SECOLUL XX ÎNTRE DEMOCRAȚIE ȘI TOTALITARISM

IDEOLOGII ȘI PRACTICI POLITICE

1. FORME DE GUVERNĂMÂNT
De-a lungul istoriei, statele s-au organizat din punct de vedere politic sub două forme:
- monarhie: statul este condus de un monarh (rege, împărat) iar puterea este transmisă ereditar sau prin
desemnarea de către un grup de nobili;
- republică: statul este condus de un președinte, ales prin vot universal sau de un Parlament;
Modelul de organizare al unui stat se numește formă de organizare politică sau formă de guvernământ (guvernare);
În prima jumătate a secolului XX predominau monarhiile, însă după al doilea război mondial numărul acestora a
scăzut dramatic și favoarea republicilor. Astăzi forma de guvernământ majoritară în Europa este republica, doar 20%
dintre state fiind monarhie (Anglia, Spania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca, Norvegia, Suedia).

2.REGIMURI POLITICE
Se întâlnesc trei tipuri de regimuri politice:
a). democratice care la rândul lor pot fi:
- liberale: apărute în secolul XIX, susțineau drepturile individului, pluripartidismul, separarea puterilor în stat,
însă funcționa pe sistemul de vot censitar;
- liberal-democratice: apar în secolul XX, după primul război mondial, respectând toate drepturile omului și
înlesnind participarea individului la procesul politic prin votul universal;
- statul de drept: se consolidează după al doilea război mondial, fiind statul cu cel mai înalt grad de
democrație care echilibrează raportul de putere dintre instituțiile statului și funcționează în deplină concordanță cu
legile sale;
Regimul politic democratic poate funcționa și în cadrul monarhiei (monarhie constituțională sau parlamentară) dar și
în cadrul republicii (republică parlamentară – Germania, Italia; sau republică prezidențială - SUA, Franța, Rusia).
b). regimurile autoritare: regimurile în care puterea este exercitată în mod nedemocratic de o persoană sau un grup
de persoane care încalcă unele drepturi și libertăți ale cetățenilor;
c). regimurile totalitare: regimurile în care statul prin o persoană sau un partid controlează toată societatea iar
drepturile și libertățile cetățenilor sunt încălcate;

3. REGIMURILE DEMOCRATICE ÎN EUROPA

- conceptul de democrație definește puterea ca aparținând poporului prin participarea tuturor cetățenilor la
conducerea statului;
- ideologia democratică modernă are la bază ideile enunțate de iluminism în secolul al XVIII-lea, aceea că toți oamenii
se nasc egali cu un set de drepturi inviolabile, că ar trebui să fie tratați egal în fața legii, că sistemul politic trebuie să
se bazeze pe separarea puterilor în stat.
- caracteristicile regimurilor democratice:
a). existența unor legi fundamentale (constituții) unde sunt consemnate principiile de organizare a statului;
b). respectarea principiului suveranității poporului, conform căruia poporul este sursa puterii;
c). separarea puterilor în stat ce presupune divizarea puterii în mai multe compartimente, de obicei trei
puteri: legislativă, executivă și judecătorească;
d). sistemul politic pluripartidist, adică existența mai multor partide politice pentru reprezentarea intereselor
tuturor categoriilor sociale;
e). apariția și consolidarea societății civile; aceasta joacă un rol important în semnalarea abuzurilor de putere
și reprezintă un sistem prin care cetățenii pot contribui la îmbunătățirea democrației;
f). egalitatea cetățenilor în fața legii;
- practici politice democratice:
a). organizarea periodică a alegerilor libere; cetățenii au astfel posibilitatea să decidă direcția de dezvoltare a
statului;
b). competiția electorală dintre partidele politice; odată cu votul universal campaniile politice electorale
capătă un rol tot mai important;
 c). acceptarea criticilor la adresa puterii și combaterea acestor de către guvernanți prin intermediul
argumentelor și nu a forței;
d). respectarea regulilor de funcționare a statului stabilite prin constituții;
e). garantarea și respectarea drepturilor fundamentale ale omului și înscrierea lor în constituție;
f). garantarea libertății de exprimare a opiniei publice; astfel în secolul XX presa a ajuns să fie denumită ”a
patra putere în stat”.

