UNIVERSITATEA AGRARĂ DE STAT DIN MOLDOVA

Catedra de Drept

Bunescu Ion

PRINCIPIILE RĂSPUNDERII PENALE

Teză de an

Autor: ________________
(semnătura)

Conducător: Munteanu R.,

______________
(semnătura)

Chișinău 2019
LISTA ABREVIERILOR

alin. -alineatul

Art - articolul

CC - Codul civil

CP - Codul penal

CPP - Codul de procedură penală

CSJ - Curtea Supremă de Justiţie

DEX - Dicţionar Explicativ

Etc - etcaetera(şi celelalte)

ş.a - şi celelalte

R.M - Republica Moldova

2
CUPRINS

LISTA ABREVIERILOR.............................................................................................................2
INTRODUCERE...........................................................................................................................4

1.CONCEPTUL DE PRINCIPIU AL DREPTULUI

1.1 Noţiunea de principiu de drept...............................................................................................6

1.2 Clasificarea principiilor de drept penal.................................................................................9

2.SISTEMUL PRINCIPIILOR AL DREPTULUI PENAL

2.1 Principiile generale ale dreptului penal...............................................................................12

2.2 Principiile speciale ale dreptului penal................................................................................17

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI...........................................................................................21

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................22

DECLARAŢIE PRIVIND PROPRIA RĂSPUNDERE...........................................................24

INTRODUCERE

Importanța și actualitatea temei.

Principiile în general sunt idei directoare cu caracter genedral care călăuzesc elaborarea şi
realizarea ordinii de drept penal, acţionînd asupra sistemului de drept. În literatura de specialitate
se întîlnesc principii fundamentame şi principii instituţionale, primele determină orientarea şi
organizarea dreptului pozitiv.
Principiile dreptului constituie esenţa lui şi reprezintă fundamentul oricărui sistem de drept.
În măsura în care sunt cunoscute, recunoscute de către autoritatea de drept, ele dau validitate şi
stabilitate sistemului de drept.
Subliniind importanţa principiilor pentru sistemul dreptului, în doctrină s-a constat că
“dacă dreptul apare ca un total de norme sociale obligatorii, unitatea acestei totalităţi este
3
datorată consecvenţei tuturor normelor faţă de un număr minim de principii fundamentale”. În
raport de diferitele ramuri de drept, principiile dreptului au caracter general, depăşind limitele
diferitelor ramuri de drept, în sensul că ramurile de drept nu se întemeiază de la sine, ci au
localizări ale principiilor generale. Astfel, principiul bunei-credinţe în tratamentul concurenţei
neloiale, în sancţiunile ce pot fi aplicate asociatului de rea-credinţă.
Gradul de studiere a temei în literature de specialitate.
În literatura de specialitate se apreciază ca principii fundamentale ale răspunderii juridice:
principiul legalităţii răspunderii juridice, principiul răspunderii personale, principiul unicităţii
răspunderii juridice, principiul justiţiei şi proporţionalităţii răspunderii juridice, principiul
răspunderii subiective, principiul celerităţii şi operativităţii răspunderii juridice.
La fel în literatura de specialitate, printre principiile instituţionale ale răspunderii penale se
menţionează şi principiul coercivităţii, considerat hotărâtor pentru determinarea esenţei
răspunderii penale.
Scopul și sarcinile tezei. Lucrarea își propune ca scop cercetarea complexă și multilaterală
a principiilor dreptului ca instituție a răspunderii juridice prin prisma apariției, evoluției,
conținutului, rolului și locului, fapt ce va contribui la argumentarea științifică a acestui deziderat,
la aprofundarea cunoștințelor în teoria răspunderii juridice și la formularea unor recomandări de
perfecționare a cadrului instituțional, juridic și normativ, în vederea reliefării mecanismului de
realizare a principiilor dreptului penal în cadrul instituției răspunderii juridice.
Atingerea scopului propus implică realizarea următoarelor obiective: fundamentarea
teoretică a conceptului și enumerării clasificării principiilor atît generale cît şi speciale în
contextul cercetărilor științifice; examinarea doctrinei juridice și identificarea opiniilor și
teoriilor existente, identificarea și sistematizarea problemelor definitorii ale instituției răspunderii
juridice; studierea fundamentelor istorico-evolutive, filozofice și morale; cercetarea fiecărui
principiu în parte şi articolul care il reprezintă descrierea modalităților de implementare a
acestora în cadrul dreptului și politicii execuțional penale a Republicii Moldova.
Structura tezei.Lucrarea dată are o structură bine determinată,fiind compusă din:lista
abrevierilor,introducere,două capitole,concluzii și recomandări,Declaraţia pe propria răspundere
și la finele lucrării fiind prezentată bibliografia cu sersele documentate.
Primul capitol intitulat,,CONCEPTUL DE PRINCIPIU AL DREPTULUI’’cuprinde istoria
şi definiţia termenului de principiu,totodata am inclus periodizarea multor evenimente
importante ce ţin de clasificarea principiilor specific pentru dreptul penal..
Capitolul al II-lea al lucrării ,,SISTEMUL PRINCIPIILOR DE DREPT PENAL’’instituie
caracterul general şi special al principiilor de drept penal specific pentru Republica Moldova şi
alte ţări,şi am plasat caracterele sale individuale.
4
1.CONCEPTUL DE PRINCIPIU AL DREPTULUI

