© VARA PERFECTA. O IUBIRE SECRETA.O poveste despre familie, prietenie, prima iubire si cum si fii sincer fata de o persoana pe care o iubesti, fara s-o tradezi pe alta. »Excelentul roman al lui Fitzpatrick surprinde intensitatea primei iubiri [...], manipularea oamenilor si coruptia personajelor aflate la putere... in timp ce granitele dintre ticdlosi si eroi se intrepatrund, cititorilor li se va aminti ca alegerile <> si <> sunt rareori clare si simple.“ = Publishers Weekly »Intre Samantha gi Jase, atractia scoate scantei: tocmai potretul primei iubiri, tandre, stangace, pasionale, ametite de fericire, este ceea ce da cu adevarat aripi romanului.” — Horn Book »Personajele au dinamism gi autenticitate. Ritmul narativ alert adauga un plus de calitate compozitiei fermecatoare, solare, de aceeasgi clasd ca a lui Sarah Dessen.* — School Library Journal »Fitzpatrick surprinde perfect imbatatoarea bucurie a primei iubiri, in timp ce indragostitii continua infruntarea cu realitatile, de fiecare zi.“ — VOYA ISBN 978-606-8754-04-8 MR a | | | | il MM pentru adolescenti si tineri. 9 www.edituraepica.ro Za COG Bla OE,INTR-O SEARA DE VARA, TOTUL SE SCHIMBA. Viata in casa Samanthei Reed este linistita, curata gi ordonata - planuita cu preci- zie de mama ei politician. In casa de alaturi, insa, la familia Garrett, lucrurile sunt galagi- oase, in dezordine, dar irezisti- bile. lar cand chipesgul Jase Garrett urca pe spalierul de flori de sub fereastra dormi- torului si intra in viata ei, Samantha se indragosteste pasional de el gi de tot ce il priveste. Singurul impedi- ment e c trebuie si ascunda acest lucru de mama ei. Apoi se intampla ceva de nein- chipuit, iar Samantha trebuie s& fac o alegere care pare imposibila. Pe care familie per- fectd s-o salveze? Saue timpul s& se salveze pe ea insasi? Jase si Samantha traiesc 0 poveste de dragoste emotionanta, pe care toate fetele o vor invidia.” —Simone Elkeles, autoarea seriei Chimie perfectd, bestseller New York Times * nO poveste de iubire plina de idei profunde." — The Boston Sunday GlobeHUNTLEY FITZPATRICK CESE INTAMPLA CU NOI?HUNTLEY FITZPATRICK CE SE INTAMPLA CU NOI? Traducere din limba CRISTINA NNGAEditor: Anca EFTIME Redactor: Raluca MIHESAN Tehnoredactare computerizata: EPICA DTP My Life Next Door by Huntley Fitzpatrick Copyright © 2012 by Huntley Fitzpatrick Published by arrangement with Dial Books for Young Readers, a division of Penguin Young Readers Group, a member of Penguin Group (USA) LLC, A Penguin Random House Company. All rights reserved including the right of reproduction in whole or in part in any form. Toate drepturile asupra editiei in limba romana apartin Editurii Epica. © 2018, Editura Epica. ISBN: 978-606-8754-04-8 Bucuresti, 2018 La pretul de vanzare se adauga 2%, reprezentand valoarea timbrului literar ce se vireazi Uniunii Scriitorilor din Romania cont nr. RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001, BCR Unirea, Bucuresti Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rominiei FITZPATRICK, HUNTLEY Ce se intémpli cu noi? / Huntley Fitzpatrick, trad. din limba englezd gi note de Cristina Jinga. - Bucuresti : Epica, 2018 ISBN 978-606-8754-04-8 1 Jinga, Cristina (trad. ; note) 821.111Bineinteles, lui Colette Corry. Cuvintele ,cea mai buna prietena” nu vor fi niciodata indeajuns.Capitolul unu Cei din familia Garrett au fost interzisi din start. Dar nu asta era important. : Se intémpla acum zece ani, in timp ce ne aflam in curtea noas- tra, cand sedanul lor harbuit a oprit in fata casei de alaturi, cu fundatie joasi, acoperita cu sindrila, chiar in spatele camionului care le aduse mobila. — Oh, nu! a suspinat mama, iar bratele i-au cizut pe langi corp. Speram si scap de asta. — Asta... care? a intrebat sora mea mai mare, care se afla pe alee. Sora mea avea opt ani si isi pierduse deja rabdarea cu sarcina gospodireasca a zilei stabilita de mama: plantatul bulbilor de nar- cisd in gridina noastra din fata. Ducdndu-se repede la gardul cu uluci care despartea proprietatea noastri de cea de-alituri, s-a ridicat pe varfuri ca si-i cerceteze pe noii vecini. Eu mi-am lipit fata intre doua uluci, privind cu uimire cum doi parinti si cinci copii se revarsi din sedanul ca o masini de clovni de la circ. — Genul asta de treaba. Mama a facut semn spre masina cu lopatica de gradina, risu- cindu-si parul blond-argintiu intr-un coc. — E c€te una in fiecare cartier. Familia care nu-si tunde nici- odati peluza. Care are jucdrii imprastiate peste tot. Cea care nu planteaza niciodatd flori sau, daca le planteazi, le lasi si moara. Familia dezordonati care scade valoarea proprietitilor. Iat-o. Chiar alaturi de noi. Ai pus bulbul ala invers, Samantha. 