Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

Facultatea de Geografie şi Geologie

Departamentul de Geografie

Bd. Carol I. Nr.20A, 700505 – Iaşi, România

Tel.: +4.0232.20.1075, e-mail: [email protected]

http://www.geo.uaic.ro/

ESTIMAREA POTENȚIALULUI TURISTIC AL

RELIEFULUI MUNȚILOR ȘUREANU
PROIECT GEOMORFOLOGIE

Student: Stan Isabela-Iacinta

Grupa: GT25

IAȘI 2018-2019
Contents
1. Considerații generale ............................................................................................................................ 2
1.1 Poziția geografică a zonei studiate ............................................................................................... 2
2. Condiții naturale ................................................................................................................................... 2
2.1 Alcătuirea și structura geologică ................................................................................................... 2
2.2 Relieful .......................................................................................................................................... 3
2.3 Clima ............................................................................................................................................. 4
2.4 Hidrografia .................................................................................................................................... 5
2.5 Vegetația și modul de utilizare al terenurilor ............................................................................... 5
2.6 Rezervații naturale si monumete ale naturii ................................................................................ 6
3. Potețialul turistic natural ...................................................................................................................... 6
3.1 Estimarea potențialului turistic brut ............................................................................................. 6
3.2 Estimarea potențialului turistic pozițional (Pp) ............................................................................ 8
3.3 Estimarea potențialului de atractivitate absolută ........................................................................ 9
4.Concluzii ..................................................................................................................................................... 9
5.Bibliografie ................................................................................................................................................. 9
Tabel de figuri ............................................................................................................................................... 9

1
 1. Considerații generale

1.1 Poziția geografică a zonei studiate

Munții Șureanu sunt o grupă muntoasă aparținând lanțului muntos al Carpaților Meridionali,
și anume din grupa situată între Olt și Jiu-Strei. Ei se învecinează cu Munții Cindrel în est, culuarul
depresionar al Streiului inferior în vest, valea largă a Mureșului la nord, depresiunile Hațeg,
Petroșani și Munții Caprei la sud. În totalitate au, aproximativ, forma unui triunghi cu baza mare
orientată NE-SV și vârful in șaua Poiana Muierii, aflată în SE.

Figure 1 Poziția geografică a Munților Șureanu

https://sites.google.com/site/romanianatura33/home/carpatii-
meridionali/muntii-sureanu/varful-negru-reper-pentru-istoria-dacilor

2. Condiții naturale

2.1 Alcătuirea și structura geologică

Munții Șureanu sunt constituiți, preponderent, din șiruri cristaline mezometamorfice și

epimetamorfice. Către marginile munților se adaugă câteva petice de roci sedimentare.
Seria mezometamorfică are cea mai mare extindere și este reprezentată prin diferite varietăți de
gnaise, paragnaise, amfibolite, vârsta lor fiind atribuită antiproterozoicului superior (cca. 2 600
mil. ani).
Seria rocilor epimetamorfice se întâlnește pe o zonă restrânsă numai în partea nordică a
masivului și este alcătită dint-o suită de de roci sedimentare din proterozoicul superior-carbonifer
inferior , care au fost transformate în roci cristaline în timpul orogenezei hercinice. Rocile cristaline
au faciesuri variate datorită existenței unei succesiuni de depozite sedimentare și datorită

