1

PAGINA GOALA

2
3
 Ferdinando Maria Meinrado Francesco Pascale Rosario Carulli
a fost unul dintre compozitorii, de chitară clasică, cei mai faimoşi , autorul unei
metode complete pentru chitară clasică,
clasică, care continuă să fie utilizată şi în prezent. El a
scris o varietate de lucrări pentru chitară clasică, inclusiv concerte şi opere de cameră. El
a fost un scriitor extrem de prolific pentru chitară, a scris peste 400 de lucrări pentru
instrumentul chitară,
chitară, în timp de 12 ani.
Carulli s-a născut la Napoli, Regatul din Napoli, la 09 februarie 1770. Tatăl său,
Michele, a fost un om cu carte distins, secretar delegat la Jurisdicţia napolitană. Ca mulţi
dintre contemporanii săi,
săi, lui i s-a predat teoria muzicii de către un preot, care a fost, de
asemenea, un muzician amator. Primul instrument al lui Carulli a fost violoncelul  , dar la
douăzeci de ani el a descoperit chitara şi şi-a dedicat viaţa studiului şi progresului la
chitară. Pentru că nu exista chitara în sferele profesionale ale cadrelor didactice în Napoli
 în acel moment, Carulli şi-a dezvoltat propriul stil de interpretare.
Carulli a fost un interpret talentat. Concertele sale în Napoli au fost atât de de
populare încât, în scurt timp a început un turneu prin Europa. Aproximativ
Ap roximativ în anul 1801,
Carulli s-a căsătorit cu o franţuzoaică, Marie-Josephine Boyer, şi a avut un fiu cu ea.
Câţiva ani mai târziu Carulli a început să compună în Milano, unde a contribuit la
publicaţiile locale. După un turneu de mare succes la Paris, Carulli s-a mutat acolo. În
momentul în care oraşul a fost cunoscut sub numele de "capitala mondială a muzicii", el a
rămas acolo pentru tot restul vieţii sale.
În Paris, Carulli a devenit un muzician de mare succes şi profesor. El şi-a
 împlinit intenţia de a face chitara cea mai populară şi la la modă printre nobilimea şi
muzicienii din Paris. Acesta a fost, de asemenea, la Paris, unde a publicat
p ublicat cele mai multe
din lucrările sale, devenind în cele din urmă un editor, el însuşi imprimând luc rari de alţi
chitarişti proeminenţi.
În 1830, chitarişti
chitarişti din multe ţări
ţ ări europene l-au urmat pe Carulli la Paris,
aparent "atraşi de personalitatea lui". Cu atâţia de mulţi alţi chitarişti din Paris, Carulli a
lucrat mai mult învăţându-i şi, în curând s-au numarat şi membri ai nobilimii pariziene
printre studenţii săi.
Multe dintre piesele de acum, considerate ca fiind ale marelui Carulli au fost
iniţial refuzate de către editori ca fiind prea
p rea grele pentru interpreţii de clasă medie
med ie şi este
probabil că multe capodopere
capodop ere s-au pierdut în acest fel. Descurajat, Carulli a început
publicarea pieselor pentru el însuşi. Cu toate acestea, majoritatea lucrărilor lui Carulli au
supravieţuit, sunt cele care au fost considerate "sigure" pentru a fi acceptate de către
ceilalţi editori, în principal pentru predarea anumitor tehnici sau pentru incepatori. Deşi a
avut mulţi studenţi şi suporteri, Carulli a început să creadă că el nu-şi merita reputaţia
reput aţia
lui impresionantă deoarece, din cele mai multe lucrări compuse de el, multe nu au fost
niciodată publicate.
Limitându-se la simple piese, în principal, Carulli a scris metoda lui celebră în
lume, pentru chitară clasică, "Armonia Aplicată la Chitară", o colecţie de piese p iese care
sunt, încă, folosite astăzi în şcoli. La momentul publicării,
p ublicării, metoda a fost foarte populară şi
a avut mai multe ediţii publicate.
p ublicate.
Mai târziu în viaţă, Carulli a început să experimenteze, cu modificări în
construcţii, chitara. Cu Lacote, un producător de chitări francez, el a făcut unele
schimbări semnificative pentru îmbunătăţirea sunetului de chitară.
Carulli a murit la Paris, la 17 februarie 1841, în vârstă de d e 71 de ani.

4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
69
70