1 Calcul numeric

Problema 1.1. (a) Scrieţi formula de interpolare Hermite pentru f ∈ C 4 [−1, 1]

şi nodurile x0 = −1 simplu, x1 = 0 dublu şi x2 = 1 simplu.

(b) Determinaţi o formulă de cuadratură de tip interpolator integrând for-

mula precedentă termen cu termen.

(c) Transformaţi formula precedentă ı̂ntr-o formulă pe [a, b]. Este aceasta
o formulă cunoscută?

Problema 1.2. Să se aplice metoda lui Newton ecuaţiei sin x = 0 pe [0, π2 ],
dacă x0 este soluţia nenulă a ecuaţiei tgx = 2x. Ce ar trebui să se ı̂ntâmple
şi ce se ı̂ntâmplă ı̂n realitate?

1
2 Calcul numeric
Problema 2.1. Considerăm formula de cuadratură de tipul
∞
∫0 e−x f (x)dx = af (0) + bf (c) + R(f )

(a) Determinaţi a, b, c astfel ı̂ncât formula să aibă gradul de exactitate d =

2. Puteţi identifica formula astfel obţinută? (Indicaţie: Γ(n + 1) = n!).

(b) Fie p2 (x) = (H2 f )(x, 0, 2, 2) polinomul de interpolare Hermite cores-

punzător funcţiei f şi nodurilor x = 0, simplu şi x = 2, dublu. Calculaţi
∞ −x
∫0 e p2 (x)dx şi comparaţi cu rezultatul de la punctul (a).
(c) Obţineţi restul R(f ) sub forma

R(f ) = const ⋅ f ′′′ (ξ), ξ > 0.

Problema 2.2. O analiză de tip element finit a sarcinii pe o structură ne

conduce la următorul sistem
⎡ α β −β ⎤⎥ ⎡ 15 ⎤
⎢ 0 0 0 ⎢ ⎥
⎢ 0 α 0 −β 0 −β ⎥⎥ ⎢ 0 ⎥
⎢ ⎢ ⎥
⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 0 ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 0 α β β 0 ⎥
= ⎢ −15 ⎥ ,
⎢ 0 −β ⎥ x ⎢ ⎥
⎢ β γ 0 0 ⎥ ⎢ 0 ⎥
⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ β 0 β 0 γ 0 ⎥ ⎢ 25 ⎥
⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ −β −β 0 0 0 γ ⎥⎦ ⎢ 0 ⎥
⎣ ⎣ ⎦
unde α = 482317, β = 2196.05 şi γ = 6708.43. Aici x1 , x2 , x3 reprezintă
deplasări laterale, iar x4 , x5 , x6 reprezintă deplasări rotaţionale (tridimen-
sionale) corespunzând forţei aplicate (membrul drept).

1. Determinaţi x.

2. Cât de precise sunt calculele? Presupunem ı̂ntâi date exacte, apoi

∥∆A∥/∥A∥ = 5 × 10−7 .

2
3 Calcul numeric
Problema 3.1. (a) Determinaţi forma Newton a polinomului de interpo-
lare p ce interpolează f ı̂n x = 0 şi x = 1 şi f ′ ı̂n x = 0. Exprimaţi
eroarea cu ajutorul unei derivate de ordin corespunzător a lui f (pre-
supusă continuă pe [0, 1]).

(b) Folosind rezultatul de la (a), deduceţi o formulă de cuadratură de tipul

1
′
∫0 f (x)dx = a0 f (0) + a1 f (1) + b0 f (0) + R(f )

Determinaţi a0 , a1 , b0 şi R(f ).

c+h
(c) Transformaţi formula de la (b) ı̂ntr-o formulă cu rest pentru ∫c y(t)dt,
unde h > 0.

Problema 3.2. Să se genereze un spline cubic parametric care să treacă prin
punctele date Pi (xi , yi ), i = 1, n. Punctele se vor citi cu ginput.

3
4 Calcul numeric
Problema 4.1. (a) Se consideră o formulă de cuadratură de tipul
1
∫0 f (x)dx = αf (x1 ) + β[f (1) − f (0)] + R(f ). (1)

Să se determine α, β, x1 astfel ı̂ncât gradul de exactitate să fie cât

mai mare posibil. Care este gradul de exactitate maxim care se poate
atinge?

(b) Utilizaţi interpolarea şi teorema lui Peano pentru a obţine o margine a
lui ∣R(f )∣ ı̂n funcţie de ∥f (r) ∥∞ = max ∣f (r) (x)∣, pentru un r adecvat.
0≤x≤1

(c) Adaptaţi (1), inclusiv delimitarea pentru ∣R(f )∣, pentru a obţine o
c+h
integrală de forma ∫c f (t)dt, unde c este o constantă şi h > 0.

(d) Aplicaţi rezultatul de la (c) pentru a obţine o formulă de cuadratură re-

b
petată pentru ∫a f (t)dt, subdivizând [a, b] ı̂n n subintervale de lungime
totală h = b−a
n . Găsiţi o margine a erorii totale.

Problema 4.2. Presiunea P a vaporilor de apă (ı̂n bari) ca funcţie de tem-

peratură T (ı̂n grade C) este

T 0 10 20 30
P (T ) 0.006107 0.012277 0.023378 0.04243
T 40 50 60 80
P (T ) 0.073774 0.12338 0.19924 0.31166
T 80 90 100
P (T ) 0.47364 0.70112 1.01325

Interpolaţi aceste date cu un spline cubic. Se ştie că P (5) = 0.008721,

P (45) = 0.095848, and P (95) = 0.84528. Cât de bine interpolează S ı̂n aceste
puncte? Reprezentaţi grafic S ca o funcţie de T . Calculaţi integrala presiunii
de la 0 la 100.

4
5 Calcul numeric
Problema 5.1. (a) Construiţi prin metoda coeficienţilor nedeterminaţi o
formulă de cuadratură de tipul
1 1
′ ′
∫0 f (x)dx = −αf (0) + βf ( 2 ) + αf (1) + R(f )

care are grad maxim de exactitate.

(b) Care este gradul exact de exactitate al formulei de la punctul (a)?

(c) Utilizaţi nucleul lui Peano al funcţionalei Q pentru a exprima R(f ) ı̂n
funcţie de o derivată adecvată, folosind rezultatul de la (b).

(d) Transformaţi formula de la punctul (a) ı̂ntr-una potrivită pentru a eva-

c+h
lua ∫c g(t)dt şi apoi obţineţi formula repetată corespunzătoare pentru
b
∫a g(t)dt, utilizând n subintervale de lungime egală şi deduceţi restul.
Interpretaţi rezultatul.

Problema 5.2. (a) Implementaţi ı̂n MATLAB metoda lui Newton pentru
ecuaţii scalare cu rădăcini multiple.

(b) Studiaţi comportarea metodei lui Newton şi a metodei secantei pentru
funcţia √
f (x) = sgn(x − a) ∣x − a∣.

5
6 Calcul numeric
Problema 6.1. Fie
b−a
a = x0 < x1 < x2 < ⋅ ⋅ ⋅ < xn−1 < xn = b, xk = a + kh, h=
n
o diviziune a intervalului [a, b] ı̂n n subintervale egale.
x
(a) Deduceţi o formulă de cuadratură elementară pentru integrala ∫xkk+1 f (x)dx
(inclusiv restul), aproximând f printr-un polinom de interpolare Hermite
(H3 f )(x; xk , xk , xk+1 , xk+1 ) şi apoi integrând pe [xk , xk+1 ]. Interpretaţi rezul-
tatul.
(b) Deduceţi din formula de la (a) o formulă repetată de cuadratură (cu
b
rest), pentru integrala ∫a f (x)dx.

Problema 6.2. Rezolvaţi ecuaţia lui Kepler

f (x) = x − ε sin x − η = 0, 0 < ∣ε∣ < 1, η ∈ R,

unde ε şi η sunt parametrii.

6
7 Calcul numeric
Problema 7.1. (a) Fie Ln (f ; x) polinomul de interpolare de grad ≤ n co-
respunzător funcţiei f (x) = ex şi punctelor xi = i/n, i = 0, 1, 2, . . . , n.
Deduceţi o margine superioară pentru

max ∣ex − (Ln f )(x)∣ = max ∣(Rn f )(x)∣

0≤x≤1 0≤x≤1

şi determinaţi cel mai mic n ce garantează o eroare mai mică decât 10−6
pe [0, 1].
Indicaţie. Arătaţi ı̂ntâi că pentru orice i, 0 ≤ i ≤ n are loc
i n−i 1
max ∣(x − ) (x − )∣ ≤ .
0≤x≤1 n n 4

(b) Rezolvaţi problema analoagă pentru polinomul Taylor de grad n

x2 xn
(Tn f )(x) = 1 + x + + ⋅⋅⋅ + ,
2! n!
şi comparaţi rezultatul cu cel de la (a).

Problema 7.2. Rezolvaţi sistemul

9x2 + 36y 2 + 4z 2 − 36 = 0
x2 − 2y 2 − 20z = 0
x2 − y 2 + z 2 = 0

Indicaţie: Sunt patru soluţii. Valori bune de pornire

T
[ ±1 ±1 0 ] .

7
8 Calcul numeric
Problema 8.1. (a) Dându-se f ∈ C[a, b], găsiţi ̂
s1 (f ; ⋅) ∈ S10 (∆) astfel
ı̂ncât
b
∫a [f (x) − ̂
s1 (f ; x)]2 dx → min

utilizând baza B-splinelor de gradul ı̂ntâi. Ce puteţi spune despre pro-

blema analoagă discretă?

(b) Implementaţi soluţia de la punctul (a) ı̂n MATLAB.

8
9 Calcul numeric
Problema 9.1. (a) Pentru un polinom de interpolare de grad II cu noduri
echidistante x0 , x1 = x0 + h, x2 = x0 + 2h, deduceţi o margine superioară
∥R2 f ∥∞ ı̂n funcţie de ∥f ′′′ ∥∞ şi h.

(b) Comparaţi marginea obţinută la (a) cu cea analoagă pentru trei puncte
Cebı̂şev din [x0 , x2 ].

Problema 9.2. Fie funcţia f (x1 , x2 , x3 ) = 5x31 − x22 − ex3 − 8x1 − 2x2 + x3 . Să
se determine un punct staţionar al ei.

9
10 Calcul numeric
Problema 10.1. (a) Presupunem că funcţia f (x) = ln(2 + x), x ∈ [−1, 1]
este interpolată printr-un polinom Ln f ı̂n punctele Cebı̂şev xk = cos ( 2n+2
2k+1
π),
k = 0, n. Deduceţi o margine a erorii maxime, ∥Rn f ∥∞ .

(b) Comparaţi rezultatul de la (a) cu marginea superioară ∥RnT f ∥∞ a res-

tului polinomului de interpolare Taylor al lui f .

Problema 10.2. Inversaţi funcţia specială

x
2
erf(x) = √ ∫ e−t d t
2

π
0

rezolvând ecuaţia y = erf(x) ı̂n raport cu x folosind metoda lui Newton,

−1 ≤ y ≤ 1.

10
11 Calcul numeric
Problema 11.1. Fie f (t) = arccos t, t ∈ [−1, 1]. Determinaţi aproximaţia
continuă ı̂n sensul celor mai mici pătrate φ ̂ ∈ Pn a lui f relativ la ponderea
− 12
̂ a problemei
w(t) = (1 − t ) , adică, găsiţi soluţia φ = φ
2

1 dt
min {∫ [f (t) − φ(t)]2 √ ∶ φ ∈ Pn } .
−1 1 − t2
(φ se va exprima ı̂n baza formată de polinoamele Cebı̂şev de speţa I, πj (t) =
Tj (t).)

Problema 11.2. Studiul transportului neutronului ı̂ntr-o vergea (vezi G. M.

Wing: An Introduction to Transport Theory, Wiley, New York, 1962) conduce
la o ecuaţie transcendentă care are rădăcini legate de lungimile critice. Pentru
o vergea de lungime ℓ ecuaţia este

x2 − 1
cot (ℓx) = .
2x

Faceţi un grafic al funcţiilor cot (ℓx) şi x2x−1 pentru a vă face o idee asupra
2

poziţiei rădăcinilor. Pentru ℓ = 1, 2 determinaţi cele mai mici trei rădăcini

pozitive.

11
12 Calcul numeric
Problema 12.1. Implementaţi un algoritm O(n) pentru rezolvarea unui sis-
tem tridiagonal prin descompunere LUP.

Problema 12.2. Deduceţi formulele de derivare numerică

f (x + h) − f (x − h)
f ′ (x) = + R(h),
2h
f (x + h) − 2f (x) + f (x − h)
f ′′ (x) = + R(h),
h2
presupunând că f este continuu diferenţiabilă de câte ori este necesar.

Problema 12.3. Se consideră problema bilocală

y ′′ (x) − p(x)y ′ (x) − q(x)y(x) = r(x), x ∈ [a, b]

cu condiţiile pe frontieră y(a) = α, y(b) = β. Presupunem că q(x) ≥ q > 0.

Pentru a rezolva problema numeric o vom discretiza, căutând aproximaţiile
pe grila uniformă xi = a + ih, i = 0, . . . , N − 1, unde h = (b − a)/(N + 1).
Definim pi = p(xi ), qi = q(xi ), ri = r(xi ) and yi ≈ y(xi ). Utilizând formulele
din problema 12.2 şi ţinând cont că y0 = α şi yN +1 = β, se obţine un sistem
liniar tridiagonal.

(a) Scrieţi sistemul obţinut prin discretizare şi studiaţi proprietăţile lui.

(b) Scrieţi o funcţie MATLAB pentru rezolvarea problemei cu valori pe

frontieră date, folosind ideea de mai sus şi funcţia din problema 12.1.

12
13 Calcul numeric
Problema 13.1. Implementaţi un algoritm O(n) pentru rezolvarea unui sis-
tem tridiagonal cu matrice SPD prin descompunere Cholesky.

Problema 13.2. Deduceţi formulele de derivare numerică

f (x + h) − f (x − h)
f ′ (x) = + R(h),
2h
f (x + h) − 2f (x) + f (x − h)
f ′′ (x) = + R(h),
h2
presupunând că f este continuu diferenţiabilă de câte ori este necesar.

Problema 13.3. Se consideră problema bilocală (ecuaţia Poisson unidimen-

sională)
d2 v(x)
− = f, 0 < x < 1,
dx2
cu condiţiile pe frontieră v(0) = v(1) = 0. Pentru a rezolva problema numeric
o vom discretiza, căutând aproximaţiile pe grila uniformă xi = a + ih, i =
0, . . . , N − 1, unde h = (b − a)/(N + 1), [a, b] = [0, 1]. Definim yi ≈ y(xi ).
Utilizând formulele din problema 13.2 (una din ele) şi ţinând cont că y0 = 0
şi yN +1 = 0, se obţine un sistem liniar tridiagonal.

(a) Scrieţi sistemul obţinut prin discretizare şi studiaţi proprietăţile lui.

(b) Scrieţi o funcţie MATLAB pentru rezolvarea problemei cu valori pe

frontieră date, folosind ideea de mai sus şi funcţia din problema 13.1.

13
14 Calcul numeric
Problema 14.1. Considerăm ecuaţia lui Kepler,

f (x) = 0, f (x) = x − ε sin x − η, 0 < ∣ε∣ < 1, η ∈ R,

unde ε, η sunt parametrii.

(a) Arătaţi că, pentru orice ε, η există exact o rădăcină reală α = α(ε, η)
şi că
η − ∣ε∣ ≤ α(ε, η) ≤ η + ∣ε∣.

(b) Scriind ecuaţia sub forma unei probleme de punct fix

x = φ(x), φ(x) = ε sin x + η

arătaţi că metoda aproximaţiilor succesive xn+1 = φ(xn ) converge pen-

tru orice valoare de pornire arbitrară x0 .

(c) Fie m un ı̂ntreg astfel ı̂ncât mπ < η < (m + 1)π. Arătaţi că metoda lui
Newton cu valoarea de pornire

(m + 1)π, dacă (−1)m ε > 0;

x0 = {
mπ, altfel.

converge (monoton) către α(ε, η).

(d) Estimaţi constanta de eroare asimptotică c a metodei lui Newton.

Problema 14.2. Scrieţi o funcţie MATLAB ce calculează coeficienţii unui

spline cubic periodic de clasă C 2 [a, b]. Aceasta ı̂nseamnă că datele de intrare
verifică fn = f1 şi interpolantul trebuie să fie periodic, de perioadă xn − x1 .
Realizarea condiţiilor la capete este mai simplu de impus dacă adăugăm două
puncte suplimentare x0 = x1 − ∆xn−1 şi xn+1 = xn + ∆x1 , unde spline-ul are
valorile f0 = fn−1 şi respectiv fn+1 = f2 .

14
15 Calcul numeric
Problema 15.1. (a) Deduceţi o metodă iterativă ce utilizează numai a-
dunări (sau scăderi) şi ı̂nmulţiri pentru calculul inversului a1 al unui
număr pozitiv a.

(b) Pentru ce valori de pornire x0 algoritmul de la (a) converge? Ce se

ı̂ntâmplă dacă x0 < 0?

(c) Deoarece ı̂n aritmetica ı̂n virgulă flotantă binară este suficient să găsim
inversul semnificantului, presupunem că 1 ≤ a < 2, sau după creşterea
exponentului cu o unitate 12 ≤ a < 1. Arătaţi că ı̂n acest ultim caz

1 12
∣xn+1 − ∣ < ∣xn − ∣ .
a a

(d) Utilizaţi rezultatul de la (c) pentru a estima câte iteraţii sunt necesare
pentru a obţine a1 cu o eroare mai mică decât 2−48 , dacă se ia x0 = 23 .

Problema 15.2. Să se reprezinte grafic o cubică parametrică care trece prin
două puncte date şi are ı̂n acele puncte tangente date.

15
16 Calcul numeric
Problema 16.1. (a) Deduceţi iteraţia care rezultă aplicând metoda lui
Newton funcţiei f (x) ∶= x3 − a = 0 pentru a calcula rădăcina cubică
1
α = a 3 a lui a > 0.

(b) Consideraţi ecuaţia echivalentă fλ (x) = 0, unde fλ (x) = x3−λ − ax−λ

şi determinaţi λ, astfel ı̂ncât metoda lui Newton să conveargă cubic.
Scrieţi iteraţia obţinută ı̂n cea mai simplă formă.

Problema 16.2. Pentru o funcţie dată f şi o mulţime de noduri, xi , date

să se determine un spline cubic S3 f ce verifică

(S3 f )(xi ) = f (xi ),

(S3 f )′ (xi ) = f ′ (xi ), i = 1, n.

Să se reprezinte grafic S3 f şi spline-ul natural S3 fN ce verifică (S3 fN )(xi ) =

f (xi ). (pe acelaşi grafic).

16
17 Calcul numeric
Problema 17.1. Arătaţi că

xn (x2n + 3a)
xn+1 =
3x2n + a
√
este o metodă de calcul al lui α = a, care converge cubic către α (pentru
un x0 potrivit). Determinaţi constanta de eroare asimptotică.

Problema 17.2. Scrieţi o funcţie MATLAB pentru inversarea unei matrice

Vandermonde utilizând proprietăţile polinoamelor Lagrange fundamentale.

17
18 Calcul numeric
Problema 18.1. Se consideră iteraţia de tip punct fix

xn+1 = φ(xn ), n∈N

unde
φ(x) = Ax + Bx2 + Cx3 .
(a) Dându-se un număr pozitiv α, să se determine constantele A, B, C,
astfel ca iteraţia să conveargă local către 1/α cu ordinul p = 3. (Se
obţine astfel o metodă cu convergenţă cubică pentru calculul inversului
1/α a lui α, care utilizează doar adunări, scăderi şi ı̂nmulţiri).
1
(b) Determinaţi condiţii asupra erorii iniţiale ε0 = x0 − , astfel ca iteraţia
α
să conveargă.
Problema 18.2. În literatura de specialitate (J. Crank, G. Park: Evalu-
ation of the diffusion coefficient for CHCl3 in polystirene from simple ab-
sorbtion experiments, Trans. Faraday Soc. 45(1949), pp. 240-249) se dă o
metodă de deducere a coeficientului de difuzie a cloroformului ı̂n polistiren
din măsurătorile de absorbţie. Utilizând mai multe ipoteze, autorii ajung la
cantitatea
C0
̂ 0) = 1 ∫
D(C D(C)d C,
C0 0
care poate fi măsurată pentru diverse valori ale lui C0 . Derivarea ı̂n raport
cu C0 ne dă o expresie a lui D ı̂n funcţie de cantitatea
d ̂ 0 )] .
[C0 D(C
dC0
Utilizând datele
C0 5.0 7.5 9.9 12.9
̂ 0)
D(C 0.0240 0.0437 0.0797 0.1710
C0 13.2 15.1 16.3 16.8
̂ 0)
D(C 0.1990 0.3260 0.8460 0.9720
aproximaţi D pentru fiecare valoare a lui C0 diferenţiind spline-ul cores-
̂
̂ + C0 D(C0)
punzător. (Indicaţie: D(C0) dC0 = D(C0)).

18
19 Calcul numeric
Problema 19.1. (a) Găsiţi polinomul de cea mai bună aproximare de gra-
dul al doilea pentru funcţia f (x) = cos x ı̂n L2w [a, b], unde w(x) = e−x ,
a = 0, b = ∞.

1. Stabiliţi o formulă de cuadratură de forma

∞
∫0 e−x f (x)dx = A1 f (x1 ) + A2 f (x2 ) + R(f ),

care să aibă grad maxim de exactitate.

Problema 19.2. Calculaţi inversa unei matrice date rezolvând un set de

sisteme convenabile şi utilizând descompunerea LUP.

19
20 Calcul numeric
Problema 20.1. (a) Găsiţi polinomul √
de cea mai bună aproximare√ de gra-
dul ı̂ntâi pentru funcţia f (x) = e x ı̂n L2w [a, b], unde w(x) = x, a = 0,
b = 1.

(b) Stabiliţi o formulă de cuadratură de forma

1√
∫0 xf (x)dx = A1 f (x1 ) + R(f ),

care să aibă grad maxim de exactitate.

Problema 20.2. Căutăm parametrii α, β şi γ ai modelului

f (x) = αeβx + γx

interpolând punctele (1, 10), (2, 12) şi (3, 18). Utilizaţi metoda lui Newton
pentru a găsi parametrii cu trei cifre corecte.

