Subiectefinal
Subiectefinal
Subiectefinal
(c) Transformaţi formula precedentă ı̂ntr-o formulă pe [a, b]. Este aceasta
o formulă cunoscută?
Problema 1.2. Să se aplice metoda lui Newton ecuaţiei sin x = 0 pe [0, π2 ],
dacă x0 este soluţia nenulă a ecuaţiei tgx = 2x. Ce ar trebui să se ı̂ntâmple
şi ce se ı̂ntâmplă ı̂n realitate?
1
2 Calcul numeric
Problema 2.1. Considerăm formula de cuadratură de tipul
∞
∫0 e−x f (x)dx = af (0) + bf (c) + R(f )
1. Determinaţi x.
2
3 Calcul numeric
Problema 3.1. (a) Determinaţi forma Newton a polinomului de interpo-
lare p ce interpolează f ı̂n x = 0 şi x = 1 şi f ′ ı̂n x = 0. Exprimaţi
eroarea cu ajutorul unei derivate de ordin corespunzător a lui f (pre-
supusă continuă pe [0, 1]).
Problema 3.2. Să se genereze un spline cubic parametric care să treacă prin
punctele date Pi (xi , yi ), i = 1, n. Punctele se vor citi cu ginput.
3
4 Calcul numeric
Problema 4.1. (a) Se consideră o formulă de cuadratură de tipul
1
∫0 f (x)dx = αf (x1 ) + β[f (1) − f (0)] + R(f ). (1)
(b) Utilizaţi interpolarea şi teorema lui Peano pentru a obţine o margine a
lui ∣R(f )∣ ı̂n funcţie de ∥f (r) ∥∞ = max ∣f (r) (x)∣, pentru un r adecvat.
0≤x≤1
(c) Adaptaţi (1), inclusiv delimitarea pentru ∣R(f )∣, pentru a obţine o
c+h
integrală de forma ∫c f (t)dt, unde c este o constantă şi h > 0.
T 0 10 20 30
P (T ) 0.006107 0.012277 0.023378 0.04243
T 40 50 60 80
P (T ) 0.073774 0.12338 0.19924 0.31166
T 80 90 100
P (T ) 0.47364 0.70112 1.01325
4
5 Calcul numeric
Problema 5.1. (a) Construiţi prin metoda coeficienţilor nedeterminaţi o
formulă de cuadratură de tipul
1 1
′ ′
∫0 f (x)dx = −αf (0) + βf ( 2 ) + αf (1) + R(f )
(c) Utilizaţi nucleul lui Peano al funcţionalei Q pentru a exprima R(f ) ı̂n
funcţie de o derivată adecvată, folosind rezultatul de la (b).
Problema 5.2. (a) Implementaţi ı̂n MATLAB metoda lui Newton pentru
ecuaţii scalare cu rădăcini multiple.
(b) Studiaţi comportarea metodei lui Newton şi a metodei secantei pentru
funcţia √
f (x) = sgn(x − a) ∣x − a∣.
5
6 Calcul numeric
Problema 6.1. Fie
b−a
a = x0 < x1 < x2 < ⋅ ⋅ ⋅ < xn−1 < xn = b, xk = a + kh, h=
n
o diviziune a intervalului [a, b] ı̂n n subintervale egale.
x
(a) Deduceţi o formulă de cuadratură elementară pentru integrala ∫xkk+1 f (x)dx
(inclusiv restul), aproximând f printr-un polinom de interpolare Hermite
(H3 f )(x; xk , xk , xk+1 , xk+1 ) şi apoi integrând pe [xk , xk+1 ]. Interpretaţi rezul-
tatul.
(b) Deduceţi din formula de la (a) o formulă repetată de cuadratură (cu
b
rest), pentru integrala ∫a f (x)dx.
6
7 Calcul numeric
Problema 7.1. (a) Fie Ln (f ; x) polinomul de interpolare de grad ≤ n co-
respunzător funcţiei f (x) = ex şi punctelor xi = i/n, i = 0, 1, 2, . . . , n.
Deduceţi o margine superioară pentru
şi determinaţi cel mai mic n ce garantează o eroare mai mică decât 10−6
pe [0, 1].
Indicaţie. Arătaţi ı̂ntâi că pentru orice i, 0 ≤ i ≤ n are loc
i n−i 1
max ∣(x − ) (x − )∣ ≤ .
0≤x≤1 n n 4
x2 xn
(Tn f )(x) = 1 + x + + ⋅⋅⋅ + ,
2! n!
şi comparaţi rezultatul cu cel de la (a).
9x2 + 36y 2 + 4z 2 − 36 = 0
x2 − 2y 2 − 20z = 0
x2 − y 2 + z 2 = 0
7
8 Calcul numeric
Problema 8.1. (a) Dându-se f ∈ C[a, b], găsiţi ̂
s1 (f ; ⋅) ∈ S10 (∆) astfel
ı̂ncât
b
∫a [f (x) − ̂
s1 (f ; x)]2 dx → min
8
9 Calcul numeric
Problema 9.1. (a) Pentru un polinom de interpolare de grad II cu noduri
echidistante x0 , x1 = x0 + h, x2 = x0 + 2h, deduceţi o margine superioară
∥R2 f ∥∞ ı̂n funcţie de ∥f ′′′ ∥∞ şi h.
(b) Comparaţi marginea obţinută la (a) cu cea analoagă pentru trei puncte
Cebı̂şev din [x0 , x2 ].
Problema 9.2. Fie funcţia f (x1 , x2 , x3 ) = 5x31 − x22 − ex3 − 8x1 − 2x2 + x3 . Să
se determine un punct staţionar al ei.
9
10 Calcul numeric
Problema 10.1. (a) Presupunem că funcţia f (x) = ln(2 + x), x ∈ [−1, 1]
este interpolată printr-un polinom Ln f ı̂n punctele Cebı̂şev xk = cos ( 2n+2
2k+1
π),
k = 0, n. Deduceţi o margine a erorii maxime, ∥Rn f ∥∞ .
π
0
10
11 Calcul numeric
Problema 11.1. Fie f (t) = arccos t, t ∈ [−1, 1]. Determinaţi aproximaţia
continuă ı̂n sensul celor mai mici pătrate φ ̂ ∈ Pn a lui f relativ la ponderea
− 12
̂ a problemei
w(t) = (1 − t ) , adică, găsiţi soluţia φ = φ
2
1 dt
min {∫ [f (t) − φ(t)]2 √ ∶ φ ∈ Pn } .
−1 1 − t2
(φ se va exprima ı̂n baza formată de polinoamele Cebı̂şev de speţa I, πj (t) =
Tj (t).)
x2 − 1
cot (ℓx) = .
2x
Faceţi un grafic al funcţiilor cot (ℓx) şi x2x−1 pentru a vă face o idee asupra
2
11
12 Calcul numeric
Problema 12.1. Implementaţi un algoritm O(n) pentru rezolvarea unui sis-
tem tridiagonal prin descompunere LUP.
f (x + h) − f (x − h)
f ′ (x) = + R(h),
2h
f (x + h) − 2f (x) + f (x − h)
f ′′ (x) = + R(h),
h2
presupunând că f este continuu diferenţiabilă de câte ori este necesar.
(a) Scrieţi sistemul obţinut prin discretizare şi studiaţi proprietăţile lui.
12
13 Calcul numeric
Problema 13.1. Implementaţi un algoritm O(n) pentru rezolvarea unui sis-
tem tridiagonal cu matrice SPD prin descompunere Cholesky.
f (x + h) − f (x − h)
f ′ (x) = + R(h),
2h
f (x + h) − 2f (x) + f (x − h)
f ′′ (x) = + R(h),
h2
presupunând că f este continuu diferenţiabilă de câte ori este necesar.
(a) Scrieţi sistemul obţinut prin discretizare şi studiaţi proprietăţile lui.
13
14 Calcul numeric
Problema 14.1. Considerăm ecuaţia lui Kepler,
(a) Arătaţi că, pentru orice ε, η există exact o rădăcină reală α = α(ε, η)
şi că
η − ∣ε∣ ≤ α(ε, η) ≤ η + ∣ε∣.
(c) Fie m un ı̂ntreg astfel ı̂ncât mπ < η < (m + 1)π. Arătaţi că metoda lui
Newton cu valoarea de pornire
14
15 Calcul numeric
Problema 15.1. (a) Deduceţi o metodă iterativă ce utilizează numai a-
dunări (sau scăderi) şi ı̂nmulţiri pentru calculul inversului a1 al unui
număr pozitiv a.
(c) Deoarece ı̂n aritmetica ı̂n virgulă flotantă binară este suficient să găsim
inversul semnificantului, presupunem că 1 ≤ a < 2, sau după creşterea
exponentului cu o unitate 12 ≤ a < 1. Arătaţi că ı̂n acest ultim caz
1 12
∣xn+1 − ∣ < ∣xn − ∣ .
a a
(d) Utilizaţi rezultatul de la (c) pentru a estima câte iteraţii sunt necesare
pentru a obţine a1 cu o eroare mai mică decât 2−48 , dacă se ia x0 = 23 .
Problema 15.2. Să se reprezinte grafic o cubică parametrică care trece prin
două puncte date şi are ı̂n acele puncte tangente date.
15
16 Calcul numeric
Problema 16.1. (a) Deduceţi iteraţia care rezultă aplicând metoda lui
Newton funcţiei f (x) ∶= x3 − a = 0 pentru a calcula rădăcina cubică
1
α = a 3 a lui a > 0.
16
17 Calcul numeric
Problema 17.1. Arătaţi că
xn (x2n + 3a)
xn+1 =
3x2n + a
√
este o metodă de calcul al lui α = a, care converge cubic către α (pentru
un x0 potrivit). Determinaţi constanta de eroare asimptotică.
17
18 Calcul numeric
Problema 18.1. Se consideră iteraţia de tip punct fix
unde
φ(x) = Ax + Bx2 + Cx3 .
(a) Dându-se un număr pozitiv α, să se determine constantele A, B, C,
astfel ca iteraţia să conveargă local către 1/α cu ordinul p = 3. (Se
obţine astfel o metodă cu convergenţă cubică pentru calculul inversului
1/α a lui α, care utilizează doar adunări, scăderi şi ı̂nmulţiri).
1
(b) Determinaţi condiţii asupra erorii iniţiale ε0 = x0 − , astfel ca iteraţia
α
să conveargă.
Problema 18.2. În literatura de specialitate (J. Crank, G. Park: Evalu-
ation of the diffusion coefficient for CHCl3 in polystirene from simple ab-
sorbtion experiments, Trans. Faraday Soc. 45(1949), pp. 240-249) se dă o
metodă de deducere a coeficientului de difuzie a cloroformului ı̂n polistiren
din măsurătorile de absorbţie. Utilizând mai multe ipoteze, autorii ajung la
cantitatea
C0
̂ 0) = 1 ∫
D(C D(C)d C,
C0 0
care poate fi măsurată pentru diverse valori ale lui C0 . Derivarea ı̂n raport
cu C0 ne dă o expresie a lui D ı̂n funcţie de cantitatea
d ̂ 0 )] .
[C0 D(C
dC0
Utilizând datele
C0 5.0 7.5 9.9 12.9
̂ 0)
D(C 0.0240 0.0437 0.0797 0.1710
C0 13.2 15.1 16.3 16.8
̂ 0)
D(C 0.1990 0.3260 0.8460 0.9720
aproximaţi D pentru fiecare valoare a lui C0 diferenţiind spline-ul cores-
̂
̂ + C0 D(C0)
punzător. (Indicaţie: D(C0) dC0 = D(C0)).
18
19 Calcul numeric
Problema 19.1. (a) Găsiţi polinomul de cea mai bună aproximare de gra-
dul al doilea pentru funcţia f (x) = cos x ı̂n L2w [a, b], unde w(x) = e−x ,
a = 0, b = ∞.