2
metamorfozării lor în condiții diferite ale metamofismului regional. Ele sunt străbăture de corpuri
de roci bazice si ultrabazice cu formă rotundă sau lenticulară.
Rocile sedimenatre care s-au depus ulterior pe formațiunile cristaline se întâlnesc în partea
nordică și cea sudică a Munților Șureanu. La nord, ele sunt alcătuite din gresii cu intercalații de
comglomerate, nisipuri și marne și au vârstă cretacică. La sud și sud-vest, formațiunile sedimentare
sunt acătuite din conglomerate și gresii permiene, conglomerate cu intercalații argiloase, calcare
sepatice, calcare noduloase de vârstă jurasică, gresii, argile nisipoase.
Geneza Munților Șureanu este în strânsă legătură cu geneza întregului lanț al Carpaților
Meridionali în care se intergrează. Formațiunile care-l alcătuiesc au fost afectate de mai multe
mișcari tectonice, care au generat procese de metamorfozare, scufundări și ridicări alternative,
fracturi. Formarea edificiunlui montan este însă efectul orogenezei alpine. În cretacicul mediu s-a
pus în mișcare Pânza Getică iar în cretacicul superior are loc cutarea depozitelor sedimentare și
desăvârșirea regiunii ca unitate de relief.
În concluzie, în arealul avut în studiu, din cadrul reliefului structural predomină un relief al
structurilor discordante îmbinat cu relieful structurilor cutate, iar în cadru reliefului petrografic,
preponderent, se remarcă relieful dezvoltat pe roci calcaroase și relieful dezvoltat pe șisturi
cristaline, roci magmatice și roci sedimentare.

2.2 Relieful

Munții Șureanu prezintă o evidentă asimetrie orografică: înălțimile maxime sunt în culmea
Vârfu lui Pătru (2130 m), Șureanu (2059 m), Comănicel (1894 m), situată în sud-estul unității, din
care se prelungesc, răsfirându-se în trei direcții culmile secundare, despărțite de văi adânci,
dispuse radiar. Depășind cu puțin 2000 m, posibilitățile de apariție a glaciației au fost reduse, astfel
că numai în jurul vârfului Șureanu se grupează câteva urme glaciare reprezentate de circurile
simple și de dimensiuni reduse.
Culmea principală, care descrie o concavitate pre SSE, are o lungime de 49 km. Ea se leagă,
în est prin pasul Tărtărău cu Munții Loutrului, iar la sud prin pasul Bănița cu Masivul Retezat. În
lungul ei trece și cumpăna de ape dintre bazinele hidrografice ale Mureșului (nord) și Jiului (sud).
Partea mediană, mai înaltă, a culmii principale este orientată este-vest și constituie principaliul nod
orografic al acestor munți.
Atât pe culmea principală cât și pe culmile secundare se recunosc fragmente din vechile
suprafețe de eroziune care apar, uneori, ca adevărate poduri suspendate deasupra văilor adânci. Ele
aparțin diferitelor etape ale evoluției masivului. În ansamblu, corespund celor trei suprafete pe care
geograful francez Emmanuel de Martonne le-a identificat în Carpații Meridionali. Cu toate că
mișcările tectonice le-au deformat, iar eroziunea le-a fragmentat, prezența și extinderea lor pot fi
urmărite ușor de la centru spre marginea muntelui.
Văile râurilor, adânc sculptate în șisturile cristaline, au adesea caracterul unor defilee li chiar
al unor chei însoțite de stânci golașe, la fel de spectaculoase ca și cheile săpate în calcarele din
sud-vestul munților. Din profilele longitudinale ale văilor rezultă că zonele de obârșie au pante
mari, dar scad treptat încăt la limita muntelui valoarea lor este foarte mică. Succesiunea de pante
din lungul râurilor în zona cristalină indică etape de adâncire a rețelei hidrografice ce se încadrează
în ansamblul evoluției acestor munți.
În sectoarele de văi mai largi, cu deosebire spre marginea munților, dar și în bazinele din
interiorul lor, apar terase care aparțin unor faze mai recente de modelare. Orientarea culmilor se