1.1 Noţiunea de principiu de drept

Dreptul penal, fiind o ramură de drept independentă în sistemul dreptului naţional, are la
bază anumite principii ce-i caracterizează conţinutul. Termenul “principiu” provine de la
latinescul principium, ceea ce înseamnă început, obârșie, element fundamental. În domeniul
logicii, principiile au un sens imperativ, indicând cum trebuie să gândim pentru a ne apropia de
esenţa obiectului. Într-un alt context, principiile au o semnificaţie practică și normativă, arătând
ce trebuie să facem, cum trebuie să procedăm în diferite împreju rări practice. În acest sens
principiile practic-normative au un sens imperativ. Aceasta însă nu înseamnă că trebuie să
reducem principiile la norme. Prin principiu al dreptului înţelegem atât un fundament al
5
sistemului de drept, cât și o modalitate de coordonare a normelor juridice în cadrul sistemului în
jurul unei idei călăuzitoare.
Termenul de principiu îşi are originea în grecescul arhe care desemnează acţiunea de a
conduce, dar şi mişcarea de a începe. Substantivul arhon înseamnă ceea ce stă de conducător, de
căpetenie, pe cînd arheic este începutul, temei logic al lucrurilor. Latinii au tradus din greaca
veche verbul arhe cu principium, ceea ce înseamnă început, prim (ar), temei. Din latină
principium îşi păstrează intact rădăcina în română (principiu, principie), franceză (principe),
italiană (principio), engleză (principle), rusă (принцип) etc.
Potrivit DEX-ului, principiu este elementul fundamental, ideea, legea de bază pe care se
întemeiază o teorie ştiinţifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită etc.; la plural –
totalitatea legilor şi a noţiunilor de bază ale unei ştiinţe.
Noţiunea de principiu este prezentă în toate ştiinţele şi cunoaşte mai multe accepţiuni:
ontologică, metodologică, etică, logică, juridică etc1.
Din punct de vedere filosofic, conform DEX-ului, principiul este elementul (izvorul)
primordial, cauza primară sau punctul de plecare a ceva, baza, temeiul. După Platon, principiu:
prima cauză a ceea ce există. În acelaşi context, principiul este teza fundamentală, legea. În
filosofie principiul sau temeiul în care sunt şi devin entităţile, este ceea ce le rostuieşte, fiindu-le
de rînduială, de aşezare într-un acelaşi fundament. Epistemologic, „un principiu reprezintă un
enunţ adevărat care, deşi nu e dovedit inductiv, din experienţă, nu e contrazis de aceasta, dar e
dovedit nu direct, ci prin oricare din consecinţele lui”. „Orice principiu, ontologic vorbind,
întemeiază, avînd anterioritate logică faţă de întemeiat, orice principiu metodologic vorbind,
orientează, călăuzeşte orice construcţie a subiectului”2.
Din punct de vedere etic, principiul este convingerea intimă, punctul de vedere propriu. De
exemplu : om cu (sau fără) păreri sau convingeri (morale) ferme.
Din punct de vedere logic, principiul este propoziţia folosită ca punct de plecare în demonstrarea
unei anumite clase de propoziţii şi care nu este deductibilă din acestea. De exemplu, principiul
identităţii, principiul raţiunii suficiente etc. Profesorul Mohorea E. defineşte principiul ca o idee
sau o lege fundamentală, de maximă generalitate, ce stă la baza celorlalte idei, legi şi reguli
dintr-un domeniu al cunoaşterii. Principiile logice, legile logicii formale (identitatea,
noncontradicţia, terţiul exclus, raţiunea suficientă) sunt în corelaţie cu principiile de drept şi cu
intenţiile de îndreptăţire din norme.
Orice ştiinţă contemporană conţine anumite principii (legi, idei) care reflectă raporturi necesare,
stabile, generale, esenţiale, repetabile dintre fenomenele pe care le studiază. Cu referinţă la
1
Hegel G. W. F. Principiile filosofiei dreptului sau elementele de drept natural şi de ştiinţă a statului. Bucureşti,
1996, pag. 51.
2

6
ştiinţa dreptului, principiile reflectă raporturile necesare, stabile, generale, esenţiale, repetabile în
cadrul realităţii juridice a societăţii sau dintre fenomenul juridic şi alte fenomene sociale.
Principiile dreptului reprezintă un domeniu de interes interdisciplinar. Valenţele axio-teleo-
praxiologice ale principiilor dreptului implică abordări din perspectiva filosofiei şi filosofiei
dreptului, în special. Cercetarea esenţei şi fundamentului dreptului, însă, implică abordarea
ideilor de maximă generalitate a dreptului din perspectiva teoriei generale a dreptului. Principiile
generale ale dreptului in funcţie de invariabile ale dreptului se dimensionează în principii
ramurale ale dreptului, abordate din perspectiva ştiinţelor juridice ramurale.
Principiile dreptului sînt permanenţe ale dreptului, de aceea, reprezintă o preocupare
constantă a doctrinarilor, axul în jurul căruia gravitează legiuitorul şi obiectivul major al
aplicantului dreptului.
În condiţiile globalizării dreptului pozitiv, odată cu multiplicarea impunătoare a
componentelor sistemice: norme, instituţii, ramuri, destinatarul dreptului riscă să-şi piardă
orientarea în spaţiul normativ-juridic. De aceea, calea destinatarului dreptului, indiferent de
poziţia acestuia, legiuitor, aplicant, fie destinatar ordinar al dreptului pozitiv, este luminată de
principiile dreptului. Principiile dreptului dotează cu imuabilitate dreptul, indiferent de aici şi
acum, în afara tendinţelor expansioniste ale dreptului pozitiv.3
Principiile dreptului sunt idealul dreptului urmărit de legiuitor în activitatea de procreare a
dreptului. Principiile dreptului exprimă cele mai înalte aspiraţii ale omului: libertatea, egalitatea,
dreptatea, unitatea.
Principiile dreptului determină existenţa realităţii juridice materiale în calitatea lor de
premize ale ordinii juridice pozitive. Principiile dreptului îşi afirmă cu pregnanţă prezenţa în
cadrul acţional-juridic: în procesele elaborării şi realizării dreptului. Principiile dreptului îşi aduc
contribuţia la completarea dreptului pozitiv lacunar în postura procedeului analogia iuris.
Alături de ordinea juridică internă, ordinea juridică internaţională este condiţionată şi
substanţializată de principiile generale de drept recunoscut de membrele societăţii internaţionale.
Sistemul dreptului internaţional contemporan sensibilizează opinia naţiunilor civilizate asupra
valorilor universale neperene: egalitatea statelor, libertatea popoarelor, unitatea şi
responsabilitatea statelor pentru viitorul omenirii, dreptatea (justiţia) între popoare etc.
Conştiinţa juridică internaţională este profund marcată de principiile generale ale dreptului,
preexistente principiilor fundamentale ale dreptului internaţional public. În jurul preceptelor
călăuzitoare ale dreptului se dezvoltă viaţa juridică internă şi internaţională.

