizarea trebuie sã fie suficient de fixã pentru a-ºi atinge
scopul, dar nu într-atât de compresivã încât sã producã tulburãri
circulatorii.
Atelele standardizate sunt construite din lemn, din material plas-
tic sau material gonflabil (se pun douã atele pe pãrþile laterale ale
membrului) sau din sârmã (atele Kramer), acestea având
proprietatea de a se îndoi în funcþie de necesitãþi (zonã, mãrimea
segmentului de membru). Atela Kramer se pune de-a lungul pãrþii
celei mai lungi a segmentului respectiv. Ca mijloace improvizate
se pot folosi orice obiecte rigide (scânduri mici, schiuri, beþe,
bastoane etc.).
Înaintea imobilizãrii, pe segmentul de membru ce urmeazã sã
fie imobilizat se pune un strat de vatã (sau pe partea atelei care
vine în contact cu pielea), apoi se aplicã atela. Aceasta se înfãºoarã
cu o faºã de tifon sau cu orice altã improvizaþie (batic, fular,
centurã, cravatã etc.), în scopul fixãrii atelelor de membrul respectiv.
Imobilizarea cea mai eficientã se face însã cu atelã gipsatã.
În funcþie de zona afectatã, imobilizarea trebuie sã fie adaptatã
acesteia:
Imobilizarea umãrului se poate face prin urmãtoarele tehnici:
alipirea braþului ºi a antebraþului de torace, cu cotul îndoit
în unghi drept, ºi înfãºurarea toracelui cu o pânzã
dreptunghiularã tare, trecutã în jurul gâtului;
înfãºarea toracelui cu ture circulare de faºã, în spiralã,
pânã sub axilã, apoi efectuarea de ture circulare care
cuprind braþul, cotul ºi antebraþul, trecerea feºei de douã-
trei ori peste umãr ºi fixarea, în final, cu ture circulare a
întregului ansamblu.
Imobilizarea braþului se face îndoind o atelã Kramer în formã
de „U”, care se muleazã peste umãr ºi peste cot.
Imobilizarea cotului se face cu o atelã îndoitã la un unghi de
90 de grade sau cu un batic triunghiular, care susþine cotul ºi
care se leagã de gât.
Imobilizarea antebraþului se face cu o atelã Kramer, îndoitã la
un unghi de 90 de grade, sau cu douã atele întinse de la mânã
pânã la cot ºi aºezate paralel.
Imobilizarea fracturilor de ºold utilizeazã o atelã lungã (care
depãºeºte articulaþia ºoldului ºi talpa piciorului: scândurã, schi
etc.), ce se pune pe partea lateralã a membrului inferior ºi de
care se fixeazã, prin faºã circularã, ºoldul fracturat. Dacã existã
o atelã Kramer lungã, aceasta va fi îndoitã la un capãt la un
unghi de 90 de grade (care va corespunde tãlpii piciorului) ºi
va fi pusã de-a lungul feþei posterioare a membrului inferior. În
Traumatisme 235
lipsa atelelor, membrul inferior bolnav va fi înfãºat de membrul
sãnãtos.
Imobilizarea fracturilor gambei se face cu o singurã atelã, aºezatã
posterior, sau cu douã atele, situate una pe faþa internã, iar
cealaltã pe faþa externã a gambei.
Atenþie!
Fracturile costale nu se imobilizeazã. Toracele trebuie sã
rãmânã liber, pentru a respira cât mai eficient ºi pentru ca eventuala
tuse asociatã sã fie eficientã (sã elimine secreþiile bronºice).
Fracturile de coloanã vertebralã (sau doar suspiciunea
acestora) trebuie tratate cu o precauþie extremã, din cauza riscului
mare de complicaþii: leziuni ale mãduvei spinãrii, cu paralizii con-
secutive. Victimele vor fi aºezate pe un plan dur (targã tare, tãblia
unei uºi etc.), orice mobilizare a acestora fãcându-se menþinând
coloana în acelaºi plan. Pentru imobilizarea fracturii de coloanã
cervicalã, idealã este utilizarea unui guler din burete sau fixarea
capului între douã suluri (douã pãturi rulate).
Tratamentul, la spital, al fracturilor este de competenþa medi-
cilor ortopezi. Scopul tratamentului este de a aºeza capetele
fracturate în acelaºi ax (poartã numele de reducere a fracturii),
pentru a favoriza vindecarea ulterioarã corectã a fracturii. Aceastã
aºezare a capetelor osoase unul în prelungirea celuilalt se poate
face prin metode ortopedice (atunci când deplasarea fragmentelor
nu este prea mare ºi când fractura este recentã) sau prin metode
chirurgicale.
Metodele ortopedice sunt manopere de tracþiune manualã sau
cu ajutorul unor greutãþi (extensie continuã), în urma cãrora oasele
sunt puse în acelaºi ax, dupã care sunt imobilizate pentru o anumitã
perioadã în aceastã poziþie, în aparat gipsat. Dacã metodele
ortopedice sunt ineficiente sau contraindicate, se apeleazã la
metodele chirurgicale. Prin operaþie se pune în evidenþã fractura,
iar capetele fracturii se reaºazã ºi se fixeazã prin metode specifice,
cu ajutorul unor tije, ºuruburi, plãci, sârmã etc., în funcþie de tipul
ºi localizarea fracturii. Aceastã tehnicã poartã numele de
osteosintezã. De obicei, dupã consolidarea fracturii, materialul
metalic utilizat se scoate.
Dupã vindecarea fracturii, de cele mai multe ori este necesarã
o perioadã de recuperare prin fizioterapie, gimnasticã medicalã.
10.4. CURGE SÂNGE!! HEMORAGIILE
Hemoragiile reprezintã scurgerea sângelui în afara sistemului

vascular, printr-o leziune a acestuia.
Clasificarea hemoragiilor
Aceastã pierdere a sângelui, dupã sediul sângerãrii, împarte
hemoragiile în trei categorii:
Hemoragia externã este situaþia cea mai întâlnitã în traumatisme
ºi cea mai evidentã, manifestându-se prin scurgerea sângelui
printr-o leziune a pielii.
Hemoragia internã este situaþia în care sângele se acumuleazã
într-una dintre cavitãþile organismului (în cavitatea abdominalã:
hemoperitoneu; în cavitatea pleuralã: hemotorace; în cavitatea
pericardicã: hemopericard etc.).
Hemoragia exteriorizatã reprezintã situaþia în care sângerarea
se produce într-un organ cavitar, dupã care se eliminã la exte-
rior prin cãile naturale: în stomac sau duoden, eliminându-se
sub formã de vãrsãturi cu sânge (hematemezã) sau de scaun de
culoare neagrã, lucioasã (melenã); în cãile respiratorii intra-
pulmonare, eliminându-se sub formã de sputã cu sânge
(hemoptizie); în porþiunea terminalã a intestinului gros (rect),
eliminându-se sub formã de scaun cu striaþii sanguinolente
(rectoragie); în vezica urinarã, eliminându-se sub formã de urinã
sanguinolentã (hematurie); la nivelul uterului, eliminându-se
în intervalul dintre douã menstruaþii (metroragie) sau menstruaþii
Traumatisme 237
prelungite ºi abundente (menoragie); la nivelul mucoasei
cavitãþii nazale (epistaxis).
În funcþie de tipul vasului de sânge care a fost lezat, hemoragiile
se clasificã astfel:
Hemoragiile arteriale sunt cauzate de leziunea unei artere.
Sângele þâºneºte ritmic, sincronizându-se cu bãtãile cardiace,
este de culoare roºu-aprins ºi, în scurt timp, se pierde o mare
cantitate de sânge.
Hemoragiile venoase sunt cauzate de leziunea unei vene.
Sângele curge cu o presiune constantã, este roºu-închis, iar
volumul de sânge pierdut în unitatea de timp este mai mic decât
în cazul leziunilor arteriale.
Hemoragiile capilare sunt cauzate de leziunile unor capilare.
Sângerarea este difuzã, fãrã a se putea evidenþia o sursã clarã a
sângerãrii.
Cauzele hemoragiilor
Cauzele cele mai frecvente ale hemoragiilor pot fi împãrþite în
douã grupe:
Hemoragiile traumatice pot fi, la rândul lor, de douã tipuri:
Accidentale: apar în urma unor accidente minore, casnice,
sau dupã accidente mai mari: politraumatisme, accidente
de circulaþie, cãderi de la înãlþime, agresiuni. Toate au în
comun existenþa unor plãgi care sângereazã.
Chirurgicale: apar în decursul operaþiilor chirurgicale, cu
ocazia secþionãrii sau extirpãrii unor organe sau þesuturi.
Ele se rezolvã intraoperator.
Hemoragiile medicale sunt cauzate de leziunile pe care anumite
boli, în evoluþia lor, le produc asupra unui vas sanguin. În
aceastã categorie intrã cele mai multe dintre hemoragiile
exteriorizate. Trebuie sã ne gândim mai ales la urmãtoarele boli
mai frecvente, când apar aceste forme de hemoragie:
Hematemeza ºi/sau melenã: ulcer duodenal sau gastric,
gastritã hemoragicã, cancer gastric, varice esofagiene
rupte în urma evoluþiei unei ciroze hepatice, esofagitã
pepticã, diverticul esofagian etc. Apar uneori dupã
tratament cu medicamente antiinflamatoare sau
antipiretice.
Hemoptizia: bronºiectazia, tbc pulmonarã, cancerul
pulmonar, rar unele bronhopneumonii, dar ºi stenoza
mitralã, hipertensiunea arterialã pulmonarã, leucemia
acutã, mielomul multiplu etc.
Hematuria: traumatismele aparatului urinar, litiaza reno-
ureteralã ºi vezicalã, cancerul renal etc.
Rectoragia: rectocolita ulcero-hemoragicã, hemoroizii,
cancerul colo-rectal etc.
Metroragia: fibrom uterin, cancer de uter etc.
Epistaxisul: fragilitatea mucoasei nazale, crizã hiper-
tensivã, hemoragie cerebralã etc.
Hemoragii subcutane fãrã o cauzã aparentã sau dupã
traumatisme minore: hemofilie.
Diagnostic
Diagnosticul unei hemoragii este uºor de pus atunci când
sângerarea este vizibilã. Când însã hemoragia este internã ºi nu se
exteriorizeazã în vreun fel, într-o primã etapã diagnosticul este
unul de probabilitate. O hemoragie redusã, în care s-au pierdut
300-400 ml de sânge, poate sã nu dea simptome evidente. De
altfel, intensitatea simptomelor este datã de volumul de sânge
pierdut, de viteza cu care s-a pierdut acel volum de sânge
(organismul suportã mai uºor pierderile mai mari, dar care s-au
produs într-un timp mai prelungit, decât pierderile mai mici, dar
brusc instalate), de existenþa anterioarã a unei anemii, de repetarea
sângerãrilor ºi, în ultimã instanþã, de condiþia biologicã ºi de gradul
de rezistenþã a organismului.
Traumatisme 239
Ca manifestãri clinice generale, în prima etapã apar ameþeli,
îndeosebi când bolnavul stã în poziþie verticalã sau se ridicã brusc
în aceastã poziþie, tulburãri de echilibru, tulburãri de vedere (vede
dublu: diplopie), uneori este mai agitat sau mai anxios. Tegumentele
devin mai palide, pulsul este accelerat, tensiunea arterialã este mai
scãzutã, respiraþiile devin mai frecvente, limba apare uscatã,
urineazã mai puþin (oligurie) ºi apare senzaþia de sete.
Pe lângã aceste manifestãri, apar ºi semne specifice sediului
unde s-a produs hemoragia: dureri abdominale, balonare în cazul
hemoragiilor intraabdominale; dureri toracice, însoþite de
insuficienþã respiratorie, cianozã în cazul hemoragiilor intratoracice
etc., precum ºi modificãri ale unor analize de laborator (scad
hematocritul, hemoglobina).
Tratament
Tratamentul hemoragiilor constã în oprirea cât mai urgentã a
acestora prin procesul numit hemostazã.
Organismul are capacitatea ca, prin mecanismele proprii, sã
opreascã acele hemoragii produse prin leziuni ale vaselor de calibru
redus (capilare, vene mici). Pentru vasele mari este necesarã însã
o intervenþie specificã.
Hemoragia, prin efectele pe care le are asupra organismului,
reprezintã o urgenþã maximã, care impune realizarea hemostazei
cât mai precoce posibil, cu scopul de a limita cât mai mult pierderea
de sânge. Oprirea hemoragiei poate fi provizorie sau definitivã.
Hemostaza provizorie se face la locul accidentului ºi este
aplicabilã doar la hemoragiile externe. Ea necesitã cunoºtinþe
medicale ºi dotare minime, accesibile oricãrei persoane, fiind o
metodã care se poate aplica o perioadã relativ scurtã, pânã când
este posibilã hemostaza definitivã, efectuatã de personalul medi-
cal calificat.
Metode de oprire provizorie a sângerării
Principalele metode de hemostazã provizorie sunt urmãtoarele:
Compresiunea circularã a unui segment de membru, efectuatã
cu ajutorul garoului (bandã sau tub de cauciuc) care va întrerupe
temporar circulaþia sanguinã în regiunea corpului situatã dincolo
de locul unde a fost aplicat acesta. În absenþa garoului, acesta poate
fi înlocuit cu mijloace improvizate: curea, cordon, cravatã, manºeta
unui tensiometru etc. Aplicarea garoului trebuie sã respecte anumite
reguli:
Locul de aplicare va fi întotdeauna dependent de tipul hemoragiei.
În cazul hemoragiei arteriale (sângele þâºneºte ºi este roºu-aprins),
garoul va fi pus deasupra leziunii. În cazul hemoragiei venoase
(sângele curge cu debit constant ºi este roºu-închis), garoul se
pune sub leziune. Evident cã, în cazul unei leziuni hemoragice
la nivelul gâtului, nu se poate aplica garoul.
În cazul hemoragiilor arteriale, garoul se aplicã numai pe
regiunile care au un singur os (braþ, coapsã), chiar dacã leziunea
este mai jos (pe antebraþ sau gambã). Acest lucru este impor-
tant, întrucât, la nivelul antebraþului sau al gambei, existã douã
oase care, indiferent de compresiune, vor delimita între ele
muºchi ºi vase ce nu vor fi comprimate de compresia circularã,
fiind „protejate” de cele douã oase paralele. La nivelul de
compresie se introduce un sul (o faºã de tifon) poziþionat
deasupra arterei (vezi compresiunea digitalã, mai jos), pentru a
realiza o compresiune cât mai eficientã. Evident cã, în cazul
hemoragiilor venoase, aceastã regulã nu este valabilã.
Timpul total cât poate fi menþinut garoul este de 2 ore, cu
condiþia ca intermitent, la 15-30 de minute, acesta sã fie ridicat
câteva minute, pentru a permite vascularizaþia þesuturilor situ-
ate sub garou. Dacã nu se respectã aceastã regulã, pot apãrea
leziuni grave ale întregului organism, determinate de
pãtrunderea în circulaþie a produºilor toxici de metabolism,
Traumatisme 241
eliberaþi din zona respectivã. În timpul cât garoul este ridicat se
va face compresiune digitalã, pentru a preveni pierderea de
sânge.
Dupã aplicarea garoului, se va ataºa de acesta un bilet pe care
se va nota ora/minutul aplicãrii ºi bolnavul va fi dus imediat la
spital.
Compresia digitalã permanentã a vasului lezat pe un plan osos
poate fi eficientã în hemoragiile arteriale, dacã este bine cunoscut
locul specific de compresiune a fiecãrei artere mai importante:
artera carotidã: între trahee ºi muºchiul sternocleidomastoidian,
pe coloana vertebralã cervicalã;
artera humeralã: la nivelul feþei interne a braþului, pe osul hu-
merus;
artera femuralã: la rãdãcina coapsei, imediat sub plica inghinalã
(la mijlocul ei), pe osul femur;
artera facialã: la mijlocul mandibulei, pe planul osos al acesteia;
artera temporalã superficialã: imediat înaintea urechii;
artera poplitee: în spatele rotulei, pe faþa posterioarã a
genunchiului;
artera radialã: pe partea externã a rãdãcinii mâinii (locul unde
se ia de obicei pulsul);
În anumite situaþii de urgenþã, cu degetul înfãºurat într-o
compresã, se poate efectua hemostaza chiar în plagã. Douã mari
dezavantaje le are compresiunea digitalã: apariþia relativ rapidã a
oboselii celui care efectueazã tehnica ºi dificultatea manevrãrii
rãnitului.
Fixarea segmentului de membru lezat într-o anumită poziţie
În hemoragiile venoase, membrul se ridicã în poziþie verticalã;
În hemoragiile arteriale, se flecteazã puternic antebraþul pe braþ
sau gamba pe coapsã, punând un sul în plica de flexie.
Pansamentul compresiv se face în hemoragiile mici, dupã
toaleta plãgii, acoperind regiunea cu o cantitate mai mare de
comprese, peste care se înfãºoarã strâns o faºã. Metoda este simplã,
netraumatizantã ºi permite o irigare mai bunã a zonei netrauma-
tizate.
Aplicarea unei pense hemostatice direct în plagã, pe vasul care
sângereazã, este o metodã eficientã, dar necesitã unele cunoºtinþe
medicale suplimentare.
Hemostaza definitivã se realizeazã la spital, de cãtre personalul
calificat, prin ligatura vasului care sângereazã, sutura plãgii,
tamponarea acesteia cu tampoane îmbibate cu apã oxigenatã sau
cauterizarea vasului. În cazul leziunii unor artere mari, capetele
secþionate ale acesteia se anastomozeazã.
Dacã sângerarea a fost abundentã, este uneori necesarã refacerea
volumului de sânge circulant, prin perfuzii cu soluþii specifice sau
transfuzii de sânge, plasmã.
10.5. PLĂGILE
Plãgile sau rãnile reprezintã orice leziune produsã de un agent