20
21 Calcul numeric
Problema 21.1. Considerăm formula de cuadratură de tipul
∞
∫0 e−x f (x)dx = af (0) + bf (c) + R(f )

(a) Determinaţi a, b, c astfel ı̂ncât formula să aibă gradul de exactitate d =

2. Puteţi identifica formula astfel obţinută? (Indicaţie: Γ(n + 1) = n!).

(b) Fie p2 (x) = (H2 f )(x, 0, 2, 2) polinomul de interpolare Hermite cores-

punzător funcţiei f şi nodurilor x = 0, simplu şi x = 2, dublu. Calculaţi
∞ −x
∫0 e p2 (x)dx şi comparaţi cu rezultatul de la punctul (a).
(c) Obţineţi restul R(f ) sub forma

R(f ) = const ⋅ f ′′′ (ξ), ξ > 0.

Problema 21.2. Datele următoare dau absorbţia luminii A ca funcţie de

lungimea de undă λ pentru un obturator vanadyl D-tartrat.
λ > 3125 > 3250 3375 > 3500 3625 > 3750
A(λ) 0.700 0.572 0.400 0.382 0.449 0.560
λ 3875 > 4000 4125 > 4250 4375
A(λ) 0.769 0.836 0.750 0.530 0.315
λ > 4500 4625 > 4750 4875 > 5000
A(λ) 0.170 0.144 0.183 0.252 0.350
Utilizaţi un spline cubic pentru a interpola punctele marcate cu (>). Studiaţi
efectele scalării şi translaţiei variabilei independente x = λ(lungimea de undă)
ı̂n cazurile:

(a) se iau datele aşa cum sunt;

(b) se ı̂nlocuieşte x cu x/1000;

(c) se ı̂nlocuieşte x cu (x − 4000)/1000;

În fiecare caz evaluaţi spline-ul cubic pentru lungimile de undă nemarcate.
Cum sunt valorile aproximative comparativ cu valorile din tabelă? Afectează
scalările şi translaţiile precizia lui S?

21
22 Calcul numeric
Problema 22.1. (a) Determinaţi forma Newton a polinomului de inter-
polare p ce interpolează f ı̂n x = 0 şi x = 1 şi f ′ ı̂n x = 0. Exprimaţi
eroarea cu ajutorul unei derivate de ordin corespunzător a lui f (pre-
supusă continuă pe [0, 1]).

(b) Folosind rezultatul de la (a), deduceţi o formulă de cuadratură de tipul

1
′
∫0 f (x)dx = a0 f (0) + a1 f (1) + b0 f (0) + R(f )

Determinaţi a0 , a1 , b0 şi R(f ).

c+h
(c) Transformaţi formula de la (b) ı̂ntr-o formulă cu rest pentru ∫c y(t)dt,
unde h > 0.

Problema 22.2. În unele probleme de distribuţie a temperaturii este necesar

să se găsească rădăcinile pozitive ale ecuaţiei

2xJ1 (x) − J0 (x) = 0,

unde J0 (x) şi J1 (x) sunt funcţiile Bessel de speţa I de ordinul 0 şi 1. Calculaţi
cele mai mici trei rădăcini pozitive.

22
23 Calcul numeric
Problema 23.1. Fie p(t) un polinom monic de gradul n. Fie x ∈ Cn şi
definim
fν (x) = p[x1 , x2 , . . . , xν ], ν = 1, 2, . . . , n,
ca fiind diferenţa divizată a lui p relativ la coordonatele xµ ale lui x. Consi-
derăm sistemul de ecuaţii

f (x) = 0, [f (x)]T = [f1 (x), f2 (x), . . . , fn (x)].

(a) Fie αT = [α1 , α2 , . . . , αn ] zerourile lui p. Arătaţi că α este, exceptând o

permutare a componentelor, soluţia unică a lui f (x) = 0.
(Indicaţie. Folosiţi forma Newton a polinomului de interpolare).

(b) Arătaţi că

∂
g[x0 , x1 , . . . , xn ] = g[x0 , x0 , x1 , . . . , xn ]
∂x0
presupunând că g este o funcţie diferenţiabilă ı̂n x0 . Ce se poate spune
despre derivatele parţiale ı̂n raport cu celelalte variabile?

(c) Descrieţi aplicarea metodei lui Newton sistemului de ecuaţii neliniare

f (x) = 0, dat la punctul (a).

(d) Discutaţi ı̂n ce măsură procedura de la (a) şi (c) este valabilă pentru
funcţii p nepolinomiale.

Problema 23.2. Generaţi o formulă de cuadratură de forma

1 f (x) 10
∫−1 √ dx = ∑ wk f (xk ) + R(f )
1 − x2 k=1

care să aibă grad maxim de exactitate. Folosiţi formula pentru a aproxima
integralele
1 cos(x) 1 cos(x2 )
∫−1 √ dx şi ∫ √ dx.
1 − x2 −1 1 − x2

23
24 Calcul numeric
1
sin
√ xd x
Problema 24.1. Evaluaţi ∫ x
utilizând o cuadratură adaptivă
0

(a) rezolvând problema aşa cum este enunţată;

(b) utilizând o tehnică de dezvoltare ı̂n serie;

(c) utilizând o schimbare de variabilă.

Comparaţi rezultatele.

Problema 24.2. Dându-se f ∈ C 2 [0, h], h > 0 să se determine un polinom

de grad minim B astfel ı̂ncât

B(0) = f (0)
{ (2)
B ′ (h) = f ′ (h).

Să se dea expresia restului.

24
25 Calcul numeric
Problema 25.1. Pentru un ı̂ntreg n ≥ 1, se consideră ecuaţia

f (x) = 0, f (x) = xn+1 − bn x + abn , a > 0, b > 0.

(a) Demonstraţi că ecuaţia are exact două rădăcini distincte pozitive dacă
şi numai dacă
n
a< 1 b.
(n + 1)1+ n

(Indicaţie. Analizaţi convexitatea lui f .)

(b) Presupunând că au loc condiţiile de la (a), arătaţi că metoda lui Newton
converge către cea mai mică rădăcină pozitivă, când se porneşte cu
x0 = a şi către cea mai mare, când x0 = b.

Problema 25.2. (a) Care este valoarea exactă a lui

4π
2
∫ cos xd x
0

(b) Ce se ı̂ntâmplă dacă se calculează cu o cuadratură adaptivă? Ce este

greşit?

(c) Cum evită funcţia MATLAB quad această dificultate?

(d) Calculaţi integrala folosind o cuadratură gaussiană şi metoda lui Rom-
berg.

25
26 Calcul numeric
Problema 26.1. Fie f o funcţie dată pe [0, 1] ce satisface f (0) = 0, f (1) = 1.

(a) Reduceţi problema aproximării lui f pe [0, 1] ı̂n sensul celor mai mici
pătrate (continuu, cu ponderea w(t) = 1) printr-un polinom de grad II
p ce satisface p(0) = 0, p(1) = 1 la o problemă de aproximare ı̂n sensul
celor mai mici celor mai mici pătrate fără restricţii (pentru o funcţie
diferită).

(b) Aplicaţi rezultatul de la (a) lui f (t) = tr , r > 2. Reprezentaţi pe acelaşi

grafic aproximanta şi funcţia exactă pentru r = 3.
x

Problema 26.2. Funcţia y(x) = e−x

2 t 2
∫ e d t se numeşte integrala lui Da-
0
wson. Tabelaţi această funcţie pentru x = 0, 0.1, . . . , 0.5. Pentru a evita
evaluările de funcţii nenecesare, descompuneţi integrala ı̂ntr-o sumă de inte-
grale pe subintervale.

26
27 Calcul numeric
Problema 27.1. Fie

s1 (x) = 1 + c(x + 1)3 , −1 ≤ x ≤ 0,

unde c este un parametru real.

Determinaţi s2 (x) pe 0 ≤ x ≤ 1 astfel ı̂ncât

s1 (x) if −1 ≤ x ≤ 0
s(x) ∶= {
s2 (x) if 0 ≤ x ≤ 1

să fie un spline cubic natural pe [−1, 1] cu nodurile −1, 0, 1. Cât trebuie ales
c dacă se doreşte ca s(1) = −1?

Problema 27.2. În ı̂ncercarea de a rezolva ecuaţia transferului radiativ ı̂n

atmosfere semiinfinite, se ı̂ntâlneşte ecuaţia neliniară
2k
ω0 = ,
ln [(1 + k) / (1 − k)]

unde numărul ω0 ∈ (0, 1) se numeşte albedo. Arătaţi că pentru ω0 fixat, dacă
k este o rădăcină, la fel este şi −k şi că există o singură rădăcină k ∈ (0, 1).
Pentru ω0 = 0.25, 0.50, 0.75 găsiţi rădăcinile pozitive corespunzătoare.

27
28 Calcul numeric
Problema 28.1. Dându-se relaţia de recurenţa

πk+1 (t) = (t − αk )πk − βk πk−1 (t), k = 0, 1, 2, . . .

pentru polinoame ortogonale (monice) {πj (⋅; dλ)} şi definind β0 = ∫ dλ(t)
R
arătaţi că ∥πk ∥2 = β0 β1 . . . βk , k = 0, 1, 2, . . . . Cum poate fi exploatat acest
lucru ı̂ntr-o implementare practică a aproximării ı̂n sensul celor mai mici
pătrate relativă la un sistem ortogonal?

Problema 28.2. Factorul de concentrare geometrică C ı̂ntr-un model de

colectare a energiei solare (L. Vant-Hull, A. Hildebrandt: Solar thermal power
systems based on optical transmissions, Solar Energy, 18(1976), pp. 31-40)
satisface
2
π (h/ cos A) f
C= 1 .
πD 2 (1 + sin A − 1 cos A)
2 2

Scalaţi problema pentru a evita polii. Găsiţi cea mai mică rădăcină pozitivă
A dacă h = 300, C = 1200, f = 0.8 şi D = 14.

28
29 Calcul numeric
Problema 29.1. (a) Utilizaţi interpolarea Hermite pentru a găsi un poli-
nom de grad minim ce satisface

p(−1) = p′ (−1) = 0, p(0) = 1, p(1) = p′ (1) = 0.

Simplificaţi expresia lui p cât mai mult posibil.

(b) Presupunem că polinomul p de la (a) este utilizat pentru a aproxima

funcţia f (x) = [cos(πx/2)]2 pe −1 ≤ x ≤ 1.

(b1 ) Exprimaţi eroarea (Rf )(x) = f (x) − p(x) (pentru un x ∈ [−1, 1]

fixat) ı̂n funcţie de o derivată corespunzătoare a lui f .
(b2 ) Găsiţi o margine superioară a lui ∣(Rf )(x)∣ (pentru un x ∈ [−1, 1]
fixat).
(b3 ) Estimaţi max ∣(Rf )(x)∣.
−1≤x≤1

Problema 29.2. Pentru curgerea turbulentă a unui fluid ı̂ntr-o conductă

netedă, ecuaţia
√ √
1 = cf (−0.4 + 1.74 ln (Re cf ))
modelează relaţia dintre factorul de frecare cf şi numărul lui Reynolds Re.
Calculaţi cf pentru Re = 104 , 105 , 106 .

29
30 Calcul numeric
Problema 30.1. (a) Implementaţi metoda falsei poziţii ı̂n MATLAB.

(b) Considerăm o distribuţie de probabilitate continuă, pentru care F (cdf)

este disponibilă. Scrieţi o funcţie MATLAB ce calculează o cuantilă de
ordin α a acestei distribuţii utilizând metoda falsei poziţii. Atenţie: F
poate depinde de un număr variabil de parametrii.

Problema 30.2. Deduceţi o formulă de cuadratură Gauss-Lobatto de forma

1

∫ f (x)dx = w1 f (−1) + w2 f (x1 ) + w3 f (x2 ) + w4 f (1) + R(f ).

−1

Ce devine formula pentru un interval oarecare [a, b]? Unde utilizează funcţia
MATLAB quadl această formulă?

30
31 Calcul numeric
Problema 31.1. Arătaţi că integrala polinomului de interpolare Hermite P
cu nodurile duble 0 şi h este
h
f (h) + f (0) f ′ (h) − f ′ (0)
∫ P (s)ds = h 2
− h2
12
.
0

h
Care este eroarea care se comite dacă se aproximează ∫0 f (x)dx cu integrala
polinomului de interpolare Hermite?

Problema 31.2. Fie forma pătratică z = ax2 + bxy + cy 2 + dx + ey + f .

Ecuaţia se poate normaliza, ı̂mpărţind cu un coeficient nenul (de exemplu
f ≠ 0).Mulţimile {(x, y) ∶ z = 0} se numesc secţiuni conice. Ele se pot vizu-
aliza cu funcţia contour. Planetele au orbite eliptice. Iată 10 observaţii ale
poziţiilor unei planete
x 1.02 .95 .87 .77 .67 .56 .44 .30 .16 .01
y 0.39 .32 .27 .22 .18 .15 .13 .12 .13 .15

(a) Determinaţi coeficienţii formei pătratice care aproximează aceste date

ı̂n sensul celor mai mici pătrate luı̂nd un coeficient egal cu 1 şi rezolvând
sistemul supradeterminat 10×5. Desenaţi orbita şi cele 10 puncte date.

(b) Această problemă este aproape deficientă de rang. Pentru a vedea

efectul perturbaţi datele uşor adăugând fiecărei coordonate de punct un
număr aleator distribuit uniform ı̂n intervalul [−0.005, 0.005]. Calculaţi
noii coeficienţi pentru datele perturbate. Desenaţi orbita nouă pe
acelaşi grafic cu cea veche. Comentaţi pe marginea diferenţelor ı̂ntre
coeficienţi şi orbite.

31
32 Calcul numeric
Problema 32.1. Deduceţi o formulă de cuadratură de tip Gauss-Radau de
forma
1
∫ f (x)dx = Af (0) + w1 f (x1 ) + w2 f (x2 ) + R(f ).
0

Problema 32.2. Ecuaţia ce determină ı̂ncărcarea critică pentru coloanele

cu capitel ı̂ngroşat este dată ı̂n S. Timoshenko, Theory of Elastic Stability,
McGraw Hill, New York, 1961. Valori potrivite ale parametrilor fizici pentru
experimentele realizate de Timoshenko conduc la problema

1 1 − cos 10
π
sin z
=( )
180 cos 10 − cos z
π
z

şi se doreşte cea mai mică rădăcină pozitivă. Faceţi o schiţă a graficului
pentru a vă face o idee asupra locaţiei rădăcinii. Scalaţi pentru a evita
dificultăţile legate de poli şi singularitatea aparentă ı̂n 0 şi apoi calculaţi
rădăcina.

32
33 Calcul numeric
Problema 33.1. Deduceţi o formulă de cuadratură de tip Gauss-Radau de
forma ∞
−x
∫ e f (x)dx = Af (0) + w1 f (x1 ) + w2 f (x2 ) + R(f ).
0

Problema 33.2. Energia potenţială a două sau mai multe molecule ce

interacţionează se numeşte energie de interacţiune van der Waal. Un calcul
teoretic pentru doi atomi de heliu are energiile V (r) pentru diferite valori de
distanţe internucleare r date mai jos. Energia se manifestă repulsiv (V > 0)
pentru r mic şi atractiv (V < 0) pentru valori mai mari ale lui r.

r (bohr) 4.6 4.8 5.0 5.1 5.2

V (r) 32.11 9.0 −3.52 −7.11 −9.22
r (bohr) 5.3 5.4 5.5 5.6 5.7
V (r) −10.74 −11.57 −11.95 −12.00 −11.73
r (bohr) 5.8 5.9 6.0 6.5 7.0
V (r) −11.23 −10.71 −10.13 −7.15 −4.77
r (bohr) 7.5 8.0 9.0 10.0
V (r) −3.17 −2.14 −1.03 −0.54

Să se aproximeze S(r) utilizând un spline cubic şi să se reprezinte gra-
fic. Aproximaţi derivata de ordinul I a lui V pe ı̂ntregul domeniu de valori
9

tabelate şi ∫ V (r)d r.

5

33
34 Calcul numeric
Problema 34.1. Presupunem că (1) ξ este un punct fix al funcţiei g, (2) g
este de două ori continuu derivabilă ı̂ntr-o vecinătate a lui ξ, şi (3) g ′ (ξ) ≠ 1.
Considerăm metoda iterativă definită prin:

[g(g(zi )) − g(zi )]2

zi+1 = g(g(zi )) − .
g(g(zi )) − 2g(zi ) + zi

(a) Dezvoltând g(zi ) şi g(g(zi )) cu formula lui Taylor ı̂n jurul lui ξ, arătaţi
că

(a1) ξ este limita lui (zn ).

(a2) Convergenţa este pătratică.

(b) Implementaţi această metodă ı̂n MATLAB.

(c) Utilizaţi funcţia MATLAB de la punctul precedent pentru a găsi o

rădăcină reală a ecuaţiei x3 − x − 1 = 0.

34
35 Calcul numeric
Problema 35.1. O populaţie este guvernată de capacitatea variabilă a me-
diului de a o susţine. Un model simplu este dat de ecuaţia diferenţială
π
P ′ (t) = kP (t) [M (1 − r cos t) − P (t)] ,
6
unde t este timpul măsurat ı̂n luni, P (t) este populaţia la momentul t, iar
ceilalţi parametrii sunt constante cunoscute. Această ecuaţie are soluţia

P (0)F (t)
P (t) = t
,
1 + kP (0)∫ F (s)d s
0

unde
6r πt
F (t) = exp [kM (t − sin )] .
π 6
Presupunând că k = 0.001, M = 1000, r = 0.3, P (0) = 250 calculaţi P (t)
pentru t = 0, 3, 6, 9, . . . , 36.

Problema 35.2. Pentru f ∈ C 6 [−1, 1], găsiţi o formulă de cuadratură de

forma
1
∫ ∣x∣f (x)dx = A1 f (x1 ) + A2 f (x2 ) + A3 f (x3 ) + R3 (f )
−1
care să aibă grad maxim de exactitate.

35
36 Calcul numeric
Problema 36.1. Fie matricea
⎡ 4 1 1 1 ⎤
⎢ ⎥
⎢ 0 −5 2 1 ⎥
⎢ ⎥
A=⎢ ⎥
⎢ 1 1 10 1 ⎥
⎢ ⎥
⎢ −1 2 1 −6 ⎥
⎣ ⎦
şi vectorii
T
b1 = [ 7 2 13 −4 ]
T
b2 = [ 1 1 1 1 ]
T
b3 = [ 1 2 −1 5 ]
T
b4 = [ 3 4 5 6 ] .

Să se rezolve sistemele Ax = bi , i = 1, 4 eficient.

Problema 36.2. (a) Arătaţi că iteraţia Newton

1 a
xn+1 = (xn + ) , a > 0
2 xn
√
pentru calcului rădăcinii pătrate α = a satisface
xn+1 − α 1
=
(xn − α) 2 2xn

Obţineţi de aici eroarea asimptotică.

(b) Care este formula analoagă pentru rădăcina cubică?

36
37 Calcul numeric
Problema 37.1. Să se rezolve sistemul
⎡ −2 0 0 4 −1 0 ⎤ ⎡ ⎤
⎢ ⎥ ⎢ 1 ⎥
⎢ 0 −1 4 0 0 −1 ⎥ ⎢ ⎥
⎢ ⎥ ⎢ 2 ⎥
⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 0 −1 0 −1 4 −1 ⎥ ⎢ 1 ⎥
⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 4 −1 0 −1 0 0 ⎥ x = ⎢ ⎥
⎢ ⎥ ⎢ 2 ⎥
⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 0 0 −1 0 −1 4 ⎥ ⎢ 2 ⎥
⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ −1 4 −1 0 −1 0 ⎥ ⎢ 1 ⎥
⎣ ⎦ ⎣ ⎦
cu metodele Jacobi si Gauss-Seidel. Câţi paşi sunt necesari? Care este
condiţia de oprire?

Problema 37.2. Se consideră metoda lui Newton

1 a
xn+1 = (xn + ) , a > 0
2 xn
√
pentru calculul rădăcinii pătrate α = a. Fie dn = xn+1 − xn .
(a) Arătaţi că
a
xn = √
dn + d2n + a
(b) Utilizaţi (a) pentru a arăta că

d2
∣dn+1 ∣ = √ n , n ∈ N.
2 d2n + a

Discutaţi semnificaţia acestui rezultat pentru comportarea globală a iteraţiei

Newton ı̂n acest caz.
(c) Arătaţi că, numărul de cifre corecte se dublează (practic) la fiecare
pas. √
(Indicaţie. Punem xn = a(1 + δ) şi calculăm xn+1 ).

37
38 Calcul numeric
Problema 38.1. Fie f (x) = x10 − 10x8 + 33x6 − 40x4 + 16x2 .

(a) Utilizaţi ezplot (sau plot) pentru a reprezenta f (x) pe [−2, 2].

(b) Utilizaţi toolbox-ul Symbolic sau Maple pentru a găsi o expresie anali-
2
tică a integralei ∫−2 f (x)d x.

(c) Ce se ı̂ntâmplă dacă definiţi

′
F = inline( xˆ10 − 10 ∗ xˆ8 + 33 ∗ xˆ6 − 40 ∗ xˆ4 + 16 ∗ xˆ2′ )

şi utilizaţi o cuadratură adaptivă? De ce?

(d) Cum evitaţi dificultatea? Justificaţi?

(e) Ce se ı̂ntâmplă dacă calculaţi cu metoda lui Romberg?

Problema 38.2. Considerăm ecuaţia algebrică

xn + ax − 1 = 0, a > 0, n ≥ 2.

(a) Arătaţi că ecuaţia are exact o rădăcină pozitivă ξ(a).

(b) Obţineţi o formulă pentru (condξ)(a).

(c) Obţineţi margini superioare şi inferioare pentru (condξ)(a).

38
39 Calcul numeric
Problema 39.1. (a) Construiţi o formulă Newton-Cotes cu ponderi
1
∫0 f (x)x dx = a0 f (0) + a1 f (1) + R(f ), α > −1.
α

Explicaţi de ce formula are sens.

(b) Deduceţi o expresie a erorii R(f ) ı̂n funcţie de o derivată adecvată a
lui f .
(c) Din formulele de la (a) şi (b) deduceţi o formulă de integrare numerică
h
pentru ∫ g(t)tα dt (h > 0 mic) (inclusiv termenul rest).
0

Problema 39.2. Absorbţia sunetului (la 20○ , 40% umiditate) ca funcţie de

frecvenţa f este dată ı̂n tabela:
f > 20 > 40 63 > 100 200
A(f ) 0.008 0.030 0.070 0.151 0.359
f > 400 800 > 1250 2000 > 4000
A(f ) 0.592 0.935 1.477 2.870 9.618
f 10000 > 16000 > 40000 > 80000
A(f ) 53.478 122.278 429.310 850.536

Utilizaţi un spline deBoor şi punctele marcate cu (>) pentru a interpola ı̂n
următoarele două moduri.

(a) se iau datele aşa cum sunt;

(b) log f ı̂n raport cu log A(f ).

Care este mai bun? Reprezentaţi grafic varianta mai bună. Comparaţi valo-
rile ı̂n punctele nemarcate cu valorile aproximative.