3
N. Giurgiu. Infracţiunea, Ed. ―GAMA‖, Iaşi, 1994. p.13
A. Ungureanu.op. cit. p.8 22 Ibidem p.17
C. Bulai. Manual de drept penal (partea generală), Ed. «ALL», 1997, p.14
M. Zolyneak, op. cit. p.142 26 M. Zolyneak, op. cit. p.148,Pierre Buzat,Jean Pinatel,op.cit.p.59
7
 Principiile dreptului reprezintă un subiect de maximă rezonanţă în gîndirea juridică, dar şi
de rezistenţă maximală în faţa contingenţelor relative şi pozitivismului juridic. Renaşterea
dreptului natural este în acelaşi timp o renaştere a principiilor dreptului găzduite de natura
(conştiinţa) umană. Conştiinţa individuală, în special cea juridică, este „depozitarul” şi „scutul”
principiilor inerente fiinţei umane, principiilor care trebuie să-şi afirme prezenţa în orice drept
pozitiv: libertatea, responsabilitatea, egalitatea, justiţia, unitatea etc.
M.I. Baitin defineşte principiile dreptului în funcţie de idei de bază, reglementări şi
determinări care constituie fundamentul moral şi organizaţional al apariţiei, dezvoltării şi
funcţionării dreptului. Principiile dreptului sînt suportul constituirii, dinamicii şi acţiunii
dreptului. Principiile determină orientarea (natura) democratică sau totalitară a dreptului. Ele
exprimă ceea ce este principal, fundamental în drept, ceea ce este orientat asupra evoluţiei
dreptului. Principiile dreptului reflectă, pe de o parte, legităţile obiective ale dezvoltării societăţii
date, iar, pe de altă parte, exprimă năzuinţele subiective sau conştiinţa juridică a membrilor
societăţii4
Precum nu există idei de azi şi de ieri, datorită veşniciei ideilor, la fel nu există principii de
drept valabile pentru hic et nunc; doar acele principii care depăşesc pozitivitatea dreptului sunt
veritabile principii ale dreptului. Iată de ce unele pretinse „principii de drept” sunt realmente
reguli juridice pozitive. Reieşind din considerentele expuse, domeniul principiilor dreptului se
pretează prin problematică, conceptualizare şi oportunitatea delimitărilor.

1.2 Clasificarea principiilor de drept penal

Principiile dreptului penal reprezintă orientări de bază care călăuzesc atât elaborarea, cât și
realizarea normelor penale, ce se regăsesc în cadrul instituţiilor dreptului penal: infracţiunea,
răspunderea penală și pedeapsa penală. Principiile dreptului penal fie că sunt formulate expres în
lege (de ex. art. 3-7 din CP al RM), fie că se desprind din reglementarea instituţiilor de bază ale
dreptului penal. De aici toate principiile dreptului penal le clasificăm în: principii fundamentale
și principii instituţionale. Vom aborda doar problema principiilor fundamentale, rămânând ca
celelalte principii să fie analizate odată cu tratarea instituţiilor pe care ele le guvernează (de ex.,
răspunderea penală, aplicarea legii penale ș.a.).
Principiile dreptului penal reprezintă idei călăuzitoare ,care contribuie la elaborarea şi
realizarea normelor penale.
4
N. Giurgiu. Infracţiunea, Ed. ―GAMA‖, Iaşi, 1994, p.25.
Vintilă Dongoroz, «Explicaţii teoretice ale Codului penal român», Ed.Academiei Române, 1938, p.64.
M. Zolyneak, op. cit., p.110. 30 C. Bulai. Manual de drept penal (partea generală), Ed. «ALL», 1997, p.47.
Matei Basarab. Drept penal (partea generală). Vol.I, Ed. «Lumina LEX», 1997, p.10
Ion Macari «Drept penal al R.Moldova» (p.generală), Ed.Chişinău, 1999, p.24
8
 Principiile în general sunt idei directoare cu caracter general care călăuzesc elaborarea şi
realizarea ordinii de drept penal, acţionînd asupra sistemului de drept.
În literatura de specialitate se întîlnesc principii fundamentame şi principii instituţionale,
primele determină orientarea şi organizarea dreptului pozitiv. Unele sunt denumite principii
fundamentale specifice, ceea ce este sinonim cu principiile instituţionale şi principiile
fundamentale comune .
Literatura de specialitate recunoaşte unanim principiul legalităţii şi al încriminării
pedepsei, celelalte principii coexistă şi coacţionează. Se mai constată identificarea şi formularea
ca cele mai reprezentative principii cum ar fi; principiul legalităţii, umanismului şi
democratismului.
Principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei are implicaţii asupra următoarelor instituţii
de drept penal; asupra aplicării legii penale în timp şi în materia izvoarelor de drept penal
precum şi o importanţă deosebită mai are şi asupra interpretării legii penale. Pe lîngă cele
menţionate adesea se întîlnesc şi următoarele principii, infracţiunea ca unic temei a răspunderii
penale, personalităţii răspunderii şi a egalităţii în faţa legii. 5
Clasificarea susmenţionată a principiilor ca fundamentale şi simple (instituţionale) se face
în raport cu întinderea reală a incidenţelor sau asupra cîmpului de acţiune care este restrîns sau
specializat.
Francezii de exemplu prevăd principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei şi-l consacră în
art.4 al Codului penal francez.
Italienii comentează principiile dreptului penal, care sunt deja consfinţite în constituţia
italiană; acestea sunt principiul legalităţii, neretroactivităţii legii penale, principiul umanismului,
principiul responsabilităţii penale, principiul abolirii pedepsei cu moartea.
Poziţiile predominante le ocupă principiile legalităţii, egalităţii, umanismului şi
personalităţii.
Astfel putem clasifica principiile în:
 generale
 speciale.

În literatura de specialitate sau mai elucidat şi alte categorii de principii fie generale sau
speciale (instituţionale), principiul democratismului, principiul egalităţii, echităţii sociale,
internaţionalismului şi din cele speciale asemenea principii cum ar fi, infracţiunea singurul temei
al răspunderii penale, incriminarea ca infracţiuni a faptelor ce reprezintă un anumit grad de
pericol social, principiul individualizării răspunderii şi sancţiunii penale, principiul
5
https://dexonline.ro/definitie/principiu

9
inevitabilităţii pedepsei, principiul apărării sociale, patriotismului, siguranţei răspunderii penale,
principiul conform căruia simpla intenţie sau gînd nu se pedepseşte (cogitationis poena nemo
paitur), principiul unităţii infracţiunii şi a parificării sau diversificării pedepsei, principiul
caracterului obligatoriu al prescripţiei răspunderii penale, principiul eliminării pedepsei cu
moartea, etc6.
Principiile raspunderii penale
1. Principiul legalitatii raspunderii penale. Presupune ca aparitia, desfasurarea si solutionarea
raportului penal au loc in baza legii si in stricta conformitate cu aceasta.
2. Infractiunea este unicul temei al raspunderii penale. Raspunderea penala se intemeiaza
numai pe savarsirea unei infractiuni.
3. Principiul umanismului. Raspunderea penala utilizeaza instrumente care, prin natura si
continutul lor, au caracter uman, neducand la umilirea si degradarea fiintei umane.
4. Principiul raspunderii penale personale. Raspunderea penala revine numai persoanei
care a savarsit ori a participat la savarsirea unei infractiuni, neputand interveni pentru fapta altuia, ori
neputand fi colectiva.
5. Principiul unicitatii raspunderii penale. O persoana care a savarsit o fapta penala nu poate fi
trasa la raspundere decat o singura data.
6. Principiul inevitabilitatii raspunderii penale. Oricine savarseste o infractiune
trebuie sa rasopunda penal, ca o consecinta inevitabila a savarsirii unei infractiuni.
7. Principiul individualizarii raspunderii penale. Raspunderea penala trebuie sa fie diferentiata
in functie de gravitatea infractiunii si de persoana infractorului pentru a asigura atat sanctionarea corecta a
infractorului, cat si realizarea preventiei generale si speciale7.
8. Principiul prescriptibilitatii raspunderii penale. Raspunderea penala poate interveni numai
intr-un anumit interval de timp, dupa trecerea termenului prevazut de lege, raspunderea penala urmand a fi
inlaturata prin prescriptie.
Fără a le considera incorecte ne limităm la explicarea principiilor dezvăluite mai jos şi
doar la enumerarea celorlalte.

