O introducere ı̂n analiza complexă şi

transformări integrale

Cuprins:
1 Mulţimea numerelor complexe 2

2 Şiruri şi serii de numere complexe. 4

3 Funcţii complexe. Funcţii olomorfe. 5

4 Serii de puteri şi Laurent. Reziduuri. 9

5 Integrale complexe şi teorema reziduurilor. Aplicaţii. 12

6 Rezultate importante de analiză complexă. 14

7 Serii Fourier. 15

8 Transformata Fourier. 18

9 Transformata Laplace. 20

10 Transformata Z. 23

11 Modele de subiecte. 25

Bibliografie. 28

1
1 Mulţimea numerelor complexe
Muţimea numerelor complexe este:

C := {x + yi | x, y ∈ R} ≡ {(x, y) | x, y ∈ R} = R2 .

Pe mulţimea numerelor complexe avem operaţiile + şi · definite astfel:

z + z 0 = (x + yi) + (x0 + y 0 i) = (x + x0 ) + (y + y 0 )i,

z · z 0 = (x + yi) · (x0 + y 0 i) = (xx0 − yy 0 ) + (xy 0 + x0 y)i.

(C, +, ·) are structură de corp comutativ, care extinde corpul numerelor reale (R, +, ·). În
particular, C are structură de spaţiu vectorial real cu dimR C = 2, o bază fiind {1, i}.
Fie z = x + yi ∈ C. Partea reală a lui z e Re z = x, iarp partea imaginară e Im z = y.
Conjugatul lui z este z̄ = x − yi. Modulul lui z este |z| = x2 + y 2 . Proprietăţi utile:

1. |z| ≥ 0, |z| = 0 ⇔ z = 0.

2. |zz 0 | = |z||z 0 |, (∀)z, z 0 ∈ C.

3. |z + z 0 | ≤ |z| + |z 0 |, (∀)z, z 0 ∈ C.

4. |z + z 0 |2 + |z − z 0 |2 = 2(|z|2 + |z 0 |2 ), (∀)z, z 0 ∈ C.

5. z · z̄ = |z|2 , z + z̄ = 2 Re z, (∀)z ∈ C.

6. 1
z
= z̄
|z|2
, (∀)z ∈ C∗ = C \ {0}.

Observaţia 1.1. Fie (A, +, ·) un inel (comutativ unitar). O submulţime nevidă I ⊆ A se

numeşte ideal, dacă (∀)x, y ∈ I ⇒ x + y ∈ I, (∀)x ∈ I, a ∈ A ⇒ xa ∈ I. De exemplu,
nZ = (n) = {nk | k ∈ Z} este un ideal ı̂n (Z, +, ·). Dacă f ∈ K[X] este un polinom, atunci
(f ) = {f g : g ∈ K[X]} este idealul generat de f .
Fie A un inel şi I ⊆ A un ideal. Relaţia ∼ definită prin a ∼ b ⇔ b − a ∈ I este
o relaţie de echivalenţă pe A. Mulţimea cât se notează A/I = {â | a ∈ A}. Pe A/I se
+ b, â · b̂ = ad
definesc operaţiile â + b̂ = a[ · b, (∀)â, b̂ ∈ A/I. (A/I, +, ·) are structură de
inel comutativ unitar. De exemplu, Zn = Z/nZ.

Teorema 1.2. (Teorema fundamentală a algebrei) Corpul (C, +, ·) este algebric ı̂nchis,
adică, orice polinom f ∈ C[X] neconstant are cel puţin o rădăcină complexă.

Corolarul 1.3. Dacă f ∈ C[X] e un polinom de grad n ≥ 1, f = an X n + · · · + a1 X + a0 ,

atunci f = an (X − z1 )(X − z2 ) · · · (X − zn ), unde z1 , . . . , zn ∈ C sunt rădăcinile lui f , nu
neapărat distincte.

Corolarul 1.4. Orice polinom f ∈ R[X] se descompune ı̂n produs de polinoame de gradul
1 şi 2 (cu ∆ < 0).