3
găsește de cele mai multe ori în discordanță unghiulară cu direcția marilor linii tectonice, ceea ce
dovedește că acțiunea agenților externi n-a fost dirijată de structură decât în mică măsură. Astfel,
culmile Jigoru, Meleia și Bătrâna corespund unei bolte anticlinale, iar zona de obârșie a Pietrosului
pare a fi modelată pe un sinclinal.
În Munții Șureanu, numeroase forme de relief au fost condiționate de tipul de rocă. Astfel
există abrupturi petrografice, martori de eroziune, chei (în gnaise și calcare). Cuestele și
suprafețele structurale sunt prezente în special pe depozitele sedimentare de la periferia munților.
Prezența calcarelor în partea sud-vestică a masivului a determinat apariția formelor carstice de
suprafață și de adâncime, deosebit de spectaculoase. Captarea în subteran a unor cursuri de apă cu
obârșia în zona cristalină a determinat formarea în masa de calcare a peșterilor, iar la suprafață a
vâilor oarbe, cum sunt cele de la Calianu, Ponorici, Fundătura Ponorului. Cele mai importante
forme carstice de suprafață sunt însă dolinele, care se dispun în lanț, formând văi dolinare sau
areolar, generând depresiuni de tipul uvalelor. Formele carstice de adâncime sunt de asemenea
numeroase (cca. 50).
La înălțimi de peste 1650 m există și forme de relief glaciar. Ele au o extensiune redusă și sunt
reprezentate prin circuri glaciare simple de tip pirenaic, sculptate de obârșia văilor fluviale
preglaciare, incrustate în suprafața superioară la eroziune. Cele mai conturate circuri glaciare sunt
orientate spre est, NNE și NV. În cadrul circurilor cu expunere nordică și estică se recunosc
praguri, spinări de berbec și morene. Depozitele morenaice, destul de numeroase și vizibile, sunt
acoperite uneori de jnepeni. Ele se succed din aval în amonte, ceea ce dovedește o retragere în
etape a ghețarilor până la dispariția lor.
Așadar, alături de tipurile specifice reliefului petrografic și structural, mai pot fi adăugate cele
aparținând reliefului fluvial și glaciar.

2.3 Clima

Cele mai importante caracteristici climatice ale Munților Șureanu sunt date de regimul
temperaturii aerului, regimul precipitațiilor și al vântului, a căror evoluție în timp și spațiu sunt
determinate de factori genetici, în interdependența cu particularitățile locale de relief și expunere.
Temperatura aerului este strâns legată de altitudine și de circulația maselor de aer. Diferențele
termice medii între marginea masivului și vârfurile cele mai înalte sunt aproape de 10°C. La
marginea nord-vestică a masivului, datorită pătrunderii maselor de aer cald din Campia Banato-
Crișană, temperaturile medii anuale au valorile cele mai mari, între 9 și 10°C. Pe versanții nordici,
temperaturile sunt mai scăzute decât pe cei sudici, datorită proceselor cinetice si radiative.
Numărul zilelor cu înghet se încadrează între 120 la limita nordică a masivului și peste 220 zile pe
culmile cele mai înalte, aflate în partea central-sudică. Nebulozitatea medie anuală se menține în
jurul valorii de 6,5 zecimi. Cerul senin se menține 80-100 zile pe an, iar cerul noros circa 100 zile.
Numărul zilelor cu cer acoperit se ridică la 160-190. Durata de strălucire a soarelui este în medie
de 70-80 zile pe an. Zilele cele mai însorite sunt în lunile septembrie-octombrie. Cantitatea medie
anuală de precipiații variază de la 550-600 mm în zonele marginale, la peste 1000 mm în zonele
centrale cu altitudini mai mari de 1800 m. Vânturile predominante suflă din vest, pe culmile cele
mai înalte. Văile din interiorul munților schimbă local direcția generală a vânturilor, prin faptul că
ele canalizează curenții de aer.