6
C. Bulai. Manual de drept penal (partea generală), Ed. «ALL», 1997, p.49.
7
Matei Basarab. Drept penal (partea generală). Vol.I, Ed. «Lumina LEX», 1997, p.8

10
2. SISTEMUL PRINCIPIILOR ALE DREPTULUI PENAL

2.1 Principiile generale ale dreptului penal

În doctrina juridică problema sistemului principiilor dreptului penal este controversată,

exprimându-se opinii diferite cu privire la numărul și la conţinutul acestora. Pornind de la
prevederile legii penale în vigoare și ale doctrinei penale, putem enumera următoarele principii
fundamentale ale dreptului penal: principiul legalităţii, principiul umanismului, principiul
democratismului, principiul egalităţii în faţa legii penale (principiul răspunderii penale a
persoanelor vinovate de săvârșirea infracţiunii), principiul vinovăţiei, principiul caracterului
personal al răspunderii penale, principiul individualizării răspunderii penale și pedepsei penale.
Principiul legalităţii (art. 3 din CP al RM) este un principiu unanim admis în doctrina
penală și exprimă regula că în domeniul dreptului întreaga activitate penală se desfășoară pe baza
legii și în conformitate cu ea.
Potrivit acestui principiu, o faptă, chiar dacă este periculoasă, nu poate fi considerată
infracţiune atâta timp cât nu este calificată ca atare prin lege. Ori o constrângere aplicată unei
persoane nu constituie o pedeapsă decât dacă a fost calificată prin lege, iar stabilirea răspunderii
penale trebuie să se facă conform legii.
Principiul legalităţii în domeniul dreptului penal îmbracă două aspecte, și anume:

11
 a) legalitatea incriminării, exprimată prin regula “nu există infracţiune fără lege” (nullum
crimen sine lege). Ceea ce presupune că nici o persoană nu poate fi trasă la răspundere pentru o
faptă care, în momentul săvârșirii ei, nu era prevăzută de lege ca infracţiune;
b) legalitatea pedepsei și a măsurilor ce se pot lua în cazul săvârșirii faptelor prevăzute de
legea penală este cunoscută prin regula (nulla poena sine lege) “nu există pedeapsă fără lege”.
Potrivit acestui principiu, persoanei care a săvârșit o infracţiune trebuie să i se aplice numai
pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune și numai în condiţiile stabilite de lege.
Principiul legalităţii în dreptul penal a fost formulat și înscris pentru prima oară în
Declaraţia drepturilor omului și ale cetăţeanului din 1789 de către ideologii Revoluţiei Franceze.
Prin art. VIII se declara: “Nimeni nu poate fi pedepsit decât în virtutea unei legi promulgate
anterior infracţiunii și legal aplicate”.
După cel de-al doilea război mondial, principiul legalităţii a fost din nou afirmat în
Declaraţia universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10
decembrie 1948, și, ulterior, în Pactul internaţional cu privire la drepturile civile și politice din
16 decembrie 1966. Convenţia europeană a drepturilor omului, adoptată la Roma pe 4 noiembrie
1950, acordă, la rândul ei, o atenţie deosebită acestui principiu. Semnificative sunt în acest sens
prevederile art. 7 pct. 1, care stipulează că: “Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau
inacţiune care, în momentul când a fost comisă, nu constituia infracţiune, potrivit dreptului
naţional sau internaţional. De asemenea, nu se va aplica o pedeapsă mai severă decât acea
aplicabilă în momentul în care infracţiunea a fost comisă”.
Principiul legalităţii a fost încălcat brutal în statele fasciste și totalitare prin consacrarea
analogiei, care permitea extinderea normelor penale și asupra altor fapte neprevăzute expres de
lege, dar care prezintă vreo asemănare cu vreuna dintre faptele prevăzute de lege. Analogia a fost
acceptată în codurile penale: sovietic din 1925, danez din 1930, uruguayan din 1934 ș.a.
Codul penal al Republicii Moldova din 1961 nu prevedea principiul legalităţii, însă art. 3,
“Temeiul răspunderii penale”, alin. (2) stipula că: “Nimeni nu poate fi declarat vinovat de
săvârșirea unei infracţiuni, precum și supus unei pedepse penale decât pe baza unei sentinţe a
instanţei judecătorești și în conformitate cu legea”.8
Actualul Cod penal, adoptat la 18 aprilie 2002, prevede expres în art. 3 principiul
legalităţii. Pe baza prevederilor articolului dat nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvârșirea
unei infracţiuni, nici supus unei pedepse penale, decât în temeiul unei hotărâri a instanţei de
judecată și în strictă conformitate cu legea penală.

8
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Probleme%20fundamentale%20ale%20principiilor
%20dreptului.pdf
12
 Interpretarea extensivă defavorabilă și aplicarea prin analogie a legii penale sunt interzise.
Consacrarea principiului legalităţii în codul penal are o importanţă deosebită, reprezentând o
garanţie a drepturilor și libertăţilor omului în sensul că împiedică extinderea legii penale prin
analogie. Pentru legiuitor constituie o obligaţie ca în activitatea de incriminare să precizeze cu
exactitate atât fapta interzisă, cât și sancţiunile aplicabile pentru aceasta, iar pentru organele de
aplicare a legii reprezintă o obligaţie de interpretare strictă a legii, la cazul concret.
Principiul legalităţii - este principiul conform căruia dreptul penal internaţional se realizază
în stricta conformitate cu
- principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului international;
- tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte ;
- prevederile constituţionale, a codului penal şi a codului de procedură penală a Republicii
Moldova. Caracterul specific al acestui principiu constă în faptul că schimbul de date şi
informaţii operative se realizează numai la cererea autorităţilor competente, cu respectarea
legislaţiei în domeniul informaţiilor clasificate şi a celei din domeniul prelucrării datelor cu
caracter personal.

