MIHAELA DOBRAVETZ

ANUL II
M.S.P.O.E.
 EVALUAREA PROGRESULUI COPILULUI PREŞCOLAR

Alături de proiectare, organizare, conducere și procese de instruire ,activitatea

pedagogică cuprinde acțiuni care au ca scop constatarea efectelor produse, pentru ca pe baza
lor activitatea să poată fi ameliorată și perfecționată la timp. Evaluarea este o componentă
importantă a procesului de învățământ, ce permite luarea în cunoștință de cauză a unor decizii
de reglare, așa cum o definea și Ausbul ,,punctul final,, într-o succesiune de evenimente:
stabilirea scopurilor, proiectarea și executarea programului, măsurarea și aprecierea
rezultatelor.
Fiind o acţiune complexă, un ansamblu de operaţii mintale şi acţionale, intelectuale,
atitudinale, afective în cadrul căreia sunt precizate :conţinuturile şi obiectivele ce trebuie
evaluate ; scopul şi perspectiva evaluării; momentul, modalitatea şi criteriile de evaluare;
modul de prelucrare a datelor şi de valorificare a informaţiilor, evaluarea necesită şi o bună
cunoaştere psihopedagogică a copilului preşcolar pentru a se putea adapta activitatea la
particularităţile de vârstă şi individuale ale acestuia.
Curriculum actual precizează că evaluarea ar trebui să urmărească progresul copilului
în raport cu el însuşi, care trebuie monitorizat atent şi discutat periodic cu părinţii şi mai puţin
raportarea la normele de grup.Acţiunile de evaluare a progresului înregistrat de copil ar trebui
desfăşurat într-un mediu familiar acestuia, în timpul activităţilor, a jocului liber sau dirijat sau
a unor momente din regimul zilei. Educatoarea va urmări comportamentul copiilor
menţionând problemele apărute : lipsa de interes, disponibilitatea, diversele reacţii,
performanţele obţinute de fiecare copil în parte , etc.
Pentru a avea o imagine globală despre dezvoltarea copilului trebuie luat în
considerare nivelul de performanţă pe fiecare domeniu de dezvoltare: fizică, socio-
emoţională, cognitivă, a capacităţilor şi atitudinilor de învăţare, a limbajului şi comunicării .
În învăţământul preşcolar evaluarea trebuie să îndeplinească următoarele funcţii:
 Constatativă se referă la cunoaşterea stării fenomenului a activităţilor şi a
rezultatelor obţinute (cunoştinţele asimilate, deprinderile formate, etc.);
 Predictivă indică nivelul de dezvoltare al copilului (dacă este sau nu suficient
pentru stadiul următor);
 Diagnostică vizează identificarea cauzelor care stau la baza fenomenelor
constatate permiţând ameliorarea acestora ;
 De decizie educaţională ; determină identificarea direcţiilor de acţiune în
vederea dezvoltării la maximum a potenţialităţilor psiho-fizice de care copilul
dispune.
În practica educaţională se disting trei strategii sau forme de evaluare :
1) Evaluarea iniţială constituie o condiţie pentru reuşita activităţii cu
preşcolarii constând în aprecierea nivelului general al dezvoltării
copilului la începutul unui program educaţional: ciclu de învăţământ,
an şcolar, semestru, începutul unui proiect sau a unei lecţii, etc .
Curriculum actual recomandă ca la debutul fiecărui proiect să se
stabilească inventarul de probleme (ce ştim?, ce nu ştim şi vrem să
aflăm?). Concluziile care se desprind în urma evaluării iniţiale ajută la
realizarea predicţiei (selectarea obiectivelor, stabilirea coordonatelor
esenţiale ale activităţii viitoare, alegerea strategiilor şi a ritmului de