39
40 Calcul numeric
Problema 40.1. (a) Folosind interpolarea Newton, determinaţi un poli-
nom de gradul p ce interpolează f ı̂n x = 0, x = 1 şi f ′ ı̂n x = 1.
Exprimaţi termenul rest ı̂n funcţie de o derivată adecvată a lui f (pre-
supusă a fi continuă pe [0, 1]).
(b) folosind rezultatul de la (a), deduceţi o formulă de integrare numerică
de tipul
1
′
∫0 f (x)dx = a0 f (0) + a1 f (1) + b0 f (1) + R(f )

Determinaţi a0 , a1 , b0 şi R(f ).

(c) Transformaţi resultatul de la(b) pentru a obţine o formulă de integrare
c+h
numerică (cu rest) pentru ∫ y(t)dt, unde h > 0.
c

Problema 40.2. Analiza ecuaţiei lui Schrödinger pentru o particulă de masă

m ı̂ntr-un potenţial rectangular ne conduce la o mulţime discretă de valori
ale energiei totale R care sunt soluţiile unei perechi de ecuaţii transcendente.
Una dintre aceste ecuaţii este
¿
α√ √ Á E/V0
cot ( 2mV0 E/V0 ) = Á À ,
h 1 − E/V0
unde
h
h= , h = 6.625 × 10−27 erg − sec,
2π
este constanta lui Planck. Găsiţi valorile lui E ce satisfac această ecuaţie.
Utilizaţi datele următoare, care corespund unui model simplificat al atomului
de hidrogen:
m = 9.109 × 10−28 g
V0 = 2.179 × 10−11 erg
a = 5.292 × 10−9 cm.
Pe unele maşini va fi nevoie să scalaţi unele variabile pentru a evita depăşirea
flotantă inferioară. Fiţi atenţi şi la alegerea erorii dacă doriţi un răspuns
precis.

40
41 Calcul numeric
Problema 41.1. Estimaţi numarul de subintervale necesar pentru a calcula
1 1
−x2 −6
∫0 e dx cu 6 zecimale corecte (eroarea absolută ≤ 2 × 10 )
(a) cu regula trapezelor;
(b) cu formula repetată a lui Simpson.
√
Problema 41.2. Să se calculeze 115 cu trei zecimale exacte folosind in-
terpolarea Lagrange.

41
42 Calcul numeric
Problema 42.1. Generaţi 11 puncte luând tk = (k − 1)/10 şi yk = erf(tk ),
k = 1, . . . , 11.

(a) Aproximaţi discret datele ı̂n sensul celor mai mici pătrate cu polinoame
având gradul de la 1 la 10. Comparaţi aproximantele cu erf(t) pentru
valori ale lui t situate ı̂ntre punctele tk . Cum depinde eroarea maximă
de gradul polinomului?

(b) Deoarece erf(t) este o funcţie pară ı̂n t, este rezonabil să se aproximeze
datele printr-o combinaţie liniară de puteri impare ale lui t,

erf(t) ≈ c1 t + c2 t3 + ⋅ ⋅ ⋅ + cn t2n−1 .

Cum depind erorile ı̂ntre punctele tk de n?

(c) Polinoamele nu sunt aproximante bune pentru erf(t), deoarece sunt

nemărginite, pe când erf(t) tinde către 1 pentru t mare. Utilizând
aceleaşi date, aproximaţi utilizând un model de forma

erf(t) ≈ c1 + e−t (c2 + c3 z + c4 z 2 + c5 z 3 )

2

unde z = 1/(1 + t). Cum sunt erorile ı̂n valori ale lui t situate ı̂ntre
punctele tk , comparativ cu modelul polynomial?

Problema 42.2. √ Pornind de la o ecuaţie convenabilă, deduceţi o metodă de

aproximare a lui 3 a. Cum se alege valoarea de pornire? care este criteriul
de oprire?

42
43 Calcul numeric
Problema 43.1. (a) Se consideră o formulă de cuadratură de tipul
1
∫0 f (x)dx = αf (x1 ) + β[f (1) − f (0)] + R(f ) (3)

Determinaţi α, β, x1 astfel ı̂ncât gradul de exactitate şa fie cât mai mare

posibil Cât este gradul maxim care se poate obţine?

(b) Utilizaţi teoria interpolării şi teorema lui Peano pentru a obţine o mar-
gine superioară a lui ∣R(f )∣ ı̂n funcţie de ∥f (r) ∥∞ = max ∣f (r) (x)∣ pentru
0≤x≤1
un r potrivit.

(c) Adaptaţi (3), inclusiv marginea pentru ∣R(f )∣, pentru a aproxima o
c+h
integrală de forma ∫ f (t)dt, unde c este o constantă şi h > 0.
c

(d) Aplicaţi rezultatul de la (c) pentru a obţine o formulă repetată pentru

b
∫a f (t)dt subdivizând [a, b] ı̂n n subintervale de lungime totală h =
b−a
. Găsiţi o margine superioară a erorii totale.
n
Problema 43.2. Cartea P. Davis, J. Voge, Propagation of Waves, Perga-
mon Press, New York, 1969 conţine o ecuaţie cubică pentru parametrul s
ı̂n contextul corecţiei pentru curbura pământului ı̂n zona de interferenţă.
Ecuaţia
3 s 1+u 1
s3 − s2 − ( 2 − 1) + 2 = 0
2 2 v 2v
depinde de doi parametrii, u şi v, care se obţin din ı̂nălţimile turnurilor,
distanţa ı̂ntre staţii şi raza pământului. Valorile reprezentative sunt v =
1/291, u = 30. Rădăcina de interes este cea mai mică rădăcină, dar calculaţi-
le pe toate. Valorea funcţiei ı̂n cele mai mari două rădăcini este mare. Sunt
ele imprecise?

43
44 Calcul numeric
Problema 44.1. Considerăm problema determinării unui polinom p ∈ Pn
astfel ı̂ncât
p(x0 ) = f (x0 ), p′ (xi ) = fi′ , i = 1, 2, . . . , n,
unde xi , i = 1, 2, . . . , n sunt noduri distincte. Această interpolare nu este nici
Lagrange nici Hermite (de ce?). Arătaţi că problema are soluţie unică şi
explicaţi cum se poate obţine. Găsiţi restul.

Problema 44.2. Ecuaţia temperaturii T pentru care otoluidina are o pre-

siune de vaporizare de 500 mm Hg este
3480.3
21.306 − − 5.081 log10 T = 0.
T
Calculaţi toate rădăcinile.

44
45 Calcul numeric
Problema 45.1. (a) Determinaţi un spline pătratic s2 (x) pe [−1, 1] cu un
singur nod x = 0 astfel ca s2 (x) = 0 pe [−1, 0] şi s2 (1) = 1.

(b) Se consideră funcţia s(x) de forma

s(x) = c0 + c1 x + c2 x2 + c3 s2 (x), ci = const

unde s2 (x) a fost definit la (a). Ce fel de funcţie este s? Determinaţi

s astfel ca

s(−1) = f−1 , s(0) = f0 , s′ (0) = f0′ , s(1) = f1

unde fi = f (i), fi′ = f ′ (i), i = −1, 0, 1.

1
(c) Ce formula de cuadratură se obţine dacă se aproximează ∫ f (x)dx
−1
1
prin ∫ s(x)dx, cu s obţinut la (b)?
−1

Problema 45.2. Un fir cu greutatea de 0.7708689229 kg/m este suspendat

ı̂ntre două turnuri de ı̂nălţimi egale, la acelaşi nivel la o distanţă de 152.4 m.
Dacă ı̂ncovoierea firului este de 15.24 m, determinaţi tensiunea maximă ı̂n
fir. Ecuaţiile de rezolvat sunt
152.4
c + 15.24 = c cosh
2c
T = 0.7708689229(c + 15.24).

45
46 Calcul numeric
Problema 46.1. Se consideră datele f (0) = 5, f (1) = 3, f (3) = 5, f (4) = 12.

(a) Utilizaţi forma Newton pentru a obţine polinomul de interpolare cores-

punzător L3 f .

(b) Datele sugerează că f are un minim ı̂ntre x = 1 şi x = 3. Găsiti o valoare
aproximativă a punctului de minim xmin .

Problema 46.2. Problema aceasta se referă la răcirea unei sfere. Presupu-

nem că sfera este de rază a şi temperatura ei iniţială este V . Ea se răceşte
după legea lui Newton cu conductivitatea k, constanta ε şi difuzia h2 după
ce a fost pusă să se răcească la aer la temperatura de 0○ C. Se poate arăta
că temperatura θ(r, t) la momentul de timp t > 0 şi raza r este
∞
An −γn2 h2 t
θ(r, t) = ∑ e sin γn r.
n=1 r

Aici, γn sunt rădăcinile pozitive ale ecuaţiei

1 ε
γn cos γn a − ( − ) sin γn a = 0
a k
şi
a
2γn V
An =
[γn a − cos γn a sin γn a] ∫
r sin γn rdr.
0

0○
Pentru o sferă de oţel răcită la aer la C, presupunem că temperatura iniţială
este V = 100○ C şi că raza este a = 0.30m. Constantele corespunzătoare sunt
h2 = 1.73 × 10−5 , ε = 20 şi k = 60. Găsiţi cele trei cele mai mici valori ale
lui γn a şi utilizaţi-le pentru a calcula A1 , A2 şi A3 . Aproximaţi temperatura
pentru r = 0.25, pentru t = 10k secunde, k = 2, 3, 4, 5.

46
47 Calcul numeric
Problema 47.1. Fie f o funcţie definită pe [0, 3] despre care se ştie că

f (0) = 1, f (1) = 2, f ′ (1) = −1, f (3) = f ′ (3) = 0.

(a) Estimaţi f (2) folosind interpolarea Hermite.

(b) Estimaţi eroarea maximă posibilă a rezultatului de la (a) dacă se ştie,

ı̂n plus, că f ∈ C 5 [0, 3] şi ∣f (5) (x)∣ ≤ M pe [0, 3]. Exprimaţi răspunsul
ı̂n funcţie de M .

Problema 47.2. Să se rezolve sistemul

2x2 − x + y 2 − z = 0
32x2 − y 2 + 20z = 0
y 2 − 14xz = 0

cu o precizie de 10−4 , ı̂n vecinătatea punctului (0.5, 1, 0).

47
48 Calcul numeric
Problema 48.1. (a) Utilizaţi metoda coeficienţilor nedeterminaţi pentru
a construi o formulă de cuadratură de tipul
1
′′
∫0 f (x)dx = af (0) + bf (1) + cf (γ) + R(f )

cu gradul maxim de exactitate d, nedeterminatele fiind a, b, c şi γ.

(b) Arătaţi că nucleul lui Kd al restului formulei obţinute la (a) are semn
constant şi exprimaţi restul sub forma

R(f ) = ed+1 f (d+1) (ξ), 0 < ξ < 1.

Problema 48.2. Rezolvaţi sistemul

a11 x1 sin θ + a12 x2 + a13 x3 cos θ = b1

a21 x1 + a22 x2 cos θ + a23 x3 = b2
a31 x1 cos θ + a32 x2 + a33 x3 sin θ = b3
a41 x1 + a42 x2 sin θ + a43 x3 = b4

cu necunoscutele x1 , x2 , x3 şi θ.

48
49 Calcul numeric
Problema 49.1. Intr-o tabelă cu funcţii Bessel
1 π
J0 (x) =
π ∫0
cos(x sin θ)dθ,

unde x este incrementat cu pasul h, cât de mic trebuie să fie ales h pentru
ca tabela să fie ,,interpolabilă liniar”cu o eroare mai mică decât 10−6 ı̂n mo-
dul? (Adică, dacă interpolăm liniar ı̂ntre două noduri consecutive tabelate,
modulul erorii să fie mai mic decât valoarea dată.)

Problema 49.2. Un mediu semi-infinit este ı̂ncălzit uniform la temperatura

iniţială T0 = 70○ F . La momentul t > 0, un flux de căldură cu densitatea
constantă q = 300 Btu/hr sq ft este menţinut pe suprafaţa x = 0. Cunoscând
conductivitatea termică k = 1.0 Btu/hr/ft/○ Fşi difuzivitatea termică α = 0.04
sq ft/hr, temperatura rezultată T (x, t) este dată de
⎡ √ ⎤
q ⎢⎢ αt −x2 /4αt x ⎥
T (x, t) = T0 + ⎢2 e − x (1 − erf ( √ ))⎥⎥ ,
k⎢ π 2 αt ⎥⎦
⎣
unde y
1
erf(y) = √ ∫ e−z dz
2

π
0

este funcţia specială de eroare, disponibilă ı̂n MATLAB şi alte pachete. Găsiţi
timpul t necesar pentru ca temperatura la distanţele x = 0.1, 0.2, . . . , 0.5 să
atingă o valoare de T = 100○ F. Utilizaţi o eroare absolută de 10−8 şi o eroare
relativă de 10−6 .

49
50 Calcul numeric
Problema 50.1 (Alegerea valorii de pornire pentru metoda lui Newton). .
Dacă f (a)f (b) < 0 şi f ′ (x) şi f ′′ (x) asunt nenule şi ı̂şi păstrează semnul pe
[a, b], atunci alegând aproximaţia iniţială x0 ∈ [a, b] astfel ı̂ncât

f (x0 )f ′′ (x0 ) > 0, (4)

este posibil, utilizând metoda lui Newton, să se calculeze rădăcina unică ξ a
lui f (x) = 0 cu orice precizie. (f ∈ C 2 [a, b]).

Problema 50.2. Calculaţi integrala

π
dx
∫ 4 + sin 20x
0

cu aceeaşi metodă pe ı̂ntreg intervalul şi pe un interval mai mic, exploatând

periodicitatea. Care metodă este mai bună? Consideraţi următoarele me-
tode:

(a) o cuadratură adaptivă ;

(b) metoda lui Romberg.

(c) o cuadratură gaussiană.

50
51 Calcul numeric
Problema 51.1. Să se arate că pentru polinomul de interpolare Hermite cu
noduri duble avem
m m
(H2m+1 f )(x) = ∑ hk0 (x)f (xk ) + ∑ hk1 (x)f ′ (xk ),
k=0 k=0

unde

hk0 (x) = [1 − 2(x − xk )lk′ (xk )] lk2 (x)

hk1 (x) = (x − xk )lk2 (x),

iar lk sunt polinoamele fundamentale Lagrange.

Problema 51.2. Funcţia Bessel de ordinul zero J0 (x) se poate calcula cu

formula π
1
J0 (x) = ∫ cos(x sin θ)d θ.
π
0

Utilizaţi formula pentru a evalua J0 (x) pentru x = 1.0, 2.0, 3.0. comparaţi
rezultatul obţinut cu cel furnizat de MATLAB.

51
52 Calcul numeric
Problema 52.1. Pentru ecuaţia f (x) = 0 definim

y [0] (x) = x
1
y [1] (x) =
f ′ (x)
...
1 d
y [m] (x) = y [m−1] (x), m = 2, 3, . . .
f ′ (x) dx
Considerăm iteraţia definită de funcţia
r
y [m] (x)
φr (x) ∶= ∑ (−1)m [f (x)]m
m=0 m!

Dacaă r = 1 se obţine metoda lui Newton. Arătaţi că φr (x) defineşte o iteraţie
xn+1 = φr (xn ), n = 0, 1, 2, . . . ce converge local cu ordinul exact p = r + 1 către
o rădăcină α a ecuaţiei dacă y [r+1] (α)f ′ (α) ≠ 0.

Problema 52.2. O sferă de rază R pluteşte pe jumătate scufundată ı̂ntr-un

lichid. Dacă este ı̂mpinsă ı̂n jos până când planul diametral este la distanţa p
(0 < p ≤ R) sub suprafaţa lichidului şi apoi este eliberată, perioada vibraţiei
care se produce astfel este
√ 2π
R dt
T = 8R ∫ √ ,
g (6R − p )
2 2
1 − k 2 sin2 t
0

unde k 2 = p2 / (6R2 − p2 ) şi g = 10m/s2 . Pentru R = 1 şi p = 0.5, 0.75, 1.0

găsiţi T .

52
53 Calcul numeric
Problema 53.1. Fie α un zero simplu al lui f şi f ∈ C p ı̂n vecinătatea lui α,
unde p ≥ 3. Arătaţi că: dacă f ′′ (α) = ⋅ ⋅ ⋅ = f (p−1) (α) = 0, f (p) (α) ≠ 0, atunci
metoda lui Newton aplicată lui f (x) = 0 converge local către α cu ordinul p.
Determinaţi constanta de eroare asimptotică.
1
exp(x)
Problema 53.2. Evaluaţi ∫ √ dx utilizând o cuadratură adaptivă
x
0

(a) rezolvând problema aşa cum este enunţată;

(b) utilizând o tehnică de dezvoltare ı̂n serie;

(c) utilizând o schimbare de variabilă.

Comparaţi rezultatele.

53
54 Calcul numeric
Problema 54.1. Iteraţia

f (xn )
xn+1 = xn − , n = 0, 1, 2, . . .
1 ′′ f (xn )
f ′ (xn ) − f (xn ) ′
2 f (xn )

pentru rezolvarea ecuaţiei f (x) = 0 se numeşte metoda lui Halley.

(a) Arătaţi că metoda
√ se poate obţine aplicând metoda lui Newton ecuaţiei
g(x) = 0, g(x) = f (x)/ f ′ (x).
(b) Presupunând că α este o rădăcină simplă a ecuaţiei şi xn → α când
n → ∞, arătaţi că ordinul exact de convergenţă este p = 3, ı̂nafară de cazul
când
2
f ′′′ (x) 3 f ′′ (x)
(Sf )(x) ∶= ′ − ( ′ )
f (x) 2 f (x)
se anulează ı̂n x = α şi atunci ordinul de convergenţă poate fi mai mare decât
3.
(c) Cum arată metoda lui Halley pentru ecuaţia f (x) = xλ − a, a > 0?

Problema 54.2. Utilizaţi o cuadratură adaptivă cu diverse toleranţe pentru

a aproxima π prin
1
2
π=∫ d x.
1 + x2
−1

Cum variază precizia şi numărul de evaluări de funcţie odată cu toleranţa?

54
55 Calcul numeric
Problema 55.1. Arătaţi că dacă A este strict diagonal dominantă pe linii
sau pe coloane, atunci metoda lui Jacobi este convergentă.

Problema 55.2. Utilizaţi Maple sau toolbox-ul Symbolic pentru a găsi va-
loarea exactă a
1
x4 (1 − x)4
∫ 1 + x2
d x.
0

(a) De ce aproximare faimoasă vă aminteşte această integrală?

(b) Prezintă evaluarea numerică a acestei integrale cu o cuadratură adap-

tivă dificultăţi?

55
56 Calcul numeric
Problema 56.1. Se consideră următoarea metodă de rezolvare a ecuaţiei
f (x) = 0:
f (xn )
xn+1 = xn − ′ .
f (x0 )
Să se determine ordinul de convergenţa şi eroarea asimptotică.

Problema 56.2. Integrala exponenţială

∞
dx
E1 (x) = ∫ e−tx , t > 0,
x
1

apare ı̂n studiul transferului radiativ şi ı̂n teoria transportului. Integrala se
transformă succesiv
∞ 1
−x d x dx
E1 (t) = ∫ e + ∫ e−x
x x
1 t
⎧
⎪ ∞ 1 ⎫
⎪
⎪ −x d x −x d x ⎪
= − ⎨∫ e − ∫ (1 − e ) ⎬
⎪
⎪ x x ⎪⎪
⎩1 0 ⎭
1 t
dx dx
+∫ + ∫ (1 − e−x ) .
x x
t 0

Expresia dintre acolade are valoarea aproximativă γ = 0.5772156649015329

(constanta lui Euler). Al doilea termen se integrează analitic la − ln t. Deci,
t
dx
E1 (t) = −γ − ln t + ∫ (1 − e−x ) .
x
0

Evaluaţi E1 (t) pentru t = 1.0, 2.0, 3.0. Apare vreo dificultate datorită com-
portării integrandului ı̂n x = 0?

56
57 Calcul numeric
Problema 57.1. Fie p > 1. Se consideră şirurile
√ √
√
xn = p + p + . . . p
´¹¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¸ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¶
n ori

şi
1
yn = ,
p + p+ 1 1
p+⋯
´¹¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¸¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¶
n ori
Demonstraţi convergenţa lor şi determinaţi limitele folosind metoda aproximaţiilor
succesive.
Problema 57.2. Potenţialul ı̂n interiorul cercului unitate datorat unui potenţial
dat pe frontieră, f (θ), este dat de integrala lui Poisson
2π
1 1 − r2
φ(r, θ) = f (θ′ )dθ′ .
2π ∫ 1 − 2r cos (θ − θ′ ) + r2
0

Pot să apară dificultăţi la evaluarea integrandului când r → 1, deoarece pen-

tru θ′ = θ,
1 − r2 1+r
= .
1 − 2r cos (θ − θ ) + r
′ 2 1−r
Problema nu este prea severă deoarece termenul este mare doar dacă r este
foarte apropiat de 1, dar, ı̂n principiu, nu ar trebui să fie nici o problemă căci
dacă r → 1, φ(r, θ) → f (θ). Observând că
2π
1 1 − r2
1= ∫ dθ′ ,
2π 1 − 2r cos (θ − θ ) + r
′ 2
0

se obţine forma
2π
1 1 − r2
φ(r, θ) = f (θ) + ∫ [f (θ′ ) − f (θ)] dθ′ ,
2π 1 − 2r cos (θ − θ′ ) + r2
0

care are proprietăţi numerice mai bune. Verificaţi aceasta evaluând φ(r, θ)
pentru r apropiat de 1 cu f (θ) = sin θ. Soluţia analitică este φ(r, θ) = sin θ.

57
58 Calcul numeric
Problema 58.1. Se consideră aproximaţia succesivă dată de funcţia F (x) =
x − f (x)f ′ (x), unde f (r) = 0 şi f ′ (r) ≠ 0. Impuneţi condiţii precise asupra
lui f astfel ca metoda să conveargă cel puţin cubic către r dacă se porneşte
suficient de aproape de r.

Problema 58.2. Fie funcţia f ∶ [−2, 2] → R, f (x) = (x+(1−x)

1
2 ) şi 20 de puncte

echidistante pe domeniul de definiţie. Să se aproximeze f printr-un polinom

de grad 3 prin metoda celor mai mici pătrate şi printr-un spline deBoor. Să
se reprezinte pe două grafice funcţia şi fiecare din aproximante (cu subplot).

