1

Prof. Eugenia Petrescu

EMBRIOLOGIE ŞI GENETICĂ
Cursul 4săptămâna S4 (1.10-5.10.2018)

Perioada preembrionară (săptămânile 1-3). Segmentația.

PRIMA SAPTAMÂNA A DEZVOLTĂRII: OVULAŢIA ŞI IMPLANTAŢIA

În timpul fiecărui ciclu ovarian un număr limitat de foliculi ovarieni primari încep să crească, însă de obicei numai unul dintre aceştia ajunge
la maturitate şi ca urmare un singur ovocit este expulzat în momentul ovulaţiei. La ovulaţie, ovocitul II se află în metafaza celei de a doua
diviziuni meiotice şi este înconjurat de zona pellucida şi de câteva celule granuloase. Prin mişcările de „baleiere” executate pe suprafaţa
ovarului, fimbriile trompei uterine transportă ovocitul în lumenul trompei uterine.
Înainte ca spermatozoizii să poată fecunda ovocitul, aceştia trebuie să parcurgă câteva etape:
a) capacitaţia, în timpul căreia învelişul glicoproteic şi proteinele plasmatice seminale sunt îndepărtate de la nivelul
capului spermatozoidului;
b) reacţia acrozomială, în timpul căreia sunt eliberate enzime asemănătoare acrozinei şi tripsimei, care facilitează
penetrarea zonei pellucida.
În timpul fecundarii, spermatozoidul trebuie să penetreze: a) corona radiata; B) zona pellucida şi c) membrana celulară a ovocitului.
Îmediat după ce spermatocitul a pătruns în ovocit:
a) ovocitul îşi finalizează cea de a 2-a diviziune meiotică şi formează pronucleul feminin;
b) zona pellucida devine impenetrabilă pentru alţi spermatozoizi;
c) capul spermatozoidului se detaşează de coadă, îşi măreşte dimensiunile şi formează pronucleul masculin.
După ce ADN conţinut în fiecare dintre cei 2 pronuclei a fost replicat, cromozomii materni şi paterni dedublaţi se dispun în placa ecuatorială,
se clivează longitudinal şi apoi migrează către polii celulei, astfel încât la finalul diviziunii mitotice se formează două celule fiice.
Rezultatele procesului de fecundare sunt:
- refacerea garniturii diploide de cromozomi;
- stabilirea sexului cromozomial;
- iniţierea procesului de clivare
Procesul de clivare constă dintr-o serie de diviziuni mitotice succesive care conduc la creşterea numărului de celule – ce poartă numele de
blastomere. Blastomerele devin din ce în ce mai mici cu fiecare diviziune. După 3 diviziuni, blastomerele suferă procesul de compactare, în
urma căruia formează o masă celulară sferică şi compactă alcătuită dintr-un strat intern şi un strat extern. Blastomerele compactate se divid şi
formează morula, o structură sferică care conţine 16 celule. Morula este primul stadiu de dezvoltare embrionară.
Pe măsură ce morula avansează prin lumenul trompei uterine şi pătrunde în uter în ziua 3-4 după fecundare, la nivelul ei începe să
se formeze o cavitate numită blastocel şi morula se transforma în blastocist. Blastocistul este al doilea stadiu de dezvoltare embrionară.
Masa celulară internă care s-a format în timpul procesului de compactare se localizează la unul dintre polii blastocistului şi din ea se
formează embrioblastul, o structură din care va lua naştere embrionul propriu-zis.
Masa celulară externă, care înconjoară celulele masei interne şi cavitatea blastocistului, va forma trofoblastul, un ţesut care ulterior va intra
în alcătuirea placentei.
În momentul implantării, uterul se află în faza secretorie. Blastocistul se implantează în endometru la nivelul peretelui uterin anterior sau
posterior.
Dacă fecundarea nu se produce, atunci debutează faza menstruală, iar straturile spongios şi compact ale endometrului se descuamează şi sunt
eliminate. Stratul bazal al endometrului va regenera celelalte straturi în cursul ciclului următor.
La sfârşitul primei săptamâni se produce implantarea. Celulele trofoblastului invadează epiteliul şi stroma endometrială
subiacentă, acţiunea fiind mediată de enzime proteolitice. Implantarea se poate realiza şi în afara uterului, de exemplu în recesul recto-uterin,
pe mezenter, în trompa uterină sau în ovar (sarcini ectopice).

