Tren de placere

I. L. Caragiale

Madam� Georgescu � Mi?a Georgeasca � cu d. Georgescu � Mihalache � pleaca la Sinaia

cu trenul de placere. �nsa, de mult madam� Georgescu a promis �puiului� sa-l duca
odata ?i pe el la Sinaia; prin urmare, trebuie sa-l ia ?i pe puiul; dar puiul nu
merge nicaieri fara �gramam�; prin urmare, ?i pe gramam� trebuie s-o ia. Puiul este
mititelul Ionel Georgescu, �n etate de cinci ani?ori �mplini?i, unicul fruct p�na
astazi al amorului parin?ilor sai; iar gramam� este cocoana Anica, mami?a mami?
ichii puiului.

Trenul de placere pleaca din Gara de Nord s�mbata dupa-amiazi, la orele trei fara
cinci. S�mbata, a?adar, de la amiazi, am�ndoua aceste doamne �ncep sa se
pregateasca de plecare. Madam� Georgescu este pe deplin stabilita asupra toaletei
sale: bluza vert-mousse, jupa fraise �cras�e ?i palaria asortata; umbre�lu?a a ro?
ie, manu?ile albe ?i demibotinele de lac cu catarama; ciorapii de matase varga?i,
�n lungul piciorului, o banda galbena ?i una neagra, despar?ite cu c�te un fir
staco�jiu. Cocoana Anica se-mbraca �n negru, a?a se-mbraca dumneei de c�nd a
pierdut pe raposatul Nicula; coloare deschisa n-a mai purtat, dec�t acuma, de
cur�nd, barej conabiu la cap. C�t despre puiul, nici nu mai �ncape discu?ie � el va
purta la Sinaia uniforma de ofi?er de v�natori ca prin?ul Carol. P�na sa
potriveasca mami?a pe madam� Georgescu, p�na sa-mbrace pe puiul ?i sa-i puie sabia,
iata ca s-a facut ceasul doua fara douazeci. La ceasurile doua fara un sfert, iata
ca sose?te ?i d. Georgescu cu un muscal cu cauciuc. Cum intra ?i da cu ochii de
gramam�, striga:

Pagina:Ion Luca Caragiale - Opere. Volumul 2 - Nuvele ?i schi?e.djvu/21

� Cocoana! �nca n-ai plecat? sa ?tii c-ai pierdut trenul? P�na s-ajungi la tramvai,
cum umbli d-ta; p�na sa-l apuci, ca poate n-ai noroc sa-?i treaca tocmai atunci;
p�na sa ajungi la gara, � s-a ispravit! n-are sa te-a?tepte trenul pe dumneata�

Apoi, vaz�nd pe gramam� ca tandale?te caut�nd ni?te chei:

� N-auzi, cocoana, ca scapi trenul?

Cocoana Anica porne?te, ?i madam� Georgescu dupa ea:

� Mami?o, ?tii unde am vorbit sa ne-nt�lnim: �n salon de clasa-nt�i� Ai auzit ?

Gramam� a plecat sa caute tramvaiul. D. Georgescu cu familia ?i cu un co?ule?

elegant de provizii � salam, opt oua rascoapte, un pui fript, doua jimble, sare,
piper, �n sf�r?it tot ce trebuie?te � se urca �n birja ?i:

� La gara, gaspadin!

De douazeci ?i cinci minute, familia Georgescu sta �n salon de clasa-nt�i, ?i

gramam� nu mai sose?te. Ceasornicul arata doua ?i jumatate� Madam� Georgescu �ncepe
sa devie im�paci�enta. Trei fara douazeci ?i cinci� Mai sunt douazeci de minute; la
casa se dau bilete, ?i cocoana Anica nu mai vine. D. Georgescu �ncepe a banui ca n-
are sa trebuiasca a mai lua patru bilete, poate ca trei or s-ajunga, ?i porne?te
din salonul de a?teptare sa mearga la ghi?et. Dar �n u?a-nt�lne?te piept �n piept
pe gramam�, care nu mai poate de g�f�iala.