58
59 Calcul numeric
Problema 59.1. (a) Fie clasa Φn de funcţii de aproximare cu proprietăţile
date ı̂n continuare. Orice φ ∈ Φn este definită pe un interval [a, b] simetric faţă
de origine (i.e. a = −b) şi φ(t) ∈ Φn implică φ(−t) ∈ Φn . Fie dλ(t) = ω(t)dt,
cu ω(t) funcţie pară pe [a, b] (i.e. ω(−t) = ω(t)). Arătaţi că dacă f este
o funcţie pară pe [a, b], atunci şi aproximanta sa ı̂n sensul celor mai mici
pătrate φ̂n ∈ Φn este pară.
(b) Considerăm ”hat function”

1 − t, t ∈ [0, 1]
f (t) = {
1 + t, t ∈ [−1, 0].

Determinaţi aproximaţia sa ı̂n sensul celor mai mici pătrate pe [−1, 1]

printr-o funcţie cuadratică. (Utilizaţi dλ(t) = dt). Simplificaţi calculele uti-
lizând (a). Determinaţi punctele ı̂n care eroarea se anulează.

Problema 59.2. Funcţia beta este definită prin

1

B(z, w) = ∫ tz−1 (1 − t)w−1 d t.

0

Scrieţi un fişier M mybeta care aproximează B(z, w) folosind o cuadratură

adaptivă. Comparaţi funcţia dumneavoastră cu funcţia MATLAB beta.

59
60 Calcul numeric
Problema 60.1. Determinaţi aproximanta ı̂n sensul celor mai mici pătrate
c1 c2
φ(t) = + , t ∈ [0, 1]
1 + t (1 + t)2

a funcţiei f (t) = e−t , luând dλ(t) = dt on [0, 1]. Determinaţi numărul de

condiţionare cond∞ A = ∥A∥∞ ∥A−1 ∥∞ al matricei A a coeficienţilor ecuaţiilor
normale. Calculaţi eroarea f (t) − φ(t) ı̂n t = 0, t = 1/2, şi t = 1.
(Indicaţie: Integrala
∞
∫1 t−m e−xt dt = Em (x) = Ei (m, x)

se numeşte a ,,m-a integrală exponenţială”. Exprimaţi rezultatul cu ajutorul

acestei funcţii)

Problema 60.2. Funcţia Γ(x) se defineşte prin

∞

Γ(x) = ∫ tx−1 e−t d t.

0

Încercarea de evaluare numerică a acestei integrale cu o cuadratură este

ineficientă şi nefiabilă. Dificultăţile sunt cauzate de intervalul infinit şi de
variaţiile mari ale valorilor integrandului. Scrieţi un fişier M mygamma care
utilizează o cuadratură adaptivă pentru a calcula Γ(x). Comparaţi funcţia
dumneavoastră cu funcţia MATLAB gamma. Pentru ce valori ale lui x funcţia
dumneavoastră este rezonabil de rapidă şi precisă? Pentru ce valori ale lui x
devine lentă şi imprecisă?

60
61 Calcul numeric
Problema 61.1. Determinaţi o formulă de cuadratură de forma
2
∫1 (x − 1)f (x)dx = A1 f (x1 ) + A2 f (x2 ) + A3 f (x3 ) + R3 (f ),
4

cu grad maxim de exactitate.

Problema 61.2. La realizarea titrării potenţiometrice se obţine o curbă a

diferenţelor de potenţial ı̂n funcţie de volumul de titrant adăugat. Tabela
de mai jos dă măsurătorile pentru titrarea potenţiometrică a soluţiei de Fe2+
cu soluţia 0.1095N Ce4+ utilizând electrozi de platină şi calomel.
Sol. adăugată (ml) 1.0 5.0 10.0 15.0 20.0 21.0 22.0
E(mV ) 373 415 438 459 491 503 523
Sol. adăugată (ml) 22.5 22.6 22.7 22.8 22.9 23.0 23.1
E(mV ) 543 550 557 565 575 590 620
Sol. adăugată (ml) 23.2 23.3 23.4 23.5 24.0 26.0 30.0
E(mV ) 860 915 944 958 986 1067 1125

Calculaţi un spline cubic pentru aceste date (utilizând cam 15 puncte de

interpolare). Reprezentaţi grafic spline-ul pe intervalul [0, 24]. Cât de bine
se comportă? Problema fizică are un punct de inflexiune. Este acest lucru
adevărat şi pentru spline?

61
62 Calcul numeric
Problema 62.1. Să se determine un polinom de interpolare de grad minim
care verifică:

P ′ (0) = f ′ (0);
P (h) = f (h), h > 0, f ∈ C 2 [0, h].

Aceasta interpolare nu este nici Lagrange, nici Hermite. De ce? Determinaţi

expresia restului.

Problema 62.2. Determinaţi o formulă de cuadratură de forma

1 f (x) 10
∫−1 √ dx = ∑ Ak f (xk ) + R3 (f ),
1 − x2 k=1

care să aibă grad maxim de exactitate. Să se aplice formula pentru a calcula

xe−x
2
1
∫−1 √ dx.
1 − x2
Verificare.

62
63 Calcul numeric
Problema 63.1. Determinaţi o formulă de cuadratură de forma
1
∫0 xf (x)dx = A1 f (x1 ) + A2 f (x2 ) + R2 (f ),

care să aibă grad maxim de exactitate.

Problema 63.2. Determinaţi toate rădăcinile ecuaţiei

5 1
x4 − x3 + x2 − x + = 0
4 4
cu metoda lui Newton. Atenţie, ecuaţia are o rădăcină reală dublă şi două
complexe.

63
64 Calcul numeric
√
Problema 64.1. Concepeţi o metodă pentru a calcula 20 a, a > 0, bazată
pe metoda lui Newton. De ce o astfel de metodă este lent convergentă? Ce
se poate face? Gândiţi-vă şi la o altă metodă.

Problema 64.2. Determinaţi lungimea arcului de curba parametrică

x(t) = (1 − cos(t)) cos(t)

y(t) = (1 − cos(t)) sin(t), t ∈ [0, 2π].

folosind o cuadratură adaptivă şi metoda lui Romberg. Indicaţie: formula

este
b√
2 2
ℓ=∫ (x′ (t)) + (y ′ (t)) dt
a

64
65 Calcul numeric
Problema 65.1. Se consideră o metodă iterativă de forma
f (xn )
xn+1 = xn − .
g ′ (xn )

Se presupune că metoda converge către un zero simplu al lui f , ξ, dar care
nu este zero al lui g. Stabiliţi o relaţie ı̂ntre f şi g astfel ı̂ncât ordinul de
convergenţă al metodei să fie cel puţin 3.

Problema 65.2. Constanta lui Euler γ = 0.57721566490153286 . . . se de-

fineşte ca limita
1 1 1
γ = lim γn , unde γn = 1 + + + ⋯ + − ln n.
n→∞ 2 3 n
Presupunând că γ −γn ∼ cn−d , n → ∞, pentru constantele c şi d strict pozitive,
determinaţi c şi d experimental pe calculator. (Indicaţie: logaritmaţi relaţia
γ − γn ≈ cn−d şi aplicaţi metoda celor mai mici pătrate).

65
66 Calcul numeric
Problema 66.1. (a) Se consideră funcţia compusă h(t) = g(f (t)). Să
se exprime condiţionarea lui h ı̂n funcţie de condiţionarea lui g şi f .
Atenţie la formulare — precizaţi ı̂n care puncte se vor evalua numerele
de condiţionare.

(b) Ilustraţi (a) pentru h(t) = 1+sin t

1−sin t , t = π4 .

Problema 66.2. (a) Fie funcţia f ∶ C → C, f (z) = 1 + z 2 + ez . Rezolvaţi ı̂n

C ecuaţia f (z) = 0, alegând ca valoare de pornire z0 = −1 + 4i.

(b) Găsiţi primele patru zerouri ale funcţiei f ordonate crescător după
modulele valorilor complexe. Cum ştiţi că acestea sunt intr-adevăr
primele patru zerouri şi că nu aţi omis niciunul?

(c) Să se rezolve sistemul

f1 (x, y) = 1 + x2 − y 2 + ex cos y = 0
f2 (x, y) = 2xy + ex sin y = 0

Utilizaţi valorile de pornire x0 = −1 şi y0 = 4. Este această problemă

legată de problema de la punctul (a) şi au ele aceeaşi comportare nu-
merică? Explicaţi. (Indicaţie: ex+iy = ex (cos y + i sin y))

66
67 Calcul numeric
Problema 67.1. Fie A, B ∈ Cm×m . Arătaţi că dacă I − B este singulară,
există un vector x ∈ Cm , astfel ı̂ncât (I − B)x = 0. Deduceţi de aici că
∥B∥ ≥ 1,şi deci dacă ∥A∥ ≤ 1 atunci I − A este nesingulară. Dacă ∥A∥ ≤ 1,
atunci
(I − A)−1 = I + A(I − A)−1 .
Deduceţi de aici că
1
∥(I − A)−1 ∥ ≤ .
1 − ∥A∥
Problema 67.2. Determinaţi un zero al funcţiei

f (x) = x3 − sinh x + 4x2 + 6x + 9.

67
68 Calcul numeric
Problema 68.1. Fie A o matrice pătratică diagonal dominantă. Arătaţi că:

(a) A este nesingulară.

(b) metoda lui Jacobi pentru sistemul Ax = b converge pentru orice b.

Problema 68.2. Aproximaţi integralele

1 cos x 1 sin x
Ic = ∫ √ dx, Is = ∫ √ dx
0 x 0 x

cu o precizie dată:

(a) utilizând o cuadratură adaptivă;

(b) utilizând o cuadratură Gauss-Legendre, după ce s-a efectuat schimba-

rea de variabilă x = t2 ;

(c) utilizând o cuadratură Gauss-Jacobi.

68
69 Calcul numeric
Problema 69.1. Stabiliţi următoarea formulă pentru aproximarea lui f ′ (x)

k 2 f (x + h) − h2 f (x + k) + (h2 − k 2 )f (x)
f ′ (x) ≈ ,
(k − h)kh

(a) utilizând formula lui Taylor pentru f (x + h) şi f (x + k);

(b) utilizând interpolarea Lagrange cu nodurile x, x + h, x + k şi derivând

rezultatul.

Problema 69.2. Programaţi şi testaţi o rafinare a metodei secantei ce uti-

lizează aproximarea lui f ′ (x) dată ı̂n problema precedentă. Adică, utilizaţi
această aproximaţie a lui f ′ (x) ı̂n metoda lui Newton. Sunt necesare trei
puncte de pornire: două pot fi arbitrare, iar al treilea se poate obţine prin
metoda secantei.
Aplicaţie pentru funcţia f (x) = x3 − 12x2 + 3x + 1.

69
70 Calcul numeric
Problema 70.1. Se consideră formula de interpolare a lui Lagrange cu restul
ı̂n forma Peano, pentru m = 1:
b
f (x) = (L1 f )(x) + ∫ K1 (x, t)f ′′ (t)dt, f ∈ C 2 [a, b].
a

(a) Ce devine nucleul lui Peano K1 (x, t) dacă x ∈ (x0 , x1 )? Deduceţi

existenţa unui ξx ∈ (x0 , x1 ) astfel ı̂ncât

(x − x0 )(x − x1 ) ′′
(R1 f )(x) = f (ξx ).
2

(b) Arătaţi că soluţia unică a problemei cu valori pe frontieră: fiind dat
g ∈ C[x0 , x1 ], găsiţi u ∈ C 2 [x0 , x1 ] astfel ı̂ncât

u′′ (x) = g(x), x ∈ (x0 , x1 )

u(x0 ) = 0
u(x1 ) = 0

este dată de x1
u(x) = ∫ K1 (x, t)g(t)dt,
x0

unde K1 (x, t) este nucleul lui Peano.

Problema 70.2. Se consideră sistemul neliniar

f1 (x, y, z) ≡ x2 + y 2 + z 2 − 1 = 0
f2 (x, y, z) ≡ 2x2 + y 2 − 4z = 0
f3 (x, y, z) ≡ 3x2 − 4y + z 2 = 0.

Găsiţi soluţia sistemului situată ı̂n primul octant ({(x, y, z) ∈ R3 ∶ x > 0, y >
0, z > 0}).

70
71 Calcul numeric
Problema 71.1. Să se aproximeze volumul butoiului cu diametrele D şi d
şi ı̂nălţime h. Justificaţi formula utilizată ı̂n practică
πh 2
V ≈ (d + 2D2 ) .
12
Indicaţie: Aproximaţi conturul butoiului prin arce de parabolă (polinom de
interpolare de gradul 2) şi folosiţi formula pentru volumul de rotaţie.

Problema 71.2 (P). Se consideră funcţia f ∶ [0, 5] → R, f (x) = 1+x 1

2 şi 4

noduri echidistante ı̂n intervalul [0, 5]. Să se aproximeze f (π), f (π) şi f ′′ (π)
′

prin:

(a) un spline de tip Hermite;

(b) un spline de tip deBoor;

(c) un spline cu derivate secunde;

şi să se reprezinte pe acelaşi grafic funcţia şi aproximantele.

71
72 Calcul numeric
Problema 72.1. Se consideră formulele Newton-Cotes ı̂nchise
b m
∫a f (x)dx = ∑ Ak f (xk ) + R(f ),
k=0

unde
b−a
xk = a + kh, k = 0, m, h= .
m

(a) Demonstraţi următoarele proprietăţi ale coeficienţilor, k = 0, m

h m t[m+1]
Ak = (−1)m−k
k!(m − k)! ∫0 t − k
dt,

Ak = Am−k
m
∑ Ak = b − a.
k=0

unde t[k] = t(t − 1) . . . (t − k + 1).

(b) Se consideră afirmaţia: Ak > 0, k = 0, m. Ce se poate spune despre

valoarea ei de adevăr? Demonstraţi-o dacă este adevărată sau daţi un
contraexemplu dacă este falsă. (Indicaţie: calculaţi cantităţile

1 m t[m+1]
bk = (−1)m−k
k!(m − k)! ∫0 t − k
dt,

care nu depind de a şi b).

Problema 72.2. Studiaţi comportarea polinomului de interpolare Hermite

cu n noduri duble H2n+1 pentru funcţia f ∶ [−5, 5] → R, f (x) = 1+x
1
2 şi

(a) n noduri echidistante pe intervalul de definiţie

(b) n noduri Cebı̂şev xk = cos 2k−1

2n π, k = 1, n.

(c) n noduri Cebı̂şev de forma xk = cos k−1

n π, k = 1, n + 1.

(Luaţi n = 10, 11)

72
73 Calcul numeric
Problema 73.1. Fie f ∈ C 6 [−1, 1] şi fie P ∈ P5 polinomul de interpolare
Hermite cu nodurile duble -1, 0, 1, adică P (xi ) = f (xi ), P ′ (xi ) = f ′ (xi ),
xi = −1, 0, 1.

(a) Arătaţi că

1
7 16 7 1 ′ 1 ′
∫ P (t)dt = 15 f (−1) + 15 f (0) + 15 f (1) + 15 f (−1) − 15 f (1).
−1

(b) Folosind punctul (a) deduceţi o formula de integrare numerică de forma

1
7 16 7 1 ′ 1 ′
∫ f (t)dt = 15 f (−1) + 15 f (0) + 15 f (1) + 15 f (−1) − 15 f (1) + R(f ).
−1

Deduceţi expresia restului integrând restul formulei de interpolare Her-

mite.

(c) Arătaţi că nucleul lui Peano ı̂şi păstrează semnul pe [−1, 1] şi deduceţi
de aici expresia restului.

Problema 73.2 (P). Găsiţi factorizarea QR a matricei

⎡ 9 −6 ⎤
⎢ ⎥
⎢ ⎥
A = ⎢ 12 −8 ⎥
⎢ ⎥
⎢ 0 20 ⎥
⎣ ⎦
şi folosind aceasta găsiţi soluţia ı̂n sensul celor mai mici pătrate a sistemului
liniar

9x − 6y = 300
12x − 8y = 600
20y = 900.

73
74 Calcul numeric
Problema 74.1. Valorile funcţiei f ∶ x → sin x sunt date ı̂n punctele xi =
iπ/8, pentru toate valorile ı̂ntregi ale lui i. Pentru un x ∈ R, se calculează o
aproximare u(x) a lui f (x) definind k = [ 8x π
] (partea ı̂ntreagă), astfel ı̂ncât
xk ≤ x ≤ xk+1 şi apoi evaluând polinomul de interpolare Lagrange de gradul
5 cu nodurile (xj , f (xj )), j = k − 2, ..., k + 3. Arătaţi că pentru orice x real

225π 6
∣ sin x − u(x)∣ ≤ < 0.00002.
166 ⋅ 6!
Problema 74.2 (P). Dorim să calculăm
1 1
∫0 x sin x dx.

(a) Incercaţi să obţineţi valoarea exactă” utilizând Symbolic Math Tool-
”
box sau Maple.

(b) Ce se ı̂ntâmplă dacă utilizaţi o cuadratură adaptivă sau funcţia MA-

TLAB quad?

(c) Cum puteţi rezolva impedimentul de la punctul anterior? Calculaţi

integrala cu o eroare absolută < 10−8 .

74
75 Calcul numeric
Problema 75.1. Calculaţi eroarea care se comite aplicând formula trapezu-
1 1
lui şi formula elementară a lui Simpson la aproximarea ∫0 x4 dx şi ∫0 x5 dx.
Găsiţi valoarea constantei C pentru care regula trapezului dă valoarea exactă
la calculul integralei
1
∫0 (x − Cx )dx
5 4

şi arătaţi că regula trapezului dă rezultate mai precise decât regula lui Simp-
son pentru 14 15
< C < 85
74 .

Problema 75.2 (P). Interpretaţi rezultatele următoarelor experimente nu-

merice şi trageţi concluziile care se impun.

(a) Fie p polinomul de grad 20 ce interpolează funcţia f (x) = (1 − 6x2 )−1

ı̂n 21 de puncte echidistante din intervalul [−1, 1]. Includeţi capetele
printre noduri. Tabelaţi f (x), p(x) şi f (x) − p(x) ı̂n 41 de puncte
echidistante din interval.

(b) Repetaţi experimentul utilizând noduri Cebı̂şev date de

(i − 1)π
xi = cos , i = 1, 21.
20

(c) Repetaţi experimentul cu un spline cubic natural şi 21 de puncte echi-

distante.

75
76 Calcul numeric
Problema 76.1. Determinaţi formule de cuadratură de tip Gauss pentru
ponderea w(t) = − ln t,√[a, b] = [0, 1] şi n = 1 şi n = 2. Pentru funcţia
f ∶ [0, 1] → R, f (x) = x/ ln(x), determinaţi polinomul de cea mai bună
aproximare de gradul al doilea ı̂n L2w [0, 1].

Problema 76.2. Figura 1 arată o gridă cu zăbrele plană având 21 de membri

(liniile numerotate) legate ı̂n 12 joncţiuni (cercurile numerotate). Încărcările
indicate, ı̂n tone, se aplică joncţiunilor 2, 5, 6, 9, şi 10 şi dorim să determinăm
forţa rezultantă pe fiecare membru al grinzii.

4 8 12 16
3 4 7 8 11

5 9 13 20
3 7 11 15 19
1 17

1 2 5 6 9 10 12
2 6 10 14 18 21

10 15 20 25 30

Figura 1: Grinda plană

Pentru ca grinda să fie ı̂n echilibru static, rezultantele ı̂n fiecare joncţiune
trebuie să fie nule. Astfel, putem determina forţele membre egalând forţele
orizontale la stânga şi la dreapta fiecărei joncţiuni şi la fel, forţele verticale
deasupra şi dedesubtul fiecărei joncţiuni. Pentru cele 12 joncţiuni se obţin
24 de ecuaţii şi 21 de necunoscute. Pentru ca grinda săfie determinată static,
adică să existe soluţie unică, presupunem că joncţinuea 1 este fixată rigid,
atât orizontal cât şi vertical şi că joncţiunea 12 este fixată vertical. Des-
compunând
√ forţele membre ı̂n componente verticale şi orizontale şi definind
α = 1/ 2, obţinem următorul sistem de ecuaţii pentru forţele membre fi :

76
 f2 = f6 αf1 = f4 + αf5
jonc. 2 jonc. 3
f3 = 10 αf1 + f3 + αf5 = 0
f4 = f8 αf5 + f6 = αf9 + f10
jonc. 4 jonc. 5
f7 = 0 αf5 + f7 + αf9 = 15
f10 = f14 f8 + αf9 = f12 + αf13
jonc. 6 jonc. 7
f11 = 20 αf9 + f11 + αf13 = 0
f12 = f16 αf13 + f14 = αf17 + f18
jonc. 8 jonc. 9
f15 = 0 αf13 + f15 + αf17 = 25
f18 = f21 f16 + αf17 = f20
jonc. 10 jonc. 11
f19 = 30 αf17 + f19 + αf20 = 0
jonc. 12 αf20 + f21 = 0

77
77 Calcul numeric
Problema 77.1. Se consideră punctele de extrem ale polinomului Cebı̂şev
de speţa I Tn , ηk = cos kπ
n , k = 0, n.

(a) Arătaţi că

1 1
(f, g)U = f (η0 )g(η0 ) + f (η1 )g(η1 ) + ⋯ + f (ηn−1 )g(ηn−1 ) + f (ηn )g(ηn )
2 2
este un produs scalar discret.

(b) Arătaţi că polinoamele Cebı̂şev de speţa I sunt ortogonale ı̂n raport cu
produsul scalar (⋅, ⋅)U , adică
⎧
⎪ 0, i≠j
⎪
⎪ n
(Ti , Tj )U = ⎨ 2 , i = j ≠ 0 .
⎪
⎪ n, i = j = 0
⎪
⎩

(c) Daţi expresia coeficienţilor polinomului de cea mai bună aproximare ı̂n
raport cu produsul scalar (⋅, ⋅)U .

Problema 77.2. Scrieţi un program MATLAB de interpolare a unei funcţii

f cu funcţii spline cubice pe un interval [a, b] considerând condiţia de spline
de Boor ı̂n punctul a (p1 (x) ≡ p2 (x) ) şi spline cu derivate secunde ı̂n punctul
b ( s′′ (b) = f ′′ (b)). Aplicaţie: aproximaţi sin x pe intervalul [0, 2π].

78
78 Calcul numeric
Problema 78.1. Determinaţi o formulă de cuadratură de forma
∞
−x 2
∫−∞ e f (x)dx = A1 f (x1 ) + A2 f (x2 ) + A3 f (x3 ) + R3 (f ),

care să aibă grad maxim de exactitate. Care este eroarea dacă se aplică
formula pentru a calcula
∞ ∞
−x2 −x
2
∫−∞ e sin xdx, ∫−∞ e cos xdx.

Problema 78.2. Un model simplu al bătăilor inimii umane este dat de

εx′ = −(x3 − Ax + c),

c′ = x,

unde x este deplasarea de la echilibru a fibrei musculare, c(t) este concentraţia

unui control chimic, iar ε şi A sunt constante pozitive. Se aşteaptă ca soluţiile
să fie periodice. Aceasta se poate vedea reprezentând soluţia ı̂n planul fa-
zelor (x pe abscisă, c pe ordonată), trebuind să se obţină o curbă ı̂nchisă.
Presupunem că ε = 1 şi A = 3.

