SCARLATINA

Scarlatina este o boala infecto-contagioasa sporadic-endemica, cu aparitia unor focare epidemice

mai ales in colectivitatile de copii. Este produsa de streptococul Beta hemolitic de grup A, care se
gaseste in cavitatea nazofaringiana a bolnavilor de scarlatina, convalescentilor de scarlatina netratati
cu penicilina, bolnavilor cu angine streptococice si purtatorilor sanatosi de streptococ.
Transmiterea se face direct, aerian, prin secretii - prin contactul dintre bolnav sau purtator si
indivul sanatos si indirect prin obiectele contaminate. Factorii favorizanti sunt anotimpul rece,
aglomeratia, varsta, infectii intercurente etc. Copiii sub varsta de 10 ani au o receptivitate mai mare
pentru scarlatina, grupa de varsta cel mai frecvent afectata fiind 5-9 ani; cu o frecventa de 4-5 ori mai
mare in mediul urban decat in mediul rural. De asemenea s-a constatat o periodicitate sezoniera de
toamna-iarna si multianuala.
Izvorul de infectie este reprezentat de catre:
- bolnavii cu scarlatina: care sunt contagiosi incepand de la sfarsitul perioadei de incubatie, in
perioada de debut, in perioada de stare 1-2 zile dupa inceperea tratamentului cu penicilina. In
absentatratamentului, pot fi contagiosi si in perioada de convalescenta, pana la 10 saptamani;
- bolnavii cu angina streptococica, determinata de o tulpina destreptococ beta-hemolitic care
are capacitatea de a secreta toxina eritrogena responsabila de aparitia scarlatinei;
- bolnavii cu forme usoare de boala, care pot trece neobservate sau purtatorii sanatosi de
streptococ beta-hemolitic tip A. Se apreciaza ca aproximativ 20% din populatie este
purtatoare de streptococi betahemolitici la nivelul orofaringelui.
Dupa scarlatina ramane o imunitate durabila, bazata pe anticorpi si antitoxina.
Tabloul clinic
Scarlatina parcurge 4 faze clasic descrise:
- perioada de incubație 3-5 zile;
- perioada de invazie (preeruptivă) 1-2 zile, care debutează brusc cu febră, frisoane, enantem ,
angină , odinofagie și cefalee, afectare digestivă (greață, inapetență) și stare de rău general.
- perioada de stare, începe odată cu apariția exantemului scarlatinos și completarea enantemului
- perioada de descuamație începe după 7-14 zile de boală, prelungindu-se 2-4 săptămâni.
Incubația
Perioada de incubație durează de obicei 3-6 zile, dar se poate scurta până la o zi sau se poate extinde
până la 12 zile.
Perioada de invazie
Perioada de invazie (preeruptivă) durează 1-2 zile (36-48 de ore). Debutul bolii este brusc, uneori
brutal, cu febră mare (de 38-40°), frisoane, curbatură moderată, mialgii, stare de rău general, angină,
afectare digestivă (greață, vome repetate, inapetență, uneori dureri abdominale), astenie, insomnie și
cefalee. Angina se însoțește de dureri în gât, odinofagie. La examenul obiectiv se depistează angina
(roșeață intensă a faringelui, care cuprinde amigdalele și întregul istm faringian, amigdalele sunt
hipertrofiate, roșii sau cu exsudat purulent, mai mult sau mai puțin organizat la suprafața tonsilelor),
adenopatii submandibulare și uneori o hepatosplenomegalie sensibilă. În formele severe, pulsul este
rapid, tensiunea arterială scade și starea generală este modificată .
Perioada de stare
Perioada de stare (faza de stare, perioada de erupție, enantemul si exantemul scarlatinos) începe
odată cu apariția exantemului și completarea enantemului (ciclul lingual).
Enantemul scarlatinos
La inspecţia cavităţii bucale se observă mucoasa faringiană de culoare roşu aprins, amigdale
hiperemice, hipertrofice cu depozite purulente. Mucoasa palatină este edematiată, hiperemică. Ciclul
lingual este obligatoriu şi se caracterizează în prima zi prin depozite albicioase ce se detaşează uşor,
(se mai numeşte şi limbă de porţelan). În zilele următoare apare descuamarea progresivă a limbii de la
exterior spre interior, până în a 4 a zi când limba este total deepitelizată, (limba zmeurie). Din a 5 a zi
începe reepitelizarea, ca în ziua a 7 să ajungă să aibă aspect lăcuit sau (limbă de pisică). După
aproximativ două săptămâni revine la normal.
Exantemul scarlatinos
Exantemul scarlatinos (erupția cutanată scarlatinoasă) apare după 12-48 (obișnuit 24-36) ore de
la debutul bolii (apariția febrei). Erupția scarlatinoasă se anunță printr-un ușor prurit și începe pe gât,
umeri și partea superioară a toracelui și spatelui și apoi se întinde în câteva ore sub formă de cămașă
pe tot trunchiul, iar în circa 24 de ore pe extremități. În cazuri obișnuite, erupția cutanată atinge cea
mai mare dezvoltare în 2-3 zile a bolii, se menține 36-48 de ore și apoi se stinge treptat, dispărând în
cazuri de gravitate medie după 7-8 zile de la debutul bolii.
Exantemul (erupția cutanată) este format din micropapule punctiforme congestive pe un fond
intens eritematos. Micropapulele au dimensiuni de 1-2 mm și au o culoare roză sau roșie-intensă,
stacojie, iar în cazurile severe, cu o nuanță cianotică. Centrul micropapulelor este de obicei colorat
mai intens și ridicat deasupra pielii, ceea ce determină la palparea sau pipăitul lor o senzație aspră, de
tegument granulos, rugos. Micropapulele elevate se observă mai clar la o iluminare laterală. Uneori
micropapule punctiforme de pe fondul intens eritematos sunt atât de numeroase încât confluează prin
baza lor eritematoasă periferică în plaje întinse, tegumentele având un aspect eritematos difuz, dând
aspectul clasic descris de "piele de rac fiert", culoare care a sugerat și denumirea bolii (în latina
medievală "scarlatum" = roșu aprins, stacojiu). Pielea este uscată (inhibiția glandelor sudoripare).
Exantemul este ușor pruriginos sau nepruriginos, dar de obicei nudureros. Erupția dispare câteva clipe
la presiunea ei cu degetul dând o pată albă, după care apare din nou erupția.
Erupția respectă fața, palmele și plantele, fiind mai accentuată la plicile de flexiune (în axile, în
fosele poplitee, în regiunea inghinală), în regiunea inferioară a abdomenului, în regiunea laterală a
toracelui, pe fese, pe fața internă a coapselor, gambelor, brațelor, pe fețele anterioare ale antebrațelor
și pumnilor, dosul mâinii și degetelor.
Exantemul scarlatinos pe membrul superior şi semnul Pastia (linii hemoragice) în plica cotului.
Semnul Pastia (linii hemoragice) în plicele cotului în scarlatină după dispariţia exantemului
scarlatinos. La nivelul plicilor de flexiune ale membrelor, mai ales la plica cotului, dar și la cele de la
încheieturile pumnului, genunchilor (fosă poplitee), din regiunea inghinală, din axile, erupția
scarlatinoasă prezintă un aspect caracteristic, patognomonic, sub forma unor linii (dungi) hemoragice,
așezate transversal în sens orizontal, corespunzător pliurilor de flexiune, la nivelul unde pielea, lezată
de toxina streptococul piogen, este traumatizată prin mișcări. Acest aspect caracteristic al erupției la
plicile de flexiune cu caracter hemoragic și persistent a fost descris în 1910 de Calistrat Grozovici
(1862-1919) împreună cu internul său Constantin Pastia (1883-1926), în Spitalul Colentina și este
cunoscut în literatură ca semnul Pastia sau semnul Grozovici-Pastia, util și pentru diagnosticul tardiv
al scarlatinei, deoarece persistă câteva zile după stingerea erupției și permite astfel un diagnostic
retroactiv chiar și în convalescența imediată. Semnul Pastia este mai mai rar întâlnit în plicile
abdomenului unde liniile hemoragice sunt dispuse transversal.
Fata are un aspect caracteristic cu paloare in jurul gurii si congestia (roseata) obrajilor, semn
descris ca „masca lui Filatov” sau „faciesul palmuit”.
Tratament
Tratamentul se stabileşte în urma unui consult clinic general. Tratamentul este constituit din
antibioterapie, în cura de 7-10 zile şi de tratament simptomatic. Antibioticul de elecţie este penicilina.
În cazul persoanelor alergice sau în funcţie de indicaţiile medicului, se pot administra macrolide,
cefalosporine sau asocierea de acid clavulanic - amoxicilină.