19
20 Calcul numeric
Problema 20.1. (a) Găsiţi polinomul √
de cea mai bună aproximare√ de gra-
dul ı̂ntâi pentru funcţia f (x) = e x ı̂n L2w [a, b], unde w(x) = x, a = 0,
b = 1.
f (x) = αeβx + γx
interpolând punctele (1, 10), (2, 12) şi (3, 18). Utilizaţi metoda lui Newton
pentru a găsi parametrii cu trei cifre corecte.
20
21 Calcul numeric
Problema 21.1. Considerăm formula de cuadratură de tipul
∞
∫0 e−x f (x)dx = af (0) + bf (c) + R(f )
În fiecare caz evaluaţi spline-ul cubic pentru lungimile de undă nemarcate.
Cum sunt valorile aproximative comparativ cu valorile din tabelă? Afectează
scalările şi translaţiile precizia lui S?
21
22 Calcul numeric
Problema 22.1. (a) Determinaţi forma Newton a polinomului de inter-
polare p ce interpolează f ı̂n x = 0 şi x = 1 şi f ′ ı̂n x = 0. Exprimaţi
eroarea cu ajutorul unei derivate de ordin corespunzător a lui f (pre-
supusă continuă pe [0, 1]).
unde J0 (x) şi J1 (x) sunt funcţiile Bessel de speţa I de ordinul 0 şi 1. Calculaţi
cele mai mici trei rădăcini pozitive.
22
23 Calcul numeric
Problema 23.1. Fie p(t) un polinom monic de gradul n. Fie x ∈ Cn şi
definim
fν (x) = p[x1 , x2 , . . . , xν ], ν = 1, 2, . . . , n,
ca fiind diferenţa divizată a lui p relativ la coordonatele xµ ale lui x. Consi-
derăm sistemul de ecuaţii
∂
g[x0 , x1 , . . . , xn ] = g[x0 , x0 , x1 , . . . , xn ]
∂x0
presupunând că g este o funcţie diferenţiabilă ı̂n x0 . Ce se poate spune
despre derivatele parţiale ı̂n raport cu celelalte variabile?
(d) Discutaţi ı̂n ce măsură procedura de la (a) şi (c) este valabilă pentru
funcţii p nepolinomiale.
care să aibă grad maxim de exactitate. Folosiţi formula pentru a aproxima
integralele
1 cos(x) 1 cos(x2 )
∫−1 √ dx şi ∫ √ dx.
1 − x2 −1 1 − x2
23
24 Calcul numeric
1
sin
√ xd x
Problema 24.1. Evaluaţi ∫ x
utilizând o cuadratură adaptivă
0
Comparaţi rezultatele.
B(0) = f (0)
{ (2)
B ′ (h) = f ′ (h).
24
25 Calcul numeric
Problema 25.1. Pentru un ı̂ntreg n ≥ 1, se consideră ecuaţia
(a) Demonstraţi că ecuaţia are exact două rădăcini distincte pozitive dacă
şi numai dacă
n
a< 1 b.
(n + 1)1+ n
(b) Presupunând că au loc condiţiile de la (a), arătaţi că metoda lui Newton
converge către cea mai mică rădăcină pozitivă, când se porneşte cu
x0 = a şi către cea mai mare, când x0 = b.
(d) Calculaţi integrala folosind o cuadratură gaussiană şi metoda lui Rom-
berg.
25
26 Calcul numeric
Problema 26.1. Fie f o funcţie dată pe [0, 1] ce satisface f (0) = 0, f (1) = 1.
(a) Reduceţi problema aproximării lui f pe [0, 1] ı̂n sensul celor mai mici
pătrate (continuu, cu ponderea w(t) = 1) printr-un polinom de grad II
p ce satisface p(0) = 0, p(1) = 1 la o problemă de aproximare ı̂n sensul
celor mai mici celor mai mici pătrate fără restricţii (pentru o funcţie
diferită).
26
27 Calcul numeric
Problema 27.1. Fie
s1 (x) if −1 ≤ x ≤ 0
s(x) ∶= {
s2 (x) if 0 ≤ x ≤ 1
să fie un spline cubic natural pe [−1, 1] cu nodurile −1, 0, 1. Cât trebuie ales
c dacă se doreşte ca s(1) = −1?
unde numărul ω0 ∈ (0, 1) se numeşte albedo. Arătaţi că pentru ω0 fixat, dacă
k este o rădăcină, la fel este şi −k şi că există o singură rădăcină k ∈ (0, 1).
Pentru ω0 = 0.25, 0.50, 0.75 găsiţi rădăcinile pozitive corespunzătoare.
27
28 Calcul numeric
Problema 28.1. Dându-se relaţia de recurenţa
pentru polinoame ortogonale (monice) {πj (⋅; dλ)} şi definind β0 = ∫ dλ(t)
R
arătaţi că ∥πk ∥2 = β0 β1 . . . βk , k = 0, 1, 2, . . . . Cum poate fi exploatat acest
lucru ı̂ntr-o implementare practică a aproximării ı̂n sensul celor mai mici
pătrate relativă la un sistem ortogonal?
Scalaţi problema pentru a evita polii. Găsiţi cea mai mică rădăcină pozitivă
A dacă h = 300, C = 1200, f = 0.8 şi D = 14.
28
29 Calcul numeric
Problema 29.1. (a) Utilizaţi interpolarea Hermite pentru a găsi un poli-
nom de grad minim ce satisface
29
30 Calcul numeric
Problema 30.1. (a) Implementaţi metoda falsei poziţii ı̂n MATLAB.
Ce devine formula pentru un interval oarecare [a, b]? Unde utilizează funcţia
MATLAB quadl această formulă?
30
31 Calcul numeric
Problema 31.1. Arătaţi că integrala polinomului de interpolare Hermite P
cu nodurile duble 0 şi h este
h
f (h) + f (0) f ′ (h) − f ′ (0)
∫ P (s)ds = h 2
− h2
12
.
0
h
Care este eroarea care se comite dacă se aproximează ∫0 f (x)dx cu integrala
polinomului de interpolare Hermite?
31
32 Calcul numeric
Problema 32.1. Deduceţi o formulă de cuadratură de tip Gauss-Radau de
forma
1
∫ f (x)dx = Af (0) + w1 f (x1 ) + w2 f (x2 ) + R(f ).
0
1 1 − cos 10
π
sin z
=( )
180 cos 10 − cos z
π
z
şi se doreşte cea mai mică rădăcină pozitivă. Faceţi o schiţă a graficului
pentru a vă face o idee asupra locaţiei rădăcinii. Scalaţi pentru a evita
dificultăţile legate de poli şi singularitatea aparentă ı̂n 0 şi apoi calculaţi
rădăcina.
32
33 Calcul numeric
Problema 33.1. Deduceţi o formulă de cuadratură de tip Gauss-Radau de
forma ∞
−x
∫ e f (x)dx = Af (0) + w1 f (x1 ) + w2 f (x2 ) + R(f ).
0
Să se aproximeze S(r) utilizând un spline cubic şi să se reprezinte gra-
fic. Aproximaţi derivata de ordinul I a lui V pe ı̂ntregul domeniu de valori
9
33
34 Calcul numeric
Problema 34.1. Presupunem că (1) ξ este un punct fix al funcţiei g, (2) g
este de două ori continuu derivabilă ı̂ntr-o vecinătate a lui ξ, şi (3) g ′ (ξ) ≠ 1.
Considerăm metoda iterativă definită prin:
(a) Dezvoltând g(zi ) şi g(g(zi )) cu formula lui Taylor ı̂n jurul lui ξ, arătaţi
că
34
35 Calcul numeric
Problema 35.1. O populaţie este guvernată de capacitatea variabilă a me-
diului de a o susţine. Un model simplu este dat de ecuaţia diferenţială
π
P ′ (t) = kP (t) [M (1 − r cos t) − P (t)] ,
6
unde t este timpul măsurat ı̂n luni, P (t) este populaţia la momentul t, iar
ceilalţi parametrii sunt constante cunoscute. Această ecuaţie are soluţia
P (0)F (t)
P (t) = t
,
1 + kP (0)∫ F (s)d s
0
unde
6r πt
F (t) = exp [kM (t − sin )] .
π 6
Presupunând că k = 0.001, M = 1000, r = 0.3, P (0) = 250 calculaţi P (t)
pentru t = 0, 3, 6, 9, . . . , 36.
35
36 Calcul numeric
Problema 36.1. Fie matricea
⎡ 4 1 1 1 ⎤
⎢ ⎥
⎢ 0 −5 2 1 ⎥
⎢ ⎥
A=⎢ ⎥
⎢ 1 1 10 1 ⎥
⎢ ⎥
⎢ −1 2 1 −6 ⎥
⎣ ⎦
şi vectorii
T
b1 = [ 7 2 13 −4 ]
T
b2 = [ 1 1 1 1 ]
T
b3 = [ 1 2 −1 5 ]
T
b4 = [ 3 4 5 6 ] .
36
37 Calcul numeric
Problema 37.1. Să se rezolve sistemul
⎡ −2 0 0 4 −1 0 ⎤ ⎡ ⎤
⎢ ⎥ ⎢ 1 ⎥
⎢ 0 −1 4 0 0 −1 ⎥ ⎢ ⎥
⎢ ⎥ ⎢ 2 ⎥
⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 0 −1 0 −1 4 −1 ⎥ ⎢ 1 ⎥
⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 4 −1 0 −1 0 0 ⎥ x = ⎢ ⎥
⎢ ⎥ ⎢ 2 ⎥
⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 0 0 −1 0 −1 4 ⎥ ⎢ 2 ⎥
⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ −1 4 −1 0 −1 0 ⎥ ⎢ 1 ⎥
⎣ ⎦ ⎣ ⎦
cu metodele Jacobi si Gauss-Seidel. Câţi paşi sunt necesari? Care este
condiţia de oprire?
d2
∣dn+1 ∣ = √ n , n ∈ N.
2 d2n + a
37
38 Calcul numeric
Problema 38.1. Fie f (x) = x10 − 10x8 + 33x6 − 40x4 + 16x2 .
(a) Utilizaţi ezplot (sau plot) pentru a reprezenta f (x) pe [−2, 2].
(b) Utilizaţi toolbox-ul Symbolic sau Maple pentru a găsi o expresie anali-
2
tică a integralei ∫−2 f (x)d x.
xn + ax − 1 = 0, a > 0, n ≥ 2.
38
39 Calcul numeric
Problema 39.1. (a) Construiţi o formulă Newton-Cotes cu ponderi
1
∫0 f (x)x dx = a0 f (0) + a1 f (1) + R(f ), α > −1.
α
Utilizaţi un spline deBoor şi punctele marcate cu (>) pentru a interpola ı̂n
următoarele două moduri.
Care este mai bun? Reprezentaţi grafic varianta mai bună. Comparaţi valo-
rile ı̂n punctele nemarcate cu valorile aproximative.
39
40 Calcul numeric
Problema 40.1. (a) Folosind interpolarea Newton, determinaţi un poli-
nom de gradul p ce interpolează f ı̂n x = 0, x = 1 şi f ′ ı̂n x = 1.
Exprimaţi termenul rest ı̂n funcţie de o derivată adecvată a lui f (pre-
supusă a fi continuă pe [0, 1]).
(b) folosind rezultatul de la (a), deduceţi o formulă de integrare numerică
de tipul
1
′
∫0 f (x)dx = a0 f (0) + a1 f (1) + b0 f (1) + R(f )
40
41 Calcul numeric
Problema 41.1. Estimaţi numarul de subintervale necesar pentru a calcula
1 1
−x2 −6
∫0 e dx cu 6 zecimale corecte (eroarea absolută ≤ 2 × 10 )
(a) cu regula trapezelor;
(b) cu formula repetată a lui Simpson.
