Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 4
Dinu Iulia Renata
Anul III
Metodologia didactică modernă pentru
predarea integrată la DOS
Modernizarea continuă a procesului instructiv-educativ, impune ca strategiile
aplicate să fie cât mai riguros selectate și într-o formă accesibilă, inovatoare. Prin folosirea diversificata a metodelor, educatoarea urmărește eludarea monotoniei, plictisului, rutinei, deschizând în sufletul copilului dorința de învățare într-un mod eficient si creativ. Printre experiențele consacrate de organizare a conținuturilor învățământului pot fi catalogate ca inovatii: abordarea interdisciplinară, predarea integrată a cunoștintelor, organizarea modulara și învățarea asistată de calculator. Instruirea interactivă reprezintă un tip superior de instruire, care se bazează pe activizarea subiectilor instruirii, pe implicarea si participarea lor activă și deplină în procesul propriei formări, precum și pe instaurarea de interacțiuni, schimburi intelectuale și verbale, schimburi de idei, confruntare de opinii, argumente etc. între aceștia. Învățarea activă are la bază implicarea copilului în procesul de învățământ transformandu-l într-un coparticipant la propria instruire și educare. Prin accentuarea caracterului formativ educativ a tuturor strategiilor se contribuie la dezvoltarea potențialului individual, a capacității de a opera cu informațiile asimilate, de a le aplica în practică, la dezvoltarea capacității de a investiga, de a căuta soluții situațiilor problemă. Predarea integrată a cunoștințelor este considerată o metodă, o strategie modernă, iar conceptul de activitate integrată se referă la o activitate în care se abordează ca metodă predarea-învățarea cunoștințelor. Această manieră de organizare a continuturilor învățământului este oarecum similară cu interdisciplinaritatea, în sensul că obiectul de învățământ are ca referință nu o disciplină științifică, ci o tematiă unitară, comună mai multor discipline. De multe ori se fac confuzii între conceptele de organizare interdisciplinară și organizare integrată. Din punct de vedere al cunoașterii, desebirea dintre cele două constă în aceea ca interdisciplinaritatea identifică o componentă a mediului pentru organizarea cunoașterii, în timp ce integrarea ia ca referință o idee sau un principiu integrator care transcede granițele diferitelor discipline si grupează cunoasterea in functie de noua perspectiva, respectiv tema. În DEX conceptul „a integra” ii corespund urmatoarele:a include, a inloba, a incorpora, a armoniza intr-un tot, iar „integrarea” – ca sintagma este explicata ca:reuniunea in acelasi loc, respectiv in aceeasi activitate a mai multor activitati de tip succesiv.Prin metoda predarii integrate, copiii pot sa participe, sa se implice cat mai mult, atat efectiv cat si afectiv, prin antrenarea unor surse cat mai varate, prin prezentarea continutului cu ajutorul experientelor diverse, exersarii tuturor analizatorilor al invatarii prin descoperire. Cultivarea unor trasaturi cum ar fi:curiozitatea, admiratia, imaginatia, gandirea critica, spontaneitatea si placerea in experientele estetice se realizeaza pe calea predarii grupate, pe subiecte sau unitati tematice, asa numita predarea tematica. Se crede ca invatarea integrata se reflecta cel mai bine prin aceasta predare tematica, care sprijina dezvoltarea concomitenta a unor domenii, in loc sa se concentreze pe un aspect izolat, lucru nefiresc pentru dezvoltarea copilului. Procesul educational trebuie sa fie creativ, interdisciplinar, conplex, sa-i stimuleze pe copii in vederea asimilarii informatiilor. Pentru a fi posibila abordarea in maniera integrata, educatoarea stabileste clar, precis obiectivele si continuturile activitatilor zilnice, iar pe baza acestora concepe un scenariu cat mai interesant al zilei. In vederea realizarii obiectivelor propuse pentru fiecare domeniu experential se gandeste atent repartizarea sarcinilor activitatilor zilnice la fiecare sector de activitate. Intreg programul se desfasoara prin joc, dar nu un joc intamplator, ci unul organizat, in care copilul are prilejul sa exploreze medii diferite si sa indeplineasca sarcini fie individual, fie in grup. Educatoarea are rolul unui ghid atent, organizand in asa fel activitatea incat, sa le ofere copiilor o paleta variata de optiuni, care sa permita realizarea celor propuse la inceputul abordarii programului. In activitatile integrate accentul va cadea pe grup si nu pe intreaga clasa, in care o idee transcede granitele diferitelor discipline si organizeaza cunoasterea in functie de noua perspectiva, respectand tema de interes. În cadrul activitatilor integrate, abordarea realitatii se face printr-un demers global, granitele dintre categorii si tipurile de activitati dispar, se