7Am intors bulbul, tarandu-mi iute pe genunchi ca sa ajung mai aproape de gard, ochii mei nedezlipindu-se de tatal familiei, care luase in brate un bebelus de pe un scaun al masinii, in timp ce un baietel cu par inelat i se cAtarase in spinare. — Sunt draguti, am zis. Mi-amintesc ci urmase o ticere, si atunci mi-am intors ochii Ja mama. Ea deja clatina din cap spre mine, cu o expresie ciudati pe fata. — Nu daca sunt sau nu draguti este problema aici, Samantha. Ai sapte ani. Trebuie sd intelegi ce e important. Cinci copii. Dum- nezeule mare! Exact ca-n familia tatalui vostru. Ticneala. Si-a dat ochii peste cap. M-am dat mai aproape de Tracy si am racait cu unghia 0 coaja desprinsaé de vopsea alba de pe gard. Sora mea mi-a aruncat 0 privire amenintitoare, genul ala de privire pe care 0 folosea cand o intrerupeam in timp ce se uita la televizor. — Ele dragut, a zis ea, zgaindu-se din nou peste gard. M-am uitat si eu intr-acolo si am vazut un baiat mai mare iesind cu greu de pe bancheta din spate a masinii, cu o manus de baseball in mana, ducandu-se la portbagaj ca s scoat o cutie plina cu echipament sportiv. Inca de pe atunci lui Tracy ii plicea si fie Gicd-contra, si nu bage de seami ct de greu ii era mamei si fie parinte. Tata plecase fara nici macar si-si ia la revedere, lasand-o pe mama cu un copil de un an gi un altul pe cale de-a se naste, o grimada de deceptii si, din fericire, cu fondul fiduciar primit de la parintii ei. * Dupa cum anii o dovedisera, vecinii nostri, familia Garrett, erau exact cum prezisese mama. Peluza lor era tunsa sporadic, in cel mai bun caz. Beculetele lor de Craciun ramaneau atarnate pana la Pasti. Curtea lor din spate era un talmes-balmesg, cu o pis- cind gi o trambulina, doua leagine si bare de catarat. Din cand in 8cand, doamna Garrett facea efortul si planteze cate ceva de sezon, crizanteme in septembrie, sporul-casei in iunie, numai pentru a lisa florile s4-si dea duhul si sd se ofileascd, in timp ce ea se ocupa de altceva mai important, cum ar fi cei cinci copii ai sai. Care au devenit opt, cu trecerea anilor. Toti la aproximativ trei ani distant unul de celalalt. — Greul incepe abia cand implinesc douazeci si doua de luni, am surprins-o pe doamna Garrett explicand intr-o zi, la super- market, cand doamna Mason comentase despre prolificul ei pan- tec. Atunci, ei brusc nu mai sunt bebelusi. Si mie imi plac bebelusii atat de mult! Doamna Mason isi inaltase sprancenele si z4mbise, apoi ii in- torsese spatele cu buzele stranse si clatinand descumpanita din cap. Dar doamnei Garrett n-a parut s4-i pese, fericita in sinea ei si multumiti cu familia ei haoticd. Cinci baieti si trei fete, cand am implinit eu saptesprezece ani. Joel, Alice, Jase, Andy, Duff, Harry, George si Patsy. * in cei zece ani de cand familia Garrett se mutase alaturi, mama nu cred cd privise vreodat afara, pe vreuna dintre ferestrele casei noastre, fara s4 pufneascd nervoasd. Prea multi copii pe trambu- lind. Biciclete abandonate pe peluzi. inci un balon roz legat de cutia de scrisori, fluturand nebuneste in voia vantului. Partide de baschet galagioase. Muzica duduind, in timp ce Alice si prietenele ei se bronzau. Baietii mai mari spaland masinile si stropindu-se cu furtunul. Daca nu erau acestia, atunci era doamna Garrett, alap- tandu-si calma cel mai mic dintre prunci pe treptele din fata sau stand acolo in poala domnului Garrett, in vazul lumii. — E indecent, spunea mama, privind. — E legal, contracara mereu Tracy, viitoare avocati, dandu-si pe spate parul platinat.Se posta langi mama, inspectandu-i pe sofii Garrett de la fereastra mare laterala a bucatiriei. — Legislatia a reglementat dreptul mamelor de a alapta in public. Este perfect legal si alapteze pe propria veranda. — Dar de ce? De ce s-o faci, cand exista biberoane si formule de lapte speciale? $i daca trebuie, de ce si n-o faci in casa? — Ii supravegheazi pe ceilalti copii, mama. Adici exact ceea ce se