4
 2.4 Hidrografia

Munții Șureanu reprezintă un uriaș castel natural de ape subterane și de suprafață. Apele
subterane au fost identificate sub forma unor complexe acvifere pe tipuri de roci. Cel mai extins
complex acvifer revine rocilor metamorfice. În calcare, apele subterane se găsesc în rețele de fisuri
și goluri carstice. În adânc rezultă cursuri de apă cu lungimi de sute și mii de metri. Depozitele
eluviale și deluviale de pe interfluvii, formate pe seama alterării rocilor, conțin strate și lentile de
ape freatice care alimentează numeroase izvoare, precum și rețele de fisuri din rocile subiacente.
Cursurile de apă sunt disputate de doua bazine hidrografice: Mureșul și Jiul, a căror cumpănă
de ape urmărește fidel creasta principală a masivului. Afluenții cei mai importanți ai Mureșului
sunt Sebeșul, Pianul, Cugirul, Romosul, Grădiștea și Streiul. Din bazinul Jiului, care se desfășoară
pe cca 17% din suprafața acestor munți sunt de amintit Jiul de Est, cu afluenții săi de pe dreapta:
Sterminosu, Bilele, Răscoala, Taia, Bănița, al cărei curs superior este emenințat cu captarea de
pârâul Crivadia. În prezent, pe râul Sebeș există construcții hidrotehnice, concretizate prin baraje
de retenție, aducțiuni, centrale hidroelectrice. Lacurile create pe lângă rolul de asigurare a debitului
necesar producerii energiei electrice, au si rol de atenuare a viiturilor determinate de ploi torențiale
și de topirea zăpezilor. De asemenea ele constitule puncte de atracție turistică și de practicare a
sporturilor nautice.
Lacurile naturale au origine glaciară și nivală. Iezerul Șureanu se găsește pe treapta inferioară
a circului din estul vârfului Sureanu. Cuveta lui s-a format prin subsăpare glaciară și baraj morenic.
Pe treptele superioare ale circului Carpa se află două lacuri: Iezerul si Iezerasul. Apa s-a acumulat
în spatele unor potcoave nivale ale caror capete se sprijină pe versanții circului.

2.5 Vegetația și modul de utilizare al terenurilor

Munții Șureanu, prin caracteristicile climatice, morfologice si edafice, oferă condiții favorabile
dezvoltării unor grupări vedetale caracterizate printr-o mare varietate floristică. Astfel se pot
diferenția mai multe etaje de vegetație care se succed pe verticala muntelui.
Etajul alpin, preprezentat prin pajiști, apare insular doar pe vârfurile ce depășesc 2000 m. Între
componentele vegetației pajiștilor alpine amintim coarna (Carex curvula), părușca (Festuca
supina), rugina (Juncus trifidus), cărora li se adaugă clopoțeii (Campanula alpina), etc.
Etajul subalpin este mult mai extins la suprafață decât cel alpin si mai bogat din punct de vedere
floristic. Cuprinde toate vârfurile și crestele situate intre 1700-1950 m. Vegetația lemnoasă este
reprezentată în principal de jneapăn (Pinus mugo), care formează grupări compacte sub Vârful
Șureanu, pe Dosul lui Brat și Vârful Negru.
Etajul pădurilor de molid, cuprins intre 1300 si 1700 m, este mult mai bine dezvoltat pe versanții
nordici ai masivului. Este alcătuit în principal din molidișuri pure (Picea abies). La obârșia râurilor
apar ca un brâu subțire, la limita superioară a pădurii, bradul (Abies alba) și rareori exemplare de
zimbru (Pinus cembra).
Etajul pădurilor de foioase este alcătuit din păduri de fac în amestec cu molid, brad, păduri pure
de fag li păduri de fag în amestec cu gorun ocupă suprafețe apreciabile în partea de nord și de vest
a masivului. În bazinele depresionare de-a lungul văilor, în circurile glaciare și chiar pe unele

5
suprafețe de eroziune, condițiile de umiditate au favorizat dezvoltarea mlaștinilor oligotrofe, cum
sunt cele de la Prigoana, Mlăcile, Șteaua și din circurile glaciare Cârpa și Șureanu.