√
Problema 41.2. Să se calculeze 115 cu trei zecimale exacte folosind in-
terpolarea Lagrange.
41
42 Calcul numeric
Problema 42.1. Generaţi 11 puncte luând tk = (k − 1)/10 şi yk = erf(tk ),
k = 1, . . . , 11.
(a) Aproximaţi discret datele ı̂n sensul celor mai mici pătrate cu polinoame
având gradul de la 1 la 10. Comparaţi aproximantele cu erf(t) pentru
valori ale lui t situate ı̂ntre punctele tk . Cum depinde eroarea maximă
de gradul polinomului?
(b) Deoarece erf(t) este o funcţie pară ı̂n t, este rezonabil să se aproximeze
datele printr-o combinaţie liniară de puteri impare ale lui t,
erf(t) ≈ c1 t + c2 t3 + ⋅ ⋅ ⋅ + cn t2n−1 .
unde z = 1/(1 + t). Cum sunt erorile ı̂n valori ale lui t situate ı̂ntre
punctele tk , comparativ cu modelul polynomial?
42
43 Calcul numeric
Problema 43.1. (a) Se consideră o formulă de cuadratură de tipul
1
∫0 f (x)dx = αf (x1 ) + β[f (1) − f (0)] + R(f ) (3)
(b) Utilizaţi teoria interpolării şi teorema lui Peano pentru a obţine o mar-
gine superioară a lui ∣R(f )∣ ı̂n funcţie de ∥f (r) ∥∞ = max ∣f (r) (x)∣ pentru
0≤x≤1
un r potrivit.
(c) Adaptaţi (3), inclusiv marginea pentru ∣R(f )∣, pentru a aproxima o
c+h
integrală de forma ∫ f (t)dt, unde c este o constantă şi h > 0.
c
43
44 Calcul numeric
Problema 44.1. Considerăm problema determinării unui polinom p ∈ Pn
astfel ı̂ncât
p(x0 ) = f (x0 ), p′ (xi ) = fi′ , i = 1, 2, . . . , n,
unde xi , i = 1, 2, . . . , n sunt noduri distincte. Această interpolare nu este nici
Lagrange nici Hermite (de ce?). Arătaţi că problema are soluţie unică şi
explicaţi cum se poate obţine. Găsiţi restul.
44
45 Calcul numeric
Problema 45.1. (a) Determinaţi un spline pătratic s2 (x) pe [−1, 1] cu un
singur nod x = 0 astfel ca s2 (x) = 0 pe [−1, 0] şi s2 (1) = 1.
45
46 Calcul numeric
Problema 46.1. Se consideră datele f (0) = 5, f (1) = 3, f (3) = 5, f (4) = 12.
(b) Datele sugerează că f are un minim ı̂ntre x = 1 şi x = 3. Găsiti o valoare
aproximativă a punctului de minim xmin .
0○
Pentru o sferă de oţel răcită la aer la C, presupunem că temperatura iniţială
este V = 100○ C şi că raza este a = 0.30m. Constantele corespunzătoare sunt
h2 = 1.73 × 10−5 , ε = 20 şi k = 60. Găsiţi cele trei cele mai mici valori ale
lui γn a şi utilizaţi-le pentru a calcula A1 , A2 şi A3 . Aproximaţi temperatura
pentru r = 0.25, pentru t = 10k secunde, k = 2, 3, 4, 5.
46
47 Calcul numeric
Problema 47.1. Fie f o funcţie definită pe [0, 3] despre care se ştie că
2x2 − x + y 2 − z = 0
32x2 − y 2 + 20z = 0
y 2 − 14xz = 0
47
48 Calcul numeric
Problema 48.1. (a) Utilizaţi metoda coeficienţilor nedeterminaţi pentru
a construi o formulă de cuadratură de tipul
1
′′
∫0 f (x)dx = af (0) + bf (1) + cf (γ) + R(f )
(b) Arătaţi că nucleul lui Kd al restului formulei obţinute la (a) are semn
constant şi exprimaţi restul sub forma
cu necunoscutele x1 , x2 , x3 şi θ.
48
49 Calcul numeric
Problema 49.1. Intr-o tabelă cu funcţii Bessel
1 π
J0 (x) =
π ∫0
cos(x sin θ)dθ,
unde x este incrementat cu pasul h, cât de mic trebuie să fie ales h pentru
ca tabela să fie ,,interpolabilă liniar”cu o eroare mai mică decât 10−6 ı̂n mo-
dul? (Adică, dacă interpolăm liniar ı̂ntre două noduri consecutive tabelate,
modulul erorii să fie mai mic decât valoarea dată.)
π
0
este funcţia specială de eroare, disponibilă ı̂n MATLAB şi alte pachete. Găsiţi
timpul t necesar pentru ca temperatura la distanţele x = 0.1, 0.2, . . . , 0.5 să
atingă o valoare de T = 100○ F. Utilizaţi o eroare absolută de 10−8 şi o eroare
relativă de 10−6 .
49
50 Calcul numeric
Problema 50.1 (Alegerea valorii de pornire pentru metoda lui Newton). .
Dacă f (a)f (b) < 0 şi f ′ (x) şi f ′′ (x) asunt nenule şi ı̂şi păstrează semnul pe
[a, b], atunci alegând aproximaţia iniţială x0 ∈ [a, b] astfel ı̂ncât
este posibil, utilizând metoda lui Newton, să se calculeze rădăcina unică ξ a
lui f (x) = 0 cu orice precizie. (f ∈ C 2 [a, b]).
50
51 Calcul numeric
Problema 51.1. Să se arate că pentru polinomul de interpolare Hermite cu
noduri duble avem
m m
(H2m+1 f )(x) = ∑ hk0 (x)f (xk ) + ∑ hk1 (x)f ′ (xk ),
k=0 k=0
unde
Utilizaţi formula pentru a evalua J0 (x) pentru x = 1.0, 2.0, 3.0. comparaţi
rezultatul obţinut cu cel furnizat de MATLAB.
51
52 Calcul numeric
Problema 52.1. Pentru ecuaţia f (x) = 0 definim
y [0] (x) = x
1
y [1] (x) =
f ′ (x)
...
1 d
y [m] (x) = y [m−1] (x), m = 2, 3, . . .
f ′ (x) dx
Considerăm iteraţia definită de funcţia
r
y [m] (x)
φr (x) ∶= ∑ (−1)m [f (x)]m
m=0 m!
Dacaă r = 1 se obţine metoda lui Newton. Arătaţi că φr (x) defineşte o iteraţie
xn+1 = φr (xn ), n = 0, 1, 2, . . . ce converge local cu ordinul exact p = r + 1 către
o rădăcină α a ecuaţiei dacă y [r+1] (α)f ′ (α) ≠ 0.
52
53 Calcul numeric
Problema 53.1. Fie α un zero simplu al lui f şi f ∈ C p ı̂n vecinătatea lui α,
unde p ≥ 3. Arătaţi că: dacă f ′′ (α) = ⋅ ⋅ ⋅ = f (p−1) (α) = 0, f (p) (α) ≠ 0, atunci
metoda lui Newton aplicată lui f (x) = 0 converge local către α cu ordinul p.
Determinaţi constanta de eroare asimptotică.
1
exp(x)
Problema 53.2. Evaluaţi ∫ √ dx utilizând o cuadratură adaptivă
x
0
Comparaţi rezultatele.
53
54 Calcul numeric
Problema 54.1. Iteraţia
f (xn )
xn+1 = xn − , n = 0, 1, 2, . . .
1 ′′ f (xn )
f ′ (xn ) − f (xn ) ′
2 f (xn )
54
55 Calcul numeric
Problema 55.1. Arătaţi că dacă A este strict diagonal dominantă pe linii
sau pe coloane, atunci metoda lui Jacobi este convergentă.
Problema 55.2. Utilizaţi Maple sau toolbox-ul Symbolic pentru a găsi va-
loarea exactă a
1
x4 (1 − x)4
∫ 1 + x2
d x.
0
55
56 Calcul numeric
Problema 56.1. Se consideră următoarea metodă de rezolvare a ecuaţiei
f (x) = 0:
f (xn )
xn+1 = xn − ′ .
f (x0 )
Să se determine ordinul de convergenţa şi eroarea asimptotică.
apare ı̂n studiul transferului radiativ şi ı̂n teoria transportului. Integrala se
transformă succesiv
∞ 1
−x d x dx
E1 (t) = ∫ e + ∫ e−x
x x
1 t
⎧
⎪ ∞ 1 ⎫
⎪
⎪ −x d x −x d x ⎪
= − ⎨∫ e − ∫ (1 − e ) ⎬
⎪
⎪ x x ⎪⎪
⎩1 0 ⎭
1 t
dx dx
+∫ + ∫ (1 − e−x ) .
x x
t 0
Evaluaţi E1 (t) pentru t = 1.0, 2.0, 3.0. Apare vreo dificultate datorită com-
portării integrandului ı̂n x = 0?
56
57 Calcul numeric
Problema 57.1. Fie p > 1. Se consideră şirurile
√ √
√
xn = p + p + . . . p
´¹¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¸ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¶
n ori
şi
1
yn = ,
p + p+ 1 1
p+⋯
´¹¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¸¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¶
n ori
Demonstraţi convergenţa lor şi determinaţi limitele folosind metoda aproximaţiilor
succesive.
Problema 57.2. Potenţialul ı̂n interiorul cercului unitate datorat unui potenţial
dat pe frontieră, f (θ), este dat de integrala lui Poisson
2π
1 1 − r2
φ(r, θ) = f (θ′ )dθ′ .
2π ∫ 1 − 2r cos (θ − θ′ ) + r2
0
se obţine forma
2π
1 1 − r2
φ(r, θ) = f (θ) + ∫ [f (θ′ ) − f (θ)] dθ′ ,
2π 1 − 2r cos (θ − θ′ ) + r2
0
care are proprietăţi numerice mai bune. Verificaţi aceasta evaluând φ(r, θ)
pentru r apropiat de 1 cu f (θ) = sin θ. Soluţia analitică este φ(r, θ) = sin θ.
57
58 Calcul numeric
Problema 58.1. Se consideră aproximaţia succesivă dată de funcţia F (x) =
x − f (x)f ′ (x), unde f (r) = 0 şi f ′ (r) ≠ 0. Impuneţi condiţii precise asupra
lui f astfel ca metoda să conveargă cel puţin cubic către r dacă se porneşte
suficient de aproape de r.
58
59 Calcul numeric
Problema 59.1. (a) Fie clasa Φn de funcţii de aproximare cu proprietăţile
date ı̂n continuare. Orice φ ∈ Φn este definită pe un interval [a, b] simetric faţă
de origine (i.e. a = −b) şi φ(t) ∈ Φn implică φ(−t) ∈ Φn . Fie dλ(t) = ω(t)dt,
cu ω(t) funcţie pară pe [a, b] (i.e. ω(−t) = ω(t)). Arătaţi că dacă f este
o funcţie pară pe [a, b], atunci şi aproximanta sa ı̂n sensul celor mai mici
pătrate φ̂n ∈ Φn este pară.
(b) Considerăm ”hat function”
1 − t, t ∈ [0, 1]
f (t) = {
1 + t, t ∈ [−1, 0].
59
60 Calcul numeric
Problema 60.1. Determinaţi aproximanta ı̂n sensul celor mai mici pătrate
c1 c2
φ(t) = + , t ∈ [0, 1]
1 + t (1 + t)2
60
61 Calcul numeric
Problema 61.1. Determinaţi o formulă de cuadratură de forma
2
∫1 (x − 1)f (x)dx = A1 f (x1 ) + A2 f (x2 ) + A3 f (x3 ) + R3 (f ),
4
61
62 Calcul numeric
Problema 62.1. Să se determine un polinom de interpolare de grad minim
care verifică:
P ′ (0) = f ′ (0);
P (h) = f (h), h > 0, f ∈ C 2 [0, h].
care să aibă grad maxim de exactitate. Să se aplice formula pentru a calcula
xe−x
2
1
∫−1 √ dx.
