A.M. IAGLOM x I. M. IAGLOM PROBLEME NEELEMENTARE TRATATE ELEMENTAR Editia a doua Traducere din limba rus& SeriaCartea contine 0 serie de probleme din diferite domenii ale matematicit superioare: teoria probabilitatilor, teoria numerelor, geometria proiectiva, calculul integral, topologic, probleme revolvate prin metode care nu ics din cadrul cunostingelor dobindite in liceu. Scopul lucrarii este de a familiariza pe cititori cu o serie de nofiuni si metode matematice si de a le stimula activitatea creatoare. Lucrarea este adresatd elevilor si studentilor si poate {i utili cadrelor didactice din invajdmintul mediu. Redactor: VALENTINA CRETU Tehnoredactor: ELENA GERU Coperta seriel: CONSTANTIN GULUTA Bun de tipar: 20.7.83. Coli de tipar: 25,75. C. Z. 51{076) Tiparul executat sub comanda nr. 366 Ja. Intreprinderea poligraticé 13, Decembrie 1918" str, Grigore Alexandrescu nr. 89-87 ore, ‘Bucuresti, Republica Soclalisté Romania A. M. ADJIOM w i. M. SATIIOM HEBJIEMEHTAPH BIE 3AJAUM B SJIEMEHTAPHOM H3JIOKEHHM PocynapeTBenHoe monaTenbcTBO TeXKEKO-TeopeTmiecKOH muTeparypH Mocxsa 1954PREFATJA LA EDITIA INTII Frajii A. M. Iaglom si 1. M. Taglom, cunoscufi prin importantele lor cercetdrt tn co- meniul matematicilor supertoare, aut scris lucrarea de fafa care aratd cititorilor o alté laturd a preo- cuparitor lor si anuime aceea de u introduce fapte si idet not tn Invafamintul matematie, predat in seoala medie. Feliz Klein, tn prefafa cunoscututut sdu tralat ,Matematiei elementare privite din punet de vedere superior, vorbeste de ,o dublé discontinuitate* tn viafa profesorului de liceu. Mai intti ca lindr student, de-abia intrat pe portile facultdfii de matematied, el este pus in fafa unor proble-ne care nu-i mai reamintese prin nimic de materia tnvafatd tn scoala medie. Dupd ce termind studttt- universitare $i ajunge profesor, neputind face nici o legiturd tntre matematicile supertoare tnt Gfale In facultate $i ceea ce predd elevilor sdi, intra repede pe fagasul tradifionalulut tnvdjamtnt al ma- tematicii din scoala medie si cunoslinfele cépdtate in timpul studen{iei ti rdmin doar ea o amin: ie care nut exercita nict o influienta asupra muncit sale didactice. Desigur cd aceasti dubla discontinuilate, care se manifesta cu tdric ta tnceputal secolulut nostru eind Felix Klein a scris celebrul sdu tratat, este mult diminuala tn condi{tite tnodfamtniab i de astazi. Dar ea nu peale dispare total, datorita caracterulut specific al matematictt, Spre deosebire de alle discipline predate tn tnodjdmtntul medi, pentru care este postbll su se adued a cunoslinta elevilor in mod elementar realizérile importante ale stitntet si eulturit conten porane, intre matematica predatd tn scoala medie $i matemalica modernd trebuie sd existe tn mo? fatal o mare distan{a, datorita caraclerului deductiv al cercetdrit matematice $i mulfimii de nufiui sf relafii noi pe care ea o implica. Daca invdamintul oficial nu poate si se abatd de la aceasta regulé, el fiind obligat sa tneeup* de la aritmelica, algebra si geometrie, mergind pind ta un anumit nivel, in schimb Soctetaiea de sti- infe matematice si fizice din R.P.R. — care are o libertale mai mare de acliune — este tn masurd, Prin diversele et publicafit, prin conferinfele pe care le programeazé ele., sii aducd nor puncte de contact intre matematica contemporana sf matematica elementard, fiind asifel de un r ul folox nu numai elevilor bine inzestrafi pentru studiile sttinfifice, dar st profesoritor tor. Un pas tnatat. in aceasta directie tl face Societatea prin publicarea tralatulut Probleme neelementare {ratate elemete tar" de A. M. Iaglom si I. M. Taglom. In aceastd carte elevit gisese probleme de calculul probabilitdfilor, geometrie protectioa, topo logie, eatculut integral, teoria numerelor — discipline stiinfifice predate in inod{émintul superior ~ pe care le pot rezolva cu ajutorul matematicilor elementare, tnodfate tn scoala medie. Este desigur inulil s4 mai atrag atenfia asupra utilitafit rezolwarti problemelor despre cae Sa seris ati de mull in metodica predérit tnvd{amintutui matematic. S-ar mat putea tned addu: a © observafie specifica carfii de fafa. Problemele de calculul probabititafilor, geometrte pro ectiv’, topologie, calculul integral, teoria numerelor, din aceastd culegere, stnt tntr-adevdr resoloate p in metode elementare. Elevul care s-a sirdduit sd le rezolve va observa tnsd repedte ct numat prin acesle metode nu va fi in stare st generalizeze problemele, sd facd noi reflexit $1 s8 gdseased noi rezultale legate de ele. De pe bancile gcolii el capala astfel convingerea cd trebute sd-gi insuseascd netatt zict metodele de lucru ale matematicilor superioare pentru a putea rezolva probleme importante, al cor confinut il infelege foarte bine. Problemele din aceasta culegere sint foarte frumoase. Ele stnt atractive nu numat pentra elevi, dar si pentru matematicient versafi, care vor fi in masurd sd aprecteze tolodala si grija autorito = de a propune probleme care stau la baza unor teorit importante. Ulilitatea folosirii acestet luerdri este altt de mare, tnctt recomandarea studierii capitote‘or 1 tn seminarit organizate de cdtre filialele Societa{it aproape ed vine de la sine. 3Cet dot autori, binecunoscuft tn cercurile noastre de spectalitate pentru creafta lor stiinfified, pot fi tncredinfaft cd aceasta luerare ndseuld din dragostea pentru cultura slitnfified a tineretulut 2a fi mull folosita si aprectatd de cadrele didactice din fara noastra. Prof. GH. MIHOC ‘Membru corespondent al Academiel RP.R. DIN PREFATA LA EDITIA RUSA Asa cum a fost concepuld tnifial, aceasta carte urma sé constitute o continuare a culegertt Probleme alese si teoreme de matematicd elemertard", formata din primele numere ale ,Btblto- fecti cereului de matematicd“. In cursul elabordrii s-a constatal insd ed noua carte se deosebeste mult de cele dinaintea et si ct denumirea antertoaré nu { s-ar mai polrivi. Deosebirea esenfiald dintre aceastd carte si primele numere ale ,Bibliotecii consta tn tema- tica problemelor. In timp cein primele numere temele problemelor erau tuate de regula din domenit clementare ale matematicii, studiale la scoala medie (aritmetica, algebra, geometria), in cartea de fafa o mare parte dintre probleme se referd de fapt la discipline matematice studiate numai in tnodfémintul superior si anume la calculul prodabilitdfilor, geometrie protectivd, topologie, cal- culul integral, teoria numerelor. Ar fi eam forfat sd denumim toate aceste probleme probleme st teoreme de matematied elementard". Pe de alld parte, nici una dintre problemele culese aiet nu cere pentru rezoloare cunoslinfe care ies din cadrul cursului mediu de matematici (in afard de unele scurte explicafit date in diferite locurt tnaintea enunfurilor problemelor corespunzdtoare). Allt ca formulare cit st ca metode de rezolvare, toale aceste probleme sint complet elementare, Cu alte cu- vinte, majoritatea problemelor adunate aici se referd la chestiunt elementare ale matematictt su- perioare (,neelementare") — si focmat acest fapt il are in vedere tillul cdrtit. Scopul principal al edrfii de fafa este de a-l face pe cititor sd cunoased o serte de not fapte, {dei st metode matematice ; forma culegerit de probleme a fost aleasd astfel ca prin tntreg matertalut fralat sd fie stimulaté munca activd creatoare. Inainte de a cili cartea, trebuie ca fiecare sd cerceteze .,Indicafiile pentru folosirea cdrfii* (p. 7). Carlea este destinata elevilor iubitori de matematici din clasele superioare $1 studenfilor din -primit ant ai facultdtitor, profesorilor de matematicd si, in general, tuturor celor pe care-t Pasioneazd aceastd stitnfé; carlea poate fi ulilizaté tn activitatea cereurilor de matematicd ate elevilor si ale studenfilor. Prin scopul urmérit, cele doud parft ale edrfit formeazd o unitate st sint destinate aceluiast cititor; insd ele diferd mult prin caracterul lor. Parlea inttt Probleme de analiza combinatorie $l de teoria probabilitafilor confine o suta de probleme care, dest foarte diferite ca formulare st ¢a metode de resolvare, se aseamand prin modul general de a pune problema. Toate aceste proble- me se referd la un domentu al matematicit destul de restrins $i anume la analiza combinatorie, care tn cursul mediu este pufin studial. Problemele din prima parte nu sint, de reguld, prea complicate gi sint destul de apropiate de problemele scolare, cu excepfia ultimulut cielu Probleme de teoria probabilitafilor" eare confine o serte de probleme destul de grele. Dimpotriod, partea a doua Probleme din diferile domenii ale matematieti“ are un confinut foarte variat. Problemele cuprinse aici sint luate din diferite domenti ale matematicit, mai adesea din cea superioard — titlul edrfit referindu-se, in primul rind, tocmai la aceasta parte. In scur- tele introduceri la unele cieluri sint date indicafii privind disciplinele matematice cdrora le aparfin problemele considerate, precum gt bibliografia suplimentard, necesaré une cunoasleri mat amd- nunfile a acestor discipline. In majoritatea cazuritor, aceste cicluri de probleme nu au legdturd intre ele. Unele probleme sint consacrate teoremelor clasice care joacd un rol important in sliinfa ac- tuata; alte probleme stnt luale din importante reviste matemaitce, uneort din numere foarte recente. Unele dintre problemele date in carte au fost propuse la lucrdrile cerculut de matematicd al elevilor de pe lingd Universitatea de Stat din Mascova si la olimpiadele elevilor din Moscova. 4Prima parte a carfit a fost elaboraté in mare de A. M. Iaglcm, iar partea a doua de cet dot autort impreund; redactarea definitiod a intregti cdrfi a fost {acuta de ambit autori, Unele pro- Bleme au fost comunicate autorilor de cdtre V. G. Bolteanskt, E. B. Dinkin, M. I. Graev, S. L. Kamenomostskata, N. I. Korobov, 1. A. Smorodinski, V. A. Uspenski si N. N. Cenfov; acesta din urmé precum si G. M. Adelson-Velski st M. M. Bongard, au contribuit de asemenea si la rezolvarea unora dintre probleme. O serie de observafit, care au contribuit la tmbundtdfirea carfti au fost aduse de A. Z. Rivkin. Autorii sint sincer recunosedtort tuturor celor care t-au ajutal sub orice forma ta elaborarea cértit. A. M. IAGLOM I. M. IAGLOM PREFAJA LA EDITIA A DOUA IN LIMBA ROMANA Aceastd carte a apérut in limba rusd in 1954; in anii 1961— 1963 a aparut traducerea ef 1n mba japonezé, tar tn 1964— 1967, edifia in limba englezd (Holden Day, San Francisco, S.U.A.). Edifia iii a aceste luerdri a aparut in Editura tehnicd tn 1962; edifia a doua diferd de prima numai_ prin modificdrt neesenfiale. Au trecut aproape 30 de ani de la aparifia acestei lucrari tn limba rusd. In acest rastimp au schimbat multe atit in matematica insdsi, ett $i in metodologia de predare a acesteia tn tnvd- famint. Astdzt, cum ni se pare, facind abstracfie de programa analiticd a matematicti, pentru liceu, neutilizarea metodelor analizei diferenfiale st integrate la rezolvarea problemelor ineluse in cartea noastrd a edpalat valenfe noi, deoarece in rezolvarea problemelor, tn general, au fost intrebuinfate metode finite, prin care se caraclerizeazd matematica aplicatd moderna. S-a intimplat astfel cd Inerarea noasiré nu numai cd nu s-a invechit, dar, intr-un sens, a devenit mai actuald. fntr-adevar, prima parte a cdrfit este consacraté combinatorictt si teortel probabilitafilor. Or matematica fi- nitd, care nu este legaté de funcfii continue si treceri la limitd, si, in particular, combinatoricd, are in ultimele decenit 0 perioadd de inflorire {ard precedent, eu posibilitd{! nebdnuit de mari in aplicafié practice. A crescut si valoarea aplicativd a teortei probabilitafilor, ceea ce ne permile a sublinia importanfa rezultatelor acesteia in practicd. Majoritatea temelor abordate in partea a doua a cdrfit par acum mai profunde si mai pufin exotice. Astfel, problemele 101— 112 sint strins legate de matematica discret moderna. De ezempla problemele 101— 103 se referd la geometria finitd, care din matematica distractivd s-a transformat in ultima vreme intr-o stitnfd ew aplicafit practice de interes major. Cielul 4 este consacrat topo- logiet, a cdrei dezvollare tn ultimele decenit a fost in aga fel, tnelt acum se spune ed topologia a tesit pe primul loc in intrecerea stiinfificé cu sora sa mai mare“— geometria. Ciclul 6 se afl ta intersecfia a doud direcfit actuale : teoria figurilor convexe (tn particular, poligoane $i poli- edre conveze) si teorla optimizdrii. La cea din urmé se referd problemele din ciclul 10. Ciclurite 7 $i 8 sint dedicate matematicié finite, iar problema 126 este dintre cele caracteristice matematicit moderne aplicate. Actualitatea ciclului 9 a crescut prin aplicafti ate sistemelor de numerafie ne- recimale in caleulatoare electronice moderne etc. In bibliografie am trecut si unele luerdri apdrute recent; trimiterile la bibliografte vor permite cititorului s&adtneeaseé cunoslinfe tn anumite domenit. ‘moscova, octombrie 1981 A. M. IAGLOM LM, IAGLOMCUPRINS Indleafii pentru folosirea c&rfil 20... ...eceeceeeeeeee eee PROBLEME Partea intli Probleme de analizé combinatorle 1 de teorla probabllitijilor Probleme introductive —.... 