Lucrarea practică nr.

9
Data ________ Nota _____

A elevului _________________________________________

Tema: Metabolismul glucidic, proteic și lipidic. Realizarea experimentelor

calitative pentru unele substanțe organice: hidrați de carbon, lipide, proteinelor.

Scopul lucrării: Identificarea substanțelor organice, în baza surselor

informaționale, determinarea substanțelor în rezultatul experienților.

Materiale şi ustensile: cartofi, pine, semințe de floarea-soarelui, miez de nuci,

soliție de iod, acid azotic, vase de laborator.

Bibliografia: Duca M. ș.a ,Manual de biologie cl.XI, Atlasul corpului uman

Mersul lucrării:
Însărcinarea nr.1 Folosind atlasul anatomic și manualul propuneți o schemă/tabelă ce ar
reprezenta etapele și funcțiile metabolismului( anabolismul și catabolismul).

16p.
 Însărcinarea nr.2
 Realizează reacția de identificarea a amidonului cu ajutorul iodului (picură pe o felie de
cartof câteva picături de iod) notează despre cele observate.
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
5p.
Însărcinarea nr.3
 Destinge prezența grăsimelor în diverse produse. Pe o bucată de hîrtie albă strivește niște
semințe de floarea soarelui sau miez de nucă, notează cele observate.
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
5p.
Însărcinarea nr.4
 Recunoaște prezența proteinelor în unele alimente utilizând reacția xantoproteică. Pe o bucată
de pâine picură câteva picături de acid azotic, descrie și reprezintă schematic cele observate
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
5p.

Formulează concluzii, cu cuvintele proprii, despre importanța metabolismului și a

substanțelor organice pentru un mod sănătos de viață.
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
 _______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
5p.
Barem de notare

Punctaj 36-34 33-30 29-25 24-21 20-16 15-12

Notă 10 9 8 7 6 5

Indicații Metodice
Prin metabolism se înțelege totalitatea transformărilor biochimice și energetice care au
loc în țesuturile organismului viu. Metabolismul este un proces complex, ce implică schimburi
de materii și energii, și care include două procese (simultane) opuse:
► catabolism / dezasimilație - totalitatea proceselor chimice de degradare a
substanțelor din organism; se produce în special ruperea legăturilor dintre atomii
de carbon, din moleculele diferitelor substanțe; acest tip de reacții este însoțit de
eliberare de energie (reacție exotermă).
Metabolism energetic - proces metabolic prin care se eliberează energie, datorita
scindării substantelor proprii celulelor organismului in substanțe simple.
► anabolism / asimilație - procesele chimice de biosinteză a substanțelor ce intră în
alcătuirea materiei vii. Reacțiile anabolice se caracterizează prin consum de energie și se
numesc reacții endergonice (reacții endoterme).
Metabolism plastic - totalitatea reacțiilor care contribuie la construcția celulei. (Din gr. plasticos -
modelat, sculptat). Exemple de metabolism plastic: fotosinteza, chimiosinteza, biosinteza
proteinelor.

Catabolismul și anabolismul se desfășoară printr-o succesiune a numeroase reacții chimice:

  hidroliză, 
 hidrogenare, 
 deshidratare, 
 decarboxilare, 
  dezaminare, 
 transaminare,
  esterificare,
 condensare,
  polimerizare.
Catabolism/Dezasimilație
► Glicogenoliză - transformarea glicogenului în glucoză
► Glicoliză - transformarea glucozei în piruvat și ATP
► Fosforilarea oxidativă
► Degradarea glucidelor prin ciclul pentozofosfaților (numit și șuntul
hexozomonofosfatului)
► Proteic - hidroliza proteinelor în aminoacizi
► Degradări fermentative:
Fermentația anaeroba:
 Fermentația alcoolică
 Fermentația lactică
 Fermentația propionică
 Fermentația butirică
 Fermentația celulozei
Fermentația aerobă:
 Fermentația acetică
 Fermentația citrică, succinică și malică
 Fermentația oxalică
 Calea acidului mevalonic
Anabolism/Asimilație
 Glicogeneza - formarea glicogenului în glucoză prin procesul de hidroliză
 Gliconeogeneza - formarea glucozei din proteine și grăsimi
 Fotosinteza - sintetizarea substanțelor organice complexe din substanțe minerale cu
ajutorul luminii
 Sinteza porfirinelor