2
Observaţia 1.5. Corolarul 1.4 nu poate fi folosit pentru a arăta că orice polinom de grad
impar f ∈ R[X] are cel puţin o rădăcină reală, deoarece această proprietate este folosită
implicit ı̂n demonstrarea teoremei fundamentale a algebrei. Nu există o demonstraţie pur
algebrică a teoremei fundamentale a algebrei! O demonstraţie care face uz de analiza com-
plexă va fi dată ulterior, ı̂n secţiunea 6.

Numărul complex z = x + iy ∈ C are forma trigonometrică z = |z|(cos θ + i sin θ).

Argumentul lui z este mulţimea

Arg z = {θ ∈ R : z = |z|(cos θ + i sin θ)}.

Argumentul principal al lui z este numărul arg z definit prin

Arg z ∩ (−π, π] = {arg z}.

Se verifică uşor că Arg z = arg z + 2πZ.

Dacă z = |z|(cos θ + i sin θ) şi z 0 = |z 0 |(cos θ0 + i sin θ0 ), atunci:

z · z 0 = |z||z 0 |(cos(θ + θ0 ) + i sin(θ + θ0 )),

z n = |z|n (cos(nθ) + i sin(nθ)), (∀)n ≥ 1.

Ecuaţia z n = w = |w|(cos θ + i sin θ), n ≥ 1, are n rădăcini complexe:

p
n 2kπ + θ 2kπ + θ
zk = |w|(cos( ) + i sin( )), 0 ≤ k ≤ n − 1.
n n

Exerciţii
 
x y
1. a) Arătaţi că mulţimea { | x, y ∈ R} ⊂ M2 (R) are structură de corp
−y x
comutativ, izomorf cu (C, +, ·). b) Arătaţi că R[X]/(X 2 + 1) ∼
= C.
2. Determinaţi automorfismele f : C → C cu proprietatea că f (x) = x, (∀)x ∈ R.

3. Fie Un := {z ∈ C | z n = 1} = {cos( 2πk

n
) + i sin( 2πk
n
) : 0 ≤ k ≤ n − 1}. Arătaţi că
∼
(Un , ·) = (Zn , +).

4. Rezolvaţi ecuaţiile: a) z 2 + 2z + 5 = 0, b) z 2 = −3 − 4i, c) (1 + i)z 2 − 2iz + (1 − i) = 0,

d) z 4 − z 2 + 1 = 0, e) z 6 = −1, f) z 3 + 2 − 2i = 0, g) z 4 = 8 − 8i.

5. Reprezentaţi grafic mulţimile: a) |z| = 2, b) |z − 1 + 2i| < 3, c) 1 < |z − 2i| < 2,

d) Im(z) > 0, e) {Re z ≤ 0} ∩ {Im z ≥ 0}, f) |z − 2i| = |2z + 1|, g) |z − 1| < 2|z − 2|,
h) |z − 1| + |z + 1| = 4, i) |z − i| − |z + i| = 4, j) Re(z 2 ) < 4.

6. Fie z1 , z2 , z3 , z4 ∈ C. a) Arătaţi că z1 , z2 , z3 sunt coliniare ⇔ (z2 − z1 )(z̄3 − z̄1 ) ∈ R.

b) Arătaţi că (z1 , z2 )⊥(z3 , z4 ) ⇔ (z2 − z1 )(z̄4 − z̄3 ) ∈ iR.

3
2 Şiruri şi serii de numere complexe.
Definiţia 2.1. O funcţie z : N → C, z(n) = zn , se numeşte şir de numere complexe (sau
funcţie aritmetică). Notăm şirul prin (zn )n≥0 .
Spune că şirul (zn )n converge la z ∈ C, dacă:

(∀)ε > 0, (∃)nε ∈ N, astfel ı̂ncât (∀)n ≥ nε , |zn − z| < ε.

Un şir care nu este convergent se numeşte divergent.

Spunem că limn zn = ∞ dacă limn |zn | = ∞.