2. Descompunerea numerelor in produse de factori si sume de termenl . 3. Probleme de analiza combinatorie pe o tabla de sah...-.....2.2000005 4. Probleme de analizi combinatorie in geometric . &. Probleme referitoare la cocficienii binomi: 6. Probleme de teoria probabilitatiior .... A. Cazul experimentului cu un numir finit de rezultate posibile ............ B. Cazul experimentului cu un numir infinit de rezultate posibile. C. Cazul experimentului cu o mulfime continua de rezullate posibile. Partea a doua Probleme din diferite domenil ale matematicl! 1. Probleme referitoare la configurafii de puncte si drepte . 2. Incd douk probleme referitoare In positia punctelot in plan. ...0....00.00.. B. Refele plane de puncte . 4. Probleme de topologie .... : 5. O proprietate a inverselor numerelor intregi 6. Trei probleme referitoare la poligoane convexe . 7, Citeva proprietafi ale sirurilor de numere ....... 8, Problema distributiei obiectelor : 8. Probleme referitoare la sisteme de numeratie diferite de cel in baza zece. £0. Polinoamele cu cea mai micé abatere de la zero (polinoamele lui Cebisev) (. Patra formule pentru numarul =. : 42. Calculul ariilor figurilor curbe 13. Citeva limite remarcabile 14, Giteva probleme din teoria nuinerelor prime REZOLVARE Partea inti Probleme de analizé combinatorle sl de teorla probabilltasilor Partea a doua Probleme din diferite domeni! ale matematicll ............+ Raspansurl gi Indleafit ..~....... Partea intli Probleme de anelizh eombinatorfe 1 de teorla probabilitajilor ... Partea a doua Probleme din diferite domeni! ale matomattell ........-.662--00seeeeeeeemeeecee ee BIBLIOGRAFIE 66 249 301 400 aitINDICATII PENTRU FOLOSIREA CARTII Cartea este alcdtuita din enunturile problemelor, rezolvari, raspunsuri $i indicafil. Pentiu majoritalea problemelor, sfatuim pe cititor sd incerce si gaseascd singur solutiile. Dupa ce a rezolvat problema, trebuic s4 se controleze uitindu-se la r&spunsul corespunzdtor; dac& ras- punsurile nu coincid, trebuie s& incerce si-si géseascd gregeala; dact rispunsurile coincld, esle ‘util s4 compare rezolvarea gasitd cu cea datd tn carte. Dac& cititorul nu izbuteste s& gaseasc’ singur solutia, trebule s4 se uite la indicatia de Ja sfirsitul c&rfii (sau la raspuns, care, de ase- menea, poate ajuta la gasirea solufiei). Dacd nici aceasta nu este de nici un folos, trebuie sf cerceteze rezolvarea. Trebuie sd se find seama de faptul cA incercorea de a rezolva problema este folositoare chiar si atunci cind nu duce Ja un rezultat: aceasta permite s& se pitrunda mai adine in esenta problemei si s& se urmareascd mai constient rezolvarea datd tn carte. Totusi modul de folosire a c&rfii indicat aici nu poste fi recomandat tn toate ¢a uril’. Cartea »*tine multe probleme grele, notate dup& gradul de dificultate cu unul, doad saa trei « asteriscurt, s-roblemele notate cv doua gi trei asteriscuri sint deseori rezultate remarcablie ob- {inute de mari matematicieni (v. de exemplu, problemele 132 sau 1€6); este firesc s& ne Indeim cA cititorul va reusi sA obfind aceste rezultate numai el singur. De aceea, tn cazul probk melor foarte grele il sftuim sd consulte de la inceput indicatia data la sfirsitul cdr{iiy chier gl dupa aceasta, rezolvarea problemei, cum este si firesc, va prezenta dificultdti Insemnate, Accast& carte (mai ales partea a doua) poate fi folosit& mai cult dectt o simpla culegere de probleme; ea poate fi considerata si ca 0 culegere de propozitii matematice — tn medie mult mai complicate decit ccle din excelenta carte a lui H. Steinhaus ,Calcidoscop matemetic* Bu- curesti, Edilura tehnicd, 1961. — prezenvatd sub forma de probleme si tnsofite de solutu ami- nuntite. Privind cartea sub acest aspect, rezolvarile problemelar trebuie cercetate imediat dup citirea enuntului. Unele parti ale cArtii sint serise astfel tuctt -ste mult mai bine ca ele s4 fie citite numai in acest fel (ciclurile 12—14 ale partii a doua, problemele 51-62, 81 82 ale primei parti si, In general, majoritatea problemelor notate cu trei asteriscuri; intr-o ma: urd mai micé, accst lueru rémine valabil pentru ciclurile 6B si 6C ale primel par}i sau pentrn ciclui 10 al pértii a doua). Problemele a cdror rezolvare nu cere cunostinfe ce tes din cadrul programel an. a invajdmintului mediu au fost numcrotate cu cursive. Prima parte a cérfii este mai simpli dectt a doua; de aceea se recomanda ca cftin rul elev si inceapa cu aceasta. Este firesc ca problemele din partea inti s4 fie rezolvate tn oral..ea In care au fost introduse in carte, trecind pe rind de la un ciclu Ja altul (pot fi ldsate de o pi rte acele cicluri care-I vor interesa mai putin pe cititor): binetnteles, nu este obligatoriu sa se re- zolve toate problemele dintr-un anumit ciclu, tnainte de a se trece la urmatorul. Ultimal cicl al primei parti contine citeva probleme a céror rezolvare se bazeazé pe propoziii ce fa.. biec- tul unor probleme din partea a doua; toate aceste probleme sint notate cu trel aster scuri si in indicajiile corespunzatoare sint date trimiteri 1a rezultatele folosite in rezolvarea lor. | rima parte a cartii poate sta la baza activitatii cercurilor de matematicd ale elevilor sau st: den- tilor interesati de analiza combinatorie si aplicatiile ei la calculul probabilitatilor. In ao asta aclivitate se poate dovedi util bibliografia indicatd In carte. Poate fi recomandat urmat: ru) mod de lucru tn ecreuri: problemele mai usoare vor fi rezolvate de fiecare particl; ant, iar cele mai grele vor fi considerate ca ,teorie“: rezolvarile lor vor fi studiate dupa -arte si vor fi expuse in sedintele cercului. Partea a doua a cartii este alcdtuita dupa alt plan. Ciclurile contin aici, de obicel, mult mai putine probleme (uneori numzi una); deseori diferite cicluri sint complet Indepeaa nte ' ice‘unul de altul. De aserenea, in cadrul fiecdrui ciclu problemele nu depind de obicel una de altay numai in ciclurile 10—14 rezolvarile problemelor se bazeaz& deseori pe rezultatele problemelor precedente. Unele probleme din partea a doua (de exemplu, problemele 102— 103, 105—107, 108, 111— 112, 115—116, 117, 118, 122, 123-124, 128— 129, 130— 135, 142— 145) pot servi ca o bund tema pentru referate Intr-un cere de matematicd al studentilor. Un conducdtor cu experient& poate folosi acest material si in activitatea unui cere de elevi. In activitatea cer- cului va fi utild si bibliografia suplimentard indicata. Un loc important 11 ocupa tn carte ultimele trei cicluri de probleme din partea a doua. Acestea sint strins legate intre ele: rezolvarile citorva probleme din ciclul 12 se bazeazd pe re- zultatele problemelor din ciclul 13 (toate aceste probleme sint insemnate cu un asterisc); toate problemele din ciclul 13 se rezolva prin metodele geometrice dezvoltate tn ciclul 12; solutiile problemelor din ciclul 14 se bazeaz& adesea pe rezultatele problemelor din cele dowd ciclurl precedente. Astfel ciclurile 12—14 formeazA o unitate. Ele contin o materi teoreticd vastd gi important privind problemele cele mai grele din carte si pot face obiectul activitatii unul cere special de matematica.: PROBLEME PARTEA INTII PROBLEME DE ANALIZA COMBINATORIE §I DE TEORIA PROBABILITATILOR Problemele din aceast& parte se aseam&nd prin modul In care este formulati tntrebareat aproape in toate se cere si se rispunda la intrebarea ,clte?*, ,clfi?" sau yin cite moduri?*, Astfel de probleme se numesc de obicel probleme de ‘analizi combinatorie (pro- Dleme tn care se determina numarul diferitelor combindri), iar ramura matematicii care se ocupa de rezolvarea lor se numeste analiz& combinatorie. Cunostinfe sumare de analizd combinatorie sint prevazute In programa clasei a X-a a liceului (rezolvarea unor pro- bleme tn care intervine numérul a diferite permutéri, aranjamente si combinari); in cea mal mare parte a problemelor date aici acest material teoretic nu este presupus cunoscut (cu ex- ceptia problemelor 5—7, 29, 48, 49, 55—60, 66—71, 77— 80). In afar de problemele care tncep cu cuvintele jclte", citi“ si nin cite moduri%, tn cule- gerea de fafa se afld de asemenea citeva probleme consacrate proprietitilor coeficientilor bi- nomiali C%, care dau numarul combinarilor de n elemente luate cite m (problemele din ci- clul 5), precum si o serie de probleme de teoria probabilitatilor (ciclul 6). Acestea din urma nu au pretentia de a da cititorulul o imagine a obiectului si a metodelor teoriei probabilitatilor, care apare in cartea de faf4 nu ca o disciplin& matematicd independent’, ci numai ca un dome- niu in care caleulele din analiza combinatorie tsi gisesc o aplicafie important. Din aceast& cauzi ciclal 6 confine numai probleme a ciror rezolvare nu cere metode teoretice speciale din calculul probabilitatilor. Pentru a nu mari prea mult volumul lucrdrii, a trebuit si renunfm la includerea in aceast& carte a problemelor care utilizeazi cea mai important4 metoda generald a analizel combina torii, asa-numita ,metoda a functillor generatoare". Observim, de altfel, ck primele probleme din ciclo) 5 conduc pe cititor foarte aproape de ideea de bazi a acestel metode ((22], [52], (36}). Aplicatiile metodei funcfiilor generatoare in calculul probabilitajilor sint puse din evidenta tn [7], [23] Mai recomandim [58], [59], [62], [35] s.a. 1, PROBLEME INTRODUCTIVE 1. Se dau patru puncte in spatiu, necoplanare. Cite plane pot fi duse la egal& distanta de toate aceste puncte? 2, Se dau cinci puncte tn spafiu, care nu sint situate pe o aceeagi sferd (in acelagi plan). Cite sfere (plane) se afl la egala distant& de aceste cinci puncte? 9Distanta de Ja punctul M la sfera J de centru O se numeste lungimea celu nai mic dintre segmentele MA si MB, unde A si B sint punctele de interscejic a dreptel MO cv sfera 2.) 3. Cite sfere pot fi tangente la planele tuturor fetelor unui tetraedru dat T? 4. In cite moduri diferite pot fi vopsite cu gase culori date fetele unui cub (fiecare fa} trebuie 88 fie vopsitA in intregime cu o singuré culoare), dac& se considera ca fiind diferite doar acele moduri de vopsire in care fetele de aceeagi culoare nu pot fi suprapuse prin rotatia cubului? 5, In cite moduri diferite pot fi formate din 30 muncitori trei brigazi a cite 10 oameni fiecare? 6. In cite moduri diferite pot fi alese sase prajituri de acelagi fel sau diferite intr-o cofetarie, unde exist 41 sorturi diferite de prajituri U comisie este formati din 11 persoane. Documentele cu care lucreaza comisia sint pastrate intr-o cas de fier. Cite lactite trebuie s& aib& casa de fier gi cite chei trebuie si aiba fiecare membru al comisiei pentru ca accesul la docu- mente s& fie posibil cind se intruneste majoritatea membrilor gi sd nu fie posibil cind nu se intrunesc decit mai putin de jumatate din membrii comisiei? 