1 − x2
Verificare.
62
63 Calcul numeric
Problema 63.1. Determinaţi o formulă de cuadratură de forma
1
∫0 xf (x)dx = A1 f (x1 ) + A2 f (x2 ) + R2 (f ),
63
64 Calcul numeric
√
Problema 64.1. Concepeţi o metodă pentru a calcula 20 a, a > 0, bazată
pe metoda lui Newton. De ce o astfel de metodă este lent convergentă? Ce
se poate face? Gândiţi-vă şi la o altă metodă.
64
65 Calcul numeric
Problema 65.1. Se consideră o metodă iterativă de forma
f (xn )
xn+1 = xn − .
g ′ (xn )
Se presupune că metoda converge către un zero simplu al lui f , ξ, dar care
nu este zero al lui g. Stabiliţi o relaţie ı̂ntre f şi g astfel ı̂ncât ordinul de
convergenţă al metodei să fie cel puţin 3.
65
66 Calcul numeric
Problema 66.1. (a) Se consideră funcţia compusă h(t) = g(f (t)). Să
se exprime condiţionarea lui h ı̂n funcţie de condiţionarea lui g şi f .
Atenţie la formulare — precizaţi ı̂n care puncte se vor evalua numerele
de condiţionare.
(b) Găsiţi primele patru zerouri ale funcţiei f ordonate crescător după
modulele valorilor complexe. Cum ştiţi că acestea sunt intr-adevăr
primele patru zerouri şi că nu aţi omis niciunul?
f1 (x, y) = 1 + x2 − y 2 + ex cos y = 0
f2 (x, y) = 2xy + ex sin y = 0
66
67 Calcul numeric
Problema 67.1. Fie A, B ∈ Cm×m . Arătaţi că dacă I − B este singulară,
există un vector x ∈ Cm , astfel ı̂ncât (I − B)x = 0. Deduceţi de aici că
∥B∥ ≥ 1,şi deci dacă ∥A∥ ≤ 1 atunci I − A este nesingulară. Dacă ∥A∥ ≤ 1,
atunci
(I − A)−1 = I + A(I − A)−1 .
Deduceţi de aici că
1
∥(I − A)−1 ∥ ≤ .
1 − ∥A∥
Problema 67.2. Determinaţi un zero al funcţiei
67
68 Calcul numeric
Problema 68.1. Fie A o matrice pătratică diagonal dominantă. Arătaţi că:
cu o precizie dată:
68
69 Calcul numeric
Problema 69.1. Stabiliţi următoarea formulă pentru aproximarea lui f ′ (x)
k 2 f (x + h) − h2 f (x + k) + (h2 − k 2 )f (x)
f ′ (x) ≈ ,
(k − h)kh
69
70 Calcul numeric
Problema 70.1. Se consideră formula de interpolare a lui Lagrange cu restul
ı̂n forma Peano, pentru m = 1:
b
f (x) = (L1 f )(x) + ∫ K1 (x, t)f ′′ (t)dt, f ∈ C 2 [a, b].
a
(x − x0 )(x − x1 ) ′′
(R1 f )(x) = f (ξx ).
2
(b) Arătaţi că soluţia unică a problemei cu valori pe frontieră: fiind dat
g ∈ C[x0 , x1 ], găsiţi u ∈ C 2 [x0 , x1 ] astfel ı̂ncât
este dată de x1
u(x) = ∫ K1 (x, t)g(t)dt,
x0
f1 (x, y, z) ≡ x2 + y 2 + z 2 − 1 = 0
f2 (x, y, z) ≡ 2x2 + y 2 − 4z = 0
f3 (x, y, z) ≡ 3x2 − 4y + z 2 = 0.
Găsiţi soluţia sistemului situată ı̂n primul octant ({(x, y, z) ∈ R3 ∶ x > 0, y >
0, z > 0}).
70
71 Calcul numeric
Problema 71.1. Să se aproximeze volumul butoiului cu diametrele D şi d
şi ı̂nălţime h. Justificaţi formula utilizată ı̂n practică
πh 2
V ≈ (d + 2D2 ) .
12
Indicaţie: Aproximaţi conturul butoiului prin arce de parabolă (polinom de
interpolare de gradul 2) şi folosiţi formula pentru volumul de rotaţie.
noduri echidistante ı̂n intervalul [0, 5]. Să se aproximeze f (π), f (π) şi f ′′ (π)
′
prin:
71
72 Calcul numeric
Problema 72.1. Se consideră formulele Newton-Cotes ı̂nchise
b m
∫a f (x)dx = ∑ Ak f (xk ) + R(f ),
k=0
unde
b−a
xk = a + kh, k = 0, m, h= .
m
h m t[m+1]
Ak = (−1)m−k
k!(m − k)! ∫0 t − k
dt,
Ak = Am−k
m
∑ Ak = b − a.
k=0
1 m t[m+1]
bk = (−1)m−k
k!(m − k)! ∫0 t − k
dt,
72
73 Calcul numeric
Problema 73.1. Fie f ∈ C 6 [−1, 1] şi fie P ∈ P5 polinomul de interpolare
Hermite cu nodurile duble -1, 0, 1, adică P (xi ) = f (xi ), P ′ (xi ) = f ′ (xi ),
xi = −1, 0, 1.
(c) Arătaţi că nucleul lui Peano ı̂şi păstrează semnul pe [−1, 1] şi deduceţi
de aici expresia restului.
9x − 6y = 300
12x − 8y = 600
20y = 900.
73
74 Calcul numeric
Problema 74.1. Valorile funcţiei f ∶ x → sin x sunt date ı̂n punctele xi =
iπ/8, pentru toate valorile ı̂ntregi ale lui i. Pentru un x ∈ R, se calculează o
aproximare u(x) a lui f (x) definind k = [ 8x π
] (partea ı̂ntreagă), astfel ı̂ncât
xk ≤ x ≤ xk+1 şi apoi evaluând polinomul de interpolare Lagrange de gradul
5 cu nodurile (xj , f (xj )), j = k − 2, ..., k + 3. Arătaţi că pentru orice x real
225π 6
∣ sin x − u(x)∣ ≤ < 0.00002.
166 ⋅ 6!
Problema 74.2 (P). Dorim să calculăm
1 1
∫0 x sin x dx.
(a) Incercaţi să obţineţi valoarea exactă” utilizând Symbolic Math Tool-
”
box sau Maple.
74
75 Calcul numeric
Problema 75.1. Calculaţi eroarea care se comite aplicând formula trapezu-
1 1
lui şi formula elementară a lui Simpson la aproximarea ∫0 x4 dx şi ∫0 x5 dx.
Găsiţi valoarea constantei C pentru care regula trapezului dă valoarea exactă
la calculul integralei
1
∫0 (x − Cx )dx
5 4
şi arătaţi că regula trapezului dă rezultate mai precise decât regula lui Simp-
son pentru 14 15
< C < 85
74 .
(i − 1)π
xi = cos , i = 1, 21.
20
75
76 Calcul numeric
Problema 76.1. Determinaţi formule de cuadratură de tip Gauss pentru
ponderea w(t) = − ln t,√[a, b] = [0, 1] şi n = 1 şi n = 2. Pentru funcţia
f ∶ [0, 1] → R, f (x) = x/ ln(x), determinaţi polinomul de cea mai bună
aproximare de gradul al doilea ı̂n L2w [0, 1].
4 8 12 16
3 4 7 8 11
5 9 13 20
3 7 11 15 19
1 17
1 2 5 6 9 10 12
2 6 10 14 18 21
10 15 20 25 30
Pentru ca grinda să fie ı̂n echilibru static, rezultantele ı̂n fiecare joncţiune
trebuie să fie nule. Astfel, putem determina forţele membre egalând forţele
orizontale la stânga şi la dreapta fiecărei joncţiuni şi la fel, forţele verticale
deasupra şi dedesubtul fiecărei joncţiuni. Pentru cele 12 joncţiuni se obţin
24 de ecuaţii şi 21 de necunoscute. Pentru ca grinda săfie determinată static,
adică să existe soluţie unică, presupunem că joncţinuea 1 este fixată rigid,
atât orizontal cât şi vertical şi că joncţiunea 12 este fixată vertical. Des-
compunând
√ forţele membre ı̂n componente verticale şi orizontale şi definind
α = 1/ 2, obţinem următorul sistem de ecuaţii pentru forţele membre fi :
76
f2 = f6 αf1 = f4 + αf5
jonc. 2 jonc. 3
f3 = 10 αf1 + f3 + αf5 = 0
f4 = f8 αf5 + f6 = αf9 + f10
jonc. 4 jonc. 5
f7 = 0 αf5 + f7 + αf9 = 15
f10 = f14 f8 + αf9 = f12 + αf13
jonc. 6 jonc. 7
f11 = 20 αf9 + f11 + αf13 = 0
f12 = f16 αf13 + f14 = αf17 + f18
jonc. 8 jonc. 9
f15 = 0 αf13 + f15 + αf17 = 25
f18 = f21 f16 + αf17 = f20
jonc. 10 jonc. 11
f19 = 30 αf17 + f19 + αf20 = 0
jonc. 12 αf20 + f21 = 0
77
77 Calcul numeric
Problema 77.1. Se consideră punctele de extrem ale polinomului Cebı̂şev
de speţa I Tn , ηk = cos kπ
n , k = 0, n.
(b) Arătaţi că polinoamele Cebı̂şev de speţa I sunt ortogonale ı̂n raport cu
produsul scalar (⋅, ⋅)U , adică
⎧
⎪ 0, i≠j
⎪
⎪ n
(Ti , Tj )U = ⎨ 2 , i = j ≠ 0 .
⎪
⎪ n, i = j = 0
⎪
⎩
(c) Daţi expresia coeficienţilor polinomului de cea mai bună aproximare ı̂n
raport cu produsul scalar (⋅, ⋅)U .
78
78 Calcul numeric
Problema 78.1. Determinaţi o formulă de cuadratură de forma
∞
−x 2
∫−∞ e f (x)dx = A1 f (x1 ) + A2 f (x2 ) + A3 f (x3 ) + R3 (f ),
care să aibă grad maxim de exactitate. Care este eroarea dacă se aplică
formula pentru a calcula
∞ ∞
−x2 −x
2
∫−∞ e sin xdx, ∫−∞ e cos xdx.
(a) Calculaţi x(t) şi c(t), pentru 0 ≤ t ≤ 12 şi valorile iniţiale x(0) = 0.1,
c(0) = 0.1. Reprezentaţi ieşirea ı̂n planul fazelor. Cam cât este peri-
oada?
79
79 Calcul numeric
Problema 79.1. Găsiţi o formula de cuadratură de forma
√
1 1−x
∫−1 f (x) dx = A1 f (x1 ) + A2 f (x2 ) + R(f )
1+x
care să aibă grad maxim de exactitate.
(a) T = 10−5 ;
80
80 Calcul numeric
Problema 80.1. Determinaţi o metodă Runge-Kutta de ordinul al doi-
lea diferită de metoda lui Euler modificată şi metoda lui Heun. Studiaţi
consistenţa, stabilitatea şi convergenţa acestei metode.
care să aibă grad maxim de exactitate. Aplicaţi formula pentru a calcula
∞ ∞
−x 2 −x
2
∫−∞ e sin xdx, ∫−∞ e cos xdx.
cu o precizie dată.
81
81 Calcul numeric
Problema 81.1. (a) Arătaţi că polinoamele
unde θ = arccos t,
√ sunt ortogonale pe intervalul [−1, 1] ı̂n raport cu
ponderea w(t) = 1+t1−t .
(b) Stabiliţi relaţia de recurenţă Vn+1 (t) = 2tVn (t) − Vn−1 (t), n ∈ N∗ .
