Raportul Juridic de Drept Al Afacerilor
Raportul Juridic de Drept Al Afacerilor
Raportul Juridic de Drept Al Afacerilor
DISCIPLINA
DREPTUL AFACERILOR
Profesor coordonator :
Lector univ.dr. Constantin Tanase
Realizat:
Student Anchidin Carmen Florentina
Contabilitate și Informatica de Gestiune
Anul I
1
CUPRINS
2
I DEFINITIA DREPTULUI AFACERILOR
Denumirea drept al afacerilor sugerează ideea că acest drept reprezintă un ansamblu de
norme juridice care reglementează afacerile. Prin afacere se înţelege îndeletnicirea, acţiunea
(întreprinderea) sau activitatea cu rezultat favorabil a unei persoane.
II. RAPORTUL JURIDIC
1.Noţiuni
Raportul juridic este o relaţie socială stabilită între două sau mai multe persoane, fzice
sau juridice, reglementată de o normă juridică specifcă (de exemplu: vânzarea-cumpărarea,
schimbul de bunuri,prestarea de servicii, executarea de lucrări etc.)
Profesioniştii conferă particularitate raporturilor juridice, acestea devenind raporturi juridice de
drept al afacerilor
2 .Premise
Formarea oricărui raport juridic este condiţionată de existenţa concomitentă a
următoarelor premise: norma juridică, subiectele de drept şi faptele juridice Primele două sunt
considerate premise generale sau abstracte, iar cea de-a treia, respectiv existenţa faptului juridic,
este considerată premisă specială, concretă sau minoră.
Normele juridice reglementează conduita subiectelor, fie cu titlu de conferire a unui drept, fie cu
titlu de instituire a unei obligaţii. Astfel, norma juridică are o contribuţie majoră la formarea
raportului juridic de drept al afacerilor, determinând capacitatea subiectelor de drept
participante, drepturile şi obligaţiile acestora şi împrejurările în care raportul juridic se
declanşează.
Un raport juridic de drept al afacerilor nu se poate naşte doar prin existenţa subiectelor de drept
între care acesta se formează şia normelor juridice care îl reglementează. Formarea unui aseme-nea raport
juridic depinde şi de un fapt juridic, respectiv de existenţa unei împrejurări care să îl declanşeze. O astfel
de împrejurare poate să depindă de voinţa subiectelor raportului juridic (acţiuni umane) sau să fie
independente de aceasta (evenimente).
Acţiunile umane se clasifică în acţiuni săvârşite cu intenţia de aproduce efecte juridice,
adică de a crea, modifica sau a stinge un raport juridic (acte juridice – încheierea unui contract,
înregistrarea unei societăţi etc.) şi acţiuni săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice, dar
de care legea leagă totuşi producerea unor asemenea efecte. Faptele juridice pot fi la rândul lor
fapte juridice licite (de exemplu crearea unei opere ştiinţifice care dă naştere unui drept de autor)
sau fapte juridice ilicite.
3
Evenimentele reprezintă faptele produse în absenţa oricărei voinţe umane, dar cărora
legea le confer semnifcaţie juridică, de producerea lor legându-se naşterea unor raporturi
juridice. În doctrină ,evenimentele sunt subclasificate în fapte biologice (naşterea, decesul,
împlinirea unei vârste de către persoana fizică) şi fapte fizice (inundaţii, cutremure, trăsnete )
3.Structura raportului juridic
Cele trei elemente constitutive ale raportului juridic de drept sunt:
- subiectele sau partile în care se stabileste raportul juridic
- continutul raportului juridic care cuprinde drepturile subiective si obligatiile civile ale
partilor
- obiectul raportului juridic, adica actiunea, inactiunea sau conduita pe care trebuie s-o urmeze
subiectul activ si subiectul pasiv din raportul juridic
Lipsa unuia dintre ele atrage inexistenta raportului juridic.
3.1. Subiectele raportului juridic, adica participantii la el, pot fi numai oamenii, ca persoane
fizice, fie organizati in diverse colective ca persoane juridice, fie statul, reprezentat prin organele
sale.
Pentru a forma un raport juridic sunt necesare cel putin 2 persoane, numite subiecte ale
raportului juridic carora le revin drepturile si obligatiunile aparute la nasterea raportului de drept.
In cadrul aceluiasi raport juridic, unele subiecte sunt titulare de drepturi, altele de obligatiuni sau
fiecare si de drepturi , si de obligatii. De exemplu, intr-un raport juridic de drept financiar statul
obliga destinatarii legii la plata impozitelor, iar acestia au obligatia sa le plateasca.
3.1.1 Persoana fizica este omul privit in individualitatea sa caruia legea ii recunoaste calitatea de
subiect , de drepturi si obligatiuni in raporturi juridice. Potrivit legislatiei, orice persoana fizica e
dotata cu capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu a drepturilor si obligatiunilor
prevazute in ea.