(a) Calculaţi x(t) şi c(t), pentru 0 ≤ t ≤ 12 şi valorile iniţiale x(0) = 0.1,
c(0) = 0.1. Reprezentaţi ieşirea ı̂n planul fazelor. Cam cât este peri-
oada?

(b) Repetaţi punctul (a) cu x(0) = 0.87, c(0) = 2.1.

79
79 Calcul numeric
Problema 79.1. Găsiţi o formula de cuadratură de forma
√
1 1−x
∫−1 f (x) dx = A1 f (x1 ) + A2 f (x2 ) + R(f )
1+x
care să aibă grad maxim de exactitate.

Problema 79.2. Ecuaţia atractorului Lorenz

dx
= −ax + ay,
dt
dy
= bx − y − xz,
dt
dz
= −cz + xy
dt
are soluţii haotice care sunt sensibil dependente de condiţiile iniţiale. Rezolvaţi
numeric pentru a = 5, b = 15, c = 1 cu condiţiile iniţiale

x(0) = 2, y(0) = 6, z(0) = 4, t ∈ [0, 20],

cu toleranţa T = 10−4 . Repetaţi pentru

(a) T = 10−5 ;

(b) x(0) = 2.1.

Comparaţi rezultatele cu cele obţinute anterior. În fiecare caz reprezentaţi

grafic.

80
80 Calcul numeric
Problema 80.1. Determinaţi o metodă Runge-Kutta de ordinul al doi-
lea diferită de metoda lui Euler modificată şi metoda lui Heun. Studiaţi
consistenţa, stabilitatea şi convergenţa acestei metode.

Problema 80.2. Determinaţi o formulă de cuadratură de forma

∞ n
−x 2
∫−∞ e f (x)dx = ∑ Ak f (xk ) + Rn (f ),
k=1

care să aibă grad maxim de exactitate. Aplicaţi formula pentru a calcula
∞ ∞
−x 2 −x
2
∫−∞ e sin xdx, ∫−∞ e cos xdx.

cu o precizie dată.

81
81 Calcul numeric
Problema 81.1. (a) Arătaţi că polinoamele

cos [(n + 12 )θ]

Vn (t) = ,
cos 21 θ

unde θ = arccos t,
√ sunt ortogonale pe intervalul [−1, 1] ı̂n raport cu
ponderea w(t) = 1+t1−t .

(b) Stabiliţi relaţia de recurenţă Vn+1 (t) = 2tVn (t) − Vn−1 (t), n ∈ N∗ .

(c) Găsiţi o formulă de cuadratură cu două noduri bazată pe aceste poli-

noame ortogonale.

Figura 2: Ec. Bernoulli

Problema 81.2. Ecuaţia lui Bernoulli pentru fluxul de fluid ı̂ntr-un canal
deschis cu o mică cocoaşă este
Q2 Q2
+ h0 = +h+H
2gb2 h20 + h0 2gb2 h2 + h

82
unde

Q = 1.2m3 /s = rata de curgere a volumului

g = 9.81m/s2 = acceleraţia gravitaţională
b = 1.8m = lăţimea canalului
h0 = 0.6m = nivelul superior al apei
H = 0.075m = ı̂nălţimea cocoaşei
h = nivelul apei deasupra cocoaşei

Determinaţi h.

83
82 Calcul numeric
Problema 82.1. (a) Arătaţi că polinoamele

sin [(n + 12 )θ]

Wn (t) = ,
sin 21 θ

unde θ = arccos t,
√ sunt ortogonale pe intervalul [−1, 1] ı̂n raport cu
ponderea w(t) = 1−t1+t .

(b) Stabiliţi relaţia de recurenţă Wn+1 (t) = 2tWn (t) − Wn−1 (t), n ∈ N∗ .

(c) Găsiţi o formulă de cuadratură cu două noduri bazată pe aceste poli-

noame ortogonale.

Figura 3: Coloană de aluminiu

Problema 82.2. O coloană de aluminiu W 310 × 202 (flanşă largă) este su-
pusă unei ı̂ncărcări excentrice axiale P ca ı̂n figura 3. Apăsarea maximă
compresivă ı̂n coloană este dată de formula secantei:
⎡ √ ⎤
⎢ ec ⎛ L σ ⎞⎥⎥
⎢
σmax = σ ⎢1 + 2 sec
⎢ r ⎝ 2r E ⎠⎥⎥
⎣ ⎦

84
unde

σ = P /A = apăsarea medie
A = 25800mm2 = aria secţiunii coloanei
e = 85mm = excentricitatea ı̂ncărcării
c = 170mm = semiadâncimea coloanei
r = 142mm = raza de giraţie a secţiunii
L = 7100mm = lungimea coloanei
E = 71 × 109 P a = modulul de elasticitate

Determinaţi ı̂ncărcarea maximă P pe care coloana o poate suporta, dacă

apăsarea maximă nu poate depăşi 120 × 106 P a.

85
83 Calcul numeric
Problema 83.1. Găsiţi polinoamele ortogonale discrete de grad 0, 1 şi 2,
având ca suport mulţimea numerelor naturale, ı̂n raport cu ponderea w(k) =
e−a ak
k! , k ∈ N, a > 0. Găsiţi aproximanta de grad I ı̂n sensul celor mai mici
pătrate a funcţiei f (x) = ex bazată pe aceste polinoame ortogonale.
√
Problema 83.2. Perioada unui pendul simplu de lungime L este τ = Lg h (θ0 ),
unde g este acceleraţia gravitaţională , θ0 reprezintă amplitudinea unghiu-
lară, iar
π/2
dθ
h (θ0 ) = ∫ √ .
θ0
0
1 − sin2 sin2 θ
2
Calculaţi h(15○ ), h(30○ ) şi h(45○ ) şi comparaţi aceste valori cu h(0) = π/2
(aproximarea utilizată pentru amplitudini mici).

86
84 Calcul numeric
Problema 84.1. Găsiţi polinoamele ortogonale discrete de grad 0, 1 şi 2,
având ca suport mulţimea {0, 1, . . . , N − 1}, ı̂n raport cu ponderea w(k) = 1,
k ∈ N. Găsiţi aproximanta de grad I ı̂n sensul celor mai mici pătrate a funcţiei
f (x) = 2x bazată pe aceste polinoame ortogonale, pentru N = 5.

Figura 4: Tensiune ı̂n cablu

Problema 84.2. Un cablu de oţel de lungime s este suspendat aşa cum se

arată ı̂n figura 4. Tensiunea de ı̂ntindere maximă ı̂n cablu, care apare la
suporturi (punctele de sprijin), este

σmax = σ0 cosh β

unde
γL
β=
2σ0
σ0 = tensiunea de ı̂ntindere ı̂n O
γ = greutatea cablului pe unitatea de volum
L = ı̂ntinderea orizontală a cablului

Raportul lungime-ı̂ntindere este legat de β prin

s 1
= sinh β
L β
Determinaţi σmax dacă γ = 77 × 103 N /m3 (oţel), L = 1000 m şi s = 1100 m.

87
85 Calcul numeric
Problema 85.1. Se consideră iteraţia

f (xk )2
xk+1 = xk − , k = 0, 1, 2, . . .
f (xk + f (xk )) − f (xk )

pentru rezolvarea ecuaţiei f (x) = 0. Explicaţi legătura cu iteraţia Newton şi

arătaţi că (xk ) converge pătratic dacă x0 este suficient de apropiată de soluţie.
Aplicaţi această metodă pentru f (x) = ex − x − 2 şi verificaţi convergenţa
pătratică pentru x0 = 1. Experimentaţi şi pentru x0 = 10 şi x0 = −10 şi
explicaţi comportarea.

Problema 85.2. Formula lui Debye pentru capacitatea calorică CV a unui

solid este CV = 9N kg(u), unde
1/u x4 ex
g(u) = u3 ∫ dx.
0 (ex − 1)4

Termenii din această ecuaţie sunt

N = numărul de particule din solid

k = constanta lui Boltzmann
u = T /D
T = temperatura absolută
D = temperatura Debye

Calculaţi g(u) pentru u de la 0 la 1.0 din 0.05 ı̂n 0.05 şi reprezentaţi rezultatul.

88
86 Calcul numeric
Problema 86.1. Să se determine aproximarea lui xk de grad k − 1 ı̂n sensul
celor mai mici pătrate cu polinoame Cebâşev, pentru k = 1, . . . , 5. Să se
verifice rezultatele teoretice cu rutinele de la laborator pentru aproximare
continuă cu polinoame Cebı̂şev.

Problema 86.2. Un vârf de tensiune ı̂ntr-un circuit este provocat de un

curent
i(t) = i0 e−t/t0 sin(2t/t0 )
printr-un rezistor. Energia E disipată de rezistor este
∞
E=∫ Ri2 (t)dt.
0

Determinaţi E cunoscând i0 = 100A, R = 0.5Ω şi t0 = 0.01s.

89
87 Calcul numeric
Problema 87.1. Notând cu T (m) aproximaţia din formula repetată a tra-
pezului pentru m subintervale
b h
∫a f (x)dx ≈ 2 [f (x0 ) + 2f (x1 ) + ⋯ + 2f (xm−1 ) + f (xm )]

unde
b−a
h=
, xk = a + kh, k = 0, . . . , m
m
şi cu S(2m) aproximaţia din formula repetată a lui Simpson pentru m su-
bintervale scrisă sub forma
b h
∫a f (x)dx ≈ 3 [f (x0 ) + 4f (x1 ) + 2f (x2 ) + 4f (x3 ) + ⋯
+2f (x2m−2 ) + 4f (x2m−1 ) + f (x2m) ]

unde
b−a
h= , xk = a + kh, k = 0, . . . , 2m,
2m
arătaţi că
4 1
S(2m) = T (2m) − T (m)
3 3
şi dacă f ∈ C 4 [a, b], atunci

T (m) − T (2m)
lim = 4.
m→∞ T (2m) − T (4m)

Problema 87.2. Tabela de mai jos arată coeficientul de frânare cD al unei

sfere ı̂n funcţie numărul Reynolds Re. Utilizaţi un spline cubic natural pentru
a determina cD corespunzând Re = 5, 50, 500 şi 5000. Indicaţie: Utilizaţi o
scară log–log (logaritmaţi ambele coordonate).

Re 0.2 2 20 200 2000 20000

cD 103 13.9 2.72 0.800 0.401 0.433

Aproximaţi derivata lui cD ı̂n raport cu Re şi reprezentaţi cD şi derivata pe

acelaşi grafic.

90
88 Calcul numeric
Problema 88.1. Să se arate că regula repetată a trapezului cu m subin-
tervale, T (m), este exactă pentru polinoame trigonometrice al căror grad
nu este multiplu de m. Ce rezultat dă regula trapezului dacă gradul este
multiplu de m? (Indicaţie: datorită liniarităţii este suficient să se verifice
exactitatea pe intervalul [0, 2π] şi funcţiile f (x) = cos kx şi f (x) = sin kx, sau
chiar pentru f (x) = ekix = cos kx + i sin kx).

Problema 88.2. Frecvenţele naturale ale unui cantilever (grindă ı̂n con-
solă) uniform sunt legate de rădăcinile βi ale ecuaţiei de frecvenţă f (β) =
cosh β cos β + 1 = 0, unde

2mL3
βi4 = (2πfi )
EI
fi = a i-a frecvenţă naturală
m = masa grinzii
L = lungimea grinzii
E = modulul de elasticitate
I = momentul de inerţie al secţiunii transversale

Determinaţi cele mai mici două frecvenţe ale unei grinzi de 0.9m lungime,
cu o secţiune rectangulară cu lăţimea de 25 mm şi ı̂nălţimea de 2.5 mm.
Densitatea oţelului este 7850 kg/m3 şi E = 200GP a.

91
89 Calcul numeric
Problema 89.1. Determinaţi valorile lui cj , j = −1, 0, 1, 2, astfel ı̂ncât for-
mula de cuadratură
1
∫0 f (x)dx ≈ c−1 f (−1) + c0 f (0) + c1 f (1) + c2 f (2)

să fie exactă pentru orice polinom de gradul 3. Arătaţi că pentru aceste
valori ale coeficienţilor cj şi pentru condiţii adecvate asupra lui f ,
1 11
∣∫ f (x)dx − c−1 f (−1) + c0 f (0) + c1 f (1) + c2 f (2)∣ ≤ M4 .
0 720
Impuneţi condiţii pentru validitatea acestei delimitări şi daţi o definiţie a lui
M4 .

Figura 5: Proiectil

Problema 89.2. Un proiectil este lansat din O cu viteza v la unghiul θ cu

orizontala. Ecuaţia parametrică a traiectoriei este

x = (v cos θ) t
1
y = − gt2 + (v sin θ) t,
2
unde t este timpul măsurat de la lansare, iar g = 9.81m/s2 reprezintă acceleraţia
gravitatională. Dacă proiectilul trebuie să atingă ţinta la un unghi de 45○
(figura 5), determinaţi v, θ şi timpul de zbor.

92
90 Calcul numeric
Problema 90.1. Funcţia H este definită prin

1, dacă x ∈ (0, 1]
H(x) = {
−1, dacă x ∈ [−1, 0].

Construiţi cea mai bună aproximaţie polinomială de grad 0, 1 şi 2 ı̂n L2w [−1, 1],
pentru w(x) ≡ 1. Comparaţi cu rezultatul obţinut de rutina de la laborator.

Figura 6: Satelit

Problema 90.2. Traiectoria unui satelit care se roteşte pe orbită ı̂n jurul
Pământului este (figura 6)

C
R=
1 + e sin (θ + α)

unde (R, θ) sunt coordonatele polare ale satelitului, iar C, e şi α sunt con-
stante (e se numeşte excentricitatea orbitei). Dacă satelitul a fost observat
ı̂n următoarele trei poziţii
θ −30○ 0○ 30○
R(km) 6870 6728 6615

determinaţi cea mai mică rază R a traiectoriei şi valoarea corespunzătoare a

lui θ.

93
91 Calcul numeric
Problema 91.1. Determinaţi cea mai bună aproximaţie de grad 2 a lui
2µ
f (t) = t12 din L2w (R), pentru w(t) = ∣t∣ e−t , µ > − 12 . Determinaţi o formulă
2

de cuadratură de forma
∞
−t
2µ 2
∫−∞ ∣t∣ e f (t)d t = A1 f (t1 ) + A2 f (t2 ) + R(f )

care să aibă grad maxim de exactitate.

Problema 91.2. Viteza v a unei rachete Saturn V ı̂n zbor vertical ı̂n apro-
pierea suprafeţei Pământului poate fi aproximată prin
M0
v = u ln − gt
M0 − mt
unde

• u = 2510 m/s = viteza de expulzare relativă la rachetă

• M0 = 2.8 × 106 kg = masa rachetei la lansare

• m = 13.3 × 103 kg/s = rata de consum a combustibilului

• g = 9.81 m/s2 = acceleraţia gravitaţională

• t = timpul măsurat de la lansare

Determinaţi momentul când racheta atinge viteza sunetului (335 m/s).

94
92 Calcul numeric
Problema 92.1. Determinaţi o formulă de cuadratură de forma
∞
e−t f (t)dt = A1 f (t1 ) + A2 f (t2 ) + R(f )
2
∫0

care să aibă grad maxim de exactitate. Determinaţi aproximaţia de grad√2 ı̂n
medie pătratică pentru ponderea şi intervalul de mai sus pentru f (t) = t.

Problema 92.2. Aproximaţi funcţia f ∶ [−1, 1] → R,

f (x) = exp(x)∣sech(sin 8x)∣exp(x)

printr-un polinom de interpolare Lagrange de grad 150 cu noduri Cebı̂şev

de speţa a doua (extremele polinoamelor Cebı̂şev de speţa I). Aproximaţi
integrala lui f prin integrala polinomului de interpolare.

95
93 Calcul numeric
Problema 93.1. (a) Calculaţi
1
∫−1 Tk (x)d x,

unde Tk este polinomul Cebı̂şev de speţa I de grad k.

(b) Folosiţi rezultatul de la punctul anterior pentru a demonstra că inte-

grala unui polinom de grad n exprimată sub forma unei serii Cebı̂şev
este
1 n n
2ck
∫−1 ∑ ck Tk (x)d x = ∑ 1 − k 2 .
k=0 k=0
k par

(c) Implementaţi ideea de la punctul (b) ı̂n MATLAB (folosiţi rutinele de

la laborator pentru calculul coeficienţilor ck ) şi utilizaţi-o la integrarea
numerică a funcţiilor.

(d) Utilizaţi rutina de la punctul (c) pentru a calcula

1
x 2
∫−1 e sin x d x.

96
94 Calcul numeric
Problema 94.1. (a) Fie d λ o măsură simetrică pe [−a, a], 0 < a ≤ ∞ şi

π2k (t; d λ) = πk+ (t2 ), π2k+1 (t; d λ) = tπk− (t2 ).

Arătaţi că {πk+ } şi {πk− } sunt polinoame ortogonale monice pe [0, a2 ]
ı̂n raport cu măsurile d λ+ (t) = t−1/2 w(t1/2 )d t şi respectiv d λ− (t) =
t+1/2 w(t1/2 )d t.

(b) Aplicaţi acest rezultat la calculul

√ polinoamelor ortogonale pe [0, 1] ı̂n
raport cu ponderile w(t) = t şi w(t) = √1t .

(c) Generaţi formulele de cuadratură de tip Gauss cu două noduri pentru

aceste ponderi.

Problema 94.2. Un cablu de 15 m este suspendat ı̂n A şi D şi susţine

greutăţile concentrate ı̂n B şi C (vezi figura 7). Ecuaţiile de echilibru vertical
ı̂n joncţiunile B şi C sunt

T (− tan θ2 + tan θ1 ) = 16
T (tan θ3 + tan θ2 ) = 20

unde T componenta orizontală a forţei cablului (este aceeaşi ı̂n toate segmen-
tele cablului). În plus, există două restricţii geometrice impuse de poziţiile
suporturilor:

−4 sin θ1 − 6 sin θ2 + 5 sin θ3 = −3

4 cos θ1 + 6 cos θ2 + 5 cos θ3 = 12.

Determinaţi unghiurile θ1 , θ2 şi θ3 .

97
 Figura 7: Problema 94.2

95 Calcul numeric
Problema 95.1. Se consideră ecuaţia

x = e−x

(a) Arătaţi că există o rădăcină reală unică α şi determinaţi intervalul care
o conţine.

(b) Arătaţi că metoda aproximaţiilor succesive xn = e−xn , n = 0, 1, 2, . . .

converge local către α şi determinaţi constanta de eroare asimptotică.

(c) Ilustraţi grafic faptul că iteraţia de la (b) converge global, adică petru
x0 > 0, arbitrar. Demonstraţi apoi convergenţa.

(d) O ecuaţie echivalentă este

1
x = ln .
x
Iteraţia xn = ln x1n converge local? Explicaţi.

Problema 95.2 (P). Considerăm următorul mod de ordonare a echipelor

de fotbal american. Presupunem că avem 4 echipe, T1, T2, T3 şi T4, iar
rezultatul ı̂ntâlnirilor directe este :
T1 bate T2 cu 4 puncte 21-17

• T3 bate T1 cu 8 puncte 27-18

98
 • T1 bate T4 cu 6 puncte 16-10

• T4 bate T4 cu 3 puncte 10-7

• T2 bate T4 cu 7 puncte 17-10

Pentru a determina punctajul r1 , . . . , r4 al fiecărei echipe vom rezolva siste-

mul supradeterminat

r1 − r2 = 4,
r3 − r1 = 9,
r1 − r4 = 6,
r3 − r4 = 3,
r2 − r4 = 7

ı̂n sensul celor mai mici pătrate. Soluţia nu este unică, deoarece dacă (r1 , . . . , r4 )T
este o soluţie şi dacă ı̂i adunăm un vector constant arbitrar, de exemplu
(1, . . . , 1)T obţinem un vector cu acelaşi reziduu. Arătaţi că dacă (r1 , . . . , r4 )T
este o soluţie a sistemului ı̂n sensul celor mai mici pătrate, atunci şi (r1 +
c, . . . , r4 +c)T este o soluţie, pentru orice constantă c. Pentru a face ca soluţia
să fie unică, putem limita numărul total de puncte, de exemplu, la 20:

r1 + r2 + r3 + r4 = 20.

Determinaţi punctajele şi normele reziduurilor, considerând ı̂ntâi toate ecuaţiile

şi apoi numai primele 5.

99
96 Calcul numeric
Problema 96.1. (a) Construiţi formula Newton-Cotes cu ponderi
1 1
∫0 f (x)x ln x dx = a0 f (0) + a1 f (1) + R(f ).

(b) Găsiţi o formulă Newton-Cotes pentru w(x) = 1, cu 5 noduri de forma

tk = cos ( kπ
n
), k = 0..n (pe [−1, 1]).

Problema 96.2 (P). John Machin (1680-1752) a descoperit următoarea ex-

presie pentru π:
1 1
π = 16 arctan − 4 arctan . (5)
5 239
(a) Scrieţi seria Maclaurin şi polinomul lui Taylor Tn de grad n pentru
arctan x ı̂n jurul lui x = 0.

(b) Aproximaţi π utilizând Tn şi (5). Mai concret, utilizaţi aproximarea

1 1
π ≈ Pn = 16Tn ( ) − 4Tn ( ).
5 239

(c) Care este eroarea relativă ı̂n aproximarea de mai sus? Calculaţi π
cu precizia eps (ı̂n MATLAB). Câte zecimale corecte se obţin pentru
n = 9?

100
97 Calcul numeric
Problema 97.1. (a) Fie w(t) o funcţie pondere pară pe [a, b], a < b, a+b =
0, adică w(−t) = w(t) pe [a, b]. Arătaţi că (−1)n πn (−t; w) = πn (t, w),
adică polinomul ortogonal monic de grad n ı̂n raport cu ponderea w
este par (impar) dacă n este par (impar).

(b) Arătaţi că formula gaussiană

b n
∫a f (t)w(t)dt = ∑ wν f (tν ) + Rn (f ),
ν=1

pentru o pondere w pară este simetrică, i.e.

tn+1−ν = −tν , wn+1−ν = wν , ν = 1, . . . , n.

(c) Fie w funcţia ,,pălarie”

1 + t, pentru t ∈ [−1, 0]
w(t) = {
1 − t, pentru t ∈ [0, 1].
1
Obţineţi o formulă gaussiană cu două noduri ∫−1 f (t)w(t)dt = w1 f (t1 )+
w2 f (t2 ) + R2 (f ) pentru ponderea de mai sus. Folosiţi (a) şi (b) pentru
a simplifica calculele.
Problema 97.2 (P). Literele PostScript şi TrueType se generează cu spline
parametrice, utilizând doar câteva puncte pentru fiecare literă.

