Simpozion Lectura

Descărcați ca pdf sau txt
Descărcați ca pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 256

ISBN 978-973-0-29979-3.

Conţinutul materialelor publicate în această revistă în format PDF pe CD


reprezintă exclusiv responsabilitatea autorilor. Școala Gimnazială „Nicolae Iorga”
Focșani – jud. Vrancea și Liceul Tehnologic „Eremia Grigorescu” Mărășești - jud.
Vrancea nu sunt responsabile pentru modul în care conţinutul informaţiei va fi
folosit

2
Materialele cuprinse în

aparțin colaboratorilor
din ORHEI – R EPUBLICA MOLDOVA și din județele:

ARAD CĂLĂRAȘI MEHEDINȚI


ARGEȘ CLUJ MUREȘ
BACĂU CONSTANȚA NEAMȚ
BIHOR DÂMBOVIȚA OLT
BOTOȘANI DOLJ PRAHOVA
BRĂILA GALAȚI SUCEAVA
BRAȘOV GORJ TELEORMAN
BUCUREȘTI HUNEDOARA VÂLCEA
BUZĂU IALOMIȚA VRANCEA
IAȘI

3
CUPRINS

CUPRINS
Lucrările Simpozionului Interjudețean
”Lectura ca terapie”
1. IMPORTANŢA LECTURII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR P.13
PROF . ANGHELI MARIANA
SCOALA GIMNAZIALA ,,SF.TREI IERARHI’’
HANU CONACHI GALATI

2. STIMULAREA INTERESULUI PENTRU LECTURĂ PRIN INTERMEDIUL P.15


ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE LA NIVELUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
GIMNAZIAL
PROF . ARAMĂ GABRIELA,
ȘCOALA GIMNAZIALĂ GRAJDURI, JUDEȚUL IAȘI

3. CITIM ÎMPREUNĂ! (PROIECT EDUCAŢIONAL)


P.20
PROF. ÎNV. PREŞCOLAR ARI MARIANA
GRĂDINIŢA „LUMEA COPIILOR” LUPENI, JUD. HUNEDOARA

4. LECTURA ÎN ACTUL INSTRUCTIV - EDUCATIV P.22


BIBLIOTECAR AȘTELEANU ALINA
COLEGIUL TEHNIC “ ION MINCU ” FOCŞANI, JUD. VRANCEA

5. STIMULAREA PASIUNII PENTRU CITIT ÎN RÂNDUL ELEVILOR DE P.26


CLASA I
PROF . AXENTE M IHAELA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ „NICOLAE IORGA” FOCȘANI, JUD. VRANCEA

6. LECTURA LA HAN P.30


PROF . BĂCESCU ELENA - ADINA,
LICEUL TEORETIC ,, N ICOLAE IORGA” NEHOIU, JUD. BUZĂU

7. PREŞCOLARUL ȘI EDUCAŢIA LITERAR-ARTISTICĂ P.32


PROF. BEREHOI TEODORA - DANA
GRĂDINIȚA CU P.N. NR.1/ ȘC . GIMNAZIALĂ JARIȘTEA, JUD. VRANCEA

8. IMPORTANŢA LECTURII LA CICLUL PRIMAR P.34


PROF. BOBÎRNAC RAMONA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.29 „MIHAI VITEAZUL”, JUD. CONSTANŢA

4
9. LITERATURA ȘI INFLUENȚA EI ÎN DEZVOLTAREA COPILULUI P.37
PROF . BOLNAVU GABRIELA –
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” ALEXANDRIA,
JUD. TELEORMAN

10. STRATEGII PENTRU ÎNȚELEGEREA TEXTELOR TERAPEUTICE P.39


PROF. ÎNV. PRIMAR, BONDAR GLADIOLA
LICEUL „MIHAIL SADOVEANU” BORCA, JUD. NEAMȚ

11. CONTRIBUŢIA JOCULUI DE MIŞCARE LA CREŞTEREA EFICIENŢEI P.41


ORELOR DE EDUCAŢIE FIZICĂ
PROF . ELENA BONTAS ,
SCOALA GIMNAZIALĂ „NICOLAE IORGA” FOCŞANI, JUD. VRANCEA

12. BENEFICIILE LECTURII - LECTURA CA TERAPIE P.45


PROF. BORDEIU RODICA
LICEUL TEHNOLOGIC ”EREMIA GRIGORESCU ” MĂRĂȘEȘTI,
JUD. VRANCEA

13. LECTURA – MODALITATE DE AUTENTIFICARE ȘI DE TERAPIE A P.48

FIINȚEI UMANE
PROF. ÎNV. PRIMAR BULZAN ANNAMARIA CRISTINA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 ”GHEORGHE CRĂCIUN” ZĂRNEȘTI, JUD. BRAȘOV

14. LECTURA, CA TERAPIE P.50


PROF. CĂRBUNARU(MARCU) A LINA,
COLEGIUL TEHNIC “ ION MINCU ” FOCŞANI, JUD. VRANCEA

15. LECTURA – UN BALSAM PENTRU SUFLET P.52


PROF. CHECICHEIŞ SANDA,
ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 11 ORADEA, JUD. BIHOR

16. LECTURA LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ P.54


PROF . CIORĂŞTEANU M ARIANA
GRĂDINIŢA CU P. P. NR. 18 FOCŞANI, JUD. VRANCEA

17. STUDIUL CU CARTEA P.56


PROF. CONSILIER COACĂ ELI-DORINA
GRĂDINIŢA CU P.P.NR.19, DROBETA-TURNU SEVERIN, JUD. MEHEDINȚI

18. IMPORTANȚA LECTURII ÎN FAȚA ELEVILOR DIN SECOLUL XXI P.58


PROFESOR DOCUMENTARIST COMAN GEORGIANA DALIA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 LEREȘTI, JUD. ARGEȘ

19. ROLUL LECTURII ÎN VIAȚA ELEVILOR P.61


PROF. COMORAŞU AURA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ SASCUT, SASCUT, JUD. BACĂU

5
20. C ITEŞTE! TE ROG, CITEŞTE! P.63
PROF . CONSTANTIN V IOLETA
LICEUL TEHNOLOGIC BAIA DE FIER, JUD. GORJ

21. REVISTĂ ȘCOLARĂ. PROIECT EDUCATIV P.65


PROF. CORCODEL CRISTINA,
LICEUL TEORETIC „N. IORGA” NEHOIU, JUD. BUZĂU
P.67
22. LECTURA PENTRU ELEVII CU CES
PROF . COSTACHE ELENA,
ŞCOALA PROFESIONALĂ SPECIALĂ NR. 2 BUCUREȘTI

23. ȘCOALA- GRĂDINIȚA- O PUNTE INVIZIBILĂ ... LECTURA P.69


PROF . CRĂCIUN DORINA ,
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 MOTRU, JUDEȚUL GORJ

24. ROLUL POVEȘTILOR ÎN EDUCAREA LIMBAJULUI LA PREȘCOLARI P.73


PROF. CRISTEA MARIA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 7 FOCȘANI, JUD. VRANCEA

25. CUM NE AJUTĂ LECTURA ? P.76


PROF . DAIA CRISTINA ,
ȘCOALAGIMNAZIALĂ ,,PICTORNICOLAE GRIGORESCU” TITU, JUD. DÂMBOVIȚA

26. IMPORTANŢA LECTURII ÎN FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA P.78


PRESONALITĂŢII PREŞCOLARULUI
PROF. ÎNV.PREŞCOLAR LOREDANA CLAUDIA DAMASCHIN,
GRĂDINIŢA CU P.P ,NR. 2, FOCŞANI, JUDEŢUL VRANCEA

27. ROLUL EDUCATIV AL BASMULUI P.82


PROF . DAMIAN OANA
COLEGIUL NAȚIONAL AL.I.CUZA GALAȚI, JUD. GALAȚI

28. IMPORTANŢA TEXTULUI LITERAR ÎN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI P.84


ŞI GÂNDIRII LA PREŞCOLARI
PROF. DIMA DOINA
GRĂDINIȚA CU P. P. NR . 18 FOCȘANI, JUD. VRANCEA

29. ROLUL POVEŞTILOR ŞI POVESTIRILOR ÎN FORMAREA ŞI P.87


INFORMAREA PREŞCOLARILOR
PROF . DIMA GIGEA
GRĂDINIȚA CU P.P. NR. 18 FOCȘANI, JUD. VRANCEA

30. COMOARA DIN LABIRINTUL LECTURII P.90


PROF . DÎMBU VASILICA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ SIREȚEL , JUD. IAȘI

6
31. BIBLIOTERAPIA – TERAPIA PRIN LECTURĂ P.93
PROF . DRAGOTĂ ARIANA - PAULA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ “ALICE VOINESCU” DROBETA-TURNU-SEVERIN,
JUD. MEHEDINȚI

32. ROLUL CADRULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI P.95


PROF.DUMBRAVĂ SIMONA
COLEGIUL TEHNIC ”DIERNA” ORŞOVA, JUD. MEHEDINȚI

33. CERINŢELE STUDIULUI CU CARTEA P.96


CADRU DIDACTIC AUXILIAR DUMBRAVĂ VASILE
COLEGIUL NAŢIONAL PEDAGOGIC”ŞTEFAN ODOBLEJA”,
DROBETA-TURNU SEVERIN, JUD. M EHEDINȚI

34. LECTURA CA FORMĂ DE AUTOCUNOAȘTERE P.99


PROF . EFTENOIU M IHAELA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 309, BUCUREȘTI

35. IMPORTANȚA LECTURII ÎN FORMAREA ȘI DEZVOLTAREA P.100


COPIILOR
PROF. ÎNV.PRIMAR ENACHE GEORGETA,
PROF. ÎNV.PRIMAR BURLACU GEORGIANA;
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,D IMITRIE GUSTI” NEREJU, JUD. VRANCEA

36. PLEDOARIE PENTRU LECTURĂ P.102


PROF . FEROIU MARIA
LICEUL TEHNOLOGIC T ISMANA, JUDEȚUL GORJ

37. ARTA DE A CITI P.104


PROF. FILIMON IRINA E LENA
LICEUL TEHNOLOGIC “OVID CALEDONIU” TECUCI, JUD. GALAȚI

38. LECTURA, SCÂNTEIA CUNOAȘTERII P.107


PROF. FILIP VERONICA N ICOLETA
LICEUL TEHNOLOGIC ,,MOGA VOIEVOD" HĂLMAGIU, JUD. ARAD

39. ,, FAȚĂ ÎN FAȚĂ”. VALORILE FUNDAMENTALE ÎN EDUCAȚIA CONTEMPORANĂ P.110


ÎNVĂȚĂTOR, IONELA FLOREA,
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,MIHAIL SADOVEANU” GALAȚI, JUD. GALAȚI

40. LECTURA DE PLĂCERE ÎN ȘI DINCOLO DE SPAȚIUL ȘCOLII


P.112
PROF . FOTACHE C LAUDIA,
LICEUL TEHNOLOGIC „HARALAMB VASILIU”, PODU ILOAIEI, JUD. IAȘI;
PROF . PLOAE MONA -LAURA,
LICEUL TEHNOLOGIC „PETRU PONI”, JUD. IAȘI

7
41. MAGIA CĂRȚII VERSUS MIRAJUL INTERNETULUI P.115
BIBLIOTECAR, GEORGESCU LUMINIȚA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ „ION HELIADE R ĂDULESCU ”
URZICENI, JUDEȚUL IALOMIȚA

42. ELEMENTE DE DEONTOLOGIE A EVALUĂRII ÎN CONTEXTUL CREŞTERII P.119


CALITĂŢII ACTULUI EDUCAŢIONAL
PROF. GHEORGHE PAVELESCU CAMELIA IOANA
LICEUL TEHNOLOGIC BĂILE GOVORA, JUD. VÂLCEA

43. LECTURA E UN MOD DE VIAȚĂ P.124


PROF.ÎNV. PRIMAR GIONEA DANIELA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 MOTRU, JUD. GORJ

44. TEHNICI DE LECTURĂ UTILIZATE ÎN CERCETAREA DOCUMENTARĂ P.126


BIBLIOTECAR GABRIELA HAREA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ „DUILIU ZAMFIRESCU” FOCȘANI, JUD. VRANCEA

45. ,,LECTURA PUNE MINTEA IN MISCARE ” P.130


BIBLIOTECAR -DOCUMENTARIST ILIUŢĂ ADRIANA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ ,,DRAGOŞ MARIN”,
LOCALITATEA ŞTEFAN CEL MARE , JUDEŢUL CĂLĂRAŞI

46. CULTIVAREA INTERESULUI PENTRU LECTURĂ P.133


PROF . IOANĂȘ D ANIEL N ICOLAE
ȘCOALA GIMNAZIALĂ HĂLMĂGEL, JUD. ARAD

47. REMEDIERE ŞCOLARĂ PRIN PROIECTE DE STIMULARE A LECTURII P.136


PROF. IOANIŢOIU CARMEN DAN,
ŞCOALA GIMNAZIALĂ PREDEŞTI , JUD.DOLJ

48. ANIMAŢIA BIBLIOTECARĂ . DEFINIŢIE. CONCEPT. SCOP. P.18


BIBL. IOANIŢOIU CRISTINA LIVIA
COLEGIUL TEHNIC DE ARTE ȘI MESERII ”CONSTANTIN BRÂNCUȘI” CRAIOVA,
JUD . DOLJ

49. LECTURA, CA TERAPIE P.144


ÎNV. IONIȚĂ GABRIELA,
LIC. TEORETIC ,, MIRON COSTIN” PAȘCANI, JUD. IAȘI

50. ROLUL LITERATURII IN DEZVOLTAREA GANDIRII, LIMBAJULUI ȘI


P.146
IMAGINATIEI
PROF . IONIȚĂ TATIANA,
ȘCOALA GIMNAZIALÎĂ NR 308, BUCUREȘTI

8
51. ROLUL LECTURII ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ P.148
PROF. ÎNV. PRIMAR, IONIŢĂ T ITIANA - CARMEN
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 NĂMOLOASA, JUD. GALAȚI

52. IMPORTANŢA LECTURII ÎN GRĂDINIŢĂ


PROF. ÎNV. PREŞCOLAR VASILICA ISAC, P.151
GRĂDINIŢA CU P.P ,NR . 2, FOCŞANI, JUDEŢUL VRANCEA

53. PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL ”ÎN LUMEA


POVEȘTILOR” P.154
PROF. ÎNV. PRIMAR, ISPAS MARIANA-GABRIELA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,HOREA” CLUJ-NAPOCA, JUD. CLUJ

54. BIBLIOTECA - ÎMPĂRĂȚIA FERMECATĂ A CUVINTELOR P.157


BIBLIOTECAR LAZĂR ELENA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ BOGDĂNEȘTI, JUD. BACĂU

55. ROLUL LECTURII


P.159
PROF. DOCUMENTARIST LUPULESCU TEODORA – GEORGIANA
COLEGIUL NAȚIONAL „TUDOR ARGHEZI” TÂRGU-CĂRBUNEȘTI,
JUD. GORJ

56. HRANA PENTRU SUFLET P.161


PROF . MARCOCI ELENA -ROXANA,
PROF . BADEA LIVIA FLORINA ,
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”SFÂNTUL NICOLAE” TG-J IU, JUD. GORJ

57. LECTURA - REPER PENTRU DEZVOLTAREA PERSONALĂ P.163


PROFESOR DOCUMENTARIST MARIN NICOLETA-ADELINA
LICEUL TEHNOLOGIC „HENRI COANDĂ” BUZĂU, JUD. BUZĂU

58. CARTEA –UNIVERS MAGIC


PROF. DOCUMENTARIST MARINA MARIA DANIELA P.165
COLEGIUL TEHNIC ”ION MINCU” TG JIU, JUD. GORJ

59. ROLUL LECTURII ÎN VIAȚA ELEVULUI P.169


BIBLIOTECAR MĂCIUCĂ ADRIANA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,N ICOLAE IORGA” FOCȘANI, JUD. VRANCEA

60. C ITESC, DECI EXIST ! P.171


PROF . MICU M ARIA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 COMANA, JUD. CONSTANŢA

61. IMPORTANȚA LECTURII ÎN VIAȚA COPILULUI


PROF . MIHALCEA DOINA M ARIA, P.173
PROF . IONIȚĂ M ARIANA M IRELA ,
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 309, BUCUREȘTI

9
62. TERAPIA PRIN LECTURĂ P.174
PROF . MOCAN NICOLETA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1, SĂCĂDAT, JUD. BIHOR

63. ÎMBOGĂȚIREA VOCABULARULUI ȘCOLARILOR MICI PRIN P.177

INTERMEDIUL LECTURII
P.Î.P. MUSCALU LUCIANA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 LEREȘTI/
ȘCOALA GIMNAZIALĂ VOINEȘTI, JUD. ARGEȘ

64. LECTURA CA TERAPIE


P.180
PROF . NEAGU GABRIELA,
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NĂNEȘTI, JUD. VRANCEA

65. LECTURA – IZVOR AL CUNOAŞTERII ŞI AL LINIŞTII SUFLETEŞTI


P.183
PROF . NECULA CRINA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ „SFÂNTUL APOSTOL ANDREI” BUZĂU, JUD. BUZĂU

66. STUDIEREA VARIAŢIEI LINGVISTICE (LA NIVEL LEXICAL) ÎN P.185


GIMNAZIU ŞI LICEU , CONFORM PROGRAMEI ŞCOLARE ŞI MANUALELOR
PROF. NEGOIȚĂ DOINA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ VIZIRU, JUD. BRĂILA

67. LECTURA, BALSAM PENTRU SUFLETUL CITITORULUI P.188


PROF. NICULESCU DANIELA-ELENA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,ION PETROVICI” TECUCI, JUD. GALAȚI

68. LECTURA : O PERMANENTĂ BUCURIE P.191


BIBLITECAR LĂCRĂMIOARA ONEA ,
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”GEORGE ENESCU” MOINEȘTI, JUD. BACĂU

69. TERAPIE PRIN LECTURĂ P.194


PROF . DOCUMENTARIST PĂICUȚ LAURA EMILIA ,
LICEUL TEHNOLOGIC NR. 1 ȘUNCUIUȘ, JUDEȚUL BIHOR

70. PROGRAM OPŢIONAL „ÎN LUMEA POVEŞTILOR ”


P.196
PROF. PETREA N ICOLETA
GRĂDINIŢA CU P.P. NR.18, FOCŞANI, JUD. VRANCEA

71. ELIZA ȘI LIMBA ENGLEZĂ P.200


PROF. PETRESCU VIORICA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ 78, BUCUREȘTI

10
72. METODE MODERNE PENTRU STIMULAREA LECTURII P.204
PROF. PICIU CATI
ȘCOALA GIMNAZIALĂ POGANU, COMUNA V ERGULEASA, JUD. OLT

73. LECTURA CA TERAPIE! P.207


BIBLIOTECAR NICOLETA ADELINA RADOVICI
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,DIMITRIE STURDZA” TECUCI, JUD. GALAȚI
P.212
74. STIMULAREA INTERESULUI PENTRU LECTURĂ LA ELEVI
PROF. RADU MARILENA,
ȘCOALA PROFESIONALĂ HOLBOCA, JUD. IAȘI
P.214
75. LECTURA CA TERAPIE
PROF. ÎNV. PREȘC. RĂDUȚ ELENA-MIHAELA
G.P.P. ,,PUI DE LEI” PITEȘTI, JUDEŢUL ARGEŞ
P.216
76. LECTURA CA TERAPIE
PROF. ROȘU NICOLETA-VALENTINA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 Ț IBUCANI, JUD. NEAMȚ
P.218
77. LECTURA-ZBOR, VIS, TERAPIE
PROF. ROXANA NICULAE
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.117, BUCUREȘTI

78. LECTURA – ROL DETERMINANT ÎN VIAŢA COPILULUI P.220


PROF . SCUMPU FLORICA,
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” ALEXANDRIA,
JUD. TELEORMAN

79. PERSPECTIVE LUDICE ASUPRA LIMBAJULUI ÎN ACTUL INVĂŢĂRII P.222


PROF. SOPON LOREDANA
SCOALA GIMNAZIALA MOARA NICA, JUD. SUCEAVA

80. IMPORTANȚA LECTURII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR P.226


PROF. ÎNV. PRIMAR STANCU CĂTĂLINA,
ȘCOALA GIMNAZIALĂ LEU, JUD. DOLJ

81. DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR DE LECTURĂ PRIN P.228


PROIECTELE EDUCATIVE
ÎNV. STĂNOIU C ARMEN,
PROF. COZOȘ CERASELA LILIANA,
LICEUL TEORETIC ,,C ARMEN SYLVA” EFORIE SUD, JUD. CONSTANȚA

11
82. AVENTURA LECTURII ÎN LIMBA ROMÂNĂ LA CLASELE P.231
MINORITĂŢILOR NAŢIONALE
PROF . SZEP HELGA DOLMA,
LICEUL TEORETIC „SZÉKELY MIKÓ” SF. GHEORGHE, JUD. BRAȘOV;
PROF . ANDRAS ZITA - EMESE,
ŞCOALA GIMNAZIALĂ TELIU, JUD. BRAŞOV

83. FAMILIA - PRIMUL EDUCATOR ÎN DEZVOLTAREA GUSTULUI P.235


PENTRU LECTURĂ
PROF . ȚÎNȚARCU MARI,
‚LICEUL TEHNOLOGIC „NICOLAE BĂLCESCU” ALEXANDRIA,
JUD. TELEORMAN

84. LECTURA-TERAPIA SUFLETULUI P.237


PROF. PT ÎNV. PRIMAR TITERE DANIELA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 ONEŞTI, JUD. BACĂU

85. ARTA POVEȘTILOR ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR P.241


PROF. ÎNV. PREȘC.TURBATU LUMINIȚA,
GRĂDINIŢA CU P.P. NR. 2, FOCŞANI, VRANCEA

86. CONTRIBUTIA LECTURII DUPA IMAGINI IN DEZVOLTAREA COPIILOR P.243


PRESCOLARI
PROF . ÎNV .PREȘSC. VASCU PAULA
GRADINITA CU PROGRAM NORMAL “LIZUCA” MARASESTI, JUD. VRANCEA

87. LECTURĂM ASTĂZI PENTRU A ŞTI SĂ NE COMPORTĂM ÎN VIITOR P.245


PROF . VÂLCU PĂUNIŢA ,
ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 22, GALAŢI;
ŞCOALA GIMNAZIALĂ „MIHAI VITEAZUL”,
GALAŢI, JUD. GALAȚI

88. CARTE PENTRU SUFLET ȘI SUFLET PENTRU CARTE


PROF.ÎNV.PRIMAR VIZITIU MARIANA, P.248
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”ION PETROVICI” TECUCI, JUD. GALAȚI

89. PERSPECTIVE
PROF. VOICU VOICUŢA P.252
COLEGIUL TEHNIC ,, ION MINCU” FOCŞANI, JUD. VRANCEA

90. IMPORTANȚA LECTURII


PROF. ÎNV. PRIMAR ZVÎNCĂ OANA, P.254
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 SĂVENI, JUD. BOTOȘANI

12
IMPORTANŢA LECTURII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

ANGHELI MARIANA
SCOALA GIMNAZIALA ,,SF.TREI IERARHI’’
HANU CONACHI GALATI

Lectura este un instrument care dezvoltă posibilitatea de comunicare între


oameni, făcându-se ecoul capacităţilor de gândire şi limbaj. Ea contribuie într-o mare
măsură la lărgirea orizontului de cunoaştere al elevilor, la formarea unui vocabular
activ, bogat şi colorat, la o exprimare aleasă, corectă, literară, la educarea sentimentelor
estetice.
Trezirea interesului pentru lectură în general este unul dintre obiectivele finale
ale activităţii desfăşurate de învăţător cu elevii claselor primare.
Sunt factori care determină lectura elevilor: particularităţile de vârstă psihice,
preferinţele lor, climatul familial, care pot transforma lectura într-o necesitate sau nu.
Gustul pentru citit nu vine de la sine, ci se formează printr-o muncă ce înglobează
răbdare, perseverenţă, continuitate, voinţă. Orizontul cunoştinţelor primite la clasă la
orele de literatură română e lărgit de lectura în afara clasei. Este foarte important ca
învăţătorul să cunoască formele de îndrumare a acesteia.
Acestea sunt:
1. Citirea expresivă
Se practică atât de învăţător, cât şi de către elevii care stăpânesc bine tehnica
cititului.
2. Povestirea
Se realizează de către învăţător sau de către elevi. Povestirea poate fi integrală,
dacă naraţiunea se prezintă în întregime, sau parţială, dacă din povestire se narează un
singur fragment sau se narează fragmente din mai multe naraţiuni înrudite tematic.
Este recomandabil ca învăţătorul să nu-şi întrerupă povestirea prin atenţionări
sau sublinieri excesiv didactice. Eventualele întrebări sau îndemnuri: Oare cum va fi
pedepsit cel rău? Sau Să vedem ce se va întâmpla mai departe! nu înseamnă întreruperi,
ci sunt procedee orale de stimulare a interesului în momente de tensiune a relatării sau
de constatare a slăbirii atenţiei elevilor.
3. Jocul literar
Indiferent de locul şi timpul deţinute de jocul literar, el trebuie pregătit în
detaliu. A-l pregăti înseamnă ca învăţătorul să stabilească locul în desfăşurarea orei,
obiectivele, conţinutul tematic, regulile şi modul de asigurare a însuşirii lor, materialul,
elementele avute în vedere pentru evaluare.
4. Medalionul literar
Este un tip de activitate realizabil la clasele mici, în forme şi la îndemâna lor:
expoziţie de carte, expoziţie de desene realizate de ei după opera unui autor, proiecţii de
film, de casete video etc.
5. Întocmirea de însemnări asupra cărţilor citite
În unele lucrări metodice se sugerează ţinerea de către elevi a unui caiet de note
asupra celor citite de ei ca lectură recomandată. În cazul unei cărţi, notele ar trebuie să
se refere la elementele de identificare: autor, titlu, editură, colecţie, număr de pagini şi
la conţinutul cărţii: subiect (în idei sau rezumat), personaje (cu indicarea cărţilor
dominante), ce a plăcut cititorului, de ce consideră cartea interesantă.

13
6. Întâlniri cu scriitori
Elevii vor fi anunţaţi din timp asupra întâlnirii, vor cunoaşte numele invitatului,
data şi locul întâlnirii. Pregătirea învăţătorului şi a elevilor constă în identificarea şi
procurarea cărţilor invitatului, citirea unora sau a unor fragmente din mai multe, printr-o
repartizare a lecturilor la nivelul clasei, pentru a cunoaşte mai multe opere şi în
pregătirea întrebărilor pentru a-i fi puse.
Pentru a verifica lectura particulară a elevilor şi pentru a-i descoperi pe acei
elevi care citesc lectura superficial sau nu reţin evenimente mai puţin importante, se pot
organiza cu aceştia „jocuri literare” cum ar fi povestirea în lanţ a unei cărţi cunoscute de
toţi elevii. Pentru copilul care nu poate continua povestirea se vor găsi „pedepse
literare”: recitarea unei poezii, ghicitori, proverbe, zicători etc.
Şcoala dirijează după principii ştiinţifice lectura, supraveghează efectuarea ei,
dar deprinderea lecturii se formează nu numai în şcoală, ci şi în familie. Povestirea de
către adult a conţinutului unei cărţi, nu neapărat în întregime, comentarea cu mijloace
modeste, fără pretenţii critice, în mediul familial, reprezintă un foarte bun mijloc de
stimulare şi dezvoltare a gustului copilului pentru lectură. Prin lectură, elevii sunt
conduşi să-şi formeze capacitatea de a surprinde, de a descoperi conţinuturi şi forme ale
realităţii exprimate printr-o multitudine de modalităţi, să-şi extindă astfel aria
cunoaşterii; pătrunzând în diversitatea textelor literare, elevii vor parcurge căi specifice
de expresie, asocierea cu altele, cea ce le permite trecerea de la cunoaşterea concretă la
cea abstractă, de la intuiţie la reprezentare şi fantezie.
Importanţa lecturii este evidentă şi mereu actuală. Lectura este un instrument
care dezvoltă posibilitatea capacităţilor de gândire şi limbaj. Lectura elevilor este un act
intelectual esenţial, care trebuie îndrumat.
„Cartea este un ospăţ al gândurilor la care oricine este poftit”. Dacă vom şti să
trezim interesul elevilor noştri şi a-i stimula în acest scop, vom creşte generaţii acre vor
simţi o „sete” permanentă pentru citit, pentru cunoaştere ce se va răsfrânge pozitiv
asupra vieţii şi activităţii lor, căci, aşa cum spunea Miron Costin: „Nu este alta mai bună
zăbavă decât cetitul cărţilor”.

Bibliografie

 Corniţă, Georgeta, Metodica predării şi învăţării limbii şi literaturii române, Ed.


Umbria, Cluj-Napoca, 1993.
 Crăciun, Corneliu, Metodica predării limbii române în învăţământul primar, Ed. Emia,
Deva, 2001.
 Manolache Adriana, Stânga Maria, Stăiculescu Zoia, Vorbim corect - Pregătirea pentru
şcoală în grădiniţa de copii - , Ed. V&I Integral, Bucureşti, 2006.
 Şerdean, Ioan, Metodica predării şi învăţării limbii şi literaturii române la clasele I-IV,
E.D.P., Bucureşti, 1981.

14
Stimularea interesului pentru lectură prin intermediul activităților
extracurriculare la nivelul învățământului gimnazial

Aramă Gabriela,
Școala Gimnazială Grajduri, Județul Iași

În contextul educațional actual în care televizorul, calculatorul, internetul,


anturajul ocupă mult din timpul și preocupările elevului, este mai greu, dar foarte
important să îi convingi pe copii să se orienteze către carte, să îi faci să înțeleagă care
sunt beneficiile lecturii. Pentru noi, ca educatori, este indiscutabil faptul că această
preocupare contribuie într-o foarte mare măsură la îmbogățirea cunoștințelor, la
formarea unui vocabular variat, la dezvoltarea personalității și la educarea gustului
estetic.
Nimeni nu se naște „cititor”, cu atât mai puțin un cititor pasionat. Interesul
pentru lectură se formează, ca orice abilitate umană, printr-o activitate susținută a
tuturor factorilor educaționali, o activitate caracterizată prin răbdare, perseverență,
continuitate, voință, creativitate și ingeniozitate. Un rol important în formarea și
ghidarea copiilor ca și cititori activi, pasionați îl are nu doar familia, ci și școala. Prin
urmare, cadrului didactic îi revine misiunea de a pune în contact elevul cu o diversitate
de texte literare sau nonliterare, cu autori renumiți, dar și mai puțin cunoscuți, cu opere
ce abordează o tematică variată, din epoci diferite, tocmai pentru a forma în timp un
cititor avizat, cu simț al valorii artistice și al esteticului.
Stimularea lecturii şi dezvoltarea competenţelor de lectură sunt componente ale
finalităţilor educaţionale, în general, şi competenţe cheie în orele de literatură română,
în special, fapt pentru care profesorul caută şi elaborează permanent noi strategii
didactice pentru atingerea lor. Nu e suficient să oferi elevilor o listă obligatorie de
lecturi suplimentare. Crearea de contexte prin care aceștia au ocazia de a discuta despre
cărțile citite, de a afla păreri diferite, de a descoperi și alte titluri interesante, de a se
documenta și informa, întâlnirile cu scriitorii, atelierele de lectură în locuri cu un
ambient plăcut, diferit de cel școlar sunt alte căi prin care poate fi stimulat interesul
pentru lectură. Activitățile extracurriculare bine gândite, ținând cont și de interesele
copiilor, de particularitățile de vârstă, de mediul socio-familial în care trăiesc aceștia au
un rol important în formarea gustului pentru lectură.
Experiența la catedră într-o școală din mediul rural, cu elevi ce provin din
familii cu posibilități reduse, cu numeroase cazuri de analfabetism funcțional, mi-a
demonstrat că vocabularul redus, principalele dificultăți ale elevilor legate de scris-citit,
dar și de înțelegere a unui text la prima lectură derivă tocmai din lipsa antrenamentului
lor de a citi în mod regulat. Din păcate, ei nu mai au modele care să îi orienteze spre
lectură: părinții nu mai citesc, cu prietenii nu discută despre cărți, iar factorul media nu
le atrage atenția asupra importanței lecturii și a bucuriei de a răsfoi o carte, ci
dimpotrivă le răpește copiilor o mare parte din timp. Ei sunt atrași din ce în ce mai mult
de jocurile virtuale ce le limitează comunicarea și relațiile interumane. Emisiunile TV le
aduc în prim plan, în mare parte, false modele. Contactul lor cu o carte e în foarte multe
cazuri inexistent, neavând o bibliotecă personală. Singurele lor resurse accesibile de a
împrumuta o carte sunt în această situație biblioteca școlară și cea locală.
Școala are menirea de a pregăti cititori atât pentru textele literare, cât și non-
literare, „marea miză a profesorului la ora de limba și literatura română fiind aceea de

15
a forma cititori avizați ”, așa cum afirmă Emanuela Ilie în Didactica limbii și
literaturii române . Profesorul de literatură, în concepția aceleiași autoare, ”trebuie
mai întâi să fie un profesor de lectură, atât pentru cei cărora nu le place să citească
(deci un profesor de primă lectură, nepretențioasă, dar … care să existe!), cât și pentru
cei cărora le place să citească (în acest caz să devină un profesor de lectură secundă,
avizată, bogat și nuanțat interpretativă)”. Dat fiind faptul că nimeni nu se naște cititor,
cu atât mai puțin cititor avizat, școala îi poate ajuta pe elevi să își formeze gustul și
interesul pentru lectură. Lectura de plăcere reprezintă așadar o miză pe termen lung a
profesorului de literatură.
Activitatea extracurriculară - se referă la „toate acele activități care se desfășoară
sub îndrumarea cadrului didactic, dar nu sunt prevăzute în documentele școlare (plan de
învățământ și programă).” Aceste activități sunt complementare activităților didactice și
vizează valorificarea intereselor, dorințelor, aptitudinilor copiilor/elevilor.
Fără a fi o simplă continuare a lecţiilor, fără a dubla sau a repeta procesul de
învăţământ, activitatea în afară de clasă şi extraşcolară se leagă organic de munca şcolii
şi serveşte realizării sarcinilor instructive şi educative ale acesteia. Prin ea se lărgesc, se
adâncesc şi se fixează cunoştinţele, priceperile şi deprinderile dobândite de elevi în
procesul de învăţământ sau în afara acestuia.
Activităţile non-formale (extrașcolare) sunt flexibile, au caracter facultativ sau
opţional, îi implică pe elevi în proiectarea, organizarea şi desfăşurarea lor; nu se pun
note şi facilitează promovarea muncii în echipă şi a unui demers pluri- sau
interdisciplinar. Acest tip de educaţie elimină predarea, lăsând loc doar învăţării şi
accentuează obiectivele de tip formativ-educativ.
Ca formă de învăţare din afara orelor de curs care interesează disciplina limba
română un loc aparte îl ocupă cercurile de lectură.
În ultimii ani am organizat periodic astfel de activități, încercând să implic cât
mai mulți elevi, cititori pasionați sau doar cititori ocazionali. Am încercat de fiecare
dată să trezesc interesul pentru lectură la modul general sau pentru o anumită carte, în
particular.
Pe 29 octombrie 2018, la Filiala „Ion Creangă” a Bibliotecii Județene „Gh.
Asachi” Iași s-a derulat Workshop-ul de promovare a lecturii: „Titlul…un criteriu de
selecție?” din cadrul proiectului educațional „Hoinari în lumea cărților” în care
biblioteca publică este partener.
Scopul acestui proiect vizează inițierea și susținerea unor campanii care
promovează interesul tinerilor pentru lectură, de valorificare a activităților specifice din
cercurilor de lectură ale școlilor implicate și a altor activități tematice în rândul elevilor.
Workshopul a avut drept obiectiv principal împărtășirea unor impresii despre
titlurile cărților care ne-au rămas în suflet, ne-au surprins sau ne-au dezamăgit, ne-au
amuzat sau intrigat. De asemenea s-a încercat căutarea unor răspunsuri la întrebări de
tipul: Ce rol are titlul unei cărți în a vă provoca să o citiți? De câte ori ați ales o carte
doar pentru că v-a atras titlul? etc
Dacă ar fi să redenumim activitatea cu titluri precum „Luni (re)creativ”,
„Hoinari printre titluri și cărți”, „Povești cu multe titluri”, „Povești din cărți”,
„Titlurile capătă o nouă viață” nu ar putea rezuma sau cuprinde în totalitate esența a
ceea ce s-a desfășurat în spațiul bibliotecii.
După o scurtă discuție despre rolul titlului, informativ și persuasiv, elevii au
putut da exemple din experiența lor de cititor, de titluri de cărți care i-au provocat la
lectură.

16
În partea a doua a workshop-ului, au avut drept sarcină de lucru să dea o altă
viață unor titluri de cărți, creând cu ajutorul acestora povestiri inedite, amuzante,
originale. Ca de fiecare dată, copiii s-au întrecut în a-și depăși limitele, obstacolele,
timiditatea. Imaginația, creativitatea, diversitatea ideilor, comunicarea între membrii
fiecărei echipe, modul de prezentare, spiritul ludic sunt câteva aspecte care au fost
apreciate de cadrele didactice prezente.
Suntem convinși că fiecare elev sau adult a plecat de la acest atelier de lucru cu
o listă de cărți care merită citite, fie pentru că a fost atras de titlu, fie pentru că a auzit
impresii favorabile venite de la ceilalți participanți.

O ultimă activitate de acest gen, derulată în luna martie 2019, s-a intitulat
”Salvează o carte!”. Scenariul întâlnirii a fost dezvoltat plecând de la subiectul cărții
Fahrenheit 415, scrisă de Ray Bradbury, cu scopul de a trezi interesul celor 20 de elevi
participanți de a citi această operă, dar și de a le facilita înțelegerea unor simboluri ce
apar în volum. Pentru a realiza această activitate am folosit platforma digitală PREZI
pentru a crea următoarea prezentare https://prezi.com/3tbsm2hscq1z/salveaza-o-carte/.

17
Demersul meu a vizat mai întâi titlul cărții, analizând/observând mai multe
variante de copertă, făcând apel la lectura anticipativă/predictivă. Elementele grafice au
intrigat elevii, a stimulat creativitatea și imaginația lor, rezultând în final multiple
scenarii posibile despre ceea ce se așteptau ei să întâlnească în cuprinsul cărții.
Explicația termenului ”Fahrenheit”, ce apare în titlul volumului, făcînd apel la
cunoștințele lor de la fizică, nu a făcut decât să adâncească misterul și să crească dorința
elevilor de a afla și mai multe lucruri despre subiectul cărții, despre personajele acesteia
etc.
Pentru a facilita înțelegerea acestei cărți, am explicat elevilor noțiunile de
distopie și utopie. Pentru mulți dintre cititorii volumului ”Darul lui Jonas”, scris de
Lois Lowry, explicația a fost benefică, făcând astfel o oarecare legătură, asemănare între
cele două cărți. Vizionarea unei scurte secvențe din filmul Fahrenheit 451, regizat de
Francois Truffaut și apărut în 1966, a fost elocventă pentru a oferi elevilor o cheie de
lectură asupra romanului. Pentru a lua în discuție personajul principal, am dezbătut apoi
cu elevii simbolurile ce apar pe insigna pompierilor, dar și în cuprinsul cărții: focul,
salamandra, pasarea Phoenix, apa, oglinda etc.
Partea a doua a activității a presupus un exercițiu de imaginație. Plecând de la
idea cărții Fahrenheit 451, în care cărțile erau arse, elevii au fost provocați să joace
rolul de salvatori. Prin urmare, orice carte expusă în sala în care s-a desfășurat
activitatea putea fi salvată de la incendiu în următoarele condiții:
a. să fi fost citită deja, iar elevul trebuia să facă dovada lecturii prin prezentarea cărții
pe scurt,
b. fie prin promisiunea de a citi o carte care a trezit interesul din prezentarea/
recomandarea făcută de către alți colegi.
Toate cărțile „salvate” au fost așezate în „copacul lecturii”.
Exercițiul de imaginație a stârnit interesul elevilor care s-au dovedit foarte
inventivi în găsi motive cât mai variate de a lăsa pradă focului cât mai puține volume.
Nu a fost decât o metodă atractivă de a atrage atenția asupra altor titluri de cărți, dar și
pentru a mărturisi impresii personale despre lecturile proprii și despre experiența lor de
cititori.

Concluzii
În contextul actual, cel al reînnoirii programelor școlare la nivel gimnazial și al
introducerii unor manuale noi, consider că toate demersurile noastre, ale profesorilor de
limba și literatura română, ar trebui să se înscrie în tendința actuală de a „revaloriza”
lectura, de a o pune în centrul competențelor generale ale disciplinei noastre.
În al doilea rând, stimularea interesului pentru lectură e mai mult decât o

18
necesitate dacă o raportăm la realitatea contemporană, aflată sub influența „vitezei”, a
informatizării, a digitalizării, perioadă în care cartea începe să ocupe un loc din ce în ce
mai mic printre preocupările copiilor și adolescenților, mai ales în timpul lor liber.
Va fi nevoie însă de o permanentă „re-echilibrare” a așteptărilor noastre cu cele
ale posibililor cititori și cele ale operelor literare. Acest lucru presupune în primul rând
o permanentă analiză și auto-analiză, o investigare a intereselor elevilor la început și o
evaluare a pașilor parcurși, o inovare a strategiilor, o diversificare a metodelor etc. A
avea un plan de acțiune, un program bine gândit, care să stimuleze interesul pentru
lectură și să dezvolte competențele de lector, adecvat la realitatea grupului de elevi
cărora te adresezi, e un element important în reușita obiectivelor propuse.

19
CITIM ÎMPREUNĂ
(PROIECT EDUCAŢIONAL)

PROF. ÎNV. PREŞCOLAR ARI MARIANA


GRĂDINIŢA „LUMEA COPIILOR” LUPENI,
JUD. HUNEDOARA

ARGUMENT:
Un copil căruia i se citeşte va deveni un adult care va citi. Aceasta este
convingerea care a dus la iniţierea proiectului „Citim împreună”, în cadrul Săptămânii
globale a educaţiei.Ca să creştem copii iubitori de carte, de citit, este bine ca acest lucru
să înceapă de la cea mai fragedă vârstă. Cum? Citind împreună! În felul acesta modelăm
adulţi care vor citi nu orice, vor citi numai literatură de calitate.
Considerăm că este bine ca, încă de la vârste timpurii, copilul trebuie să fie atras
spre carte, spre lectura de calitate, ca o componentă esenţială a pregătirii acestuia pentru
viaţă.
Sunt multe motive pentru care e bine să le citim copiilor, dar amintesc numai
câteva:
 Ascultarea poveştilor îmbunătăţeşte capacităţile lingvistice ale copiilor.
 Dezvoltă legături între cititor şi copil;
 Contribuie la dezvoltarea inteligenţei emoţionale;
 Favorizează dezvoltarea unei imaginaţii bogate;
 Contribuie la dezvoltarea memoriei;
 Poveştile poartă cititorii dincolo de restricţiile impuse de realitate;
 Învaţă copiii să converseze, să dialogheze;
 Îmbunătăţeşte concentrarea (copiii vor învăţa să urmărească ce li se spune, să
exerseze susţinerea atenţiei);
 Poveştile stimulează imaginaţia şi creativitatea copiilor;
 Poveştile ajută copiii să devina mai empatici;
 Poveştile ii invaţă pe cei mici cum să depăşească problemele;
 Poveştile transmit o morală;
 Poveştile ii pregătesc pe cei mici pentru viaţă;
 Copiii îşi dezvoltă abilitățile de comunicare;
 Copiii învaţă să gândească liber.

SCOPUL PROIECTULUI:
Educarea familiilor copiilor pentru cititul împreună cu aceştia.
Educarea disponibilităţilor de receptare a creaţiei literare, stimularea interesului
pentru creaţia literară specifică vârstei, formarea deprinderilor de exprimare corectă,
expresivă.

OBIECTIVE:
 Să înţeleagă importanţa cărţii în viaţa omului;
 să înţeleagă importanţa mesajului scris;
 să manipuleze cu grijă cartea;

20
 să cunoască elemente importante, distinctive, ale unei cărţi (coperţi, foi, pagini, titlu,
autor, text scris, imagine, numerotarea paginilor);
 să comunice impresii despre cărţi „ lecturate” - audiate
 să manifeste interes pentru carte;

DOMENII ÎN CARE SE ÎNCADREAZĂ:


 Domeniul Limbă şi comunicare;
 Domeniul Om şi societate.

GRUP ŢINTĂ:
 preşcolarii ;
 familiile, prietenii copiilor.

COORDONATOR DE PROIECT:
 Prof. Ari Mariana

PARTENERI:
 d-na Brandi Anderson-Bates, iniţiatoarea Bibliotecii Copiilor „Din Loc în Loc”;
 „Citim Împreună România”;
 Fundaţia „Noi Orizonturi”.
RESURSE:
 Umane: preşcolari, educatoare,
 Materiale: cărţi împrumutate de la Biblioteca Copiilor „Din loc în loc” Lupeni
 Spaţiu: sălile de clasă de la Structura P.N. Nr. 1 a Grădiniţei „Lumea Copiilor”
Lupeni

ACTIVITĂŢI PROPUSE SPRE DESFĂŞURARE:


1. Înscrierea grădiniţei la Biblioteca Copiilor “ Din loc în loc” , pentru a se putea
împrumuta cărţi.
2. În funcţie programul fiecărei grupe, doamnele educatoare vor institui un program
zilnic de lectură , ca parte importantă a activităţii instructiv-educative , până la
sfîrşitul anului şcolar.
3. Activităţi interactive cu părinţii copiilor, la care vor fi invitaţi ca şi cititori, alături de
educatoare.

EVALUARE, DISEMINARE :
 CD cu fotografii din timpul desfăşurării activităţilor cuprinse în proiect ;
 prezentarea proiectului « Citim împreună» în cadrul întâlnirilor cu părinţii, în
Comisia metodică a educatoarelor şi în cadrul Cercului pedagogic din zonă.

21
Lectura în actul instructiv - educativ

Bibliotecar Așteleanu Alina


COLEGIUL TEHNIC “ ION MINCU ” FOCŞANI,
JUD. VRANCEA

La început a fost Cuvântul… Cu aceste cuvinte își începe Apostolul Ioan


Evanghelia lui subliniind locul Cuvântului în istoria omenirii. Cuvântul a fost la
început… El a fost Creatorul lumii… Mulți se întreabă de ce să mai citesc Cuvântul? Ce
mai poate spune El unui tânăr care trăiește în secolul vitezei și al evoluției? Ce poate El
aduce unui om bombardat cu informație? Oare poate Cuvântul să schimbe viața? Oare
mai poate fi de folos omului modern? Invariabil da! Cuvântul poate să răspundă oricărei
întrebări sau nevoi actuale pentru că El este de la început. Orice om atunci când vrea să
își mărească știința, să cunoască despre ciclul lumii în care trăiește, caută cel mai bătrân
om pe care îl cunoaște, caută cea mai veche sursă pentru a se informa. Vechimea sursei
oferă garanția răspunsului autentic pentru că poartă cu ea comoara neprețuită a
înțelepciunii venită din experiență.
Cuvântul are toate răspunsurile pentru că El a fost mai înainte de toate. În
zilele noastre atât de multe lucruri sunt rivale Cuvântului încercând să ocupe locul de
început. În locul Cuvântului, mulți au alte lucruri pe poziția primordială a vieții.
Cuvântul este „dreptarul învățăturilor sănătoase”, prin El îndreptăm orice gând, orice
acțiune după voia lui Dumnezeu. Isus Hristos este Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu,
Biblia este Cuvântul scris… Cine afirmă că Îl urmează pe Isus, urmează Biblia… În
esență tot Cuvântul scris. Luăm puțin din cer și putin din floare, putin din cuget și
puțin din chin, putin din credință și puțin din necrediță, și umplem cuvintele cu maduve
dulci. Sigur, înaintea scrierii și a scrierilor de cărți a fost cuvântul. Cartea e o
fagaduință, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri și frumuseți.
Biblioteca şcolară trebuie să fie organizată încât să poată satisface în cât mai mare
măsură cele trei obiective fundamentale ale activităţii ei specifice:
- sprijinirea procesului de adâncire a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor de
lectură şi studiu, urmărite prin fiecare obiect de învăţământ şi prin întreaga activitate
didactică;
- lărgirea permanentă a orizontului cunoaşterii ştiinţifice în direcţia progreselor
înregistrate de ştiinţă, tehnică, artă, în societatea noastră;
- dezvoltarea maximală a individualităţii fiecărui copil.
În funcţie de aceste obiective, biblioteca şcolară modernă realizează un proces de
organizare complexă sub raportul specializării pe principalele direcţii ale cunoaşterii
ştiinţifice, asigurând astfel o apropiere a cărţii de copilul-elev.
Alături de şcoli, bibliotecile fac parte din instituţiile care exercită influenţe
multiple asupra unei naţiuni. Fără distincţie de vârstă, profesie, religie, opinii politice,
bibliotecile se adresează tuturor păturilor sociale, ajutând nevoii de informare şi recreere
a fiecăruia.
Dintre acestea, bibliotecile şcolare contribuie la creşterea calităţii învăţământului,
fiind un suport necesar activităţilor de educaţie (formare).
Rolul acestora în noul context educaţional trebuie privit cu mare atenţie deoarece
diversificarea tipologiei documentare şi a modalităţilor de acces la resursele

22
informaţionale a făcut ca aceste structuri de informare şi documentare să înceapă să-şi
piardă, puţin câte puţin, în ultimele decenii, poziţia cu greu atinsă.
Principala menire a bibliotecilor şcolare este de a pune la dispoziţia utilizatorilor
întreaga informaţie necesară, precum şi instrumentele de documentare şi metodologia de
utilizare a lor. Bibliotecile şcolare sunt componente esenţiale şi indispensabile ale
sistemului de învăţământ preuniversitar, rolul primordial fiind de suport al activităţilor
didactice şi de cercetare.
Bibliotecile şcolare sunt considerate ca fiind colecţii de cărţi, periodice şi alte
resurse documentare şi informaţionale pentru uzul elevilor şi profesorilor. Trebuie avut
in vedere rolul lor educaţional şi de organizator al resurselor cunoaşterii. Colaborarea
între biblioteci şi şcoli, adică între planurile de învăţământ şi şcoli este necesară pentru a
corobora oferta bibliotecilor în materie de resurse documentare şi de informare şi
cerinţele informaţionale ale şcolilor.
Prin însăşi natura sa, şcoala este principala instituţie organizată care are ca prim
scop formarea multilaterală a personalităţii elevului.
În procesul instructiv-educativ, desfăşurat în şcoală pe baza unui plan de
învăţământ minuţios şi chibzuit întocmit, se realizează, în strânsă corelaţie, instrucţia şi
educaţia tineretului.
Adevărata cultură nu se poate dobândi însă numai ca urmare a studierii manualelor
şcolare şi a audierii lecţiilor profesorilor, oricât de erudiţi ar fi ei şi oricâte metode şi
procedee pedagogice ar folosi. Fără a minimaliza importanţa instrucţiei care se face pe
baza programelor şi a manualelor şcolare, trebuie să examinăm problema raportului
dintre cultură, instrucţie şi educaţie.
Cultura reprezintă o sinteză de mare amploare, şi cu perspective mereu noi, a
eforturilor materiale şi spirituale cristalizate în forme concrete de-a lungul mileniilor, o
acumulare neîntreruptă de valori spirituale, la care fiecare generaţie se străduieşte să-şi
aducă contribuţia sa în funcţie de treapta pe care se găseşte societatea umană în evoluţia
ei permanentă spre progres şi înflorire.
Astfel definită, noţiunea de cultură este extrem de vastă şi niciodată nu va putea fi
stăpânită de un singur om în toate laturile ei. Prin instrucţie omul reuşeşte, în şcoală,
universitate şi chiar după aceea, să-şi însuşească un număr apreciabil de cunoştinţe,
putând deveni astfel un om cult. În general, se crede că îndrumarea şi controlul lecturii
îi revin exclusiv profesorului de literatură română. Nimic mai greşit şi mai dăunător
muncii instructiv - educative decât acest fel de a privi lucrurile.
Îndrumarea şi controlul lecturii sunt acţiuni dificile şi cu multe consecinţe asupra
educaţiei. De aceea, întregul colectiv pedagogic, începând cu directorul şi terminând cu
bibliotecarii, are datoria morală şi profesională de a se ocupa de lectura şcolarilor.
Adesea se crede că lectura copiilor se limitează la literatura beletristică. Din cauza
aceasta, ceilalţi profesori se interesează prea puţin ce citesc elevii în afara manualelor
şcolare. Lecturile elevilor sunt şi trebuie să fie mult mai variate şi să îmbrăţişeze toate
domeniile de activitate: matematică, fizică, chimie, ştiinţe naturale, geografie, istorie
etc. ca să nu mai vorbim de limbile moderne şi clasice. Lectura unei cărţi interesante
pierde din farmecul ei atunci când este impusă de cineva.
Nicăieri nu se poate forma şi întreţine mai cu efect gustul pentru lectura bună decât
în atmosfera îmbietoare la citit a unei biblioteci, oricât de modestă ar fi ea. Rafturile
încărcate cu atâtea scrieri din toate domeniile, mesele cu cititorii aplecaţi cu răbdare
asupra cărţilor, liniştea abia tulburată de foşnetul filelor întoarse cu multă grijă, totul
îmbie la lectură şi la meditaţie.

23
Elevii obişnuiesc să frecventeze adesea şi alte biblioteci afară de cea a şcolii, nu
numai pentru că aici nu găsesc toate operele pe care le caută, ci şi fiindcă bibliotecile
şcolare servesc uneori mai mult ca depozite de cărţi pentru împrumut. Este adevărat că
unele biblioteci şcolare nu au săli spaţioase de lectură, dar chiar atunci când există
condiţii prielnice pentru lectură în sala bibliotecii, nu se formează deprinderea elevilor
de a rămâne acolo să citească timp mai îndelungat. Un climat plăcut, stimulează
concentrarea atenţiei şi dau posibilitatea multor elevi să-şi petreacă în mod util o parte
din timpul liber.
Bibliotecarul şcolar trebuie să fie la curent cu toate lucrările de specialitate, să
citească multă literatură, pentru a putea să recomande elevilor cărţile cele mai
accesibile sau cărţile cele mai bune din domeniul care îi interesează pe aceştia.
Cunoscând mai bine sufletul copiilor, apropriindu-se cu dragoste de ei, recomandându-
le cărţi atractive, dar şi instructive, sfătuindu-i cum să păstreze cărţile şi cum să le
citească, bibliotecarul devine un adevărat educator, un prieten al cititorilor, un om
priceput şi stimat.
Bibliotecarul care îşi iubeşte meseria şi doreşte să contribuie cu ceva la instruirea
şi educarea tineretului păstrează o strânsă legătură cu profesorii, se informează de ce
cărţi au nevoie mai mult elevii, urmăreşte planurile editoriale, întocmite din vreme,
tabele de cărţi necesare pentru buna dotare a bibliotecii, se preocupă de întreţinerea
fondului de cărţi, ţine o strictă evidenţă a mişcării cărţilor. Lucrând, organizat,
bibliotecarul poate să furnizeze diriginţilor, profesorilor şi directorului şcolii multe date
utile pentru educarea şi instruirea elevilor.
Munca bibliotecarului va fi încununată de succes, numai dacă va fi bine
planificată încă de le începutul anului şcolar, cu obiective precise şi cu aprecierea
concretă a tuturor măsurilor care se vor lua în vederea aducerii la îndeplinire a acestora.
Este tot mai mult părăsită concepţia că biblioteca este un depozit de cărţi inert la
care se apelează numai ocazional. Biblioteca şcolară trebuie să-şi facă simţită prezenţa,
să ştie să-şi dezvăluie în modul cel mai adecvat măreţia tainelor, să-i cunoască bine pe
cei ce doresc să-i devină cititor, să-i ofere fiecăruia cărţile şi instrumentele muncii cu
cartea necesare pentru şcoală, pentru viaţă.
Dezvoltarea furtunoasă a ştiinţei şi tehnicii zilelor noastre cere un număr tot mai
mare de profesionişti dotaţi cu o gândire capabilă să facă faţă cerinţelor noi şi diverse
Activitatea bibliotecii şi a bibliotecarului şcolar nu mai constituie doar un mijloc
auxiliar al activităţii de educaţie, ci este o parte integrantă a acesteia.
Este de la sine înţeles că această sarcină se realizează în strânsă colaborare cu
întregul activ de cadre didactice din şcoală sub directa îndrumare a acestora.
Biblioteca şcolară nu concurează procesul de învăţământ, ci îl completează. Ea dă
documentaţia practică, gustul pentru cercetarea individuală şi documentaţia
bibliografică, atât de utilă tuturor oamenilor.
Din punct de vedere intelectual, lectura pregăteşte pentru reflecţie, pentru
formarea spiritului şi creşterea câmpului de cunoştinţe.

24
BIBLIOGRAFIE:

1. CRISTEA, Sorin: ,,Managementul organizației școlare", București, EDP, 2003;


2. IOSIFESCU, Șerban: ,,Management Educațional pentru instituțiile de
învãțãmânt", București: M.E.C., 2001;
3. JEMÃNEANU, Nina : ,,Ghid pentru bibliotecarul școlar", București: Editura
Didacticã și Pedagogicã, 1974, 72 p. ;
4. JINGA, Ioan : ,,Conducerea învãțãmântului. Manual de management
instituțional", București: Editura Didacticã și Pedagogicã, 1993.;
5. JINGA, Ioan : ,, Managementul învãțãmântului", București: Editura All, 2001;
6. MARCU, Vasile; ORȚAN, Florica : ,,Managementul activitãþilor
extracurriculare", Oradea: Editura universitãții din Oradea, 2003, 130 p. ;
7. ORȚAN, Florica : ,,Management educational", Oradea, Editura Universitãþii
din Oradea, 2003, 250 p. .

25
STIMULAREA PASIUNII PENTRU CITIT
ÎN RÂNDUL ELEVILOR DE CLASA I
prof. AXENTE Mihaela
Școala Gimnazială „Nicolae Iorga”
Focșani, Vrancea

Interesant subiect au ales organizatorii Simpozionului interjudețean „Lectura ca


terapie”! Acest subiect mi-a atras atenția, pe de-o parte datorită pasiunii pentru citit, pe
de altă parte pentru că mi se pare foarte important să prezentăm ce înseamnă lectura şi
care sunt beneficiile sale în rândul micilor școlari.
Cititul se numără printre puţinele plăceri care aduc beneficii concrete în viaţa de
zi cu zi. Cititul este o componentă importantă care întăreşte muşchii creierului şi te
poate ajuta să treci mai uşor peste stres, îmbunătăţind memoria şi puterea de
concentrare. Cititul trezește în noi aceleași sentimente pe care le avem atunci când
trăim, deci ne face să empatizăm și să găsim în interiorul nostru ceea ce autorul cărții
pune în personajele sale: experiențe de viață, dileme existențiale, frustrări, sentimente
etc. Atunci când citim despre ceva, noi trăim efectiv acel ceva la nivel mental,
înțelegem mai bine ce se întâmplă înlăuntrul nostru.
Tudor Călin Zarojanu, scriitor, copywriter, jurnalist, programator, a identificat
47 de motive pentru care merită să citeşti. Iată câteva dintre ele: „ca să te linişteşti că nu
eşti nebun sau ciudat sau blestemat; ca să poţi trăi o sută de vieţi; ca să ai un prieten care
nu te va trăda niciodată; ca să fii mai deştept; ca să găseşti soluţii la problemele tale şi
ale altora; ca să nu te-apuci să inventezi roata, apa caldă sau mersul pe jos; ca să-ţi
suporţi mai bine viaţa; ca să afli lucruri fabuloase; ca să te bucuri; ca să te emoţionezi;
ca să te amuzi; ca să te simţi bine; ca să fii mai tare decât alţii; ca să progresezi
profesional; ca să-ţi găseşti şi să-ţi întreţii pasiuni; ca să te lămureşti că «nicicând n-o
fo» să nu fie cumva”.
Alături de familie, școala are un rol esențial în formarea abilităților de lectură și
promovarea lecturii. Acasă, lectura este serios concurată de preocupări mult mai
tentante (internet, reţele de socializare, dispozitivele digitale, televizor etc.). Mijloacele
moderne de informare sunt benefice, dar nu pot să înlocuiască lectura, ci vin să o
completeze. În contextul actual, lectura de plăcere devine desuetă în rândul unor copii.
Dar totuși există elevi care mai citesc pentru că le face plăcere, fiind încurajați de cadre
didactice, părinți, bibliotecari.
Lectura ocupă un loc esenţial în devenirea umană, efectul benefic al Cuvântului
fiind ca un leac pentru suflet. Astfel, rolul învățătorului ca „biblioterapeut” este să facă
cunoștință elevilor săi cu cărțile potrivite. „Biblioterapia” se face prin cărți de ficțiune și
romane, deoarece poveștile fac creierul nostru să trăiască efectiv cartea.
În continuarea articolului, prezentăm câteva modalități pentru stimularea
cititului de plăcere în rândul elevilor de clasa I prin implementarea unui proiect intitulat
„Citim împreună”. La începutul anului școlar, elevii mei au primit o listă cu titlurile
propuse, organizate pe săptămâni. La prima întâlnire cu părinții elevilor, a fost
prezentată această listă cu textele atent selectate. Tot în acest cadru, părinții au aflat
câteva metode de încurajare a copiilor să citească, precum și moduri de a citi (citirea
textului cu voce tare părinților, fraților, jucăriilor; citirea cu un partener sau lectura
paralelă colaborativă; citirea textului în gând).

26
În primii ani de şcoală, învăţătorul este cel care declanşează dragostea pentru
lectură cu acordul şi implicarea părinţilor. Amintindu-mi de titlul cărții lui Nathalie de
Boisgrollier – „Fericiți la școală. Totul începe acasă. Ghid practic pentru părinți”, aș
spune că familia și școala sunt artizani ai fericirii copiilor și trebuie să existe o
permanentă colaborare. „Părinții copiilor trebuie să cunoască faptul că dezvoltarea
timpurie a pasiunii pentru citit, cu mult înainte de contactul cu educația formală,
reprezintă un mijloc de a favoriza lectura mai târziu. Este important să le oferim copiilor
o alfabetizare timpurie, condiție preliminară necesară pentru deprinderea obiceiului
cititului, în primii ani de copilărie. Însă trebuie observat că există o mare diferență între
alfabetizarea timpurie și lectura timpurie. Prima echivalează, în mare, cu dobândirea
abilităților fundamentale de comunicare verbală, în timp ce doar a doua este, de fapt,
ceea ce înțelegem în mod obișnuit prin citit.”
Prin urmare, prin puterea exemplului, profesorii și părinții îi pot determina pe
copii să citească de plăcere, îi ajută la formarea unei atitudini pozitive față de cărți și
citit.
În clasa pregătitoare și continuând în clasa I, copiii au fost echipați cu
„instrumentele” necesare pentru a putea învăța să citească.
Urmărind titlurile propuse în organizatorul lecturilor, elevii au luat contact cu
textele atât acasă, cât și la școală, folosindu-se de modurile recomandate de a citi. După
fiecare text citit, elevii aveau de realizat o lucrare de arte vizuale sau abilități practice
(desene, picturi, colaje, jucării, marionate, machete etc.) prin care să ilustreze conținutul
textului citit, secvențe, personaje din acel text citit.
Pornind de la aceste texte-suport, în cadrul activităților derulate în clasă, prin
intermediul unor metode activ-participative și raportându-se la propria experiență, elevii
de clasa I vor reuși:
-să citească textul prin procedee diferite de lectură;
-să formuleze întrebări/răspunsuri referitoare la conținutul unui text;
-să desprindă informații esențiale dintr-un text;
-să ordoneze principalele întâmplări ale acțiunii;
-să redacteze mesaje simple;
-să extragă învățătura/morala unui text;
-să participe cu interes la dialoguri, în diferite contexte de comunicare.
Pentru activizarea elevilor în cadrul orelor de Comunicare în limba română, am
utilizat metode și tehnici didactice tradiționale îmbinate cu cele alternative, precum:
brainstorming-ul, explozia stelară, jocul de rol, jurnalul cu dublă intrare, ciorchinele,
lapbook-ul, portofoliul, metoda „pălăriilor gânditoare”.
Un moment foarte plăcut a fost când toți elevii clasei au primit cartea „Spiridușii
Luminii” cu autograful scriitoarei Andreea Iatagan și materiale în completarea unei
activități de succes (materiale pentru confecționarea unor semne de carte și a unor
colaje).
Pe parcursul anului școlar, în cadrul proiectului, am folosit și o tehnică
motivațională numită „Copacul Timpului”, care să-i inspire pe elevi să fie responsabili
și sinceri în privința lecturii. Copiii au fost îndrumați să marcheze în copac, prin
colorare, fiecare 20 de minute petrecute citind singuri sau împreună cu familia. Astfel,
perioadele colorate se însumează, iar copiii au dovada clară a timpului dedicat cititului.
Pentru fiecare lectură citită și prezentată, elevii au fost recompensați cu stickere
reprezentând mascota clasei și pe care le-au lipit în jurnalul de lectură. Astfel, la
sfârșitul anului școlar elevii au totalizat stickerele în funcție de numărul de lecturi citite.

27
Tot la sfârșitul anului școlar au primit diplome „Micul cititor” din partea învățătorului.
Au primit diplome și elevii care au împrumutat mai multe titluri de la biblioteca școlii.
Cartea și lectura trebuie să ocupe un loc important în viața fiecărui elev, iar rolul
părinților și al cadrelor didactice este de a conduce copiii să citească pentru a-şi forma
capacitatea de a surprinde, de a descoperi conţinuturi şi forme ale realităţii, exprimate
într-o multitudine de modalităţi de expresie, de a le asocia unele cu altele, ceea ce le
permite să îşi extindă astfel aria cunoaşterii. Strategiile variate și atent selectate oferă
soluții în a-i transforma pe elevii de azi în iubitori de carte.

Anexă:
„Citim împreună” - Organizarea lecturilor
Anul școlar 2018-2019

Semestrul I
Perioada Lectura recomandată

24.09.- 30.09.2018 Ziua când toţi au şapte ani, OCTAV PANCU-IAŞI


1.10. - 7.10.2018 Puișorii, EMIL GÂRLEANU
8.10. - 14.10.2018 Povestea nucii lăudăroase, VLADIMIR COLIN
15.10.-21.10.2018 Iepurele și broasca țestoasă, ESOP
22.10.-28.10.2018 Oul năzdrăvan, ION ISTRATI
5.11.-11.11.2018 Ursul păcălit de vulpe, ION CREANGĂ
12.11.-18.11.2018 Fata babei și fata moșneagului, ION CREANGĂ
19.11.-25.11.2018 Răţuşca cea urâtă, HANS CH. ANDERSEN
26.11.- 2.12.2018 Ploaia curcubeu, ANDREEA IATAGAN
3.12.- 9.12.2018 Spiridușii Luminii, ANDREEA IATAGAN
10.12.-16.12.2018 Șoricelul și creionul, VLADIMIR SUTEEV
17.12.-23.12.2018 Cadoul de Crăciun, EMILIA PLUGARU
14.01.-20.01.2019 Somnoroase păsărele, MIHAI EMINESCU
21.01.-27.01.2019 Pisica și șoarecele, Leul și șoricelul, ESOP
28.01.- 1.02.2019 Lars, ursulețul polar - Unde pleci tu, Lars?, HANS DE BEER

Semestrul al II-lea
Perioada Lectura recomandată

11.02.-17.02.2019 Lars, ursulețul polar - Lars și cățelușul husky, HANS DE BEER


18.02.-24.02.2019 Bunica, BARBU ŞTEFĂNESCU DELAVRANCEA
25.02.-03.03.2019 Lupul și veverița, LEV TOLSTOI
04.03.-10.03.2019 O întâmplare deosebită, CĂLIN GRUIA
11.03.-17.03.2019 Gospodina, OTILIA CAZIMIR
18.03.-24.03.2019 Găinușa Roșie, poveste educativă
25.03.-31.03.2019 Țapul și șarpele, PETRE ISPIRESCU
01.04.-07.04.2019 Prinţesa şi bobul de mazăre, HANS CH. ANDERSEN
08.04.-14.04.2019 Ce bine e să ai prieteni!, STEFANIE DAHLE, JULIA BOEHME
15.04.-19.04.2019 Culorile, EMILIA PLUGARU
06.05.-12.05.2019 Mărinimie în volumul Din lumea celor care nu cuvântă, EMIL
GÂRLEANU

28
13.05.-19.05.2019 Ridichea uriaşă, poveste populară rusă
20.05.-26.05.2019 Povestioară de seară, PASSIONARIA STOICESCU
27.05.-31.05.2019 Abecedarul pierdut, PASSIONARIA STOICESCU
03.06.-14.06.2019 Doctorul Au-mă-doare (Doctorul și animalele sale, Maimuța Cici),
KORNEI CIUKOVSKI

Bibliografie:
https://www.slideshare.net/BMHasdeu/terapie-prin-lectur-proiect-pentru-
stimularea-lecturi
http://laboratoruldeganduri.ro/blog/2015/07/08/cititul-ca-terapie-biblioterapia-
si-eliberatrea-prin-intermediul-cartilior/
https://blog.carturesti.ro/eveniment/citeste-sanatos-lectura-ca-terapie/
https://feliedelapte.kinder.com/iubim-cartile/cititul-la-varste-mici-vs-cititul-in-
primii-ani-de-scoala-care-e-cel-mai-bun-moment-sa-i-invatam-pe-cei-mici-sa-citeasca

29
LECTURA LA HAN

prof. Băcescu Elena- Adina,


Liceul Teoretic ,, Nicolae Iorga” Nehoiu, Buzău

Proiect didactic- activitate extracurriculară


.
Grup ţintă: elevii claselor a VI-a A, a VII-a A , a VIII-a A, membri ai Clubului de
lectură
Data: 5. XI. 2018
Titlu: Lectura la han (din activităţile clubului de lectură - gimnaziu)
Scop: - promovarea lecturii ca factor esenţial în dezvoltarea armonioasă a personalităţii
elevului.
Obiective: - definirea conceptului operaţional de basm ;
- precizarea asemănărilor şi a deosebirilor dintre basmul popular şi cel cult;
- identificarea unor simboluri reprezentative în basmele citite;
- precizarea temei, a motivelor, a formulelor specifice basmului, precum şi a
particularităţilor artistice;
- realizarea unor paralele succinte între opere;
- caracterizarea personajelor.
Strategii didactice:
 Forma de organizare: activitate pe grupe, frontală, individuală;
 Metode şi procedee: jocul de rol, conversaţia, explicaţia, exerciţiul,
problematizarea;
 Mijloace didactice: flipchart, planşe, obiecte modelate din plastilină, jucării de
pluş, diverse produse ale activităţii cu elevii pe parcursul întâlnirilor anterioare,
elemente de recuzită, filmuleţ.
Desfăşurarea activităţii:
Activitatea îşi propune să prezinte lumea basmului, într-o atmosferă de
sărbătoare, desprinsă parcă din acele vremuri imemoriale, când oamenii stăteau la han şi
depănau poveşti. Invitaţii sunt întâmpinaţi de două hangiţe cu pâine şi cu sare. Aceştia
au profesii care le permit şederea îndelungată la han. Cele două hangiţe prezintă
invitaţii, pe fundalul unor doine pregătite de câteva eleve de la clasele a VII-a A , prin
versuri selectate din opera Povestiri din Canterbury de Chaucer.
Eleva, Remişovschi Irina, de la clasa a VIII-a A, prezintă contextul ancorării ei
în lumea basmului, periplul de pe Insula Muştelor, unde a întâlnit numeroase personaje
de basm, printre care Prâslea, Aleodor împărat, Făt- Frumos şi Harap-Alb. Le prezintă
elevilor un coş cu jucării de pluş şi le cere acestora să facă asocieri cu personaje din
basmele citite, după care introduce doamnele profesoare. Doamna profesoară anunţă
apoi tema. Elevii sunt solicitaţi să extragă câte o cerinţă de pe jucării şi să o rezolve.Vor
analiza cele patru basme, respectiv Aleodor împărat, Povestea lui Harap-Alb, Povestea
porcului şi Prăslea cel Voinic şi merele de aur.Vor defini basmul, vor face diferenţa
între basmul popular şi cel cult, vor prezenta formulele specifice basmului, tema,
motivele, limbajul, modurile de expunere, personajul, simbolurile, doamna profesoară
folosindu-se de diverse materiale, de exemplu fişe cu citate, desene, panouri, obiecte
modelate din plastilină, etc.

30
Vor rezolva apoi nişte cerinţe mai haioase, prin care îşi vor manifesta
creativitatea. Acestea sunt:
 Compune o reţetă culinară, pornind de la cele patru basme studiate;
 Realizează o anchetă pentru a prinde hoţul din basmul Prâslea cel Voinic şi merele
de aur;
 Imaginează-ţi că eşti GÂNDUL şi prezintă cele mai ascunse gânduri ale calului
năzdrăvan;
 Dacă ai fi o insectă/ animal din basmele studiate, ai vrea să fii..., pentru că...;
 Alege un personaj negativ dintr-un basm studiat şi realizează-i un scurt portret
parodic. Desenează şi o caricatură a acestuia;
 Să presupunem că vei avea şansa să-l întâlneşti pe Aleodor Împărat. Notează
întrebările pe care ai dori să i le adresezi, astfel încât să afli cât mai multe din
înţelepciunea lui.
În acest timp se va derula un filmuleţ, o poveste, al cărei personaj principal este
dascălul , şcoala devenind o lume de poveste.
Elevii sunt solicitaţi de doamna profesoară să îşi prezinte basmele scrise de ei.
Activitatea se încheie tot într-un cadru vesel: personajele vor dansa o horă şi o sârbă
pentru a reda atmosfera plină de voioşie de altădată, propice zămislirii creaţiilor
populare, numite , pe drept cuvânt de Alecsandri „comori nepreţuite de simţiri duioase”.

31
Preşcolarul și educaţia literar-artistică

Prof. Berehoi Teodora - Dana


Grădinița cu P.N. Nr.1/ Șc. Gimnazială Jariștea,
Vrancea

Educaţia literar-artistică a preşcolarului se axează pe dimensiunea formativă a


textului literar, contribuind la familiarizarea copiilor cu structura limbii române, cu
bogăţia şi expresivitatea ei, prin însuşirea de cuvinte şi expresii plastice noi, construcţii
rimate şi ritmate, zicale, proverbe şi structuri gramaticale corecte.
Receptarea literară este un proces psihic, intelectual şi cultural-spiritual complex
şi include percepţia, imaginaţia şi gândirea artistică, asociate cu limbajul şi
comunicarea.
Poveştile şi povestirile sunt cele mai îndrăgite activităţi dirijate din grădiniţă,
care satisfac nevoia de cunoaştere şi de afectivitate a copiilor, dezvoltă stări şi
manifestări comportamentale pozitive, le stimulează imaginaţia şi creează cadrul optim
de comunicare. Ele au o tematică variată: lumea copiilor şi viaţa adulţilor; poveşti şi
povestiri despre vieţuitoare; poveşti în care elementele reale se îmbină cu cele
fantastice.
La grupa mică poveştile şi povestirile trebuie să fie scurte, accesibile, să
dezvolte afectivitatea copiilor şi să dezvolte stări şi manifestări comportamentale
pozitive. La grupa mijlocie acestea îi pot familiariza pe copii cu diferite aspecte ale
vieţii, iar la grupa mare devin mai complexe, au ca scop sesizarea diferenţelor dintre
real şi ireal, exersarea capacităţii de comunicare a copiilor.
Aceste activităţi trebuie planificate în conformitate cu finalităţile didactice
propuse de educatoare pe parcursul unui an de învăţământ, iar în scopul atingerii
obiectivelor propuse trebuie asigurate cadrul adecvat povestirii, pregătirea şi expunerea
materialului didactic şi a mijloacelor audiovizuale şi folosirea celor mai moderne
metode şi tehnici de predare. Expunerea conţinutului trebuie să fie clară şi accesibilă
copiilor, trebuie să fie expresivă pentru a menţine treaz interesul copiilor şi pentru a
asigura motivaţia învăţării. Trezirea şi menţinerea interesului faţă de valorile literare şi
receptarea eficientă a textelor literare în rândul preşcolarilor se poate realiza prin tehnici
şi strategii moderne, cum ar fi: lectura predictivă, reflecţia, reţeaua de discuţii, extensia,
controversa academică, pălăriile gânditoare, explozia stelară.
Lectura predictivă trezeşte interesul elevilor pentru lectura textelor epice,
determinându-i să participe activ la decodarea textului. Educatoarea poate folosi această
metodă pentru alegerea textelor literare care oferă mai multe chei de lectură, texte care
se pretează la interpretări multiple. Activitatea se poate desfăşura în grupuri de câte 4-5
copii, sub directa coordonare a educatoarei, cu raportare frontală după realizarea fiecărei
etape. Se fac predicţii, acestea se notează şi nu se fac aprecieri, chiar dacă unele se
apropie foarte mult de textul ce urmează a fi citit. Parcurgând etapele lecturii predictive,
copiii au impresia că pot interveni în text, pot deveni ei înşişi creatori. De exemplu, în
povestirea „Ciripel cel lacom”: se citeşte primul fragment şi se poartă o discuţie ghidată
de întrebările educatoarei; fiecare echipă face predicţii; predicţiile se notează pe
flipchart; se citeşte al doilea fragment, se comentează şi se analizează predicţiile; se
procedează astfel până la finalul lecturii, când se compară predicţiile făcute de copii cu

32
textul lecturat. Se lasă timp de gândire şi apoi se trece la reflecţie: Ce greşeală a făcut
Ciripel? Puteţi spune şi alte întâmplări asemănătoare cunoscute de voi sau auzite de la
alţii?
Literatura pentru copii constituie o sursă inepuizabilă de exemple frumoase de
comportare oglindite în mici antiteze între personaje, ne oferă consecințele neascultării
sau ascultării, vredniciei sau lenei, cinstei sau necinstei, adevărului sau minciunii, ne
prezintă trăsături pozitive ale unor eroi: vitejia, curajul, înțelepciunea, stăpânirea de
sine, devotamentul, prietenia sinceră, dar și trăsături nedemne, condamnabile ale unor
personaje: viclenia, zgârcenia, lăcomia, șiretenia, îngâmfarea.
Copiii trăiesc cu intensitate alături de eroii îndrăgiți ai operelor literare, se
bucură când aceștia depășesc obstacolele ivite în cale și se întristează când aceștia au de
suferit. Este de necrezut cu câtă sete și afecțiune privesc copiii morala ascunsă în haina
basmului, îi vezi triști când eroul sau eroina povestirii relatate sunt în impas și îndură
suferințe, apoi strigă de bucurie când vine întorsătura fericită și personajele iubite sunt
salvate. În călătoriile provocate de imaginarul din basme și povești, copilul se simte
fericit, participă afectiv și este alături de eroii pe care îi însoțește și la bine și la rău
imitându-i mai târziu în activitatea lor.
Conținutul poveștilor și basmelor îl transpune pe copil într-o lume mirifică, îi
cultivă fantezia și visarea. Ele au încântat întotdeauna copilăria tuturor generațiilor și,
totodată, acestea constituie un mijloc important care contribuie la lărgirea orizontului
copilului.

BIBLIOGRAFIE:
Lespezeanu, Monica, 2007, Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar,
Editura Omfal Esenţial, Bucureşti.
Varzari, E., Taiban, M., Manasia, V., Gheorghian, E., 1972, Cunoaşterea mediului
înconjurător şi dezvoltarea vorbirii. Metodică, E.D.P., Bucureşti;
Turbatu, Nina, Receptarea limbajului artistic de către preşcolari în „Revista
învăţământului preşcolar”, Nr. 1 – 2/ 200
Măican, Nina, Educarea limbajului în vederea pregătirii copiilor pentru şcoală în
„Revista învăţământului preşcolar”, Nr. 1 – 2 /2004

33
IMPORTANŢA LECTURII LA CICLUL PRIMAR

Prof. BOBÎRNAC RAMONA


Şcoala Gimnazială Nr.29 „Mihai Viteazul”, Constanţa

În societatea de azi, din cauza altor componente informative – radioul,


televiziunea, cinematograful şi Internetul – cartea poate trece aproape neobservată.
Fără a minimaliza importanţa celorlalte mijloace moderne de informare şi
culturalizare, trebuie spus că nimic nu poate înlocui cartea. În afara cărţii nu poate fi
concepută o cultură sistematică a individului şi a societăţii.
Barometrul de consum cultural realizat de Centrul de Studii şi Cercetări în
domeniul Culturii, în noiemebrie 2005, a surprins a situaţie deosebit de îngrijorătoare
privind situaţia din România în această privinţă. Astfel, conform cercetărilor sondajului
s-a constatat:
- 1 din 10 români nu are nicio carte în casă;
- 1 din 4 posedă mai puţin de 50 de cărţi;
- 8,5% dintre subiecţi nu au putut numi niciun scriitor român;
- 37% nu cunosc numele unui scriitor străin (Alexandre Dumas, cel mai popular,
este numit de doar 8,8% din cei chestionaţi);
- Mihai Eminescu este cunoscut doar de 19,35% dintre cei chestionaţi;
- notorietatea lui Caragiale se situează foarte aproape de marja de eroare –
3,34%;
Lectura are ca scop să dezvolte gustul elevilor pentru citit şi să-i facă să iubească
cartea, să le satisfacă interesul pentru a cunoaşte viaţa, oamenii şi faptele lor.
Citirea cărţilor contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor, la formarea unui
vocabular bogat, la dezvoltarea exprimării. Eroii cărţilor devin modele pentru elevi.
Copiii au impresia că participă direct la evenimente din cuprinsul cărţii. Pe unii eroi îi
iubesc, pe alţii îi urăsc. Ceea ce citesc în copilărie se întipăreşte în amintirea lor pentru
toată viaţa şi influenţează dezvoltarea personalităţii. Lectura oferă copilului posibilitatea
de a-şi completa singur cunoştinţele, de a le îmbogăţi. În învăţământul primar, ea se
desfăşoară sub îndrumarea învăţătorului, activitate în care se angajează, uneori din
proprie iniţiativă, familiile elevilor.
Rolul important deţinut de lectură – ca activitate intelectuală – este determinat
de contribuţia sa la dezvoltarea personalităţii copilului din mai multe puncte de vedere:
Sub aspect cognitiv: îmbogăţeşte orizontul de cultură al elevilor, prezentându-le
evenimente din existenţa universului, a comunităţilor umane şi a indivizilor;
Sub aspect educativ: le oferă exemple de conduită morală superioară, le prezintă
cazuri de comportamente care-i îndeamnă la reflexii, pentru a distinge binele de rău şi a
urma binele;
Sub aspect formativ: le dezvoltă gândirea, imaginaţia, capacitatea de
comunicare.
Criterii în alegerea operelor literare:
 Să se potrivească gradului de dezvoltare din punctul de vedere al experienţei de
viaţă, al gândirii, al limbajului, al trărilor psihice, al imaginaţiei (= accesibilitate);
 Să deţină valori estetice şi etice (= exemplaritate);
 Să se refere la universul de viaţă propriu elevilor, inteligibil copiilor (=
simultaneitate).

34
Regulile de care trebuie să ţinem seama în recomandările lecturilor:
 dimensiunea textului, potrivit cu vârsta cititorilor;
 numărul mare de personaje (mai mic în clasele P – II şi ceva mai mare în clasele
III- IV);
 numărul de acţiuni (mic) pentru a putea fi reţinute;
 apartenenţa de gen literar a textului (preferabil epic; ponderea mai mică a
liricului şi dramaticului);
Categorii de opere care pot stimlua interesul pentru carte sunt, în ordinea
preferinţelor, următoarele: poveşti, basme, legende, povestiri din viaţa plantelor şi
animalelor, povestiri din viaţa copiilor, cărţi de aventură, descrieri de călătorii, povestiri
ştiinţifico – fantastice, biografii literare ale unor personalităţi.
Creşterea interesului pentru achiziţionarea de informaţii se realizează printr-o
îndrumare sistematică a lecturii elevilor. O secvenţă foarte importantă în stimularea
interesului pentru lectură şi formarea de cititori pasionaţi este legată de felul în care se
recomandă ce şi cum să citească elevii. Curiozitatea elevilor poate fi stimulată prin mai
multe modalităţi:
 nu se prezintă lista anuală de lecturi suplimentare la începutul anului/
semestrului, ci se stabilesc titluri pentru două - trei săptămâni;
 povestirea incompletă a unor naraţiuni, lăsând elevilor un semn de curiozitate în
finalizarea întâmplărilor;
 caracterizarea unor personaje, îndemnând elevii la căutarea independentă, prin
lectura integrală, a locului acestor personaje în naraţiune, a relaţiilor cu alte personaje;
 recitarea a una - două strofe dintr-un poem, îndemnând la realizarea integralităţii
textului;
 organizarea unei expoziţii cu desene ale elevilor inspirate din lecturile citite.
Pentru organizarea şi desfăşurarea îndrumării lecturii suplimentare a elevilor, se pot
folosi următoarele metode şi procedee de învăţământ:
însemnări personale asupra celor citite, într-un caiet sau într-o fişă de lectură;
organizarea de serbări şcolare în care se valorifică texte prin şezători literare,
montaje literare, teatru şcolar, procese şi jocuri literare, dramatizări;
popularizarea cărţilor este o formă esenţială de stimulare a interesului pentru
alcătuirea unei biblioteci personale, de formare a dragostei pentru carte, pentru citit. Se
poate realiza prin: vizitarea bibliotecilor, vizitarea librăriilor, organizarea de întâlniri cu
scriitori, prezentarea unor recenzii de cărţi, organizarea de expoziţii de carte,
organizarea de medalioane literare, participarea la spectacole de teatru.
jocurile literare sunt mijloace pasionante care-i invită pe copii la lectură.
- „Povestirea în lanţ” este un joc prin care conţinutul poveştilor citite este redat de
cât mai mulţi elevi. Povestea este cunoscută de toţii elevii. Elevii sunt aşezaţi în cerc
formând un „lanţ”. Este numit primul elev să povestească un fragment, altul continuă
povestirea de acolo de unde s-a oprit precedentul şi tot aşa până la sfârşitul acesteia.
- „Recunoaşteţi povestirea” place mult elevilor şi îi determină să citească povestirea
pentru a putea câştiga jocul. Elevii sunt împărţiţi în grupe. Se prezintă câte un fragment
dintr-o povestire şi li se cere să recunoască titlul şi autorul. La fel se desfăşoară şi jocul
- „Recunoaşteţi personajul”, cu deosebirea că trebuie să recunoască numele
personajului şi titlul povestirii.
Formarea unor cititori pasionaţi este un câştig fundamental, elevii devenind
capabili să descopere, prin efort propriu, ,,un imens tezaur de informaţie, de experienţe
umane, de modele morale, de emoţii şi sentimente”.

35
Lectura suplimentară a elevilor reprezintă o formă esenţială de ajutorare a
întregului proces de învaăţământ, iar ,,arta de a citi” devine o necesitate de suflet.