Potrivit dispozitiilor art. 7 din Codul comercial roman,” sunt comercianti aceia care fac
fapte de comert, avand comertul ca o profesiune obisnuita, si societatile comerciale” .Dupa cum
se poate observa legiuitorul roman a inteles sa faca, in mod expres, distinctie intre comerciantul
individual- persoana fizica si societatea comerciala. Din cuprinsul normei juridice amintite,
rezulta ca, pentru a dobandi statutul de comerciant, persoana fizica trebuie sa faca acte de
comert, iar aceste fapte de comert sa fie savarsite cu titlu profesional. De asemenea, cumulativ
acestor conditii impuse de chiar textul legii comerciale, persoana fizica trebuie sa aiba capacitate
4
deplina de exercitiu, sa desfasoare actele de comert in nume propriu, independent si pe riscul sau
si, nu in ultimul rand, sa nu existe o stare de incompatibilitate, de decadere sau de interdictie cu
privire la persoana comerciantului.
Statutul juridic al comerciantului este alcatuit din drepturile si obligatiile acestuia, dupa cum
urmeaza: dreptul persoanei de a-si alege singura si de a exercita profesiunea de comerciant;
dreptul comerciantului de a-si alege denumirea firmei sub care isi va desfasura activitatea
comerciala; aceasta firma trebuie inscrisa in Registrul Comertului; dreptul comerciantului la
libera circulatie; libera circulatie a marfurilor, serviciilor si capitalurilor; dreptul de a fi informat
cu privire la orice schimbare legislativa, in domeniul comertului.
Dintre principalele obligatii enuntam: inscrierea comerciantului in Registrul Comertului; tinerea
de evidente privind afacerile; transparenta comerciantului in ceea ce priveste bilantul, falimentul
si lichidarea afacerii comerciale
3.1.2.Persoana juridica, ca subiect de drept, este orice organizatie, intreprindere, institutie,
asociatie sau organ de stat care dispune de un patrimoniu distinct, poate dobindi in numele
propriu dreptri si sa-si asume obligatii, sa aparain justitie ca reclamant sau parat.
Conţinutul capacităţii de folosinţă al persoanei juridice este format din drepturi şi
obligaţii civile.exceptand acelea care prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparţine decât
persoanei fizice.
Dintre acestea,persoanele juridice fără scop patrimonialpot avea doar acele drepturi şi obligaţii
civile care sunt necesare pentru realizarea scopului,stabilit prin lege, actul constitutiv sau statut.
Prin urmare principiul specialităţiicapacităţii de folosinţă se aplică numai persoanelor fără scop
lucrativ, patrimonial.
Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice este strâns legată de organele de
administraţie, deoarece aceasta îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşteobligaţiile prin organele
sale de administrare, de la data constituirii lor (art.209 alin. 1 Cod civil). Au calitatea de organe
de administrare, potrivit dispoziţiilor de mai sus ale codului civil,persoanele fizice sau persoanele
juridice, care prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acţioneze, în raporturile
cu terţii,individual sau colectiv, în numele şi pe seama persoanei juridice(art. 209 alin.2 Cod
civil)
3.2 Conţinutul raportului juridic este format din ansamblul drepturilor subiective şi al
obligaţiilor pe care le au subiectele raportului juridic respectiv. Continutul raportului juridic de
drept al afacerilor este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor corelative pe care le au,
respectiv le incumba subiectelor raportului juridic de comert. Acesta se caracterizeaza, printre
altele, prin pozitia de egalitate pe care se situeaza participantii in cadrul operatiunilor de comert ,
astfel incat fiecare dintre subiectele raportului juridic va avea, in acelasi timp, atat calitatea de
creditor(subiect activ), cat si calitatea de debitor(subiect pasiv) al obligatiei sau prestatiei care
formeaza obiectul raportului juridic
3.3 Obiectul raportului juridic constă în conduita părţilor, adică în acţiunile sau inacţiunile la
care sunt îndreptăţite sau sunt obligate părţile. Obiectul raportului juridic de dreptul afacerilor
este prestatia la care este obligat debitorul(subiectul pasiv) fata de creditor(subiectul activ), in
vederea satisfacerii intereselor sale legitime. Prin prestatie intelegem conduita sau
comportamentul la care debitorul obligatiei de comert international trebuie sa o manifeste in
cadrul unui raport juridic de comert international concret
III BIBLIOGRAFIE
http://www.scritub.com/stiinta/drept/RAPORTUL-JURIDIC-STRUCTUR-I-EL13558212.php
Dreptul afacerilor : raportul juridic de drept alafacerilor : contractul /Maria Dumitru, Camelia Ignatescu
Editura Hamangiu 2013
https://sjeadj.spiruharet.ro/images/secretariat/sjdea2016/DREPTUL_AFACERILOR_CURS_2015_sintez
a.pdf
6
https://www.scribd.com/document/110681303/dreptul-afacerilor