Borta-Vântului - Poveste de Mihai Eminescu

7/13/2019 Borta-vântului - poveste de Mihai Eminescu
Borta-vântului
de Mihai Eminescu
Era un om sărac – sărac, ş-avea o mulţime de copii. Acu era – în vremea foametei şi el a muncit v-o
săptămână pe un căuş de grăunţe. Acu s-a dus la râşniţă cu dânsele. După ce le-o râşnit, a ieşit afară cu căuşul cu
făină şi s-a pornit o furtună mare şi i-a luat toată făina din căuş. Da el straşnic s-o mâniat. "Nu mă las eu aşa cu
una cu două", şi face un şumuiag de paie şi porneşte.
Îl întreabă un om:
– Unde te duci, cumătre?
– Mă duc s’ astup borta vântului, că mi-a luat făina din căuş.
– Da unde-i nimeri-o?
– Unde-a fi acolo mă duc.
Mergând el loc depărtat a ajuns pe Dzeu şi sf. Petrea (erau pe pământ pe-atunci).
– Unde te duci omule?
– Mă duc s’ astup borta vântului, că mi-o luat făina din căuş. Da D-zeu i-o zis aşa:
– Omule, nu te mai duce. Na-ţi o nucă… da pân a casă să nu zici: nucă, deschide-te.
Întorcându-se el înapoi, a ‘noptat ş-a ajuns la un om şi s-a rugat să-l primească să doarmă acolo peste
noapte.
– De unde vii bade? l-ntreabă omul cela.
– Mă duceam s’ astup borta vântului ş’ am întâlnit un nebun pe drum şi mi-o dat o nucă şi-a zis să nu zic
pân’ a casă nucă, deschide-te. Ce-a mai fi şi asta?
Femeia omului vicleană. Ia o nucă ‘n mână şi zice:
– Ia să-ţi văd nuca.
Îi schimbă nuca omului. Şi pe urmă se duce ‘ntr-un ocol şi zice: nucă deschide-te. Dac-o zis – atâtea vite
ce-o ieşit, oi, cai, hei, o bogăţie ‘ntreagă. Ştii mata, putere dumnezeiască!
Se duce – a doua zi a casă "Nucă deschide-te". Nuca de unde să se deschidă.
www.povesti-pentru-copii.com/mihai-eminescu/borta-vantului.html 1/2
7/13/2019 Borta-vântului - poveste de Mihai Eminescu
– Hai bată-mi-l Dumnezeu vânt şi moşneagul lua-l-ar dracu. Mă duc s’astup borta vântului şi să bat pe
moşneag de ce m-o viclenit.
Ajunge iar pe Dumnezeu.
Da D-zeu, ştii, putere dumnezeiască, acu era altfel la faţă… nu l-o cunoscut.
– Unde te duci, bade?
– S’ astup borta vântului şi să ucid moşneagul, la ce m-o viclenit.
– Na-ţi, bade, un măgar. Da să nu zici pân’ acasă: măgar baligă-te.
– N-oi zice.
Se-ntoarce el iar pe la omul cela. Da omul cela-l ospătează şi-i dă vin să bee, şi omul s-o chefăluit şi-a
adormit pe laiţă. Da erau nişte ţigani cu şatra acolo ş-avea măgar şi omul s-o dus ş-o cumpărat ş-a schimbat
măgarul.
Omul a doua zi se scoală, ia măgarul şi se duce – acasă şi-i zice: măgar, fa bani!
Măgarul, de unde? El apuc’ un druc şi ‘ncepe a dişăla măgarul.
– Acu nu-l mai iert eu.
Se porneşte să ‘ntâlnească pe moşneag şi s’ astupe borta vântului. Întâlneşte pe D-zeu.
– Na-ţi bade, o cârjă, da să nu zici pân a casă: cârje ‘ncârjeşte-te. Ia cârja, vine pe la omul cela. Acu omul i-
a dat şi mai straşnic ospăţ şi s-a sfătuit că dac’ or vede ce-a mai da şi cârja, pe urmă să-l omoare, ca să nu
presupună că el i-o luat. Acu zice omul femeii:
– Măi, femeie, noi hai cu cârja ‘n zămnic (beciu) şi să ‘nchidem uşa ş-a să zicem: cârjă’ncârjeşte-te.
Se vâră. Cârja unde ‘ncepe a bate ş-a zdrobi. Până omul era cu chef, până s-a trezit, ei erau ucişi ca merele.
– Bade ţi-om da şi măgar şi nuca, numai mă rog, scoate-ne. Acu omul i-o lăsat de i-o bătut şi mai bine. A
luat măgarul, cârja şi nuca şi s-o pornit a casă.
Aşa s-a făcut de bogat acu, de-a ajuns veste pân la-mpăratul. Atâţia bani avea el, de-o semănat ş-o crescut
grâu de aur. Acu ‘mpăratul a auzit că are un lan de aur ş-o trimis doi sufragii să-i dea sămânţă, să semene şi-
mpăratul.
– Să spui împăratului că nu vreau să-i dau, să văd ce mi-a face. Împăratul când a auzit aşa, straşnic s-o
mâniat ş-o gătit oştire, să se ducă cu război asupra lui. Împăratul era frunte, ştii, mai mare. Ş-a venit pân la uşa
lui ş-o strigat să iasă afară. Da el ave bani, da tot cu straie de-a noastre, nu cu straie leşeşti. El pune cârja sub
suman şi iese afară. Acu ‘mpăratul cu atâtea mii de oameni i-a fost ruşine singur lui să se ducă el numai cu unul
să se lupte. A zis:
– Omule, arată-ţi tu întâi puterea.
– Bine, măi împărate. Cârje’ncârjeşte-te, la tot soldatul câte două şi la împăratul nouă. (Cârja era
dumnezeiască, tot în cap pâcâia).
O nebunit şi pe soldaţi şi pe-mpăratul. S-o dus împăratul, ş-o rămas pace ş-o trăit bine. Să dea D-zeu să
trăiască şi copiii mei aşa.
www.povesti-pentru-copii.com/mihai-eminescu/borta-vantului.html 2/2

Borta-Vântului - Poveste de Mihai Eminescu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Borta-Vântului - Poveste de Mihai Eminescu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Borta-Vântului - Poveste de Mihai Eminescu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

7/13/2019 Borta-vântului - poveste de Mihai Eminescu

– Unde te duci, cumătre?

– Mă duc s’ astup borta vântului, că mi-a luat făina din căuş.

– Unde-a fi acolo mă duc.

– Unde te duci omule?

– De unde vii bade? l-ntreabă omul cela.

Femeia omului vicleană. Ia o nucă ‘n mână şi zice:

– Ia să-ţi văd nuca.

Se duce – a doua zi a casă "Nucă deschide-te". Nuca de unde să se deschidă.

Ajunge iar pe Dumnezeu.

– Unde te duci, bade?

– S’ astup borta vântului şi să ucid moşneagul, la ce m-o viclenit.

– Na-ţi, bade, un măgar. Da să nu zici pân’ acasă: măgar baligă-te.

Măgarul, de unde? El apuc’ un druc şi ‘ncepe a dişăla măgarul.

– Acu nu-l mai iert eu.

Se porneşte să ‘ntâlnească pe moşneag şi s’ astupe borta vântului. Întâlneşte pe D-zeu.

– Omule, arată-ţi tu întâi puterea.

S-ar putea să vă placă și