Principiul umanismului (art. 4 din CP al RM).

Umanismul (provine de la latinescul humanismus) se interpretează drept concepţie care
proclamă ca principii etice supreme libertatea şi demnitatea umană, necesitatea desăvârşirii
personalităţii umane.
Umanismul ca principiu al dreptului abordează o problemă pe cât de simplă, pe atât de
complicată de a fi realizată la justa sa valoare în viaţa de toate zilele: nu omul există pentru drept,
ci dreptul există pentru om. Ca urmare, sistemul de drept în ansamblu, ramurile şi instituţiile
juridice, fiece normă în parte urmează să fie pătrunse de grija faţă de om, de interesele sale.
Principiul dat şi-a găsit reflectare în articolul 1 al Constituţiei Republicii Moldova: „...(3)
Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi
libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă
valori supreme şi sunt garantate.”
O problemă prioritară a lumii contemporane este aceea a drepturilor omului, a ocrotirii
fiinţei umane în contextul respectării tuturor drepturilor pe care aceasta le are consfinţite atât prin
legislaţia internă, cât și prin tratate și convenţii internaţionale.
În articolul 20 al CP al RM se prevede că pedepsa este nu numai o osîndă pentru
infracţiunea săvîrşită,ci are drept scop corectarea şi reeducarea condamnaţilor în spiritul
atitudinii cinstite faţă de muncă,executării stricte a legilor, precum şi prevenirea săvîrşirii de noi
infracţiuni atît din partea condamnaţilor,cît şi din partea altor persoane.
13
 Pedeapsa nu urmăreşte scopul de a cauza suferinţe fizice sau înjosirea demnităţii omului‖,
unde şi se conţine esenţa principiului umanismului.
Umanismul unei societăţi democratice este reflectat şi în dispoziţiile dreptului penal,care
presupune nu numai grija pentru cei care au încălcat legea, ci şi pentru ceilallţi membri ai
societăţii care au respectat-o şi care sunt victime ale infracţiunii. Deci faţă de întreaga societate,
care trebuie să fie apărată împotriva infracţiunilor.
Ca atare legea penală pretinde membrilor societăţii să aibă o conduită căreia aceştea i se
pot conforma.
După cum s-a menţionat şi mai sus privitor la art.20 al codului penal, caz concret al
aplicării principiului umanismului mai sunt şi alte situaţii unde legea exteriorizează şi alte
aspecte ale principiului umanismului, de exemplu prevede posibilitatea executării pedepsei fărăr
privaţiune de libertate (cînd infractorul condamnă cu suspendarea executării pedepsei art.43 Cod
penal prin dispoziţiile căreia se urmăreşte să fie ajutaţi şi să se îndrepte cei condamnaţi, să se
creeze condiţii ca aceştea să se reîntegreze cît mai repede posibil în viaţa socială. 9
Deasemenea este posibilitatea de absolvire a răspunderii penale cu atragerea la răspundere
administrativă art.48-1 Cod penal RM, art.42, (aplicarea pedepsei mai uşoare decît cea prevăzută
de lege), art.51, (eliberarea condiţionată înainte de termin şi înlocuirea pedepsei cu alta mai
blîndă). Chiar şi aplicarea art.54 CP al RM,(stingerea antecedentelor penale) şi art.55 CP al RM,
(aplicarea măsurilior de constrîngere cu caracter medical) şi art.59 CP al RM, (aplicarea
măsurilor de constrîngere cu caracter medical alcoolicilor şi narcomanilor) constituie
deasemenea cazuri concrete de aplicare a principiului umanismului în contextul legislaţiei
noastre şi nu în ultimul rînd abolirea pedepsei cu moartea la noi în republică.
În dreptul penal principiul umanismului presupune că întreaga reglementare juridică are
menirea să apere în mod prioritar persoana ca valoare supremă a societăţii, drepturile și
libertăţile acesteia (alin. (1) al art. 4 din CP al RM). Astfel, în centrul activităţii de apărare se află
omul cu drepturile și libertăţile sale. Alin. (2) al art. 4 din CP al RM prevede: “Legea penală nu
urmărește scopul de a cauza suferinţe fizice sau de a leza demnitatea omului. Nimeni nu poate fi
supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante”.
În actuala reglementare penală sunt cuprinse dispoziţii ce reflectă și alte aspecte ale
principiului umanismului. Se poate afirma fără exagerare că în orice instituţie de drept penal
există aspecte ale principiului umanismului, de ex., executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze
suferinţe fizice, nici să înjosească demnitatea omului (alin. (2) al art. 61 din CP al RM); existenţa
categoriilor speciale de penitenciare pentru femei și minori (alin. (5) și (6) ale art. 72 din CP al
RM); prevederea circumstanţelor agravante în mod exhaustiv (art. 77 din CP al RM), iar a celor
9
Codul penal al RM
14
atenuante în mod implicit (art. 76 din CP al RM); liberarea de răspundere și de pedeapsă penală
ș.a. 10
În concluzie putem susţine că, în dreptul penal, principiul umanismului acţionează într-un
sens dublu:
– în primul rând, protecţia pe care dreptul penal trebuie să o asigure persoanei fizice
incriminând faptele ce contravin legii penale;
– în al doilea rând, constrângerea penală are un caracter uman, respectându-se drepturile
infractorului la asistenţă juridică, asistenţă medicală, demnitatea acestuia ș.a.
Principiul democratismului (art. 5 din CP al RM).
Principiul democratismului presupune că persoanele care au săvîrşit infracţiuni sînt egale
în faţa legii şi sînt supuse răspunderii penale fără deosebire de sex, rasă,culoare,limba,religie,
opinii politice sau alte opinii,origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate
naţională,avere,naştere sau altă situaţie. (art.5 Cod Penal al R.M)
În orice societate democratismul trebuie să fie o însușire organică a oricărei reglementări
juridice, în sensul că prin normele de drept se exprimă voinţa și conștiinţa întregului popor și
servesc interesele acestuia. Potrivit acestui principiu, toate persoanele sunt egale în calitate de
beneficiari ai ocrotirii penale, precum și de destinatari ai legii penale.
În conformitate cu principiul democratismului, în realizarea prevederilor legii penale sunt
antrenate diferite mase de oameni care iau parte la elaborarea diferitelor legi penale, pot fi
antrenate persoane sau organe specializate de stat în supravegherea minorilor cărora li s-au
aplicat măsuri de constrângere cu caracter educativ (art. 104 din CP al RM) ș.a. Alin. (2) al art. 5
din CP al RM mai expune ca o idee de bază a principiului democratismului faptul că apărarea
drepturilor și intereselor unei persoane nu poate fi realizată prin încălcarea drepturilor și
intereselor altei persoane sau ale unei colectivităţi.
Principiul egalităţii în faţa legii penale. Deși nu-și găsește o reglementare explicită în
normele dreptului penal, egalitatea în faţa legii are o semnificaţie deosebită în condiţiile statului
de drept. După noi, principiul egalităţii în faţa legii este prevăzut de alin. (1) al art. 5 din CP al
RM care declară: “Persoanele care au săvârșit infracţiunea sunt egale în faţa legii și sunt supuse
răspunderii penale fără deosebire de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice
alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naștere sau
orice altă situaţie11”.
În contradicţie cu principiile dreptului totalitar, actuala concepţie de înfăptuire a justiţiei
penale exclude privilegiile, imunităţile sau inegalităţile de tratament în aplicarea legii penale.
10
Matei Basarab. Drept penal (partea generală). Vol.I, Ed. «Lumina LEX», 1997, p.8
11
Elena Botnari. Principiile dreptului: aspecte teoretico-practice. Teză de doctor în drept, Chişinău, 2004, pag. 10
15
Toţi membrii societăţii, fie că sunt cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini sau persoane
fără cetăţenie, fie că sunt bărbați sau femei, intelectuali sau funcţionari, se află într-o poziţie
egală vizavi de prevederile legii penale atât în calitate de beneficiari ai ocrotirii juridico-penale,
cât și în calitate de destinatari ai exigenţelor acestei legi.
Principiul vinovăţiei. Este unul dintre principiile fundamentale ale dreptului penal, în
conformitate cu care persoana este supusă răspunderii penale și pedepsei penale numai pentru
fapte săvârșite cu vinovăţie (intenţie sau imprudenţă) prevăzute de legea penală. Chiar dacă fapta
săvârșită prezintă un grad sporit de prejudiciabilitate, este prevăzută de legea penală, însă a fost
săvârșită fără vinovăţie, ea nu va fi calificată drept infracţiune și în nici un caz nu va putea atrage
după sine răspunderea și pedeapsa penală. Deși principiul vinovăţiei nu este prevăzut expres în
Codul penal al Republicii Moldova, în opinia noastră, conţinutul acestuia corespunde
prevederilor articolului 6, alin. (1) din CP al RM, numit “principiul caracterului personal al
răspunderii penale”, care exprimă altceva decât ceea ce prevede legea în vigoare.

