Dinu Iulia Renata

Anul III

Metodologia didactică modernă pentru

predarea integrată la DOS

Modernizarea continuă a procesului instructiv-educativ, impune ca strategiile

aplicate să fie cât mai riguros selectate și într-o formă accesibilă, inovatoare. Prin
folosirea diversificata a metodelor, educatoarea urmărește eludarea monotoniei,
plictisului, rutinei, deschizând în sufletul copilului dorința de învățare într-un mod
eficient si creativ.
Printre experiențele consacrate de organizare a conținuturilor învățământului
pot fi catalogate ca inovatii: abordarea interdisciplinară, predarea integrată a
cunoștintelor, organizarea modulara și învățarea asistată de calculator.
Instruirea interactivă reprezintă un tip superior de instruire, care se bazează pe
activizarea subiectilor instruirii, pe implicarea si participarea lor activă și deplină în
procesul propriei formări, precum și pe instaurarea de interacțiuni, schimburi
intelectuale și verbale, schimburi de idei, confruntare de opinii, argumente etc. între
aceștia.
Învățarea activă are la bază implicarea copilului în procesul de învățământ
transformandu-l într-un coparticipant la propria instruire și educare. Prin accentuarea
caracterului formativ educativ a tuturor strategiilor se contribuie la dezvoltarea
potențialului individual, a capacității de a opera cu informațiile asimilate, de a le
aplica în practică, la dezvoltarea capacității de a investiga, de a căuta soluții
situațiilor problemă.
Predarea integrată a cunoștințelor este considerată o metodă, o strategie
modernă, iar conceptul de activitate integrată se referă la o activitate în care se
abordează ca metodă predarea-învățarea cunoștințelor. Această manieră de
organizare a continuturilor învățământului este oarecum similară cu
interdisciplinaritatea, în sensul că obiectul de învățământ are ca referință nu o
disciplină științifică, ci o tematiă unitară, comună mai multor discipline.
De multe ori se fac confuzii între conceptele de organizare interdisciplinară și
organizare integrată. Din punct de vedere al cunoașterii, desebirea dintre cele două
constă în aceea ca interdisciplinaritatea identifică o componentă a mediului pentru
organizarea cunoașterii, în timp ce integrarea ia ca referință o idee sau un principiu
integrator care transcede granițele diferitelor discipline si grupează cunoasterea in
functie de noua perspectiva, respectiv tema.
În DEX conceptul „a integra” ii corespund urmatoarele:a include, a inloba, a
incorpora, a armoniza intr-un tot, iar „integrarea” – ca sintagma este explicata
ca:reuniunea in acelasi loc, respectiv in aceeasi activitate a mai multor activitati de
tip succesiv.Prin metoda predarii integrate, copiii pot sa participe, sa se implice cat
mai mult, atat efectiv cat si afectiv, prin antrenarea unor surse cat mai varate, prin
prezentarea continutului cu ajutorul experientelor diverse, exersarii tuturor
analizatorilor al invatarii prin descoperire.
Cultivarea unor trasaturi cum ar fi:curiozitatea, admiratia, imaginatia, gandirea
critica, spontaneitatea si placerea in experientele estetice se realizeaza pe calea
predarii grupate, pe subiecte sau unitati tematice, asa numita predarea tematica.
Se crede ca invatarea integrata se reflecta cel mai bine prin aceasta predare
tematica, care sprijina dezvoltarea concomitenta a unor domenii, in loc sa se
concentreze pe un aspect izolat, lucru nefiresc pentru dezvoltarea copilului. Procesul
educational trebuie sa fie creativ, interdisciplinar, conplex, sa-i stimuleze pe copii in
vederea asimilarii informatiilor. Pentru a fi posibila abordarea in maniera integrata,
educatoarea stabileste clar, precis obiectivele si continuturile activitatilor zilnice, iar
pe baza acestora concepe un scenariu cat mai interesant al zilei. In vederea realizarii
obiectivelor propuse pentru fiecare domeniu experential se gandeste atent
repartizarea sarcinilor activitatilor zilnice la fiecare sector de activitate. Intreg
programul se desfasoara prin joc, dar nu un joc intamplator, ci unul organizat, in
care copilul are prilejul sa exploreze medii diferite si sa indeplineasca sarcini fie
individual, fie in grup. Educatoarea are rolul unui ghid atent, organizand in asa fel
activitatea incat, sa le ofere copiilor o paleta variata de optiuni, care sa permita
realizarea celor propuse la inceputul abordarii programului. In activitatile integrate
accentul va cadea pe grup si nu pe intreaga clasa, in care o idee transcede granitele
diferitelor discipline si organizeaza cunoasterea in functie de noua perspectiva,
respectand tema de interes.
În cadrul activitatilor integrate, abordarea realitatii se face printr-un demers
global, granitele dintre categorii si tipurile de activitati dispar, se contopesc intr-un