� Uf! nu mai poci! zice cocoana Anica.

Dar d. Georgescu �i numara parale potrivite pentru un bilet de dus ?i-ntors clasa
III, ?i-i arata ghi?etul respectiv.
Peste c�teva minute, trenul zboara-nspre Carpa?i.

� Biletele, va rog, domnilor, zice politicos conductorul, intr�nd �n primul vagon

de clasa-nt�ia.

D. Georgescu arata doua bilete.

� � Mititelul� al dv. ? �ntreaba conductorul arat�nd pe ofi?era?ul de v�natori,

care s-a suit cu picioarele pe bancheta de catifea.

� Da ! dar n-a-mplinit patru ani� Nu trebuie sa ne-nve?i dumneata pe noi regula,

zice madam� Georgescu.

Pagina:Ion Luca Caragiale - Opere. Volumul 2 - Nuvele ?i schi?e.djvu/22

Conductorul saluta politicos ?i trece mai departe.

� I-ai spus mami?ii (�ntreaba discret madam� Georgescu pe consoartele dumneaei) sa

bage de seama sa nu-i fure cineva co?ul?

D. Georgescu da din cap ?i se mul?ume?te sa zica numa:

� H�h� !

Mai discret �nca, �ntreaba d. Georgescu pe consoarta d-sale:

� I-ai dat ceva parale?

Madam� Georgescu raspunde consoartelui tot a?a de laco�nic cum i-a raspuns ?i
d�nsul.

� C�t ?

Madam� Georgescu arata m�na cu cele cinci degete rasfi�rate: cinci � adica, o
bancu?a.

Treizeci de bani, tramvaiul de la Zece Mese p�na la gara: care va sa zica gramam�
are �nca douazeci de bani pentru ca sa cumpere doua legaturi de vi?ine la Comarnic.
?i-n adevar, le ?i cumpara, ?i le ?i man�nca pe jumatate p�na la Valea Larga, cu
s�mburi cu tot. Trenul sose?te la Sinaia regulat. Lume � destula. Dar cu toata-
mbulzeala, cine ?tie sa-?i faca un plan bine hotar�t nu se ratace?te niciodata.
Familia Georgescu ?tie perfect ce are sa faca pas cu pas ?i minuta cu minuta.
Astfel, madam� Georgescu, cu d. Georgescu ?i cu puiul se urca-n birja ?i merg drept
la parc, unde muzica militara c�nta cadrilul Les petits cochons, sa se asigure de o
odaie cu doua paturi la Regal; iar gramam� cu co?ul merge la Mazare, sa se asigure
de o odaie cu un pat: e at�t de aproape Mazare de gara, ca nu face pentru ca sa mai
dai parale la birja. D. Georgescu �nsa da unui baiat un ban, sa duca dupa gramam�
co?ul.

S-a �ntunecat� Lampile electrice �ncep a sclipi. Puiului i-e foame. D. Georgescu
lasa pe madam� Georgescu pe o banca �n aleea principala, unde e toiul promenadei de
lume buna, ?i pleaca cu puiul la gramam�. Fatalitate! La otel Mazare, i se spune ca
n-a fost odaie goala ?i ca a trimes-o pe jup�neasa la otel Manolescu, devale. D.
Georgescu coboara cu bravul ofi?e�ra? de v�natori, care este foarte obosit ?i
flam�nd. La Manolescu, iar fatalitate! n-a fost odaie goala, ?i a trimis-o pe
jup�neasa la otel Voinea, �n

