Analiza Contului de Profit Și Pierdere PDF
Analiza Contului de Profit Și Pierdere PDF
Analiza Contului de Profit Și Pierdere PDF
REZUMAT
Contul de profit şi pierdere reflectă veniturile şi cheltuielile societăţii pe o anumită
perioadă, de obicei pe parcursul unui exerciţiu financiar. Analiza acestora, pe care o
vom prezenta în cadrul articolului de faţă, este importantă pentru managerul financiar,
el arătând modul în care este format profitul companiei şi eventualele dificultăţi
financiare la nivelul entităţii, precum şi motivele care au stat la baza apariţiei lor.
Există mai multe clasificări ale veniturilor şi cheltuielilor, care sunt utile în analiza
financiară pe care managerul financiar o realizează la nivelul companiei.
PE = Pv + Ps + Pi
Ps = Sf – Si
CI = Mp + Acm + U + Ape
Este necesar ca acest indicator să aibă o valoare pozitivă şi cât mai mare, suficientă
pentru remunerarea tuturor persoanelor interesate. El se calculează ca diferenţă între
marja comercială plus producţia exerciţiului şi consumurile intermediare de bunuri şi
servicii provenite de la terţi:
VA = MC + PE – CI
4. Excedentul brut din exploatare (EBE) este rezultatul realizat din activitatea
curentă a întreprinderii, care permite să se măsoare capacitatea de a genera şi de a
conserva fonduri în condiţii de funcţionare. Acesta este independent de politica de
finanţare şi de investiţii a societăţii şi se calculează cu ajutorul relaţiei:
EBE = VA + Subvenţii de exploatare –
Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate –
Cheltuieli cu personalul
Rezultatul financiar este cel care provine din activitatea financiară şi cuprinde
elemente de fluxuri financiare şi elemente care corespund riscurilor ataşate. Acesta se
calculează cu următoarea relaţie:
7. Rezultatul net al exerciţiului (RN) sau profitul net constituie soldul final al
oricărui exerciţiu financiar după scăderea din rezultatul brut a impozitului pe profit
datorat statului, fiind calculat astfel:
RN = RB – Impozitul pe profit
Exemplu
2. Marjele de acumulare
3. Profitul înainte de dobânzi şi impozit (EBIT – earnings before interest and taxes)
este adesea asimilat profitului din exploatare, fiind o marjă care prezintă surplusul
financiar fără a lua în considerare politica de finanţare (cheltuielile cu dobânzile), şi
se calculează astfel:
5. Profitul net sau rezultatul net (RN) reprezintă rezultatul ce le revine acţionarilor
pentru capitalurile investite. În situaţia obţinerii de profit, aceştia pot decide
distribuirea lui sub formă de dividende sau reinvestirea în întreprindere ca sursă de
autofinanţare a creşterii economice. RN se exprimă astfel:
Marja exprimă rezultatul exploatării activului economic, dar şi efectele benefice ale
îndatorării (economiile fiscale generate de deductibilitatea dobânzilor din profitul
impozabil). În consecinţă, aceasta nu permite compararea întreprinderilor doar din
perspectiva performanţei lor tehnico-economice, ci şi din cea a câştigurilor totale
obţinute de investitorii pe termen lung în afacere.
Exemplu
Avem în vedere contul de profit şi pierdere aferent companiei Alpha SA din exemplul
anterior.
3. Capacitatea de autofinanţare
Capacitatea de autofinanţare (CAF) este un sold care constituie diferenţa dintre
fluxurile de intrare şi cele de ieşire generate de operaţiunile curente şi prezintă
resursele proprii ce rămân disponibile pentru finanţarea diverselor necesităţi:
rezultatul exerciţiului după impozitare şi cheltuielile care nu au presupus plăţi
(cheltuieli nemonetare). Indicatorul reflectă aşadar resursele pentru finanţarea
activităţii curente, investiţionale şi pentru remunerarea capitalurilor proprii (prin
dividende distribuite acţionarilor).
Exemplu
Avem în vedere contul de profit şi pierdere aferent companiei Alpha SA din primul
exemplu.
Cea mai simplă relaţie de calcul al pragului de rentabilitate este exprimată mai jos:
În acest punct, rezultatul afacerii este zero. Împărţind costurile totale în variabile şi
fixe se obţine următoarea relaţie:
Într-o afacere, costurile fixe sunt acele cheltuieli care rămân nemodificate indiferent
de volumul vânzărilor sau al activităţii economice înregistrate. Cu alte cuvinte,
indiferent dacă firma produce sau nu, aceste costuri rămân neschimbate. Costurile
variabile sunt acelea care evoluează în strânsă legătură cu volumul activităţii
economice – cu cât vânzările sunt mai ridicate, cu atât costurile variabile sunt mai
mari.
unde:
v – ponderea cheltuielilor variabile în cifra de afaceri.
unde:
CAprag – cifra de afaceri minimă care acoperă costurile totale (pragul de
rentabilitate).
Exemplu
Ne propunem să determinăm:
a) profitul net al companiei;
b) pragul de rentabilitate.
PB = Profit impozabil = CA – CV – CF
CA = 200.000 lei
CV = 100.000 lei (cheltuieli de producţie)
CF = 10.000 lei (cheltuieli cu personalul) + 1.000 lei (cheltuieli cu amortizarea) + 2.000
lei (cheltuieli cu utilităţile) + 1.000 lei (cheltuieli cu chiria) + 500 lei (cheltuieli cu
dobânzile) = 14.500 lei
PB = 200.000 lei – 100.000 lei – 14.500 lei = 85.500 lei
Impozit = PB x 16% = 85.500 lei x 16% = 13.680 lei
Dacă profitul brut este 0, atunci şi profitul net este 0, având în vedere că am plecat de
la ideea că toate cheltuielile sunt deductibile fiscal. Conform celor prezentate anterior:
Dacă dorim să realizăm o analiză suplimentară, putem să aflăm preţul minim la care
compania trebuie să vândă produsele pentru a atinge pragul de rentabilitate,
presupunând că rămâne neschimbată cantitatea:
Preţ minim = 29.000 lei/1.000 buc. = 29 lei/buc.
BIBLIOGRAFIE
Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile
financiare anuale consolidate, publicat în Monitorul Oficial nr. 963/30.12.2014, cu
modificările şi completările ulterioare.
Acest articol este preluat din lucrarea Finanţe şi management financiar, autori Elena
Valentina Ţilică şi Radu Ciobanu, apărută la Editura CECCAR în anul 2019.