2.2 Principiile speciale ale dreptului penal

 Principiul raspunderii penale subiective.În decursul evoluţiei dreptului penal au fost

perioade în care raspunderea penală a funcţionat pe baze obiective, independent de atitudinea
subiectivă a faptutorului faţă de fapta comisă şi rezultatul acesteia.
            Dreptul penal modern ,bazat pe ideile şcolii clasice,  a fundamentat, însa, raspunderea
penala pe vinovatia faptuitorului, pe reprezentarea acestuia asupra valorilor sociale lezate prin
savarsirea faptei, asupra urmarilor acestei fapte.
            Fara vinovaţie nu exista infracţiune, iar neexistand infractiune, nu exista nici temeiul
raspunderii penale.
            Vinovatia poate lipsi ca urmare a existentei, spre exemplu, a vreuneia din cauzele care
inlatura caracterul penal al faptei(art.44-51 din Codul penal).
            Impartasim opinia exprimata in doctrina ca, prin exceptie, trebuie admisa, implicit, si o
raspundere penala obiectiva, mai ales in situatiile in care aplicarea unor masuri de siguranta, care
sunt sanctiuni de drept penal, se poate face si in cazul in care nu se ajunge la aplicarea unei
pedepse, putandu-se lua fara considerarea proceselor psihologice specifice vinovatiţiei.
            Astfel, admitand ca exista un raport de cauzalitate intre raspunderea penala si sanctiunile
penale, raspunderea penala fiind cauza sanctiunilor penale, trebuie sa se admita ca si prin luarea
unei masuri de siguranta se realizeaza o raspundere juridica penala.

16
            Aplicarea unei masuri de siguranta, asa cum s-a aratat anterior, este conditionata doar de
comiterea unei fapte prevazute de legea penala,  uneori,si de existenta unui pericol social al
faptuitorului sau a lucrurilor detinute de acesta.Starea de pericol social nu este insa o stare
subiectiva asemanatoare proceselor psihice caracteristice vinovatiei, ci este o stare
obiectiva,concretizata fie de anumite stari legate de persoana faptuitorului(boala psihica,
intoxicatie alcolica,etc.), fie in legatura pe care anumite bunuri o au cu fapta comisa .
Principiul caracterului personal al răspunderii penale (art. 6 din CP al RM).
Principiul caracterului personal al răspunderii penale presupune că persoana este supusă
răspunderii penale şi pedepsei penale numai pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie. Răspunderii
penale şi pedepsei penale eeste supusă numai persoana care a săvîrşit cu intenţie sau din
imprudenţă o faptă prevăzută de legea penală. (art.6 Cod Penal al R.M).12
În conformitate cu principiul dat, atât obligaţia ce decurge dintr-o normă penală de a avea o
anumită conduită, cât și răspunderea ce reiese din nerespectarea acestei obligaţii revin persoanei
care a încălcat respectiva normă penală, săvârșind fapta prejudiciabilă, și nu alteia ori unui grup
de persoane.
În dreptul penal nu se poate antrena răspunderea penală pentru fapta altuia. Cu alte cuvinte,
răspunderea penală are un caracter personal, adică o poartă doar cel ce a săvârșit infracţiunea, și
nu altă persoană. Acest principiu poate fi dedus din prevederile alin. (2) al art. 6 din CP al RM,
care declară că la răspundere și la pedepsă penală este supusă numai persoana care a săvârșit cu
intenţie sau din imprudenţă o faptă prevăzută de legea penală.
Așadar, în dreptul penal răspunderea nu poate fi decât pentru fapta proprie, spre deosebire
de alte ramuri de drept, unde o persoană poate purta răspundere și pentru fapta altuia, de
exemplu, în dreptul civil există răspunderea părintelui, tutorelui, curatorului pentru fapta
săvârșită de copilul minor, în dreptul muncii există răspunderea colectivă a unui grup de
persoane pentru fapta uneia sau a unor persoane din acel grup ș.a.
Principiul caracterului personal al răspunderii penale apare ca o garanţie a libertăţii
persoanei și de aceea este considerat un principiu fundamental, constituind, în același timp, și un
principiu al răspunderii penale.
Răspunderea persoanei este personală şi nu poate fi transferată asupra altei
persoane,survenirea morţii infractorului stinge raportul juridic penal.Infractorul este singurul
titular al obligaţiei de a răspunde,moartea face să dispară legătura juridică stabilită între infractor
şi stat.Neexluzînd posibilitatea de a continua această legătură în raport cu alte persoane