Pagina:Ion Luca Caragiale - Opere. Volumul 2 - Nuvele ?i schi?e.djvu/23

Izvor. D. Georgescu suie cu bravul ofi?era?, dupa ce i-a cumparat o franzela ?i i-a
dat sa bea apa. Trec�nd spre Izvor, se abate prin parc sa spuie lui madam�
Georgescu, nu cumva sa-?i piarza rabdarea a?tept�ndu-l� Fatali�tate! Madam�
Georgescu lipse?te de pe banca. D. Georgescu lasa un moment pe puiul, care nu mai
poate umbla, sa se odihneasca pe banca, face c�?iva pa?i �n sus, apoi �n jos, sa
gaseasca pe madam� Georgescu. Madam� Georgescu, nicaieri! Se-ntoarce sa ia pe
puiul, sa-l duca la Voinea ?i sa se-ntoarca apoi �n parc, unde trebuie p�na-n fine
sa gaseasca pe madam� Georgescu. Fatalitate! Puiul lipse?te.

� Pardon, zice d. Georgescu catre un domn care sta pe banca, n-a?i vazut un copila?
frumu?el, �mbracat �n uniforma ca prin?ul Carol?

� Ba da� Acu a plecat cu o dama�

� Cu o dama �nalta, cu bluza verzuie ?i cu jupa�

� N-am bagat de seama; dar am auzit ca dama-i zicea �puiule� ?i baiatul �mami?ico�.

� Pardon, �ncotro a pornit?

� �ncoace, raspunde domnul, arat�nd �nspre Mazare. Dama zicea ca-l duce pe puiul la
gramam�.

D. Georgescu porne?te �napoi la Mazare� Acolo i se spune � fatalitate! � ca madam�

Georgescu a fost acum cu puiul ?i, negasind pe gramam�, a plecat devale la
Manolescu. Degrab� la Manolescu�

� A fost o dama cu baie?elul cu care a?i fost dv. ?i i-am spus tot cum v-am spus
dv., ca n-am avut odaie, ?i am m�nat-o la Voinea.

D. Georgescu suie ?i porne?te cu pas regulat catre Izvor. Ajunge foarte obosit ?i
asudat la Voinea� Fatalitate! La Voinea nu se afla nici madam� Georgescu, nici
puiul, nici gramam�, nici co?ul.

� Ce-i de facut?

Cu toata inteligen?a lui, d. Georgescu sta c�teva momente pe loc fara sa poata
raspunde la aceasta-ntrebare� Va trebui sa raspunza �nsa�

� Ce?

Pentru cine nu e deprins sa se ca?ere pe mun?i, put�nd trece ca o capra din valea
Prahovei �n a Ialomi?ei, Sinaia

Pagina:Ion Luca Caragiale - Opere. Volumul 2 - Nuvele ?i schi?e.djvu/24

nu se poate compara mai nimerit dec�t cu un stomac: o �ncapere mai mult sau mai pu?
in larga, av�nd doua deschizaturi destul de str�mte. Te-a �nghi?it odata Sinaia, nu
mai po?i ie?i dec�t ori pe sus, spre miazanoapte, catre Predeal, ori pe jos, spre
miazazi, spre Comarnic. Prin urmare, �?i face d. Georgescu urmatoarea judi?ioasa
socoteala:

�Trebuie sa fie �n Sinaia, ca n-au avut pe unde zbura�.

N-apuca bine sa ispraveasca aceasta g�ndire, ?i cineva, venindu-i drept �n fa?a,

sub lumina unei lampi electrice, �i zice:

� Sa-mi scrii, nene Georgescule!

� Adio, Mitica�

� Te a?teapta-n parc madam� Georgescu cu familia Vasilescu ?i cu locotenent Mi?u�

� �n parc?� Sa-mi scrii, Mitica!

� Adio ?i n-am cuvinte, nene Mialache!