8. Numerele de la 4 Ja 4.000 sint scrise unul dupa altul pe un cere. Se taie numerele din 45 in 15, incepind cu primul (adici numerele 1, 16, 31 etc.); la o noud parcurgere a cercului sint Iuate in considerare si numerele tdiate tnainte. Se continu& operatia pind ce se constat& c& toate numerele care ar urma 8& fie taiate au fost intilnite si taiate mai inainte. Cite numere ramin netiiate? 9. Toate numerele de la 1 Ja 10 000 000 000 sint scrise unul dupa altul. Dintre aceste numere care sint mai multe: cele care contin printre cifrele lor pe 4 sau cele in care nu figureaza cifra 1? 10. Toate numerele de la 1 la 222 222 222 sint scrise unul dupa altul. De cite ori apare cifra 0 in scrierea acestor numere? 2. DESCOMPUNEREA NUMERELOR IN PRODUSE DE FACTORI $I IN SUME DE TERMENI In rezolvarea unora dintre problemele ce urmeazi se dovedesc a fi utile notatiile de mai_jos. Cu semnul [:]} (se citeste ,,partea intreag& a lui 2) se noteazd cel mai mare dintre numerele intregi care nu sint mai mari decit z. De exemplu 5] = 4, [40,85] = 40, [5] = 5, [— 82] = —9 ote. (mention&m ca se va folosi semnul [] numai in aplicatiile referitoare la nu- mere pozitive 2). 1) Se poate demonstra cd cel mai mic dintre segmentele MA si MB este cel mai scurt dintre toate segmentele care unesc punctul M cu toate punetete posibile ale sferci 5. 16Cu semnul (2) (se citeste ,cel mai apropiat numAr intreg de 2:*) se noteaza numarul intreg, care este cel mai apropiat de numarul 2. De exemplu (5,4) =5, (8,73)=9, (6)=6, (—2,8)=—3 ete. Este clar c& (z) va fi egal cu [x] sau cu [] j 4 dupa cum diferenta x — [2] va fi mai micd sau mai mare decit o doime. In cazul x — [x] = 4/2, putem lua drept (z) si [2] si [2] + 4; in acest caz, convenim sa con ideram (x) = [z] (observam, de altfel, ci aici semnul (x) va fi folosit doar in cazurile in care x —[z] # 1/2, astfel cd nu vor aparea nedumeriri in ceea ce priveste consi- derarea lui (x) egal cu [z] sau cu (z] + 1) In toate problemele urmatoare, in al cdror enunt intervine numarul n, acest numér va fi considerat ca un numér intreg pozitiv. 11. a) Cite dintre numerele intregi, mai mici decit 1 000, nu stnt divizibile nici cu 5, nici cu 7? b) Cite dintre aceste numere intregi nu sint divizibile nici cu 3, nici cu 5, nici cu 7? 12*, Cite dintre numerele intregi, mai mici decit 56 700 000, sint prime cu acest numar? 13. Cite dintre numerele intregi pozitive 2, mai miei dectt 10000, stat astfel inet diferenta 2x — 2 nu se divide cu 7? 14, Cite perechi diferite de numere intregi x, y, cuprinse intre 4 si 1 000, sint astfel incit 2? + y? se divide cu 49? 15*. In cite moduri poate fi descompuns un milion in produse de trei factori? Descompunerile care diferé numai prin ordinea factorilor se consider& ca fiind identice. 16*. Cai divizori diferiti are numérul 86 400 000 (inclusiv 4 si numarul 86 400.000)? S& se determine suma tuturor acestor divizori. 17. Cite perechi diferite de numere intregi A, B sint astfel tncit cel mai mic multiplu comun al lor este egal cu 59 400 000? 18. Si se determine coeficientii lui 2” si al lui z!* dupa desfacerea paran- tezei si reducerea termenilor asemenea in expresia (A+ 8 + 27), 19. In cite moduri se pot schimba 20 copeici in monede de 5 copeici, 2 copeici gi 1 copeic& ? 20. fn cite moduri se pot obtine n copeici din monede in valoare de 4 copeica si 2 copeici? 21**. In cite moduri se pot obtine n copeici din monede: a) in valoare de 1 copeica, 2 copeici si 3 copeici? b) in valoare de 1 copeic&, 2 copeici si 5 copeici? iW22**, In cite moduri poate fi obtinut& o rubli din monede in valoare de 4, 2, 5, 10, 20 si 50 copeici? 23. In cite moduri poate fi reprezentat numarul n sub forma unei sume de dou& numere intregi pozitive, dac& reprezentarile care diferé doar prin ordinea termenilor sint considerate identice? 24. Cite solutii in numere intregi are inegalitatea lz] + |y| < 100? Se va considera ci pentru x # y solutiile z, y gi y, x sint diferite. 25. In cite moduri poate fi reprezentat numirul n sub forma unei sume de trei numere intregi pozitive, dac& reprezentarile care diferé prin ordinea termenilor sint considerate ca find diferite? 26**, In cite moduri poate fi reprezentat numérul n sub forma unei sume de trei numere intregi pozitive, dac& reprezentarile care difera numai prin ordinea termenilor sint considerate identice? 27*, Se consider& ecuatia oHyste=n, care verificd inegalitatile aSytz ysuts, z oo? 79**, a) Un tren este format din n vagoane. Fiecare dintre k calatori tsi alege vagonul Ja intimplare. Care este probabilitatea ca in fiecare vagon sa se afle cel putin cite un calator? b) In conditiile problemei a), care este probabilitatea ca s& fie ocupate r vagoane ale trenului? ¢) Utilizind rezultatul problemei a), si se determine valoarea sumei Ch — 203 + BICE — ... + (—A)INICS, unde X este un numér intreg pozitiv, nu mai mare decit n. Observatie. Problema 79, b) este echivalenté cu urmatoarea problema care pre- zintA interes pentru fizied: un fascicol format din k particule este captat de un sistem de n con- tori (aparate fizice speciale pentru inregistrarea particulelor, dispuse wnul lingi altul). Fiecare particuld nimereste cu aceeas! probabilitate in oricare dintre contori. Cu ce probabilitate pre- zenta particulelor va fi inregistrata de r contori? Solutia acestei probleme, formulata asa cum S-a aratat, a fost publicatd in 1951 intr-o importantd revista de fizicd. Calculul sumei din problema 79, ¢) pentru cazul particular k = 1 face obiectul proble- mel 55, €). S0**, 20 de litere a, b, c, d,e, f, gh, i,j; A,B,C, D, E, F, G, H, I, J sint scrise pe bilete diferite; aceste bilete se asazd pe un cerc intr-o ordine intimpl&toare, ins’ astfel ca literele mari s& alterneze de fiecare data cu cele mici. Care este probabilitatea ca nici una dintre cele doua litere iden- tice (mare si mic&) s& nu fie alaturi? 61***, a) La o cas& de bilete stau la rind n + m oameni; n dintre ei-au monede de cite cinci lei, iar ceilalti m au numai monede de cite zece lei. Bi- letul costa cinci lei. La inceputul vinzarii casa nu are bani. Care este probabili- tatea ca nici unul din cumparatori si nu fie nevoit si astepte restul? b) S& se rezolve aceeasi problema dac& se presupune c& la inceputul vinzarii casa avea p monede de cite cinci lei. c) La o casa de bilete stau la rind m + m oameni; n dintre ei au monede de cite un leu, iar ceilalti m au numai monede in] valoarea de trei lei. Un bilet. cost& un leu. La inceputul vinzarii la cas& nu este nici un ban. Care este probabilitatea ca nici unul din cumpéardtori si nu fie nevoit si astepte rest Observatie. Problemele 81, a)— c), indiferent de enunturile lor artificiale, pre- zint& un mare interes tn practicd; la astfel de scheme se reduc si unele probleme importante din fizied si din teotia controlului statistic al producfiei. §2***, 9) Din rezultatele problemei 81, a) s& se deduci o noua rezolvare a problemelor 54, b) gi 52, b). b) Pe un cere sint dispuse 3n puncte. In cite moduri diferite pot fi tm- partite aceste puncte in n grupuri de cite trei, astfel ca laturile celor n tri- unghiuri inscrise, cu virfurile in cele n grupuri de trei puncte, si nu se in- tersecteze? 29c) In cite moduri poate fi impartit un poligon ” convex cu 2n laturi in patrulatere ducind diagonale care nu se intersecteazd in interiorul poli- gonului? B. Cazul experimentului cu un numdr infinit de rezultate posibile In problemele precedente a fost mereu folosita definitia probabilitatii unui eveniment ca vaportul dintre numarul rezultatelor experimentului fa- vorabile acestui eveniment si numéarul total al rezultatelor egal posibile. Exista ins cazuri in care numarul rezultatelor egal posibile ale experimentului nu este finit si nici numarul rezultatelor favorabile nu este finit, dar se poate da totugi definitiei probabilitatii un sens determinat, care s& permita calculul ei pe baza unor consideratii de analizi combinatorie. Astfel, nu se poate vorbi despre num arul numerelor intregi pozitive, deoarece exist& o infini- tate de astfel de numere. Ins& daca ne intrebam care este probabilitatea ca un numar luat la intimplare sa fie divizibil cu 5, aceasta intrebare este corecta: probabil ca oricare dintre cititori va raspunde ca aceasta probabilitate este egald cu 1/5, desi nu am dat pina acum o definitie a probabilitatii utila in acest caz. Pentru a formula o astfel de definitie, se va examina o problema mai generald. Se considera un sir de numere @;, Az, Ao, ay, gi se pune problema determinarii probabilitatii ca un numar luat la intimplare din acest gir si aiba o proprietate data. Este firesc s4 se dea notiunii de pro- babilitate urmatorul sens. Se considera, in primul rind, primii N termeni din sirul dat: Gy, 2, Ay yore, Aye Se vor scrie aceste N’ numere pe NV bilete, pe care le vom amesteca bine gi apoi vom scoate la intimplare unul din ele. Aceasta experienta are V rezul- tate egal posibile; daca se va nota cu (NV) numarul acelora dintre numerele 41, Qe, Q3,...,y care au proprietatea considerata, probabilitatea ca pe bi- letul scos sd fie scris un numa care are aceasta proprietate va fi egald cu q(N)IN. Sd presupunem cé pentru N — o raportul g(N)|N tinde catre o limita determinaté; atunci aceasté limité se numeste probabilitatea ca numérul luat Ja intimplare din intregul sir sd aibé proprietatea cerutd. In cazul in care sirul este format din toate numerele intregi pozitive, iar proprietatea considereta este divizibilitatea numarului cu 5, definitia data aici conduce, bineinteles, la raspunsul cdutat 1/5. Intr-adevar, aici evident, g(N) -[F} adic& este egal cu partea intreagd a muimarutui © 4 Nu este greu de vazut cd un poligon cu un numar impar de laturi nu poate fi tmpartit tn patrulatere in modul indicat in problema. 30Insd orice numér N poate fi reprezentat sub forma V = 5g +7, unde g= -[5}: iar r este restul impértirii lui V prin 5, egal cu 0, 1, 2, 3 sau 4 De aici rezulta ca N [El q | 1 r ie WV" Sg+r Sg+r 5 SOg+r) 5 ON gi, deoarece 0 d. Care este probabilitatea ca moneda sd nu ‘ada pe nici una dintre laturile pitratelor de pe parchet? Toate rezultatele posibile ale experimentului considerat in aceasta pro- blem4 se determina prin pozitia centrului monedei aruncate. Deoarece toate patratele parchetului sint la fel de corecte, ne putem margini la cercetarea patratului in interiorul cdruia a cézut centrul monedei; in acest caz, multimea tuturor rezultatelor va fi reprezentatd prin multimea punctelor patratului ABCD de latura a. Prin expresia ,Ja intimplare* din enuntul acestei probleme trebuie si se inteleagd cd probabilitatea ca centrul monedei si cada in interiorul unui dreptunghi mic oarecare depinde numai de suprafata acestui dreptunghi gi mu de pozitia acestui dreptunghi in interiorul patratului ABCD. Cu alte suvinte, aceasta expresie aret& c& probabilitatea ca centrul monedei s& cada in inteviorul unei parti a patratului este egal cu raportul dintre aria acestei parti si aria intregului patrat (compara cu nota de picior). Ins& este ugor je vézut ci moneda nu va cédea pe laturile patratelor parchetului daca ventrul ei se va afla in interiorul patratului MV PQ, a carui laturd este egald cu a —d si avind centrul in centrul patratului ABCD (fig. 7). D Deoarece orice segment comensurabil cu jungimea Intregii bare poate fi reprezentat sab forma unei sume de segmente de lungime I/n, rezult& 4 probabilitatea ca punetul de frin- gere s& se afle tn interiorul oricdrui astfel de segment este egal cu raportul dintre Iungimea acestui segment si lungimea i..tregii bare. Deoarece orice segment incomensurabil cu lun- gimea Intregil bare este limita segmentelor comensurabile, probabilitatea ca punctul de fringere 24 ve afle In interiorul oricdrui segment va fi, de asemenea, egal cu raportul dintre lungimea segmentului si lungimea barei. In legdtura cu aceasta, tn cele ce urmeazd, in probleme analoage, expresia Ja intimplare“ va avea de la inceput sensul de probabilitate ca un punct si se afla tn interiorul unui segment este proporfionald ca hingimea acestui segment. 