contopesc intr-un scenariu unitar si de cele mai multe ori ciclic, in care tema se lasa investigata cu mijloacele diferitelor stiinte. Varietatea materialelor spre care sunt orientati copiii, ii incurajeaza pe acestia sa se manifeste, sa observe, sa gandeasca, sa-si exprime liber ideile, sa interpreteze date, sa faca predictii. Abordarea integrata a activitatilor promoveaza invatarea centrata pe copil, acesta beneficiind de: - posibilitati de a se manifesta natural, fara a sesiza ca aceasta activitate este „impusa”; - personalitatea copilului se dezvolta; - copilul invata lucrand; - mai multa libertate in actiune; - oportunitati de a se implica in pregatirea activitatilor cautand si aducand diferite materiale de acasa; - sporirea increderii in propriile posibilitati, deveninand capabili sa indeplineasca sarcinile ce le-a ales sau li s-au incredintat; - orice lucrare care se finalizeaza duce la dezvoltarea personalitatii copilului; - educarea capacitatii de a lucra in grup, de a ajuta la indeplinirea sarcinilor echipei; - manifestarea creativitatii in toate domeniile; - contribuie la formarea stimei de sine si la dezvoltarea spiritului participativ; Educatoarea trebuie sa fie preocupata sa conceapa scenarii care sa ofere situatii de invasare interesante pentru copii, are urmatoarele oportunitati: - incurajeaza diferite tipuri de conportament - cunoaste mai bine copiii; - aplica metode noi, activ-participative; - stabileste relatii de tip colaborativ cu celelalte educatoare si grupe din unitate, cu parintii copiilor. Reusita predarii integrate a continuturilor in gradinita, tine in mare masura de gradul de structurare a continutului proiectat, intr-o viziune unitara, urmarind anumite finalitati. Pentru creşterea calităţii procesului instructiv-educativ din grădiniţă, trebuie perfecţionate metodele tradiţionale, dar şi introducerea unor metode şi procedee educative. Stilul didactic ce trebuie adoptat este în funcţie de personalitatea copiilor. Proiectarea unui demers didactic, diferit de cel tradiţional dă posibilitatea fiecărei educatoare să-şi valorifice propria experienţă prin utilizarea unor metode moderne într-o abordare interdisciplinară. Două dintre metodele experimentate de profesori sunt: metoda covorului povestitor și metoda șorțului povestitor. Utilizând metode inovative, educatoarele își propun o implicare activă şi creativă a copiilor pentru stimularea gândirii productive, a gândirii divergente şi laterale, libertatea de exprimare a cunoştinţelor, a gândurilor, a faptelor. Povestirea este o metodă de învăţământ ce poate fi folosită cu foarte mare succes în învăţământul preșcolar, care constă în expunerea orală, vie, plastică, sub formă de naraţiune sau descriere prin intermediul căreia sunt înfăţişate fapte, evenimente, întâmplări îndepărtate în fenomene ale naturii, spaţiu şi timp, etc. pe care copiii nu le pot înţelege altfel. Activitatea de povestire este una dintre activitățile de educare a limbajului cele mai plăcute copiilor, deoarece satisface nevoia de cunoaștere și de afectivitate, stimulează imaginația și oferă cadrul adecvat de exersare a capacității de comunicare. Covorul povestitor, covorul cu poveşti, povestea din covor, sacul cu poveşti sau trăistuţa cu poveşti, cum mai denumim această manieră de a povesti, este un suport la carte ca şi mini-teatrul, păpuşile de deget sau păpuşile, care îi induce copilului plăcerea de a citi, conştientizându-l că acea poveste pe care el o ascultă, se găseşte între coperţile acelei cărţi care se află alături de covor. De obicei cartea, covorul şi personajele din poveste se găsesc într-un sac, care de această dată este adus de doamna educatoare şi nu de Moş Craciun, şi este plin cu poveşti şi nu de cadouri. Începutul tradiţional al poveştii cu "A fost odată ca niciodată ..." se transformă în "Şi când covorul s-a desfăcut, / Povestea a şi început!" sau "Covorul se derulează / Şi povestea demarează", iar finalul "Şi am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa" devine "Şi când povestea s-a terminat, / Covorul l-am şi rulat". Șorțul povestitor este o metodă inovativă de predare folosită în grădinițe, prin care copiii sunt implicați activ și creativ în povesti. Șorțul este confecționat din material textil, iar toate elementele și personajele sunt din fetru, personalizate pentru fiecare poveste în parte, cu detalii specifice acțiunii din acea poveste; elementele fixe sunt cusute, iar personajele sunt marionete de degete. În societatea actuală, are loc un proces dinamic care obligă toate categoriile sociale să ţină pasul cu evoluţia societăţii şi implicit a educaţiei. Şi în învăţământ au loc transformări rapide. Educatoarea apelează la o serie întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi aplicabilitatea informaţiilor.