4. REGIMURILE AUTORITATE ÎN EUROPA

a). Evoluția regimului autoritar
- criza economică din 1929 și fragilitatea democrațiilor nou apărute au reprezentat factori favorizanți pentru apariția
regimurilor autoritare;
- aceste regimuri erau menite a salva statul de pericolul totalitar sau pentru a apropia țara de o putere totalitară;
- în Portugalia anului 1932 conducerea a fost preluată de Antonio Salazar; regimul acestuia punea accent pe valorile
tradiționale portugheze precum și pe catolicism; au fost interzise partidele politice, s-a introdus cenzura și poliția
politică;
- în Spania, în 1936 generalul Francisco Franco a declanșat un război civil împotriva comunismului și a republicii;
conflictul se va încheia cu victoria lui Franco care în 1939 a instaurat un regim de dictatură creând un partid unic cu
denumirea de Falanga Spaniolă; regimul său era inspirat de fascismul italian;
b). caracteristici ale regimului: controlul statului asupra societății într-o oarecare măsură dar nu totală; încălcarea
unor drepturi și libertăți ale cetățenilor; crearea unei poliții politice pentru a înlătura adversarii; desființarea
partidelor politice și apariția partidului unic;
c). practici politice autoritare: încălcarea principiului separării puterilor în stat; nerespectarea unor drepturi și
libertăți ale cetățenilor (mai ales dreptul la liberă exprimare); monopartidismul; nerespectarea unor drepturi politice
(dreptul la asociere legat de partidele politice);
d). Regimurile autoritare în România.
- a fost instaurat în 1938 de Carol al II-lea si se asemăna cu alte regimuri autoritare din Europa.
- regele era înconjurat de un grup de favoriți (camarilă regală) care influențau în interes personal politica statului;
- regele a guvernat prin decrete de lege și a dizolvat Parlamentul; a fost adoptată o nouă constituție conform căreia
regelui îi reveneau atât puterea executivă, cât și cea legislativă;
- au fost dizolvate partidele politice și s-a introdus cenzura (controlul statului asupra presei, radiourilor, televiziunii,
corespondenței);
- regimurile autoritare reprezintă un pericol din cauza nerespectării drepturilor democratice ale cetățenilor și din
perspectiva faptului că se pot transforma în regimuri de tip totalitar.

5. REGIMURILE TOTALITARE DIN EUROPA

În perioada interbelică (dintre cele două războaie mondiale) apar trei tipuri de regimuri politice totalitare:
- de extremă stângă : comunismul (Rusia)
- de extremă dreaptă : fascismul (Italia) și nazismul ( Germania)
Cauzele apariției acestor regimuri:
- criza economică de după război;
- instabilitatea politică : guvernele se schimbau foarte repede
- instabilitate socială: greve, demonstrații
- nemulțumirile de după război (unele țări nu au primit teritoriile promise)

A. REGIMUL COMUNIST
- termenul de comunist provine din latinescul ”communis” ce înseamnă universal, în comun;
- principiile ideologiei comuniste au fost enunțate pentru prima dată de germanii Karl Marx și Friedrich Engels, în
lucrarea Manifestul partidului comunist (1848). Marx considera că sistemul capitalist produce tensiuni care îl duc la
distrugere; în concepția lui istoria omenirii se baza pe lupta de clasă și afirma că acest capitalism va fi înlocuit de
comunism (o societate fără clase sociale). Rolul principal urma să-l aibă muncitorii (proletarii) care trebuiau să
distrugă burghezia prin lupta de clasă;
- principala caracteristică a ideologiei comuniste a fost ideea desființării proprietății private și înlocuirea eu cu
proprietatea colectivă (comună);
- comunismul apare prima dată în Rusia, unde Vladimir Ilici Lenin, revoluționar rus preia principiile lui Marx, le
dezvoltă și le adaptează nevoilor societății rusești.