8 — Probleme neelementare — c. 366 33n A 0 a b c Fig. 7 Fig. 8 Rezult& deci c& probabilitatea c&utati este egald cu aria MVPQ (a—d)_(, dy aria ABCD ~ a? ( =] Se observa ci in ambele exemple considerate solutia problemei a depins in esenta de sensul expresiei ,la tatimplare‘. In toate cazurile in care poate aparea vreo indoialé asupra sensului acestei expresii este necesar ca in textul problemei si fie date explicafii corespunzatoare; altfel, nu se prate g’si o solufie unici a problemei (v. textul de mai jos). In problemele cs urmeazé este putin probabil si mai apard astfel de indoieli, in special dup& analiza celor dou&% exemple de mai sus; finind seama de aceasta, in enuntul lor ex- presia ,la intimplare“ va fi folosité fara alti explicatie. Un exemplu elasic de problemi care nu are sens dack nu se explicd precis ce se infelege prin expresia la intimplare“ este urmdtoareay Care este probabilitatea ca o co irda luatd la tntimplare Intr-un cere si fie mai mare dectt ystura” unui triunghi regulat tnseris in cere? Infelegind expresia la tntimaplare 1 diferite feluri, se pot obfine alci raspunsuri cu totul diferite. Astfel, din consideratii de simetrie, ne putem méargini la considerarea coar- delor paralele cu o directie dat, atribuind expresiei ,la inttmplare“ sensul c& probabilitatea ca punctul de intersectie a coardei cu diametrul perpendicular pe ea s& se afle in interiorul unui segment al acestui diametru este proportionald cu lungimea segmentului; in acest caz, ob- finem pentru probabilitatea cdutatd valoarea 1/2 (v. fig. 8, a). Pe de alt parte, tot din consi- deratii de simetrie, pot fi considerate numai coardele care trec doar printr-un punct dat A de pe cere (fig. 8, b); deoarece toate coardele stint situate in interiorul unuia dintre cele dowd un- ghiuri drepte formate de tangenta tn punctul A si raza si deoarece coardele mai mari decit la- tura unui triunghi regulat inscris In cerc trebuie s4 se afle tn interiorul unuia dintre cele douad unghturi de 30°, ar rezulta de aici cA probabilitatea ciutath este egal cu = -= In stirsit, se poate, de asemenea, considera e& expresia ,la ntimplare“ inseamna e& probabili- tatea ca mijlocul coardei s4 se afle in interiorul unei pArti oarecare a cercului este proportio- nal cu aria acestei patti; deoarece in. general, mijlocul coardei poate fi orice punct al cerculut si deoarece mijloacele coardelor mai mari dectt latura triunghiulu' regulat inscris tn cere aco- Pera un cere de raza de dowd ori mai mic&, r/2 (fig. 8, ¢), atunci in r-un astfel de sens al expre- siei yla intimplare se objine, pentru probabilitatea ciutat’, valoarea TZ _ 1 4 Este usor de infeles cum se explicd o astfel de nedeterminare a rispunsului in problema considerata. Termenul ,probabilitate“, prin insusi sensul sdu, presupune prezenta unel anu- 34mite experiente la care el se referd (v. introducerea general in ce priveste problemele de teo- ria probabilitatilor de la p. 21). Expresia ,la intimplare" trebuie inteleas& ca indicare a me- todei de efectuare a experimentului considerat. In exemplele analizate mai inainte, fringerea barei $i aruncarea monedei, ca $i 1n problemele urmatoare 92— 100, sensul acestei expresii re- iese din enuntul problemet. In cazul coardei luate ,la tntimplare“ intr-un cerc, fr& alte expli- cafii, nu este deloc clar cum se ia aceasta coardé, far expresia ,Ja inttmplare“ in sine nu spune maj nimic. Astfel, dacd vom desena cercul pe o foaie mare de hirtie si apoi vom arunca pe ea un ac, iar prin punctul in care cade virful aculni (in cazurile in care acest punct se va gasi in interiorul cercului) vom duce coardele perpendiculare pe raza care trece prin punctul obfinut, atunci va fi valabild cea de-a treia solufie gisité mai sus si probabilitatea cdutat va fi egala cu 1/4. Dac& vom alege un punct pe cere i in acest punct yom fixa o bard cdrcia {i vor da un impuls ca sa se roteascd in jurul punctulut fix, tar apoi vor astepta pind ce se va opri, atunei pentru coardele duse in directia barei va fi valabili a doua solutie, iar probabilitatea chutald va fi cgala cu 1/3. In sfirsit, nu este greu de ardtat c&, pentru majoritatea procedeelor mult mai firesti de luare a coardei la inttmplare“ (aruncarea unui disc pe un p'an pe care s-au trasat drepte; aruncarea unei hare pe un plan pe care s-a trasat un cerc; studiul traiectoriilor stelelor care intersecteazi discul Lunil sau al trafectorillor unor particule care se mised liniar in cimpul vizual circular al unei lupe, al unui microseop sau al unui telescop) va fi valabila prima solutie a problemei, iar probabilitatea cdutat& va fi egald cu 1/2; in acest sens, prima Gintre cele trei rezolvari date va fi ,cea mai corectd“. 92. Problema tntilnirii. Dou& persoane au convenit sa se in- tilneascd intr-un .numit loc intre orele 12 5i 43. Conform infelegerii, primul sosit asteapta pe al doilea timp de 15 minute, dupa care pleccd. Care este proba- bilitatea ca cele dou& persoane s& se tntilneascd daci pentru fiecure dintre ele momentul sosirii la locul convenit este luat la intimplare intre orele 12 si13? 93. O bara este frinté in trei bucafi; cele doud locuri de fringere sint luate la intimplare. Care este probabilitatea ca din cele trei bucati obtinute s& se poatd forma un triunghi? 94*, O bara de lungime / este frinta tn trei buc&ti in dov& locuri luate Ja intimplare. Care este probabilitatea ca lungimea nici uneia dintre bucatile obfinute si nu fie mai mare decit o marime dat& a? 95. Pe un cere sint luate la intimplare trei puncte A, B si C. Care este probabilitatea ca triunghiul ABC sa fie ascufitunghic ? 96*. Din trei bare identice se rupe cite o bucata; locurile in care sint frinte cele trei bare au fost luate la inttmplare. Care este probabilitatea ca din cele trei bucati obtinute s& se poatd forma un triunghi? 97**, Din trei bare identice se rupe la intimplare cite o bucata. Care este probabilitatea ca din aceste trei bucafi s& poata fi format un triunghi ascutitunghic ? 98***, O bard este frinta in trei parti; cele doud puncte de fringere sint Tuate la intimplare. Care este probabilitatea oa din cele trei bucati obfinute si se poatd forma un triunghi ascutitunghie? 99***, O bara este frinté in doud par}i intr-un punct luat la intimplare. Apoi cea mai mare dintre cele dou& bucati formate este frinté din nou in dou buc&ti intr-un punct luat la intimplare. Care este probabilitatea c& din cele trei buc&ti astfel ob}inute si poatd fi format un triunghi? 35100***, Problema lui Buffon”. Pe o suprafati se traseaz® drepte paralele situate la distanta 2a una de alta. Pe suprafata se aruncd la intimplare un ac subtire a cdrui lungime este egala tot cu 2a. Si se arate o& probabilitatea ca acul s& intersecteze una dintre drepte este egald cu jx = 0,637 (x = 3,14... este raportul dintre Iungimea cercului si diametru). Observatie. Rezultatul acestei probleme permite si se determine numarul n, te mod experimental, aruncind de mai multe ori un ac pe o hirtie liniata si insemnind numaral de cazuri tn care acul intersecteaz& liniile trasate (amintim cA freeventa de aparitie a evenk- mentului dat este aproximativ egali cu probabilitatea lui). Astfel, prin 5000 de arunc&ri re- petate ale actului s-a obfinut pentru x valoarea x~3,159 (0 exactitate mai mare in determi area lui x cu acest procedeu este greu de obfinut, deoarece ar trebui efectuate extreme de multe aruncari). Va mai recomandim cArfile (12], (32) $i [42]. Cu acestea incheiem seria de probleme consacrate calculului probabilitatilor. Subliniem ci problemele date aici se referé de fapt la ,preistoria® teoriei probabilitatilor: de rezolvarea unor astfel de probleme este legat, in secolul al XVII-lea, aparitia acestei discipline matemetice in lucrarile lui Pascal, Fermat si Huygens. Dezvoltarea ulterioara a teoriei probabilitatilor in secolul al XVIII-lea gi la incepvtul secolului al XIX-lea este legata de numele lui J..Bernoulli, Laplace gi Gauss; in lucrarile acestor savanti au fost anelizate multe probleme teoretico-probabiliste si, pentru prima oard, au fost schitate caile de aplicare a noii discipline la probleme de stiinte naturale gi de tehnicd. Ins& constituirea definitiva a teoriei probabilitatilor intr-o stiin}d mare, inda- pendenti, profunda si foarte important pentru practica, cu metode specifice de cercetare, s-a produs abia in a doua jumitate a secolului al XIX-lea gi le tnceputul secolului al XX-lea; un rol deosebit au avut lucrarile ilugtrilor savanti rusi P.L. Cebisev, A.A. Markov si A.M. Leapunov. ) Georges Buffon (1707-1788) — ilustru cercetitor francez al stiintelor natal,ARTEA A DOUA PROBLEME DIN DIFERITE DOMENII ALE MATEMATICH 1, PROBLEME REFERITOARE LA CONFIGURATH DE PUNCTE SI DREPTE Problemele 101—107 se refera la acea parte a geometriei In care se cerceteazA numat porifia reciproci a punctelor si dreptelor in plan, faré a se lua in consideratie distantele dintre Puncte sau unghiurile formate de drepte. Aceastd parte a geometriel s-a dezvoltat in secolul ‘i XIX-lea ca o disciplin’ important’, care a primit denumirea de geometrie pro- feetiva. Chestiunile atinse in problemele 101— 107 se refera Ja un domeniu relativ restrins ‘al geometriel proi , anume Ja asa-numita teorie a configuratiei [38], [65], a), aceastd teorie are o mare importan{& in matematica modern (de aceasta fine si te- ‘erta algebricd a planclor projective). 101. Este posibil si se creeze o rejea urbana de autobuze, formats din 40 trasee, astfel ca in cazul suspendarii oricdruia dintre aceste trasee si ramin& poaibilitatea de a caldtori din fiecare statie existentd de autobuz la oricare alta (se admite ca pe parcurs sa se schimbe autobuzul), iar in cazul suspenda- ii a doud trasee oarecare s& existe stafii care s& nu fie legate cu o alta statie? 102. Sa se arate co retea urband de autobuze poate fi astfel alestuita, tnott fiecare traseu 8A aib& exact trei stafii, oricare doud trasee 88 aibé o statie comuni (in care se poate schimba autobuzul) gi din orice statie & se poatd o<ori la alta férd a se schimba autobuzul. 103*. © retea urbana de autobuze, formatd din mai multe trasee (mai mult decit doua), este organizaté astfel incit: 4° fiecare traseu are nu mai putin de trei stajii; 2 dintr-o static in ‘alta se poate ajunge faré schimbarea autobuzului; 3° pentru orice pereche de trasee exista o statie (si numai una) in care ee poate schimba autobuzul de pe un traseu pe altul. a) Sa se arate ci fiecare traseu de autobuze are acelasi numar de stati 1 c& prin fiecare static trece acelasi numar de trasee (egal cu numarul de stofii ale fiecdrui traseu). b) Sa se giseascd numérul de stajii de pe fiecare traseu de autobuze, dao% numarul total de trasee din crag este egal cu 57 37104, a) Sa-se dispund tn plan nou& drepte gi noua puncte astfel incit prin fiecare punct s& treacd cite trei drepte gi pe fiecare dreapta sa fie situate cite trei puncte. b) S& se demonstreze ci nu se pot dispune in plan gapte drepte si sapte puncte, astfel incit prin fiecare punct s& treacd trei drepte si pe fiecare dreapta 88 se afle trei puncte. 105*. Intr-un plan sint date n drepte care nu sint paralele doud cite doud gi sint astfel situate, incit prin fiecare punct de intersectie a doua dintre ele si mai treacd si o a treia dreapta din cele n considerate. S& se demonstreze c& toate cele n drepte se intersecteaz& intr-un acelagi punct. 106** (Problema lui J. Sylvester). Intr-un plan sint date n puncte astfel dispuse incit pe fiecare dreaptd care uneste doud din aceste puncte mai este situst cel pufin inc unul. Si se demonstreze cd toate cele n puncte sint coliniare (se afla pe o aceeagi dreapta). Observatie. Cu ajutorul prinelpiului dualiti demonstra c& problemele 105 si 106 rezulté una din ce din geometria proicetiva se poate ta. 107**. Intr-un plan sint date n puncte, care nu sint toate situate pe aceeasi dreapta (necoliniare). Si se demonstreze cd printre dreptele care unesc toate perechile posibile de astfel de puncte vor exista cel putin n drepte diferite 2. INCA DOUA PROBLEME REFERITOARE LA POZITIA PUNCTELOR IX PLAN 108. a) Sa se determine toate pozifiile posibile a patru puncte in plan pentru care distantele a doua ctte dou dintre ele pot lua numai doud valori diferite a si b. Sa se calculeze toate valorile raportului 6/a pentru care sint posibile astfel de distributii. b) S& se determine toate pozifiile a m puncte in plan, astfel incit toate distantele a dou’ cite doua dintre ele s& ia una dintre cele doud valori a sau b. Pentru care valori ale lui n existd astfel de distributii? 