2.6 Rezervații naturale si monumete ale naturii

Printre obiectivele cadrului natural din Munții Șureanu enumerăm numeroase chei (Cheile
Crivadiei, Cheile Băniței, Cheile Taiei și Roșiei,) și peșteri (Peștera Bolii, Peștera Gaura Oanei,
Peștera Tecuri, Peștera Ciclovina Uscată, Peștera Șura Mare), sculptate de natură, dar cea mai mare
arie protejată din cadrul acestor munți este Iezerul Șureanu.
Aria naturală se află în partea de sud-est a masivului Șureanu, la 1.840 de metri altitudine,
respectiv în extremitatea sud-vestică a județului Alba, la granița către județul Cluj, pe teritoriul
administrativ al orașului Cugir. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată din 12 aprilie
2000. Rezervația este inclusă în situl de importanță comunitară - Frumoasa și reprezintă o arie
naturală complexă aflată în nord-estul Vârfului Șureanu, constituită dintr-un relief glaciar
(căldări - depresiuni circulare aflate în regiunile înalte ale munților; custuri - contactul dintre două
circuri glaciare alăturate); morene - depozite de pietriș, nisip, grohotișuri și argilă; transportate de
ghețari în alunecarea și un lac glaciar înconjurat de un tinov) cu floră și faună specifică
Meridionalilor. La nivelul ierburilor vegetează o plantă rară din specia Leucorchis albida, o
orhidee sinonum al speciei Pseudorchis albida. În arealul rezervației este semnalată prezența
tritonului de munte (Triturus alpestris), un amfibian protejat. ezerul Şureanu are o o lungime de
94 metri şi o lăţime de 91 metri. Lacul poate fi cel mai bine admirat de pe traseul de urcare pe
masivul Șureanu.

Figure 2 Iezerul Șureanu

http://www.romanianresorts.ro/iezerul-sureanu

3. Potețialul turistic natural

3.1 Estimarea potențialului turistic brut

Pb = F1+F2+F3
6
 F1 - măsura în care obiectivul se constituie ca unicat local, zonal, național sau internațional.
Datorită faptului că în Munții Șureanu (denumiți și Elveția Estului) se găsesc forme și
formațiuni carstice cu valoare de unicat la nivel național (chei, peșteri, văi, abrupturi) și cel mai
important element, aria protejată Iezerul Șureanu (care este cel mai mare lac aflat pe o suprafață
calcaroasă), pentru indicele F1 s-a acordat nota 5.
F2 – numărul elementelor geomorfologice de interes.
În Munții Șureanu, categoriile genetice de relief constituie un important potențial turistic.
Se remacă relieful carstic, fluvial și glaciar. Datorită amplorii lor și a formelor numeroase de relief,
pentru indicele F2 s-a acordat nota 4.
Constituţia geologică foarte complexă a Munţilor Şureanu, precum şi totalitatea agenţilor
exogeni ce s-au „mulat” pe slăbiciunile domeniului petrografic în speţă, au făcut din această unitate
orografică un mozaic de îmbinări ale formelor de relief. Astfel, în funcţie de particularităţile
rocilor, avem în primul rând la partea superioară a muntelui zone de platformă (ca nişte poduri
interfluviale), extinse în peisaj, precum şi culmi compacte, greoaie dezvoltate pe roci cristaline,
toate acestea supuse unui îndelung proces de modelare subaeriană. Sunt cele mai impunătoare părţi
ale reliefului din Şureanu dacă socotim altitudinea la care s-au dezvoltat (peste 1700-1800 m). În
areale precum cele de pe culmile Vârful lui Pătru - Auşel - Şureanu - Cârpa, insular pe culmile
Clăbucet, Parva ori Gropşoara s-au suprapus suprafeţe de nivelare din cadrul complexului
sculptural de tip Borascu, identificate de geograful francez Emmanuel de Martonne în cuprinsul
majorităţii unităţilor muntoase meridionale.
Sub aceste suprafeţe de eroziune dezvoltate la altitudini mari apar două complexe structurale
(Păltinei şi Luncani), la înălţimi mai joase. Este de menţionat aici - la o altitudine medie de peste
1650 m - grefarea formelor de relief glaciar pe cele două suprafeţe superioare de eroziune: Borascu
(Auşel) şi Rău-Şes (Păltinei). Vorbim de circuri glaciare (Pătru, Şureanu, Gropşoara, Cârpa, Parva,
Dobraia), depozite morenaice, dar şi praguri sau spinări de berbec.
Depozitele calcaroase din partea sud-vestică a Şureanului sunt responsabile pentru un spectaculos
cumul de forme de relief endo şi exocarstice, sculptate sub acţiunea factorilor externi în zona
Grădiştea de Munte, Cioclovina - Baru, Crivadia - Băniţa - Peştera Bolii sau Culmea Piatra Leşului.
Alte roci sedimentare (conglomerate, gresii, argile, marne) apar ca o cuvertură peste faciesul
cristalin (îndeosebi în partea de nord şi de sud a acestor munţi) dictând naşterea unor forme de
relief de tipul cuestelor şi suprafeţelor structurale sub influenţa aceloraşi agenţi care sculptează şi
arealele superioare ale muntelui.