A DOUA SĂPTAMÂNA DE DEZVOLTARE: DISCUL EMBRIONAR BILAMINAR

La începutul săptămânii a doua, blastocistul este implantat parţial în stroma endometrială.
Trofoblastul se diferenţiază şi formează:
a) un strat intern, ale cărui celule proliferează activ (citotrofoblastul) şi
b) un strat extern (sinciţiotrofoblastul) care erodează ţesuturile materne. Până în ziua a 9-a în sinciţiotrofoblast se formează lacune.
În continuare sinciţiotrofoblastul erodează sinusoidele materne. Sângele matern pătrunde în reţeaua lacunară, iar până la sfârşitul săptămânii
a doua se formează circulaţia utero-placentară primitivă. În acest timp citotrofoblastul formează coloane de celule care pătrund în ţesutul
sinciţial şi sunt înconjurate de acesta. Aceste coloane reprezintă vilozităţile primare.
La sfârşitul săptămânii a doua blastocistul este implantat complet, iar defectul de la suprafaţa mucoasei uterine este vindecat.
În acest timp embrioblastul (masa celulară internă) se diferenţiază în a) epiblast şi b) hipoblast, care formează împreună discul
bilaminar. Celulele epiblastului formează amniobaştii, care tapetează cavitatea amniotică (situată superior de stratul epiblastic). Celulele
endodermului se continuă cu celulele membranei exocelomice, iar împreună delimitează sacul vitelin primitiv.
Până la sfârşitul săptămânii a doua mezodermul extraembrionar umple spaţiul dintre trofoblast (situat la exterior) şi sacul amniotic
şi membrana exocelomică (situate la interior). Formarea de vacuole în mezodermul extraembrionar conduce la apariţia celomului
extraembrionar (cavitatea corionică). Mezodermul care acoperă citotrofoblastul şi sacul amniotic reprezintă mezodermul somatopleural
extraembrionar; mezodermul care înconjoară sacul vitelin reprezintă mezodermul splanhnopleural extraembrionar.
A doua săptămână de dezvoltare este cunoscută şi sub numele de „săptămâna cifrei 2”:
 Trofoblastul se diferenţiază în 2 straturi, citotrofoblastul şi sinciţiotrofoblastul.
 Embrioblastul formează 2 straturi, epiblastul şi hipoblastul; cele 2 straturi alcătuiesc împreună o structură de forma
unui disc aplatizat (discul bilaminar); în interiorul epiblastului în ziua 8 se formează cavitatea amniotică.
 Mezodermul extraembrionar se împarte în 2 straturi, somatopleura şi splanhnopleura.
 Se formează 2 cavităţi, sacul amniotic şi sacul vitelin.

A TREIA SAPTAMÂNA DE DEZVOLTARE : DISCUL EMBRIONAR TRILAMINAR

Evenimentul caracteristic al săptămânii a 3-a de dezvoltare este gastrulaţia (formarea celor 3 straturi germinative ale embrionului).
 2

Gastrulația debutează prin apariţia liniei primitive, care prezintă la capătul cefalic nodul primitiv.
Epiblastul dă naştere tuturor celor 3 straturi germinative ale embrionului (ectodermul, mezodermul şi endodermul), iar aceste straturi vor
forma toate ţesuturile şi organele viitorului organism. În regiunea nodului primitiv şi a liniei primitive, celulele epiblastice se deplasează
către interior (invaginează) şi formează 2 straturi celulare noi, respectiv endodermul şi mezodermul. Celulele care nu migrează şi rămân la
nivelul epiblastului dau naştere ectodermului.

Celulele prenotocordale care invaginează la nivelul fosetei primitive se deplasează în sens cranial până când ajung la nivelul plăcii
precordale. Ele formează în interiorul endodermului placa notocordală. În continuare, aceasta placă se detaşează de endoderm şi dă naştere
unui cordon celular continuu denumit nortocord. Notocordul este o structură mediană cu rol de schelet axial primitiv. Capetele cefalic şi
caudal ale embrionului sunt determinate înainte de formarea liniei primitive. Astfel, celulele endodermuluui de la marginea cranială a
discului formează endodermul visceral anterior, la nivelul căruia sunt exprimate gene cu rol în formarea regiunii cefalice, inclusiv OTX2,
LIM1 şi HESX1, precum şi factorul secretat cereberus. Ulterior este activată gena Nodal, care face parte din familia TGFβ şi iniţiază
formarea nodului primitiv şi a liniei primitive şi menţine integritatea acestor structuri. În prezenţa FGF, BMP4 produce ventralizarea
mezodermului în timpul procesului de gastrulaţie, astfel încât se formează mezodermul intermediar şi mezodermul plăcilor laterale.
Proteinele chordin, noggin şi follistatin antagonizează acţiunea BMPS şi induc dorsalizarea mezodermului, cu formarea notocordului şi
somitomerelor din regiunea cefalică. Formarea somitomereleor în regiunile situate mai caudal este reglată de gena Brachyury (T). Asimetria
stânga-dreapta este reglată de mai multe gene reglate succesiv; iniţial FGF 8- secretat de celulele nodului primitiv şi ale liniei primitive –
induce expresia genelor Nodal şi Lefty-2 în jumatatea stânga a embrionului. Aceste gene amplifică expresia genei PITX2, care codifică un
factor de transcripţie responsabil pentru formarea jumătăţii stângi a embrionului.
Celulele epiblastice care se deplasează prin nodul primitiv şi linia primitivă sunt predeterminate în funcţie de poziţia în care se găsesc să
formeze anumite tipuri de mezoderm şi endoderm. Acest tipar de diferenţiere poate fi observat prin alcătuirea unei hărţi a specificităţii
celulelor epiblastice.
Către sfârşitul săptămânii a treia, în regiunea cranială se formează cele 3 straturi germinative principale, reprezentate de ectoderm,
mezoderm şi endoderm – iar acest proces continuă până la sfârşitul săptămânii a patra, când aceste 3 straturi se formează şi în regiunile
caudale ale embrionului. Diferenţierea ţesuturilor şi a organelor este deja iniţiată, iar acest proces se desfăşoară în direcţie cranio-caudală pe
măsură ce gastrulaţia continuă.
În acest timp trofoblastul se dezvoltă rapid. La nivelul vilozităţilor primare apare o regiune centrală de natură mezenchimală din care se
formează vase capilare mici. Atunci când capilarele viloase vin în contact cu capilarele din placa corionică şi din pediculul de conexiune,
sistemul vilos are deja capacitatea de a asigura aportul embrionar adecvat de elemente nutritive şi oxigen.

Embrion uman (zilele 19-20)

3
4