extern (mecanic, termic, chimic, electric), a cãrui acþiune se soldeazã
cu o întrerupere a continuitãþii tegumentelor sau a mucoaselor.
Cauze
În funcþie de tipul agentului traumatic care a produs plaga,
vorbim despre:
Plãgile înþepate sunt produse de aºchii de lemn, cuie, coarne de
animale, ace etc. Prin faptul cã au dimensiuni reduse, necesitã
o examinare amãnunþitã, întrucât au un risc crescut de infecþie
(de obicei, sunt profunde) ºi de perforaþie (pot pãtrunde prin
piele în anumite cavitãþi (abdomen, torace, pericard etc.), fapt
care complicã mult evoluþia lor ulterioarã. De asemenea, de
multe ori se întâmplã ca agentul care a produs plaga sã rãmânã
Traumatisme 243
în plagã, vizibil sau nu, iar identificarea ºi extragerea lui sã devinã
dificile. Dacã o asemenea plagã a produs sau se suspecteazã o
leziune vascularã, corpul strãin nu trebuie scos la locul acci-
dentului, ci bolnavul trebuie adus urgent la spital. Extragerea
corpului strãin poate produce o hemoragie extrem de greu de
stãpânit.
Plãgile tãiate sunt produse de corpuri tãioase: cuþit, lamã, sabie,
brici, ciob de sticlã. Ele au marginile regulate, distrugerile de
þesuturi sunt mai reduse ºi vindecarea este mai rapidã.
Plãgile contuze sau zdrobite sunt produse de corpuri cu margini
neregulate, contondente: piatrã, bâtã etc. Aceste plãgi au
margini neregulate, distrugându-se, de obicei, o suprafaþã mare
de þesuturi. Riscul lor de infecþie este mai crescut.
Plãgile împuºcate pot avea un singur orificiu, de obicei de
dimensiuni reduse, atunci când glonþul este rãmas în organism,
sau pot avea douã orificii, cel de-al doilea, de ieºire, fiind mult
mai larg decât primul. Aceste plãgi sunt grave atât prin riscul
lor de lezare a unor organe interne importante, cât ºi prin riscul
crescut de infecþie, îndeosebi când glonþul este reþinut în corp.
Plãgile muºcate de animale ºi înþepate de insecte vor fi tratate
în mod separat.
Simptomatologie
Plãgile sunt însoþite de o serie de semne ºi simptome comune
oricãrei leziuni a tegumentului.
Hemoragia este de o amploare diferitã, în funcþie de zona tegu-
mentarã implicatã, de vasele de sânge lezate (venã, arterã) ºi
de eventualele leziuni ale unor organe interne.
Impotenþa funcþionalã reprezintã imposibilitatea de a efectua
anumite miºcãri, fie din cauza durerii, fie din cauza leziunii
unor structuri anatomice: nervi, muºchi, tendoane.
Durerea este evidentã ºi se amelioreazã dupã primele 12 ore.
La aceste simptome, dacã plaga supureazã (este infectatã), se
pot asocia febra ºi frisonul.
Tratament
Tratamentul unei plãgi urmãreºte câteva principii:
Oprirea hemoragiei, îndeosebi dacã plaga sângereazã abundent
ºi existã riscul unei pierderi masive de sânge. Hemostaza se
face prin metode provizorii sau definitive, descrise pe larg la
capitolul Hemoragii.
Explorarea plãgii, pentru a putea inventaria corect toate leziunile
existente. Aceastã manoperã nu se realizeazã însã la locul
accidentului, din cauza riscului de producere a unor hemoragii
greu de stãpânit sau de producere a unor leziuni suplimentare.
Dezinfecþia mecanicã ºi chimicã a plãgii se realizeazã prin
eliminarea corpilor strãini, a resturilor de vestimentaþie, pãmânt
etc., precum ºi prin spãlare cu soluþii dezinfectante. Eliminarea
corpilor strãini din plagã trebuie evitatã atunci când existã
suspiciunea cã, prin extragerea brutalã a acestora, s-ar putea
produce o leziune vascularã importantã.
În mod practic, dezinfecþia unei plãgi la locul accidentului se
face astfel:
Se îndepãrteazã complet hainele care acoperã zona accidentatã,
eventual prin tãiere la cusãturã, fãrã miºcãri bruºte sau inutile.
Dacã plaga este la nivelul unei regiuni pãroase, este necesarã
raderea de pãr a acesteia.
Tegumentul din jurul plãgii se spalã din abundenþã cu apã ºi
sãpun, apoi se dezinfecteazã întâi cu alcool sanitar (spirt), apoi
cu tincturã de iod, prin miºcãri circulare în jurul plãgii, dinspre
interior spre exterior. Nu se toarnã niciodatã alcool sanitar sau
tincturã de iod în plagã!
Plaga se dezinfecteazã turnând în ea, în jet, soluþie de apã
oxigenatã 3%. În absenþa acesteia, se poate folosi cloraminã
Traumatisme 245
0,2-0,4%, Rivanol 0,1% sau permanganat de potasiu 1/4000.
Spuma pe care apa oxigenatã o face în plagã va avea un triplu
efect: dezinfectant, distrugând o mare parte dintre bacteriile
existente; hemostatic, oprind hemoragiile mici; mecanic,
eliminând particulele strãine, mici, existente (cioburi de sticlã,
pãmânt etc.).
Tamponarea plãgii se face cu comprese sterile de tifon. Nu se
pune vatã direct în plagã.
Pansarea plãgii se face cu comprese sterile de tifon, peste care
se trage o faºã de tifon sau se lipeºte cu leucoplast sau cu
substanþe adezive (galifix, mastisol).
Sutura plãgii se face de cãtre personalul calificat, respectând
riguros regulile de asepsie ºi antisepsie, în condiþii de spital sau
dispensar. În primele 6 ore, plãgile sunt considerate neinfectate
ºi, dacã au fost corect dezinfectate, se pot sutura. Dincolo de
cele 6 ore, o plagã, indiferent de aspectul ei, este consideratã
potenþial infectatã ºi nu se sutureazã decât ulterior începerii
procesului de vindecare. Cu toate acestea, o plagã ce s-a produs
în condiþii de risc infecþios mare sau prin muºcare de animale
nu se va sutura imediat, indiferent de timpul scurs de la
producerea acesteia.
Este contraindicatã aplicarea altei soluþii într-o plagã, a altui
unguent sau a altei substanþe (miere, smântânã, brânzã de vaci,
albuº de ou etc.). Acestea nu favorizeazã vindecarea plãgii ºi,
în plus, cresc riscul de infecþie sub crusta formatã.
Pentru orice plagã, este obligatorie efectuarea profilaxiei
antitetanice. Aceasta se face cu A.T.P.A. (anatoxinã tetanicã)
ce se administreazã intramuscular: 1 fiolã (0,5 ml), în cazul
bolnavilor care au fost vaccinaþi anterior. La persoanele
nevaccinate sau la care vaccinarea a fost incompletã sau în
plãgile tetanigene (capabile de a produce tetanos), se va
administra sub supraveghere medicalã ºi ser antitetanic.
Principalele plãgi tetanigene sunt: plãgile zdrobite, cu leziuni
musculare ºi tegumentare extinse, plãgi ale vaselor mari, la care
s-a menþinut mult timp garoul, plãgi în care au existat corpi
strãini restanþi (aºchii, proiectile, pãmânt, resturi vestimentare),
plãgi murdãrite de praf, resturi animale, plãgile penetrante,
arsurile extinse, fracturile deschise, avorturile sau naºterile
efectuate la domiciliu, muºcãturile de animale.
Plãgile infectate sau care, prin mecanismul lor de producere,
pot sã se infecteze necesitã tratament cu antibiotice, în scop curativ
sau profilactic.
10.6. POLITRAUMATISMELE
Bolnavii politraumatizaþi sunt bolnavii care au cel puþin douã

leziuni grave, care afecteazã funcþia respiratorie sau cardio-
circulatorie. Ei sunt, de obicei, victimele unor accidente de muncã
sau de circulaþie, cãderi de la înãlþime, accidente naturale etc.
Atitudinea faþã de un politraumatizat trebuie sã identifice cât
mai rapid existenþa unei leziuni care îi poate produce victimei un
risc vital ºi sã clasifice leziunile în funcþie de gravitatea lor. În
cazul unor accidente colective, este deosebit de importantã
selectarea victimelor în funcþie de leziunile lor. Se acordã primele
îngrijiri victimelor cu leziuni care le pun în pericol viaþa, iar
celorlalte victime li se acordã primul ajutor numai dupã stabilizarea
funcþiilor vitale ale victimelor grave.
În evaluarea leziunilor unui politraumatism se cautã urmãtoarele
semne:
semne neurologice: starea de conºtienþã pãstratã sau comã, starea
de agitaþie, semne de paralizie, traumatisme cranio-cerebrale
sau ale coloanei vertebrale;
semne respiratorii: respiraþie normalã sau mai frecventã, semne
de insuficienþã respiratorie (cianozã, bãtãi ale aripioarelor
nazale), traumatisme ale toracelui;
Traumatisme 247
semne cardiovasculare: existenþa pulsului, frecvenþa ºi intensita-
tea acestuia, semne de insuficienþã cardiacã;
semne abdominale: dureri abdominale, bombarea abdomenului,
contractura muscularã a peretelui abdominal la încercarea de
a-l palpa;
la nivelul bazinului: integritatea oaselor bazinului, aspectul
urinei;
la nivelul membrelor: aspectul lor, pulsul distal de fracturi, du-
rere localizatã, semne directe sau indirecte de fracturã, sensi-
bilitate ºi miºcãri pãstrate;
la nivelul pielii: plãgi, hemoragii, arsuri.
Leziunile care trebuie controlate în primul rând sunt:
hemoragiile,
respiraþia.
Etapele de acordare a primului ajutor la un politraumatism

În cazul unui politraumatism, etapele care trebuie urmate în
acordarea primului ajutor sunt urmãtoarele:
Controlul hemoragiilor externe prin hemostazã provizorie:
pansament compresiv, aplicarea garoului, compresie localã sau
la distanþã etc.
Oxigenoterapie prin oxigen pe mascã, respiraþie artificialã gurã
la gurã sau intubaþie trahealã;
Montarea unei perfuzii (sau mai multe) ºi corectarea rapidã a
pierderilor de sânge cu ser fiziologic, Dextran sau sânge.
Mãsuri specifice tipului de traumatism: punerea unui guler cer-
vical, în cazul suspiciunii unei fracturi de coloanã cervicalã;
imobilizarea provizorie a fracturilor membrelor.
Protecþie împotriva hipotermiei, îndeosebi la pacienþii deja
hipotermici.
Calmarea durerii.
Supravegherea permanentã a funcþiilor vitale: puls, tensiune
arterialã, respiraþie, culoarea tegumentelor.
Transport imediat la spital, în condiþii de stabilizare a respiraþiei
ºi activitãþii cardiace.
În cazul traumatismelor cu victime închise în maºini deformate
de accident, acestea nu vor fi extrase prin tragere sau târâre.
Acest gest bine intenþionat poate crea leziuni grave, ireversibile
(leziuni ale mãduvei spinãrii, cu paralizii secundare). Pentru
descarcerare, se aºteaptã sosirea unor echipaje specializate tehnic
ºi ca dotare.
10.7. TRANSPORTUL ACCIDENTAŢILOR
Orice traumatism se va transporta la spital numai dupã

stabilizarea funcþiilor respiratorii ºi cardiace. Resuscitarea cardio-
respiratorie se face la locul accidentului. Este mai importantã
transportarea la spital, chiar cu o oarecare întârziere, dar cu plãmânii
ºi inima în funcþiune, decât ajungerea rapidã la spital, dar cu un
stop cardio-respirator depãºit.
Traumatismul cranio-cerebral se transportã pe spate, cu
trunchiul ºi capul ridicate la 30 de grade. Pânã la infirmarea
diagnosticului, se va considera cã are ºi o leziune cervicalã ºi se
va monta un guler cervical.
Traumatismul coloanei vertebrale se va transporta pe spate,
în poziþie orizontalã perfectã, pe o targã durã (metalicã sau de
lemn), dreaptã, cu gulerul cervical pus ºi cu bolnavul fixat de targã,
pentru a nu se miºca în timpul transportului.
Traumatismul toracic va fi transportat cu funcþia respiratorie
protejatã (intubaþie), cu lichidul sau aerul din cavitatea pleuralã
evacuate prin drenaj pleural, cu bolnavul în poziþie semiºezândã,
care îi asigurã o respiraþie mai eficientã ºi dureri mai reduse, dacã
existã fracturi costale.
Traumatisme 249
Traumatismul abdomino-pelvin se transportã cu bolnavul
aºezat pe spate. Dacã sunt semne de hemoragie internã, montarea
a una-douã perfuzii este necesarã înaintea transportului.
Traumatismele membrelor se transportã dupã imobilizarea
provizorie a fracturii ºi cu pacientul aºezat pe spate. Partea amputatã
trebuie recuperatã ºi ambalatã într-un sac închis ºi aºezat pe gheaþã.
Transportul unui bolnav inconºtient sau a cãrui stare de
conºtienþã nu este perfectã va fi fãcut în poziþia lateralã, de siguranþã.
Capitolul 11
PROBLEME DE ETICĂ
MEDICALĂ
11.1. REQUIEM PENTRU VIAŢĂ. EUTANASIA –
O SOLUŢIE?
Imaginea unui bolnav de cancer care mai are de trãit câteva

