Basmul cult-Povestea lui Harap-Alb

-de Ion Creangă

Basmul este o specie a epicului, ce dateaza din vremuri ancestrale, termenul de basm provenind din
termenul ,, basni” care în limba slava inseamna ,,nascocire,inventie, nascocire,scornire”.
Apartenenta la gen si specie.Opera literara ,,Povestea lui Harap-Alb” apartine genului epic,autorul exprimandu-si
in mod indirect gandurile, ideile si sentimentele prin intermediul celor trei elemente constitutive:narator,actiune si
personaje.Naratorul omniscient,omniprezent si extradiegetic nareaza obiectiv ,la persoana a III-a,cu cateva exceptii
prin intermediul actiunii si al personajelor .Basmul este o specie epica ampla(in proza sau in versuri) care dezvolta
categoria estetica a fabulosului/miraculosului, avand un singur plan narativ, cu o actiune conventionala cu intamplari
fantastice, la care participa personaje sau forte supranaturale,purtatoare ale unor valori morale.

Aparitie. Basmul ,,Povestea lui Harap-Alb” a fost publicat pentru prima data in revista ,,Convorbiri literare”,in
1877,apoi in ziarul,,Timpul”.

Tema operei o constituie eterna lupta dintre bine si rau, finalul aducand intotdeauna triumful binelui asupra
raului, frecventa in epica populara a fabulosului ,este dublata de tema initierii si a maturizarii treptate a eroului,fiind un
bildungsroman, ,,Viata e o scoala care instruieste fara greseala”(G.Calinescu.).
Titlul basmului are o structura oximoronica, reprezentand numele eroului.Este evidentiata dubla personalitate a
eroului, Harap insemnand sluga,tigan,rob, iar epitetul Alb sugereaza caracterul integru al protagonistului,puritatea sa
etc.Contrastul dintre alb si negru ofera o armonizare a defectelor si a calitatilor, sugerand trecerea de la sluga la stapan
prin intermediul unui drum initiatic ,astfel, traind in umilinta, viitorul imparat poate intelege mai bine oamenii.

Perspectiva narativă Naratorul se dezvaluie a fi, pe parcursul basmului, omniscient si omniprezent, un adevarat
demiurg in raport cu personajele.Extradiegetic in raport cu evenimentele narate ,,in vremile acelea, drumurile erau
pline de primejdii, nu ca in ziua de astazi” , ,,Ce-mi pasa mie?Eu sunt dator sa spun povestea si va rog s-o ascultati” ,
naratorul auctorial devine actant in finalul basmului.Naratorul nareaza la persoana a III-a , se manifesta heterodiegetic
in raport cu actantii, evidentiand mai multe puncte de vedere.
Conflictul.In acest basm apar doua conflicte:unul exterior(reprezentat de lupta dintre fortele binelui(Harap-
Alb,uriasi,Sfanta Duminica,calul,etc) si fortele raului(spanul,imparatul Rosu).) iar cel interior fiind reprezentat de
pierderea identitatii si sacrificarea iubirii, in cazul lui Harap-Alb.