Evoluția regimului comunist din Rusia

- comuniștii conduși de Lenin ajung la putere în Rusia din cauza mai multor factori: criza imperiului rus pe fondul
participării la primul război mondial (înfrângerile suferite, criza alimentară, corupția, populația majoritar rurală și
săracă, revoltele din unele teritorii), regimul țarului Nicolae al II-lea, mișcările sociale (greve, demonstrații);
- astfel ca urmare a revoluției comuniste (bolșevice) din octombrie 1917, Lenin preia puterea și instituie teroare cu
ajutorul poliției politice CEKA; el instituie dictatura proletariatului;
- instaurarea societății socialiste se va face prin: naționalizarea mijloacelor de producție (întreprinderile, marile
proprietăți), naționalizarea băncilor, comerțului intern și extern;
- în 1921 Lenin lansează Noua Politică Economică (NEP) care prevedea o oarecare liberalizare economică cu scopul
de a scoate Rusia din criza economică;
- în 1922 se creează Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (URSS), iar în 1924 se emite o nouă Constituție care
stabilea rolul conducător al Partidului Comunist – partid unic;
- în 1924 Lenin moare iar la conducere ajunge Iosif Stalin, care a accentuat represiunea împotriva disidenților și
adversarilor săi din partid, practicând asasinatul în masă;
- între anii 1936-1938 Stalin a declanșat Marea Teroare, acțiune prin care a eliminat toți opozanții reali sau închipuiți.
Perioada a fost marcată de procese publice și de deportări în Gulagul siberian ( Administrația Generală a Lagărelor
de muncă), acțiuni încheiate cu peste un milion de victime ( au fost vizați și țăranii înstăriți numiți culaci, considerați
dușmanii poporului, și toți care se opunea regimului politic);
- colectivizarea agriculturii s-a făcut forțat, țăranii fiind obligați să predea statului, în colhozuri și sovhozuri (ferme de
stat), pământurile și mijloacele de producție;
- în industrie Stalin abandonează NEP-ul iar din 1929 a fost introdusă economia planificată și dirijată prin planuri
cincinale; începe un proces de industrializare forțată, însoțită de propaganda stahanovistă (întrecere între
muncitori pentru depășirea normei de muncă zilnică), axată în special pe industria grea.
- la sfârșitul celui de-al doilea război mondial Stalin va exporta modelul comunist și în alte țări, mai ales în Europa de
Est, înglobând și România în lagărul comunist; după moartea lui Stalin (1953), politice de destalinizare promovată de
Nikita Hrușciov, părea să creeze premisele unei liberalizări a regimului, care însă nu va avea loc;
- omul reformelor a fost Mihail Gorbaciov, conducătorul URSS, care a inițiat reformarea comunismului prin glasnost
și perestroika, care neintenționat vor duce la prăbușirea regimului și a URSS ului;

B. REGIMUL FASCIST
- numele ideologiei fasciste provine de la cuvântul latin ”fascia”, simbol al romanilor; fascia era un mănuchi de
nuiele legat cu o curea în jurul unei securi;
- fascismul italian avea la bază mitul națiunii unitare și cel al trecutului glorios al țării reprezentat de Imperiul
Roman;
- fasciștii au pus mare accent pe naționalism, pe promisiunile de restaurare a onoarei naționale; e susțin crearea unui
stat totalitar cu un singur partid care urmărește mobilizarea în masă a națiunii și crearea unui om nou; baza doctrinei
fasciste era deci națiunea pe care o considera un organism viu, o ființă;
- fasciștii sprijină violența, războiul și militarismul; erau anticomuniști, antidemocrație, antiliberal;
- fasciștii au introdus corporatismul, o doctrină social-politică și economică care preconiza înlocuirea sindicatelor
muncitorești cu corporații, organizații profesionale din care făceau parte muncitori și patroni, precum și înlocuirea
parlamentului cu o reprezentanță națională a corporațiilor;
- ideologia fascistă a fost pusă în practică în Italia începând cu 1922;
Evoluția regimului fascist în Italia
- cauzele care au favorizat apariția regimului: criza economică după primul război mondial, prevederile Tratatelor de
la Paris prin care se considera că Italia nu a primit teritoriile promise de aliați, instabilitatea guvernelor, mișcările
sociale (greve, demonstrații);
- în 1921 Benito Mussolini a înființat Partidul Fascist, care sprijinit de burghezie devine o forță paramilitară
organizată;
- în 1922 fasciștii organizează Marșul asuprea Romei, o amplă demonstrație la care au participat cca. 40 000 de
simpatizanți (cămășile negre) și în urma căreia Mussolini a ajuns la putere;
- Mussolini își elimină treptat adversarii politici, iar în 1925-1926 au fost adoptate legile fasciste prin care a fost
instituit un regim dictatorial: instituțiile democratice au căpătat un rol decorativ, deputații opoziției au fost excluși
din Parlament, țara era condusă de Mussolini supranumit ”Il Duce”, ce deținea puterea executivă și legislativă,
ajutat de Marele Consiliu Fascist; partidele politice au fost interzise, s-a instituit cenzura, este organizată poliția
politică (OVRA), iar tinerii sunt înregimentați în structurile partidului fascist (Tineretul fascist), economia este
organizată după principii corporatiste;
- statul dirija economia și pentru a reduce dependența de produsele străine s-a introdus autarhia (economie închisă,
bazată pe propriile resurse);
- Mussolini a împăcat Biserica Catolică, foarte influentă în statul italian, semnând Acordul de la Lateran (1929), tratat
ce recunoștea independența Vaticanului;
- Mussolini instaurează dictatura și conduce Italia după bunul plac până la răsturnarea sa în 1943 și apoi executarea
sa în 1945.