sãptãmâni sau zile, chinuit de dureri atroce, care îi sunt alinate
doar de morfinã ºi doar pentru puþin timp, ºi care aºteaptã moartea
ca pe o izbãvire, poate fi terifiantã pentru mulþi. Poate aþi vãzut
vreodatã sau aþi auzit de un accident în urma cãruia un om suferã
un traumatism cerebral atât de puternic, încât creierul sãu devine
irecuperabil. El este þinut în viaþã doar într-un mod artificial, prin
multele fire ºi tuburi care îl conecteazã la aparate sofisticate. V-aþi
întrebat dacã aceºti oameni „trãiesc”? Ce fel de viaþã este aceasta?
Existã vreo diferenþã între a fi în viaþã ºi a trãi? A fi în viaþã este
un fenomen pur biologic. Fluturii sau elefanþii sunt vii. Copacii
sunt vii, de asemenea. A trãi însã nu înseamnã numai a fi viu. A
trãi înseamnã sã exiºti ca om, sã contezi pentru ceilalþi, sã fii implicat
în ceea ce se întâmplã. Un cal rãnit, pe vremuri, era împuºcat
imediat! Putem noi refuza mila pe care nu o refuzãm unui animal
care suferã?
Suntem obiºnuiþi cu termeni ca: viaþã, a trãi, moarte, pe care îi
folosim curent, dându-le sensul lor de bazã. Ignorãm însã, din
Probleme de eticã medicalã 251
neºtiinþã sau din dorinþa de confort psihic, paradoxurile legate de
aceste noþiuni ontologice. Aceºti termeni devin astãzi din ce în ce
mai greu de definit exact, mai ales atunci când decizia asupra vieþii
ºi morþii este luatã în mânã de cãtre oameni. În acest context, o
discuþie despre eutanasie ridicã multe întrebãri la care deseori este
greu de rãspuns, dacã acest rãspuns trebuie sã þinã cont în acelaºi
timp de considerente morale, sociale, religioase ºi economice.
Asemenea realitãþi tragice, care apar frecvent în practica
medicalã, au dus la definirea eutanasiei. Eutanasia este o metodã
de provocare de cãtre medic a unei morþi precoce, nedureroase,
unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinþã grea ºi prelun-
gitã. Termenul provine din grecescul eutanasia (eu: bine, thanatos:
moarte), care semnificã moarte uºoarã. Eutanasia este de douã feluri:
activã ºi pasivã. Eutanasia voluntarã sau activã se face la cererea
pacientului muribund sau a persoanei legale care îl reprezintã. Ea
implicã o acþiune deliberatã, care produce moartea. Eutanasia
pasivã sau negativã se manifestã prin abþinerea de a face anumite
gesturi terapeutice care ar putea preveni moartea imediatã sau ar
prelungi viaþa celui aflat în suferinþã.
Istoric
Eutanasia a fost acceptatã legal ºi moral, în forme variate, în
diferitele etape de dezvoltare ale civilizaþiei. În Grecia ºi în Roma
anticã, existau situaþii când era permis sã ajuþi pe cineva sã moarã.
Scriitorul grec Plutarh menþioneazã cã, în Sparta, pruncuciderea
era practicatã asupra copiilor care nu erau suficient de „sãnãtoºi ºi
viguroºi”. Pe de altã parte, atât Socrate, cât ºi Platon au sancþionat
eutanasia în multe ocazii, deºi în Atena magiºtrii vremii pãstrau o
rezervã de otravã pentru oricine dorea sã moarã. Ei spuneau: „Dacã
viaþa a fost odioasã cu tine, mai bine sã mori; dacã ai fost distrus
de soartã, mai bine sã bei otravã”. Eutanasia voluntarã la cei
vârstnici a fost un obicei aprobat la cele mai multe civilizaþii antice.
Impunerea bisericii pe plan social a fãcut ca eutanasia sã fie
oficial interzisã. Creºtinismul, iudaismul ºi islamismul, care consi-
derã, fiecare în felul lui, viaþa ca fiind sacrã, au condamnat eutanasia
sub orice formã. Urmând principiile tradiþionale religioase, legislaþia
multor þãri considerã ºi astãzi actul de a ajuta pe cineva sã moarã
drept omucidere supusã sancþiunii penale. Chiar ºi eutanasia pasivã
a fost de multe ori condamnatã. Ea însã a existat nedeclaratã chiar
ºi acolo unde a fost declaratã ca fiind ilegalã. Este frecvent întâlnitã,
de altfel, externarea unor bolnavi la cererea familiei sau la sugestia
medicilor, atunci când aceºti bolnavi sunt consideraþi deasupra
posibilitãþilor actuale de tratament, situaþie care este amiabilã pentru
ambele pãrþi: pentru familie, pentru cã evitã complicaþiile ºi cheltu-
ielile legate de autopsie, transport, formalitãþi de naturã administra-
tivã; pentru asistenþa medicalã, pentru cã reduce cheltuielile,
elibereazã un pat de spital ºi nu altereazã indicii statistici ai spitalului
prin creºterea mortalitãþii.
Cei care au criticat aceastã practicã au adus în discuþie aºa-numi-
tele „comitete ale eutanasiei” înfiinþate de Germania nazistã, care
erau împuternicite sã condamne ºi sã execute pe oricine era
considerat o povarã pentru stat. Acest exemplu de abuz prin puterea
de a decide asupra vieþii ºi morþii a constituit mult timp un argu-
ment împotriva practicãrii eutanasiei.
Aspecte legale
Organizaþii care au susþinut legalizarea eutanasiei au apãrut în
Marea Britanie, în 1935, ºi în SUA, în 1938. Aici a apãrut Eutanasia
Society of America, ce considerã cã, „þinând cont de precauþiile
necesare, poate fi legal a permite bolnavilor incurabili sã aleagã
imediat sã moarã decât sã trãiascã în agonie”. În 1979, societatea
EXIT din Marea Britanie a publicat primul ghid cu „prescripþii în
vederea sinuciderii”, în care erau date detalii privitoare la modalitãþi
de sinucidere. El a fost urmat de o altã carte, intitulatã Lasã-mã sã
mor înainte de a mã trezi. Aceste organizaþii au câºtigat un anumit
suport din partea unui segment al opiniei publice, dar nu au fost în
stare sã se impunã în întreaga lume. În ultimele decenii, legile
împotriva eutanasiei pasive ºi voluntare au devenit mai permisive,
dar au rãmas încã serioase întrebãri de ordin moral ºi legal. Douã
recente referendumuri care au avut loc în statele Washington ºi
California (SUA) au autorizat medicii din aceste state sã practice
eutanasia activã, aceasta fiind consideratã o „nouã prestaþie
medicalã”. Ea a fost aprobatã de 64% dintre participanþi ºi de 79%
dintre cei care aveau vârsta sub 35 de ani.
În SUA existã de altfel o adevãratã miºcare pro-eutanasie, care
promoveazã dreptul de a muri „cu demnitate” ºi care a primit o
încurajare considerabilã prin includerea, în 1990, în legislaþia a 40
de state, a recunoaºterii dreptului legal al unei persoane de a lua
singurã „decizia de a trãi”. Aceasta permite împuternicirea
medicului curant de a nu efectua nici un act medical care ar prelungi
viaþa unui bolnav aflat într-un stadiu terminal de evoluþie a unei
boli incurabile. În 1989, prestigioasa revistã medicalã New En-
gland Journal of Medicine afirma cã „nu este imoral pentru un
medic sã asiste într-un mod raþional sinuciderea unui bolnav aflat
în stadiul terminal al unei boli incurabile”.
În revista medicalã JAMA a fost descrisã, într-un articol anonim,
iniþiativa unui medic de a injecta unui tânãr bolnav de cancer o
dozã letalã de morfinã, fãrã ca pacientul sã ºtie, fapt care a provocat
o adevãratã furtunã în lumea medicalã. În replicã a fost publicat
un alt articol, intitulat „Doctorii nu trebuie sã ucidã”, prin care
„medicul ucigaº” a fost acuzat cã a încãlcat legile civile, nu a
respectat protocoalele medicale ºi a violat cele mai sacre canoane
medicale.
În Olanda, þarã în care eutanasia este legiferatã, anual au loc în
jur de 5.000 de cazuri de eutanasie activã. Ea este fãcutã în
urmãtoarele condiþii: pacientul este conºtient ºi îºi dã acordul liber,
explicit ºi repetat; atât pacientul, cât ºi medicul sunt de acord cã
suferinþa este extrem de greu tolerabilã; toate posibilitãþile
terapeutice au fost epuizate; existã acordul unui alt medic, complet
neimplicat în acel caz; existã o decizie judecãtoreascã individualã,
datã în acest scop. Procedura completã este însã destul de greoaie
ºi necesitã mult timp pentru a fi finalizatã. De aceea, ºi aici, ca ºi în
alte pãrþi, se întâlneºte aºa-numitul „private killing”, o eutanasie
activã discretã, în care cauza oficialã a decesului este stopul respi-
rator. El este însã determinat de o dozã masivã de narcotice care,
evident, nu este declaratã ºi care creeazã impresia unei morþi natu-
rale. 1,8% din totalul deceselor care au loc în Olanda sunt rezultatul
eutanasiei active, iar 54% dintre medicii olandezi au participat
mãcar o datã la o asemenea „execuþie”. Este curios faptul cã
motivele care duc la acest gest sunt multiple: demnitatea, durerea,
lipsa valorilor etice ºi morale, sentimentul dependenþei de alþii,
lipsa poftei de viaþã. În numai 10% dintre cazuri, durerea este
elementul unic de decizie.
Considerente medicale şi etice
Asociaþia Medicilor Americani a dat, în 1933, o declaraþie
intitulatã „Medicul ºi pacientul muribund”, care susþinea cã
„scurtarea intenþionatã a vieþii unei fiinþe umane de cãtre o alta
vine în contradicþie cu etica profesiunii medicale”.
Profesiunea medicalã a fost dintotdeauna situatã în mijlocul
controverselor privitoare la eutanasie. Unele guverne ºi grupãri
religioase acceptã ideea cã pentru aceºti bolnavi aflaþi în stadii
terminale ale unor boli incurabile, pentru care nu existã astãzi nici
o posibilitate de tratament medical, nu este justificatã apelarea la
„mijloace excepþionale” pentru a le prelungi viaþa (pentru cât timp,
cu ce calitate a vieþii ºi cu ce preþ?). Progresele tehnicii medicale
fac posibilã utilizarea aparatelor de ventilaþie mecanicã – ce
suplinesc funcþia plãmânilor –, a rinichiului artificial ºi a altor aparate
care pot permite pãstrarea „în viaþã” a unei persoane pentru o lungã
perioadã de timp, deºi ea este într-o stare de comã (inconºtientã)
din care nu-ºi va reveni niciodatã în condiþiile cunoºtinþelor
medicale actuale, iar creierul are leziuni ireversibile, incompatibile
cu o viaþã cât de cât normalã (alimentaþie, comunicare, miºcare
etc.). O asemenea situaþie produce suferinþã bolnavului, familiei ºi
este extrem de scumpã, nefiind accesibilã în orice spital.
Pentru a ameliora problemele de eticã ºi de moralã produse de
eutanasia activã, a fost proiectat chiar un aparat care sã asiste
sinuciderea unor asemenea pacienþi. Primul dintre cei care l-au
folosit a fost o femeie la care a debutat boala Alzheimer (o formã
de demenþã progresivã) ºi care, de teama cã în viitor nu va fi în
stare sã ia singurã decizia privitoare la sinucidere, a ales sã o facã
în acest mod. Inventatorului acestui aparat i s-a retras însã ulterior
dreptul de practicã medicalã.7
Pe de altã parte, progresele rapide pe care le face medicina,
îndeosebi în transplanturile de organe, pot conduce la abuzuri în
ceea ce priveºte eutanasia, ºtiut fiind faptul cã marea majoritate a
organelor transplantate sunt recoltate de la bolnavi consideraþi fãrã
nici o ºansã de supravieþuire, al cãror creier este complet mort
(fapt demonstrat prin criterii de stabilire a morþii creierului bine
standardizate), dar la care activitatea celorlalte organe este
menþinutã artificial prin mijloace medicale, a cãror întrerupere duce
imediat la moartea biologicã propriu-zisã. Interesul nedeclarat al
celor care recolteazã organele pentru transplantare este evident,
acela de a avea cât mai mulþi donatori. Cu toate acestea, cel de la
care s-a recoltat un organ pentru transplantare „trãieºte” într-un
anumit fel în corpul celuilalt, are pãstratã propria lui zestre geneticã
ºi „ajutã” un alt om sã trãiascã.
Noile definiþii ale morþii, privite din punct de vedere medical ºi
legal, precum ºi responsabilitãþile medicale încearcã sã lãmureascã
aceastã nouã realitate. Majoritatea þãrilor au acceptat noþiunea de
moarte cerebralã – punctul în care centrii nervoºi cei mai importanþi
nu mai funcþioneazã – moment în care este sau poate deveni
„legalã” oprirea, cu permisiunea familiei, a unui aparat care
menþine „viaþa”.
În 1985, în SUA s-au adoptat aºa-numitele Drepturi ale bolna-
vului în stadiu terminal. Acestea îi permit sã opteze pentru o
eutanasie pasivã, dacã ia aceastã hotãrâre liber ºi este informat de
consecinþe. Controversele legate de eutanasia activã rãmân încã
deschise datoritã activitãþii miºcãrilor religioase ºi a multor membri
ai profesiei medicale.
Considerente religioase
Un mare filozof ºi medic al culturii iudaice, pe nume Maimo-
nides (1135-1204), pe care contemporanii sãi l-au supranumit „Al
doilea Moise”, a scris: „O persoanã care este pe moarte trebuie sã
fie privitã cu respectul ce i se cuvine unei persoane care este în
viaþã”.
Coranul stipuleazã faptul cã eutanasia, chiar dacã este solicitatã
de bolnav, este un pãcat, iar cei care o fac vor fi „excluºi din
ceruri”.
În anul 1958 a fost emisã „Declaraþia Vaticanului privind
eutanasia”, care susþinea cã „biserica, acum ºi întotdeauna, a fost
împotriva luãrii unei vieþi, indiferent de circumstanþe”.
De altfel, luarea vieþii unui om, indiferent de circumstanþele pe
care ni le putem argumenta, este o cãlcare a Legii lui Dumnezeu
care spune clar: „Sã nu ucizi!” Argumentele care vin în favoarea
eutanasiei trebuie filtrate prin prisma urmãtoarelor întrebãri: Dreptul
de a alege trebuie respectat mai mult decât viaþa însãºi? Cât este
de realã alegerea pacientului? Nu este ea influenþatã de faptul cã
el ar vrea sã trãiascã, dar ºtie cã va muri? Teama de moarte este
mai mare sau mai micã decât teama de suferinþã, de durere? Este
moartea un loc de evadare sau un loc de parcare?
Doar Dumnezeu poate decide când viaþa nu mai are nici o
valoare. Dacã acceptãm faptul cã un om sau un grup de oameni,
indiferent cât ar fi de calificaþi în acest domeniu, poate decide cine
trebuie sã trãiascã ºi cine trebuie sau poate sã moarã, prerogativele
lui Dumnezeu de Creator sunt luate de creaturile Sale. Istoria a
experimentat aceastã substituire în numele unor idealuri declarate
nobile, iar „purificarea rasei” atât de elitist declaratã, a fost un
fiasco. A ucide este o „boalã contagioasã”, îndeosebi pentru acest
secol, greu de þinut în frâu ºi cu mari tendinþe de multiplicare.
Moartea este cel mai privat aspect al vieþii. Intimitatea ei este
din ce în ce mai mult violatã. Punctul terminus în care ajunge un
om este ºi momentul ultimei posibile întâlniri cu Dumnezeu.
Tehnologia medicalã de astãzi a adus nu numai beneficii
pacienþilor, dar ºi schimbãri ºi modificãri etice, legale ºi religioase,
a creat dileme pentru bolnavi, pentru familiile acestora ºi pentru
personalul medical. Este eutanasia o soluþie? Este ea ultima soluþie?
Categoric, nu! Ea este requiemul celor lipsiþi de orice speranþã,
dar ºi provocarea celor ce cred cã „suferinþele din vremea de acum
nu sunt vrednice sã fie puse alãturi cu slava viitoare” (Rom. 8,18).
11.2. TRANSPLANTUL DE ORGANE: ACCEPTARE FĂRĂ

REZERVE SAU REFUZ TOTAL?
Modul în care ºtiinþa medicalã a evoluat în ultimele decenii a