Actiunea este simpla, lineara, gradata, cronologica. In incipitul basmului este prezentat un crai, frate al
imparatului Verde şi tată a trei copii.Acesta afla ca fratele sau are mare nevoie de un mostenitor al imparatiei, datorita
faptului ca acesta are doar trei fete.Craiul ii anunta pe feciorii sai ca unul dintre ei trebuie sa porneasca spre imparatia
fratelui sau pentru a mosteni tronul.Se ofera prima data feciorul cel mare,insa tatal sau vrea sa il testeze pentru a
vedea daca este capabil sa infrunte pericolele calatoriei.Acesta se sperie de tatal sau deghizat in urs,se intoarce si il
dezamageste pe crai.Fiul mijlociu actioneaza asemenea fratelui mai mare , iar craiul ramane deceptionat de fii sai.In
acel moment,sfatuit de Sfanta Duminica, metamorfozata intr-o băbuţă, mezinul ii cere permisiunea tatalui sau de a-si
incerca sansa, primeste aprobarea şi isi ia un cal aparent foarte slab, insa inzestrat cu puteri supranaturale.
Este prezentată plecarea eroului alaturi de calul sau fermecat ,acesta trecand de testul tatalui sau si primind de la
crai cateva sfaturi pretioase, printre care acela de a nu se intovarasi cu spanul. Craisorul isi ia ramas-bun de la tatal sau
,pornind spre padure. Întâlneşte omul spân, rezistă de două ori tentaţiei de a se împrieteni cu el, dar , pentru că nu
reuşeşte să iasă din pădurea- labirint, acceptă ajutorul celui de-al treilea spân întâlnit. Spânul il trage pe sfoara, ii fura
identitatea si il face sclavul sau numindu-l ,Harap-Alb”, in momentul in care acesta coboara in fantana. Ajunşi la
palatul imparatului Verde, omul span il supune pe craisor la o serie de munci, menite sa-l maturizeze, sa-l initieze,
printre care aducerea unor salati fermecate din gradina ursului,dar si a pieii pline de pietre pretioase a cerbului.Harap-
Alb trece cu bine peste primele doua probe cu ajutorul oferit de Sfanta Duminica si de calul sau.Craisorul castiga
simpatizanti in persoanele imparatului Verde dar si a fetelor acestuia, iar spanul devenea antipatizat.In urmatoarea
proba Harap-Alb trebuie sa se intoarca la palat cu fata imparatului Rosu.Eroul nu sta pe ganduri si pleaca.Pe drum isi
face prieteni si tovarasi de drum pe uriasi , ajuta furnicile si albinele, facandu-si astfel, aliati.Ajunsi la palatul
imparatului Rosu acestia sunt invitati sa stea peste noapte in casa de arama incinsa , imparatul dorindu-si sa scape de
oaspetii neinvitati.Gerila rezolva imediat problema si cei şase se odihnesc pentru a doua zi.Prima proba pe care
trebuiau sa o indeplineasca consta in consumarea unei cantitati uriase de mancare si bautura, proba la care nu au avut
nici o problema , datorita ajutorului lui Flamanzila si a lui Setila.Si a doua proba a fost trecuta datorita ajutorului
furnicilor,care au separat perfect grauncioarele de mac de cele de nisip. A treia proba consta in pazirea fetei
imparatului timp de o noapte. Ajutati de Ochila si Pasari-Lati-Lungila, acestia o prind cu greu.Proba finala il implica
numai pe Harap-Alb , insa acesta trece cu brio incercarea cu ajutorul albinelor.Fata isi ia la revedere de la tatal sau si
1
pleaca cu protagonistul.Aceasta propune o intrecere intre calul sau si turturica ei,in final castigand calul .Pe drumul de
intoarcere, intre cei doi se infiripa dragostea si Harap-Alb isi ia ramas bun de la prietenii sai.
Ajunsi la curtea unchiului sau, spanul este demascat, dar acesta ii taie capul lui Harap-Alb, ca in cele din urma sa
fie ucis de calul eroului, si protagonistul sa fie reinviat de iubita sa. In finalul basmului, are loc nunta dintre Harap-
Alb si fata imparatului Rosu, acestia bucurandu-se de dragostea lor . Lucrurile revin la normal, se restabileste
echilibrul si binele triumfa.
Timp si spatiu.Actiunea este plasata intr-un timp anistoric,neprecizat:,, Amu,cica traiau odata...”, ,,si merg o zi si
merg doua, si merg 49”, ,,in vremurile acelea”, oferind senzatia infinitului. Spatiul este fantastic: padurea spanului,
gradina ursului,padurea cerbului solomonit , curtile imparatului Rosu.