2
 parcurgere a conţinuturilor) şi la cunoaşterea potenţialului de învăţare,
a premiselor cognitive şi atitudinale necesare parcurgerii activităţilor
viitoare
2) Evaluarea formativă sau continuă este una dintre formele cele mai
des utilizate în grădiniţă , se manifestă la toate activităţile derulate
luând forme diverse : de la observarea comportamentului copiilor şi a
reacţiilor acestora la diverse solicitări până la antrenarea lor în
rezolvarea de sarcini de evaluare parţială, pentru identificarea
progreselor în rezolvarea unor sarcini cu grad de dificultate din ce în ce
mai ridicat. Pentru a avea un rol pozitiv evaluarea formativă trebuie să
respecte mai multe cerinţe :copiii să cunoască dinainte criteriile de
acordare a recompenselor , intervenţiile educatoarei să fie făcute la
momentul potrivit, aprecierile educatoarei să reflecte cu adevărat
performanţa (să aibă acoperire în fapte). Evaluarea continuă are şi
funcţii cheie: înainte de iniţierea unei situaţii noi de învăţare ,
educatoarea se va asigura că preşcolarii au achiziţiile necesare
înţelegerii noilor conţinuturi (funcţia constatativă) ; în timpul învăţării
se aplică măsuri de corectare şi ghidare imediată (funcţia de reglare); în
caz de eşec propune exerciţii de recuperare şi accelerare a
învăţării(funcţia de decizie).Proiectarea şi realizarea evaluării formative
trebuie să respecte o serie de principii cum ar fi : să fie planificată
riguros, să se focalizeze pe modul în care copiii învaţă, să fie
constructivă, să motiveze pentru învăţare, să se refere la toate aspectele
reuşite ale învăţării, să contribuie la formarea abilităţilor de
autoevaluare;
3) Evaluarea sumativă (cumulativă) intervine de obicei la finalul
perioadei de parcurgere a unei componente tematice, la sfârşitul unui
semestru sau a unui an şcolar. Prin acest tip de evaluare se constată
nivelul performanţelor în raport cu obiectivele cadru şi de referinţă din
curriculum. În grădiniţă evaluarea sumativă este absolut necesară
înainte de finalizarea perioadei de educaţie preşcolară când se va
întocmi fişa psihopedagogică a copilului pentru a argumenta
recomandarea înscrierii sale la şcoală sau amânarea debutului şcolar.
Cele mai frecvente metode de evaluare a progresului utilizate în activitatea cu
preşcolarii sunt : analiza produselor activităţii copiilor, observaţia , convorbirea cu scop
evaluativ, portofoliul şi asigurarea feedbackului formativ.
Analiza produselor activităţii copiilor poate reprezenta o sursă valoroasă de
informaţii datorită faptului că în activităţile pe care le inteprinde şi în produsele acestor
activităţi copilul îşi proiectează gândurile, trăirile , înclinaţiile, dorinţele, capacităţile, nevoile,
tensiunile sau conflictele trăite intens. De aceea, analizând produsele activităţii de învăţare a
preşcolarului putem obţine două categorii de informaţii :
o Informaţii referitoare la măsura în care copilul a atins nivelul de performanţă
aşteptat în raport cu media de vârstă şi cu performanţele anterioare ;
o Informaţii particulare despre autorul lucrării : caracteristici de personalitate,
nevoi, interese, atitudinni, etc.
Se consideră drept rezultate ale activităţilor de învăţare atât produsele obţinute în
activitatea de joc (construcţii, punere în scenă, etc.), produsele activităţilor artistico-plastice,
performanţele obţinute în activităţile sportive, produsele activităţilor practice şi gospodăreşti
cât şi răspunsurile comportamentale ale copilului.