BIBLIOGRAFIE:
 Casangiu, Larisa Ileana – Repere în organizarea procesului didactic la disciplina
Limba şi literatura română, în învăţământul primar, Editura Nautica, 2008
 Faguet, E. - Arta de a citi, Editura Albatros, Bucureşti, 1975;
 Sugurlan, L., Toma, M. - Literatura pentru copii, EDP, Bucureşti, 1980;
 Şimcan, Eugenia şi Alexandru, Gheorghe - Lecturi literare pentru ciclul primar,
Vol. 1, Editura Gh. Alexandru, Craiova, 1993;

36
LITERATURA ȘI INFLUENȚA EI ÎN DEZVOLTAREA COPILULUI

BOLNAVU GABRIELA,
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU”
ALEXANDRIA, JUD. TELEORMAN

Indiferent de timp sau loc arta scrierii a avut și are un loc primordial în
viața semenilor săi. Tot ceea ce știm sau suntem este urmare a drumului ales de noi înca
din copilărie. Așa cum primele vorbe, primii pași sunt călăuzite de familie și literatura
își are începutul sub ochii blânzi ai parinților, apoi mai târziu sub ochii ageri ai
dascălului.
Ușurința cu care copilul percepe și se adaptează la solicitările vieții,
performanțele intelectuale, precum și gradul de implicare și participare sunt rezultatele
directe al factorului educațional și afectiv al relaței familie -copil- școală. Rolul pe care
și-l asumă părintele în primii ani de viață ai copilului, atitudinea și aspirațiile acestuia,
își vor pune amprenta semnificativ asupra dezvoltării intelectuale și sociale a acestuia.
La vârsta copilariei desenul ca mai apoi poveștile sunt principalele mijloace de
exprimare a vieții afective a copilului. În această etapă de vârstă se fixează principalele
valori și modele de viață, iar copilul se identifică întotdeauna cu personajul preferat
care corespunde modelului educațional existent. Personajele din basme îi însoțesc în
anii copilăriei și le oferă modele pe care să le urmeze, și de aceea primele lecturi alese
sunt determinante în viața lui. În alegerea primelor cărți citite de copii, părintele trabuie
să aleagă scrieri ce au anumite trăsături: caracterul instructiv-educativ, umorul, binele să
învingă întotdeauna răul :,,A ieşi din lectură cu stimă sporită pentru om, acesta cred că
este secretul marilor literaturi pentru tineret.”(G. Călinescu)
Mai târziu la vârsta adolescenței prin prisma modelelor prezente în textele
literare, el va putea dobândi anumite concepţii care vor conduce la descoperirea treptată
a propriei personalităţi, însuşindu-şi calităţile sau defectele descoperite prin
desfăşurarea acţiunilor relatate. Calitatea idealului de viaţă al adolescentului depinde
chiar şi de potenţialul moral şi etic al personajului pe care acesta îl studiază. Astfel, prin
strategii şi metode specifice gândirii critice, poate diferenţia aspectele pozitive de cele
negative şi să descopere ce rol pot avea în propria sa dezvoltare personală.
Gândirea logica este consolidată, posibilitățile de întelegere ale adolescentului
sunt multiple, experiența lui este bogata, cunoștintele variate. Preocuparea de bază la
această vârsta e cea a viitoarei lui ocupații, a vieții pe care o va duce când va fi mare. Ei
visează fapte mărețe, sentimente înalte, întâmplari extraordinare în care ei să-și poată
dovedi curajul, vitejia, iscusința.
Este vârsta marilor contradicții, a veseliei nebunatice, a melancoliei neexplicate,
a îndrăznelii dusă uneori până la obraznicie sau a timidității exagerate. Este perioada
marilor pasiuni. Ei se vad călatorind nestingheriți precum multele personaje sau avand
o viață lipsită de griji.. Este perioada marilor generozități, a marilor sentimente. Citind
romanele lui Jules Verne, Stevenson sau Daniel Defoe copii zboară cu gândul într-o
lume în care oamenii sunt îndrazneți și curajoși înfruntând aproape orice și pe oricine.
De aceea în “Lista” lor de lecture este indicat să le recomandăm : romanul istoric,
romanul de aventuri, poveștirile științifice, biografiile oamenilor celebri, schițele,
nuvelele și romanele privind viața de ieri sau de azi a popoarelor, toate oferă cu
generozitate cititorului pasiunea de cunoaștere și dorinta de acțiune, dar intr-alt mod.

37
Conform definiției literatura este o modalitate de exprimare a unor sentimente,
trăiri sau concepții despre lume și viață, într-o formă artistică, realizând astfel o
comunicare între oameni și o cunoaștere mai bună a personalitaților din trecut,
dezvoltând prin lectură și vocabularul cu expresii frumoase, literare și nu în ultimul rând
utilizarea în vorbire a Limbii și literaturii române literare.
Că suntem sau nu de acord, este evidentă strânsa interdependență dintre istoria
actelor de cultură și istoria limbii, iar una dintre trăsăturile definitorii ale unei națiuni
este unitatea de limbă.Cine altcineva, dacă nu scriitorul, este acela care-i rostește
vechimea și noblețea, bogăția și plasticitatea, capacitatea de a mărturisi gânduri și
sentimente, totodată apeluri vibrante la păstrarea, cultivarea și îmbogătirea vitruților ei,
căci limba este instrumentul esențial de exprimare a spiritualității unui popor, ea
modelează și este modelabilă în aceeași măsură de gândirea și simțirea vorbitorilor.
Scriitorii creează situații și personaje tipice sau unice, idealizează sau surprind
cu realism scene de viață, mitizează anumite personaje. In cărtile pe care le citim sau
recitim, ne regasim pe noi înșine sau așa ne dorim, învățăm să ne cunoaștem mai bine
sau să găsim spectaculosul, miraculosul, imposibilul din viața noastră.

BIBLIOGRAFIE:
- Raţiu, Iuliu, O istorie a literaturii pentru copii şi adolescenţi, Editura Biblioteca
Bucureştilor 2003.
- Corniţă, Georgeta, Metodica predării şi învăţării limbii şi literaturii române, Ed.
Umbria, Cluj-Napoca, 1993 .

38
Strategii pentru înțelegerea textelor terapeutice

Prof. înv. primar Bondar Gladiola


Liceul „Mihail Sadoveanu” Borca, Neamț

La finalul clasei a II-a elevii au formate deprinderile de citire corectă și


conștientă, ei putând citi texte de aproximativ 120 - 130 de cuvinte. Prin lecțiile de
comunicare în limba română se urmărește atât formarea deprinderilor de comunicare, de
citire și scriere corectă, cât și formarea unei atitudini pozitive faţă de învăţare, situarea
elevului în centrul procesului şi valorificarea tuturor informaţiilor obţinute de acesta din
diferite surse.
Stimularea interesului pentru citit se realizează prin lectura poveștilor, poeziilor,
a cărților, a revistelor pentru copii. În acest sens, am încercat să trezesc interesul
elevilor pentru lectură prin diferite modalități, cum ar fi vizitele la biblioteca școlară și
comunală și desfășurarea unor activități în spațiul bibliotecilor: expoziție de desene pe
baza poveștilor lui Ion Creangă, expoziție de carte pe diferite teme, lectura unor
fragmente din diferiți autori, mini-concursuri de recitare (versuri de M. Eminescu, O.
Cazimir, Nina Cassian ș.a.), audierea unor povești sau poezii interpretate de actori
celebri etc.
De asemenea, am propus elevilor să vizioneze desene animate sau filme artistice
și apoi să citească opera respectivă pentru a observa diferențele și invers: „Vrăjitorul din
Oz”, „Dumbrava minunată”, „Amintiri din copilărie” ș.a.
Lectura obligatorie nu are succes în rândul copiilor, dar profesorul îi poate
îndruma și, în acest mod, elevii pot fi motivați pentru parcurgerea unor texte și
înțelegerea lor. Pe lângă cartea în format tradițional am recomandat copiilor să utilizeze
și cartea digitală.
Revista „Universul micilor școlari”, revista coordonată de mine și realizată de
elevii clasei mele, apare în format digital pe site-ul școlii noastre și contribuie la trezirea
interesului pentru lectură: copiii citesc creațiile colegilor, a altor elevi din celelalte
clase, se documentează prin lectura textelor nonliterare, informative, cu caracter
științific.
Textele aparținând genului epic îi pun pe elevi în fața unor întâmplări ce se
desfășoară într-o perioadă de timp nelimitată, personajele sunt descoperite prin
observarea comportamentului lor exterior, a frământărilor interioare, a relațiilor ce se
stabilesc cu celelalte personaje. Astfel, copiii îndrăgesc anumite personaje, sunt de
accord sau nu cu faptele lor, trăiesc alături de personajele preferate, le iau drept modele,
doresc să fie asemenea lor.
În școală, abordarea textelor prin care se poate realiza terapia prin lectură, din
care elevii să tragă anumite învățăminte sau să-i sprijine în anumite situații din viața
reală (cum să depășească anumite situații neplăcute) urmează niște pași:
-Integrarea lecției în sistemul de lecții de învățare – elevii descoperă elementele
comune, au aceeași temă sau sunt scrise de același autor. Sunt valorificate astfel
cunoștințele și experiențele anterioare și completarea acestora cu altele noi. Tematică:
autocunoaștere și atitudine pozitivă față de sine și față de ceilalți („Învățătorul nostru”,
E. de Amicis), dezvoltare emoțională și socială („Judecata vulpii”, „Neguțătorul
florentin”, P. Ispirescu; ), responsabilitate („Fiul și mama”, povestire popular; „Lișeța,
rața, gâsca”, G. Alexandrescu), respectarea normelor morale („Dacă toate acestea fi-vor

39
învățate”, N. Labiș; „Rostul nectarului”, V. Poenaru), drepturile copilului („Singur pe
lume”, H. Malot) ș.a.
-Trezirea interesului pentru textul citit o realizez prin jocuri, ghicitori, rebusuri
inspirate din text, lectura fragmentelor interesante, prezentarea atractivă a personajelor.
Toate acestea măresc curiozitatea copiilor pentru a cunoaște întregul conținut.
-Citirea textului de către elevi mai întâi în gând, pentru descoperirea conținutului
de idei și apropierea elevului prin forțe proprii de textul literar, apoi cu voce tare. Citirea
în lanț, selectiv, pe roluri, pe fragmente logice. Copiii se transformă astfel în cititori
activi de lectură.
-Pentru înțelegerea textului citit, fac apel la formularea de întrebări pe baza
acestuia, dar solicit și elevii să formuleze întrebări la care să răspundă colegii lor.
Explozia stelară fiind una dintre metodele interactive la care apelez cel mai des.
Explicarea cuvintelor noi, a expresiilor cu utilizarea vocabularului, a dicționarului și
integrarea lor în alte contexte, povestirea orală secvențială, formularea unor idei
principale sub diferite forme (propoziții enunțiative, interogative, titluri, cuvinte-cheie),
scoaterea unor concluzii, învățăminte.
Pentru ca citirea elevilor să fie calitativă, ea trebuie să respecte următoarele
cerinţe: să fie corectă (rostirea clară a cuvintelor, sunetelor, respectarea intonației,
reglarea ritmului citirii), curentă (fluidă - viteza citirii trebuie să corespundă unui ritm
normal de vorbire), conştientă (elevii trebuie să înţeleagă textul pe care-l citesc) şi
expresivă (respectarea semnelor de punctuaţie şi ortografie, ton adecvat, sesizarea
pauzelor logice, reglarea corespunzătoare a ritmului respiraţiei).
Terapia prin lectură se realizează atât în școală cât și în afara ei. Şcoala trezeşte
în elev interesul pentru cunoaştere, iar cunoaşterea se realizează prin lectura cărţilor.
Lectura unor texte terapeutice se adresează nu numai copiilor cu tulburări emoţionale şi
de comportament (copii timizi, hiperactivi, egocentrici, agresivi, impulsivi, cu
schimbări frecvente de atitudine), ci și copiilor care doresc să-și exprime sentimentele
mai bine, să comunice mai bine cu cei din jurul lor pentru a fi înțeleși, să își
îmbunătățească respectul de sine.
Important este ca textele citite să nu fie de mari dimensiuni, să aibă final fericit,
să fie discutate, explicate, povestite oral sau prin desen, să se formuleze concluzii și
învățăminte, să fie transpuse în dialoguri, scurte dramatizări, jocuri, teatru de păpuși,
ghicitori etc. Activitățile ludice în cooperare (grupuri mici, mari) fiind importante pe tot
parcursul școlarității mici.
În concluzie, textele terapeutice trebuie să fie un izvor de energie pozitivă, copiii
să-și poată alege personajul preferat, să colaboreze în echipă cu adulții (învățător,
părinți), să recepteze mesajul transmis, să-i sprijine pe copii pentru a beneficia de
dragoste şi securitate, de experienţe noi, de apreciere şi stimă, de responsabilitate şi
autonomie.

Bibliografie:
Paşca, M.D., (2004), „Povestea Terapeutică”, Editura Ardealul, Tg. Mureș
Molan V., Bizdună M., (2006), „Didactica limbii şi literaturii române”, M.E.N.,
București

40
CONTRIBUŢIA JOCULUI DE MIŞCARE LA CREŞTEREA EFICIENŢEI
ORELOR DE EDUCAŢIE FIZICĂ

Elena Bontas, profesor educaţie fizică


Scoala Gimanzială „Nicolae Iorga”, Focşani

Motto:
„Copilul râde: înţelepciunea şi iubirea mea e jocul „
„Tânărul cântă: înţelepciunea şi jocul meu e iubirea”
„Bătrânul tace: iubirea şi jocul meu e înţelepciunea”
Lucian Blaga

Educaţia fizică este în primul rând activitatea care valorifică sistematic


ansamblul formelor de practicare a exerciţiilor fizice în scopul măririi în principal a
potenţialului biologic al omului în concordanţă cu cerinţele sale şi exigenţele societăţii.
Angajează elevii într-un proces dinamic de dezvoltare a capacităţilor de acţiune, proces
care contribuie la formarea conştiinţei de sine, la afirmarea eului şi exprimarea
personalităţii. În educaţia fizică important este câştigul pe care îl are elevul în planul
personalităţii sale, al echilibrului acestuia. Omul modern înţelege necesitatea formării
deprinderilor motrice pentru rezolvarea diverselor situaţii la locul său de muncă sau în
viaţa cotidiană.Viaţa demonstrează că prin practicarea educaţiei fizice organizate
raţional, începând cu cea mai fragedă vârstă se cristalizează calităţile de supleţe,
agerime, abilitate, rapiditate, spontaneitate, iscusinţă. Educaţia fizică educă curajul,
ambiţia, emulaţia, atenţia distributivă, hotărârea, fermitatea , disciplina, calmul ,
sentimentul de ocrotire al individului de către colectiv, precum şi multiple trăsături de
voinţă şi de caracter.
Jocurile de mişcare constituie un mijloc important prin care se realizează o parte
importantă din sarcinile ce revin educaţiei fizice. Ele dezvoltă la elevi pe lângă bagajul
mare de deprinderi motrice elementare, simţul colectivităţii, al inventivităţii şi mai ales
al cunoaşterii. Prin aplicarea judicioasă a jocurilor există posibilitatea de a contribui în
mare măsură la realizarea uneia din sarcinile educaţiei şi anume: de a forma din copil o
fiinţă care să convieţuiască în armonie cu colegii săi, care să se comporte corect şi
civilizat. În cadrul jocurilor de mişcare, pe lângă însuşirea şi perfecţionarea
nenumăratelor deprinderi motrice de bază, elevul este nevoit să le aplice în situaţiile
mereu schimbătoare din teren, iar prezenţa elementului de întrecere în majoritatea
cazurilor presupune eforturi pentru realizarea cu succes a acţiunilor, ceea ce permite atât
dezvoltarea calităţilor motrice cât şi a calităţilor morale şi a voinţei.
Educaţia fizică fiind un proces pedagogic, profesorului i se crează posibilitatea
de a rezolva această problemă complexă, angajând deopotrivă, experienţa, tactul,
măiestria proprie cât şi iniţiativa, independenţa şi responsabilitatea elevilor. Este
cunoscut că noţiunile, trăsăturile caracteriale, deprinderile şi atitudinile morale se
formează într-un lung proces educativ. Profesorului îi revine sarcina să urmărească atent
comportamentul elevilor, manifestările acestora în cadrul activităţii şi să intervină cu
tact pentru soluţionarea unor conflicte sau manifestări necorespunzătoare.

41
Datorită influenţei multilaterale asupra întregii personalităţi a copilului jocurile
de mişcare constituie unul dintre mjloacele de bază ale educaţiei fizice. În cadrul
activităţii de educaţie fizică, jocul de mişcare îşi aduce contribuţia la realizarea
următoarelor sarcini:
-formarea şi consolidarea deprinderilor motrice de bază;
-dezvoltarea calităţilor motrice necesare în viaţă;
-formarea unor cunoştinţe utile, prin lărgirea sferei reprezentărilor despre lume;
-dezvoltarea spiritului de colectivitate şi a calităţilor morale şi de viaţă.
Prin particularităţile sale specifice, jocul de mişcare se deosebeşte de celelalte
mijloace ale educaţiei fizice datorită faptului că favorizează formarea şi consolidarea
simultană a deprinderilor motrice de bază (mers, alergare, săritură, aruncare şi
prindere), dezvoltarea calităţilor motrice (viteză, rezistenţă, forţă şi îndemânare) precum
şi a însuşirilor şi deprinderilor moral-volitive. Caracteristic jocurilor de mişcare este
întrecerea, element ce sporeşte interesul elevilor pentru activitate, le mobilizează forţele
şi îi stimulează.
Jocul de mişcare poate fi folosit în toate momentele lecţiei, contribuind la
realizarea obiectivului propus. Mai poate fi folosit şi în celelalte forme prin care
educaţia fizică este realizată în şcoală, în pauzele organizate, în excursii sau plimbări.
Pentru ca jocul de mişcare să contribuie la îndeplinirea sarcinilor educaţei fizice este
necesar să fie ales cu discernământ. Alegerea jocului se va face în funcţie de:
-sarcinile de realizat;
-locul jocului în lecţie;
-particularităţile morfo-funcţionale şi psihice ale copiilor;
-nivelul dezvoltării şi pregătirii fizice precum şi starea de sănătate;
-condiţiile materiale privind locul de desfăşurare şi inventarul de materiale;
-condiţiile atmosferice.
În cadrul organizării jocurilor trebuie avut permanent în vedere faptul că
interesul pentru joc există în sarcina noastră a profesorilor, de a-l menţine şi de a da
satisfacţie copiilor. Interesul va fi menţinut sau dezvoltat prin crearea noului în joc, prin
stabilirea unor cerinţe mereu crescânde, fiindcă un joc care nu prezintă interes şi nu-l
solicită suplimentar pe elev este lipsit atât de valoarea educativă cât şi de efectele
biomotrice scontate.
În partea pregătitoare a lecţiei se folosesc jocuri pentru captarea atenţiei,
ridicarea stării emoţionale şi jocuri pentru orientarea în spaţiu.
Indicaţii metodice:
-să nu necesite organizare care să ducă la cheltuială mare de timp;
-să fie simple, cu reguli puţine, să nu necesite multe explicaţii;
-execuţia să fie vioaie, să nu dureze mai mult de 2-3 minute.
Aceste jocuri au ca urmare o mai uşoară şi gradată angajare a organismului în
efort.
În partea fundamentală jocurile alese vor ajuta la îndeplinirea sarcinilor lecţiei
care se rezolvă în această parte a lecţiei.
Indicaţii metodice:
-se aleg jocuri care să formeze sau să întărească deprinderile motrice de bază, jocuri
care să contribuie la educarea sensibilităţii (ritm, echilibru) şi a calităţilor motrice de
bază (viteză, îndemânare, forţă);
-sarcinile se pot realiza numai prin joc sau parţial prin joc;
-timpul afectat jocului este variabil, 10-30 minute.

42
În partea de încheiere se folosesc jocuri cu caracter liniştitor care să
restabilească marile funcţiuni şi să capteze atenţia.
Indicaţii metodice:
-nu trebuie să dureze mai mult de 1-2 minute;
- să fie simple şi uşor de realizat de către elevi.
Durata jocului este determinată de următorii factori:
- locul jocului - jocurile din partea pregătitoare şi de încheiere vor dura mai puţin decât
în partea fundamentală;
-numărul participanţilor - cu cât numărul participanţilor este mai mic cu atât durata
jocului va fi mai mică;
-vârsta jucătorilor - elevii de vârstă şcolară mică să nu fie prea multă vreme ţinuţi
încordaţi;
-ritmul de joc - cu cât este mai rapid cu atât durata este mai mică (întrecere în torent).
Practica a dovedit cât de mult înseamnă pentru un elev de 7-8 ani ora de educaţie
fizică. Dacă după o oră de matematică presărată cu exerciţii, probleme diverse şi chiar
probleme distractive elevii păşeau pragul clasei discutând până la ieşirea în curte şi apoi
uitând de acestea, nu acelaşi lucru se poate spune despre o oră de educaţie fizică.
Jocurile şi ştafetele folosite în oră, au fost discutate până acasă, iar în grupurile mai mari
de copii chiar practicate în timpul liber. După oră li se putea citi pe faţă entuziasmul,
mulţumirea pentru reuşită, legăturile de prietenie şi preferenţiale.
Creşterea eficienţei educaţiei fizice se poate realiza prin folosirea jocurilor de
mişcare şi a ştafetelor dacă acestea sunt bine selecţionate, organizate şi conduse cu tact
de către învăţător. Produc o nivelare a diferenţelor între elevii dotaţi fizic şi motric şi
cei mai puţin dotaţi şi toţi elevii pot contribui în egală măsură la succesul echipei,
potenţându-şi încrederea în forţele proprii.
La clasa unde s-au folosit jocurile de mişcare în toate momentele lecţiei, pe tot
parcursul anului şcolar, s-a observat un real progres în ceea ce priveşte creşterea şi
dezvoltarea fizică a elevilor. Deşi rolul determinant al acestei creşteri se pune de obicei
pe seama factorilor interni, a condiţiilor de viaţă şi de mediu, acestea asociate cu
practicarea jocurilor de mişcare şi a ştafetelor duc la întărirea sănătăţii şi la dezvoltarea
corectă şi armonioasă a organismului.
Prin joc se realizează mai uşor sarcinile lecţiei, se asigură densitatea ei, creând
bună dispoziţie. Activităţile în care se folosesc jocurile de mişcare sunt atractive şi
îndrăgite de copii, datorită caracterului emoţional pe care îl dă întrecerea.
Jocurile de mişcare îşi aduc contribuţia la formarea capacităţilor organizatorice,
de control şi autocontrol prin angrenarea elevilor la amenajarea traseelor, pentru a scurta
momentul organizatoric, iar prin folosirea unor ajutoare în desfăşurarea întrecerilor sau
chiar prin prezentarea celor necesare jocului li se lasă libertatea de a crea jocul.
Desfăşurarea sub formă de concurs, cu împărţirea pe echipe îi determină să se
gândească atunci când acţionează nu numai la propria persoană ci şi la ceilalţi, la
victoria propriei echipe dezvoltându-le astfel spiritul de colaborare. În joc se formează o
serie de trăsături de caracter: respectul faţă de coechipieri şi adversari, exigenţa,
atitudinea corectă faţă de joc,combativitatea, iniţiativa, sinceritatea, cinstea şi modestia.
Ele înlătură stări de apatie, momente de rutină, oboseală fizică sau nervoasă, supraefort
fizic sau intelectual. În aceste situaţii, folosirea lor a dus la reechilibrarea stărilor
emoţionale, la relaxare, optimizare, revitalizare şi refacere a forţelor fizice, intelectuale
şi morale.

43
Greutăţile întâmpinate de elevi în jocurile ce au în componenţa lor sărituri de pe
aparate sau peste aparate le dezvoltă voinţa, perseverenţa şi atunci când aceste greutăţi
sunt învinse, încrederea în forţele proprii. Multor elevi, care nu sunt agreaţi de colegi în
jocurile desfăşurate în pauze, jocurile de mişcare le redau încrederea în forţele proprii, îi
mobilizează, obligându-i în acelaşi timp la o participare activă. Mai mult, pe unii elevi
care la venirea la şcoală sunt total izolaţi, jocurile de mişcare îi ajută să stabilească
relaţii de prietenie.
„Copiii sunt mugurii ţării. Să-i învăţăm de mici să iubească mişcarea în aer liber,
să fie iuţi, puternici şi căliţi, sub soarele fierbinte al ţării noastre.” ( Aurelia Stoicescu)

Bibliografia
Epuran Valentina – „Jocuri de mişcare” ,Bucureşti , I.E.F.S. 1973
Zapletal Milos – „Mica enciclopedie a jocurilor” , Bucureşti , Editura Sport –Turism ,
1980

44
BENEFICIILE LECTURII - LECTURA CA TERAPIE

Profesor BORDEIU RODICA


Liceul Tehnologic ”Eremia Grigorescu”
Mărășești

Mai mult decât niște simple volume aflate în bibliotecă, cărțile reprezintă un
univers de imagini, personaje și istorii. Se tot vorbeşte despre o “magie a cuvântului
scris”. O carte bine aleasă la momentul potrivit ne poate vindeca de tristeţe, de
deznădejde, ne poate purta prin diferite lumi şi timpuri, ne poate scoate din cotidian şi
ne poate aduce mai aproape de esenţa noastră ca fiinţă. Cuvintele pot face asta, pot
constitui una dintre cele mai puternice arme ale societăţii. Cărămizi ale poveştilor, ele
ne ȋnvaţă şi ne poartă prin viaţă, ne ghidează către noi, mai buni.
În societatea modernă cititul a devenit o necesitate, dar motivele nu sunt de
natură externă, ci internă, intrinsecă. Ființele umane au nevoie să se desprindă
uneori de contextul actual, real și de a da frâu liber sentimentelor. Altfel spus, oamenii
lecturează o carte în primul rând pentru a sparge barierele cotidianului, pentru a elibera
spiritul supus uniformității și nu pentru a-și dezvolta imaginația sau vocabularul.
Oamenii se luptă zilnic cu stresul, cu rutina, iar cartea este cea care le decupează
decorul şi îi trimite într-o nouă dimensiune, într-un loc în care sufletul hoinăreşte pe
meleaguri neîngrădite de cruda realitate. Această evadare ne hrănește sufletul, ne umple
de speranță și ne determină să mergem mai departe.
Lectura reprezintă cea mai simplă modalitate de a ne vindeca de rănile produse
de cruda realitate, care ne taie aripile înainte de a zbura.
Cititul unei cărți ne înalță și ne face să trăim. Plăcerea de a ne retrage într-un
context creat de propriile dorințe este inefabilă.
Privim cartea și zâmbim, o citim și respirăm, o atingem și simțim un fior care ne
cuprinde întreaga ființă. Chiar și timpul pare a sta în loc, el nu își mai poate lăsa
amprenta asupra ființei umane, fiindcă în momentul lecturii ea se află în
atemporalitate. Acum noi suntem personaje principale, suntem cei care care dăm viață
acelei povești sau mai bine spus, scenariul cărții ne transformă în astfel de oameni. În
acea lume se află acea parte din noi, care tânjim după acel scenariu. Indiferent de ce
alegem, important e să urmăm ȋnşiruirea de cuvinte de la ȋnceput până la sfârşit. Iar
apoi, la final, să luăm o mică pauză şi să reflectăm la ceea ce am citit, să identificăm şi
să ȋi furăm cărţii acel bagaj de cunoştinţe de care avem nevoie.
De peste 50 de ani, cărţilor li s-a redescoperit o veche virtute, aceea de a vindeca.
Literatura poate însemna un stimulent uriaş. Cărţile ne pot aduce un ajutor imens, ne
conferă o anumită cunoaştere, ne adâncesc într-o baie de imaginaţie, şi lenta maturizare
a gândurilor noastre este propice unor emoţii profunde.
Anumite cărţi secretă în noi un puternic antidot împotriva îndoielilor şi
nesiguranţelor inerente vieţii cotidiene, altele ne conduc la o pace interioară şi ne
liniştesc dezordinea emoţională. Unele cărţi ne marchează atât de mult încât ne fac să ne
schimbăm viziunea asupra lumii într-o manieră mai altruistă. Fie că este vorba de
romane, poeme, opere filosofice sau psihologice, să încercăm să profităm de momentele
de destindere şi să ne consacrăm plăcerii subtile de a lua o carte şi de a o savura pentru
că lectura are repercusiuni asupra stării noastre sufleteşti, asupra sănătăţii noastre.

45
Lectura ne influențează activitatea cerebrală și psihicul, având chiar efecte
vindecătoare, contribuind la regăsirea echilibrului interior. Pe lângă sănătatea fizică, și
sănătatea minții este le fel de importantă, iar această sănătate poate fi menținută prin
cunoaștere și informare.
Trăim în epoca informației, informație care ne invadează pe fel și fel de canale,
extrem de important fiind pentru fiecare să știe să își selecteze informațiile de care are
într-adevar nevoie și care îl ajută să își îmbogățească bagajul de cunoștințe și să își
sporească astfel nivelul de cultură. Un canal pe care se pot obține cu preponderență
astfel de informații este lectura, obicei pe care tot mai mulți l-au abandonat, în contextul
avalanșei informaționale venite prin intermediul televiziunii și internetului. Locul
cărților a fost luat treptat de ecranele monitoarelor și televizoarelor, de tablete și
telefoane inteligente iar plăcerea lecturii tinde să devină doar o amintire în mintea celor
care au apucat să se bucure de ea la vremea lor.
Cartea tipărită rămâne un reper al stabilității și al sănătății mentale, în timp ce
alte așa-zise mijloace de relaxare ne șubrezesc echilibrul interior încă de la vârste
fragede.
Nu numai cărțile motivaționale, ci chiar poezia și proza încearcă o repoziționare
a omului modern în raport cu lumea în care trăiește, dar mai ales în legătură cu sine, în
vederea unui autentic ,,tratament sufletesc”.
Efectul terapeutic al lecturii este resimțit fizic, psihic și spiritual. Lectura ne
ajută să facem faţă mai uşor durerilor, fobiilor, supărărilor.
S-a dovedit că lectura influenţează activitatea cerebrală la orice vârstă, fiind
considerată de către cei care au studiat-o timp îndelungat, un veritabil medicament
pentru stimularea memoriei şi a funcţiilor cerebrale. Cititul cu regularitate antrenează
permanent mintea în a acumula, a procesa şi a stoca informaţiile primite.
Terapia prin citit este foarte utilă, începând cu perioada copilariei, dar și pentru
adolescenți și pentru toți cei ce au probleme în a comunica, în a-și exprima prin cuvinte
frustrările, suferințele, emoțiile, chiar și stările de fericire. Pentru adulţi, foarte utile pot
fi cărţile de dezvoltare personală, deoarece conţin numeroase recomandări privind felul
în care îşi pot îmbunătăţi relaţiile cu cei din preajmă.
La nivel psihic, lectura este o excelentă modalitate de a ameliora stresul,
axietatea, chiar şi depresia. Poate fi deosebit de utilă celor care au probleme în a-şi
exprima cu ajutorul cuvintelor, suferinţele interioare. Lectura îi ajută să se identifice cu
personajele despre care citesc şi să adopte modalităţile de rezolvare a problemelor cu
care se confruntă.
Beneficiile terapiei prin lectură se pot simţi şi la nivel fizic. Lectura unor texte
motivaţionale ne ajută să explorăm şi să interpretăm propriile reacţii. Lectura distrage
atenţia de la durerile cronice, dă un oarecare optimism, stimulează curajul şi
creativitatea.
Efectul terapeutic al lecturii se poate simți și la nivel spiritual, puterea rugăciunii
dar şi încercările cumplite ale unor oameni obişnuiţi, pot produce schimbări radicale,
“minunea fiind cea care vindeca sufletul, nu doar trupul”.
Potrivit cercetărilor, lectura reduce starea de stres cu 67% și cu o treime riscul
apariției unor boli psihice. Să ne vindecăm sufletul prin lectură, fiindcă, așa cum afirma
Rui Zink în Așteptarea, ”o carte servește ca să ne protejăm de lume”.
Lectura poate fi oricând un mijloc prin care, descoperindu-ne pe noi, vom afla
cum să înfruntăm, mai puternici, mai creativi și mai curajoși, realitatea în care trăim.

46
”O carte bună este ca o conversaţie cu un om deştept”, o carte bună fiind
comparată şi cu un prieten care nu se supără atunci când nu-l înţelegi. Rămâne la fel,
indiferent de numărul anilor care trec.

Bibliografie
Ingeborg Bosch - Terapia integrarii trecutului, Ed. Curtea Veche, 2015
George W. Burns - Vindecarea prin povesti, Ed. Trei, 2016
Mihaela Theodora Popescu - Magia cuvântului scris, Libraria anticariat Ed. Antiq,
2016
Rui Zink - Așteptarea, Ed. Humanitas, 2007.

47
Lectura – modalitate de autentificare și de terapie a ființei umane

Prof. înv. primar Bulzan Annamaria Cristina


Școala Gimnazială Nr.1 ”Gheorghe Crăciun”
Zărnești, Brașov

Cu fiecare clipă care trece devenim tot mai conștienți de unicitatea ei, de șansa
fantastică de a trăi o experiență fundamentală, de frontieră în istoria umanității actuale
pe care momentul ni-l oferă.
Sfidând continuu scenariile apocaliptice fataliste, omenirea conștientizează că –
asemeni previziunilor alternative ale indienilor hopi – soarta ei , împlinirea au neantul, îi
aparține în întregime.
Responsabilitatea aceasta, de a mai fi sau nu ca umanitate, ne obligă să analizăm cu
atenție fiecare element al existenței, să înțelegem cauzele profunde ale declinului
planetar, să eliminăm, să trasformăm și, mai ales, ca terapeuți adevărați, să prevenim.
Căci în funcție de corectitudinea analizei, de obiectivitatea și responsabilitatea
acțiunilor, printr-un posibil salt cuantic, omenirea – observator ar putea alege unul din
posibilele scenarii, realizate deja la nivelul atemporal al universurilor paralele:
 Un moment mai degrabă prezent, în care lumea imaginară a poveștilor cu toate
personajele și creațiile ei magice se destramă, învinse de scenariile schematice,
artificiale, insensibile cel mai adesea, ale desenelor animate și ale jocurilor
electronice la care mintea copiilor și a adulților este invicibil conectată.
Va putea oare cineva, asemeni lui Atreiu din”Poveste fără sfârșit” să mai salveze
lumea imaginației și odată cu ea umanitatea însăși?
 Un alt moment care pare ireal dar care ste solid instalat în realitatea noastră, fără a fi
perceput ca impact fatal în toată amploarea lui este cel al unei umanități complet
robotizate, în care oamenii și-au pierdut toate atributele umane, trăiesc într-o lume
virtuală în care emoțiile au fost eliminate, etichetate ca cel mai mare obstacol în
calea eficienței
 Linia de demarcație între această umanitate dezumanizată și cea complet
transumanizată în care asemeni borgilor din ”Enterprise” , oamenii conectați total la
Unitate și-au pierdut complet personalitatea , sufletul, emoțiile, sentimentele,
imaginația, creativitatea. Inteligența artificială este omniprezentă, omnistăpână și
nimeni nu mai sesizează anomalia dispariției speciei umane ca esență.
 Și, sincronic, în același moment prezent ne aflăm într-un univers în care masa
critică umană a înțeles pericolele, le-a integrat, le-a anihilat prin eliminarea
cauzelor. Și , pentru că, a elimina cauzele, înseamnă a te întoarce la sursă, la origine,
omenirea a înțeles că nu se pot vindeca real, profund, definitiv, fără sechele bolilele
umanității, fără a preveni instalarea și manifestările acestora.
Momentul eficient al terapiei este frageda pruncie, copilăria. Aici se creează, se
accentuează , se perpetuează, se extind în tot procesul vital, atributele umane: păstrarea
candorii și a inocenței, comuniunea cu natura, potențarea trăirilor interioare, eliberarea
creativității și fructificarea acesteia. Pentru că, spre deosebire de lumea borgilor secretul
evoției umane, al împlinirii ei prin adunări cantitative în salturi calitative îl constituie
Unitatea în diversitate.

48
Fiecare dintre noi este o ființă unică, magică, cu o putere creatoare infinită.
Trebuie doar să avem forța, încrederea de a ne descoperi, de a redescoperi cărarea
pierdută a universului copilăriei, cu toată vitalitatea ei și să avem curajul de a
materializa apoi cu consecvență puterea creatoare din noi.
Acest secret etern, odată descoperit, nu mai poate fi oprit, denaturat, zăgăzuit.
Este descoperit și redescoperit, valorizat și amplificat neîncetat de un alt secret magic
dezvăluit: puterea lecturii – declanșatoarea imaginației făfră sfârșit.
Și pentru a prezeva această forță, potențată din timpuri imemoriale de către
părinți și bunici, noi, dascălii, conștienți de responsabilitatea care s-a deplasat spre sfera
noastră ca pondere, folosind lectura ca punct de plecare în dezvoltarea personalității și
ca terapie eficientă în deblocarea blocajelor emoționale.
Astăzi, ”cei șapte ani de acasă” reprezintă deja un concept desuet pentru că în
mod evident, părinții și bunicii și oricare alt element care caracterizează acest univers își
pierd din ce în ce mai mult esența, devin figuri estompate, înlocuite de hologramele
personajelor video ale jocurilor electronice.
Și în toată această dramă a transhumanismului, a pierderii emoțiilor și a trăirilor
omenești, a viselor creatoare și a imaginației infinite, cheie a evoluției reale, înțelegem
că responsabilitatea fundamentală se transferă pe umerii dascălului, cel care trebuie să
gasească toate căile de regăsire a cărării lecturii.
El este cel menit să colaboreze cu toate elementele care să îi ajute pe copii să
regasească cărarea pierdută a naturii, foșnetul frunzelor sub pașii lor, contactul
regenerator al picioarelor goale cu pământul adevărat, frumusețea și mirosul amețitor al
florilor de câmp, apreciat și de animalele care pasc și transmit acest sentiment al
liberătății reale, palpabile.
El este cel care poate să incite copilul să redescopere cărarea pierdută a universului
lecturii, să deschidă astfel porțile curiozității și ale imaginației și să declanșeze astfel
miracolul, în care tableta atât de acaparatoare și aparent invincibilă să fie învinsă șocant
de lectura aventurilor lui Habarnam sau ale lui Sophie, robotul fără suflet.
El este cel care poate atinge esența sufletului copilului făcându-l să aplice atât de
meteforic exprimat lecția lui Masuru Emoto de a conștietiza și alchimiza puterea
creatoare a gândului,undă și particulă și de a opri conștient ” mocirlirea ” celulelor, a
corpului, a întregii ființe și prin propagare, a întregului univers.
Astfel, copilul pierdut, rătăcit prin toate meandrele conexiunilor rețelelor
cibernetice, se trezește, se deconectează, se eliberează și odată regăsită cărarea pierdută
a copilăriei reale, libere prin intermediul lecturii, iese și RÂDE LA SOARE.
Lectura dirijată de puterea intuitivă a dascălului leagă universal real de cel imaginar,
transcede timpul și spatial, creează legături subtile între membrii comunității, anulează
diferențele, distanțele, echilibrează și regenerează forța interioară imprimându-i ființei
umane puterea cocreatoare în Univers.

49
Lectura, ca terapie

prof. Cărbunaru (Marcu) Alina,


Colegiul T. „I Mincu”, Focșani

Lectura în viața adolescentului este primordială, pentru că îl formează din punct


de vedere intelectual, așa cum nimic altceva nu cred că reușește. Din păcate tot mai
puțini adolescenți citesc lectură particulară în timpul lor liber.Unii nu citesc invocând
lipsa timpului,iar ceilalți afirmă că sunt atrași mai mult de calculator și nu de cărți.
Cititul este cea mai frumoasă și mai înălțătoare îndeletnicire, din punctul meu de
vedere și poate transforma un om, la 360 de grade. Adevărat fiind și faptul că depinde
ce anume citim și cum folosim informațiile pe care le asimilăm, dar per total, cartea nu
aduce decât lucruri bune,frumoase și înălțătoare spiritual și intelectual.
Cititul îmbogățește vocabularul. Nu de puține ori am întâlnit cu toții, adolescenți
care au dificultăți în exprimare și nu cunosc sensul multor cuvinte. Ei bine, lectura ajută
adolescentul să se exprime, îl învață cuvinte noi, noi sensuri și noi informații.
Lectura îmbogățește cultura generală. Foarte mulți dintre cei care citesc au o
cultură generală demnă de invidiat. Școala nu reușește să acopere tot ceea ce noi ar
trebui să știm, ea nu va putea niciodată să ne aducă la cunoștință tot, de aceea este
esențial să citim cărți.
Un adolescent care citește va lua din cărți tot ceea ce îl interesează și va folosi
acele informații în viața de zi cu zi. Acele detalii te pot scăpa dintr-o încurcătură sau te
pot face să fii și mai apreciat.
În afară cărții, nu poate fi concepută o cultură sistematică a individului și implicit
a societății.O carte o citești când vrei, cum vrei și ori de câte ori dorești. Acest „prieten
tăcut” îți oferă ori de câte ori ai nevoie un răspuns fidel, la fiecare întrebare și-l repetă
cu nesfârșită răbdare, până ce l-ai înțeles.
Cartea este atât de înțelegătoare, încât atunci când n-ai înțeles-o „nu se supără”,
„nu te ceartă”, te așteaptă să revii . O găsești oricând, la fel de „credincioasă și

50
discretă”. În același timp, putem spune că ea poate fi un învățător care te conduce la
bine, te face să te bucuri și să zâmbești adeseori.
Există factori care determină lectura elevilor: particularitățile de vârstă și cele
psihice, preferințele lor, climatul familiei, elemente ce pot transforma lectura într-o
necesitate, reprezentând o adevărată delectare. Când gustul pentru lectură este format
din primii ani de școală, rămânând pentru toata viața, o obișnuință de real folos. Gustul
pentru lectură nu vine de la sine, ci se formează, printr-o colaborare a factorilor
educaționali -familia și școala-colaborare caracterizată prin răbdare, perseverență,
continuitate și voință.
Este cunoscut faptul că, de la vârsta fragedă a unui copil, atât familia, cât și
grădinița, depun eforturi pentru a influența universul copilăriei prin basme, povestiri și
poezii. Aceste eforturi sunt situate la nivelul superior, încă din cadrul primelor clase I-
IV.Elevului mic trebuie să i se trezească curiozitatea, înspre lectură, să i se cultive
interesul spre cunoaștere, prin citit.
Operele literare, alese în mod adecvat, pentru lectură, cultivă în rândul elevilor,
prietenia, dragostea pentru școală și pentu viață. Operele literare constituie și un izvor
de cunoaștere, în toate domeniile, fiindcă un copil care a căpătat deprinderea lecturii va
citi și peste ani, nu numai cărți de povesti și distractive, dar și lucrări științifice, cât și
despre, economie,agricultură, gospodărie, precum și în orice alt domeniu de interes etc.
În materiile educative, prin intermediul lecturii, vom dezvolta anumite
sentimente, precum șiimaginația, educația morală, iubirea de țară, de părinți, de bătrâni,
semeni, adulți etc.
În scopul dezvoltării gustului pentru lectură se recomandă ca, pe lângă cartea de
citire, să se folosească reviste sau cărți destinate copiilor.
Pentru orele de lectură, e binevenită citirea poveștilor, ghicitorilor, poveștirilor,
precum și organizarea de jocuri pentru lectură și gândire, realizarea de lucrări
distractive etc.
Din păcate, mulți părinți nu-și mai fac timp să le citească copiilor (pentru că-și
stabilesc alte priorități) și-i lasă să se joace în voie pe telefon sau pe tabletă, sau să
urmărească ore în șir desene animate, iar când copiii ajung la școală, cititul se
transformă pentru ei într-o adevărată corvoadă, nicidecum într-o plăcere, realizându-se
astfel o asociere extrem de nefericită, între lectură și frustrare, sau între lectură și
impunere, lectura devenind un stimul adversiv.
Concluzionând, cu toții ar trebui să ne raportăm la cele menționate în textul următor:
„Citește. Numai citind mereu, creierul tău va deveni un laborator nesfârșit de idei și
imaginație” – Mihai Eminescu.

51
Lectura – un balsam pentru suflet

Prof. Checicheiş Sanda,


Şc. Gim. Nr. 11, Oradea

,,Citeşte! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei şi


imagini, din care vei întocmi înţelesul şi filozofia vieţii.”
( Eminescu)

Lectura cărţilor constituie o activitate fundamentală pentru întreţinerea


condiţiei intelectuale, îmbogăţirea cunoştinţelor şi a limbajului, pentru cunoaştera
indirectă a diferitelor universuri şi realităţi.
Unul din obiectivele fundamentale ale limbii romane, ca disciplină şcolară la
clasele gimnaziale, o constituie formarea şi cultivarea gustului pentru citit, pentru
lectură, iar cartea trebuie să devină „prietenul” lor nedespărţit.
Mai mult decât oricare din tehnicile audio-vizualului prin care sunt vehiculate
valorile culturii, lectura cărţii oferă celui care o parcurge, pe langă satisfacţiile ce le
aduce orice fapt inedit, prilejuri unice de reflecţie, de meditaţie. Ea îndeamnă la
introspecţie, angajează valori formative care îşi pun amprenta pe întregul comportament
al cititorului. Tocmai de aceea se apreciază că lectura ( cărţi, reviste, ziare,diverse
publicaţii), reprezintă una dintre cele mai răspandite şi intense activităţi ale omului
modern.
Lectura suplimentară a elevilor este un excelent suport pentru realizarea
obiectivelor citirii. Iubirea pentru carte se formează în mod sistematic, cu multă răbdare
şi îndrumare. Este cea mai frumoasă achiziţie a elevului care se exprimă, ca aleasă
satisfacţie, pentru întreaga viaţă. Cititul cărţilor devine o utilă formă de recuperare a
timpului şi un excelemt prilej de fascinaţie.
Lectura operelor literare, ca mijloc de instrucţie şi educaţie, are o importanţă
deosebită în pregătirea tinerilor la intrarea în viaţă, în alegerea profesiunii şi a modelului
de urmat.
Adrian Marino stabileşte următoarele modalităţi de lectură: lectura-informaţie,
lectura-distracţie, lectura-refugiu (formă de evaziune), lectura-plăcere, lectura-cultură,
lectura-existenţă. Lor li se pot adăuga, cu eventuale suprapuneri, lectura de întreţinere,
de îmbunătăţire a profesiei, lectura ca recreere, divertisment, cale spre cunoaşterea
culturală sau ştiinţifică, lectura-curiozitate etc. Ca alte forme se pot aminti, de
asemenea, lectura-drog şi lectura-tranchilizant, privite ca valori terapeutice.
Judit Langer identifică patru relaţii care se creează între cititor şi text:
a păşi din exterior spre interior - intrarea în lumea textului;
a fi în interior şi a explora lumea;
a păşi înapoi şi a regândi datele pe care le avem;
a ieşi din lumea textului şi a obiectiva experienţa.
Motivarea elevilor pentru lectură depinde, în primul rând, de efortul pe care îl
face fiecare profesor în parte, clarificându-şi el însuşi anumite aspecte privind punerea
în scenă a lecturii în şcoală.
Paul Cornea spunea în lucrarea sa Introducere în teoria lecturii „…că nici
computerul, nici televizorul nu vor duce la dispariţia cărţii, că lectura va continua să

52
joace un rol cardinal în viaţa oamenilor, că accelerarea progresului tehnic va fi mereu
însoţită de remedierea compensatoare a unui spaţiu liber pentru închipuire, visare şi
căutare de sens… Cred, vreau să cred că vom continua să citim chiar dacă nu vor mai
fi cărţi. O vom face, la nevoie, pe ecrane portabile sau fixe, de buzunar ori de mari
dimensiuni, dar vom continua s-o facem câtă vreme vom persevera să gândim şi să
producem bunuri simbolice.”

BIBLIOGRAFIE
1. Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, Ed. Minerva, Bucureşti, 1988;
2. Goia, Vistian, Didactica limbii şi literaturii române pentru gimnaziu şi liceu, Ed.
Dacia, Cluj-Napoca, 2002;
3. Pamfil, Alina, Didactica limbii şi literaturii române, Ed. Dacia, Cluj- Napoca, 2000;
Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Piteşti,
Editura Paralela 45, 2003;
4. Crenguţa Bratu, ,,Citirea” unui text – un model în trei trepte, în Perspective,
nr.1/2005, Revistă de didactica limbii şi literaturii române;
5. Octavia Costea, Didactica lecturii. O abordare funcţională, Institutul European,
Iaşi, 2006.

53
LECTURA LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ

CIORĂŞTEANU Mariana
Grădiniţa cu P. P. nr. 18
Focşani, jud. Vrancea

Aparent, lectura pare să fie destinată vârstei şcolare, după ce copilul învaţă să
citească şi este nevoit să ducă la îndeplinire teme ce presupun cititul individual. În
realitate, lectura, care reprezintă cel mai la îndemână instrument pentru a modela
intelectual un copil, poate face parte cu success din viaţa copiilor de vârsta preşcolară,
amintesc aici câteva tipuri de lecturi utilizate cu success în activitatea de la grupa de
copii: poveşti, povestiri inspirate din lumea animalelor, insectelor, plantelor sau a
oamenilor; anumite fragmente din text care pot fi uşor memorate (rime, cântecele,
proverbe), lecture după imagini ( în care copii ,,citesc,, imaginile şi verbalizează ceea ce
observă în imagini) etc.
Lectura are şi o finalitate terapeutică (pe care se pune accent din ce în ce mai
des, cel puţin în preşcolaritate), atunci când copilul se poate identifica cu anumite
personaje. Dacă, de exemplu, îi este teamă de doctor, poate fi ajutat să-şi depăşească
anxietatea, dacă i se citeşte despre un personaj cu aceleaşi temeri, care a reuşit să le
depăşească. O lectură a educatoarei (povestire), spusă cu vocea caldă şi familiară
acesteia, îl poate ajuta pe copil să treacă peste anumite moment de tristeţe, irascibilitate,
agitaţie. Şi exemplele pot continua în ceea ce priveşte beneficiile pe care le aduce
lectura în vârsta preşcolară, fără a omite exemplele prin care, printr-o lectură i se
prezintă copulului anumite aspect din mediul înconjurător într-o modalitate accesibilă
vârstei şi potenţialului său de înţelegere, aşa cum este şi cazul exemplului de mai jos.

ZÂNA PRIMĂVARĂ ŞI CRENGUŢA ÎNMUGURITĂ


De CIORĂŞTEANU Mariana
Era început de primăvară. Soarele se ivea agale dintre nori, încercând parcă,
să topească şi ultimele pâlcuri de zăpadă rămase pe pământ, acolo unde ghioceii îşi fac
loc să răsară vestind bucuroşi întoarcerea Zânei Primăvara.
Într-una din zile, mult aşteptata Zână a primăverii se hotărâ să meargă în
câmpie, să asculte ce mai vorbesc copacii între ei… .
-Cum, nu ştiaţi că şi copacii vorbesc? Bineînţeles că vorbesc, dar nu aşa cum vorbim
noi acum! Au şi copacii graiul lor, altfel decât al nostru, un grai din foşnet şi troznet de
rămurele, ce numai ei îl înteleg … şi Zâna cea bună a primăverii, fireşte. Se întâmpla ca
uneori să audă ce dorinţă au crengile copacilor şi atunci Zâna ridica bagheta şi….gata,
dorinţa crenguţei se îndeplinea .
La fel se întâmplă şi acum; în timp ce se plimba printre copacii din câmpie,
Zâna Primăvara auzi un murmur subţire, se apropie încet de locul de unde venea glasul
acesta….era o crenguţă a unui copac, mică, sfioasă şi plăpândă, tocmai trezită din
lungul somn de iarnă.
La vederea Zânei, crenguţa se sperie şi cu o adiere uşoară de vânt se trase
înapoi, parcă vrând să se ascundă. Însă, Zâna cu glasul ei duios ca un ciripit de
rândunele, îi spuse:

54
-Nu-ţi fie teamă, mică rămurică, nu vreau să-ţi fac niciun rău! Spune-mi, ce dorinţă
arzătoare ai?
-Aş dori… aş vrea… să am flori multe, cât mai multe flori colorate şi înmiresmate…. şi
frunze multe aş mai vrea, să fiu cea mai frumoasă din câmpie, să simt mângâierea şi
mireasma florilor pe care să o împrăştii prin întreaga câmpie în zilele însorite… să-i
încânt pe oameni, spuse crenguţa sfioasă.
Atunci Zâna Primăvara stătu şi se uită în jur: văzu petele de zăpadă care
încă acopereau pământul, simţi bătaia rece a vântului în obraz, soarele încă era ascuns
după nori şi nu izbutea să se arate prea mult pentru a mai încălzi pământul, iar
rândunelele nici nu se vedeau încă în orizont. Atunci Zâna înţelese că micile flori pe
care şi le dorea crenguţa nu ar fi rezistat mult timp, încă nu era suficient de cald pentru
ele, iarna încă nu părăsise definitiv câmpia. Dar se hotărâ, totusi , să-i îndeplinească
dorinţa crenguţei. Ridică bagheta şi spuse câteva cuvinte, numai de ea înţelese şi…
dintr-o dată, pe crenguţă apăru mici noduri maronii, ca nişte bobiţe de grâu.
Crenguţa se uita mirată şi nu înţelegea; îi ceruse Zânei flori colorate,
înmiresmate, frumoase si primi în schimb … nişte bobiţe maronii cu care nu ştia ce să
facă; nici frumoase, nici înmiresmate şi nici colorate, ba chiar urâte, gândea crenguţa cât
p’aci să se aprindă de supărare. Zâna îi citi nedumerirea şi înainte să se aprindă de tot
crenguţa, îi spuse:
-Nu te necăji, am să-ţi explic îndată. Aceste bobiţe mici şi maronii sunt muguri de flori,
din ei vor ieşi flori şi frunze, aşa cum ţi-ai dorit. Mugurii sunt ca nişte hăinuţe mai
groase şi vor ţine de cald florilor, protejându-le de frig şi vreme rea. Când vântul tăios
nu va mai sufla prin câmpie, când rândunelele se vor ivi pe cer, iar soarele va reuşi să
încălzească pământul, mugurii se vor deschide şi din ei vor ieşi cele mai înmiresmate şi
frumoase flori.
Crenguţa înţelese acum rostul mugurilor, îi privi cu mândrie, gândindu-se la zilele
însorite ce vor urma şi la cât de frumoasă şi bogată va fi când, în sfârşit, va veni vremea
caldă.
Zâna îşi luă rămas bun de la crenguţă şi de la copacii din câmpie şi plecă
bucuroasă, pentru că făcuse încă o faptă bună….primii muguraşi de primăvară!

55
Studiul cu cartea

Prof. consilier: COACĂ ELI-DORINA


Grădiniţa cu P.P.Nr.19,
DROBETA-TURNU SEVERIN, JUD. MEHEDINȚI

Copiii în primul rând au nevoie de iubire: ,,Dacă dragoste nu e, nimic nu


e!’’.Necesitatea de a fi iubit ,apreciat, dorit , simpatizat apare în marea majoritate a
evenimentelor care se succed în viaţa copilului. Copilul trebuie să se simtă iubit şi acasă
şi la şcoală.Învăţătorul este cel care ţine locul mamei şi al tatălui la şcoală.De câte ori nu
ne-au stigat copiii: ,,mama’’ în loc de ,,doamna’’?Ni s-a întâmplat de multe ori acest
lucru, multora dintre noi.Şi atunci nu e elocvent faptul că rolul nostru e de multe ori
acela de substitut al părintelui? La fel cum un părinte îi vrea tot binele din lume
copilului său ,tot aşa şi noi, dascălii mereu îi ajutăm cu poveţe bune pentru viaţa de zi cu
zi şi nu numai.Le luminăm mintea şi suntem alături de ei pe parcursul orelor de şcoală,
dar nu uităm nici de timpul pe care ei îl petrec acasă, în sânul familiei.
Studiul cu cartea (lectura) reprezintă o modalitate complexa de învăţare, de
munca şi tehnică intelectuală independentă, care contribuie într-o măsură importantă la
îmbogăţirea şi aprofundarea cunoştinţelor şi la formarea şi dezvoltarea capacitaţilor
intelectuale (spirit de documentare, atenţie, memorie, imaginaţie, gândire etc.), la
fundamentarea teoretică a acţiunilor aplicative (practice) şi de cercetare-proiectare în
toate domeniile de specialitate.
Conceptul de carte include în general toate materialele scrise (tipărite sau
realizate prin alte sisteme de multiplicare), aşa cum sunt: manualele, cursurile şi
îndrumarele şcolare, culegerile de probleme (texte), tratatele, enciclopediile,
dicţionarele, revistele de specialitate etc. Cartea este, încă, unul dintre cele mai
importante acte de memorie ale omenirii, ale cunoaşterii ei.
Se poate afirma că modul, calitatea şi eficienţa învăţării sunt nemijlocit legate de
studiul cu cartea, de folosirea unei tehnici intelectuale ştiinţifice, raţionale şi eficiente de
lectura.
Studiul cu cartea (lectura) s-a consacrat ca principala strategie de munca
independentă, cu pronunţat caracter individual, care contribuie la transformarea
tineretului şcolar şi universitar - mai ales, ca subiect al educaţiei, asigurându-i în bună
măsură realizarea unei cunoaşteri şi învăţări dobândite şi eficiente.
Lectura antrenează şi dezvoltă capacităţi mintale, deoarece necesită un efort de
gândire, de învăţare conştientă.
Creşterea continua a surselor şi a volumului de informaţii, ca urmare a
progresului ştiinţifico-tehnic şi cultural, accentuarea caracterului inter - şi
multidisciplinar al abordării problemelor şi necesitatea urgentării rezolvării şi
implicaţiilor lor aplicative sporesc valentele studiului cu cartea.
Lectura are valoare, implicaţii şi eficientă deosebite, deoarece cartea reprezintă
unul din importantele mijloace de memorare (de stocare) şi transmitere de-a lungul
generaţiilor a tezaurului cultural-ştiinţific al umanităţii, absolut necesar continuităţii
dezvoltării cunoaşterii şi societăţii, precum şi dezvoltării personalităţii şi pregătirii
tinerelor generaţii pentru activitatea social-utilă creativă. Chiar în condiţiile revoluţiei
ştiinţifice contemporane, când stocarea şi transmiterea informaţiilor pentru

56
documentarea ştiinţifică şi pentru studiu se realizează printr-o serie de mijloace
moderne, cum sunt băncile de date vehiculate de calculatoare, discotecile, filmotecile,
mass - media (radioul, televiziunea, sateliţii didactici etc.), şi tot mai mult de Internet,
rolul cărţii nu dispare.
Rolul şi locul cărţii se menţin atât în documentare, cât şi în studiu, datorită
faptului că ea (cartea) este uşor de procurat şi folosit. In plus, studiul cu cartea are
valenţe instructiv-educative specifice, determinând pe cel ce studiază (învaţă) la eforturi
intelectuale, fapt care asigură manifestarea şi dezvoltarea capacităţilor intelectuale şi
profesionale. Desigur, şi calculatorul personal conectat prin cablu la băncile de date, la
INTERNET etc., va fi utilizat, pentru studiu, paralel cu cărţile din biblioteca personală
şi în interacţiune cu ele.

Bibliografie:

1. Alexandru Gheorghe, Metodica predării limbii şi literaturii române, editura Gh.


Alexandru, Craiova, 2003;
2. Coarcă Alina Daniela, Formarea interesului pentru lectură la clasele
primare,Învăţământul primar nr.6/2006;
3. Competenţele cheie pentru Educaţia pe tot parcursul vieţii ,Cadru european de
referinţă, Noiembrie 2004”.

57
Importanța lecturii în fața elevilor din secolul XXI

Profesor documentarist Coman Georgiana Dalia


Școala Gimnazială Nr. 1 Lerești, Argeș

Cum contribuie lectura la dezvoltarea copilului?


“Lectura cu voce tare, încă de la vârste foarte fragede, oferă o mulțime de
beneficii pentru dezvoltarea psihomotorie a copilului, precum:
 le formează copiilor abilitățile de a asculta, de a acorda atenție, de a se concentra și
de a memora;
 îi ajută să înțeleagă sensul cuvintelor, familiarizându-i cu sunetele și limba,
construindu-le, în timp, vocabularul;
 le transmite copiilor dragostea pentru lectură și învățat;
 le îmbunătățește abilitățile de comunicare prin dezvoltarea simțurilor;
 le stimulează imaginația și creativitatea;
 le facilitează înțelesul unor concepte precum poveste, numere, litere, culori, forme
și le oferă informații despre lumea din jurul lor;
 îi ajută să deprindă abilități de gândire încă de la vârste fragede. Atunci când îi
citești, copilul învață să înțeleagă cauza și efectul, învață să exerseze logica, dar și să
gândească în termeni abstracți;
 lectura îi ajută pe copii să depășească stările de anxietate și stres.”
Lectura reprezintă o formă de petrecere a timpului liber care nu numai că
detensionează și relaxează, ci și educă și dezvoltă mental.
Trezirea interesului și a gustului pentru lectură implică pentru școală o
responsabilitate incontestabilă. Lectura literară pune la dispoziția copilului cunoștințe
despre mediul înconjurător, despre viața oamenilor și a animalelor, despre trecutul
istoric al poporului, despre muncă și profesii, educație cultural-artistică și moral-
religioasă.
Micii cititori trebuie initiați și deprinși cât mai de timpuriu cu utilizarea
concomitentă a cărții și a mijloacelor moderne audiovizuale ca premise esențială a unei
învățături eficiente. Am observat din activitatea didactică desfășurată în Centrul de
documentare și informare că elevii sunt mai tentați să citească de pe laptop, pc, tabletă,
telefon decât dintr-o carte. Încerc, chiar și așa, să-i îndrum să citească nu numai lectura
obligatorie ce le este dată, de exemplu, la limba și literatura română, ci să descopere și
alte cărți adecvate vârstei lor. Este important să știm cum să-i atragem pe elevii acestei
generații înapoi spre citit, să-i desprindem încet-încet din fața jocurilor din fața
calculatorului, astfel, dezvoltându-și propriul lor vocabular, să înțeleagă ceea ce citesc,
pe scurt, cartea să-i captiveze și să-și dorească să citească și o altă carte. Nu este greu,
dar nici imposibil să-i reînvățăm pe elevii acestei generații să învețe etapele înțelegerii
mai întâi al unui text mai scurt și apoi a unei cărți.
Dintre creațiile literare în proză, basmele și poveștile au rămas de-a lungul
veacurilor operele cele mai îndrăgite de copii, începând din primii ani ai copilărie și
până aproape de adolescență. Valoarea instructiv-educativă a basmelor este deosebită.

58
Ele aduc o prețioasă contribuție la dezvoltarea proceselor de cunoaștere, a proceselor
afective, la formarea trăsăturilor de voință și caracter, la formarea personalității copiilor.
Alegerea cărților potrivite este doar un prim pas. Al doilea pas și tot atât de
important este deprinderea lecturii, obținerea eficienței ei maxime în urma citirii unei
cărți.
Reușim să îmbunătățim calitatea cititului elevilor din secolul XXI? Trebuie să avem
răbdare cu acești elevi ai secolului XXI deoarece au alte preocupări față de elevii din
secolul XX. Au multe activități legate de calculator: în majoritatea cazurilor pe jocuri.
Nu în toate cazurile pot fi controlați de părinții lor.
Oamenii de știință au descoperit ca există beneficii ale cititului. Britanicii au
descoperit că cititul reduce stresul; te ajută să socializezi mai bine, deoarece unii oameni
văd în citit o metodă excelentă de a evada din cotidian, însă cercetările recente arată că
acest obicei poate avea un impact pozitiv în relațiile cu celelalte persoane;
îmbunătățește calitatea somnului. În cazul în care ai probleme cu somnul, este bine să
renunți la smartphone și e de preferat să citești câteva rânduri din cartea ta preferată. Se
spune că lumina emisă de ecranele telefoanelor îi poate transforma copilului un somn
agitat, din cauza producției insuficiente de melatonină, hormonul care îi semnalează
creierului că e vremea să te odihnești. Trebuie să ajungi să-ți formezi un ritual relaxant
precum cititul unei cărți înainte de a merge la culcare, astfel te ajută să dormi mai bine
si mai mult. Cu toții știm că cititul ne face mai inteligenți. Studiile au arătat că cititul nu
numai că ajută la îmbunătățirea vocabularului, dar contribuie și la creșterea IQ-ului și a
gradului de inteligență.
Învățarea cititului – rod al efortului propriu al elevilor
Fiind vorba de o activitate intelectuală ce trebuie extinsă până la nivel de deprinderi,
calitatea acestora e determinată de calitatea elevilor de a le efectua în mod independent.
Pentru a cultiva capacitatea de muncă independentă a fiecărui elev trebuie să exerseze
corect, prin efort propriu, acțiunile pe care le vor interioriza pentru a ajunge în cele din
urmă la deprinderi. Nu este suficient pentru a se asigura o exersare corectă de către
fiecare elev în condițiile în care activitatea didactică atât a cititului cât și a scrisului ce
se desfășoară în colective de elevi nu este suficient.
Există exerciții de analiză și sinteză fonetică. Cu ocazia studierii sunetelor vor trebui
depistate și unele greșeli de pronunție ale unor elevi, stabilindu-se eventualele cauze ale
acestora. Dacă unele greșeli sunt determinate de cauze de natură congenitală, altele își
pot avea originea chiar în mediul social de viață al elevilor. Este știut de elevi că un
termen nou devine achiziție autentică numai în măsura în care este învățat împreună cu
pronunția și cu scrierea lui corectă. Există tendința de a se realiza analiza până la nivelul
sunetului, dar se neglijează sau chiar se omite sinteza, în mod cu totul nejustificat.
Neglijarea sau omiterea sintezei prezintă consecințe negative atât din punct de vedere al
dezvoltării capacităților intelectuale ale elevilor, cât și al însușirii corecte a tehnicii
cititului. Rostirea sunetelor, a silabelor se face numai cu scopul de a înțelege actul
cititului. Unitatea de bază a vorbirii care are o semnificație cuvântul, iar pentru
înțelegerea sensului cuvintelor și al propozițiilor este necesară folosirea atât a analizei,
cât și a sintezei.
Este foarte importantă exprimarea articulată ca mijloc de autocontrol. Datorită
ritmului lent în care elevii mici asociază sunetul literei respective sau în care ei percep
silaba și realizează trecerea de la silabe la cuvânt, chiar atunci când s-au efectuat
exerciții de analiză și sinteză fonetică, greșelile cele mai frecvente constau în omisiuni,
inversiuni sau substituiri de litere.

59
Sfatul pe care-l dau elevilor când au nelămuriri atunci când citesc o carte este să
transforme această activitate într-o plăcere, într-un hobby, să nu fie constrânși în niciun
fel că sunt nevoiți în vreun fel să mai citească o carte. Elevii reușesc în Centrul de
documentare și informare să întrebe profesorul documentarist dacă ar trebui să citească
o anumită carte, deoarece ei se ghidează atunci când aleg să o citească, de cele mai
multe ori după pasiunile lor, din opiniile prietenilor lor și a unor recenzii sau dacă s-a
realizat un film după acea carte și au decis să o citească pentru a observa cât la sută e
realitate din film. Elevii sunt debusolați, uneori, în alegerea unei cărți și e important să
existe un professor care să dorească să-i consilieze.

Webgrafie:
http://www.questfield.ro/de-ce-este-importanta-lectura/

60
ROLUL LECTURII ÎN VIAȚA ELEVILOR

PROF. COMORAŞU AURA


ŞCOALA GIMNAZIALĂ SASCUT,
SASCUT, BACĂU

În contextul educaţional actual, când televizorul, calculatorul, internetul ocupă


mult din timpul şi preocupările elevilor, este mai important, dar şi mai greu să-i
orienteze pe copii spre lectura cărţilor, să-i convingem că o cultură generală serioasă şi
un echilibru interior se formează şi se menţine în principal prin acei prieteni care nu
trădează niciodată, care ne stau mereu la dispoziţie şi care nu se supără niciodată pe noi.
Cu certitudine, dezvoltarea acestui raport crucial între lectură şi viaţa personală
începe în cadrul familial. Având în vedere că formarea deprinderilor intelectuale
reprezintă o caracteristică de bază în primii ani de şcoală, iar familiei îi revine un rol
extrem de important, implicarea activă şi pozitivă a părintelui este benefică.
Gustul pentru citit nu vine de la sine, se formează de către familie, grădiniţă şi
în special de şcoală şi poate fi stimulat şi cultivat încă de la cele mai fragede vârste,
astfel încât cartea să devină un prieten constant al copilului, izvor de înţelegere şi
cunoaştere. Şcoala însă trebuie să funcţioneze ca o interfaţă între familie, societate şi
şcolaă. Instituţia şcolară are datoria de a îndruma şi a îmbogăţi universul cognitiv al
elevului.
„Literatura este fragmentul fragmentelor; foarte puţin s-a scris din tot ce s-a
întâmplat şi foarte puţin s-a păstrat din tot ce s-a scris. ” (J.W. Gocthe)
Dintre cele mai cunoscute şi îndrăgite texte narative introduse în manualele
şcolare pot menţiona: fragmente din „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă, basme
populare şi culte, povestiri despre vieţuitoare realizate de scriitori precum Emil
Gârleanu, I. Al. Brătescu Voineşti, Vladimir Colin, Cezar Petrescu, întâmplări din
copilărie povestite de Mihai Sadoveanu, B. Şt. Delavrancea, Ion Agârbiceanu, Mircea
Micu, legende populare cu conţinut istoric, legende istorice în versuri (Dimitrie
Bolintineanu) sau în proză (Dumitru Almaş, Al. Mitru, Vladimir Colin, Eusebiu
Camilar, Al. Vlahuţă), snoave populare, snoave povestite de mari scriitori, texte
didactice morale foarte utile la această vârstă (Mircea Sântimbreanu, Otilia Cazimir).
În decursul timpului, la clasă am sesizat câteva etape importante în formarea
interesului şi a gustului pentru lectură. Aceasta ȋncepe după ce copilul reuşeşte singur să
descifreze cu uşurinţă ideile ascunse în spatele semnelor grafice.
Am intuit acest moment dificil în viaţa psihică a micuţilor, pe jumătate
înspăimântaţi de tainele scrisului, pe jumătate crispaţi de efortul făcut pentru descifrarea
unor semne atât de curioase şi pline de mister. Mulţi copii din clasă luptă ani de-a
rândul cu descifrarea unui text, rămânând la imposibilitatea de a urmări conţinutul
micilor lecturi. În locul acestui interes, în locul curiozităţii care face abstracţie de formă
şi se luptă cu descifrarea ideii, apare efortul descifrării semnelor grafice, dincolo de care
se ascund idei atât de frumoase şi interesante.
Mi-am dat seama în timp că numai formarea interesului pentru lectură nu este
suficient pentru a face din orice copil zburdalnic, dornic de joc şi voie bună, un cititor
liniştit care se cufundă ore întregi în lectura unei cărţi.
Am întâlnit în colectivul de elevi pe care-l îndrum, copii care ascultă cu mult
interes o lectură frumoasă, citită de mine sau de colegi, dar care preferă să se joace, să

61
hoinărească în clasă sau să-şi piardă vremea în modul cel mai neaşteptat, fără a fi tentaţi
săptămâni de-a rândul să mai citească şi altceva decât ceea ce le cer în orele de curs.
Am observat că există mai multe situaţii: elevul nu are la îndemână cărţile cele
mai potrivite cu vârsta, preocupările şi preferinţele lui, alteori indiferenţa mediului
înconjurător faţă de lectură determină aceeaşi atitudine şi la elevi. Dacă elevul a văzut
că părinţii, fraţii mai mari, rudele nu citesc o carte, el de ce să citească? În astfel de
cazuri, colaborarea mea cu familia a fost şi mai necesară.
Odată format gustul pentru lectură se poate transforma intr-o adevărată pasiune.
Influenţa pasiunii pentru citit, formată din anii copilăriei sau ai adolescenţei poate să se
resimtă toată viaţa. Marile personalităţi culturale ale omenirii au fot cititori pasionaţi. La
elevi, această pasiune este bine să fie încurajată în măsura în care ea nu dăunează
instrucţiei. Este momentul să subliniez că pasiunea pentru lecturile extra-şcolare nu
trebuie să ducă la subaprecierea manualelor şcolare şi a pregătirii temeinice a lecţiilor.
Dorinţa de a citi este constructivă numai în măsura în care se împleteşte organic cu
însuşirea elementelor de bază ale ştiinţei şi culturii cu asimilarea noţiunilor
fundamentale ale acestora. Cunoştinţele dobândite din lecturile particulare trebuie să se
greveze pe un ton sigur şi bogat de noţiuni studiate de-a lungul ariilor în şcoala primară.
În zilele noastre, computerul şi mass-media concurează serios cu lectura
independentă a elevilor. Informaţia este mai rapidă prin televiziune sau prin calculator,
iar citirea cărţilor pare ceva învechit. În prezent, omul este pragmatic şi grăbit, are puţin
timp pentru citit. Fără a minimaliza importanţa mijloacelor moderne de informare,
învăţătorul are datoria de a apropia elevii de carte încă de la vârstele mici, dar nu
obligându-i să citească, ci trezindu-le interesul pentru această activitate
intelectuală
Scriitorul român I.L. Caragiale afirmă acum aproape un secol:
„O carte bună de citire, în vârstă fragedă, este, poate, una din împrejurărilecele mai
hotărâtoare ale vieţii unui om. Multe cariere intelectuale nu sedatoresc altei împrejurări
decât unei cărţi căzute la vreme bună în mâinileunui copil, tot aşa precum umbrele
multor stejari seculari se datoresccăderii unei ghinde pe pământ prielnic.”
„Lectura – spunea istoricul N. Iorga – joacă un rol important în viaţa copiilor, un rol
mai mare decât în viaţa celor vârstnici. Cartea citită în copilărie rămâne prezentă în
amintire aproape toată viaţa şi influenţează dezvoltarea ulterioară a copiilor. Din cărţile
pe care le citesc, copiii îşi formează o anumită concepţie asupra lumii, cărţile formează
la ei anumite norme de conduită.”

Bibliografie:
1. Popescu, Ion, Lectura elevilor, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1983.
2. Dumitriu, Gheorghe, Dumitriu, Constanța, Psihopedagogie, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 2004

62
Citeşte! Te rog, citeşte!

Autor: Constantin Violeta


Unitatea şcolară: Liceul Tehnologic Baia de Fier

“Cel care citeşte, trăieşte o mie de vieţi înainte să moară, spune Jojen. Cel care nu
citeşte, trăieşte doar una” (George R. R Martin)

Trăim într-o lume în care timpul nu ne mai ajunge, nu mai ştim să ne bucurăm,
să privim, să iubim sau să zâmbim mai mult.
Trăim într-o lume în care aproape nimic nu este ce pare a fi. Dacă încercăm să
cercetăm mai atent lucruri pe care mass media ni le prezintă ca fiind realităţi, constatăm
că nu stau în picioare.
Trăim într-o lume în care am uitat ce înseamnă să iei un oraş la pas, fără grabă,
să afli istoria din spatele clădirilor-bijuterie, a statuilor expressive, a bisericilor
dantelate, a străduţelor cu parfum de secole apuse, a paşilor ce le-au bătut odinioară.
Trăim într-o lume în care nu ştim ce ne dorim, vrem multe, dar nu ştim prea bine
de ce.
Trăim într-o lumeîn care evoluăm şi o facem în mod diferit faţă de ceilalţi.
Realizăm că ceea ce ne plăcea acum zece ani acum nu mai suportăm, nu mai punem
valoare pe lucrurile din trecut.
Într-o astfel de lume încerc să caut soluţii pentru o viaţă echilibrată şi atunci
când descopăr ceea ce se dovedeşte a fi bun pentru mine, împărtăşesc în dorinţa de a
afla şi cei din jur despre asta. Ce e bun pentru mine, poate fi bun şi pentru tine.
Fericirea o poţi găsi în lucruri mărunte. Liniştea o poţi găsi în aripile lor, ale
cărţilor, care îţi pot deveni cei mai buni prieteni. Odată intrat în lumea lor, a cărţilor,
poţi proiecta imagini, deveni regizor şi actor al acţiunii, te iniţiezi, te transformi,
descoperi lucruri noi sau îţi doreşti să trăieşti experienţe de viaţă, faci alegeri şi iei
decizii împreună cu personajele.
Lumea cărţilor o descoperi încă din copilărie, atunci când ca şi copil cartea îţi
abate gândurile de la griji şi te poate purta pe un tărâm de neuitat. Tărâmul unde orice
lucru îţi vorbeşte, unde culorile se joacă în mii de forme şi dau viaţă zâmbetelor.
Descoperi în poveşti un mod plăcut şi cald de a comunica cu lumea din jur, de a te face
înţeles în lumea lor, a adulţilor.
Ca adult găseşti în cărţi o alinare, ceva care să te facă să te întorci în trecut chiar
şi pentru câteva clipe. Uneori poţi fi dezamăgit de finalul unei cărţi, mai ales atunci
când nu găseşti exact ceea ce cauţi, dar o carte îţi deschide mintea şi inima spre noi
orizonturi. Trebuie să conştientizezi că bucuria, frustrarea, neputinţa sau dezamăgirea
fac parte din viaţă şi chiar dacă la final îţi simţi sufletul pustiit şi gol, realizezi că aşa e
şi în viaţa reală.
O carte ne învaţă să preţuim persoanele dragi, atunci când le avem lângă noi, să
credem în visurile noastre şi să luptăm pentru a ne crea propria lume.
Citind nu pierzi nimic, necitind pierzi multe.
De multe ori ne simţim obosiţi, stresaţi şi parcă toate lucrurile ne ies pe dos.
Putem depăşi aceste stări citind, deconectându-ne de lumea de afară şi intrând în lumea

63
cărţilor. Acolo putem învăţa să privim problemele noastre din mai multe perspective,
reusind asfel să găsim mai repede rezolvarea. O carte îţi poate oferi şi în cele mai
dificile moment, sfaturi utile sau exemple de poveşti reale, caracterizate de o suferinţă
cruntă. Scopul acesteia este ca la final să ai o gândire mail impede şi matură în luarea
unei decizii.
Mihai Eminescu spunea “Citeşte! Numai citind mereu, creierul tău va deveni un
laborator nesfârşit de idei şi imaginaţii”.

64
REVISTĂ ȘCOLARĂ . PROIECT EDUCATIV.

Profesor Corcodel Cristina


LICEUL TEORETIC „N. IORGA” NEHOIU

Tipul de educație în care se încadrează: educație nonformală


Tipul de proiect: proiect școlar educativ – Cultural-artistic, educaţie pentru dezvoltarea
personală

ARGUMENT
Am pornit de la premisa că o revistă a şcolii este o CARTE DE VIZITĂ. Prin
intermediul ei se va face o vizibilitate mai bună a activităţii elevilor în cadrul şcolii. și în
cadrul comunităţii locale şi judeţene Pe lângă acestea, consideram că este necesară
existenţa unui mecanism prin care să se poată exersa exprimarea opiniilor,
argumentarea lor şi să se poată contribui la informarea colegilor, a părinţilor şi a tuturor
locuitorilor comunității noastre. De asemenea, prin apariţia revistei, elevii doresc să se
implice în rezolvarea problemelor şcolii şi ale comunităţii, să valorifice tradiţiile locale,
să atragă cat mai multe persoane în activitățile şcolare.
SCOPUL PROIECTULUI
Formarea şi dezvoltarea comportamentului liberei exprimări, crearea unui spaţiu de
exprimare şi de exersare a înclinaţiilor elevilor specifice unei reviste şcolare precum și
contribuţii la dezvoltarea unei culturi democratice în şcoală.
OBIECTIVE
1. Crearea unui mecanism de informare a elevilor şi comunităţii cu privire la
evenimente şi aspecte generale legate de şcoală şi comunitate;
2. Dezvoltarea capacităţilor de comunicare publică la nivelul elevilor;
3. Identificarea şi dezvoltarea unor aptitudini jurnalistice şi literare ale elevilor;
4. Dezvoltarea capacităţii de a lucra în echipă;
5. Dezvoltarea spiritului de iniţiativă la nivelul elevilor şi cadrelor didactice și de
comunicare a acestora;
6. Dezvoltarea capacităţilor de prelucrare a informaţiei, de exprimare scrisă şi de
7. argumentare a opiniilor;
8. Asumarea de responsabilităţi în organizarea unor activităţi extraşcolare.
GRUP TINTA: Profesorii și elevii Liceului “N. Iorga” Nehoiu
DURATA: Anul școlar 2018-1019
ACTIVITAȚI:
1. Crearea grupului de elevi şi de cadre didactice care vor constitui „nucleul” revistei.
Stabilirea colectivului de redacţie. Delimitarea responsabilităţilor.
2. Întâlnire pregătitoare. Discuţii cu realizatorii revistei.
3. Elaborarea planului revistei. Structurarea pe domenii şi teme. Consultări asupra
planului revistei.
4. Redactarea articolelor şi a materialelor iconografice.
5. Tehnoredactarea şi corectarea materialelor. Stabilirea formatului revistei.
6. Tipărirea revistei.
7. Lansarea revistei.

65
8. Promovarea revistei prin mass - media locale.
9. Distribuirea revistei şi atragerea de noi colaboratori pentru colectivul de redacţie.
10. Evaluarea activităţilor şi a revistei.

RESURSE
Resurse umane: elevi și cadre didactice.
Resurse materiale: calculator, copiator, aparat foto, consumabile etc.
EVALUARE:
- Portofoliul proiectului;
- Chestionare de evaluare la final;
- Interviuri.

DISEMINAREA INFORMAŢIEI:
1. Mass-media locale;
2. Comisii metodice;
3. Schimburi de experiență;
4. Activităţi extraşcolare;
5. Concursuri ale revistelor şcolare.

66
Lectura pentru elevii cu CES

Costache Elena,
Şcoala Profesională Specială Nr. 2
București

În cadrul orelor de limba şi literatura română se încearcă dezvoltarea


competenţelor de lectură şi de comunicare. Este foarte important ca elevii nu doar să
reuşească să citescă un text, ci şi să înţeleagă informaţia transmisă prin diferite tipuri de
texte: explicative, descriprive, juridic-adminsitrative, jurnalistice, epice, lirice sau
dramatice, ficţionale sau nonficţionale.
Lectura este o metodă didactică în procesul de învăţământ şi urmăreşte
dezvolatea capacităţii de citire şi de înţelşegere a unui text. Esenţial nu este doar ca
elevul să înţeleagă informaţiile, ci şi să ştie să le utilizeze în situaţiile din viaţă în care îi
sunt necesare şi chiar să ştie cum şi ce să înveţe (competenţă transcurriculară). De
asemenea, tot în cadrul lecturii putem discuta şi de redactarea unor texte, care să
urmărească dezvoltarea competenţei de înţelegere a unui text (rescrierea unei scene,
rezumarea textului, găsirea unui alt incipit sau final, transpunerea textului în alt gen
literar – poezia în proză, tragedia în comedie –, parodierea textului – o elevă a realizat o
parodie pentru revista şcolii a poeziei bacoviene Liceu – cimitir al tinereţii mele şi
câţiva elevi au parodiat schiţa caragialiană D-l Goe, numind-o D-l Goe de Pantelimon,
scenetă pe care au şi jucat-o în cadrul unei serbări, care a plăcut tuturor elevilor şi
profesorilor şcolii). Unii dintre elevi împrumută de la biblioteca şcolii opetrele discutate
în cadrul orelor (romanele Ion, Enigma Otiliei, Moromeţii, Ultima noapte de dragoste,
întâia noapte de război, Baltagul, povestirea Hanu Ancuţei).
În ziua de astăzi elevii înţeleg mai greu importanţa lecturii în viaţa lor în acest
timp digitalizat. Elevii citesc doar cu mare greutate texte de mici dimensiuni, deşi în
acelaşi timp pierd ore în şir pentru a citi diverse informaţii pe tabletă sau pe calculator.
Dar informaţia existentă pe internet nu o poate echivala pe aceea aflată din cărţi. Pentru
a dezvolta la elevi competenţa de lectură sunt necesare cercurile de lectură, precum şi
diverse concursuri literare (redactare de compuneri, poezii şi texte cu o anumită
tematică sau la alegere) şi parteneriate care să cuprindă diverse activităţi, care să
dezvolte interesul pentru lectură (arborele lecturii sau harta scriitorilor, pledoarie pentru
lectură, povestiri cu început dat care să fie continuate de elevi), vizite la biblioteci,
edituri, la Muzeul Literaturii Române, la Bilblioteca Naţională, întâlniri şi discuţii cu
personalităţi literare (poeţi, scriitori), care să le confirme necesitatea lecturii şi să le
împărtăşească din experienţa lor personală, lectura unor cărţi cu caracter general (cum
sunt cele scrise de Dan Puric), realizarea legăturii dintre lectură şi cinematografie (de
ex. Amintiri din copilărie, O scrisoare pierdută) şi muzică (poezii cântate precum
Revedere, Somnoroase păsărele, Ploaie în luna lui Marte). Această deschidere
transdisciplinară va atrage cu siguranţă elevii în lumea minunată a lecturii.
Jocul de rol este o metodă activ-participativă importantă în cadrul orei de lectură.
Elevii trebuie să simuleze în acest context o stare sau chiar o relaţie între personaje,
utilizând toate tipurile de comunicare (verbală, nonverbală, paraverbală), incluzând în
joc toţi elevii. Eşti Nică. Ai poftit la cireşele mătuşii Mărioara dar ştii că nu este bine să

67
furi şi te temi şi de părinţii tăi. Cum procedezi corect pentru a primi cireşele dorite?
Nică este colegul tău de bancă. Cum te comporţi pentru a-l determina şi pe el să ajungă
un bun elev, premiant, să-i placă şi lui să înveţe? Imaginează-ţi-l profesor pe Cănuţă,
om sucit. La finalul jocului, elevii discută despre ceea ce au simţit fiind în locul
personajului sau în relaţia cu acesta, care a fost reacţia colegilor, dacă s-ar fi comportat
altfel şi cum. Elevii sunt receptivi la astfel de exerciţii bazate pe lectură.
A lectura un text nu înseamnă doar a-l citi, ci şi a-l înţelege, a-l structura, a discuta
elementele care îl definesc, a-l regândi, a-l analiza, a-l judeca, a-l valorifica, a-l apropia
de propria experienţă, a-l recrea. Lectura este indispensabilă orei de limba română.
Trebuie să-i obişnuim pe elevii noştri să perceapă lectura ca o prelungire, ca o extindere
a experienţei personale într-una generală, universală, globală, una nescrisă într-un
scrisă, acceptând lectura ca o altă coordonată existenţială, aceea a îmbinării
lumii/istoriei noastre, pe care o purtăm fiecare, cu aceea colectivă, cuprinsă în cărţile
citite.

Bibliografie:
1. Ilie, Emanuela, Didactica literaturii române. Fundamente teoretico-aplicative,
ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Iaşi, Ed. Polirom, 2008;
2. Pamfil, Alina, Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise,
ediţia a IV-a, Piteşti, Ed. Paralela 45, 2007;
3. Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală. Ghid
teoretico-aplicativ, Iaşi, Ed. Polirom, 1999.