Problema 81.2. Ecuaţia lui Bernoulli pentru fluxul de fluid ı̂ntr-un canal
deschis cu o mică cocoaşă este
Q2 Q2
+ h0 = +h+H
2gb2 h20 + h0 2gb2 h2 + h
82
unde
Determinaţi h.
83
82 Calcul numeric
Problema 82.1. (a) Arătaţi că polinoamele
unde θ = arccos t,
√ sunt ortogonale pe intervalul [−1, 1] ı̂n raport cu
ponderea w(t) = 1−t1+t .
(b) Stabiliţi relaţia de recurenţă Wn+1 (t) = 2tWn (t) − Wn−1 (t), n ∈ N∗ .
Problema 82.2. O coloană de aluminiu W 310 × 202 (flanşă largă) este su-
pusă unei ı̂ncărcări excentrice axiale P ca ı̂n figura 3. Apăsarea maximă
compresivă ı̂n coloană este dată de formula secantei:
⎡ √ ⎤
⎢ ec ⎛ L σ ⎞⎥⎥
⎢
σmax = σ ⎢1 + 2 sec
⎢ r ⎝ 2r E ⎠⎥⎥
⎣ ⎦
84
unde
σ = P /A = apăsarea medie
A = 25800mm2 = aria secţiunii coloanei
e = 85mm = excentricitatea ı̂ncărcării
c = 170mm = semiadâncimea coloanei
r = 142mm = raza de giraţie a secţiunii
L = 7100mm = lungimea coloanei
E = 71 × 109 P a = modulul de elasticitate
85
83 Calcul numeric
Problema 83.1. Găsiţi polinoamele ortogonale discrete de grad 0, 1 şi 2,
având ca suport mulţimea numerelor naturale, ı̂n raport cu ponderea w(k) =
e−a ak
k! , k ∈ N, a > 0. Găsiţi aproximanta de grad I ı̂n sensul celor mai mici
pătrate a funcţiei f (x) = ex bazată pe aceste polinoame ortogonale.
√
Problema 83.2. Perioada unui pendul simplu de lungime L este τ = Lg h (θ0 ),
unde g este acceleraţia gravitaţională , θ0 reprezintă amplitudinea unghiu-
lară, iar
π/2
dθ
h (θ0 ) = ∫ √ .
θ0
0
1 − sin2 sin2 θ
2
Calculaţi h(15○ ), h(30○ ) şi h(45○ ) şi comparaţi aceste valori cu h(0) = π/2
(aproximarea utilizată pentru amplitudini mici).
86
84 Calcul numeric
Problema 84.1. Găsiţi polinoamele ortogonale discrete de grad 0, 1 şi 2,
având ca suport mulţimea {0, 1, . . . , N − 1}, ı̂n raport cu ponderea w(k) = 1,
k ∈ N. Găsiţi aproximanta de grad I ı̂n sensul celor mai mici pătrate a funcţiei
f (x) = 2x bazată pe aceste polinoame ortogonale, pentru N = 5.
σmax = σ0 cosh β
unde
γL
β=
2σ0
σ0 = tensiunea de ı̂ntindere ı̂n O
γ = greutatea cablului pe unitatea de volum
L = ı̂ntinderea orizontală a cablului
87
85 Calcul numeric
Problema 85.1. Se consideră iteraţia
f (xk )2
xk+1 = xk − , k = 0, 1, 2, . . .
f (xk + f (xk )) − f (xk )
Calculaţi g(u) pentru u de la 0 la 1.0 din 0.05 ı̂n 0.05 şi reprezentaţi rezultatul.
88
86 Calcul numeric
Problema 86.1. Să se determine aproximarea lui xk de grad k − 1 ı̂n sensul
celor mai mici pătrate cu polinoame Cebâşev, pentru k = 1, . . . , 5. Să se
verifice rezultatele teoretice cu rutinele de la laborator pentru aproximare
continuă cu polinoame Cebı̂şev.
89
87 Calcul numeric
Problema 87.1. Notând cu T (m) aproximaţia din formula repetată a tra-
pezului pentru m subintervale
b h
∫a f (x)dx ≈ 2 [f (x0 ) + 2f (x1 ) + ⋯ + 2f (xm−1 ) + f (xm )]
unde
b−a
h=
, xk = a + kh, k = 0, . . . , m
m
şi cu S(2m) aproximaţia din formula repetată a lui Simpson pentru m su-
bintervale scrisă sub forma
b h
∫a f (x)dx ≈ 3 [f (x0 ) + 4f (x1 ) + 2f (x2 ) + 4f (x3 ) + ⋯
+2f (x2m−2 ) + 4f (x2m−1 ) + f (x2m) ]
unde
b−a
h= , xk = a + kh, k = 0, . . . , 2m,
2m
arătaţi că
4 1
S(2m) = T (2m) − T (m)
3 3
şi dacă f ∈ C 4 [a, b], atunci
T (m) − T (2m)
lim = 4.
m→∞ T (2m) − T (4m)
90
88 Calcul numeric
Problema 88.1. Să se arate că regula repetată a trapezului cu m subin-
tervale, T (m), este exactă pentru polinoame trigonometrice al căror grad
nu este multiplu de m. Ce rezultat dă regula trapezului dacă gradul este
multiplu de m? (Indicaţie: datorită liniarităţii este suficient să se verifice
exactitatea pe intervalul [0, 2π] şi funcţiile f (x) = cos kx şi f (x) = sin kx, sau
chiar pentru f (x) = ekix = cos kx + i sin kx).
Problema 88.2. Frecvenţele naturale ale unui cantilever (grindă ı̂n con-
solă) uniform sunt legate de rădăcinile βi ale ecuaţiei de frecvenţă f (β) =
cosh β cos β + 1 = 0, unde
2mL3
βi4 = (2πfi )
EI
fi = a i-a frecvenţă naturală
m = masa grinzii
L = lungimea grinzii
E = modulul de elasticitate
I = momentul de inerţie al secţiunii transversale
Determinaţi cele mai mici două frecvenţe ale unei grinzi de 0.9m lungime,
cu o secţiune rectangulară cu lăţimea de 25 mm şi ı̂nălţimea de 2.5 mm.
Densitatea oţelului este 7850 kg/m3 şi E = 200GP a.
91
89 Calcul numeric
Problema 89.1. Determinaţi valorile lui cj , j = −1, 0, 1, 2, astfel ı̂ncât for-
mula de cuadratură
1
∫0 f (x)dx ≈ c−1 f (−1) + c0 f (0) + c1 f (1) + c2 f (2)
să fie exactă pentru orice polinom de gradul 3. Arătaţi că pentru aceste
valori ale coeficienţilor cj şi pentru condiţii adecvate asupra lui f ,
1 11
∣∫ f (x)dx − c−1 f (−1) + c0 f (0) + c1 f (1) + c2 f (2)∣ ≤ M4 .
0 720
Impuneţi condiţii pentru validitatea acestei delimitări şi daţi o definiţie a lui
M4 .
Figura 5: Proiectil
x = (v cos θ) t
1
y = − gt2 + (v sin θ) t,
2
unde t este timpul măsurat de la lansare, iar g = 9.81m/s2 reprezintă acceleraţia
gravitatională. Dacă proiectilul trebuie să atingă ţinta la un unghi de 45○
(figura 5), determinaţi v, θ şi timpul de zbor.
92
90 Calcul numeric
Problema 90.1. Funcţia H este definită prin
1, dacă x ∈ (0, 1]
H(x) = {
−1, dacă x ∈ [−1, 0].
Construiţi cea mai bună aproximaţie polinomială de grad 0, 1 şi 2 ı̂n L2w [−1, 1],
pentru w(x) ≡ 1. Comparaţi cu rezultatul obţinut de rutina de la laborator.
Figura 6: Satelit
Problema 90.2. Traiectoria unui satelit care se roteşte pe orbită ı̂n jurul
Pământului este (figura 6)
C
R=
1 + e sin (θ + α)
unde (R, θ) sunt coordonatele polare ale satelitului, iar C, e şi α sunt con-
stante (e se numeşte excentricitatea orbitei). Dacă satelitul a fost observat
ı̂n următoarele trei poziţii
θ −30○ 0○ 30○
R(km) 6870 6728 6615
93
91 Calcul numeric
Problema 91.1. Determinaţi cea mai bună aproximaţie de grad 2 a lui
2µ
f (t) = t12 din L2w (R), pentru w(t) = ∣t∣ e−t , µ > − 12 . Determinaţi o formulă
2
de cuadratură de forma
∞
−t
2µ 2
∫−∞ ∣t∣ e f (t)d t = A1 f (t1 ) + A2 f (t2 ) + R(f )
Problema 91.2. Viteza v a unei rachete Saturn V ı̂n zbor vertical ı̂n apro-
pierea suprafeţei Pământului poate fi aproximată prin
M0
v = u ln − gt
M0 − mt
unde
94
92 Calcul numeric
Problema 92.1. Determinaţi o formulă de cuadratură de forma
∞
e−t f (t)dt = A1 f (t1 ) + A2 f (t2 ) + R(f )
2
∫0
care să aibă grad maxim de exactitate. Determinaţi aproximaţia de grad√2 ı̂n
medie pătratică pentru ponderea şi intervalul de mai sus pentru f (t) = t.
95
93 Calcul numeric
Problema 93.1. (a) Calculaţi
1
∫−1 Tk (x)d x,
96
94 Calcul numeric
Problema 94.1. (a) Fie d λ o măsură simetrică pe [−a, a], 0 < a ≤ ∞ şi
Arătaţi că {πk+ } şi {πk− } sunt polinoame ortogonale monice pe [0, a2 ]
ı̂n raport cu măsurile d λ+ (t) = t−1/2 w(t1/2 )d t şi respectiv d λ− (t) =
t+1/2 w(t1/2 )d t.
T (− tan θ2 + tan θ1 ) = 16
T (tan θ3 + tan θ2 ) = 20
unde T componenta orizontală a forţei cablului (este aceeaşi ı̂n toate segmen-
tele cablului). În plus, există două restricţii geometrice impuse de poziţiile
suporturilor:
97
Figura 7: Problema 94.2
95 Calcul numeric
Problema 95.1. Se consideră ecuaţia
x = e−x
(a) Arătaţi că există o rădăcină reală unică α şi determinaţi intervalul care
o conţine.
(c) Ilustraţi grafic faptul că iteraţia de la (b) converge global, adică petru
x0 > 0, arbitrar. Demonstraţi apoi convergenţa.
98
• T1 bate T4 cu 6 puncte 16-10
r1 − r2 = 4,
r3 − r1 = 9,
r1 − r4 = 6,
r3 − r4 = 3,
r2 − r4 = 7
ı̂n sensul celor mai mici pătrate. Soluţia nu este unică, deoarece dacă (r1 , . . . , r4 )T
este o soluţie şi dacă ı̂i adunăm un vector constant arbitrar, de exemplu
(1, . . . , 1)T obţinem un vector cu acelaşi reziduu. Arătaţi că dacă (r1 , . . . , r4 )T
este o soluţie a sistemului ı̂n sensul celor mai mici pătrate, atunci şi (r1 +
c, . . . , r4 +c)T este o soluţie, pentru orice constantă c. Pentru a face ca soluţia
să fie unică, putem limita numărul total de puncte, de exemplu, la 20:
r1 + r2 + r3 + r4 = 20.
99
96 Calcul numeric
Problema 96.1. (a) Construiţi formula Newton-Cotes cu ponderi
1 1
∫0 f (x)x ln x dx = a0 f (0) + a1 f (1) + R(f ).
(c) Care este eroarea relativă ı̂n aproximarea de mai sus? Calculaţi π
cu precizia eps (ı̂n MATLAB). Câte zecimale corecte se obţin pentru
n = 9?