109*. a) Si se demonstreze o& intr-un plan pot fi gisite oricit de multe puncte necoliniare astfel inctt distanjele dintre doui oarecare astfel de puncte s& fie exprimate prin numere tntregi. b)** Sa se demonstreze of n plan nu poste fi indicata o infinitate de puncte care s& verifice condifille problemei a). 3, RETELE PLANE DE PUNCTE Problemele 110— 112 sint consacrate refelelor plane de puncte, adic sistemnclor de puncte reprezentate de virfurile unei refele de pitrate din plan, asemanatoare celei de pe paginile caietelor ,de aritmetic". Refelele de puncte de acest gen joacd un rol important In matemati- DJ. Sylvester (1814— 1897) — matematician englez. 38ca modern (teoria numerelor) si in alte stiinfe (cristalografia); este deosebit de importantd tcorema lui Minkowski (v. problema 111), care are multe aplicafii in teoria numerelor {45}, [38)). Fig. 9 Fig. 10 110*, a) Pe o foaie de aritmetici este desenat un paralelogram ale c&rui virfuri se afli in noduri ale retelei de patrate, iar pe laturi si in inte- riorul lui nu se afli alte noduri ale acestei retele (fig. 9,2) S4 se demonstreze c& aria acestui paralelogram este egali cu aria unui patrat al refelei. b) Pe o foaie de aritmeticd este desenat un poligon, ale carui virfuri se afla in noduri ale unei refele de patrate (fig. 9,2). SA se demonstreze ca aria Sa acestui poligon poate fi calculaté cu ajutorul formulei k S=N45-1, dag unde N este numarul de noduri ale retelei de patrate situate in interiorul acestui poligon, iar & este numarul de noduri ale acestei retele situate pe latu- rile lui; ca unitate de arie se ia aici aria unui patrat al retelei |astfel, aria = it). 111**. Teorema lui Minkowski”. Pe o foaie de aritmeti- c& este desenat un poligon convex simetric faf& de centru, centrul su de si- metrie fiind unul din nodurile retelei de patrate. Si se demonstreze ci, dacd in afar& de centrul de simetrie in interiorul poligonului nu mai exista alte noduri ale refelei, atunci aria poligonului au poate fi mai mare decit 4 (ca unitate de arie se consider& aria unui patrat al retelei). poligonului reprezentat in fig. 9,b este egalé cu a4 B_ Evident cd problema a) este un caz particular al problemel b). 112**, Fie 0 gridind rotunda de razi 50, in care copacii sint agezati tn nodurile retelei de patrate de latura 1; in centrul graédinii se aflé un chiose B (fig. 10). Atita timp cit ccpacii rémin destul de subjiri (ti considera ro- ») Hermann Minkowski (1864—1909)— cunoscut matematician german. 39tunzi si de aceeasi grosime), ci nu acoperi vederea din chiogo (adici exist raze duse din centrul gradinii care nu intilnese nici un copac); cind ins& co- pacii vor creste, ei vor acoperi total vederea din chiosc. SA se demonstreze 1 e&, atita timp cit raza tuturor copacilor ramine mai mic& dectt & 7 42504 ® por =~ vederea din chiogc nu va fi acoperitd, insd atunci cind accasté raz va creste peste 4/50, vederea din chiogc va fi desigur complet acoperit&. 4. PROBLEME DE TOPOLOGIE Topologie se numeste ramura matematicii care studiazd proprictatile cele mal gene- rale, pur calitative, ale figurilor geometrice. Topologia a aparut ca stiintd independent reistiy recent (abia n secolul al XX-lea). In prezent, aceasta este una dintre stiintele matematice feaportante, cu importante aplicafii in multe alte ramuri ale matematicii ((2), (38), [17], (13). 113. Intr-un plan sint duse n drepte. Si se demonstreze ci domeniile tn care este impartit planul prin aceste drepte pot fi vopsite cu dowd culori astfel ca nici un grup de dou& domenii vecine (adicd domenii adiacente pe un segment) si nu fie vopsite cu aceeasi culoare (fig.{1). Problema 113 poate fi formulata gi in modul Seta o hart& geogra- fied, formata de n drepte duse in plan, poate fi vopsité cu doud culori astfel fncit nici un grup de doua tari vecine sa nu fie vopsite cu aceeasi culoare. In aceastd form4, problema consideratd se prezinté ca un caz particular al urmatoarei probleme generale: care este numarul minim de culori cu care poate fi vopsita o harta geografic& oarecare astfel incit nici un grup de dou fri vecine s& nu fie vopsite cu aceeagi culoare? Aceast& problemi ete recent rezolvataé (numarul culorilor este egal cu patru), desi ea preocuy pe matematicieni de peste o sutd de ani. Problema vopsirii liniilor retelei (problema 114) gi aceea a vopsirii nodurilor retelei (v. observatia la proble- ma 116) sint si ele legate de aceasta problem a vopsirii tarilor de pe o hart& geografica. 114**, [ntr-un plan este dus& o retea de linii astfel incit in fiecare nod al ei se s& intilneasci nu mai mult de 10 linii (se numeste nod un punct in care se tntilnesc trei sau mai multe linii), Liniile se vopsesc cu culori diferite, astfel ca nici un grup de doua linii vecine (linii care se intilnesc tn acelagt aod) si nu fie vopsite cu aceeagi culoare. Si se demonstreze ca se poate realiza totdeauna un astfel de mod de vopsire dac& folosim 15 culori diferite; tn anumite cazuri insi 14 culori pot fi prea putine. Observatie. Un mod de vopsire a refelelor de linii, analog celui din problema, este fattInit uneori in practic. Anume, in cazul circuitelor electrice complexe, ca si nu se tnearea firele la conectare, este comod si folosim fire de culori diferite (sau fire ale cdror capete sin$ tnsemnate cu panglici de diferite culori); tn acest caz, clemele aparatelor sint vopsite in aes~ leasi culori ca si firele. Binetnteles c4, in acest caz, nici un grup de douA fire, prinse de un aparat, nu trebuie 88 fle de aceeasi culoare. Aparatele electrice joacd, in acest caz, rolul de noduri ale refelel die problema noastrd, iar firele rolul de linii ale refelei. 40115**, a) Un triunghi este impartit in triunghiuri mai mici care nu se acoper, astfel incit oricare dowd triunghiuri ale descompunerii sau nu au nici un punct comun, sau au un virf comun, sau au o laturd comuné (adica nici ua grup de doua triunghiuri ale descompunerii nu sint alipite numai pe o por- LLL Ly aE EEN Fig. 11 tiune din latura comund). Cele trei virfuri ale triunghiului mare sint numero- tate cu cifrele Z, 2 si 3. Virfurile triunghiurilor din descompunere sint nume- rotate cu aceleagi cifre 1, 2 si 3 astfel incit toate virfurile situate pe latura 12 a triunghiului mare si fie notate cu cifrele J sau 2, toate virfurile situate pe latura 13 — cu cifrele 1 sau 3 gi toate virfurile situate pe latura 23 — cu cifrele 2 sau 3, restul fiind cu totul arbitrar (fig. 12). Si se demonstreze ca printre triunghiurile din descompunere se va gasi cel putin unul, ale cérui virfuri sint numerotate cu cele trei cifre diferite 7, 2 si 3. b) Sa se formuleze si si se demonstreze teorema descompunerii tetra- edrului in tetraedre mai mici, analoagi teoremei din problema a). 116*. Un triunghi este imparfit in triunghiuri mai mici tn conditiile date in problema 415, a). Sd se demonstreze c&, daca in fiecare virf al descompu- nerii se intilneste un numar par de triunghiuri, toate virfurile pot fi nume- rotate cu cifrele 7, 2 si 3 astfel incit virfurile fiecdrui triunghi al descompunerii si fie numerotate cu trei cifre diferite (fig. 13). Exist& ipoteza ch in toate cazurile (adic& chiar daci condifia de paritate a nu- mirului de triunghiuri care se inttlnese tn fiecare virf nu are loc) virfurile descompunerii pot fi numerotate cu patru cifre 1, 2, 3 si ¢ astfel Incit virfurile fieedrui triunghi al descompuneril sd fie numerotate cu trel cifre diferite. Vom observa e& problema 116 poate fi formula in modul urmator: daci triunghiul este impirfit tn triunghiuri mai mici in conditiile date in problema 15,2) si in ficcare virf ai descompunerii se intilneste un numar par de triunghiuri, atunel toate virfurile descompunerii se Intiineste un numir par de triunghiuri, atunci toate virfurile descompunerii pot fi vopsite cu tret culori, astfel ineit nici un grup de dou’ virfuri vecine (adicd virfuri care apartin acelu- agi triunghi) s& nu fic vopsite cu acecasi culoare (compari cu problemele 113 si 114). 117***, Problema vecinilor. Un pitrat de latura 1 este tmpérfit in poligoane mai mici (pot fi si concave; fig. 14). SA se demonstreze c&, daca toate aceste poligoane stint suficient de mici (de exemplu daci fie- 41care dintre ele poate fi cuprins in interiorul unui cere de diametru 4/30), atunci ge va gasi cel putin un poligon al descompunerii care are nu mai putin de gase vecini (adic& poligoane care se ating cu alte poligoane date cel putin intr-un punct; v. fig. 14). 5. 0 PROPRIETATE A INVERSELOR NUMERELOR INTREGI 118***, Fie @ un numar invers al unui numar intreg: @ = I/n, unden este un numar intreg pozitiv. SA se demonstreze ca orice curba continua care unegte punctele A si B, a cdror distant& este egali cu 1, are 0 coarda” pa- raleli cu AB, de lungime a. Daca insd numérul a nu este inversul unui numar intreg, atunci va exista o curb continua care uneste punctele A si B si care nu are nici o coarda paralela cu AB, de lungime a. 6. TREI PROBLEME REFERITOARE LA POLIGOAXE CONVEXE Problemele 119-121 sint probleme de maxim si minim, legate de poligoane convexe. Aceste probleme mai pot fi generalizate, inlocuind in enuntul lor poligonul convex cu o fi- gurd convex oarecare (adica cu o figura in care se poate duce in orice punct de pe fron- tierd o dreaptd care sd nu intersecteze figura; aceastA condilie inseamna cA figura nu are -intrinduri*). In acest caz, aproape c& nici nu trebuie sA modificam rezolvarile problemelor 119-121. Teoria figurilor convexe este o ramur& importanté a geometrici, cu multiple aplicatii tn alte ramuri ale matematicii si in gtiinfele naturii (vezi [45], [40} 143], [6), (19), [61], $.0.). 119. a) S& se demonstreze c& orice poligon convex de arie egald cu 4 ate fi inclus intr-un peralelogram de arie 2. b) S& se demonstreze cA un triunghi de arie 1 nu poate fi inclus intr-un paralelogram de arie mai mica decit 2. 41 Coard4 a unei curbe oarecare se numeste orice segment de dreapta ale cdrui capete Be afld pe curba. 42120. a) S& se demonstreze c& orice poligon convex de arie 4 poate fi inclus intr-un triunghi de arie 2. b)** Si se demonstreze ci un paralelogram de arie 1 nu poate fi inclus intr-un triunghi de arie mai mica decit 2. 121*.3) Fie M un poligon convex si / 0 dreaptd oarecare. Si se demon- streze ci in M poate fi inscris un triunghi cu o latura paralelé cu/ sia carui arie nu este mai mica decit 3/8 din aria lui M. b) Fie M un hexagon regulat si / o dreapt& paralela cu una dintre la- turile sale. S& se demonstreze c& in M nu poate fi inscris un triunghi cu o latur& paralel& cu J gi de arie mai mare dectt 3/8 din aria lui M. 7. CITEVA PROPRIETATI ALE SIRURILOR DE NUMERE 122**, a) Si se demonstreze c&, daca orice grup de doud din n pro- gresii aritmetice de numere intregi (adicd progresii aritmetice cu topi termenii numere intregi) infinite in ambele sensuri au un termen comun, atunci gi toate cele n progresii au un termen comun. Sa se demonstreze c&, pentru progresii care nu sint formate din numere intregi, aceasté proprietate poate s& nu fie adevarata. b) S& se demonstreze ci, dacd orice grup de trei din n progresii aritme- tice date infinite in ambele sensuri au un termen comun, atunci gi toate cele n progresii au un termen comun. ‘Observafie. Este interesant s4 observim analogia dintre forma In care este enuntat& aceast problemé si aceea a urmitoarei teoreme geometrice: Dac& ,orice grup de trei n figuri convexe date au un punct comun, atunci si toate aceste n figuri au un punct comun“ (vezi (40). 