fãcut ca limita dintre ceea ce se înþelege în mod obiºnuit ca fiind
viaþã ºi moarte sã capete contururi ºi semnificaþii mai diferite,
discuþiile pe aceastã temã fiind necesare nu numai în mediul medi-
cal, ci ºi în cel social, filozofic ºi mai ales religios.
În paralel cu cunoºtinþele cãpãtate despre ceea ce înseamnã
moartea biologicã a omului, s-au fãcut progrese spectaculoase ºi
în ceea ce priveºte transplantul de organe, astfel încât astãzi s-a
depãºit de mult stadiul de experiment pentru o serie de transplanturi
(rinichi, inimã, ficat, pancreas), acestea devenind în mod real
metode terapeutice (nu exhibiþii ºtiinþifice), care salveazã vieþi, altfel
sortite decesului prin caracterul incurabil al bolii.
Realizarea acestor performanþe medicale depinde de mai mulþi
factori. Bolnavi care sã aibã nevoie de un organ pentru a le fi
transplantat sunt atât de mulþi, încât, din pãcate, o mare parte dintre
ei nu mai ajung sã li se facã transplantul. Donatorii de organe sunt
însã mult mai puþini, ei fiind de fapt acei pacienþi care ajung la
spital în urma unor traumatisme cranio-cerebrale grave sau a unor
accidente vasculare cerebrale, care au produs leziuni ale creierului
ireversibile ºi incompatibile cu ceea ce înþelegem cu toþii ca fiind
viaþa. Aceºti bolnavi sunt într-o stare de comã profundã, respiraþia
lor este asiguratã prin aparate speciale, care înlocuiesc funcþia
plãmânilor, activitatea inimii este susþinutã prin perfuzii cu
substanþe specifice, iar funcþia renalã, când aceasta este alteratã,
este asiguratã de un rinichi artificial. Întreruperea oricãrei forme
de suport dintre cele amintite mai sus duce la moartea biologicã a
persoanei respective, ea nefiind în stare sã-ºi asigure prin forþele
proprii acele funcþii pe care omul sãnãtos poate sã le execute cu
uºurinþã. Aceastã incapacitate este datã de faptul cã centrii nervoºi
care comandã execuþia acestor funcþii (respiraþie, activitate
cardiacã, activitate renalã etc.) sunt distruºi ireversibil. Prin urmare,
un asemenea bolnav este catalogat ca fiind un bolnav cu moarte
cerebralã.
Modul de stabilire a morþii cerebrale este bine definit medical
ºi juridic. Din punct de vedere medical, moartea cerebralã este
constatatã de o echipã de doi medici specialiºti (anestezist-
reanimator ºi neurolog sau neurochirurg), dupã niºte examinãri
clinice ºi electroencefalografice specifice, repetate la un interval
de ºase ore. Din punct de vedere legal, existã o legislaþie în vigoare
din acest an ºi în România, care descrie amãnunþit condiþiile de
declarare a morþii cerebrale, moment de la care se considerã cã
eforturile medicale, oricât de eroice ar fi, sunt fãrã nici o ºansã de
recuperare medicalã. Aceeaºi lege, pentru a preveni abuzurile,
interzice comercializarea organelor recoltate de la persoane cu
moarte cerebralã.
Problema fundamentalã care se pune astãzi, îndeosebi în
societatea româneascã în care transplantul de organe începe sã se
realizeze, este percepþia pe care oamenii o au în ceea ce priveºte
acest subiect.
Pentru un bolnav care aºteaptã un organ pentru a i se transplanta,
ca ºansã unicã de supravieþuire, acceptarea organului, de cele mai
multe ori, nu îi creeazã nici o problemã de ordin etic, moral sau
religios. De altfel, legea interzice divulgarea oricãror informaþii
care ar permite primitorului identificarea celui care a donat un or-
gan.
Problema mai delicatã este legatã însã de donatori. În cazul
transplantului de rinichi, situaþia este mult mai simplã. Un donator
viu (chiar o rudã) poate dona un rinichi, iar rinichiul rãmas, dacã
este sãnãtos, îi permite donatorului sã trãiascã, ulterior operaþiei,
în condiþii perfect normale. În cazul donatorilor de ficat, inimã sau
pancreas, potenþialul donator este în imposibilitatea evidentã de
a-ºi da acordul pentru donarea unui organ, în afarã de situaþia în
care ºi-a exprimat în scris, în timpul vieþii, dorinþa de a dona organe.
Acordul pentru donare, de cele mai multe ori, trebuie dat de rudele
donatorului. În acest moment, decizia are încãrcãturã emoþionalã,
dar ºi religioasã, de mare intensitate. Este de înþeles îndârjirea cu
care se leagã de orice speranþã de viaþã soþia sau mama potenþialului
donator. Speranþa într-o minune, dorinþa de „a face totul” pentru
a încerca salvarea, disponibilitatea de a face orice sacrificiu ca o
consecinþã a disperãrii sunt tot atâtea cauze care fac extrem de
dificil acordul pentru a dona organe. Speranþa are însã puþine
lucruri în comun cu raþiunea, în asemenea situaþii. Mass-media a
familiarizat populaþia cu aparaturile medicale performante, pe care
uneori le-a transformat în fetiºuri.
Este rãmas clasic cazul unei fetiþe de patru ani din SUA, cãreia
i s-a pus diagnosticul de moarte cerebralã, apãrutã în urma unei
meningoencefalite complicate. În urma unei intense campanii de
presã ºi a unei decizii a unui tribunal local, spitalul a fost obligat
sã continue „susþinerea vieþii”. Fetiþa a murit dupã câteva luni
prin insuficienþã renalã, dar cazul a determinat autoritãþile medicale
americane sã decidã cã stabilirea morþii cerebrale este o problemã
tehnicã, de competenþã exclusiv medicalã, ºi nu a familiei. Bolnavul
cu moarte cerebralã este un cadavru. Familia poate accepta sau nu
recoltarea de organe de la acesta pentru transplant. Dacã acceptã,
se continuã procedurile tehnice necesare. Dacã nu acceptã,
decuplarea aparatului de respiraþie este legal admisã.
Dincolo de considerentele emoþionale care contribuie la luarea
unei decizii, uneori sunt mai importante considerentele religioase.
Pânã de curând, în România, bisericile au evitat sã ia o poziþie
legatã de acest subiect, poziþie aºteptatã de lumea medicalã. Am
accepta sau nu, într-o situaþie criticã, prelevarea unor organe de la
o persoanã apropiatã?
Donarea unui organ este un act de dragoste cu totul specialã.
Este un act de jertfire fãcut nu în favoarea celui apropiat de sufletul
tãu, ci în favoarea celui care are nevoie de tine ºi pe care tu nu îl
cunoºti. Biblia spune cã „trupul este supus putrezirii”. Din aceste
motive, un corp care a murit ºi cãruia îi lipsesc unul sau mai multe
organe nu va fi înviat oare într-un corp perfect la revenirea lui
Hristos? Ar trebui oare ca din acest motiv sã refuzãm, în timpul
vieþii, scoaterea apendicelui sau a stomacului sau chiar a unui
plãmân sau rinichi, dacã aceste organe sunt bolnave?
O întrebare pe care o pun unii este legatã de posibilitatea
influenþãrii comportamentului celui care primeºte un organ de cãtre
cel care l-a donat. Rãspunsul este categoric negativ. Acceptarea
noului organ este pur organicã. Zestrea geneticã a primitorului
rãmâne aceeaºi ºi temperamentul rãmâne neschimbat. Dacã nu ar
fi aºa, ar trebui sã ne împotrivim ºi banalei transfuzii de sânge.
Cea mai frecventã problemã pe care ºi-o pune însã familia este
cea legatã de certitudinea morþii, atâta timp cât toracele se mai
ridicã (deci suflã!) ºi sângele mai curge prin artere. Argumentele
ºtiinþifice pot fi ineficiente pentru oamenii aflaþi în suferinþã. De
aceea, uneori se recomandã evitarea noþiunii de moarte cerebralã,
care poate crea confuzii de percepþie, ºi înlocuirea ei cu termenul,
mai simplu ºi mai lipsit de interpretãri, de moarte propriu-zisã.
Ar fi nu numai necreºtinesc, ci ºi imoral sã acceptãm transplantul
de organe ca metodã terapeuticã, în situaþia în care am fi beneficiarii
direcþi ai unui organ prelevat de la altcineva, dar sã nu fim de
acord, într-o anumitã situaþie, cu donarea unui organ pe care l-ar
putea folosi altcineva ºi care ar putea fi astfel salvat.
Dumnezeu respectã viaþa omului în cel mai înalt grad, aºa cum
îi respectã ºi capacitatea de decizie. În acelaºi timp, biserica nu
poate decât sã aibã aceeaºi orientare, nefiind chematã sã impunã
nimãnui o atitudine sau alta în acest domeniu. Oricine însã poate
fi, mai devreme sau mai târziu, pe patul unui spital, într-o situaþie
disperatã.
Este adevãrat cã este mai uºor sã primeºti decât sã dai, dar este
infinit mai frumos sã dãruieºti, pentru ca Dumnezeu împreunã cu
omul, ca unealtã prin care Acesta lucreazã, sã aducã vindecare ºi
alinare.
11.3. HIPNOZA – O METODĂ TERAPEUTICĂ

ACCEPTABILĂ?
Despre hipnozã s-au spus multe lucruri, unele rele, altele bune,
dar niciodatã subiectul nu a fost limpede pentru toþi tocmai prin
misterul pe care îl creeazã fenomenele neînþelese pe deplin sau
greºit înþelese. Dacã hipnoza este sau nu o metodã terapeuticã,
dacã este bine sau nu sã apelãm la ea, vom afla în articolul urmãtor.
Ce este hipnoza?
Prin hipnozã se înþelege o stare particularã de somn, produsã
artificial, cu ajutorul sugestiei, de cãtre o altã persoanã sau de cãtre
subiectul însuºi. Aceastã stare are trei stadii: starea de somn, în
care bolnavul menþine legãtura cu medicul prin analizatorul auditiv;
starea catalepticã, în care se pot imprima muºchilor diverse poziþii
ºi când pot apãrea ºi halucinaþiile; starea somnambulismului când
sunt posibile anumite miºcãri automate.
Termenul de hipnozã derivã din cuvântul grecesc hypnos
(hypnos = somn). Acest termen a fost folosit în secolul XIX de un
chirurg scoþian, care utiliza deseori tehnicile mesmerismului în
intervenþiile sale chirurgicale. La rândul sãu, mesmerismul a fost
fundamentat de Franz Mesmer, un medic german a cãrui teorie
descria magnetismul animal. La vremea sa, spre sfârºitul secolului
XVIII, teoria a fost ironizatã de medicina perioadei respective din
cauza manierei în care Mesmer aborda pacienþii. El îi introducea
într-un butoi cu apã ºi îi înconjura cu magneþi ºi sârme, care aveau
menirea sã evidenþieze un aºa-numit magnetism animal. De multe
ori, aceºti pacienþi ajungeau sã aibã crize convulsive, motiv pentru
care metoda a fost respinsã. De-a lungul timpului însã, dupã o
istorie cu suiºuri ºi coborâºuri, astãzi hipnoza tinde, în multe cercuri,
inclusiv medicale, sã-ºi revendice statutul de metodã terapeuticã
ºtiinþificã ºi eficientã.
Este incontestabil faptul cã hipnoza existã ºi cã ea poate pro-
duce modificãri spectaculoase ale proceselor psihice ºi ale
comportamentului. Astfel se pot obþine iluzii, halucinaþii,
accentuarea sau reducerea sensibilitãþii, modificãri ale atenþiei sau
ale memoriei, acceptarea unor situaþii anormale ca fiind perfect
logice, menþinerea timp îndelungat a unor poziþii incomode, precum
ºi modificãri ale comportamentului afectiv.
Hipnoza poate să vindece anumite boli?
Principalele boli despre care se afirmã cã au fost vindecate sau
semnificativ ameliorate prin tehnici de hipnozã sunt: durerile de
diferite feluri (migrenele, durerile reumatice, durerile anginoase,
durerile de stomac, durerile menstruale), insomniile, diversele fobii
(teama de înãlþime, de zbor cu avionul, de întuneric etc). Nu
întâmplãtor însã aceleaºi categorii de boli se amelioreazã utilizând
o metodã de cercetare ºtiinþificã, numitã placebo. Acest cuvânt
provine din limba latinã ºi înseamnã voi plãcea. În evul mediu, el
desemna un linguºitor, iar medicina modernã a preluat acest cuvânt
pentru un medicament pe care un medic îl prescrie numai ca sã-i
facã pacientului plãcere, fãrã a conþine însã o substanþã activã.
Statistic vorbind, o treime dintre pacienþi reacþioneazã foarte bine
la tratamentul placebo, o treime satisfãcãtor, iar cealaltã treime nu
reacþioneazã deloc, proporþiile menþionate fiind valabile ºi în cazul
hipnozei. În fapt, credinþa în efectul medicamentului condiþioneazã
vindecarea, aºa cum puterea cuvântului, sugestia joacã acelaºi rol
în bolile psihosomatice.
În disperarea oamenilor de a obþine vindecare cu orice preþ,
mai ales în urma invaziei actuale de metode terapeutice
neconvenþionale, apelarea la hipnozã poate deveni o alternativã.
Înainte de a apela la o asemenea metodã, este bine ca pacientul sã
cunoascã riscurile acesteia ºi sã le cântãreascã în raport cu posibilele
beneficii.
Este hipnoza o metodă terapeutică riscantă?
O problemã amplu dezbãtutã este riscul ca în starea de hipnozã,
datoritã modificãrilor comportamentale ºi de voinþã instalate,
persoana hipnotizatã sã poatã comite, fãrã voia sa, acte împotriva
legilor actuale sau împotriva unor norme etice sau morale unanim
recunoscute. Sunt citate cazuri de hipnozã a unor specialiºti sau
militari de rang superior care au divulgat secrete, aflaþi fiind sub
stare de hipnozã, agresiuni realizate la comanda hipnotizatorului,
precum ºi sinucideri în masã, induse prin tehnici de hipnozã
colectivã.
O altã problemã controversatã este aceea dacã o persoanã poate
fi hipnotizatã împotriva voinþei sale. Rãspunsul este afirmativ,
întrucât dorinþa dupã hipnozã poate proveni atât de la nivelul
conºtientului, al voinþei liber exprimate, dar ºi de la nivelul
subconºtientului, zonã de activitate a creierului care nu poate fi
influenþatã de voinþa umanã. Aceasta este de fapt principala zonã
de risc a hipnozei: cineva, cu sau fãrã voia pacientului, ajunge sã
stãpâneascã peste voinþa sa, peste gândurile sale cele mai intime,
peste acþiunile sale, peste tot ceea ce înseamnã personalitatea sa.
Este o senzaþie cel puþin neconfortabilã!
Pe lângã pericolele descrise mai sus, existã ºi o serie de reacþii
negative imediate, asociate procesului de hipnozã sau de trezire
din hipnozã.
Mulþi dintre pacienþii care se trezesc din hipnozã prezintã
tremurãturi, dureri de cap ºi uneori fenomene mai grave, mergând
pânã la tulburãri nevrotice. Alteori, revenirea din starea de hipnozã
poate fi prelungitã, dificilã sau extrem de neplãcutã, mergând uneori
chiar pânã la reactivarea unor episoade de traumã psihicã, petrecute
cu multã vreme în urmã, uitate de multã vreme, dar reamintite prin
hipnozã. Astfel pacientul, deºi poate scapã de un simptom neplãcut,
îl poate înlocui pe acesta cu un altul mult mai neplãcut ºi peste
care timpul adusese vindecare.
În sfârºit, aplicarea frecventã a metodei stabileºte o relaþie de
dependenþã a persoanei hipnotizate de hipnotizator, astfel încât
tehnica devine un drog care trebuie consumat din ce în ce mai
des.
Nu este greu de înþeles cã o manipulare psihicã poate transforma
o metodã de tratament într-o capcanã spiritualã ºi mintalã. Prin
însãºi natura raportului medic-pacient, se formeazã o relaþie de
încredere ºi de supunere a pacientului faþã de medic. Dacã un creºtin
se supune pasiv unui tãmãduitor care se bazeazã pe forþe spirituale
sau pe alte influenþe cãrora le serveºte drept canal, atunci se poate
ajunge foarte uºor la dezorientare spiritualã.
11.4. UN RISC ASUMAT – ESTE SCUZABILĂ

IGNORANŢA ÎN MEDICINĂ?
Medicina modernã se caracterizeazã nu numai prin faptul cã a

gãsit soluþii de prevenire sau tratare a unor boli care pânã nu de
mult erau considerate netratabile, ci ºi prin faptul cã îºi recunoaºte
neputinþa în faþa altor boli. Cu toate acestea, eforturile medicale ºi
financiare pentru a gãsi soluþii de vindecare sau mãcar de prelungire
a vieþii sunt fãcute de toatã lumea medicalã. În aceastã categorie
de boli se încadreazã în primul rând cancerul, sub diversele sale
forme ºi localizãri. Statisticile aratã cã, dintr-un numãr de
aproximativ 5 milioane de bolnavi de cancer existenþi în SUA,
3 milioane trãiesc peste 5 ani de la depistarea acestuia, ceea ce
este un progres remarcabil faþã de situaþia de acum 20 de ani ºi un
semn cã eficienþa eforturilor fãcute, dacã sunt evaluate la nivel
global, sunt remarcabile.
În situaþii asemãnãtoare de progres în ceea ce priveºte apariþia
unor metode terapeutice sunt multe alte boli care, deºi nu sunt
canceroase, prin evoluþia lor cronicã duc la acelaºi sfârºit trist.
Hepatita cronicã de origine viralã, pânã în urmã cu cinci ani, avea
o evoluþie inexorabilã spre cirozã hepaticã sau spre cancer he-
patic. Astãzi, cu un tratament medicamentos corect fãcut, la peste
jumãtate dintre bolnavi, aceastã evoluþie este opritã. În urmã cu
câteva zeci de ani, epidemiile de poliomielitã, febrã tifoidã, malarie
secerau mii de oameni. S-au descoperit însã vaccinurile care au
eradicat aceste boli.
În fiecare perioadã a istoriei a existat însã ºi impostura sub o
formã deliberatã sau, de multe ori, inconºtientã sau chiar bine
intenþionatã, care a încercat sã înlocuiascã sau sã minimalizeze
eforturile medicale. Aºa s-a ajuns la tratarea epilepsiei cu perfuzii
cu sânge de miel, la tratarea bolilor hepatice cu urinã proprie
(practicã întâlnitã ºi astãzi ºi ridicatã la rang de terapie), la evitarea
tratamentului clasic în cancer (tratament chirurgical, acolo unde
este cazul, urmat de chimioterapie, radioterapie etc.) ºi înlocuirea
lui cu posturi, ceaiuri ºi sucuri. Din acest punct de vedere, existã
mai multe probleme la care trebuie reflectat.
Pânã în prezent, nu existã studii ºtiinþifice serioase care sã
demonstreze eficienþa vindecãtoare a acestor aºa-numite terapii.
Când se apreciazã eficienþa unui tratament, se iau în studiu, dupã
metode ºtiinþifice, statistice, loturi de bolnavi riguros selecþionaþi
ºi urmãriþi, în diverse locuri de cercetare, de cãtre diverºi specialiºti
ºi ale cãror rezultate sunt independente. Statistica este una dintre
ºtiinþele cele mai riguroase, pentru cã are la bazã date matematice,
ºi nu senzaþii sau sentimente. Nu este însã statisticã situaþia în care
bolnavul X, care a fãcut cura Y, s-a „vindecat” (!!?). ªi atât! Este
destul de greu de crezut cã deprinderile de autodidact ale cuiva,
bunele intenþii pe care le are ºi chiar o ameliorare tranzitorie ºi
izolatã, obþinutã într-o anumitã situaþie ºi pusã pe seama unei
atitudini terapeutice aºa-zise naturiste, pot da peste cap ceea ce
medicina, corect aplicatã, este în stare sã facã sau sã evalueze în
prezent.
Cine poartã responsabilitatea refuzului unui tratament care ºi-a
dovedit o eficienþã mãcar parþialã în favoarea unei terapii
recomandate de vracii de ocazie? Bolnavul care, aflat într-o stare
de disperare, este în stare sã facã orice ºi este extrem de uºor
influenþabil? Familia bolnavului care, în credulitatea ei, are aceleaºi
slãbiciuni? Vindecãtorul al cãrui zel propagandistic are mobilizãri
diverse?
Cu toate aceste consideraþii, eficienþa tratamentului naturist, în
sensul bun al cuvântului, în multe situaþii trebuie acceptatã. Este
recomandat sã-þi tratezi guturaiul, colica renalã sau tulburãrile di-
gestive cu anumite diete ºi ceaiuri care sunt într-adevãr eficiente.
Este însã extrem de grav sã ratezi momentul în care o boalã
canceroasã, depistatã în timp util, poate fi tratatã cu succes, chiar
vindecatã, prin eliminarea tumorii sau remisia ei printr-un tratament
care ºi-a dovedit eficienþa, pierzând acel timp preþios, chiar vital,
cu tot felul de imposturi ºi impostori. De fapt, dupã un tratament
medical corect fãcut, pentru a avea conºtiinþa împãcatã cã s-a fãcut
totul, tratamentul naturist bine condus, care sã nu ducã la spolierea
organismului ºi la scãderea capacitãþii sale de apãrare imunitarã,
poate avea un efect benefic complementar sau cel puþin nu stricã.
Dar numai DUPÃ ce s-a fãcut ceea ce este demonstrat cã ajutã.
Este adevãrat cã Dumnezeu poate face minuni vindecãtoare.
Însã aceasta este excepþia, ºi nu regula, iar motivaþia o ºtie numai
Dumnezeu. Tot o minune, dar mai puþin spectaculoasã, este ºi
efectul terapeutic al unui medicament sau mâna dibace a unui
chirurg. ªi prin acestea Dumnezeu lucreazã ºi o face astfel de cele
mai multe ori.
În practica medicalã întâlnim deseori cazuri depãºite medical
din cauza alegerii unui asemenea tratament, cazuri la care s-ar mai
fi putut face ceva, dacã s-ar fi intervenit în timp util. De asemenea,
frecvent sunt întâlnite opþiuni naive, deºi indicaþia chirurgicalã este
clarã, de a încerca mai întâi cu ceva „naturist”. Teama de medicinã
trebuie înlocuitã cu explicarea posibilitãþilor ºi limitelor pe care
medicina le are. Astãzi, în societate, îºi fac din ce în ce mai mult
loc orientãri de o asemenea facturã anti-medicalã, de ignoranþã
periculoasã, care au foarte mare prizã, îndeosebi la oamenii uºor
influenþabili, ºi care rãpesc posibilitatea, mai micã sau mai mare,
pe care o au unii bolnavi de a mai putea fi trataþi corect. În ultimã
instanþã, fiecare are dreptul sã aleagã, însã o alegere corectã se
face în cunoºtinþã de cauzã.
11.5. REMEDIILE UNIVERSALE – ÎNTRE MIRACOL ŞI