68
Școala- Grădinița- o punte invizibilă...Lectura

Crăciun Dorina,
Școala Gimnazială Nr. 1 Motru, Județul Gorj

Sunt bine cunoscute beneficiile lecturilor suplimentare ale elevilor la toate


nivelurile de clase. În contextul educaţional actual, când televizorul, calculatorul,
internetul ocupă mult din timpul şi preocupările elevilor, este mai important, dar şi mai
greu să-i orienteze pe copii spre lectura cărţilor, să-i convingem că o cultură generală
serioasă şi un echilibru interior se formează şi se menţine în principal prin acei prieteni
care nu trădează niciodată, care ne stau mereu la dispoziţie şi care nu se supără
niciodată pe noi, anume CĂRŢILE.
Este greu să-i determinăm pe elevi să capete încă de mici gustul pentru lectură, să le
formăm o cultură a cititului.
Cu certitudine, dezvoltarea acestui raport crucial între lectură şi viaţa personală
începe în cadrul familial. Având în vedere că formarea deprinderilor intelectuale
reprezintă o caracteristică de bază în primii ani de şcoală, iar familiei îi revine un rol
extrem de important, implicarea activă şi pozitivă a părintelui este recunoscută ca fiind
benefică în educaţia copilului.
Gustul pentru citit nu vine de la sine, se formează de către familie, grădiniţă şi în
special de şcoală şi poate fi stimulat şi cultivat încă dela cele mai fragede vârste, astfel
încât cartea să devină un prieten constant al copilului, izvor de înţelegere şi cunoaştere.
Şcoala însă trebuie să funcţioneze ca o interfaţă între familie, societate şi şcolar.
Instituţia şcolară are datoria de a îndruma şi a îmbogăţi universul cognitiv al elevului. În
acest context lecturile suplimentare reprezintă materialul de bază, materia primă,
suportul indispensabil în evoluţia intelectuală, facilitând integrarea şcolarului în viaţa
socială.
Din experienţa la clasă am reuşit să identific repere utile în motivarea elevilor de a
citi: posibilitatea de a alege texte, relaţionarea cărţii cu o experienţă de viaţă trăită de
elev, găsirea satisfacţiei în lecturarea unei cărţi.
„Literatura este fragmentul fragmentelor; foarte puţin s-a scris din tot ce s-a întâmplat şi
foarte puţin s-a păstrat din tot ce s-a scris. ” (J.W. Gocthe)
În manualele şcolare sunt introduse într-un număr mare texte literare sau prelucrări
ale acestora, deopotrivă epice şi lirice.
Dintre cele mai cunoscute şi îndrăgite texte narative introduse în manualele şcolare
pot menţiona: fragmente din „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă, basme populare şi
culte, povestiri despre vieţuitoare realizate de scriitori precum Emil Gârleanu, I. Al.
Brătescu Voineşti, Vladimir Colin, Cezar Petrescu, întâmplări din copilărie povestite de
Mihai Sadoveanu, B. Şt. Delavrancea, Ion Agârbiceanu, Mircea Micu, legende populare
cu conţinut istoric, legende istorice în versuri ( Dimitrie Bolintineanu) sau în proză (
Dumitru Almaş, Al. Mitru, Vladimir Colin, Eusebiu Camilar, Al. Vlahuţă), snoave
populare, snoave povestite de mari scriitori, texte didactice morale foarte utile la această
vârstă (Mircea Sântimbreanu, Otilia Cazimir). Totodată, li se deschide copiilor o poartă
spre litratura universală, atunci când fac cunoştinţă cu „Fata cu chibriturile” de Hans
Christian Andersen, „Leul şi căţeluşa” de L. N. Tolstoi, „Micul prinţ” de Antoine de
Saint-Exupery, „Aventurile lui Pinocchio” de Carlo Collodi.

69
În decursul timpului, la clasă am sesizat câteva etape importante în formarea
interesului şi a gustului pentru lectură. Aceasta incepe după ce copilul reuşeşte singur să
descifreze cu uşurinţă ideile ascunse în spatele semnelor grafice.
Am intuit acest moment dificil în viaţa psihică a micuţilor, pe jumătate
înspăimântaţi de tainele scrisului, pe jumătate crispaţi de efortul făcut pentru descifrarea
unor semne atât de curioase şi pline de mister. Mulţi copii din clasă luptă ani de-a
rândul cu descifrarea unui text, rămânând la imposibilitatea de a urmări conţinutul
micilor lecturi. În locul acestui interes, în locul curiozităţii care face abstracţie de formă
şi se luptă cu descifrarea ideii, apare efortul descifrării semnelor grafice, dincolo de care
se ascund idei atât de frumoase şi interesante.
Mi-am dat seama în timp că numai formarea interesului pentru lectură nu este
suficient pentru a face din orice copil zburdalnic, dornic de joc şi voie bună, un cititor
liniştit care se cufundă ore întregi în lectura unei cărţi.
Pentru a-i determina pe copii să devină cititori pasionaţi este necesar să se formeze, cu
răbdare şi stăruinţă, gustul pentru lectură.
Am întâlnit în colectivul de elevi pe care-l îndrum, copii care ascultă cu mult
interes o lectură frumoasă, citită de mine sau de colegi, dar care preferă să se joace, să
hoinărească în clasă sau să-şi piardă vremea în modul cel mai neaşteptat, fără a fi tentaţi
săptămâni de-a rândul să mai citească şi altceva decât ceea ce le cer în orele de curs. La
copiii care au învins greutăţile începutului, problema îmbracă alt aspect, nu mai poate fi
vorba de lipsa de interes. În cazul acestor elevi, gustul pentru lectură nu este încă
format.
Am observat că există mai multe situaţii: elevul nu are la îndemână cărţile cele mai
potrivite cu vârsta, preocupările şi preferinţele lui, alteori indiferenţa mediului
înconjurător faţă de lectură determină aceeaşi atitudine şi la elevi. Dacă elevul a văzut
că părinţii, fraţii mai mari, rudele nu citesc o carte, el de ce să citească? În astfel de
cazuri, colaborarea mea cu familia a fost şi mai necesară.
Odată format gustul pentru lectură se poate transforma intr-o adevărată pasiune.
Influenţa pasiunii pentru citit, formată din anii copilăriei sau ai adolescenţei poate să se
resimtă toată viaţa. Marile personalităţi culturale ale omenirii au fot cititori pasionaţi. La
elevi, această pasiune este bine să fie încurajată în măsura în care ea nu dăunează
instrucţiei. Este momentul să subliniez că pasiunea pentru lecturile extra-şcolare nu
trebuie să ducă la subaprecierea manualelor şcolare şi a pregătirii temeinice a lecţiilor.
Dorinţa de a citi este constructivă numai în măsura în care se împleteşte organic cu
însuşirea elementelor de bază ale ştiinţei şi culturii cu asimilarea noţiunilor
fundamentale ale acestora. Cunoştinţele dobândite din lecturile particulare trebuie să se
greveze pe un ton sigur şi bogat de noţiuni studiate de-a lungul ariilor în şcoala primară.
Raportul dintre lectura extraşcolară şi studierea materiei prevăzută de programele
şcolare să fie unul de consolidare şi clarificare reciprocă a unor probleme, nu de
excludere sau de accentuare a unuia în detrimentul celuilalt.
„A citi lectură înseamnă a te instrui fără eforturi prea mari, adesea delectându-te.”
Pasiunea pentru lectură să se împletească armonios, organic, cu pasiunea pentru studiu.
Numai astfel lectura în afara clasei îşi poate atinge scopul instructiv. Elevii din ciclul
primar nu înţeleg întotdeauna necesitatea acestei coordonări. Atâta vreme cât elevul nu
este conştient de rolul studiului şi lecturii extraşcolare, învăţătorul, familia au datoria să
vegheze asupra repartizării judicioase a timpului petrecut de acesta în afara clasei.
Îndrumarea lecturii elevilor este o acţiune dificilă şi de durată. Ea reclamă o
temeinică documentare pedagogică şi o bogată cultură generală.

70
În şcoala primară elevii îşi însuşesc un volum considerabil de cunoştinţe, care le
lăgesc orizontul intelectual şi adâncesc capacitatea lor de a înţelege lucrurile.
Cunoştinţele se dobândesc din manualele şcolare din explicaţiile învăţătorului, din
lămuririle date uneori de părinţi, dar şi din cărţile de basme, povestiri şi istorioare citite
în orele libere. Timpul acesta pe care elevii nu ştiu adesea cum să-l întrebuinţeze,
trebuie organizat cu multă grijă în familie sub îndrumarea învăţătorului în aşa fel încât
să existe un perfect echilibru între activitatea de pregătire a lecţiilor, joc şi celelalte
forme de muncă.
Dacă repartizarea timpului petrecut în afara şcolii se face judicios chiar de la vârsta
aceasta, munca organizată sistematic devine o deprindere pentru tot restul vieţii în
cadrul acestei repartizări a timpului este necesar să se stabilească şi un număr
determinant de ore pe zi sau săptămânal pentru lectură. Numărul de ore destinat lecturii
depinde de posibilităţile de asimilare ale elevului, de condiţiile lui de muncă, de nevoia
simţită de elev de a citit şi de dezvoltarea lui psiho-fizică.
Lectura sistematică şi bine îndrumată îi ajută pe elevi să-şi lărgească orizontul
cunoştinţelor şi să asimileze mai uşor lecţiile, contribuie la dzvoltarea gândirii şi a
limbajului.
În munca de îndrumare sistematică a lecturii trebuie să se ţină seama de toate aceste
considerente, precum şi de emotivitatea accentuată a şcolarului.
Uneori, părinţii greşesc, atunci când, ignorând importanţa lecturii extraşcolare în
vederea dezvoltării intelectuale a copilului, neglijează cu totul această lectură,
considerând că basmele, povestirile, poveştile de aventuri sunt inutile sau chiar
dăunătoare. În astfel de situaţii trebuie ca şcoala să sublinieze importanţa acestuia
pentru stimularea imaginaţiei, pentru informarea copiilor şi, mai ales, pentru educarea
voinţei, a curajului, a stăpânirii de sine şi pentru cultivarea unor sentimente nobile.
Vacanţa este momentul cel mai prielnic lecturii efectuate de elev, dar din păcate
vacanţa este perioada cea mai dificilă pentru învăţător care se preocupă de îndrumarea
lecturii elevilor. Am observat din activitatea la catedră că lecturile recomandate
conform programei şcolare la sfârşitul anului sau înaintea celor două vacanţe mai scurte
sunt prea puţin numeroase şi de aceea sunt lăsate cât mai aproape de perioada reluării
cursurilor.
De aceea am încercat printr-o consultare minuţioasă a programelor şcolare din anii
precedenţi şi a celor din anii următori să întocmesc liste bogate cu cărţile utile şi
necesare pentru a fi citite în fiecare perioadă de vacanţă. La întocmirea listelor am avut
în vedere, în primul rând, operele care se vor studia în şcoală în anul următor şi, după
accesibilitatea acestora, am recomandat şi alte cărţi bune scrise anume pentru vârsta
elevilor din clasa pe care o conduc.
În alegerea cărţilor pentru vacanţă le-am avut în vedere pe acelea care să antreneze
elevii la lectură, ceea ce este accesibil şi indicat să se citească pentru a nu dăuna
educaţiei morale a acestora.
Cartea bine aleasă este un bun tovarăş pentru călătorie, într-o zi de odihnă, la
munte sau la mare, la club sau acasă, în orele de destindere şi de răgaz. Ea nici nu
oboseşte, nici nu pictiseşte, nici nu cere anumite condiţii speciale pentru a fi citită.
În zilele noastre, computerul şi mass-media concurează serios cu lectura
independentă a elevilor. Informaţia este mai rapidă prin televiziune sau prin calculator,
iar citirea cărţilor pare ceva învechit. În prezent, omul este pragmatic şi grăbit, are puţin
timp pentru citit. Fără a minimaliza importanţa mijloacelor moderne de informare,

71
învăţătorul are datoria de a apropia elevii de carte încă de la vârstele mici, dar nu
obligându-i să citească, ci trezindu-le interesul pentru această activitate intelectuală.
Trebuie subliniat că nu orice exerciţiu în sine este suficient pentru ca elevii să-şi
însuşească instrumentele muncii cu cartea. Simpla exersare a actului citirii, chiar a unor
componente ale lecturii explicative nu poate asigura formarea capacităţii elevilor de a se
orienta într-un text, dacă nu se are în vedere înţelegerea mesajului, realizarea pe baza
analizei multiple ale acestuia.
Scriitorul român I.L. Caragiale afirmă acum aproape un secol:
„O carte bună de citire, în vârstă fragedă, este, poate, una din împrejurărilecele mai
hotărâtoare ale vieţii unui om. Multe cariere intelectuale nu sedatoresc altei împrejurări
decât unei cărţi căzute la vreme bună în mâinile unui copil, tot aşa precum umbrele
multor stejari seculari se datoresc căderii unei ghinde pe pământ prielnic.”
„Lectura – spunea istoricul N. Iorga – joacă un rol important în viaţa copiilor, un
rol mai mare decât în viaţa celor vârstnici. Cartea citită în copilărie rămâne prezentă în
amintire aproape toată viaţa şi influenţează dezvoltarea ulterioară a copiilor. Din cărţile
pe care le citesc, copiii îşi formează o anumită concepţie asupra lumii, cărţile formează
la ei anumite norme de conduită.”
În concluzie, ţinem să subliniem că, numai pătrunzându-ne de aceste adevăruri şi
căutând pe orice cale să formăm elevilor deprinderea de a citi, vom evita situaţiile în
care discipolii noştri, după ce termină şcoala, uită de carte şi rămân pasionaţi doar de
tehnica modernă, televizor, computer ş.a.

Bibliografie:
1. Bărbulescu, Gabriela, Metodia predării limbii şi literaturii române în învăţământul
primar, Ed. Corint, 2009
2. Casangiu, Larisa Ileana, Literatura română şi literatura pentru copii, Ed. Nautica, ed.
a II-a, 2007
3. Casangiu, Larisa Ileana, Repere în organizarea procesului didactic la disciplina
Limba şi literatura română în învăţământul primar, Ed. Nautica, 2008
4. Popescu, Ion, Lectura elevilor, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1983

72
ROLUL POVEȘTILOR ÎN EDUCAREA LIMBAJULUI LA
PREȘCOLARI

Prof. Cristea Maria


Școala Gimnazială Nr. 7 Focșani

Poveştile şi basmele au rămas de-a lungul veacului operele cele mai îndrăgite de
copii, mai întâi ascultându-le şi mai târziu prin lecturarea lor, copiii îţi însuşesc din
basme comoara nesfârşită a înţelepciunii populare.
Rolul educatoarei este de a potența valoarea educativa a basmelor printr-o
documentare temeinică despre caracteristicile acestei specii, originea şi semnificaţia
elementelor fantastice, personajele cu caracterele lor specifice, precum şi rolul
compoziţiei şi al limbii basmelor,ca mijloace de exprimare a conţinutului de ideei.
Între poveşti şi basme există o deosebire pregnantă, în basme domină fantasticul,
iar în poveşti contextul şi personajele sunt mult mai apropiate de realitatea vieţii de
toate zilele, fantasticul ocupând un loc secundar şi uneori fiind chiar înlocuit cu
elemente care-şi au originea în legendele populare.
Copiii preşcolari îndrăgesc foarte mult basmele și poveștile, deoarece,izvorâte din
năzuinţa poporului pentru o viaţă mai bună, din dorinţa de a învinge răul şi greutăţile
provocate fie de forţele naturii,fie de asuprirea claselor dominanteele având un puternic
substrat real.
Tema basmelor este lupta dintre bine şi rău, care se termină totdeauna cu victoria
binelui, ceea ce place foarte mult copiilor şi le dezvoltă în acelaşi timp dragostea pentru
aproapele lui, o conduită morală pozitivă, ei încercând să se identifice în cadrul
activităţilor de dramatizare cu personajul principal.
Valoarea instructiv-educativă a basmelor este deosebită. Ele aduc o preţioasă
contribuţie la dezvoltarea proceselor de cunoaştere, a proceselor afective, la formarea
trăsăturilor de voinţă şi caracter, în general la dezvoltarea personalităţii copiilor, dar în
egală măsură și la dezvoltarea limnbajului. Copiii sesizează o dată cu conţinutul de idei
şi expresiile poetice, îmbogăţindu-și vocabularul cu expresii din limba vie a poporului,
ajtându-i să-şi însuşească cât mai bine limba maternă, cu expresivitatea şi bogăţia ei, cu
frământările de limbă, cu figurile poetice, cu zicătorile și proverbele pline de
înţelepciune, care aduc o însemnată contribiţie la dezvoltarea personalităţii copilului.
Copiii memorează cu rapiditate expresiile cu care încep şi se încheie basmele, precum şi
acelea care se repetă, folosindu-le în repovestiri și dramatizări.
Conștientizând conflictul dintre cele două forţe care apar în basme și povești
,micii cititori îşi formează noţiuni şi reprezentări despre dreptate, cinste, curaj, vitejie,
hotărâre, perseverenţă, hărnicie. Povestea devine prețioasă tocmai din aceasta
prezentare în contrast a binelui și răului, sub diverse forme, ajutându-i pe copii să-şi
însuşească aceste reprezentări morale.
Lectura basmelor prezintă o deosebită importanţă educativă şi prin evidențierea
calităţilor eroilor, care constitue pentru copii modele demne de urmat. Din faptele
eroului pozitiv, ei învaţă să fie curajoşi şi dârji, perseverenţi şi hotărâţi, modeşti şi
harnici, cinstiţi şi drepţi, prieteni adevăraţi, exprimând compasiune faţă de cei mai slabi,
admiraţie faţă de cei optimişti şi încrezători în forţele lor.

73
Poveștile contribuie, de asemenea, la dezvoltarea imaginaţiei creatoare a copiilor
şi la înţelegerea frumosului, dar sunt şi puternice mijloace de dezvoltare a atenţiei şi a
memoriei la nivele diferite de vârstă.
Metodele tradiționale de dezvoltare a limbajului sunt povestirile, repovestirile şi
lecturile educatoarei, la care se adaugă multe alte metode interactive noderne care
influenţează pozitiv dezvoltarea intelectuală a preşcolarilor
Una dintre metodele folosite cu succes la grupele mari este metoda pălăriuţelor
gânditoare, cunoscută în special prin stimularea creativității. Metoda are la bază
interpretarea de roluri prin care copiii îşi exprimă liber gândirea în acord cu semnificaţia
culorii pălăriuţelor care definesc rolul. Un exemplu de aplicare a acestei metode este
următorul:
Tema activității: povestirea copiilor „Scufiţa roşie” de Fații Grimm
Tipul activităţii: evaluare
Scopul: Dezvoltarea creativităţii copiilor prin crearea de noi variante în redarea
poveştii;
Antrenarea copiilor ca artişi, exprimarea clară şi corectă din punct de vedere
gramatical;.
Obiective operaţionale: -să accepe rolul primit dat de culoarea pălăriei;
-să identifice trăsăturile rolului pălăriei atribuite;
-să dezvolte rolul primit prin colaborarea cu membrii echipei;

Strategii didactice:
a)Metode şi procedee: expunerea, explicaţia, invăţarea prin cooperare, munca în
echipă.
b)Material: 6 pălării de culori diferite, fiecare pălărie având câte o semnificaţie.
Sarcina didactică:crearea de situaţii posibile în redarea poveştii în raport cu
semnificaţia pălăriei sub care se află.
Desfășurarea metodei: Copiii sunt împărţiţi în 6 grupe sub cele 6 pălării
 Pălăria alba – povestitorul – expune, pe scurt, conţinutul poveştii
 Pălăria roşie – exprimă educaţia primită de Scufiţă – dscrie atitudinea Scufiţei faţă
de mamă şi bunică: le iubeşte mult, le ascultă sfaturile, iubeşte natura, florile,
pădurea. Exprimă compasiunea faţă de bunică, aprecierea faţă de vânător şi ura faţă
de lup.
 Pălăria albastră – caracterizează, prin antiteză, pe Scufiţă şi lup – Scufiţa, o fetiţă
veselă, bună, blândă, dar neascultătoare, iar lupul, rău, lacom, hain. Subliniază
consecinţele neascultării.
 Pălăria neagră – identifică greşeli – critică atitudinea Scufiţei la întâlnirea cu lupul:
uită de sfaturile mamei. Subliniază că nu trebuie acordată încredere animalelor rele
şi să stea de vorbă cu ele.
 Pălăria verde - identifică soluţii – florile pentru bunica puteau fi cumpărate de la
florărie; dacă dorea să culeagă flori din pădure trebuia să fie însoţită de mama; putea
să-i ceară lupului să-i culeagă flori; să fi cules florile de unde erau tăietorii de
lemne.
 Pălăria galbenă – schimbă finalul poveştii – Scufiţa pleacă însoţită de mamă la
bunică; bunica este adusă de vânător la casa mamei pentrru a fi îngrijită; lupul o
ajută pe Scufiţă să ajungă la bunica; animalele din pădure o ajută pe Scufiţă să ducă
coşul şi florile bunicuţei; lupul dus la grădina zoologică pentru a nu mai face rău.

74
Se poate observa dupa o a doua aplicare o ușoară atitudine de respingere a copiilor
faţă de pălăriile ce reprezentau aspectele negative, dar cu explicații potrivite, ei înțeleg
că vor îndeplini un rol ca și actorii sau chiar personajele poveștii, subliniindu-se ideea
că mereu binele învinge răul. Copiilor li se explică importanţa fiecărui rol, indiferent
dacă acesta este pozitiv sau negativ, cu accent pe modul de interpretare şi creativitatea
acestora în interpretarea acestora.
Preșcolarii grupului care interpretează rolul unei pălării gânditoare cooperează în
asigurarea celei mai bune interpretări. Ei pot purta fiecare câte o pălărie de aceeaşi
culoare, fiind conştienţi de fatul că:
Pălăria albastră → clarifică
Pălăria albă → informează
Pălăria verde → generează ideile noi - efortul
Pălăria galbenă → aduce beneficii creativ
Pălăria neagră → identifică greşelile
Pălăria roşie → spune ce simte despre
Avantajele metodei pălăriilor gânditoare:
– Stimulează creativitatea elevilor, gândirea colectivă și individuală.
– Dezvoltarea capacității sociale a participanților de intercomunicare și toleranța
reciprocă, de respect pentru opinia celuilalt.
– Încurajează și exersează capacitatea de comunicare a gânditorilor
– Dezvoltarea competențelor inteligenței logice, lingvistice și interpersonale
– Poate fi folosită la diferite discipline
– Determină și activează comunicarea și capacitatea de a lua decizii
– Încurajează gândirea constructivă, complexă și completă
Dezavantajele metodei:
– Există posibilitatea ca metoda să nu fie luată în serios și să fie percepută ca o simplă
activitate recreativă.
– Apare riscul identificării totale a elevilor cu una dintre pălării și refuzul ulterior de a
mai purta și altă pălărie
– Pot apărea conflicte între elevi.
Pentru o aplicare optimă a acestei metode în învățământul preșcolar este esențial
rolul educatoarei de mediator și facilitator în cadrul grupurilor, atât pentru negocierea
rolurilor, cât și pentru respectarea aracteristicilor fiecăruia și încurajarea manifestării
creativității individuale și de grup specifice acestei categorii de vârste.

BIBLIOGRAFIE:
1.Silvia B, Elena G, Georgeta R, Mihaela F: Metode interactive de grup – Ghid
metodic, 2005
2. Băjenaru,L.,-Contribuţia jocurilor didactice la dezvoltarea limbajului,în Revista
de pedagogie,nr1-2/1996,pag.92-97
3. Antologie de texte literare pentru copii – Lumea copiilor 2005
4. Buşneag,D., - Posibilitatea proiectării ştiinţifice a activităţilor din grădiniţă,în
Revista de pedagogie nr.8/1986,pag.39-4

75
Cum ne ajută lectura?

Daia Cristina,
Școala Gimnazială ,,Pictor Nicolae Grigorescu”,
TITU, DÂMBOVIȚA

„Lectura – spunea istoricul N. Iorga – joacă un rol important în viaţacopiilor, un rol


mai mare decât în viaţa celor vârstnici. Cartea citită în copilărie rămâne prezentă în
amintire aproape toată viaţa şi influenţează dezvoltarea ulterioară a copiilor. Din cărţile
pe care le citesc, copiii îşi formează o anumită concepţie asupra lumii, cărţile formează
la ei anumite norme de conduită.”
În afara cărţii nu poate fi concepută azi o cultură sistematică a individului şi implicit
a societăţii. O carte o citeşti când vrei, cum vrei şi ori de câte ori vrei. Acest prieten
tăcut îţi oferă ori de câte ori ai nevoie acelaşi răspuns fidel la fiecare întrebare şi-l repetă
cu nesfârşită răbdare până ce l-ai înţeles. Cartea este atât de înţelegătoare, încât atunci
când n-ai înţeles-o nu se supără, nu jigneşte, te aşteaptă să revii. O regăseşti oricând la
fel de credincioasă şi discretă.
În acelaşi timp putem spune că ea poate fi un învăţător care te conduce la bine, te
face să te bucuri, să râzi şi să plângi. De aceea trebuie să comentăm puţin funcţia ei ca
mijloc de educare a omului.
Cartea îndeplineşte numeroase funcţii. Între acestea cea mai înaltă menire a cărţii
e cea instructiv-educativă. Întregul proces de învăţământ, de la cel preşcolar la cel post-
universitar se bazează pe cartea-manual.Transmiterea sistematică şi cât mai completă a
cunoştinţelor dobândite de omenire de-a lungul timpului prin stăruitoare eforturi nu se
poate face decât prin intermediul şcolii, al cărţilor şcolare.
Dar nu numai manualul are o funcţie instructivă. Drumul învăţării şi citirii unei
cărţi n-are sfârşit; toate cărţile bune pot să ne înveţe câte ceva pe planul ştiinţei, tehnicii,
artelor, moralei, comportamentului etc. Cine consideră că după ce a încheiat procesul de
învăţământ în şcoală şi a obţinut o diplomă a încheiat totodată şi contactul cu cartea,
acela a renunţat la ambiţia progresului.
Alegerea cărţilor potrivite este numai primul pas. Al doilea pas şi tot atât de
important este deprinderea lecturii, obţinerea eficienţei ei maxime în urma citirii unei
cărţi.
Importanţa lecturii este evidentă şi mereu actuală. E un instrument care dezvoltă
posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităţilor de gândire şi
limbaj.
Citeşte şi fă ce vrei! – sună legea fundamentală a lecturii. Citeşte şideşteptă-ţi
mintea, cu ideile, teoriile, legile, cugetările şi operele marilor spirite ale istoriei
şiculturii naţionale şi universale. Fiecare pagină citită, fiecare volum lecturat e o fărâmă
din marele discurs al lumii - zămislit, la rândul său, din milioane de alte discursuri
literare, istorice, filosofice, ştiinţifice, artistice, tehnice sau sociale conomice.
Înţelepciunea, tristeţea şi bucuria lumii toată, se află în cărţi. Ele te provocă să
gândeşti şi îţi deschid calea spre experienţe psihologice şi sufleteşti de neimaginat.
Odată intrat în mirajul lecturii, nu mai ai cum să scapi, cărţile te ameţesc cu
„cloroformul binecuvântat al minţii”, te prind într-un dans nesfârşit al cuvintelor şi al
gândurilor înţelepte.

76
Prin urmare lectura va face parte din modul de a fi al omului contemporan iar
bibliotecile vor fi receptate ca centre eficiente de comunicare cultural şi socială. Ele vor
fi răspunzătoare de calitatea informaţiilor şi cunoştinţelor oferite comunităţii, vor avea
un rol accentuat în gestionarea resurselor informaţionale universale, vor fi factor decisiv
de revigorare a schimbului naţional şi internaţional de idei.
Înainte de a citi, omul era fără experienţă; după, şi-a făcut experienţa. Dar între
ele, omul s-a schimbat, cel puţin aşa se spune. Iar dacă această schimbare este posibilă,
e pentru că experienţa cuvintelor se identifică cu experienţa fiinţei. În timpul lecturii,
cititorul îşi trăieşte propria experienţă care-I aduce profit. Cititorul va şti să privească
lucrurile cu inteligenţă, să se detaşeze de carte şi să vorbească apoi, şi el, nu după carte,
ci ca o carte, să vorbească natural. Cartea trebuie să trezească în cititor o spontaneitate,
şi nu o stare de fascinaţie şi de supunere. Pe scurt, trebuie să-l determine să gîndească
singur. Iată de ce în literatură nu povestea, informaţia, mesajul ce par a fi purtate de
cuvinte contează, ci însăşi experienţalecturii. „Orice cititor care, citind un roman, e
preocupat să ştie cum vor sfîrşi personajele, fără să se întrebe cum va sfîrşi el însuşi, nu
merită să i se satisfacă curiozitatea“, spunea Miguel de Unamuno încercînd un răspuns
la întrebarea Cum se face un roman?.
Literatura rămîne, pînă la urmă, singur aactivitate care-l impinge pe individ să
vadă dincolo de el, să evolueze prin autodepăşire şi să se integreze astfel în lume.
Lectura e maicurînd un mod de viaţă sau o muncă, dar fără sădevină o corvoadă.
Lectura este o formare liberă, dar nu în sensul că-l pune p ecititor într-o formă
pregătită dinainte, ci în sensul în care-idă o formă unică, îl ajută să-şi construiască
personalitatea, îl creează, îi dă consistenţă, îl face vizibil în lume. De aceea, lectura
evocă partea divină a creaţiei. Mai mult decît creaţia literară, este în joc crearea şi
formarea omului. Iată de ce toată această agitaţie care are loc în jurul cîtorva cuvinte, în
jurul literaturii, nu este niciodată inutilă.
„Cetim ca să trecem examene (deci lectura studiu), ca să omorâm timpul (deci
lectura de loisir) sau cetim din profesiune (deci lectura informativă). Lectura ar putea fi
un mijloc de alimentare spiritual continuă, nu numai un instrument de informație sau de
contemplație”.
(MirceaEliade)

Bibliografie:
1.Alexandru Gheorghe, Lecturi literare pentru ciclul primar – îndrumător
metodic pentru învăţători, părinţi şi elevi,Editura „ Gheorghe Alexandru”, Craiova,
1995
2. Învăţământ primar, volumul I/1991, Culegere metodică destinată cadrelor
didactice care predau la clasele I-IV,Bucureşti, 1991
3. Dilema veche, nr. 552, 11-17 septembrie 2014
4. Tribunaî nvățământului, iunie 2019

77
IMPORTANŢA LECTURII ÎN FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA
PRESONALITĂŢII PREŞCOLARULUI

Prof. înv.preşcolar Loredana Claudia DAMASCHIN,


Grădiniţa cu P.P ,Nr. 2,
Focşani, judeţul Vrancea

Lectura este importantă încă din primii ani din viaţă, atunci când părintele îşi
face timp pentru a citi o poveste înainte de culcare, astfel nu numai că petrece câteva
clipe plăcute cu copilul său, dar şi faptul că, pentru câteva momente intră şi el în lumea
fascinantă a basmelor retrăindu-şi copilăria, iar emoţia transmisă este cu atât mai mare
cu cât şi el, la rândul său a audiat poveşti mai demult.
Ajungând la grădiniţă, copiii sunt tentaţi de cărţile viu colorate, mai ales cele cu
animale pe care le răsfoiesc, bucurându-se de ele. Mai târziu, atunci când pentru ei
noţiunea de carte este bine definită, încep să ,, citească,, imaginile, verbalizând, iar dacă
acest lucru le este stimulat, vor ajunge ca ei să preţuiască ceea ce au în mână.Vizitele la
bibliotecă sunt necesare atunci când copilul poate asimila cunoştinţe pe măsură,
făcându-l să-şi dea seama de preferinţele lui pentru cărţi.
În lipsa îndrumării părinţilor, educatorilor, profesorilor, foarte mulţi şcolari nu
simt nevoia de a citi. Numai o lectură îndrumată poate să dezvolte un interes continuu.
Acest fapt generează interesul de a citi din plăcere, de a pătrunde în lumea misterioasă a
cărţii.Alegerea cărţilor potrivite este doar un prim pas. Al doilea pas şi tot atât de
important este deprinderea lecturii, obţinerea eficienţei ei maxime în urma citirii unei
cărţi.
Importanţa lecturii este evidentă şi mereu actuală. Lectura este un instrument
care dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităţilor
de gândire şi limbaj. Lectura elevilor este un act intelectual esenţial, care trebuie
îndrumat şi supravegheat de şcoală şi familie.
Familia constituie primul mediu de viaţă socială şi culturală, iar prin valorile pe
care le transmite copilului asigură premisele dezvoltării intelectuale, morale şi estetice
ale acestuia.
Există factori care determină lectura copiilor: particularităţile de vârstă şi
psihice, preferinţele lor, climatul familial, factori care pot transforma lectura într-o
necesitate, „o foame de carte”, o delectare sau nu. Ca gen de lectură putem alege orice,
începând de la poezie şi încheind cu romanul. Fie în biblioteci sau în alte locuri lectura
este totuşi o experienţă unică, interesantă şi captivantă.
Lecturarea cărţilor, a manualelor, a însemnat întotdeauna informare, instruire şi
educaţie, în sensul cel mai larg. Ea dă consistenţă şi sens existenţei însăşi. Ea este o
modalitate de a educa, instrui şi a contribui la formarea valorilor morale a cititorului.
Lectura oferă cititorului frumuseţile neimaginabile ale poveştilor, povestirilor şi a
altor texte, unde imaginaţia şi fantezia zboară, trăind împreună cu eroii şi personajele
bucurii, dezamăgiri sau speranţe.
Lectura este magia atrăgătoare în timpul liber, descoperiri despre călătoriile
oamenilor, biografiile oamenilor celebri, a ştiinţei şi tehnicii. Lectura nu cere prea mult
de la cititor, decât atenţie şi dăruire. În acest mod ea are rolul de a forma şi educa tânăra

78
generaţie. Ea este un mijloc de obţinere a informaţiei, păstrarea capacităţii de a gândi,
judeca, de a căuta soluţii în rezolvarea unei probleme. Ea este şi o motivaţie umană, o
necesitate zilnică de a cunoaşte, de informare.
Atunci când eşti în lumea minunată a lecturii eşti cu mult mai fericit sufleteşte,
cu mult mai bogat şi mulţumit. A lectura nu este numai o activitate, o obligaţie dar şi o
comunicare cu tine însuşi.Rămâne deci, obligaţia părinţilor, dar mai ales a grădiniţei şi a
şcolii de a repune cartea în drepturi.
Se înţelege că gustul pentru lectură se formează mai timpuriu, poate din primele
luni de viaţă, iar consecvenţa cu care aceasta se face, duce, mai târziu la aprecierea
lecturilor, poveştilor, basmelor…,la dezvoltarea psihică a copilului, a vocabularului şi
nu în ultimul rând la formarea sentimentelor morale ale individului. Lectura are ca scop
să dezvolte gustul copiilor pentru citit, să-i facă să iubească cartea, să le satisfacă
interesul pentru a cunoaşte viaţa animalelor, a oamenilor şi faptele lor.
Importanţa lecturii este dată de aspectele educative pe care le implică:
 aspectul cognitiv: prin lectură elevii îşi îmbogăţesc cunoştinţele despre lume, despre
realitate;
 aspectul educativ: lectura contribuie esenţial la educarea copiilor în dimensiunile
etice şi estetice;
 aspectul formativ constă în faptul că lectura are drept consecinţă formarea şi
consolidarea deprinderilor de muncă intelectuală, dezvoltarea gândirii, a imaginaţiei,
a capacităţii de exprimare corectă şi expresivă.
Criterii generale în selectarea şi indicarea titlurilor pentru lectură:
Titlurile lecturilor vor fi indicate copiilor în funcţie de următoarele criterii:
 gradul dezvoltării psihice a elevilor: gândire, limbaj, imaginaţie, emoţii, sentimente
etice şi estetice;
 sfera de interese şi preocupări ale elevilor;
 posibilităţile de înţelegere a mesajului conţinut în opera literară;
 calităţile educative şi estetice ale cărţii indicate;
 calităţile stilului - simplitate, naturaleţe, proprietate - să permită elevului o înţelegere
uşoară a mesajului lecturii.
Metode și modalităși de stimularea a lecturii la școlarul mic
 Dramatizarea - copiii intră mai uşor în „pielea” personajelor, din basmele,
poveştile cunoscute astfel, făcând mai repede diferenţa între fapte bune și fapte rele.
 Jocurile didactice - prin jocuri ca:
- ,,Recunoaşte povestea”;
-,,Unde ai întâlnit personajul”;
-,,Continuă povestea”;
-,,Cartonaşe amestecate” (jetoane cu personaje din diferite poveşti care trebuie grupate
corespunzător după povestea de care aparţin).
 Povestirea învăţătoarei - folosind mimica şi gestica, precum şi harul lor
actoricesc, îi fac pe copii să fie atenţi, să se concentreze şi să poată redea întocmai ideile
poveştii.
Vor conştientiza faptul că binele învinge întotdeauna, că cei buni sunt lăudaţi şi
au prieteni, iar cei care fac fapte rele sunt pedepsiţi şi ajung să fie respinşi de cei din jur.
 Prietenii cărţilor - se realizează un afiş pentru părinţi, unde se recomandă cărţi,
respectându-se nivelul de vârstă al copiilor, pe care le-ar putea citi acasă împreună cu
copiii lor.

79
Ziua părinţilor se desfăşoară o dată pe lună, iar atunci părinţii petrec momente
plăcute alături de copilul lor. Pe rând, unul dintre părinţi citeşte o poveste sau un basm
tuturor. Astfel, şi ei îi ajută pe copii să pătrundă în lumea basmelor, implicându-se şi
retrăind pentru o clipă copilăria.
 Brainstormingul - în traducere directă ,,furtună în creier”, sau „asalt de idei”
este o metodă care se foloseşte pentru a ajuta copiii să emită cât mai multe idei pentru
soluţionarea unor probleme, fără a critica soluţiile găsite. Această metodă se utilizează
frecvent în lecţiile de comunicare în limba română, pentru a da frâu liber imaginaţiei
copiilor şi a le dezvolta capacităţile creatoare. Cu rezultate bune se foloseşte
brainstormingul în cadrul povestirilor create după un tablou, sau un şir de ilustraţii, în
lecturile după imagini, convorbiri şi jocuri didactice.
 Explozia stelară
Este o metodă de stimulare a creativităţii şi o modalitate de relaxare a copiilor.
Ea se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme. Prin folosirea
acestei metode, se urmărește dezvoltarea potenţialului creativ al şcolarilor,
familiarizarea lor cu strategia elaborării de întrebări de tipul prezentat mai sus, exersarea
capacităţii acestora de a alcătui propoziţii interogative pe baza conţinutului unor imagini
şi, nu în ultimul rând, rezolvarea problemelor prin găsirea răspunsurilor la întrebările
adresate.
Foarte apreciat de elevi este şi jocul cu versurile: învăţătorul recită unul - două
versuri dintr-o poezie, iar elevii continuă.
 Diafilmele, benzile audio şi video cu poveşti constituie un alt important mijloc
de îndrumare al lecturii. Ele prezintă operele literare în imagini vizuale şi auditive.
După lectură, elevii pot face comparaţii, stabilind asemănări şi deosebiri între
întâmplările prezentate.
Finalitățile lecturii la școlarul mic
 formarea şi dezvoltarea gustului pentru lectură;
 lărgirea ariei de informaţie a elevilor;
 creşterea interesului pentru cunoaşterea realităţii, în general;
 cunoașterea, îmbogăţirea şi dezvoltarea sentimentelor într-o gamă complexă;
 cunoaşterea şi înţelegerea valorilor etice;
 cultivarea sentimentelor, convingerilor şi comportamentelor morale;
 definirea şi aprecierea valorilor morale;
 formarea discernământului etic;
 dezvoltarea gustului estetic, cultivarea faptelor estetice;
 îmbogăţirea şi activizarea vocabularului, dezvoltarea capacităţii de exprimare;
 stimularea capacităţii creative;
 formarea idealurilor etice şi estetice;
 dezvoltarea capacităţii de a gândi şi de a se exprima în conexiuni interdisciplinare;
 lărgirea orizontului imaginativ, al capacităţii de imaginare a unor universuri posibile
ca anticipare a lumii viitorului.
Desigur, sunt multe de adăugat în ceea ce priveşte lectura, ca mijloc de educare
a şcolarilor, dar aş concluziona faptul că, noi, învăţătorii, avem dificila misiune de a-l
apropia pe copil de carte, de a-l convinge cã cartea nu trebuie înlocuită cu nici o altă
formă sau mijloc de informare, indiferent de evoluţia societăţii, de cuceririle ştiinţifice.

80
Făcând referire la educaţia copiilor, învăţatul Democrit afirma că „acesta este un
lucru gingaş. Când duce la rezultate bune, ea n-a fost decât luptă şi grijă; când nu
reuşeşte, durerea nu mai cunoaşte margini”.

Bibliografie

Silvia Nuţă, „ Metodica predării limbii române în clasele primare” , Editura Aramis,
Bucureşti, 2000.
Ioan Şerdean, „ Didactica limbii române în şcoala primarã” , Editura Teora, Bucureşti
1998.
Vincent, E.,Verya, F.E. „ Psihologia vârstelor”, Editura Pro Himanitate, Bucureşti,
1994
Vincent , R. „ Cunoaşterea copilului”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973
Vrăjmaş, E., „ Educaţia copilului preşcolar. Elemente de pedagogie la vâeste timpurii”,
Editura Pro Humanitas, Bucureşti, 1999.

81
Rolul educativ al basmului

Damian Oana
Colegiul Național Al.I.Cuza Galați

„Cărțile reprezintă umanitatea dată la tipar.” Barbara W. Tuchman

Basmele au apărut probabil în același timp cu popoarele și s-au dezvoltat odată


cu ele, dând sens și culoare vieții și transmițând din generație în generație norme și
valori morale.
Încă din cele mai vechi timpuri, seara, înainte de culcare, copiii își primeau
porția de fantastic autohton, atunci când părinții sau bunicii le spuneau povești la gura
sobei. Unele inventate pe loc, altele auzite din bătrâni. Istorisiri cu tâlc, menite să educe
tinerele generații prin exemple mai mult sau mai puțin reale, făurite parcă să atragă
ascultătorul, să il transpună într-o altfel de lume, să îl facă să gândească, să îsi aleagă
modele de urmat, să cultive empatie.
Odată cu apariția tiparului și revoluția industrială accesul la povești din toată
lumea a devenit mult mai facil. Acum e simplu să alegi o carte de pe raftul unei librarii
sau să o găsești la un click distanță. Fantasticul e mai frumos prezentat, însoțit de
imagini, numai bun de încântat copiii.
Aceste bijuterii literare abundă de peronaje: unele pozitive (prinți, prințese, zâne
bune, spiriduși), altele negative (zmei, dragoni, vrăjitoare, mame vitrege) aflate într-o
permanentă luptă din care de fiecare dată binele iese învingător. E un mod extraordinar
de bun de a transmite copiilor faptul ca trebuie să se identifice cu personajele pozitive
pentru a fi în final cei care câștigă în lupta vieții. Și timpul în care se petrec acțiunile are
relevanță. Basmele au loc “odată ca niciodată” , “pe când plopul făcea pere și răchita
micșunele”, etc fapt ce relevă că din cele mai vechi timpuri răul era pedepsit, pus la colț,
iar binele, după cele trei, șapte, nouă, douăsprezece încercări la care a fost supus într-o
călătorie inițiatică, era câștigătorul absolut. Mai e de subliniat faptul că personajele
pozitive principale, cele a căror poveste e istorisită, nu sunt singure. Sunt ajutate fie de
prieteni, fie de alte personaje care la un moment dat au primit la rândul lor sprijin de la
personajul principal. E mare lucru pentru că așa, ascultătorul învață că e bine să fii
prietenos și să ajuți și astfel, cand vei avea nevoie, vei primi la rândul tău ajutor.
Basmul oferă oportunități pedagogice aproape nelimitate, putând fi text suport
pentru activități transdisciplinare.
Pentru a dirija conturarea caracterului copilului de vârstă preșcolară și școlară
mică, nu e suficientă doar lecturarea basmului, ci și o discuție cu acesta, o povestire
interactivă a conținutului audiat cu accentuarea prin întrebări și răspunsuri a trăsăturilor
morale ale personajelor, a relațiilor de tip cauză-efect observate de copil și povestitor
între faptele personajelor și răsplata primită în final de fiecare în parte.
Deasemenea, se pot face exerciții de imaginație. Copilul poate fi provocat să
schimbe finalul poveștii, să modifice cursul acesteia dintr-un anumit punct, astfel încât
deznodământul să sune cu totul altfel. Se poate lucra apoi și cu exemple concrete din
viața cotidiană. Oameni pe care i-a întâlnit și care ar putea intra în pielea unor personaje
de basm, pe care el îi vede buni sau răi în funcție de tipul de interacțiune pe care l-au
avut. Tot utilizându-și imaginația, copiii pot născoci propriile lor povești.

82
Jocul de rol coroborat cu basmul ajută la dezvoltarea limbajului, a imaginației,
învață copilul să colaboreze cu ceilalți, să îsi coordoneze mișcările, să exteriorizeze
emoții, trăiri. Poate fi tratat interdisciplinar și asociat cu artele (îsi pot confecționa
costume, măști, decoruri), cu științele și matematica. Pot fi inclusiv utilizate în
elaborarea unor proiecte educative cu aplicabilitate în experimente științifice inspirate
din povești, alcătuire și rezolvare de exerciții și probleme matematice pe baza lecturii
unor povești.
Modelele de caractere prezentate în basm pot constitui baze ale unor lecții de
dezvoltare personal și educație civică, elevii fiind atrași de faptul că profesorul îi
transpune într-o poveste, le facilitează întâlnirea și dialogul cu personajele.
Utilizarea basmului în procesul educativ, având ca scop conturarea caracterului
preșcolarului și școlarului mic are ca limită doar imaginația cadrului didactic.

83
IMPORTANŢA TEXTULUI LITERAR ÎN DEZVOLTAREA
LIMBAJULUI ŞI GÂNDIRII LA PREŞCOLARI

Prof. DIMA DOINA


Grădinița cu P. P. Nr. 18, Focșani

În primii ani de viaţă ai copilului, limbajul se însuşeşte spontan, în cadrul familiei.


Apoi, prin activităţi organizate şi desfăşurate în cadrul grădiniţei, dezvoltarea limbajului
face posibilă adaptarea şcolară şi socială a copiilor. Grija pentru educarea limbajului
constituie o preocupare permanentă a cadrelor didactice din învăţământul preşcolar, în
atenţia lor fiind atât latura informativă, cât şi cea formativă. Prin parcurgerea celor trei
grupe, copiii dobândesc un bagaj de cunoştinţe, iar vorbirea devine mai bogată, mai
clară, mai corectă, asigurând dezvoltarea intensă a gândirii.
Vârsta preşcolară este o etapă hotărâtoare în stimularea corectă a vorbirii. Acum
se produc modificări cantitative şi calitative care vizează însuşirea pronunţiei corecte,
constituirea lexicului de bază, diversificarea formelor de comunicare, intensificarea
funcţiilor cognitive ale limbajului, apariţia limbajului interior, asimilarea în practica
curentă a structurii gramaticale. În primii ani petrecuţi de copil în grădiniţă, sub
influenţa cerinţelor procesului de învăţământ la care participă copilul, are loc o
asimilare rapidă a diferitelor aspecte ale limbii, dezvoltându-se astfel noi funcţii şi
forme ale limbajului. În grădiniţă, copilul vorbeşte mai mult cu alţi copii despre ceea ce
a văzut, a auzit, a făcut sau a gândit. În acest mod trece treptat de la limbajul situativ
(specific vârstei preşcolare) la limbajul contextual (de comunicare) care are un rol
preponderent faţă de primul.
Limbajul copiilor se perfecţionează în timpul preşcolarităţii sub aspectul fonetic.
Ei îşi însuşesc până la 4 – 5 ani toate sunetele limbii materne, reuşind să pronunţe corect
cuvintele şi grupările de cuvinte. La vârsta preşcolară mică se mai întâlnesc încă unele
deficienţe în pronunţare cum sunt: înlocuirea unor sunete mai dificile cu altele mai
uşoare, omisiunea unor sunete, inversiunea sunetelor.
Dezvoltarea limbajului are loc şi sub aspect lexical, se înregistrează modificări în
ceea ce priveşte creşterea numărului de cuvinte, cât şi în ceea ce priveşte înţelegerea
semnificaţiei acestora. În primii ani ai perioadei preşcolare generalizările la care ajung
copiii sunt încă strâns dominate de sursa lor senzorială. Abia la preşcolarii mari
generalizarea începe să se bazeze pe relevarea unor însuşiri esenţiale ale obiectelor.
În ceea ce priveşte structura gramaticală a vorbirii copiilor preşcolari se observă
trecerea la forme din ce în ce mai complexe şi mai corecte.
Datorită dezvoltării limbajului contextual (acesta se dezvoltă alături de limbajul
situativ, care continuă să se manifeste) se înregistrează următoarele progrese în
dezvoltarea psihică a copilului: se intensifică funcţia intelectuală a limbajului; apar
elemente de planificare a activităţii pe plan mintal; cuvântul reglează întreaga activitate
a copiilor. În ceea ce priveşte expresivitatea vorbirii, copiii dispun de posibilităţi pentru
nuanţarea exprimării (gesturi, mimică, intonaţie, etc.).

84
În concluzie, vârsta preşcolară este o etapă de intensă dezvoltare a limbajului.
Aceasta impune alegerea unui conţinut bine dozat şi folosirea unor mijloace de eficienţă
mare pentru ca acest proces firesc să se dezvolte optim.
Domeniul limbajului şi comunicării, prin activităţile de educare a limbajului
organizate în grădiniţă vizează sarcini exprese pentru dezvoltarea capacităţilor de
comunicare verbală şi de creaţie, capacităţi care se condiţionează reciproc. Modalităţile
de realizare a activităţii de educaţie a limbajului contribuie la educarea comunicării şi
limbajului sunt: povestiri, repovestiri, povestiri create de copii; memorizări; lectura
educatoarei; lectura după imagini; convorbirea; jocul didactic; jocul exerciţiu.
Pentru toate acestea se utilizează o gamă largă de metode şi procedee didactice,
selectate în funcţie de natura conţinutului, tipul activităţii, mijlocul de realizare, vârsta
copiilor.
Materialele si mijloacele didactice contribuie si ele la realizarea eficientă a
activităţii de educare a limbajului. Selectate cu atenţie, în funcţie de obiectivele propuse,
de conţinutul abordat, de metodele şi procedeele didactice folosite, materialele şi
mijloacele didactice utilizate îmbracă diferite forme: de la cele tradiţionale (imagini,
cărţi, planşe, jetoane cu imagini ale obiectelor sau cu litere, etc.) la cele moderne ca
înregistrări audio (casete, CD-uri) şi video (casete video, DVD-uri), retro-proiectoare,
etc.
Pentru a valorifica din plin posibilităţile copiilor sub aspectul structurii
vocabularului, al dezvoltării creativităţii şi expresivităţii limbajului oral, trebuie să
acorzi o mare atenţie valorificării textelor literare destinate copiilor, acestea constituind
mijloace importante pentru lărgirea orizontului cultural al preşcolarilor.
Poveştile, basmele, poeziile, legendele au încântat întotdeauna copilăria. Acestea
fiind atent selectate, creează universul metaforic şi-l ajută pe copil să înţeleagă
gândurile şi sentimentele oamenilor folosind cuvântul şi îl familiarizează cu structura
limbii şi a formelor gramaticale, cu frumuseţea şi expresivitatea limbii. Pe lângă toate
acestea, creaţiile literare dedicate copiilor contribuie din plin la formarea trăsăturilor
pozitive de caracter. Prin varietatea lor tematică, pun copilul în contact cu medii sociale,
relaţii sociale, sentimente omeneşti, satisfac setea de cunoaştere şi contribuie intens la
dezvoltarea personalităţii copilului.
Ascultând poveşti, poezii, legende copiii vor afla despre viaţa plantelor, a
animalelor, despre oameni, despre tainele naturii, dar întâlnesc şi expresii noi care odată
cunoscute devin un bun al lor. Formulele cu care încep şi se termină poveştile, anumite
expresii artistice specifice, sunt memorate de către copii şi astfel intră în vocabularul lor
activ. Corespunzând setei nepotolite de cunoaştere a copilului aflat la vârsta „de ce –
urilor”, literatura pentru copii este uşor de asimilat.
Gustul pentru literatură se cultivă treptat şi este condiţionat de experienţa de viaţă,
de cunoştinţele copiilor. De multe ori copii se dovedesc cei mai docili ascultători de
literatură. Candoarea vârstei le facilitează transpunerea în lumea poveştilor. Ei nu suferă
pentru eroul din basm, ci se confundă direct cu el.
Lectura povestirilor şi poeziilor îşi află funcţia deplină şi continuă din momentul
în care copilul este apt să devină destinatarul unui mesaj complex. Cu si fără suport
intuitiv, copilul reuşeşte să recepteze un text epic, liric, o întâmplare. Treptat, copilul
începe „să poată” să-şi exprime gândurile cu uşurinţă, impresiile, să le redea în mod
inteligibil, cursiv, logic, deprindere care este necesară în procesul comunicării cu cei din
jur şi mai ales în activitatea şcolară viitoare.

85
Pentru a observa la copii un comportament de receptare adecvat, trebuie ca ei sa
fie puşi în situaţia de a recepta, adică să audieze diferite texte, o atenţie deosebită
acordându-se expresivităţii textului. Copilul, fiind pus în contact cu un limbaj expresiv,
„îl va intui”, astfel familiarizându-se cu latura estetică a comunicării verbale. De aceea
importantă este atât alegerea textelor, cât şi punerea în evidenţă a frumuseţii, a
muzicalităţii versurilor, a expresivităţii dialogului, etc.

BIBLIOGRAFIE:

Măican, Nina, ,,Educarea limbajului în vederea pregătirii copiilor pentru şcoală”


în „Revista învăţământului preşcolar”, Nr. 1 – 2 /2004, p. 55;
Pâclea, Daniela, ,,Dezvoltarea limbajului oral, în vederea şcolarizării” în „Revista
învăţământului preşcolar”, Nr. 2 – 3/1991, p. 66;
Turbatu, Nina, ,,Receptarea limbajului artistic de către preşcolari” în „Revista
învăţământului preşcolar”, Nr. 1 – 2/ 2009, p. 69 şi p. 70

86
ROLUL POVEŞTILOR ŞI POVESTIRILOR ÎN FORMAREA ŞI
INFORMAREA PREŞCOLARILOR

Dima Gigea
Grădinița cu P.P. Nr. 18, Focșani

Educaţia literar-artistică a preşcolarului se axează pe dimensiunea formativă a


textului literar, contribuind la familiarizarea copiilor cu structura limbii române, cu
bogăţia şi expresivitatea ei, prin însuşirea de cuvinte şi expresii plastice noi, construcţii
rimate şi ritmate, zicale, proverbe şi structuri gramaticale corecte.
Receptarea literară este un proces psihic, intelectual şi cultural-spiritual complex
şi include percepţia, imaginaţia şi gândirea artistică, asociate cu limbajul şi
comunicarea.
Poveştile şi povestirile sunt cele mai îndrăgite activităţi dirijate din grădiniţă,
care satisfac nevoia de cunoaştere şi de afectivitate a copiilor, dezvoltă stări şi
manifestări comportamentale pozitive, le stimulează imaginaţia şi creează cadrul optim
de comunicare. În grădiniţă,povestirile şi poveştile reprezintă suportul principal al
formării caracterelor. Nu este lipsită de importanţă nici informaţia despre lumea de
altădată pe care o transmit basmele şi poveştile. Acestea constituie de multe ori un
mijloc plăcut de însuşire a cunoştinţelor despre natură şi om şi un procedeu eficient de
îmbogăţire a limbajului preşcolarilor. Poveştile reprezintă un instrument important în
educarea estetică, frumosul din literatură contribuind la dezvoltarea gustului estetic al
copiilor.
Aceste activităţi trebuie planificate în conformitate cu finalităţile didactice
propuse de educatoare pe parcursul unui an de învăţământ, iar în scopul atingerii
obiectivelor propuse trebuie asigurate cadrul adecvat povestirii, pregătirea şi expunerea
materialului didactic şi a mijloacelor audiovizuale şi folosirea celor mai moderne
metode şi tehnici de predare.
Expunerea conţinutului trebuie să fie clară şi accesibilă copiilor, trebuie să fie
expresivă pentru a menţine treaz interesul copiilor şi pentru a asigura motivaţia
învăţării.
Trezirea şi menţinerea interesului faţă de valorile literare şi receptarea eficientă a
textelor literare în rândul preşcolarilor se poate realiza prin tehnici şi strategii moderne,
cum ar fi: lectura predictivă, reflecţia, reţeaua de discuţii, extensia, controversa
academică, pălăriile gânditoare, explozia stelară.
Pentru formarea şi informarea preşcolarilor am apelat deseori la poveşti şi
povestiri din literatura naţională şi universală. Mijlocul de insuflare la preşcolari a
dragostei pentru literatură, dar şi pentru informarea copiilor despre aspecte din mediul
înconjurător şi formarea de priceperi şi deprinderi este povestirea. Astfel,în cadrul
temei”Cine sunt/suntem?” copiii au dobândit informaţii despre corpul uman şi igiena
corporală ascultând poveştile „Maricica” şi „Supărarea Danielei”,au aflat ce înseamnă
politeţea din povestirile ”Nu numai la grădiniţă” şi „Sanda la grădiniţă”. Personajele
negative şi păţaniile lor i-au determinat pe copii să respecte şi să aplice regulile de
igienă corporală şi de comportare civilizată,spre a nu fi exemple negative în grupă.

87
Poveşti şi povestiri precum ”Răţuşca cea urâtă”,
”Puiul”,”Gândăcelul”,”Căprioara” au oferit copiilor date despre viaţa păsărilor şi
animalelor şi despre diferitele medii de viaţă. Pornind de la poveşti şi povestiri,
educatoarele pot crea diferite scenarii ce pot conduce la dezvoltarea gândirii şi
imaginaţiei.. Răspunsurile copiilor sunt indicatori ai gradului de dezvoltare a gândirii şi
imaginaţiei creatoare. Gimnastica intelectuală pe care o implică receptarea textelor
literare presupune şi exerciţii de activizare a atenţiei şi memoriei preşcolarilor.Poveştile
și povestirile au un rol important în dezvoltarea limbajului sub aspect gramatical,
fonetic şi lexical. Ascultând poveşti, copiii descoperă expresii şi cuvinte noi, pe care şi
le însuşesc. Pronunţă, de asemenea sunete, utilizează vorbirea dialogată, povestesc şi
repovestesc. Plecând de la poveşti,educatoarele desfăşoară o serie de jocuri exerciţiu cu
scopul pronunţării corecte a sunetelor, pentru exersarea vorbirii dialogate sau pentru
dezvoltarea unei exprimări orale corecte. Jocurile”Oglinda fermecată”,”Căsuţa
poveştilor” sau „În lumea poveştilor”verifică însuşirea corectă conţinutului unor
poveşti, dar oferă şi prilejul vorbirii dialogate,posibilitatea de-a formula propoziţii
corecte gramatical,utilizarea sinonimiei, antonimiei, omonimiei,etc.
Domeniul”Om şi societate”are ca obiective de referinţă cunoaşterea şi
respectarea de către preşcolari a normelor necesare integrării în viaţa socială,
respectarea regulilor de securitate personală, manifestarea unor relaţii de prietenie,
toleranţă, armonie cu colegii, adaptarea comportamentului propriu la cerinţele grupului
în care trăieşte,descrierea şi identificarea elementelor locale specifice ţării noastre şi a
zonei în care locuiesc. Poveştile şi povestirile au un rol important în realizarea acestor
obiective. Ascultând poveşti preşcolarii cunosc şi îşi însuşesc noţiuni, convingeri şi
sentimente morale,se raportează la personajele pozitive şi dezaprobă comportamente
negative. Astfel,pentru ca preşcolarii să înţeleagă ce înseamnă bunătatea,
prietenia,hărnicia şi pentru a urî răutatea, duşmănia,lenea, le-am povestit basme
precum”Fata babei şi fata moşneagului”de I.Creangă,”Sarea în bucate” de
P.Ispirescu,”Cenuşereasa” şi „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici”de Fraţii Grim.
Peripeţiile personajelor, răutatea celor negative,bunătatea celor principale îi înduioşează
pe copii şi îi conving că este bine să urmeze exemplul celor bune. Finalul moralizator
contribuie în mare măsură la alegerea exemplului pozitiv. Poveşti precum”Ionică
mincinosul”,”Puf Alb şi Puf Gri” ne învaţă ce este sinceritatea şi îi determină pe copii
să spună adevărul şi să urască minciuna. Neascultarea părinţilor, încăpăţinarea şi
consecinţele acestora sunt reliefate de poveşti precum”Capra cu trei iezi” de I.
Creangă,”Scufiţa Roşie” de Charles Perrault ,”Povestea măgăruşului încăpăţinat”.
Păţaniile personajelor i-au convins pe copii că trebuie să asculte sfatul părinţilor, că nu
este bună încăpăţinarea şi trebuie să se adapteze la regulile impuse de societate.
Educarea dragostei faţă de muncă a fost posibilă şi prin prezentarea unor poveşti
precum”Povestea unui om leneş”,”Banul muncit” sau „Ionică mincinosul”,din cuprinsul
cărora preşcolarii au înţeles importanţa şi utilitatea muncii în viaţa oamenilor. Basmele
şi poveştile sunt bogate în exemple morale ce ajută la formarea personalităţii micilor
ascultători Împreună cu frumosul din artă,frumosul din literatură contribuie la
formarea gustului estetic. Prin valorificarea capodoperelor literaturii, educatoarele pot
forma la copii sentimente şi convingeri estetice. Frumuseţea descrierilor din „Dumbrava
minunată” de M. Sadoveanu sau „Frunza” de E.Gârleanu, expresivitatea dialogurilor din
operele lui Creangă trezesc dragostea şi interesul pentru lectură. Lumea copilăriei este
o lume de poveste lungă şi frumoasă. Ioan Slavici, subliniind importanţa poveştilor,
preciza:”povestea a fost fondul plăcerilor mele din copilărie-poveştile erau darurile ce

88
mi se prezentau pentru purtarea cea bună”. Să nu încetăm şi noi, educatoarele, să le
oferim copiilor astfel de plăceri spre a fi sigure că vom modela caractere nobile,
asemenea eroilor buni şi curajoşi din povești și povestiri.

Bibliografie
1.Bianca Bratu,Preşcolarul şi literatura,Editura Didactică şi Pedagogică,1977
2.Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor
3.Revista învăţământul preşcolar nr.3-4/20

89
COMOARA DIN LABIRINTUL LECTURII

Dîmbu Vasilica
Școala Gimnazială Sirețel, jud. Iași

Nevoile umane din primele clipe ale vieţii sunt hrana, căldura, protecţia,
afecţiunea, lumina. Vorbele blânde ale mamei deschid căi nevăzute ale comunicării,
care îmbracă forma gânguritului stângaci al bebeluşului. Urmează primii paşi prin casă,
primii paşi în viaţa de şcolar. De la acest prag se intră în fascinanta lume a cărţilor. Ele
vor deveni mijloace de joacă prin activitatea de colorat, vor fi răsfoite pentru frumuseţea
imaginilor despre lucruri minunate. Din ele vor fi citite copiilor poezii, poveşti, basme.
Copilul va îndrăgi cărţile pentru că-i vor rezolva curiozităţi şi-l vor amuza, îl vor capta
cu faptele expuse. Crescând, va avea mai multe întrebări, va cauta răspunsuri, interesul
cunoaşterii şi imaginaţia vor înregistra ritmuri galopante. Va observa că părinţii au tot
felul de preocupări importante, iar el trebuie să înveţe să se descurce şi singur, pentru a
pătrunde în captivanta lume a cărţilor!
« Libertatea de a citi, de a primi o educaţie, de a avea acces la alte culturi
îndepărtate şi noi descoperiri este un drept fundamental » ( Irina Bokova).
Cea mai mare parte a cunoştintelor noastre provine din cărţi. Nu există astăzi
domeniu de activitate care să nu solicite oamenii la un efort de împrospătare şi
îmbogăţire a cunoştinţelor, tehnice, profesionale, ceea ce se înfăptuieşte prin instrucţie.
Dar baza instrucţiei o constituie cartea. Acumularea de cunoştinţe prin cercetarea
cărţilor presupune priceperea de a le decodifica, de a le descifra, cu alte cuvinte de a le
citi.
Relaţia omului cu cartea are o istorie îndelungată. Lectura a fost, este şi va
rămâne o activitate de îmbelşugare cognitivă şi spirituală specifică cititorului, care va
aprecia pe deplin un text literar, când va renunţa pentru o clipă la prejudecăţile sale
culturale, la diversele probleme subiective în favoarea explorării lumii interioare a celui
care scrie sau a celui despre care se scrie. Lectura nefiind un act gratuit, produce
îmbogăţirea sinelui cu o nouă cunoaştere, cu o modalitate nouă de receptare a lumii
interioare şi exterioare. Cititul este o hrană care te metamorfozează şi scoate din tine tot
ceea ce te reprezintă. Un lucru important este şi calitatea cărţilor de a nu face zgomot, în
schimb, îndemnându-te cu tainic cântec de sirenă, să le răsfoieşti, să le redeschizi,
produc seisme culturale şi ştiintifice, dând naştere unor neaşteptate vibraţii spirituale.
Fără îndoială, cărtile rămân personajele principale ale universului nostru cultural,
continuând să modeleze mentalităţi şi să-şi manifeste eficienţa, contribuind la
îndestularea culturală a umanităţii.
Dezvoltarea impetuoasă a ştiintei şi tehnicii contemporane este rodul creativităţii
lui homo libri, a omului stăpân pe Galaxia Gutemberg, domeniul cunoaşterii aplicate,
prin care omul intră în faza tehnologică a progresului. În ultimii ani, tehnologia a
remodelat modul de petrecere a timpului liber, a reorientat atenţia către mediul on-line,
către televiziune sau către presa scrisă. Astfel, în special tinerii şi mai ales copiii au fost
îndepărtaţi de minunata lume a cărţilor. Toate aceste poveşti au fost date uitării şi elevii
au pierdut obiceiul de a citi.

90
Având permanent ca obiectiv dezvoltarea fizică şi psihică a copilului, pe care nu
trebuie să-l considerăm un simplu „sac” de cunoştinte, ci un factor activ şi creator în
procesul propriu de învăţare şi formare, educatorul şi părintele trebuie să ştie că „tot ce
e mai frumos este, mai presus de orice, rezultatul unui calcul exact”(Charles Baudlaire).
Este o realitate astăzi că mijloacele de comunicare în masă pot exercita o mare influenţă
negativă, pot ajuta la o involuţie a principiilor, a normelor de viaţă, în general a
civilizaţiei, pot frâna procesul intelectual şi cultural al omului sau a unei societăţi.
Pentru realizarea justă a organizării şi îndrumării lecturii elevilor se impune o
colaborare strânsă între şcoală şi familie. Este necesar să se ia în discuţie problema
lecturii elevilor şi să se scoată în evidenţă imensul ei rol în formarea personalităţii
copilului, să se dea îndrumări despre ce şi cum trebuie să citească copiii, spre a-i ajuta
să înţeleagă ceea ce citesc şi a le dezvolta interesul pentru lectură.
Un cititor interesat să pătrundă sensul fiecărui cuvânt, al fiecărei fraze, nu trece
mai departe când dă peste pasaje pe care nu le-a înţeles. El caută în dicţionare,
enciclopedii, sau consultă pe alţii în legătură cu sensul cuvintelor necunoscute, şi numai
după ce le-a înţeles, merge mai departe. În timpul lecturii cititorul gândeşte fără
înterupere, îşi aminteşte ceea ce a învăţat până atunci, compară vechile cunoştinte cu
cele asimilate acum, descoperă ceea ce este comun şi ceea ce este propriu numai
textului nou, sintetizează ceea ce citeşte, judecă valoarea lucrării parcurse, calităţile ei,
apreciază în ce măsură i-a plăcut, l-a emoţionat sau nu nu i-a plăcut, l-a indispus,
plictisit, revoltat.
Este foarte important ca elevul să conştientizeze faptul că în lectură nu viteza
contează, ci înţelegerea justă şi deplină a textului, memorarea fidelă a elementelor
esenţiale, capacitatea de reproducere a lor ori de câte ori este nevoie. Când cititorul
caută să pătrundă înţelesul fiecărui cuvânt, al fiecărei fraze, să descopere profunzimea
ideilor şi frumuseţea stilului, el face o lectură activă. Cel care „ aleargă” cu ochii pentru
a parcurge cât mai multe texte, fără să pătrundă sensul şi valoarea lor, întreprinde o
lectură superficială. Scriitorul francez Jules Payot combate cu înverşunare acest fel de
lectură: ” la mulţi copii se dezvoltă o manie stranie: devorarea cărţilor.
Ei gonesc în lectură ca maniacii vitezei pe o şosea cititorii pasivi ( cei ce
recunosc semnele, dar şi sensul cuvintelor) înghit paginile cum înghit automobiliştii
kilometri”. Cititorii grăbiţi n-au timp să guste frumuseţea unei povestiri, să-şi imagineze
minunate locuri din ţinuturi îndepărtate, să lase fantezia să zboare, refăcând în mintea
lor amintirile fermecătoare, momentele palpitante, să trăiască împreună cu eroii
povestirilor, bucuria sau tristeţea, dezamăgirea sau speranţa.
Atunci cand o carte ne-a plăcut sau ne-a interesat mult, o putem reciti după o
vreme. Este suficient să ni se amintească doar câteva din datele mai importante, pentru
ca memoria noastră să reactualizeze impresiile legate de prima lectură.
Apariţia cărţilor, bibliotecilor şi a librăriilor electronice aduce astăzi omenirea în
faţa unei dileme: ce va aduce viitorul, cine va învinge? Oare hârtia, ca suport, va deveni
o amintire, aidoma pergamentului sau a altor materiale? Oricare ar fi răspunsul la
această întrebare, adică indiferent de suportul cărţilor, putem spune împreună cu Miron
Costin că "nu este alta, şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului, decât
cititul cărţilor".
Cartea reprezintă cel mai complet depozit al inteligenţei omeneşti, înmagazinând
în filele ei cunoştinţe, sensibilitate, fapte pe care le păstrează intacte un timp nedefinit.
Uitate între file de sute de ani, par moarte, dar noi le putem învia dezvăluind o lume
nebănuită. O carte o citeşti când vrei, cum vrei şi ori de câte ori vrei.

91
Cartea este atât de înţelegătoare, încât atunci când n-ai înţeles-o nu se supără, nu
jigneşte, te aşteaptă să revii. Cartea este învăţătorul care te conduce la bine, te face să te
bucuri, să râzi şi să plângi. O carte te trimite la alte cărţi şi toate împreună formează
baza trainică a culturii noastre. Toate celelalte mijloace de răspândire a cunoştinţelor
rămân subordonate cărţii şi subordonate vor rămâne oricât de mult se vor înmulţi şi
perfecţiona procedeele tehnice.
Cartea « ne face să trăim în afară de minciună, nedreptate şi prejudecăţi »
(Mihail Sadoveanu). « Poate că nu cele mai mari fericiri le poţi găsi într-o carte, dar în
mod sigur de cele mai mari nefericiri te poţi apăra citind. Poţi supravieţui oricărei
încercări dacă ai de partea ta cuvântul aşezat în rând nobil. Pentru ca acesta este
adevărul: cartea ne face puternici. Cartea ne face nemuritori » (Alice Năstase Buciuţa).

Bibliografie :
1. Constantin Cucoş- Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi , 2006, pag. 76
2. Constantin Parfene- Compoziţiile în şcoală, E.D.P. Bucureşti,1980, pag.69-70.

92
BIBLIOTERAPIA – TERAPIA PRIN LECTURĂ

DRAGOTĂ ARIANA - PAULA


Şcoala Gimnazială “Alice Voinescu”
Drobeta-Turnu-Severin, jud. Mehedinți

“Fiecare carte pare că închide în ea un suflet. Şi cum o atingi cu ochii şi cu


mintea, sufletul ţi se deschide ca un prieten bun” (Maxim Gorki)
Cititul este un obicei care ne poate ajuta în multe moduri. De la „a lua o pauză”
de la realitate, până la găsirea răspunsului la cele mai intime întrebări ale noastre, totul
poate fi găsit în cărți. Dar cititul ne poate şi vindeca de fricile și frustrările noastre.
Lectura este un pansament al sufletului şi aşa cum pentru alte afecţiuni obişnuim să
găsim rezolvarea în medicamente, aşa ar trebui să ne folosim de lectură – ca o terapie.
De cele mai multe ori, oamenii se folosesc de criterii personale atunci când aleg o carte
ex. La recomandarea prietenilor, reclame sau preferinţe literare. Aşadar, uneori este
nevoie de o îndrumare, de un ajutor, de un serviciu de biblioterapie.
Biblioterapia (sau terapia prin citit) este una dintre domeniile terapeutice relativ
noi care ne amintesc că rezolvarea oricărei probleme se află, până la urmă, în noi și în
preocupările noastre.
Chiar dacă termenul de biblioterapie a apărut prima oară în 1916 într-un articol
de ziar, cititul este una dintre preocupările preferate ale omenirii de mii de ani. Grecii,
spre exemplu, aveau inscripţii deasupra intrării bibliotecii, prin care îi avertizau pe cei
care vin, că pătrund într-un loc unde îşi pot vindeca sufletul. În secolul al IX-lea, în
Anglia, asistentele din spitalele de psihiatrie, obişnuiau să le citească pacienţilor.
Este adevărat că în ultima vreme alte procupări au „tăiat faţa” cititului şi l-au
detronat de pe podiumul pe care, în mod tradițional îl ocupa, aceasta însă nu face
ca bibioterapia să fie mai puțin folositoare.
Din punct de vedere neurologic, noi activăm aceleași rețele de neuroni când
citim ca și atunci când am face noi înşine lucrul respectiv (ceea ce nu se întâmplă în
cazul vizionării unui film, de exemplu). Cu alte cuvinte, atunci când citim despre ceva,
noi trăim efectiv acel ceva la nivel mental. Este ca şi cum am trăi o viaţă separată alături
de fiecare carte. De aceea, o anumită disciplină în lectură ne poate ajuta să trecem peste
momentele noastre grele sau să învățăm să le ocolim.
Acesta este principiul din spatele biblioterapiei.
Cititul trezeşte în noi aceleaşi sentimente pe care le avem atunci când trăim, deci
ne face să empatizăm şi să găsim în interiorul nostru ceea ce autorul cărții pune în
personajele sale: experiențe de viață, dileme existențiale,frustrări, sentimente etc.
Cărţile ne pot vindeca sufleteşte, ne pot îmbogăţi spiritual şi mental şi , nu în ultimul
rând, ne pot face cu siguranţă mai buni. Aşadar uneori avem nevoie de o îndrumare
avizată.
Biblioterapeutul este acea persoană preocupată de psihologia cititorului şi care
oate recomanda lectura în funcţie de anumite criterii, îndrumând astfel lectura ca o cale
spre vindecare.

93
Având în vedere aceste lucruri, bibioterapia tradițională se face prin romane și
cărți de ficțiune pentru că poveștile fac creierul nostru să trăiască efectiv cartea. Cărțile
de specialitate, chiar și atunci când sunt scrise pentru popularizare, pierd pe drum ceva
din încărcătura afectivă deoarece se concentrează pe latura intelectuală.
Cu toate acestea, există forme de biblioterapie care se fac cu ajutorul cărților de
filosofie sau de psihologie. Aceste lecturi sunt recomandate celor care au
înclinații conceptuale sau care, prin formare, sunt mai înclinați spre dileme intelectuale.
Fiecare carte își are cititorii săi, important este ca ei să se întâlnescă. Acesta este
rolul biblioterapeutului – să facă oamenilor cunoștiință cu cărțile potrivite.
De aceea, este posibil să aveți un (fel de) biblioterapeut fără să ştiţi. Poate fi un prieten
mai citit sau librarul de la librăria voastră preferată. În fond, nu contează „eticheta”,aşa
cum nu contează prea mult coperta unei cărți. Atâta timp cât destinul cărții îşi
întâlneşte „destinatarul” (adică cititorul), cititul poate rezolva mii de probleme şi chiar
poate salva vieți.
James Baldwin spunea: “ Crezi că durerile tale sunt fără precedent în istoria
lumii şi apoi te apuci de citit. Cărţile au fost cele care m-au învăţat că lucrurile care mă
chinuiau cel mai mult erau aceleaşi lucruri care mă apropiau de toţi oamenii care trăiau
şi toţi care trăiseră vreodată.”
Dacă lectura ar fi mai intens folosită în scop terapeutic şi nu doar ca pe o distracţie,
atunci şi oamenii ar fi mai relaxaţi, mai deschişi şi cu siguranţă mai înţelepţi. Numai cei
care citesc pot înţelege cu adevărat ce impact poate avea lectura asupra minţii şi
sufletului.
Cu siguranţă, cărţile nu ne pot oferi soluţii pe tavă sau rezolvări minune, dar ne
vor inspira să găsim propriile noastre soluţii, prin simplul fapt că citim despre
problemele altora. Dacă ar fi să facem un simplu exerciţiu mental, am găsi în lectură
numeroase avantaje:
 lectura te face mai empatic, raportându-te la personaje, prin poveştile pe care le
citim, înţelegem anumite moduri de viaţă;
 te ajută să scapi de stres – studiile atestă faptul că lectura poate reduce stresul cu
68%;
 cititul este o terapie căci astfel tinzi să uiţi de problemele tale şi afli răspunsuri la
propriile nevoi;
 îmbunătăţeşte memoria – lectura ne forţează să fim mai atenţi, mai focusaţi să
urmărim firul întâmplărilor, să ne amintim. Este dovedit faptul că, lectura, reduce
riscul îmbolnăvirii cu Alzheimer.
 te relaxează, te ajută să dormi mai uşor. Câţi părinţi sau bunici nu le-au citit copiilor
înainte de culcare;
 îmbunătăţeste inteligenţa emoţională , afectivă şi nu numai.Ficţiunea ajută creierul
să se dezvolte, crescând totodată şi imaginaţia;
 îmbogăţeşte vocabularul cu cuvinte noi folosite armonios.
Lectura îţi creează o pace interioară sau cum spunea Jorge Luis Borges:
“Întotdeauna mi-am imaginat Paradisul ca fiind un fel de Bibliotecă”.

94
ROLUL CADRULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA
LIMBAJULUI

Prof. Dumbravă Simona


Colegiul Tehnic”Dierna”,
Orşova, jud. Mehedinți

A fi cadru didactic ,este după părerea mea ,datoria cea mai grea.Este o datorie pe
care o avem faţă de noi înşine şi faţă de elevii noştri.Într-o lume a schimbării profunde,
într-o lume a tehnicii ,,meseria’’ de cadru didactic a devenit chiar dificilă.Cum putem
răspunde eficient nevoilor actuale, impuse de o permanentă schimbare?Un dascăl bine
pregătit profesional e tot ceea ce e nevoie pentru societatea actuală?Pe lângă pregătirea
profesională nu trebuie uitată şi latura care ţine de sufletul copilului.Copilul vine de
multe ori la şcoală pentru a găsi răspunsuri pe care nu le primeşte acasă pentru că
părinţii de cele mai multe ori nu au timp sau poate sunt prea obosiţi după o zi de muncă
în care s-au ,,zbătut’’ tot pentru el, copilul.Acesta trebuie să vină cu răspunsurile deja
rezolvate de la şcoală că doar pentru aceea muncesc ei : ,,copilul meu are de toate,nu-i
lipseşte nimic, nu înţeleg de ce nu învaţă’’ .Acestea sunt doar câteva exemple cu care aş
putea continua, dar nu are sens.Rolul nostru, al cadrelor didactice este acela nu doar de
a informa, ci mai ales de a forma.Se ştie şi e demonstrat că elevii noştri, chiar cei mai
buni, reţin peste timp doar 10% din ceea ce i-am învăţat, dar imită in comportamentul
lor aproximativ 90% din ceea ce îi învăţăm . Adulţi fiind , vor rezolva problemele aşa
cum ne-au văzut pe noi la clasă rezolvându-le.De aceea trebuie să avem o deosebită
grijă asupra modului cum rezolvăm diferite probleme ivite în viaţa de zi cu zi la clasă.
Domnu’ Trandafir este un model pentru mulţi dintre cei care păşesc pe urmele acestui
mare dascăl.De asemenea nu uităm nici ,,dăscăliţa’’ lui Octavian Goga.Acel ideal de
dascăl se prefigurează şi astăzi ,chiar dacă cerinţele societăţii sunt altele, iar idealul
educaţional este cu mult schimbat acelor vremuri. Şi astăzi mai există astfel de dascăli
inimoşi, chiar dacă numărul acestora este deja destul de mic.Şi atunci, ca şi acum,
învăţătorii se aplecau cu multă dragoste şi dăruire sufletească asupra micilor suflete pe
care le aveau în grijă şi pe care le aveau de educat, revenindu-le greaua dar atât de
frumoasa sarcină de a le modela sufletele, caracterele şi nu în ultimul rând mintea .Îmi
amintesc cu emoţie de pima mea zi ca învăţătoare!A fost atât de frumos, dar şi de
înălţător! Cu câtă mirare mă priveau acei ochi atât de curaţi! Ce multe aveam să trăim
împreună...Şi mă întreb din nou: oare rolul de cadru didactic modern se rezumă doar la
a da mai multe modalităţi de învăţare sau e ceea ce mulţi spun că e doar o datorie?
Trebuie să ne educăm copiii pentru a nu fi violenţi: violenţa e una din marile
probleme ale acestor ani în şcoala românească.Un copil care va vedea problemele
rezolvate cu violenţă va fi şi el agresiv în viitor , ca adult.Va găsi de cuviinţă să-şi
rezolve nemulţumirile proprii prin forţa pumnului, iar acest lucru nu este
constructiv.Violenţa generează violenţă, iar noi trebuie să găsim o altă modalitate de
rezolvare a confictelor, inerente de altfel.
Să-i învăţăm pe copii să aibă o părere bună despre sine, să le dezvoltăm stima
de sine prin încurajări cât de mici, dar cât mai dese.Dar cu elevii mai slabi cum să facem
acest lucru? Simplu: să le descoperim acea parte din ei ,în care excelează, să credem în
forţa inteligenţelor multiple şi să o descoperim pe a fiecăruia.Fiecare elev trebuie să fie

95
bun în ceva: să-i încurajăm în acel domeniu ,încă nedescoperit poate de alţii.Să-i
încurajăm să fie mândri de realizările lor, să îşi exprime emoţiile(atât cele pozitive cât şi
cele negative), să îşi asume responsabilităţi.Stima de sine va influenţa şi nivelul
performanţelor şcolare :cu cât stima de sine e mai ridicată cu atât notele obţinute sunt
mai bune.
Să le cultivăm micilor noştri şcolari (şi să le dezvoltăm în acelaşi timp)
asertivitatea.Să aibă acea forţă de a putea lupta pentru adevărurile lor, să aibă puterea de
a spune ,,nu’’ sau ,,nu înţeleg’’ sau ,,nu mă interesează’’ , dar fără a jigni pe cei din
jurul lor.Pentru a deveni nişte adulţi responsabili în viitor trebuie în primul rând să-i
învăţăm să asculte, să înţeleagă punctul de vedere al celorlalţi, să respecte drepturile
celui de lângă el. Nu putem să privim nepăsători şi să nu facem ceva pentru ca ei să nu
ajungă a face parte din rândurile celor care preferă să fie pasivi ,să fie nişte persoane
care mereu se simt rănite, frustrate, iritate.
.Elevii îşi iubesc şi ei la rândul lor învăţătorii, căci de multe ori, reveniţi acasă ,
păstrează cu stricteţe anumite reguli pe care la şcoală le-au deprins.Mi s-a întâmplat de
multe ori să mi se spună că elevul nu vrea să facă în alt mod un anume lucru decât cum
i-a zis ,,doamna’’.Între copii şi învăţători se creează o legătură afectivă puternică pe
parcursul celor patru ani petrecuţi împreună.Această legătură va rămâne şi peste timp,
căci nimeni nu îşi uită învăţătorul sau învăţătoarea.Acest lucru este întărit şi de
numeroasele exemple din literatura română şi nu numai, când mari personalităţi
povestesc în versuri sau în proză despre învăţătorii lor dragi.
De aceea noi trebuie să fim modele vrednice de urmat pentru micii noştri şcolari
căci mereu îşi vor aminti de dascălii care le-au îndrumat paşii în primii ani ai copilăriei,
căci ce e mai frumos şi mai pur decât copilăria?
Cu aceste gânduri, dar şi cu multe altele care ar mai putea fi spuse ,dar nu au fost
aşternute pe hârtie,dar poate că sunt acolo, într-un colţişor al sufletului, să rămânem şi
să reflectăm la această temă: ,,Care e rolul cadrului didactic modern?’’

Bibliografie:
1. Wikipedia
2. Psihologia educaţiei, de coordonator, Paul Popescu Neveanu, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1985

96
CERINŢELE STUDIULUI CU CARTEA

Cadru didactic auxiliar:DUMBRAVĂ VASILE


COLEGIUL NAŢIONAL PEDAGOGIC”ŞTEFAN ODOBLEJA”,
DROBETA-TURNU SEVERIN, jud. Mehedinți

Succesul muncii cu cartea (lecturii) necesită dobândirea de către elev


(student) a unei tehnici adecvate şi eficiente de studiu. Lectura eficientă implică o
tehnică de muncă intelectuală. Aceasta tehnică necesită însuşirea unor modalităţi şi
procedee de documentare, de studiu şi investigaţie informaţională, precum şi formarea
capacităţilor şi deprinderilor de a realiza o lectură elevată şi un randament intelectual,
de a însuşi ştiinţa de a citi, de a face o lectură eficientă.
1) Tehnica lecturii eficiente este legată nemijlocit de îndeplinirea unor cerinţe, printre
care se pot evidenţia:
a) o lectură relativ completa şi eficientă este necesar să înceapă cu studiul anumitor
surse de informaţii: mai întâi cu sursele de informaţii primare - manuale, cursuri, tratate
şi studii din revistele de specialitate, apoi cu sursele de informaţii secundare - prelucrări
de date, sinteze, buletine informative, culegeri de probleme şi recenzii şi la urmă cu
sursele de informaţii terţiare - conferinţe, expuneri, simpozioane, mass-media etc.;
b) formarea capacităţii de a selecta cele mai importante date pentru studiul unei teme
sau rezolvarea unei probleme, aceasta fiind cerută de creşterea continua a volumului de
informaţii, condiţie legată de descoperirea şi înţelegerea semnificaţiilor de specialitate
sub raport ideatic şi aplicativ;
c) în condiţiile unor surse multiple de informare, este necesar să se îmbine studiul
notiţelor de la curs (lecţii), cu studiul nemijlocit al cărţii, cu studiul informaţiilor oferite
de sistemele informative moderne - băncile de date, filmotecile, discotecile, Internetul
etc., asigurându-se baza tehnico-materială necesară limbajelor şi tehnicilor de dialogare
şi operare cu aceste mijloace moderne de stocare şi transmitere (obţinere) a datelor;
d) studierea atât a surselor de informare interne în limba romană - cărţi, reviste etc. şi
traduceri din limbi străine, cât şi studiul surselor externe, adică studiul cărţilor,
revistelor etc. în limbi străine, aceasta necesitând însuşirea acestora;
e) să se citească cu un scop bine precizat (îmbogăţirea cunoştinţelor, aprofundarea lor,
asigurarea aportului teoretic al unei activităţi practice etc.);
Termenul de competenţe se referă la o combinaţie de deprinderi, cunoştinţe,
aptitudini şi atitudini, şi includ disponibilitatea de a învăţa in completarea la „a şti
cum”.
Astfel competenţele cheie cuprind trei aspecte ale vieţii:
a. împlinirea personală şi dezvoltarea de-a lungul vieţii (capital cultural):
competenţele cheie trebuie sa dea posibilitatea oamenilor să-si urmeze obiectivele
individuale in viaţă, conduşi de interesele personale, aspiraţii si dorinţa de a
continua învăţarea pe tot parcursul vieţii;
b. cetăţenia activă şi incluziunea (capital social): competenţele cheie trebuie sa le
permită indivizilor sa participe in societate in calitate de cetăţeni activi;
c. angajarea intr-un loc de munca ( capital uman): capacitatea fiecărei persoane de a
obţine o slujba decenta pe piaţa forţei de muncă.

