-,,Familia Ronţăilă” Ronţăilă

Sigur, tu mereu găseşti

(scenetă în versuri) Un motiv să mă bârfeşti.
Toată ziua chiţăieşti,
Mămica Chiţăica De aceea te numeşti
Chiţ, chiţ,chiţ, e greu să fii Şoricioaica Chiţăica.
Mamă cu mai mulţi copii. Eşti ca mama şi bunica!
Am şi eu cinci mititei Toată ziua chiţăiau,
Şi mă cert mereu cu ei, Dar eu ştiu că ne iubeau.
Că se joacă ne-ncetat Astăzi chiar mă plictişeşti
Sub dulap şi pe sub pat, Şi te rog să mă scuteşti!
Iar motanul pişicher Nu ştiu dac-ai observat
Stă ascuns într-un ungher Că motanul e plecat,
Şi pândeşte cu răbdare Nu ştiu unde, nu contează,
Poate-i pică unu-n gheare. Nici nu mă interesează,
Numai dacă mă gândesc Şi putem, în libertate,
Simt că mă îmbolnăvesc! Să ne bucurăm de toate
Cum sunt neastâmpăraţi, Resturile de bucate
Pot să fie înhăţaţi. Ce pe jos sunt aruncate,
Mult mă tem să nu mi-i vadă, Chiar să ne jucăm în voie,
Ori în el să se încreadă. Să muncim, nu e nevoie!
Toată ziua le vorbesc Lasă cratiţa în pace,
Despre neamul pisicesc, Să te văd dansând îmi place,
De motan să se ferească Să te odihneşti azi poţi,
Şi, atenţi, să-l ocolească. Că avem mâncare toţi!
Nu mai spun că fiecare Haideţi, dragii mei copii,
Vrea tot ce un altul are Alergaţi şi fiţi zglobii,
Şi idei au multe-n cap, Mama voastră, Chiţăica,
De nu ştiu cum de încap. Nu va şti azi ce e frica!
Pozne fac nenumărate
Şi le-nghit doar eu, pe toate. (Se prind în horă şi dansează cântând
Ronţăilă, soţul meu, melodia “Unde-i mâţa să mă vadă, să-
Nici nu ştie că-mi e greu. i dau coada să mi-o roadă”).
Nicidecum nu se implică, Ronţ Ronţ
Ziulica nu şi-o strică. Eu sunt şoricelul Ronţ
Şi -s mai iute ca un glonţ.
Nu mă aşteptam să poată Nu mă prinde vreun motan,
Ronţăi din presa toată, Cât ar fi de năzdrăvan.
Din caiete şi carnete, Am ales muzica rock
Şi-o dansez în orice loc.
Foi de cărţi, chiar şi coperte… În cămară pot să spun
Într-o zi a reuşit Că e locul cel mai bun
Şi o hartă-a ronţăit. Unde pot să mă distrez,
Toată ziua să dansez.
De atâta ronţăială, Lecţiile nu îmi plac,
Îl cuprinde-o moleşeală… Temele nu prea le fac
Ore-ntregi stă neclintit, Şi adesea reuşesc
De la ore să chiulesc.
De mă tem că a murit! Mama tot mereu îmi spune
Să iau numai note bune, Mămica Chiţăica
Să îmi fac un rost anume Toate astea de ştiam,
Şi să mă descurc în lume. Liniştită nu dormeam.
Toată ziua mă pisează Nu mai pot să spun nimic,
Şi mereu mă controlează. De emoţii, simt că pic.
Vă spun vouă, mai încet: Spuneţi, voi nu vreţi să ştiţi
Tata e… de comitet. De motan să vă feriţi?
El nu vrea să-I raportez Nu mai ştiu cum să vă spun
Dacă-nvăţ ori mă distrez. Că motanul nu e bun
Şoricica Modelica Şi că pofta cea mai mare
Mie modelingu-mi place. Pentru şoricei o are!
Toată ziua nu am pace, Ce poţi spune tu, bărbate,
Mă admir într-o oglindă Despre poznele aflate?
Care se găseşte-n tindă. Tatăl Ronţăilă
Nu alerg, am învăţat Sigur sunt că n-aţi făcut
Mersul calm şi legănat. Şi că doar v-aţi încrezut
Ţin dietă serioasă, Povestind tot ce ne-aţi zis,
Nu cumva să fiu prea grasă. Dar, ca tată, am decis
Unii spun că sunt… beton. Tot în adăpost să staţi
Mi-am lăsat şi un breton. Până vă astâmpăraţi,
Scurte, strâmte, decoltate Timp să aibă, de-a uita,
Îmi sunt rochiile toate. Şi motanul, gafa ta.
Mama foarte des mă ceartă, Tu, Chiţ chiţ, să-ţi aminteşti
Dar apoi tot ea mă iartă. Că nu ştii nici să citeşti,
Cărţi îmi cumpără de toate, Nici trei vorbe să le scrii,
Însă rod doar …cât se poate. Numai să te joci tu ştii!