Observaţia 2.2. Mulţimea C = C∪{∞} se numeşte sfera lui Riemann. Terminologia este
dată de faptul că C poate fi pusă ı̂n bijecţie cu o sferă prin proieţia stereografică din polul
nord N (0, 0, 1) al sferei S 2 = {x2 + y 2 + z 2 = 1}. Notăm Φ : S 2 → C şi o definim astfel: Dat
un punct P ∈ S 2 \ {N }, dreapta P N intersectează planul {(x, y, 0) |x, y ∈ R}, identificat
cu C, ı̂ntr-un punct unic determinat Q. Definim Φ(P ) = Q. De asemenea, Φ(N ) = ∞.

Propoziţia 2.3. Fie (zn )n un şir de numere complexe. Notăm zn = xn +yn i, n ≥ 0. Atunci
(zn )n este convergent dacă şi numai dacă (xn )n şi (yn )n sunt convergente. Mai mult, ı̂n
acest caz avem: limn zn = limn xn + i limn yn .

Demonstraţie. Exerciţiu!

Definiţia 2.4. Fie (zn )n≥0 Pn un şir de numere complexe. Şirul sumelor parţiale asociat (Sn )n
este definit prin Sn = k=0 zk , n ≥P0. Se numeşte serie de numere complexe, perechea
((zn )n , (Sn )n ), pe careP o notăm prin ∞ n=0 zn .
∞
Spunem că seria z
n=0 n este convergentă dacă şirul (Sn )n este convergent. Altfel,
spunem că seria e divergentă.
Spunem că seriaP ∞
P P∞
n=0 zn are suma S ∈ C, dacă (∃) limn Sn = S. Notăm S = n=0 zn .
∞
Observaţie, notaţia n=0 zn are două ı̂nţelesuri diferite, care rezultă din context.

Propoziţia 2.5. Fie zn = xn + yn i, n ≥ 0, unde xn , yn ∈ R. Atunci, seria ∞

P
P∞ P∞ n=0 zn este
convergentă dacă şi numaiP dacă seriile P n=0 xn şi n=0 yn sunt convergente. În plus, ı̂n
acest caz avem n=0 zn = ∞
P∞ ∞
n=0 xn + i n=0 yn .

Demonstraţie. Rezultă imediat din Propoziţia 2.3.

Exerciţii
1
n+in2 sin( n ) 2n n 1
1. Calculaţi: a) limn 2+ni
,
b) limn [( 2n+1 ) + (2 n − 1)ni].

2. Studiaţi absolut convergenţa şi convergenţa seriilor: a) ∞ 2

)n , b) ∞ 1+2i n
P P
n=0 ( 1+2i n=0 ( 2 ) ,
c) n=1 [ n2 + (−1)n sin √1n i], d) ∞
P∞ 1 P n+ni
n=1 n2 −i n+1 .
√