123, a) S& se demonstreze cé un sir compus dintr-un numa oarecare (mai mare dectt trei!) de cifre 1 si 2 dispuse intr-o ordine oarecare confine © cifré sau un grup de cifre care se repeté succesiv de dou ori. b)** Sa se demonstreze ea exista giruri orictt de lungi formate din cifrele 4 si 2 in care nici o cifré sau grup de cifre nu se repeté succesiv de trei ori. 124***, ) S& se demonstreze cA exist giruri orictt de lungi formate din cifrele 0, 1, 2 si 3, in care nici o cifré sau grup de cifre nu se repeta suc- cesiv de doua ori. b) S& se demonstreze c& exista siruri oricit de lungi formate din cifrele 1, 2 $i 3, in care nici o cifra sau grup de cifre nu se repeta succesiv de doua ori. Observatie. Teorema din problema a) este o consecint& a teoremei din problema b), deoarece orice sir format din cifrele 1, 2 si 3 poate fi considerat ca un sir format din cifrele 0, 1, 2 si 3 in care nu figureaza cifra 0. Ins& am dat aici separat problema a), deoarece rezolvarea ei este ceva mai simpli decit rezolvarea problemei b). 125**, Fie T un numér intreg pozitiv oarecare format din N zerouri si unitati. Sa considerdm toate numerele de n cifre, unde n SO", a na 137. S& se simplifice expresia o oe a COS — COs — cos — ... COS—- 2 4 8 ae 138. S& se demonstreze c& a) sin nx = C} sin « cos) a — C8 sin? « cos* a+ C§ sin’ « cos" a — ... 5 astfel sin 62 = 6 sin « cos® & — 20 sin® a cos® « + 6 sin’ « cos a. b) cos na = cos" a — C} sin? a cos" « + Cf sin* x cos*# a — ...3 astfel cos 6z = cos* « — 15 sin? « cos* « + 15 sin‘ « cos* a — sin® a. oa 3 tp8 a ¢) tg ne = Chtga-- Citgea+ CStpia—.. : 1— Citgtat Chigta— astfel 6 tg a — 20 tea + Big a 1— 15tga + 15 tg! a— tga 139. S& se formeze ecuatiile care admit ca ridacini numerele tg 6a = : Qn ae me a) ctg2——=—., og? > otg? rotg? ee | oni need ca ones tg? —™_, e im+i 47—ctg C2— DF fm find par); an o) aint, sine 2%, gint 3% gine ENF am 2m 2m ' a @) sin?—™, sin? 2%, gint 2%. gine Cm De, am 4m aay ae 140. Si se demonstreze c& a) tg? + ctgt =o + otgt a Im 4 = = = 1 mr tg? bot b 27 cot 25 2 _ 3x ) cosec' SUE) ces YO] Aes oT 4 coaeet —™E_ = M(2m + 2) ‘e 2) 1 vs ma ©) pentru n par a rr—CSCS (Qn — 3) tg —otg— + ctg = —ctg = 4+... + ctg a (Qn —1t)n ctg —————_= nr. a 141. S& se demonstreze cai eee ee Ae 50 on am Om ® am OTyz yie4] 472 h+s/ttyt 2 Vatapatalan b) Cu ce este egal produsul infinit SETAE ETT yey 143. a) Din pans de la porblemele 140, a) sib) si se deducd& for- mula lui Euler x 1 ,4,4 Tai+atoto.. 6 totate b) Cu ce este egald suma seriei 144, a) Din identitatea de la problema 140, c) s{ se deduct formule lui Leibniz® b) Cu ce este egal’ suma seriei 2 1.4 1 tatatpat-? Y) Francois Viate (1540—1603)— cunoscut matematician francez, unul dintre ereatorii simbolicii algebrice moderne. 2) Adica on fy (Ut. Wiese Va alfa fa am [EY Se572- [3 253 x = a 1 1 [asa /ea7E [ “~ m radieall Un sens analog il au problemele 142, b), 143, 144, 145. ® Gotfried Wilhelm Leibniz (1646—1718)— ilustru ma tematician german, unul dintre creatorii calculului diferential si integral. 4 — Probleme neelementare — c. 366 49145*. Din identitatile de la problema 141 s& se deduct formula lui Wallis? m2 2 446 6 et 395 5: 7 12. CALCULUL ARULOR FIGURILOR CURBE Problemele 146-154 stnt consacrate calculului ariilor unor figuri curbe (adie mar nite de conturuti curbe). In cursul de geometrie, predat tn scoala medie, se caleuleaza arilie citorva figuri curbe simple — cere, sector, segment. Insi in studiul multor probleme 5tlin- fifice si tehnice se intimplé s& intllnim calculul ariilor unor figuri mai complicate, marginite de contururi curbe, altele dectt arcele de cerc. © mare parte a cursului de matematicd su- perioard, studiat in institutele de invafimint superior, este consacratd metodelor generale de gisire a unor astiel de arii. Aceste metode generale (metode de integrare a funcfillor) au fost create tn cea mai mare parte in cursul secolelor XVII-XVIII, cind dezvoltarea tehnicit a dos la necesitatea efectuarii a numeroase calcule de acest gen. Ins& in stlinfa au fost intilnite diferite probleme de calcul al ariilor figurilor curbe cu mult Inainte de aceasta vreme; o serie de astfel de probleme au fost rezolvate mai inain’ cu cjutorul a diferite artificli de calcu! a chror ulilizare nu cere cunostinte care s& insi di drul programei de liceu ({1), [46' Unele dintre aceste probleme vor fi date mai jo: Un loc central printre problemele ai ace» serie tl ocup& problemele 149-1 2, care contin teoria geometricd a logaritmilor naturali. Rezolvarea ultimelor dowd probleme din aceastA serie se bazeazi pe rezultatul proble- mei 159,c). In problemele urmatoare se vor calcula ariile unor trapeze curbi- linii ABCD, marginite de curba BC, data de ecuatia y = f(z) (de exemplu, parabola y = 2%, sinusoida y = sinz etc.), de segmentul AD al axei absciselor si de dou segmente AB si CD de pe dreptele paralele ct axa ordonatelor si care corespund la valorile «=a si z = 6 (fig. 18, a). In diferite cazuri Fig. 18 latura AB a trapezului curbiliniu ABCD va deveni un punct, aga cd in locul trapezului curbiliniu ABCD va fi triunghiul curbiliniu ACD (fig. 18,5). % John Wallis (1616—1703)— cunoscut matematician englez. 50In caleulul ariei trapezului curbiliniu ABCD (ca si in calculul ariei cer- cului) trebuie folosita teoria limitelor. Se va imparti baza AD a acestui tra- pez inn arti, prin punctele M,, Mz, ..., M,-, $i se va presupune ca lungimile segmentelor AM, MiMz, MzM,,..., M,:D sint egale respectiv cu hy, he, h,. Se va duce, apoi, prin punctele My, Mz, ..., M, 1 drepte paralele cu axa ordonatelor; aceste drepte vor intersecta curba y = /(zx) in punctele Ny, Na, .., Naa (fig. 19). Se vor construi acum n dreptunghiuri, care au drept baze segmentele AM,, M,Mz, M,M,,..., M,..D, iar ca iniltimi seg- mentele M,Ni, MzNo, MsNs,..., DC. Se vor nota abscisele punctelor My, Me, .., Mya, D cu 21, 22) e+» Zqas 2; deoarece abscisa punctului A este egala cu a, iar abscisa punctului D este egalé cu b, rezult& 2 =a + hy, 2 =a + hy + hy, -, ty = Athy thet + lig = b— hy, 2 = b. Lungimile segmentelor M,N;, MzNe, Al: uy DC Vor fi egale respectiv cu f(21), f(a), faa), «-f(%,)3 deci aria figurii trepte formata din cele n dreptunghiuri va fi egald cu Sy = flee) ha + Flea) he + ta) ig one + fq) Iie “ Se va mari acum neméarginit numarul n; daca, in acest caz, toate lungi- mile fy, he, hy, .., hy ale segmentelor AM,, Mf, Ms, MzMs,..., M,-, D vor descreste nemarginit, suma ariilor celor n dreptunghiuri va tinde cétre o limit& egald cu aria trapezului curbiliniu ABCD. Deci, trebuie asezate cele n—1 puncte M;, Mz, ..., M,1 pe segmentul AD, astfel incit si se poata calcula suma (*); dup& aceasta, punind in formula obtinut& n— oo, se va gsi aria trapezului ABCD (bineinteles cu conditia ca pentru n— 0 toate distantele dintre punctele vecine s& tind& c&tre zero). Aria triunghiului curbiliniu ACD (v. fig. 18, b) se va calcula fireste la fel, deoarece triunghiul este un caz particular al trapezului. Fig. 20 1) Se observa ci drept inalfimi ale celor n dreptunghiuri s-ar fi putut lua cu acelasi succes segmentele AB, M,Ny,MzNoy .. My-a Nps; in toate problemele date mai jos este usor de veri- ficat direct c& suma ariilor unor astfel de n dreptunghiuri, pentru n— oo, tinde cdtre acceasi limita ca $i suma (#). Aceasta limitd comund va fi aria trapezului curbiliniu ABCD. 51In problemele urmatoare, se considera peste tot cd numerele a gi 5 sint pozitive si b >a. 146. S& se determine aria triunghiului curbiliniu marginit de parabola y = 2%, axa absciselor si dreapta z = a (fig. 20), 147. a) Sa se determine aria marginita de bucla ABC a sinusoidei y = sin 2(—n/2< <2<3n/2) si de dreapta AC (fig. 21, a). b) S& so determine aria triunghiului curbiliniu marginit de sinusoida y = sin z, de axa absciselor gi dreapla z =a, unde a) lim nog, (+2), ©) lim n(fa — 1). eo AE ee 161***, Sa se demonstreze c& pentru orice n tatreg pozitiv, numarul n} se afl intre limitele Fe-va{2) ‘}, rezult& ca $i aceasta egalitate poate n, fi ‘scrisd7intr-o form& mai eleganta: at 4 1+=4+=4+..4-—elnnt+y + 2 oe 3 tet 7 ¥ (compara cu rezultatul problemei 169). Numérul . 1d =1 4+=4+- -1 vi lim (t+ 545+ Tol nn) este esential pentru o serie de probleme din matematica superioaré (v. de exemplu, aga-numita a treia teorema a lui Mertens, problema 170), acest numar se numegte constanta lui Euler. Primele citeva zecimale ale acestui numér stint urmatoarele: y = 0,57721566 ... 59163*. a) Si se demonstreze c& exist’ un numir C astfel ca diferente let (162413, eM) igen og 4 2 3 n a& se afle pentru orice n intre — 1/4 si + 1/4. Sise determine acest numar C. b) S& se demonstreze cd, pentru n — 0, 3, tinde c&tre o limit&é determi- nat& (situati, de asemenea, intre — 1/4 gi + 1/4). Astfel, pentru valori mari ale lui n este adevarata egalitatea aproximativé tel We? Ie wClg yt ts wClgen+3 sau, ceea ce este acelasi lucru (compara cu problema 162), tet ee ee ee igen te 1.23 7” Precizia acestei egalitati cregte odata cu _n. Este interesant si se compare rezultatul acestei probleme cu teorems din problema 167. 164. S& se demonstreze c&, pentru! > 4, suma et 4 1+ 7 +h tet _ tinde, cind n creste neméarginit, c&étre o limita anumité’C, situatd trtre Aft — els Yi — 1). Astfel, pentru m mare este adevdrat& egalitatea aproximativd, a etre precizie cregte odatd cu n: 14 1 ttoytgte +a aici C este o constantd cuprined intre limitete + 1, este cuprinsi intre 1/(’—1) si l/(/—1); astfel, pentru 2 = 2 aceast& sumé este cuprinsa intre 4 gi 2, iar pentru / = 4, intre 1/3 gi 4/3. [In ceea ce Priveste expresia exact a sumelor seriilor 1+ +a,+ 7 +-~ gf 14 60caf : j tatytg to Y problemele 143, a) sib). Pentru 7 < 4, seria (*) wu are o sumi finité; v. problemele 155 gi 162.] 14, CITEVA PROBLEME DIN TEORIA NUMERELOR PRIME Teorla numerelor este o ramurd a matemalicii care studiazi proprietafile numercloe fotreg!. Un loc insemnat tn teoria numerelor il ocup’ problemele legate de studiul numerclor prime (adied al numerelor care nu au alti divizori in afard de ele insesi si unitatea); din acest ‘dela de probleme fac parte si problemele 165—170. Un loc central il ocupa aici teorema iat ®. L. Ceblgev (problema 166), care se referd la un numér de proprietéti mai profunde ale teo- wll numercior (vezi [4], [57], [64], (60]). Sd observim c4, cu toatd formularea lor elementard, problemele de teoria ‘numerelor prime se refer la cele mai grele probleme din matematicd; o parte dintre ele au fost rezolvate door tn ultimul timp, iar unele nu sint rezolvate nici pind in vremea noastra. Numérul numerelor prime care nu sint mai mari decit numiarul V se aoteazé cu n(N); astlel, (1) = 0, (2) = 4, (3) = (4) = 2, (5) = n(6) = 3, n(7) = m8) = 0(9) = (10) = 4, a(11) = n(12) = 5, (13) = 165**. S& se demonstreze ci pentru n— 0 n(N)IN > 0. 4) = (15) = w(16) = 6, 166***, Teorema lui Cebigev. Sa se demonstreze ci se pob gisi doud numere A gi B, astfel incit pentru orice V N A— co, c&tre o limits determinata g Y. Astfel, are loc ae a Stated etptat bE olny + 8, a cdrei precizie creste nemarginit odatad cu A qo***, A treia teorem& a lui Mertens. Fie 2, 3, 5, ¥, 44, ..., p toate numerele prime nu mai mari dectt numérul intreg NV. S& c6 desnonstreze ci exist un numar c astfel incit, pentru N — oo, raportul dintre produsul (= 20-02 HM-A-(-B gi numérul c/In NV s& tind& catre unu. A treia teorema a lui Mertens mai poate fi soris’ si sub form& (—S)b-YE= e—A)b (relativ la semnul ~ v. p.56). Utilizind metode din matematica superioar& se poate demonstra c& valoarea constantei c este egala cu e-Y, unde ex 2,748 este baza sistemului de logaritmi naturali (v."p. 54), iar “y = 0,577 este aga-numita constantd a lui Euler, definita in enuntul teoremei 162. Se mai remarca si urmitoarea formula interesantd, aseméndtoare cu a tretz teoremi 2 lui Mertens: 144) (144 143) ret) (ied ~ aN 2 3 5 7 we (3, 5, %.pp sint toate numerele prime nu mai mari a N); aici, ca gl ial zue, este baza logaritmilor naturali, y este constanta lui Euler, iar x © 3,142 este raportcl dintze tungimea cercului $i diametru. Accastd formula rezulti din relatia (+See Drs) (alla) ESD 3) Din rezultatul la problema a) rezult e& 8 < 15; de fapt, valoarea aproximaativs @ scestui numér este egald cu 0,25. 