Instaurarea Comunismului În România
Instaurarea Comunismului În România
Instaurarea Comunismului În România
Sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial a adus cu sine consecințe foarte grave pentru
statul Român. Pe lângă pagubele economice provocate din cauza faptului că România a fost
obligată să achite reparații de război, este intaurat și regimul comunist după principiul promovat de
Stalin și făcut public în timpul unei întâlniri din anul 1944: "[...]cine ocupă un teritoriu își impune
și propriul său sistem social."
Pe plan extern, "zarurile" în ce privește soarta României fuseseră aruncate odată cu semnarea
Acordului de procentaj dintre I.Stalin și W.Churchill în anul 1944, după încheierea celui de-Al
Doilea Război Mondial. Potrivit lui, asupra României, Uniunea Sovietică ar trebui să aibă 90%
influență, iar Marea Britanie 10%. Pe plan intern, momentul crucial din 23 august 1944, odată cu
lovitura de stat și arestarea mareșalului Antonescu, precum și reînființarea Partidului Comunist au
creat cale liberă pentru URSS pentru a-și instaura propriul regim politic.
Comunismul s-a impus în fața democrației, în România, treptat. Prima etapă a fost etapa
coaliţiei sau a alianţei cu alte partide, care a durat din momentul loviturii de stat (23 august 1944)
până la 6 martie 1945, atunci când este instalat primul guvern comunist condus de Petru Groza la
intervenţia directă a sovieticilor. În guvernul respectiv se regăseau şi personalităţi din vechile
partide istorice, pe care comuniştii încercau însă să le discrediteze, fapt ce a declanșat greva regală
(termen utilizat pentru a descrie perioada din 1945 până în 1946, în care regele Mihai I refuza să
semneze actele Guvernului Groza). După eșuarea grevei regale, în vederea alegerilor, forțele
politice guvernamentale au constituit Blocul Partidelor Democratice pentru a depune liste comune
la alegeri. Aceste alegeri, însă, au fost falsificate de către comuniști și aliații lor, demonstrând, încă
o dată, că ei sunt stăpânii adevărați ai țării. Ultimul pas în acest sens a fost înlăturarea regelui
Mihai I de la putere la 30 decembrie 1947, acesta fiind obligat să abdice. Astfel, câteva zile mai
târziu, pe dată de 4 ianuarie 1948, atunci când suveranul a părăsit țara, România devenea oficial
Republică Populară.
Odată ajunși pe scena politică, comuniștii, defămând total principiul de pluripartidism, au
creat un partid unic – Partidul Muncitoresc Român în februarie 1948, conducatorul căruia era
Gheorghe Gheorghiu-Dej. Tot el a fost și conducătorul României până în 1965, adoptând două
consituții comuniste: cea din 1948 și din 1952. În perioada dată, se începe naționalizarea
fabricilor, îndreprinderilor, controlul asupra cultură și asupra Bisericii, colectivizarea în
agricultură și represiunile (deportările, foametea). Ulterior, la conducere vine Nicolae Ceaușescu
(1965-1989) care a încercat să promoveze, la început, o diminuare a represiunii, prin denunţarea
crimelor şi abuzurilor săvârşite în perioada stalinistă, condamnând chiar public invadarea
Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia în 1968. Cu toate acestea, câțiva ani mai
târziu, acesta anunță revenirea în forţă a ideologiei comuniste, care a continuat până la sfârșitul
activității sale în 1989, când are loc prăbușirea comunismului în România.
Momentul cheie care a deschis ușile democrației a fost Revoluția Română din 1989, care a
dus la căderea dictatorului Nicolae Ceaușescu și la sfârșitul regimului comunist din România. Ea a
permis intaurarea unui nou guvern democratic, în urma unor alegeri libere la 20 mai 1990.
Şi, putem oare spune că, odată cu înlăturarea comunismului din statele în care acesta a
"domnit" pentru câteva decenii au fost înlăturate toate consecinţele? Efectele instaurării
regimurilor totalitare în Europa de Est se resimt în continuare atât pe plan economic, politic, cât şi
cultural. Din punct de vedere economic, regimul comunist a creat o gaură în economia ţărilor.
Acest lucru s-a produs nu doar din cauza naţionalizării şi colectivizării, ci şi din cauza insuficienţei
de investiţii din occident, a atitudinii neglijente din partea statelor şi, unul dintre cele mai
importante aspecte - utilizarea abuzivă a resurselor statelor de către URSS.
În concluzie, deși în 1989 România reușește să se elibereze de povara comunismului, cele
câteva decenii rămân a fi file negre în istoria țării, care au stagnat considerabil dezvoltarea sa.