Figure 3 Cheile Băniței Figure 4 Vârful Negru

https://zigzagprinromania.com/blog/cheile-banitei/cheile-
http://nicolaecristianbadescu.blogspot.com/2014/11/muntii-
banitei-hateg/
sureanu-varful-negru-patrimoniu.html

7
 F3 – modul și timpul cât satisface cererea turistică.
Munții Șureanu au parte de o cerere turistică destul de ridicată. Aceștia nu dispun de o
stațiune turistică așa cum prevede legea, dar au dotare aproximativ 30 de trasee turistice (marcate
și nemarcate), 8 pârtii de ski care totalizează peste 11 km. În schimbul atractivității zonei,
posibilitățile de cazare sunt mai reduse, de aceea Munții Șureanu pot fi exploatați din punct de
vedere turistic pe parcursul a cel putin 7 zile. Așadar indicele F3 a primit valoarea 7.

Figure 5 Trasee Munții Șureanu

https://sites.google.com/site/romanianatura33/home/carpatii-
meridionali/muntii-sureanu/varful-negru-reper-pentru-istoria-dacilor

Pb = F1 + F2 + F3 = 5+4+7 = 16
3.2 Estimarea potențialului turistic pozițional (Pp)

Pp=F4
F4 - Favorabilitatea sau defavorabilitaea punerii în valoare
Pentru indicele F4 Munții Șureanu au primit valoarea 4, pentru treapta de apreciere usor
realizabil din următoarele motive:
 Munții Șureanu se află la mai mult de 20 km față de o axă majoră de circulație, mai
exact 28 de km față de DN7, drumul care face legătura între București și Nădlac.
Munții Șureanu se află la 123 km față de cel mai apropriat aeroport, Aeroportul
Internațional Sibiu.
 Se află la mai mult de 50 de km față de o zonă cu cerere turistică mai mare, și anume
la 72 km față de Alba Iulia

8
  Cele mai apropriate artere de circulație față de Munții Șureanu sunt DJ705F, la 5
km depărtare, si DC54B care ajunge până în localitatea Măgureni, în aproprierea
masivului Șureanu; dar aceste doua drumuri nu sunt prea intens circulate și necesită
câteva amenajări.

3.3 Estimarea potențialului de atractivitate absolută

Pa=Pb+Pp = 16+4 = 20

4.Concluzii

Valoarea 20 obţinută pentru potenţialul de atractivitate turistică a reliefului Munților

Șureanu, plasează această zonă între cele mai importante regiuni turistice din România. Munții
Șureanu prezintă în ultima vreme un tot mai mare interes pentru turiștii care vor să petreacă câteva
zile într-o zonă pitorească cu priveliști de vis și aer curat de munte.

5.Bibliografie

Tratatul de Geografie a Romaniei, vol III

Trufaș C., Trufaș V. (1989) – Munții Șureanu: Ghid turistic. Ed. Universitară București
http://www.speo-csm.ro/muntii-sureanu.html
http://www.carpati.org/ghid_montan/muntii/sureanu-46/geologie/
http://nicolaecristianbadescu.blogspot.com/2014/11/muntii-sureanu-varful-negru-
patrimoniu.html

Tabel de figuri
Figure 1 Poziția geografică a Munților Șureanu ............................................................................................ 2
Figure 2 Iezerul Șureanu ............................................................................................................................... 6
Figure 4 Cheile Băniței……………………………………………………………………………………………………………………………..7
Figure 3 Vârful Negru .................................................................................................................................... 7
Figure 5 Trasee Munții Șureanu .................................................................................................................... 8