(a) Creaţi şi imprimaţi litera de mână definită de următoarele date.

t 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
x 3 1.75 0.90 0 0.50 1.50 3.25 4.25 4.25 3 3.75 6.00
y 4 1.60 0.50 0 1.00 0.50 0.50 2.25 4.00 4 4.25 4.25

(b) În acelaşi sistem de axe, desenaţi litera ı̂mpreună cu litera de dimen-
siune dublă. (Comanda 2*x va dubla dimensiunea fontului ı̂n direcţia
x).

(c) Animaţi desenarea literei utilizând comanda comet.

(d) Creaţi şi desenaţi o altă literă.

101
98 Calcul numeric
Problema 98.1. (a) Construiţi o formulă de tip trapez
h
∫0 f (x)dx = af (0) + bf (h) + R(f )

care este exactă pentru f (x) = cos x şi f (x) = sin x. Este formula
exactă pentru constante?
c+h
(b) Arătaţi că are loc o formulă similară pentru ∫c g(t)dt.

Problema 98.2 (P). (a) Determinaţi matricea A = [aij ] de dimensiune

(m + 1) × (m + 1), aij = (pm,i , pm,j ) a ecuaţiilor normale relativ la baza
Bernstein
m
pm,j (t) = ( )tj (1 − t)m−j , j = 0, m,
j
şi funcţia pondere w(t) ≡ 1 pe [0, 1].
(Indicaţie: utilizaţi funcţia beta a lui Euler)

(b) Rezolvaţi sistemul de ecuaţii normale pentru m = 3 ∶ 3 ∶ 12, când funcţia

care urmează să fie aproximată este f (t) = 1. Care este soluţia exactă?
Afişaţi, pentru fiecare m, o estimaţie a numărului de condiţionare, vec-
torul coeficienţilor şi eroarea asociată (modulul diferenţei dintre valoa-
rea calculată şi cea exactă). Comentaţi rezultatul.

102
99 Calcul numeric
Problema 99.1. Dându-se o subdiviziune ∆ cu N subintervale egale a in-
tervalului [0, 2π]

0 = x0 < x1 < ⋯ < xN −1 < xN = 2π, xk = kh, h = 2π/N

şi o funcţie f 2π-periodică, construiţi o formulă de cuadratură pentru al

m-lea coeficient Fourier complex al lui f
1 2π
∫ f (x)e−imx dx,
2π 0
aproximând f printr-un interpolant spline de gradul I din S01 (∆). Scrieţi
rezultatul sub forma unei formule a trapezului ,,modificate”. (Indicaţie:
exprimaţi interpolantul ı̂n baza funcţiilor B-spline de gradul 1 (pălariile chi-
nezeşti).)

Problema 99.2 (P). Presupunem că dorim să aproximăm funcţia

1, 0 ≤ t ≤ 1
f (t) = {
0, t>1

pe semiaxa pozitivă R+ printr-o combinaţie liniară de exponenţiale πj (t)

= e−jt , j = 1, 2, . . . , n, ı̂n sensul celor mai mici pătrate (continuu, cu ponderea
1).

(a) Deduceţi ecuaţiile normale. Ce legătură are matricea cu matricea Hil-

bert?

(b) Utilizaţi Matlab pentru a rezolva ecuaţiile normale pentru n = 1, 2, . . . , 8.

Listati n, numărul de condiţionare al matricei ı̂n norma euclidiană şi
soluţia. Reprezentaţi pe acelaşi grafic aproximanta şi funcţia exactă
pentru 1 ≤ n ≤ 4.

103
100 Calcul numeric
Problema 100.1. Se consideră ecuaţia x = cos x.

(a) Arătaţi grafic că are o rădăcină pozitivă unică α. Indicaţi, aproximativ,
unde este situată.

(b) Demonstraţi convergenţa locală a iteraţiei xn+1 = cos xn .

(c) Pentru iteraţia de la (b) demonstraţi că dacă xn ∈ [0, π2 ], atunci

α + π/2
∣xn+1 − α∣ < sin ∣xn − α∣ .
2

În particular, are loc convergenţa globală pe [0, π2 ] .

(d) Arătaţi că metoda lui Newton aplicată ecuaţiei f (x) = 0, f (x) = x −
cos x, converge global pe [0, π2 ].

Problema 100.2 (P). Fie f (x) = 1−πx 1

şi fi = f (ih), i = −2, −1, 0, 1, 2. Cu
ajutorul diferenţelor finite regresive

∇f1 = f1 − f0 , ∇2 f1 = f1 − 2f0 + f−1

∇3 f2 = f2 − 3f1 + 3f0 − f−1 , ∇4 f2 = f2 − 4f1 + 6f0 − 4f−1 + f2 ,

definim
1 n
en (h) = f (n) (0) − ∇ f⌊ n+1 ⌋ , n = 1, 2, 3, 4.
hn 2

Încercaţi să determinaţi ordinul de convergenţă a lui en (h) când h → ∞

afişând pentru n = 1, . . . , 4

en (hk )
en (hk ) şi rk ∶= , k = 1, 2, . . . , 10,
en (hk−1 )

unde hk = 14 2−k , k ≥ 0. Comentaţi rezultatele.

104
101 Calcul numeric
Problema 101.1. Arătaţi că dacă funcţia g interpolează funcţia f ı̂n x0 , x1 ,
. . . , xn−1 şi h interpolează f ı̂n x1 , x2 , . . . , xn , atunci
x0 − x
g(x) + [g(x) − h(x)] (6)
xn − x0
interpolează f ı̂n x0 , x1 , . . . , xn−1 , xn . Daţi un exemplu de funcţii g şi h şi
combinaţie (6) cu această proprietate.

Problema 101.2 (P). Pentru p ∈ N fie

1
p
Ip = ∫ (1 − t) f (t)dt.
0

Comparaţi regula trapezelor cu n subintervale cu cuadratura Gauss-Jacobi

cu n puncte pe [0, 1] cu parametrii α = p, β = 0. Luaţi de exemplu f (t) = tan t
şi p = 5 ∶ 5 ∶ 20 şi n = 10 ∶ 10 ∶ 50 ı̂n cazul metodei trapezelor şi n = 2 ∶ 2 ∶ 10
pentru cuadratura Gauss.

105
102 Calcul numeric
Problema 102.1. Fie f (x) = ex .

(a) Arătaţi că

(e − 1)n t
f [t, t + 1, . . . , t + n] = e.
n!
(b) Din formula de medie pentru diferenţe divizate se ştie că

f (n) (ξ)
f [0, 1, . . . , n] = , ξ ∈ (0, n).
n!
Utilizaţi rezultatul de la (a) pentru a determina ξ. Este localizat la
stânga sau la dreapta mijlocului n/2?

Problema 102.2 (P). Pentru n ≥ 2 ı̂ntreg, considerăm ecuaţia

x + x−1 1
= .
x +x
n −n n
(a) Scrieţi ecuaţia sub forma unei ecuaţii polinomiale echivalente pn (x) = 0.

(b) Utilizaţi regula lui Descartes (aplicată lui pn (x) = 0) pentru a arăta
că există exact două rădăcini pozitive, una ı̂n (0, 1), alta ı̂n (1, 1). Ce
legătură este ı̂ntre ele? Se notează cea mai mare rădăcină cu αn (n > 1).
Se ştie că (nu trebuie să demonstraţi aceasta)

1 < αn+1 < αn < 3, n = 2, 3, 4, . . .

(c) Scrieţi şi executaţi un program care aplică metoda lui Newton (ecuaţiei
pn (x) = 0) pentru a calcula αn , n = 2, 3, . . . , 20, cu şase zecimale exacte,
utilizând valoarea iniţială 3 pentru α2 şi valoarea iniţială αn pentru
αn+1 (n ≥ 2). (Justificaţi aceste alegeri.) Pentru fiecare n, determinaţi
numărul de iteraţii necesare.

106
103 Calcul numeric
Problema 103.1. Fie f o func(¸t)ie arbitrară continuă pe [0, 1] ce satisface

f (x) + f (1 − x) = 1, x ∈ [0, 1].

1
(a) Arătaţi că ∫0 f (x)dx = 12 .
1
(b) Arătaţi că formula repetată a trapezului pentru a calcula ∫0 f (x)dx
este exactă.

(c) Arătaţi, cu cât mai puţine calcule, că formula repetată a lui Simpson
şi formulele simetrice mai generale sunt de asemenea exacte.

Problema 103.2 (P). Se consideră ecuaţia

x = e−x .

(a) Implementaţi iteraţia cu punct fix xn = e−xn , pornind cu x0 = 1 şi oprind

după primul n pentru care xn+1 coincide cu xn ı̂n limita preciziei maşinii.
Listaţi această valoare a lui n şi xn+1 corespunzător.

(b) Dacă ecuaţia este ı̂nmulţită cu ω (≠ 0 şi ≠ 1) şi x este adăugat la ambii
membri, se obţine ecuaţia echivalentă
ωe−x + x
x= .
1+ω
Ce condiţii trebuie puse asupra lui ω pentru ca iteraţia cu punct fix
pentru această ecuaţie să conveargă mai rapid decât iteraţia de la (a)?
În această condiţie apare şi rădăcina α a ecuaţiei

(c) Care este valoarea optimă a lui ω? Verificaţi pe calculator ı̂ntr-o ma-
nieră analoagă cu cea de la (a).

107
104 Calcul numeric
Problema 104.1. Se consideră ecuaţia lui Lambert xex = a pentru valori
reale ale lui x şi a.

(a) Arătaţi grafic că ecuaţia are exact o rădăcină ξ(a) ≥ 0 dacă a ≥ 0, exact
două rădăcini ξ2 (a) < ξ1 (a) < 0 dacă −1/e < a < 0, o rădăcină dublă −1
dacă a = −1/e şi nici o rădăcină dacă a < −1/e.

(b) Discutaţi condiţionarea lui ξ(a), ξ1 (a), ξ2 (a) când a variază ı̂n inter-
valele respective.

Problema 104.2 (P). Constanta Littlewood–Salem–Izumi, α0 , definită ca

soluţia unică ı̂n intervalul 0 < α < 1 a ecuaţiei
3π/2 cos t
∫0 d t = 0,
tα
prezintă interes ı̂n teoria seriilor trigonometrice. Utilizaţi metoda lui Newton
ı̂n combinaţie cu o cuadratură Gauss-Jacobi pentru a calcula α0 .

108
105 Calcul numeric
Problema 105.1 (Euler, 1734). Fie xk = 10k , k = 0, 1, 2, . . . şi f (x) = log10 x.

(a) Arătaţi că

(−1)n−1
f [x0 , . . . , xn ] = , n = 1, 2, 3, . . .
10n(n−1)/2 (10n − 1)
(Indicaţie: demonstraţi prin inducţie după n rezultatul mai general
(−1)n−1
f [xr , . . . , xr+n ] = , r ≥ 0.)
10rn+n(n−1)/2 (10n − 1)

(b) Utilizaţi formula lui Newton pentru a determina pn (x) = (Ln f )(x; x0 , x1 , . . . , xn ).
Arătaţi că limn→∞ pn (x) există, pentru x ∈ [1, 10). Este limita egală cu
log10 (x)? Verificaţi pentru x = 9.

Problema 105.2 (P). Ecuaţia

f (x) = x tan x − 1 = 0;

are o infinitate de rădăcini, αn , câte una ı̂n fiecare interval [nπ, (n + 12 )π],
n = 0, 1, 2, . . . .

(a) Arătaţi existenţa rădăcinilor pe cale grafică.

(b) Arătaţi că cea mai mică rădăcină pozitivă α0 se poate obţine cu metoda
lui Newton pornind cu x0 = π4 .

(c) Arătaţi că metoda lui Newton cu valoarea de pornire x0 = (n + 14 ) π

converge monoton descrescător către αn dacă n ≥ 1.
(d) Dezvoltând αn (formal) după puterile inverse ale lui πn
−1 −3
αn = nπ + c0 + c1 (πn) + c2 (πn)−2 + c3 (πn) + ...

determinaţi c0 , c1 , c2 , . . . , c9 . (Indicaţie: Utilizaţi comanda Maple

series.)
(e) Utilizaţi metoda lui Newton pentru a calcula αn pentru n = 1 ∶ 10 şi
comparaţi rezultatele cu aproximaţia furnizată de dezvoltarea de la (d).

109
106 Calcul numeric
Problema 106.1. (a) Deduceţi relaţia de recurenţă cu trei termeni
√ √
βk+1 ̃
πk+1 (t) = (t − αk ) ̃
πk (t) − βk ̃
πk−1 (t), k = 0, 1, 2, . . .
1
̃
π−1 (t) = 0, ̃
π0 (t) = √
β0

pentru polinoamele ortonormale ̃

πk (t) = πk (t)/ ∥πk ∥, k = 0, 1, 2, . . . .

(b) Utilizaţi rezultatul de la (a) pentru a deduce formula Christoffel–Darboux

n √ ̃ πn (t) − ̃
πn+1 (x)̃ πn (x)̃
πn+1 (t)
∑̃
πk (x)̃
πk (t) = βn+1 .
k=0 x−t

Problema 106.2 (P). Funcţiile Bessel Jn se definesc prin

1 π
Jn (x) = cos (x sin θ − nθ) dθ.
π ∫0
Arătaţi că ∣Jn (x)∣ ≤ 1.

(a) Se ştie că Jn+1 (x) = 2nx−1 Jn (x) − Jn−1 (x). Utilizaţi această relaţie pen-
tru a calcula J0 (1), J1 (1), . . . , J20 (1), pornind de la valorile cunoscute
J0 (1) ≈ 0.7651976865 şi J1 (1) ≈ 0.4400505857. Ţineţi cont de paptul
că inegalitatea ∣Jn (x)∣ ≤ 1 este ı̂ncălcată.

(b) O altă relaţie de recurenţă este Jn−1 (x) = 2nx−1 Jn (x) − Jn+1 (x). Por-
nind de la valorile cunoscute J20 (1) ≈ 3.873503009 × 10−25 şi J19 (1) ≈
1.548478441 × 10−23 , utilizaţi această relaţie pentru a calcula J18 (1),
J17 (1), . . . , J1 (1), J0 (1). Analizaţi rezultatele.

110
107 Calcul numeric
Problema 107.1. Dându-se numărul natural n, fie ξ = ξ(a) rădăcina pozi-
tivă unică a ecuaţiei xn = ae−x (a > 0). Determinaţi condiţionarea ı̂n funcţie
de a; simplificaţi rezultatul cât mai mult posibil. În particular, arătaţi că
(cond ξ)(a) < 1/n.

Problema 107.2 (P). Funcţia lui Lebesgue pentru sistemul de noduri (xj )j=0,m
din [a, b] se defineşte prin
m
λ(x) = ∑ ∣ℓj (x)∣ ,
j=0

unde ℓj sunt polinoamele fundamentale Lagrange, iar cantitatea

Λ = sup λ(x)
x∈[a,b]

se numeşte constanta lui Lebesgue.

(a) Să se repezinte grafic λ(x) şi să se calculeze Λ pentru noduri echidis-
tante ı̂n [−1, 1] şi m = 4, 8, 12, 30.

(b) Să se repezinte grafic λ(x) şi să se calculeze Λ pentru noduri Cebı̂şev
de speţa a doua ı̂n [−1, 1] şi m = 4, 8, 12, 100.

(c) Comentaţi rezultatele obţinute.

111
108 Calcul numeric
Problema 108.1. Fie f (x) = (1+a)x ; ∣a∣ < 1. Arătaţi că (Ln f )(x; 0, 1, . . . n)
este trunchierea (suma parţială) a seriei binomiale a lui f la n + 1 termeni.
(Indicaţie: utilizaţi forma Newton a polinomului de interpolare.)

Problema 108.2 (P). Nu există nici o metodă elegantă de a calcula

π/2
I =∫ ln sin xdx.
0

Metoda “forţei brute” ı̂mparte integrala ı̂n trei părţi: de la x = 0 la 0.01, de la

0.01 la 0.2 şi de la x = 0.02 to π/2. Pentru prima parte utilizăm aproximarea
sin x ≈ x, care ne permite să obţinem integrala analitic. Celelalte părţi se pot
calcula cu o cuadratură Gauss–Legendre. Utilizaţi această metodă pentru a
aproxima I cu şase zecimale.

112
109 Calcul numeric
Problema 109.1. (a) (T) Metoda lui Newton se poate aplica şi pentru
funcţii complexe utilizând valori de pornire complexe şi aritmetică com-
plexă. De asemenea, se poate aplica şi ecuaţiei f (z) = g(x, y)+ih(x, y),
unde f (z) este o funcţie analitică ı̂n variabila complexă z = x + iy (x
şi y reale) şi g(x, y) şi h(x, y) sunt funcţii reale de variabilele x şi
y. Derivata f ′ (z) este dată de f ′ (z) = gx + ihx = hy − igy , datorită
condiţiilor Cauchy-Riemann gx = hy şi hx = −gy . Semnificaţia notaţiilor
este gx = ∂x
∂g
, gy = ∂y
∂g
, hx = ∂h
∂x , hy = ∂y . Arătaţi că metoda lui Newton
∂h

f (zn )
zn+1 = zn −
f ′ (zn )

se poate scrie sub forma

ghy − hgy hgx − ghx
xn+1 = xn − , yn+1 = yn − .
g x hy − g y hx gx hy − gy hx

Toate funcţiile se evaluează ı̂n zn = xn + iyn .

(b) (P) Determinaţi rădăcinile complexe ale ecuaţiilor

z 3 − z − 1 = 0, z 4 − 2z 3 − 2iz 2 + 4iz = 0,
2z 3 − 6(1 + i) − 6(1 − i) = 0, z = ez ,

aplicând direct metoda lui Newton şi folosind punctul (a).

113
110 Calcul numeric
Problema 110.1. Arătaţi că dacă A este simetrică şi admite o factorizare
LU , atunci A are o factorizare A = LDLT , unde D este diagonală. Este
rezultatul valabil pentru o matrice hermitiană? Deduceţi de aici existenţa
factorizării Cholesky dacă A este simetrică (hermitiană) şi pozitiv definită.

Problema 110.2 (P). O grindă uniformă formează arcul de cantilever (grindă

ı̂ncastrată) AB (figura 8). Se poate arăta că deplasamentul vertical al lui A
datorat forţei P este
P b3 h
δA = C ( ),
EI b
unde EI este rigiditatea grindei şi
√
h 1 2h 2
C ( ) = ∫ z 2 1 + ( z) dz.
b 0 b
Scrieţi un program care calculează C(h/b) pentru orice valoare dată a lui
h/b. Utilizaţi programul pentru a calcula C(0.5), C(1.0) şi C(2.0).

Figura 8: Cantilever semiparabolic

114
111 Calcul numeric
Problema 111.1. Se consideră sistemul
A 0 x b
[ ][ ] = [ ].
B C y d

Arătaţi cum se poate rezolva sistemul mai eficient utilizând submatrice ı̂n
locul sistemului ı̂ntreg. Daţi o estimare a costurilor ı̂n ambele abordări (sub-
matrice şi global). Daţi un exemplu numeric când toate submatricele sunt
2 × 2.

Problema 111.2 (P). Aproximaţi

π ln x
∫1 x2 − 2x + 2 dx

cu 8 zecimale exacte folosind o cuadratură Gauss-Legendre. Aproximaţi

π/2 dx
∫0 √
sin x
cu 9 zecimale exacte, folosind o cuadratură Gauss-Cebı̂şev.

115
112 Calcul numeric
Problema 112.1. (a) Utilizaţi formula Tj (x) = cos(j arccos x) pentru po-
linoame Cebı̂şev şi arătaţi că

1 cos ((j + 1) arccos x) cos ((j − 1) arccos x)

∫ Tj (x)dx = 2 [ j+1
−
j−1
]+C

1 Tj+1 (x) Tj−1 (x)

= [ − ] + C, j = 2, 3, . . . ,
2 j+1 j−1

unde C este o constantă arbitrară.

(b) Fie p(x) = ∑nj=0 aj Tj (x). Utilizaţi partea (a) ı̂mpreună cu relaţiile
T0 (x) = 1, T1 (x) = x, T2 (x) = 2x2 − 1 pentru a determina coeficienţii
A0 , . . . , An , An+1 astfel ı̂ncât ∫ p(x)dx = ∑n+1 j=0 Aj Tj (x), adică exprimaţi
A0 , . . . , An , An+1 ı̂n funcţie de a0 , . . . , an . (Notă: coeficientul A0 poate
fi arbitrar, pentru a ţine cont de constanta arbitrară din integrala ne-
definită.)

(c) Fie acum q(x) = ∑n+1 j=0 Aj Tj (x). Inversând procesul de la punctul (b),
determinaţi coeficienţii a0 , . . . , an astfel ı̂ncât q ′ (x) = ∑nj=0 aj Tj (x), adică
exprimaţi a0 , . . . , an ı̂n funcţie de A0 , . . . , An , An+1 . Indicaţie: lucraţi de
la indici mari spre indici mici, exprimând an ı̂n funcţie de An+1 , apoi
exprimând an−1 ı̂n funcţie de An , apoi aj−1 ı̂n funcţie de Aj şi aj+1 ,
j = n − 1, . . . , 1.

Problema 112.2 (P). Calculaţi cond2 (Hn ) pentru n = 10 ∶ 10 ∶ 100.

116
113 Calcul numeric
Problema 113.1. (a) Utilizând formula lui Taylor deduceţi aproximarea
1
f ′ (x) ≈ [−3f (x) + 4f (x + h) − f (x + 2h)]
2h
şi termenul rest.

(b) Deduceţi o aproximare pentru f ′ (x) cu eroarea O(h4 ) folosind formula

lui Taylor şi extrapolarea Richardson.
√
Problema 113.2 (P). Scrieţi o funcţie CubeRoot(x) pentru calculul lui 3 x
pentru x real utilizând algoritmul următor. La ı̂nceput, reduceţi argumentul
x determinând un număr real r şi un ı̂ntreg m astfel ı̂ncât x = 23m r cu
8 ≤ r < 1. Apoi, calculaţi x2 utilizând patru iteraţii ale metodei lui Newton
1

cu
2 r
xn+1 = (xn + 2 )
3 2xn
cu valoarea de pornire specială

8.045125(r + 0.3877552)
x0 = 2.502926 − .
(r + 4.612244)(r + 0.3877552) − 0.3598496
√
Setaţi 3
x ≈ 2m x4 . Testaţi pentru diverse valori ale lui x.

117
114 Calcul numeric
Problema 114.1. Se consideră aproximarea

f ′′ (x) ≈ Af (x) + Bf (x + h) + Cf (x + 2h).

Determinaţi coeficienţii A, B şi C astfel ı̂ncât gradul de exactitate să fie

maxim şi determinaţi eroarea.