DEZAMĂGIRE
Existã unele substanþe sau medicamente care, o datã apãrute

pe piaþã, beneficiind de o reclamã specificã, bazatã îndeosebi pe
mãrturii personale, creeazã impresia cã sunt substanþe miraculoase,
care vindecã totul, de la cancer pânã la bãtãturi, de la ulcer pânã la
sterilitate. Ne amintim cu toþii de furorile fãcute, la vremea
respectivã, de celebrul bitter suedez, de tot felul de ceaiuri, dar ºi
de substanþe mai respectabile, cum ar fi vitaminele C ºi E sau, mai
nou, un tip mai special de vaccin numit Cantastim. Timpul ºi
cercetãrile ºtiinþifice au fãcut însã ca aceste substanþe
„miraculoase” sã fie poziþionate acolo unde le este cu adevãrat
locul, adicã în afara sau la graniþa medicinei ºtiinþifice sau sã li se
confere proprietãþi limitate, utile doar în anumite situaþii bine defi-
nite.
Principiul de bazã în evaluarea produselor de acest fel apãrute
pe piaþã este acela cã orice medicament sau tratament, cu cât este
declarat aplicabil la o mai mare diversitate de boli, cu atât
credibilitatea în eficienþa lui este mai micã.
Cu mai mulþi ani în urmã, a fost la modã afirmaþia conform
cãreia dozele foarte mari de vitamina C previn cancerul ºi bolile
cardiace, încetinesc procesul de îmbãtrânire, mãrind astfel speranþa
de viaþã. Aceastã afirmaþie a fost susþinutã chiar de un laureat al
premiului Nobel, chimistul Linus Pauling, care a ºi trãit 93 de ani.
Iatã însã cã studiile actuale sugereazã cã, din contrã, aceeaºi
vitaminã C binefãcãtoare este responsabilã de creºterea incidenþei
bolilor cardiace ºi a cancerului. Din cauza faptului cã americanii
cheltuiesc anual doar pe tabletele de vitamina C suma de 724 mili-
oane de dolari, un raport guvernamental recent concluzioneazã cã
aceste suplimente sunt de regulã inutile, luate fie în doze mari, fie
în doze mici.
Existã o categorie de substanþe numite antioxidanþi, din care
fac parte vitamina E, seleniumul, vitamina C, care sunt extrem
de importante pentru organismul uman, în vederea sintezei
colagenului ºi a unor tipuri speciale de proteine. Aceºti
antioxidanþi acþioneazã ca niºte poliþiºti, reþinând o serie de mole-
cule mai agresive, numite radicali liberi, molecule care se
formeazã în organism, în cadrul proceselor obiºnuite de metabo-
lism, ºi care pot distruge celulele normale. Una dintre teoriile
apãrute în sprijinul consumului masiv de antioxidanþi susþine cã
aceºti radicali liberi favorizeazã o serie de boli, cum ar fi cancerul,
bolile cardiace, boala Alzheimer ºi, prin urmare, consumul de
antioxidanþi previne aceste boli.
Douã studii recente dau peste cap însã aceastã teorie. Unul dintre
ele a fost fãcut la una dintre cele mai prestigioase instituþii de studiere
a cancerului din SUA, Memorial Sloan-Kettering Cancer Center
din New York, ºi a fost publicat în urmã cu doi ani. Cercetãtorii de
acolo au transplantat celule canceroase umane la ºoareci, au injectat
ºoarecii cu vitamina C ºi apoi au mãsurat nivelul de vitamina C
din celule. Surpriza a fost aceea cã celulele canceroase au o mai
mare capacitate de a absorbi vitamina C, nivelul gãsit în aceste
celule fiind mult mai ridicat. Aceastã concluzie ridicã suspiciunea
cã vitamina C protejeazã celulele canceroase de acþiunea
distructivã, dar beneficã pentru organismul în sine, a radioterapiei
ºi a chimioterapiei specifice acestor boli, fãcând aceste proceduri
terapeutice mai puþin eficiente.
Un al doilea studiu, efectuat în California, a produs mare agitaþie
la prezentarea lui în cadrul unei importante reuniuni de cardiologie.
Studiind, timp de 18 luni, un numãr de 573 de bãrbaþi de vârstã
adultã, care au luat zilnic o cantitate de 500 mg de vitamina C ca
supliment, cercetãtorii au constatat o îngustare mai rapidã a
arterelor carotide, cele mai importante artere care duc sângele la
creier.
Deºi sunt încã doar niºte studii izolate, care necesitã mult timp
pentru a fi confirmate pe deplin, se contureazã tot mai mult ideea
cã, îndeosebi bolnavii canceroºi, nu trebuie sã ia doze mari de
vitamine, aºa cum existã orientarea astãzi.
Dacã în cazul suplimentelor de substanþe din categoria
vitaminelor, a antioxidanþilor situaþia este totuºi tolerabilã, întrucât
cele mai multe dintre ele, dacã nu ajutã, cel puþin nu produc
foarte mult rãu (sau acest rãu este încã în curs de studiere, cum
au arãtat studiile de mai sus), situaþia este cu totul alta în cazul
tratamentelor brutale, care impun pacientului consumul unor
substanþe chimice toxice (chiar dacã provin din plante), în doze
foarte mari. Am întâlnit în practica medicalã situaþia în care
bolnavilor li s-au administrat doze masive de cortizon sau
amestecuri care conþineau asemenea substanþã, în urma cãrora
s-a produs o suprimare temporarã a unor simptome, interpretatã
drept vindecare, boala explodând însã ulterior cu o agresivitate
mult crescutã.
Fie cã ne referim la vitamina C sau la alte substanþe cu efect
declarat protectiv sau chiar curativ, studiile fãcute au arãtat clar cã
suplimentele din aceste substanþe nu au efectul protectiv scontat,
chiar dacã majoritatea oamenilor gândesc altfel. Aceastã concluzie
rezultã în urma a mii de studii care au fost evaluate de Institute of
Medicine, o organizaþie ºtiinþificã independentã din SUA ºi agreatã
de autoritãþile guvernamentale.
Evident cã rãmâne opþiunea fiecãruia de a urma un tratament
sau altul sau de a nu urma nici unul. Disperarea omului bolnav,
aflat mai ales într-o situaþie gravã, explicã în mare mãsurã faptul
cã uneori acceptã orice ofertã de tratament. Feriþi-vã însã de tot
ceea ce pare spectaculos ºi din cale afarã de eficient. Puneþi-vã
întrebarea dacã un anumit tratament a trecut proba timpului, pentru
cã doar aceasta îi conferã credibilitate.
Mesajul clar care rezultã din aceste studii este urmãtorul: nici
un aport de substanþe chimice, în orice combinaþie ar fi ele, nu
poate suplini efectul benefic al aportului natural. Persoanele care
au o dietã bogatã în fructe ºi vegetale au o incidenþã mai redusã a
cancerului, a bolilor de inimã ºi a altor boli cronice. Prin urmare,
calea idealã de a avea un aport suficient de substanþe antioxidante,
cu efect benefic asupra organismului, este aceea de a mânca de
mai multe ori pe zi fructe ºi vegetale. Procedând astfel, pe lângã
aportul de substanþe mai sus menþionate, veþi avea beneficul rezultat
ºi din alþi nutrienþi pe care asemenea alimente le conþin.
11.6. CLONAREA – ÎNTRE ADEVĂR ŞI FICŢIUNE
La sfârºitul anului 2001, o nouã ºtire a creat valuri în mass-me-

dia internaþionalã: un nou pas în clonarea celulelor umane. O echipã
de cercetãtori din Massachussets, SUA, a anunþat clonarea cu succes
a unui embrion uman. Mai mult decât oricând, ºtirea a produs vii
dezbateri, cu argumente pro ºi contra, luãri de poziþii din partea
multor organizaþii sau guverne. Congresul SUA a declarat clonarea
umanã în afara legii, iar preºedintele Bush a numit procedura ca
fiind „o greºealã de ordin moral”. Ceea ce pãrea nu de mult doar
o idee SF se pare cã, de la o zi la alta, devine un fapt împlinit. Cu
toate protestele existente, cercetãtorii lucreazã în laboratoarele lor
pe aceastã temã controversatã. Avem noi oare ceva de câºtigat
sau de pierdut, dacã eforturile lor vor continua?
Înainte de a decide unde v-aþi putea situa într-o asemenea
dezbatere, este nevoie sã înþelegeþi unde se gãseºte ºtiinþa astãzi ºi
cum anume este definitã corect o clonã, respectiv procesul de
clonare.
Clonele sunt organisme sau celule identice din punct de vedere
genetic. Un exemplu uºor de înþeles este naºterea unor gemeni.
Primul organism obþinut prin clonare a fost celebra oaie Dolly,
creatã în Scoþia, în anul 1997.
Ce se întâmplã de fapt? Spermatozoidul se întâlneºte cu ovulul,
iar celula fertilizatã (oul format) începe sã se dividã. Rãmânând în
aceeaºi structurã, dintr-o celulã apar douã, din douã apar patru,
din patru apar opt, apoi ºaisprezece ºi aºa mai departe. Pe mãsurã
ce cresc, aceste celule se specializeazã spre o anumitã funcþie
particularã, se organizeazã în organe ºi sisteme ºi formeazã în fi-
nal corpul copilului care se naºte.
Câteodatã însã, dupã prima diviziune, cele douã celule se
scindeazã într-un mod aparte, în douã structuri diferite. Ele
continuã apoi sã se dezvolte într-un mod separat, cresc ºi duc
într-un final la douã organisme identice, cu aceeaºi zestre geneticã:
gemenii identici sau clonele. Acest fenomen, care nu este încã pe
deplin explicat, nu este chiar atât de rar. Toþi cunoaºtem persoane
gemene.
Termenul de clonare se referã la embrionul scindat în mod ar-
tificial în laborator ºi implantat apoi în organismul unei femele,
pentru a crea gemeni identici. Acest procedeu a fost efectuat pânã
acum doar pe animale, dar se considerã cã, din punct de vedere
tehnic, poate fi efectuat ºi pe om.
Când vorbim astãzi însã de clonare, ne referim nu atât la
separarea embrionului, cât mai ales la aºa-numitul transfer nuclear.
Iar aici apare problema majorã de eticã, atât de mult controversatã:
transferul informaþiei genetice din nucleul celulei unui individ
permite realizarea unei copii (multiplicãri) a acelui individ. În acest
proces de transfer se înlocuieºte ADN-ul dintr-un ou nefertilizat
cu ADN-ul din celula unui adult (de exemplu, dintr-o celulã a
pielii). Aceastã celulã cu ADN-ul înlocuit se va multiplica pânã va
forma o replicã identicã cu cea a organismului donor. Procesul
poate produce astfel un nou individ, identic cu primul.
Oaia Dolly, de care vorbeam mai sus, a fost clonatã utilizând
transferul nuclear cu ADN luat din ugerul unei oi. Ulterior, multe
alte animale au fost clonate: de la ºoareci pânã la maimuþe. Mergând
mai departe, oamenii de ºtiinþã au încercat posibilitatea de tratament
prin manipularea codului genetic al celulei, înainte de a începe
procesul clonãrii. Astfel, ei au creat clone de oaie cu gene umane,
dar doar pe animale, nu ºi pe oameni.
ªtirea venitã de la laboratoarele din Massachussets a fost specta-
culoasã, pentru cã, de aceastã datã, a fost folosit procesul de transfer
nuclear pe celulele umane. De ce? Pentru a crea aºa-numitele celule
stem care, teoretic, pot fi utilizate pentru a repara sau înlocui celulele
distruse ale donatorului bolnav, fãrã tratamentul de inhibiþie
imunitarã, utilizat în cazul transplantului de organe, atât de costisitor
ºi cu atâtea efecte adverse. Dupã aceastã înlocuire, celulele respective,
atunci când sunt suficient de dezvoltate, vor redeveni proprietatea
donorului. Acest procedeu se numeºte clonare terapeuticã. Ideea
vizionarã este aceea de a crea celule personalizate pentru pacient,
din tipul de care este nevoie – de exemplu, celule pancreatice
pentru un bolnav de diabet –, care apoi sã fie transferate acestuia
printr-un embrion.
Trebuie însã de ºtiut cã primele unsprezece încercãri ale acestor
cercetãtori au fost fãrã succes. Urmãtoarele opt încercãri au avut
un succes parþial, în sensul cã în trei cazuri celulele s-au multiplicat
o datã sau de douã ori, apoi au murit. Nu s-a putut stabili cu claritate
dacã ADN-ul transferat s-a regãsit sau nu în acele celule. Prin
urmare, încã sunt multe lucruri de pus la punct. De fapt, ºi clonarea
animalã a necesitat sute de experimente, de încercãri, pânã la reuºita
cu oiþa Dolly.
Unul dintre marii specialiºti în domeniu, prof. Steven Stice, a
spus: „Cu perseverenþã, clonarea umanã s-ar putea realiza. Dar,
din punct de vedere etic, existã obstacole enorme. Dacã vor fi
suficiente femei dispuse sã-ºi doneze ovulele ºi destule fonduri
pentru cercetare, sunt convins cã aceastã clonare umanã se va
realiza. Noi însã recoltãm zilnic sute de ovule de la animalele de
experienþã, pentru a realiza testele. Nu ne putem aºtepta sã obþinem
acelaºi numãr mare de ovule umane. Din punct de vedere tehnic,
este foarte greu realizabil. Nu va fi deloc uºor.” Acest lucru este
demonstrat de faptul cã acel grup de cercetãtori nu a putut sã obþinã
decât nouãsprezece ovule umane.
Problemele majore care rãmân, dincolo de cea eticã, sunt
urmãtoarele:
procurarea ovulelor fãrã de care experimentele nu se pot realiza;
s-a încercat ºi cumpãrarea acestora de la femei, însã reþinerea
din partea acestora este încã mare;
procedeul de recoltare este prea neplãcut pentru femeia
donatoare, asemãnându-se procedeului de transplant medular;
costul producerii de linii celulare din ovulul recoltat este în
prezent de câteva sute de mii de dolari pentru fiecare procedurã.
Aceastã sumã ridicatã face procedeul destul de greu accesibil
pentru a fi imediat aplicabil.
Mulþi experþi susþin cã aceastã clonare terapeuticã nu este, din
punct de vedere medical, într-adevãr absolut necesarã. Atunci, de
ce se continuã? Din cauzã bogãþiei mari de informaþii pe care
aceastã tehnicã le poate oferi. Fiecare celulã din organism, cu
excepþia globulelor roºii, conþine aceleaºi 30.000-40.000 de gene.
Multe dintre ele sunt inactive, iar cele active determinã dacã o
celulã va deveni parte componentã a ficatului, a plãmânilor, a inimii
sau a altui organ. Aceasta este un fel de programare. Deºi se susþinea
pânã de curând cã aceastã programare este specificã doar celulelor
mature, clonarea demonstreazã cã nu este aºa.
Pentru unii însã clonarea are ºi o altã perspectivã. Ea nu este
numai o sursã de celule înlocuitoare, pentru a trata o boalã, ci mai
ales o speranþã pentru a avea un urmaº biologic sau pentru a
corecta o tragedie prin aducerea înapoi, sub o altã formã, a
persoanei dragi, pierdute într-o anumitã circumstanþã tragicã.
Este interesant de ºtiut cã doar 1-2% dintre clonele animale
reuºesc sã se dezvolte ºi sã fie nãscute. Iar acest numãr nu poate fi
extrapolat la oameni, ºtiut fiind cã vitele sau oile rãmân mult mai
uºor însãrcinate decât femeile. Mai mult decât atât, multe animale
clonate au murit în perioada sarcinii sau imediat dupã naºtere.
Dar chiar dacã tehnologia va avansa astfel încât reproducerea
umanã prin clonare va deveni o alternativã viabilã, ea nu va putea
produce duplicate perfecte. Chiar gemenii identici sunt douã
persoane diferite. Ei au amprente diferite, chiar dacã au acelaºi
ADN. Astfel, chiar o fiinþã clonatã va avea propria individualitate.
În concluzie, dacã veþi dori vreodatã sã vã clonaþi, fiþi convinºi
cã duplicatul dumneavoastrã va fi inferior unui frate geamãn pe
care l-aþi putea avea. Mulþi gemeni cresc în condiþii de mediu
similare, pe când clona ar urma sã creascã în condiþii cu totul diferite,
care îi vor influenþa dezvoltarea.
Oricâte progrese ar face ºtiinþa, oricât de departe ar merge
tehnologia, un lucru rãmâne sigur: oamenii sunt unici ºi de
neînlocuit.
11.7. DE CE SUNT OAMENII AŞA DE UŞOR DE PĂCĂLIT DE