100
97 Calcul numeric
Problema 97.1. (a) Fie w(t) o funcţie pondere pară pe [a, b], a < b, a+b =
0, adică w(−t) = w(t) pe [a, b]. Arătaţi că (−1)n πn (−t; w) = πn (t, w),
adică polinomul ortogonal monic de grad n ı̂n raport cu ponderea w
este par (impar) dacă n este par (impar).
1 + t, pentru t ∈ [−1, 0]
w(t) = {
1 − t, pentru t ∈ [0, 1].
1
Obţineţi o formulă gaussiană cu două noduri ∫−1 f (t)w(t)dt = w1 f (t1 )+
w2 f (t2 ) + R2 (f ) pentru ponderea de mai sus. Folosiţi (a) şi (b) pentru
a simplifica calculele.
Problema 97.2 (P). Literele PostScript şi TrueType se generează cu spline
parametrice, utilizând doar câteva puncte pentru fiecare literă.
(b) În acelaşi sistem de axe, desenaţi litera ı̂mpreună cu litera de dimen-
siune dublă. (Comanda 2*x va dubla dimensiunea fontului ı̂n direcţia
x).
101
98 Calcul numeric
Problema 98.1. (a) Construiţi o formulă de tip trapez
h
∫0 f (x)dx = af (0) + bf (h) + R(f )
care este exactă pentru f (x) = cos x şi f (x) = sin x. Este formula
exactă pentru constante?
c+h
(b) Arătaţi că are loc o formulă similară pentru ∫c g(t)dt.
102
99 Calcul numeric
Problema 99.1. Dându-se o subdiviziune ∆ cu N subintervale egale a in-
tervalului [0, 2π]
1, 0 ≤ t ≤ 1
f (t) = {
0, t>1
103
100 Calcul numeric
Problema 100.1. Se consideră ecuaţia x = cos x.
(a) Arătaţi grafic că are o rădăcină pozitivă unică α. Indicaţi, aproximativ,
unde este situată.
α + π/2
∣xn+1 − α∣ < sin ∣xn − α∣ .
2
(d) Arătaţi că metoda lui Newton aplicată ecuaţiei f (x) = 0, f (x) = x −
cos x, converge global pe [0, π2 ].
definim
1 n
en (h) = f (n) (0) − ∇ f⌊ n+1 ⌋ , n = 1, 2, 3, 4.
hn 2
en (hk )
en (hk ) şi rk ∶= , k = 1, 2, . . . , 10,
en (hk−1 )
104
101 Calcul numeric
Problema 101.1. Arătaţi că dacă funcţia g interpolează funcţia f ı̂n x0 , x1 ,
. . . , xn−1 şi h interpolează f ı̂n x1 , x2 , . . . , xn , atunci
x0 − x
g(x) + [g(x) − h(x)] (6)
xn − x0
interpolează f ı̂n x0 , x1 , . . . , xn−1 , xn . Daţi un exemplu de funcţii g şi h şi
combinaţie (6) cu această proprietate.
105
102 Calcul numeric
Problema 102.1. Fie f (x) = ex .
f (n) (ξ)
f [0, 1, . . . , n] = , ξ ∈ (0, n).
n!
Utilizaţi rezultatul de la (a) pentru a determina ξ. Este localizat la
stânga sau la dreapta mijlocului n/2?
x + x−1 1
= .
x +x
n −n n
(a) Scrieţi ecuaţia sub forma unei ecuaţii polinomiale echivalente pn (x) = 0.
(b) Utilizaţi regula lui Descartes (aplicată lui pn (x) = 0) pentru a arăta
că există exact două rădăcini pozitive, una ı̂n (0, 1), alta ı̂n (1, 1). Ce
legătură este ı̂ntre ele? Se notează cea mai mare rădăcină cu αn (n > 1).
Se ştie că (nu trebuie să demonstraţi aceasta)
(c) Scrieţi şi executaţi un program care aplică metoda lui Newton (ecuaţiei
pn (x) = 0) pentru a calcula αn , n = 2, 3, . . . , 20, cu şase zecimale exacte,
utilizând valoarea iniţială 3 pentru α2 şi valoarea iniţială αn pentru
αn+1 (n ≥ 2). (Justificaţi aceste alegeri.) Pentru fiecare n, determinaţi
numărul de iteraţii necesare.
106
103 Calcul numeric
Problema 103.1. Fie f o func(¸t)ie arbitrară continuă pe [0, 1] ce satisface
(c) Arătaţi, cu cât mai puţine calcule, că formula repetată a lui Simpson
şi formulele simetrice mai generale sunt de asemenea exacte.
x = e−x .
(b) Dacă ecuaţia este ı̂nmulţită cu ω (≠ 0 şi ≠ 1) şi x este adăugat la ambii
membri, se obţine ecuaţia echivalentă
ωe−x + x
x= .
1+ω
Ce condiţii trebuie puse asupra lui ω pentru ca iteraţia cu punct fix
pentru această ecuaţie să conveargă mai rapid decât iteraţia de la (a)?
În această condiţie apare şi rădăcina α a ecuaţiei
(c) Care este valoarea optimă a lui ω? Verificaţi pe calculator ı̂ntr-o ma-
nieră analoagă cu cea de la (a).
107
104 Calcul numeric
Problema 104.1. Se consideră ecuaţia lui Lambert xex = a pentru valori
reale ale lui x şi a.
(a) Arătaţi grafic că ecuaţia are exact o rădăcină ξ(a) ≥ 0 dacă a ≥ 0, exact
două rădăcini ξ2 (a) < ξ1 (a) < 0 dacă −1/e < a < 0, o rădăcină dublă −1
dacă a = −1/e şi nici o rădăcină dacă a < −1/e.
(b) Discutaţi condiţionarea lui ξ(a), ξ1 (a), ξ2 (a) când a variază ı̂n inter-
valele respective.
108
105 Calcul numeric
Problema 105.1 (Euler, 1734). Fie xk = 10k , k = 0, 1, 2, . . . şi f (x) = log10 x.
(b) Utilizaţi formula lui Newton pentru a determina pn (x) = (Ln f )(x; x0 , x1 , . . . , xn ).
Arătaţi că limn→∞ pn (x) există, pentru x ∈ [1, 10). Este limita egală cu
log10 (x)? Verificaţi pentru x = 9.
f (x) = x tan x − 1 = 0;
are o infinitate de rădăcini, αn , câte una ı̂n fiecare interval [nπ, (n + 12 )π],
n = 0, 1, 2, . . . .
109
106 Calcul numeric
Problema 106.1. (a) Deduceţi relaţia de recurenţă cu trei termeni
√ √
βk+1 ̃
πk+1 (t) = (t − αk ) ̃
πk (t) − βk ̃
πk−1 (t), k = 0, 1, 2, . . .
1
̃
π−1 (t) = 0, ̃
π0 (t) = √
β0
(a) Se ştie că Jn+1 (x) = 2nx−1 Jn (x) − Jn−1 (x). Utilizaţi această relaţie pen-
tru a calcula J0 (1), J1 (1), . . . , J20 (1), pornind de la valorile cunoscute
J0 (1) ≈ 0.7651976865 şi J1 (1) ≈ 0.4400505857. Ţineţi cont de paptul
că inegalitatea ∣Jn (x)∣ ≤ 1 este ı̂ncălcată.
(b) O altă relaţie de recurenţă este Jn−1 (x) = 2nx−1 Jn (x) − Jn+1 (x). Por-
nind de la valorile cunoscute J20 (1) ≈ 3.873503009 × 10−25 şi J19 (1) ≈
1.548478441 × 10−23 , utilizaţi această relaţie pentru a calcula J18 (1),
J17 (1), . . . , J1 (1), J0 (1). Analizaţi rezultatele.
110
107 Calcul numeric
Problema 107.1. Dându-se numărul natural n, fie ξ = ξ(a) rădăcina pozi-
tivă unică a ecuaţiei xn = ae−x (a > 0). Determinaţi condiţionarea ı̂n funcţie
de a; simplificaţi rezultatul cât mai mult posibil. În particular, arătaţi că
(cond ξ)(a) < 1/n.
Problema 107.2 (P). Funcţia lui Lebesgue pentru sistemul de noduri (xj )j=0,m
din [a, b] se defineşte prin
m
λ(x) = ∑ ∣ℓj (x)∣ ,
j=0
Λ = sup λ(x)
x∈[a,b]
(a) Să se repezinte grafic λ(x) şi să se calculeze Λ pentru noduri echidis-
tante ı̂n [−1, 1] şi m = 4, 8, 12, 30.
(b) Să se repezinte grafic λ(x) şi să se calculeze Λ pentru noduri Cebı̂şev
de speţa a doua ı̂n [−1, 1] şi m = 4, 8, 12, 100.
111
108 Calcul numeric
Problema 108.1. Fie f (x) = (1+a)x ; ∣a∣ < 1. Arătaţi că (Ln f )(x; 0, 1, . . . n)
este trunchierea (suma parţială) a seriei binomiale a lui f la n + 1 termeni.
(Indicaţie: utilizaţi forma Newton a polinomului de interpolare.)
112
109 Calcul numeric
Problema 109.1. (a) (T) Metoda lui Newton se poate aplica şi pentru
funcţii complexe utilizând valori de pornire complexe şi aritmetică com-
plexă. De asemenea, se poate aplica şi ecuaţiei f (z) = g(x, y)+ih(x, y),
unde f (z) este o funcţie analitică ı̂n variabila complexă z = x + iy (x
şi y reale) şi g(x, y) şi h(x, y) sunt funcţii reale de variabilele x şi
y. Derivata f ′ (z) este dată de f ′ (z) = gx + ihx = hy − igy , datorită
condiţiilor Cauchy-Riemann gx = hy şi hx = −gy . Semnificaţia notaţiilor
este gx = ∂x
∂g
, gy = ∂y
∂g
, hx = ∂h
∂x , hy = ∂y . Arătaţi că metoda lui Newton
∂h
f (zn )
zn+1 = zn −
f ′ (zn )
z 3 − z − 1 = 0, z 4 − 2z 3 − 2iz 2 + 4iz = 0,
2z 3 − 6(1 + i) − 6(1 − i) = 0, z = ez ,
113
110 Calcul numeric
Problema 110.1. Arătaţi că dacă A este simetrică şi admite o factorizare
LU , atunci A are o factorizare A = LDLT , unde D este diagonală. Este
rezultatul valabil pentru o matrice hermitiană? Deduceţi de aici existenţa
factorizării Cholesky dacă A este simetrică (hermitiană) şi pozitiv definită.
114
111 Calcul numeric
Problema 111.1. Se consideră sistemul
A 0 x b
[ ][ ] = [ ].
B C y d
Arătaţi cum se poate rezolva sistemul mai eficient utilizând submatrice ı̂n
locul sistemului ı̂ntreg. Daţi o estimare a costurilor ı̂n ambele abordări (sub-
matrice şi global). Daţi un exemplu numeric când toate submatricele sunt
2 × 2.
115
112 Calcul numeric
Problema 112.1. (a) Utilizaţi formula Tj (x) = cos(j arccos x) pentru po-
linoame Cebı̂şev şi arătaţi că
(b) Fie p(x) = ∑nj=0 aj Tj (x). Utilizaţi partea (a) ı̂mpreună cu relaţiile
T0 (x) = 1, T1 (x) = x, T2 (x) = 2x2 − 1 pentru a determina coeficienţii
A0 , . . . , An , An+1 astfel ı̂ncât ∫ p(x)dx = ∑n+1 j=0 Aj Tj (x), adică exprimaţi
A0 , . . . , An , An+1 ı̂n funcţie de a0 , . . . , an . (Notă: coeficientul A0 poate
fi arbitrar, pentru a ţine cont de constanta arbitrară din integrala ne-
definită.)