97
O caracteristică scoasa in evidenţă de Grupul de lucru se referă la faptul că aceste
competenţe trebuie adaptate la cadrul social, lingvistic şi cultural al indivizilor.
Competenţele cheie reprezintă un pachet multifuncţional, transferabil de cunoştinţe,
abilitaţi şi atitudini de care au nevoie toţi indivizii pentru împlinirea şi dezvoltarea
personală, incluziunea socială şi găsirea unui loc de muncă. Acestea trebuie sa se fi
dezvoltat la sfârşitul educaţiei obligatorii şi trebuie să acţioneze ca fundament pentru
învăţare ca parte a educaţiei pe tot parcursul vieţii.

Bibliografie:
1. Alexandru Gheorghe, Metodica predării limbii şi literaturii române, editura Gh.
Alexandru, Craiova, 2003;
2. Coarcă Alina Daniela, Formarea interesului pentru lectură la clasele
primare,Învăţământul primar nr.6/2006;
3. Competenţele cheie pentru Educaţia pe tot parcursul vieţii ,Cadru european de
referinţă, Noiembrie 2004”.

98
Lectura ca formă de autocunoaștere

Autor – Mihaela Eftenoiu


Școala Gimnazială Nr. 309, București

Cândva am primit un sfat: Citește o carte pe lună și din aceasta extrage trei idei
bune, pe care să le pui în practică!
În zilele noatre e foarte ușor să pierzi vremea. Să lâncezești cu ochii în telefon,
derulând imaginile/ videoclipurile din site-urile de socializare în mod automat, de multe
ori nereținând o idee măcar. Te amuzi, privești curios, intri în intimitatea altora mai
mult sau mai puțin forțat... dar nu înveți nimic. Creierul tău reține din acestea, aproape
numai imagini - sute, mii sau zeci de mii ... informații mai puțin, și ele inutile. Îți umpli
”hardul” biologic cu lucruri pe care rareori, spre deloc, le pui în practică. Auzi peste tot
acest lucru, ești și tu conștient de asta și totuși insiști să exersezi în domeniu.
Citește o carte! Te mai îndeamnă părinții sau profesorii la școală. Uneori mai
cedezi insistenței lor și citești, dar mintea ta derulează mai departe imaginile și
informațiile redundante pe care abia le-ai aflat de pe Internet. Îți e mintea mult prea
ocupată pentru a reține ceva important pentru tine.
Repetând îndemnul cu care am început acest articol, aș propune un exercițiu de
voință: citește... și din fiecare carte extrage o idee care să te ajute și pe care să o aplici
în viața ta!
Vei înțelege importanța acestui lucru la un moment dat, când vei deveni conștient
de concentrarea cu care citești, de ascuțimea minții tale care percepe aspectele
conținutului și caută cu curiozitate mărită dar și cu interes ideile care te reprezintă dar
care să te ajute să evoluezi și pe care să le pui în practică.
M-aș hazarda și aș da un nume acestui lucru: matrița cărții. Fiecare carte are o
matriță maleabilă, pentru fiecare cititor fiind diferită, modelându-se în funcție de
personalitatea acestuia. Odată găsită, însă, e definitorie.

99
IMPORTANȚA LECTURII ÎN FORMAREA ȘI DEZVOLTAREA
COPIILOR

Prof. înv.primar, ENACHE GEORGETA


și BURLACU GEORGIANA
Șc. Gimnazială ,,Dimitrie Gusti”-Nereju
Loc. Nereju, Jud. Vrancea

Într-un articol despre lectură publicat în Despre frumusețea uitată a vieții, Andrei
Pleșu dădea următorul sfat: ”Întâlnirea cu o carte nu e întotdeauna ceva programabil,
iar efectul lecturii nu se poate anticipa după calcule previzibile. Întâmplarea – adică
destinul – joacă un rol important”.
Există copii care învață să citească de la vârsta de 5 ani, deoarece sunt curioși să
descopere singuri primele volume din seria Harry Potter, dar sunt și copii care încep să
citească, din proprie dorință , la 12 sau 13 ani pentru că își doresc să afle cât mai mult
despre activități sau fenomene care îi pasionează. Iată ce spunea Dan C. Mihăilescu,
critic și istoric literar, editor și autor în Cărțile care ne-au făcut oameni, despre citit: ”În
cazul meu cărțile au fost zeii copilăriei și adolescenței”
Lectura la o vârstă fragedă ajută la dezvoltarea intelectului și are consecințe
favorabile în parcursul educativ. Citim ca să ne descoperim pe noi și să înțelegem mai
bine lumea în care trăim.

Lectura poate deveni un hobby care să-i însoțească toată viața. Prin lectură, copiii
și adolescenții empatizează (se identifică afectiv) cu eroii și eroinele din cărțile care dau
savoare copilăriei și adolescenței. Pe de altă parte, cartea poate fi privită și ca un
consilier psihologic. Cititul devine astfel terapie și, pe termen lung, un proces de
reflecție. Capacitatea de concentrare este în directă legătură cu cititul. Performanțele
școlare la disciplinele umaniste pot fi influențate pozitiv de pasiunea pentru citit.
Lectura elevilor din învăţământul primar se desfăşoară sub îndrumarea
învăţătorului. În această activitate se angajează, uneori din proprie iniţiativă, familiile
elevilor, care pot avea un rol determinant în constituirea bibliotecii personale şi în
alegerea unui tip de carte pentru citit.
Rolul important deţinut de lectură- ca activitate intelectuală- este determinat de
contribuţia sa la dezvoltarea personalităţii copilului din mai multe puncte de vedere:
a) Sub aspect cognitiv, îmbogăţeşte orizontul de cultură al elevilor, prezentându- le
evenimente din existenţa universului, a comunităţilor umane şi a indivizilor.

100
b) Sub aspect educativ, le oferă exemple de conduită morală superioară, le prezintă
cazuri de comportamente care-i îndeamnă la reflexii, pentru a distinge binele de rău şi a
urma binele.
c) Sub aspect formativ, le dezvoltă gândirea, imaginaţia, capacitatea de comunicare.
Scopul principal al activităţilor de lectură este dezvoltarea gustului pentru citit,
căruia i se adaugă şi alte deziderate, stimularea interesului pentru cunoaşterea realităţii,
sporirea volumului de informaţii, îmbogăţirea vieţii sufleteşti, cultivarea unor trăsături
morale pozitive.
Lumea cărților este colorată, variată, foarte atractivă și se află la îndemâna
tuturor. Cei mici pot interacționa cu ea vizitând o librărie sau o bibliotecă. În librării
există rafturi specializate cu literatură pentru copii. Probabil că cel mai plăcut mod de a
transforma cititul într-un obicei este acela de a asista la cercuri unde se fac lecturi la
prima vedere, deoarece în acest caz cititul se asociază cu interacțiunea dintre ascultători.
Prin participare la un club de lectură, copiii pot vedea prieteni de-ai lor bucurându-se de
lectură, devenind și ei părtași la magia cărților. Acesta e locul în care cei mici pot
descoperi ce gen de cărți li se potrivesc și prind curaj să afle singuri întâmplări
extraordinare în paginile cărților. Aceste ingrediente pot genera un antrenament
constant: cu alte cuvinte, lectura devine un obicei.
Pentru început, pot fi oferite cărți cu design atractiv pentru cei mici, povești
prezentate cu ajutorul ilustrațiilor, unde textul nu reprezintă o pondere foarte mare. Este
foarte important pentru cei mici să își dorească să se apropie de cărți, nu să fie forțați de
părinți ca să citească.
Lectura necesită nu numai îndrumare, ci și control. Sondajul în lectura
particulară trebuie să constituie o cerință obligatorie, manifestată în cadrul verificării
cunoștințelor elevilor. Controlul lecturii elevilor trebuie să fie o activitate permanentă
a învățătorului/ profesorului de limba și literatura română, spre a preveni comoditatea,
efectuarea unei lecturi facile, superficialitatea, neglijarea cărților. „Cartea este un ospăț
al gândurilor la care oricine este poftit.” Dacă vom ști să trezim interesul elevilor noștri
pentru citit, dacă vom îndruma, verifica și stimula în acest scop, vom crește generații
care vor simți o „sete” permanentă pentru citit, pentru cunoaștere, pentru lărgirea
orizontului lor cultural, ceea ce se va răsfrânge pozitiv asupra vieții și activității lor,
căci, așa cum spunea Miron Costin: „Nu e alta mai frumoasă și mai de folos în toată
viața omului zăbavă, decât cetitul cărților”.

Bibliografie:
•Alexandru, Gheorghe, Şincan, Eugenia, Îndrumător metodic pentru învăţători, părinţi
şi elevi,Editura ,,M. Duţescu’’, 1993
•Crăciun, Corneliu, Metodica predării limbii române în îmvăţământul primar, Editura
Emia, Deva, 2002

101
PLEDOARIE PENTRU LECTURĂ

Feroiu Maria
Liceul Tehnologic Tismana, Județul Gorj

Cartea a rămas şi va rămâne unul dintre cele mai frecvente mijloace de


autoinstruire. Lectura cărţii îi oferă celui care o parcurge, pe lângă satisfacţiile pe care
le aduce orice fapt inedit, prilejuri unice de reflecţie, de meditaţie. Ea îndeamnă la
introspecţie, având valori formativ-educative, care îşi pun amprenta pe întregul
comportament al cititorului.
Marele scriitor și filosof Mircea Eliade afirma că lectura reprezintă pentru omul
contemporan „un viciu sau o osândă”: „citim ca să trecem examenele, ca să omorâm
timpul, sau citim din profesiune”. În opinia sa lectura ar putea implica şi funcţii mai
nobile: „lectura ar putea fi un mijloc de alimentare spirituală continuă, nu numai un
instrument de informaţie sau de contemplaţie estetică”
În şcoală avem lectura obligatorie în manuale, unde găsim şi lectura facultativă,
suplimentară. Lectura “de plăcere” este aceea pe care o parcurge copilul singur. De
aceea copilăria este considerată marea vârstă a lecturii. Acum se consolidează “lectura-
plăcere” şi apar “devoratorii de cărţi”. Competenţele de lectură ale copilului se
rafinează. Apare pasiunea pentru lectura specifică: un anumit autor, un anumit gen de
cărţi. Dacă poveştile vârstei mici ajută copilul să-şi structureze organizarea psihică,
acum, ficţiunnea pentru copii are un grad de complexitate crescut pentru a îndeplini
funcţii suplimentare. Ea îndeplineşte rolul fundamental de a hrăni imaginaţia copilului
şi îl ajută să renunţe la jocurile copilăriei.
Prin lectură copilul nu-şi exersează doar imaginaţia, ci şi puterea de judecată:
complexitatea crescândă a personajelor şi a întâmplărilor îl ajută pe copil să gândească
complexitatea lumii în care trăieşte.
De asemenea, îi oferă modele de acţiuni şi subiecte de meditaţie. Lungimea
crescândă a textelor pe care le parcurge un copil, pe măsură ce capacitatea sa de lectură
creşte, îi exersează memoria şi îl ajută să-şi antreneze operaţiile logice ale gândirii.
Prin lectură, elevul are acces la multitudinea de informaţii deoarece atât
literatura de specialitate, cât şi cea beletristică, prezintă o viziune a realităţii. În procesul
de învăţare, componentele emoţionale şi motivaţionale ale elevului sunt privite ca nişte
componente naturale şi facilitatoare, de aceea atitudinea corectă a profesorului
constituie un factor cheie al procesului de de Gustul pentru lectură se dobândește din
fragedă copilărie, cu îndrumarea părinților și mai târziu a dascălilor, pornind de la cele
mai simple întâmplări, basme și pe măsură ce creștem, ajungând la intrigi mai
complicate, personaje formate, însă din ce în ce mai captivante si mai pline de sens.
Și așa, încetul cu încetul, învățăm despre lumea care ne înconjoară, despre viață,
despre oameni și noi înșine, căci „nu există cunoaștere înnăscută, pentru motivul că nu
există copac care să iasă din pământ cu frunze si fructe.” (Voltaire)
Dacă la început elevii sunt capabili doar să memoreze sau să reproducă conținutul,
mai târziu, dascălii îi învață cum să îl ințeleagă, cum să-l interpreteze și cum să extragă
din el adevăratele învățăminte, cum să-și formeze convingeri si concepții.
Datoria indrumătorilor școlii este de a ne dezvolta gândirea, de a ghida și
canaliza eforturile, de a trezi curiozitatea, astfel încât elevii să experimenteze și singuri

102
lumea cărților si să fie capabili să selecteze propriile zone de interes. Dascălul este cel
care lărgește orizontul cultural, cel care poate dezvolta sau spori atracția spre lumea
cărților, cel care îi învață să gândească singuri.
Lectura necesită nu numai îndrumare, ci și control. Sondajul în lectura
particulară trebuie să constituie o cerință obligatorie, manifestată în cadrul verificării
cunoștințelor elevilor. Controlul lecturii elevilor trebuie să fie o activitate permanentă a
profesorului de limba și literatura română, spre a preveni comoditatea, superficialitatea,
neglijarea cărților.
Paul Cornea spunea în lucrarea sa ,,Introducere în teoria lecturii” că nici
computerul, nici televizorul nu vor duce la dispariţia cărţii, că lectura va continua să
joace un rol cardinal în viaţa oamenilor, că accelerarea progresului tehnic va fi mereu
însoţită de remedierea compensatoare a unui spaţiu liber pentru închipuire, visare şi
căutare de sens.
Pentru ca lectura să devină mai motivantă pentru elevi, există câteva principii
considerate esenţiale:
 lectura să fie centrată pe sensurile, pe care un text le poate genera;
 lectura să fie interactivă (receptorul intră în dialog cu textul, pune întrebări,
încearcă să formuleze răspunsuri personale);
 lectura să fie exersată (elevilor li se creează oportunităţi de a citi în scopuri
diverse texte variate; profesorul foloseşte în mod consecvent la orele de literatură
un algoritm de lucru cu textul);
 lectura să aibă un scop pe care elevii să-l poată identifica (plăcere, cunoaştere,
descoperirea unor strategii de lectură etc.);
 lectura să fie încurajată prin atitudinea personală a profesorului care valorizează
lectura, dar și prin feed-back.
Nu este suficient ca profesorul să fie de acord cu aceste principii, el trebuie să le
pună şi în practică, în timpul orelor de literatură pe care le regizează.
Ora de literatură trebuie să se bazeze, în primul rând, pe lucrul cu textul. Aceasta
înseamnă că în cadrul unei lecturi dirijate de către profesor, elevul deconstruieşte textul
pentru a-i reconstitui semnificaţiile.
Profesorul trebuie să ghideze lectura, această călătorie a elevilor în lumea
textului, astfel încât fiecare dintre ei să ajungă la o înţelegere personală a textului
discutat, să nu dea verdicte privind interpretările pe care elevii le dau unor texte, să
încurajeze notarea ideilor, împărtăşirea acestora şi confruntarea dintre ele.
Dacă vom ști să trezim interesul elevilor noștri pentru citit, dacă vom îndruma,
verifica și stimula în acest scop, vom crește generații care vor simți o „sete” permanentă
pentru citit, pentru cunoaștere, pentru lărgirea orizontului lor cultural, ceea ce se va
răsfrânge pozitiv asupra vieții și activității lor, căci, așa cum spunea Miron Costin: „Nu
e alta mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă decât cetitul cărților”.

Bibliografie
1. CORNEA, Paul - Introducere în teoria lecturii, Bucureşti, Editura Minerva, 1988;
2. GOIA, Vistian - Didactica limbii şi literaturii române. Cluj-Napoca, Editura Dacia
Educaţional, 2002.
3. ILIE, Emanuela - Didactica literaturii române, Iaşi, Editura Polirom, 2008.
4. OPREA, Crenguţa-Lăcrămioara - Strategii didactice interactive, Bucureşti, E.D.P,
2006

103
ARTA DE A CITI

Prof. Filimon Irina Elena


Liceul Tehnologic “Ovid Caledoniu”,
Tecuci

Cine/ce/cum mai citeşte astăzi în şcoala românească?

Am preluat în titlul articolului ideea olimpiadelor organizate şi dedicate elevilor


care citesc, interpretează şi înţeleg să integreze lecturile lor într-un proiect existenţial
îmbunătăţit. De parte de a fi un concurs elitist, olimpiadele propun nişte subiecte
adaptate sensibilităţii elevilor şi contextului contemporan al cunoaşterii. Mi-au atras
atenţia subiectele diferite de cele de la concursurile cu subiecte tradiţionale, itemi meniţi
a verifica gradul în care elevul deţine abilităţile de a citi (în mai multe grile de lectură),
a înţelege, a interpreta şi a argumenta o opinie pe marginea unui text, fie el beletristic
sau nu.
Ca act de cultură, cred că lectura unor texte beletristice, ca decodificarea şi
interpretarea informaţiilor este justificată de o civilizaţie a scrisului. Astăzi însă, lumea
virtual a computerului este un concurent serios al cuvântului tipărit, până acolo încât
unii au prezis dispariţia cărţii, la fel cum în vechime, cultura orală care stimula
memoria, a lăsat locul scrisului şi fabuloasei invenţii a lui Guttenberg, prin care lumea
spiritului se deschide tuturor, se democratizează. Jacques Derrida este unul dintre cei
care cred că scrisul a fost un pas înapoi în istoria spiritului căci gândul viu, păstrat prin
tehnicile mnemotehnicii, devine mort şi înstrăinat de autorul ei odată ce este încredinţat
hârtiei. Aşadar, lectura trebuie să se adapteze instrumentelor comunicării virtual dacă
vrem să păstrăm moştenirea unei culturi a scrisului. Mărturisesc însă că sper să câştigăm
această “bătălie” a spiritului, măcar în interiorul umil al grădinii noastre pline de cărţi,
elevi, programe, planificări şi altele.
Pornind de la ideea că olimpiada de limba şi literatura română redimensionează
prestigiul lecturii şi încurajează formarea unui cititor abil, mi-am îndreptat privirea spre
elevii mei din clasele cu profil tehnologic. Se ştie că limba şi literatura română are
statutul unei discipline studiate în vederea examenului de bacalaureat, elevii punând
accentul pe achiziţia cunoştinţelor despre operele autorilor canonici. Dincolo de acest
interes oarecum limitat pentru textul literar, valorificat din perspective examenului,
rareori am întâlnit elevi animaţi de bucuria descoperirii unui text sau de plăcerea de a
vizita biblioteca şi de a-şi alege o carte spre lectură. Lipsa apetitului lecturii este un fapt
explicabil fie prin tentaţiile lumii virtual, fie prin valorile societăţii care tind să
marginalizeze pregătirea intelectuală, propunând nişte modele efemere de succes.
Există o bibliografie bogată despre metodele de stimulare a gustului pentru
lectură. Florentina Sâmihăian propune nişte metode centrate pe creativitatea elevului, cu
avantajul că ei vor percepe studiul literaturii nu ca pe ceva exterior, ci ca pe o
promisiune de autocunoaştere şi de construire a propriei persoane într-un mod autentic
şi nu imitând nişte modele fabricate de media. Articolul la care fac referire, scris de
Florentina Sâmihăian, se intitulează Lectură şi scriere creativă. Lectura şi scrierea sunt
două feţe ale creativităţii care nu pot fi gândite separat pentru că actul de a recepta un
text este legat în acelaşi timp de recrearea acelui text din perspectiva propriei

104
sensibilităţi şi imaginaţii. Lectura devine activă în momentul în care, prin scrierea
creativă, elevul reface traseul operei, într-o manieră personală.
O metodă descrisă în articol este lectura creativ-constructivă; se propune un text
lacunar, din care profesorul a eliminat nişte cuvinte. Elevul va încerca să completeze
spaţiile goale prin cuvinte potrivite contextului. O altă modalitate prin care se poate
aplica această metodă este textul-puzzle, în care secvenţele textului sunt amestecate, iar
elevul le pune în ordine; am aplicat-o ca fişă de lucru pentru a ilustra motivul străinului
în povestirea Balta albă de Vasile Alecsandri, arătând traseul lui prin Valahia. Elevii au
pus în ordine citatele referitoare la stările sufleteşti ale pictorului francez, recompunând
firul narativ, situaţiile prin care acesta a trecut.
Metoda jurnalului cu dublă intrare îmbină lectura cu scrierea creativă. Elevii
primesc o foaie împărţită în două coloane, prima reproduce textul iar a doua va fi
completată de către elevi, folosind diverse culori, în funcţie de reacţia lor faţă de textul
propus. Vor nota cu verde ce le-a plăcut în comportamentul personajelor şi ideile mai
interesante; negrul desemnează ce nu le-a plăcut. Vor evoca o experienţă trăită de ei,
similară celei din text (roşu). Arată apoi cum s-ar fi comportat ei dacă ar fi fost în locul
personajului în situaţia respectivă (galben). Mărturisesc că avantajul imediat al acestei
metode este că îi stimulează pe elevi în a-şi exprima opinia, cerându-le şi efortul de a
empatiza cu personajul sau de a se regăsi într-o anumită situaţie. Întâmpinăm probleme
însă, atunci când ei trebuie să facă apel la lecturile lor pentru a încadra fragmentul într-o
serie de alte texte scrise pe aceeaşi temă.
Pentru stimularea imaginaţiei, dar şi a lecturii atente a unui text, lectura
anticipativă este indicată, mai ales în cazul textelor scurte. Pornind de la un fragment,
elevii fac predicţii în ceea ce priveşte continuarea poveştii, fiind provocaţi astfel la un
exerciţiu creator prin care pot înţelege (măcar la nivelul intuitiv) mecanismele facerii
textului ficţional. Florentina Sâmihăian recomandă completarea lecturii şi cu activităţi
de scriere creativă (acolo unde nivelul clasei permite). Astfel, cerinţa de a da un alt final
textului nu pune probleme prea mari elevilor; însă mai dificil este să scrie o naraţiune cu
aceeaşi temă – sarcină care necesită şi puţin talent literar. Aceste metode încurajează o
apropiere afectivă de carte, elevul descoperind prin lectură, oameni şi situaţii similare şi
chiar edificatoare pentru viaţa lui. Aşadar, autoarea recomandă completarea lecturii şi
cu activităţi de scriere creativă (acolo unde nivelul clasei permite). Odată cu teoriile
receptării (Umberto Eco), sensul lecturii s-a schimbat. Textul nu mai este o instanţă
monolitică, abordată cu rigoare şi respect din partea cititorului, ci devine un pretext în
formarea lui ca identitate conştientă de sine. Amintind conceptul de building, Florentina
Sâmihăian (ale cărei metode le-am enumerat mai sus), propune mutarea accentului de
pe componenta cognitivă a lecturii pe cea afectivă. Numai aşa, textul mai poate fi
atractiv pentru elevul zilelor noastre.
Dar, dincolo de teoria lecturii, a cititorului în relaţie cu textul, rămâne deschisă
problema lui cum/cât şi mai ales, cine mai citeşte astăzi în şcoală. Dincolo de
promovarea unor metode moderne de încurajare a lecturii, demersul didactic întâmpină
o problemă atunci când trebuie să evaluăm cât şi cum citesc elevii. Evaluarea se face pe
o unitate mai mare de timp, prin proiecte şi portofolii care monitorizează activitatea
individuală iar pentru un plus de obiectivitate este binevenită şi participarea celorlalţi
elevi în procesul de măsurare a procesului lecturii. Este adevărat că este dificil de arătat
punctual creativitatea fiecăruia, de aceea şi la examenul de bacalaureat subiectul dedicat
textului argumentativ pune încă probleme, în sensul că nu există o evaluare unitară, un
punct comun de vedere care să elimine subiectivitatea evaluatorului. Bănuiesc însă că în

105
timp, vom ajunge la interpretarea corectă a baremului dacă şi la clasă vom pune mai
mult accent pe formarea unui cititor, care să poată să îşi exprime cât mai coerent o
opinie, cu argumente din experienţa de viaţă, înţelegând că literatura poate fi încă
relevantă din acest punct de vedere.
Întrebarea din subtitlu nu este retorică, ci se vrea un punct de plecare în a arăta
diverse soluţii pentru o realitate care s-a instalat de ceva timp în şcoala românească.
Odată cu mutaţiile sociale se schimbă şi psihologia cititorului prins într-o “euforie
perpetuă” care ameninţă să îl transforme într-un consumator anonim. Pentru mine,
cartea este şansa de a mă defini ca persoană unică, cu o identitate irepetabilă, de aceea
le spun elevilor că literatura nu e un „cumplit mijloc de tâmpenie” vorba lui Creangă, ci
poate să îi ajute să se înţeleagă mai bine, să comunice mai uşor cu ceilalţi şi, mai ales să
fie oameni întregi. Şi, pentru a ne apropia de un sens mai utilitar dat lecturii, oamenii de
ştiinţă cred că este cea mai bună terapie pentru reducerea stresului cotidian, fapt demn
de a fi luat în seamă.

Bibliografie generală:
1.Dulamă, M. E., Strategii şi tehnici didactice activizate, Ed. Clusium, Cluj-Napoca, 2002
2.Sâmihăian, Florentina, Lectură şi scriere creativă -
http://www.anpro.ro/html/date/s9_2008_comunicari.pdf

106
LECTURA, SCÂNTEIA CUNOAȘTERII

Prof. Filip Veronica Nicoleta


Liceul Tehnologic ,,Moga Voievod"
Hălmagiu, jud. Arad

,,Cărţile sunt moştenirile pe care marile spirite le lasă omenirii, care sunt date
din generaţie în generaţie ca daruri pentru posteritatea celor care nu s-au născut
încă."
Joseph Addison

Nicolae Iorga spunea: ,, Lectura joacă un rol mare în viața copiilor, un rol
mult mai mare decât în viaţa celor vârstnici. Cartea citită în copilărie rămâne
prezentă în amintire aproape toată viaţa. Din cărţile pe care le citesc, copiii îşi
formează o anumită concepţie asupra lumii, cărţile formează la ei anumite norme de
conduită”. Ca şi adoptarea unei alimentaţii sănătoase sau a unui stil de viaţă activ,
cititul este o componentă importantă care întăreşte muşchii creierului şi te poate ajuta să
treci mai uşor peste stresul zilei. Cititul este unul dintre cele mai vechi obiceiuri de pe
pământ, obicei solitar pe care-l practicăm şi în prezent.
Prin intermediul lecturii ne îmbogăţim cunoştinţele, ne lărgim orizonturile şi
putem experimenta situaţii la care nu am fi avut acces altfel. Cititul ne poate ajuta în
multe moduri căci totul poate fi găsit în cărți. Dar cititul ne poate și vindeca de fricile și
frustrările noastre. Aşadar, consider că este de datoria şcolii de a găsi strategia adecvată
şi puntea de comunicare prin care să cultive elevilor plăcerea de a citi.
Agresiunea audio-vizualului în domeniul informaţiilor, de multe ori facile şi
nocive, lipsa posibilităţilor de selecţie, necesită găsirea unor modalităţi de atragere a
elevilor către un univers plăcut, atractiv, relaxant – lectura. Acest univers trebuie
redescoperit de către elevi, prin iniţierea şi parcurgerea unor teme interesante, bogate în
conţinut informaţional, cu valenţe formative şi capabile să readucă în conştiinţa lor
adevăratul sens al cărţii.
Literatura, prin profunzimea mesajului, gradul de accesibilitate şi nivelul
realizării artistice, se dovedeşte capabilă să intre într-o relaţie afectivă cu cei cărora le
este destinată: elevii. Mesajul artistic al operelor contribuie la educarea acestora în
spiritul unor virtuţi morale.
Lectura şi în primul rând, rolul ei ca instrument al formării şi autoperfecţionării
omului preocupă de mult timp pe oamenii de şcoală. Nazareno Padellaro spune într-un
fragment pe care-l reproduc:
,,Este şi un alt punct capital pe care nu trebuie să-l pierdem din vedere.
Meseria noastră, care se vrea cât mai mult posibil dedicată şcolii, are drept urmare,
dacă nu faptul că ne uzează, în tot cazul pe acela că ne toceşte sensibilitatea. Pentru
noi lectura este un fapt de domeniul şcolii şi astfel suntem înclinaţi să uităm că
pentru scolari e un lucru ce ţine de mister... . Cine a fost vrăjit o dată de această
magie, va rămâne pentru totdeauna dornic de încântările ei şi va căuta să le
reînnoiască. Şi atunci va citi, va citi mereu. Asta înseamnă gust al lecturii. Cine ştie

107
să-l trezească a zvârlit o sămânţă vitală a culturii, vitală pentru că înfloreşte mereu,
în tot cursul vieţii."
De regulă, o mare parte dintre elevi citesc din “constrângerea” notei din
catalog. Astfel, de multe ori lectura se transformă în asimilarea de cunoştinţe noi, fără
ca cititorii să fie cu adevărat afectaţi de lectură. Prin urmare, să-i învăţăm pe elevi cum
să citească de plăcere, cum să se relaţioneze cu textul şi cum să acţioneze ca răspuns la
ceea ce au citit, cum să treacă de la reproducerea naivă la analiza complexă a textului e
datoria noastră, a cadrelor didactice. Ca realizare instituţională, alături de dascăl,
biblioteca şcolară are un rol la fel de important, completând strădania dascălului, care
ţine de iniţiere, formare, coordonare şi convingere, biblioteca oferind forma de
întreţinere stimulativă şi locativă pentru lectură, liniştea de desfăşurare a acestui act
cultural, vital în formarea elevului a cărei personalitate se află în curs de transformare şi
evoluţie.
Un rol important îl are bibliotecarul documentarist care, pe lângă funcţia
administrativă pe care o deţine, trebuie să fie un bun cunoscător al lucrărilor de
specialitate, atributele sale fiind acelea de a realiza o comunicare eficientă cu elevii,
pentru a putea fi în măsură de a recomanda acestora lecturi accesibile cu caracter
educativ-formativ, şi, nu în ultimul rând, cele care sunt utile în demersurile de interes
momentan sau de interes general.
Dascălul împreună cu bibliotecarul au misiunea supravegherii sufletelor copiilor,
cunoscându-i şi apropiindu-se de aceştia, îi pot îndruma spre lecturarea unor cărţi care
să le deschidă şi să le lărgească universul cultural, angrenându-i în discuţii ulterioare,
după ce elevii le vor fi citit.
Sediul destinat documentării şi informării, în special în şcoli şi, în general, în
comunitate, este structurat, în concret, prin funcţia de ,,bibliotecă” şi funcţia de
cercetare şi prelucrare a materialelor informative.
În acest context este creat cadrul propice pentru deprinderea şi formarea unor
reprezentări culturale evolutive şi pentru identificarea patrimoniului valorilor literaturii.
Scopul constituirii centrului de documentare şi informare, caracterizat prin
funcţia de ,,bibliotecă” şi funcţia de cercetare şi prelucrare a materialelor informative,
este de a pune bazele unei civilizaţii culturale care să vină în întâmpinarea nevoii de
cunoaştere a elevului, a dezlegării răspunsurilor din realitatea percepţiilor şi intereselor
lui. Totodată, acest centru de documentare şi informare asigură accesul la documentarea
şi culegerea informaţiei şcolare, este locul unde se însuşesc tehnicile de căutare a
informaţiei, cultivarea unor abilităţi de documentare, cum ar fi utilizarea
enciclopediilor, conceperea de diverse lucrări pentru portofolii.
Perfecţionarea centrelor de documentare şi informare au devenit obiectul unei
politici culturale, care legitimează importanţa actului lecturii.
Un alt aspect îl constituie colaborarea dascălului cu familia. Elevul, în mod
firesc, îşi petrece mai mult timp cu familia, în raport cu timpul petrecut în şcoală.
Familia este pentru elev modelul care devine prilej de imitaţie, prin ţinută, limbaj,
comportament, gusturi. Şi de aceea este de dorit ca şi părinţii să devină promotori în
procesul instructiv educativ, alături de profesori.
În calitate de profesor pentru învăţământ primar:
 am iniţiat, organizat şi coodonat activităţi de promovare a lecturii în acord cu
evoluţia elevilor de la vârste mici spre vârste mai mari, în ciclul primar, urmărind
predilect alcătuirea unor liste cu cărţi ce se propun a fi citite în vacanţele şcolare;

108
 am supus analizei oportunitatea lecturării cărţilor, în dezbaterile cu colegii, cu
comitetul de părinţi şi cu reprezentantul bibliotecii locale;
 am luat în calcul beneficiile culturale oferite de conţinutul educativ al acestora;
 am militat pentru conceptul provocării elevilor către lectură, propunându-le teme şi
realizând asocieri în legătură cu specificul zonal, evenimentele istorice legate de
comunitate, de particularităţile geografice ale locului natal, de obiceiuri şi sărbători
etc.;
 am expus elevilor momente, fragmente sau secvenţe din universul literaturii, pentru
a le stimula curiozitatea de a deschide cartea, de a citi şi a cunoaşte epilogul lecturii
propuse;
 am propus elevilor tema abordării unei lecturi, urmând a le dezbate ulterior, în
sensul identificării personalităţii personajelor din lectură, a compatibilităţii micilor
cititori cu acestea, discutarea întregii lecturi din viziunea percepţiei fiecărui elev.
Cronicarul român Miron Costin spunea despre cititul cărţilor că ,,nu este alta şi
mai frumoasă, şi mai de folos în viaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor”, iar
Nicolae Iorga, istoric, literat, profesor şi om politic reflecta „O, sfintele mele cărţi (…)
pe care soarta prielnică mi le-a scos înainte, cât vă datoresc că sunt un om adevărat,
ca oamenii din ţările unde nu s-a întrerupt niciodată cultura“.
Succesul transformării elevului în cititor conștient, pasionat constă în strategia
conlucrării cu elevii în care trebuie să se implice toți factorii educativi : conducerea
școlii, diriginții, profesorii de toate specialitățile, învățătorii și nu în ultim rând
bibliotecarii școlari. Cu siguranță vom forma, vom cultiva, vom încuraja şi vom susţine
interesul pentru lectură al elevilor, dacă vom urma sfaturile lui Anatole France. „Nu vă
mândriţi cu predarea unui număr mare de cunoştinţe. Stârniţi numai curiozitatea.
Mulţumiţi-vă să deschideţi minţile, nu le supraîncarcaţi. Puneţi în ele scânteia.”

BIBLIOGRAFIE:

CORNEA, Paul, Introducere în teoria lecturii, Ed. Minerva, Bucureşti, 1988.


COSTEA, Octavia, Didactica lecturii. O abordare funcțională, Institutul european Iasi,
2006.
GIASSON, Jocelyne, Înţelegerea în cursul lecturii, Canada, De Boeck Université,
2008.
ILIE, Emanuela, Didactica limbii române, Iaşi, Ed. Polirom, 2008.
PAVELESCU, Marilena, Metodica predǎrii limbii şi literaturii române, Bucureşti, Ed.
Corint, 2010.
PADELLARO, Nazareno, Şcoala medie şi problmele ei didactice, Editura Didactică şi
Pedagogică 1973.

109
,, FAȚĂ ÎN FAȚĂ,,
Valorile fundamentale în educația contemporană

Învățător, Ionela Florea,


Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu,, Galați

Poate fi literatura contemporană considerată valoroasă?!


Care sunt speciile literare gustate de cititorii de astăzi?
Mai sunt de actualitate temele, titlurile, personajele pe care le-am studiat în
școală noi, cei care astăzi suntem la catedră?
Iată întrebări care ar trebui să ne pună pe gânduri atunci când recomandăm
lectura de vacanță sau lectura suplimentară, elevilor noștri.
Toți am constatat că numeroase creații literare de mare valoare au lipsit din
propria literatură pe care am parcurs-o în anii de școală, din simplul motiv că nu
corespundeau idealului de formare a omului nou, multilateral dezvoltat-potrivit
hotărârilor marelui aparat de partid și de stat. Constatăm însă, cu amărăciune, că
nenumărate opere ne-au fost refuzate.
Începând cu Doina lui Eminescu, pe care am ascultat-o prima dată pe un stadion
de fotbal în timpul unui spectacol ,,Flacăra,, într-o noapte de Înviere (căci numai așa
vedeam spectacole de felul acesta) și terminând cu romane de felul Pollyanna-Taina
mulțumirii scrisă de Eleanor H. Porter acum aproape o sută de ani, avem exemple de
creații care pot consolida personalitatea unor tineri și care nu ar trebui să lipsească din
nicio bibliotecă.
Chiar dacă generațiile de cititori vor avea și preferințe ,,la modă,, literatura care
promovează valorile va fi mereu apreciată, la orice vârstă. Important este să fie
cunoscută, ținând cont că media nu promovează mereu literatura de calitate. Afirm acest
lucru fiindcă mi s-a întâmplat să citesc o carte pe care un cotidian foarte cunoscut, de la
noi din țară, a promovat-o agresiv, dar care m-a marcat ( în sens negativ) conducându-
mă în tenebrele firii umane, unde… afirm cu tărie că nu aș fi vrut să ajung, dacă
promotorii ar fi fost onești și nu m-ar fi manipulat printr-o publicitate mincinoasă. Am
înțeles pe propria piele că minciuna prin omisiune și cronicile false pot face mult rău.
Insist asupra acestui aspect fiindcă eu am avut o astfel de experiență la vârsta
maturității, dar mă întreb ce repercusiuni ar fi avut asupra mea această carte la vârsta
adolescenței sau mai devreme?! Sunt sigură că ar fi fost traumatizantă, neexistând
niciun fel de restricții la promovarea sau cumpărarea acesteia. Probabil vă întrebați care
este titlul și cine este autorul. Va rog să mă credeți că simpla aducereaminte îmi
creează…indispoziție! Pot să spun doar că este scrisă de un autor francez și a fost
premiată…(Mă îngrozesc!)
Să așezăm față în față nevoia de lectură, dezideratele școlii românești,
curriculum școlar și actualele manuale școlare.
Ce spuneți? Se armonizează?
Dacă lucrați la catedră, cred că veți răspunde negativ, ca mine. Sunt învățătoare
de 38 de ani și constat un clivaj îngrijorător între elementele susamintite.
Copiii vor dori mereu să se emoționeze în fața unei cărți bune, valorile
fundamentale ale societății umane ar trebui să ne coordoneze permanent în demersurile
educaționale, iar manualul… este necesar să reprezinte instrumentul de sprijin necesar

110
oricărui școlar. Ce te faci însă când în manual nu mai găsești nici un text cu conținut
istoric, iar scriitorii români abordați sunt cel mult doi, așa cum se întâmplă într-un
manual de Limba română la clasa a III-a? Sau în altele sunt promovate texte care pun
semnul întrebării asupra identității sexuale a copilului?! Mai putem vorbi despre
dezvoltarea unui simț coerent al identității, dacă modelele oferite de literatura
promovată prin manualul școlar este discutabilă?!Care sunt atitudinile și valorile stabile
pe care le promovăm?! Nu cumva obținem difuzia identității și în felul acesta vatămăm
sinele copilului? Cred că înșiși psihologii ar trebui să intervină pentru a ne proteja
copiii, când se produc asemenea derapaje!
Îmi pun serioase întrebări asupra direcției spre care se îndreaptă educația copiilor
noștri, fiindcă nu suntem pe calea cea bună, cum se spune.
Valorile pe care trebuie să se situeze învățământul românesc sunt valorile
creștine, fiindcă altfel, observăm lesne, pierderile sunt exponențiale.
Cât timp valorile pe care le regăsesc în școală copiii noștri nu sunt superioare, să
nu ne mire coloratura societății noastre, în care este promovată violența, circul,
superficialitatea, cameleonismul și câștigul lesnicios.
De aceea afirm cu tărie că literatura mare, care valorifică valorile fundamentale
ale omenirii este cea care este vital să se regăsească în biblioteca școlarilor noștri, și
atunci aripile lor nu vor mai fi de hârtie, ci vajnice aripi care-i vor susține ca
personalități. Atunci vor fi așa cum au fost cei pe care istoria acestui neam i-a dăruit
omenirii-EROI. Putem vorbi DECI de LECTURĂ CA TERAPIE prin VALOARE.

111
Lectura de plăcere în și dincolo de spațiul școlii

Fotache Claudia,
Liceul Tehnologic „Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei;
Ploae Mona-Laura,
Liceul Tehnologic „Petru Poni”,
Iași

Motto:
“Cu cărţile se întâmplă ca şi cu focul de pe vetrele noastre; iei acest foc de la vecin, îl
aprinzi la tine, îl dai altora şi astfel e al tuturor.“ (Voltaire)

Pentru a deveni cititor pasionat și constant este nevoie de o preocupare


permanentă din partea copilului, dar și a celor din jurul său; este nevoie, de asemenea,
ca o serie de factori, de condiții să fie întrunite. Foarte important, în acest sens, este
mediul în care se desfășoară actul lecturii, dar și cartea cu care începi, care te poate
apropia de lectura de plăcere sau te poate depărta. De aceea este util ca o carte preferată
să fie permanent în apropierea copilului (pe noptieră, la vedere, în geantă, la școală, sau
la o plimbare în parc. În aceeași ordine de idei, cărțile neatractive trebuie puse de o
parte. Dacă cel mic a ales o carte pe care să o citească în timpul liber, dar aceasta nu îl
atrage, atunci cea mai bună soluție ar fi să renunțe… sau să opteze pentru varianta
repovestită. Lectura de plăcere nu este o obligație, iar faptul că își poate corecta
alegerile îi va demonstra acest lucru.
Cititorii nu se nasc, ci se educă. Iar performanța în lectură, ca în orice altceva,
este dificil de atins și încă și mai greu de menținut. Începutul e cel mai important.
Începem să citim încă de prima dată când părinţii şi bunicii noştri ne citesc. Când
răsfoim cărţi ilustrate în copilărie şi apoi când ne prefacem că le citim noi înşine. Când
suntem înconjuraţi de adulţi care citesc şi ne citesc cu drag. Pentru început, trebuie să ai
cărţi pe care să le poţi citi.
Un studiu al Institute of Education din Marea Britanie a concluzionat că acei
copii care citesc de plăcere au rezultate mai bune în toate domeniile, la toate
disciplinele, inclusiv la matematica. Copiii care citesc mai puțin sau deloc în timpul
liber au șanse mai mici de a termina școala cu un nivel de pregătire care să le permită să
devină membri activi ai societății.
Lectura de plăcere pare a fi unul din factorii principali care influențează
rezultatele școlare și succesul în carieră.
Ca profesor și bibliotecar la un liceu, am remarcat frecvent o anumită inapetenţă
pentru lectură a elevilor. Cu părere de rău, am realizat că sunt din ce în ce mai solid
argumentate afirmaţiile de genul “tinerii de azi nu mai citesc nimic”, atâta timp cât
mulţi dintre adolescenţi alocă cea mai mare parte a timpului liber muzicii, jocurilor pe
calculator etc. Desigur că aceste preocupări sunt intersante și plăcute, important este ca
ele să nu se substituie total plăcerii de a citi.
O altă constatare importantă cred că este și faptul că mulți tineri aleg să citească
pe platforme online, de tipul wattpad, considerând că literatură contemporană, actuală,
este mai bine reprezentată în rețelele online. Este îmbucurător în primul rând să

112
constatăm că citesc, atunci când noi credem că doar pierd timp pe gadgeturi. Pe de altă
parte, trebuie să recunoaștem faptul că o problemă pentru orientarea tinerilor în această
direcție poate fi și conținutul manualelor de Limba și literatura română, dar și forma de
prezentare a acestor conținuturi. Făcea odată cineva observația că manualele noastre
sunt pline de morți. Ideea era că sunt prezentați doar scriitorii clasici din secole trecute,
iar cei contemporani nu mai au loc. Desigur că marea literatură nu are vârstă, desigur că
trebuie să îi apropiem pe elevi de aceasta, însă este foarte important cum o facem, cum
venim spre marea literatură. În același timp, este absolut necesar să-și facă loc în
manual si scriitorii actuali. Aș mai semnala, în legătură cu preferințele de lectură ale
tinerilor pe platforme online și un alt aspect, pe care îl consider periculos: lectura fără
discernământ, fără un criteriu valoric și fără capacitatea de a discerne între valoare și
nonvaloare. Din dorința de a avea lecturi actuale, din autori apropiați vârstei și
preocupărilor lor, tinerii citesc orice se postează. Am urmărit o perioadă de timp
platforma wattpad, din dorința de a fi la current cu lecturile tinerilor de astăzi, care
preferă lecturile în rețele. Se postează texte foarte diferite valoric, fără o selecție
prealabilă. Se pune întrebarea: cum vor putea tinerii să facă selecția valorică a textelor?
O soluție ar putea fi regândirea, primenirea orelor de literatură, flexibilizarea lor.
De regulă, o mare parte dintre elevi citesc din “constrângerea” notei din catalog.
Astfel, de multe ori, lectura se transformă în asimilarea de cunoştinţe noi, fără ca
cititorii să fie cu adevărat afectaţi de lectură. Prin urmare, este absolut necesar să-i
învăţăm pe elevi cum să citească de plăcere, cum să relaţioneze cu textul şi cum să
acţioneze ca răspuns la ceea ce au citit, cum să treacă de la reproducerea naivă la analiza
complexă a textului. Aşadar, consider că este de datoria şcolii, şi cu atât mai mult a
profesorului de limba şi literatura română, de a găsi strategia adecvată şi puntea de
comunicare prin care să cultive la elevi plăcerea de a citi.
O modalitate eficientă este organizarea Cercurilor de Lectură. Dintre obiectivele
care ar sta la baza unui astfel de proiect amintim: încurajarea şi stimularea interesului
elevilor pentru lectură, cultivarea lecturii de plăcere, formarea unor criterii proprii prin
care elevul să distingă singur ce şi când să citească, dezvolatrea atitudinii de relaţionare
a elevilor cu ei înşişi şi cu ceilalţi, însuşirea unor instrumente de analiză şi valorizare a
operelor literare, încurajarea aptitudinilor de creaţie literară ale elevilor talentaţi,
familiarizarea cu personalităţi marcante ale culturii şi literaturii române şi stabilirea
relaţiilor de prietenie între elevi.
Proiectul Lumea cărţilor, pe care îl derulăm anul acesta, are o serie de activități
menite să stimuleze lectura de plăcere a tinerilor: In memoriam Mihai Eminescu, Ce mai
citeşti?, activitate de promovare a lecturii de plăcere, Dragobetele, ziua românească a
dragostei, concurs de creaţie artistică (poezii şi desene pe tema dragostei), realizat în
parteneriat cu profesori; Locuri pentru citit, lecturiadă în locaţii diferite de spaţiul şcolii
etc.; Ziua Mondială a Cărţii, organizarea unei expoziţii cu afişe şi mesaje pro-lectură şi
Fișe de lectură, activitate de împărtişire a impresiilor pe marginea lecturilor însuşite de-
a lungul desfăşurării activităţilor clubului.
În sfârșit, un alt proiect drag nouă, derulat în parteneriat cu alte câteva licee din
județ, este Proiectul Sebastian, care presupune apropierea de textul literar din altă
perspectivă, foarte atractivă și, constatăm noi, de succes: elevii află despre un text literar
în urma vizionării de film. Proiectul presupune înființarea unui Club al iubitorilor de
film, care conduce, în final, la apropierea de textul literar. Filmele selectate spre
vizionare sunt ecranizări ale unor opere literare pe teme diferite. Finalitatea activității

113
clubului este întocmirea unor cronici de film, care să trimită elevii la lectura cărții, apoi
la o privire comparativă operă – film.
O modalitate de mare succes pentru noi de a trimite elevii la carte este și
participarea la concursuri de teatru sau de recitare. Se cunoaște faptul că mulți elevi
privesc cu entuziasm ideea de a se vedea pe scenă, de a-și demonstra talentele. Folosind
eficient această dorință a tinerilor, începem prin lectura textelor literare, dramatice sau
poetice, pe care dorim să le selectăm. În aceeași direcție, vizionăm spectacole și
concursuri pe marile scene ieșene. Recent, am trăit un moment emoționant la Ateneul
din Iași, unde mă găseam cu un grup de elevi ai liceului. Ne propusesem să-i urmărim
pe scenă pe elevii liceului de artă „Octav Băncilă”, știind că ei sunt pasionați și talentați
în domeniul interpretării dramatice, iar noi aveam ce învăța de la ei. Elevii interpretau o
secvență din „Hamlet”, de Shakespeare. La final, câțiva elevi aveau lacrimi în ochi!
Concluzia merită să fie cuvintele unei eleve: ”Când ajungem la școală, vreau să citesc
„Hamlet!”.
Constatăm, astfel, că stimularea lecturii se poate realiza și pe traseu invers: de la
spectacol de film sau teatral spre lectura operei literare.
Știm că azi adversarii cărților sunt televizorul, calculatorul sau smartphone-ul. De
multe ori, fiind puse la îndemâna copilului, vor fi sursă de distragere a atenției nu numai
atunci când citește, dar și atunci când își face temele. De noi, dascălii lor, depinde în
mare măsură să îi facem să înțeleagă că sunt și alte modalități, la fel de interesante și
mult mai productive, de a-și petrece timpul. Odată câștigat în direcția lecturii, discutăm
cu el despre cărți, despre personaje, dezbatem subiecte sau scene din carte și îl
încurajăm să procedeze astfel și în grupul de prieteni. Nu numai că va fi dornic să își
împărtășească ideile, dar entuziasmul lui de cititor poate fi molipsitor și pentru alții. Un
titlu interesant devine cu atât mai atractiv cu cât îl împărtășim cu alții.
Nu trebuie să uităm că cititul nu este o cursă de viteză. Obiectivele despre care
aminteam anterior nu trebuie să îl determine pe elev să se grăbească atunci când citește.
Lectura de plăcere este cea care a fost înțeleasă în totalitate, cea în care cititorul a
rezonat cu personajele și cu motivațiile acestora.
Sperăm ca întâlnirile noastre să îi convingă pe tineri că lectura este un mod
plăcut de a-i cunoaşte pe alţii, dar şi pe noi înşine, şi, poate cel mai important lucru, că
lectura formează identitatea de sine, face dintr-un tânăr cu multe temeri, un om
inteligent, luptător, încrezător, cu o personalitate armonios formată.

114
MAGIA CĂRȚII VERSUS MIRAJUL INTERNETULUI

Bibliotecar, Georgescu Luminița


Școala Gimnazială „Ion Heliade Rădulescu”
Urziceni, județul Ialomița

Cu toată amploarea pe care au luat-o mijloacele audio-vizuale în difuzarea


culturii, cartea a rămas şi va rămâne unul dintre cele mai frecvente mijloace de
autoinstruire. Lectura cărţii oferă celui care o parcurge, pe lângă satisfacţiile pe care le
aduce orice fapt inedit, prilejuri unice de reflecţie, de meditaţie. Ea îndeamnă la
introspecţie, angajează valori formativ-educative, care îşi pun amprenta pe întregul
comportament al cititorului. Tocmai de aceea se consideră că cititul reprezintă unul
dintre cele mai de preţ instrumente ale activităţii intelectuale.
Cartea, lectura, literatura ocupă un loc preponderent în teoriile pedagogice şi
sociale. Biblioteca şcolară este ocolecţie de documente (cărţi, reviste, ziare, materiale
audiovizuale, alte suporturi informaţionale) cu caracter enciclopedic, adecvate nivelului
şi profilului unităţii de învăţământ în care funcţionează aceasta. La conducerea ei se
găseşte personalul special pregătit pentru achiziţionarea, prelucrarea, organizarea şi
valorificarea fondurilor de publicaţii şi a celorlalte categorii de documente. Prin
activitatea sa, biblioteca şcolară sprijină procesul instructiv – educativ, satisface
cerinţele de informare documentară, de lectură şi de studiu ale elevilor, cadrelor
didactice şi celorlalte categorii de personal din unitatea de învăţământ.
Biblioteca şcolară constituie un bun câştigat în viaţa şcolii româneşti, astfel încât
nimeni nu poate concepe absenţa ei din vreo instituţie de învăţământ. Într – o bibliotecă
şcolară ar trebui să se găsească acele cărţi care să reprezinte programa şcolară, dar şi
cărţile care să ajute la formarea spirituală a elevilor, iar elevul are nevoie de o atentă
îndrumare asupra lecturii sale, pe care nu o poate găsi altundeva decât în cadrul şcolii
O bibliotecă, azi, este din ce în ce mai puţin doar o colecţie de publicaţii, o
instituţie izolată, ea e, din ce în ce mai mult un releu care transmite un mesaj sau o
informaţie oricărui spirit sensibil şi curajos; iar pentru elevi, printre colecţiile de cărţi,
broşuri, reviste, biblioteca modernă reprezintă un adevărat tezaur. Bibliotecile, ca
deţinătoare ale tezaurului de cunoştinţe şi ca centre de difuzare ale acestora, sunt verigi
ale culturii în orice timp şi societate, continuând să fie şi în epoca contemporană izvoare
de cultură.
Pentru a fi funcţională o bibliotecă şcolară modernă trebuie să furnizeze, sub
diverse forme şi pentru toate domeniile, o documentare adaptată diferitelor niveluri de
înţelegere ale elevilor, asigurându–i o parte importantă a programului de orientare
generală şi răspunzând exigenţelor programelor şcolare curente. Bibliotecarul, cadrul
didactic, părintele trebuie să dirijeze lectura elevului.
O bibliotecă tradiţională pune la dispozitia cititorilor cataloage (alfabetice,
sistematice) prin intermediul cărora aceştia au acces la colecţiile existente (carte,
periodice, articole analitice, casete audio, discuri, compact discuri etc). În unele cazuri,
inexistenţa sau imposibilitatea întreţinerii de cataloage este rezolvată prin accesul liber
la raft. Dezavantajele accesului liber la raft faţă de consultarea cataloagelor sunt
multiple: un titlu împrumutat apare ca inexistent, singura metodă de regăsire a

115
informaţiei este ordinea în raft, măsuri de securitate suplimentare etc. Totuşi metoda
computerizată este cu mult mai avantajoasă deoarece pune la dispoziţia cititorului
cataloage electronice.
Biblioteca viitorului va fi informatizată, ori nu va fi deloc...lumea modernă este
de neconceput fără informaţii. De la informaţia banală, ce acoperă nevoia de naraţiune a
individului, la informaţia tehnică, ultraspecializată necesară cercetătorului sau
informaţia economică fără de care redresarea economiei este greu de imaginat. Toate
aceste forme ale informaţiei sunt intrinseci unei civilizaţii şi culturi moderne.
Abundenţa informaţională, interminabilul flux de date constituie deja o paradigmă a
lumii în care trăim.
Prin intermediul cataloagelor electronice, o informaţie este obţinută foarte rapid.
Plimbările de la un sertar la altul sau de la un raft la altul sunt înlocuite de apăsarea unei
taste. În câteva minute de navigare, în informaţia oferită de computer pot regăsi
informaţii, care altfel ar fi necesitat zile întregi de căutări, sau ar fi fost imposibil de
regăsit. Bibliotecarul se poate concentra asupra calităţii descrierii, în acest caz. Odată
introdusă descrierea unui titlu, se obţin automat toate situaţiile şi formularele ce însoţesc
inevitabil activitatea bibliotecarului: formularul de comandă, borderoul de primire,
registru inventar, buletine informative.
Datorită metodei computerizate, cititorul beneficiază de informaţii în mod direct,
fără intervenţia bibliotecarului. Spre exemplu, în momentul în care găseşti un titlu în
catalogul electronic, îi sunt afişate informaţii referitoare la descrierea bibliografică plus
informaţii privind situaţia împrumutului pentru fiecare exemplar în parte. Aceste
informaţii sunt de genul: exemplarul este împrumutat şi va fi returnat pe data de...sau
exemplarul poate fi găsit la raftul...
În mod tradiţional, cititorul completează un buletin de cerere, îl înmânează
bibliotecarului, acesta caută un exemplar din titlul solicitat, însă în cazul în care toate
exemplarele sunt împrumutate întregul efort este inutil. Din start, căutarea era sortită
eşecului. Prin computerizare aceste eforturi inutile sunt eliminate.
Cazul în care cititorul este interesat de un titlu, dar nu există nici un exemplar
disponibil, cititorul îşi operează automat (singur) o rezervare. Aceste rezervări sunt
gestionate de sistemul informatic. În momentul în care un exemplar devine disponibil,
bibliotecarul este atenţionat în vederea reţinerii cărţii pentru cititorul care a operat
rezervarea. De asemenea, cititorul îşi poate consulta direct fişa şi poate afla (din nou
fără intervenţia bibliotecarului) ce cărţi a împrumutat şi când trebuie să le restituie.
O bibliotecă şcolară tradiţională este confruntată cu problema asigurării pentru
toţi cititorii sau a cât mai multor dintre ei a bibliografiei şcolare. Dacă această bibliotecă
are 50 de cititori, toţi 50 vor solicita aceeaşi carte într – o săptămână pentru efectuarea
temelor. Pentru a satisface integral solicitările, biblioteca ar trebui să cumpere 50 de
exemplare din acelaşi titlu. Aceste exemplare vor fi solicitate într – o săptămână şi în
celelalte săptămâni va sta pe rafturile bibliotecii, nemaifiind de interes.
O bibliotecă informatizată ce are încărcată în computer bibliografia şcolară,
pune la dispoziţia cititorului materialul dorit pe ecranul acestuia. Doritorii pot lista acest
material cu ajutorul imprimantei pentru studiul acasă ( o poezie, un comentariu, articole
de interes ). Procedeul se poate repeta cu fiecare cititor în parte. Astfel, într – o singură
zi, pot fi deserviţi toţi cei interesaţi de cartea respectivă. În cazul în care o bibliotecă
şcolară are posibilităţi de prelucrare de date reduse, ea poate descrie revista şcolii sau
poate introduce articole, comentarii, probleme deschise ale profesorilor, elevilor din

116
şcoala respectivă. Aceste informaţii vor fi disponibile în întreaga reţea, în toată ţara,
pentru toate celelalte biblioteci informaţionale.
Există teama că biblioteca va dispărea din cauza procesului rapid de
transformare a societăţii într-o societate digitală. Bibliotecarii îşi apără institutia şi
implicit credinţa în utilitatea ei. Una din metodele de luptă pentru bibliotecă este
păstrarea şi întărirea rolului bibliotecii ca loc de întâlnire pentru persoanele pe care le
deserveşte.
Un bibliotecar trebuie să fie el însuşi un cititor pasionat.El trebuie să aibă în
vedere că primirea cititorilor reprezintă o componentă principală a muncii
bibliotecarului, pentru că de felul în care cititorii sunt primiţi depind numeroşi factori
legaţi de raporturile bune ale bibliotecii cu utilizatorii săi. Aspectul uman este deosebit
de important în relaţia cu utilizatorii.
Dialogul cu cititorii este un aspect de care trebuie să se ţină seama în
permanenţă. Primul contact are o importanţă deosebită pentru că acesta contribuie la
fixarea imaginii bibliotecii în spiritul noului cititor. Pentru o bună primire a acestuia nu
există reguli. Bibliotecarul trebuie să cunoască psihologia cititorului, să aibă
disponibilitatea şi calmul de a-l asculta pe acesta.
Un rol important îl are bibliotecarul în a-i aduce pe cititori în bibliotecă, a
discuta cu ei, în a încerca să vadă care le sunt nevoile informaţionale pe care biblioteca
le-ar putea satisface. Pentru aceasta sunt necesare programe săptămânale, bilunare sau
lunare pe diferite teme, pentru diferite vârste :de la citit de cărţi pentru elevii din clasele
primare la discuţii pe diferite teme (ce înseamnă să fii Europarlamentar, sărbătorile de
iarnă, viaţa şi activitatea unor scriitori, muzicieni, pictori, etc.), de la prezentarea
modului în care se face un CV până la concursuri pe diferite teme (eroi îndrăgiţi în
operele studiate, semnificatia zilei de 24 Ianuarie, 1 Decembrie, etc.).
O altă sursă de informaţie în biblioteca şcolară o constituie bibliografiile.
Realizarea de instrumente bibliografice este rezultatul unui management informaţional
adecvat care se impune atât pentru exploatarea la maximum a fondurilor bibliotecilor,
cât și pentru limitarea, pe cât posibil, a fenomenului de „zgomot informational.”
Produsele bibliografice nu trebuie întocmite doar pentru a reflecta fondurile
valoroase ale bibliotecii, acesta fiind scopul întocmirii cataloagelor de bibliotecă, ci mai
ales pentru a imprima referințelor bibliografice un caracter de exhaustivitate, în cazul
bibliografiilor generale sau specializate.
Se poate constata faptul că, în prezent, mai mult ca oricând, bibliotecarul –
bibliograf are adesea o importanţă aparte, un rol deosebit în furnizarea documentelor. El
este cel care ghidează cititorul, facilitează accesul acestuia la documente şi, deci, la
informaţie.
Colectiile în formă tipărită îsi pierd însă suveranitatea de altă dată în relatie cu
documentele bibliotecii pe alte suporturi. Studiind atent fenomenul social, Marshall
McLuhan observa că: „în loc să se sfârșească prin a semăna cu o imensă bibliotecă,
precum cea din Alexandria, lumea a devenit un calculator, un creier electronic, exact ca
într-un naiv roman SF”.
În legatură cu remarcabila importanță și utilitate a calculatorului, J. J. Servan-
Schreiber observa că în zilele noastre, calculatorul electronic face pentru omenire
„...ceea ce acum cinci secole a făcut inventia tiparului. El produce schimbări radicale în
toate aspectele vieții noastre, înaintând cu o viteză amețitoare și descătusând forțe ce pot
fi deseori traumatizante”

117
Diversitate materialelor pe suporturi netradiţionale constituie deja, împreună cu
mai vârstnicele materiale tradiţionale, obiectul achiziţionării și prelucrării de către
specialiști.
„A-l informa pe cititor înseamnă deci a-l orienta spre instrumentul care îi
convine, făcându-l totodată să înteleagă că o cercetare nu se construieşte pe o singură
sursă, chiar dacă scopul ei este o expunere sau o lucrare de seminar.” Mai mult de-atât:
„Aşa cum biblioteca clasifică și organizează documentele, cercetarea bibliografică sau
cercetarea documentară, fie ea manuală sau informatizată, sau – caz frecvent astăzi –
combinată, clasifică şi organizează instrumentele pe care ea le utilizează. De această
organizare şi de această progresie logică depind economisirea timpului şi obţinerea
răspunsurilor celor mai adecvate la întrebarea pusă.”Adoptarea mijloacelor automatizate
în cercetare și în prelucrarea datelor constituie o evoluţie firească şi devine o necesitate
a lumii moderne, cu avantaje evidente.
Umberto Eco, în romanul său „Numele trandafirului” a dat o minunată definiţie
a bibliotecarului :„…bibliotecarul, în afară de faptul că ştie, are dreptul să umble prin
labirintul de cărţi, singur el ştie să le găsească şi unde să le pună la loc, numai el
răspunde de păstrarea lor...Bibliotecarul (le) apără nu numai de oameni, ci şi de natură,
îşi închină toată viaţa lui acestei lupte împotriva forţei uitării, duşmană a adevărului”.
În concluzie biblioteca trebuie să fie un for de comunicare între cititori şi aceia
care creează sau pun în circulaţie cărţile, iar bibliotecarul un element stimulator, care nu
se mărgineşte a fi numai un custode al depozitului de gândire şi artă, ci caută să fie un
difuzor al culturii ce sălăşluieşte în incinta instituţiei cărţilor. El este un sacerdot al
culturii cărţii şi nu poate fi decât un intelectual foarte informat şi dinamic. El nu este un
funcţionar pasiv, ci un factor stimulator, care caută, cu orice prilej, să pună în mişcare
cartea. El este un îndrumător al cititorului începător pe care îl poate modela prin
sfaturile sale, în procesul evolutiv al lecturii, având mereu în faţa ochilor, poate cea mai
cuprinzătoare definiţie a actului magic al lecturii, pe care a dat-o cronicarul român
Miron Costin: ...că nu iaste altă mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului
zăbavă, decât cetitul cărţilor....
Bibliotecarul trebuie să ducă o muncă într-adevăr diferenţiată în raport cu
profilul bibliotecii sale şi al cititorilor care o frecventează. Corelând structura fondului
de publicaţii cu setea şi necesităţile de lectură ale cititorului, bibliotecarul utilizează cele
mai variate modalităţi de activare specifică, totdeauna determinate de voinţa dezvoltării
armonioase a personalităţii umane. Aria lui de investigaţie trebuie să fie servită de cele
mai moderne metode şi mijloace ale informării, graţie cărora el trebuie să poată pune la
îndemâna cititorului ultimul document, ultima cercetare.
BIBLIOGRAFIE
Regulamentul de organizare şi funcţionare al bibliotecilor şcolare
Tehnici de documentare şi informare – proiect educativ iniţiat de Şcoala Normală
"Vasile Lupu" Iaşi şi Biblioteca Judeţeană "Gh.Asachi" Iaşi,
STOICA, Aurelia. Demersul cercetarii documentare si bibliotecarul de referinte. În:
Biblos: [online], 1998, nr. 6. Accesibil pe Internet la adresa:
http://www.bcuiasi.ro/biblos/volum.html.
Ibidem. McLUHAN, Marshall. Galaxia Gutenberg. Bucuresti: Editura Politica, 1975,
p. 69.
SERVAN - SCHREIBER, Jean-Jacques. Sfidarea mondiala. Bucuresti: Humanitas,
1990, p. 7.
Eco Umberto, Numele trandafirului, Chişinău, Hyperion, 1992, p.16

118
Elemente de deontologie a evaluării
în contextul creşterii calităţii actului educaţional

Prof. Gheorghe Pavelescu Camelia Ioana


Liceul Tehnologic Băile Govora
Băile Govora, Vâlcea

Procesul de învăţământ este activitatea fundamentală care conferă sens şi


identitate oricărei instituţii şcolare.Acest proces afirmă relaţia dintre educat şi educator,
iar evaluarea, în mod inerent, îl vizează pe fiecare dintre agenţii umani arătaţi.
Demersurile evaluative se efectuează pentru nivelul procesului de învăţământ, ceea ce
implică faptul că se realizează evaluarea predării/evaluării, ca acţiune de apreciere a
cadrului didactic şi se produce evaluarea învăţării şi a rezultatelor ei, ca activitate
apreciativă asupra elevului.
În sens larg, evaluarea se referă la acea activitate prin care sunt colectate,
prelucrate şi interpretate informaţiile privind starea şi funcţionarea unui sistem, a
rezultatelor pe care le obţine, activitate ce conduce la aprecierea acestora pe baza unor
criterii şi prin care este influenţată evoluţia sistemului.
Evaluarea efectuată de către profesor asupra rezultatelor elevilor constituie o
activitate deosebit de complexă care exercită un impact profund la nivelul beneficiarilor
atât din punct de vedere pedagogic, cât şi din perspectiva psihologică şi sociomorală.
Evaluarea rezultatelor şcolare furnizează datele necesare în vederea adoptării
celor mai bune decizii educaţionale, apreciază măsura în care rezultatele învăţării sunt
în concordanţă cu obiectivele educaţionale propuse, vizează totalitatea proceselor şi a
produselor care măsoară natura şi nivelul performanţelor atinse de elevi.
Profesorul de limba şi literatura română are in vedere faptul că obiectivele
operaţionale susţin şi determină structura şi felul rezultatelor care, la rândul lor, converg
spre diferite tipuri de achiziţii obţinute, exprimate prin cunoştinţe achizitionate,
capacitate de aplicare a acestora în actul de formare de priceperi şi deprinderi, trăsături
de personalitate, conduite si capacităţi intelectuale, redate în raţionamente, argumente şi
interpretări ale faptelor din natură şi societate.
1.Evaluarea – proces integrat şi permanent al demersului didactic
Între evaluare şi activitatea de predare învăţare se poate identifica o relaţie complexă,
care explică şi orientează procesul educaţional, reclamând ca :
-procesele evaluative să susţină şi să stimuleze activitatea de predare – învăţare,
indiferent de obiectivele evaluării ;
-reglarea activităţii de predare-învăţare pe baza rezultatelor şcolare să se
realizeze continuu şi permanent;
-cunoaşterea rezultatelor şi explicarea acestora, predicţia rezultatelor probabile
în secvenţele următoare au rolul de a regla procesul didactic prin acţiunile evaluative.
Rezultă de aici, că acţiunile evaluative sunt prezente în toate activităţile
didactice, independent de complexitatea şi dimensiunile ei. Acţiunile evaluative nu se
suprapun actului didactic, dar se află într-un raport de interacţiune funcţională
(I.T.Radu, 2005).
Ca proceduri de măsurare a rezultatelor învăţării la limba şi literatura română
sunt acceptate :

119
• evaluarea globală a acţiunilor mintale, care vizează aprecierea integrală a
demersului intelectual întreprins, axată dominant pe rezultatele acţiunii ;
• evaluarea analitică, care presupune difuzarea activităţii intelectuale în procese
parţiale şi mai uşor de măsurat, care privesc elemente ale procesului de gândire.
2.Proiectarea activităţii de evaluare
Profesorul de limba şi literatura română proiectează activitatea de evaluare
concomitent cu proiectarea demersului de predare – învăţare şi în deplină concordanţă
cu acestea. Finalul fiecărei unităţi de învăţare presupune evaluarea sumativă .
În proiectarea probelor de evaluare apar următoarele întrebări :
•Care sunt obiectivele de referinţă, competenţele şi conţinuturile pe care trebuie să
le rezolve elevii?
• Care sunt performanţele minime, medii şi superioare pe care le pot realiza elevii ?
•Pentru ce tip de evaluare optez ? Cu ce instrumente voi realiza evaluarea ?
• Cum voi folosi datele oferite de instrumentele de evaluare administrate pentru a
elimina blocajele ivite în formarea elevilor şi pentru a asigura progresul şcolar?
3.Criteriile de apreciere a rezultatelor învăţării
Stabilirea criteriilor de apreciere reprezintă o problemă specifică evaluării şi se
pune problema trecerii de la prioritatea acordată criteriului subiectiv ( profesorul este
suveran în acordarea notei, adică fiecare profesor apreciază în funcţie de ceea ce se
consideră că trebuie să ştie elevii) la criterii obiective, cât mai detaşate de evaluator.În
acest context s-a introdus distincţia între aprecierea raportată la normă şi la
criteriu.Astfel, raportarea la nivelul general al clasei(evaluarea criterială) se corelează
cu obiectivele operaţionale propuse, care evidenţiază distincţia dintre normă şi
criteriu.De regulă, rezultatele şcolare constatate pun în evidenţă valoarea efectelor
activităţii de învăţare. De aceea după efectuarea masurării rezultatelor se impune
formularea răspunsurilor la urmatoarele întrebări :
• rezultatele obţinute sunt satisfăcătoare ?
• rezultatele sunt în concordanţă cu aşteptările ?
• rezultatele marchează un progres în pregătirea elevului ?
• rezultatele pot fi ameliorate ?
Răspunsurile la aceste întrebări se dau în urma interpretării rezultatelor care se
axează pe diferite criterii valorice, condiţia este ca aprecierea rezultatelor să fie
realizarea unei evaluări obiective.Urmează luarea unor decizii şi măsuri de ameliorare a
activităţii de predare – învăţare, cu respectarea calităţii evaluării.
4.Predarea limbii şi literaturii române în şcoală
Scopul studierii limbii şi literaturii române în perioada şcolarităţii obligatorii
este acela de a forma un tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil
să înţeleagă lumea să comunice şi să interacţioneze cu semenii, să-şi utilizeze în mod
eficient şi creativ capacităţile proprii prin rezolvarea unor probleme concrete din viaţa
cotidiană, să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de învăţare, să fie
sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om.
În acest sens, curriculumul de limba şi literatura română pentru clasele aV-a – a
VIII-a, se bazează pe modelul comunicativ-funcţional adecvat nu doar specificului
acestui obiect de studiu, ci şi modalităţilor propriu-zise de structurare a competenţei de
comunicare a elevilor. În mod concret acest model presupune dezvoltarea integrată a
capacităţilor de receptare şi de exprimare orală, respectiv de receptare a mesajului
scris şi de exprimare scrisă. De altfel comunicarea se constituie prin fuziunea celor
patru capacităţi menţionate anterior.

120
De aceea orice profesor de limba şi literatura română îşi propune să răspundă în
mod concret la următoarea întrebare:
• Cum voi dezvolta aceste competenţe de comunicare atât de necesare ?
Eu consider că aceasta se realizează prin familiarizarea elevilor cu situaţii
diverse de comunicare orală şi scrisă, cu texte literare şi nonliterare adecvate vârstei
şcolare.
5.Cum ar trebui să arate profesorul de limba şi literatura română în anul
2019
Limba reprezintă temelia ce stă la baza oricărui popor: prin ea ne definim ca
naţie distinctă, ne afirmăm concepţiile despre lume şi viaţă, ne facem cunoscute
idealurile, aspiraţiile. De aceea este foarte important să-i învăţăm pe copii încă de la o
vârstă fragedă, să citească şi să scrie corect româneşte, să iubească limba strămoşească,
să simtă apartenenţa la specificul naţional.
Pe de altă parte învăţând copiii să dezlege tainele cititului, le deschidem drumul
spre calea cunoaşterii – le arătăm “puterea magică a cuvintelor”:
“E miraculos cuvântul … Meşteşugul lui a cernut şi cerne fără răgaz lumea şi sufletul ei
… Un cuvânt numeşte, alt cuvânt îl pune în mişcare, un alt cuvânt îi aduce lumină …
Ele te asaltează ca viespele, te liniştesc ca răcoarea nu te otrăvesc ca bureţii. Cuvintele
te adapă ca roua de trandafiri … pornind de la primele cântece şi basme despre
Dumnezeu şi om”(Tudor Arghezi, ”Tablete”).
Cuvântul te poate răni, te poate bucura sau îţi poate aduce linişte. De aceea
consider că un bun educator este acela care reuşeşte să-l facă pe elev să fie conştient de
valoarea şi forţa cuvântului. Pentru aceasta cadrului didactic îi sunt necesare unele
calităţi: interesul faţă de copii şi dorinţa de a-i ajuta, răbdare, perseverenţă, înţelegere,
capacitatea de a sesiza nevoile şi problemele lor, de a se identifica cu ei, adaptându-şi
comportamentul didactic şi afectiv la cerinţele lor şi nu în ultimul rând competenţă
profesională şi tact pedagogic.
Am considerat că în întreaga activitate de educare a copilului, rolul meu este
decisiv deoarece, pot stimula interesul lui pentru litera cărţii, pentru munca celor din jur,
pentru frumuseţile şi bogăţiile patriei, pentru întreaga viaţa socială.
De aceea cred că profesorul de limba şi literatura română presupune o
personalitate complexă definită prin :
• competentă ştiinţifică ;
• competenţa managerială ;
• competenţa socială;
• competenţa psihopedagogică.
Un bun profesor trebuie sa fie capabil de o mare varietate de stiluri didactice, să-
şi regleze stilul prin adaptare, în funcţie de situaţiile ivite, asigurand flexibilitate şi
eficienţă .
Profesorul de limba şi literatura română este creativ în conceperea şi conducerea
lecţiilor numai dacă are o consistentă pregatire pedagogică, metodică şi de specialitate,
precum şi o deschidere suficient de largă pentru a proiecta corect actul didactic.
Atingerea unui randament superior în activitatea didactică nu este posibilă fără
cunoaşterea şi aplicarea corectă a strategiilor didactice. Strategiile euristice şi
algoritmice sunt consolidate de strategiile evaluativ-stimulative.
In condiţiile unui stil didactic elevat, riguros şi performant, o condiţie esenţială
este raportarea evaluării la componentele actului didactic.In felul acesta, instrumentele
de evaluare , metodele şi tehnicile adecvate trebuie să fie cât mai flexibile , să asigure

121
validitatea şi fidelitatea , pentru ca măsurarea rezultatelor învăţării să fie reală, obiectivă
şi exactă.
Profesorul de limba şi literatura română trebuie să se distingă prin :
• competenţa profesională ;
• integritate ;
• obiectivitate ;
• confidenţialitate.
Profesorul de limba şi literatura română trebuie să fie în permanenţă preocupat
de succesul şcolar, care reprezintă o stare de concordanţă a capacităţii de învăţare a
elevului şi a exigenţelor şcolare, de aceea este necesară punerea de acord a solicitărilor
profesorului de limba şi literatura română cu capacităţile de învăţare ale elevilor şi de
adaptare a acestora la activitatea şcolară, trebuie să se axeze pe alternanţa dintre
metodele tradiţionale de evaluare şi cele complementare.
6.Calitatea de evaluator a profesorului de limba şi literatura română
Personalitatea profesorului evaluator se bazează pe doua dimensiuni importante
care pot fi puse în legătură cu etica procesului evaluativ :
• dimensiunea profesionalismului său, care poate fi analizat sub aspectul
cunoştintelor şi abilităţilor pe care el le are în domeniul specialităţii precum şi, în
domeniul teoriilor şi practicilor evaluative ;
• dimensiunea atitudinii pe care el o adoptă în decursul procesului evaluativ
(aspect care se află într-o relaţie directă cu caracterul şi cu setul de valori morale la care
el aderă, cu ataşamentul său la valorile acceptate din punct de vedere social).
Profesorul de limba şi literatura română practică în evaluarea continuă,
evaluarea orală, evaluarea scrisă .
Evaluarea orală presupune gradul de însuşire cantitativă şi calitativă a
cunoştinţelor şi deprinderilor şi se bazează pe observare şi apreciere
verbală.Chestionarea orală este o formă a conversaţiei, prin care profesorul măsoara
volumul şi calitatea cunoştintelor elevilor şi capacitatea acestora de a opera cu ele. Ea se
realizează frontal sau individual.
Profesorul trebuie să aibă o deosebită abilitate în formularea întrebărilor, care să
fie precise, concise, adresate întregii clase.De asemenea, profesorul trebuie să
favorizeze satisfacţia reuşitei elevilor, crearea unui climat pshiosocial de afectiune, de
echilibru şi dialog autentic, să încurajeze originalitatea şi gândirea creatoare, prin
claritatea întrebărilor şi corectitudinea evaluării.
Evaluarea scrisă se face prin lucrări de control neanunţate(extemporale) în
cadrul verificării curente, prin lucrări scrise semestriale anunţate (teze), lucrări scrise la
sfârşit de ciclu (bacalaureat) sau pentru examene de admitere.Lucrările scrise permit ca
într-un timp relativ scurt să se verifice cunoştinţele tuturor elevilor dintr-o clasă, acestia
având posibilitatea să-şi etaleze, independent, cunoştintele şi capacităţile, fară
intervenţia profesorului.
Evaluarea în cadrul examenelor naţionale (teze cu subiect unic, bacalaureat)
se face pe baza de teste scrise care se bazează pe programa de examen ce precizează
obiectivele de evaluare şi conţinuturile de evaluat.
Notele obţinute la tezele cu subiect unic oferă profesorilor şi factorilor de decizie
informaţii asupra nivelului de pregatire al elevilor în raport cu standardele naţionale.
7.Concluzii
Evaluarea rezultatelor şcolare ale elevilor trebuie să fie cât mai obiectivă,
evaluările perfect obiective reprezintă o aspiraţie perpetuă a evaluatorilor.

122
Procesul de evaluare presupune realizarea mai multor operaţii, care vizează
măsurarea, interpretarea şi aprecierea datelor obţinute, precum şi adoptarea deciziilor.
Evaluarea este procesul prin care se stabileste dacă sistemul educational îşi
îndeplineşte funcţiile, dacă obiectivele propuse sunt realizate.
Profesorul evaluator oricât de competent ar fi poate să “greşească” , de aceea
trebuie să reflecteze puternic la umanitatea sa mai înainte de a da un verdict final, el
trebuie să ţină cont de faptul că, succesul se măsoară nu în raport cu reuşitele globale, ci
in raport cu reuşitele fiecarui individ.
“Dacă te poartă gândul peste un an,
Seamănă un ogor.
Dacă te poartă gândul peste zece ani,
Sădeşte un pom.
Dacă te poartă gândul peste o sută de ani,
Educă oamenii.
Semănând ogorul
Vei recolta o dată.
Sădind un pom
Vei recolta de zece ori.
Educând oamenii
Vei recolta de o sută de ori.”
Deci: să limpezim prezentul, să exploatăm trecutul, să pregătim viitorul!

123
LECTURA E UN MOD DE VIAȚĂ

Prof.înv. primar Gionea Daniela


Școala Gimnazială nr.1 Motru, jud. Gorj

Uneori simțim nevoia să mai schimbăm “ drumurile” pe care le-am bătut sau nu,
ani de-a rândul. Lucrând cu copii de diferite vârste, mai devreme sau mai târziu, mai
greu sau mai ușor, se pornește în călătoria spre minte și suflet. Realizăm că, noi,
dascălii, avem datoria morală de “a-i citi” și de a-i îndruma, de a-i ajuta spre a-și găsi
locul și rolul în viață: trebuie să pornim la drum spre copii și alături de copii, nu în fața
lor!
Trecerea de la ciclul de învățământ primar, la cel gimnazial reprezintă un proces
esențial, cu implicații profunde și complexe, atât pentru micul elev(obiectul și subiectul
procesului instructiv- educativ), cât și pentru cel desemnat să realizeze actul
educațional: învățătorul/ institutorul/ profesorul.
Aflat “între două vârste”, școlărelul resimte implicațiile teoriei cunoașterii, dar și
pe cele emoționale în conturarea unei strategii/ metodologii adecvate, privind trecerea
de la un ciclu de învățămant la altul.
Basmul reprezintă mai mult decât „o poveste de adormit copiii”. Care este, de
fapt, rolul basmului? Ce beneficii le aduce copiilor?
Poveștile și basmele sunt mijloace eficiente în procesul de formare a exprimării
corecte la copiii din ciclul primar.
Când vorbim de rolul basmului în viața copiilor, ne amintim că aceste creații
populare oferă un limbaj accesibil cu puține cuvinte și expresii necunoscute, limba
literară corectă ușor de înțeles de către școlari.
In plus, provoacă la un exercițiu de imaginație căci în basme și povești se poate
întâmpla orice. Iar copilul este fericit că, orice dificultăți ar exista, în basm se rezolvă.
Prin personajele literare se pot forma comportamente morale, căci copiii se identifică și
preiau din calitățile/defectele acestora. De cele mai multe ori, ei vor să fie harnici,
curajoși, cinstiți, corecți asemeni lui Făt Frumos sau Ileana Cosânzeana.
Totuși, sunt și copii care se identifică cu personajele negative: zmei sau
zgripțuroaice. Preluarea modelelor negative poate fi determinată de agresivitate și
frustrări neexprimate sau poate fi efectul fenomenelor agresive din desenele animate
larg promovate în ultimul timp.
Date fiind valențele educative ale poveștilor și basmelor, trebuie să găsim cele
mai bune modalități de a-i atrage pe copii să citească.
Diferența dintre preșcolari și cei din clasele primare este aceea că micuții trebuie
transformați din ascultători în cititori de lectură. Datoria noastră, a dascălilor și
părinților este aceea de a a-i apropia pe copii de carte și de a-i trezi interesul pentru a
citi povești, nu de a-i obliga să o facă.
O modalitate eficientă este de a evidenția dintr-un basm tot ceea ce este mai
atrăgator, să le prezentăm o acțiune incitantă și să ne oprim brusc pentru a-i atrage să
citească, pentru a afla continuarea și finalul acțiunii.
Nu este suficient doar să citim. Invățătorul și părintele trebuie să vadă ce a înțeles
copilul, să-l determine să prezinte conținutul basmului. Acesta reprezintă un exercițiu
important de exprimare orală. De multe ori, copiii vor începe să povestească momentul

124
care le-a plăcut cel mai mult, sărind anumite evenimente. Astfel ei trebuie direcționati în
sensul așezării acțiunilor în ordinea desfășurării lor.
Basmele și poveștile se aleg în funcție de vârstă și în rapot cu nivelul exprimării.
Dimensiunea este un criteriu important de selecție. In clasele primare mici se aleg
basme scurte a căror povestire nu durează mai mult de 10 minute. Un copil de clasa I
trebuie să poată așeza în ordine logică 20- 40 propoziții, iar pentru unul de clasa a IV-a
sunt necesare 15-20 min. pentru a formula o povestire de circa 100 propoziții.
Basmul trebuie să aibă un limbaj cât mai accesibil, fără prea multe regionalisme
și arhaisme greu de explicat. Un exemplu sunt povestirile lui Ion Creangă, incontestabil
capodopere ale literaturii române, dar pe care dacă le prezinți într-un limbaj autentic nu
pot fi înțelese de copiii din alte zone ale țării sau dacă încercăm să le explicăm aceștia
își vor însuși un limbaj regional. In aces caz este indicat să apelăm la textele adaptate și
modificate sub forma literară.
Dificultățile sesizate în procesul citirii/ lecturii isi au izvorul in perioada de
însușire a limbajului, în prima copilărie( perioada antepreșcolară).
In general, copiii care au crescut într-un mediu “sărac” din punct de vedere educațional,
sunt cei care manifestă întârziere în dezvoltarea limbajului.
Cunoașterea reală, a fiecăruia dintre elevii noștri ar diminua simțitor numărul
celor inadaptați.
· Fiecare copil este unic, de aceea trebuie create pentru el experiențe de învățare
specifice.
Este certitudine: cartea trece printr-o criză profundă, la nivel național, dar și la nivel
internațional. Interesul pentru lectură scade rapid, pe măsura ce calculatorul oferă
informații utile într-un timp record! Imaginea are un impact mult mai puternic decât
cuvântul scris și este receptată cu mult mai mare ușurință. Copiii citesc din obligație!
De aceea trebuie să ne motivăm elevii să citească, folosind mijloace diverse și
atractive, să le deschidem drumul spre minte și suflet.

BIBLIOGRAFIE:
1. Oprea, Crenguta- Lacramioara, Strategii didactice interactive: repere teoretice
si practice, Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica, 2007.
2. Mihalache, Mihaela, “Intre doua varste”. Implicatii gnoseologice si emotionale
in conturarea unei strategii adecvate, privind trecerea de la un ciclu de
invatamant la altul, Ploiesti: “Grup Sc.Industrial Energetic”( referat prezentat la
cerc pedagogic, 2001).
3. Module pentru dezvoltarea profesionala a cadrelor didactice. Proiect pentru
invatamant rural. Modulul- Recuperarea ramanerii in urma la lectura.

