Legenda Calin Gruia Poveste Florii Soarelui

POVESTEA FLORII SOARELUI
- Legenda-
Legenda este o specie a literaturii populare, mai ales in proză,dar şi in versuri, de obicei redusă
ca dimensiune, care, utilizând evenimente miraculoase şi fantastice, tinde să dea explicaţie
genetică şi in general cauzală unor fenomene, intamplări, caracteristici ale plantelor, animalelor,
omului, etc . Legenda este o povestire de dimensiuni reduse,avand uneori elemente fantastice şi
miraculoase, bazate pe fondul real al unei intamplări sau pe miezul imaginar, mitic al acesteia.
Dintre legende, cele etiologice sunt cele mai accesibile pentru şcolari şi peşcolari. Legendele
etiologice au rolul de a exprima si explica anumite cauzalitati conform mentalitatii folclorice.
Semnificativă este legenda Povestea florii – soarelui, de Călin Gruia, cu o structură complexă,
asemănătoare basmului, in care sunt folosite modalităţi artistice variate pentru a explica originea
şi trăsăturile plantei.
Din punct de vedere ideatic, legenda transfigurează, prin alegorie, destinul tragic al ―fetei lui
Ştefan-Vodă, al omului afectat de lupta forţelor opuse. Ţesătura metaforică şi hiperbolică a
motivelor,muţeniei, blestemului, predestinării, Soarelui şi Lunei, din perspective reală şi
supranaturală, reprezintă un pretext pentru a nuanţa, in reverberaţii lirice şi dramatice, trăsături
general – umane opuse: bine –rău, viaţă – moarte, bunătate – răutate, lumină – intuneric.
Legenda Povestea florii-soarelui de Călin Gruia, este organizata in episoade narative, intretăiate
de pasaje descriptive. Acţiunea e structurată pe două planuri ce se intrepătrund: planul concret şi
cel transfigurat, care păstrează datele existenţiale.
Evenimentele sunt circumstanţiale in ―spaţiul acestui pămant‖, folosindu-se timpul trecut
(―pre vremea lui Ştefan cel Mare‖).
Naraţiunea legendei Povestea florii-soarelui incepe firesc, aducand in prim plan imaginea ―fetei
lui Ştefan – Vodă‖. Fata, deşi este de o frumuseţe unică, e mută, fapt ce provoacă o tristeţe
copleşitoare voievodului. Acesta caută leac, sfătuindu-se cu cărturarii şi vracii cei mai vestiţi ai
timpului, dar fără rezultat. Intr-un tarziu, o bătrană aude de necazul domnului şi se prezintă in
faţa acestuia cu gand să-l ajute.
De la episodul venirii bătranei la domnul intristat, intriga se nuanţează. Bătrana il povăţuieşte pe
Ştefan să cheme Soarele la un ospăţ, unde odrasla sa ―avea să prindă grai, dacă il va săruta pe
alesul invitat. Acest moment determină imprevizibilul intamplărilor şi al episoadelor.
Sfatul bătranei părea, pentru moment, că aduce o rază de speranţă in sufletul voievodului. Dar
Piază-Rea, personaj malefic, forţă a răului, simbol al intrigii şi vicleniei, prin vorbe meşteşugite
incurcă şi zădărniceşte dezlegarea fetei de ―bluestem‖, anuţand Luna de ―necredinţa
Soarelui‖. Reacţiile Lunii – zană rea – sunt surprinse in imagini intunecoase, exprimate in stil
direct şi indirect, cu tonalitate de ură – bocet şi imprecaţie. Ea işi blestemă condiţia de zană, şi nu
cea de femeie, ce i-ar fi adus mai multă fericire. Jură că se va răzbuna pe vodă.
Insuşirile supranaturale şi contrastante ale personajelor dau pregnanţă mesajului, in gradarea
episoadelor, incepand cu ―noaptea ospăţului. “Astfel, ―Luna s-a ascuns sub spranceana
codrului ca s-o zdrobească pe fată”, iar ―Soarele, un Făt-Frumos de lumină, petrecea cu Vodă şi
cu toţi curtenii‖.
Punctual culminant al naraţiunii se realizează prin suprapunerea planurilor şi a forţelor
conflictuale: “Cand la sfarşit, veni la ospăţ şi fata Domnului, ea cade in genunchi in faţa Soarelui
şi-I cere o gură de mantuire”, dar ―Luna furioasă s-a aruncat asupra fetei ca o
ploaie de bluestem, şi i-a topit chipul in floarea glbenă. Vodă şi mesenii plang pentru povestea
tristă a fetei‖.
Deznodămantul legendei e infăţişat prin impletirea planului fantastic cu cel real. Astfel,
―Soarele furios face vant Lunei, iar pe copilă o ia in palmă şi-o sădeşte in grădină‖, ca s-o aibă
aproape şi ca să se mai mangaie tatăl ei. In finalul legendei, cititorul este redus in planul concret,
explicandu-se cu maximă precizie şi simplitate, originea şi metamorfoza florii soarelui,
trăsăturile ei:” ―De atunci, floarea-soarelui, cu faţa ei galbenă şi infiorată de durere, işi intoarce
chipul intristat inspre strălucirea craiului zilei, cerandu-i sărutarea mantuitoare”.
Bibliografie:
O. Costa, F. Mitu, E. Vasilescu , Literatura pentru copii, Ed. Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1996
https://latimp.net/forum/thread/24156/povestea-florii-soarelui%C2%A0de-c
%C4%83lin%C2%A0%C2%A0gruia-legenda-etiologic%C4%83-comentariu-literar-
varianta-2/

Legenda Calin Gruia Poveste Florii Soarelui

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Legenda Calin Gruia Poveste Florii Soarelui

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Legenda Calin Gruia Poveste Florii Soarelui

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

POVESTEA FLORII SOARELUI

O. Costa, F. Mitu, E. Vasilescu , Literatura pentru copii, Ed. Didactica si Pedagogica,

S-ar putea să vă placă și