D. Georgescu �ndoie?te pasul� intra �n parc; cauta peste tot� Madam� Georgescu �
fatalitate! � nicaieri. Obosit, omul ?ade pe o banca, sa rasufle, ?i, pentru prima
oara, dupa o alergatura de cinci ceasuri, �njura �n g�nd� Pe cine?� Pe coana Anica�
Dumneei a facut toata �ncurcatura, dumneei face toate �ncurcaturile� Dar� nu strica
dumneei; el strica; nu trebuia s-o ia; trebuia s-o lase la Bucure?ti� ?ez�nd astfel
pe banca-n parc, �n prada unor g�ndiri destul de nefavorabile cocoanei Anichii, d.
Georgescu nu ia seama ca muzica a plecat ?i ca lumea �ncet-�ncet s-a strecurat,
merg�nd fiecare catra culcu?ul sau. A! e grozav sa ai fiin?e iubite, ratacite
departe de tine, ?i sa nu ?tii la un moment dat �n ce loc se afla, ce fac, ce li
se-nt�mpla, ce vorbesc, ce simt, ce g�ndesc despre tine� le e dor de tine, cum ?i-
este ?ie de ele ? etc. etc.

�Unde dracul s-a bagatara ?� zice d. Georgescu�

?i iar o �njuratura � de asta data la adresa tutulor celor trei fiin?e iubite pe
cari le cauta fara sa le gaseasca. Dar iata ca un glas simpatic �l treze?te pe d.
Georgescu din ur�tele-i g�nduri.

� Bravos! d-le Mialache! bravos!

Este cocoana Anica, mami?a lui madam� Georgescu.

� Cocoana! striga ginerele, sarind drept �n picioare� Unde umbla?i, cocoana?

Pagina:Ion Luca Caragiale - Opere. Volumul 2 - Nuvele ?i schi?e.djvu/25

� Bravos! tot dumneatale-ntrebi�

� Fire?te ca eu, daca nu ?tiu� De cinci ceasuri de c�nd umblu dupa dv.

� Dupa noi !� Ce spui, frate?� Dar la Oppler nu puteai sa vii?� A nemerit orbul
Braila� ?i d-ta�

� La Oppler te-am trimes eu pe d-ta? striga d. Georgescu scos din pepene� La

Oppler? Dracul era sa ?tie ca dv. sunte?i la Oppler� Eu v-am cautat la Mazare, la
Manolescu, la Voinea, �n parc�

� La Voinea?� Nu mi-a zis Mi?a ca ne-a gasit loc la Vasileasca?�

� C�nd ?i-a zis Mi?a ca ?i-a gasit loc la Vasileasca?

� C�nd ne-am �nt�lnitara pe bulivar�

� C�nd v-a?i �nt�lnitara pe bulivar ?

� C�nd mergeam la Voinea� ne-am �nt�lnitara, ca nu l-am gasit�

� Pe cine ?

� Pe Voinea. Finca ne-am �nt�lnitara cu Mandica.

� Care Mandica? zbiara d. Georgescu.

� Vasileasca, omule! ?i cu Mi?a�

� Ei! ?i unde e acuma Mi?a?

� Nu ?i-am spus?

� C�nd mi-ai spus?

� Mialache! e?ti nebun? Nu ?i-am spus ca te a?teapta la Oppler cu Vasileasca ?i cu

fratele Vasileaschii, locotenent Mi?u de la itiden?a?

� Dar puiul?

� L-am culcat.

� Unde?

� Nu ?i-am spus?

� Cucoana! e?ti nebuna? c�nd mi-ai spus?

� Nu ?i-am spus ca am tras la Mandica.

� Ei?!

� Nu zbiera a?a!� Ei! ne-a dat un pat pentru puiul �n odaie la copiii ei, ?i Mi?ii
i-a dat odaia lui Mi?u, ?i el doarme pe canapea �n antrelu?a�

Din vorba-n vorba, au ajuns la Oppler. La Oppler, fatali�tate! Toate luminile

stinse.

� S-a dusara la Vasileasca acasa.