125
Tehnici de lectură utilizate în cercetarea documentară

Bibliotecar Gabriela Harea


Școala Gimnazială „Duiliu Zamfirescu” Focșani

Aşa cum afirma Nicolae Iorga, cea mai bună şcoală e aceea în care înveţi înainte
de toate a învăţa. Mai ales în zilele noastre, este important să învăţăm cum să facem faţă
exploziei informaţionale şi avalanşelor de cunoştinţe, cum să selecţionăm, să filtrăm, să
analizăm, să ordonăm, să comparăm şi să structurăm informaţiile, cum să le dezvoltăm
şi mai ales cum să creăm altele noi. A şti cum să culegi informaţia într-un mod
inteligent înseamnă a „vedea” un volum mai mare de cunoştinţe într-o perioadă mai
scurtă de timp şi cu efort redus. Această cerinţă nu poate fi satisfăcută decât printr-o
planificare şi organizare sistematică de învăţare şi muncă intelectuală, de informare,
prelucrare şi aplicare a cunoştinţelor şi este o ştiinţã de sine stătătoare, ştiinţa muncii cu
cartea. Este ştiinţa deprinderii metodelor de cercetare, a selecţiei materialului ştiinţific,
a memorizãrii, a analizei, a ipotezei, a deducţiei logice. Este o ştiinţă şi o artă de a
munci în specialitatea aleasã. Acest lucru se realizează prin intermediul formării culturii
informaţionale, proces in care bibliotecile joacă un rol de bază.
Scopul culturii informaţiei este de a furniza fiecărui individ un bagaj minim de
cunoştinţe care să-i permită să utilizeze informaţia, să aibă competenţe diverse, într-un
context ce necesită resurse informaţionale.
Conform unui model de aplicare a culturii informaţiei, etapele care trebuie
parcurse de către orice elev, student, cercetător etc. sunt:
– cunoaşterea structurilor de informare şi documentare - biblioteci, centre de
documentare şi informare (localizare, organizare, servicii, oferte);
– formarea în cercetarea de bibliotecă (cunoaşterea surselor de informare oferite etc.);
– formarea în utilizarea resurselor informaţionale (localizarea şi exploatarea informaţiei,
indiferent de sursa de informare).
În acest sens, tipologia activităţilor de formare/educare identificate în orice
structură infodocumentară va cuprinde obligatoriu activităţi axate pe:
-iniţierea cu privire la bibliotecă, colecţiile şi serviciile sale;
-iniţierea în tehnicile de cercetare documentară, formarea deprinderilor legate de accesul
la informaţii;
- însuşirea tehnicii de reperare a documentelor, utilizarea cataloagelor de bibliotecă,
iniţierea în folosirea lucrărilor de referinţă.
Procesul de lectură deţine un rol fundamental în cadrul tehnicilor de muncă
intelectuală. Prin conţinutul său, orice document transmite un mesaj. Receptarea
mesajului duce la un proces de actualizare a vechilor cunoştinţe, dar şi la noi asocieri,
şi, posibil, la descoperirea de noi adevăruri. Descifrarea şi decodificarea conţinutului
acestui mesaj se face prin actul lecturii, care este un proces complex constând în
prelucrarea, perceperea şi înmagazinarea informaţiilor într-un mod raţional şi eficient.

126
Există mai multe tipuri de lectură aplicabile în cercetarea documentară
1. Lectura informativă globală (skimming) e o lectură selectivă care vizează obţinerea
unei idei de ansamblu asupra textului, examenul unei pagini de ziar, răsfoirea unei cărţi
etc; Cititorul explorează cu privirea suprafaţa textuală în căutarea unor puncte de
sprijin: el „agaţă” fie un cuvînt-cheie, un titlu, un grup nominal cu funcţie tematică,
încercând să înţeleagă despre ce e vorba fără să aprofundeze. Lectura informativă
globală este o inspecţie, un „survol" al unui text şi eficienţa ei depinde de următorii
factori: cunoştinţele prealabile despre autor, antrenamentul, buna condiţie fizică şi
psihică a cititorului.
Lectura informativă globală sau selectivă este un gen de citire rapidă în care
totul se parcurge în cea mai mare viteză posibilă, obţinînd un fel de „rezumat lărgit",
ignorînd detaliile. Această tehnică este folosită în special doar pentru a oferi înţelesurile
principale şi structura documentelor. Deprinderea de lectură selectivă constă în
sesizarea esenţialului şi selectarea ideilor principale, renunţându-se la detalii şi la
amănunte nesemnifivative.
2. Lectura exploratorie (skanning) constă în recuperarea unui simbol sau a unui grup
de simboluri predeterminate din ansamblul unui text (găsirea unei referinţe în dicţionar,
a unei adrese în ghidul de resurse Internet etc.). Ea diferă de parcurgerea globală
întrucât se focalizează asupra unui singur punct şi depinde ca operativitate şi eficienţă,
de organizarea serială şi metodică a textului (respectarea strictă a ordinii alfabetice,
cronologice, etc.). Lectura exploratorie este o tehnică de scanare a textului şi are câteva
avantaje majore:
- evaluarea - permite să „aruncăm" o privire asupra unui text, în căutarea de cuvinte -
cheie, ceea ce oferă o mostră din ceea ce dă valoarea întregului.
- introducerea în structură: oferă o idee sumară asupra materialului, asupra modului în
care l-a organizat autorul.
3. Lectura de cercetare (search reading) este o variantă a lecturii exploratorii. Ea
constă în recuperarea unei informaţii pe o temă prestabilită, dar căreia nu-i cunoaştem
cu precizie reprezentarea simbolică. Lectura de cercetare e caracterizată de inspecţia
atentă a textului, în direcţia globalităţii, nu însă a liniarităţii, şi de frecvente mişcări
înainte-înapoi.
4. Lectura rapidă constă în extragerea informaţiilor necesare în minimum de timp,
raţionalizarea mecanismelor perceptive şi ameliorarea comprehensiunii spre a obţine
performanţe superioare, atît pe plan cantitativ (sporirea vitezei), cât şi pe plan calitativ
(asimilarea mai eficientă a conţinutului). Esta o tehnică de lectură caracterizată prin
parcurgerea într-un timp record a unui text cu reţinerea sau extragerea ideilor acestuia.
Termenul de citire rapidă nu trebuie confundat cu parcurgerea rapidă, în fugă a unui
text, fără a se înţelege aproape nimic. Ea este considerată eficientă dacă cititorul
înţelege 3/4 din text. Lectura rapidă reprezintă o tehnică de lectură programată, care
merge de la general la particular, urmărind liniile gîndirii. Confruntarea cu o cantitate
mare de informaţii, necesitatea şi dorinţa de a citi cît mai repede posibil au făcut să se
vorbească tot mai mult despre viteza lecturii. Viteza medie cu care citeşte azi omenirea
este de 150-200 cuvinte pe minut, dar există persoane care ajung la 600 cuvinte pe
minut. Istoria cunoaşte personalităţi care citeau cu o viteză de 2000c/m. (Napoleon, J. F.
Kennedy).
Una din metodele care a dat cele mai bune rezultate în studierea unui
document, aplicată şi utilizată în lumea întreagă este Metoda RICAR (Rowntree,
Derek. Învaţă cum să înveţi. Introducere programată în tehnica studiului. Bucureşti

127
Editura didactică şi pedagogică, 1980). Prin această metodă ne însuşim deprinderi de a
citi eficient şi rapid, de a căuta şi parcurge surse de informare, de a studia. Numele
provine de la iniţialele a cinci faze de studiere a unei cărţi, capitol, articol, referat
ştiinţific (Răsfoirea, Întrebările, Citirea, Aducerea aminte, Recapitularea).
R – răsfoirea generală, răsfoirea capitolelor, studierea prefaţelor, a alineatelor subliniate,
a concluziilor parţiale şi generale;
I – întrebări, cercetătorul trebuie să-şi pună întrebări, creîndu-şi îndoieli în legătură cu
opiniile exprimate în lucrare şi cu opiniile proprii;
C – citirea activă prin căutarea răspunsurilor la întrebările formulate, reţinerea
esenţialului;
A – amintirea sau rememorarea conţinutului lecturat, luarea notiţelor la sfârşit şi nu la
începutul lecturii;
R – recapitularea, reţinerea esenţialului. Aceste cinci faze se aplică oricărei cărţi, capitol
sau articol. Tehnica RICAR semnifică un mod raţional de lectură, urmărindu-se
atingerea unui optim al rezultatelor/performanţelor studiului aplicat mai multor tipuri de
texte orientate ştiinţific şi prelucrate didactic.
Sintetizarea, gruparea, esenţializarea şi sistematizarea informaţiilor regăsite prin
lectură se constituie într-un alt grup de tehnici de muncă intelectuală. În limbaj comun,
acest lucru se referă la luarea notiţelor.
Se folosesc mai multe procedee de luare a notelor:
1. Însemnări şi sublinieri operate pe text (dacă ne aparţine cartea) cu recomandarea
folosirii unui sistem unitar de semne convenţionale care să permită regăsirea rapidă a
paragrafelor interesante. Dintre semnele convenţionale recomandate pentru a fi folosite
în adnotări personale, menţionăm:
! – surpriză, important de reţinut;
? – îndoială, de verificat;
+ – pozitiv, progres, acceptat;
– – negativ, regres, greşit;
v – lipsă, incomplet ş.a.
2. Al doilea grup de procedee cuprinde notările pe care le facem în timpul lecturii.
Pentru ca notele să fie utile se recomandă respectarea următoarelor reguli:
-se iau pe fişe;
-este indicat să se scrie numai pe o parte a fişei, pentru ca informaţia să fie găsită cu
uşurinţă;
-se recomandă ca o fişă să cuprindă o singură idee principală, un singur citat, un singur
extras;
-fiecare fişă de lectură trebuie să aibă un titlu care să permită regăsirea ei.
Activitatea de cercetare ştiinţifică poate fi considerată ca un schimb de
cunoştinţe de la emiţător la unul sau mai mulţi receptori prin intermediul diferitelor
canale. Fiecare ciclu urmează câteva etape succesive: documentarea (culegerea
informaţiei), prelucrarea informaţiei, generarea noilor informaţii, fixarea - realizarea
noului produs informaţional finit, transmiterea şi recepţionarea informaţiilor.
Informaţiile transmise sunt antrenate în conexiunile inverse care contribuie la generarea
unor informaţii noi.
Societatea actuală este caracterizată prin sporirea rolului informaţiei şi
cunoaşterii, crearea unui spaţiu informaţional global capabil să asigure comunicarea
informaţională eficientă dintre membrii societăţii, accesul lor la resursele informaţionale
mondiale. Rolul bibliotecii în acest sens este major căci, aşa cum se stipulează în

128
Manifestul de la Alexandria privind Bibliotecile şi Societatea Informaţională în curs de
dezvoltare, „bibliotecile şi serviciile informaţionale trebuie să fie capabile să
promoveze cultura informaţională şi să ofere susţinere şi instruire pentru o utilizare
mai eficientă a resurselor informaţionale, inclusiv a tehnologiilor de informare şi
comunicare.

129
,,LECTURA PUNE MINTEA IN MISCARE ”

Bibliotecar-documentarist
İliuţă Adriana
Şcoala gimnazială ,,Dragoş Marin”
Localitatea Ştefan cel Mare
Judeţul Călăraşi

„Cum adică?“ -Sună gol.


Această libertate de imaginaţie arată că tot ce este spus într-o carte declanşează
atenţia, aşteptarea, amintirea... Deci gîndurile cititorului se pun în mişcare. Chestiunea
care ne preocupă este direcţia acestei mişcări; unde ne duce ea?
Maurice Blanchot, în L’Espace littéraire (Spaţiul literar), făcea următoarea
afirmaţie: „Lectura este mai pozitivă decît creaţia, mai creatoare, deşi nu produce
nimic.“
Care este pînă la urmă natura acestui act de creaţie al lecturii, de vreme ce a
priori nu produce nimic?
Lectura este o experienţă, pentru că a citi – a scrie nu reprezintă doar un act care
degajă semnificaţii, ci constituie o mişcare de descoperire. Ceea ce creează lectura este
chiar această mişcare de descoperire. Cititul devine, deci, o operaţiune de fabricare a
unei mişcări de căutare şi de iniţiere în ceva care nu este cunoscut încă. Prin această
mişcare interioară, cititorul face posibilă construirea unei noi identităţi, aceea de cititor-
scriitor.
Probabil ar trebui să vorbim mai degrabă despre dispariţia identităţii, căci, prin actul
de lectură, singularitatea celui care gîndeşte nu mai este primordială. Cititorul nu se mai
vede ca individ, ci ca un fel de purtător de cuvînt sau de înainte-vorbitor, nu al
autorului, ci al ideilor pe care textul le vehiculează, un purtător de cuvînt
care poartă ideile unui text prin lectura sa. Rolul acestui purtător de cuvînt este, de fapt,
să-şi asume nu gînduri literare, ci o gîndire literară. Asta face ca mişcarea gîndurilor să
fie o mişcare de construire a identităţii de scriitor, în măsura în care această experienţă a
gȃndirii cuvintelor îl ajută să intre într-o comunitate nedefinită, să intre în lume, pînă la
urmă. Nu este vorba despre un individ care acumulează ştiinţă prin lectură, ci despre
unul care acceptă că lectura îl schimbă. Lectura instituie deci, indirect, o mişcare care
determină experienţa ce conduce la mutaţia cititorului.
Văzută astfel, ca experienţă a gîndirii, lectura dă doar impresia că nu produce nimic
concret, căci cititorul construieşte, de fapt, o mişcare în care el devine actor al scriiturii
mai degrabă decît scriitor. Asta înseamnă că literatura cere o lectură reflectată care să-i
permită cititorului să intre în mişcarea interioară ce-l împinge spre scriitură. Aceasta
este raţiunea de a fi a lecturii: să fabrice un spaţiu de creaţie pentru şi prin cititor. Nu
serveşte la nimic citirea unei cărţi dacă cititorul rămîne prizonier în postura sa de cititor
care parcurge pasiv rîndurile unui text, fără voinţa de a transforma acel text şi de a se
lăsa el însuşi transformat.
Asta spunea şi Clémence Ramnoux cînd analiza filozofia lui Heraclit: „Nu este
suficient că ai auzit sau ai învăţat, nici că eşti capabil să repeţi, trebuie să fii
schimbat. Nu este suficient să asişti la ceremonie, trebuie chiar să fii prezent.“ Altfel

130
spus, cartea ca atare nu iniţiază pe nimeni, nu învaţă pe nimeni, nu comunică nimic.
Singurul interes este că-l ajută pe cititor să se schimbe. Dar cum se explică, pînă la
urmă, această schimbare prin lectură?
Transformarea este posibilă prin faptul că cititorul literar este cuprins de îndoială în
propria sa lectură. Lucrurile nu sînt comune decît în spaţiul limbajului comun, obişnuit.
Prin lectură însă, cititorul intră într-un alt spaţiu, cel al fabricării literaturii. Aşa se
explică de ce Blanchot vedea lectura mai pozitivă şi mai creatoare decȃt creaţia însăşi.
Libertatea de imaginaţie a cititorului arată că acesta are în mod natural un spirit
anticipator şi creator în raport cu textul. Atenţia lui e întotdeauna la pîndă, focalizată
dincolo de cuvintele pe care ochiul le vede. Cititorul traversează cuvintele care se
deschid spre o ştiinţă în aşteptare. Astfel, conştiinţa cititorului este influenţată de text,
nu direct, prin sensul pe care-l poartă, ci prin felul în care se lasă pătruns de el. Aceasta
este mişcarea de descoperire indusă de experienţa lecturii.
Înainte de a citi, omul era fără experienţă, după, şi-a făcut experienţa. Dar între ele,
omul s-a schimbat, cel puţin aşa se spune. Iar dacă această schimbare este posibilă, e
pentru că experienţa cuvintelor se identifică cu experienţa fiinţei.
În timpul lecturii, cititorul îşi trăieşte propria experienţă care-i aduce profit. Cititorul
va şti să privească lucrurile cu inteligenţă, să se detaşeze de carte şi să vorbească apoi, şi
el, nu după carte, ci ca o carte, să vorbească natural. Cartea trebuie să trezească în cititor
o spontaneitate, şi nu o stare de fascinaţie şi de supunere. Pe scurt, trebuie să-l
determine să gîndească singur. Iată de ce în literatură nu povestea, informaţia, mesajul
ce par a fi purtate de cuvinte contează, ci însăşi experienţa lecturii.
Personal, consider că lectura nu reprezintă doar expresiile clișeu: „dezvoltă
vocabularul” sau „îmbogățește imaginația”. Lectura este un prilej de a ne dezvolta
caracterul, de a ne consolida propriile opinii, propriile concepții privind diverse teme.
Prin lectură, în mintea noastră se poartă dezbateri, ne întrebăm ce este adecvat și ce nu
este, ne adresăm întrebarea „de ce așa și nu altfel?” Lectura, prin frumusețea ei, ne face
să fim morali, să luăm decizii mai înțelepte, să ne dezvoltăm simțul creativ. Lectura ne
dezvoltă și simțul civic, făcându-ne să ne gândim și la binele celorlalți, la binele
societății, nu doar la binele nostru personal. Lectura poate fi, de asemenea, un refugiu al
celor care, să spunem că nu sunt pe deplin mulțumiți de lume, de viață, de societate.
Lectura este o metaforă…
Lectura rămȃne, pînă la urmă, singura activitate care-l împinge pe individ să vadă
dincolo de el, să evolueze prin autodepăşire şi să se integreze astfel în lume. De aceea,
pentru cititor, actul lecturii este departe de a fi o „plăcere“. „Plăcerea lecturii“ – o
formulă; ce-nseamnă asta, pînă la urmă? Lectura e mai curȃnd un mod de viaţă sau o
muncă, dar fără să devină o corvoadă.
Lectura este o formare liberă, dar nu în sensul că-l pune pe cititor într-o formă
pregătită dinainte, ci în sensul în care-i dă o formă unică, îl ajută să-şi construiască
personalitatea, îl creează, îi dă consistenţă, îl face vizibil în lume. De aceea, lectura
evocă partea divină a creaţiei. Mai mult decît creaţia literară, este în joc crearea şi
formarea omului. Iată de ce toată această agitaţie care are loc în jurul cȃtorva cuvinte, în
jurul lecturii, nu este niciodată inutilă.

131
Bibliografie
1. Maurice Blanchot, în L’Espace littéraire (Spaţiul literar), tradus de Andreea
Vlădescu, Editura EST, Bucureşti, 1995
2. Julien Gracq , En lisant en écrivant (Citind scriind), Editura Rao , Bucuresti , 2000
3. Stefan Ion Ghilimescu ,Citind rescriind , Editura Humanitas , Bucuresti , 2012 ,
ISBN / ISSN 978-606-537-107-1
4. 2. Învăţământ primar, volumul I/1991, Culegere metodică destinată cadrelor
didactice care predau la clasele I-IV, Bucureşti, 1991
https://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/lectura-e-un-mod-de-viata

132
CULTIVAREA INTERESULUI PENTRU LECTURĂ

Ioanăș Daniel Nicolae


Școala Gimnazială Hălmăgel, jud. Arad

Studiul limbii române la clasele mici ocupă un spaţiu important, determinat de


faptul că prin aceasta se urmăreşte atât cultivarea limbajului oral şi scris al elevilor şi
folosirea corectă a limbii materne cât şi învăţarea unor tehnici de bază ale muncii
intelectuale: cititul, scrisul, exprimarea corectă şi nuanţată, tehnici de care depinde
evoluţia viitoare a şcolarului.
O componentă importantă a însuşirii limbii române este lectura. Este un
instrument care dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni, un instrument de
cunoaştere şi autoformare, un mijloc de a-ţi completa cultura fără ajutorul altuia. Ca să
se poată atinge această performanţă, viitorul adult trebuie pregătit şi îndrumat în acest
sens.
Există factori care determină lectura elevilor: particularităţile de vârstă şi
psihice, preferinţele lor, climatul familial, care pot transforma lectura într-o necesitate, o
delectare sau nu. Când gustul pentru lectură şi gustul pentru carte s-au format din primii
ani de şcoală, acesta rămâne pentru toată viaţa, o obişnuinţă utilă.
Gustul pentru citit nu vine de la sine ci se formează printr-o muncă a factorilor
educaţionali (familia şi şcoala), o muncă caracterizată prin răbdare, perseverenţă,
continuitate, voinţă.
Se ştia că la vârsta şcolară mică, elevii sunt însetaţi să citească, să afle lucruri
noi, prin propriul lor efort. La această vârstă îi pasionează povestirile despre animale,
plante şi din viaţa copiilor. Basmul îi introduce într-o lume aparte, în care se petrec
lucruri nemaipomenite, se dezleagă taine, iar copilul trăieşte o bucurie sinceră când află
că, binele învinge răul, că minciuna e strivită de adevăr. În multe din textele de citire
sau de lectură sunt înfăţişate evenimente, întâmplări, aspecte din activitatea oamenilor,
tipuri de eroi cunoscuţi sau anonimi, a căror personalitate constituie model de viaţă sau
conduită pentru ei.
Pentru ca lectura să placă, trebuie să fie atractivă şi să corespundă puterii de
înţelegere a micului şcolar. În această perioadă îi atrag cărţile frumos colorate, cu
ilustraţii, cu versuri simple, cu texte scurte, având literele de format mai mare.
Pentru a dezvolta gustul elevilor pentru citit, pentru a-i face să iubească cartea,
pentru a le satisface interesul de a cunoaşte viaţa, oamenii şi faptele lor, lectura trebuie
îndrumată, verificată şi evaluată.
Forma de îndrumare cea mai des folosită în această activitate este povestirea
(învăţătorului şi a elevilor). Povestirea învăţătorului realizată pe un ton adecvat, cu
nuanţările impuse de conţinutul prezentat, într-un ritm corespunzător şi de asemenea
nuanţate cu pauze logice şi psihologice bine plasate, are darul de a genera trăiri
emoţionale, sentimente. Şi ceea ce e mai important, este faptul că învăţătorul are
posibilitatea ca pe tot parcursul redării evenimentelor, datelor, faptelor, etc., să întreţină
un permanent „dialog” cu elevii, fie şi numai din priviri. Însăşi „reglarea” povestirii
realizată de învăţător se face ca răspuns al trăirilor elevilor ce pot fi citite în locul lor, pe

133
feţele lor, iar explicarea sensului figurat al unor cuvinte, al unor figuri de stil, se poate
face „din mers” fără a întrerupe trăirile afective ale elevilor. Nu trebuie neglijată
povestirea elevilor. Cei care au citit o lectură, o povestesc în clasă. Se completează
conţinutul povestirii de către mai mulţi elevi. Ei se întrec în a povesti cât mai mult şi
mai frumos, fapt care antrenează şi pe cei mai puţin dornici de lectură.
O altă formă de îndrumare a lecturii suplimentare o constituie vizitarea
bibliotecii şcolare. Acolo, într-o atmosferă propice, să se facă şi prima fişă de cititor.
În următorul interval e bine să se facă o vizită la o librărie, unde sunt expuse mai
multe cărţi pentru copii. Aici elevii au ocazia să-şi cumpere câte o carte plăcută. Se
trece astfel la o nouă formă de îndrumare şi anume ca prin cărţile cumpărate, elevii să-şi
pună bazele bibliotecii personale.
Popularizarea cărţilor trezeşte de asemenea interesul pentru lectură. În acest sens
se citesc scurte fragmente dintr-o operă literară, se recită unele poezii frumoase sau se
prezintă ilustrate ce reprezintă scene din poveşti sau basme.
Diafilmele constituie un alt important mijloc de îndrumare a lecturii
suplimentare. Ele prezintă opera literară în imagini, astfel că elevii vin mai repede în
contact cu conţinutul lecturii. C.D.-urile sunt folosite tot mai mult de elevii care au
acasă un calculator.
Ghicitorile literare sunt mijloace pasionante ce-i invită pe elevi la lectură.
Acestea se pot defăşura astfel: se citeşte un fragment şi se cere elevilor să indice opera
din care face parte sau se numeşte eroul principal (personajul) şi ei indică lectura
corespunzătoare. Din poezii se pot recita unu, două versuri şi elevii vor continua poezia,
după ce vor spune titlul şi autorul.
Dramatizările unor texte întâlnite în manualele de citire îi stimulează pe copii să
citească din dramaturgia scrisă pentru ei.
Însemnările asupra operelor citite se vor referi la: titlul lecturii citite, autorul,
expresii literare din cele mai frumoase, un desen care să ilustreze un aspect din
conţinutul lecturii, copierea unor fragmente scurte, personajele principale şi mai târziu
(în clasa a IV-a) un foarte scurt rezumat.
Şezătorile şi concursurile litarare amplifică interesul elevilor pentru lectură. În
cadrul acestor activităţi, ei au posibilitatea să se afirme, să demonstreze că au citit multe
lecturi, că ştiu să povestească frumos sau să recite cu expresivitate o poezie.
Lectura pe care trebuie să o citească elevul trebuie dirijată de către şcoală, dar şi
de către familie. Într-o familie unde sunt prea puţine cărţi, unde părinţii şi fraţii mai
mari consideră lectura o corvoadă, rareori se poate aştepta ca un copil să dovedească
pasiune pentru lectură, pentru carte, pentru şcoală şi dimpotrivă, în familiile în care
există dragoste pentru carte, transformarea fiecărui copil într-un mic cititor se poate face
pe nesimţite. Dar exemplul personal în familie poate trece neobservat de către copil,
dacă lectura celor mari constituie o plăcere individuală, dacă nu este însoţită şi de
stimularea interesului celorlalţi membri ai familiei pentru carte. În acest scop, povestirea
conţinutului, nu neapărat în întregime, comentarea celor citite în mediul familial,
reprezintă un foarte bun mijloc pentru dezvoltarea dragostei pentru lectură.
Citirea lecturii suplimentare trebuie să devină o deprindere. Formarea
deprinderii în urma unei supravegheri şi îndrumări atente şi conştiente este un proces
lent care nu trebuie forţat, dar nici lăsat la voia întâmplării. Copii trebuie să ajungă să
citească din proprie iniţiativă, în fiecare zi, având sentimentul satisfacţiei şi nu al unei
obligaţii neplăcute.

134
Pentru ca lectura să-şi atingă scopul, e nevoie ca pe lângă îndrumare să se facă
verificarea şi evaluarea ei. Pot fi folosite ca metode de verificare şi evaluare: discuţii pe
marginea celor citite, povestirea elevilor, cercetarea caietului de lectură, chestionarea
orală, jocuri literare, completarea unor rebusuri.
În cadrul discuţiilor pe marginea celor citite, se pot sublinia mai multe aspecte:
autorul, personajele, faptele lor mai importante, aspectele morale evidenţiate în lectură.
Elevii pot să-şi confrunte ideile pro şi contra faptelor unor personaje la nivelul puterii
lor de înţelegere şi la nivelul experienţei lor de viaţă. Ora de lectură devine un fel de
proces literar sau – mai bine spus - un câmp larg de manifestare şi formare a
personalităţii lor. Copiilor le place să se afirme, să-şi spună deschis gândurile, ideile,
poziţia, aşa cum simt, fără oprelişte.
Astfel noi, învăţătorii, avem posibilitatea să acţionăm pentru înlăturarea
trăsăturilor negative de caracter şi pentru stimulare, formarea şi dezvoltarea celor
pozitive.
O altă metodă de verificare des folosită la clasă, este şi povestirea. Foarte
plăcută şi atractivă este „povestirea în lanţ”. Elevul care nu poate continua povestirea „
rupe lanţul” şi este pedepsit prin pedepse literare.: poezii, ghicitori, proverbe.
În felul acesta se descoperă acei elevi care citesc lecturra superficial sau nu reţin
evenimentele mai puţin importante.
La orele de limba română, atunci când sunt ascultaţi, elevii sunt chestionaţi şi în
legătură cu lectura suplimentară care le-a fost recomandată pentru a fi citită. Astfel
calificativul care li se acordă, reflectă şi lectura în afara clasei.
Completarea rebusurilor literare este o activitate îndrăgită de elevi şi uşor de
verificat şi de evaluat cunoştinţele lor.
Dacă vom şti să trezim interesul elevilor noştri pentru citit, dacă îi vom îndruma,
verifica şi stimula, vom creşte generaţii care vor simţi o sete permanentă pentru citit,
pentru cunoaştere, pentru lărgirea orizontului lor cultural, ceea ce va răsfrânge pozitiv
asupra vieţii şi activităţii lor.

135
Remediere şcolară prin Proiecte de stimulare a lecturii

Prof. Ioaniţoiu Carmen Dana,


Şcoala Gimnazială Predeşti ,jud.Dolj

1. Abordare : Deprinderile de scris-citit ca achiziţii fundamentale


Deprinderile de scris-citit reprezintă instrumente prin intermediul cărora este posibilă
dobândirea de cunoştinţe, formarea şi dezvoltarea celorlalte competenţe. De calitatea
acestor achiziţii fundamentale depinde calitatea formării ulterioare a copiilor.
2. Descriere
Componenta de remediere şcolară vizează dificultaţile de citit-scris, propunând
strategii pentru evitarea agravării acestora, metode experimentate în aria dificultaţilor
de citit - scris şi proiecte care să stimuleze lectura şi exprimarea în scris a copiilor.
Componenta dezvoltă câteva idei pe care le considerăm importante în reuşita şcolară:
 amenajarea şi valorificarea mediului educaţional;
 iniţierea unor proiecte care vizează însuşirea cititului- scrisului;
 elaborarea unor materiale didactice care să sprijine dezvoltarea limbajului,
însuşirea citit- scrisului (ex: constituirea bibliotecii vizual-sonore);
 intervenţia remedială în clasă, înainte de cuprinderea elevului într-un program de
remediere;
 organizarea unui program de remediere;
 adaptarea demersului didactic în cadrul programului de remediere şi pentru
elevii cu CES, sau alte categorii (copii violenţi,copii care abandonează şcoala din
motive socio-economice, a doua şansă, egalitatea de şanse etc.)
3. Asistenţă
În perioada imediat următoare, atenţia se va focaliza pe derularea unor proiecte care
vizează abilitarea cadrelor didactice în încurajarea elevilor din învaţământul liceal şi
profesional:
 să se apropie de cuvântul scris;
 să-şi formeze o atitudine de grijă şi de respect faţă de carte;
 să-şi dezvolte capacitaţi de exprimare a propriilor opinii, gânduri, sentimente;
 să-şi îmbogăţească vocabularul;
 să se familiarizeze cu diferite tipuri de scriere;
 să cunoască instituţiile care se ocupă de apariţia, distribuirea sau păstrarea cărţilor;
 să-şi împărtăşească din experienţele lor personale ;
 şcoala va fi astfel asistată în dificila sarcină de a stimula deopotrivă gustul pentru
lectură şi imaginaţia copiilor/elevilor cu nevoi speciale.
4. Activitaţi
O primă activitate importantă desfăşurată la începutul lunii aprilie, Săptamâna lecturii,
s-a bucurat de un succes deosebit (fotografiile şi imaginile video stau mărturie pentru
acest lucru). Proiectul a debutat cu încurajarea tuturor elevilor din învăţământul liceal şi
profesional din şcoală să citească circa 2 minute, la începutul fiecărei ore desfăşurată în
biblioteca şcolii. Alte activităţi prin care s-a încercat deschiderea gustului lecturii pentru
elevi au fost :
 constituirea unei minibiblioteci a clasei dar şi acasă;

136
 organizarea "clubului" marilor cititori;
 organizarea unui club de teatru;
 ,,De vorba cu ….” Întalnire cu un poet, scriitor sau un jurnalist ;
 "Locul în care prinde viaţă cartea"- (vizită la o tipografie) sau "Cum alegem o
carte ? "- (vizitarea unei librării, a unui târg de carte);
 Vizită la o bibliotecă (biblioteca judeţeană sau biblioteca unei alte şcoli ori CDI)
sau la un anticariat;
 Întâlnire tematică (sănătate,turism,desen etc.) utilizând cărţi şi alte auxiliare
aprobate de minister şi comitetul de părinţi pentru elevi;
 "Cartea veselă" - o zi în care citim texte amuzante, glume, ghicitori etc.
 "Astăzi citim...reviste";
 Cumpără o carte şi oferă colegei-colegului de bancă, de ziua ei-lui - Iată un
cadou minunat;
 Desfăşurarea unei ore de curs în sala de lectură a bibliotecii şcolii;
 Dramatizarea unor texte studiate; Utilizarea unui dicţionar ;
 Refacerea-recondiţionarea unor cărţi deteriorate din biblioteca şcolii;
 Cunoaşterea unor programe de calculator în vederea îmbunătăţirii lecturii şi
scrierii unei lucrări ştiinţifice;
 Elevii mai mari (cls.a-XII-a) citesc împreună cu elevii mai mici (cls.a-IX-a liceu
şi şcoală profesională), circa 20 de minute în fiecare zi, dupa orele de curs.

BIBLIOGRAFIE:

Regneală, Mircea- Tratat de Biblioteconomie vol.I,II,III şi IV, Bucureşti, 2017, Editura


Universităţii Bucureşti

137
Animaţia bibliotecară
Definiţie. Concept. Scop.

Bibl .Ioaniţoiu Cristina Livia


Colegiul Tehnic de Arte și Meserii ”Constantin Brâncuși”
Craiova, jud. Dolj

Animaţia bibliotecară a intrat în terminologia din străinătate acum 35 de ani şi,


încet, s-a impus şi la noi. Acest termen a fost preluat cu atât mai mult cu cât fosta
sintagmă, „propaganda cărţii şi bibliotecii”, folosită înainte de ’89 s-a devalorizat prin
intensă apropiere şi extensiune a activităţii cu cartea în domeniul politic (accentuată
după 1947). Până în 1990 biblioteca avea un accentuat rol propagandistic şi era
considerată o verigă dintr-un lanţ de instituţii culturale editoriale care trebuia să
contribuie la formarea şi educarea comunistă a omului nou din societatea socialistă,
multilateral dezvoltată. Idealului educativ al vremii (i) se subsumase întreaga politică
bibliotecară, începând cu achiziţiile orientate spre eficienţa acestui ideal şi continuând
cu totalitatea acţiunilor cu publicul (comunicarea colecţiilor). Difuzarea documentelor
se făcea din aceeaşi perspectivă politico-educativă.
Acest imperativ propagandistic nu s-a manifestat între 1948 – 1990 cu aceeaşi
intensitate. Au existat perioade acute şi perioade mai calme în structura colecţiilor,
unilateralitate în perioada dogmatică, dar cu un relativ enciclopedism în etapele de
dezgheţ cultural. Cel mai acut s-a simţit această propagandă şi ideologizare asupra
bibliotecilor care nu au avut rol de tezaurizare şi conservare. funcţii care permit
achiziţionarea unor titluri cât mai diverse (bibliotecile mici şi mijlocii au avut cel mai
mult de pierdut).
Bibliotecile mari, în virtutea misiunii lor de a oglindi cât mai fidel natura
informaţiilor care circulă pe cale tipărită puteau să achiziţioneze măcar un exemplar din
publicaţiile care nu se înscriau în idealul educativ comunist (filozofie, sexualism etc –
vezi legea depozitului legal).
În cazul bibliotecilor rurale (mici) acest fapt nu a fost posibil; colecţiile acestora
înregistrau doar carte verificată. Putem vorbi de o unilateralitate a fondului (cuprindea
în special cartea de succes pentru propaganda vremii, cu putere de influenţare şi
educare).
Definiţie: Prin animaţie bibliotecară, în sens larg, se înţelege un complex de măsuri şi
activităţi de exploatare şi publicitare a colecţiilor cu scopul atingerii performanţei
bibliotecare; totalitatea activităţilor de punere în circulaţie a colecţiilor; totalitatea
activităţilor care transformă o colecţie pasivă într-una activă, însufleţită, animată.
Destinatarul (?) unei asemenea acţiuni este cititorul. Autorul lor este
bibliotecarul (sectorul de relaţii cu publicul). Din totdeauna acest sector s-a ocupat cu
punerea în evidenţă a colecţiilor şi de difuzarea şi publicitatea lor. În scopul atragerii
cititorilor şi a rentabilizării bibliotecii, a sporirii eficienţei social culturale, biblioteca
publică, prin colecţiile sale enciclopedice, trebuie să satisfacă, în mod democratic, toate
nevoile culturale, sociale, etc., evitând angajarea politică care poate să ducă la o
uniformizare a structurii colecţiilor şi care poate modifica în sens negativ strategia
lecturii şi a publicităţii. În sfera cărţii şi bibliotecii, termenii publicitate, propagandă,
reclamă sunt oarecum sinonimi şi denumesc acţiunea organizată de răspândire în mase

138
a unor idei cu ajutorul cărţilor, cu scopul de a câştiga adepţi. Până în 1990 primii doi
termeni au fost evitaţi în terminologia bibliotecară românească, fiind consideraţi ca
având un pronunţat uz comercial, capitalist, inadecvat pentru domeniul ideilor. S-a
preferat termenul propagandă a cărţii pentru ansamblul de manifestări din sectorul
Relaţii cu publicul şi propagandă a bibliotecii pentru manifestările specifice aducerii
bibliotecii în centrul unei comunităţi. Datorită puternicei colaborări ideologice răsfrânte
asupra ………………………, sintagma „activitate bibliotecară” este depăşită,
depreciată. De aceea termenul de animaţie bibliotecară s-a impus, înlăturând
desuetudinea dar şi o întreagă mentalitate de muncă bibliotecară. Dacă această sintagmă
nu ar fi circulat în literatura de specialitate, în condiţiile de faţă el ar fi trebuit inventat.
Sectorul Relaţii cu publicul este partea văzută a activităţii bibliotecare, locul unde se
intră zilnic în contact cu beneficiarii.
În bibliotecile mici şi mijlocii acest sector cu întregul program de animaţie e
preponderent. În bibliotecile mari, celelalte sectoare sunt feţele ascunse, nevăzute – care
lucrează din umbră pentru sectorul implicat direct în munca cu utilizatorii. Imaginea
unei biblioteci se confundă cu imaginea de la relaţii cu publicul.
Eficienţa, prestigiul bibliotecii depind de programul de animaţie al acestui
sector. Din punct de vedere al duratei, acest program se desfăşoară pe două nivele:
1. animaţia permanentă / regulată
2. animaţia temporară
Cuprinde activitatea ce se desfăşoară în mod regulat la serviciu Relaţii… iar cea
periodică include manifestări cu cartea mai complexe, de mai mare anvergură, care
antrenează întreaga bibliotecă, antrenând colaboratori şi sponsori din afara bibliotecii.
Între aceste două tipuri de propagandă nu există ruptură, ci continuitate,
complementaritate, deoarece ambele au acelaşi scop (impunerea bibliotecii în
comunitate, formarea unor atitudini pozitive faţă de bibliotecă şi activităţile sale).

I. Animaţia permanentă sau regulată


- are două obiective care nu trebuie despărţite arbitrar ci se intersectează în practică:
# publicitatea cărţii / colecţiilor (= animaţie de detaliu)
# publicitatea bibliotecii (= animaţie de ansamblu)

1. Animaţia de ansamblu: grupează câteva măsuri de mediatizare a bibliotecii sub


aspectele ei formale: locul şi amplasamentul bibliotecii, orarul, structura serviciilor pe
care le pune la îndemâna utilizatorilor, categorii de beneficiari cărora li se adresează
colecţiile. Acest tip de animaţie intră şi în sarcina serviciului administrativ, metodic,
bibliografic.
RP difuzează, răspândeşte conţinutul acestui program de animaţie conceput de
celelalte servicii. În bibliotecile mici şi mijlocii, atât conceperea cât şi difuzarea (acestor
forme de publicitate) revine serviciului de RP.
Forme de publicitate: afişe, pliante, broşuri, extrase din regulamentele de ordine
interioară; semnalizarea prin panouri în pieţe, supermarketuri. Aceste panouri vor
conţine informaţii ca: adresa bibliotecii, orarul, emblema (sigla); putem folosi diferitele
forme de publicitate preluate din sistemul oficial: gargeturi, chibrituri, plicuri, pahare,
căni de cafea, baloane, brelocuri, zmei, tricouri, pixuri, creioane; prin presă: radio, tipuri
publicitare.

139
Succesul depinde de originalitate (desen, coloristică). Evităm abuzul de
publicitate sau a informaţiilor fără conţinut real.

2.Animaţia de detaliu: are în program o serie de activităţi de popularizare a fondurilor


de bibliotecă. Se desfăşoară în cazul RP; strategia de animaţie trebuie adaptată în
funcţie de specificul colecţiilor sau a părţii din fondul general de bibliotecă supuse
programului de comunicare, difuzare, publicitate. Se clasifică în funcţie de destinatari:
- pentru colecţii destinate copiilor şi tineretului;
- pentru colecţiile destinate adulţilor;
- în funcţie de vârstă, ocupaţie şi motivaţie a lecturii.
Nici un public nu este atât de omogen, ceea ce presupune diferenţierea strategiei de
popularizare a cărţii şi a colecţiei.
Conţinutul animaţiei permanente pentru colecţii de carte
Există modalităţi numeroase. Aceste forme trebuie adaptate şi combinate în funcţie de
specificul localităţii.
Forme de lucru cu publicul:
cadrul şi atmosfera secţiei: un cadru agreabil, în aşa fel încât prima impresie să fie bună;
cadrul în care sunt amplasate cărţile trebuie să prezinte un mobilier adecvat, iar zona să
fie arătată prin indicatoare de orientare; atmosferă civilizată; ţinuta bibliotecarului,
personalul.
Primirea cititorilor: se impune o abordare diferenţiată. Bibliotecarul îşi va forma o
strategie individualizată pentru noul cititor şi pentru cititorul care frecventează regulat
biblioteca; primirea noului cititor impune tact şi discreţie; bibliotecarul trebuie să-i facă
cunoscute posibilului utilizator atât aspectele plăcute (drepturile) cât şi cele mai puţin
agreabile (obligaţiile). Anchetele sociologice au arătat că majoritatea celor nou înscrişi
au făcut acest pas la recomandarea colegilor, prietenilor, adică a celor cu vechime în
bibliotecă. Cei cu vechime aşteaptă de la bibliotecar o atenţie deosebită. Bibliotecarul
va şti să transforme această dorinţă simplă de a purta un dialog într-un lucru fructuos
atât pentru beneficiar cât şi pentru bibliotecă.
Călăuzirea spre carte trebuie să fie mascată; discuţia să fie aparent spontană. În cazul
discuţiilor individuale bibliotecarul urmăreşte o strategie clară numită îndrumare sau
orientare a lecturii.
b. conţinutul acţiunii de orientare a lecturii:
- îndrumarea lecturii nu se poate face în condiţiile servirii de la ghişeu, ci numai
în cazul servirii ALR, când între beneficiar şi carte nu există nici o barieră. Secţiile cu
ALR trebuie să aibă disponibilizate minim două persoane specializate care să se ocupe
de îndrumare lecturii.
Premise:
- biblioteca este singura instituţie educaţională care poate să-şi adapteze strategia
educativă la nivelul individului;
- biblioteca respectă individualitatea actului de lectură şi informare, căci cititorul nu este
un element înseriat ca şi în şcoală şi căruia i se administrează aceeaşi „porţie de
informaţie”.
Lectura se particularizează în funcţie de gust, de puterea de receptare, de
experienţa lecturii. Conţinutul activităţii de îndrumare a lecturii se bazează pe discuţii
individuale sau cu grupuri mici care au aceleaşi nevoi şi interese de lectură. Gustul şi
interesul personal vor trebui să fie orientate cu abilitate şi spre alte categorii de
documente. Îndrumarea lecturii se completează şi cu alte acţiuni:

140
- familiarizarea cu sistemul de cataloage, bibliografii, lucrări de referinţă;
- recomandări (mai ales pentru publicul tânăr) privind tehnica muncii intelectuale,
tehnica fişei de lectură, igiena muncii, a studiului; este bine ca bibliotecarul să convingă
cititorii că orice fişă se face cu un creion în mână
- discuţii privind noile apariţii editoriale, a cărţilor premiate; discuţii de interes în cadrul
actului lecturii: documentare, acţiune, stil, atmosfera de epocă
- schimbul de opinii presupune nu doar o bună cunoaştere a cărţilor din fond, ci şi o
cultură generală temeinică; bibliotecarul nu citeşte numai pentru el. Dacă bibliotecarul
lucrează la achiziţii, lectura are ca scop achiziţionarea corectă. El se informează
permanent: presă, recenzii de carte etc.
Limitele acţiunii de orientare a lecturii:
În nici un caz bibliotecarul nu trebuie să aibă o poziţie rigidă,
didacticistă faţă de cititori. Nu trebuie să existe constrângeri în determinarea opţiunii de
lectură. În mod firesc, nu e vorba de limite ale acţiunii de orientare a lecturii: se cere
doar evitarea unor comportamente care afectează munca cu publicul şi care se răsfrâng
negativ asupra bibliotecii respective (scad indicii de lectură, de circulaţie etc.)
c. Afişul
Conţinutul unui afiş diferă în funcţie de destinaţie şi informaţia furnizată. Un afiş poate
da informaţii despre o carte sau despre un grup de cărţi din aceeaşi categorie. În cazul în
care afişul îşi propune să popularizeze un document, elementele de bază ale informării
sunt: autor, titlu, adresa bibliografică, un citat semnificativ din carte, un citat
semnificativ dintr-o recenzie de specialitate. Aceste informaţii sunt minime. Pentru ca
afişul să-şi îndeplinească rolul publicitar el trebuie să îndeplinească câteva cerinţe: să
îmbine textul cu grafica, amplasare eficientă, în locuri strategice din incinta (/ afara)
bibliotecii.
d. Panoul pentru cărţi
Are acelaşi scop (ca al afişului). Este un afiş la scară mai largă, are dimensiuni mai mari
şi prezintă un grup de cărţi (Ex: listă manuscrise sau coperte ale cărţilor prezentate).
Afişul şi panoul pot valorifica documentele noi intrate cât şi pe cele existente, mai puţin
cunoscute (carte cu autograf, periodice vechi etc.). Spre deosebire de afiş, care este
ocazional, panoul are un rol publicitar permanent, aria de difuzare a informaţiilor
putând fi reînnoită periodic (listă, fotocopie).
e. expoziţia de carte
Este cea mai răspândită formă de animaţie a unei colecţii; poate fi tematică, mixtă sau
pe autor. Ca şi panoul, expoziţia poate îmbina cartea propriu-zisă cu informaţii despre
carte. În funcţie de cantitate putem avea: o expoziţie restrânsă (în care caz formele
fizice ar fi raftul şi vitrina; raftul tematic trebuie să fie o permanenţă în cazul ALR, sau
bibliotecarul va degaja un raft / mai multe pe mai multe teme: pe noutăţi, pe edituri,
etc.) sau o expoziţie complexă (expoziţie de dimensiuni mai mari şi care este numită
salon de carte. Salonul de carte, datorită anvergurii sale, are o periodicitate mai rară,
fiind mai degrabă un mijloc de animaţie temporară (! Nu permanentă).
Vitrina sau rafturile cu cărţi trebuie să fie formele de comunicare şi informare în
orice secţie de împrumut. Teme pentru vitrine cu cărţi: cartea de povestire, poezii
americane, drept etc. Acestea au rezultate neaşteptate.
f. Prezentările de cărţi
- se fac pentru grupuri omogene de cititori care au aceleaşi interese de lectură.
Bibliotecarul selectează câteva titluri din domeniul de interes: muzică, pictură, şi va
prezenta cărţile cele mai reprezentative din colecţie pentru aceste teme.

141
- prezentarea de carte este însoţită de expoziţie de carte, îmbinând expunerea cu
posibilitatea răsfoirii şi chiar citirii pe loc a cărţii. Este de dorit ca prezentarea de carte
să facă parte dintr-un plan general de prezentare şi recomandare a colecţiilor conceput
pe o durată mai lungă de timp
g. liste signalitice, bibliografii, fie tipărite, fie dactilografiate, cercuri de lectură pe
grupe de interese, vizite ale unor grupe de copii în biblioteci.

II. Animaţia periodică


Cuprinde manifestări mai complexe în care sunt antrenaţi şi colaboratori din
afara bibliotecii. Dintre acţiuni amintim: salonul de carte, întâlnirile cu autorii/ editorii,
concursuri tematice, întâlniri cu cititorii, procese literare. Presupune existenţa unui
spaţiu destinat expoziţiilor mai complexe, de obicei o sală pe care cititorii să o
cunoască. Sala va fi dotată cu mobilier specific, va fi luminată corespunzător.
Salonul de carte este specific şi altor instituţii ale cărţii. Biblioteca va trebui să
particularizeze această formă în favoarea propriului interes şi beneficiu. Un titlu va fi
întotdeauna prezentat în mai multe ediţii (dacă nu cumva e în premieră).
Regulă: atât în vitrină cât şi în expoziţie se vor etala supracopertele sau fotocopii ale
acestora, ori ale paginii de titlu. Un titlu va fi însoţit de informaţii adiacente. Prezentarea
ediţiilor la acelaşi titlu se poate face prin prezentarea copertelor dar şi printr-o listă
însoţitoare intitulată: „alte ediţii existente în fondul nostru”, spre exemplu.

Etape metodologice ale unei expoziţii de carte


1. fixarea temei 2. consultarea cataloagelor bibliotecii şi elaborarea bibliografiei
expoziţiei: fiecare document va conţine minimul de informaţii bibliografice (autor, titlu,
editură, cota). 3. completarea conţinutului expoziţiei cu alte tipuri de publicaţii:
texte critice, bibliografii, fotocopii, materiale grafice 4. întocmirea expoziţiei
generale: stabilirea numărului volumelor, numărul vitrinelor necesare; stabilirea
secţiunilor tematice şi a titlurilor acestora 5. montarea expoziţiei conform schemei
generale a planului elaborat 6. întocmirea pliantului sau a catalogului de expoziţie. (au
rol publicitar; vor fi multiplicate şi distribuite mai înainte şi în timpul expoziţiei). 7.
întocmirea afişului de reclamă (mediatizarea expoziţiei). 8. vernisarea expoziţiei
(invitaţi). Popularizăm prin rotaţie toate categoriile de publicaţii din fondul B.
Orientarea tematică a unor asemenea saloane de carte vor avea în vedere şi periodicele,
cărţile cu ex-librisuri, cărţi poştale, alte documente ale bibliotecii (colecţii speciale),
participarea bibliotecii la evenimente aniversare naţionale sau internaţionale.
Durata unei expoziţii este cam de 30 – 40 de zile.
Întâlnirile cu autorii sau cu alte personalităţi (oaspeţi de onoare) contribuie la crearea
unor premise pentru difuzarea cărţii. Sunt însoţite şi de expoziţii de carte, afiş publicitar.
Alte forme:
- concursuri tematice
- seri tematice
- procese literare
Trebuie să reactualizăm şi să regizăm permanent şi diversificat aceste forme de
popularizare a cărţilor. Cauzele insuccesului sunt diverse. Comoditatea, devalorizarea,
lipsa de interes sunt unele dintre acestea.

142
Bibliografie

-Regneală, Mircea- Tratat de Biblioteconomie vol.3- Direcţii moderne în


biblioteconomia contemporană, pg.562-566, Colecţia Biblioteca ABR, editura
ABR,Bucureşti, 2017

143
LECTURA, CA TERAPIE

Înv. IONIȚĂ GABRIELA,


LIC. TEORETIC ,, MIRON COSTIN„
PAȘCANI, JUD. IAȘI

Cititul este unul dintre cele mai vechi obiceiuri de pe pământ, obicei solitar pe
care-l practicăm şi în prezent. Prin intermediul lecturii ne îmbogăţim cunoştinţele, ne
lărgim orizonturile şi putem experimenta situaţii la care nu am fi avut acces altfel.
„Literatura este cel mai grozav simulator al realităţii, este o maşinărie care te
pune în mai multe situaţii decât ai putea trăi vreodată“, spune Alain de Botton, filosof şi
fondator al companiei School of Life. Însă, pe lângă acest fapt, cărţile mai au şi o
valoare de vindecare, valoare pe care mai mulţi dintre noi o bănuiam, dar de care nu
eram siguri.
De cele mai multe ori, oamenii se folosesc de criterii personale în alegerea
cărţilor pentru lectură (recomandările prietenilor sau preferinţa pentru anumite genuri
literare). Alain de Botton, într-o înregistrare prin care îşi motivează demersul de a face
din lectură o cale spre vindecare, spunea că „tindem să tratăm lectura, literatura ca pe o
distracţie, ca pe ceva cu care ne pierdem timpul la plajă, însă este mult mai mult decât
atât. Este o formă de terapie, în sensul lărgit, ar trebui să învăţăm să tratăm lectura la fel
cum medicii folosesc medicamentele, ca pe ceva pe care să-l prescriem pentru anumite
probleme sau suferinţe. Este o unealtă care ne ajută să trăim şi să murim cu ceva mai
multă înţelepciune, bunătate şi pace interioară“.
Psihoterapeutul Bogdan Lucaciu spune că "chiar dacă nu e terapie propriu zisă,
are o parte din caracteristicile ei: ”pacientului” i se dau ”remedii”, există un îndrumător
(terapeut) şi se aşteaptă o modificare în bine a individului."
Ca şi adoptarea unei alimentaţii sănătoase sau a unui stil de viaţă activ, cititul
este o componentă importantă care întăreşte muşchii creierului şi te poate ajuta să treci
mai uşor peste stres, îmbunătăţind memoria şi puterea de concentrare, scrie bustle.com.
Dacă iubeşti lectura, dar nu îţi faci timp în mod constant pentru această
activitate, dacă simţi că ai nevoie de un impuls pentru a-ţi aminti mai des să citeşti,
există dovezi ştiinţifice prinvind beneficiile cititului, care să te motiveze:
Te face mai empatic. Dacă eşti un cititor pasionat, şansele ca nivelul de empatie să fie
unul crescut sunt foarte mari. Universitatea din New York a studiat această idee şi a
constatat că poveştile pe care le citim şi personajele la care ne raportăm ne ajută să
înţelegem diferite moduri de viaţă. Empatia este considerată a fi una dintre cele mai
importante abilităţi pe care părinţii ar trebui să le predea copiilor, astfel încât aceştia
să poată înţelege lumea şi oamenii din jurul lor într-un mod pozitiv. Cititul poate fi
folosit astfel și ca metodă de terapie.
O altă valență a lecturii este aceea că îmbunătăţeşte inteligenţa și memoria. În
timpul cititului, deşi pare surprinzător, ficţiunea ajută creierul să se dezvolte. În plus, vei
cunoaşte cuvinte noi care îţi vor îmbogăţi vocabularul. Exerciţiile de citire
îmbunătăţesc memoria. Acest lucru se întâmplă pentru că lectura ne forţează să fim
atenţi, să ne amintim şi să urmărim cursul întâmplărilor.
Ioana Bâldea Constantinescu afirmă cu optimism despre credinţa ei că şi în
ziua de azi se citeşte şi că pasiunea pentru lectură va dăinui încă multă vreme de-acum

144
încolo, datorită unui lucru foarte simplu: nevoia de poveste, o nevoie primară pentru
fiecare generaţie. Povestea, plăsmuită de micii magicieni, autorii, reprezintă, în
esenţă, o bucăţică de cunoaştere a lumii, în care sufletul este centrul. Astfel, lectura
poate căpăta valenţe terapeutice, tocmai prin întâlnirea pe care ţi-o propune cu
tine însuţi, poate cel mai dificil lucru din lume. Cititul este ca o călătorie unde
destinaţia este de cele mai multe ori necunoscută, însă surprinzătoare.
Mai pragmatică, dar cu aceeaşi pasiune declarată pentru lectură, Alexandra-
Georgiana Andrei a adus în discuţie caracterul dispensabil al cărţilor. Până la urmă,
o carte nu îţi potoleşte foamea, nici setea şi nici nu ţine de cald. Şi totuşi experienţa pe
care o poţi trăi citind o carte se duce mult mai departe de satisfacerea nevoilor primare
şi ajunge la partea poate cea mai preţioasă a fiinţei umane, sufletul. Cititul este hrană
pentru suflet, iar odată ce înţelegi acest lucru te laşi învăluit de bunăvoie de vraja
cărţilor.
A. R – este un băiețel de 10 ani . Are probleme de comportament cu schimbări bruște
ale dispoziției. Poate fi calm, liniștit ore întregi , în care să lucreze împreună cu
colegii săi sau singur și e suficient un lucru banal pentru a-l face să explodeze. Un
stilou identic cu al său , pe care îl avea un coleg, l-a făcut să-și arunce penarul și
cărțile de pe bancă. Nu suportă glumele făcute la adresa lui, dar s-a înfuriat când o
elevă din clasă a realizat caricaturi colegilor, iar lui nu. Răspunsul său a fost că a
rupt caricaturile de la panou.
L. F- este o fetiță orfană de mamă. Tristețea a făcut-o să se izoleze de colegii ei dornici
de glume.

Care a fost și este rolul lecturii în viața acestor copii?


L.F – a descoperit prin intermediul poveștilor că mai sunt copii în situația ei, că și ei au
suferit și e normal să suferi, a descoperit și maniera în care fiecare a depășit situația. S-a
identificat de multe ori cu personajele , astfel a ajuns să creeze și ea personaje, unele
dintre ele fiind reflexii ale propriilor experiențe. L. F scrie poezii și povești .
A.R- își potolește furia citind. Atunci când se enervează, își scoate cartea de lectură. Se
leagănă și citește. A ajuns la acest comportament cu ajutorul tuturor factorilor implicați:
părinți, psiholog, învățător.

BIBLIOGRAFIE

https://minteforte.ro/terapia-prin-lectura

societatesicultura.ro/2015/10/lectura-ca-terapie

https://adevarul.ro › Life & Style › Stil de viaţă

145
Rolul literaturii in dezvoltarea gandirii, limbajului și imaginatiei

Ioniță Tatiana,
Școala Gimnazialîă nr 308,
București

“Copilul - scria Călinescu - se naşte curios pe lume şi nerăbdător de a se orienta


în ea. Literatura, care îi satisface această dorinţă îl încântă. Ca să fie opere de artă,
scrierile pentru copii trebuie să intereseze şi pe oamenii maturi şi instruiţi. A ieşi din
lectură cu stima sporită pentru om, acesta este secretul marilor lecturi pentru tineret.”
Literatura pentru copii este arta pe care mulţi scriitori au abordat-o în operale
lor. Mari scriitori precum: Mihai Eminescu, I.L Caragiale, Ion Creangǎ şi-au întors
privirea spre aceasta perioadǎ minunatǎ a omului, denumitǎ şi ,,vârsta cea fericită”,
,,vârsta inocenţei”, ,,vârsta pantalonilor scurţi”.
Literatura este intrumentul forte al învǎţǎtorului în a-l ajuta pe copil sǎ se
formeze. Ea contribuie într-o mare măsură la lărgirea orizontului de cunoaştere al
elevilor, la formarea unui vocabular activ, bogat şi colorat, la o exprimare aleasă,
corectă, literară, la educarea sentimentelor estetice.
Încǎ de la cea mai fragedǎ vârstǎ, gustul pentru literaturǎ al copilului trebuie
stimulat cât se poate de mult. Gustul pentru citit nu vine de la sine, ci se formează
printr-o muncă ce înglobează răbdar, perseverenţă, continuitate, voinţă. Orizontul
cunoştinţelor primite în clasă la orele de literatură română e lărgit de lectura în afara
clasei. Este foarte important ca învăţătorul să cunoască formele de îndrumare a acesteia.
Întocmai ca aerul sau ca apa, copilăria este pretutindeni, este fluviul cu cei mai
mulţi afluenţi, minunea nicicând secătuită. Ea întreţine în lume basmul, gingăşia,
zâmbetul, este puntea cu care tentăm posteritatea şi prin care, totodată, prezentul ne
ispiteşte în chipul cel mai stăruitor. Trăim - orice am face şi la orice vârstă - între copii,
într-o continuă fraternitate cu lumea lor.
La vârsta preşcolară, atât familia, cât şi grădiniţa depun eforturi pentru a
influenţa universul copilăriei prin basme, poveşti şi poezii. Această muncă dificilă este
trecută la nivel superior în primele clase ale şcolii. Lectura propriu-zisă începe după ce
copilul reuşeşte singur să descifreze cu uşurinţa ideile ascunse în spatele semnelor
grafice, odată cu descifrarea enigmei acestor hieroglife, care adesea îi înspăimânta pe
copii.
Încă de la venirea copilului în şcoală, trebuie să căutăm să-l facem să iubească
„cartea”. Se vor citi poveşti, poezii, în aşa fel încât, în urma lor, micii şcolari să simtă
nevoia să citească. Ţinând cont de particularităţile fiecărui copil, ne vom ocupa şi de
felul cum vom recomanda lectura pentru vacanţa de vară. Basmele şi povestirile le sunt
indicate celor cu ritm de citire rapid, iar celor cu ritm mai lent, lecturi mai scurte.
Povestirea este tot o metodă tradiţională care prezintă texte literare cu caracter
realist, ştiinţific sau fantastic şi este folosită în anumite momente ale procesului
instructiv-educativ.
Poveştile au importantul rol de a dezvolta creativitatea şi imaginaţia copilului, el
putând să participe indirect la aventurile personajelor prezentate în paginile cărţilor.
Copilul va putea să îşi imagineze cum arată personajele şi ce urmează să se intâmple în
desfăşurarea acţiunii cărţii prezentate.

146
Un alt rol important pe care îl joacă poveştile în viaţa copiilor este acela că le dezvoltă
limbajul şi le facilitează accesul la cuvinte şi expresii noi. Aşadar poveştile dezvolta
vocabularul, prin intermediul lor crescând bagajul de cuvinte la care copilul poate apela
în diverse situaţii pentru a comunica.
Poveştile oferă copilului posibilitatea de a se identifica cu personajele
prezentate, de a se recunoaşte în ele şi de a identifica unele trăsături ale persoanelor din
jurul lui. Prin intermediul poveştilor, copilul poate fi oricine îşi doreşte, poate
experimenta roluri diverse: de părinte, de bătrân sau de vrăjitoare, de zâna, de zmeu sau
de dragon, de orice alt personaj pe care îl îndrăgeşte sau în care se redescoperă.
Poveştile reprezintă un mijloc de cunoaştere care le crează copiilor trăiri
contradictorii, prin intermediul lor ei putând experimenta sentimente de iubire, ură,
teamă, fericire, tristeţe sau pot asista la confruntarea dintre bine şi rău. Aceste redări ale
sentimentelor sunt uneori greu de înţeles la vârsta preşcolară, însa tocmai acesta este
rolul poveştilor în grădiniţă, ele îmbogăţind viaţa afectivă a copiilor, oferindu-le
oportunitatea, prin intermediul lecturii, de a experimenta, alături de personajele
prezentate, diverse circumstanţe desfăşurate în cele mai diverse ipostaze.
Poveştile sunt omniprezente în activitatea pe care o desfăşor împreună cu
preşcolarii, de aproximativ 10 ani. Menţionez că la grupa la care sunt educatoare sunt
înscrişi 30 de copii, cu vârsta de 3-4 ani, unul dintre ei fiind diagnosticat cu autism.

Bibliografie
https://www.moodle.ro/preparandia/index.php/
https://biblioteca.regielive.ro/
http://www.csrmindset.ro/category/ambasadori

147
Rolul lecturii în activitatea didactică

Prof. înv. primar, Ioniţă Titiana - Carmen


Școala Gimnazială Nr. 1 Nămoloasa, Galați

Motto: „Nu-i alta mai frumoasă și de mai folos în viața omului zăbavă decât cetitul
cărților” (Miron Costin)

Lectura cărţilor constituie o activitate fundamentală pentru întreţinerea condiţiei


intelectuale, îmbogăţirea cunoştinţelor şi a limbajului, pentru cunoaşterea indirectă a
diferitelor universuri şi realităţi. Cartea după care se realizează lectura, reprezintă ,,cel
mai complet depozit al inteligenţei omeneşti, înmagazinând în filele ei cunoştinţe,
sensibilitate, fapte pe care le păstrează intacte un timp nedefinit.” (Eugenia Şimcan)
În zilele noastre se citește din ce în ce mai puțin sau chiar deloc și, majoritatea
criticilor sunt adresate școlii, evoluția mijloacelor de comunicare și informare
favorizând accesul la informație în lumea virtuală, cartea, cu splendorile cuprinse în ea,
trecând aproape neobservată. Ideal ar fi ca elevii să privească cititul ca pe o tehnică de
odihnă activă, de recreere și nu ca pe o povară. Școala și părinții au rolul de a-i ajuta pe
elevi să înțeleagă că nu este învățat cel care citește cărți, ci acela care știe, înțelege ce
citește, scopul lecturii fiind îmbogățirea imaginației.
Printre metodele și procedeele ce educă elevii cu acest scop se numără:
organizarea bibliotecii clasei, vizitarea bibliotecii școlare/locale, organizarea de
expoziţii de carte, organizarea de medalioane literare (prezentarea activității literare a
unui scriitor, eventual într-un moment aniversar), vizitarea librăriilor, organizarea de
întâlniri cu scriitori, prezentarea unor recenzii de cărţi, participarea la spectacole de
teatru inspirate din lecturi, portofoliu cu fișe de lectură periodică (zilnică, săptămânală).
Pentru a lectura cu interes, mai întâi copilul trebuie să prindă ”gustul cititului”.
Acest aspect poate fi deprins în familie, unde îți vede părinții citind, îi aude povestind
din lecturile lor, însă nu poate fi lăsat în sarcina familiei, pentru că multe familii nu au
în casă o bibliotecă, nu îi interesează cartea, nu ştiu ce să recomande copiilor apărând
astfel mari decalaje între aceştia şi cei care pot fi îndrumaţi în familie. Astfel se cultivă
bucuria de a ”devora” o lectură, o poveste cu plăcere, copilul căruia i s-a insuflat încă
din pruncie gustul pentru lumea minunată a cărții va căuta și își va găsi timp pentru
această activitate de minte și suflet și mai târziu. Un loc al descoperirilor, un centru de
cultură, lectură și educație este biblioteca. Aceasta e nevoită să răspundă solicitărilor
informaționale ale utilizatorilor indiferent de pregătire, ocupație, vârstă, cultură, statut
social, devenind un loc magic în care multe spirite se trezesc la viață.
Cărțile devin astfel prieteni tăcuți, siguri și eficienți ce ne oferă răspunsuri ori
de câte ori avem răbdarea de a le răsfoi, fiecare lectură, fiecare recitire reînnoind textul,
oferind o altă viziune. În ciuda concurenţei tuturor mijloacelor audio-video, lectura
rămâne ,,o formă a fericirii” (J. L. Borges), între o lectură şi o vizionare fiind o diferenţă
de performanţă intelectuală, iar formarea gustului pentru lectură devinind un obiectiv
esenţial pentru cadrele didactice. Literatura pentru copii este formată din lucrările care
prezintă un univers specific vârstei mici cu speranțele, aspiraţiile şi visele acesteia.

148
Am avut în vedere ca textele sugerate pentru lectură să fie nu doar texte
literare, ci şi articole din reviste, ziare, publicaţii cu texte ştiinţifice, specifice literaturii
pentru copii. Acestea cultivă ,,dragostea pentru limba maternă, gustul pentru frumos,
sensibilitate şi discernământ în selecţia valorilor, imaginaţia creatoare.” (,,Literatura
pentru copii”). Prin literatura pentru copii înţelegem două categorii de lecturi: creaţii ale
unor scriitori care pot fi citite de către copii (V. Alecsandri, I. Creangă, M. Eminescu, I.
Teodoreanu, M. Sadoveanu, B. Şt. Delavrancea, I. Agârbiceanu, D. Almaş, E. Camilar,
Al. Mitru, D. Bolintineanu, M. Sântimbreanu, J. London, E. de Amicis) şi creaţii literare
scrise special pentru copii: basme, legende, poezii (E. Gârleanu, I. Al. Brătescu
Voineşti, V. Colin, C. Petrescu, O. Cazimir). Îi putem îndruma pe copii și către
literatura universală, ajutându-i să cunoască „Fetița cu chibriturile” de Hans Christian
Andersen, „Leul şi căţeluşa” de L. N. Tolstoi, „Micul prinţ” de Antoine de Saint-
Exupery, „Aventurile lui Pinocchio” de Carlo Collodi.
Prin îndrumarea lecturii elevilor, recomandându-le ce să citească şi cum să
citească, vom creşte interesul pentru achiziţionarea noilor informaţii, stimulându-le
atașamentul pentru citit şi formând cititori pasionaţi. În activitatea didactică de peste 2
decenii, am încercat să insuflu ”curiozitatea de a citi” pentru ca această activitate să nu
fie privită ca o obligativitate pentru micii cititori, folosind diverse ”trucuri”:
- stabilesc lecturi pentru două, trei săptămâni, nu o lista anuală la începutul
semestrului;
- pentru captarea atenției asupra unui text/cărți înfățișez un fragment, un mic
filmuleț sau o prezentare PPT, cu scopul de a- i încuraja să citească;
- redau incomplet momentele unor naraţiuni, stârnind curiozitatea copiilor privind
finalizarea întâmplărilor;
- caracterizez unele personaje, îndemnând elevii la căutarea independentă, prin
lectura integrală, a locului acestor personaje în naraţiune, a relaţiilor cu alte personaje;
- recit una sau două strofe dintr-o poezie, îndemnând elevii la citirea integral a
textului;
- controlez dacă elevii au lecturat un text prin enunţarea unor cerinţe de verificare
(povestire, recitare, fişe de lectură, fișe de lucru cu metode moderne: cubul, cadranele,
ciorchinele, eseul de 5 minute, etc.);
- controlez fişele de la bibliotecă ale elevilor;
- întocmesc tabele cu evidenţa lecturii elevilor şi le afişez în clasă pentru a stimula
cititul cărţilor; văzând ce şi cât au citit colegii, elevii se vor ambiţiona să aibă în dreptul
numelui lor cât mai multe şi variate texte lecturate;
- copiii pot juca diferite roluri, pot interpreta personajele preferate, dezvoltându-și
încrederea de a-şi exprima propriile gânduri şi sentimente;
- organizez expoziții cu desene ale elevilor inspirate din lecturile citite.
În educația elevilor, stimularea interesului şi formarea deprinderii de a lectura
trebuie să înceapă cu insuflarea respectului pentru carte. ”Cărțile sunt cei mai tăcuți și
constanți prieteni; sunt cei mai accesibili și înțelepți consilieri și cei mai răbdători
profesori” (Charles, V. Eliot),
obiecte preţioase, expresii ale strădaniei şi talentului oamenilor, dar și ale unei munci
uriaşe.
Transformată într-o activitate interactivă, lectura devine distractivă și
interesantă, elevii care citesc fiind înzestrați cu un vocabular mai bogat și abilități de
scriere mai bune. Pentru a promova cititul, este esențială buna cooperare între familie și
școală, deși în acest demers vom întâmpina și dificultăți.

149
Formarea unor cititori pasionaţi este un câştig fundamental pentru elevi,
făcându-i capabili să descopere, prin efort propriu, ,,un imens tezaur de informaţie, de
experienţe umane, de modele morale, de emoţii şi sentimente.” (,,Metodica predării
limbii române la clasele I-IV”).
Lectura suplimentară a elevilor reprezintă o formă esenţială de ajutorare a
întregului proces de învaăţământ, iar ,,arta de a citi” (,,Arta de a citi”, E. Faguet) devine
o necesitate de suflet.

BIBLIOGRAFIE:
1. Dimitriu, C. – “Constelaţia familială şi deformările ei”, E.D.P., Bucureşti, 1973;
2. Faguet, E. - ,,Arta de a citi”, Editura Albatros, Bucureşti, 1975;
3. Popescu. I. – “Lectura elevilor”, E.D.P., Bucureşti, 1963;
4. Şerdean, Ion - ,,Metodica predării limbii române la clasele I – IV”, EDP, Bucureşti,
1991;
5. Şimcan, Eugenia şi Alexandru, Gheorghe - ,,Lecturi literare pentru ciclul primar”,
Vol. 1, Editura Gh. Alexandru, Craiova, 1993;
6. Sugurlan, L., Toma, M. - ,,Literatura pentru copii”, EDP, Bucureşti, 1980.

150
IMPORTANŢA LECTURII ÎN GRĂDINIŢĂ

Prof. înv. preşcolar VASILICA ISAC,


Grădiniţa cu P.P ,Nr. 2,
Focşani, judeţul Vrancea

Lectura are un rol important în dezvoltarea şi formarea personalităţii. Este evident


că deprinderea lecturii rămâne o bază solidă pentru toată viaţa. În lipsa îndrumării
părinţilor, educatorilor, profesorilor, foarte mulţi şcolari nu simt nevoia de a citi. Numai
o lectură îndrumată poate să dezvolte un interes continuu. Acest fapt generează interesul
de a citi din plăcere, de a pătrunde în lumea misterioasă a cărţii.
Ca gen de lectură putem alege orice, începând de la poezie şi încheind cu romanul.
Fie în biblioteci sau în alte locuri lectura este totuşi o experienţă unică, interesantă şi
captivantă .
Lecturarea cărţilor, a manualelor, a însemnat întotdeauna informare, instruire şi
educaţie, în sensul cel mai larg. Ea dă consistenţă şi sens existenţei însăşi. Ea este o
modalitate de a educa, instrui şi a contribui la formarea valorilor morale a cititorului.
Lectura oferă cititorului frumuseţile neimaginabile ale poveştilor, povestirilor şi a altor
texte, unde imaginaţia şi fantezia zboară, trăind împreună cu eroii şi personajele bucurii,
dezamăgiri, speranţe.
Lectura are ca scop să dezvolte gustul copiilor pentru citit, să-i facă să iubească
cartea, să le satisfacă interesul pentru a cunoaşte viaţa animalelor, a oamenilor şi
faptele lor.
După cum am mai precizat, lectura este importantă încă din primii ani din viaţă,
atunci când părintele îşi face timp pentru a citi o poveste înainte de culcare, astfel nu
numai că petrece câteva clipe plăcute cu copilul său dar şi faptul că pentru câteva
momente intră şi el în lumea fascinantă a basmelor retrăindu-şi copilăria iar emoţia
transmisă este cu atât mai mare cu cât şi el la rândul său a audiat poveşti mai demult.
Ajungând la grădiniţă, copiii sunt tentaţi de cărţile viu colorate, mai ales cele cu
animale pe care le răsfoiesc, bucurându-se de ele. Mai târziu, atunci când pentru ei
noţiunea de carte este bine definită, încep să ,, citească,, imaginile, verbalizând, iar dacă
acest lucru le este stimulat, vor ajunge ca ei să preţuiască ceea ce au în mână.
Este incredibil cât de mult le place copiilor să le citim cărți. Psihologii spun că
prima legătură a copilului cu lumea poveștilor trebuie să înceapă de când aceștia se află
în burta mamei, deoarece aceasta este modalitatea prin care viitorul copilaș se
obișnuiește cu vocea părinților săi. Nu știu câți viitori părinți le citesc „burticilor”, dar
știu sigur că prima carte pe care un bebeluș o „răsfoiește‟ e cea din material textil, cu
poze și foarte puține cuvinte, pe care el o poate ronțăi sau uda.
Astfel, foarte curând, va fi atent la povestioare, la cuvinte, litere sau numere, mai
ales dacă au materiale diverse de atins sau butoane de apăsat.
Cititul nu e doar un mod în care să petrecem timp calitativ cu copiii noștri sau o
metodă prin care cei mici își petrec timpul și se distrează. Cititul e la fel de important
pentru dezvoltarea unui copil ca jocul! De fapt, cititul are un rol fundamental în
dezvoltarea emoțională și intelectuală și în deprinderea abilităților de comunicare și
interacțiune ale copilului, îmbogățind cunoștințele acestuia despre lumea care îl
înconjoară și cu expresii/cuvinte care nu sunt folosite în limbajul de zi cu zi.

151
Pe lângă faptul că îi dezvăluie copilului lumea în care trăim și îl familiarizează cu
noile cuvinte, cititul încurajează creativitatea, imaginația și descoperirea unor soluții
pentru rezolvarea diferitelor situații.
Un mare avantaj al copiilor cărora li se citește este că au o mai mare expresivitate
în limbaj și o coerență a ideilor: prin citit, copiii învață structura de baza a limbajului,
început – cuprins – încheiere, ceea ce îi va ajuta pe viitor în construirea discursurilor,
argumentărilor și a compunerilor școlare.
Poate pare mult, am auzit mulți părinți care susțineau că un copil de grădiniță nu
trebuie să fie „chinuit” să învețe să vorbească corect, să coloreze ținând cont de anumite
contururi sau să identifice obiecte și proprietăți ale acestora. Studiile arată că, indiferent
de câte povești ați citi în cursul zilei, copiii au nevoie de o oră de citit seara, înainte de
culcare, deoarece aceste momente îi relaxează și îi ajută să aibă un somn liniștit. Este o
minunată alternativă pentru televizor.
Vizitele la bibliotecă sunt necesare atunci când copilul poate asimila cunoştinţe pe
măsură, făcându-l să-şi dea seama singur de preferinţele lui pentru cărţi.
Este bine știut faptul că nu poți ajuta un copil să învețe ceva dacă nu îl înveți să asculte
și să acorde atenție.
De aceea, noi credem că lectura îi ajută pe copii să se concentreze.Oferindu-le o
structură și așteptări clare și coerente referitoare la cum să asculte și să acorde atenție,
aşa îi putem ajuta pe copiii noștri. Fără aceste două abilități, copiii nu reușesc să învețe
să învețe.Cititul cu voce tare, zilnic, îi ajută pe copiii noștri să învețe să asculte. E de
ajuns să începem cu un minut pe zi și să adăugăm constant câte un minut în fiecare zi,
până când vom ajunge la 30 de minute de citit și ascultat activ.
În afară de lectură, exercițiul de a asculta în liniște este un alt mod de a-i ajuta pe
cei mici să se concentreze mai bine. Când apreciem tăcerea, reușim să distingem şi ceea
ce este important. Când copiii noștri știu cum să asculte atât sunetele, cât și liniștea, ei
pot alege să răspundă cu abilitate, devenind responsabili.
Pentru a-i ajuta pe copii să aprecieze tăcerea, putem apela la unele jocuri specifice.
De exemplu, numărăm în liniște, folosindu-ne degetele pentru a-i ajuta pe copii să se
concentreze în a păstra liniștea. De multe ori, putem sta liniștiți timp de 60 de secunde,
și apoi îi putem ruga să ne descrie ce aud.
Astfel, gradul lor de concentrare va creşte în funcție de timpul petrecut în tăcereDe
asemenea, unul dintre lucrurile minunate despre lucrul cu copiii mici și preșcolari este
că atât cântatul, cât și joaca fac parte din procesul lor de învățare.
Când lucrăm cu copiii care au dificultăți în a răspunde la numele lor sau alte cereri,
le cântăm cântece care conțin numele lor sau vizează întrebările la care am dori să
răspundă.Lectura cu voce tare, cântecele și jocurile, îi ajută pe copii să învețe cum să
asculte și să acorde atenție.
Fiecare copil are propriul stil de învățare și, pentru a-i ajuta, ar trebui să le
înțelegem nevoile și să ne adaptăm abordarea pedagogică în funcție de acestea. Așadar,
în situația în care copilul preferă să meargă de jur împrejurul camerei în timp ce citim,
ar trebui să continuăm lectura în acest fel. El sau ea pot avea un stil de învățare în care
mișcarea este importantă. De fapt, știm cu toții că mulți copii și chiar adulți sunt
capabili să se miște și să asculte, în același timp.
Noi credem că poveştile ne ajută să ne aducem aminte şi să dăm sens vieţii noastre
şi a celor din jur. Cărţile dau copiilor un simţ al identităţii, al sinelui şi al celuilalt,
structurându-le şi nuanţându-le gândirea, dezvoltându-le limbajul şi creierul şi, nu în
ultimul rând, oferindu-le o perspectivă mai nuanţată a realităţii.

152
Bibliografie

Silvia Nuţă, „ Metodica predării limbii române în clasele primare” , Editura Aramis,
Bucureşti, 2000.
Ioan Şerdean, „ Didactica limbii române în şcoala primarã” , Editura Teora, Bucureşti
1998.
Vincent, E.,Verya, F.E. „ Psihologia vârstelor”, Editura Pro Himanitate, Bucureşti,
1994
Vincent , R. „ Cunoaşterea copilului”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973
Vrăjmaş, E., „ Educaţia copilului preşcolar. Elemente de pedagogie la vâeste timpurii”,
Editura Pro Humanitas, Bucureşti, 1999.

153
PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL
ÎN LUMEA POVEȘTLOR

Prof. înv. primar, ISPAS MARIANA-GABRIELA


ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,HOREA” , CLUJ-NAPOCA

PARTENERI:
BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ ,, OCTAVIAN GOGA ’’
ŞCOALA GIMNAZIALǍ ,, HOREA’’

OBLIGAȚIILE PARTENERILOR
 Vor asigura participarea elevilor, însoţiţi de cadrele didactice,
la activităţile propuse;
 Vor anunţa în timp util activităţile programate;
 Vor respecta programul de activitǎţi stabilite de comun acord;
 Vor asigura materiale pentru popularizarea activităţilor în rândul elevilor;
 Vor asigura o atmosfera de lucru corespunzătoare;
 Vor stimula elevii prin acordarea de recompense.

DENUMIREA PROIECTULUI : ,, În lumea poveștilor’’


ARGUMENT
Ce îi poate impresiona mai mult pe copii decât poveştile? Era o întrebare cu un
răspuns foarte simplu altădată. Astăzi, când întrebăm părinții, dacă mai citesc copiilor
seara, înainte de culcare o poveste, sau dacă le povestesc ceva, fie și întâmplări din
copilăria proprie, câți dintre ei ne vor răspunde afirmativ? Vor fi câțiva, dar nu foarte
mulți. Copiii știu povești mai mult de la televizor, decât de la bunici, părinți sau din
cărțile de povești. Și atunci să nu ne mai mirăm că ei, copiii de azi, și-au pierdut
apetitul și răbdarea de a asculta povești.
Problema este că răbdarea le lipsește nu numai pentru povești, ci și atunci când le
dai o explicație pentru un joc, când le expui o planșă pe care ei trebuie s-o ,,citească”, le

154
explici cum să alcătuiască un text. La fel ca și noi adulții, copiii aleargă printre lucruri,
printre copaci, fără să se oprească măcar o clipă să asculte… Să asculte foșnetul
frunzelor, cântecul păsărelelor, murmurul apei izvoarelor.
Trebuie să ne întoarcem la vechiul obicei de a spune povești, de a asculta povești
create de copii, să încercăm să-i ajutăm să readucă în copilăria lor ,, Lumea Poveștilor”.

Scop:
- Stimularea interesului pentru povești la elevi;

Obiectivele proiectului:
 Stimularea capacităţii de receptare a poveștilor ;
 Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală;
 Cultivarea interesului şi a grijii pentru carte, ca bun de valoare ;
 Stimularea unei atitudini pozitive faţă de citit și față de bibliotecă ;
 Stimularea creativităţii prin crearea de povești;
 Să păstreze cu grijă şi respect şi cărţile personale şi cele împrumutate;

Rezultate așteptate
* îmbogăţirea experienţelor de învăţare;
* dezvoltarea sentimentelor de respect pentru carte;
* dezvoltarea deprinderilor de citit și povestit;
* dezvoltarea deprinderilor de a lucra în echipă.

Grupul ţintǎ:
 Elevii şi cadrele didactice implicate în proiect.

a) Resurse umane :
- elevii clasei participante la proiect;
- învǎţǎtorii implicaţi;
- doamna bibliotecarǎ;
- părinţii sensibili la idée, doritori de a susţine aplicarea proiectului

b) Resurse financiare:
 autofinanţare;
 sponsorizări şi donaţii.

c) Resurse de spatiu pentru derularea activitǎţii:


 Biblioteca Județeanǎ ,,Octavian Goga;
 Şcoala Gimnazialǎ ,,Horea “ Cluj-Napoca

d) Resurse materiale:
 Informaţionale : cărţi, reviste, casete video, albume, colecţii
 Auxiliare : instrumente de lucru

Conținuturi
 Poveștile literelor și cifrelor
 Copacul cu povești ( vizitǎ la bibliotecǎ)

155
 Povești , legende de iarnă - Povestea Sfântului Nicolae, Povestea Crăciunului-
 Povestea licuriciului ( vizitǎ la bibliotecǎ)
 Colinde....Colinde ( moment artistic)
 Somnoroase păsărele ( să aflăm câteva lucruri despre Mihai Eminescu
 Povestea mea preferată ( lectura unor povești sugerate de copii)
 Fiecare copil are o mamă, o copilărie fericită... ( să ne aducem aminte de Ion
Creangă)
 Continuă povestea! ( stimularea elevilor de a spune povești)
 Desenează un personaj/o scenă dintr-o poveste! (concurs de desene cu premii)
 Carnavalul personajelor din povești! ( moment artistic)

Rezultate scontate:
La aceste activități am antrenat părinții, care vor sprijini pe rând la deplasarea
elevilor, dar și la organizarea activităților.
Prin modul cum vom organiza, desfăşura şi realiza întreaga paletă de activităţi,
vom reuşi să dezvăluim elevilor frumuseţea lecturii, satisfacţia împlinirii diverselor
activităţi, descoperirea dragostei pentru lectură .
Am lăsat loc spontaneităţii şi actului liber, am valorificat fiecare moment ,
schimbul de idei sau sentimente antrenând întreaga personalitate a elevilor.

Rezultate:
 Prezentarea proiectului în comisia metodicǎ a învăţătorilor, în cadrul Consiliului
Profesoral
 Analize periodice ale etapelor proiectului;

Evaluarea proiectului:
Vom urmări să realizăm tot ce ne-am propus în calendarul activităţilor proiectului.
Claritatea şi accesibilitatea cunoştinţelor transmise despre lectură , activităţile,
participarea activă a elevilor la activităţi, rezultatele obţinute vor duce la pregătirea
temeinică a acestora pentru a face faţă cerinţelor şcolare viitoare.