COMPUŞII ORGANICI sunt alcătuiţi dintr-un număr mic de elemente chimice numite
elemente organogene (C, H, O, N, Cl, S, P, Br, I, F, Si, metale). Compoziţia compuşilor organici
se determină prin tehnici moderne de identificare cum ar fi spectrometria de masă, cromatografia
analitică sau diagrame moleculare.
 GLUCIDELE sunt substante cu functiuni mixte, care contin in molecula lor grupari carbonilice
si grupari hidroxilice. Ele sunt polihidroxialdehide sau polihidroxicetone. Sub aspectul
compozitiei, cu exceptia unor derivati azotati, sunt substante ternare, formate din carbon,
hidrogen si oxigen. Alaturi de lipide si protide, reprezinta constituentii de baza ai materiei vii.

            Glucidele constituie o clasa de substante naturale, universal raspandite in

organismele vegetale si animale, alcatuind cea mai mare parte a substantei organice de pe
pamant. Peste 65% din substantele care intra in alcatuirea celulelor si tesuturilor vegetale  sunt
glucide.
Sub aspect biochimic si fiziologic, glucidele prezinta importanta deosebita, avand rol
structural si energetic important.
Glucidele(hidratii de carbon) se impart in trei clase:
-     Monozaharide;
-     Oligozaharide;
-     Polizaharide.
Reactiile caracteristice glucidelor se datoreaza gruparilor aldehidice sau cetonice,
gruparilor hidroxilice primare sau secundare si legaturilor chimice realizate prin participarea
acestor grupe functionale.
Reactiile chimice care se utilizeaza pentru recunoasterea, identificarea si dozarea
glucidelor sunt reactii de culoare, condensare, deshidratare, oxidoreducere, hidroliza etc.
Reactii de identificare a glucidelor
Diferitele tipuri de glucide pot fi identificate prin diverse reactii si metode, dintre care
metodele chimice (reactii de culoare, deshidratare, oxidoreducere etc.) si cele fizico-chimice
(refractometrie, polarografie, densitometrie etc.) sunt cele mai des utilizate.
Reactii de culoare
 Reactiile de culoare ale glucidelor au la baza reactii de deshidratare si de condensare, cu
formare de compusi colorati. Unele reactii sunt generale (pentru toate grupele de glucide), altele
sunt caracteristice numai pentru anumite glucide.
Cea de-a doua polizaharidă, după celuloză, răspândită universal în regnul vegetal este
amidonul. Ca şi celuloza, amidonul este compus numai din D-glucoză. Plantele îşi constituie în
fructe, seminţe şi tubercule, rezervele de amidon, insolubil în apă, dar putând fi uşor transformat
în glucoză sau în derivaţi ai acesteia, prin reacţii enzimatice. Amidonul este un polizaharid de
rezervă, specific organismelor vegetale, care se găseşte atât în ţesuturile fotosintetice, cât şi în
majoritatea ţesuturilor de rezervă(seminţe, tubercule). Extragerea amidonului se face din: -
seminţe: amidonurile cerealiere (porumb, orez, secară, grîu ); - amidonurile leguminoase:
amidonul de cartofi; - tulpini: amidonul de saga; - fructe: amidonul de banane. Ponderea
amidonului este influenţată de originea botanică, varietatea plantei, condiţiile pedoclimatice
Utilizarile amidonului:
Industria alimentara;
 Obtinerea alcoolului etilic
; In industria farmaceutica ( excipient);
 In industria textila ( apretarea tesaturilor)
 Amidonul şi celuloza sunt compuşi macromoleculari naturali.
Polizaharidele se formează în procesul de fotosinteză.

Proteinele sunt produşi naturali cu structură macromoleculară care prin hidroliză se