cuvine si facd, remarcam si eu citeodati, raliindu-ma pozi- fiei lui Tracy. Mama ofta, clitina din cap si scotea aspiratorul din debara de parc-ar fi fost o pastila de valium. Cantecul de leagan al copilariei mele a fost mama dand cu aspiratorul, trasand linii perfect sime- trice pe covorul bej din livingul’ nostru. Liniile pareau cumva importante pentru ea, intr-atat de esentiale, incat didea drumul aparatului cand Tracy si cu mine eram incd la micul dejun, apoi ne urma incet pana la usd, in timp ce ne imbracam si ne luam ghioz- danele. Dupi aceea se intorcea, faicdnd sa dispara si urmele noastre de pasi si pe-ale ei, pana ce ajungeam afari. In cele din urmi, lisa cu grija aspiratorul si se odihneasca in spatele unuia dintre stilpii verandei, doar pentru a-! plimba din nou induntru, cand ajungea acasa de la munca. * A fost clar de la bun inceput ca noi 7-0 sd ne jucdm cu ai lui Garrett. Dupi ce le dusese obligatoria lasagna de ,bine ati venit in cartier”, mama a facut tot ce i-a stat in puteri si nu fie primitoare. Raspundea saluturilor zambitoare ale doamnei Garrett cu incli- nari de cap glaciale. li respingea ofertele domnului Garrett de a ne tunde peluza, de a ne mitura frunzele sau de a ne da zapada la o parte cu lopata cu un rispicat ,Avem pe cineva care se ocup4, mul- fumim totusi”. in cele din urmi, sofii Garrett au incetat si mai incerce. 10Cu toate c4 locuiau alaturi si se mai intampla cAteodata ca vreunul dintre copii s4 treacd cu bicicleta pe langi mine in timp ce udam florile mamei, era simplu sd nu ne intersectim. Copiii lor mergeau la scoli publice. Tracy si cu mine mergeam la Hodges, singura scoala privata din micutul nostru oras din Connecticut. * Un lucru pe care mama nu I-a stiut niciodati si pe care |-ar fi dezaprobat in mod special era ci eu ii urmaream pe membrii familiei Garrett. Tot timpul. Dincolo de fereastra dormitorului meu € 0 mica portiune plata de acoperis, marginita de un gardulet. Nu chiar un balcon, mai degraba o politi. Se afld intre doud mansarde, ferita vederii si din curtea din fata si din cea din spate, si di drept spre casa familiei Garrett. Inci de dinainte si se mute ei, era locul unde stiteam si ma gandeam. insa, dupa aceea, era locul unde visam. Teseam dup§ ora de culcare, ma uitam spre ferestrele luminate si o vedeam pe doamna Garrett spiland vasele, cu unul dintre copiii mai mici cocotat pe bufet, alaturi de ea. Sau pe domnul Garrett jucandu-se de-a luptele cu baietii mai mari, in living. Sau luminile continuand si fie aprinse in camera unde bebelusul ar fi trebuit si doarméa, si silueta domnului sau a doamnei Garrett plimbandu-se de colo colo, mangaind o spinare micuta. Era ca si cand m-as fi uitat la un film mut, unul atat de diferit fata de viata pe care o duceam eu. De-a lungul anilor, am devenit mai indrazneata. Uneori, ii pri- veam si-n timpul zilei, dupa scoala, ghemuiti, cu spatele rezemat de acoperis, incercand sa le asociez fetele cu numele, atunci cand ii striga. Era destul de greu, pentru cd toti aveau parul saten, pielea mislinie si corpurile musculoase, ca 0 ras numai a lor. Joel era cel mai usor de identificat — era cel mai mare si cel mai atletic. Fotografia lui aparea adesea in ziarele locale pentru diverse reusite sportive — il recunosteam far4 niciun dram de 11efort. Alice, urmatoarea din serie, isi vopsea parul in culori fante- ziste si purta haine care starneau comentarii din partea doamnei Garrett, asa cd si pe ea o remarcam usor. George si Patsy erau cei mai mici. Pe cei trei baieti mijlocii, Jase, Duff si Harry... nu reu- seam si-i deosebesc. Eram foarte sigura ca Jase era cel mai mare dintre ei trei, dar asta nu insemna cd era si cel mai inalt? Duff ar fi trebuit si fie cel istet, fiindcd participa la diverse concursuri de sah si de ortografie, dar nici nu purta ochelari, nici nu dadea vreun alt semn vizibil de genialitate. Harry era mereu autorul vreunui poci- nog — ,Harry! Cum ai putut sa faci asta?” era refrenul. Iar Andy, fata mijlocie, intotdeauna parea sa lipseasci, numele ei fiind cel mai indelung strigat ca si vind la cind sau ca si se inghesuie in masina: ,Aaaaaaaan-diiiiiiiiiiii!” De la inaltimea ascunzatorii mele studiam curtea de jos, incer- cand s-o localizez pe Andy, si-mi inchipui ultima boacani a lui Harry sau sa vad ce alta tinutd scandaloasd mai purta Alice. Fami- lia Garrett era povestea mea de dinainte de culcare, cu mult ina- inte de a-mi trece prin cap ci ag face si eu parte din ea. 12Capitolul doi E prima noapte inabusitor de fierbinte din iunie si sunt sin- guri acasi. Incerc si m4 bucur de liniste, dar ma trezesc umblind din camera in camera, neputand si stau locului. Tracy iesise cu Flip, incd un jucator de tenis blond din nesfar- sita ei serie de iubigi. Nu putusem si dau de Nan, cea mai buna prietend a mea, care isi pierduse complet mingile dupa iubitul ei, Daniel, avand in vedere c& scoala se terminase de o siptimani $i el absolvise. Nu era nimic la televizor care sé-mi placa, niciun loc in orag care si mi atrag’. Incercasem sa stau afar’, pe veranda, dar, Ja reflux, aerul este imbacsit cu izul de mal adus de briza dinspre rau. Asadar, stau in livingul nostru cu bolti, rontaind gheata ramasa in paharul cu api minerali, rascolind prin teancul de reviste In Touch ale lui Tracy. Deodati, aud un bazait puternic si continuu. Cum nu se mai opreste, m4 uit in jur, alarmatd, incercind si-1 identific. Uscatorul de rufe? Detectorul de fum? In cele din urma, imi dau seama cd e soneria de la intrare, sundnd si sundnd, la nesfarsit. Ma grabesc si deschid, asteptandu-ma — cu un oftat — la vreunul dintre fostii lui Tracy, care, iata, indriznea, dupa prea multe cocktailuri cu rom la clubul country, si vind s-o recastige. In schimb, o gisesc pe mama, lipiti cu spatele de sonerie si s4rutat4 cu foc de un barbat. Cum eu deschid usa brusc, amandoi sunt gata si cadi, insi el se prinde cu mana de toc gi continua s-o sarute. Eu riman ca tintuita in loc, simtindu-ma stupid, cu bratele incrucigate, in camasa mea de noapte subtire, care flutur’ ugurel in aerul devenit dintr-odatd irespirabil. De jur imprejurul meu se aud 13vocile veri. Fognetul valurilor pe tarmul indepirtat, turatiile unei motociclete stribatand strada, soapta vantului in arbustii de san- ger. Niciunul dintre aceste zgomote si, cu siguranfii, nici prezenta mea, nu-i opreste pe mama si pe tipul ei. Nici macar cand moto- cicleta, bubuind rateuri, isi face intrarea pe aleea familiei Garrett, ceea ce, de regula, o scoate pe mama din minti. intr-un tarziu, cei doi fac 0 pauzi ca si-si recapete suflul, iar mama se intoarce spre mine, razand stingherita. — Samantha. Doamne! M-ai speriat. E imbujorata si vocea ii e pitigiiat’, de fetita alintati. Nici pe departe vocea autoritari de ,,am zis, aga ramane”, pe care o folo- seste acasd, sau vocea sirop-cu-lame-de-ofel pe care © foloseste la serviciu. In urmi cu cinci ani, mama a intrat in politica. La inceput, ‘Tracy si cu mine n-o luaserim in serios — abia ne aduceam aminte ca mama si fi votat vreodati. Dar, intr-o zi, venise acasa de la o intrunire, ambalata si hotaratd si devina senator. A candidat, a cAstigat, si viata noastra s-a schimbat complet. Fuseserim mandre de ea. Bineinteles ca fuseserim. Ins’, in loc 8 pregiteasci micul dejun si si scotoceasca printre cirtile din ghiozdanele noastre ca si fie sigur cd ne facuserim temele, mama pleca de acasi la cinci dimineaa gi se ducea la Hartford ,inainte si se aglomereze traficul”. Ramanea pani tarziu pentru comisii si se- dinge speciale. Weekendurile nu mai erau despre antrenamentele la gimnasticd ale lui Tracy sau despre concursurile mele de inot. Erau despre prospectarea voturilor viitoare, participarea la sedinte speciale si evenimente locale. Tracy a bifat toate prostiile clasice de care se apucd un adolescent zinatic. A incercat drogurile si alcoo- lul, a sterpelit din magazine, s-a culcat cu o multime de baieti. Eu am citit mormane de cArti, m-am autodeclarat democrat’ (mama e republicanj) si am petrecut mai mult timp decat de obicei urmi- rindu-i pe alde Garrett. 14Asadar, in seara asta, stau in prag, inlemniti in fata acestei neasteptate si prelungite etalari de afectiune in public, pana cand mama ii di drumul tipului. Cand el se intoarce catre mine, tresar. Dupi ce te piriseste un barbat, insarcinati si cu un copil mic, nu-i pastrezi fotografia pe polita caminului. Aveam doar vreo cateva fotografii ale tatalui nostru gi toate erau facute in camera lui Tracy. Cu toate acestea, l-am recunoscut — linia maxilarului, gro- pitele, parul stralucitor, blond ca graul, si umerii lati. Barbatul acesta avea toate semnalmentele. — Tata? Expresia mamei se transforma din’ pierduti in.visare in com- plet socati, de parca as fi injurat. - . Tipul se desprinde de lang& mama gi isi intinde o mana spre mine. Odata ce intra in lumina veniti dinspre living, imi dau seama cd e mult prea tanar pentru a fi tatal meu. — Salutare, draguya! Eu sunt cel mai nou — gi mai entuziast — membru al campaniei de realegere a mamei tale. Entuziast? Pugin spus. Imi ia mana gi mi-o zgilsaie, in pofida lipsei mele de participare. — Eleste Clay Tucker, zice mama, cu tonul reverentios pe care 1-ar folosi cineva vorbind despre Vincent van Gogh sau Abraham Lincoln. Se intoarce si-mi aruncd o privire mustritoare — fara indoiala pentru comentariul cu ,,tata” —, dar isi revine rapid. — Clay se ocupa de organizarea campaniilor nationale. Sunt foarte norocoas ci a acceptat si mi ajute. In ce calitate? mi intreb eu, cind ea isi infoaie parul cu un gest care nu poate fi decat unul de flirt. Mama? — Dupi cum fi-am spus, Clay, continua ea, Samantha nu e mica. Ma blochez. Am un metru cincizeci si opt. Cu tocuri. Ca n-ag fi ,mic&” e o figura de stil. Apoi ma prind. Se referd la varsta. Sunt mare, pentru o femeie atat de tanara ca ea. — Lui Clay nu i-a venit si creada ci am o fica adolescent. 15Mama isi da pe dupa ureche o suviti din parul proaspat tapat. — A spus cA arat eu insimi ca o adolescent. Ma& intreb daca i-a pomenit si de Tracy sau daca are de gind s-o tind ascunsi, o vreme. — Esti la fel de frumoasa4 ca mama ta, imi zice el, si, prin urmare, acum o cred. Are genul de accent sudist care te duce cu gandul la unt topit pe biscuiti si leagine pe veranda. Clay isi roteste ochii prin living. — Ce cameri grozavi, zice. Pur si simplu te invita si-ti odih- nesti picioarele dupa o zi grea. Mama zambeste radioasi. E mandra de casa noastra, tot tim- pul renoveazi camerele, reparand ceea ce e deja perfect. El se plimba prin camera, incet, examinand uriasele tablouri cu peisaje de pe peretii de un alb imaculat, studiind canapeaua bej atat de pufoasi, incat e greu si stai pe ea, si imensele fotolii, oprindu-se, in cele din urmi, in fata semineului. Eu sunt perplex. Strecor 0 privire spre mama. Barbatii cu care se intalneste se opresc intot- deauna la usa. De fapt, abia dacd pot spune cd iese la intalniri. ins4 mama nu aplica formula ei obisnuita de a arunca o privire la ceasul de la mand si a exclama ,Oh, Doamne, ia te uitd cat e de tarziu”, dandu-l apoi politicos pe usa afari. In loc de asta, scoate un hohot de ras alintat, se joac4 putin cu cercelul cu perla si spune: — O si fac o cafea. Se intoarce spre bucitarie, dar, mai inainte de a apuca sa faci un pas, Clay Tucker vine spre mine, punandu-mi o mana pe umar. — Mie mi se pare, zice, c& esti genul de fata care ar face ea cafeaua si ar lisa-o pe mama si se relaxeze. Fata imi ia foc si ma dau involuntar un pas inapoi. Adevarul este ca, de regula, chiar fac o cana de ceai pentru mama, cand vine acasi tarziu. E un soi de ritual. Insi nimeni nu mi-a cerut vreodati s-o fac. O parte din mine crede ci n-a auzit bine. L-am cunoscut pe tipul asta cu nici doua secunde in urmi. Cealalta parte se simte 16méahnita — cum mi se intampla la scoala, cand uit si fac problema pentru un punct in plus la matematica, sau acasa, cand imi indes hainele proaspit spalate intr-un sertar al comodei, fara sa le impa- turesc. Sovai, ciznindu-mi sd gasesc un raspuns, dar nu-mi vine nimic in minte. In cele din urmi, dau din cap, m4 intorc $i ma duc in bucatarie. in timp ce masor cafeaua ragniti, aud murmure si chicoteli inabusite dinspre living. Cine e tipul asta? Oare Tracy I-a intalnit? Banuiesc cA nu, din moment ce eu sunt fata cea mare. Si, oricum, Tracy e mereu plecati s4-l incurajeze pe Flip la meciurile lui de tenis, de cand au absolvit, saptimana trecuta. In restul timpului, o ard in decapotabila lui, pe aleea noastra, cu scaunele lasate pe spate, cat st{ mama la munca. — Gata cafeaua, scumpo? strigi mama. Lui Clay i-ar prinde bine un energizant. A tras azi ca un taur ca si m-ajute. Taur? Torn cafeaua proaspit fiarti in cesti, le asez pe o tava, pun alaturi frigca, zaharul, servetelele si ma intorc in living. — Pentru mine e bine asa, scumpo, dar Clay preferi o cani zdravana. Nu-i asa, Clay? — Intr-adevar, zice el cu un zambet larg, dandu-mi inapoi ceasca lui. Cea mai mare pe care o ai, Samantha. Eu nu pot functiona fara cafeina. E o dependent. $i-mi face cu ochiul. La intoarcerea din bucitirie, a doua oar, trantesc cana in fata lui Clay. Mama zice: — Os-o adori pe Samantha, Clay. E asa o fata desteapta! Anul trecut, s-a inscris la toate cursurile de avansati. Si a trecut toate examenele cu brio. A fost in anuarul scolar, in ziarul scolii, obis- nuia sd fie si-n echipa de inot... Un star, fata mea. Mama imi daruieste un zambet sincer, unul care ii lumineaza si ochii. fi zambesc gi eu. — Aschia nu a sarit departe de trunchi, zice Clay, iar ochii mamei aluneca inapoi spre fata lui si se pironesc acolo, vrajiti. 