Tratamentul simptomatic este reprezentat de antipiretice: panadol, nurofen, algocalmin. În

formele severe, ce necesită internare, se pot administra corticosteroizi şi imunoglobuline standard.
Regimul alimentar, repaosul, vitaminotreapia şi aplicarea regulilor de igienă.
Complicatii
In general este o boala autolimitanta, dar in unele cazuri, netratate, in evolutia bolii pot apare si
complicatii. Acestea sunt reprezentate in timpul perioadei de stare de catre: artrita toxica, nefrita,
cardita, encefalita. In convalescenta prin extindere la organele din jur pot apare complicatii septice de
tipul: sinuzite, otite, mastoidite, adenite, flegmon amigdalian, flegmon al planseului bucal.
Complicatiile care pot aparea mai tarziu, dupa infectia scarlatinica, sunt: reumatismul articular acut si
glomerulonefrita post-streptococica.

Profilaxie si combatere
- masuri fata de izvorul de infectie-depistare, declarare nominala a cazului suspect, izolare la
domiciliu sau in spitalul de boli infectioase;
- masuri fata de contacti - supraveghere clinica timp de 10 zile, prin triaj epidemiologic zilnic
pentru depistarea anginelor rosii si investigarea bacteriologica a acestora ( exudat faringian)
pentru depistarea purtatorilor de streptococ beta hemolitic grup A;
- masuri fata de purtatorii depistati - tratarea acestora cu antibiotice
-
Bibliografie

1. Marin Gh.Voiculescu. Boli infecțioase.

2. Mircea Chiotan. Boli infecțioase. Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila,
București.
3. Augustin Cupșa. Boli infecțioase transmisibile. Curs universitar cu recomandări pentru
activitățile practice.
4. Voiculescu, M., Perederi, S. O contribuție românească la semeiologia scarlatinei: semnul
Pastia.
5. Wikipedia . Scarlatina
6. DSP – Profilaxia si combaterea scarlatinei