156
BIBLIOTECA - ÎMPĂRĂȚIA FERMECATĂ A CUVINTELOR

BIBLIOTECAR LAZĂR ELENA


ȘCOALA GIMNAZIALĂ BOGDĂNEȘTI,
JUD. BACĂU

Viitorul începe cu ,,amintirile”, poate unora li se va părea curios, dar Max Frish
continuă să ne uimească spunând că „la bătrâneţe tot ce văd ochii ne pare asemenea
unei camere de aşteptare”. Singura care poate face aşteptarea plăcută e lectura.
Cartea este un dar, un dar de suflet, un dar nepreţuit pe care-l poţi aşeza sub pernă, dar
cuvintele sale pătrund adânc la inimă pentru că atunci când citeşti totul e încă prezent,
doar timpul a dispărut. Câţi dintre noi nu am sperat să înşelăm timpul, să-l oprim sau să-
l dăm înapoi? Cititul a reuşit acest lucru: cu fiecare personaj am fost într-o altă epocă,
într-un alt oraş, într-o altă poveste, într-un alt rol, am fost ceea ce am vrut sau am vrea
să fim . Poate că aşteptăm să se împlinească visele, dar somnul este cea mai îndepărtată
ţară care există şi de aceea avem distanţe mari şi imposibile de străbătut. „Viaţa
omenească se împlineşte sau eşuează cu fiecare eu”.
Noi, bibliotecarii suntem magii care urmăm steaua călăuzitoare a cuvântului şi
arătăm calea libertăţii, a spiritului, a speranţei, a dragostei, a durerii, a dorului, a
fantasticului, a nemuritorului.
De asemenea, liniştim sufletul şi descătuşăm visarea celor care răsfoiesc sau
recitesc o carte. Suntem parteneri şi mâinile ni se unesc în noi şi noi proiecte. Sunt
mâini mici, nerăbdătoare să strângă în braţe o revistă, o carte de colorat, un caiet; sunt
mâini care le formează scrisul, sunt mâini care îi formează pe copii oameni, iar noi
întindem mâna să-i conducem în lumea poveştilor, poveţelor, literaturii, poeziei, să-i
facem să iubească şi să se joace cu cuvintele. S-a spus că „poezia există în muzica
cuvintelor” dar adevărata muzică o înţelegi dacă eşti ajutat să-i asculţi tonalităţile,
sensurile sau atunci când coardele îi sunt atinse. „Ce este o carte? O carte care stă pe
raft este un lucru printre alte lucruri. Nu are o existenţă proprie. Cartea nu este
conştientă de ea însăşi până nu apare cititorul. Cititorul este muzicianul care cere
instrumentul, bibliotecarul este maestrul care alege „ritmul” muzicii. Am spus toate
acestea pentru că nu putem exista fără cititori, fără învăţători, fără profesori. Parteneri
au existat din totdeauna, cuvântul a fost găsit mai târziu, relaţia s-a sudat în timp.
Încercăm să ne cunoaştem mai bine organizând concursuri, vizionări, descifrăm tainele
cimiliturilor şi cunoaştem înţelepciunea poporului prin zicători, proverbe, entuziasmaţi
şi emoţionaţi, „ne hrănim” sufletul cu inocenţa şi gingăşia lor, cât şi liniştea căminului,
cu zilele de vacanţă petrecute în sânul familiei, ce par a trece cât ai clipi şi te fac să
trăieşti la maxim orice clipă. Dascălii de ieri şi de azi, ca ;I parteneri ai bibliotecarilor,
aveau datoria primordială de a lumina minţile fragede, tinere ale copiilor. Dascălul din
mediul rural are astăzi o nobilă şi mult mai complexă misiune: aceea de a transmite
cultură şi civilizaţie în lumea satului. Şcoala din mediul rural are încă mijloace precare,
de aceea planurile, strategiile de consolidare a şcolii de la ţară, pe care le-a enunţat
pentru prima dată Spiru Haret, sunt foarte actuale. Ar fi o mare eroare din partea
societăţii ca aceşti copii din şcolile satelor să nu aibă şanse egale în lumea de azi şi de
mâine. Organizarea unor activităţi complementare (ateliere literare, şezători, spectacole,
vizionări de filme şi piese de teatru, audiţii, activităţi de perfecţionare, expoziţii, ş.a.)

157
într-un cadru nou poate contribui la mai buna realizare a unor finalităţi şi obiective
pedagogice specifice şcolii noastre. Un asemenea cadru de organizare s-a concretizat în
realizarea pe lângă biblioteca şcolii a unei săli de lectură ce ar putea să devină în viitor
un centru de documentare şi informare profesională atât pentru elevi şi profesori cât şi
pentru membri ai comunităţii locale.
Un copil care crește în lumea cărților este asemeni unei flori care crește în
grădina feerică a Naturii. În ciuda progresului rapid al științei, cartea rămâne
nemuritoare în educarea și formarea personalității fiecărui om. Aflat în această lume a
cărților, copilul este atras de conținuturile viu colorate și atractive sau de lumea
poveștilor, unde oricine pătrunde este desprins de firul realității și este atras de
peripețiile distractive ale personajelor acestora. Coordonat pe acest drum copilul se
obișnuește cu gândul că oriunde, oricând și oricum, cartea rămâne cel mai bun profesor
al omului. La rândul ei biblioteca va trezi în sufletele copiilor curiozitatea și plăcerea de
a parcurge paginile cărților, multiple, variate și pline de învățături. Copii vor deveni mai
responsabili, mai atenți, mai pregătiți pentru viitor. Vor descoperi în timp, prin lectură,
secretele vieții.
Ion Luca Caragiale afirma acum aproape un secol : "O carte bună de citire, în
vârstă fragedă, este, poate, una din împrejurările cele mai hotărâtoare ale vieţii unui
om. Multe cariere intelectuale nu se datoresc altei împrejurări decât unei cărţi căzute
la vreme bună în mâinile unui copil, tot aşa precum umbra multor stejari seculari se
datoresc căderii unei ghinde pe pământ prielnic". Se constată faptul că gustul pentru
lectură se formează mai timpuriu decât interesul pentru cartea ştiinţifică, informaţiile
sumare legate de mediul înconjurător sau istorie se transmit prin intermediul
povestioarelor. Acestea fac trecerea de la lumea fabuloasă a poveştilor din grădiniţă la
cea reală. Cu cât povestirea învăţătorului e mai atractiv şi afectiv realizată captând în
proporţie mare atenţia elevilor, cu atât ei se identifică cu eroii povestirilor, vor revenirea
sau continuarea povestirii, ba chiar lectura proprie pentru a o comenta cu alţi colegi sau
prieteni. Dacă lectura elevilor este sistematic organizată şi îndrumată, ţinându-se seama
de particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor, interesul pentru lectură creşte.
La bibliotecă, cu ocazia desfășurării unor activități speciale pot fi invitaţi şi
părinţii elevilor pentru a incerca să demonstrăm și părinţilor ce valoare au cărţile citite
de copiii lor. Putem folosi, tot pentru stimularea interesului pentru lectură, jocurile
literare în diferite forme: jocuri de rol, jocuri de stimulare, jocuri de povestire prin
desen, jocuri de creaţie, jocuri de competiţie pentru memorare şi recitare ale unor
versuri sau replici şi descrieri din diferite locuri. Introducerea elementului de concurs în
activităţile de lectură stimulează dorinţa elevilor de a câştiga întrecerea, determinându-i
să citească cât mai mult.
Activităţile la biblioteca şcolii contribuie la dezvoltarea interesului pentru
lectură, dintre care amintim: -prezentarea sălii şi a modului de aranjare a cărţilor în
rafturi, pe tematici sau pe scriitori în ordine alfabetică ; -înscrierea la o biblioteca; -
explicarea modului de comportare a unui cititor într-o bibliotecă; -cunoaşterea alcătuirii
unei cărţi (copertă, titlu, autor, pagini, numerotarea, etc.); -cunoaşterea datelor de bază
despre cartea pe care doreşte să o împrumute; -participarea la activităţile desfăşurate la
bibliotecă.
Aceste activități extrașcolare sunt foarte importante deoarece permit o
dezvoltare armonioasă a copilului și îi lărgesc orizontul de cunoștinte din diferite
domenii. În general, activitățile la care este supus copilul trebuie să fie în deplin acord
cu dorințele și pasiunile copilului și nu către interesele părinților și a școli

158
ROLUL LECTURII

PROFESOR DOCUMENTARIST,
LUPULESCU TEODORA – GEORGIANA
COLEGIUL NAȚIONAL „TUDOR ARGHEZI„
TÂRGU-CĂRBUNEȘTI, JUD. GORJ

S-a insistat în nenumărate rânduri asupra rolului formativ al lecturii. Ea servește


nu numai la achitarea de o sarcină didactică imediată, ci marchează destinul omului. Un
cititor format de timpuriu va găsi în carte un partener continuu de viață. Ne confruntăm,
din păcate, cu ,,o criză de lectură” existentă și anterior, dar nu în proporțiile alarmante
de acum. Invazia Internetului în lumea actuală a generat o îndepărtare de carte neatinsă
vreodată până la ora actuală.
Sunt nenumărate mărturiile oamenilor de cultură care relatează impactul
extraordinar pe care l-au avut asupra lor lecturile la vârsta copilăriei. Sub influența
cărților citite și, mai ales, recitite, ei nu numai că evocau momente extraordinare de
noblețe, vitejie, aventură ale altora, dar se imaginau ca participanți activi ai acțiunilor
din acele cărți. Copiii își asumau solidaritatea de a fi alături de eroii pozitivi și, în felul
acesta, își stabileau de pe acum un tipar de personalitate.
Lectura reprezintă o formă de petrecere a timpului liber care nu numai că
detensionează și relaxează, ci și educă și dezvoltă mental.
În primul rând, prin lectură putem pătrunde într-o lume total diferită de cea în
care trăim, fiind puși în situații noi, petrecute în medii diferite și săvârșite de personaje
care, prin comportamentul lor, ne pot influența personalitatea. Se stabilește, astfel, o
relație cu totul specială între autor, personaj și cititor. Citind avem ocazia să ne regăsim
în personajele din carte, să trăim în felul nostru sentimentele pe care încearcă să le
transmită autorul.
Lecturarea cărţilor, a manualelor, a însemnat întotdeauna informare, instruire şi
educaţie, în sensul cel mai larg. Ea dă consistenţă şi sens existenţei însăşi. Ea este o
modalitate de a educa, instrui şi a contribui la formarea valorilor morale a cititorului.
Lectura oferă cititorului frumuseţile neimaginabile ale poveştilor, povestirilor şi a altor
texte, unde imaginaţia şi fantezia zboară, trăind împreună cu eroii şi personajele bucurii,
dezamăgiri, speranţe.
Lectura este magia atrăgătoare în timpul liber, descoperiri despre călătoriile
oamenilor, biografiile oamenilor celebri, a ştiinţei şi tehnicii. Lectura nu cere prea mult
de la cititor decât atenţie şi dăruire. În acest mod ea are rolul de a forma şi educa tânăra
generaţie. Ea este un mijloc de obţinere a informaţiei, păstrarea capacităţii de a gândi,
judeca, de a căuta soluţii în rezolvarea unei probleme. Ea este şi o motivaţie umană, o
necesitate zilnică de a cunoaşte, de informare.
Chiar şi invazia tehnologii informaţionale nu va afecta foarte mult lectura.
Acestea deşi educă şi informează au şi tendinţa de a degrada cititorul. Internetul deşi
pare o necesitate indispensabilă el numai distrează mintea şi dă o stare de euforie, pe
când lectura are rolul de a relaxa şi de a oferi cititorului o stare de plăcere şi satisfacţie
mintală. O lectură plăcută şi confortabilă oriunde te-ai afla îţi oferă numai cartea, o
lectură la care te reântorci ori de câte ori simţi necesitatea de a evada în altă lume,
spaţiu, univers.

159
Atunci când eşti în lumea minunată a lecturii eşti cu mult mai fericit sufleteşte,
cu mult mai bogat şi mulţumit. A lectura nu este numai o activitate, o obligaţie dar şi o
comunicare cu tine însuşi.
Lectura elevilor se desfășoară, în mod obișnuit, sub îndrumarea cadrului
didactic. În această activitate se angajează, uneori, din proprie inițiativă, familiile
elevilor, care pot avea un rol determinant în constituirea bibliotecii personale și în
alegerea unui anumit tip de carte pentru citit.
Rolul important deținut de lectură - ca activitate intelectuală- este determinat de
contribuția sa la dezvoltarea personalității elevilor din mai multe puncte de vedere:
a) Sub aspect cognitiv: le îmbogățește orizontul de cultură, prezentându-le evenimente
din existența universului, a comunităților umane și a indivizilor.
b) Sub aspect educativ: le oferă exemple de conduită morală superioară, le prezintă
cazuri de comportamente care-i îndeamnă la reflexii, pentru a distinge binele de rău
și a urma binele.
c) Sub aspect formativ: le dezvoltă gândirea, imaginația, capacitatea de comunicare.
Scopul principal al activităților de lectură este dezvoltarea gustului pentru citit,
căruia i se adaugă și alte deziderate: stimularea interesului pentru cunoașterea realității,
sporirea volumului de informații, îmbogățirea vieții sufletești, cultivarea unor trăsături
morale pozitive.
Toti profesorii au în vedere ca recomandările să se potrivească gradului de
dezvoltare al cititorului ( experiență, gândirea, limbaj, imaginație); să dețină valori
estetice și etice (exemplaritate), să se refere la universul de viață propriu elevilor sau la
un univers inteligibil ( simultaneitate).
Lectura nu înseamnă numai cărți de beletristică. Începând cu vârsta de 10-12
ani, copiii se interesează de ceea ce a fost înainte și de ceea ce va fi, de expediții, de
campanii militare, de descoperiri, de spații exotice, de explorările cosmosului. Interesul
lor manifest și constant pentru ceea ce este dincolo de apropiat și imediat le deschide
perspective noi. Profesorul de limba și literatura română trebuie să îndrume elevii nu
numai înspre cărțile beletristice, dar și înspre literatura științifico - fantastică și înspre
cărțile de știință popularizată. Ele satisfac atât setea de nou și de necunoscut a copilului,
cât și nevoia lui de acțiune imaginară.
Formele de desfășurare a lecțiilor de lectură sunt: povestirea, jocul literar,
medalionul literar, întocmirea de însemnări asupra cărților citite, întâlniri cu scriitori,
vizionarea unui spectacol de teatru sau a unui film.
În concluzie, consider că este foarte important ca fiecare elev să citească lecturi
care îi formează personalitatea pentru a se putea adapta la cerințele societății actuale.

160
Hrana pentru suflet

Marcoci Elena-Roxana
Badea Livia Florina
Școala Gimnazială ”Sfântul Nicolae” Tg-Jiu,
jud. Gorj

În secolul vitezei și al tehnologiei, într-o lume din ce în ce mai agitată și mai


sufocantă, prea puțini sunt aceia care au sesizat acea colosală energie sufletească,
latentă în cărți.
Și totuși, încă din antichitate grecii au observat puterea uluitoare a artei de a
vindeca sufletul, de a elibera emoţiile negative şi a le înlocui cu o stare de pace şi
armonie. În „Poetica”, Aristotel foloseşte pentru prima dată termenul de catharsis pentru
a se referi la impactul pe care îl au operele tragice asupra cititorilor şi spectatorilor –
acela de a elibera sufletul de suferinţă.
Grecii antici îi avertizau pe cei care intrau în biblioteci prin inscripţii aşezate
deasupra uşilor că pătrund într-un loc în care îşi pot vindeca sufletul. În secolul al XIX-
lea, medicii şi asistentele de la spitalele de psihiatrie din Anglia obişnuiau să le citească
pacienţilor de la romane şi jurnale de călătorie, până la Biblie şi alte lecturi religioase.
Aceasta pentru că operele de ficţiune oferă cititorilor posibilitatea de a evada într-un alt
univers, de a se identifica cu personajele favorite şi de a fi inspiraţi de ele.
Prin urmare specialiştii au constatat că lectura este foarte eficientă pentru
eliberarea stresului. Astăzi, majoritatea celor care apelează la biblioterapie sunt tineri
între 30 şi 40 de ani care se străduiesc să depăşească anxietatea provocată de situaţii
foarte variate – de la o carieră foarte solicitantă şi apariţia primului copil, până la
probleme amoroase şi găsirea unui sens în viaţă. Pentru toţi aceştia, recomandarea este
insă de fiecare dată aceeaşi: „Citiţi o carte!” – cartea potrivită!
Nicolae Manolescu: „ A citi înseamnă a învăța. E o formă de experiență sau, mai
bine zis, un multiplicator pentru experiențele noastre: căci dacă ne-am mărgini la ceea
ce putem trăi sau vedea în jurul nostru într-o viață de om, am fi foarte săraci”. Nu
degeaba se spune că cel care citește o carte trăiește mai multe vieții spre deosebire de
cel care nu citește și trăiește doar una.
Cu certitudine lectura în viața omului este primordială pentru că îl formează așa
cum nimic altceva nu cred că reușește.
Cititul este hrană pentru suflet, iar odată ce înţelegi acest lucru te laşi învăluit de
bunăvoie de vraja cărţilor. Este o modalitatea foarte eficientă de descoperire a resurselor
interioare şi combinat cu terapia poate avea rezultate uimitoare.
Un tânăr care citește mult va fi un om împlinit sufletește și va dobândi o
spiritualitate ieșită din comun. Cărțile sunt cele mai de preț avuții, căci ele reprezintă
depozitul complet al inteligenței omenești. Este acel depozit din care afli secretul
reușitei.
Importanța lecturii este evidentă și mereu actuală. Lectura este un instrument
care dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităților
de gândire și limbaj. Lectura elevilor este un act intelectual esențial, care trebuie
îndrumat și supravegheat de școală și familie. Cărțile îmbunătățesc imaginația copilului,

161
imaginație care se va transforma în creație mai încolo în viață. Copilul află lucruri
nebănuite, lucruri pe care ar vrea să le trăiască, întâmplări și locuri pe care ar vrea să le
cunoască. Astfel el devine ambițios, își va dori să reușească în viață. Va învăța să
privească lucrurile din mai multe unghiuri, și nu va mai fi închistat.
Cartea în sine este un mister după care se ascund mii de cunoștințe ce se
destăinuie pe zi ce trece. Ea ne ghidează să găsim, să înțelegem , să apreciem valoarea
vieții. Lectura este un fapt inedit căci ea ne oferă un prilej unic de reflecție, de
introspecție, ea ne hrănește atât sufletește cât și intelectual, punându-și amprenta pe
întregul comportament. Lectura ne aduce liniște interioară, odihnă, deconectarea de la
gândurile de zi cu zi. Ne ajută să ne sustragem de la zbuciumul vieții, să descoperim noi
posibilități, să înfruntăm greutățile cu optimism și curaj. Într-un cuvânt ne vindecă.
La urma urmei, „cartea este un ospăț al gândurilor la care oricine este poftit.”
Dacă vom ști să trezim interesul elevilor noștri pentru citit, dacă vom îndruma, verifica
și stimula în acest scop, vom crește generații care vor simți o „sete” permanentă pentru
citit, pentru cunoaștere, pentru lărgirea orizontului lor cultural, ceea ce se va răsfrânge
pozitiv asupra vieții și activității lor, căci, așa cum spunea Miron Costin: „Nu e alta mai
frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă decât cetitul cărților”

162
Lectura - reper pentru dezvoltarea personală

Profesor documentarist MARIN NICOLETA-ADELINA


Liceul Tehnologic „Henri Coandă”
Buzău, jud. Buzău

“Citeşte! Numai citind mereu creierul tău va deveni


un laborator nesfârşit de idei şi imagini.”
Mihai Eminescu

Prin citatul de mai sus, Mihai Eminescu ne îndeamnă să citim, să ne folosim


creierul asemenea unui laborator unde se produc la nesfârşit idei şi imagini. Cum am
putea face asta, dacă nu prin lectură! Conform dicţionarului explicativ al limbii române,
lectura este definită astfel: „a citi – a parcurge un text pentru a lua la cunoştinţă de cele
scrise.” Dar lectura reprezintă mai mult decât a parcurge un text, prin ea se realizează
decodificarea unui text şi stabileşte legătura dintre acesta şi receptorul mesajului.
Ca responsabil al unui Centru de Documentare şi Informare una dintre misiunile
mele este de a îndeplini funcţiile lecturii: de culturalizare, de instruire, de informare, de
documentare şi de comunicare. În acest sens am coordonat mai multe activităţi, de
exemplu: vizite la CDI, vizite la biblioteca judeţeană, activităţi cu prilejul diferitelor
evenimente ce au loc de-a lungul unui an (Ziua mondială a Educaţiei, Scriitorul Vasile
Voiculescu, Ziua Mamei, Ziua Internaţională a Cărţii şi a drepturilor de autor etc. ),
organizarea de expoziţii tematice, ateliere de lucru etc. În cadrul acestor activităţi, elevii
au parcurs procesul de decodificare a diferitelor mesaje transmise.
Pentru a dovedi cât de importantă este lectura, vă prezint pe scurt un proiect de
activitate, considerat de mine, un exemplu de bună practică.

Titlul activităţii: “Biblioteci din Europa”


Coordonator: prof. doc. Marin Nicoleta-Adelina
Grupul țintă: elevii liceului
Locul: Biblioteca județeană “Vasile Voiculescu” Buzău
Tipul activităţii: activitate cultural-educativă
Obiective: O1: să cunoască biblioteci din Europa;
O2: să dezvolte gustul pentru cultură și lectură;
O3: să participe activ și cu interes la activitate.
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:
Activitatea Biblioteci din Europa s-a desfășurat în cadrul parteneriatului pe care
îl avem cu Biblioteca județeană “Vasile Voiculescu” Buzău, gazda noastră fiind dna.
bibliotecară, șef serviciu Relații cu publicul. Elevii au susținut lucrări despre biblioteci
din Europa, astfel, au fost amintite: Biblioteca Națională din Paris, Biblioteca Vennesla
din Norvegia, Biblioteci din Spania, Austria, Marea Britanie etc. Elevii participanți la
această activitate au dovedit responsabilitate, curiozitate și dorință de afirmare. După
activitate, elevii au vizitat biblioteca județeană sub îndrumarea unei doamne
bibliotecare. La sfârșitul activității fiecare elev a primit drept recompensă diplomă de
participare.

163
Aşadar, prin proiectul de activitate de mai sus, consider că am demonstrat cât de
importantă este lectura în viaţa oamenilor şi mai ales în viaţa elevilor, deoarece ea este o
poartă spre cunoaştere şi spre cultură, acestea dezvoltând capacităţile de comunicare şi
de manifestare a spiritului critic şi creativ ale fiecăruia dintre participanţi, deci
contribuie la dezvoltarea personală. Astfel, mă simt bucuroasă să spun că misiunea mea,
de profesor documentarist este îndeplinită.

Bibliografie/ Webografie:
Lectura în era digitală: suport de curs. Casa Corpului Didactic Buzău
Antonescu, S.M. Lectura copiilor şi adolescenţilor.Bucureşti: Semn de Carte, 2009. 148
p
http://www.citatepedia.ro/index.php?id=33770
https://dexonline.ro

164
Cartea –univers magic

Prof. documentarist Marina Maria Daniela


Colegiul Tehnic ”Ion Mincu”
Tg Jiu, jud. Gorj

Cartea este un univers magic, în care marii visători ai umanităţii au transmis


generaţiilor următoare zestrea lor de gânduri şi de sentimente. Cartea este o lume în
aşteptare. Când o deschidem , noi, cititorii dăm viaţă spritelor ei vrăjite şi cartea începe
să trăiască, de aceea o bibliotecă nu e pur şi simplu un loc de depozitare a câtorva mii
de volume , ci un loc viu, cald şi familiar, deoarece nu te simţi niciodată singur printre
cărţi. Pentru mine nu există prezenţe mai prietenoase , lucruri mai în stare să-mi ţină
tovărăşie şi nu un ceas de călătorie , ci o întreagă viaţă , pentru că ele sunt nişte prieteni
care nu ne mint ,nu ne trădează, dar ne roagă să ne facem , la rândul nostru, timp pentru
ele.
Prima dată când am intrat într-o bibliotecă am simţit o ostilitate surdă , deoarece
exluzând cârpa de praf a gospodinei care şi-a făcut datoria, periodic, şi atât, nimeni nu
mai petrecuse acolo o oră de reculegere. Cotoarele colorate îşi pierduseră strălucirea ,
pentru că aşa cum spunea şi Eugen Sperantia cărţile sunt ca florile ( “cărţile, cărţile / Ca
florile…”) dacă grădinarul nu le udă şi nu le mângâie ele îşi pierd strălucirea şi mor.
M-a nemulţumit acest lucru şi am început să merg mai des la bibliotecă şi am
observat că o bibliotecă frecventată zilnic este cu totul altceva. Fiecare volum pare treaz
şi în aşteptare. Am răsfoit mai multe cărţi care au ajuns să-mi demonstreze că lectura
cărţilor este “cea dintâi învăţătură” şi cât de demnă de luat în seamă este confesiunea
lui Petrarca cu privire la pasiunea cititului : “Nu pot să mă satur de cărţi ! …Cărţile…ne
desfătează până în măduva oaselor. Grăiesc cu noi; ne dau sfaturi. Se unesc cu noi prin
legăturile unei familiarităţi vii şi pătrunzătoare. O carte nu se mulţumeşte să se strecoare
în intimitatea cititorului sau, oricare carte creează dorinţa unei alteia.”
Am citit foarte multe cărţi , iar acum când a venit timpul, prin meseria pe care
am ales-o, aceea de învăţător , doresc să formez elevilor mei interes şi gust pentru
lectură, o atitudine de grijă şi respect faţă de carte.
Copiii se apropie în mod real de cărţi după modelul adulţilor ( învăţător, părinţi,
bunici, etc) , cărţile devenind o sursă inepuizabilă de informaţii sub forma imaginilor şi
a cuvântului scris. Cartea dăruieşte copilului un inestimabil tezaur al cultivării
spirituale. În faţa cărţii copilul simte de timpuriu o mare atracţie , datorită faptului că
mesajul şi imaginile ocupă un loc aparte în universul său interior. Puterea cuvântului dă
sentimentul curajului de a-şi exprima ideile , oferă copilului şansa să trăiască şi să
transmită sentimente, stări afective, stimulându-i nevoia de activitate.
Cartea trebuie să devină prietena copilului încă de la cea mai fragedă vârstă. Ea
îl ajută să parcurgă căile cunoaşterii , de la concret la abstract, de la intuitiv la
reprezentare şi fantezie. Cu ajutorul ei , copilul intră în posesia numeroaselor
instrumente care îi pot satisface dorinţa de a descoperi realitatea înconjurătoare , cartea
însăşi fiind o lume.
Îndeplinind şi funcţia de bibliotecar în cadrul şcolii am încercat să transform
biblioteca într-un loc cald, primitor, unde oricine poate veni. Elevii au înţeles că nu se

165
află numai în faţa unor foi cusute şi legate cu măiestrie, ci că acestea sunt suflete
adevărate care au o răbdare infinit mai mare decât a noastră, comori fără de preţ , în
care unii îşi adună cele mai frumoase gânduri, ca alţii să le poată folosi în voie. “Iubiţi
cartea, îngrijiţi-o şi citiţi-o cât mai mult . Cartea ne este prieten credincios de nădejde.”,
este sloganul cu care sunt întâmpinaţi elevii la intrare în bibliotecă.
Un proverb românesc spune “Ai carte, ai parte.” Şi aşa este : devenim mai
înţelepţi citind din învăţăturile altora, aflând din experienţele lor, devenind mai buni,
mai sensibili, mai receptivi. Cu ajutorul lecturii poţi călători oriunde pe mapamond, poţi
vedea locuri şi oameni, poţi afla obiceiuri şi tradiţii.
Chiar dacă suntem săraci , prin lectură ne putem îmbogăţi spiritual. Este o
bogăţie pe care niciun hoţ nu o poate fura, pentru că se află în sufletul tău.
Trebuie doar să fii răbdător , să citeşti până la capăt , să ai curiozitatea să vezi
cum se termină povestea, să ai isteţimea să iei din poveste doar partea bună şi curajul ca
în viaţa de zi cu zi să poţi aplica ceea ce ai aflat, cu înţelepciunea eroilor pozitivi.
Cititorul ideal este acela care nu se plictiseşte după trei pagini de lectură şi caută
să vadă lucrurile în profunzime, este acela care se revoltă atunci când răul învinge
binele şi se bucură când adevărul iese la iveală ; cititorul ideal este acela care plânge la
necazul altuia şi râde de bucurie la clipele de fericire, este acela care trăieşte la fiecare
pagină de carte şi ia din ea ce trebuie şi ce i se potriveşte.
Formarea şi dezvoltarea interesului pentru lectură, îmbunătăţirea comunicării
orale, stimularea imaginaţiei şi a creativităţii , descoperirea cărţii ca păstratoare a celor
mai înalte valori morale, sunt doar câteva dintre obiectivele urmărite în desfăşurarea
Proiectului educativ „Cartea-izvor de înţelepciune”, realizat în colaborare cu alte şcoli
partenere şi Biblioteca comunală. Desfăşurarea activităţilor cuprinse în acest proiect au
deschis drumul cunoaşterii , contribuind , de asemenea, la valorificarea şi exersarea
potenţialului creativ al elevilor , la punerea în valoare a propriei personalităţi.
În cadrul vizitelor la tipografie, librărie, bibliotecă, elevii au descoperit etapele
realizării unei cărţi, materialele utilizate şi s-au familiarizat cu munca oamenilor de
acolo.
Întâlnirile în cadrul bibliotecii au favorizat acumularea de cunoştinţe privind
elementele componente ale unei cărţi , dar şi audierea unor fragmente din operele
literare ale marilor scriitori, în care binele şi răul, frumosul şi urâtul, desluşite încă din
prima filă a cărţii au smuls un zâmbet de lumină pe faţa copiilor. Concursurile
organizate au valorificat cunoştinţele însuşite de elevi, le-a stimulat imaginaţia, fantezia
şi creativitatea .Finalitatea activităţii i-a trimis pe copii în lumea mirifică a poveştilor
când, într-un cadru de poveste , special amenajat, elevii şi-au valorificat capacităţile de
comunicare verbală şi nonverbală prin interpretarea rolurilor. Elementele de limbaj
citit –scris s-au valorificat cu ocazia organizării unor concursuri despre viaţa şi opera
scriitorilor.
Ştiind că muzica animă sufletul copiilor , am organizat „Carnavalul personajelor
din poveşti ” , prin care elevii au dovedit că iubesc poveştile , că se identifică cu
personajele pozitive din basmele îndrăgite, fiindu-le repere în modul de a se comporta,
acţiona şi gândi.
Multe din personajele din cărţile cu poveşti sunt idilice: oameni frumoşi, îmbrăcaţi
în haine frumoase, trăind o viaţă de poveste. Prinţesa se căsătoreşte întotdeauna cu
prinţul, în ciuda intrigilor mamei vitrege; Făt-Frumos învinge, fără excepţie , zmeul. Nu
e de mirare că micuţii, a căror imaginaţie este debordantă , brodează de zor pe marginea
acestor subiecte.

166
Dacă ai întreba o fetiţă de ce-i place Albă-ca-zăpada, Cenuşăreasa sau Frumoasa
din pădurea adormită, probabil că ţi-ar răspunde : „Pentru că e frumoasă, cuminte,
harnică şi are haine frumoase ”. analog, dacă îl întrebi pe băieţel de ce-i place Superman
, răspunsurile vor fi asemănătoare: „Este viteaz, iese învingător din orice bătălie...”.
Argumente imbatabile pentru un copil.Cum ai putea să-i transmiţi nişte mesaje utile şi
pline de sens, pornind de la aceste premise?
Este datoria fiecărui învăţător să-l determine pe micuţ să înţeleagă faptul că în
spatele poveştii se ascund provocări importante, iar eroii trebuie să-şi dovedească tăria
de caracter, onestitatea, dragostea şi curajul. În fiecare basm se regăseşte acest gen de
mesaje , al căror impact asupra copiilor poate fi cât se poate de benefic, dacă vei şti să
extragi esenţa şi să evidenţiezi ceea ce trebuie să reţină. Basmele pot reprezenta un
excelent punct de pornire pentru discuţii constructive, în care copilul se va antrena
bucuros.Trebuie discutat cu elevii şi despre personajele negative, care sunt învinse. E
un prilej de a face diferenţa între calităţi şi defecte, între minciună şi adevăr, între
bunăvoinţă şi răutate.
Prin toate activităţile desfăşurate am reuşit să stimulez imaginaţia creatoare , le-am
nuanţat exprimarea literară şi estetică, le-am descoperit sensibilitatea, i-am determinat
pe copii să aprecieze momentele de solitudine în faţa cărţii, să descopere faptul că nu
sunt niciodată singuri atunci când au o carte în faţă .
Pentru toate acestea a fost absolut necesar să împărtăşesc cu ei plăcerea lecturii, să
le citesc şi să le povestesc cărţi , să-i îndrum să citească, să-i încurajez să vorbească
despre lucrurile pe care ei le citesc în cărţi.
În cadrul activităţii intitulată „Cartea prin ochii copiilor”, elevii claselor I-IV au fost
solicitaţi să-şi spună părerea despre ce înseamnă cartea pentru fiecare dintre ei.
Împărtăşesc câteva dintre gândurile lor:
„Cartea este o tolbă fermecată cu întâmplări minunate, personaje îndrăgite, poezii,
ghicitori, jocuri.” (Ghiţă C.)
„Cartea este comoara sfântă pentru viitorul nostru, al tuturor”( Ciucu C.)
„Fiecare carte îmi dă câte un gram din înţelepciunea ei, de care voi avea nevoie în
următorii ani”
„Citind, multe cuvinte noi şi expresii frumoase îşi fac loc în mintea mea. Cartea este un
pas înainte, iar viitorul nostru se află în mâinile ei şi în bunăvoinţa noastră.” (Popescu
R.)
„Cartea este un izvor limpede de cunoştinţe care curge printre ideile frumos ticluite spre
a ne lumina mintea şi a ne călăuzi un drum neted în viaţă.” (Ghiră R.)
„Rolul cărţii este de a deschide calea către cunoaştere. Ea dezleagă taine şi înţelesuri,
luminează şi bucură sufletul.” (Bogheanu D.)
„Cartea m-a ajutat să cred în mine, să iubesc, să aleg calea corectă. ” (Popescu A.)
„Carte îmi dă cheia să intru în lumea copiilor isteţi.”(Stancu A.)
„Întotdeauna cartea îmi va fi o prietenă adevărată. Pentru mine înseamnă iubire, adevăr,
cunoaştere. Ea dă strălucire vieţii şi deschide orizonturi către cele mai înalte culmi.”(
Stanciu A.)
„Acum când ştiu să citesc descopăr mereu lucruri noi şi interesante. Cartea este pentru
mine o fereastră deschisă spre lume care îmi încântă privirea şi inima mereu.” (Nică A.)
Şcoala este considerată universul cărţilor, iar profesorii, învăţătorii sunt
consideraţi oameni ai cărţii.
În prezent, când în majoritatea familiilor nu se mai citeşte, când nu mai sunt
biblioteci personale atent constituite, ceea ce îi poate atrage pe copii spre carte şi le

167
poate aprinde pasiunea pentru ea este însăşi dragostea noastră profundă pentru cărţi,
încă din grădiniţă , din treapta primară , putându-le deschide copiilor apetitul pentru
carte. Căci, ori îi câştigăm încă de mici pentru lectură, ori nu-i mai câştigăm deloc acum
într-o eră tehnologizată .
Cred că pasiunea se transmite, că prima dragoste rămâne ca o matrice în inima
noastră. Şi atunci s-ar putea să reuşim : să dăm lumii , vieţii, societăţii oameni care cred
în valorile umanităţii, în principialitate, reflexivi, care simt şi înţeleg dincolo de
aparenţe, care scormonesc în străfundurile spiritului, care ştiu că şansa omului de a
rămâne om este cultura.

Bibliografie
Fagvet, E. – Arta de a citi, Editura Albatros, Bucureşti, 1975
Georgescu Titus, N. – Cartea şi biblioteca , Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972

168
ROLUL LECTURII ÎN VIAȚA ELEVULUI

Bibliotecar Măciucă Adriana


Școala Gimnazială ,,Nicolae Iorga”
Focșani, jud. Vrancea

Lectura în viața elevului este de mare ajutor pentru că îl formează așa cum
nimic altceva nu cred că reușește. Din păcate tot mai puțini elevi citesc lectură de
bunăvoie în timpul lor liber. Unii din lipsa timpului, altora pentru că nu le place această
activitate, iar alții sunt atrași de calculator, telefon, tabletă și mai puțin de cărți. Dacă
un elev nu citește este în primul rând vina părinților. Copiii trebuie învățați încă de mici
cu acest obicei. Uneori chiar obligați. Pentru că un copil neîndrumat, foarte rar va face o
astfel de activitate din propria inițiativă, de aceea este bine să le insuflăm de mici
copiilor noștri iubirea pentru lectură.
Un copil care nu este ghidat de părinți foarte târziu își va cunoaște vocația și
pasiunea pentru ceva, de aceea este bine să facem tot ce ne stă în putință pentru a
călăuzi copilul către activități care să îl formeze frumos ca om. Dacă sportul și dansul
mențin sănătatea fizică și îi fac disciplinați, lectura însă are mult mai multe beneficii.
Poate că unii dintre voi nici nu știți cât de mult bine face să citești măcar o oră pe zi, atât
pentru psihic cât și pentru suflet. Cititul este cea mai frumoasă și mai înălțătoare
îndeletnicire din punctul meu de vedere și poate transforma un elev. Adevărat, în bine
sau în rău, depinde ce citești și cum folosești informațiile pe care le reții, dar în general,
cartea aduce doar lucruri bune și frumoase.
Iată acum câteva beneficii pe care lectura le insuflă adolescentului:
 Cititul îmbogățește vocabularul. Nu de puține ori am întâlnit cu toții elevi care au
dificultăți în exprimare și nu cunosc sensul multor cuvinte. Ei bine, lectura ajută
adolescentul să se exprime, îl învață cuvinte noi, noi sensuri și noi informații.
 Lectura lărgește orizonturile. În momentul în care citești mai multe cărți, afli
lucruri nebănuite, lucruri pe care ai vrea să le trăiești, întâmplări și locuri pe care ai
vrea să le cunoști. Și astfel elevii devine mai ambițios, își va dori să reușească în
viață. Va învăța să privească lucrurile din mai multe unghiuri și nu va mai fi
închistat.
 Cititul face bine sufletului și psihicului. Lectura unei cărți aduce liniște interioară,
aduce odihnă, deconectarea de la gândurile de zi cu zi și plus de asta este și o terapie
pentru elevi. Dacă acesta suferă, să spunem, cititul îl va ajuta să se sustragă de la
zbuciumul său, va descoperi noi posibilități. Pentru că eliberându-și creierul de stres,
va găsi soluții. Cititul vindecă. Cartea înseamnă relaxare, plăcere, zâmbet, bucurie
tot ce-i mai frumos.
 Lectura îmbogățește cultura generală. Foarte mulți dintre cei care citesc au o
cultură generală demnă de invidiat. Școala nu reușește să acopere tot ceea ce noi ar
trebui să știm, ea nu va putea niciodată să ne aducă la cunoștință tot, de aceea este
esențial să citim cărți. Întotdeauna autodidacții sunt de cele mai multe ori mult mai
deștepți decât cei care au mers pe un singur fir al educației. Citește orice, este bine să
știi din toate câte ceva.

169
 Cititul face viața mai frumoasă și mai ușoară. Un adolescent care citește va lua
din cărți tot ceea ce îl interesează și va folosi acele informații în viața de zi cu zi.
Acele detalii te pot scăpa dintr-o încurcătură sau din contră te va face să fii și mai
apreciat.
 Lectura educă și disciplinează. În toate cărțile sunt personaje bune și personaje
negative. Și aproape în orice carte vedem că oamenii răi, cu multe defecte sau
apucături nefaste, sfârșesc rău. Pe principiul binele învinge răul, tânărul va învăța că
prin tertipuri și răutate nu va ajunge nicăieri. Și datorită cărților își va dori să fie bun,
drept, muncitor.
 Cititul evidențiază omul. Un tânăr care citește se va putea integra oriunde și în
orice grup. Datorită cunoștințelor sale va putea să poarte orice discuția și va reuși să
se facă plăcut și apreciat. Cartea oferă elevului o strălucire aparte.
 Cititul te ajută să cunoști viața. În cărți sunt dezbătute toate problemele omului,
toate riscurile, eșecurile, împlinirile și reușitele. Citind, adolescentul va învăța să le
înfrunte cu optimism și curaj. Nu va claca la prima piedică.
 Cărțile formează. Lectura formează un om fără doar și poate. Face dintr-un tânăr cu
multe temeri, un matur de toată isprava. Face omul inteligent, romantic, respectuos,
tandru, luptător, încrezător, curajos, bun, milos și așa mai departe. Practic îi arată
care sunt adevăratele valori ale vieții.
 Lectura înseamnă bogăție. Un elev care citește mult va fi un om împlinit sufletește
și va dobândi o spiritualitate ieșită din comun. Cărțile sunt cele mai de preț avuții,
din ele afli secretul reușitei.

Webografie:
https://adolescentisenzationali.wordpress.com
https://dilemaveche.ro/sectiune/tilc.../lectura-e-un-mod-de-viata
https://www.suntparinte.ro/importanta-lecturi

170
Citesc, deci exist !

Micu Maria
Şcoala Gimnazială nr. 1 Comana,
jud. Constanţa

Lectura ca abilitate specific umană reprezintă, fără îndoială, una din calităţile
omului educat. Încă din vechime, cititul a reprezentat o activitate a elitei intelectuale, şi
nu numai, care s-a prelungit până în epoca actuală şi care nu poate fi înlocuit cu nimic
altceva asemănător. În prezent există o concurenţă neloială între paginile cărţii citite şi
toate ispitele electronice, care copleşesc reprezentanţii oricăror vîrste. Dar un dascăl ar
trebui să se transforme într-un avocat abil pentru tot ceea ce înseamnă susţinera
lecturilor autentice, a cărţilor cu adevărat valoroase. Aşadar, aceste rânduri ar trebui să
constituie o pledoarie pentru lectură, o încercare modestă de a convinge pe oricine că
cititul ne ajută să evoluăm din toate punctele de vedere.
Când discutăm despre citit, ne vin în minte o mulţime de idei, de gânduri sau de
atitudini menite să-i convingă pe cei din jurul nostru să pună mâna pe o carte cît mai
grabnic. Dar curiozitatea nu intervine decât atunci când conţinutul cărţii chiar transmite
ceva autentic cititorului, ceva care să nu poate fi echivalat cu vreo experienţă anterioară
sau, dimpotrivă, ceva care să se conecteze cu un eveniment plăcut experimentat
anterior. Această plăcere pe care ne-o acordam în prezent din ce în ce mai rar transmite
cu adevărat beneficii reale de care ne putem bucura fără oprelişte aproape în orice
context.
O carte citită este pentru creier ca o masă plină de energia fructelor şi a
legumelor dintr-o gustare. Cunoştinţele noastre vor fi mai multe cu cât va creşte
numărul de cărţi citite. Ar fi inutil să amintim şi beneficiile pe care le-am avea citind în
ceea ce priveşte îmbogăţirea vocabularului. Discursul coerent, fluenţa, cuvintele noi pe
care le învăţăm şi pe care le vom folosi într-o discuţie ulterioară sunt tot atâtea beneficii.
Cărţile ne aduc în atenţie subiecte pe care le putem privi din mai multe puncte de
vedere. O carte citită este o operă deschisă, deoarece poate fi interpretată diferit de
fiecare cititor, ne învaţă Umberto Eco. Sensurile unei cărţi ni se relevă în funcţie de
sensibilitatea noastră, de imaginaţie, de modul în care privim lumea. O carte este un
univers în miniatură, o lume a ficţiunii ce ne învaţă să găsim mai uşor rezolvarea unor
probleme, ne stimulează memoria şi activitatea cerebrală.
Să nu uităm rolul cărţilor în stimularea imaginaţiei noastre. Orice lacună din
realitate poate fi compensată cu o evadare în lumea lecturii. Putem anticipa un posibil
scenariu, putem construi ipoteze. „O carte citită înseamnă timp câştigat.”, ne spune
Mircea Eliade, referindu-se la capacitatea uluitoare a omului ce ar putea găsi soluţii
pentru o problemă cu care ne putem confrunta în viitor. Timpul petrecut citind o carte
este infinit mai mic decât timpul fizic pe care l-am trăi. Aşadar, în cărţi vom găsi
informaţii utile şi sfaturi pe care le putem folosi în viaţa cotidiană. Să nu uităm că
relaxarea este un alt beneficiu, care ne ajută să ne deconectăm de cotidian şi să ne găsim
refugiul în lumea întâmplărilor şi a personajelor lângă care stăm cu sufletul la gură.
O carte poate fi şi o modalitate de a reduce stresul, supărările mai mici sau mai
mari, pentru că devenim încrezători şi optimişti, trăim aventura odată cu personajul
preferat. De aceea se vorbeşte în prezent despre biblioterapie, ca modalitate autentică de

171
rezolvare a unor afecţiuni ale minţii sau ale sufletului. Fără îndoială că o carte reprezintă
un bun valoros ce nu are egal. Putem învăţa, de asemenea, să comunicăm mai bine cu
cei din jur. Relaţiile noastre interpersonale vor avea numai de câştigat în urma lecturilor
succesive.
Citind, vei ajunge să te cunoşti pe tine însuţi şi să descoperi că nici măcar nu
ştiai cine eşti sau cine erai până atunci. Îţi vei descoperi laturi nebănuite. Evoluţia
noastră este condiţionată de cărţi valoroase. În ziua de astăzi, oferta de cărţi este
uluitoare. Putem găsi cărţile dorite în orice librărie sau bibliotecă. Accesul este uşor şi
disponibil chiar şi în variantele pe suport electronic. Totuşi, se constată o scădere
dramatică a populaţiei care preferă lectura. Balanţa înclină spre petrecerea timpului în
activităţi diferite. Este un paradox doar în aparenţă. Justificarea e simplă. De ce am mai
citi astăzi o carte, atâta vreme cât informaţia dorită o putem găsi la un click distanţă?
Răspunsul e simplu. Omul de azi îşi simplifică existenţa şi, odată cu ea, şi cultura.
Aşadar, citind, realizăm că suntem conectaţi în permanenţă cu valorile
universale, că gândim, că ne îndoim, că ne punem întrebări, că suntem vii, că existăm.
Citesc, deci exist! Elogiul cărţii ar putea fi dezbătut la nesfârşit, iar dovada o constituie
nenumăratele vorbe pe care marii înţelepţi ai lumii le-au scris referitor la acest subiect.
Oare nu e suficient să ne gîndim că doar omul e singurul care poate se poate bucura de
această activitate? Ar trebui să ne bucurăm de acest privilegiu şi să-l folosim în scopuri
constructive, ca să putem oferi şi urmaşilor noştri modele demne de urmat.
Dacă vrem să fim sănătoşi, să nu lăsam să treacă o zi fără să citim!

172
Importanța lecturii în viața copilului

prof. Mihalcea Doina Maria


prof. Ioniță Mariana Mirela
Școala Gimnazială Nr. 309, București

Ca directori ai unei instituții de învățământ am observat direct sau indirect (prin


intermediul familiei) comportamentul, stilul de viață, pasiunile și modul de efectuare a
temelor elevilor noștri. Făcând un sondaj privitor la obiceiul copiilor de a lectura, am
putut observa și deduce că cititul din plăcere face o mare diferență în ceea ce privește
performanța educațională a copiilor, aceștia având merite deosebite atât la învățătură
(obținând burse de merit sau chiar de excelență) cât și în plan relațional, fiind manierați,
deschiși, volubili și cu o bucurie interioară aparte.
Dovezile demonstrează că elevii care sitesc din pasiune, se bucură de viața de zi
cu zi, au rezultate foarte bune la testele școlare, un vocabular mult mai dezvoltat decât
al altora, mai multe cunoștințe generale și o mai bună înțelegere a altor culturi.
Cu toate că școala are o influență mare asupra direcționării elevului spre lectură,
părinții sunt cei mai importanți educatori în viața acestuia și nu este niciodată prea
devreme să înceapă a citi împreună cu ei.
Studiile demonstrează că înainte de a se naște, copiii învață să recunoască vocile
părinților lor. Citirea unor povești sau a altor lecturi plăcute, chiar și pentru câteva
minute pe zi, le conferă confortul de a auzi vocea mamei și de a crește atașamentul lor
la limbă.
Citind. Copilul învață să asculte și să înțeleagă, dar și de a elabora, dezvolta ideile
lecturii. Prin poveștile în format audio, copiii sunt expuși la o gamă largă de cuvinte.
Acest lucru îi ajută să-și construiască vocabularul propriu și să-și îmbunătățească
înțelegerea atunci când ascultă, ceea ce este vital când încep să citească. Este important
ca ei să înțeleagă cum sunt structurate povestirile. Chiar dacă nu înțeleg fiecare cuvânt,
vor auzi sunete noi, cuvinte și fraze pe care le pot încerca apoi, copiind ceea ce au auzit.
Pe măsură ce copiii încep să învețe să citească la școală, părinții pot juca un rol
important în a-i ajuta să-și păstreze interesul față de cărți; să afle ce îi interesează, să îi
ajute să găsească cărți atractive și distractive și e indicat să își petreacă timpul liber
citind împreună cărțile pe care le aduc de la școală. Sugerăm ca atât părinții cât și
profesorii să îi direcționeze pe copii spre bibliotecă, nefiind nevoie a avea sute de cărți
la domiciliu. Este suficient a merge regulat la biblioteca școlară pentru a împrumuta
cărțile favorite
În acest fel, lectura devine un obicei.

173
Terapia prin lectură

Mocan Nicoleta
Școala Gimnazială Nr. 1, Săcădat,
jud. Bihor

Cine are carte are parte, spune un proverb. Analizăm, însă, în continuare un
fenomen care ar putea genera un nou dicton: Cine citeşte are parte de vindecare-
biblioterapia.
Fenomenul s-a născut în Statele Unite şi în Marea Britanie, dar acum pare să fie
bine primit şi în Franţa: "biblioterapia" este recunoscută ca o metodă eficientă de
depăşire a unor stări anxiogene sau a unor depresii. Pentru a înţelege cum are loc
această terapie, imaginaţi-vă următoarea situaţie. "Biblioterapeutul" vă primeşte în
cabinetul său şi timp de o oră vă "examinează" printr-un dialog cordial. Este absolut
necesar ca acest specialist să înţeleagă care sunt problemele dumneavoastră şi în ce mod
vă perturbă ele. Apoi, acest terapeut (numit uneori şi "bibliocoach") vă sugerează să
citiţi un roman, să zicem Bătrânul şi marea, de Hemingway sau Potretul lui Dorian
Gray, de Oscar Wilde.
În perioada imediat următoare, "biblioterapeutul" vă trimite o listă cu alte romane
sau eseuri, pentru continuarea "tratamentului". Iar peste câteva săptămâni,
dumneavoastră, fostul pacient angoasat şi aflat în plină stare de depresie, descoperiţi că
literatura v-a făcut un bine enorm, că v-a corectat o anumită traiectorie de viaţă, că v-a
dat răspunsuri la probleme care vă tracasau enorm sau care vă afectau raporturile cu
lumea.
Nu e glumă, dintotdeauna romanele, poezia, eseurile, teatrul ne-au ajutat să ne
situăm în raport cu lumea, cu ceilalţi şi cu sine însuşi. Potrivit unui specialist francez,
doctorul André Bonnet, în ziua de astăzi, întrucât suntem asediaţi de informaţii şi de
cărţi, uneori nu ştim ce să citim, ce cărţi ni s-ar adapta stării sufleteşti prin care trecem.
André Bonnet este autorul unui doctorat pe tema Biblioterapia în medicina generală şi a
unui studiu legat de influenţa lecturii asupra sănătăţii mentale. Concluziile sale, reluate
recent într-un supliment literar al ziarului Le Figaro sunt extrem de interesante.
Recomandarea unor anumite lecturi în context de psihoterapie poate duce la ameliorarea
stării generale a pacientului şi chiar la vindecare. Dintre pacienţii intervievaţi de André
Bonnet mulţi au declarat că romanele au avut efecte radicale asupra lor, de exemplu
Alchimistul de Paulo Coelho.
Lumea anglo-saxonă a inventat de multă vreme aşa-zisele manuale de auto-
structurare a personalităţii, de recuperare a stimei faţă de propria persoană.
Biblioterapia este însă altceva, pentru că sugestiile de "auto-structurare" vin din lectura
unui roman ales cu grijă pentru un anume pacient de un specialist.
În Marea Britanne, un filozof pe nume Alain de Botton a scris o foarte interesantă
carte intitulată Despre cum Proust vă poate schimba viaţa. Filozoful britanic a creat, de
altfel, o asociaţie şi propune conferinţe şi ateliere pe tema găsirii echilibrului interior şi
a bunăstării interioare, precum şi consultaţii în materie de biblioterapie.
Într-un interviu acordat suplimentului literar al ziarului Le Figaro, doctorul Maurice
Corcos, care conduce la Paris un departament de psihiatrie pentru adolescenţi, defineşte

174
lectura în felul următor: a citi înseamnă a întâlni un frate; cărţile sunt efectiv nişte
oglinzi vii, ele ne permit să începem un dialog cu noi înşine.
Există aşadar boli nervoase sau stări febrile, pentru care remediile pot fi găsite mai
degrabă în librării şi în bibliotecă, decât în farmacii. Fericit cel care, mergând la medic,
iese cu o reţetă pe care nu figurează un nume de medicament, ci un nume de autor şi un
titlu de roman. În ziua de azi se publică un roman la fiecare 30 de secunde. De unde
concluzia că "biblioterapeuţii" sunt nişte psihoterapeuti, care au viitorul în faţă.
Din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, oamenii au observat puterea uluitoare a
artei de a vindeca sufletul, de a elibera emoţiile negative şi a le înlocui cu o stare de
pace şi armonie. În Poetica, Aristotel foloseşte pentru prima dată termenul
de catharsis pentru a se referi la impactul pe care îl au operele tragice asupra cititorilor
şi spectatorilor – acela de a elibera sufletul de suferinţă. De aici şi până
la biblioterapie – tendinţă care în ultimii ani câştigă din ce în ce mai mult teren în toată
lumea – nu a mai fost decât un pas. Deşi, la prima vedere, ideea că operele de ficţiune
pot ameliora suferinţele sufleteşti pare exagerată, această metodă, care nu este nouă, se
aplică experimental de zeci de ani. Specialiştii au constatat că lectura este foarte
eficientă pentru eliberarea stresului. Astfel, după numai şase minute petrecute cu o carte
în faţă, subiecţii care au participat la teste au avut nivelul de stres redus cu până la 68%.
Veteranilor celui de-al doilea război mondial le erau recomandate cărţi pentru a-i ajuta
să depăşească mai uşor stresul post-traumatic, iar cluburile de lectură au fost
întotdeauna de un real ajutor pe lângă instituţiile cu profil psihiatric, de îngrijire a
bătrânilor sau a tinerilor cu tulburări de comportament.
Deşi nimeni nu susţine că terapia cu cărţi poate înlocui munca unui
psiholog, biblioterapia se dezvoltă din ce în ce mai mult atât în Europa, cât şi peste
Ocean. Bibliotecarii, patronii de librării împătimiţi de lectură şi profesorii de literatură
au fost primii care au aplicat metoda terapiei prin lectură, iar mai apoi medicii
psihologi, biblioterapeuții, şi-au tratat pacienţii cu … romane! De la pierderea locului
de muncă, un divorţ dureros, decesul unei persoane dragi şi până la anxietatea provocată
de diverse situaţii de viaţă, pacienţii care au citit cărţi după „prescripţie medicală” au
constatat o reală alinare a suferinţelor lor. „Este plăcerea mea să prescriu cărţi
pacienţilor care doresc să-mi împărtăşească simptomele suferinţelor lor”, spunea un
biblioterapeut englez. „Nu există cineva mai recunoscător decât acea persoană căreia i-
ai oferit exact cartea de care sufletul lui avea nevoie, însă nu ştia acest lucru!”
Chiar și grecii antici îi avertizau pe cei care intrau în biblioteci prin inscripţii
aşezate deasupra uşilor că pătrund într-un loc în care îşi pot vindeca sufletul. În secolul
al XIX-lea, medicii şi asistentele de la spitalele de psihiatrie din Anglia obişnuiau să le
citească pacienţilor de la romane şi jurnale de călătorie, până la Biblie şi alte lecturi
religioase. Aceasta pentru că operele de ficţiune oferă cititorilor posibilitatea de a evada
într-un alt univers, de a se identifica cu personajele favorite şi de a fi inspiraţi de ele.
Astăzi, majoritatea celor care apelează la biblioterapie sunt tineri între 30 şi 40 de ani
care se străduiesc să depăşească anxietatea provocată de situaţii foarte variate – de la o
carieră foarte solicitantă şi apariţia primului copil, până la probleme amoroase şi găsirea
unui sens în viaţă.
Terapia prin lectură se referă la folosirea intențională a cuvântului scris pentru a
facilita optimizarea psihologică, prin selectarea și discutarea unor creații literare care
pot să genereze o mai bună înțelegere de sine. Criteriile pentru a selecta operele literare
potrivite pentru terapie sunt: universalitatea, intensitatea, profunzimea, ritmul,
imaginile, metaforele, accesibilitatea limbajului, claritatea ideilor, tonul și relevanța

175
temei pentru participanți. Literatura eficientă din punct de vedere terapeutic este life-
affirming, găsește speranță în condiția umană și prezintă posibile soluții, fără a fi
prescriptivă. În general, obiectivele terapiei prin lectură includ: dezvoltarea înțelegerii
de sine și a empatiei față de alții, promovarea creativitățiii, a auto-expresiei și a
încrederii în sine, întărirea abilităților de relaționare și comunicare, exprimarea
emoțiilor copleșitoare și reducerea tensiunii, facilitarea schimbării personale și
dezvoltarea abilităților de a face față problemelor sau emoțiilor.Limbajul literar este
condensat, încărcat de imagini senzoriale și de semnificații. Integrează stări legate de
trecut, prezent și viitor, provoacă gândirea, stimulează reacții fiziologice și musculare.
Terapeuții care practică această formă de terapie folosesc expresia literară în toate
formele sale: poem, poveste, roman, epistolă, jurnal, basm, fabulă, eseu pentru a-i ajuta
pe participanți să-și exploateze abilitățile creative și de rezolvare de probleme, să
comunice și să relaționeze mai bine cu ceilalți. Literatura, și poezia în special, deține
puterea metaforei, care poate juxtapune un concept lângă altul, poate schimba
semnificații și astfel deschide noi posibilitatăți și înțelesuri. O metaforă este ea însăși și
altceva, în același timp. Ea extinde, conectează și restructurează scheme vechi de
interpretare.

Bibliografie: Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, Bucureşti, Ed. Minerva,


1988
Robine, Nicole, Lectura, în: Literar şi social. Elemente pentru o
sociologie a literaturii, Bucureşti, Ed. Univers, 1974
Malchiodi, C. A., Expressive Therapies, New York: Guildford Press,
2005

176
Îmbogățirea vocabularului școlarilor mici prin intermediul
lecturii

P.î.p. Muscalu Luciana


Școala Gimnazială Nr.1 Lerești/
Școala Gimnazială Voinești, jud. Argeș

În condițiile educației permanente, școlii îi revine misiunea de a-i înarma pe


elevii cu deprinderi temeinice de autoinstruire și autoperfecționare prin intermediul
tuturor mijloacelor și, nu în ultimul rând, prin mijlocirea cărții. La vârsta școlară, lectura
are un rol hotărâtor în îmbogățirea și dezvoltarea cunoștințelor elevilor, în formarea
gustului pentru citit, în cultivarea și îmbogățirea limbajului prin formarea și dezvoltarea
unui vocabular adecvat.
Una dintre cerințele învățământului modern este aceea a formării la elevi a
deprinderilor de studiu individual și de muncă independentă, a capacității de a gândi
creator, de a soluționa individual sau prin conlucrare multitudinea de probleme cu care
se confruntă în anii de școală.
Trezirea interesului și a gustului pentru lectură implică pentru școală o
responsabilitate incontestabilă. Lectura literară pune la dispoziția copilului cunoștințe
despre mediul înconjurător, despre viața oamenilor și a animalelor, despre trecutul
istoric al poporului, despre muncă și profesiuni, educație cultural-artistică și moral-
religioasă. De aceea, încă din clasele primare este necesar să cunoaștem ce și cât citesc
copiii, respectând particularitățile lor de vârstă. Micii cititori trebuie inițiați și deprinși
cât mai de timpuriu cu utilizarea concomitentă a cărții și a mijloacelor moderne
audiovizuale ca premisă esențială a unei învățături eficiente. Din partea factorilor
educativi este nevoie de răbdare, perseverență, voință, precum și de modelul propriu.
Lectura are ca scop să dezvolte gustul elevilor pentru citit, să-i facă să iubească
cartea, să le satisfacă interesul pentru a cunoaște viața, oamenii și faptele lor. Lectura
contribuie într-o măsură însemnată la îmbogățirea cunoștințelor elevilor, la formarea
unui vocabular bogat, la dezvoltarea dragostei față de țară și la educația estetică.
Din carți copiii află multe lucruri despre viața animalelor și a plantelor, despre
descoperirile geografice, despre evenimentele istorice, despre frumusețile și bogățiile
patriei. În același timp, cărțile le vorbesc despre sentimentele omenești, despre dragoste
și ură, prietenie, cinste, omenie. Citirea unor cărți îi face pe școlari să fie curajoși și
fermi, iar eroii cărților – prin viața lor – devin exemple de fapte înalte, de viață și
caracter și lasă urme adânci în conștiința elevilor.
Cartea îi atrage pe elevi prin conținutul ei artistic. De îndată ce începe să
citească, copilul cunoaște o lume nouă, interesantă. El are impresia că participă la fapte
vitejești și la evenimentele din cuprinsul cărții. Pe unii eroi îi iubesc, îi simpatizează, pe
alții îi urăsc. Cartea citită în copilărie rămâne prezentă în amintire aproape toată viața și
influențează asupra dezvoltării ulterioare a personalității. Lectura oferă copilului
posibilitatea de a-și completa singur cunoștințele, de a le lărgi, de a le adânci.
Ca să-și îndeplinească rolul său formator, lectura cere muncă organizată de
îndrumare și evaluare. Folosind caracterul divers al lecturii, învățătorul trebuie să
dezvolte gusturile și înclinațiile, să-i atenționeze pe elevi asupra operelor cu importanță

177
deosebită și să coreleze lectura cu celelalte obiecte de învățământ și cu evenimentele
curente.
Copiii pot citi atât creațiile literare dedicate lor, cât și altele care, prin
problematică, frumusețea limbii și mesaj, interesează deopotrivă și pe adulți. Marea
varietate a creațiilor artistice aparținând unor genuri și specii literare diferite, care se
integrează în sfera literaturii pentru copii, evidențiază receptivitatea copiilor față de
frumos, dorința lor de cunoaștere.
Dintre creațiile literare în proză, basmele și poveștile au rămas de-a lungul
veacurilor operele cele mai îndrăgite de copii, începând din primii ani ai copilăriei și
până aproape de adolescență. Valoarea instructiv-educativă a basmelor este deosebită.
Ele aduc o prețioasă contribuție la dezvoltarea proceselor de cunoaștere, a proceselor
afective, la formarea trăsăturilor de voință și caracter, la formarea personalității copiilor.
Alegerea cărților potrivite este doar un prim pas. Al doilea pas și tot atât de
important este deprinderea lecturii, obținerea eficienței ei maxime în urma citirii unei
cărți. Criza lecturii în rândul elevilor, scăderea apetitului pentru carte în favoarea TIC și
dificultățile în abordarea liricului m-au determinat să caut noi modalități prin care să
readuc elevul în bibliotecă și în contact direct cu textul, paradoxal prin
materiale/aplicații din zona media.
Pragul intrării în poezie e cel mai greu de trecut dintre toate experiențele de
lectură. Uneori nici nu se ajunge până acolo: sunt piedici de cuvinte, înțepeniri în stratul
de suprafață al textului. Pentru ca poezia să nu fie o simplă înșiruire de cuvinte, comodă
sau convențională, e nevoie ca ochiul interior să fie pus în stare de vibrație, vibrație ce
trebuie să emane din și prin text. Tocmai în ajutorul textului și al elevului intimidat de
liric, care dintr-o comoditate a efortului de receptare sau dintr-o dificultate de procesare
a textului nu depășește bariera actului de lectură, consider că un auxiliar media (casete
audio-video, prezentări PowerPoint) ajută la deblocarea canalului receptor al elevului.
De aceea, consider importantă intrarea în text, care se poate face nu numai printr-o
simplă lectură – realizată sau nu cu har de către dascăl –, ci și printr-o înregistrare audio
sau o mărturie video a poetului însuși. Nu întotdeauna elevul poate percepe anumite
trăiri ale sufletului matur. Audierea variantei muzicale a textului liric va crea o
atmosferă de reflexivitate, ajutându-l pe elev să-l înțeleagă pe acel care și-a așternut
sufletul în cuvinte. Cred că asocierea dintre cuvânt/text-muzică-imagine permite
(re)lectura motivată a textului, altfel decât prin simpla citire a lui, și înlesnește ajungerea
la miez, adică la semnificațiile operei, contribuind la formarea sensibilității estetice a
elevului și trezind interesul pentru lectură.
Lectura necesită nu numai îndrumare, ci și control. Sondajul în lectura
particulară trebuie să constituie o cerință obligatorie, manifestată în cadrul verificării
cunoștințelor elevilor.
Controlul lecturii elevilor trebuie să fie o activitate permanentă a învățătoarei/
profesorului de limba și literatura română, spre a preveni comoditatea, efectuarea unei
lecturi facile, superficialitatea, neglijarea cărților. Pentru evaluarea lecturii, în funcție de
scopul urmărit, se vor putea parcurge următoarele modalități:
- Verificarea caietelor de lectură suplimentară sau a fișelor de lectură: se face
periodic, iar corectarea acestora oferă indicii despre ce citește elevul, ce reține din ceea
ce citește, cum înregistrează informațiile, cum selectează date și personaje
semnificative. Corectarea acestor caiete/fișe este urmată de analiza concluziilor în fața
întregii clase, cu prezentarea aspectelor pozitive și negative.

178
- Convorbirile cu clasa și individuale despre lecturile elevilor: sunt foarte utile,
deoarece oferă informații cât mai multe și cât mai precise asupra materialului citit,
elevii beneficiind și de întrebările ajutătoare ale cadrului didactic.
- Observarea performanțelor: se vor evidenția elevii care, în urma lecturii
particulare, își completează informațiile, se exprimă îngrijit, nuanțat, apreciind acest
lucru ca un gest de silință și inteligență.
- Afișarea unui tabel cu evidența lecturii elevilor în clasă: va stimula
concurențial cititul cărților.
-Controlul fișelor de cititor de la bibliotecă: ajută cadrul didactic să vadă cât de
preocupați sunt elevii pentru lectura suplimentară, ce și cât citesc, ce preferințe au.
Importanța lecturii este evidentă și mereu actuală. Lectura este un instrument care
dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităților de
gândire și limbaj. Lectura elevilor este un act intelectual esențial, care trebuie îndrumat
și supravegheat de școală și familie.
Concluzionăm că sunt variate metode de a decoda un text sau de a le insufla
elevilor dragostea pentru citit, iar dacă vom ști să trezim interesul elevilor noștri
pentru citit, pentru lărgirea orizontului lor cultural, pentru cunoaștere, vom reuși să
creștem generaţii ce vor simţi plăcere faţă de actul citirii, răsfrângându-se pozitiv asupra
activităţilor lor viitoare de elevi, cartea devenind “un ospăț al gândurilor la care oricine
este poftit.”
„Lectura – spunea istoricul N. Iorga – joacă un rol important în viaţa copiilor, un
rol mai mare decât în viaţa celor vârstnici. Cartea citită în copilărie rămâne prezentă în
amintire aproape toată viaţa şi influenţează dezvoltarea ulterioară a copiilor. Din cărţile
pe care le citesc, copiii îşi formează o anumită concepţie asupra lumii, cărţile formează
la ei anumite norme de conduită.”

BIBLIOGRAFIE:
1. Anton Ilica, Pavel Moş, Ana Moş, Adina Ardelean, Alina Ardelean – “Didactica
limbii române şi a lecturii” (îndrumări metodice pentru profesorii din învăţământul
primar), Editura Universităţii “Aurel Vlaicu” Arad, 2007;
2. Ioan Şerdean – Didactica limbii române în şcoala primară, Editura Teora, Bucureşti,
1998;
3. Paul Cornea - Introducere în teoria lecturii, Ed. Minerva, Bucureşti, 1988; 4. Alina
Pamfil - Didactica limbii şi literaturii române, Ed. Dacia, Cluj- Napoca, 2000.

179
LECTURA CA TERAPIE

Neagu Gabriela,
Școala Gimnazială Nănești, jud. Vrancea

Lectura este un process complex în care se întrepătrund competențe și deprinderi


literare ale cunoașterii și ale înțelegerii simbolurilor literare. Cartea pornește de la idea
conturăriiunui demers didactic de lectură, . Lectura îi apropie pe copii de realitate,
permițând largi perspective către cunoașterea altor forme ale ei. La ciclul primar, cela
mai îndrăgite creații sunt basmul, povestirea,snoava, legendele, poeziile cu muzicalitate
și versificare melodică.
Lectura ca terapie sau biblioterapia este o metodă psihoterapeutică favorizantă care
folosește efectele vindecătoare ale citirii. Obiectivul său este de a găsi problema internă
pe care o poartă copilul și de a folosi textele corespunzătoare pentru a face mai ușor să-
și vadă situația din diferite unghiuri și să-l ajute să găsească soluția sau calea
potrivită. Textul trebuie să se potrivească situației sale de viață, personajul din poveste
trebuie să rezolve aceleași probleme ca și el. Mai ales în cazul copiilor, este important
ca eroul cărții să corespundă pacientului după vârstă. Este de la sine înțeles că
povestirile trebuie să se încheie într-un mod pozitiv, trebuie să le ofere pacientului
speranță, șansă, motivație. Prin text, pacientul ar trebui să se auto-reflecteze și să-și dea
seama că nu este singur, ci că aceeași soartă a întâlnit multe altele. De exemplu, povești
autobiografice, ale căror autori au prezentat un test care pune viața în pericol și care
totuși au reușit să revină la viață, sunt foarte potrivite. Textul ales în mod corespunzător
poate îmbunătăți încrederea în sine a pacientului, influențează starea sa emoțională și își
dezvoltă personalitatea.
Biblioterapia cuprinde, de fapt, un ansamblu de metode care să-i ajute pe oameni
să descopere cărțile „potrivite” lor și să învețe să le selecteze eficient pentru ei înșiși.
Scopul biblioterapiei nu este doar să recomande cărți, ci mai degrabă de a-i ghida pe
cititori să se cunoască îndeajuns de bine pentru a ști să găsească cărțile necesare lor.
Fiecare dintre noi avem anumite nevoi, dorințe, interese și, mai ales, o personalitate
unică. Acesta este principalul scop al biblioterapiei – fiecare să citească ceea ce îi aduce
un beneficiu maxim. Oamenii pasionați de lectură folosesc, în mod natural, criterii
personale de a alege cărțile pe care le citesc – recomandările criticilor, prietenilor, ale
bloggerilor de carte, citesc recenzii, se interesează de autor și, desigur, țin cont de
preferințele lor pentru anumite genuri literare sau preocuparea pentru o anumită temă
etc.
Un alt scop al biblioterapiei este acela de a-i face pe oameni (mai ales pe cei care
citesc mai puțin) să conștientizeze că lectura este doar începutul unui drum. Pornind de
la ce ai citit, poți construi propriile idei, poți găsi soluții personale la anumite probleme,
te poți inspira pentru a realiza ceva creativ, deci poți aduce tot ce a imaginat sau discutat
scriitorul unui text în realitatea ta și îl poți transforma pentru a schimba ceva în bine în
viața ta și a celorlalți. Lectura ajunge să facă parte din viața noastră prin ceea ce rămâne
în mintea și în sufletul nostru după ce am terminat de citit ceva. Asta deoarece ceea ce
am citit ne poate influența să luăm anumite decizii și să acționăm într-un anumit fel în
realitate. Cei care se gândesc acum că influența poate fi și negativă, au dreptate să o
facă. Multe texte pot fi manipulatorii și ne pot induce în eroare. De aceea, unele dintre

180
tehnicile biblioterapiei au ca scop ca cititorii să învețe să identifice elementele
manipulatorii și să știe să verifice informațiile dacă e cazul.
Experiențele cognitive și emoționale din timpul lecturii se „extind” firesc în
viața de zi cu zi a cititorilor. Astfel, lectura este doar „pretextul” de a experimenta idei,
de a te dezvolta emoțional, de a-ți îmbogăți cunoștințele, de a-ți cizela abilitățile, de a
intra în contact cu minți diferite de a ta pentru a gândi apoi soluții personale la propriile
preocupări și/sau probleme de viață.
Lectura poate fi oricând un mijloc prin care, descoperindu-ne pe noi, vom afla
cum să înfruntăm – mai puternici, mai creativi și mai curajoși – realitatea în care trăim.
Lectura are o mulțime de beneficii – dezvoltarea limbajului și a imaginației,
stimularea gândirii, cizelarea empatiei și a abilităților sociale, oferă experiențe
emoționale și cognitive complexe, susține procesul de învățare în diverse domenii
de activitate etc. Numai că lectura este doar un instrument, ea trebuie să aibă un
scop.Lectura nu are ca scop rezolvarea/tratarea unei probleme, ci oferirea de metode
pentru ca individul să-și descopere resursele interioare de a defini o problemă și de a
căuta soluții la ea. Biblioterapia nu oferă răspunsuri, ci oferă mijloace de a căuta
răspunsuri.
Astăzi, biblioterapia este un ansamblu de tehnici folosite în special de specialiștii
în sănătate mintală, care presupun recomandarea anumitor lecturi și vizionarea unor
materiale audiovizuale, redactarea de texte, desfășurarea unor activități artistice, în
special legate de lectură și scris, în funcție de preferințele unei persoane.
Biblioterapia s-a dovedit a fi eficientă în probleme de viață (insomnie,
probleme în relațiile copii-părinți, dezvoltarea abilităților de comunicare, depășirea
dificultăților de învățare etc. și în anumite tulburări psihice precum anxietatea, depresia,
atacuri de panică) și mai puțin eficientă în tulburări grave psihice cum sunt psihozele.
Lectura are o mulțime de beneficii – dezvoltarea limbajului și a imaginației,
stimularea gândirii, cizelarea empatiei și a abilităților sociale, oferă experiențe
emoționale și cognitive omplexe, susține procesul de învățare în diverse domenii
de activitate etc. Numai că lectura este doar un instrument, ea trebuie să aibă un scop,
altfel e ca și cum am pleca să navigăm pe mare fără destinație. Nu știi unde ajungi, nu
știi dacă o să-ți placă unde ajungi, nu știi dacă ai resursele să ajungi undeva, nu știi dacă
nu cumva aventura asta o să te bucure sau nu.
Oricine, indiferent de vârstă, profesie etc., poate recomanda o carte. O poate
face scriind despre ea sau doar vorbind despre ea prietenilor. O poate face în scop de
reclamă sau doar din dorința de a împărtăși sentimente, trăiri, idei inspirate
de respectiva carte citită. Indiferent de situație, face asta intuitiv și pentru publicul larg,
nu doar pentru un individ anume.
În condițiile în care suntem bombardați cu mii de titluri și nu știm cum să
facem alegerile corecte de lectură pentru noi înșine, cred că biblioterapia ne oferă
metode în aceast ocean de posibile lecturi. În plus, biblioterapia ne ajută să facem pași
importanți în cunoașterea de sine, să ne dezvoltăm abilitatea de a selecta lecturile și de a
ne folosi de ele eficient pentru dezvoltarea personală.
Aceste terapii funcționează cu mijloace artistice expresive care pot fi
muzicale, dramatice, literare, artistice sau fizice. Biblioterapie: utilizarea materialelor de
lectură selectate ca auxiliare terapeutice în medicină și psihiatrie; conduc, de asemenea,
în rezolvarea problemelor personale prin lectură controlată.
Scopul biblioterapiei este reflectarea situației stresante experimentate, în
care apare o relaxare generală a tensiunii psihologice acumulate într-o persoană. De

181
asemenea, percepe reînnoirea bucuriei în viață, promovarea satisfacției personale,
dezvoltarea empatiei, sentimentul emoțional, creșterea personală, percepția socială..
Scopul biblioterapiei, conform lui Alfred Adler, psiholog austriac, este de a preda,
încuraja, consolida, explora, interconecta cu mediul social și a crește pe toți cei
implicați.
Dragostea pentru lectură, formată în familie, este întreținută și de către școală,
prin activitățile ei curriculare și extracurriculare, aceasta având rolul cel mai important
în apropierea copilului de lumea cărții și, implicit, pentru lectură.

BIBLIOGRAFIE

Costea, O. (2006) Didactica lecturii. O abordare funcțională, Iași, Editura Institutul


European.
Șerdean, I. Metodica predării limbii române, București, E.D.P..

182
LECTURA – IZVOR AL CUNOAŞTERII ŞI AL LINIŞTII
SUFLETEŞTI

prof. Necula Crina


Şcoala Gimnazială „Sfântul Apostol Andrei”
Buzău, Jud. Buzău

„Citeşte. Numai citind mereu creierul tău va deveni un laborator nesfîrşit de idei
şi imagini.” Mihai Eminescu
Citind spusele lui Eminescu, m-am dus cu gândul la prima mea carte citită
demult, în copilărie. Nu îmi mai aduc aminte titlul, dar ştiu că era o poveste despre un
Făt-Frumos cu părul de aur. Poate că nu a-şi fi citit-o niciodată sau poate că dragostea
mea pentru lectură ar fi început mult mai târziu, dacă nu aş fi primit-o ca premiu la
sfârşitul clasei I, iar doamna învăţătoare nu m-ar fi îndrumat spre acest lucru.
Relatarea acestei amintiri din copilărie am făcut-o cu scopul de a sublinia două
aspecte: momentul indicat pentru începerea lecturii, în copilărie, şi rolul profesorilor în
deprinderea acestui obicei. Elevii nu vor fi atraşi de cărţi, dacă noi, profesorii, nu le vom
insufla acest lucru, dacă nu le vom explica beneficiile lecturii. Lectura face bine atât
psihicului, cât şi sufletului. Cititul este cea mai frumoasă şi mai înălţătoare îndeletnicire,
din punctul meu de vedere, şi poate transforma radical un om. Oamenii care au o lectură
bogată sunt diferiţi de ceilalţi, experienţa lor de viaţă este mai temeinică, sentimentele
pe care le trăiesc sunt variate, iar gradul de a-i înţelege pe alţii este mai mare.
Lectura în viaţa copilului este esenţială pentru că îl formează aşa cum nimic
altceva nu reuşeşte. Din păcate, în prezent, se întâmplă un lucru dureros pentru noi,
dascălii. Mulţi elevi nu citesc lectură particulară în timpul lor liber, renunţă la ea din
cauza confortabilităţii. Este mai confortabil să stai în pat şi să te uiţi la televizor, să te
joci pe calculator, decât să ţii o carte în mână şi să te concentrezi la cele narate de autor.
Dacă un tânăr nu citeşte, este, în primul rând, vina părinţilor care nu au
reprezentat un model pentru el în acest sens, nu l-au învăţat de mic cu acest obicei, dar
şi a dascălilor care au această misiune dificilă de a-l întoarce pe cititor la carte folosind
diverse metode, cât mai active/ atractive.
Copilul trebuie să perceapă cartea ca pe un domeniu care merită să fie cucerit, ca
pe un prieten mereu alături de el, un prieten care îi vorbeşte, îi dă sfaturi bune şi care
nu-l trădează niciodată.
La vârsta preşcolară, lecturile mamei sau ale tatălui, în anumite momente ale
zilei, constituie cea mai bună modalitate de a stabili primele contacte cu lumea cărţilor.
La vârsta şcolară mică, cadrul didactic poate aprofunda orele de limba şi
literatura română prin lectură suplimentară. Pentru a-l motiva să lectureze, cadrul
didactic trebuie să aleagă texte care să trezească interesul, texte considerate relevante şi
interesante, texte conectate direct la viaţa elevilor.
În cazul elevului de gimnaziu/liceu, datoria noastră, a dascălilor este în primul
rând de a-i prezenta beneficiile lecturii. După părerea mea, cele mai importante ar fi:
1. Lectura este un mijloc de formare şi dezvoltare a competenţelor de comunicare,
deoarece după citirea mai multor cărţi îţi va fi tot mai uşor să te exprimi, să găseşti
un subiect de discuţie, iar limbajul va fi elevat.

183
2. Lectura exersează mintea, o întreţine aşa cum dansul şi sportul întreţin sănătatea
fizică.
3. Lectura conferă o libertate mai mare cititorului ca alte forme de ficţiune consumate.
Autorul e creatorul poveştii, dar cititorul este cel care dă chip personajelor, se
identifică cu unele dintre ele, descoperă gânduri şi pasiuni pe care le-a avut. El este
regizorul propriului său film. Lectura schimbă comportamente, îndeamnă la
meditaţie şi introspecţie.
4. Cititul înfăţişează trecutul. Individul, oricâtă inteligenţă umană deţine, trebuie să
înveţe din ceea ce au scris înaintaşii lui. Nu poate ignora ce s-a făcut înaintea lui.
5. Lectura reduce stresul. Lectura unei cărţi aduce linişte interioară, aduce odihnă,
deconectarea de la gândurile de zi cu zi, reprezintă o terapie pentru cititor.
Eliberându-şi creierul de stres, va găsi soluţii la toate problemele cu care se
confruntă. Cititul vindecă suflete. Cartea înseamnă relaxare şi plăcere.
6. Cititul dezvoltă gândirea critică, cititorul nelăsându-se influenţat de pseudo-teorii şi
de pseudo-ştiinţe.
7. Lectura educă şi disciplinează. În toate cărţile întâlnim personaje bune şi personaje
negative şi aproape în orice carte vedem că oamenii răi, cu multe defecte sau
apucături nefaste, sfârşesc rău. Pe principiul binele învinge răul, cititorul va învăţa
că prin tertipuri şi răutate nu va ajunge nicăieri; şi astfel îşi va dori să fie bun,
muncitor.
Concluzionez cele spuse mai sus printr-o părere a lui Nicolae Iorga despre
lectură: „Cultura unui om se formează, în primul rând, prin lectură. De aceea, din
fragedă copilărie, e bine să iubim cartea, să o citim, să o păstrăm cu grijă, ca pe un bun
de preţ.”

184
Studierea variaţiei lingvistice (la nivel lexical) în gimnaziu şi liceu,
conform programei şcolare şi manualelor

Prof. Negoiță Doina


Școala Gimnazială Viziru, jud. Brăila

La o lectură atentă a programelor şcolare în vigoare este de notat faptul că în


zilele noastre i se acordă atenţie şi încredere formării de competenţe; competenţa
semnifică acel ansamblu de cunoştinţe şi de deprinderi dobândite prin învăţare. Trebuie
să recunoaştem noile forme de învăţare specifice elevilor, întrebându- i adesea pe elevii
atât de gimnaziu, cât şi de liceu cum învaţă, aceştia au răspuns că nu sunt obişnuiţi să
înveţe lecţia, şi atunci profesorul trebuie să găsească forma cea mai potrivită pentru o
receptare conştientă şi asumată a informaţiei prin implicarea individuală şi de grup a
elevului în înţelegere.
Răsfoind programa şcolară la limba şi literatura română pentru clasele V- VIII
realizăm că vocabularul se regăseşte în toate domeniile de conţinuturi: lectura, practica
raţională şi funcţională a limbii române, elemente de construcţie a comunicării. Dacă, să
zicem, elementele de argou şi arhaismele nu se regăsesc în competenţa generală de
receptare a mesajului oral în diferite situaţii de comunicare decât răzleţ, ştim totuşi că
elevul trebuie să fie capabil să recepteze neologismele: mai întâi prin profesor, apoi prin
aplicaţii. Elevul de gimnaziu va ajunge la finele ciclului să recepteze, să utilizeze corect
şi adecvat limba română, ca, mai apoi, să poată să evolueze şi să evalueze un discurs.
În clasa a V-a elevul selectează elementele de lexic adecvate situaţiei de
comunicare precum sensul unor cuvinte în diferite contexte, apoi va utiliza aceste
concepte în enunţuri proprii. Din textele literare sau nonliterare va identifica expresiile
şi cuvintele noi. Dacă din primele zile de şcoală elevul va descoperi atâtea cuvinte
necunoscute într-un text literar precum basmul, atunci stă în menirea profesorului să îl
atragă în această cunoaştere complexă a vocabularului, în clasa a VI-a să lase loc nu
numai în primul semestru la studiul vocbularului, aplicarea conceptelor lexico-
semantice pentru o utilizare corectă şi nuanţată a limbii române în receptarea/
producerea de mesaje orale sau scrise în situaţii diverse.
Aşa cum însăşi programa o recomandă, tratarea didactică a acestei teme ţine atât
de autorul manualului alternativ, dar mai ales, aş întări eu, de profesor. El trebuie să
aibă o viziune tradiţională şi modernă în acelaşi timp asupra vocabularului. De
asemenea, de prin anul 2006 se recomandă să se ţină cont/ să se respecte normele
prevăzute în a doua ediţie a DOOM- ului.
Astfel, ajuns în ciclul următor, al liceului, elevul va avea cunoştinţe variate de
vocabular, deprinderi de a utiliza corect şi nuanţat limba română, atitudinea firească de
a comunica în limba maternă, aşa cum prevăd competenţele internaţionale, dar şi nevoia
de interculturalitate.
Începând cu clasa a IX-a, avem alte domenii care se aşază pe structura celor opt
clase, un alt motiv pentru promovabilitate la Evaluarea Naţională care să demonstreze
existenţa unor cunoştinţe şi deprinderi:1. Literatura; 2. Limbă şi comunicare. Chiar dacă
există un curriculum diferenţiat pentru fiecare profil în parte, avem aceleaşi competenţe
generale. Vorbim în clasa a IX-a de utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în
receptarea şi producerea mesajelor, de folosirea modalităţilor de analiză tematică,

185
structurală şi stilistică şi de argumentarea unor opinii în diverse situaţii de comunicare.
Unde oare nu întâlnim variaţia lingvistică? Voi utiliza corect şi adecvat un neologism, îi
voi înţelege sensul prin raportarea la context/ text/ fragment, voi interpreta stilistic şi ca
viziune un text literar precum „Apus de soare” de Barbu Şt. Delavrancea din manualul
aparţinând Editurii Didactice şi Pedagogice prin abundenţa arhaismelor cu rol în redarea
culorii locale şi voi argumenta o opinie utilizând un registru academic. Cele două
domenii care constituie baza conţinuturilor de învăţat se află în raport de
complementaritate: literatură (ficţiune şi realitate, literatura şi alte arte, limbă şi
comunicare- niveluri de constituire şi de receptare a textelor).
În clasa a X-a domeniul literatură vizează proza narativă (basm, nuvelă, povestire,
roman) şi poezia, dar şi evoluţia celor trei genuri literare. La nivelul limbii, ei comunică,
dezbat, intervievează sau realizează o cronică. Criteriile pentru o atitudine pozitivă în
faţa conţinuturilor ţin de accesibilitate în raport cu dezvoltarea intelectuală, cu cultura
generală, de atractivitate, de valoare, de varietate. Să spunem doar despre vocabular
regăsit în competenţa specifică „identificarea particularităţilor şi a funcţiilor stilistice
ale limbii în receptarea diferitelor tipuri de texte” (limbajul standard, colocvial,
regional, arhaic, valori stilistice).
În ciclul superior, se consideră că elevul este suficient de „iniţiat” în limbă şi
literatură, aşa că se doreşte dezvoltarea unor competenţe generale precum utilizarea
corectă şi adecvată a limbii române în diferite situaţii de comunicare, comprehensiunea
şi interpretarea textelor, situarea în context a textelor studiate prin raportare la epocă sau
la curente literare, argumentarea orală sau în scris a unor opinii în diverse situaţii de
comunicare. Este, după părerea mea, perioada cea mai puternică de valorificare
didactică a vocabularului, prin recomandările sale, având o perspectivă cronologică
asupra evoluţiei limbii şi a literaturii române: perioada veche cu textele sale istorice şi
religioase precum Letopiseţele moldoveneşti şi poemul Viiaţa lumii de Miron Costin;
de asemenea, se accentuează rolul literaturii populare în această evoluţie; şi perioada
modernă, de la paşoptişti până la perioada interbelică, textul narativ şi textul dramatic.
În clasa a XII-a, una dintre competenţele specifice, 1.2., vorbeşte despre utilizarea
achiziţiilor lingvistice cu accent pe aspectele normative, cu explicarea rolului acestora
în reliefarea mesajului (# norma literară).
Studiul compartimentelor vocabularului este unul complex, realizat iniţial
fragmentar şi apoi în interdependenţă, despre care am putea spune că nu se poate realiza
fără a avea în vedere nevoile reale ale elevilor, iar practica profesională mi-a dat şansa
să observ acest traseu, astfel de evoluţii, de la o simplă asociere nea- omăt- zăpadă până
la discursul de tip publicistic, spre exemplu, menit a ne face să înţelegem formarea şi
performanţa care presupun evoluţia armonioasă a elevului în jur de 12 ani la un
adolescent „matur”, pregătit pentru viaţă, cu o atitudine pozitivă faţă de lume şi
cunoscător al limbii.
Doar prin formarea acestor competenţe putem vorbi despre pregătirea omului pentru
intrarea în societate, una dintre funcţiile educaţiei, abordând cele mai potrivite strategii
didactice.
Cele două trepte ale devenirii elevului cum le numesc eu demostrează nevoia
studiului şi aprofundării compartimentelor vocabularului.

186
BIBLIOGRAFIE
1.OPREA, Crenguţa- Lăcrămioara, Strategii didactice interactive, EDP, ediţia a IV-a,
Bucureşti, 2009.
2. ***Curriculum naţional pentru învăţământul obligatoriu; cadru de referinţa MECTS.
3. ***Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba şi literatura
română.Învăţământ primar şi gimnazial, Editura Aramis Print, Bucureşti, 2002.
4. ***Programe şcolare pentru clasele IX-XII, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi
Tineretului, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Bucureşti.
http://oldsite.edu.ro/index.php/articles/c556/
5. *** Adrian, Costache, Florin Ioniţă, M.N. Lascăr, Adrian Săvoiu, Limba şi literatura
română, manual pentru clasa a XI-a, ed. Art Educaţional, Bucureşti, 2009.
6. ***. Adrian, Costache, Florin Ioniţă, M.N. Lascăr, Adrian Săvoiu, Limba şi literatura
română, manual pentru clasa a XII-a, ed. Art Educaţional, Bucureşti, 2009.
7. http://Isj.vs.edu.ro/download/Preprimar/2013-2014/activ.integrate%202.ppt

187
LECTURA, BALSAM PENTRU SUFLETUL CITITORULUI

Prof. Niculescu Daniela-Elena


Școala Gimnazială ,,Ion Petrovici”
Tecuci, jud. Galați

„O carte este viaţa celui care a scris-o. Şi-a pus în ea sentimentele, gândurile, munca
şi iubirea. Cărţile trebuie tratate cu respect, ele reprezentând însuși sufletul autorului
lor…”

Lectura sau cititul este un proces cognitiv complex de decodare a


simbolurilor cu scopul de a construi sau de a deriva sens și înțelegere. Lectura dezvoltă
limbajul, este folosită pentru comunicare, în schimbul de informații și idei. Interacțiunea
dintre text și cititor este modelată de cunoștințele, experiențele, atitudinile și limba
comunității de unde provine cititorul, de poziționarea lui din punct de vedere cultural și
social. Procesul de lectură necesită o preocupare continuă care se dezvoltă și rafinează
în timp.
De –a lungul timpului,am constatat că elevii, în mare parte, nu mai sunt
interesaţi de lectură. Agresiunea audio-vizualului în domeniul informaţiilor, de multe
ori facile şi nocive, lipsa posibilităţilor de selecţie, necesită găsirea unor modalităţi de
atragere a elevilor către un univers plăcut, atractiv, relaxant – lectura.
Universul lecturii trebuie redescoperit de către elevi, prin iniţierea şi parcurgerea
unor teme interesante, bogate în conţinut informaţional, cu valenţe formative şi capabile
să readucă în conştiinţa lor adevăratul sens al cărţii. Literatura, prin profunzimea
mesajului, gradul de accesibilitate şi nivelul realizării artistice, se dovedeşte capabilă să
intre într-o relaţie afectivă cu cei cărora le este destinată: elevii. Mesajul artistic al
operelor contribuie la educarea acestora în spiritul unor virtuţi morale. Prin limbajul
specific al cărţii, personajele exponenţiale, epicul dens, conflictul împins spre suspans şi
senzorial, deznodământul fericit, literatura contribuie la formarea şi modelarea
caracterelor, la stimularea dorinţei de cunoaştere şi perfecţiune. Formarea şi modelarea
caracterelor, deprinderilor elevilor cu normele de comportare civilizată a sentimentelor
morale, curajul, perseverenţa, respectul pentru muncă, sunt cerinţe cărora opera literară,
prin specificul ei, aduce o contribuţie majoră.
De regulă, o mare parte dintre elevi citesc din “constrângerea” notei din catalog.
Astfel, de multe ori lectura se transform în asimilarea de cunoştinţe noi, fără ca cititorii
să fie cu adevărat afectaţi de lectură. Prin urmare, să-i învăţăm pe elevi cum să citească
de plăcere, cum să relaţioneze cu textul şi cum să acţioneze ca răspuns la ceea ce au
citit, cum să treacă de la reproducerea naivă la analiza complexă a textului. Cercul de
lectură oferă posibilitatea de a-i convinge pe elevi să devină prietenii cărţilor,
aducându-le ca argument cuvintele lui Charles W. Eliot : ,,Cărţile sunt cei mai tăcuţi
prieteni; sunt cei mai accesibili şi înţelepţi consilieri şi cei mai răbdători profesori”.
Aşadar, consider că este de datoria şcolii şi cu atât mai mult a profesorului de limba şi
literatura română de a găsi strategia adecvată şi puntea de comunicare prin care să
cultive elevilor plăcerea de a citi. Acesta este şi scopul prezentului demers didactic.

188
Motivaţia, în contextul general:
Cultivarea în rândul elevilor a plăcerii de a citi şi conştientizarea de către aceştia
a importanţei pe care o are lectura în construirea şi desăvârşirea personalităţii lor.
Obiective:
 Încurajarea şi stimularea interesului elevilor pentru lectură, mai ales a basmelor cu
efect therapeutic;
 Cultivarea lecturii de plăcere;
 Formarea unor criterii proprii prin care elevul să distingă singur ce şi când să
citească;
 Dezvoltarea atitudinii de relaţionare a elevilor cu ei înşişi şi cu ceilalţi;
 Însuşirea unor instrumente de analiză şi valorizare a operelor literare;
Încurajarea aptitudinilor de creaţie literară ale elevilor talentaţi;
 Familiarizarea cu personalităţi marcante ale culturii şi literaturii române;
 Stabilirea relaţiilor de prietenie între elevi.
Școala Gimnazială ,,Ion Petrovici” a deschis drumul activităților nonformale
prin acest proiect de anvergură prin impactul activităților, scopul și obiectivele acestora
captând atenția și eficientizând și permanentizând specificul local și diversitatea.
Proiectul propus invită prin activităţile sale toţi profesorii şi elevii care conştientizează
necesitatea unei cunoaşteri autentice a lumii şi a sinelui să se prindă în acest miraj al
perceperii lumii si a perceperii valorilor. În desfăşurarea acestui proiect s-au implicat
atât elevii claselor CP-VIII, preșcolarii, cât şi profesorii care au participat direct sau
indirect la activităţile propuse . Activităţile au vizat schimbul de experienţe, bune
practici între parteneri, precum şi manifestarea talentului creativ, cunoaştere,
peregrinare şi transcendere în timp şi spaţiu. Activităţile au fost destinate elevilor
implicaţi, cât şi profesorilor (fie în calitate de îndrumători, fie în calitate invitati).
Activitatea a îmbrăcat forme diverse: concursuri de cultură generală, spectacole de
teatru, muzică, concursuri de confecţionare de afişe care să provoace la lectură, semne
de carte, realizare de coperte, cărţi, ateliere de creaţie, biblioteca vie, material
multimedia, jocuri sportive, obiceiuri și tradiții etc.
Ideea iniţierii unui club de lectură derivă din necesitatea de a populariza şi
aprofunda cunoştinţele elevilor din unitatea de învăţământ în care funcţionez ca profesor
de limba şi literatura română precum şi din dorinţa de a realiza activităţi care să
combine latura literară cu cea artistica, lectura cu dramaturgia, traditiile si obiceiurile cu
valorificarea lor prin cunoaştere. Prin acest proiect închinat valorilor, elevii au cunoscut
frumoasele năzuinţe artistice ale omului prin care se încearcă să se menţină vii tradiţiile,
contactul cu operele marilor scriitori, cunoaşterea operei poetului Mihai Eminescu
Dezvoltarea dragostei pentru literatura română clasica şi contemporană. Activități
deosebite desfășurăm cu elevii școlii noastre, gradul de implicare și conștientizare a
specificului local cultural fiind avansat.
Literatura reprezintă o formă de cunoaştere a realităţii prin imagini artistice.
Copilul trebuie ajutat să îndrăgească de mic cărţile, mai multă lectură însemnând
dezvoltarea imaginaţiei, creativităţii, îmbogăţirea vocabularului, folosirea corectă a
limbii române în contexte concrete de comunicare. Prin intuirea şi conştientizarea
mesajului etic şi estetic al operei literare se realizează o trăire adâncă emoţional-
afectivă, ce soliciătă continuu sensibilitatea, memoria afectivă, atenţia voluntară.

189
Bibliografie:
Filipoi, Sempronia, Basme terapeutice pentru copii, adolescenți și părinți, Editura
ASCR, Cluj- Napoca, 2012.
Gheorghiu, V. A, Hipnoza, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977.

190
LECTURA : o permanentă bucurie

Bibl. Lăcrămioara Onea,


Școala Gimnazială ”George Enescu”
Moinești, jud. Bacău

Motto :
”Cititul lărgește perspectivele, oferă o viziune mai largă și te ajută să găsești
drumul peste cele mai înalte obstacole, depășind orice dificultăți întâlnite. (...) Cititul
reprezintă un exercițiu al minții și imaginației. Ca și în cazul exercițiului fizic, cu cât
practici mai mult, cu atât devii mai flexibil și mai agil.”
Ben CARSON

A citi echivalează cu dezvoltarea minții. În urmă cu câțiva ani circula un test


prin care ni se cerea să ne imaginăm că urmează să trăim pentru tot restul vieții sau
pentru o perioadă îndelungată de timp pe o insulă pustie, izolați, dar cu permisiunea de a
lua cu noi zece cărți. Fiecare dintre noi își întocmea propria listă. Dificil moment, grea
încercare, dar instructivă acțiune, pentru că ne ajuta să descoperim ce cărți ne-am
dori să citim și să recitim mereu, având în vedere că pe insulă nu ar exista nici radio,
nici televiziune, nici reviste și nici măcar o bibliotecă de unde să luăm cărți cu
împrumut.(1)
În societatea actuală în care informatizarea pune stăpânire pe un număr tot mai
mare de activități și oameni, se citește din ce în ce mai puțin și cele mai severe critici
sunt aduse școlii. Deși exigențele față de om au crescut, educația prin și pentru carte a
rămas undeva în urmă. Evoluția mijloacelor de comunicare și informare favorizează
punerea și disponibilizarea informațiilor în rețeaua virtuală. Lectura este pusă la colț pe
motiv că nu aduce mari beneficii, invocându-se frecvent lipsa timpului, care însă nu
lipsește atunci când este vorba de televizor, jocuri pe calculator sau navigarea pe
Internet. Gustul pentru lectură se dobândește încă din copilărie, pornind de la cele mai
simple povestiri și basme și ajungând la intrigi complicate și mult mai captivante,
învățând astfel despre viață, oameni și noi înșine. Obișnuința de a citi nu se moștenește,
ci se formează. Lectura ne dezvoltă imaginația și creativitatea, trezește în noi sentimente
diverse și profunde, ne dezvăluie experiențe variate și personaje cu care uneori ne
identificăm și de care ne legăm sufletește, determinându-ne să înțelegem cine suntem,
ce și cum vrem să fim.
Lectura expresiei tipărite (cărți, reviste, ziare), dar și a
materialelor/documentelor în format electronic ori disponibile on-line reprezintă una
dintre cele mai răspândite și mai intense activități ale omului modern.
Mai mult decât oricare dintre tehnicile audio-vizuale prin care sunt vehiculate
valorile culturii, lectura cărții oferă celui care o parcurge, pe lângă satisfacțiile pe care le
aduce orice fapt inedit, prilejuri unice de reflecție, de meditație, ea îndeamnă la
introspecție, angajează valori formativ-educative care își pun amprenta pe întregul
comportament al cititorului. Prin ”cititor” înțeleg încă oameni obișnuiți care, așa cum
se întâmpla cândva cu orice persoană educată și inteligentă, aspiră să obțină cea mai

191
mare parte a informațiilor despre lume și cea mai profundă înțelegere a lucrurilor din
textele scrise.(2)
În cazul elevilor, există diverși factori care le determină lectura : particularitățile
de vârstă și psihice, preferințele lor, climatul familial, factori ce pot transforma lectura
într-o necesitate, ”o foame de carte”, o delectare sau nu. Când gustul pentru lectură și
cultul pentru carte s-au format din primii ani de școală, acestea rămân pentru toată viața
o utilă obișnuință. Lectura propriu-zisă nu începe însă decât după ce copilul reușește
singur să descifreze cu ușurință ideile ascunse în spatele semnelor grafice. Învățătorul,
bibliotecarul sau părintele trebuie să sesizeze acest moment frumos, dar dificil din viața
micuțului, pe jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe jumătate crispat de efortul
depus în descifrarea acestor semne curioase și pline de mister. Școlarii mici sunt primii
care se lovesc de acea ”negură” care învăluie mecanismul citirii, iar la scoaterea din
ceață a primei lecturi sunt cuprinși de fericire, de superioritate, deoarece au realizat un
lucru pe care îl vor avea cu ei pe tot parcursul vieții, ajutându-i mereu : ”taina citirii”.
Memoria copilului mic este în plină asimilare, de aceea este foarte important să i se dea
o lectură potrivită care să-i ofere un conținut adecvat vârstei. Literatura pentru copii este
foarte vastă, de aceea, ea investighează universul propriu de cunoaștere al copilului,
năzuințele, aspirațiile lui cele mai înalte. Copiii pot fi îndrumați din clasele primare de
către dascăl spre tainele lecturii, iar rolul bibliotecii este de a-i oferi suportul necesar
pentru îndeplinirea acestei năzuințe.
Din experiența profesională de fiecare zi se constată că îndrumarea micilor
școlari către biblioteca școlii, examinarea fișei de cititor și apoi discuțiile purtate cu ei
referitor la conținutul cărții citite reprezintă un mijloc eficace pentru a le cunoaște
preferințele de lectură individuale. Pentru ca această acțiune să aibă și o finalitate, ar fi
ideal ca în programul zilnic al elevilor să existe cel puțin o jumătate de oră în care
aceștia să prezinte singuri o carte, un fragment ori un personaj care i-a impresionat. În
același timp, este important ca biblioteca să poată oferi, prin colecțiile sale , respect și
recunoaștere a gusturilor și intereselor utilizatorilor ei. Bibliotecarul este permanent
obligat să fie la curent cu preferințele de lectură ale elevilor, cu preocupările acestora,
cu personajele la modă și să fie un abil mediator între oferta editorială, cerințele
educative și opiniile publicului său.(3)
O carte o citești când vrei, cum vrei și ori de câte ori vrei. Drumul citirii unei
cărți nu are sfârșit. Și nu putem fi decât în deplin acord cu Elizabeth Hardwick care
spune că ”cel mai înalt dar este pasiunea pentru citit. Consolează, distrage, stimulează,
îți dă cunoaștere asupra lumii și o vastă experiență. Este o iluminare morală”. Cartea îți
oferă posibilitatea să te oprești mai multă vreme asupra unui pasaj, să te întorci la altul
pe lângă care ai trecut în grabă, dar la care simți nevoia să revii după ce ai terminat-o.
Este demonstrat științific că lectura asigură o dezvoltare intelectuală care nu poate fi
înlocuită cu un alt tip de activitate. Cine dorește o societate de oameni liberi și creatori
trebuie să încurajeze lectura, să formeze cititori.
Așadar, literatura rămâne un refugiu în fața nefericirii, ne face conștienți de
limite, ne dă puterea să sperăm. Este una dintre ultimele profesiuni etice ale lumii.
Binele ei, formulat și povestit, ne luminează dând sens și valoare vieții. Un fenomen
dual, o împletire de emoție și adevăr, o flacără a umanității ce trebuie cultivată, ea
desprizându-se din Haos prin Cuvânt. Pentru aceasta însă, bucuria lecturii trebuie mereu
cultivată ! ... Sau altfel spus : să învățăm a citi cu ochii, a citi cu sufletul, a citi cu
mintea !

192
Note :
1)
ADLER, Mortimer J. ; VAN DOREN, Charles. Cum se citește o carte: ghidul clasic
pentru o lectură inteligentă. Pitești , Editura Paralela 45, 2014, p. 292.
2)
idem., p.27.
3)
ANTONESCU, Simona Maria ; FORTIN, Simona. Ghidul centrelor de documentare
și informare, al bibliotecilor școlare și al bibliotecilor publice pentru copii. Vol. 1 :
Lectura copiilor și adolescenților. București, Editura Semn de Carte, 2009, p. 150.

Bibliografie:
ADLER, Mortimer J. ; VAN DOREN, Charles. Cum se citește o carte: ghidul clasic
pentru o lectură inteligentă. Pitești , Editura Paralela 45, 2014.
ANTONESCU, Simona Maria ; FORTIN, Simona. Ghidul centrelor de documentare și
informare, al bibliotecilor școlare și al bibliotecilor publice pentru copii. Vol. 1 :
Lectura copiilor și adolescenților. București, Editura Semn de Carte, 2009.
STOICA, Ion. Puterea cărții. Constanța, Editura Ex Ponto, 2005.

193
TERAPIE PRIN LECTURĂ

Păicuț Laura Emilia, profesor documentarist


Liceul Tehnologic nr. 1 Șuncuiuș,
județul Bihor

De ceva vreme, a apărut un nou termen: BIBLIOTERAPIA, folosit de cele mai


multe ori din perspectiva medicală și poate avea semnificația terapiei prin lectură, în
sensul de reducere a stresului și a altor factori nocivi din punct de vedere psihologic prin
citit. Mai multe articole de pe internet sugerează existența unor recomandări medicale
privin cititul ca factor de vindecare și/sau tratament, dar și efectele benefice ale lecturii
asupra bolnavilor de Alzhaimer.
De fapt, efectele benefice ale lecturii și cititului au fost observate încă din
antichitate, când grecii, de exemplu, aveau afișe postate la intrarea în biblioteci prin care
se anunța contribuția cititului la vindecarea sufletului.
Conform unui articol de pe adevărul.ro., Universitatea din Sussex a realizat un
studiu, în urmă căruia se spună că lectura scade nivelul de stres cu 68%.
Terapia prin lectură se referă la folosirea intențională a cuvântului scris pentru a
facilita optimizarea psihologică, prin selectarea și discutarea unor creații literare care
pot să genereze o mai bună înțelegere de sine. Criteriile pentru a selecta operele literare
potrivite pentru terapie sunt: universalitatea, intensitatea, profunzimea, ritmul,
imaginile, metaforele, accesibilitatea limbajului, claritatea ideilor, tonul și relevanța
temei pentru participanți. Literatura eficientă din punct de vedere terapeutic este life-
affirming, găsește speranță în condiția umană și prezintă posibile soluții, fără a fi
prescriptivă.
În general, obiectivele terapiei prin lectură includ: dezvoltarea înțelegerii de sine
și a empatiei față de alții, promovarea creativitățiii, a auto-expresiei și a încrederii în
sine, întărirea abilităților de relaționare și comunicare, exprimarea emoțiilor copleșitoare
și reducerea tensiunii, facilitarea schimbării personale și dezvoltarea abilităților de a
face față problemelor sau emoțiilor.
Există pe internet numeroase articole și campanii care promovează terapia prin
lectură, care scot în evidență beneficiile cititului. Așa că nu voi insista asupra efectelor
pozitive ale lecturii, pe care, de altfel, cu toții le știm. Vă provoc, mă provoc și pe mine
însămi, să găsim împreună metode și alternative de a-i face pe copii și pe elevi să se
apuce de citit, metode diferite față de clasicele prelegeri prolectură pentru că așa ne
irosim timpul și nu-i va atrage pe elevi. Modelul lecturii se învață de la vârste fragede
prin exemplul personal al părinților în primul rând.
Până la urmă, o carte nu îţi potoleşte foamea, nici setea şi nici nu ţine de cald.
Şi totuşi experienţa pe care o poţi trăi citind o carte se duce mult mai departe de
satisfacerea nevoilor primare şi ajunge la partea poate cea mai preţioasă a fiinţei umane,
sufletul. Cititul este hrană pentru suflet, iar odată ce înţelegi acest lucru te laşi
învăluit de bunăvoie de vraja cărţilor.
Pentru mine, lectura este o formă de relaxare în majoritatea timpului, dar mă și
ajută să pot face recomandările de lectură elevilor mei, uneori chiar și intuitiv.

194
Webografie
 https://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/terapia-lectura-folosit-cititul-
pentruimbunatatirea-inteligentei-scaderea-riscului-alzheimer-
1_582c76b15ab6550cb8906d68/index.html; accesat la data de25 martie 2019;
 http://www.carteadelaora5.ro/biblioterapia-cura-de-lectura-are-proprietati-
vindecatoare/, accesat la data de25 martie 2019.

195
Program opţional „În lumea poveştilor”

Prof. PETREA Nicoleta


Grădiniţa cu P.P. NR.18,
Focşani, jud. Vrancea

Motto : “Copilul se naşte curios în lume şi nerăbdător de a se orienta în ea.


Literatura care îi satisface această pornire îl încantă. Ca să fie opere de artă, scrierile
pentru copii trebuie să intereseze şi pe oamenii maturi, instruiţi. A ieşi din lecturi cu
stimă sporită pentru om, acesta e secretul marilor literaturi pentru copii.”
(George Călinescu)

Locuitori ai lumii poveştilor sunt cei care vorbesc limba poveştilor


ARGUMENT
Creativitatea constituie o disponibilitate, o potenţialitate a întregii personalităţi,
fiind una din cele mai mari producătoare de valori umane, sociale şi educaţionale.
Vârsta preşcolară este perioada care se caracterizează printr-un remarcabil
potenţial creativ. Acum copiii dobândesc deprinderea de a-şi exprima ideile, impresiile,
gândurile, dorinţele într-o formă nouă, inteligentă, cursivă, creatoare. Dacă această
perioadă nu este fructificată, pierderile ce se produc vor fi mari, iar recuperările
ulterioare vor fi parţiale şi adesea minime.
,,Există, adesea, în prima copilărie – spunea Gaston Berger – o prospeţime a
imaginaţiei, o curiozitate neobosită, un fel de geniu poetic, pe care savanţii sau
artiştii, ajunşi la maturitate, nu le pot regăsi decât cu mare greutate.”
Limbajul reprezintă modul cel mai direct şi adesea cel mai la îndemâna
preşcolarilor de exprimare a creativităţii. Pornind de la memorarea, la început mecanică
şi apoi tot mai conştientă a cuvintelor, expresiilor, copiii ajung să le folosească în
contexte noi, atât cu sensul lor real, dar şi cu sens figurat. În acest ultim caz putem vorbi
de tendinţa clară a preşcolarului de a inventa, de a crea în materie de comunicare.
Dar pentru a crea în mod conştient copilul trebuie să aibă exemple, să trăiască
printre poveşti, povestiri, poezie de calitate. Literatura pentru copii este foarte bogată şi
oferă posibilităţi nemăsurate de receptare, de înţelegere şi interpretare, de influenţare
pozitivă
Sarcina prioritară a educatoarei rămâne aceea de a identifica de timpuriu, din
marea masă a copiilor de 5-6 ani, pe aceia care dispun de potenţial creativ într-o mai
mare măsură şi de a-i îndruma, încuraja în demersul lor, călăuzindu-i într-o lume
minunată, aceea a operelor literare valoroase, din literatura pentru copii.
Tocmai acest lucru îşi propune acest opţional.
TIPUL: opţional la nivelul mai multor domenii: „Domeniul limbă şi comunicare”,
„Domeniul om şi societate”, „Domeniul stetic şi creativ”.
STRATEGII DIDACTICE:
* Metode didactice: conversaţia, expunerea, povestirea, demonstraţia, exerciţiul, jocul
didactic, brainstormingul, dramatizarea, jocul de rol.

196
* Mijloace de învăţământ şi materiale didactice: cărţi cu poezii, poveşti, desene ale
copiilor, creioane colorate şi acuarele, costumaţie pentru dramatizări, calculator şi
imprimantă, panouri publicitare.
* Forme de organizare: cu întregul grup, pe grupuri mai mici, individual.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI
EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1. Stimularea capacităţii de receptare a textelor literare şi a mesajului acestora
Obiective de Exemple de activităţi de învăţare
referinţă
1.1 Să asculte cu - exerciţii de ascultare a unor texte literare, prezentate de către
atenţie un text citit învăţător sau de către un copil dintr-o clasă mai mare:
sau povestit - audierea unor texte literare înregistrate pe casete audio;
1.2 Să înţeleagă - exerciţii de identificare şi explicare a cuvintelor şi expresiilor
conţinutul unui necunoscute;
text literar audiat - exerciţii de identificare a celor mai importante momente din
sau citit desfăşurarea acţiunii unui basm, poveste, povestire;
- exerciţii de ordonare a momentelor principale dintr-un text
narativ, urmărind succesiunea logică;
1.3 Să aprecieze - exerciţii de identificare a personajelor (pozitive, negative);
comporta-mentul - identificarea, cu ajutorul educatorului, a trăsăturilor fizice şi
personajelor psihice ale personajelor;
- exerciţii de exprimare a opiniilor proprii în legătură cu
comportamentul personajelor.

2. Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală şi scrisă


Obiective de Exemple de activităţi de învăţare
referinţă
2.1 Să “citească” - exerciţii de citire a imaginilor şi de integrare a acestora în text;
imagini - exerciţii de ordonare a imaginilor corespunzătoare firului epic
dintr-un text;
- exerciţii de povestire după imagini;
- exerciţii de creare a unor texte orale după imagini date.
2.2 Să formuleze - exersarea formulării unor răspunsuri cât mai complete la
întrebări şi întrebările adresate de învăţător sau de căre copii;
răspunsuri în - formularea de întrebări legate de conţinut;
legătură cu textul
audiat
2.3 Să prezinte - exerciţii de povestire şi repovestire a textelor studiate;
conţinutul textului- dramatizări, joc de rol;
literar - exerciţii de memorare şi recitare a versurilor;
- reprezentarea prin desen a unei secvenţe din conţinutul textului;

197
3. Dezvoltarea interesului pentru lectură
Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare
3.1 Să manifeste grijă şi - prezentarea etapelor de realizare a unei cărţi;
interes pentru carte, ca - vizite la biblioteca şcolii şi la o bibliotecă din oraş;
obiect de valoare; - organizarea unei colecţii de cărţi ilustrate.
3.2 Să manifeste atitudine - concursuri pe teme date;
pozitivă faţă de lectură; - întâlniri cu copii mai mari, care să împărtăşească
experienţa lor de cititori;
- realitarea unor momente artistice.

PLANIFICARE CALENDARISTICĂ
Nr. Nr. de Săptă-
crt. Conţinuturi activ mâna Obs.
1 ● În lumea poveștilor
● Povestea unei cărţi: prezentrea etapelor de 2 I-II
realizare a unei cărţi
● prezentarea unor cărţi din literatura pentru
copii
2 Din poveştile lui Ion Creangă:
♦ Capra cu trei iezi 8 III-XI
♦ Punguţa cu doi bani
♦ Ursul păcălit de vulpe
● Fata babei și fata moșneagului
- Audiere;
- Dramatizare;
- Realizarea de compozitii plastice;
- Identificare şi caracterizarea personjelor
- Joc de rol
- Evaluare sumativa.
3 ● Fulgul de zăpadă, de Nichita Stănescu
- Confectionarea de decorațiuni de iarnă; XII-XIII
-Pregătirea unui moment artistic 2
-Confecţionarea unor felicitări
-Evaluare sumativă
4 ● Text în proză: Puiul ,de Al. Bratescu-
Voineşti XIV-XIX
● Text în proză:Legenda rândunicii
● Text liric: Căţeluşul şchiop,de Elena Farago 6
● Text liric: Zdreanţă, de Tudor Arghezi
- Audiere; Dramatizare;
- Identificare şi caracterizarea personjelor
- Joc de rol
- Evaluare sumativa.
5 ● Toamna (autor necunoscut)
● Iarna pe uliţă, de G.Coşbuc 5 XX- XXIV
● Primăvara,de Elena Dragoş
● Somnoroase păsărele-fragment, de Mihai
Eminescu

198
-Memorare/ Recitare
-Exprimarea propriilor sentimente şi opinii
-Compoziţii plastice
-Evaluare sumativă
6 ● Poveşti şi basme din literatura universală:
♦ Motanul încălţat de Charles Perrault XXVI-
♦ Albă ca Zăpada,după Fraţii Grimm 7 XXXII
♦ Pinocchio de Carlo Collodi
- Audierea poveștii;
- Confectionarea de decoruri;Teatru de papusi;
- Evaluare sumativa.
7 ● Gândăcelul, de Elena Farago
●Roua, de Mălina Cajal 3 XXXIII-
-Memorare XXXV
-Recitare
-Exprimarea propriilor sentimente şi opinii
-Compoziţii plastice

199
Eliza și limba engleză

Profesor Petrescu Viorica


Școala Gimnazială 78, București

O umbră întunecată străbătea străzile înghețate ale Genevei. Deși era destul de
devreme, nici măcar șase seara, orașul era cuprins de jumătate de oră într-o beznă
adâncă. Se datora unei pene de curent generalizate, prima de acest fel cu care se
confruntase până atunci orașul.
Nick Watt intrase cu succes în curtea Sediului Organizației Națiunilor Unite și
căuta în noapte indicatorul spre muzeu. Timp de cinci luni, în pușcărie, își bătuse capul
pentru a găsi o soluție pentru planul său, iar acum, pe nesperate, bezna îi oferea ocazia
să ajungă să sustragă cel mai prețios obiect din muzeu.
Eugen a luat-o pe fiica sa Eliza și au ieșit din sediul ONU imediat ce și-a dat
seama că pana de curent nu se va rezolva prea curând.
- Tată, să mai stăm, mai avem destul timp până la decolare!
Dar Eugen, deși nu se teamea neapărat, știa din experiența de polițist că e mai
bine să eviți străzile întunecate, mai ales dacă erai străin. Petrecuse ultimele patru zile în
capitala Elveției, onorând o invitație din partea celebrei Organizații a Națiunilor Unite
adresate Poliției Române. Pentru că era o întâlnire propusă ca fiind neconvențională, de
cunoaștere, și-a permis să-și aducă și fiica, pe Eliza, o școlăriță de treisprezece ani,
energică și curioasă. În timp ce Eugen era în discuții cu specialiștii de la ONU, Eliza își
petrecerea timpul în biblioteca și muzeul instituției. Devenise dintr-o dată foarte
interesată de orice: istorie, politică, geografie, oameni de seamă, viitorul lumii, așa că
seara Eugen abia o scotea de acolo. Dar era totuși ultima zi și trebuia să ajungă la hotel,
să-și strângă bagajul și să prindă avionul spre București, așa că nu se lăsă impresionat
de rugămințile fetei. Văzu cu coada ochiului umbra lui Nick Watt care se furișa, dar
cum noaptea toate pisicile sunt negre a pus pe seama întunericului senzația sa.
După cum a bănuit, Nick Watt nu a avut nici o problemă în a intra în muzeu.
Elvețienii sunt fixiști și cum nu se încheiase programul de vizitare, ușa era deschisă. Nu
a avut nici o piedică nici atunci când a pus mâna pe prețiosul obiect care trona în
mijlocul sălii dedicate Copilăriei și l-a îndesat în rucsacul său vechi și ponosit, care, cu
siguranță, văzuse și zile mai bune. S-a grăbit spre ieșire. Era bucuros pe de-o parte că
totul a fost atât de ușor, dar iritat la culme că mucoșii de copii erau atât de importanți
pentru cei de la ONU încât Copilăria primise cea mai luminoasă și mai generoasă
cameră în muzeu. Ura copiii. Din pricina lor și a caraghioaselor drepturi de care ei
beneficiau făcuse pușcărie.
Nick Watt fusese profesor în Elveția, iar răzgăiații lui elevi îi distruseseră
tinerețea. Atâtea mofturi, atâta lene, obrăznicie, glume proaste, zgomot, haos, părinți
isterici! Și era legat de mâini și de picioare! Nu avea voie să ridice tonul la ei, să-i certe,
să-i umilească sau, Doamne ferește, să ridice mâna asupra lor.
El credea că educația se face cu palma, că un copil e o maimuță care trebuie
dresată cu bățul și eventual zăhărelul, dacă se conformează. Așa l-au educat ai lui și uite
că a fost bine, a ieșit ceva din el!
S-a chinuit ani de zile, până când, într-o după-amiază, n-a mai putut să suporte.
Micul Will a venit a nu știu câta oară cu tema nefăcută. Și avea și zâmbetul ăla sfidător

200
pe față! Așa că mâna lui Nick a plecat necontrolat spre obrazul copilului. Will a căzut
cu capul de bancă și a rămas inconștient. De aici încolo a fost simplu: și-a pierdut slujba
și a primit cinci luni de pușcărie. Noroc că maimuțoiul de copil și-a revenit la spital, că
cine știe când scăpa din închisoare.
Nu se va putea întoarce în învățământ, așa că Nick nu avea în cap decât
răzbunarea. Apoi se va ascunde în România, o țară despre care nu știa nimic, dar citise o
broșură de promovare turistică și aflase că sunt zone întregi cu case abandonate în
peisaje superbe. Avea ceva bani din vânzarea apartamentului, își va cumpăra o casă într-
o zonă pustie și își va savura victoria neștiut de nimeni.
Documentul furat fiind original, cu toate semnăturile oamenilor de stat, odată ce
era dispărut, toată legea devenea nefuncțională. Se termina odată pentru totdeauna cu
abuzurile celor mici asupra celor mari și puternici. Lumea îi va fi recunoscătoare, deși el
nu se va putea mândri cu ideea sa, pentru că asta ar fi însemnat din nou pușcărie. Cel
puțin așa credea Nick.
Avionul era gata de decolare, iar locul de la geam, de lângă Eugen și Eliza era
încă liber.
- Ce bine ar fi dacă nu l-ar ocupa cineva, spune fata. Aș număra norii până acasă.
Bucuria a fost de scurtă durată pentru că domnul acela slăbuț și îmbrăcat cam
ponosit se opri în dreptul lor și făcu semn pe mutește că e locul lui și că trebuie să-l lase
să treacă. Fata se trezi pe scaunul din mijloc, blocată la dreapta de străinul tăcut și la
stânga de tatăl său care o avertizase că e obosit.
- Vă rugăm să vă așezați bagajele de mână la picioarele dv., se auzi la difuzor.
Era o regulă de securitate, iar în avion nu se glumește cu asta. Așa că, după ce că locul
era strâmt, devenise și mai înghesuit prin plasarea rucsacelor printre picioarele
pasagerilor.
Urmau patru ore de zbor de noapte spre București, așa că în curând mai toți
dormeau. Nu și Eliza, care se plictisea. A ascultat un timp muzică la căști, dar cum era
obișnuită să-și alterneze activitățile, a căutat altceva de făcut. Parcă tatăl său avea o
carte polițistă în rucsac. Abia mișcându-se, își coborâ mâna pentru a scotoci rucsacul.
Simți mângâierea hârtiei și scoase dosarul.
-Hm, mă așteptam la o carte, nu la un dosar. Dar bun orice la plictiseala asta.
La lumina telefonului citi prima pagină: United Nations – Declaration of the
Rights of the Child, 1924 – Official Document.
- Ce naiba e asta! Hârtiile tatei!
Se aplecă din nou spre rucsac și cotrobăi, dar în afară de câteva mere, un telefon,
câteva obiecte de îmbrăcăminte și un portofel, nici urmă de carte.
- Of, sunt nevoită să citesc asta!
Se descurca destul de bine cu engleza, iar cele patru zile la Geneva îi
îmbogățiseră vocabularul și îi ușurase efortul de a traduce.
,,Prin prezenta Declarație a Drepturilor Copilului, cunoscută drept Declarația de la
Geneva, bărbați și femei de toate naționalitățile, recunoscând că omenirea datorează
copiilor cele mai bune lucruri pe care le pot da, declară și acceptă ca fiind de datoria
lor, dincolo de toate considerentele de rasă, naționalitate sau crez, următoarele:,,
-Of, limbajul de lemn al legilor mă omoară. Iar tata tot insistă cu facultatea de
drept, pe care a făcut-o și el. O să adorm curând. Dar mai citesc puțin, pentru exercițiu
la engleză.
,, Copilul trebuie să primească mijloacele necesare dezvoltării sale normale, atât
materiale, cât și spirituale,,.

201
-Mare lucru, păi de ce faci copii, nu ca să-i dezvolți?
,,Copilul înfometat trebuie hrănit, copilul bolnav trebuie îngrijit, copilul care rămâne
în urmă trebuie ajutat, copilul delicvent trebuie recuperat, iar orfanii și cei cei fără
adăpost trebuie protejați. Copilul trebuie să fie primul care primește ajutor în momente
de primejdie.,,
- Bine, bine, am înțeles, copilul înainte de orice. O să-i aduc aminte asta tatei
când pierde șirul orelor petrecute la serviciu. O să-l ameninț că-l dau în judecată. Am și
text de lege! Mai citesc puțin, poate îl mai prind cu ceva.
,,Copilul trebuie protejat împotriva oricărei forme de exploatare. Copilul trebuie
învățat că talentele sale trebuiesc puse în serviciul semenilor săi,,.
- Hm, ultima e frumoasă, dar îi dau apă la moară tatei dacă i-o spun, zice că nu
fac prea multe pentru ceilalți.
Eliza întoarce pagina și privi zecile de semnături care însoțeau documentul.
-Ce drăguț din partea lor că s-au străduit pentru copii. Oare mai trăiește vreunul?
Dacă în 1924 erau deja adulți, cred că am în mână o listă întreagă de oameni morți.
Odihnească-se în pace în rucsacul tatei, eu mă întorc la muzică!
A fost liniște până la București, dar imediat după aterizare telefonul tatei a
început să sune. L-a auzit vorbind în engleză și și-a dat seama că e de la muncă.
-Of, nici n-am ajuns bine și au început! Ce vor de la tine? N-au aflat că ești deja
la București?
-M-au anunțat că imediat după plecarea noastră din sediu a avut loc o spargere
destul de ciudată. A dispărut un singur lucru, dar valoros pentru istoria lor: Declarația
Drepturilor Copilului din 1924. M-au întrebat dacă am observat ceva dubios în ultima
seară la sediu.
În drum spre vamă Eliza, care a făcut toate conexiunile necesare, îi spuse tatălui
pe scurt despre confuzia cu rucsacul și faptul că documentul ajunsese în mâna ei.
Nick Watt nu a mai intrat pe teritoriul României. A fost percheziționat,
documentul a fost recuperat, iar el a fost trimis în Elveția pentru judecată.
La școală Eliza a povestit colegilor întâmplarea și le-a făcut cadou o copie a
documentului prețios.

202
203
Metode moderne pentru stimularea lecturii

Prof. PICIU CATI


Școala Gimnazială Poganu,
Comuna Verguleasa, jud. Olt

Cartea şi lectura trebuie să ocupe un loc deosebit în viaţa fiecărui elev , iar
profesorului de limba româna împreuna cu profesorul documentarist îi revine datoria de
a apropia sufletul inocent al elevului de paginile cărţilor. Citirea unei cărţi reprezintă o
dovadă de mare responsabilitate , deoarece lectura este principalul instrument în
însuşirea unei limbi mai bogate, a unei exprimări elevate , nuanţate şi este un mijloc de
a ne concretiza ideile, gândurile si trările. Din păcate, elevii generaţiei actuale manifestă
un tot mai vizibil dezinteres faţă de lectură, cartea facând parte din ce în ce mai puţin
din viaţa omului modern.
Pentru reducerea acestui fenomen, şcoala ca instituţie-cheie joacă un rol important
în apropierea copilului de lumea cărţilor şi, implicit, de lectură. Cu ajutorul cărţii,
copilul descoperă instrumente care îi pot satisface dorinţa de a descoperi realitatea
înconjurătoare, ea însăşi o lume.
Educatorii trebuie să le dezvolte elevilor „ gustul pentru lectura „- o cerinţă
didactică importantă fiind preocuparea permanentă a cadrelor didactice pentru realizarea
contactului direct al copiilor cu lumea operelor literare. Problema îndrumării lecturii
şcolare este extrem de importantă , deoarece în anii de formare intelectuală , tânărul
cititor trebuie orientat în mulţimea de opere literare care îi stau la îndemână, căci unele
cărţi sunt contraindicate din cauza inaccesibilităţii la o anumită vârstă, iar contactul
eşuat cu o carte îşi poate pune amprenta în viitor pe calitatea lecturii. Absenţa unei
lecturi susţinute e evidentă în vocabularul lacunar, în comportament, în gândire şi chiar
într- o înclinaţie spre violenţa limbajului. Tocmai de aceea e nevoie , mai mult ca
oricând , să ridicăm bariera dintre copil şi carte, iar indepărtarea elevului de lectură
trebuie să fie un semnal de alarmă.
La orele de limba şi literatura română, elevul nu citeşte pentru a şti să citească , ci
pentru a descoperi informaţiile necesare unei bune comunicări, unei culturi generale,
dar mai ales realizării spirituale. Observarea sistematică a activităţii elevilor oferă
cadrului didactic posibilitatea de a culege informaţii relevante asupra performanţelor
elevilor din perspectiva capacităţii lor de acţiune şi relaţionare, a competenţelor şi
abilităţilor de care dispun aceştia.
Formarea unei atitudini pozitive faţă de lectură reprezintă unul dintre obiectivele
cele mai importante şi mai grele ale disciplinei limba şi literatura română. În vederea
trezirii interesului elevilor pentru lectură se impun diferite activităţi şi metode:
 Alegerea textelor în concordanţă cu orizontul de aşteptare al elevilor;
 Entuziasmul profesorului când citeşte;
 Valorificarea lecturii inocente;
 Transpunerea textelor literare în alt limbaj : mimă, joc de rol, pantomimă,
dramatizare;
 Utilizarea metodelor interactive;

204
 Însoţirea activităţilor de citire cu cele de scriere;
 Parteneriate şi activităţi comune cu biblioteca;
 Întâlnirea cu scriitori şi critici literari ;
 Dramatizarea unor texte cunoscute;
 Organizarea unor cenacluri literare, a unor şezători şi concursuri etc;
Competenţa măsoară cunoştinţe şi abilităţi însuşite în procesul de învăţare, aplicare
a materiei curriculare la limba şi literatura română şi în acest sens se impune utilizarea
metodelor interactive capabile a transforma elevul în participant activ al lecturii. E bine
să urmărim transformarea lectorului inocent în lector competent, avizat, însetat de
lectură şi de cunoaştere.
1.Lista de lecturi – este metoda ce porneşte de la întrebarea Care e cartea pe care aş
dori să o citesc/ să o recitesc şi de ce tocmai pe aceasta? Se notează titlurile sugerate de
elevi pe foi de flipchart şi se constituie o listă de lecturi. Lista de cărţi e o metodă utilă
în stârnirea interesului pentru lectură suplimentară, elevul având posibilitatea să aleagă
pentru sine şi pentru colegi cărţi pe care el le consideră captivante, motivându-şi
alegerea în funcţie de elementele paratextuale oferite de listă şi de experienţa proprie.
2.Semnul de carte- după lectura interiorizată a textului, li se cere elevilor să
completeze un semn de carte care să conţină 5 sarcini de lucru : notarea primei reacţii la
lectură , notarea ideii reţinute, a unei întrebări stârnite de text, a unui titlu de carte de
care îşi amintesc în timpul lecturii.
3.Copacul valorilor- se desenează un copac al eroilor , pe frunze se scrie numele
eroului, iar pe fructe , valorile după care se manifestă. Este o metodă care îi ajută să
descopere şi să conştientizeze valorile personajelor.
4.Anticipări : reprezintă o metodă la care elevii lucrează pe grupe sau individual.
Pornind de la titlul textului, elevii fac predicţii în legătură cu tema textului, folosind
jumătăţi de pagini ce vor fi revăzute după parcurgerea textului. Cei ce au dat răspunsuri
apropiate de tema textului îşi vor motiva opţiunea. Rolul profesorului este de
îndrumător , încurajând pluralitatea răspunsurilor, creând o atmosferă propice discuţiei,
respectând autonomia şi opiniile elevilor etc.
5.Metoda cadranelor- se împarte tabla în 4 părţi şi se dau elevilor următoarele cerinţe :
în primul cadran să realizeze un desen al personajului , în cadranul al doilea sa noteze
sentimentele trezite de personaj, în al treilea cadran , să dea un sfat personajului, iar în
ultimul, să dea un alt nume personajului, pornind de la trăsăturile acestuia.
6.Posterul- copiii au sarcina de a realiza un poster cu prezentarea figurată a
conţinutului desprins din text.
7.Prelungirea prin scriere- activitatea se poate organiza pe echipe, fiecare echipă
având ca sarcină de lucru să compună un text care să se inscrie în logica operei, de
exemplu: să conceapă un capitol suplimentar, o scrisoare adresată de un personaj altui
personaj sau chiar adresată de cititor personajului principal.
8.Produsul actrivităţii : după parcurgerea unui text, se poate concepe un poster, un
cântec, un dans , pantomimă, planşe ilustrative , un afiş, o machetă etc.
Este necesar ca fiecare profesor să îşi fundamenteze activitatea pe lectură
aprofundată, suplimentară şi particulară. Independent de tipul de lectura, profesorul va
avea în vedere declanşarea unor activităţi necesare oricărui mod de lectură. Pentru
realizarea sarcinii de apropiere de lumea literaturii, pentru a-i ajuta să deprindă gustul
cititului este recomandabil alegerea textelor literare atractive, accesibile, variate , texte
care produc curiozitatea şi stârnesc idei, îmbogăşesc experienţa de viaţă şi cea culturală.

205
Lectura trebuie să realizeze şi ea un deziderat formulat din vechime:”Să nu îi
educăm pe copii pentru lumea de azi. . Acestă lume nu va mai exista când ei vor fi mari.
Şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să îi învăţăm să se
adapteze”. (Maria Montessori).

Bibliografie:
1..Valeriu Marinescu – Predarea, învăţarea limbii şi literaturii române în gimnaziu,
Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2007
2. Corneliu Crăciun –A Metodica predării limbii şi literaturii române în gimnaziu şi
liceu, Editura Emia, 2004
3. Nicolae Eftemie- Introducere în metodica studierii limbii şi literaturii române,
Editura Paralela 45,2008

206
LECTURA CA TERAPIE!

BIBLIOTECAR NICOLETA ADELINA RADOVICI


Școala Gimnazială ,,Dimitrie Sturdza”
Tecuci, jud. Galați

Ca bibliotecar școlar, inevitabil lucrez cu cartea ți materialele


informaționale. Cititul este baza cunoașterii. De aceea în fiecare săptămâna citesc
elevilor în bibliotecă.
Am citit elevilor clasei I, povestea "Pinocchio" de Carlo Collodi, am povestit și
așezat imaginile poveștii în ordinea întâmplărilor desfășurate. La activitate au participat
și elevii clasei a IV- a B, care ne-au surprins plăcut prin lectura unor fragmente din
"Micul Prinț ", "Fabule" și foarte impresionant creații proprii. Astfel elevii clasei i au
avut oportunitatea să citească alături de colegii mai mari.
Elevii au primit semne de carte, au promis că vor citi cu părinții, bunicii, frații
mai mari, în liniște, ceea ce le place, acasă sau la bibliotecă. Am provocat elevii să
citească fraților, să citească cu părinții, bunicii, prietenii, ceea ce le place cel mai mult.
Doar așa pot îndrăgi cititul pentru ca mai apoi să citească de plăcere.

207
II. În bibliotecă împrumutăm cărți, le citim, le interpretăm, le prezentăm colegilor și
desenăm lecturile citite!

Citim aceeași carte și apoi o interpretăm! Acest exercițiu stimulează creativitatea


elevilor. Fiecare încearcă să memoreze cât mai bine cu putință. Apoi se pregătesc să
prezinte cartea citită.

208
În bibliotecă citim poezii și desenăm! Autor Otilia Cazimir, Poezii.

Biblioteca devine spațiu de întâlnire, socializare, comunicare. Aici elevii


dezvoltă prietenii, se ajută, efectuează teme, realizează proiecte.

209
În biblioteca școlii prezentăm cărțile autorilor, aspecte importante legate de
viața acestora, activitățile, familia, prietenii.
Astfel le dezvoltăm gustul pentru lectură, familiarizăm elevii cu cărțile și
informațiile existente în cărți.
La activitățile de prezentare a autorilor, elevii prezintă proiecte despre opera și
viața autorului. În biblioteca școlii putem folosi mijloacele multimedia și elevii
vizionează filme, PPT.

210
Concluzii:
Niciodată nu trebuie să abandonăm misiunea de prezentare a cărților, chiar dacă
elevii preferă tehnologia, putem găsi modalități de a face lecțiile atrăgătoare. Voi
prezenta mereu elevilor beneficiile lecturii, care nu doar informează și ne ajută să
obținem rezultate bune la școală și de aici bucuria părinților că au copii buni, dar ne
ajută să găsim echilibru, putere să rezolvăm problemele și conflictele, ne relaxează, ne
destinde. Cu ajutorul lecturilor putem cunoaște noi perspective, noi personaje, locuri
inedite, istorii deosebite.

211
Stimularea interesului pentru lectură la elevi

Prof. Radu Marilena,


Școala Profesională Holboca, Iași

Lectura este definită de autorii DEX 2009 astfel:” lectură , lecturi, s. f. Faptul
de a citi; citit1, citire. ◊ Sală de lectură = încăpere amenajată pe lângă o bibliotecă, în
care publicul poate citi cărți, reviste etc. Lectură particulară = cărțile citite de un elev în
afara manualelor. ♦ Din fr. lecture, lat. Lectura”
Deci, lectura reprezintă,”faptul de a citi” cărți, reviste etc. În școală, lectura ar
trebui să ocupe primul loc, în preocupările elevilor pentru a putea (conform Programei
școlare):”să-și formeze competențele de comunicare, de a se exprima corect, clar și
coerent, să asculte, să înțeleagă și să producă mesaje orale și scrise”. Elevii trebuie
îndrumați (uneori încurajați și stimulați) pentru a lectura texte literare sau nonliterare, de
către profesorul de limba și literatura română, pentru a reuși să-și formeze aceste
competențe la finalul claselor gimnaziale. Este cunoscut dublul rol al lecturii operelor
literare cel al lecturii ca mijloc de educație și cel de a produce plăcere, relaxare.
Din nefericire însă, poate fi observată în ultimul timp o scădere a calității
învățării în rândul generației denumite de specialiști ca fiind una”digitală”. S-a observat
că insuccesul școlar are drept cauză faptul, că "a citi" a început să devină pentru noua
generație, ceva "desuet" și tot mai puțini adolescenți citesc în timpul lor liber. Unii din
lipsa timpului, altora pentru că nu le place această activitate, iar alții sunt atrași de
lumea virtualului din jocurile pe calculator, iar nu de cărți.
Se știe că lectura conduce la formarea unor competențe de comunicare ce
asigură integrarea cu succes a tinerilor în viața socială și profesională. Cititul îi ajută să
cunoască viața preluând din experiențele, puse pe seama personajelor. În cărți sunt
dezbătute toate problemele omului, toate riscurile, eșecurile, împlinirile și reușitele.
Citind, adolescentul va învăța să le înfrunte cu optimism și curaj. Nu va claca la prima
piedică. Cărțile formează personalitatea tinerilor.
. Prin urmare, lectura este foarte importantă în viața tinerilor, educându-i pe
aceștia din diverse puncte de vedere.
Astfel, ca strategii de stimulare a interesului pentru lectură ar trebui să
promovăm cluburile de lectură în școli, dezvoltarea de parteneriate cu biblioteci, cu
muzee/case memoriale ale autorilor consacrați. Realizarea de concursuri și expoziții pe
tema lecturii/personajelor preferate.
De asemenea, se pot implementa proiecte ce propun dezvoltarea abilitățiilor de
gândire critică la elevi prin literație în vederea integrării cu succes a elevilor în viața
socială și profesională,
În acest sens, elevii ar trebui să-și însușească abilități de literație ale unor texte
atât literare cât și nonliterare necesare în viața de zi cu zi. Amintim, că literația
presupune: "lectura textului, înțelegerea mesajului, realizarea conexiunilor, formularea
unui punct de vedere, exprimarea acestuia în scris sau oral". Receptarea/ înțelegerea
unui text literar sau nonliterar presupune realizarea de conexiuni între textele studiate și
viața cotidiană. Toate aceste competențe și abilități, le sunt necesare elevilor pentru a
face față provocărilor vieții, îndiferent dacă este vorba de viața socială sau cea
profesională.

212
Am inițiat și implementat un astfel de proiect ce promovează lectura, intitulat:
Eroul meu, modelul meu. Acest proiect educațional multidisciplinar, s-a derulat în
parteneriat cu 20 de școli și licee din Iași, Bacău, Bihor, Buzău, Neamț și Vaslui. Am
colaborat de asemenea, cu ISJ Iași, Muzeul Național al Literaturii Române, CJRAE
Iași, Casa Corpului Didactic Iași (care a găzduit și Simpozionul și Sesiunea de referate
și comunicări științifice pt elevi și cadre didactice, ”Personalități din perioada 1916-
1918”, ”Personalități ieșene”și concursul cu 4 secțiuni), Biblioteca ”Ion Creangă”
Holboca și Primăria Holboca, Căminul cultural și Primăria comunei Sirețel, în patru
ediții derulate în perioada 2016-2019.
Proiectul are drept scop, stimularea gȃndirii critice prin însușirea adevăratelor
valori preluȃnd modele din lecturi, ecranizǎri de filme sau alte personalități din viața
realǎ.
Obiectivele urmărite au fost:
 dezvoltarea capacitǎții de argumentare a alegerilor fǎcute cu privire la modelul care
ȋi inspirǎ pe elevi
 dezvoltarea gȃndirii critice și a creativității prin sistematizarea informațiilor
referitoare la personajul/personalitatea folosit/ă drept model
 valorificarea potenţialului creativ şi a originalităţii elevilor;
 realizarea de proiecţii personale a poveştii de viaţă inspirată de faptele eroilor
preferaţi;
 stimularea imaginaţiei şi a comunicării în context multidisciplinar;
Concursul județean multidisciplinar Eroul meu-modelul meu a fost organizat în
cadrul proiectului omonim ca și activitate de evaluare a celorlalte activități. Au fost
înscriși în concurs 354 de elevi din 36 de școli și licee din7 județe ale țării. Concursul a
cuprins 4 secțiuni și 2 subsecțiuni, lucrări literare (creații literare originale despre
lectura/personajul preferat, eseuri argumentative ”Mai avem nevoie de modele, de
eroi?”) creații plastice, colaje, prezentări PPT, desene pe calculator- cu tema:
personajul preferat, eroul /personalitatea/modelul preferat.Cele mai reușite lucrări au
fost publicate în revista proiectului.
Prin urmare, consider că utilizând astfel de strategii (cluburi de lectură, proiecte,
concursuri, sesiuni de referate și comunicări, simpozioane, lecții deschise
multidisciplinare), putem motiva într-o oarecare măsură, elevii să deschidă cartea, să o
citească și să preia din exemplele eroilor favoriți, trăsături caracteristice pozitive, care
să le fie utile în dezvoltarea lor personală.

Bibliografie:
DEX 2009
Suport de curs Dezvoltarea abilităților pentru viață, 2016, REPER 21, FDSC
București, Prof 21.

213
LECTURA CA TERAPIE

PROF. ÎNV. PREȘC. RĂDUȚ ELENA-MIHAELA


G.P.P. ,,PUI DE LEI” PITEȘTI,
JUDEŢUL ARGEŞ

Terapia prin lectură se referă la folosirea intenționată a cuvântului scris pentru a


facilita optimizarea psihologică, prin selectarea și discutarea unor creații literare care
pot să genereze o mai bună înțelegere de sine. Criteriile pentru a selecta operele literare
potrivite pentru terapie sunt: universalitatea, intensitatea, profunzimea, ritmul,
imaginile, metaforele, accesibilitatea limbajului, claritatea ideilor, tonul și relevanța
temei pentru participanți. Literatura eficientă din punct de vedere terapeutic este life-
affirming, găsește speranță în condiția umană și prezintă posibile soluții, fără a fi
prescriptivă.
În general, obiectivele terapiei prin lectură includ: dezvoltarea înțelegerii de
sine și a empatiei față de alții, promovarea creativității, a auto-expresiei și a încrederii în
sine, întărirea abilităților de relaționare și comunicare, exprimarea emoțiilor copleșitoare
și reducerea tensiunii, facilitarea schimbării personale și dezvoltarea abilităților de a
face față problemelor sau emoțiilor.
De regulă, o sesiune de terapie prin lectură urmează patru etape:
1. Recunoașterea – Participanții reflectează asupra textului care s-a citit și se discută
semnificațiile pe care fiecare le extrage din el. Nu există interpretări bune sau rele.
2. Examinarea – Participanții își explorează propriile reacții (sentimente, imagini,
amintiri, asocieri, ce le-a plăcut și ce le-a displăcut) pe care textul literar le-a evocat în
fiecare în mod unic.
3. Juxtapunerea – Participanții își compară răspunsurile și interpretările. Diferitele
puncte de vedere pot încuraja noi perspective, noi comportamente, atitudini sau valori.
Discuțiile generate pot evidenția punctele vulnerabile, gradele de deschidere a fiecăruia
și mecanismele de auto-apărare, putând în același timp să conducă la sinteza unor idei.
4. Aplicarea la sine – În final, participanții sunt încurajați să integreze ceea ce au
învățat, să aplice noile cunoștințe la viața lor, să reflecteze la ceea ce trebuie să rămână
la fel și ce trebuie schimbat.
Valoarea de vindecare a cărţilor e puţin cunoscută şi are strictă legătură cu ceea
ce citeşti.
Cititul este unul dintre cele mai vechi obiceiuri de pe pământ, obicei solitar pe
care-l practicăm şi în prezent. Prin intermediul lecturii ne îmbogăţim cunoştinţele, ne
lărgim orizonturile şi putem experimenta situaţii la care nu am fi avut acces altfel.
De cele mai multe ori, oamenii se folosesc de criterii personale în alegerea
cărţilor pentru lectură (recomandările prietenilor sau preferinţa pentru anumite genuri
literare). Fiecare dintre noi avem nevoi şi dorinţe diferite, personalităţi unice şi gusturi
diferite. Topurile de cărţi şi listele de lecturi sunt prezente peste tot, dar asta nu
înseamnă că acele cărţi sunt potrivite pentru toată lumea.
Biblioterapia cuprinde un ansamblu de tehnici care să-i ajute pe oameni să
descopere cărţile potrivite lor şi să înveţe să le selecteze eficient pentru ei înşişi. Scopul

214
biblioterapiei nu este doar să recomande cărţi, ci mai degrabă de a-i învăţa pe cititori să
se cunoască îndeajuns de bine pentru a şti să găsească titlurile necesare lor.
O carte nu îţi potoleşte foamea, nici setea şi nici nu ţine de cald. Şi totuşi
experienţa pe care o poţi trăi citind o carte se duce mult mai departe de satisfacerea
nevoilor primare şi ajunge la partea poate cea mai preţioasă a fiinţei umane,
sufletul. Cititul este hrană pentru suflet, iar odată ce înţelegi acest lucru te laşi învăluit
de bunăvoie de vraja cărţilor.
Cititul este o alegere şi cred că până la urmă convingerea că ne poate aduce o
sumedenie de beneficii trebuie să vină din interior şi abia apoi din exterior. Cu
siguranță, în existenţa fiecăruia, mai ales în cea timpurie, ar trebui să existe oameni
precum profesori, părinţi, prieteni care să ne reveleze magia cititului, însă la maturitate
datoria de a ne duce spre cărţi trebuie să ne aparţină în primul rând nouă. Suntem
responsabili pentru sufletul nostru, pentru o dezvoltare armonioasă cu noi înşine, dar şi
cu cei din jur, iar lectura poate juca un rol decisiv.

215
Lectura ca terapie

Prof. Roșu Nicoleta-Valentina


Școala Gimnazială Nr.1 Țibucani,
jud. Neamț

Problemele și neajunsurile vieții, din păcate, nu ocolesc pe nimeni și de aceea


suntem propulsați să găsim soluții și să ne creăm un spațiu al nostru imaginar plin de
siguranță și confort. Lectura văzută ca terapie într-o societate (de)axată pe imagine,
măcelărită de stresul cotidian și parcă propusă spre promovarea nonvalorilor mi se pare
o alternativă vie, sănătoasă și cel mai puțin costisitoare. Împărtășesc așadar credința lui
Jorge Luis Borges care își imagina Paradisul ca un fel de bibliotecă, așadar lectura face
viața mai ușoară, mai intensă, mai colorată, mai trăibilă și lista poate continua…
Încă din cele mai vechi timpuri ființa umană a simțit nevoia de a se destăinui și
de a-și face cunoscute trăirile, experiențele personale pentru a deschide noi orizonturi.
Omul se relaxează atunci când se regăsește în ceea ce citește, capătă putere pentru că
simte că nu doar el a trăit și a trecut prin situații similare. Cu toții în viață avem nevoie
de un model, de un reper pe care de ce nu…nu ar fi rău să îl identificăm în lecturile
noastre. Auzim deseori despre ecranizări ale celebrelor romane, însă ele pălesc în fața
cărții propriu-zise, își pierd farmecul și nuanța deoarece exprimarea scrisă în mod
nemijlocit nu poate fi redată prin nici un alt artificiu. Suntem mii și mii de personalități
cu un univers interior propriu și percepem în cele mai diferite forme esența aceleiași
opere.
Nu de puține ori m-am întrebat cum ar putea influența lectura viața unui individ
și chiar imaginea unei societăți și istoria unei omeniri. Desigur că sunt o serie de cărți de
referință precum cele religioase, manifeste politice, tratate de medicină, cele care fac
parte din sfera ocultă ș.a.m.d. unele au rolul de a consolida dezvoltarea personală, altele
au scopul de a manipula masele, cu alte cuvinte ele pot fi privite atât ca un scut, dar și
ca o armă puternică cu efecte devastatoare. Consider că nu noi alegem să citim cărțile,
ci ele ne aleg pe noi pentru că fiecare își face alegerea în funcție de realitatea pe care o
trăiește.
Dacă ar fi să aducem în discuție un vechi proverb românesc care spune că pofta
vine mâncând și pofta de lectură trebuie educată. Experiența didactică mă pune în fața
unui fapt crunt și anume că elevii nu mai citesc deoarece li se par mai captivante alte
mijloace pentru a-și petrece timpul liber. Consider că printre altele lucruri care necesită
educație și lectura trebuie educată, plus că am observat că atunci când le propui copiilor
să citească în grup, aceștia manifestă un spirit de mobilizare extraordinar. Dacă pe lângă
acestea se explică și beneficiile lecturii conform celor mai recente cercetări efectuate de
Mindlab International, Universitatea din Sussex, în privința impactului pe care-l are
asupra noastră lectura ca formă de petrecere a timpului liber, au identificat că, pe lângă
stimularea empatiei și ajustarea noastră socială, cititul reduce stresul, liniștește ritmul
cardiac și reduce tensiunea musculară chiar și numai după şase minute de lectură
captivantă și plăcută. Lectura poate reduce stresul cu până la 68%, fiind mai eficientă
decât ascultarea muzicii (care reduce stresul cu până la 61%), plimbarea (42%) sau
savurarea unei căni de ceai sau cafea (54%). Psihologii care au condus cercetările pun

216
acest fapt pe seama capacității minții noastre de a se transpune în poveste, detașându-se
astfel de preocupările și grijile cotidiene. De asemenea, cercetătorii au analizat subiecții
și după ce aceştia s-au relaxat jucând jocuri video, acestea reducând stresul cu până la
21%, dar menținând ritmul cardiac la niveluri mai ridicate decât metodele de relaxare
precizate mai sus. Dr. David Lewis afirmă chiar că „a te lăsa captivat de lectură este cea
mai deplină cale de relaxare, mai ales atunci când avem nevoie să evadăm din cotidianul
marcat de incertitudini economice”.
Tot în acest studiu se evidențiază faptul că lectura stimulează empatia și permite
o mai bună ajustare socială, în plus reducând simptomele de depresie și demență senilă
și îmbunătățind starea de bine a organismului.
Așa cum ne îngrijim să avem tot confortul material, să ne cumpărăm haine
elegante, să ne alimentăm viciile, tot așa ar trebui să ne orientăm și spre nevoile
sufletului și asupra capacității noastre de a ne dezvolta gândirea cât și modul de a vedea
viața. Terapia prin lectură și faptul că în tot zgomotul zilnic ne oferim câteva minute
doar nouă, moment în care ne ascultăm sufletul și vorbim cu noi înșine ne conferă
calitatea de a fi mai buni, mai umani. Fiindcă este o terapie lectura are darul de a face și
minuni, trebuie doar să vrei și să prinzi drag de această îndeletnicire care ne ajută să
evoluăm pe scara vieții, să ne sondăm trăirile interioare să ne rezolvăm și să ne
înțelegem mai bine eșecurile. Omul tinde spre frumos, și ca latură a noțiunii de frumos
poate fi luată în calcul și această ocupație care este concurată în zilele noastre de
tehnologia modernă. Nimic nu se compară cu o cană de ceai la gura sobei și cu o carte
bună în mână, se crează senzația că te întorci în timp și retrăiești acele clipe minunate și
îți amintești de oamenii dragi care nu mai sunt între noi. Utilitatea acestei pasiuni nu
poate fi contestată într-o societate unde absolut tot are efecte adverse, când vorbim
despre pasiunea lecturii discutăm de o formă înaltă de fericire care nu te costă nimic,
decât timp de bună calitate.

217
Lectura-zbor, vis, terapie

Prof. Roxana Niculae


Școala Gimnazială nr.117
București

Leonardo da Vinci-”Odată ce ai încercat zborul, vei păși totdeauna pe pământ cu ochii


ridicați spre cer, acolo unde ai fost, și vei dori mereu să te întorci.

Lectura simbolizează cunoașterea și setea de absolut, factorul primordial și calea


prin care pot da frâu liber imaginației. În primul rând, setea pentru lectură vine pe
parcursul aprofundării acestei arte. Familia este un mediu în care se poate sau nu
dezvolta pasiunea pentru lectură, cu ajutorul exemplelor pozitive sau negative din
cadrul acesteia. În al doilea rând, prin lectură mă pot transpune în pielea personajului
preferat sau să dau frâu liber imaginației, prin conturarea aspectelor care alcătuiesc
lumea creată de autor.
Da, din punct de vedere obiectiv putem trăi fără să citim sau fără să avem vreo
predilecţie către literatură. Nu ne-ar afecta nicio funcţie vitală, însă am fi ca o lămâie
fără vitamina C, care odată stoarsă nu-şi pierde scopul hidratării şi al desfătării
simţurilor, mai ales pe timp de vară, dar nu te alegi cu nimic în plus de pe urma ei. Iar
pentru pasionaţii tehnologiei avem varianta următoare: cărţile sunt modalitatea prin care
software-ul cerebral al omului îşi poate face update-urile. Comparaţii, pot exista sute,
ideea e una singură.
Lectura nu mai înseamnă doar plăcere și timp liber. E o formă de supraviețuire.
E un zid de apărare, dar și felul în care am ales să-mi construiesc lumea. Citesc din
plăcere și de nevoie (pentru că nu mai pot trăi altfel). Iar plăcerea de a citi este egalată
doar de cea de a vorbi despre cărți, despre personaje, despre autori.
Nu cred că voi putea spune vreodată care este cartea mea preferată, însă pot
vorbi oricând despre cărțile care m-au marcat, despre cele care m-au ținut trează
noaptea sau pe care, din contră, le-am detestat.
De multe ori m-am aflat în situația de a nu putea explica cuiva de ce citesc. Când
mi-este pusă în forma asta brută, întrebarea „de ce citești?” mi se pare la fel de absurdă
ca și cum aș fi întrebată „de ce respiri?”. Singurul răspuns posibil (și care nu cred că l-ar
convinge pe cel care mă întreabă asta) este: „ca să trăiesc”. Ăsta e un răspuns pe care un
cititor pasionat îl înțelege, dar pe care un ne-cititor l-ar considera absurd și, în nici un
caz, convingător. Din moment ce el poate trăi fără să citească, oricine poate. Restul sunt
mofturi. Însă eu cred că oamenii au nevoie de povești, dintotdeauna au avut și
întotdeauna vor avea. Indiferent de forma pe care o iau aceste povești. De la legende și
mituri, la romane și filme, la jocuri video sau bancuri.
Compania unei cărţi bune este una dintre cele mai mari bucurii umane. Nu e
general valabil, dar vreau să cred că mai există oameni care apreciază lectura. Lectura
alimentează gândirea profundă, agerimea minţii şi sensibilitatea sufletului. O citire
activă dezvoltă spiritul critic, făureşte personalităţi.

218
Lectura nu este o simplă activitate, este un mod prin care pot să mă detașez de o
lume în care visurile sunt oprite de bariera realității. Lectura îmi permite să ridic ancora
și să navighez spre atingerea unor țeluri înalte: cultura, iubirea, fericirea. Cărțile sunt
mai mult decât niște simple foi puse între aceleași coperți, cărțile reprezintă persoanele
care le-au scris. Așa că fiecare carte citită este ca și cum ai face cunoștință cu o
persoană care se poate afla la o distanță considerabilă, atât în timp, cât și în spațiu.
Intensitatea sentimentelor pe care le ai în momentul lecturii arată calitatea operei dar și
modul în care tu percepi gândurile celorlalți.
Lectura este importantă deoarece prin intermediul cărților mă dezvolt intelectual
și spiritual. În primul rând pot spune că citind o carte reușesc să experimenteaz stări,
emoții, trăiri, sentimente înalte altărui de personaje care devin pentru mine adevărați
eroi. În al doilea rând, reușeșsc să mă transpun în locuri și perioade istorice în care nu
am avut șansa de a tări.
Lectura înseamnă un mozaic de trăiri și sentimente. Valurile, grijile, problemele
trecerii de la copilărie la adolescență mi-au provocat o serie de emoții, printre care
tristețea și singurătatea. Întâmplarea a făcut să apuc o carte în mână și să o citesc.
Lectura aceasta nu a fost neapărat o vizualizare a unor litere înșiruite pe foi, a fost mai
mult o regăsire, o definire a mea așezată pe niște pagini albe. Acel moment a făcut să
îmi dau seama că cititul este sau, mai bine spus, poate fi o activitate prin care ne putem
regăsi pe noi înșine prin intermediul personajelor, a ființelor de hârtie ce populează
literatura, făcându-ne astfel să uităm de propria singurătate
O carte mă face să trăiesc o a doua viață.

Bibliografie:
https://floringeorgepopovici.wordpress.com/2017/04/22/de-ce-citim-ce-nseamn-lectura-
pentru-noi-i/
http://lauracaltea.ro/jurnal/placerea-lecturii
https://gen90.net/c24h-despre-placerea-lecturii/
https://ro.wikiquote.org/wiki/Zbor

219
LECTURA – ROL DETERMINANT ÎN VIAŢA COPILULUI

SCUMPU FLORICA,
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU”
ALEXANDRIA, JUD. TELEORMAN

Omul modern e mai mereu ocupat, unori foarte ocupat, foarte rar “liber”. Are
“timp liber” şi “timp ocupat”. În general, nu are timp. Nu vrea să piardă timpul. Foarte
mult din viaţa lui se construieşte pe divizarea, programarea şi planificarea acestui
“timp”şi, de aceea…omul modern e cam mereu deprimat încât după o zi de lucru are de
multe ori “nevoie” să fie singur şi, de aceea mulţi adulţi ajung chiar să contrazică
recomandările psihologilor de a le dezvolta propriilor copii obiceiul lecturii, recurgând
la achiziţionarea telefoanelor, jocurilor video etc.
„A te lăsa captivat de lectură este cea mai deplină cale de relaxare, mai ales
atunci când avem nevoie să evadăm din cotidianul marcat de incertitudini economice” -
Dr. David Lewis
Din păcate, mulți părinți nu-și mai fac timp să le citească copiilor (pentru că-și
stabilesc alte priorități) și-i lasă să se joace în voie pe telefon sau pe tabletă, sau să
urmărească ore în șir desene animate, iar când copiii devin şcolari cititul se transformă
pentru ei într-o mare problemă, nicidecum într-o plăcere, creându-se astfel o asociere
extrem de nefericită între lectură și frustrare, sau între lectură și impunere, lectura
devenind un stimul aversiv.
În acest sens, s-au realizat numeroase cercetări în ultima perioadă a generaţiilor
mediului online.
Un studiu referitor la importanța pe care o are cititul asupra dezvoltării creierului
copiilor realizat de Asociația Americană de Pediatrie pune în evidență faptul că
obiceiul părinților de-a le citi copiilor încă din primele luni de viață este vital pentru
dezvoltarea creierului, contribuind la dezvoltarea vocabularului (și, implicit, a vorbirii,
care în sine contribuie la dezvoltarea logicii), a comunicării, a empatiei, ca să nu mai
vorbim de impactul asupra succesului școlar de mai târziu al copilului.
Un alt studiu efectuat de National Literacy Trust din Marea Britanie dovedește
că obiceiul copiilor de a citi îi ajută să-și dezvolte abilitățile de exprimare orală și,
datorită acestora, abilitățile sociale, ceea ce-i ajută pe mai departe în interacțiunile
sociale și în integrarea socială, contribuind semnificativ la sporirea încrederii în sine și a
stării de bine, în general. Același studiu arată că lectura și plăcerea de a citi sunt
influențate puternic de relația copiilor cu cadrele didactice și cu propriii părinți. Părinţii
şi mai apoi pedagogii implicaţi le vor face copiilor recomandări de lectură potrivite cu
vârsta lor, vor putea să le discute într-o manieră captivantă și vor ști să le stimuleze
copiilor interesul și curiozitatea.
Părinții sunt foarte influenți în această direcție încă din perioada preşcolară,
dacă le vor citi copiilor, dacă vor avea cărți în preajma lor, deschizându-le adesea
împreună cu copii și prețuindu-le. Cititul duce la schimbari în structura cerebrală, dând
naştere la noi reţele neuronale şi conectând mai multe regiuni ale creierului.Cei mici vor
creşte cu obiceiul de-a deschide o carte, cărțile devenind o sursă de bucurie la început ca
mai apoi acest lucru să devină o plăcere.

220
Studii recente au pus în evidență faptul că lectura cărților de ficţiune duce la
creșterea empatiei, contribuind mai departe la dezvoltarea relațiilor sociale. Lectura ne
ajută să ne înțelegem mai bine atât pe noi înșine, cât și pe ceilalți. Între aceste studii,
menționăm pe cel întreprins de doi cercetători olandezi, P. Matthijs Bal și Martijn
Veltkamp, și publicat în ianuarie 2013. Aceștia au arătat că, pe măsură ce ne lăsăm
captivați de lectură, ne angajăm emoțional tot mai mult în viața personajelor,
experimentând o gamă largă de stări emoționale și trăiri într-o „zonă sigură”, fără ca noi
înșine să fim afectați.Ca să uite asta, ar trebui să+şi îndreapte privirea către lucruri
frumoase, luminoase: cărţi, flori, animale de casă. Să le citim copiilor încă din primii
doi ani de viață, timp de câteva minute, cel puțin o dată pe zi, din cărți viu ilustrate, într-
o atmosferă destinsă, relaxată, plăcută, pentru a crea o asociere între carte și sentimentul
de plăcere. Când vor ajunge la vârsta cititului să stăm de vorbă cu copiii noștri despre
cărțile pe care le citesc, să purtăm conversații în familie despre lecturile noastre, să
facem schimb de păreri etc. Acest obicei nu va face decât să normalizeze lectura în viața
copiilor noștri, să le dezvolte gândirea, vocabularul si nu in ultimul rand le dezvolta
creativitatea. Citind copilul reuşeşte să se adapteze mai uşor cu cei din jur, să evolueze
intelectual şi moral.Dragostea pentru lectura unei cărţi nu este ceva ce poate fi insuflat
copilului odată ce a învăţat să citească, ci este un îndelung proces obţinut cu multă
răbdare, dăruire din partea părintelui şi se ,modelează în ani.
Cu toate acestea, e important de reținut că nicio carte nu ne schimbă cu forța.
Lecturile ne oferă informații, idei, strategii, însă cei care decid ce să aplice în realitate
sau nu suntem noi.
În concluzie, literatura are o contribuţie enormǎ în dezoltarea copilului –
adolescentului - adultului în devenire şi este necesarǎ pentru evoluţia sa în societate.

BIBLIOGRAFIE:
- Raţiu, Iuliu, O istorie a literaturii pentru copii şi adolescenţi, Editura Biblioteca
Bucureştilor 2003.
- Dr. David Lewis, Studii –rolul lecturii în dezvoltarea intelectuală,2004.

221
Perspective ludice asupra limbajului în actul invăţării

Prof. Sopon Loredana


Scoala Gimnaziala Moara Nica, Suceava

Studierea limbii și literaturii române în școală oferă posibilitatea de a solicita


ortografia și ortoepia în interpretarea operei literare, în multe cazuri acestea
determinând stilul și individualizarea unor personaje sau relevând intenționalitatea
scriitorului de a exprima o idee, un anumit mesaj. Lectura activă este o activitate
deosebit de complexă, ce cuprinde și întocmirea fișelor de lectură, a conspectelor, a
rezumatelor, a referatelor sau recenziilor, exprimarea unor opinii sau argumente
personale. (Ilie Emanuela, Didactica limbii române, Iaşi, Ed. Polirom, 2008, p.9.
)Lectura este una dintre căile importante de formare, îmbogățire și de nuanțare a
vocabularului elevilor, de aceea profesorului de limbă și literatură română îi revine
obligația de a cunoaște ce și cât citesc elevii, de a orienta lectura acestora. Programa
oferă posibilitatea stabilirii unei bibliografii de referință, pe care elevii trebuie să o
parcurgă pentru a-și forma o cultură generală, pentru a-și educa gustul și simțul estetic.
E necesar a fi urmărite pe termen lung, prin obiective educaționale concrete, formarea
deprinderilor, a instrumentelor de lucru. Profesorul va fi pentru elevii săi un regizor care
va încerca să-i atragă spre lumea cărţii. Modalitatea în care este tratat textul literar la
clasă se constituie ca o premisă a lecturii particular.
Din punctul de vedere al predării limbii şi literaturii române, în special al
noţiunilor de vocabular, activitatea de învățare poate fi mai facilă și plăcută, datorită
jocurilor de exprimare, de rol, de interacţiune şi de limbaj. Acestea acoperă nevoia
oamenilor de a comunica şi de a interacţiona. Varietatea lor o reflectă pe cea a situaţiilor
de comunicare din viaţă, în care elementul principal îl constituie limbajul.
Sunt jocuri de cooperare şi de coordonare (jocuri cu un partener sau în grup),
jocuri bazate pe mişcare, cu sau fără fond muzical, jocuri de relaxare, jocuri de
sensibilizare, jocuri de învăţare a pronunţiei, de stimulare şi dezvoltare. Jocurile
simbolice, de interacţiune au subiecte din viaţa cotidiană şi permit exersarea unui număr
mare de acte de vorbire. Un loc important în dezvoltarea limbajului si a vocabularului
activ îl are utilizarea jocurilor didactice orale, asemenea activitãti de învãtare oferind
elevilor nu numai bucuria și satisfacția de a se juca, dar sunt și un real prilej de
dezvoltare a capacitãților de exprimare oralã și în acelasi timp de dezvoltare a
capacităților creative. Pentru ca activitatea didactică să aibă o mai mare atractivitate
pentru elevi, se pot utiliza o serie de jocuri didactice: “Sã găsim familia cuvântului….”,
“Cine răspunde repede și bine?”, “Jocul însușirilor”, “Ordonați și transformați!”,
“Cele mai fanteziste sintagme”, “Unde sunt greșelile?”, “Eu spun una, tu spui
multe…”, “Eu, tu, el, noi, voi, …”, “Cum nu este?”, “Cel mai bun povestitor”, „Spune
cum e corect!”, “Litera se plimbã…”, “Scara cuvintelor”, “Ghiceşte proverbul!”, “Ce
meserie am imitat?”(joc de identificare / explicare a rolului elementelor nonverbale în
comunicare), etc.
Jocurile de cuvinte. Prin folosirea acestora, profesorul trebuie să valorifice
trei dimensiuni: ludică, cognitivă şi formativă. Jocurile de acest tip au rolul de a-l
determina pe elev să-şi însuşească o cultură, să-şi dezvolte capacitatea de abstractizare
şi să acceadă la un echilibru emoțional. Jocurile lingvistice, practicate conştient,

222
valorifică, atrăgând atenţia asupra lor, diverse surse de nedeterminare a limbajului:
polisemia, omonimia, ambiguitatea, antinomia etc. Sunt de o mare diversitate
semantică: jocuri de spirit, de idei, cuvinte mister etc.
*Fabrica de cuvinte: constă în crearea unor cuvinte, reale sau imaginare, din
două sau trei silabe ale altor cuvinte. Exemple: din soa-re şi tur-bă rezultă retur, din
pla-că şi ca-să rezultă plasă (cuvinte reale); din ră-ci-tor şi sa-ca-giu rezultă racagiu
(cuvânt imaginar). Cuvintele rezultate nu au nicio legătură de sens cu cele de la care s-
au format, caracterul arbitrar putând fi discutat în cadrul orelor de predare, pentru a
avertiza asupra falselor cuvinte compuse.
*Cuvintele – valiză: o variantă a fabricii de cuvinte, cu menţiunea că în
compunere nu mai intră doar silabe, ci cuvinte întregi. Există cuvinte –valiză care au un
corespondent în realitate şi altele care se referă la referenţi construiţi, imaginari.
Jocul poate fi utilizat cu succes în predarea cuvintelor compuse, în explicarea
unor neologisme. Exemplu: modemul este cuvântul rezultat din amalgamarea termenilor
modulator şi demodulator. Numele oraşului Câmpulung reprezintă aglutinarea a două
cuvinte Câmpul şi lung. În cea de-a doua situaţie, a cuvintelor imaginare, identificarea
noii semnificaţii solicită din parte elevilor procese superioare ale gândirii şi o înţelegere
nuanţată a contextului în care apar acestea. Exemple de o deosebită expresivitate şi de
mare haz întâlnim în opera lui Ion Creangă, Amintiri din copilărie: furgăsi,(din fura +
găsi), nepurcele (nepot + purcele). Dacă le vom cere elevilor să dea definiţia cuvintelor
nou formate şi să le însoţească de un desen, vom creşte gradul de atractivitate, vom
valorifica tipuri de inteligenţe şi vom contribui la dezvoltarea imaginaţiei, a creativităţii.
*Dicţionarul cuvintelor inexistente: Inventaţi cuvinte folosind procedeul
derivării şi al compunerii, treceţi-le într-un dicţionar şi explicaţi-le sensul. Se pot obţine
astfel cuvinte precum prosticid, lenicid, plictisoicid (ucigător de plictiseală, lene,
prostie).
*Rebusurile: Aceste jocuri solicită şi stimuleză o bună cunoaştere a
vocabularului. Contribuie atât la dezvoltarea gândirii combinatorii (prin modul în care
situaţiile de pe orizontală se combină cu cele de pe verticală), cât şi a celei inductive
(pentru că presupune trecerea de la cunoaşterea fragmentară la cea integrală a
cuvintelor).
Rebusul şcolar (cuvintele încrucişate) poate fi folosit cu foarte bune rezultate
atât pentru consolidarea, îmbogăţirea cunoştinţelor, dezvoltarea creativităţii şi a tuturor
proceselor intelectuale şi psihice, cât şi pentru evaluarea lor. Adresându-se tuturor
elevilor cu posibilităţi normale de învăţare, rebusul poate fi utilizat, pentru captarea
atenţiei, verificarea cunoştinţelor sau sistematizarea şi fixarea acestora.
Spațiul literaturii pare deschis multiplelor abordări didactice și implicit celor mai variate dezbateri
teoretice, în schimb domeniul limbii tinde să se osifice din cauza presupusei aridități ori reticenței la
nou. Simptomatic în acest sens e faptul că lectura e valorificată doar la orele de literatură sau doar ca
pretext pentru cele de comunicare. (Emilia Piroş, Lectura la ora de gramatică, în Revista de diadctica
limbii şi literaturii române, Perspective, Nr. 22, Cluj, 2011, pag. 55).
De aceea, am experimentat folosirea lecturii și la orele de gramatică. Pornind de
la conceptul predării ca povete (Egar Kieran, Predarea ca o poveste, O abordare alternativă
a predării şi curriculum-ului în şcoala primară, traducere de Polixenia Olar, Editura Didactica
Press; Bucureşti, 2007) , definit de cercetătorul canadian Kieran Egan, am utilizat o
structură narativă, în care am inclus câteva informații legate de noțiunile gramaticale.
De ex. o povestioară gramaticală, intitulată Lexicologia prezintă ca personaje
principale pe străjerul Dicționar și pe neîndemânaticul păianjen Iorgovan, care se
întâlnesc și realizează o călătorie ciudată în Ţara Cuvintelor. Aici Regele Vocabular

223
Fundamental și regina Masa Vocabularului, își prezintă supușii (arhaismele,
regionalismele, neologismele) și îi invită pe toți la petrecerea de la botezul fiului lor,
numit Cel Bun. La masă, sunt poftiți, frații și surorile lui, care fac parte din aceeași
familie semantică: sinonime, antonime, omonime,…, dar și ceilalți invitați din familii
diverse: morfologie, sintaxă, stilistică, ortografie sau ortoepie… În toiul petrecerii
apar ursitoarele care oferă diverse daruri copilului: progresului prin derivare,
colaborării prin compunere și darul pozitiv, al celei de-a treia ursitoare – schimbării
formei prin conversiune. Ursitoarea aceasta avea ceva toane și momente de indispoziție
și este deranjată de oftatul împărătesei, așa că adaugă și un blestem: copilul să se
schimbe atât de mult, încât nimeni nu îl va mai recunoaște și va aduce haos și
dezordine în Tara Cuvintelor. Blestemul se va risipi doar în momentul în care o făptură
care știe totul despre familia gramaticală a cuvintelor, va veni să le caute pe ursitoare,
instalând atunci Ordinea și Armonia în Regatul Lexical. Păianjenul și străjerul sunt
profund mișcați de tragedia de la Palat, încât pleacă în căutarea descântecului care să
aducă un final fericit. Toți elevii vor recita (eventual, ca abordare transdisciplinară
cânta în cor descântecul, folosind linia melodică a cântecului popular Cui nu-i place
dragostea… ) și vor învăța varianta corectă a teoriei gramaticale despre Lexicologie,
pentru a rupe vraja care s-a abătut asupra acestei familii regale. Apoi se vor plasa
diverse sarcini gramaticale într-o fișă de lucru, pentru ca elevii să fixeze suportul
teoretic necesar. Aceasta s-a realizat la clasă cu foarte mult elan și promptitudine,
obținându-se un timp record în rezolvarea exercițiilor, avându-se în vedere că motivația
simbolică,( rezultată din povestioara tip parabolă) și-a atins scopul și a oferit elevilor
suportul afectiv și încărcătura energetică necesară pentru a le capta atenția și a se
aventura prin joc de rol, în imaginarul fabulosului gramatical. S-a continuat cu variante
de scriere creativă, fie în clasă, fie ca temă acasă:
* Scrie un articol de ziar în care să prezinți cu amănunte, situația dezastruoasă din
Țara Cuvintelor. Vei folosi, câte o pereche de sinonime, antonime, omonime și de
paronime.
* Imaginează-ți o continuare a poveștii din clasă, căutând soluții pentru instaurarea
ordinii în Țara Cuvintelor. Nu uita, pentru a rupe firul blestemului, va trebui să cunoști
(notele 5-7)/ aplici (notele 8-10) toată teoria despre Familia lexicologică, în
povestioara ta. Subliniază cuvintele oferite ca exemple pentru teoria gramaticală
aplicată. (abordare diferențiată, structurată pe nivele de performanță)
Avantajul povestioarei gramaticale este evident. Pe de o parte stimulează
interesul pentru lectură, pe de altă parte asigură asimilarea unor concepte gramaticale
aride mult mai simplu și mai eficient. Sunt mulți elevi care nu reușesc să abstractizeze
conceptele gramaticale și atunci fie le învață mecanic și nu le rețin, fie resping să le
asimileze voluntar, pentru că nu le înțeleg. O asemenea abordare metaforică, îi
motivează pe elevi în actul învățării, facilitând actul comprehensiv al receptării
noțiunilor amintite în cadrul structurii narative, pe care și le-au însușit în cele mai multe
cazuri chiar involuntar. ”Aștept cu nerăbdare orele de gramatică pentru a vedea ce s-a
mai întâmplat cu Iorgovan. Cel mai mult mi-a plăcut atunci când păianjenul a ajuns la
Vasiliscul Adjectiv. Eu cred că până la urmă Iorgovan va găsi Cartea, dar vreau să ştiu
ce se va întâmpla cu el şi prin ce peripeții mai trece.”(Andrei P., clasa a VI-a)

224
Călătorie în Ţara Cuvintelor

În perioada 23-24 aprilie 2018 a avut loc parteneriatul școlii noastre cu o școală
din Republica Moldova. Lecția deschisă pe care am prezentat-o profesorilor invitați s-a
numit: ”Călătorie în Ţara Cuvintelor”.

Ne-am pregătit pentru această zi, fiecare personaj având costumaţie specifică
rolurilor pe care le-au primit unii dintre colegii noştri de la clasa a V-a. Eu am avut rolul
de povestitor, dar a existat şi un Păianjen Iorgovan, un Străjerul Dicționar, trei ursitoare,
Regele Enunţ şi Regina Fraza, prinţul Binişor și alte personaje. Lecția a fost o
recapitulare pentru părţile de vorbire studiate anul acesta, iar în mod deosebit am
realizat exerciţii despre adverb.Păianjenul Iorgovan ne-a condus spre palatul din
Regatul Cuvintelor pentru a participa la botezul prințului Binișor. Am cântat și am
încercat să înlăturăm emoțiile care s-au acumulat.
Cred că această experiență ne-a ajutat să ne dezvoltăm curajul, încrederea în noi
înşine. Am devenit mult mai cooperanți și sociabili. În ultimul rând, am prezentat
profesorilor participanți ceea ce știm și le-am arătat modul în care putem învăța o lecție
prin jocul de rol din cadrul basmului prezentat P. Cosmina, clasa a VI-a
Lectura este şi va rămâne – în pofida avalanşei mijloacelor ultramoderne ale
tehnologiei contemporane digitale - un element definitoriu în conturarea profilului
psiho-socio-atitudinal specific omului modern. Mijloacele informaţionale tradiţionale
sau moderne, deschid noi orizonturi spre cunoaştere şi cultură, deschid ferestre spre
ceilalţi, devenind coordonate ale cooperării. Căci şi cel mai taciturn individ cititor nu
poate să nu-și dezvălie în anumite momente din viaţă faptul că a fost modelat de
lectură.

225
IMPORTANȚA LECTURII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

Prof. înv. primar STANCU CĂTĂLINA,


Școala Gimnazială Leu, Dolj

Cartea este o comoară fără de preţ, în care unii îşi adună cele mai frumoase
gânduri, ca alţii să le poată folosi în voie. Ea reflectă ca o oglindă lungul şir de secole
ale vieţii omenirii, istoria luptei sale pentru existenţă, pentru un viitor mai luminos,
suferinţele, bucuriile, înfrângerile şi biruinţele sale toate.
Pentru ca apropierea de lectură să devină o deprindere zilnică, iar plăcerea de a
citi o necesitate, e necesar ca şcoala şi familia să se implice activ în apropierea elevului
de miracolul şcolii. Lecturile bunicilor, ale părinţilor sau ale învăţătorilor, în anumite
momente ale zilei, constituie cea mai bună modalitate de a stabili primele contacte ale
copiilor cu cărţile.
Dezvoltarea posibilităţilor de exprimare a copilului se realizează cu eficienţă
maximă în orele de literatură română, în general şi literatura pentru copii în mod
deosebit, prin studierea de texte specifice vârstei, ce pun în valoare întregul sistem
lingvistic.
Gustul pentru lectură se dobândește din copilărie, cu îndrumarea părinților și
mai târziu a dascălilor, pornind de la cele mai simple întâmplări și basme, ajungând la
intrigi complicate și mult mai captivante, învățând astfel despre viață, oameni și noi
înșine. Obişnuinţa de a citi nu se moşteneşte, ci se formează. Lectura ne dezvoltă
imaginația, creativitatea, trezește în noi sentimente diverse și profunde, ne arată
experiențe variate, personaje cu care uneori ne identificăm și de care ne legăm
sufletește, determinându-ne să înţelegem cine suntem, ce şi cum vrem să fim.
Copiii pot fi îndrumați din clasele primare de către dascăl spre tainele lecturii.
Aceasta trebuie să-i fie insuflată, iar rolul bibliotecii este de a-i oferi suportul necesar
pentru îndeplinirea acestei năzuințe. Copilului trebuie să i se ofere creații literare
dedicate lor, dar și altele care prin valoarea lor artistică și frumusețea lor interesează
deopotrivă și adulții.
Alegerea cărţilor potrivite este doar un prim pas. Al doilea pas şi tot atât de
important este deprinderea lecturii, obţinerea eficienţei ei maxime în urma citirii unei
cărţi. Cartea reprezintă mai întâi cel mai complet depozit al inteligenţei omeneşti,
înmagazinând în filele ei cunoştinţe, sensibilitate, fapte pe care le păstrează intacte un
timp nedefinit. Uitate între file de sute de ani, par moarte, dar ele reprezintă de fapt o
stare cataleptică a istoriei omului, pe care fiecare dintre noi o poate risipi, înviind o
lume nebănuită.
Nu ignorăm radioul sau televiziunea, dar spre deosebire de aceste surse
informaţionale şi de culturalizare trebuie să spunem că nimic nu poate înlocui cartea.
Instruirea şi cultura nu se fac numai prin presă, prin radio şi cinematograf, prin
televiziune sau cale orală. În afara cărţii nu poate fi concepută azi o cultură sistematică a
individului şi implicit a societăţii. O carte o citeşti când vrei, cum vrei şi de câte ori vrei.
Acest prieten tăcut îţi oferă ori de câte ori ai nevoie acelaşi răspuns fidel la fiecare
întrebare şi-l repetă cu nesfârşită răbdare până ce l-ai înţeles. Cartea este atât de
înţelegătoare încât atunci când n-ai înţeles-o nu se supără, nu jigneşte, te aşteaptă să
revii. O regăseşti oricând la fel de credincioasă şi discretă.

226
Importanţa lecturii este evidentă şi mereu actuală. Lectura este un instrument
care dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităţilor
de gândire şi limbaj. Lectura elevilor este un act intelectual esenţial, care trebuie
îndrumat şi supravegheat de şcoală şi familie.
Importanţa lecturii este dată de aspectele educative pe care le implică:
- aspectul cognitiv: prin lectură elevii își îmbogățesc cunoștințele despre lume,
despre realitate;
- aspectul educativ: lectura contribuie esențial la educarea copiilor în dimensiunile
etice și estetice;
- aspectul formativ: constă în faptul că lectura are drept consecință formarea și
consolidarea deprinderilor de muncă intelectuală, dezvoltarea gândirii, a imaginației,
a capacității de exprimare corectă și expresivă.
Obiectivul lecturii îl constituie consolidarea deprinderilor de citire corectă,
fluentă, conștientă și expresivă. Fluența înseamnă citire aparent lipsită de efort, cu
expresivitate și inflexiuni relevante ale vocii. Ea poate fi dezvoltată prin instruire direct,
folosind cititul repetat sau prin incorporarea cititului repetat într-un context care este
interesant și are sens.
Trezirea şi educarea interesului pentru lectură se realizeazã prin acţionarea
asupra raportului dintre obiect şi necesitate, astfel încât obiectul – în cazul nostru cartea
– să răspundă unei necesităţi intelectuale şi afective a copilului. Acest fapt nu impune
existența unui anumit nivel de instruire din partea părinţilor, dar cere tuturor conştiinţa
clară asupra importanţei lecturii în dezvoltarea deplină a copilului şi preocuparea
permanentă și constantă de a-i trezi interesul pentru această activitate.
Cartea este învăţătorul care te conduce la bine, te face să te bucuri, să râzi şi să
plângi. Ea îţi oferă posibilitatea să te opreşti mai multă vreme asupra unui pasaj, să te
întorci la altul pe lângă care ai trecut în grabă, dar la care simţi nevoia să revii, să
meditezi îndelung în timpul lecturii şi după ce ai terminat-o, să reiei cartea oricând
doreşti. Să urmăm exemplul scriitorului Mihail Sadoveanu, care a spus: ,,Mi-a plãcut sã
caut frumuseţile limbii şi puterea vie a imaginilor. Le-am gãsit în multe cărţi ale
trecutului şi în creaţia anonimã a folclorului spre care m-am aplecat totdeauna cu interes
şi preţuire,... le-am învăţat de la înaintaşi şi de la dascãlul meu de limbă... “

Bibliografie:
- Manolescu, N., Lectura pe înţelesul tuturor, Editura Aula, Braşov, 2004;
- Pamfil, A., Limba şi literatura română în şcoala primară – perspective
complementare,Editura Paralela 45, Piteşti, 2009;
- Sita, A., Toader, A.V., Ursache, A., Caietul meu de lectură, Editura SoteriaDidact,
Cluj-Napoca, 2005.

227
DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR DE LECTURĂ
PRIN PROIECTELE EDUCATIVE

Înv. Stănoiu Carmen


Prof. Cozoș Cerasela Liliana
Liceul Teoretic,,Carmen Sylva”
Eforie Sud, jud. Constanța

Obiectivul central al studierii limbii și literaturii române în învățământul primar


îl constitue ,,dezvoltarea competențelor elementare de comunicare orală și scrisă a
copiilor, precum și familizarea acestora cu textele literare și nonliterare semnificative
din punct de vedere al vârstei cuprinse între 6/7 și 10/11 ani.”
De aceea , formarea și dezvoltarea competențelor de citit la elevi constitue o
activitate importantă a procesului de învățare la clasele primare.
În clasa I și aII-a elevii învață să citească, iar în clasele aIIII-a și aIV-a citesc
pentru a învăța, cititul devenind un instrument de învățare și o tehnică a muncii cu
cartea.
O carte te trimite la alte cărți și devine astfel baza trainică a culturii noastre .
Toate celelalte mijloace de răspândire a cunoştinţelor rămân subordonate cărţii şi
subordonate vor rămâne oricât de mult se vor înmulţi şi perfecţiona procedeele tehnice.
Prin valorificarea creatoare a mesajului artistic, etic şi estetic al
fiecărei creaţii în parte se stimulează interesul, pasiunea copilului pentru
literatură, setea de cunoaştere, se formează totodată premisele concepţiei despre lume şi
viaţă.
Formarea şi modelarea caracterelor, deprinderea copiilor cu normele
de comportare civilizată, cultivareasentimentelor morale sunt sarcini la realizarea
cărora cartea, prin operele literare prezentate, prin specificul ei, aduce o contribuţie
majoră.
Cu toată amploarea pe care au luat-o mijloacele audio-vizuale în difuzarea
culturii, cartea a rămas şi va rămâne unul dintre cele mai frecvente mijloace de
autoinstruire.
Tocmai de aceea cartea trebuie să devină prietena copilului de la cea mai
fragedă vârstă iar lectura să dezvolte gustul elevilor pentru citit, să-i facă să iubească
cartea, să le satisfacă interesul pentru a cunoaşte viaţa, oamenii şi faptele lor. Lectura
contribuie într-o măsură însemnată la îmbogățirea cunoștințelor, la formarea unui
vocabular activ, bogat, la dezvoltarea gustului estetic.
În vederea stimulării interesului pentru lectură în perioada şcolarităţii mici, în
şcoala noastră s-a derulat proiectul educative,, Prietenii cărților ”.
Activitățile de lectură se desfășoară în vederea realizării unor obiective specifice
ca:
- dezvoltării şi activizării vocabularului şi a dobândirii tehnicilor de muncă intelectuală
- dezvoltarea gustului pentru lectură, a imaginaţiei şi a creativităţii verbale,
-dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral şi a mesajului scris transmis prin
poveşti, povestiri, poezii

228
- dezvoltarea capacităţii de înţelegere şi transmitere de intenţii, gânduri, semnificaţii
mijlocite de limbajul oral şi scris
- formarea respectului faţă de carte şi cultivarea dorinţei de a o păstra în bună stare

ACTIVITATEA 1 - BIBLIOTECA CLASEI NOASTRE


Primii paşi făcuţi în vederea realizării obiectivelor propuse au fost amenajarea
unor biblioteci în clase.
Cunoscând biblioteca, elevii sunt capabili să aleagă o anumită carte, fie din cele
expuse, fie din lista bibliografică, să caute o carte în rafturi, orientându-se după litera
iniţială a autorului, să ceară o carte, precizând autorul şi titlul, să restituie cartea în
termenul fixat şi în bune condiţii de prezentare, să solicite recomandarea unor cărţi care
să corespundă unor anumite curiozităţi şi interese.

ACTIVITATEA 2- ,,AMINTIRI DIN COPILĂRIE”


O eficienţă deosebită în vederea stimulării imaginaţiei şi a creativităţii verbale a
copiilor a avut-o activitatea Amintiri din copilărie, concurs literar, dramatizare din
poveştile lui I.Creangă, activitate organizată sub formă unui concurs literar: Cel mai
original personaj din operele lui Creangă.
Odată cu studierea operei literare,,Amintiri din copilărie”, elevii au fost
stimulați să citească şi alte opere scrise de Ion Creangă. Au întocmit portofoliu literar,
acesta cuprinzând portretul, date biografice şi aspecte esenţiale din opera marelui autor,
prilej cu care a fost stârnită curiozitatea şi interesul pentru lectură.

ACTIVITATEA 3- CARTE FRUMOASĂ-CINSTE CUI TE-A SCRIS!


Următoarea activitate a proiectului a fost Carte frumoasă-cinste cui te-a scris!
și s-a desfășurat sub forma unei vizite la biblioteca județeană. Elevii au aflat că
biblioteca este o instituție de cultură în care se adună, se organizează și se păstrează
fonduri de publicații (cărți, reviste, etc.) și manuscrise pentru a fi folosite de cititori. Ea
este un instrument de informare și un mijloc de delectare, putând deveni o prietenă care
te ajută să-ți imbogățești cunoștințele.
Au fost foarte atrași de tot ceea ce au găsit acolo, fiind impresionați de modul
cum este compartimentat spațiul: secția pentru copii și secția pentru adulți. În spațiul
destinat copiilor se afla sala cu colecțiile de cărți aranjate după diferite criterii, sala de
lectură, ludoteca. Dupa ce au primit toate explicațiile necesare, vizita a continuat .
Doamnele bibliotecare au întocmit elevilor fișe de cititori și aceștia au putut împrumuta
primele cărți.
Astfel, elevii au aflat că biblioteca este o instituție de cultură în care se adună, se
organizează și se păstrează fonduri de publicații (carti, reviste, etc.) și manuscrise pentru
a fi folosite de cititori. Ea este un instrument de informare și un mijloc de delectare,
putând deveni o prietenă care te ajută să-ți îmbogățești cunoștințele.
După vizitarea bibliotecii, a avut loc prezentarea unui moment literar sub formă
de dramatizare a unor personaje preferate de elevi, urmată de un program de recitări
din lirica lui Vasile Alecsandri și Mihai Eminescu .

ACTIVITATEA 4- CARTEA- PRIETENA MEA


Ultima activitate a proiectului a fost ,,Cartea-prietena mea” și a cuprins
prezentare de carte, creații artistico-plastice, colaje, afișe. Materialele realizate de elevi
au fost prezentate în cadrul unei expoziții, în scopul evaluării și premierii

229
participanților.Din Comisia de evaluare au făcut parte cadre didactice,părinți și
reprezentați ai Primăriei locale.
Implementarea proiectuluia a avut ca rezultat dezvoltarea competenței de a citi
singur, selectarea și integrarea lecturilor în preocupările personale a elevilor, cât și
familiarizarea acestora cu mediul cultural.
Prin metodele activ-participative propuse și folosite în desfățurarea activităților
s-a avut în vedere creșterea numărului elevilor care vor practica lectura de plăcere,
precum și a numărului de cititori din biblioteci.
Diversele activități propuse în proiect presupun ca elevii să fie beneficiarii
direcți, iar cadrele didactice, părinții, comunitatea locală să fie beneficiarii indirecți, în
măsura în care elevii implicați se vor forma ca cititori pe tot parcursul vieții
Activitățile proiectului ,,Prietenii cărților” au reușit să-i facă pe elevi să
descopere rolul cărții și al lecturii în formarea personală, cât și în desăvârșirea
personală.

230
Aventura lecturii în limba română la clasele minorităţilor naţionale

Szep Helga Dolma,


Liceul Teoretic „Székely Mikó” din Sf. Gheorghe;
Andras Zita- Emese,
Şcoala Gimnazială Teliu, jud. Braşov

Se spune că întâlnirea cu lectura oferă o întâlnire cu cartea, eu nu cred că


întâlnirea catalizatoare cu universul lecturii oferă doar o simplă ineracţiune cu
produsul gândirii unor autori, ci ea oferă o întâlnire cu tine însuţi. Aventura aceasta
presupune un drum anevoios, mai ales dacă ne referim la elevii care au la bază o altă
limbă maternă, cultură, religie.Ei întâmpină anumite greutăţi în descifrarea şi
interpretarea textului. Orele de limbă şi literatură română trebuie să ajute la formarea
unor deprinderi necesare interpretării textului lierar.
,,A citi încet e primul principiu și se explică oricărei lecturi. Este arta de a citi,în
esența ei. Mai există și altele? Da; dar niciuna dintre ele nu se
aplică,nediferențiat,tuturor cărților. În afară de arta de a citi.” afirma Farguet, Emil
(Farguet ,Emil-”Arta de a citi”, Ed. Albatros ,1973,(pag.13).)
Disciplina Limba și liteatura română are un rol deosebit de important în
formarea personalității elevilor, în însușirea unor deprinderi și abilități necesare pentru
a le asigura accesul la învățarea pe toată durata vieții, facilitând integrarea socio-
profesională. Pe parcursul învățământului obligatoriu, elevii trebuie să-și formeze
competențe de comunicare, să înțeleagă și să producă mesaje orale și scrise de calitate,
în diverse situații de comunicare. În acest sens, curriculumul de limba și literatura
română are la bază modelul comunicativ-funcțional, model ce presupune studiul
integrat al limbii, al comunicării și al textului literar. Astfel se realizează familiarizarea
elevilor cu situații diverse de comunicare, cu texte literare si nonliterare, adecvate
vârstei școlare, prin dezvoltarea competențelor în toate cele trei domenii ale disciplinei:
Lectură, Elemente de construcției a comunicării și Practica rațională și funcțională a
limbii,,.
Datorită valențelor sale informative și formative, lectura va sta întotdeauna în
centrul orelor de literatură română, iar pentru elevii şcolilor cu predare în limbile
minorităţilor naţionale, însuşirea limbii române nu trebuie să se reducă la procesul
stocării şi reactivizării cunoştinţelor lingvistice, ci presupune apropierea de celălalt,
înţelegerea lui, cunoaşterea culturii, descoperirea a ceea ce Paul Ricoeur numeşte
,,ospitalitatea limbajului”, adică ,,plăcerea de a locui în limba celuilalt”,astfel elevii cu
altă limbă maternă depăşesc barierele lingvistice, pătrund în sistemul lingvistic al limbii
române numai dacă profesorul, în afara dezvoltării competenţelor lingvistice, în plan
formativ, recunoaste importanţa accentuării motivaţiei şi interesului pentru cultura
comunicaţională în limba română, oferă lecturi formative și de interes, potrivit vârstei
elevilor. Lectura facilitează cunoașterea și dezvoltarea competențelor de comunicare,
de cunoaștere și recunoaștere a valorilor comune.
Pentru noi este important ca elevii: să însuşească corect limba română; să
personalizeze valorile morale transmise prin operele literare studiate; să înţeleagă
noţiunile predate la orele de limbă română; să valorifice noţiunile însuşite la orele de
limbă şi literatură română și, în acest scop, avem nevoie de lectură efectuată în limba
română. Elevii cunosc, astfel relațiile semantice între cuvinte, diversele sensuri ale

231
cuvintelor polisemantice, paronimele, omonimele, sensul de bază propriu, sensul de
bază secundar, sensul figurat al cuvintelor în diverse contexte firești. Obiectivele
profesorilor de limbă română sunt bine definite: Dezvoltarea competenţelor generale,
sociale şi civice şi formarea unor adulţi capabili de inserţie socială (să se descurce în
orice domeniu, folosindu-se de limba română).
Ora de literatura română va fi una interesantă şi eficientă, dacă profesorul
identifică experienţele de învăţare ale elevilor, le cunoaște temele și personajele
preferate, și îi motivează pe elevi, folosind strategii ce implică colaborarea şi
participarea activă între elevi. ex. Proiectul ”Trenulețul creației” ,”Locuri și legendele
lor”.Toate aceste proiecte au la bază lectura obligatorie și suplimentară pentru a naște,
a renaște gândurile lor acum și în limba română.
Mereu existau la orele de literatură română lecturi suplimentare, într-adevăr ele
erau doar verificate, dar nu și valorificate în cadrul orelor. În perspectiva modernă,
literatura nu mai este văzută doar ca un obiect al cunoașterii, ci ca mediatoare a acesteia
(domeniu ce permite familiarizarea cu o serie de coduri socio-culturale și înțelegerea
unor viziuni asupra lumii), iar în raportul operă-cititor, privilegiat este elevul-cititor și
dezvoltarea lui individuală (prin formarea unor capacități reflexive și critice, prin
dezvoltarea creativității și prin maturizarea afectivă). Literatura oferă suportul pentru a
cunoaște, pentru a înțelege un popor și pornește o călătorie catalizatoare de
autocunoaștere, indifrent în ce limbă se face lectura. Maurice Blanchot, în L’Espace
littéraire (Spaţiul literar), făcea următoarea afirmaţie: „Lectura este mai pozitivă decît
creaţia, mai creatoare, deşi nu produce nimic.“( Călin ,Anca ”Lectura e un mod de
viaţă” https://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/lectura-e-un-mod-de-viată)
E greu să le explici ,,bobocilor” din gimnaziu de ce orice carte propune o lume
ficțională în care ei, cititorii, pot locui ca în propria ,,lume concretă” (Paul Ricoeur),
fără să uite că lumea pe care o propune textul respectiv este una proprie doar acelui text
. Prin viziunea lor de cititori, literatura devine o experienţă inițiatică în lumea de zi cu
zi pentru că a citi – a scrie nu reprezintă doar un act plin de semnificaţii personale
pentru scriitor, ci constituie o mişcare de descoperire pentru cititor a propriului drum.
„Rescrierea” operei conferă astfel cititorului calitatea de cititor-scriitor. Ceea ce este
necesar de oferit elevilor este o scală largă de lecturi selectate pentru a răspunde
necesităților didactice și să ofere și plăcerea căutării cititorului-elev.
Ar fi de preferat ca la sfârșitul gimnaziului ,elevii să poată selecta lectura
proprie, să analizeze critic o operă cu limitele de rigoare datorită vârstei și experienței
livrești. Elevul are nevoie de un sistem de valori desprinse din lecturi pe care îl poate
interioriza și îi pot forma personalitatea.
„Literatura este o experienţă pentru că a citi – a scrie nu reprezintă doar un act
care degajă semnificaţii, ci constituie o mişcare de descoperire.” Se naște cititorul-
scriitor plin de așteptări și rezolvări ingenioase.
Scopul lucrării mele este dinamizarea procesului de învățare la ora de română,
optimizarea actului de predare-învățare din perspectiva exigențelor unui învățământ
formativ, cultivarea competențelor de lectură, dar și exteriorizarea ideilor prin
deprinderi de lectură activă și conștientă.
Întâlnirea cu cartea înseamnă interacţiune, schimb, deschidere, reciprocitatea,
solidaritate obiectivă a valorilor, o reanalizare o propriilor valori, după cum afirma
J.Piaget înseamnă „asimilarea şi acomodarea” cu noi valori care oferă la sfârşit un
echilibru la un nivel superior.

232
Diversitatea culturală din lume ne obligă şi ne oferă studiul culturilor într-o
manieră comparativă şi complementară, astfel se creează situaţii favorabile
descoperirii varietăţii gusturilor, a formelor de expresie, a limbajelor, a formelor de
organizare socială, a stilului de viaţă, a analizei supraeului, a perceperii timpului,
locurilor, obiectelor, a vieţii, a imaginarului individual şi colectiv în fiecare colţ al
lumii. Cartea şi activităţile legate de textul cărţii, în cele mai multe situaţii, sunt
activităţi, care vin să descompună neînţelegerile provenite din diferenţele de valori.
Scopul activităţilor cu textul literar vin să treacă de barierele venite din
educaţie, stereotipurile asimilate din familie sau grupuri de prieteni, şi au ca scop
facilizarea, interiorizarea valorilor, să fundamenteze un sistem de valori autentice în
tinerii de azi, să promoveze valorile fundamentale ale umanităţii.
Ion Bogdan Lefter afirma “... miza pe cultură, pe circulaţia valorilor simbolice
şi pe înţelegere reciprocă nu e nici naivă, nici donquijotească, ci pur şi simplu
corectă(...) Plasaţi de istorie unii lângă ceilalţi, umăr lângă umăr, suntem condamnaţi să
ne cunoaştem mai bine între noi, să colaborăm, să mergem înainte împreună.” Noi
credem că textul literar oferă călătoria sufletească în civilizaţiile îndepărtate, vechi sau,
de ce nu, într-o societate inexistentă şi ireală în momentul acesta istoric (ex. Romanele
lui Jules Verne). Şi cum nu te poţi întoarce cu mâna goală dintr-o călătorie, şi tânărul va
avea o experienţă catalizatoare, methamorfozantă după parcurgerea unui text literar
bine ales.
Scopul orelor de literatură este dezvoltarea competenţelor generale, sociale şi
civice;formarea unor adulţi capabili de inserţie socială, de analiză, de emiterea
unor judecăţi de valoare; cetăţeni care şi-au însuşit limba română nu ca o obligaţie, ci
ca o valoare. Obiectivele orelor de literatură română au la bază :Necesitatea însuşirii
corecte a limbii române; Personalizarea valorilor morale transmise prin operele literarea
studiate; Înţelegerea noţiunilor predate la ora de limbă română prin înţelegerea limbii;
Valorificarea noţiunilor predate la orele de limbă şi literatură română; Dezvoltarea unei
atitudini pozitzitive faţă de literatură; Formarea grilei de valori individuale în care
lectura, arta plastică, muzica să-şi găsească locul pe care îl merită; Dezvoltarea unei
atitudini selective în ceea ce priveşte muzica, lectura. Literatura: sensibilizează,
educă, instruieşte, amuză, distrează.
Lectura are la bază discursul literar. Se bazează pe ideea că lectura, înainte de
a fi un act de cunoaştere a unei realităţi posibile prezentată prin subiect, este o
comunicare între autor şi cititor. Comunicarea este posibilă dacă au, sau pot negocia,
viziuni comune despre viaţă, univers etc. Evităm să obligăm elevul să citească ,,lecturi
obligatorii”, tot ceea ce este obligatoriu scârbeşte, taie pofta elevului.Nu convingem
elevul, ci oferim destule argumente ca să –şi dorească să citească textul, citim partea
introductivă cu scopul de a-i stârni interesul. Ei vor coopera dacă subiectul îi
interesează. Să recunoaştem , şi noi ne ridicăm, dacă filmul nu este pe placul nostru.
Aşteptările noastre trebuie să fie realiste. Trebuie să căutăm lecturi care să
înlesnească comunicarea intertextuală cu autorul, cu mesajul, cu personajele textului.
Propunem anumite etape pentru a-i incita pe elevi la lectură: Citim primul capitol pentru
a stârni interesul pentru lectură. Citim capitolele cheie pentru a menţine interesul. Ne
raportăm la componenţa clasei, la preocupările pe care le au elevii şi astfel alegem
operele literare cele mai potrivite pentru clasa respectivă. Pentru o clasă
preponderent cu băieţi vom oferi ca lectură opere cu interes pentru ei, cum ar fi:
Robin Hood, Henry Gilbert sau Karl May, Winetoo.

233
A citi în limba română, pentru un copil vorbitor de limbă maghiară nu este îndeajuns.
Citirea oferă cunoştinţe pasive care vor fi activizate prin diferite activităţi didactice.
Aceste activităţi trebuie să implice şi alte domenii: teatrul, matematica , istoria,
mişcarea etc., astfel ne vom folosi de inteligenţele propuse de Gardner. Elevii, într-o
formă mai liberă (ex . scenetă), se vor exprima mai uşor, vor depăşi barierele
lingvistice, frica de a vorbi cu greşeli, astfel dobândesc cunoştinţe care se pot
valorifica în orice situaţie.
În concluzie, noi considerăm că competenţele lingvistice nu pot fi dobândite
exclusiv prin activităţile şcolare, acestea depind şi de o expunere frecventă la un mediu
lingvistic, în care se pot pune în aplicare practicile de comunicare. Cercetările
experimentale în domeniul bilingvismului demonstrează că, în realitate, câmpurile
asociative pentru a doua limbă se formează în conştiinţa bilingvului sub influenţa limbii
şi culturii materne şi reprezintă transferuri ale câmpurilor asociative materne în limbile
studiate. E necesar să stabilim asemănările pentru un transfer pozitiv.

Bibliografie
Pamfil, Alina, Limba şi literatura română în gimnaziu.Structuri didactice deschise,
Editura Paralela 45, Piteşti, 2006.
Foris-Ferenczi Rita, Anyanyelv –pedagógia, Editura Abel, Cluj, 2007.
Szep, Helga, Lucrare metodico- ştiinţifică pentru obţinerea gradului I, anul 2012.
Iosifescu, Viorel, Duplicitate şi educaţie morală, Editura Aramis, 2009.
Antal, Margit, Misztrik, Jolan, Orban,Enikő, Patek, Maria, Szilveszter, Laszló Szilárd,
Az irodalomtanítás öröméért, EdituraT3, Sfântu Gheorghe, 2006.
Brassai László

234
FAMILIA - PRIMUL EDUCATOR ÎN DEZVOLTAREA GUSTULUI
PENTRU LECTURĂ

ȚÎNȚARCU MARI‚
LICEUL TEHNOLOGIC „NICOLAE BĂLCESCU”
ALEXANDRIA, JUD. TELEORMAN

„Copilul - scria Călinescu - se naşte curios pe lume şi nerăbdător de a se orienta


în ea. Literatura, care îi satisface această dorinţă îl încântă. Ca să fie opere de artă,
scrierile pentru copii trebuie să intereseze şi pe oamenii maturi şi instruiţi. A ieşi din
lectură cu stima sporită pentru om, acesta este secretul marilor lecturi pentru tineret.”
Familia este factorul decisiv pentru existenţa şi formarea personalităţii copilului. Prin
definiţie, familia este nucleul elementar realizat prin căsătorie, care uneşte soţii şi pe
descendenţii acestora (copiii) prin raporturi strânse de ordin biologic, economic şi
spiritual. De-a lungul timpului viaţa în familie s-a schimbat. Părinţii zilelor noastre se
preocupă de dezvoltarea fizică a copiilor: asigură hrana,îmbrăcămintea copiilor, îi
fereşte de pericole, le lasă timp de joacă, le crează condiţii cât mai bune de odihnă şi se
îngrijeşte de sănătatea lor, dar “uită” cel mai ades de educaţia intelectuală a acestuia.
Educaţia în familie „cei şapte ani de-acasă” porneşte de fapt de la vârsta la care,
copilul începe să înţeleagă noţiunea de carte. La început ilustrate viu colorate , ca mai
târziu să apară primele litere. Momentele petrecute în primii ani în braţele părintelui
care îi citeşte o poveste copilului sunt esenţiale în primii ani. Ascultând poveşti şi apoi
citindu-le el însuşi, copilul învaţă implicit să se adapteze la lumea din jur, să evolueze
emoţional,moral şi intelectual, să atingă un nivel ridicat de maturitate li sănptate
intelectuală.
Cartea le dezvoltă copiilor spiritul de observaţie, memoria şi gândirea. Acest
lucru influenţează puternic întreaga existenţă a copilului. Părinţii sunt modele pe care
copiii, conştient sau inconştient, le văd cu ochii minţii şi le urmează şi, de aceea ei sunt
primii care vor citi poveştile înainte de culcare, îi vor învăţa prima poezie. ca mai apoi ,
tot ei părinţii trebuie să-i asigure copilului cele necesare studiului: rechizite şcolare,
cărţi de lectură, manuale şcolare etc., cât şi nişte condiţii bune acasă şi, nu în ultimul
rând liniştea atât de necesară pentru a se putea concentra.
Tot în cadrul familiei copilul îşi însuşeşte limbajul, se formează cele mai
importante deprinderi de comportament: respectul, politeţea, cinstea, sinceritatea,
decenţa în vorbire şi atitudini, ordinea, cumpătarea, grija faţă de lucrurile
încredinţate.Volumul, precizia vocabularului cât şi corectitudinea exprimării copilului
depind de munca depusă de părinţi în această direcţie de modul în care se face lectura.
Când copilul este la vârsta la care încă nu a învăţat să citească, ascultarea
poveştilor pe care părintele i le citeşte trebuie să îl liniştească şi totodată să îi capteze
atenţia asupra cuvintelor rostite.
Când vine vremea poveştilor citite împreună trebuie pornit de la cele simple
apoi din ce în ce mai complex şi totodată explicate (la nivelul lui de înţelegere)
semnificaţia pe care o au cuvintele în contextul citit, fă pauze din când în când şi
întrebat copilul ce crede despre personaj sau cum altfel ar fi putut să procedeze. Părinţii
încearcă să explice copiilor sensul unor fenomene şi obiecte pentru a le putea înţelege.

235
Ca prim factor educativ, familia oferă copilului aproximativ 90% din
cunoştinţele uzuale: cunoaşterea primelor plante, animale, ocupaţiile oamenilor, obiecte
casnice etc.
Utilizate ca mod de relaxare cărţile, fie ele de dezvoltare personală, de ficţiune,
memorii sau aparţinând oricărui gen, ne pot inspira, ne pot deschide mintea, ne pot face
fericiţi şi, uneori, ne ajută să ne conturăm drumul spre succes. Experiențele noi, trăite
prin intermediul lecturii, pot constitui elemente de motivare, precum şi o resursă de
sfaturi preţioase pe care le putem adapta vieţii noastre, însă esența cărții o constituie
cunoașterea bogăției și frumuseții artei scrise a unui popor si a limbii acestuia.
Ca o concluzie copilul obţine rezultatele şcolare în funcţie de modul în care
părinţii se implică în procesul de învăţare şi acest lucru se face numai prin
transformarea acestui exerciţiu ca o tradiţie de familie încă din copilărie.

BIBLIOGRAFIE:
- Raţiu, Iuliu, O istorie a literaturii pentru copii şi adolescenţi, Editura Biblioteca
Bucureştilor 2003.
- Corniţă, Georgeta, Metodica predării şi învăţării limbii şi literaturii române, Ed. Umbria,
Cluj-Napoca, 1993 .

236
Lectura-terapia sufletului

Profesor pentru înv. primar Titere Daniela


Şcoala Gimnazială Nr. 1 Oneşti, jud. Bacău

Cartea reprezintă cel mai complet depozit al inteligenţei omeneşti, înmagazinând în


filele ei cunoştinţe, sensibilitate, fapte pe care le păstrează intacte un timp nedefinit.
Uitate între file de sute de ani, par moarte, dar ele reprezintă de fapt o stare cataliptică a
istoriei omului, pe care fiecare dintre noi o poate risipi, înviind o lume nebănuită.
Nu ignorăm radioul sau televiziunea, calculatorul, dar spre deosebire de aceste surse
informaţionale şi de culturalizare trebuie să spunem că nimic nu poate înlocui cartea.
Acest prieten tăcut îţi oferă de fiecare dată acelaşi răspuns fidel la fiecare întrebare şi-l
repetă cu nesfârşită răbdare până ce l-ai înţeles. Cartea nu se supără, nu jigneşte, te
aşteaptă să revii. O regăseşti oricând la fel de credincioasă şi discretă.
Există nenumărate mărturii ale oamenilor de cultură care relatează impactul
extraordinar pe care l-au avut asupra lor lecturile la vârsta copilăriei. Sub influenţa
cărţilor citite şi, mai ales, recitite, ei nu numai că evocau momente extraordinare de
nobleţe, vitejie, aventură ale altora, dar se imaginau ca participanţi activi ai acţiunilor
din acele cărţi.
Lectura elevilor din învăţământul primar se desfăşoară sub îndrumarea învăţătorului.
În această activitate se angajează, uneori din proprie iniţiativă, familiile elevilor, care
pot avea un rol determinant în constituirea bibliotecii personale şi în alegerea unui tip de
carte pentru citit. Rolul important deţinut de lectură-ca activitate intelectuală-este
determinat de contribuţia sa la dezvoltarea personalităţii copilului din mai multe puncte
de vedere:
a) Sub aspect cognitiv: îmbogăţeşte orizontul de cultură al elevilor, mişcându-i pe
verticale temporale şi orizontale spaţiale distincte, prezentându-le evenimente din
existenţa universului, a comunităţilor umane şi a indivizilor.
b) Sub aspect educativ: le oferă exemple de conduită morală superioară, le prezintă
cazuri de comportamente care-i îndeamnă la reflexii, pentru a distinge binele de rău şi a
urma binele.
c) Sub aspect formativ: le dezvoltă gândirea, imaginaţia, capacitatea de comunicare.
Scopul principal al activităţilor de lectură este dezvoltarea gustului pentru citit,
căruia i se adaugă şi alte deziderate: stimularea interesului pentru cunoaşterea realităţii,
sporirea volumului de informaţii, îmbogăţirea vieţii sufleteşti, cultivarea unor trăsături
morale pozitive.
În vederea dezvoltării gustului pentru lectură amintesc câteva modalităţi de realizare
a acestui lucru:
Expunerea prin povestire
Se foloseşte îndeosebi la clasele mici Aceste ore se pot desfăşura pe baza povestirii
model, expresiv, nuanţat, de către învăţător sau elevi a cuprinsului unei cărţi, al unei
lecturi pusă în discuţie în ora respectivă. Povestirea poate fi însoţită de imagini,
fotografii sau film. Aceasta presupune lecturarea textului înainte de oră, pentru a putea
povesti în clasă.

237
Conversaţia sau dezbaterea literară
În clasa a II-a este recomandat ca învăţătorul să înceapă o conversaţie verbală despre
o carte, despre noile apariţii editoriale. Această dezbatere se organizează cu succes în
ora de lectură, care constă în schimbul viu de păreri, în dezvăluirea mai largă şi mai
adâncă a conţinutului cărţii în creşterea emotivităţii perceperii ei. Cei care cunosc
subiectul lecturii completează sau corectează unele inadvertenţe făcute de povestitor.
Un alt mod de folosire a dezbaterii literare îl constituie redarea într-o formă
închegată a unor episoade din creaţiile citite puse în discuţie pe o temă dată. Aceasta
presupune ca învăţătorul să stabilească episoadele înrudite prin tematica dată. Elevii
vizaţi din ora precedentă redau conţinutul episoadelor respective (o faptă eroică, un act
de curaj, o întâmplare petrecută în pădure, la munte, la mare, la pescuit). Ceilalţi elevi
din clasă sunt antrenaţi să-şi amintească şi să povestească episoade analoage, din alte
opere. Pornind de la aceste episoade, elevii sunt stimulaţi să citească lucrarea respectivă
în întregime.
Convorbirea sau dialogul
În clasa a II-a această metodă este utilizată în scopul dezvoltării vorbirii şi
conversaţiei. Convorbirea nu trebuie confundată cu conversaţia, deşi în esenţa ei se
bazează pe acelaşi principiu fundamental: circulaţia informaţiei între doi sau mai mulţi
interlocutori.
Convorbirea este mai uşor de realizat, dar are efecte pedagogice mai scăzute; tema
este prestabilită de către învăţători. De obicei, toţi elevii din clasă primesc aceeaşi
cantitate de informaţii şi sunt solicitaţi la sarcini comune, de nivel mediu stabilite în
ordinea dificultăţilor la un nivel mediu. Tematica convorbirilor frontale se stabileşte
conform cerinţelor formulate în programa şcolară.
Convorbirea cu grupuri mici vizează stimularea unor elevi cu reticenţe, timizi, sau cu
un anume deficit verbal-logic. Atunci când constituirea grupurilor se face după norme
pedagogice dialogul duce la rezultate pozitive.
Convorbirea individuală este mai greu de realizat, mai ales în clasele cu un număr
mare de elevi. Convorbirile îşi justifică valoarea lor în măsura în care sunt corelate cu
celelalte forme de activitate, deoarece succesul unui dialog depinde de nivelul de
dezvoltare al participanţilor. Elevii trebuie să dispună de suficiente cunoştinţe pentru a
participa la dialog şi, totodată trebuie să aibă şi deprinderile de exprimare prin care să
poată participa efectiv.
Munca cu cartea
O modalitate de formare a deprinderii de citire cursivă şi expresivă o constituie
citirea cu voce tare începând chiar din semestrul I al clasei a II-a. Trebuie acordată o
deosebită atenţie alegerii cărţilor care se citesc cu voce tare. Pentru şcolarii de clasa a II-
a citirea expresivă a învăţătorului constituie un puternic imbold în perfecţionarea
deprinderilor citirii la elevi. Acum se pun bazele dragostei pentru lectură; acum apare la
copii dorinţa de a încerca o citire mai nuanţată respectând punctuaţia şi expresivitatea
cuvintelor din propoziţie.
Învăţătorul trebuie să pună bazele formării depreinderilor de citire cursivă printr-un
exerciţiu continuu atât la orele de lectură, cât mai ales prin muncă independentă.
Recenzia unor cărţi
Recenzia unor cărţi prezentată de învăţător sau de elevi constituie un mijloc de
îndrumare a lecturii particulare. Recenzia în clasa a II-a se prezintă oral de către elevi,
nefiind altceva decât rezumatul pe scrt al propriilor păreri despre creaţiile citite. Elevii
pot fi solicitaţi să-şi formeze părerile asupra cărtii, după un plan dat de învăţător.

238
Lecţii de popularizare a cărţii
O carte nou apărută în librării şi mai ales cele care se adresează elevilor mici trebuie
popularizate de către învăţător şi bibliotecarul şcolii. Aceasta presupune ca învăţătorul
să fie un cititor pasionat şi să urmărească în permanenţă noutăţile editoriale. Acestea se
pot popularuza în lecţiile de lectură organizate şi desfăşurate de învăţător. Curiozitatea îi
îndeamnă pe elevi la actul citirii.
Organizarea expoziţiilor de carte
Periodic, învăţătorul şi bibliotecarul şcolii pot să organizeze asemenea manifestări cu
cartea. Expoziţiile se organizează în clasa respectivă, pe holul şcolii sau în cadrul
bibliotecii. Ele se organizează pe baza unei tematici. Vitrina se ornează cu ilustraţii
atrăgătoare.
Şezători literare
Şezătorile literare se organizează în cadrul clasei sau cu clase diferite. În cadrul
acestor manifestări se invită şi părinţii elevilor. Se recită poezii, de dramatizează
povestiri, de povestesc episoade mai interesante din opera unui scriitor. Se cântă în cor
sau solo melodii pe versurile unor poeţi.
Medalion literar consacrat aniversării unui scriitor
Această manifestare culturală se organizează din timp, întocmind un program de
desfăşurare a activităţii: organizarea activităţii, culegerea datelor despre sărbătorit,
repartizarea materialului literar elevilor cu talent: cine recită, cine cântă, cine prezintă
referatul despre viaţa şi opera scriitorului sărbătorit, etc
Concursuri
Concursurile pe temă literară se organizează în cadrul clasei sau cu elevi din serii
paralele în cadrul şcolilor mai mari, sau cu elevi din clasele apropiate în şcoli cu predare
simultană. Se fixează bibliografia ce trebuie studiată de elevi pe un timp mai îndelungat.
Concursul e bine să fie dotat cu premii pentru stimularea câştigătorilor.
În organizarea concursurilor pe temă literară este condus de un juriu din care fac
parte: intelectuali şi elevi, părinţi sau alte categorii de persoane. Juriul are menirea să
decerneze premiile acordate celor care se situează pe locul I, II, III.
Lectura pe parcursul vacanţei
Vacanţa este timpul cel mai prielnic lecturii efectuate de elev. Lecturile conform
programei şcolare sunt recomandate de învăţător la sfârşitul anului şcolar. Controlul
trebuie să fie mai mult stimulator şi imediat după deschiderea cursurilor. Când se
recomandă lectura pentru vacanţă este bine să se aleagă nu numai ceea ce este util şi
necesar, ci şi ceea ce poate să antreneze pe elevi la lectură, ceea ce este accesibil.
Întâlniri cu scriitori
În condiţiile actuale, când autorii sunt din ce în ce mai numeroşi, este bine ca în
momentul promovării cărţii să participe scriitorul însuşi. În felul acesta, elevii cunosc
peroana, având impact mai mare asupra lor.Este indicat să ofere copiilor şi autografe,
având un motiv în plus să citească cartea.
Biblioteca familiei
O bibliotecă nu înseamnă unul sau mai multe rafturi cu cărţi, ea reprezintă gustul,
interesele, concepţiile posesorului, atât în privinţa selecţionării, căt şi în organizarea
propriu-zisă a cărţilor.
Din biblioteca fiecărei familii nu trebuie să lipsească cărţile de căpătâi ale
omenirii şi ale culturii noastre naţionale, pe care trebuie să le citim şi să le recitim, căci
ele sunt limanul spiritualităţii noastre comune.

239
Bibliografie:
•Crăciun, Corneliu, Metodica predării limbii române în îmvăţământul primar, Editura
Emia, Deva, 2002
•Alexandru, Gheorghe, Şincan, Eugenia, Îndrumător metodic pentru învăţători, părinţi
şi elevi, Editura ,,M. Duţescu’’, 1993

240
ARTA POVEȘTILOR
ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Prof. Înv. preșc.Turbatu Luminița,


Grădiniţa cu P.P. Nr. 2, Focşani, Vrancea

Expunerea preșcolarilor în mod frecvent la basme le va aduce beneficii, aceștia


vor deveni mai creativi, mai inteligenți, emoționali și morali. Printre aspectele vizate de
povestirile la vârste mici se numără:
Dezvoltarea creativă: basmele stimulează imaginația copilului, poveștile
fantastice, dar chiar și cele în linii simple, nu sunt numai distractive, ci și unele dintre
cele mai bune instrumente pentru a dezvolta imaginația copiilor din jur!
Diversitatea: chiar dacă ne gândim la aceste povestiri pentru copii ca la o
categorie specifică lor, vom găsi în taina lor elemente care ne conduc spre meditație,
romantice sau chiar orientate spre acțiune, ceea ce înseamnă că există ceva pentru toată
lumea!
Cultura: poveștile ne transpun în diferite părți ale lumii și expun subtil copiii la
multe culturi în timp ce citesc.
Conectivitate transgenerațională: La fel ca rimele, poveștile pot împiedica
decalajul generațional dintre copii, părinți și bunicii lor, oferind punți de legătură și o
comunicare mai ușoară.
Artă: Poveștile sunt unele dintre cele mai bune surse pentru jocurile de rol, joacă
sau spectacole de păpuși concepute pentru copii!
Expansiune cognitivă: după cum am menționat mai sus, basmele sunt unele
dintre cele mai atractive specii literare pentru copii. Expunerea la ele va ajuta
preșcolarul să extrapoleze teme comune în tot ceea ce au auzit!
Gândirea critică: Oportunitățile abundă pentru practica cu abilități de gândire
critică. Deoarece limbajul acestor povești este destul de simplu, adesea va fi mai ușor
pentru copii, mai târziu, să înțeleagă principalele puncte și strategii utilizate atât de des
în literatură.
Vocabular: Poveștile utilizează un limbaj deseori figurativ, oferind ocazii ample
de a crește exponențial vocabularul copilului.
Creșterea emoțională și psihologică: Rezolvarea problemelor: personajele
basmelor sunt exemple de comportament; Poveștile oferă copiilor șansa să vadă că
lucrurile rele se întâmplă tuturor, dar într-un mod sigur (fantastic). Acest lucru este util
pentru că cei mici încă nu sunt capabili să gândească abstract și acest detașament de
lumea reală în domeniul fanteziei scade factorul de teamă pentru ei. Deoarece
personajele din basme reprezintă și externalizează atâtea sentimente profunde pe care le
au copiii, aceștia sunt în măsură să le înțeleagă și să le proceseze. Copiii se pot
confrunta cu emoții dificile, proiectându-și în mod liber propriile sentimente violente
asupra personajelor malefice.
Stabilitatea psihologică: basmele le vorbesc copiilor în fiecare etapă a dezvoltării
lor. Copiii știu instinctiv că aceste povestiri nu sunt literalmente adevărate și că

241
reprezintă un conflict interior, care promovează o psihică mai echilibrată. Sfârșitul
clasic fericit al problemei existențiale a poveștii îi echilibrează emotional.
Formarea morală: copiii aud aceste povestiri, identifică protagonistul și doresc
să fie eroul pozitiv. Basmele le oferă lecții (iubire, onoare, sacrificiu, speranță, curaj,
perseverență și dreptate) și le permit copiilor să se conecteze mai bine la aceste
concepte prin poveste.

242
Contributia lecturii dupa imagini in dezvoltarea copiilor prescolari

Vascu Paula
Gradinita “Lizuca”, Loc. Marasesti
Jud. Vrancea

Citindu-le copiilor cu voce tare împărtășind cu ei povești încă de la cele


mai fragede varste sunt cele mai importante și plăcute lucruri pe care le putem
face în calitate de educatori.
Văzută că o experiență a gândirii creative și nu numai, prin lectură, cititorul
proiectează o mișcare interioară în care el devine regizor și, respectiv, actor al acțiunii.
Cărțile îl ajută pe cititor să se inițieze, să se transforme, să-și dorească să descopere, să
trăiască diferite experiențe de viață, să facă alegeri și să ia decizii împreună cu
personajele, lectura oferindu-i destule cunoștințe și resurse menite să îl pregătească
pentru experiențele reale, din viață și lumea mai mare. Pentru copii, este cu atât mai
important să le oferim această bagaj de idei, alegeri, decizii și experiențe încă de la
început.
Începem să le citim copiilor când începem să le vorbim. Nu este niciodată prea
devreme. Numeroase studii arată că bebelușii între 0 și 2 luni sunt mai receptivi la
ritmurile și poveștile pe care le-au auzit înainte de naștere. Asta înseamnă că încă de
când este în burtica mamei, copilul aude fiecare sunet și vibrație din jurul lui. Legătura
dintre copil și mamă se formează, întâi de toate, prin intermediul intonației și vibrației
vocii. După naștere, aceasta este prima voce pe care o identifică și o asociază cu ideea
de maternitate, de acasă, de siguranță. La fel se întâmplă și dacă vocea tatălui este auzită
chiar înainte ca el să vină pe lume. Poate cel mai plăcut și cald mod de a comunica cu
cel mic în timpul sarcinii este prin cântec, rimă și lectură. Cuvintele simple, intonațiile
diferite, vibrațiile dulci ale vocii asociate cu lectura vor da tonul fluenței în vorbire, al
imaginației, al culorilor, al simțurilor și puterii de concentrare de mai târziu. Mai mult
decât atât, acestea au un efect extrem de puternic de calmare, căldură și apropiere.
Lectura dupa imagini, încă de la vârste foarte fragede, oferă o mulțime de beneficii
pentru dezvoltarea psihomotorie a copilului, precum:
 le formează abilitățile de a asculta, de a acorda atenție, de a se concentra și de a
memora;
 îi ajută să înțeleagă sensul cuvintelor, familiarizându-i cu sunetele și limba,
construindu-le, în timp, vocabularul;
 le transmite dragostea pentru lectură și învățat;
 le îmbunătățește abilitățile de comunicare prin dezvoltarea simțurilor;
 le stimulează imaginația și creativitatea;
 le facilitează înțelesul unor concepte precum poveste, numere, litere, culori, forme și
le oferă informații despre lumea din jurul lor;
 îi ajută să deprindă abilități de gândire încă de la vârste fragede. Atunci când îi
citești, copilul învață să înțeleagă cauza și efectul, învață să exerseze logica, dar și să
gândească în termeni abstracți;

243
 lectura îi ajută pe copii să depășească stările de anxietate și stres.

Studiile și cercetările din domeniu arată că lectura oferă un sentiment de


intimitate și apropiere care îi dă copilului siguranță că este iubit și că i se acordă atenție,
aceste lucruri contribuind în mod pozitiv la modul în care el se dezvoltă. Iată ce putem
face atunci când îi citim cu voce tare:
 Alegem un loc și un mediu liniștit, unde nu există zgomote de fundal care îl pot
hiperstimula.
 Observăm cu ușurință cum își mișcă mânuțele sau piciorușele sau cum li se schimbă
mimica când le vorbiți sau le citiți.
 Lectura nu are același efect atunci când ea nu este însoțită de dragoste și atenție.
Când devin suficient de mari, copiii aleg ei cărțile pe care vor să le citim, dorindu-și
să fie strânși în brațe și să li se dea atenție.
 Sunt foarte importante contactul vizual, mimica și gesturile pe care le folosim în
timpul lecturii. Ele atrag atenția și stimulează creativitatea. Cărțile cu rime, ritmuri,
repetiții și poze sunt excelente din acest punct de vedere.
 Să fim consistenți în lectură, citindu-le, pe cât posibil, în fiecare zi și la aceeași oră.
Cititul chiar înainte de somn (la grădiniţele cu program prelungit) poate să fie o
alternativă bună. Puțin câte puțin, chiar dacă nu manifestă interes încă de la început,
copiii vor deveni din ce în ce mai interesați de poveștile și personajele preferate.
 Vorbim mai rar pentru a-i ajuta să asculte, să înțeleagă și să învețe ritmul, chiar
muzicalitatea limbii.
 Citind aceeași carte (poveste) de mai multe ori, deși poate părea plictisitor și static, îi
ajută să-și dezvolte memoria și limbajul. În general, copiii învață cel mai bine prin
repetiție. Un vocabular bogat va conduce la un limbaj mai dezvoltat, o gândire mai
complexă și, ulterior, la o relaționare mai bună cu cei din jur.
Lectura nu poate fi, desigur, lipistă de entuziasmul și bucuria de petrece timpul
cu grupa de copii si educatoarea. Cititul poate fi, în timp, transformat într-un moment
mult așteptat de copil prin intermediul căruia acesta să asocieze lectura cu dragostea și,
atunci când va crește, să promoveze, la rândul lui, valorile și beneficiile cărților.
În concluzie Cu cât începe mai devreme, cu atât lectura este mai benefică și va
avea efecte uluitoare asupra dezvoltării psihomotorii a celui mic, contribuind la
formarea lui ca individ responsabil de propria lui învățare și ca un cetățean autonom cu
un set autentic de valori ce va da un sens important lumii lui.
Poveștile le oferă copiilor un simț al identității și le oferă o perspectivă mai
nuanțată asupra realității.

244
Lecturăm astăzi pentru a şti să ne comportăm în viitor

prof. Vâlcu Păuniţa,


Şcoala Gimnazială Nr. 22, Galaţi;
Şcoala Gimnazială „Mihai Viteazul”, Galaţi,
jud. Galați

Lectura reprezintă modalitatea prin care oricărui copil i se dezvoltă imaginaţia.


Aceasta este şi motivaţia principală pentru care celor mici le sunt lecturate poveştile în
copilărie.
Cu timpul, copiii pot face această activitate individual deoarece sunt la şcoala,
au învăţat alfabetul şi sunt capabili să-şi citească singuri poveştile; chiar să şi le şi
aleagă, în funcţie de preferinţele fiecăruia. Pentru a ajunge în acest stadiu – al
preferinţelor - este necesar să fi citit câteva poveşti pentru a şti ce alegi. Pe vremea
părinţilor noştri, singura modalitate de a te relaxa, de a parcurge locuri în care nici
măcar nu îndrăzneai să gândeşti, de a avea o cultură generală vastă sau de a putea purta
conversaţii cu persoane mult mai mature şi mai plimbare prin lume era dată de lectura
unor cărţi. Timpurile s-au schimbat, tehnologia a avansat, oamenii au început să se
plimbe mai mult prin diverse locuri, iar lectura a fost abandonată pentru a face loc altor
activităţi considerate mult mai atractive. Există însă un singur pericol! Dezvoltarea
imaginaţiei şi îmbogăţirea vocabularului nu se poate face decât cu ajutorul lecturii.
În zilele noastre, elevii sunt „obligaţi” în clasele mici să citească lista de lecturi
suplimentare care, nu de puţine ori, este citită de întreaga familie pentru ca elevul să-şi
poată termina sarcina de lucru. Din păcate este doar primul pas care îi creează elevului
şi părinţilor acestuia iluzia că se poate şi fără lectură să o scoţi la capăt şi nimeni nu-şi
va da seama de ceea ce se întâmplă de fapt. Realitatea însă este dată de faptul că se
educă astfel un elev care se va obişnui că poate face lucrurile şi fără să respecte regulile
ca toţi colegii lui, că se poate să ai note mari şi fără lecturezi în totalitate, că poţi face
faţă provocărilor şi fără un vocabular deosebit.
Situaţia devine din ce în ce mai gravă la clasele de gimnaziu când elevii
consideră lectura plictisitoare şi e mult mai interesant şi mai relaxant jocul pe diverse
device-uri sau statul în faţa televizorului sau petrecerea timpului cu prietenii de vârsta
lor. Lipsa lecturii este încurajată şi de testările la care sunt supuşi elevii la nivel naţional
unde pe nimeni nu interesează dacă au mai citit ceva, ci doar să răspundă corect la nişte
teste rigide care îngrădesc imaginaţia şi gândirea.
Mai există şi cazuri speciale, pe de o parte, ale elevilor care se pregătesc pentru
diferite olimpiade pe disciplina limba şi literatura română, unde nu merg decât cei
cărora le e drag să citească, au imaginaţie şi vocabular dezvoltat, iar pe de altă parte,
elevii care nu excelează la clasă, însă lectura o fac de plăcere. Dacă în prima categorie
se citeşte tot ce se poate citi, atât lectură obligatorie, cât şi liste extra sub îndrumarea
profesorului de limba şi literatura română, la cea de-a doua categorie rămâne doar o
parte din lectura obligatorie şi mult mai mult lectura extra în funcţie de prieteni sau
recomandări de bibliotecă.

245
Profesorului de limba şi literatura română îi revine însă dificila sarcină de a-i
aduce pe „drumul cel bun al lecturii” pe elevii din cea de-a doua categorie, dar, mai
ales, pe cei care nu doresc deloc să citească. Aceasta este motivaţia pentru care lista de
lecturi obligatorii a fost scurtată şi adusă la zi cu cărţi care le propun elevilor subiecte
interesante, actuale sau pline de aventură cotidiană alături de prietenii lor.
Astfel elevilor de clasa a VI-a pe care i-am cunoscut anul acesta şcolar, le-am
propus o listă de lecturi, iar la unele dintre acestea am anunţat din timp că vom face
activităţi la care va participa întreg colectivul de elevi.
Deoarece este un colectiv numeros, cu mulţi elevi veniţi din exterior, prima carte
pe care am propus-o spre lectura colectivă a fost „Minunea” de J. R. Palacio.
Activitatea a debutat cu un rebus care a adus în prim plan diverse evenimente-
cheie ale cărţii, iar un elev a fost invitat pe scaunul autorului să relateze pe scurt
colegilor întâmplările prin care trece personajul principal, Auggie Pullman. Prin metoda
cubului, elevii împărţiţi în grupe de câte 5 (cinci) au avut de rezolvat nişte sarcini de
lucru, apoi câte un reprezentant al fiecărei grupe a prezentat ceea ce a avut de făcut
echipa sa.
Finalul activităţii a pus în discuţie, printr-un eseu de cinci minute, motivaţia
fiecăruia dintre elevi dacă ar deveni sau nu prieten cu un băieţel cu defecte fizice
asemănătoare lui Auggie Pullman. Pentru că lectura a dorit să evidenţieze puterea
prieteniei, dincolo de aparenţele fizice şi de prejudecăţi, elevii au fost invitaţi să-şi pună
propriile învăţăminte în „Rucsacul prieteniei”.
Altă activitate care s-a referit chiar la beneficiile lecturii a fost redată prin cartea
„Cititorul din peşteră” de Rui Zink. S-a plecat de la metoda Răspunde – Aruncă –
Întreabă pentru a afla pe scurt întâmplarea din text, apoi fiecare elev a avut de ales un
citat despre frumuseţea lecturii, iar prin metoda jurnalului dublu, s-au ales cele mai
interesante – citate şi motivaţii - şi a fost trecute pentru a fi păstrate în clasă şi a le
aminti elevilor importanţa cititului. Următorul act al activităţii s-a desfăşurat pe grupe,
prin metoda cadranelor, la care elevii au fost solicitaţi să-şi exprime opinia pe un
fragment de text dat despre un personaj: personajul-narator, Anibalector, căpitanul şi
un membru al echipajului - Keequog.
După prezentarea activităţii de câte un reprezentant al grupei, elevii au fost
îndrumaţi
să-şi exprime opinia în legătură cu aventura citită între coperţile cărţii.
O altă lectură pe care am propus-o spre discutarea la clasă a fost „Războiul care
mi-a salvat viaţa” de Kimberly Brubaker Bradley. În această aventură am pornit
progresiv de la toleranţă şi respect, reuşind să ajungem la iubire, ceea ce simte şi
personajul principal, Ada, la final.
Debutul activităţii a fost făcut cu ajutorul brainstormingului care pleacă de la
ultimul cuvânt din carte – bucurie; elevii fiind întrebaţi ce poate reprezenta pentru ei
acest lucru. Răspunsurile au fost diversificate, însă niciunul nu a atins ceea ce însemna
pentru Ada bucuria.
Cu ajutorul unei hărţi a lecturii, conţinutul cărţii a fost adus în prim plan, iar
alături de cei doi eroi – Ada şi fratele ei, Jamie, elevii au rememorat toate întâmplările
oribile prin care au fost siliţi să treacă deoarece viaţa lor s-a petrecut în timpul celui de-
Al Doilea Război Mondial. Activitatea a continuat cu jurnalul cu dublă intrare prin care
elevii au selectat dinainte şi prezentat în clasă două citate din carte care le-au tăiat
răsuflarea la momentul lecturii.

246
Elevii au putut urmări pas cu pas transformarea prin care trece Ada, de la copilul
neiubit de propria mamă, la adolescenta căreia îi este recunoscătoare o comunitate
întreagă deoarece i-a salvat de la pieire în acele vremuri tulburi ale războiului.
De asemenea, elevii au fost invitaţi să-şi exprime propria opinie despre gradarea
sentimentelor umane pe care le experimentează Ada pe parcursul întregii cărţi: toleranţă
– respect – iubire.
Modalitatea nouă de prezentare a cărţilor, felul în care a fost pusă în valoare
aventura care se petrece, mediile din care provin eroii, dar şi registrele diferite în care se
prezintă, discuţiile din clasă pe parcursul lecturii cărţilor, i-a făcut pe unii dintre elevi,
care nu citeau sau citeau prea puţin, să-şi revizuiască părerea, să caute cartea şi să
înceapă lecturarea ei. Discuţiile de la activităţi au adus în faţă elevi care considerau
lectura drept o pierdere de timp care nu are nici cea mai mică importanţă în viaţa de zi
cu zi şi nu are de ce să fie făcută. Aceşti elevi s-au remarcat la discuţii prin modul în
care au vorbit despre întâmplările citite.
Alegerea cărţilor care au fost discutate în clasă a avut menirea să le dezvăluie
elevilor şi alte căi de comportament, să-i introducă treptat în mintea şi-n sufletul celor
care suferă, a celor care nu din vina lor pot fi marginalizaţi, ai copiilor care reuşesc să
supravieţuiască în condiţii de viaţă vitrege sau fără sprijinul şi afecţiunea părinţilor lor.
Elevii au descoperit că cel mai important lucru în viaţă e modul în care te
comporţi cu celălalt, modul în care faci faţă atunci când te afli într-o situaţie limită, că
trebuie să fii bun, chiar dacă eşti desconsiderat, pentru că se vor găsi oameni cu suflet
curat care să stea lângă tine pentru ceea ce însemni tu pentru ei şi nu pentru ceea ce le
oferi pe partea materială.
Trăim în epoca în care timpul liber nu mai este atât de mult ca înainte,
preocupările elevilor sunt diversificate, obiceiurile părinţilor nu mai îndrumă spre
lectură, situaţia materială permite unor elevi să viziteze multe dintre locurile despre care
doar se putea citi în cărţi, tehnologia a avansat şi sunt puse pe reţelele de socializare
diverse filmuleţe, fapte care pun într-un mare con de umbră cititul de plăcere sau de
curiozitate care se făcea acum câtva timp. Din alt punct de vedere, nici generaţiile de
elevi nu mai sunt atât de calme şi de ascultătoare; aşa încât e de datoria profesorilor să
găsească o cale care să incite elevul la lectură, care să-i stârnească şi să le păstreze vie
atenţia în actul lecturii.

247
CARTE PENTRU SUFLET ȘI SUFLET PENTRU CARTE

Prof.înv.primar Vizitiu Mariana,


Școala Gimnazială ”Ion Petrovici”
Tecuci, jud. Galați

Sărbătoarea celui mai de preț bun al nostru, limba în care am învățat să rostim
cele dintâi cuvinte nu este doar un simplu mijloc de comunicare, ci prima relație
emoțională pe care o avem cu lumea valorilor. Limba noastră maternă semnifică, înainte
de toate, forma pură a cunoștințelor cu care pornim la drum, este fundamentul identității
noastre. Cultivarea ei nu este o activitate oarecare, ci o responsabilitate asumată în fața
culturii din care provenim.
E atât de greu să ajungi la sufletul unui copil, însă este o aventură care merită
întradevăr trăită.
Care copil nu doreşte să privească plin de încredere ilustraţiile unei cărţi sau să
asculte o poveste, fie el de trei ani, ori elev în clasa a patra.
Care părinte nu se găseşte în faţa dorinţei exprimate de copilul său prin: „citeşte-
mi o poveste!”
Cum poate contribui cartea la educaţia copiilor, ce fel de povestiri sunt potrivite
fiecărei vârste, cum trebuie să le citim copiilor, care este atmosfera prielnică lecturii?
În familiile în care există dragoste pentru carte, cel puţin o persoană care citeşte,
transformarea fiecărui copil într-un mic cititor se poate face ușor. Copiii noştri trebuie
să ajungă să citească din propria iniţiativă, în fiecare zi, având sentimentul satisfacţiei şi
nu al obligativităţi neplăcute. Textele propuse pentru lecturare trebuie să fie accesibile
prin simplitatea şi claritatea tematicii, a structurii compoziţionale, a mijloacelor de
expresie.
Învățătorului nu-i trebuie mult pentru a pune în aplicare o idee. El vede o
imagine, aude o cerință, vede dorința din ochii copilului și gata, crează, țese precum
păianjenul pânza, un scenariu.
Proiectul ,, Carte pentru suflet și suflet pentru carte” a luat naștere privind o
imagine care reprezenta un copac pe ale cărui ramuri erau scrise întrebări.
Am urmărit prin acest proiect:
 Cunoaşterea instituţiilor care se ocupă de apariţia, distribuirea şi păstrarea cărţilor;
 Formarea unei atitudini de grijă şi respect faţă de carte pentru a putea fi citită de cât
mai mulţi elevi;
 Formarea şi dezvoltarea gustului pentru lectură, pentru frumosul din literatură şi
artă;
 Îmbogăţirea şi activizarea vocabularului, dezvoltarea capacităţii de exprimare;
 Formarea obişnuinţei de a merge la bibliotecă, de a căuta cărţi sau alte informaţii pe
care aceasta le oferă.
Mi-am imaginat proiectul ca pe o poveste fascinantă care te duce în lumea de
basm a cărţilor, în care te poţi identifica sau asemăna cu eroii sau personajele. De-a
lungul timpului, drumul cărţii a suferit modificări, astăzi majoritatea având o grafică
excelentă, cu imagini foarte sugestive. Cartea ajută pe oricine să înţeleagă frumuseţea
vieţii, este izvor de cunoaştere şi înţelepciune, este un prieten apropiat sufletului nostru,
cartea informează şi formează, cartea va trebui să fie un prieten drag toată viaţa. Cartea

248
luminează mintea şi sufletul oamenilor şi de aceea voi cultiva copiilor dragostea şi
dorinţa de carte.
Debutul în proiect a fost realizat prin captarea atenției elevilor, citindu-le o
poveste minunată, inventată împreună cu nepotul meu atunci când a trebuit să prezinte
colegilor o carte atractivă, care să le trezească curiozitatea. De atunci, apelez des la
această metodă.

De vorbă cu Spriritul cărții


Îmi amintesc de o întâmplare petrecută într-o zi posomorâtă de vară. Mi s-a
părut cea mai nefericită zi de vacanță.
Afară ploua, deci, bicicleta și mingea plângeau lângă gard la fel de nefericite ca
mine. Și fiindcă nu era de ajuns că ploua, hop, și o pană de curent. Adio calculator,
tabletă, telefon, internet!
Ce să facem? Ce să facem? Nefericire mai mare nici nu se putea!
Ca la comandă, o carte căzu de pe raftul pe sub care tocmai cotrobăiam să găsesc
o kendamă. Mă aplec, o iau, și strig la ea:
-Numai tu lipseai acum, să-mi faci o gaură în cap, după ce că sunt atât de
plictisit!
-Eu pot să umplu o gaură din cap, se auzi o voce subțire dintre foile cărții.
Am tresărit și am întrebat:
-Cine ești? De unde vorbești?
-Sunt Spiritul cărții!
-Care carte?
-Citește pe copertă sau pe cotorul cărții și vei afla cum mă cheamă!
-A! ”Povestiri despre cutezători”. Spiritul cărții, ești adevărat? Ai părinți?
-Sigur. M-a creat Mihail Drumeș și m-a nășit, adică am fost tipărit la Editura Ion
Creangă, București, în anul 1989. Coperta unei cărți este exact ca și Certificatul tău de
naștere. Acolo găsești toate date mele de identificare.
-Vreau să te văd!
-Vino la pagina 5.
-Ooo! Tu ești Magelan care a făcut cea dintâi călătorie în jurul pământului?
-Ei, nu chiar! Tocmai am ajuns la pagina 81.
-Ești Jean Bart, legendarul erou al mărilor?
-Nu! Dar pot fi Aurel Vlaicu, primul zburător roman, dacă vii la pagina 176. Pot
fi căpitanul Robert Scott și să te duc în expediție la Polul Sud. Pot fi Alfred Nobel, un
mesager al păcii sau oricare dintre cuceritorii văzduhului: Contele Zeppelin sau unul
dintre frații Montgalfier.
-Și totuși, unde te afli? Vreau să te văd!
-Sunt peste tot între paginile acestei cărți minunate. Deja văd curiozitatea de pe
chipul tău doar ce ai citit cuprinsul. Spor la citit și …cine știe? Poate cândva te vei afla
printer cutezători!
Și nu a mai contat că afară ploua și că internetul mă striga, cartea m-a fascinat!
(Autori: Denis și bunica sa, Vizitiu M)

249
În timp, majoritatea elevilor mi-au cerut această carte să o citească.
Prin intermediul unei expuneri ppt, elevii au refăcut virtual drumul anevoios al
cărții de la copac la foaia din carte.
Am prezenat elevilor posterul pe care am desenat un copac pe ale cărui ramuri
au fost scrise întrebările: Pentru cine? Ce fel de? Unde o găsim? Ce face? Ce are? Ce
este? De unde vine? Cum este? Cine o realizează?
Elevii au primi benzi pe care erau scrise cuvinte ce trebuiau lipite ca răspunsuri
potrivite întrebărilor de pe ramurile copacului, obținând astfel informații prețioase
despre cum se face carte, ce conținuturi se pot ascunde între coperți, cui se adresează
cartea, cine sunt cei care muncesc la elaborarea ei.
Am cerut elevilor să găsească răspunsul la întrebarea ”De ce copac?” (am făcut
referire la faptul că informația despre carte am sistematizat-o pe ramurile unui copac).
Elevii au concluzionat: ”Copacul-oxigen pentru viață-Cartea –oxigen pentru
suflet”.
La momentul ”testimoniale”, copiii și-au exprimat părerile referitoare la
importanța pădurii și reciclarea hârtiei, păstrarea cărților sau ” Cartea fiind un prieten
desăvârşit, am grijă să o tratez cu mult respect: nu-i îndoi paginile, nu scriu cu pixul pe
paginile sale, am grijă să nu se murdărească. I-am cumpărat şi un semn de carte frumos,
cu ajutorul căruia nu uit niciodată unde am rămas cu cititul.” (eleva H.V-clasa a IV a)
Ca resurse procedurale am apelat la jocul didactic, expunerea, conversația
examinatoare, descoperirea, lanțul ideilor, exercițiul, metoda ciorchinelui, explicația.
M-am folosit de resurse materiale cunoscute : manual, videoproiector, flip-chart,tabla,
material video, material ppt., cărți, fișe cu sarcini de lucru, internet.
Realizarea unor interviuri imaginare cu personajele îndrăgite din cărţi,
concursuri pe teme literare, curiozităţi din viaţa cărţilor, creaţii literare proprii, lectură în
grup, joc de rol, dramatizări, vizite cu oră de lectură la bibliotecă, prin întrebări : Ce
este cartea? Ce a fost înaintea cărţii? Cum se scrie o carte? Care este drumul cărţii? Care
sunt părţile componente ale cărţii? Ce ne învaţă cartea? Cum se păstrează cartea? Unde
se păstrează cartea? De ce este importantă cartea pentru noi? De ce este cartea izvor de
cunoaştere şi înţelepciune? Ce înseamnă ai carte, ai parte? Cum ne dezvoltă cartea
mintea şi sufletul? De ce iubim cartea? De ce este cartea prieten drag?, elevilor li se
deschide apetitul pentru citit.
Pentru realizarea proiectului am stabilit inventarul de activităţi:
”Țara lui vreau și primesc”-Copacul ideilor principale, linii și puncte/ culori
calde , culori reci, ”Festivalul aforismului”, ”Vânătoarea de enciclopedii”, ”Pe urmele
lui Mihai Eminescu-Luceafărul poeziei românești și a Marelui Creangă-mărțișor
literar”, ”Zvon de primăvară- legendele primăverii”, ș.a.
Rezultatele s-au reflectat în premiile obținute la concursuri școlare: ”Amintiri
din copilărie”, Comper limba română, ”Prietenul meu din lumea cărților”, ”Dincolo de
cuvinte”
Dramatizările, jocurile de rol au transformat elevii în mici actori cu ocazia
Sărbătorilor iernii, Carnavalului Primăverii, Copilăria, Colindătorii lui Moș Nicolae,
”Fulgii de nea” pentru Moș Crăciun, Mamei primăvara-n dar, Carnavalul verii.
Categoriile de activităţi planificate au răspuns cerinţelor Programei activităţilor
instructiv-educative. Pe parcursul desfăşurării proiectului, copiii şi-au îmbogăţit
volumul de cunoştinţe despre carte şi şi-au dezvoltat sentimentele de preţuire faţă de
aceasta și-au încercat realizarea Ziarului clasei , ”Cheia succesului”.

250
Resurse bibliografice:
Ionescu, M. – „Lecţia între proiect şi realizare”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998
Şerdean, I. – „Metodica predării limbii române în ciclul primar”- Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1995
Programul de formare continuă “Jocul didactic de la formal la nonformal , în
învățământul preuniversitar” acreditat MECS, Asociația generală a cadrelor didactice
din România “Dăscălimea Română”-mai 2017

251
Perspective

Profesor Voicu Voicuţa


Colegiul Tehnic ,, Ion Mincu” Focşani, jud. Vrancea

Cine sunt? Conştiinţa identitară şi sentimentul apartenenţei la o comunitate cu


un specific lingvistic şi cultural se cultivă în timp, prin educaţia dată de părinţi, cea
primită în şcoală şi informaţiile pe care suntem dispuşi să le auzim, ascultăm, citim. Din
această perspectivă, lectura textelor ficţionale este calea sigură de cunoaştere şi
autocunoaştere, modalitatea de a călători spre Ithaca personală.
Weltanschanung-ul scriitoricesc, jocul creativităţii dezvoltă sentimente pozitive,
ne fac mai toleranţi, mai receptiv la nevoile celorlalţi pentru că învăţăm să ne iubim şi ,
astfel, îi iubim şi pe ceilalţi. Ţesătura textului literar este parte din viaţă, regăsire de
sine, modaliatea de a face necunoscutul cunoscut, posibilitate de stimulare a motivaţiei
şi depăşire a dificultăţilor pe care existenţa le presară în viaţa oamenilor. Textul trezeşte
pasiuni, oferind partituri comportamentale.
Se vorbeşte, în prezent, despre scoaterea literaturii din programa şcolară, scopul
educaţiei concentrându-se pe realitatea mobilităţii forţei de muncă. Minunat! Aşa şi
trebuie! Însă de ce să scoatem o disciplină care ne ajută să nu fim roboţi, să fim umani,
să ne cunoaştem şi respectăm valorile? Care este scopul scoaterii disciplinei care
înfrumuseţează omul? De ce nu ne putem creşte armonios copiii, ajutându-i să se
dezvolte din mai multe perspective, tocmai pentru a-şi putea găsi calea spre sine singuri,
nepresaţi şi conţienţi de plusurile sau minusurile lor? Ce le vom transmite astfel?
Singura valoare va deveni banul? Moartea studierii literaturii nu va echivala cu însăşi
moartea umanităţii?
Cum vor mai înţelege noile generaţii tumultul sufletului de român autentic
descris în ,,Mioriţa” sau în Monastirea Argeşului” sau în poezia eminesciană,
blagiană… Din fericire lista este nelimitată. Ce ar fi viaţa noastră fără mituri? Mitul are
un sens profund simbolic, el reduce diversitatea şi complexitatea fenomenelor la o axă
de interpretare, reflectă necesităţile şi idealurile unei societăţi. De asemenea, este
rezultatul unei hierofanii, încercarea omului de reconectare cu planul divin, dovada
amintirii ancestrale a locuirii în Eden. Orice formă de creaţie este manifestarea a ceva
care este dincolo de realitatea lumii înconjurătoare, devine expresie a căutării centrului,
a sacrului, a eternizării fiinţei. Orice pretenţie de cunoaştere, orice posesie a unei
cunoştinţe trebuie, într-un fel, traversată şi depăşită pentru ca astfel să se realizeze o
ascuţire a simţului nostru pentru adevăr şi bine. În acest sens, literatura populară
reprezintă expresia ideilor înalte ale neamului românesc, dealul şi valea, bucuria şi
tristeţea, revolta şi resemnarea, furtuna şi vremea bună. Numele creatorilor s-au şters în
curgerea timpului, dar creaţia a durat, asemenea pietrei ce se încăpăţânează să nu fie
dusă de apă, cu toate acestea râul duce povestea mai departe, prin alte voci, ce se
multiplică şi ajung să împietrească în scrisul culegătorilor de folclor. Aceasta este şi
situaţia baladei populare Mioriţa.
Privitor la baladă, ea a dat frâu liber unor lecturi multiple, aşa ,, cum stă bine”
unei creaţii autentice. Unii au ,, citit” în atituddinea ciobanului resemnarea caracteristică
psihologiei românului. Alţii ,,au ascultat” cântecul brazilor, al izvoarelor, talanga oilor,
lătratul câinilor la apus. S-a spus că din poezia aceasta izbucneşte vitalitatea omului din

252
popor, dragostea oierului pentru îndeletnicirea sa, faţă de arta cuvântului, faţă de natură
şi , mai ales, iubirea filială. De aici se poate face conexiunea cu felul în care întâmpinau
moartea dacii, cu liniştea pe care le-o dădea credinţa că natura este un leagăn al vieţii
eterne, în care nu există dispariţie totală, ci doar o circulaţie între regnuri. Mircea Eliade
identifica mitul ,, morţii creatoare”, ideea că prin moarte fiinţa se reintegrează în
cosmos. Dincolo de aceste interpretări, curioasă este partea în care ciobanul le cere chiar
potenţialilor criminali, prin intermediul mioarei, să îl ingroape după normele vieţii
tradiţionale. Situaţia poate fi justificată prin faptul că în singurătatea muntelui, pe
drumurile transhumanţei, nu avea la cine apela, dar poate fi decodată şi ca o speranţă, el
neîncetând a-i considera oameni, capabili să se conformeze legilor morale străvechi.
Cine a contemplat odată Binele suveran nu poate să păstreze acestă experienţă doar
pentru sine. Aşa e condiţia omului: el nu poate evada din sine, spre un dincolo ce n-ar
mai fi uman.
Multe se pote afirma despre literatură, poate fi blamată sau slăvită, dar,cu
siguranţă, nu trebuie ignorată, deoarece nu existăm ca fiinţe în afara frumosului, binelui
şi adevărului, principiile artei şi ale evoluţiei spirituale.

253
IMPORTANȚA LECTURII

Prof. înv. primar Zvîncă Oana,


Școala Gimnazială nr. 1 Săveni, jud. Botoșani

Cititul este ca o călătorie unde destinația este de cele mai multe ori
necunoscută, însă poate fi surprinzătoare.
Trăim într-o lume în care parcă nu mai avem timp pentru lectură și în care
dispozitivele digitale ne acaparează . Totuși, tind să cred că pasiunea pentu citit va
dăinui încă multă vreme de-acum încolo datorită nevoii de poveste, o nevoie primară
pentru fiecare generație.
Autorii plăsmuiesc în operele lor o mica bucățică din cunoașterea lumii, în
care sufletul este centrul. Astfel, lectura poate căpăta valențe terapeutice. Cititul este
hrană pentru suflet, iar când înțelegi acest lucru, te lași învăluit de vraja cărților.
Lectura este unul dintre cele mai vechi obiceiuri de pe pământ. Prin
intermediul cititului ne îmbogățim cunoștințele, ne lărgim orizonturile și putem
experimenta situații la care nu am fi avut acces altfel. Valoarea de vindecare a cărților e
puțin cunoscută și are strictă legătură cu ceea ce citim. Alte beneficii pe care lectura ni
le aduce și care ar trebui să ne motiveze sunt: ne scapă de stres, ne face mai empatici, ne
ajută să ne odihnim mai bine.
Copiii mici sunt foarte ușor influențabili. Este cea mai potrivită etapă din
viață în care părinții sau cadrele didactice să le insufle acestora plăcerea lecturii. Pentru
ca apropierea de carte să devină o deprindere zilnică și, mai mult, ca plăcerea de a citi să
devină o necesitate dorită și trăită, ea trebuie cultivată înainte chiar de învățarea
alfabetului, prin preocuparea permanentă a părinților de a-i obișnui cu frumusețea
inegalabilă a lecturilor de basme și povestiri.
Copiii obișnuiți să vadă în jurul lor persoane care citesc pentru a se informa,
pentru a se delecta sau, pur și simplu, pentru a-i oferi celui mic atenție prin lectură, vor
fi tentați să facă același lucru. Puterea exemplului este foarte mare.
În librării sunt tot felul de cărți atractive, cu file groase, concepute special
pentru cei mici, pentru a le ușura răsfoitul dar și pentru a le da satisfacția că pot face
acest lucru. Așa îi vor motiva să practice mai des această activitate.
Cărțile senzoriale, de asemenea, dau ocazia micilor ”cititori” să simtă cât de
moale, catifelată este blănița iepurașului, a pisicii sau cât de aspru este ariciul cel țepos.
În viața copilului, rutinele au un rol foarte important, ele transformând
activitățile imprevizibile,neplăcute și greu de controlat în activități previzibile, ordonate
și plăcute. Știm cu toții că mersul la culcare nu este agreat de niciun copil. Dar atunci
când micuțul știe că i se va citi o poveste, parcă este mai împăcat cu ideea de a se așeza
în pat.
Studiile și cercetările din domeniu arată că lectura oferă un sentiment de
intimitate și de apropiere care îi dă copilului siguranța că este iubit și că i se acordă
atenție, acest lucru contribuind la modul în care el se dezvoltă.
Cea mai importantă parte mentală pentru copii este abilitatea de a-și
imagina. Cărțile îmbunătățesc imaginația copilului, imaginație care se va transforma
mai târziu în creativitate.

254
Copilul trebuie să perceapă cartea ca pe un prieten mereu alături de el, un
amic care îi vorbește, care îi dă sfaturi bune și care nu-l va trăda niciodată.
În concluzie, cu cât începe mai devreme, cu atât lectura este mai benefică și
va avea efecte uimitoare asupra dezvoltării psihomotorii a celui mic. Va contribui la
formarea lui ca individ responsabil de propria lui învățare. Niciodată nu e prea devreme
să te împrietenești cu cartea, care îți va deschide ferestre către orizontul cunoașterii, care
îți va permite să evadezi din cotidian, acolo unde vei găsi hrană pentru suflet și cuget.
Suntem ceea ce citim!

255
256

S-ar putea să vă placă și