scenariu unitar si de cele mai multe ori ciclic, in care tema se lasa investigata cu
mijloacele diferitelor stiinte. Varietatea materialelor spre care sunt orientati copiii, ii
incurajeaza pe acestia sa se manifeste, sa observe, sa gandeasca, sa-si exprime liber
ideile, sa interpreteze date, sa faca predictii.
Abordarea integrata a activitatilor promoveaza invatarea centrata pe copil,
acesta beneficiind de:
- posibilitati de a se manifesta natural, fara a sesiza ca aceasta activitate este
„impusa”;
- personalitatea copilului se dezvolta;
- copilul invata lucrand;
- mai multa libertate in actiune;
- oportunitati de a se implica in pregatirea activitatilor cautand si aducand diferite
materiale de acasa;
- sporirea increderii in propriile posibilitati, deveninand capabili sa indeplineasca
sarcinile ce le-a ales sau li s-au incredintat;
- orice lucrare care se finalizeaza duce la dezvoltarea personalitatii copilului;
- educarea capacitatii de a lucra in grup, de a ajuta la indeplinirea sarcinilor echipei;
- manifestarea creativitatii in toate domeniile;
- contribuie la formarea stimei de sine si la dezvoltarea spiritului participativ;
Educatoarea trebuie sa fie preocupata sa conceapa scenarii care sa ofere
situatii de invasare interesante pentru copii, are urmatoarele oportunitati:
- incurajeaza diferite tipuri de conportament
- cunoaste mai bine copiii;
- aplica metode noi, activ-participative;
- stabileste relatii de tip colaborativ cu celelalte educatoare si grupe din unitate, cu
parintii copiilor.
Reusita predarii integrate a continuturilor in gradinita, tine in mare masura de
gradul de structurare a continutului proiectat, intr-o viziune unitara, urmarind
anumite finalitati.
Pentru creşterea calităţii procesului instructiv-educativ din grădiniţă, trebuie
perfecţionate metodele tradiţionale, dar şi introducerea unor metode şi procedee
educative. Stilul didactic ce trebuie adoptat este în funcţie de personalitatea copiilor.
Proiectarea unui demers didactic, diferit de cel tradiţional dă posibilitatea fiecărei
educatoare să-şi valorifice propria experienţă prin utilizarea unor metode moderne
într-o abordare interdisciplinară. Două dintre metodele experimentate de profesori
sunt: metoda covorului povestitor și metoda șorțului povestitor. Utilizând metode
inovative, educatoarele își propun o implicare activă şi creativă a copiilor pentru
stimularea gândirii productive, a gândirii divergente şi laterale, libertatea de
exprimare a cunoştinţelor, a gândurilor, a faptelor. Povestirea este o metodă de
învăţământ ce poate fi folosită cu foarte mare succes în învăţământul preșcolar, care
constă în expunerea orală, vie, plastică, sub formă de naraţiune sau descriere prin
intermediul căreia sunt înfăţişate fapte, evenimente, întâmplări îndepărtate în
fenomene ale naturii, spaţiu şi timp, etc. pe care copiii nu le pot înţelege altfel.
Activitatea de povestire este una dintre activitățile de educare a limbajului cele
mai plăcute copiilor, deoarece satisface nevoia de cunoaștere și de afectivitate,
stimulează imaginația și oferă cadrul adecvat de exersare a capacității de
comunicare. Covorul povestitor, covorul cu poveşti, povestea din covor, sacul cu
poveşti sau trăistuţa cu poveşti, cum mai denumim această manieră de a povesti, este
un suport la carte ca şi mini-teatrul, păpuşile de deget sau păpuşile, care îi induce
copilului plăcerea de a citi, conştientizându-l că acea poveste pe care el o ascultă, se
găseşte între coperţile acelei cărţi care se află alături de covor.
De obicei cartea, covorul şi personajele din poveste se găsesc într-un sac, care
de această dată este adus de doamna educatoare şi nu de Moş Craciun, şi este plin cu
poveşti şi nu de cadouri. Începutul tradiţional al poveştii cu "A fost odată ca
niciodată ..." se transformă în "Şi când covorul s-a desfăcut, / Povestea a şi început!"
sau "Covorul se derulează / Şi povestea demarează", iar finalul "Şi am încălecat pe-o
şa şi v-am spus povestea aşa" devine "Şi când povestea s-a terminat, / Covorul l-am
şi rulat".
Șorțul povestitor este o metodă inovativă de predare folosită în grădinițe, prin
care copiii sunt implicați activ și creativ în povesti. Șorțul este confecționat din
material textil, iar toate elementele și personajele sunt din fetru, personalizate pentru
fiecare poveste în parte, cu detalii specifice acțiunii din acea poveste; elementele
fixe sunt cusute, iar personajele sunt marionete de degete. În societatea actuală, are
loc un proces dinamic care obligă toate categoriile sociale să ţină pasul cu evoluţia
societăţii şi implicit a educaţiei. Şi în învăţământ au loc transformări rapide.
Educatoarea apelează la o serie întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera
asimilarea şi aplicabilitatea informaţiilor.