Lumea personajelor lui Creanga constituie un univers fabulos, miraculos si unic in acelasi timp.
Harap-Alb este protagonistul basmului,fiind in centrul tuturor actiunilor, este un personaj pozitiv,reprezentand
binele in lupta vontra raului, este un personaj central, titular,tridimensional,real(nu are trasaturi
supranaturale),eponim(numele sau constituie titlul basmului),rotund si complex. Este fiul cel mai mic al craiului,
nepotul lui Verde imparat, insa devine sluga a spanului,,fiul craiului, vazandu-se prins in cleste si fara nicio putere,ii
jura credinta si supunere intru toate”.
Este caracterizat in mod direct de catre narator, ,,Harap-Alb o prapadea din drag”, ,,fiul craiului, boboc in felul
sau la trebi de aieste , se potriveste spanului si se baga in fantana”, ,,se facu atunci rosu cum ii gotca, lovit fiind in
adancul sufletului”. Prin autocaracterizarea sa deducem ca este neexperimentat: ,,Sfant sa fie rostul lui tatane-meu ca
bine m-a invatat!Asa-i ca n-am tinut sama de vorbele lui, am ajuns sluga ...”, ,, lasa-ma ,matusa, nu ma supara, ca am
multe pe cap” , ,,nu-mi vad lumina ochilor de necaz”. De catre celelalte personaje este caracterizat astfel:,,Vai de mine
si de mine , Harap-Alb...parca nu te-as fi crezut asa slab de inger, dar, dupa cate vad, esti mai fricos decat o
femeie.”, ,,luminate craisor” , ,,gaina plouata” , ,,inima ta cea buna” , de catre tatal sau ,, tu esti vrednic de imparat”,
de catre fete ,,are o infatisare mult mai placuta si pare mult mai omenos”, ,,fii barbat” il indeamna calul, ,,sluga asa de
vrednica si credincioasa”, ,,mult pretuieste omul acesta”.
Majoritatea trasaturilor sale de caracter reies, insa , prin intermediul caracterizarii indirecte din fapte si
gesturi.Astfel, observam ca nu are trasaturi supranaturale,este tipul eroului de la tara,simplu,datorita mentalitatii
sale.Este modest si respectuos fata de tatal sau ,dorind si rugandu-l pe acesta sa-i permita sa-si incerce sansa de a
deveni mostenitorul imparatului Verde .Se simte rusinat si umilit cand fratii sai ii dezamagesc tatal, inteligent, la
intrebarea tatalui:,,Dar aista cal ti l-ai ales?” raspunde invaluit,ca merge printre straini si nu vrea sa atraga atentia .
Dovedeşte că este viteaz in momentul intalnirii cu tatal sau, deghizat in urs, dar este neinitiat si naiv, căci nu asculta pe
tatal sau si se intovaraseste cu spanul, ajungand in cele din urma sluga acestuia.Este supus si umil , respectandu-si
juramantul fata de span,însă nu trece de proba padurii (labirintului),dovedind slabiciune.
In afara protagonistului, apar in basm si antagonistul, personajele secundare si episodice.Spanul este antagonistul
basmului, este un personaj negativ, este considerat incarnarea raului, a diavolului, datorita defectelor sale foarte usor
de remarcat.Este dominat de viclenie, malefic, inselandu-l pe craisor, punandu-l la muncile periculoase cu evidentul
scop de a-l vedea mort. Este, de asemenea, las, respingator, este pedagogul rau ,dar necesar de care Harap-Alb avea
nevoie pentru a se maturiza, reprezinta interdictia care trebuie incalcata, metamorfoza a diavolului, dar poate fi
considerat un alter-ego al lui Harap-Alb.
Alti pedagogi ai protagonistului sunt: Sfanta Duminica(personaj secundar, donator, pozitiv, fabulos, rolul ei se
justifica prin faptul ca are legatura cu divinitatea, poate fi asemuita cu un humulestean, baba inteleapta la care apeleaza
toti satenii aflati in impas), calul ( un pedagog rezervat, neimplicandu-se in momentul in care craisorul este pacalit de
catre span, este tovarasul lui Harap-Alb.In mitologie, calul era considerat animal psihopomp, calauza a sufletelor
mortilor, este totem al celtilor.),uriasii - personaje hiperbolizate, pantagruelice, grotesti, au sentimente, limbaj specific
omului, sunt portretizati frecvent cu lexemul,,om”. Ei reprezinta, dupa G. Calinescu, tipuri de tarani humulesteni cu
pasiuni exagerate: betivul satului- Setila, mancaciosul- Flamanzila .
Aspectul de basm cult este susţinut şi de prezenţa formulelor , expresii stereotipe ce par adeseori lipsite de
sens; în realitate, functiile lor sunt foarte precise.Formulele initiale au rolul de a introduce cititorul in lumea
basmului,,Amu cica era odata intr-o tara un crai...”, sunt extrem de simple, reduse la esenta, marcand
incertitudinea.Inrameaza lumea pe care o comunica , avertizand cititorul că intră in lumea fictionala.Formulele
mediane intretin interesul si atentia cititorului, ascultatorului, delimitand secventele narative:,,si merg o zi, si merg
doua, si merg patruzeci si noua”, ,,cuvantul din poveste mult mai este”.Cele finale au rolul de a readuce cititorul in
lumea reala, scot ascultatorul din lumea fictionala, iar la Creanga este una originala,caracterizandu-se prin umor:,,Si a
tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca. Cine se duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea si
mananca, iara cine nu, se uita si rabda.”
Consider ca basmul ,,Povestea lui Harap-Alb este o ilustrare magistrala a genialitatii lui Ion Creanga, un exemplu
de opera culta, avand, dincolo de valoarea estetica dovedita, si o valoare moralizatoare.
2