12
I.Consant,op.cit,p.26
Matei Basarab. Drept penal (partea generală). Vol.I, Ed. «Lumina LEX», 1997, p.16
17
participante la comiterea faptei. Pedeapsa este un mijloc de constrîngere şi mijloc de reducare.
Principiu este subînţeles fără a fi prevăzut în mod direct şi expres (expressis verbis).
Dreptul nostru penal nu admite răspunderea colectivă.În virtutea căruia ar urma să
răspundă din punct de vedere penal nu numai infractorul,ci şi prin legături de rudenie sau de altă
natură legate de un grup de persoane. Astfel complotul în scopul de a pune mîna pe putere ca
modalitate a trădării de patrie(art.61 CP al RM)nu constituie o formă a răspunderii colective,dar
fiind supuşi răspunderii penale toţi cei care au întrat într-o asemenea grupare sau asociaţie.
Principiul individualizării răspunderii penale și pedepsei penale (art. 7 din CP al RM).
Fiecare infracţiune și fiecare infractor poartă anumite particularităţi, fiind în același rând
însoţiţi și de anumite împrejurări care influenţează caracterul și gradul prejudiciabil al
infracţiunii și al infractorului.
Principiul individualizării răspunderii și pedepsei penale presupune o examinare în
ansamblu a tuturor acestor particularităţi și împrejurări, care permit de a stabili caracterul și
limitele răspunderii vinovatului.
Principiul dat își are consacrarea în art. 7 din CP al RM: “La aplicarea legii penale se ţine
cont de caracterul și gradul de prejudiciabilitate al infracţiunii săvârșite, de persoana celui
vinovat și de circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Nimeni nu
poate fi supus de două ori urmăririi penale și pedepsei penale pentru una și aceeași faptă”. Adică,
pentru a-i aplica legea penală, instanţa de judecată analizează un șir de aspecte, cum ar fi, de
exemplu, cauzele comiterii faptei, făptuitorul a comis pentru prima oară o faptă prejudiciabilă
sau a fost anterior condamnat, acesta este minor sau adult, a comis fapta sub influenţa cuiva sau
de sine stătător, a executat rolul de autor al faptei sau de organizator (instigator, complice), ce
acţiuni concrete a comis sau nu ș.a. Numai după o analiză amplă a tuturor particularităţilor și
circumstanţelor ce caracterizează fapta și făptuitorul, instanţa de judecată îi va putea stabili o
pedeapsă echitabilă. Tot în baza acestui principiu se exclude și dubla incriminare a uneia și
aceleiași fapte comisă de persoană.
Principiul vinovăţiei .Potrivit art.3 CP al RM, răspunderii şi pedepsei penale este supusă
numai persoana vinovată de săvîrşirea infracţiunii, adică persoana care a săvîrşit intenţionat sau
din imprudenţă o faptă social periculoasă prevăzută de lege. Aceasta înseamnă, că nici o faptă
săvîrşită cu nevinovăţie, oricît de grave consecinţe vor surveni nu poate fi examinată ca
infracţiune.13
Principiul nu există infracţiune fără vină presupune deasemenea şi responsabilitatea
personală a persoanei fizice care a atins vîrsta de la care se aplică răspunderea penală. Dacă s-ar
incrimina fapte al cărui pericol social persoana nu l-ar putea şi nu ar trebui să-l prevada
13
E. Speranţia. Principii fundamentale de filosofie juridică. Cluj, 1936, pag. 8. 8
18
,pedeapsa, la rîndul ei nu ar avea la bază scopul educativ şi preventiv şi, ca consecinţă,
răspunderea penală se va transforma într-o răspundere obiectivă (similar unor state occidentale
Germania, SUA, Franţa), ceea ce este străin teoriei şi practicii noastre judiciare.
Incriminarea subiectivă este cea mai elimentară condiţie pentru aprecierea
comportamentului uman în genere şi a celui infracţional în concret.
 Principiul unicitatii raspunderii penale.Principiul, cunoscut si prin adagiul latin non bis
in idem,  este consacrat in conventiile internationale.
            Acest principiu exclude sanctionarea penala a unei persoane de doua sau mai multe ori
pentru aceeasi fapta.
            Autoritatea de lucru judecat a hotararii judecatoresti de condamnare pronuntata de o
instanta straina, nu impiedica insa punerea in miscare si exercitarea actiunii penale in fata
instantelor nationale pentru aceeasi fapta, daca aceasta a fost comisa pe teritoriul Romaniei, ori
de cetateanul roman sau apatrid domiciliat in Romania sau dupa caz, daca infractiunea face parte
dintre cele care pot fi urmarite in baza principiului realitatii legii penale (art. 5 din Codul penal).
In acest caz principiul se restrange la neexecutarea unei noi sanctiuni, astfel ca perioada de
detentie executata in strainatate se deduce din pedeapsa aplicata de instantele nationale.
            La fel, principiul nu exclude aplicarea pentru aceeasi fapta a mai multor sanctiuni penale
de natura diferita, cum ar fi pedepsele principale, complementare si accesorii, ori masurile de
siguranta. De asemenea acest principiu nu exclude cumulul formelor de raspundere juridica
(penala, civila, disciplinara).
            Raspunderea penala nu poate insa coexista cu raspunderea administrativa
contraventionala, aceeasi fapta neputand fi in acelasi timp contraventie si infractiune. De aceea
inchisoarea contraventionala se deduce din pedeapsa inchisorii, daca ulterior aceeasi fapta a fost
calificata ca infractiune
Principiul celeritatii si al prescriptibilitatii raspunderii penale.14Acest principiu se
refera la tragerea la raspundere penala in timp a celor care au savarsit infractiuni.Pentru ca
raspunderea penala sa-si realizeze functia sociala, este necesar ca momentul tragerii la
raspundere sa fie cat mai apropiat de momentul comiterii infractiunii. Ordinea sociala va fi astfel
reinstaurata, iar sentimentul realizarii justitiei sociale va asigura securitatea persoanelor si
bunurilor acestora.
Aceasta idee, exprimata de timpuriu in doctrina penala moderna, in sensul de aplicare a
pedepsei cat mai prompta, mai apropiata in timp de savarsirea infractiunii, pentru a-si indeplinii
scopul, se regaseste consacrata cu valoare de principiu in art. 6 din Conventia Europeana a