64(a) a) a}b- ale a) b> s) a (v. problema 170), iar (-a)t-a)e- alta) a) oat 2 i pty ont conform formulei lui Euler, care face obiectul problemei 143, a) (compara cu rezolvarea pro- blemei 90, a)). Cele trei teoreme ale lui Mertens (problemele 167, 169, 170), ca si teorema Cebisev—Hadamard (v. textul referitor la problema 166), subliniazi impor- tanta legiturd dintre distributia numerelor prime in sirul tururor numerelor intregi gi logaritmii naturali. . 5 — Probleme neelementare — c. 366REZOLVARI PARTEA INTIT PROBLEME DE ANALIZA COMBINATORIE §I DE TEORIA PROBABILITATILOR 1. Deoarece cele patru puncte nu sint coplanare, rezulté ci un plan egal departat de aceste puncte nu poate sa se afle de aceeagi parte a tuturor acestor puncte. De aceea sint posibile doar urm&toarele doud cazuri: 1) trei puncte se afl& de o parte a planului considerat, iar al patrulea de cealalt - parte; 2) de fiecare parte a planului se afl& cite dou% puncte. Sa cercetdm primul caz. Presupunem ca punctele A, B si C se afli de aceeagi parte a planului II egal departat de punctele A, B, C si D, iar punctul De aflé de cealalta parte (fig. 27). Punctele A, B si C nu pot si fie coliniare; in caz contrar, toate cele patru puncte s-ar fi aflat in acelagi plan. Deoarece planul II este egal depirtat de punctele A, B si C dispuse de una gi de aceeagi - parte a lui, rezulta c& acest plan trebuie si fie paralel cu planul ABC. Pentru ca distanta de la punctul D la acest plan si fie egala cu distanta de la plan Fig. 28 la cele trei puncte A, B si C, planul II trebuie s& treacd prin mijlocul perpen- dicularei DP coborite din punctul D pe planul ABC (v. fig. 27). Deci, planul It egal departat de punctele A, B, C si D de o parte a ciruia_se afl punctele A, Bi C, iar de cealalt& parte punctul D este determinat in mod unic. 66In mod analog se determina planul egal departat de cele patru puncte date, de o parte a cdruia se aflé numai punctul C' (sau punctul B sau punctul A), iar de cealalta parte celalalte trei puncte. In definitiv, exist’ patru plane egal departate de cele patru puncte date si care sint astfe incit de o parte a lor se afl numai un punct, iar de cealalta parte celalalte trei. S& cercetam al doilea caz. Presupunem ca punctele A gi B se afla de o parte a planului IT egal departat de punctele A, B, C si D, iar punctele C si D de cealalté parte (fig. 28). Deoarece planul = este egal departat de punc- tele A si B aflate de aceeasi parte a sa, rezultd ca acest plan trebuie sa fie paralel cu dreapta 4B. La fel se demonstreaza ca planul II trebuie si fie pa- ralel cu dreapta CD. Deoarece punctele A, B, C si D nu se afla in acelasi plan, rezulti ci dreptele AB si CD trebuie si fie neparalele si neconcurente. Yom duce prin dreptele AB si CD doua plane paralele; evident ca planul IT trebuie si fie par lel cu aceste doua plane si egal depirtat de ele, adicd trebuie s& treaca prin n jlocul distantei dintre ele (v fig. 28). Deci, existd un singur plan egal departat de punctele A, B, C si D, astfel incit punctele A si B si se afle de o parte a lui, iar punctele C si D de cealalta parte. La fel, existé un singur plan egal departat de cele patru puncte si astfel inctt de aceeasi parte de care se aflé punctul A sa se afle numai punctul C (respectiv punctul D), iar celalalte dowd puncte (B si D sau B si C) si fie situate de cealalta parte. Deci, in total, existé numai trei plane egal depar- tate de patru puncte date gi astfel incit de o parte a fiecdruia se afl4 dowd dintre cele pairu puncte, iar de cealalta parte celelalte doua. Deci, numéarul total de plane egal depirtate de patru puncte date in spa- fiu este 4+ 3 = 7. [Daca se considera o piramida triunghiulara (tetraedru) o Fig. 29 cu virfurile in A, B, C si D, atunci patru dintre aceste sapte plane vor fi para- ele cu fetele piramidei si vor trece prin mijloacele inélfimilor respective (fig. 29, a), iar celalalte trei vor fi paralele cu o pereche de muchii opuse fiind egal departate de acestea (fig. 29, 5).] 672 Rezolvarea acestei probeleme este asemanitoare cu rezolvarea pro- blemei 1. Deoarece punctele date A, B, C, D si E nu se afla toate pe o aceeagi sferé (sau intr-un acelasi plan), rezult4 c& ele nu pot si se afle de aceeasi parte Fig. 30 Fig. 31 a sferei (adica sii fie toate interioare ori toate exterioare sferei) sau a planului, egal departate de aceste puncte. Deci rémine sa cercetim numai dou cazuri: 1) patru puncte se afla de aceeasi parte a sferei considerate (sau a pla- nului considerat) , iar al cincilea de cealalta parte; 2) trei puncte se afla de aceeagi parte a sferei (planului) ¥, iar celelalte doua de cealalta parte. S& presupunem c& punctele A, B,C gi D se afl& de aceeasi parte a sferei (sau a planului) Z, iar ep E de cealalta parte. Punctele A, B, C si D nu se pot afla pe un acelasi cere sau pe o aceeasi dreaptd, deoarece, in acest caz, toate cele cinci puncte s-ar afla pe o aceeagi sferé sau intr-un acelasi plan. Deci prin cele patru puncte A, B, C si D se poate duce o singura slera (sau plan) 5. Daca S este o sferd (fig. 30), atunci sfera © trebuie sa fie egal depar- tata de sfera S gi de punctul E, adic& trebuie sa fie concentric& cu S si si treacd prin mijlocul segmentului ME, unde M este punctul de intersectie a dreptei OE (0 este centrul sferei S) cu sfera S. Daca S este un plan tig. 31), atunci ¥;, de asemenea, va fiun plan si anume va fi planul paralel cu S gi care trece prin mijlocul perpendicularei EP, coborite din punctul E pe planul S. Deci, in toate cazurile, exist o singura sferi (sau un singur plan) © egal departata de punctele A, B, C, D si E si care este astfel incit de o partea lui £ se aflé punctele A, B, C gi D, iar de ccalalté punctul E. La fel exista o singura sfera (sau plan) egal departata de aceste cinci puncte care este astfel incit de o parte a ei se afl& punctul D (sau C sau B sau A), iar de cealalta parte celelalte patru puncte. Deci, in total, exist’ cinci sfere (sau plane) egal departate de cele cinci puncte date gi astfel inctt de o parte a fiecdreia se afld unul dintre cele cinei puncte, iar de cealalta parte celelalte patru. Sa presupunem oa A, B, C se afla de o parte a sferei (sau a pla- nului) 5, iar punctele D, E de cealalta. Prin punctele A, B si C se poate duce un singur cere (sau o dreapta) s. Presupunem mai {ntti od s este un cere (fig. 32). Dac& 5 este o sfera, rezulta ci centrul ei O trebuie si fie egal departat de punctele A, B gi C; deci, proiectia punctului O pe planul ABC trebuie si coincidd cu centrul P al cercului s circumscris triunghiului ABC. Deci punctul 0 trebuie si se afle pe perpendiculara p, ridicata in punctul P pe planul ‘ABC. Pe de alta parte, punctul O trebuie 3& fie egal departat de punctele BBE gi D, adic trebuie sa fie situat tn planul X, dus prin mijlocul segmentului DE perpendicular pe acest segment. Astiel; centrul sferei 5 nu poate fi dectt punctul 0 aflat la intersectia planului K cu dreapta p; raza acestei sfere trebuie Fig. 32 Fig. 33 sa fie egal cu (OA + OD)/2 (sfera E trebuie sa treacd prin mijlocul distantei dintre sferele concentrice Sy si Ye, cu centrul in O si trecind prin punctele A, B si C, respectiv prin D gi £). Daca planul K nu se intersecteaz& cu p, adicd este paralel cu aceasta dreapta (fig. 33), segmentul DE va fi paralel cu planul ABC; in acest caz, planul 5, paralel cu planul ABC si trecind prin mijlocul perpendicularei coborite dintr-un punct oarecare al segmentului DE pe acest plan, va fi egal dep&rtat de cele cinci puncte. Cazul in care dreapta p este situata in planul K nu este nevoie si fie cercetat, deoarece in acest caz, cum este usor de vizut, prin cele cinci puncte A, B,C, D si E se poate duce o sfera, ceea ce contrazice conditiile problemei. Vom presupune acum cf s este o dreapta (fig. 34). In acest caz, punctele A, B gi C nu pot fi egal departate de o sferd dac& se gisesc toate de aceeasi parte a ci. Insa, in acest caz, cele cinci puncte vor fi egal departate de planul 3B, care trece prin mijlocul distanjei dintre cele doua plane paralele duse prin dreptele neparalele gi neconcurente ABC si DE; punctele A, B gi C vor fi dispuse de o parte a acestui plan, iar punctele D gi E de cealalt& parte. Deci in toate cazurile exista o singu- ra sferé (sau un singur B=) egal de- partata de punctele A, B, C, D si E si astfel incit punctele A, B gi C s& fie situate de o parte a lui D, iar punctele D Fig. 34 si E de cealelta parte. La fel, exista o sin- gurd sferd (sau un singur plan) egal departatd de aceste cinci puncte gi astfel inctt de o parte a sa si se alle punctele E gi C (sau E gi B sau E gi Asau DiC sau Dgi Beau Dgi AsauC gi B sau C gi A sau B gi A), iar 69de cealaltd parte celelalte trei puncte. Deci existé totdeauna exact zece sfere (sau plane) egal departate de cinci puncte date (care nu se afld pe o sfera sau intr-un plan) gi astfel incit de o parte a sa s& fie situate doua dintre cele cinci puncte, iar de cealaltaé parte celelalte trei. Astfel, numérul total de sfere (sau plane) egal departate de cele cinci puncte este 5 + 10 = 15. 3. Problema se reduce la determinarea numirului de puncte existente (centrele sferelor cdutate) egal departate de cele patru feje ale piramidei. Locul geometric al punctelor egal departate de fetele unui diedru dat este un plan care trece prin muchia diedrului gi care imparte acest unghi in jumatate, numit planul bisector al diedrului. Deoarece dou& plane care se intersecteazi formeazi doud perechi de diedre opuse la virf, rezulté c& locul geometric al punctelor egal departate de doua plane care se intersecteazi este format din doua plane ce trec prin dreapta lor de intersectie. ‘Locul geometric al punctelor egal dep&rtate de fetele unui triedru este dreapta de intersectie a planelor bisectoare ale celor trei diedre ale triedrului, numit’ bisectoarea triedrului. Deoarece trei plane care se intersecteazd formeaz& patru perechi de tri- edre opuse la virf, rezulté ci locul geometric al punctelor egal depiirtate de trei astfel de plane este format din patru drepte ce trec prin punctul lor de intersectie. Fie acum Ij, Ie, My si Tl, planele fetelor piramidei. Se considera triedrul din interiorul piramidei format de planele II, I, si Ij. Locul geometric al punctelor egal departate de aceste trei fete a unghiului considerat este format din patru drepte (1, Bs, Bs $i By. Mai departe, locul geometric al puncte- lor egal departate de planele Il; si Il, este format din doua plane By si By. Evident ca fiecare dintre punctele de intersectie ale uneia dintre dreptele Bi, 2s, Bs si B, cu unul dintre planele B, gi By (si numai aceste puncte) va fi egal departat de planele Ij, TI, Ms si ly. Astfel, in general, se objin in total opt puncte egal departate de fetele piramidei, deci opt sfere tangente la aceste fefe. Nu este greu de vazut ca, dintre aceste opt sfere, una este interioar& piramidei (sfera inscris&, fig. 35, a), patru sint exterioare, cite una inlauntrul 70fiecdrui triedru (sferele ,,exinscrise“, fig. 35, b) si celelalte trei inlduntrul unghiului diedru exterior format de fejele piramidei si in interiorul diedrului opus la virf diedrului opus (fig. 35, c). Se observa ci, in cazuri particulare, piramida triunghiularé poate sa aibi mai putin de opt sfere tangente la fetele ei. Astfel, tetraedrul regulat are numai cinci astfel de sfere (numai sfere de tipul reprezentat in fig. 35, a gi 5). Aceasta datorita faptului ca, tn diferite cazuri, unele dintre dreptele As, Bs, Ps §i B, pot fi paralele cu unele dintre planele By si Ba. Observafie. Se poate demonstra cA, dack suma arillor a doud fefe ale piramidei triunghiulare este egald cu suma ariilor celorlalte doud fete, exist numai gapte sfere tangente Ja toate fefele; daca ariile fefelor sint doua cite doud egale, atunci existd sase astfel de sfere; {In sfirgit, dacit toate fetele piramidel au acecasi arie (si deci sint egale), atunci exista numai cinci astfel de sfere (vezi (56), [33]). 