MEDICINA ALTERNATIVĂ
10 Motive pentru care aş putea apela la aceste metode

Suntem invadaþi de zeci de forme, care de care mai eficiente,
de aºa-numite metode terapeutice, în stare sã vindece orice ºi
oricând, dar nu pentru oricât. Economia de piaþã pãtrunde peste
tot ºi mai ales acolo unde oamenii sunt cel mai vulnerabili: sãnãtatea
sau, mai bine spus, boala lor. Cum putem sã ne apãrãm de aceastã
invazie?
Medicina alternativã reprezintã totalitatea metodelor cu pretenþii
terapeutice, care încearcã sã ofere o alternativã credibilã mijloacelor
clasice de diagnostic ºi tratament, recunoscute de ºtiinþa medicalã
actualã. Printre aceste metode se numãrã: tratamentele cu
bioenergie, irisdiagnoza, radiestezia, reflexoterapia, pendulul etc.
Deºi încearcã cu disperare sã-ºi creeze o aurã ºtiinþificã, prin tot
felul de explicaþii cu pretenþii savante, în mod real, nici una dintre
aceste metode nu a reuºit sã convingã mediile ºtiinþifice medicale,
nu pentru cã acestea ar fi prea conservatoare, ci pentru cã sunt
suficient de prudente pentru a nu da un gir de credibilitate la ceea
ce este doar speculaþie.
Pe de altã parte, mulþi sunt tentaþi sã apeleze la aceste metode.
Înainte de a face acest lucru, vã invit sã vedeþi dacã sunteþi mânaþi
de vreunul dintre motivele de mai jos ºi sã apreciaþi singuri dacã
motivul respectiv stã în picioare.
Prin urmare, ce motive aº putea avea sã apelez la medicina
alternativã?
1. Neîncrederea în mijloacele terapeutice clasice
Medicina clasicã actualã are anumite posibilitãþi, dar ºi multe
limite care sunt acut resimþite de omul suferind. Reticenþa faþã de
aceste metode apare atunci când sunt scoase în faþã doar eºecurile,
uitând situaþiile, nu puþine, în care bolnavii sunt vindecaþi. Pe de
altã parte, stã în evoluþia biologicã a unei persoane ca, dupã un
timp, unele dintre organele acesteia sã devinã suferinde. Oricâte
critici s-ar putea aduce însã medicinei clasice, pânã acum este
singura care a demonstrat indubitabil cã, puþin sau mult, totuºi
poate face ceva.
2. Ineficienţa tratamentelor în anumite boli considerate
incurabile
O bunã parte dintre boli sunt incurabile astãzi, însã multe dintre
bolile astãzi vindecabile, în urmã cu câteva zeci de ani, erau con-
siderate incurabile. Chiar ºi cancerul, surprins într-un stadiu in-
cipient de dezvoltare, este astãzi vindecabil. Este adevãrat cã,
pentru cineva care este bolnav acum, este prea puþin important cã
boala sa va putea fi vindecatã peste 30 de ani, când el nu va mai
exista. Cu toate acestea, nici o metodã alternativã de tratament nu
ºi-a dovedit eficienþa superioarã, iar unul dintre principiile de bazã
ale medicinei este cã, dacã nu poþi face bine, sã te fereºti sã faci
rãu. Chiar ºi bolile incurabile pot evolua mai repede sau mai încet
spre deznodãmântul tragic.
3. Curiozitatea de a vedea cum este şi altfel
Fie cã recunosc sau nu, existã în oameni o anumitã curiozitate,
stimulatã de ceea ce este neobiºnuit, nemaivãzut ºi, cu atât mai
bine, dacã este la îndemânã. Orice experienþã nouã poate fi un
câºtig, mãcar ºi numai din punctul de vedere al informaþiilor
cãpãtate. Stã în firea noastrã de a vedea cum este dincolo, fãrã sã
ne întrebãm dacã vom reuºi cu siguranþã sã regãsim calea de
întoarcere. Este dificil sã te joci cu focul fãrã sã te arzi!
4. Faptul că într-o anumită perioadă de timp aceste
metode sunt în vogă
Moda îºi spune cuvântul în toate domeniile vieþii noastre, mersul
la asemenea terapeuþi putând fi unul dintre criteriile de evaluare a
vieþii sociale pe care o desfãºurãm. Nu conteazã cât costã, nu
conteazã dacã ajutã, conteazã doar cã acolo merg ºi alþii. Imitarea
stã la baza celor mai multe dintre acþiunile noastre.
5. Mărturia altor persoane care au fost vindecate
Argumentul acesta trebuie apreciat prin prisma durabilitãþii unor
asemenea vindecãri. Este cunoscutã ºi acceptatã capacitatea unor
persoane de a putea influenþa personalitatea cuiva printr-o formã
mai directã sau mai voalatã de manipulare. Existã o categorie de
persoane uºor influenþabile, cu reacþii afective exagerate, pe care,
printr-o tehnicã abilã, le poþi convinge cã ceva este alb sau mãcar
cenuºiu, deºi în realitate este negru. Însã nu se pot nega ºi anumite
ameliorãri reale, fapt explicabil prin concepþia ºtiinþificã, de multã
vreme fundamentatã, cã multe boli au un caracter psihosomatic.
Altfel spus, suferinþa unui organ poate fi determinatã sau mãcar
influenþatã de anumite stãri sau reacþii psihice. Marea majoritate a
organelor din corp au o inervaþie proprie, care le comandã acti-
vitatea. În sfârºit, nu rare sunt cazurile în care cineva urmeazã un
tratament clasic, asociat unui tratament neconvenþional, ºi într-un
mod subiectiv pune ameliorarea obþinutã doar pe seama acestuia
din urmã. Proba timpului dã însã rãspunsul final asupra durabilitãþii
unor asemenea vindecãri!
6. Reclama directă sau mascată care este făcută unor
asemenea metode
Mass-media are o mare putere de a influenþa populaþia. Ea are
puterea de a crea vedete de hârtie sau de a le distruge printr-o
simplã prezentare a acestora. Depinde însã de ceea ce se urmãreºte.
Goana dupã senzaþional se poate vedea dupã titlurile de pe prima
paginã a majoritãþii ziarelor. Foamea dupã evenimente creeazã
evenimente, iar toþi vindecãtorii au nevoie de reclamã pentru a
ieºi din anonimat. Lipsa de discernãmânt sau numai pragmatismul
imoral ridicã la rang de ºtiinþã ºarlatania ºi impostura.
7. Îmbrăcarea acestor metode într-o haină
pseudoreligioasă
Marii vindecãtori îºi creeazã uneori o aurã mesianicã, atribuind
lui Dumnezeu în mod ipocrit aºa-numita lor putere. Cei care îi
ascultã ºi care sunt tentaþi sã-i creadã ar fi bine sã-ºi aminteascã ce
anume a pretins sau a primit Isus Hristos pentru fiecare dintre
multele vindecãri pe care le-a fãcut cât timp a fost printre oameni.
Binele fãcut pe bani devine o afacere, deseori extrem de rentabilã.
8. Faptul că pot părea mai ieftine decât tratamentele
obişnuite
Se spune cã sãnãtatea nu are preþ, deºi are un buget. De aceea,
este firesc ca un tratament care a înglobat în el ani de cercetãri sã
fie costisitor pentru bolnav ºi pentru sistemul medical care îl susþine.
Deºi existã anumite excepþii, de cele mai multe ori, calitatea este
asociatã cu preþul mai ridicat. Pe de altã parte însã, taxa plãtitã
pentru ignoranþã, pentru naivitate sau chiar pentru prostie, sub
formele mai blânde de manifestare, este incomparabil mai mare
decât costul oricãrui alt tratament, pentru cã nu se mãsoarã în dolari,
ci în ani de viaþã. Pentru cineva bolnav conteazã ºi un an de viaþã
trãit în plus, an acordat de un tratament corect ºi la timp fãcut.
9. Oricum, nu am nimic de pierdut!
Este adevãrat doar pe jumãtate! Poþi pierde bani, poþi pierde
timp preþios, iar în schimb poþi câºtiga un gând obsesiv, care poate
deveni extrem de inconfortabil: Oare am fãcut o alegere bunã?
Cum ar fi fost dacã aº fi fãcut altfel? Lipsa elementului de
comparaþie lasã aceste întrebãri fãrã rãspuns.
10. Consecinţele neplăcute ale tratamentelor chirurgicale
mai agresive
O operaþie mutilantã, care extirpã un sân în caz de cancer mamar
sau creeazã anumite invaliditãþi sau cel puþin o stare de disconfort,
poate cântãri mult pe o balanþã care simplificã situaþia la maxi-
mum. Depinde însã de capacitatea intelectualã ºi afectivã a celui
în cauzã de a accepta un rãu mic în faþa unui rãu mai mare, cel mai
mare. Stã în simþul de conservare al fiecãruia de a încerca evitarea
morþii, chiar plãtind un anume preþ, pentru cã o viaþã valoreazã
infinit mai mult decât moartea.
Capitolul 12
RELAŢIA CU LUMEA
MEDICALĂ
12.1. CUM SĂ COMUNIC CU MEDICUL DE FAMILIE?
O datã cu reforma sistemului medical din România, au apãrut

aºa-numiþii medici de familie. Fiecare persoanã s-a înscris la un
asemenea medic ºi de serviciile acestuia trebuie sã beneficiem nu
numai când suntem bolnavi, ci ºi atunci când suntem încã sãnãtoºi.
Relaþia care trebuie sã se stabileascã între pacient, pe de o parte, ºi
medicul de familie, pe de altã parte, nu este pur formalã, ci trebuie
sã se transforme într-un parteneriat în care medicul de familie sã
devinã într-adevãr o parte a familiei. Din acest motiv, pentru a se
crea o asemenea relaþie, este nevoie de timp ºi de eforturi de
ambele pãrþi. În trecut, medicul fãcea recomandãrile, iar pacientul
le urma.
Astãzi însã, în aceastã relaþie, medicul ºi pacientul lucreazã
împreunã pentru a rezolva problemele medicale apãrute ºi pentru
a menþine o stare de sãnãtate cât mai bunã. Aceasta înseamnã cã
pacientul trebuie sã întrebe medicul când explicaþiile sau
instrucþiunile acestuia sunt neclare, trebuie sã-i prezinte problemele
care nu au fost sesizate de cãtre acesta, trebuie sã reacþioneze când
tratamentul nu este eficient. Acest rol activ se poate realiza însã
doar printr-o bunã comunicare dintre medic ºi pacient. O ameliorare
a acestei comunicãri se poate obþine þinând cont de mai mulþi factori:
Cum să-ţi alegi medicul de familie?
Decizia nu este întotdeauna uºoarã ºi nu trebuie luatã la
întâmplare. Pentru a lua o asemenea decizie, urmãriþi urmãtoarele
criterii:
Cât de accesibilã este amplasarea cabinetului în raport cu zona
în care locuiesc?
Este importantã pentru mine vârsta medicului, sexul, religia
acestuia?
Prefer un medic care lucreazã individual sau un altul care
lucreazã în asociere cu alþi medici?
Medicul ales este specialist în medicinã de familie, are
experienþã în acest tip de medicinã?
În ce zile ºi între ce ore are program de consultaþii? Îmi este
accesibil acest program?
Cât de frecvent face vizitele medicale periodice la domiciliu?
Cât de mult trebuie sã aºtept pentru o consultaþie programatã?
Poate fi solicitat la orice orã, în cazul unei urgenþe?
Îl înlocuieºte cineva atunci când este plecat din localitate sau
când nu este disponibil?
Conform legislaþiei actuale, un pacient îºi poate alege medicul
de familie, iar prin instalarea unui sistem concurenþial de activitate,
un medic va cãuta sã asigure servicii complete pacienþilor sãi,
pentru a avea cât mai mulþi pacienþi ºi astfel sã câºtige cât mai
bine. Iatã de ce îndeplinirea unor criterii ca acelea de mai sus devine
acum fireascã, pentru cã ele reaºazã situaþia normalã, ºi anume cã
medicul este la dispoziþia bolnavului, ºi nu invers. Pacientul îºi
plãteºte asigurarea de sãnãtate, iar medicul presteazã serviciile
pentru care este plãtit. O atitudine nepotrivitã din partea acestuia
este uºor sancþionabilã prin dreptul pe care îl are orice pacient de
a se muta la un alt medic despre care crede cã îl va îngriji mai
bine.
Relaþia cu lumea medicalã 281
Cum să mă pregătesc pentru prima consultaţie la medicul
de familie?
Prima consultaþie la medicul de familie nu este motivatã neapãrat
de nevoia unei examinãri medicale, ci de necesitatea cunoaºterii
reciproce.
Faceþi-vã de acasã o listã cu ceea ce doriþi sã-i spuneþi despre
dumneavoastrã ºi cu întrebãrile pe care doriþi sã i le puneþi.
Altfel, cu siguranþã veþi uita lucruri importante.
Nu uitaþi sã vã luaþi ochelarii, în caz cã purtaþi aºa ceva, un
carneþel ºi un pix. Nu ar fi rãu sã vã însoþeascã un membru din
familie sau cineva apropiat, în caz cã sunteþi mai în vârstã sau
deja suferind (vã poate ajuta sã spuneþi tot ce trebuie ºi sã nu
uitaþi ceva din ceea ce vi se va spune).
Luaþi-vã toate documentele medicale pe care le aveþi (bilete de
externare, reþete, buletine de analize, rezultatele unor explorãri
ºi mai ales carnetul de sãnãtate ºi carnetul de asigurat).
Ce şi cum trebuie să comunic medicului de familie cu
ocazia consultaţiei?
Fiþi onest! Existã tentaþia de a spune ceea ce credeþi cã medicul
ar dori sã audã. Nu este în interesul dumneavoastrã, iar
tratamentul prescris trebuie sã þinã cont de realitate.
Vorbiþi la subiect ºi cât mai sistematizat. De cele mai multe ori,
dupã dumneavoastrã urmeazã un alt pacient care abia aºteaptã
sã intre. Daþi medicului o scurtã descriere a simptomelor pe
care le aveþi, când au început sã aparã acestea, cu ce frecvenþã
ºi dacã în prezent vã simþiþi mai bine sau mai rãu.
Puneþi întrebãri! De fapt, prin aceasta se atinge scopul vizitei.
Dacã nu întrebaþi nimic, medicul va crede cã aþi înþeles totul.
Cereþi explicaþii pentru cuvintele pe care nu le înþelegeþi ºi
clarificãri pentru anumite instrucþiuni primite (de exemplu:
medicamentele sã fie luate înainte sau dupã masã?). Puteþi repeta
ceea ce aþi înþeles, pentru ca medicul sã vã confirme cã aþi înþeles
bine.
Spuneþi-vã punctul de vedere! Poate cã existã recomandãri pe
care nu le acceptaþi, iar medicul nu are de unde sã ºtie acest
lucru. Uneori se pot gãsi alternative reciproc convenabile.
Notaþi-vã cât mai curând recomandãrile pe care le-aþi primit,
altfel existã riscul sã uitaþi unele dintre ele. Interesaþi-vã dacã
puteþi obþine de undeva informaþii suplimentare (broºuri, cãrþi
accesibile) legate de boala pe care o aveþi.
Acceptaþi cã nici chiar medicii nu au rãspunsuri la toate
întrebãrile. Organismul uman are încã multe necunoscute. Dacã
însã un medic minimalizeazã permanent simptomele pe care le
aveþi sau le pune numai pe seama vârstei, fãrã sã vã dea soluþii,
gândiþi-vã ºi la varianta de a vã gãsi alt medic.
Încercaþi sã reþineþi sau sã vã notaþi medicamentele pe care le
luaþi în mod curent ºi dacã apar manifestãri deosebite când luaþi
un nou medicament.
Descrieþi medicului obiceiurile pe care le aveþi: unde locuiþi, ce
mâncaþi, cum dormiþi, cu ce vã ocupaþi ºi chiar viciile pe care
le aveþi. Medicul trebuie sã vã înþeleagã exact aºa cum sunteþi.
Informarea completã este un beneficiu al ambelor pãrþi, atât
prin creºterea eficienþei medicului, cât ºi prin stabilirea unei
încrederi reciproce.
12.2. INTERNAREA ÎN SPITAL – O AVENTURĂ?
Fiecare dintre noi poate fi pus în situaþia de a fi nevoit sã se