(c) Fie acum q(x) = ∑n+1 j=0 Aj Tj (x). Inversând procesul de la punctul (b),
determinaţi coeficienţii a0 , . . . , an astfel ı̂ncât q ′ (x) = ∑nj=0 aj Tj (x), adică
exprimaţi a0 , . . . , an ı̂n funcţie de A0 , . . . , An , An+1 . Indicaţie: lucraţi de
la indici mari spre indici mici, exprimând an ı̂n funcţie de An+1 , apoi
exprimând an−1 ı̂n funcţie de An , apoi aj−1 ı̂n funcţie de Aj şi aj+1 ,
j = n − 1, . . . , 1.
116
113 Calcul numeric
Problema 113.1. (a) Utilizând formula lui Taylor deduceţi aproximarea
1
f ′ (x) ≈ [−3f (x) + 4f (x + h) − f (x + 2h)]
2h
şi termenul rest.
cu
2 r
xn+1 = (xn + 2 )
3 2xn
cu valoarea de pornire specială
8.045125(r + 0.3877552)
x0 = 2.502926 − .
(r + 4.612244)(r + 0.3877552) − 0.3598496
√
Setaţi 3
x ≈ 2m x4 . Testaţi pentru diverse valori ale lui x.
117
114 Calcul numeric
Problema 114.1. Se consideră aproximarea
Problema 114.2 (P). Scrieţi o rutină ce calculează tangenta lui x ı̂n radiani,
utilizând algoritmul de mai jos. Testaţi rutina obţinută pentru mai multe
valori ale lui x. Întâi, argumentul x se reduce la ∣x∣ ≤ π/2 adăugând sau
scăzând multiplii de π. Dacă 0 ≤ ∣x∣ ≤ 1.7 × 10−9 , punem tan x ≈ x. Dacă
∣x∣ > π/4, facem u = π/2 − x; altfel, setăm u = x. Calculăm acum aproximaţia
În final, dacă ∣x∣ > π/4, punem tan x ≈ 1/ tan u; dacă ∣x∣ ≤ π/4, facem tan x ≈
tan u. Notă: Acest algoritm se obţine din ,,raţionale telescopate” şi fracţii
continue gaussiene pentru funcţia tangentă.
118
115 Calcul numeric
Problema 115.1. Presupunem că se dau valorile lui f şi f ′ ı̂n punctele x0 −h
şi x0 + h şi că dorim să aproximăm f ′ (x0 ). Găsiţi coeficienţii α şi β astfel
ı̂ncât aproximaţia
f ′ (x0 + h) + f ′ (x0 − h) f (x0 + h) − f (x0 − h)
f ′ (x0 ) ≈ α +β
2 2h
să aibă precizia O(h4 ). Indicaţie: Combinaţi dezvoltările Taylor ale lui f (x0 +
h), f (x0 − h),f ′ (x0 + h), f ′ (x0 − h) şi eliminaţi termenul dominant al erorii.
√
Problema 115.2. Calculul unei aproximaţii a lui x2 + y 2 se poate realiza
cu algoritmul Moler-Morison
√
Algorithm 1 Algoritmul Moler-Morison pentru calculul lui x2 + y 2
function f (x, y)
f ← max(∣x∣, ∣y∣);
a ← min(∣x∣, ∣y∣);
for n = 1 to 3 do
b ← (a/f )2 ;
c ← b/(4 + b);
f ← f + 2cf ;
a ← ca;
end for
return f
end function
(c) De ce se fac numai trei iteraţii? (Indicaţie: am putea itera până când
2cf este suficient de mic şi f nu se mai modifică.)
(d) Folosiţi rutina pentru calculul normei unui vector de dimensiune oare-
care.
119
116 Calcul numeric
Problema 116.1. 1. Arătaţi că dacă xi = a + ih, i = 0, 1, . . . , n şi h =
(b − a)/n, atunci pentru orice x ∈ [a, b]
n
1
∏ ∣x − xi ∣ ≤ hn+1 n!.
i=0 4
h2
∣x − xj ∣ ∣x − xj+1 ∣ ≤ .
4
2. Dacă f ∈ C n+1 [a, b] şi ∣f (n+1) (x)∣ ≤ M pe [a, b] şi nodurile sunt echidis-
tante
1
∣(Rn f ) (x)∣ ≤ M hn+1 ,
4(n + 1)
unde h = (b − a)/n.
120
117 Calcul numeric
Problema 117.1. Fie A o matrice complexă nesingulară. Verificaţi că
−1
A A∗ 1 A−1 A−1 i
[ ] = [ ∗−1 ],
−Ai A∗ i 2 A −A∗−1 i
Problema 117.2
√ (P). (a) Scrieţi o funcţie SquareRoot(x) pentru calcu-
lul lui x pentru x pozitiv utilizând algoritmul următor. La ı̂nceput,
reduceţi argumentul x determinând un număr real r şi şi un ı̂ntreg m
astfel ı̂ncât x = 22m r cu 41 ≤ r < 1. Apoi, calculaţi x2 utilizând trei
iteraţii ale metodei lui Newton cu
1 r
xn+1 = (xn + )
2 xn
cu valoarea de pornire specială
1.02966039
x0 = 1.27235367 + 0.242693281r − .
1+r
√
Apoi, setaţi x ≈ 2m x2 . Testaţi acest algoritm pentru diverse valori
ale lui x.
121
118 Calcul numeric
Problema 118.1. Fie X o matrice pătratică de forma
A B
X =[ ]
C D
unde A şi D sunt pătratice şi A−1 există. Se ştie că X −1 există dacă şi numai
dacă (D − CA−1 B)−1 există. Verificaţi că X −1 este dată de
I −A−1 B A−1 0 I 0
X −1 = [ ][ ][ ].
0 I 0 (D − CA−1 B)−1 −CA−1 I
Problema 118.2 (P). Scrieţi o rutină ce calculează sin x pentru x ı̂n radiani,
după algoritmul următor. Întâi, utilizând proprietăţile funcţie sinus, reduceţi
rangul astfel ı̂ncât −π/2 ≤ x ≤ π/2. Apoi, dacă ∣x∣ < 10−8 , punem sin x ≈ x;
dacă ∣x∣ > π/6, punem u = x/3, calculăm sin u după formula (7) de mai jos şi
apoi punem sin x ≈ (3 − 4 sin2 u) sin u; dacă ∣x∣ ≤ π/6, punem u = x şi calculăm
sin u după cum urmează:
− 11511339840
479249
u6 + 7613320
34911
u4 − 207636 u +1
29593 2
sin u ≈ u [ ]. (7)
1 + 69212 u + 351384 u + 1644477120 u6
1671 2 97 4 2623
122
119 Calcul numeric
Problema 119.1. Procedeul ∆2 al lui Aitken este un instrument pentru
accelerarea convergenţei proceselor liniare şi se defineşte prin
2
(∆xn )
x′n = xn − , (8)
∆2 xn
unde ∆xn = xn+1 − xn şi ∆2 xn = ∆(∆xn ) = xn+2 − 2xn+1 + xn . Fie (xn ) un şir
ce converge liniar către α cu constanta de eroare asimptotică c
xn+1 − α
lim = c, ∣c∣ < 1
n→∞ xn − α
şi presupunem că xn ≠ α, ∀n.
(b) Arătaţi că şirul (x′n ) din (8) este bine definit pentru n suficient de mare.
(b) Calculul lui ex se poate reduce la calculul lui eu pentru ∣u∣ < (ln 2)/2.
Acest algoritm ı̂nlătură puterile lui 2 şi calculează eu ı̂ntr-un domeniu
ı̂n care seria converge foarte repede. Se scrie
ex = 2m eu ,
123
unde m şi u se calculează prin
z ← x/ ln 2; m ← integer (z ± 12 )
w ← z − m; u ← w ln 2
124
120 Calcul numeric
Problema 120.1. Să se stabilească formulele
f (x + h) − f (x − h)
f ′ (x) = + O(h2 )
2h
f (x + h) − 2f (x) + f (x − h)
f ′′ (x) = + O(h2 )
h2
derivând formula de interpolare a lui Lagrange.
y ′′ = yy ′ , y(0) = 0, y(1) = 1
pentru n = 10, 50, 100 şi precizia 0.5e − 6. Cum verificaţi corectitudinea pro-
gramului?
125
121 Calcul numeric
Problema 121.1. O formulă de cuadratură mai puţin cunoscută, datorată
lui Simpson, este
b b−a 2a + b a + 2b
∫a f (x)dx = 8
[f (a) + 3f (
3
) + 3f (
3
) + f (b)] + R(f ).
126
122 Calcul numeric
Problema 122.1. (a) Deduceţi o formulă Newton-Cotes ı̂nchisă cu cinci
noduri echidistante pe [−1, 1]. Care este gradul de exactitate?
aproximanta
1
arcsin u ≈ u (1.0 + u2 + 0.075u4 + 0.04464286u6 + 0.03038182u8
6
+ 0.022375u10 + 0.01731276u12 + 0.01433124u14
+ 0.009342806u16 + 0.01835667u18 − 0.01186224u20
+0.03162712u22 )
În final, se pune arcsin x ≈ a + b arcsin u. Testaţi rutina pentru diverse valori
ale lui x.
127
123 Calcul numeric
Problema 123.1. Se consideră o formulă de cuadratură de forma
1 1
∫0 x f (x)dx ≈ Af (0) + B ∫0 f (x)dx, α > −1, α ≠ 0.
α
(a) Determinaţi A şi B astfel ı̂ncât formula să aibă gradul de exactitate
d = 1.
Problema 123.2 (P). Scrieţi o rutină care calculează arctan x pentru x ı̂n
radiani după cum urmează. Dacă 0 ≤ x ≤ 1.7 × 10−9 , punem arctan x ≈ x.
Dacă 1.7 × 10−9 < x ≤ 2 × 10−2 , se utilizează seria trunchiată
1 1 1
arctan x ≈ x − x3 + x5 − x7 .
3 5 7
Altfel, se pune y = x, a = 0 şi b = 1 dacă 0 ≤ x ≤ 1; se pune y = 1/x,√a = π/2
şi b = −1 dacă 1 < x. Apoi punem
√ c = π/16 şi d = tan c dacă 0 ≤ y ≤ 2 − 1 şi
c = 3π/16 şi d = tan c dacă 2 − 1 < y ≤ 1. Calculăm u = (y − d)/(1 + dy) şi
aproximarea
În final, punem arctan x ≈ a + b(c + arctan u). Notă: Acest algoritm utilizează
,,raţionale telescopate” şi fracţii continue gaussiene.
128
124 Calcul numeric
Problema 124.1. Funcţia
n
λn (x) = ∑ ∣ℓi (x)∣
i=0
(a) Dacă fi = f (xi ) şi fi∗ = f (xi ) + εi , unde ∣εi ∣ ≤ ε, arătaţi că ∣(Ln f ∗ )(x) −
(Ln f )(x)∣ ≤ ελn (x).
(c) Pentru n = 2 şi trei puncte echidistante, arătaţi că λ2 (x) ≤ 1.25 pentru
orice x situat ı̂ntre aceste puncte.
129
Membrul drept reprezintă forţele aplicate grinzii. Alegeţi-l astfel ca sa avem
o soluţie cunoscută, cum ar fi o ı̂ncovoiere la mijlocul grinzii. Utilizând
o metodă iterativă rezolvaţi repetat sistemul pentru valori crescătoare ale
lui n. Creşte eroarea când n creşte? Calculaţi numărul de condiţionare al
matricei pentru a explica ce se ı̂ntâmplă.
130
125 Calcul numeric
Problema 125.1. (a) Dându-se o funcţie g(x, y) definită pe [0, 1] × [0, 1],
să se determine un ,,polinom biliniar” p(x, y) = a + bx + cy + dxy astfel
ı̂ncât p să reproducă valorile lui g pe colţurile pătratului unitate.
1 1
(b) Utilizaţi (a) pentru a obţine o formulă de cubatură pentru ∫0 ∫0 g(x, y)dxdy
ı̂n care intervin valorile lui g pe cele patru colţuri ale pătratului. La ce
formulă se ajunge dacă g depinde numai de x nu şi de y?