Nu mai pot să fiu frumoasă Ghiţăilă
Dacă rod o carte groasă Dragă tată, rău îmi pare,
Şi… mă umplu de venin, Supărarea ta mă doare,
Rochiile de nu-mi vin! Dar îţi spun, că vreau să ştii,
Chiţ Chiţ Eu ştiu multe poezii,
-Noi suntem prea mititei, Dar mai mici şi …mai uşoare,
Griji n-avem la fel ca ei. Câte-un vers din fiecare.
Toată ziua ne jucă, Dacă vrei, poţi să ne cerţi,
Chiţăim şi alergăm. Dar eu ştiu c-ai să ne ierţi!
Pe motan l-am disperat. Ronţăilă
Într-o zi ne-a alergat Iată, Chiţăilă ştie
Şi prin casă şi pe-afară… Ce-I aceea… poezie,
Se făcuse foc şi pară. Dar în casă am găsit
Chiţăilă Multe cărţi de ronţăit.
-Căpătasem chef de joacă Şoricica Învăţăcica
Şi-ncepuse să ne placă. O, sunt foarte bucuroasă
Pe motan îl ameţeam, Că veţi sta şi voi în casă.
Că în două părţi fugeam. Împreună ronţăim,
Am văzut, unde mai pui, Astfel multe lucruri ştim.
Îi crescuse şi-un cucui! Să vedeţi ce bine este
Un minut ne-am liniştit Ronţăind la o poveste,
Şi-ntro gheată ne-am pitit. Câte lucruri minunate
Chiţ chiţ Poţi afla doar dintr-o carte.
Cum aproape ne simţea, Într-o zi nu m-am mişcat
Cu nesat el mirosea. Până când n-am terminat
Chiţăilă, curajos, Cartea-n care-s adunate
I-a legat coada frumos Multe-nvăţături, de toate.
Cu şiretul din dotare Ştiu o bibliotecă mare…
De-acea gheată foarte mare, Să tot roadă fiecare
Care după el venea Poezii, poveşti, nuvele
Tot lovindu-l când fugea. Şi romane: mititele,
Apoi s-a împiedicat Sau în trei, patru volume,
După un picior de pat. Chiar şi multe cărţi de glume.
Noi în ciudă îi făceam E un lucru minunat,
Şi în jurul lui săream. Multe ştiu, c-am …studiat.
Rău îmi pare că nu pot Loc de muncă potrivit.
Să înghit deodată tot. Cinci copii sunt o avere,
Trebuie să am răbdare, Însă fiecare cere
Să le “gust” pe fiecare. Timp şi bani, dar şi iubire,
E nespus de bine-aici, Uneori te scot din fire.
Fără pozne cu pisici, Dar eu ştiu că de acum
Fără griji pentru părinţi… Ronţăilă-I pe bun drum.
Haideţi, ronţăiţi cuminţi! Dragii noştri şoricei,
Fiţi şi voi mai serioşi! Aţi putea să fiţi ca ei,
Când veţi creşte mari, frumoşi, Cei de-acum, ce se ajută
Veţi putea să vă mândriţi, Şi problemele discută,
Dacă multe lucruri ştiţi! Împreună să găsească
Ronţăilă Forţa să le depăşească.
Draga mea, ce bine zici, O familie unită
Mult de ronţăit e-aici. Sigur e o reuşită.
Astă carte-i o plăcere: Sunt de mare ajutor
“Cod de bune maniere”. Paginile cărţilor.
Iată, asta e numită Dacă multe veţi citi,
“O familie unită”! Să trăiţi frumos veţi şti,
Ia te uită câte spune, Poate că chiar într-o vilă
Toate numai lucruri bune! Ca şi neamul Ronţăilă!
Recunosc, sunt vinovat
Că nu prea m-am implicat.
Chiţăica tot mereu
Îmi spunea că-I este greu,
Dar acuma am văzut
Câte pozne aţi făcut
Şi regret nespus de tare
C-am trăit în nepăsare.
Chiţăico, draga mea,
De acuma, vei vedea
Că-mpreună le vom face
Toate, după cum îţi place.
Bunicul Ronţevici
Sunt bunicul Ronţevici
Şi îmi place mult aici.
Aş dori mereu să fie
Armonie, veselie…
Dragii mei, sunt fericit
Pentru tot ce-am auzit.
Ronţăilă, bun băiat!
În sfârşit a constatat
Că familia sa are
O nevoie foarte mare
De un tată de iubit,
Ajutor nepreţuit.
Chiţăica-i bucuroasă,
Umblă veselă prin casă.
Celor mici aşa le place
Cu tăticul să se joace…
Iar acesta, răbdător,
Face tot pe placul lor.
Chiţăica, fiica mea,
Are timp şi pentru ea.
Cam doreşte Ronţăilă
Să se mute într-o vilă,
Despre care-a auzit
C-ar avea…confort sporit
Şi nu este vreun motan
De ceva mai mult de-un an.
Pe aproape a găsit