interneze într-un spital, pentru o perioadã mai scurtã sau mai lungã
de timp. Nu toþi cunosc însã anumite reguli care nu sunt scrise
nicãieri, dar pe care, dacã le respectaþi, puteþi trece mai cu uºurinþã
peste acest eveniment, evitând transformarea internãrii într-o
aventurã neplãcutã.
Ideea de internare într-un spital este un element de stres pentru
oricine din mai multe motive:
Internarea într-un spital este, de cele mai multe ori, o confirmare
cã boala de care cineva suferã nu poate fi tratatã la domiciliu,
fiind fie mai gravã, fie mai complexã. Chiar ºi internarea pentru
stabilirea unui diagnostic creeazã, prin îngrijorãrile asociate
întrebãrilor la care se cautã un rãspuns, o stare de preocupare
care se adaugã simptomelor bolii propriu-zise.
Mutarea, chiar ºi temporarã, dintr-un mediu familiar, în care îºi
gãsesc locul obiceiurile zilnice, persoanele dragi sau mãcar
cunoscute, într-un mediu strãin, nu întotdeauna prietenos, în
care funcþioneazã reguli ºi în care intimitatea este deseori
agresatã, face ca acela care urmeazã sã se interneze sã se
desprindã greu de locul de unde pleacã ºi sã se adapteze greu
locului în care intrã.
Necesitatea de a intra în contact direct ºi dintr-o datã cu persoane
pânã de curând necunoscute (colegi de salon, personal medi-
cal) poate crea o stare de inhibiþie mai ales persoanelor care nu
au uºurinþa altora de a fi sociabili, de a se deschide celor din
jur, de a comunica, de a se împrieteni.
Aceastã stare de stres poate fi diminuatã de cunoaºterea unor
reguli sau a unor necesitãþi cerute de un asemenea eveniment.
Cu excepþia cazurilor de urgenþã, internarea într-o clinicã se
face pe baza unui bilet de trimitere cãtre clinica respectivã,
eliberat de medicul dumneavoastrã de familie. Nu uitaþi sã-l
cereþi, pentru cã, neavându-l, puteþi fi puºi în situaþia perfect
legalã de a vi se refuza internarea. Alãturi de acest bilet trebuie
sã aveþi cu dumneavoastrã un document (adeverinþã, talon de
pensie) care sã dovedeascã faptul cã sunteþi plãtitor al
asigurãrilor de sãnãtate. În caz contrar, vi se va cere plata
serviciilor medicale efectuate, ºi aceastã sumã nu este deloc
neglijabilã. De asemenea, luaþi-vã cu dumneavoastrã carnetul
de sãnãtate ºi toate documentele medicale pe care le aveþi
(buletine de analizã, bilete de externare etc.).
În general, spitalele româneºti nu au ajuns în situaþia de a oferi,
într-un mod care sã satisfacã pretenþiile unui om civilizat,
aºa-numitele haine de spital. Ele cuprind pijamaua sau cãmaºa
de noapte, halatul de zi ºi papucii de interior. De aceea, este
recomandabil sã veniþi de acasã cu propriile haine. Ele vi se
vor potrivi ºi ca mãrime, vor fi cu siguranþã curate ºi, mai ales,
vor fi ale dumneavoastrã. Nu uitaþi ca în bagajul pentru spital
sã vã puneþi un set complet de tacâmuri, o canã pentru ceai,
precum ºi obiectele de toaletã personalã.
La intrarea în salon, dupã ce vi s-a repartizat patul, asiguraþi-vã
cã lenjeria acestuia este schimbatã. Dacã nu, cereþi acest lucru,
pentru cã este dreptul dumneavoastrã. Dupã ce v-aþi instalat în
pat ºi v-aþi identificat noptiera, informaþi-vã despre regulamentul
secþiei în care sunteþi internat. Aceste informaþii le puteþi citi,
fiind de obicei afiºate, dar le puteþi afla ºi de la pacienþii mai
vechi. Este un prilej bun de a intra în vorbã ºi de a vã cunoaºte
noii colegi de salon. Pentru ceea ce v-a rãmas neclar, puteþi
apela la asistenta de salon. Ea este persoana de legãturã între
dumneavoastrã ºi medic ºi vã poate ajuta cel mai mult prin
modul în care executã indicaþiile medicului. Este în interesul
dumneavoastrã sã stabiliþi cu ea cât mai curând o relaþie
favorabilã. Nu uitaþi însã cã, pe lângã dumneavoastrã, ea mai
are 10-15 bolnavi pe care trebuie sã-i îngrijeascã.
Interesaþi-vã cine este medicul de salon, cel care se ocupã de
dumneavoastrã, ºi intraþi cât mai curând în legãturã cu el. Existã
informaþii pe care le puteþi spune cu ocazia vizitei în salon,
chiar dacã sunteþi înconjurat de o suitã formatã din mai multe
persoane (medici, asistente, studenþi), dar poate cã existã ºi
lucruri pe care aþi dori sã le discutaþi în particular. Aflaþi unde
are cabinetul, când dã consultaþii sau când are prima gardã ºi
rugaþi-l sã vã primeascã. Cu siguranþã cã va fi de acord! Nu
uitaþi cã, deºi în jurul dumneavoastrã se pot perinda mai mulþi
medici (stagiari, rezidenþi, studenþi), doar unul dintre ei poartã
rãspunderea deplinã a dumneavoastrã, iar ceilalþi sunt fie
consultanþi, fie în perioada de instruire.
Permiteþi medicilor sau studenþilor aflaþi în perioada de pregãtire
sã vã examineze, sã vã punã întrebãri ºi daþi-le rãspunsuri clare
ºi scurte. Internarea într-o clinicã universitarã are acest
dezavantaj pe care toþi pacienþii ºi-l asumã, iar unora chiar le
place. Nu uitaþi cã ºi medicii cu experienþã, care astãzi vã
trateazã, au fost cândva ºi ei în stadiul de învãþãcei.
Pãrãsiþi salonul numai dacã este absolut necesar ºi atunci când
programul vã permite acest lucru. De regulã, dimineaþa, pânã
spre ora prânzului, bolnavii trebuie sã stea în salon pentru vizita
medicului sau sunt trimiºi pentru diverse analize sau investigaþii.
Dacã este nevoie de dumneavoastrã, trebuie sã puteþi fi gãsit,
iar locul unde sunteþi cãutat prima datã este salonul. Când plecaþi
din salon, spuneþi colegilor unde aþi plecat ºi pentru cât timp.
Este interzisã pãrãsirea spitalului pe perioada internãrii, fãrã
bilet de voie.
Bolnavii nu vin la spital pentru a mânca mai mult decât acasã.
Saloanele sunt pentru odihnã, iar sãlile de mese sunt pentru
servirea mesei. Nu uitaþi cã acasã nu mâncaþi în dormitor. De
ce aþi face-o la spital?
Dacã sunteþi supus unui regim alimentar sau chiar vi se solicitã
sã nu mâncaþi o perioadã de timp, respectaþi aceste instrucþiuni.
Nu vã transformaþi noptiera într-un depozit de alimente, chiar
dacã rudele ºi prietenii sunt atât de grijulii cu dumneavoastrã,
ºi nici într-o florãrie în miniaturã. Un gest elegant este sã oferiþi
florile primite asistentei de salon. Veþi avea numai de câºtigat
din acest gest.
Urmaþi tratamentul prescris cu rigurozitate. Luaþi toate
medicamentele la orele stabilite ºi urmãriþi cum vã simþiþi dupã
ele. Orice reacþie care apare comunicaþi-o prompt personalului
medical care vã îngrijeºte.
Cãutaþi-vã un mod plãcut de a vã umple timpul liber. Puteþi sã
vã luaþi cu dumneavoastrã cãrþi, reviste, dar nu uitaþi cã nu aveþi
dreptul sã vã obligaþi colegii de salon sã vã asculte postul de
radio sau de televiziune preferat. Închideþi telefonul mobil în
timpul vizitelor ºi al perioadelor de odihnã.
La externare fiþi sigur cã aþi înþeles toate recomandãrile care vi
s-au fãcut ºi cã v-aþi luat toate documentele specifice: biletul de
externare, reþeta ºi eventual concediul medical. Interesaþi-vã
unde veniþi la control ºi unde vã puteþi prelungi, la nevoie,
concediul medical.
Sã aveþi însãnãtoºire grabnicã!
Capitolul 13
GHID DE INTERPRETARE
A UNOR ANALIZE
DE SÂNGE
13.1. DETERMINĂRI HEMATOLOGICE
Analiza Valori Creºte Scade

din sânge normale
Leucocite 4.500-10.000/mm3
Formula leucocitarã
Neutrofile 3-5% Infecþii, tumori, Infecþii virale ºi bac-
nesegmentate intoxicaþii, teriene, parazitoze,
Neutrofile 54-62% leucemii colagenoze, into-
segmentate xicaþii
Eozinofile 1-3% Stãri alergice, para- Debutul bolilor
zitoze, b. Hodgkin, infecþioase,
pneumopatii, intoxicaþii,
dupã radiaþii postcorticoterapie
Bazofile 0-0,75% Carenþa de pro-
teine, unele forme
de leucemie ºi de
tumori, malarie
Limfocite 25-33% TBC la debut, scar- Infecþii grave,
latinã, tuse convul- boala Hodgkin,
sivã, leucemie dupã cortico-
limfaticã cronicã terapie
din sânge normale
Monocite 3-7% Mononucleoza
infecþioasã, endo-
carditã, brucelozã,
leucemii, paludism
Eritrocite 4,6-6,2 mil/mm3 Poliglobulii Anemii
Bãrbaþi 4,2-5,2mil/mm3
Femei 4,5-5,1mil/mm3
Copii
Reticulocite 0,2-2% Anemii hemolitice, Anemii aplastice
posthemoragice,
faza de regenerare
a unei anemii
Trombocite 150-350 mii/mm3 Coagulare intravas-
cularã diseminatã,
(C.I.D.) purpura
trombocitopenicã
Fibrinogen 250-450 mg% Reumatism arti- Insuficienþã hepa-
cular acut, ticã gravã, leucemii,
pneumonii cancer de prostatã,
de pancreas
VSH Infecþii, disglobu- Hepatita epidemi-
Bãrbaþi 3-10 mm/1 orã linemii, cancer evo- cã, policitemie,
5-18 mm/2 ore lutiv, TBC, infarct, stãri alergice,
Femei 6-12 mm/1 orã septicemie, leptospi- talasemie,
6-20 mm/2 ore rozã, lupus, sarcinã, insuficienþã
menstruaþie cardiacã
Hematocrit Hemoconcentraþii Hemodiluþii,
Bãrbaþi 42-52% anumite forme de
Femei 37-48% anemii
Nou-nãscuþi 49-54%
Copii 35-49%
Hemoglobina Anemii
Bãrbaþi 13-18 g/dl
Femei 12-16 g/dl
Nou-nãscuþi 16,5-19,5 g/dl
Copii 11,2-16,5 g/dl
Ghid de interpretare 289
din sânge normale
Timp de 5-15 min. Hemofilie,
coagulare hipofibrinogenemie,
C.I.D.
Timp de 12-14 sec. Medicaþie antico- Aport, absorbþie
protrombinã agulantã, deficienþe sau utilizare cres-
de sintezã sau de cutã de vitamina
funcþionare a facto- K, icter mecanic,
rilor coagulãrii afectare hepaticã
Timp Howell 50 sec.-1min. 20 Hemofilie, hipofibri-
sec. nogenemie, C.I.D.,
tratamentul cu
anticoagulante
Fier 50-150 µg/dl Anemii posthemo- Anemia Biermer,
ragice, feriprive, avi- anemii ºi ictere
taminoze, tumori hemolitice,
maligne, tulburãri hepatite,
de absorbþie hemosiderozã
13.2. DETERMINĂRI BIOCHIMICE DIN SÂNGE

din sânge normale
Alanin 5-35 U/l Hepatite virale,
aminotransferaza infarct miocardic,
(ALAT) SGPT ciroze, infarcte
pulmonare ºi renale,
necroze musculare,
litiazã de coledoc,
carcinom de pancreas
Aspartat 7-40 U/l Infarct miocardic,
aminotransferaza hepatite virale,
(ASAT) SGOT ciroze, infarcte pul-
monare ºi renale,
necroze musculare,
litiazã de coledoc,
carcinom de pan-
creas
din sânge normale
Albumina 3,5-5,5 g/dl Hepatite acute ºi
cronice, malnutriþie,
boli infecþioase,
sindrom nefrotic,
gastro-enteropatii,
alcoolism, cirozã
Alfa- sub 10 UI/ml Cancer hepatic,
fetoproteina tumori testiculare
Amoniac 11-35 µmol/l Acidozã metaboli- Alcalozã respira-
cã, respiratorie torie, metabolicã,
acidozã renalã
Amilaza sericã 25-125 U/l Pancreatitã acutã, Comã diabeticã
oreion
Acid lactic 4,5-19,8 mg/dl Glicogenoze, Insuficienþã renalã
epilepsie, infarct,
tumori, intoxicaþii
medicamentoase
Acid uric 2,3-8,5 mg/dl Gutã, nefrite, leucemii
Acizi graºi totali 190-420 mg/dl Diabet zaharat, hiper-
tiroidie, feocromoci-
Acizi graºi 8-25 mg/dl tom, obezitate, glico-
neesterificaþi genoze, alcoolism,
stres, sarcinã
Bicarbonat 22-26 mEq/l Alcaloze din Acidoze din diabet
(HCO3) vãrsãturile intense zaharat dezechili-
brat, insuficienþã re-
nalã uremicã, diaree,
fistule pancreatice
Bilirubina totalã 0,3-1,1 mg/dl
directã 0,1-0,4 mg/dl Icter mecanic prin
calculi sau tumori
indirectã 0,2-0,7 mg/dl Icter prin hemolizã:
hepatite, cirozã
Calciu 4,5-5,5 mEq/l Hipervitaminozã D, Hipoparatiroidie, ra-
(9-11 mg/dl) mielom multiplu, tu- hitism grav, hipovi-
mori sau infecþii osoase taminozã D, tetanie
din sânge normale
Clor 96-106 mEq/l Boli renale Insolaþie, vãrsãturi,
diaree, insuficienþã
suprarenalianã
cronicã
Colesterol total 150-200 mg/dl Diabet, obezitate, Ciroze, boli infecþi-
esterificat 68-76% din total alcoolism, mixe- oase grave, pneu-
dem, sindroame monie, endocarditã
nefrotice, ictere malignã, hipertiroidie
Colinesteraza 2,25-7,0 UI/l Nefrozã, cancer de Forme de leucemie,
pancreas, hepatite subacute,
obezitate, diabet cirozã, metastaze
hepatice, lipsa
proteinelor din
alimentaþie
Cupru 70-155 µg/ml Degenerescenþa
hepato-lenticularã
(boala Wilson),
infecþii acute sau
cronice
Creatinfosfo- 30-170 U/l Infarct miocardic,
kinaza (CPK) distrofii ºi trauma-
tisme musculare,
polimiozite, derma-
tomiozite, hemo-
ragii cerebrale, into-
xicaþii cu somnifere
Creatinina 0,6-1,2 mg/dl Boli renale, gutã,
boli hepatice, miozite
Fosfataza acidã 0,11-0,60 U/l Cancerul de
prostatã
Fosfataza 20-90 U/l Boala Paget,
alcalinã hiperparatiroidism,
colestazã, rahitism,
osteomalacie,
tumori osoase,
tumori hepatice
din sânge normale
Fosfolipide 6-12 mg/dl Cirozã biliarã, icter
mecanic, sindrom
nefrotic, diabet za-
harat, hiperlipemie,
hipercolesterolemie
Fosfor anorganic 2,6-4,5 mg/dl Acromegalie, gigan- Hiperparatiroidii,
tism, insuficienþe tulburãri de
renale, hipervita- creºtere
minoze D2,
hipoparatiroidii
Gama- 1-60 U/l Hepatite acute,
Glutamil- hepatite toxice,
transpeptidaza tratament cu anti-
(GGT) depresive, tumori,
cirozã biliarã
Glicemia 70-115 mg/dl Diferite forme de Insuficienþã
diabet, infecþii, cortico-suprare-
intoxicaþii cu oxid nalianã, tiroidianã,
de carbon, tumori, hipofizarã,
accidente hepaticã gravã,
vasculare cerebrale dupã doze mari
de antidiabetice
HDL 30-80 mg/dl Aterosclerozã,
infarct miocardic
Lactat 100-190 U/l Hepatitã cronicã,
dehidrogenaza cirozã, pancreatitã,
(LDH) infarct pulmonar,
unele anemii,
tumori maligne
Lipide totale 450-850 mg/dl Sindrom nefrotic,
cirozã hepaticã,
icter mecanic,
diabet, pancreatitã
acutã, mixedem,
hipercorticism,
arteritã
din sânge normale
LDL 60-180 mg/dl Aterosclerozã,
infarct miocardic,
inflamaþii
Magneziu 1,5-2,5 mEq/ Hipertiroidie, Rahitism,
l1,8-3,0 mg/dl insuficienþe mixedem, nefrozã,
renale, ciroze tetanie
Potasiu 3,5-5,0 mEq/l Stãri de ºoc, arsuri,
Diaree, vãrsãturi,
hemoragii, infarct, boalã Cushing,
boli maligne, tumori suprarenale,
hemolize, nefritã tratament cu
cortizon
Proteine totale 6-8 g/dl Hemoconcentraþii, Hemodiluþii,
insuficienþã de denutriþie, boli
aport lichidian, renale, cirozã,
diaree, vãrsãturi, stãri de ºoc, hemo-
holerã, diabet dez- ragii, intoxicaþii
echilibrat, mielom cronice
Albumina 3,5-5 g/dl Nefrozã lipoidicã,
52-68% ciroze
Alfa 1 0,2-0,4 g/dl Infarct miocardic
globulinã 2-5%
Alfa 2 0,5-0,9 g/dl Nefrozã lipoidicã,
globulinã 7-14% reumatism articular
acut, TBC, hepa-
tite infecþioase
Beta 0,6-1,1 g/dl Ciroze
globulinã 9-15%
Gama 0,7-1,7 g/dl Colagenoze,
globulinã 11-21% hepatite, ciroze,
infecþii, ictere
Raport albu- 1,2-1,5
minã/globulinã
Sodiu 136-145 mEq/l Deshidratare, insu- Vãrsãturi, diaree,
ficienþã cardiacã, insuficienþã cor-
hiperfuncþie cortico-suprarenalã
tico-suprarenalã
din sânge normale
Trigliceride 40-150 mg/dl Sarcinã, hiper- Infecþii cronice,
lipemie esenþialã, hipertiroidie,
aterosclerozã, unele forme de
hipotiroidie, cancer
sindrom nefrotic
Uree 21-43 mg/dl Boli renale acute Afecþiuni
sau cronice, hepatice
diabet, febrã
13.3. DETERMINĂRI HORMONALE DIN SÂNGE