(c) Utilizaţi (b) pentru a obţine o formulă de cubatură repetată ı̂n care
intervin valorile gij = g(ih, jh), i, j = 0, 1, . . . , n, unde h = 1/n.
Problema 125.2 (P). Scrieţi o rutină pentru lui calculul lui ln x cu ajutorul
algoritmului descris ı̂n continuare şi bazat pe ,,raţionale telescopate” şi fracţii
continue gaussiene şi testaţi pentru câteva valori ale lui x. Verificaţi dacă
x = 1 şi returnaţi zero ı̂n caz afirmativ. Reduceţi rangul lui√ x determinând
√ n
şi r astfel ı̂ncât x = r × 2n cu 12 ≤ r < 1. Apoi, puneţi u = (r − 2/2)/(r + 2/2)
şi calculaţi ln[(1 + u)/(1 − u)] cu aproximarea
131
126 Calcul numeric
Problema 126.1. Se consideră intervalul [a, b] = [−1, 1] şi subdiviziunea sa
∆ ∶ x1 = −1 < x2 = 0 < x3 = 1 şi fie f (x) = cos π2 x, x ∈ [−1, 1].
1
de fapt este un interpolant Hermite cu nodul dublu 1 şi nodurile -1 si 0 simple.
132
127 Calcul numeric
Problema 127.1. (a) Să se arate că şirul dat prin relaţia de recurenţă
xn − xn−1
xn+1 = xn + (2 − exn ) , x0 = 0, x1 = 1
exn − exn−1
este convergent şi să se determine limita sa.
(b) Iteraţia din metoda secantei se poate scrie şi sub forma
133
128 Calcul numeric
Problema 128.1. Se consideră formula trapezelor ,,cu valori medii”,
1 1 1 ε 1 1
∫0 f (x)d x = 2 [ ε ∫0 f (x)d x + ε ∫1−ε f (x)d x] + R(f ), 0 < ε < 2.
(b) Exprimaţi restul cu teorema lui Peno ı̂n ipoteza că f ∈ C 2 [0, 1].
(c) Arătaţi că nucleul lui Peano păstrează semn constant şi exprimaţi restul
sub forma R(f ) = Cf ′′ (τ ), τ ∈ (0, 1).
134
129 Calcul numeric
Problema 129.1 (P). (a) Ce se ı̂ntâmplă dacă aplicăm metoda lui New-
ton funcţiei f (x) = arctan x cu x0 = 2? Pentru ce valori de pornire
metoda converge?
(b) În metoda lui Newton se avansează de la x la x−h, unde h = f (x)/f ′ (x).
O rafinare uşor de programat este următoarea: dacă ∣f (x − h)∣ nu este
mai mic decât ∣f (x)∣, atunci valoare lui h se respinge şi se utilizează
valoarea h/2. Testaţi această rafinare.
135
130 Calcul numeric
Problema 130.1 (P). (a) Se consideră ecuaţia e−x = cos x + 1 pe [0, 4].
2
unde punctele xn−1 , xn , xn+1 sunt echidistate cu distanţa dintre ele h. For-
mula va avea grad de exactitate cât mai mare posibil. Indicaţie: Consideraţi
h
′ ′′
∫−h f (x)dx = Af (0) + Bf (−h) + Cf (h) + R(f ).
136
131 Calcul numeric
Problema 131.1 (P). Utilizaţi formule de cuadratură de tip Gauss pentru
a verifica numeric formulele:
log(1 − x)
1 π2 1 log(1 + x) π2
∫0 dx = − , ∫0 dx =
x 6 x 12
1 ln(1 + x2 ) π2
∫0 dx = .
x 24
Problema 131.2. Fie ∆ ∶ a = x1 < x2 < x3 < ⋯ < xn−1 < xn = b o diviziune
a lui [a, b] ı̂n n − 1 subintervale. Presupunem că se dau valorile fi = f (xi )
ale funcţie f ı̂n punctele xi , i = 1, 2, . . . , n. În această problemă s ∈ S12 va fi
un spline cuadratic (de gradul II) care interpolează f pe ∆, adică s(xi ) = fi ,
i = 1, 2, . . . , n.
137
132 Calcul numeric
Problema 132.1. Fie
Mn şi mn cel mai mare şi cel mai mic maxim relativ al lui ∣ωn (x)∣. Pentru
n = 5 ∶ 5 ∶ 30, calculaţi Mn , mn şi Mn /mn , utilizând metoda lui Newton şi
afişaţi şi numărul maxim de iteraţii.
138
133 Calcul numeric
Problema 133.1. Aproximând derivatele prin diferenţe centrate
f (x + h) − f (x − h)
f ′ (x) = + O(h2 )
2h
f (x + h) − 2f (x) + f (x − h)
f ′′ (x) = + O(h2 )
h2
şi considerând o grilă uniformă, xk = n+1k
, k = 0, 1, . . . , n, n + 1, să se rezolve
problema bilocală
y ′′ − y = 0, y(0) = 0, y(1) = 1
prin reducere la un sistem liniar, alegând n = 10, 100, 1000, 10000
139
134 Calcul numeric
Problema 134.1. Se consideră problema bilocală
π
y ′′ + sin y = 0, x ∈ [0, ]
4
π
y(0) = 0, y ( ) = 1.
4
care descrie mişcarea unghiulară a unui pendul.
f (x + h) − f (x − h)
f ′ (x) = + O(h2 )
2h
f (x + h) − 2f (x) + f (x − h)
f ′′ (x) = 2
+ O(h2 )
h
şi considerând o grilă uniformă, xk = n+1
k
, k = 0, 1, . . . , n, n + 1, să se
dea un algoritm de rezolvare a problemei bilocale de mai sus prin
metoda aproximaţiilor succesive. (Indicaţie: utilizaţi faptul că o ma-
trice simetrică tridiagonală A de dimensiune n × n cu −2 pe diago-
nala principală şi −1 pe diagonalele adiacente are o inversă ce satisface
∥A−1 ∥∞ ≤ (n + 1)2 /8.
140
135 Calcul numeric
Problema 135.1. Se consideră problema bilocală
π
y ′′ + sin y = 0, x ∈ [0, ]
4
π
y(0) = 0, y ( ) = 1.
4
care descrie mişcarea unghiulară a unui pendul.
f (x + h) − f (x − h)
f ′ (x) = + O(h2 )
2h
f (x + h) − 2f (x) + f (x − h)
f ′′ (x) = 2
+ O(h2 )
h
şi considerând o grilă uniformă, xk = n+1
k
, k = 0, 1, . . . , n, n + 1, să se dea
un algoritm de rezolvare a problemei bilocale de mai sus prin metoda
lui Newton.
141
136 Calcul numeric
Problema 136.1 (P). Se consideră problema bilocală
π
y ′′ + sin y = 0, x ∈ [0, ]
4
π
y(0) = 0, y ( ) = 1.
4
care descrie mişcarea unghiulară a unui pendul.
exponent)
∞ −xt
(d) ∫0 ey+t dt, x > 0, y > 0. Este aproximarea obţinută prea mare sau prea
mică? Explicaţi.
142
137 Calcul numeric
Problema 137.1. (a) Determinaţi un spline cuadratic s2 (x) pe [−1, 1] cu
un singur nod ı̂n x = 0 astfel ca s2 (x) ≡ 0 pe [−1, 0] şi s2 (1) = 1.
s(x) = c0 + c1 x + c2 x2 + c3 s2 (x),
unde ci sunt constante şi s2 (x) este definită la punctul (a). Ce fel de
funcţie este s? Determinaţi s astfel ı̂ncât
unde f este o funcţie definită pe [−1, 1], iar f−1 = f (−1), f0 = f (0),
f0′ = f ′ (0), f1 = f (1).
1
(c) Ce formulă de cuadratură se obţine dacă se aproximează ∫−1 f (x)dx
1
prin ∫−1 s(x)dx, unde s este funcţia de la punctul (b).
143
138 Calcul numeric
Problema 138.1. Fie E o funcţională liniară cu KerE = d. Arătaţi că
nucleul lui Peano Kr (t), r ≤ d, al lui E se anulează pentru orice t ∉ [a, b],
unde [a, b] este intervalul pe care sunt definite funcţiile cărora li se aplică E.
Problema 138.2 (P). Reţelele de utilităţi trebuie să evite ı̂ngheţarea con-
ductelor de apă. Dacă presupunem condiţii uniforme de sol, temperatura
T (x, t) la adâncimea x faţă de suprafaţă şi momentul t după o răcire bruscă
este aproximată prin ecuaţia
T (x, t) − Ts x
= erf ( √ ) .
Ti − Ts 2 αt
Aici Ts este temperatura constantă de la suprafaţă, Ti este temperatura
iniţială a solului ı̂nainte de răcirea bruscă, iar α este conductivitatea ter-
mică a solului. Dacă x este măsurat ı̂n metri şi t ı̂n secunde, atunci α =
0.138 ⋅ 10−6 m2 /s. Fie Ti = 20○ C, Ts = −15○ C. Determinaţi la ce adâncime
trebuie ı̂ngropată conducta pentru ca să nu ı̂ngheţe după cel puţin 60 de zile
de expunere la aceste condiţii. Care este adâncimea pentru o iarnă ı̂ntreagă
(ı̂n condiţii de climă temperată)?
144
139 Calcul numeric
Problema 139.1. Arătaţi că o funcţională liniară ce satisface Ef = er+1 f (r+1) (t),
t ∈ [a, b], er+1 ≠ 0, pentru orice f ∈ C r+1 [a, b], este ı̂n mod necesar definită de
ordinul r dacă are nucleul Peano Kr continuu.
t = 1:25
y = [ 5.0291 6.5099 5.3666 4.1272 4.2948
6.1261 12.5140 10.0502 9.1614 7.5677
7.2920 10.0357 11.0708 13.4045 12.8415
11.9666 11.0765 11.7774 14.5701 17.0440
17.0398 15.9069 15.4850 15.5112 17.6572]
(b) Eliminaţi oulier-ul şi refaceţi netezirea. Afişaţi din nou reziduurile. Se
observă vreun anumit şablon al reziduurilor?
y(t) = β1 + β2 t + β3 sin t.
145
140 Calcul numeric
Problema 140.1. Fie E o funcţională liniară care se anulează pentru poli-
noame de grad d. Arătaţi că nici unul din nucleele Peano K0 , K1 , . . . , Kd−1
nu poate fi definit (adică, nu poate păstra semn constant).
146
141 Calcul numeric
Problema 141.1. (a) Găsiţi o formulă de tipul
1√ 1
∫0 xf (x)dx = a1 f (0) + a2 ∫ f (x)dx + R(f ),
0
147
142 Calcul numeric
Problema 142.1. Deduceţi o metodă de rezolvare numerică a ecuaţiei f (x) =
0, bazată pe interpolarea Lagrange inversă de ordinul II. (Indicaţie: Fie g
inversa lui f . f (α) = 0 Ô⇒ α = g(0), şi se aproximează g(0) prin polinomul
de interpolare Lagrange de grad II, (L2 g)(0), de preferat ı̂n forma Newton.
(b) Rezolvaţi ecuaţiile sin πx = 0 şi J0 (x) = 0, unde J0 este funcţia Bessel
de speţa I şi ordinul 0 (besselj(0,x) ı̂n MATLAB) pe intervalul [0, π]
utilizând metoda lui Newton şi metoda de la (a). Ce se observă?
148
143 Calcul numeric
Problema 143.1. Determinaţi A, B, C, D astfel ı̂ncât formula
h
′
∫−h f (t)dt = Af (−h) + Bf (0) + Cf (h) − hDf (h) + R(f )
să aibă grad de exactitate cât mai mare posibil. Daţi expresia restului ı̂n
acest caz.
149