Problema 114.2 (P). Scrieţi o rutină ce calculează tangenta lui x ı̂n radiani,
utilizând algoritmul de mai jos. Testaţi rutina obţinută pentru mai multe
valori ale lui x. Întâi, argumentul x se reduce la ∣x∣ ≤ π/2 adăugând sau
scăzând multiplii de π. Dacă 0 ≤ ∣x∣ ≤ 1.7 × 10−9 , punem tan x ≈ x. Dacă
∣x∣ > π/4, facem u = π/2 − x; altfel, setăm u = x. Calculăm acum aproximaţia

135135 − 17336.106u2 + 379.23564u4 − 1.0118625u6

tan u ≈ u ( )
135135 − 62381.106u2 + 3154.9377u4 + 28.17694u6

În final, dacă ∣x∣ > π/4, punem tan x ≈ 1/ tan u; dacă ∣x∣ ≤ π/4, facem tan x ≈
tan u. Notă: Acest algoritm se obţine din ,,raţionale telescopate” şi fracţii
continue gaussiene pentru funcţia tangentă.

118
115 Calcul numeric
Problema 115.1. Presupunem că se dau valorile lui f şi f ′ ı̂n punctele x0 −h
şi x0 + h şi că dorim să aproximăm f ′ (x0 ). Găsiţi coeficienţii α şi β astfel
ı̂ncât aproximaţia
f ′ (x0 + h) + f ′ (x0 − h) f (x0 + h) − f (x0 − h)
f ′ (x0 ) ≈ α +β
2 2h
să aibă precizia O(h4 ). Indicaţie: Combinaţi dezvoltările Taylor ale lui f (x0 +
h), f (x0 − h),f ′ (x0 + h), f ′ (x0 − h) şi eliminaţi termenul dominant al erorii.
√
Problema 115.2. Calculul unei aproximaţii a lui x2 + y 2 se poate realiza
cu algoritmul Moler-Morison
√
Algorithm 1 Algoritmul Moler-Morison pentru calculul lui x2 + y 2
function f (x, y)
f ← max(∣x∣, ∣y∣);
a ← min(∣x∣, ∣y∣);
for n = 1 to 3 do
b ← (a/f )2 ;
c ← b/(4 + b);
f ← f + 2cf ;
a ← ca;
end for
return f
end function

(a) Implementaţi algoritmul ı̂n MATLAB si testaţi-l.

(b) De ce nu s-a preferat o implementare ,,directă”? Justificaţi răspunsul

cu exemple ı̂n MATLAB.

(c) De ce se fac numai trei iteraţii? (Indicaţie: am putea itera până când
2cf este suficient de mic şi f nu se mai modifică.)

(d) Folosiţi rutina pentru calculul normei unui vector de dimensiune oare-
care.

119
116 Calcul numeric
Problema 116.1. 1. Arătaţi că dacă xi = a + ih, i = 0, 1, . . . , n şi h =
(b − a)/n, atunci pentru orice x ∈ [a, b]
n
1
∏ ∣x − xi ∣ ≤ hn+1 n!.
i=0 4

Indicaţie: Se arată că dacă xj ≤ x ≤ xj+1

h2
∣x − xj ∣ ∣x − xj+1 ∣ ≤ .
4

2. Dacă f ∈ C n+1 [a, b] şi ∣f (n+1) (x)∣ ≤ M pe [a, b] şi nodurile sunt echidis-
tante
1
∣(Rn f ) (x)∣ ≤ M hn+1 ,
4(n + 1)
unde h = (b − a)/n.

Problema 116.2 (P). Se consideră sistemul rar

⎡ 3 −1 1 ⎤⎡ ⎤ ⎡ ⎤
⎢ 2 ⎥ ⎢ x1 ⎥ ⎢ 2.5 ⎥
⎢ −1 3 −1 ⎥⎢ x ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 1
⎥⎢ 2 ⎥ ⎢ 1.5 ⎥
⎢ 2 ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ −1 3 −1 1 ⎥ ⎢ x3 ⎥ ⎢ 1.5 ⎥
⎢ 2 ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ ⋱ ⋱ ⋱ ⋰ ⎥⎢ ⋮ ⎥ ⎢ ⋮ ⎥
⎢ ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ −1 3 −1 ⎥⎢ ⋮ ⎥=⎢ 1 ⎥
⎢ ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ ⋰ ⋱ ⋱ ⋱ ⎥⎢ ⋮ ⎥ ⎢ ⋮ ⎥
⎢ ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 1
−1 −1 ⎥⎢ x ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 3 ⎥ ⎢ n−2 ⎥ ⎢ 1.5 ⎥
⎢ 2
⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 1
−1 3 −1 ⎥ ⎢ xn−1 ⎥ ⎢ 1.5 ⎥
⎢ 1 2 ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ −1 3 ⎥⎦ ⎢⎣ xn ⎥ ⎢ 1.5 ⎥
⎣ 2 ⎦ ⎣ ⎦
T
Soluţia exactă este x = [1, 1, . . . , 1, 1] . Utilizaţi o metodă iterativă pentru a
rezolva acest sistem pentru valori crescătoare ale lui n.

120
117 Calcul numeric
Problema 117.1. Fie A o matrice complexă nesingulară. Verificaţi că
−1
A A∗ 1 A−1 A−1 i
[ ] = [ ∗−1 ],
−Ai A∗ i 2 A −A∗−1 i

unde A∗ este transpusa conjugată a lui A.

Problema 117.2
√ (P). (a) Scrieţi o funcţie SquareRoot(x) pentru calcu-
lul lui x pentru x pozitiv utilizând algoritmul următor. La ı̂nceput,
reduceţi argumentul x determinând un număr real r şi şi un ı̂ntreg m
astfel ı̂ncât x = 22m r cu 41 ≤ r < 1. Apoi, calculaţi x2 utilizând trei
iteraţii ale metodei lui Newton cu
1 r
xn+1 = (xn + )
2 xn
cu valoarea de pornire specială
1.02966039
x0 = 1.27235367 + 0.242693281r − .
1+r
√
Apoi, setaţi x ≈ 2m x2 . Testaţi acest algoritm pentru diverse valori
ale lui x.

(b) Comparaţi experimental cu metoda cu ordinul de convergenţă 3 dată

de
xn (x2n + 3r)
xn+1 = .
3x2n + r
Utilizaţi aceeaşi reducere a argumentului şi aceeaşi aproximaţie iniţială.

121
118 Calcul numeric
Problema 118.1. Fie X o matrice pătratică de forma

A B
X =[ ]
C D

unde A şi D sunt pătratice şi A−1 există. Se ştie că X −1 există dacă şi numai
dacă (D − CA−1 B)−1 există. Verificaţi că X −1 este dată de

I −A−1 B A−1 0 I 0
X −1 = [ ][ ][ ].
0 I 0 (D − CA−1 B)−1 −CA−1 I

Ca aplicaţie, calculaţi inversele matricelor

⎡ 1 0 0 1 ⎤⎥ ⎡ ⎡⎢ 1 ⎤ ⎡ 1 ⎤ ⎤
⎢ ⎢ ⎢ 0 0 ⎥ ⎢ ⎥ ⎥
⎢ [ ] [ ] ⎥ ⎢ ⎢ 0 ⎥ ⎢ ⎥ ⎥
⎢ 0 1 1 0 ⎥⎥ ⎢ ⎢ 1 0 ⎥ ⎢ 1 ⎥ ⎥
⎢
X =⎢ = ⎢ ⎢ ⎥ ⎢ ⎥ ⎥
1 2 ⎥⎥
, X ⎥ ⎢ 1 ⎥ ⎥
⎢ 1 0 ⎢ ⎣ 0 0 1 ⎦ ⎣ ⎦ ⎥
⎢ [ ] [ ] ⎥ ⎢
⎢ 0 0 ⎥ ⎢ [ 1 ] [2] ⎥⎦
⎣ 0 1 ⎦ ⎣ 1 1

Problema 118.2 (P). Scrieţi o rutină ce calculează sin x pentru x ı̂n radiani,
după algoritmul următor. Întâi, utilizând proprietăţile funcţie sinus, reduceţi
rangul astfel ı̂ncât −π/2 ≤ x ≤ π/2. Apoi, dacă ∣x∣ < 10−8 , punem sin x ≈ x;
dacă ∣x∣ > π/6, punem u = x/3, calculăm sin u după formula (7) de mai jos şi
apoi punem sin x ≈ (3 − 4 sin2 u) sin u; dacă ∣x∣ ≤ π/6, punem u = x şi calculăm
sin u după cum urmează:

− 11511339840
479249
u6 + 7613320
34911
u4 − 207636 u +1
29593 2
sin u ≈ u [ ]. (7)
1 + 69212 u + 351384 u + 1644477120 u6
1671 2 97 4 2623

Testaţi rutina dumneavoastră. Notă: Aceasta este aproximarea raţională

Padé pentru sinus.

122
119 Calcul numeric
Problema 119.1. Procedeul ∆2 al lui Aitken este un instrument pentru
accelerarea convergenţei proceselor liniare şi se defineşte prin
2
(∆xn )
x′n = xn − , (8)
∆2 xn
unde ∆xn = xn+1 − xn şi ∆2 xn = ∆(∆xn ) = xn+2 − 2xn+1 + xn . Fie (xn ) un şir
ce converge liniar către α cu constanta de eroare asimptotică c
xn+1 − α
lim = c, ∣c∣ < 1
n→∞ xn − α
şi presupunem că xn ≠ α, ∀n.

(a) Deduceţi procedeul ∆2 al lui Aitken, presupunând că două rapoarte

consecutive ı̂n relaţia de mai sus (de exemplu, pentru n şi n + 1) sunt
egale cu c.

(b) Arătaţi că şirul (x′n ) din (8) este bine definit pentru n suficient de mare.

(c) Arătaţi că

x′n − α
lim = 0,
n→∞ xn − α

adică convergenţa superliniară.

Problema 119.2 (P, exponenţiala). (a) Scrieţi o rutină ce calculează ex

ı̂nsumând n termeni ai seriei Taylor până când al (n + 1)-lea termen
t verifică ∣t∣ < ε, ε dat. Utilizaţi 1/ex pentru valori negative ale lui x.
Testaţi pentru valorile: 0, +1, -1, 0.5, -0.123, -25.5, -1776, 3.14159.
Calculaţi eroarea absolută, eroarea relativă şi n pentru fiecare caz,
utilizând funcţia exponenţială din sistem pentru valoarea exactă. Nu
ı̂nsumaţi mai mult de 25 de termeni.

(b) Calculul lui ex se poate reduce la calculul lui eu pentru ∣u∣ < (ln 2)/2.
Acest algoritm ı̂nlătură puterile lui 2 şi calculează eu ı̂ntr-un domeniu
ı̂n care seria converge foarte repede. Se scrie

ex = 2m eu ,

123
 unde m şi u se calculează prin

z ← x/ ln 2; m ← integer (z ± 12 )
w ← z − m; u ← w ln 2

Aici semnul minus se utilizează dacă x < 0 deoarece z < 0. Încorporaţi

tehnica de reducere ı̂n cod.

(c) Scrieţi o rutină care utilizează reducerea de rang ex = 2m eu şi calculează

eu din partea pară a fracţiei continue gaussiene, adică,

s+u 2520 + 28u2

eu = unde s = 2 + u2 ( ).
s−u 15120 + 420u2 + u4
Testaţi pe datele date la punctul (a).

124
120 Calcul numeric
Problema 120.1. Să se stabilească formulele
f (x + h) − f (x − h)
f ′ (x) = + O(h2 )
2h
f (x + h) − 2f (x) + f (x − h)
f ′′ (x) = + O(h2 )
h2
derivând formula de interpolare a lui Lagrange.

Problema 120.2. Se consideră problema cu valori pe frontieră

y ′′ = g(x, y, y ′ ), y(a) = α, y(b) = β. (9)

Ea poate fi discretizată notând uk = y(xk ) şi ı̂nlocuind derivata ı̂ntâi şi a

doua cu formulele din problema 120.1 relative la o grilă de puncte echidis-
tante xk = a + n+1
k
h, k = 0, 1, . . . , n, n + 1, h = n+1
b−a
. Se ajunge la un sistem
neliniar ı̂n necunoscutele uk , k = 1, . . . , n. Concepeţi o metodă de rezol-
vare aproximativă a problemei (9) bazată pe metoda lui Newton. Aplicaţie:
implementaţi metoda ı̂n MATLAB şi rezolvaţi problema

y ′′ = yy ′ , y(0) = 0, y(1) = 1

pentru n = 10, 50, 100 şi precizia 0.5e − 6. Cum verificaţi corectitudinea pro-
gramului?

125
121 Calcul numeric
Problema 121.1. O formulă de cuadratură mai puţin cunoscută, datorată
lui Simpson, este
b b−a 2a + b a + 2b
∫a f (x)dx = 8
[f (a) + 3f (
3
) + 3f (
3
) + f (b)] + R(f ).

(a) Deduceţi coeficienţii şi termenul rest.

(b) Explicaţi de ce formula lui Simpson este preferată acestei formule.

(c) Deduceţi formula compusă corespunzătoare.

Problema 121.2. Se consideră sistemul rar

⎡ 3 −1 1 ⎤⎡ ⎤ ⎡ ⎤
⎢ 2 ⎥ ⎢ x1 ⎥ ⎢ 2.5 ⎥
⎢ −1 3 −1 ⎥⎢ x ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 1
⎥⎢ 2 ⎥ ⎢ 1.5 ⎥
⎢ 2 ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ −1 3 −1 1 ⎥ ⎢ x3 ⎥ ⎢ 1.5 ⎥
⎢ 2 ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ ⋱ ⋱ ⋱ ⋰ ⎥⎢ ⋮ ⎥ ⎢ ⋮ ⎥
⎢ ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ −1 3 −1 ⎥⎢ ⋮ ⎥=⎢ 1 ⎥
⎢ ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ ⋰ ⋱ ⋱ ⋱ ⎥⎢ ⋮ ⎥ ⎢ ⋮ ⎥
⎢ ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 1
−1 −1 ⎥⎢ x ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 3 ⎥ ⎢ n−2 ⎥ ⎢ 1.5 ⎥
⎢ 2
⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 1
−1 3 −1 ⎥ ⎢ xn−1 ⎥ ⎢ 1.5 ⎥
⎢ 1 2 ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ −1 3 ⎥⎦ ⎢⎣ xn ⎥ ⎢ 1.5 ⎥
⎣ 2 ⎦ ⎣ ⎦
T
Soluţia exactă este x = [1, 1, . . . , 1, 1] . Utilizaţi o metodă iterativă pentru a
rezolva acest sistem pentru valori crescătoare ale lui n.

126
122 Calcul numeric
Problema 122.1. (a) Deduceţi o formulă Newton-Cotes ı̂nchisă cu cinci
noduri echidistante pe [−1, 1]. Care este gradul de exactitate?

(b) Deduceţi o formulă cu cinci noduri Cebı̂şev de speţa a doua pe acelaşi

interval. Comparaţi resturile.

Problema 122.2 (P). Scrieţi o rutină ce calculează arcsin x, bazată pe algo-

ritmul de mai jos, ce utilizează raţionale telescopate pentru arcsinus. Dacă
∣x∣ < 10−8 , setaţi arcsin x ≈ x. Altfel, dacă 0 ≤ x ≤ 21 , punem u = x, a = 0
√
şi b = 1; dacă 21 < x ≤ 21 3 puneţi u = 2x2 − 1, a = π/4, şi b = 1/2; dacă
√ √ √
1
3 < x ≤ 2 2+
1
3 setaţi u = 8x4 − 8x2 + 1, a = 3π/8, şi b = 1/4; dacă
2√
√ √
2 2+ 3 < x ≤ 1, setaţi u = 12 (1 − x), a = π/2, şi b = −2. Apoi calculaţi
1

aproximanta
1
arcsin u ≈ u (1.0 + u2 + 0.075u4 + 0.04464286u6 + 0.03038182u8
6
+ 0.022375u10 + 0.01731276u12 + 0.01433124u14
+ 0.009342806u16 + 0.01835667u18 − 0.01186224u20
+0.03162712u22 )

În final, se pune arcsin x ≈ a + b arcsin u. Testaţi rutina pentru diverse valori
ale lui x.

127
123 Calcul numeric
Problema 123.1. Se consideră o formulă de cuadratură de forma
1 1
∫0 x f (x)dx ≈ Af (0) + B ∫0 f (x)dx, α > −1, α ≠ 0.
α

(a) Determinaţi A şi B astfel ı̂ncât formula să aibă gradul de exactitate
d = 1.

(b) Fie R(f ) funcţionala de eroare pentru regula determinată la punctul

(a). Arătaţi cănucleul lui Peano K1 (t) = Rx ((x−t)+ ) este pozitiv definit
pentru α > 0 şi negativ definit pentru α < 0.

(c) Folosind rezultatele de la punctul (b), determinaţi constanta e2 din

R(f ) = e2 f ′′ (ξ), 0 < ξ < 1.

Problema 123.2 (P). Scrieţi o rutină care calculează arctan x pentru x ı̂n
radiani după cum urmează. Dacă 0 ≤ x ≤ 1.7 × 10−9 , punem arctan x ≈ x.
Dacă 1.7 × 10−9 < x ≤ 2 × 10−2 , se utilizează seria trunchiată
1 1 1
arctan x ≈ x − x3 + x5 − x7 .
3 5 7
Altfel, se pune y = x, a = 0 şi b = 1 dacă 0 ≤ x ≤ 1; se pune y = 1/x,√a = π/2
şi b = −1 dacă 1 < x. Apoi punem
√ c = π/16 şi d = tan c dacă 0 ≤ y ≤ 2 − 1 şi
c = 3π/16 şi d = tan c dacă 2 − 1 < y ≤ 1. Calculăm u = (y − d)/(1 + dy) şi
aproximarea

135135 + 171962.46u2 + 52490.4832u4 + 2218.1u6

arctan u ≈ u ( )
135135 + 217007.46u2 + 97799.3033u4 + 10721.3745u6

În final, punem arctan x ≈ a + b(c + arctan u). Notă: Acest algoritm utilizează
,,raţionale telescopate” şi fracţii continue gaussiene.

128
124 Calcul numeric
Problema 124.1. Funcţia
n
λn (x) = ∑ ∣ℓi (x)∣
i=0

se numeşte funcţia lui Lebesgue pentru interpolarea polinomială şi nodurile

distincte xi , i = 0, 1, . . . , n.

(a) Dacă fi = f (xi ) şi fi∗ = f (xi ) + εi , unde ∣εi ∣ ≤ ε, arătaţi că ∣(Ln f ∗ )(x) −
(Ln f )(x)∣ ≤ ελn (x).

(b) Arătaţi că λn (xj ) = 1, j = 0, 1, . . . , n.

(c) Pentru n = 2 şi trei puncte echidistante, arătaţi că λ2 (x) ≤ 1.25 pentru
orice x situat ı̂ntre aceste puncte.

(d) Calculaţi λ2 (x) pentru x0 = 0, x1 = 1, x2 = p, unde p ≫ 1 şi determinaţi

max1≤x≤p λ2 (x). Cum creşte acest maxim odată cu p? Indicaţie: pen-
tru a simplifica calculele, din (b) se obţine că λ2 (x) trebuie să fie pe
intervalul [1, p] de forma λ2 (x) = 1 + c(x − 1)(p − x), unde c este o
constantă.

Problema 124.2 (P). Un model simplu de grindă supusă ı̂ndoirii la solicitări

este dat de ecuaţia diferenţială Euler-Bernoulli. Discretizarea cu elemente
finite ne conduce la un sistem de ecuaţii liniare.Pe măsură ce dimensiunea
discretizării scade, sistemul devine mai mare şi mai prost condiţionat.
Pentru o grindă fixată la ambele capete se obţine sistemul bandă cu
lăţimea benzii 5:
⎡ 12 −6 4 ⎤⎡ ⎤ ⎡ ⎤
⎢ ⎥⎢ y1 ⎥ ⎢ b1 ⎥
⎢ −4 6 −4 1
3
⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ ⎥⎢ y2 ⎥ ⎢ b2 ⎥
⎢ ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 1 −4 6 −4 1 ⎥⎢ y3 ⎥ ⎢ b3 ⎥
⎢ ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 1 −4 6 −4 1 ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ ⎥⎢ y4 ⎥ ⎢ b4 ⎥
⎢ ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ ⋱ ⋱ ⋱ ⋱ ⋱ ⎥⎢ ⋮ ⎥=⎢ ⋮ ⎥.
⎢ ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 1 −4 6 −4 1 ⎥⎢ yn−3 ⎥ ⎢ bn−3 ⎥
⎢ ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ −4 −4 ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 1 6 1 ⎥⎢ yn−2 ⎥ ⎢ bn−2 ⎥
⎢ ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 1 −4 6 −4 ⎥⎢ yn−1 ⎥ ⎢ bn−1 ⎥
⎢ ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 4
6 −12 ⎥⎢ yn ⎥ ⎢ bn ⎥
⎣ 3 ⎦⎣ ⎦ ⎣ ⎦

129
Membrul drept reprezintă forţele aplicate grinzii. Alegeţi-l astfel ca sa avem
o soluţie cunoscută, cum ar fi o ı̂ncovoiere la mijlocul grinzii. Utilizând
o metodă iterativă rezolvaţi repetat sistemul pentru valori crescătoare ale
lui n. Creşte eroarea când n creşte? Calculaţi numărul de condiţionare al
matricei pentru a explica ce se ı̂ntâmplă.

130
125 Calcul numeric
Problema 125.1. (a) Dându-se o funcţie g(x, y) definită pe [0, 1] × [0, 1],
să se determine un ,,polinom biliniar” p(x, y) = a + bx + cy + dxy astfel
ı̂ncât p să reproducă valorile lui g pe colţurile pătratului unitate.
1 1
(b) Utilizaţi (a) pentru a obţine o formulă de cubatură pentru ∫0 ∫0 g(x, y)dxdy
ı̂n care intervin valorile lui g pe cele patru colţuri ale pătratului. La ce
formulă se ajunge dacă g depinde numai de x nu şi de y?

(c) Utilizaţi (b) pentru a obţine o formulă de cubatură repetată ı̂n care
intervin valorile gij = g(ih, jh), i, j = 0, 1, . . . , n, unde h = 1/n.