Pagina:Ion Luca Caragiale - Opere. Volumul 2 - Nuvele ?i schi?e.djvu/26

D. Georgescu ?i coana Anica suie �ncet pe drumul prapas�tios catre strada Furnica.
E o noapte calda, cu luna plina� Cu c�t suie, cu at�t se desfa?ura la picioarele
drume?ilor panorama mirifica a Sinaiei, cu simetricele ei constela?ii de lampioane
electrice. Vederea aceasta o �nc�nta pe coana Anica� D. Georgescu e mai pu?in sim?
itor fa?a cu marea?a priveli?te ?i �njura bombanind. Au ajuns �n sf�r?it la Villa
Mandica. Puiul doarme cu copiii Vasileaschii; dar, fatalitate! madam� Georgescu
lipse?te. A plecat.

� Unde?

� A plecatara acu?ica to?i, zice servitoarea somnoroasa, la Sf�nta Ana.

� ?i d. Mi?u locotenentul? �ntreaba coana Anica.

� ?i dumnealui, raspunde slujnica.

� Du-te ?i dumneatale repede, Mialache! zice cocoana.

Dar d. Mialache izbucne?te:

� Ce? cocoana! ce? sunt nebun? dumneatale ma socote?ti cal de po?te?

� Nu striga, ca scoli copiii!

� De cinci ceasuri de c�nd alerg dupa dv. ca un turbat, nu e destul? Nu mai ma duc.

� Du-te, Mialache mama! zice foarte rugatoare cocoana; o sa-i faci mare placere Mi?
ii ?i la to?i.

� Nu mai poci�

� O sa te caie?ti, Mialache!

� De ce sa ma caiesc?� Nu ma duc! n-o gasesc nici acolo� Mai bine, adu co?ul.

C�nd zice d. Georgescu acestea, orologiul de la castelul Pele? se aude-n departare

bat�nd noaptea jumatate. Cocoana scoate co?ul de subt canapea, slujnica aduce o
sticla cu vin, ?i d. Mialache se pune sa supeze cu coana Anica. La supeu, d.
Mialache poveste?te cu de-amanuntul toate peripe?iile prin cari a trecut; iar
cocoana Anica, cum s-a-nt�lnitara cu madam� Vasilescu ?i cu toata compania ?i cu
locotenent Mi?u, care e mucalit al dracului �?i c�nta teribel!�. Apoi, dupa supeu,
s-a culcat d. Georgescu �n odaia locotenentului, rezervata pentru el ?i madam�
Georgescu; iar gramam�, �n odaia copiilor, cu puiul.

Pagina:Ion Luca Caragiale - Opere. Volumul 2 - Nuvele ?i schi?e.djvu/27

Dormeau �nca profund c�nd, pe la cinci ?i jumatate diminea?a, un zgomot stra?nic,
clopo?ei de trasura, lautari ?i chiote, i-a smuls din bra?ele lui Morfeu. Se-
ntorcea compania de la Urlatoare, cu lautari: madam� Vasilescu, madam�
Costan�dinescu, nepo?ica ei, domni?oara Popescu, ?i d. Vasilescu ?i madam�
Georgescu ?i locotenent Mi?u� Fusese o partida de placere improvizata, o fantazie a
locotenentului.

� Vezi, cocoana? zice d. Mialache lui gramam�. Vezi? daca ma luam dupa vorba d-tale
?i ma duceam ?i la Sf�nta Ana!�

Ah! a fost o placere ce va ram�nea neuitata� Pe luna, cu trasurile la pas, ?i

dasupra armoniei apelor de munte ?i ?oaptelor padurii, lautarii acompaniind
�ncetinel ?i d. Mi?u c�nt�nd menuetul, pe care-l c�nta regulat muzica �n parc ?i
care-i place at�ta lui madam� Georgescu!� De aceea, cu sufletul �ncarcat de
fermecatoare amintiri, seara, la Bucure?ti, c�nd �?i face toaleta de culcare,
madam� Georgescu zice oft�nd:

� Ah! mami?o! menuetul lui Pederaski�,ma-nnebunesc !