17Schimbi o privire cu subinteles, iar mama se apropie si se agaz pe bragul fotoliului in care sta el. Ma intreb pentru o secunda dac& mai sunt si eu in camera. In mod clar, sunt ,,concediata”. Bine. Sunt scutiti de posibilitatea certi de a-mi pierde stapanirea de sine si a-i turna lui Clay cafeaua inci fierbinte din cana lui mare in poala. Sau de a-i turna mamei ceva foarte rece in cap. * Raspunde, réspunde! implor eu la capatul celalalt al liniei tele- fonice. In sfargit, se aude un declic, dar nu e Nan. E Tim. — Casa Mason, zice el. Daca esti Daniel, Nan e pe-afara cu tipul celilalt. Ala cu o sculi mai mare. — Nu sunt Daniel, ii spun eu. Dar e adevarat, cu Nan? Partea cu ,€ pe-afara”? — Neah, bineinteles cd nu. Nan? E norocoasi ca-l are pe Daniel si asta-i destul de trist, dracului. — Unde e? — Pe-aici, pe undeva, incearci Tim sa-mi fie de ajutor. in camera mea. Te-ai intrebat vreodati la ce foloseste parul de pe degetele tale de la picioare? Tim e drogat. Ca de obicei. Inchid ochii. — Pot s& vorbesc cu ea, acum? Tim promite c-o cheam, dar peste alte zece minute eu inca astept. Probabil a uitat si c-a raspuns la telefon. Inchid si ma intind pe pat un moment, cu ochii la ventilatorul din tavan. Apoi deschid fereastra gi ies pe terasa. Ca de obicei, la familia Garrett majoritatea luminilor sunt aprinse. Inclusiv cele de pe alee, unde Alice, cativa dintre prietenii ei prost imbracati si cativa dintre baietii Garrett joaci baschet. Ar putea fi si vreo cativa iubigi de-ai ei printre acestia. E greu de spus, fiindcd toi sar atata in jur, cu muzica bubuind din boxele iPod-ului, puse pe treptele verandei. 18Nu mi pricep la baschet, dar pare distractiv. Ma uit spre fereas- tra sufrageriei lor si-i vid pe doamna si pe domnul Garrett. Ea se sprijina de speteaza fotoliului in care sta el, cu bratele incrucisate, uitandu-se in jos, in timp ce el ii arata ceva intr-o revista. Lumina din dormitorul lor, unde doarme si bebelusul, este incd aprinsa, chiar daca e atat de tarziu. Ma intreb daca lui Patsy ii e frica de intuneric. Apoi, deodata, aud o voce, chiar langi mine. Chiar sub mine. — Salut! Speriat’, sunt gata si-mi pierd echilibrul. Atunci simt o mana care ma sprijind de glezn4 si aud un fosnet, iar cineva, un biiat, se cafara pe spalier si apoi pe acoperis, in spatiul meu secret. — Salut! zice din nou, asez4ndu-se langa mine de parcd m-ar cunoaste bine. Ai nevoie si fii salvata?Capitolul trei Ma& holbez la baiatul asta. Evident e un Garrett, si nu e Joel, dar care dintre ei o fi? De aproape, in lumina ce vine din dormito- rul meu, arati diferit faté de majoritatea biietilor Garrett — mai inalt, mai zvelt, cu parul ondulat de un saten mai deschis, in care se vid deja suvitele mai blonde pe care unii brunet le capatd vara. — De ce-ag avea nevoie si fiu salvata? Asta e casa mea, acope- risul meu. — P4i, eu stiu? Asa mi s-a parut, cand te-am vazut aici, ci ai putea fi Rapunzel. Printesa din turnul dla. Cea cu parul lung si blond si... stii tu... — lar tu find? Stiu deja c-o si rad dac& spune ,printul’. In schimb, el rispunde: — Jase Garrett. Dupa care imi ia mana si mi-o strange, de parca am fi la un interviu la colegiu, si nu, intamplator, doud persoane care stau pe acoperisul meu, noaptea. — Samantha Reed. imi las mana intr-a lui, automat politicoas’, in pofida impreju- rarilor bizare. — Un nume foarte princiar, zice el aprobator, intorcindu-si capul si-mi zambeasci. Dingii lui sunt foarte albi. — Nu-s nicio printesa. M4& studiaza atent. 