Problema 125.2 (P). Scrieţi o rutină pentru lui calculul lui ln x cu ajutorul
algoritmului descris ı̂n continuare şi bazat pe ,,raţionale telescopate” şi fracţii
continue gaussiene şi testaţi pentru câteva valori ale lui x. Verificaţi dacă
x = 1 şi returnaţi zero ı̂n caz afirmativ. Reduceţi rangul lui√ x determinând
√ n
şi r astfel ı̂ncât x = r × 2n cu 12 ≤ r < 1. Apoi, puneţi u = (r − 2/2)/(r + 2/2)
şi calculaţi ln[(1 + u)/(1 − u)] cu aproximarea

1+u 20790 − 21545.27u2 + 4223.9187u4

ln ≈ u( )
1−u 10395 − 14237.635u2 + 4778.8377u4 − 230.41913u6
√
valabilă pentru ∣u∣ < 3 − 2 2. În final, se pune
1 1+u
ln x ≈ (n − ) ln 2 + ln .
2 1−u

131
126 Calcul numeric
Problema 126.1. Se consideră intervalul [a, b] = [−1, 1] şi subdiviziunea sa
∆ ∶ x1 = −1 < x2 = 0 < x3 = 1 şi fie f (x) = cos π2 x, x ∈ [−1, 1].

(a) Determinaţi spline-ul cubic natural al lui f pe ∆.

(b) Ilustraţi teorema de minimalitate pentru funcţii spline naturale, alegând

g(x) = (L2 f )(x; −1, 0, 1) şi g(x) = f (x).

(d) Aceeaşi problemă pentru interpolantul cubic natural f pe ∆′ şi alegerile

g(x) = (L3 f )(x; −1, 0, 1, 1)1 şi g(x) = f (x).

Problema 126.2 (P). O matrice ı̂n forma Hessenberg superioară este o

matrice de forma
⎡ a11 a12 a13 . . . a1n ⎤
⎢ ⎥
⎢ a21 a22 a23 . . . a2n ⎥
⎢ ⎥
⎢ ⎥
⎢ a32 a33 . . . a3n ⎥ .
⎢ ⎥
⎢ ⋱ ⋱ ⋮ ⎥⎥
⎢
⎢ ann−1 ann ⎥⎦
⎣
Scrieţi o procedură eficientă pentru rezolvarea unui astfel de sistem si testaţi-
o pentru un sistem cu cel putin 20 de ecuaţii.

1
de fapt este un interpolant Hermite cu nodul dublu 1 şi nodurile -1 si 0 simple.

132
127 Calcul numeric
Problema 127.1. (a) Să se arate că şirul dat prin relaţia de recurenţă
xn − xn−1
xn+1 = xn + (2 − exn ) , x0 = 0, x1 = 1
exn − exn−1
este convergent şi să se determine limita sa.

(b) Iteraţia din metoda secantei se poate scrie şi sub forma

xn−1 f (xn ) − xn f (xn−1 )

xn+1 = .
f (xn ) − f (xn−1 )
Din punct de vedere al erorii, care formă este mai bună ı̂n programe,
forma aceasta sau forma clasică? Justificaţi riguros raspunsul.

Problema 127.2 (P). Un model simplu de grindă supusă ı̂ndoirii la solicitări

este dat de ecuaţia diferenţială Euler-Bernoulli. Discretizarea cu elemente fi-
nite ne conduce la un sistem de ecuaţii liniare.Pe măsură ce dimensiunea
discretizării scade, sistemul devine mai mare şi mai prost condiţionat. Sis-
temul liniar pentru un cantilever (grindă ı̂n consolă) cu condiţii libere la un
capăt este
⎡ 12 −6 4 ⎤⎡ ⎤ ⎡ ⎤
⎢ ⎥⎢ y1 ⎥ ⎢ b1 ⎥
⎢ −4 6 −43
⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 1 ⎥⎢ y2 ⎥ ⎢ b2 ⎥
⎢ ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 1 −4 6 −4 1 ⎥⎢ y3 ⎥ ⎢ b3 ⎥
⎢ ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 1 −4 6 −4 1 ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ ⎥⎢ y4 ⎥ ⎢ b4 ⎥
⎢ ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ ⋱ ⋱ ⋱ ⋱ ⋱ ⎥⎢ ⋮ ⎥=⎢ ⋮ ⎥.
⎢ ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 1 −4 6 −4 1 ⎥⎢ yn−3 ⎥ ⎢ bn−3 ⎥
⎢ ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 1 −4 6 −4 1 ⎥⎥ ⎢⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ yn−2 ⎥ ⎢ bn−2 ⎥
⎢ ⎥⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 1 − 93 111
− 43 ⎥⎢ yn−1 ⎥ ⎢ bn−1 ⎥
⎢ 25 25 25 ⎥ ⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 12 24 12 ⎥ ⎢
yn ⎥ ⎢ bn ⎥
⎣ 25 25 25 ⎦ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦
Membrul drept reprezintă forţele aplicate grinzii. Alegeţi-l astfel ca să avem
o soluţie cunoscută, cum ar fi o ı̂ncovoiere la mijlocul grinzii. Utilizând o
metodă directă rezolvaţi repetat sistemul pentru valori crescătoare ale lui
n. Creşte eroarea când n creşte? Calculaţi numărul de condiţionare al ma-
tricei pentru a explica ce se ı̂ntâmplă. Se poate aplica o metodă iterativă
staţionară?

133
128 Calcul numeric
Problema 128.1. Se consideră formula trapezelor ,,cu valori medii”,
1 1 1 ε 1 1
∫0 f (x)d x = 2 [ ε ∫0 f (x)d x + ε ∫1−ε f (x)d x] + R(f ), 0 < ε < 2.

(a) Determinaţi gradul de exactitate al formulei.

(b) Exprimaţi restul cu teorema lui Peno ı̂n ipoteza că f ∈ C 2 [0, 1].

(c) Arătaţi că nucleul lui Peano păstrează semn constant şi exprimaţi restul
sub forma R(f ) = Cf ′′ (τ ), τ ∈ (0, 1).

(d) Consideraţi (şi explicaţi) cazurile limită ε ↘ 0 şi ε → 12 .

Problema 128.2 (P). Să se rezolve sistemul neliniar

⎧
⎪ x+y+z =3
⎪
⎪ 2
⎨ x + y2 + z2 = 5
⎪
⎪
⎪
⎩ e + xy − xz = 1
x

cu metoda lui Newton.

134
129 Calcul numeric
Problema 129.1 (P). (a) Ce se ı̂ntâmplă dacă aplicăm metoda lui New-
ton funcţiei f (x) = arctan x cu x0 = 2? Pentru ce valori de pornire
metoda converge?

(b) În metoda lui Newton se avansează de la x la x−h, unde h = f (x)/f ′ (x).
O rafinare uşor de programat este următoarea: dacă ∣f (x − h)∣ nu este
mai mic decât ∣f (x)∣, atunci valoare lui h se respinge şi se utilizează
valoarea h/2. Testaţi această rafinare.

Problema 129.2. Găsiţi o formulă de cuadratură de forma

2
∫−2 ∣x∣f (x)dx = Af (−1) + B(f (0) + Cf (1) + R(f ).

135
130 Calcul numeric
Problema 130.1 (P). (a) Se consideră ecuaţia e−x = cos x + 1 pe [0, 4].
2

Ce se ı̂ntâmplă dacă se aplică metoda lui Newton cu x0 = 0 şi x0 = 1?

(b) Găsiţi rădăcina ecuaţiei 12 x2 + x + 1 − ex = 0 cu metoda lui Newton şi

x0 = 1. Remarcaţi convergenţa lentă, explicaţi fenomenul şi găsiţi un
remediu.

Problema 130.2. Deduceţi o formulă de integrare numerică de forma

xn+1
∫x f (x)dx = Af (xn ) + Bf ′ (xn−1 ) + Cf ′′ (xn+1 ) + R(f )
n−1

unde punctele xn−1 , xn , xn+1 sunt echidistate cu distanţa dintre ele h. For-
mula va avea grad de exactitate cât mai mare posibil. Indicaţie: Consideraţi
h
′ ′′
∫−h f (x)dx = Af (0) + Bf (−h) + Cf (h) + R(f ).

136
131 Calcul numeric
Problema 131.1 (P). Utilizaţi formule de cuadratură de tip Gauss pentru
a verifica numeric formulele:
log(1 − x)
1 π2 1 log(1 + x) π2
∫0 dx = − , ∫0 dx =
x 6 x 12
1 ln(1 + x2 ) π2
∫0 dx = .
x 24
Problema 131.2. Fie ∆ ∶ a = x1 < x2 < x3 < ⋯ < xn−1 < xn = b o diviziune
a lui [a, b] ı̂n n − 1 subintervale. Presupunem că se dau valorile fi = f (xi )
ale funcţie f ı̂n punctele xi , i = 1, 2, . . . , n. În această problemă s ∈ S12 va fi
un spline cuadratic (de gradul II) care interpolează f pe ∆, adică s(xi ) = fi ,
i = 1, 2, . . . , n.

(a) Explicaţi de ce este nevoie de o condiţie suplimentară pentru a deter-

mina s unic.

(b) Definim mi = s′ (xi ), i = 1, 2, . . . , n − 1. Determinaţi pi ∶= s∣[xi ,xi+1 ] ,

i = 1, 2, . . . , n − 1 ı̂n funcţie de fi , fi+1 şi mi .

(c) Presupunem că m1 = f ′ (a). (Conform lui (a), aceasta determină s

unic.) Arătaţi cum pot fi calculate m2 , m3 , . . . , mn−1 .

137
132 Calcul numeric
Problema 132.1. Fie

∆ ∶ a = x1 < x2 < x3 < ⋯ < xn−1 < xn = b.

Considerăm problema următoare: dându-se n−1 numere fν şi n−1 puncte ξk

cu xν < ξν < xν+1 (ν = 1, 2, . . . , n − 1) determinaţi o funcţie spline s ∈ S01 (∆)
cu proprietăţile

s(ξν ) = fν , ν = 1, 2, . . . n − 1, s(x1 ) = s(xn ).

Reprezentând s ı̂n baza B-splinelor de grad 1, B1 , B2 , . . . , Bn , determinaţi

structura sistemului liniar care dă coeficienţii cj ai lui s(x) = ∑nj=1 cj Bj (x).
Descrieţi modul de rezolvare eficientă a sistemului.

Problema 132.2 (P). Fie

n
ωn (x) = ∏(x − k),
k=0

Mn şi mn cel mai mare şi cel mai mic maxim relativ al lui ∣ωn (x)∣. Pentru
n = 5 ∶ 5 ∶ 30, calculaţi Mn , mn şi Mn /mn , utilizând metoda lui Newton şi
afişaţi şi numărul maxim de iteraţii.

138
133 Calcul numeric
Problema 133.1. Aproximând derivatele prin diferenţe centrate

f (x + h) − f (x − h)
f ′ (x) = + O(h2 )
2h
f (x + h) − 2f (x) + f (x − h)
f ′′ (x) = + O(h2 )
h2
şi considerând o grilă uniformă, xk = n+1k
, k = 0, 1, . . . , n, n + 1, să se rezolve
problema bilocală
y ′′ − y = 0, y(0) = 0, y(1) = 1
prin reducere la un sistem liniar, alegând n = 10, 100, 1000, 10000

(a) cu o metodă directă;

(b) cu o metodă iterativă.

139
134 Calcul numeric
Problema 134.1. Se consideră problema bilocală
π
y ′′ + sin y = 0, x ∈ [0, ]
4
π
y(0) = 0, y ( ) = 1.
4
care descrie mişcarea unghiulară a unui pendul.

(a) Aproximând derivatele prin diferenţe centrate

f (x + h) − f (x − h)
f ′ (x) = + O(h2 )
2h
f (x + h) − 2f (x) + f (x − h)
f ′′ (x) = 2
+ O(h2 )
h
şi considerând o grilă uniformă, xk = n+1
k
, k = 0, 1, . . . , n, n + 1, să se
dea un algoritm de rezolvare a problemei bilocale de mai sus prin
metoda aproximaţiilor succesive. (Indicaţie: utilizaţi faptul că o ma-
trice simetrică tridiagonală A de dimensiune n × n cu −2 pe diago-
nala principală şi −1 pe diagonalele adiacente are o inversă ce satisface
∥A−1 ∥∞ ≤ (n + 1)2 /8.

(b) Implementaţi algoritmul de la (a) ı̂n MATLAB.

140
135 Calcul numeric
Problema 135.1. Se consideră problema bilocală
π
y ′′ + sin y = 0, x ∈ [0, ]
4
π
y(0) = 0, y ( ) = 1.
4
care descrie mişcarea unghiulară a unui pendul.

(a) Aproximând derivatele prin diferenţe centrate

f (x + h) − f (x − h)
f ′ (x) = + O(h2 )
2h
f (x + h) − 2f (x) + f (x − h)
f ′′ (x) = 2
+ O(h2 )
h
şi considerând o grilă uniformă, xk = n+1
k
, k = 0, 1, . . . , n, n + 1, să se dea
un algoritm de rezolvare a problemei bilocale de mai sus prin metoda
lui Newton.

(b) Implementaţi algoritmul de la (a) ı̂n MATLAB.

141
136 Calcul numeric
Problema 136.1 (P). Se consideră problema bilocală
π
y ′′ + sin y = 0, x ∈ [0, ]
4
π
y(0) = 0, y ( ) = 1.
4
care descrie mişcarea unghiulară a unui pendul.

(a) Utilizând integratorul MATLAB ode45 calculaţi soluţia u(x; s) a pro-

blemei Cauchy
π
u′′ + sin u = 0, x ∈ [0, ]
4
u(0) = 0, u′ (0) = s.
pentru s = 0.2 ∶ 0.2 ∶ 2.
(b) Scrieţi cod MATLAB care aplică metoda ı̂njumătăţirii cu toleranţa
0.5e − 12 ecuaţiei f (s) = 0, f (s) = u(1; s) − 1. Utilizaţi graficele de la
punctul (a) pentru a alege valorile de pornire s0 şi s1 astfel ca f (s0 ) <
0, f (s1 ) > 0. Afişaţi numărul de ı̂njumătăţiri şi valoarea lui s astfel
obţinută.
(c) Obţineţi soluţia y(x) = u(x; s) a problemei cu valori pe frontieră şi
reprezentaţi-o grafic.

Problema 136.2. Presupunând că f este o funcţie cu o comportare bună,

discutaţi modul ı̂n care integralele următoare se pot aproxima prin cuadraturi
gaussiene standard (adică cu intervale şi ponderi canonice).
b
(a) ∫a f (x)dx, a < b.
∞
(b) ∫1 e−ax f (x)dx, a > 0.
∞
(c) ∫−∞ e−(ax +bx) f (x)dx, a > 0. (Indicaţie: completaţi un pătrat perfect la
2

exponent)
∞ −xt
(d) ∫0 ey+t dt, x > 0, y > 0. Este aproximarea obţinută prea mare sau prea
mică? Explicaţi.

142
137 Calcul numeric
Problema 137.1. (a) Determinaţi un spline cuadratic s2 (x) pe [−1, 1] cu
un singur nod ı̂n x = 0 astfel ca s2 (x) ≡ 0 pe [−1, 0] şi s2 (1) = 1.

(b) Se consideră o funcţie de forma

s(x) = c0 + c1 x + c2 x2 + c3 s2 (x),

unde ci sunt constante şi s2 (x) este definită la punctul (a). Ce fel de
funcţie este s? Determinaţi s astfel ı̂ncât

s(−1) = f−1 , s(0) = f0 , s′ (0) = f0′ , s(1) = f1 ,

unde f este o funcţie definită pe [−1, 1], iar f−1 = f (−1), f0 = f (0),
f0′ = f ′ (0), f1 = f (1).
1
(c) Ce formulă de cuadratură se obţine dacă se aproximează ∫−1 f (x)dx
1
prin ∫−1 s(x)dx, unde s este funcţia de la punctul (b).

Problema 137.2. Modelul lui Kepler pentru orbite planetare se bazează pe

ecuaţia
M = E − e sin E,
unde M este anomalia medie, E este anomalia excentrică, iar e este excen-
tricitatea orbitei. Luaţi M = 24.851090 şi e = 0.1.

(a) Rezolvaţi ecuaţia de mai sus cu necunoscuta E folosind metoda lui

Newton, metoda secantei şi metoda aproximaţiilor succesive.

(b) Se cunoaşte o formulă exactă pentru E

∞
1
E =M +2 ∑ Jm (me) sin(mM ),
m=1 m

unde Jm este funcţia Bessel de speţa I de ordin m. Utilizaţi formula de

mai sus şi funcţia MATLAB besselj(m,x) pentru a calcula E. Câţi
termeni sunt necesari? Cum este valoarea lui E calculată ı̂n acest mod
faţă de valoarea obţinută din ecuaţie.

143
138 Calcul numeric
Problema 138.1. Fie E o funcţională liniară cu KerE = d. Arătaţi că
nucleul lui Peano Kr (t), r ≤ d, al lui E se anulează pentru orice t ∉ [a, b],
unde [a, b] este intervalul pe care sunt definite funcţiile cărora li se aplică E.

Problema 138.2 (P). Reţelele de utilităţi trebuie să evite ı̂ngheţarea con-
ductelor de apă. Dacă presupunem condiţii uniforme de sol, temperatura
T (x, t) la adâncimea x faţă de suprafaţă şi momentul t după o răcire bruscă
este aproximată prin ecuaţia

T (x, t) − Ts x
= erf ( √ ) .
Ti − Ts 2 αt
Aici Ts este temperatura constantă de la suprafaţă, Ti este temperatura
iniţială a solului ı̂nainte de răcirea bruscă, iar α este conductivitatea ter-
mică a solului. Dacă x este măsurat ı̂n metri şi t ı̂n secunde, atunci α =
0.138 ⋅ 10−6 m2 /s. Fie Ti = 20○ C, Ts = −15○ C. Determinaţi la ce adâncime
trebuie ı̂ngropată conducta pentru ca să nu ı̂ngheţe după cel puţin 60 de zile
de expunere la aceste condiţii. Care este adâncimea pentru o iarnă ı̂ntreagă
(ı̂n condiţii de climă temperată)?

144
139 Calcul numeric
Problema 139.1. Arătaţi că o funcţională liniară ce satisface Ef = er+1 f (r+1) (t),
t ∈ [a, b], er+1 ≠ 0, pentru orice f ∈ C r+1 [a, b], este ı̂n mod necesar definită de
ordinul r dacă are nucleul Peano Kr continuu.

Problema 139.2 (P). Iată 25 de observaţii, yk , luate ı̂n 25 de puncte echi-

distante t

t = 1:25
y = [ 5.0291 6.5099 5.3666 4.1272 4.2948
6.1261 12.5140 10.0502 9.1614 7.5677
7.2920 10.0357 11.0708 13.4045 12.8415
11.9666 11.0765 11.7774 14.5701 17.0440
17.0398 15.9069 15.4850 15.5112 17.6572]

(a) Neteziţi datele cu o dreaptă, y(t) = β1 + β2 t şi afişaţi reziduurile y(tk ) −

yk . Se observă că o dată are reziduu mai mare decât altele. Aceasta
este o valoare ilegală (outlier).

(b) Eliminaţi oulier-ul şi refaceţi netezirea. Afişaţi din nou reziduurile. Se
observă vreun anumit şablon al reziduurilor?

(c) Neteziţi din nou, cu outlier-ul exclus, cu un model de forma

y(t) = β1 + β2 t + β3 sin t.

(d) Evaluaţi ultima netezire pe o grilă (diviziune) mai fină a intervalului

[0, 26]. Afişaţi curba cu stilul de linie ’-’ şi datele cu ’o’, Outlier-ul
se va marca cu ’*’.

145
140 Calcul numeric
Problema 140.1. Fie E o funcţională liniară care se anulează pentru poli-
noame de grad d. Arătaţi că nici unul din nucleele Peano K0 , K1 , . . . , Kd−1
nu poate fi definit (adică, nu poate păstra semn constant).

Problema 140.2 (P). Un ax metalic circular este utilizat la transmiterea

energiei. Se ştie că la anumite viteze unghiulare critice ω, orice trepidaţie a
axului va cauza deformări sau curbări. Aceasta este o situaţie periculoasă
deoarece axul se poate distruge sub acţiunea forţei centrifuge mari. Pentru a
găsi viteza unghiulară critică ω, trebuie să determinăm ı̂ntâi numărul x care
satisface ecuaţia
tan x + tanh x = 0.
Rezolvaţi ecuaţia.

146
141 Calcul numeric
Problema 141.1. (a) Găsiţi o formulă de tipul
1√ 1
∫0 xf (x)dx = a1 f (0) + a2 ∫ f (x)dx + R(f ),
0

unde f ∈ C 2 [0, 1].

(b) Dacă f este doar de clasă C 1 [0, 1]

b1. Deduceţi o reprezentare adecvată de tip Peano a lui R(f ).

b2. Obţineţi o estimare de forma ∣Ef ∣ ≤ c0 ∥f ′ ∥∞ .

Problema 141.2 (P). Aproximaţi arcsin pe intervalul [− √12 , √12 ] printr-un

polinom de interpolare de grad 15. Determinaţi precizia aproximării teoretic
şi prin teste numerice. Utilizaţi noduri echidistante. Scrieţi o funcţie pentru
arcsin folosind polinomul de la punctul precedent. Utilizaţi formula
π √
sin ( − θ) = cos θ = 1 − sin2 θ
2
√
dacă ∣x∣ > 1/ 2.

147
142 Calcul numeric
Problema 142.1. Deduceţi o metodă de rezolvare numerică a ecuaţiei f (x) =
0, bazată pe interpolarea Lagrange inversă de ordinul II. (Indicaţie: Fie g
inversa lui f . f (α) = 0 Ô⇒ α = g(0), şi se aproximează g(0) prin polinomul
de interpolare Lagrange de grad II, (L2 g)(0), de preferat ı̂n forma Newton.

Problema 142.2. (a) Implementaţi algoritmul Van Wijngaarden-Dekker-

Brent ı̂n MATLAB. Ce legătură este cu problema precedentă?

(b) Rezolvaţi ecuaţiile sin πx = 0 şi J0 (x) = 0, unde J0 este funcţia Bessel
de speţa I şi ordinul 0 (besselj(0,x) ı̂n MATLAB) pe intervalul [0, π]
utilizând metoda lui Newton şi metoda de la (a). Ce se observă?

148
143 Calcul numeric
Problema 143.1. Determinaţi A, B, C, D astfel ı̂ncât formula
h
′
∫−h f (t)dt = Af (−h) + Bf (0) + Cf (h) − hDf (h) + R(f )

să aibă grad de exactitate cât mai mare posibil. Daţi expresia restului ı̂n
acest caz.

Problema 143.2 (P). (a) Implementaţi metoda hibridă Newton-ı̂njumătăţire

ı̂n MATLAB.

(b) Rezolvaţi ecuaţiile sin 2πx = 0 şi J0 (x) = 0 pentru x0 = 501π

1000 , unde J0
este funcţia Bessel de speţa I şi ordinul 0 (besselj(0,x) ı̂n MATLAB)
cu metoda lui Newton şi apoi cu metoda de la punctul (a). Comentaţi
comportarea metodelor şi avantajele şi dezavantajele fiecăreia pentru
problemele rezolvate aici.

149