14
http://www.referatele.com/drept/DEFINITIA-SI-PRINCIPIILE-RASPU625.php
19
Drepturilor Omului, potrivit carora inculpatul are dreptul la un proces echitabil, "intr-un termen
rezonabil'.
Pe de alta parte, timpul indelungat scurs de la savarsirea unei fapte penale,diminueaza
necesitatea si oportunitatea interventiei statului, prin organele judiciare, pana la disparitia
acestora. Astfel, o interventie a autoritatilor judiciare dupa trecerea unui timp mai indelungat, nu
mai este nici necesara, nici oportuna, fiind de natura sa transforme in victima infractorul si sa
trezeasca sentimente de reprobare fata de realizarea actului de justitiei.
De aceea, ca si in legislatia penala moderna, in general,  exista o cauza de inlaturare a
raspunderii penale sau dupa caz a executarii pedepsei, prevazuta in concret in dispozitiile art.
121 - 130 din Codul penal, repectiv prescriptia, cu precizarea ca infractiuniule impotriva pacii si
omenirii sunt imprescriptibile.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Luând în considerare conceptele de mai sus, se poate argumenta că principiile răspunderii

penale din Moldova au trăsături caracteristice. Acest lucru demonstrează importanța reprezentării
categoriei în sistemul de reglementare juridică a unui anumit sector. Astfel, principiile de
răspundere penală se caracterizează prin următoarele caracteristici:
1) Ipotezele în scopul încadrării răspunderii penale a Institutului. Cu alte cuvinte, ele creează un
anumit cadru în care se realizează în mod direct.
2) Principiile răspunderii penale stabilite la nivel legislativ, și anume în industrie cheie Act,
Codul penal. Acest lucru demonstrează necesitatea respectării în aplicare descrise în acest articol
Institutului.
3) Fiecare singur principiu este unic în esența sa. Aceasta este poziția lor determină direcția unui
complet diferite componente de răspundere penală.
4) Ideile de bază îndeplinesc tendințele democrației și a prevederilor Constituției.
5) Principiile de specificitate datorită naturii înzestrat cu ramura penală a legii căreia îi aparțin.
Toate principiile dreptului penal,au un rol destul de semnificativ în aplicarea instituției
menționate la individ. Prin urmare, situația lor trebuie să fie luate în considerare în mod

20
individual, în scopul de a înțelege mai bine mecanismul de reacție a publicului la încălcări ale
naturii sociale și periculoase.

BIBLIOGRAFIE

ACTE LEGISLATIVE ŞI NORMATIVE

1.Codul penal al Republicii Moldova

2.Codul de procedură penală

3.Constituţia RM

CĂRŢI ŞI PUBLICAŢII MONOGRAFICE TIPĂRITE

4. A. Ungureanu.op. cit. p.8 22 Ibidem p.17

5. C. Bulai. Manual de drept penal (partea generală), Ed. «ALL», 1997, p.14
6. C. Bulai. Manual de drept penal (partea generală), Ed. «ALL», 1997, p.49.
7. Elena Botnari. Principiile dreptului: aspecte teoretico-practice. Teză de doctor în drept,
Chişinău, 2004, pag. 10
8. E. Speranţia. Principii fundamentale de filosofie juridică. Cluj, 1936, pag. 8. 8
9. Hegel G. W. F. Principiile filosofiei dreptului sau elementele de drept natural şi de ştiinţă a
statului. Bucureşti, 1996, pag. 51
10. I.Consant,op.cit,p.26
11. Ion Macari «Drept penal al R.Moldova» (p.generală), Ed.Chişinău, 1999, p.24
21
12. M. Zolyneak, op. cit. p.142 26 M. Zolyneak, op. cit. p.148,Pierre Buzat,Jean
Pinatel,op.cit.p.59
13. Matei Basarab. Drept penal (partea generală). Vol.I, Ed. «Lumina LEX», 1997, p.8
14. M. Zolyneak, op. cit., p.110. 30 C. Bulai. Manual de drept penal (partea generală), Ed.
«ALL», 1997, p.47.
15. Matei Basarab. Drept penal (partea generală). Vol.I, Ed. «Lumina LEX», 1997, p.8
16. Matei Basarab. Drept penal (partea generală). Vol.I, Ed. «Lumina LEX», 1997, p.16
17.Matei Basarab. Drept penal (partea generală). Vol.I, Ed. «Lumina LEX», 1997, p.10
18. M. Zolyneak, op. cit. p.142 26 M. Zolyneak, op. cit. p.148,Pierre Buzat,Jean
Pinatel,op.cit.p.59
19. N. Giurgiu. Infracţiunea, Ed. ―GAMA‖, Iaşi, 1994, p.25.
20.N. Giurgiu. Infracţiunea, Ed. ―GAMA‖, Iaşi, 1994. p.13
21.M. Zolyneak, op. cit., p.110. 30 C. Bulai. Manual de drept penal (partea generală), Ed.
«ALL», 1997, p.47.
22. Vintilă Dongoroz, «Explicaţii teoretice ale Codului penal român», Ed.Academiei Române,
1938, p.64.

SITE-OGRAFIA

23. http://www.cnaa.md/files/theses/2019/55220/cerchez-mihnea_alexandru_thesis.pdf
24. https://dexonline.ro/definitie/principiu
25. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-penal/principiile-dreptului-penal/
26.https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Probleme%20fundamentale%20ale
%20principiilor%20dreptului.pdf
27. https://lege5.ro/Gratuit/gezdmnrzgi/principii-generale-codul-penal?dp=gqytsojshe4to
28. https://search.proquest.com/openview/e1b313fb7a3000d0c88c95855f707466/1?pq-
origsite=gscholar&cbl=1966351
29. http://www.referatele.com/drept/DEFINITIA-SI-PRINCIPIILE-RASPU625.php
30. https://www.usem.md/uploads/files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/016_-_029_-
_Drept_penal__partea_generala_I,_II.pdf

22
 DECLARAŢIE PRIVIND PROPRIA RĂSPUNDERE

Subsemnatul,Bunescu Ion,student la ciclul I,anul II,programul 042.1,,Drept’’,prin prezenta

declar pe propria răspundere că teza de an pe tema:,,PRINCIPIILE RĂSPUNDERII
PENALE’’a fost elaborată de mine şi nu a mai fost prezentată niciodată de către mine sau altă
persoană în UASM sau altă instituţie de învăţămînt în cadrul vre-unei forme de evaluare.

De asemenea declar că prezenta variantă a tezei corespunde exact cu cea electronică

prezentată.

Data____________________

23
Semnătura________________

24