20— Ai spus-o cam cu patos. Existd ceva important pe care ar trebui si-I stiu despre tine? Toatd conversafia asta e suprarealist’. Faptul cd Jase Garrett ar trebui sa stie sau ar avea nevoie si stie ceva despre mine e cu totul absurd. Insa, in loc de a-i spune asta, m4 trezesc marturisindu-i: — P&i, de exemplu, acum o secunda am vrut sa rinesc pe cineva pe care tocmai |-am cunoscut. Jase lis si treaci o pauzd lunga inainte si raspunda, de parc4 si-ar fi cantarit gandurile si cuvintele. — Ei bine, zice el, in cele din urma. {mi inchipui ci o multime de printese s-au simfit asa... cdsdtorii aranjate si toate cele. Cine stie cu cine te-ai putea trezi pe cap? Dar... persoana pe care ai vrut s-o ranesti sunt cumva eu? Pentru ci eu por si inteleg o aluzie. Mai degraba imi ceri si plec de pe acoperisul tau decAt si-mi spargi rotula. igi intinde picioarele, punandu-si mainile sub cap, instalindu-se ob-atat-de-confortabil in ceea ce ob-nu-era-deloc teritoriul lui. In pofida acestui lucru, ma trezesc povestindu-i totul despre Clay Tucker. Poate pentru ci Tracy nu e acasa si mama se poarti de nerecunoscut. Poate pentru ci Tim e vraiste si Nan e MIA‘. Sau poate e din cauza lui Jase insusi, a felului in care sta aici, calm, asteptand s4 auda povestea, de parci a-si pierde timpul cu vreo fat intlniti intamplitor i se pare interesant. In orice caz, fi spun. Cand termin, urmeazd o pauza. Apoi, din jumitatea intunecati, cu profilul conturat de lumina care vine dinspre fereastra mea, zice: . — Pai, Samantha... i-ai fost prezentat tipului astuia. De aici incolo lucrurile au luat-o razna. Asta ar putea justifica 0 omuci- dere. Din cand in cind, eu am vrut sd ucid oameni pe care i-am cunoscut gi mai putin decat pe tine... necunoscuti in supermarket. Adic& sunt pe acoperigul meu cu un psihopat? In timp ce incep si ma indepartez usurel, el continua: 1 Abreviere de la Missing In Action (mil.) — disparut in misiune. 21— Oamenii dia care vin la mama tot timpul, cand suntem cu totii in preajma ei, si-i spun: ,Stii, existi metode de contraceptie”. De parci a avea o familie mare ar fi, eu stiu, un foc in padure si ei sunt Smokey Bear’. Cei care ii vorbesc tatilui meu despre vasectomie si despre costurile educatiei la colegiu, de parca el n-ar avea habar despre niciunul dintre lucrurile astea. Nu o data am vrut s4-i pocnesc. ‘Wow! Nu mai intalnisem vreodata un biiat, la scoala sau in alte parti, care s4 scurteze partea introductiva a conversatiei atat de rapid. — E o idee buna si fii cu ochii pe cei care cred cd stiu singura cale demna de urmat in viata, zice din nou Jase, meditativ. Ar putea si te secere cat ai clipi, daca le stai in cale. Imi amintesc toate remarcile mamei mele despre vasectomie gi colegiu. —imi pare r4u, spun. Jase se intoarce, parand surprins. — Ei bine, mama mea zice si-i compatimim, si ne fie mild de tofi cei care cred cA ceea ce li se pare lor corect ar trebui si fie un fel de lege universala. — $i tatal tau ce spune? — El si cu mine suntem pe aceeasi lungime de unda in pri- vinta asta. La fel si restul familiei. Mama e pacifista noastra. Zambeste. Un hohot de ras rasuna dinspre curtea in care se joacd baschet. M4& uit intr-acolo si vid un baiat ludnd o fata pe dupa mijloc, invartind-o, apoi lasand-o la pamant si strangand-o la piept. — Tu de ce nu esti cu ei, acolo? intreb. EI se uita lung la mine, din nou de parc-ar fi cantarit ce si spuna. In cele din urma: — Tu si-mi spui, Samantha. Apoi se ridica, se intinde, spune ,,Noapte buna!” si coboara pe spalier. ' Mascota de pe panouri publicitare, desene animate etc. creata pentru a educa publicul din SUA in privinga incendiilor forestiere. Sloganul lui e ,Numai tu poti preveni incendiile in padure”. 22Capitolul patru in lumina diminetii, spalandu-mi pe dingi, trecind prin ritua- lul meu matinal obisnuit si privind in oglinda la infatisarea mea dintotdeauna — par blond, ochi albastri, pistrui, nimic deosebit — mi-e usor sa cred ci a fost un vis cA as fi stat in cimasi de noapte, vorbind despre sentimente, cu un strain — mai mult, cu un Garrett. La micul dejun, o intreb pe mama unde 1-a intalnit pe Clay Tucker, dar nu reusesc sd aflu nimic, fiindcd mama, preocupati s-si aspire drumul spre iesire, rispunde numai: — La un eveniment politic. De vreme ce numai la dintr-astea se duce ea acum, e greu s4 tragi vreo concluzie. . CO incolgesc pe Tracy in bucitarie, in timp ce se da cu rimel rezistent la apa in oglinda de deasupra chiuvetei, pregitindu-se pentru o zi la plaja cu Flip, si-i povestesc ce s-a intamplat aseara. Mai putin partea cu Jase pe acoperis. — Si ce mare scofald? raspunde ea, aplecindu-se spre propria-i reflexie. Mama, in sfarsit, a gisit pe cineva de care ii place foarte mult. Daca o poate ajuta si in campanie, cu atat mai bine. Deja e innebuniti cu alegerile astea din noiembrie. isi flutura genele rimelate spre mine. — Asta are cumva de-a face cu tine si cu teama ta de intimitate? Urisc cand Tracy ma ia cu tampeniile de genul self-help si psihanaliza. De cand faza ei de rebeliune adolescentind s-a lisat cu un an de terapie, se simte calificata si-si etaleze cunostintele. 