din sânge normale
Aldosteron Sindrom Conn, Boala Addisson,
ortostatism 5-30 ng/dl insuficienþã virilism
clinostatism 3-10 ng/dl cardiacã, cirozã,
tratament cu
diuretice, laxative
Calcitonina Cancer medular,
femeie 0-20 pg/ml feocromocitom,
bãrbat 0-28 pg/ml tumori carcinoide,
bronºice
Catecolamine Feocromocitom,
adrenalina 0-140 pg/ml neuroblastom
noradrenalina 70-1700 pg/ml
dopamina 0-30 pg/ml
Corticotrofina 6-76 pg/ml Boala Cushing, Tumori corticosu-
(ACTH) tumori bronºice, prarenaliene, insu-
pancreatice, timice, ficienþe hipotala-
hipercorticism, mo-hipofizare,
stres corticoterapie
Cortizol Boala Cushing, Boala Addison,
ora 8 6-23 µg/dl boli hepatice, stres insuficienþã
ora 16 3-15 µg/dl hipofizarã
ora 22 0-10 µg/dl
din sânge normale
FSH (Hormonul Menopauzã, Insuficienþã hipo-
foliculostimulant) insuficienþã talamo-hipofizarã,
bãrbat 4-25 UI/l ovarianã primarã cicluri anovula-
femeie 4-30 UI/l torii, administrare
postmenopauzã 40-250 UI/l de estrogeni
GH (Hormonul 0-10 ng/ml Adenom hipofizar: Insuficienþã hipo-
de creºtere) acromegalie, gi- fizarã: nanism
gantism
Gonadotrofine sub 15-20 UI/l Hiperfuncþie hipo- Pubertate întâr-
fizarã, tumori ºi le- ziatã, infantilism
ziuni ale sistemu- hipofizar, ameno-
lui nervos central, ree, anorexie
insuficienþã gonadi- mintalã
cã, tumori seminale
17-Hidroxicor- 8-18 µg/dl Hiperplazie corti- Insuficienþã
ticosteroizi cosuprarenalianã, corticosuprarenalianã
sindrom Cushing, ºi hipofizarã
tumori supra- anterioarã
renaliene
17-Hidroxipro- Sarcinã, tumori Cicluri
gesteron luteale anovulatorii
bãrbat 0,2-1,8 µg/l
femeie-folicular 0,02-0,8 µg/l
femeie-luteal 0,9-3,04 µg/l
postmenopauzã sub 0,45 µg/l
Insulina 5-25 µU/ml Insulinom Diabet zaharat
dezechilibrat
LH (Hormonul Menopauzã, insu- Insuficienþã gona-
luteinizant) ficienþã ovarianã, dicã hipotalamo-
bãrbat 6-18 UI/l insuficienþã hipofizarã, ovar
premenopauzã 5-22 UI/l testicularã polichistic
mijlocul ciclului de 3 ori bazal
postmenopauzã peste 30 UI/l
Parathormonul 10-60 pg/ml Adenom paratiro- Tetanie
idian, carcinom pul-
monar, nefropatii
din sânge normale
Prolactina Adenom hipofizar, Dupã administrare
femeie 1-25 ng/ml amenoree, de bromergocrip-
bãrbat 1-20 ng/ml galactoree, unele tinã, hormoni
anticoncepþionale tiroidieni, B6
Testosteron Cancer testicular, Cancer prostatic,
bãrbat 275-875 ng/dl virilism, pubertate sindrom Turner
femeie 23-75 ng/dl precoce
sarcinã 38-190 ng/dl
TSH (Hormonul 0-7 mU/l Insuficienþã Hipertiroidism,
tireostimulant) tiroidianã primarã, insuficienþã
tiroidite, guºi prin hipotalamo-
defecte enzimatice hipofizarã
Tiroxina liberã 1,0-2,1 ng/dl Hipertiroidism, Hipotiroidism,
Tiroxina T4 4,4-9,9 µg/dl supraalimentaþie alcoolism,
Triiodotironina T3 150-250 ng/dl intoxicaþii
13.4. DETERMINĂRI IMUNOLOGICE DIN SÂNGE

Antigenul sub 5 ng/ml
carcinoembrionar
Complement Infecþii acute, boli Boli autoimune:
C3 83-177 mg/dl neoplazice, lupus eritematos
C4 15-45 mg/dl hepatitã acutã diseminat, glome-
rulonefritã, anemii
hemolitice,
hepatite cronice
Ig A 60-333 mg/dl Ciroza alcoolicã, glo- Sindroame
merulonefritã, necro- nefrotice, aplazii
ze hepatice, mielom medulare
Ig G 550-1.900 mg/dl Cirozã hepaticã,
pielonefritã, lupus,
mielom, glomeru-
lo-nefritã autoimunã
Ig M 45-145 mg/dl Hepatitã acutã,
cirozã biliarã,
pielonefrite, boli
parazitare, lupus
Bibliografie selectivă
1. *** Guide to Alternative Medicine, Brockampton Press,

1996.
2. *** Diabetes: Microsoft® Encarta® Online Encyclopedia
3. *** Revista Viaþã + Sãnãtate, colecþia 2001-2002.
4. *** Stroke, Microsoft® Encarta® Online Encyclopedia 2001.
5. *** The Heartburn, WebMD Corporation, Oct. 2001.
6. *** The National Cancer Institute of The National Institutes
of Health. What You Need to Know about Cancer
Series: Melanoma. October 21, 1998.
7. *** What is hepatitis? National Institute of Diabetes and
Digestive and Kidney Diseases, 2001.
8. Allen J.G., Coping with Trauma: A Guide to Self Under-
standing, American Psychiatric Press, 1995.
9. Andersson G.B., (1999), Epidemiological features of chronic
low-back pain, Lancet, 354: 581585.
10. Annas G., Killing machines, Hastings Cent Rep 33,1991.
11. Anonymous, Its All Over, Debbie, JAMA 259:272,1998.
12. Azamfirei L., Valori de referinþã în explorãrile de laborator,
în Medicinã Intensivã (editor M. Chiorean), Ed.
Prisma, Tg. Mures, 1999, 382-397.
13. Bronfort G. et all (2000), Nonoperative treatments for sci-
atica: A pilot study for a randomized clinical trial.
Journal of Manipulative and Physiological Therapeu-
tics, 23(8): 536544.
14. Casey P.J., Weinstein J.N. (2001), Low back pain. In S Ruddy
et al., eds., Kelley’s Textbook of Rheumatology, 6th
ed., pp. 509523. Philadelphia: W.B. Saunders.
15. Coffey R., Unspeakable Truths and Happy Endings: Human
Cruelty and the New Trauma Therapy, Sidran Press,
1998.
16. Feningsen R., Eutanasia in the Netherlands, Issues Law Med
6:229,1990.
17. Foa E.B., Davidson J.R.T., Frances A., Ross R., Expert Consen-
sus Treatment Guidelines For Posttraumatic Stress
Disorder: A Guide For Patients and Families, J Clin
Psychiatry 1999;60 (suppl 16).
18. Foa E.B., Rothbaum B.O., Treating the Trauma of Rape: Cog-
nitive Behavioral Therapy for PTSD, Guilford, 1998.
19. Gayland W., Kass L.R., Pellegrino E.D. et all, Doctors must
not kill, JAMA 259:2139,1988.
20. Goroll, May, Mulley, Primary Care Medicine, J.B. Lippincott,
Philadelphia, 1991.
21. Grayson C., Angina, Heart Center, March 2001.
22. Grayson C., Symptoms of Colorectal Cancer, WebMD, 2002.
23. Haggerty M., Dehydration, Gale Encyclopedia of Medicine,
Gale Research, 1999.
24. Hampton T., Your Asthma Diary and Action Plan For Adults
and Teens, WebMD, 2002.
25. Holdevici I., Vasilescu I.P., Hipnoza ºi forþele nelimitate ale
psihicului, Ed. Aldomar.
Bibliografie selectivã 299
26. Ionescu B., Dumitrache C., Diagnosticul bolilor endocrine,
Ed. Medicalã, Bucureºti, 1998.
27. Ivanovici G., Fuiorea I., Diagnosticul de laborator în practica
medicalã, Ed. Militarã, Bucureºti, 1990.
28. Larson D.L., editor-in-chief, Mayo Clinic Family Health Book,
New York: William Morrow, 1990.
29. Maltin L.J., Understand the real science behind the head-
lines and the hubbub, WebMed, 2001.
30. Nadasan V., Azamfirei L., Dietoterapie, dietoprofilaxie. Ed.
Idea, Cluj Napoca, 1996.
31. Nuþã G., Buºneag C., Investigaþii biochimice, Ed. Didacticã
ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1997.
32. Pellegrino E., Cloning and Stem Cell Research: Too High a
Price, WebMed, 2001.
33. Pence G., The Lifesaving Promise of Cloning Technology,
WebMed, 2001.
34. Rippe J.M., Irwin R.S., Fink M.P., Cerra F.B., Intensive Care
Medicine, 3rd Edition, Little, Brown and Co, Boston,
1996.
35. Rippe, Irwin, Fink, Cerra, Intensive Care Medicine, Little,
Brown&Co, 1996.
36. Segal E., Doctors, Bantam Books, NY,1988.
37. Shaw G., How far should we go?, WebMed, 2001.
38. Simon H., Etkin M.J., What Is Melanoma? An introduction
to melanoma, the least common, but most dangerous
of the skin cancers, WebMed, 2002.
39. Sîrbu A., Psihiatrie clinicã, Ed. Dacia, 1979.
40. Vogin G.D., Managing Your Life With Diabetes, WebMed,
2001.
41. Vogin G.D., Heartburn Basics, Cleveland Clinic Procedures,
2002.
42. Vogin G.D., A Guide to Diabetes Warning Signs, WebMed,
2001.
43. Wanzer S.H., Federman D.D., Edelstein S.J. et all, The phy-
sicians responsability toward hopelessly ill patients:
A second look, N Engl J Med 320: 844,1984.
44. Watts C., Fat-modified diet for tretament of cardiovascular
diseases, Heart Center, April 2002.
45. Watts G., „Effects on coronary artery disease of lipid-lower-
ing diet, or diet plus cholestyramine”, in the St. Tho-
mas’ Artherosclerosis Regression Study (STARS),
Lancet 339:563-569, 1992.

Carte Medicina PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte Medicina PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte Medicina PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dr.

© 2003, Editura „Viaþã ºi Sãnãtate”, Bucureºti

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale

Prof. univ. dr. Mircea Chiorean,

Dr. Leonard Azamfirei,

Angina este modul prin care inima ne spune cã nu are suficient

Este important sã recunoaºteþi fazele iniþiale ale unui atac de

1.2. INSUFICIENŢA CARDIACĂ

Insuficienþa cardiacã apare când muºchii inimii nu mai

În cele din urmã, aceste încercãri de compensare ale corpului

Insuficienţă cardiacă acută

Insuficienþa acutã este o urgenþã medicalã ºi are nevoie de

Ce pot face să trăiesc cu insuficienţa cardiacă?

Hipertensiunea arterialã sistemicã este presiunea ridicatã a

Rolul dietei în controlul hipertensiunii arteriale

Fiecare cunoaºte din proprie experienþã semnele unei rãceli,

2.2. APRINDEREA DE PLĂMÂNI – PNEUMONIA

Pneumonia este o infecþie serioasã, care afecteazã plãmânii sau,

Când trebuie să apelaţi la medic?

Cum se tratează pneumoniile?

Utilizarea frecventã de antibiotice în prevenirea infecþiilor, cum

ªi câteva sfaturi generale:

În multe cazuri, pneumonia este o boalã tratabilã, pe termen

2.3. ASTMUL BRONŞIC

Astmul bronºic este o boalã pulmonarã cronicã, ce poate apãrea

2.4. CANCERUL PULMONAR

Cancerul pulmonar este o formã de cancer destul de agresivã ºi

Cu ocazia unui consult medical obiºnuit, anumiþi pacienþi pot

3.2. STOMACUL DE SĂRBĂTORI – INDIGESTIILE

Anturajul este cel mai eficient mijloc de stimulare nu numai a

3.3. ULCERUL GASTRIC ŞI DUODENAL

Probabil cã în nici un domeniu al medicinei, în ultimii ani, nu

3.4. ARSURILE RETROSTERNALE

Refluxul gastro-esofagian este o iritaþie a esofagului, determinatã

3.5. SINDROMUL DE INTESTIN IRITABIL

Sindromul de intestin iritabil (SII) este o afecþiune a intestinului

3.6. CANCERUL GASTRIC

Cancerul de stomac, denumit ºi cancer gastric, este o boalã în

Alþi factori care cresc riscul de a face cancer gastric sunt: o

În fazele mai avansate de cancer, pacientul poate avea:

3.7. CANCERUL COLO-RECTAL

În fiecare an, în SUA, mai mult de 130.000 de oameni descoperã

3.8. HEPATITELE VIRALE

3.8.1. HEPATITA VIRALĂ DE TIP A

Hepatita viralã este o infecþie viralã a ficatului, care face ca

Este posibil însã ca unele persoane sã nu aibã nici unul dintre

3.8.2. HEPATITA VIRALĂ DE TIP B

Hepatita viralã de tip B este ºi ea, ca ºi hepatita viralã de tip A,

3.8.3. HEPATITA VIRALĂ DE TIP C

Giardioza este o boalã gastrointestinalã, cauzatã de un parazit

3.10. LITIAZA BILIARĂ.

Ce sunt pietrele de la rinichi?

Infecþiile tractului urinar sunt cele mai comune dintre toate

La bãrbaþi, prostatita ºi epididimita sunt complicaþii comune

Apelează la medic dacă:

4.3. CANCERUL DE VEZICĂ URINARĂ

Migrena este o durere de cap de origine vascularã, determinatã

Care sunt simptomele unei migrene cu aură?

Sincopa, sau leºinul, reprezintã pierderea temporarã a cunoºtinþei,