3
 De o deosebită importanţă şi poate mai bogată în informaţii decât analiza produselor
activităţii este urmărirea procesului prin care se conturează şi desăvârşeşte o lucrare ; acest
proces reflectă temperamentul, atitudinea faţă de învăţare, prezenţa anumitor trăsături de
caracter, trăirile emoţionale, stilul de muncă, capacităţile de autocontrol .
Datele obţinute din cele două analize se vor interpreta luând în considerare şi un
ansamblu de factori dependenţi de persoană : dispoziţia de moment, experienţa de viaţă şi de
mediu, etc.
Observaţia este indispensabilă oricărei tendinţe de descifrare empirică sau ştiinţifică a
performanţelor copilului preşcolar. Observaţia poate să apară în mod spontan (când
educatorul urmăreşte mai mult sau mai puţin intenţionat concomitent cu activitatea instructiv-
educativă şi manifestările copiilor) sau sistematică care presupune consemnarea metodică,
fidelă şi intenţionată a diferitelor manifestări de comportament, individual sau colectiv, aşa
cum se prezintă ele în fluxul lor natural de manifestare.Observarea sistematică presupune
stabilirea unui plan de observaţie , realizarea sistematică a observaţiei conform planului ,
prelucrarea şi interpretarea datelor obţinute coroborarea acestora cu alte informaţii obţinute
prin alte metode şi eventual reluarea observaţiei după o perioadă de timp.
În activităţile de joc şi de învăţare , în momentele de interacţiune socială educatoarea
poate urmări prestaţia copilului prin : reacţiile comportamentale, afective, morale, relaţionale;
reuşita în efortul de adaptare la situaţiile curente de joc şi învăţare; reacţiile de retragere ;
modul predilect de abordare a situaţiilor de învăţare şi de utilizare a resurselor diisponibile.
Convorbirea cu scop evaluativ depăşeşte stadiul unui dialog liber cu copilul pe o
anumită temă făcând apel la experienţa de învăţare a copilului invitându-l să se autoanalizeze,
să demonstreze capacitatea de utilizare a cunoştinţelor şi de reflecţie asupra acestora să
prezinte fapte, să facă aprecieri asupra propriei persoane şi a altora prin comparaţie, etc.
Rigoarea metodei este dată de faptul că educatoarea pregăteşte şi structurează convorbirea în
jurul unor itemi dinainte stbiliţi şi consenează răspunsurile într-un protocol redactat.
Portofoliul este o colecţie de informaţii prezentate în diverse forme referitoare la
prestaţia, performanţele, progresul şi achiziţiile copilului care pot fi utilzate în diverse etape
de evaluaare dar şi în vederea proiectării şi ghidării eficiente a proceselor de dezvoltare
ulterioare. Datorită faptului că portofoliul conţine produse ale învăţării şi elemente de
autoevaluare el devine un suport pentru reflecţie şi autoreflecţie continuă şi sistematică
asupra specificului şi eficienţei proceselor cognitive parcurse de copil. Pentru ilustrarea
prestaţiei pe o unitate de timp bine delimitată portofoliul de evaluare al copilului poate
cuprinde : scopul şi obiectivele evalării, probele de evaluare utilizate, instrumentele de
evaluare (fişe de înregistrare a progresului, fişe de consemnare a participării copilului la
diferiite activităţi) rezultatele obţinute la evaluare(fişe de evaluare), interpretarea rezultatelor
evaluării (rapoartele de evaluare), programele de măsuri pentru îmbunătăţirea performanţelor
copiilor.
Analiza produselor portofoliului individual permite:
o conştientizarea atingerii unui anumit nivel de dezvoltare , a existenţei unei
achiziţii ale învăţării (nivelul de dezvoltare a unor abilităţi, aprecierea
atitudinii copilului faţă de anumite sarcini sau de învăţare);
o ilustrarea proceselor de învăţare –dovezi ale parcurgerii proceselor de
învăţare;
o reflecţia asupra calităţii învăţării - portofoliile pot fi oricând analizate de
copii, de părinţi, de conducerea instituţiei pentru aprecierea eficienţei
procesului de predare-învăţare desfăşurat;
o validarea învăţării –demonstrează că învăţarea a avut loc;
o prezentarea cunoaşterii – portofoliul poate fi considerat o oglindă a eficacităţii
personale;

4
 o planificarea învăţării – îi permite educatoarei să identifice nevoile şi interesele
de învăţare a copilului şi să ţină cont de ele atunci când realizează
planificarea;
o asigurarea motivaţiei pentru învăţare prin referire la prestaţia anterioară
Portofoliul trebuie să ilustreze obiectivele învăţării şi criteriile de evaluare oferind o
imagine a evoluţiei celui care învaţă permiţând astfel educatoarei şi copilului să înveţe din
experienţă.
Asigurarea feedbackului formativ presupune o reacţie din partea educatoarei prin
care copilul poate înţelege ce comportament să adopte sau la ce comportament să renunţe. În
cadrul relaţionării didactice aceste tipuri de răspunsuri apar combinate în nuanţe şi intensităţi
diferite : contact vizual, mimică, gesturi, cuvinte, tonalitate afectivă. Astfel aprecierea este
mai mult decât o afirmaţie aprobativă implicând afirmaţii prin care se evidenţiază
comportamentul şi activitatea copilului , iar atunci când constă şi într-o recompensă se va
observa creşterea interesului copiilor de a participa la activitate. Nestăpânind încă un sistem
de valori copiii au în permanenţă nevoie de un răspuns pozitiv din partea educatoarei.
Feedbackul este eficace şi în cazul copiilor care se subevaluează , nu sesizează
valoarea propriilor realizări sau nu au încredere în forţele proprii.
Cele mai potrivite reacţii ale cadrelor didactice sunt cele asertive . Acest tip de
evaluare contextualizată ilustrează o reală centrare pe copil şi pe procesele de cunoaştere pe
care le parcurge constituind şi pentru cadrul didactic o sursă de învăţare.
Rezultatele evaluării, comportamentele surprinse, precum și informațiile obținute în
urma dialogului cu copilul sau rudele acestuia se vor înregistra în fișa de observație a
copilului. În timp consemnările înregistrate pot dezvălui aspecte importante despre gradul de
adaptare și socializare, reacțiile comportamentale, preferințele și interesele copilului, dar și
despre progresele acestuia. Observările sunt de foarte multe ori informale (nu includ
înregistrarea) ; alteori sunt efectuate cu un scop precis urmărind atingerea obiectivelor de
referință din curriculum și corelarea lor cu domeniile de dezvoltare ale copiilor. Elaborând
dinainte un plan de observare, educatoarea va fixa atât comportamentele vizate de obiectivele
de referință din cadrul proiectului care este în derulare cât și instrumentele cu care va realiza
înregistrarea. Pentru exemplificare voi prezenta un model de înregistrare a gradului de
participare al copiilor la activitățile liber alese (ALA I).