4. Vom presupune ca fetele cubului se vopsesc in verde, albastru, rogu, galben, alb si negru. Vom ageza cubul astfel ca fata de jos si fie verde. Acum, fata de sus poate fi vopsiti cu una dintre celelalte cinci culori. Este clar ci in nici unul din doud moduri de vopsire in care fata de sus (adic& opusi celei verzi) este acoperit cu culori diferite, fetele de aceeagi culoare nu pot fi supra- puse printr-o rotatie. Vom determina acum numarul de vopsiri in care fata de sus este acoperitd cu o culoare anumita (sa zicem, cu albastru); numarul total de moduri de vopsire este egal cu de cinci ori acest numar (deoarece fata de sus poate fi vopsit& cu oricare dintre celelalte cinci culori). Vom alege una dintre cele patru culori rimase dupa ce am folosit ver- dele gi albastrul (si zicem, rogu) gi vom aseza cubul astfel ca fata rosie si fie fata din spate; acest lucru poate fi obfinut prin rotirea cubului in jurul axei verticale. Ne mai rémin inca trei culori — galben, alb si negru, cu care trebuie s& vopsim trei fete (cea din fata si cele doua laterale). Evident, ca in toate modurile de vopsire obtinute astfel, fetele de aceeasi culoare nu pot fi supra- puse printr-o rotatie, deoarece la orice rotatie sau fata de jos nu va mai fi verde sau fata din spate nu va mai fi rosie. Trei fete pot fi vopsite ou trei oulori tn gase moduri diferite (cea din fata poate fi vopsita cu oricare dintre cele trei culori gi la fiecare astfel de vopsire mai putem alege in doud moduri culoarea fetei din stinga). Deci, numarul total de moduri de vopsire, in care fetele de aceeasi culoare nu pot fi suprapuse prin rotatia cubului, este egal cu 5 -6 = 5. Cei 10 lucratori care alcituiesc prima brigada pot fi alesi din treizeci fo CR= aes moduri. Apoi, din ceilalti 20 lucratori pot fi alesi in 20 - 19... 14 40! mod de formare a primei brig&zi cu fiecare dintre modurile de alcatuire a +2 celei de-a doua brigizi, vom obfine in ooo (101)? (101)8 de repartizare a muncitorilor tn cele trei brigdzi. Aici se considera ins& ca fiind diferite si acele repartizéri care se obtin una din alta schimbind numai numerele brigazilor; deci numérul obfinut trebuie sa fie impartit la 31, care este numa- 1 c= moduri cei 10 lucr&tori din a doua brigada. Asociind fiecare modurirul de moduri in care pot fi atribuite brigizilor cele trei numere. Deci, numarul de moduri cdutat este egal cu 30! 31(401)* = 2.775 498 395 670. Observafie. Intr-un mod cu totul analog se poate trage concluzia ci din nk mun- citori pot fi aledtuite in moduri k brigizi, fiecare fiind format din n lucrdtori. aly kl 6. Se vor nota cele 44 sorturi de prajituri cu py, Pe, Ps, +, Pu. O pra- jiturd poate fi aleasi in 11 moduri. Si vedem acum in ctte moduri pot fi alese dou prajituri. Vom forma toate grupurile posibile de cite doua prdjituri, alaturind pe rind la fiecare sort cite o prajitura din toate cele 44 sorturi gi apoi, separat, din nou acelagi sort, dupa cum se arata in tabelul de mai joss PiPy = PiP» = PrPss -) PiPrs PP PePt = PePa» = BaP» +++» PaPars = PoP» PuPp PuPs PuPs --) PuPus; PuPu- Acest tabel are 14 rinduri gi 12 coloane. Fiecare pereche de prajituri figureaz& de doua ori: perechile formate din prajituri diferite se afl& in rinduri diferite ale tabelului, iar perechile formate din prajituri identice se giisesc de doud ori in acelasi rind. Astfel, numirul total de perechi diferite este egal cu 44-12 2 S& cercetim acum cite grupuri diferite de trei prajituri pot fi formate. ‘Vom alc&tui un tabel format din 66 de rinduri corespunzind celor 66 perechi diferite de prajituri, alaturind pe rind la fiecare pereche efte o prajitura din toate cele 11 sorturi pe care le avem gi apoi adaugind, iarasi separat, de doud ori prajiturile din perechea considerata: Pippy PiPiP2, —P1PaPs» PiPiPus PaPsP» —PiPaPs PiPeP = PiPaPa, ~—P1P2Ps» » Pipers PaP2Pw» PiP2Pu = 66. PuPuPy PuPuPs PuPuPs +» PuPuPus PuPuPus PuPuPiu- Acum in tabelul care contine 66 rinduri si 11 + 2 = 13 coloane, fiecare grup de trei prajituri intra de trei ori. Intr-adevir, de exemplu, grupul pypsps, format din trei prajituri diferite, figureazi tn rindurile corespunzatoare pere- chilor p,pz, Prps $i PePs} grupul pspip2 figureaz& de doua ori in rindul cores- punzator perechii pp2 gi 0 data in rindul corespunzator perechii pyp1; grupul 72Pipip: se giseste de trei ori in rindul corespunzator perechii pip. In felul acesta, numarul total de grupuri posibile formate din trei prajituri este egal cu 86:43 _ 56, 8 Mai departe, vom forma tabelul din grupuri de cite patru prajituri, adau- gind pe rind la fiecare grup de trei toate cele 11 sorturi de prajituri si dupa aceea, separat, din nou prajiturile din care este format grupul respectiv de trei; in acest tabel, format din 286 de rinduri si 11 + 3 = 14 coloane, fiecare formatie de patru prajituri va figura de patru ori. Continuind acest rafiona- ment, vom obfine in sfirsit cA numarul cdutat al formatiilor posibile de cite gase prajituri este egal cu 11-12-13- 14-15-16 1+2+3-4-5.6 Observatie. Dacd numérul total al sorturilor de prajituri ar fi egal cu n, iar numa- rul prdjiturilor alese m, atunci ca réspuns la problema noastra am fi obfinut numarul = 8008 = Ch. n(n + 1) (n+ 2)... (a+ m— 1) 1-2+3...m = Cima Aceastd expresie se numeste uneorl numarul combindrilor cu repetitie de n elemente luate cite m. 7. Conform conditiilor problemei, pentru orice grupd de cinci membriai comisiei trebuie si exist& un lac&t, a cérui cheie sd nu se afle la nici unul dintre acesti membri (ins se afl la fieoare dintre cei sase membri absenti, astfel incit prezenta oricdruia dintre acesti sase membri face posibilé sedinta comisiei). Deci cel mai mic numar posibil de laciite este egal cu numarul modu- rilor in care pot fi formate din 14 membri ai comisiei grupe de cite cinci membri, adica este egal cu numarul combinarilor de 11 elemente luate cite 5: 14-10-9-8-7 hea = Deoarece pentru fiecare lacat trebuie si existe sase chei, rezultd cé numa- rol total de chei va fi egal cu 462-6 = 2772. Fiecare membru al comisiei va avea 2.772 : 11 = 252 chei. In acest caz, pentru ca s& fie satisfacute conditiile impuse in enuntul problemei, cheile trebuie sa fie imparfite intr-un anumit mod. Anume, trebuie ca cele gase chei ale fiecdruia dintre cele Cj, lacdte s& se afle la o grupa de gase membri ai comisiei gi ca Ia fiecare grup de sase membri s& existe un lacat, a c&rui cheie s& se afle la acesti membri gi numai la ei. Atunci sedinta comisiei_nu se va putea fine de indata ce lipsesc 6 (sau mai multi) membri ai comisiei. 462. 73Dac& numarul membrilor comisiei ar fi fost 1 si s-ar fi cerut ca accesul Ia casi si fie posibil 4m prezenta a m membri, numérul lacdtelor casei ar fi trebuit s& fie egal cu n(n= 1). opt = 1-2-3 Rezultatul objinut aratd ci un astfel de mod de pastrare a documentelor este practic ireali- zabil (chiar in cazul unei comisit relativ restrinse, deschiderca casel ar necesita o zi Intreagi). 8. Dupa prima rotatie au fost taiate toate numerele care dau restul 4 prin impartirea cu 15; ultimul numar de acest gen va fi 991. Primul numar taiat la a dova parcurgere va fi 991 + 15 — 1000 =6; apoi la a doua rotatie sint tdiate toate numerele care dau restul 6 prin impértirea cu 45 (ultimul numar de acest_gen va fi 996). Primul numér tiiat Ja a treia rotatie va fi 996 + 15 — 1000 = 11; mai departe la a treia rotatie vor fi taiate numerele care dau restul 11 prin Impérfirea cu 15 (986 va fi ultimul numér de acest gen). Primul numar taiat la a patra rotatie va fi 986 + 15 — 1000 =1. Deoarece acest numar a fost taiat mai inainte, rezulté c& in continuare, numa- rind intervale de cite 15 numere, vom obtine mereu numere taiate mai inainte, astfel c& nu vor mai fi de taiat numere noi. In definitiv, vor fi taiate astfel toate numerele si numai acele numere care prin impartirea cu 15 dau resturile 1, 6 si 11. Insi numerele care dau resturile 1, 6 sau 11 prin imp&rtirea cu 15 sint numerele care prin impartirea cu 5 dau restul 1. Printre primele 1 000 numere, acestea sint in numar de = = 200 (numerele 4, 6, 14, 16, ...,996 = 5 + 199 + 1), Deci, vor ramine neta- iate 1000 — 200 = 800 numere. 9. Prima rezolvare. Vom calcula numarul numerelor din sirul nostru in care nu figureaza cifra 1. Vom adiuga le inceputul acestui gir si numa- rul 0 (zero) gi vom suprima ultimul numér 10 000 000 000; vom obtine un sir de 10! numere care, fata de girul initial, va confine un numar in plus, in care nu figureazd cifra 1. Vom conveni, acum, ca in girul obtinut s& adiugim 1n fata tuturor numerelor de mai putin de 10 cifre atitea zerouri cite cifre lipsese pind la 10. Noul sir va fi format din 10!” numere de cite zece cifre, incepind cu 0 000 000 000 gi sfirsind cu 9 999 999 999. Dac& un numar din acest sir nu contine cifra 1, aceasta inseamna c& pe primul loc in acest numir figureazi una dintre celelalte noua cifre 0, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9. Pe locul al doilea, de asemenea, trebuie si se afle una dintre aceste noua cifre; asociind 9 valori posibile pentru prima cifré cu 9 valori pentru cea de-a doua, vor obtine in total 9* moduri posibile diferite pentru formarea primei perechi de 'cifre. La fel, pentru primele trei cifre ale numérului nostru se obtin 9° moduri posibile ‘diferite, pentru primele patru cifre 9* moduri posibile diferite etc.; in sfirgit, pentru primele zece cifre vom obtine 9!° moduri posibile diferite. Aceasta inseamnd ca in sirul numerelor de la 0000 000000 la 49 999 999 999 exista 9% numere diferite, care nu contin printre cifrele lor pe 1. Deci, in sirul de la 1 la 10000000000, numérul acestor numere va fi egal cu 910 — 1 = 3 486 784 401 — 1 = 3 486 784 400, iar numerele in care figureaza cifra 1 vor fi in numar de 10 000 000 000 — 3 486 784 400 = 6 513 215 600. Deci, in sirul considerat, existé mai multe numere in care figureaza cifra 4 decit numere care nu contin pe 1. Rezolvarea a doua. Vom calcula numirul numerelor din sirul in care figureaza cifra 1. Vom conveni ca prin zece si intelegem zece numere intregi consecutive incepind cu numéarul care se termind cu zero si terminind cu numA&rul care se sfirseste cu cifra 9; prin o sutA s&intelegem o sut& de numere intregi consecutive incepind cu numéarul care se terming cu dona zerouri si terminind cu numéarul care se sfirseste cu doi de nova; prin o mie s& intelegem o mie de numere intregi consecutive incepind cu numérul care se termina cu trei de zero gi terminind cu numérul care se sfir- geste cu trei de noua etc. Pentru ca prima zece, prima suta, prima mie etc. sa fie completa, vom mai adauga la inceputul sirului nostru de numere gi cifra 0. In prima zece se afla un singur numar in care figureazd unitatea, acesta este numérul 4. Tot atitea numere care Gontin pe 1 se vor afla in oricare alt& zece din prima suta, in afaré de a doua — a doua zece (numerele de la 10 Ja 19) este in intregime formata din numere care contin pe 1. Deci prima suta contine 9.41410 numere, in care figureazé cifra 1. Tot atitea numere continind pe 4 se afla gi in oricare alta suta din prima mie, in afard de a doua — a doua suta este formata in intregime din numere care contin pe 1. Deci, in prima mie exista 9(9+ 1 + 10) + 100 = 9? + 9-40 + 10? numere in care figureaza cifra 4. In fiecare mie din primele zece mii, in afard de a doua, vor exista tot atitea numere continind pe 4, iar a doua mie va fi in intregime compusd din astfel de numere. Astfel, printre primele 10000 de numere vor exista 9(9? + 9-10 + 10%) + 1.000 = 9 +.9%- 10 + 9+ 10? + 108 numere care contin printre cifrele lor pe 4. Continuind acest retionament, vom arta ugor c& printre primele 10 000 000 000 de numere de la 0 la 9 999 999 999 exista Q# + 98-10 + 97-10? + ... +19+ 108 + 10°