23— Nu, e in legaturi cu mama, insist eu. Era complet schim- bata. Daca ai fi fost aici, ai fi vizut. Tracy deschide larg bratele, cuprinzand cu un gest bucitiria noastra, complet dotati cu electronice de ultima generatie, conec- tata cu masivul nostru living si uriasul antreu. Toate sunt prea mari pentru trei persoane, prea pompoase si nici nu stiu ce mesaj ar trebui s& transmiti. Casa noastri e probabil de trei ori mai mare decat a familiei Garrett. $i ei sunt zece. — De ce-ag mai fi aici? intreab ea. Ce cauti oricare dintre noi aici? imi vine s4-i spun ,Ew sunt aici”. Dar inteleg ce vrea si spuni. Casa noastra contine tot ce e mai sofisticat si mai performant in materie de electrocasnice si straluceste de curatenie. Cu toate astea, gizduieste si trei persoane care ar prefera si fie oriunde, dar nu aici. * Mamei ii place rutina. Asta inseamna c4 avem anumite man- caruri, in anumite seri — supa si salatd, lunea, paste, martea, frip- turd, miercurea —, ati prins ideea. Tine pe perete diagrame cu activitatile noastre gcolare, chiar daci nu are timp efectiv si se ocupe de ele, si se asigura ci nu avem prea mult timp liber pe perioada verii. O parte din rutin a fost abandonata de cand a devenit senator. O alta parte s-a intensificat. Cina de vineri la C/u- bul Stony Bay Bath and Tennis a ramas sfanta. Clubul Stony Bay and Tennis e genul de local pe care toati lumea din oras l-ar socoti de prost gust, dacd nu s-ar intampla ca »toata lumea” sa vrea sa fie membru. Cladirea a fost construita in urma cu cincisprezece ani, dar arati ca un castel din epoca Tudor. Se afl pe dealurile ce strajuiesc oragul, asa cd ofera o priveliste grozava asupra raului si asupra canalului, cu cele doua bazine, Olimpic si Laguna. Mama adori B&T. {ntr-atat incat face parte din comitetul executiv. Ceea ce inseamni ci, gratie echipei de inot, 24eu am fost ,racolata” de salvamarii de-acolo, vara trecut’, si sunt inscrisi din nou anul acesta — de doua ori pe saptamAna, ince- pand de luni. Asta inseamnA doud zile intregi la B&T, plus cina de vinerea. $i de aceea, pentru cd astizi este vineri, iati-ne, Tracy, Flip si cu mine, intrand pe usile impozante de stejar, in urma mamei. in ciuda eternei concurente a lui Tracy si Flip pentru medalia de aur la olimpiada de afisare a afectiunii in public, mama il place pe Flip. Poate si pentru ca tatal lui conduce cea mai mare companie din Stony Bay. Indiferent din ce motiv, de cind Flip si Tracy au ince- put sa se intalneasca, in urmi cu sase luni, el intotdeauna a reusit s4 ne insoteasca la cina cu dans marindresc de vineri seara. Noro- cos biiat. Ne asezim la masa noastra obignuitd, sub gigantica pictur’ a unei baleniere inconjurate de balene enorme, strapunse cu har- poane, dar inci in stare sA clefaie c4tiva marinari ghinionisti. — Trebuie si ne stabilim planurile de vari, zice mama cand soseste cogul de paine. Sa ne limurim cum facem. — Ma-ma! Am mai vorbit despre asta. Eu ma duc la Vineyard. Flip are o slujba placuta, preda lectii de tenis la vreo cateva familii, iar eu mi-am inchiriat o cas cu prietenele mele si 0 sa fiu chelne- rita la Salt Air Smithy. Ne mutdm incepand de saptamana asta. Totul e aranjat. Mama di la o parte servetul de pe farfuria ei si il despatureste. — Ai pomenit despre asta, Tracy, e adevarat. Dar eu nu mi-am dat acordul. — Asta e vara mea, in care pot si mA distrez. Mi-am castigat-o, zice Tracy, aplecindu-se peste farfurie dupa paharul ei de apa. Nu-i asa, Flip? Flip a atacat intelept cosul cu paine, intinzand din belsug unt de artar pe chifla lui, si nu poate raspunde cu gura plina. — Nu maie nevoie si mi gandesc la colegii. Sunt la Middlebury. Nu mai trebuie si dovedesc nimic. 25