transformă într-un amestec de α-aminoacizi. Moleculele proteinelor sunt alcătuite din catene
polipeptidice lungi în care resturile de α-aminoacizi sunt unite prin legături amidice numite şi
legături peptidice. COOH Aceşti compuşi sunt esenţiali pentru viaţa organismelor alături de apă,
săruri anorganice, lipide, hidraţi de carbon, acizi nucleici, vitamine, enzime etc.
Identificarea proteinelor se efectuează prin reacţii de culoare sau precipitare, pe preparate
proteice naturale, uşor accesibile (ouă, lapte, făină de grâu, tuberculi de cartof etc.) obţinute
astfel:
- extract proteic din albuş de ou - într-un flacon Erlenmeyer cu capacitatea de 250ml se
amestecă prin agitare albuşul unui ou cu 150ml apă distilată; lichidul opalescent obţinut se
filtrează printr-o pânză umectată cu apă, filtratul reprezentând o soluţie de albumină;
- extractul proteic din lapte - într-un flacon Erlenmeyer cu capacitatea de 250ml se
amestecă o cantitate de lapte proaspăt şi un volum egal de soluţie saturată de sulfat de amoniu;
suspensia obţinută se filtrează pentru îndepărtarea cazeinei şi globulinelor precipitate iar soluţie
limpede care rezultă conţine albumine; - extractul proteic din făină de grâu - într-un flacon
Erlenmeyer cu capacitatea de 250ml se amestecă 50g făină de grâu cu 200ml apă distilată;
amestecul se agită cu intermitenţă timp de 30 minute după care se filtrează printr-un filtru cutat;
- extractul proteic din tuberculi de cartof - într-un flacon Erlenmeyer cu capacitatea de
250ml se introduc câteva grame material vegetal dat prin răzătoare şi 100ml apă distilată;
amestecul se agită timp de 30 minute după care se filtrează şi se obţine o soluţie de albumină.
Reacţii de culoare
Reacţiile de culoare pe care le dau proteinele cu reactivi specifici sunt utilizate pentru
identificarea lor. Responsabile de reacţiile de culoare sunt tipurile de aminoacizi legaţi prin
legături peptidice în structura proteinelor şi grupările funcţionale libere. Dintre reacţiile de
culoare, reacţia biuretului este singura caracteristică pentru detectarea prezenţei legăturilor
peptidice, toate celelalte fiind determinate de catenele laterale ale anumitor aminoacizi din
macromolecula proteinei.
Reactia biuretului
Reacţia biuretului este caracteristică peptidelor care au în structura lor cel puţin trei
aminoacizi, adică cel puţin două legături peptidice. Reacţia constă, în principiu, în formarea unor
complecşi interni, coloraţi în violet, ai grupărilor peptidice cu ionul divalent cupru, în mediu
puternic alcalin. Deşi reactivul implicat în acest test nu conţine biuret, reacţia se numeşte astfel
din cauză că testul este pozitiv în cazul moleculei biuret (compus rezultat din condensarea a două
molecule de uree).

Este reactia de formare a unei coloratii violete sau albastru- violeta, ce apare la tratarea
unei solutii puternic alcaline de proteine cu cateva picaturi dintr-o solutie de sulfat de cupru.
Culoarea apare la toti compusii care contin gruparile:
—CO—NH—, —CH—NH—, —CS—NH— si se datoreaza formarii unui complex intern.
Reactia xantoproteica
● este caracteristică proteinelor solubile care conţin aminoacizi cu nucleu aromatic în
moleculă (tirozină, triptofan, fenilalanină). În principiu, extractele proteice tratate cu acid azotic
concentrat se colorează în galben la încălzire datorită nitrării nucleelor aromatice şi formării unor
xantoproteine. În mediu alcalin culoarea virează în portocaliu datorită formării unor
nitrofenoxizi. Compuşi de culoare galbenă se formează, de exemplu, la contactul acidului azotic
cu celulele epiteliale fapt ce dovedeşte o manevrare necorespunzătoare a acestui acid mineral
care necesită precauţii privind securitatea utilizării sale.
 Ea consta in aparitia unei coloratii galbene intense la tratarea unei solutii de proteina cu
acid azotic concentrat la rece sau la cald. Culoarea se intensifica la adaugarea de hidroxid alcalin,
trecand in portocaliu in prezenta resturilor fenolice de triptofan, tirozina, fenilalanina etc.
 Denaturarea proteinelor

Proces ce consta in modificarea, de regula, ireversibila, a formei spatiale, naturale a

proteinelor, in urma desfacerii unor legaturi (ex. legaturi de hidrogen) din interiorul
macromoleculei proteice.
Aceste modificari se produc, fie sub actiunea unor agenti fizici (ex. caldura, radiatii), fie
sub actiunea unor agenti chimici (ex. acizi, baze).
Prin denaturare, proteinele cu roluri fiziologice (ex. enzime, hormoni, anticorpi), isi pierd
activitatea specifica.