Luceafarul universal-cosmic şi uman- esenţială ,,ungherul” (în care are

terestru. loc prima întalnire dintre cei doi

Poemul a fost publicat în aprilie tineri), simbolizând limitele şi
1883 , în ,,Almanahul Societătii Partea I(strofele 1-43) reuneste îngustimea destinului uman,
Academice Social-Literare planurile universal-cosmic şi concluzia ar fi, ca, în plan uman,
,,Romania Jună” din Viena , fiind uman-terestru , care aspiră unul ,,toţi se nasc spre a
apoi reprodus în revista spre celălalt ca în vechile mituri muri”.Luceafărul rămâne doar o
Convorbiri Literare şi inclus de în care Cerul se logodea cu aspiraţie, un ideal, iar Cătălina
Titu Maiorescu , în decembrie Pământul..Cuprinde o poveste aude chemarile planului cosmic
1883 , în singurul volum antum a de iubire între două fiinţe tot mai îndepartat.
lui Eminescu aparţinând unor lumi diferite. În
incipit, apare formula traditională În partea a III-a(strofele 65-85
Mihai Eminescu a pornit de la un a basmului popular, prin inclusiv) domină planul
basm popular, Fata în gradina plasarea într-un timp mitic, universal-cosmic.In aceasta
de aur, basm cules de germanul nedeterminat. Fata de împărat, secventa este prezentată
Kunisch in timpul unei călătorii în prin calităţile sale, este unică şi călătoria Luceafărului în
Muntenia, folosind şi motivul are o descendenţă nobilă :A fost Cosmos, printre sferele cereşti,
Zburătorului.Pe lângă izvoarele odată ca-n poveşti,/A fost ca spre Demiurg spre a-i cere
folclorice, Mihai Eminescu a mai niciodată./Din rude mari dezlegarea de la veşnicie.
folosit şi izvoare filozofice: împărăteşti,/O prea frumoasă Aceasta ilustrează setea de
concepţia despre geniu a lui fată. Închisă în penumbra cunoaştere a omului de geniu,
Schopenhauer, elemente din negrelor bolţi şi în ,,cercul dorinţa de a descifra taina iubirii
filozofia lui Kant şi Hegel, strâmt” al destinului său, absolute.Fiind parte integrantă a
izvoare mitologice: mitologia frumoasa fata are nostalgia Demiurgului (,,Din tot eternul
greacă, indiană şi creştină. stelei natale. De aici ardoarea meu intreg / Tu esti a treia
Referindu-se la sensul poemului invocaţiei repetate (,,Cobori in parte”), lui Hyperion nu-i poate fi
sau, Mihai Eminescu precizeaza jos, luceafar blând”) şi dorinţa ca dăruită condiţia de muritor,
într-o notă pe manuscris:” În domnul nopţii ei să devină om. întrucât acesta ar însemna
descrierea unui voiaj în ţările Luceafãrul reprezintă planul moartea întregii creaţii.
române, germanul Kunish universal-cosmic şi este atras de
povesteste leganda materie, prin forţa iubirii. Puterea Partea a IV-a(strofele 86-98)
Luceafărului. Aceasta este acestui sentiment îl determină să este subordonată şi ea ambelor
povestea, iar intelesul alegoric coboare în teluric şi să-şi planuri. Cătălin şi Cătălina îşi
ce i-am dat este că, dacă geniul schimbe, de două ori , fiinţa. O spun şoapte de dragoste într-un
nu cunoaşte nici moarte, şi apariţie este angelică, iar peisaj tipic eminescian, asezaţi
numele lui scapă de noaptea cealaltă, demonică. sub teii în floare.În spaţiul său
uitării, pe de altă parte aici pe Transformarea nu poate fi însă cosmic, Hyperion-geniul se va
pământ nu e capabil de a ferici dusă până la capăt, iubitul retrage în recea eternitate,
pe cineva, nici capabil de a fi ceresc al fetei rămânând, în privind cu senină detaşare
fericit. El n-are moarte, dar n-are esenţă, egal cu el însusi: ,,Eu măruntele fiinţe trecătoare. În
nici noroc.” sunt luceafãrul de sus”.Starea sa final, el îşi exprimă dispreţul faţă
apolinica o face pe fata de de incapacitatea acestei
Tema ilustrează condiţia societăţi de a-şi depăşi propriile
împarat să-l vadă ca pe un mort
nefericită a omului de geniu într- limite.
şi să-i ceară a deveni muritor ca
o societate care nu îi înţelege
ea.Astfel,planul universal-cosmic
aspiraţiile Structura compoziţională a
nu- şi poate schimba esenţa
poemului ,,Luceafarul” se
Motivele literare prezente in eternă, el aparţinându-i
caracterizează printr-o perfectă
aceasta opera sunt motivul Demiurgului (Creatorului
simetrie sugerând armonia
incompatibilităţii, noaptea, Universului).
cosmică.
castelul, luna, stelele, luceafărul,
În partea a II-a(strofele 44-64)
codrul, florile de tei, marea etc.; Luceafărul lui Eminescu este un
domină planul terestru. Acesta
poem romantic prin tema
Poemul ,,Luceafărul” este este reprezentat de idila dintre
condiţiei omului de geniu,relaţia
alcătuit din 98 de catrene (392 cei doi pământeni: pajul Catalin
geniu-societate, alternarea
de versuri) structurate în patru (,,viclean copil de casă”) şi fata
planului terestru cu cel cosmic; -
părti; acestea din urma sunt de împărat devenită prin
amestecul speciilor (meditaţie,
subordonate la doua planuri: analogie, Catalina. Planul
elegie, idilă, pastel), sursele de
terestru are ca metaforă
inspiraţie populare şi filosofice,
motive literare romantice:
motivul incompatibilităţii
(Luceafărul şi fata de împărat
aparţin unor lumi diferite), marea
călătorie a Luceafărului printre
sferele cereşti, noaptea, castelul,
luna, stelele, codrul, florile de
tei, marea etc.,antiteza, ca
procedeu romantic: Luceafărul
coboară pe pământ în două
ipostaze : angelica “O, eşti
frumos cum numa-n vis/Un înger
se arată” şi demonică: O, eşti
frumos cum numa-n vis / Un
demon se arată.De asemenea,
apare antiteza între omul de
geniu şi oamenii comuni : Ei
doar au stele cu noroc/Şi
prigoniri de soarte,/Noi nu avem
nici timp, nici loc,/ Şi nu
cunoaştem moarte. Pentru
ilustrarea condiţiei geniului,
poemul, sinteză a operei poetice
eminesciene, armonizează atât
teme, motive, elemente de
imaginar poetic, atitudini
romantice, procedee artistice,
cât şi simboluri ale eternităţii şi
ale morţii.

In concluzie,datorita elementelor
prezentate precedent,putem
spune ca sub aspiratiile unei
povesti de dragoste,”Luceafarul”
este de fapt o sinteza a liricii
eminesciene,a vocilor poetice
din opera sa.