Numele și Știință Artă Bibliotecă Construcții Joc de rol Nisip și

prenumele apă
copilului
B.S. - ++ - ++ - ++
C.M. + + - - ++ +
B.B. ++ - ++ ++ - ++
G.S. - ++ + ++ - +
P.M. - - ++ + - ++
J.M. ++ - + ++ + -
S.D. + + - - ++ ++

Legenda utilizată pentru înregistrarea gradului de participare (- pentru inactivi, +

pentru copiii activi și ++ pentru cei foarte activi) permite cunoașterea preferințelor, intereselor
și aptitudinilor copiilor într-un mod relativ simplu, la îndemâna oricui și fără costuri
suplimentare. Păstrate și vizualizate periodic de-a lungul timpului permit proiectarea și
desfășurarea unor activități centrate pe nevoile copiilor.

5
Pentru activitățile care presupun achiziționarea de cunoștințe în forma unor comportamente
observabile putem utiliza grafice în cadrul cărora să consemnăm progresele prin utilizarea
următoarelor gradații:
 A-comportament atins
 D-comportament în dezvoltare
În cadrul acestor grafice vom utiliza exemplele de comportamente oferite de noul
curriculum pentru învățământul preșcolar.
Pentru exemplificare voi prezenta următorul grafic care ilustrează un model de
consemnare a progresului pentru Domeniul Limbă și Comunicare

NUME ȘI IA ÎNTREABĂ TRANSMITE EXECUTĂ RECITĂ

PRENUME PARTE ȘI UN MESAJ ELEMENTE POEZII
LA RĂSPUNDE SIMPLU GRAFICE CU
DISCUȚII LA ELEMENTARE RESPEC-
ÎNTEBĂRI (TRASARE TAREA
LIBERĂ, INTONA-
COLORARE) ȚIEI

A D A D A D A D A D
M.G. A A A D A
T.M. D D D A D
S.C. A A A A A

Fișele de evaluare elaborate de MECI în concordanță cu noul curriculum sunt concepute pe

două niveluri de vârstă 3-5ani și 5-6/7ani și conțin comportamentele care urmează să fie
evaluate în funcție de obiectivele cadru și de referință prevăzute în noul curriculum grupate pe
domeniile experiențiale. Fișa de evaluare cuprinde la final o rubrică pentru observații în care
educatoarea face consemnări legate de progresele, aptitudinile, achizițiile, dificultățile
copilului. Această fișă este semnată atât de către educatoare cât și de către părintele copilului
evaluat.
Rapoartele de evaluare au rolul de a trage concluzii referitoare la nivelul de cunoștințe ,
priceperi și deprinderi ale copiilor și constau în raportarea performanțelor individuale la cele
ale grupului din care copilul respectiv face parte. Educatoarei îi revine sarcina de a emite
judecăți de valoare, de a realiza comparații directe și de a elimina factorii care pot influența
obiectivitatea astfel încât evaluarea realizată să reflecte realitatea din grupa respectivă.

BIBLIOGRAFIE:

 MECTS, Curriculum pentru învățământul preșcolar, Editura Didactica Publishing

House, București, 2009
 Glava, A., Pocol, M., Tătaru, L.L., Educația timpurie, ghid metodic pentru aplicarea
curriculumului preșcolar, Editura Paralela 45, Pitești, 2009
 Tomșa Gh, psihopedagogie preșcolară și școlară – definitivat și gradul II didactic –
Editura CNI Coresi SA, București, 2005
 Voiculescu, E., Pedagogie preșcolară, Editura Aramis, București, 2003.