C. REGIMUL NAZIST
- termenul ”nazist” provine de la numele complet al partidului nazist: Partidul Muncitoresc German Național
Socialist;
- ideologia nazistă este o variantă a fascismului imaginată de Adolf Hitler, ale cărui idei au fost exprimate în lucrarea
Mein Kampf (Lupta mea) din 1925;
- Hitler vorbește despre impunerea prin forță a noii ordini naziste care să permită crearea unui spațiu vital necesar
pentru dezvoltarea Germaniei; acest spațiu vital urma să fie format din cucerirea teritoriilor statelor vecine;
- în lucrarea sa Hitler expune și teoria superiorității rasei ariene, el considera că germanii reprezentau rasa
superioară ce trebuia să supună rasele inferioare (slavii, asiaticii) și să extermine rasele impure (evreii, țiganii)
- în centrul ideologiei naziste stă naționalismul baza pe superioritatea rasei germane și antisemitismul; baza o
reprezenta poporul și acesta trebuia condus de un singur om;
- Hitler este cel care a pus ideologia nazistă în practică în Germania, odată cu ajungerea la putere în 1933
Evoluția regimului nazist în Germania
- cauzele care au favorizat apariția nazismului: înfrângerile suferite în primul război și despăgubirile uriașe pe care
trebuia să le plătească Germania; slăbiciunile Republicii Germane (numită și republica de la Weimar); ascensiunea
comuniștilor; criza economică din 1929-1933;
- pe fondul acestor probleme s-a format Partidul Muncitoresc German Național Socialist, iar în ianuarie 1933 ca
urmare a câștigării alegerilor parlamentare, Hitler ajunge cancelar (prim-ministru) al Germaniei;
- Hitler instaurează dictatura, el deținând puteri depline legislative și executive; partidele și sindicatele au fost
interzise iar Partidul Nazist a devenit partid unic; este înființată poliția politică (Gestapo) și începe eliminarea
potențialilor adversari politici – astfel în 1934 are loc Noaptea cuțitelor lungi în care Hitler ordonă asasinarea de
către trupele SS (formațiuni paramilitare ale partidului și garda personală a lui Hitler) a principalului său adversar din
partid, Ernst Rohm, precum și a altor lideri importanți ai grupării paramilitare rivale SA;
- pe parcursul anilor se pune în practică expansiunea teritorială: Germania anexează Austria (1938), zona sudetă din
Cehoslovacia, iar ulterior după 1939 cucerește întinse teritorii din Europa și le exploatează economic;
- de asemenea se pune în practică programul antisemit de exterminare a evreilor: legile antisemite de la
Nuernberg emise în 1935 prin care era definită calitatea de cetățean german, evreilor fiindu-le retrasă cetățenia
germană, li se interzicea practicarea unor profesii importante, erau obligați să poarte semnul distinctiv Steaua lui
David (stea galbenă în 6 colțuri), erau interzise căsătoriile mixte; evreii au fost evacuați din propriile locuințe și forțați
să se mute în locuri special amenajate la marginea orașelor numite ghetouri; în 1938 are loc Noaptea de Cristal, o
altă acțiune antisemită prin care s-au vandalizat locuințele, magazinele și sinagogile evreiești; în perioada celui de-al
doilea război mondial Hitler a apelat la ”soluția finală” adică exterminarea evreilor prin înființarea de lagăre de
exterminare în masă. Holocaustul reprezintă una dintre cele mai mari crime din istoria omenirii;
- Hitler va conduce Germania până în aprilie 1945 când pe fondul înfrângerilor suferite în război și de teamă să nu fie
prins, decide să se sinucidă.

D. PRACTICI POLITICE TOTALITARE

1. desființarea partidelor politice și înființarea partidului unic;
2. fraudarea alegerilor electorale și suspendarea acestora;
3. promovarea cultului personalității conducătorului; cultul se manifesta prin mari demonstrații publice și opere
literare sau artistice care preamăreau conducătorul omniprezent în spațiul public;
4. înființarea de organizații oficiale de masă cu scopul de a înregimenta și îndoctrina politic populația (Tineretul
hitlerist, Pionerii);
5. crearea unui aparat de represiune împotriva societății; cea mai temută instituție de represiune era poliția politică
care avea scopul de a-i elimina pe toți cei care se împotriveau regimului, prin trimiterea în lagăre de muncă, lagăre
de concentrare, asasinat în masă;
6. mediatizarea ideologiei prin intermediul mass media;
7. utilizarea cenzurii era o altă practică totalitară ce avea drept scop eliminarea informațiilor din spațiul public care
nu conveneau regimului;
8. existența unei elite politice care asigura funcționarea regimului și profita de existența acestuia: nomenclatura
(grup social cu funcții de conducere, privilegiați ai regimului de tip sovietic);
9. dirijism economic și social prin corporatism în Italia, colhozuri sau CAP uri în Rusia, naționalizare;
10. nerespectarea principiului separării puterilor în stat, puterea politică fiind concentrată în mâinile unei singure
persoane;
11. încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor