RIGA CRYPTO SI LAPONA ENIGEL – ION BARBU

MODERNISMUL – ERMETISMUL

Modernismul este un current cultural manifestat in literatura si in celelalte arte la inceputul

secolului al XX-lea. Importanta acordata autonomiei limbajului reprezinta o mutatie estetica necesara
pentru solutionarea unui moment de criza literara. In poezia modernista, lirismul este purificat de
implicatiile sentimentale, iar conceptual in jurul caruia se fundamenteaza acest tip de lirism este cel
de poezie pura. De asemenea, inspiratia in intelesul romantic este refuzata, poezia fiind produsul
unui effort creator. In structura poeziei moderniste se remarca combinatiile inedited intre cuvinte,
modificarea raportului dintre eul liric si lume. Lumea este reflectarea unui univers interior, poetul
stabilind corespondente, analogii si relatii simbolice. Modernismul este o miscare larga care cuprinde
toate curentele postromantice: suprarealism, symbolism, ermetism, expressionism.

Ion Barbu se incadreaza in ermetism prin volumul “Joc second”. Ermetismul se manifesta la
nivelul formei prin combinatiile inedited intre cuvinte, iar la nivelul fondului presupune valorificarea
unor simboluri sau elemente din alte sisteme poetice, procedeu ce poarta numele de
intertextualitate.

Balada “Riga Crypto si lapona Enigel” se integreaza ciclului “Uvedenrode” si are ca tema
iubirea dintre doua fiinte care apartin unor conditii diferite. Tema iubirii imposibile se asociaza cu
tema cunoasterii si cu cea a optiunii existentiale a omului superior.

Viziunea despre lume reflectata in poezie este explicitata de afirmatia lui Barbu, acesta
interpretand balada ca “un Luceafar intors” sau “Luceafar rasturnat”, intre balada si poezia
eminesciana existand o serie de elemente comune: aspiratia teluricului, visul, caruia i se asociaza
dialogul dintre cele doua fiinte, imposibilitatea nuntii. De asemenea, poezia se poate interpreta si
prin intermediul poeziei lui Barbu, “Ritmuri pentru nuntile necesare”, in aceasta fiind reprezentate
trei trepte initiatice: prin iubire, prin intelect si prin contemplatia poetica reprezentata de soare.

Titlul este un indiciu al narativitatii textului si trimite cu gandul la marile povesti de dragoste
din literatura universala: “Romeo si Julieta”, “Tristan si Isolda”. Insa, la Ion Barbu, membrii cuplului
sunt antagonici, apartinand unor regnuri diferite. Singura lor asemanare este statutul superior in
interiorul pripriei lumi: el este riga al plantelor inferioare, care nu infloresc, iar pastorita este o
stapana a regnului animal, in ipostaza de fiinta rationala, omul- “fiara batrana”.

La nivelul compozitiei, poezia este alcatuita din doua parti. Procedeul folosit de poet este
povestirea in rama, cadrul baladei fiind un schimb verbal intre doua voci lirice, menestrelul si un
“nuntas fruntas”, iar momentul temporal este “la spartul nuntii din camara”. Menestrelul, un initiat,
artist medieval, are attribute care dezvaluie tulburarea: “… mai aburit/ Ca vinul vechi ciocnit la
nunta”. Acesta este imbiat sa rostreasca o balada, ca semn al unei practici mistice, o intoarcere spre
orginile arhaice ale poeziei. Arsura limbii, “Ospatul tau limba mi-a fript-o”, este determinata de
incalcarea unei interdictii privind rostirea cantecului sacru in fata unor profani. Menestrelul mai
spusese o data balada, “cu foc l-ai zis acum o vara/ Azi zi-mi-l stins incetinel”, astfel fiind reflectate
doua etape ale desavarsirii sale, iar “daruirea acestuia”, “Cu pungi panglici, beteli cu funta”, este o
incercare a lumii profane de a-l atrage in ideea refacerii legaturii cu sacralitatea pierduta.
 In structura baladei, Riga Crypto este simbol al increatului, al intelectului pur, ce aspira nu la
inaltarea in regnul uman, ci la atragerea fiintei umane, lapona, in lumea sa. Riga Crypto, al carui
simbol al lumii este “umbra”, reprezinta regnul vegetal, de aceea nuntirea cu Enigel nu se poate
realiza. Numele sau, “Crypto”, inseamna ascuns, tainuit, inchis in sine. Ciuperca se angajeaza intr-o
aventura de cunoastere, este exponentul unei lumi inferioare, natura stagnara. El refuza sa se
implineasca in limitele regnului sau, “Si rai ghioci si toporasi/ Din gropi ieseau sa-l ocarasca/ sterp il
faceau si naravas/ Ca nu voia sa infloreasca”.

Lapona Enigel, a doua voce lirica din text, reprezinta conditia umana care aspira spre cosmic
si universal, spre cunoasterea apolinica, lumina reprezentata de soare, simbol al cunoasterii absolute.
Aceasta vine din tinuturile nordice si pare sa reprezinte, asemenea ciupercii, intelectul pur: “In tari de
gheata urgisita/ Pe acelasi timp traia cu el/ Lapona mica linistita/ Cu piei pre nume Enigel”. Fiinta
umana, ea parcurge un drum initiatic, indreptandu-se catre soare, iar atributele sale sunt ratiunea si
afectul. Ea este o fiinta superioara, iar popasul, “Ea poposi pe muschiul crud/ La Crypto mirele
poienii”, este o proba in drumul sau initiatic.

Dialogul dintre Crypto si lapona Enigel este asociat motivului visului. Ciuperca, folosindu-se
de incantatia magica “Enigel, Enigel” cheama lapona in lumea ei. Ciuperca, in ipostaza onirica, este
insotita de eunuc. Oferta rigai, “Enigel, Enigel/ Ti-am adus dulceata, iaca/ Uite fragi, tie dragi”, este o
incercare de a atrage lapona in lumea lui. Refuzul laponei nu este formulat explicit, ci este doar ca o
amanare: “Riga span de la san/ Multumesc dumatale/ Eu ma duc sa culeg/ Fragii fragezi mai la vale”.
Refuzul este justificat de faptul ca riga o invita la o viata lipsita de afect, lumea ciupercii fiind
echivalenta, pentru lapona, cu moartea: “Eu de umbra mult ma tem”. Raspunsul pune ciuperca intr-o
situatie dilematica, dar optiunea lui e ferma si merge pana la sacrificiul de sine in a doua chemare:
“daca pleci sa culegi/ Incepi, rogu-te, cu mine”.

Cele doua voci se definesc diferit, in raport cu aceleasi elemente: pentru ciuperca, umbra
inseamna nemurire, pentru lapona, moarte; pentru lapona, soarele inseamna implinire, pentru
ciuperca, moarte.

Lungul discurs explicativ al laponei este urmat de aparitia soarelui care, pentru ciuperca,
inseamna moartea increatului. Ciuperca va capata forma unei ciuperci otravitoare, iar oglindirea
soarelui inseamna decriptare: “Dar soarele aprins ine/ Se oglindi adans in el/ De zece ori fara sfiala/
Se oglindi in pielea-I cheala”.

Finalul baladei il transforma pe riga intr-o ciuperca otravitoare, obligata sa ramana alaturi de
fapturi asemenea ei. Nebunia ciupercii este solutia aleasa de autor ca semn al unei initieri irosite: “Ca
la nebunul Riga Crypto/ ce focul, inima mi-a fript-o”. Incercarea fiintei inferioare de a-si depasi
limitele este pedepsita cu nebunia. Fapturile inferioare care aspira sa dobandeasca spiritulitate sunt
distruse de propriul vis.

In concluzie, poezia se incadreaza directiei moderniste, putand fi identificate o serie de

elemente specifice, interpretarea baladei prin intermediul altor poezii, ineditul vocilor lirice,
ambiguitatea.

Eu consider ca poezia propune o noua forma de lirism prin narativul ce configureaza o

experienta subiectiva, prezentand drama incompatibilitatii si legea nemiloasa a iubirii.