4
3 Funcţii complexe. Funcţii olomorfe.
Reamintim că folosim identificarea C 3 z = x + yi ≡ (x, y) ∈ R2 . Fie f : D ⊂ C → C o
funcţie de variabilă complexă. Putem considera f : D ⊂ R2 → R2 . Avem
f (z) = f (x, y) = (u(x, y), v(x, y)) = u(x, y) + v(x, y)i, (∀)z = x + yi = (x, y) ∈ D,
unde u, v : D → R. Notăm:
• Re f (z) = u(x, y) = partea reală a lui f ,
• Im f (z) = v(x, y) = partea imaginară a lui f .
Presupunem că f ∈ C 1 (D), adică u şi v au derivate parţiale continue. Definim:
∂f ∂u ∂v
• ∂x
= ∂x
+ ∂x
i, derivata parţială a lui f ı̂n raport cu x.
∂f ∂u ∂v
• ∂y
= ∂y
+ ∂y
i, derivata parţială a lui f ı̂n raport cu x.
∂f
• ∂z
= 12 ( ∂f
∂x
− ∂f
∂y
i) derivata parţială a lui f ı̂n raport cu z.
∂f
• ∂ z̄
= 12 ( ∂f
∂x
+ ∂f
∂y
i) derivata parţială a lui f ı̂n raport cu z̄.
Definiţia 3.1. Fie f : D ⊂ C → C şi z0 ∈ D. Funcţia f se numeşte C-derivabilă ı̂n z0
dacă există
f (z) − f (z0 )
lim = f 0 (z0 ) ∈ C.
z→z0 z − z0
f 0 (z0 ) este derivata lui f ı̂n z0 . Funcţia f se numeşte olomorfă (C-derivabilă) pe D dacă
este C-derivabilă ı̂n orice punct din D.
Propoziţia 3.2. (Relaţiile Cauchy-Riemann) Fie f : D ⊂ C → C, f = u + vi ∈ C 1 (D),
şi z0 ∈ D. U.A.S.E.:
1. f este C-derivabilă ı̂n z0 (olomorfă pe D).
∂u ∂v
2. (z )
∂x 0
= (z ), ∂u
∂y 0
(z )
∂y 0
∂v
= − ∂x (z0 ) ( ∂u
∂x
= ∂v ∂u
,
∂y ∂y
∂v
= − ∂x ).
Propoziţia 3.3. Fie f : D ⊂ C → C, f = u + vi ∈ C 1 (D). Atunci:
∂f
1. f este C-derivabilă ı̂n z0 (olomorfă) dacă şi numai dacă (z )
∂ z̄ 0
= 0 ( ∂f
∂ z̄
= 0).
∂f ∂f
2. Dacă f este olomorfă, atunci f 0 = ∂z
= ∂x
= i ∂f
∂y
.
3. Dacă f este olomorfă, atunci u şi v sunt armonice, i.e. ∆u = ∆v = 0, unde ∆ este
Laplacianul.
Propoziţia 3.3(3) admite următoarea reciprocă:
Propoziţia 3.4. Fie D ⊂ C un domeniu simplu conex. Dacă u : D → R, u ∈ C 2 (D), este
armonică, atunci există f : D → C olomorfă astfel ı̂ncât Re f = u.
Similar, dacă v : D → R, u ∈ C 2 (D), este armonică, atunci există f : D → C olomorfă
astfel ı̂ncât Im f = v.
Teorema 3.5. Dacă f : D ⊂ C → C este olomorfă, atunci f 0 : D → C este olomorfă.

5
Propoziţia 3.6. Similar cu cazul funcţiilor de o variabilă reală, avem:
1. (f + g)0 = f 0 + g 0 .
2. (f · g)0 = f 0 g + f g 0 .
 0 0 g0
3. fg = f g−f g2
.

4. (g ◦ f )0 = (g 0 ◦ f )f 0 .
∂ ∂ ∂
De asemenea, operatorii ∂x , ∂y , ∂z , ∂∂z̄ au proprietăţile uzuale ale unor derivate parţiale cu
perechile de variabile (x, y), respectiv (z, z̄) independente.
Funcţia exponenţială exp : C → C∗ se defineşte prin:
exp(z) = ez = ex (cos y + i sin y).
Propoziţia 3.7. Funcţia exp : (C, +) → (C∗ , ·) este un morfism surjectiv de grupuri şi
Ker(exp) = 2πiZ. De asemenea, avem identitatea lui Euler: eπi + 1 = 0.
Funcţiile trigonometrice cos, sin, ch, sh : C → C se definesc prin:
1 1
cos z = (eiz + e−iz ), sin z = (eiz − e−iz ),
2 2i
1 z 1
ch z = (e + e ), sh z = (ez − e−z ).
−z
2 2
sin z
Pentru cos z 6= 0, se defineşte funcţia tangentă tg z = cos z
.
Pentru sin z 6= 0, se defineşte funcţia cotangentă ctg z = cos z
sin z
.
sh z ch z
Similar se definesc tangenta şi cotangenta hiperbolice, th z = ch z
, cth z = sh z
.
Propoziţia 3.8. Funcţiile trigonometrice complexe verifică aceleaşi proprietăţi cu cele ale
funcţiilor reale corespunzătoare, i.e. cos2 z +sin2 z = 1, sin(z +w) = sin z cos w +cos z sin w,
(sin z)0 = cos z etc. În plus, avem de exemplu identităţile:
cos z = cos x ch y − i sin x sh y, sin z = sin x ch y + i cos x sh y.

Funcţii multiforme. Ramuri continue (olomorfe).

O funcţie multiformă, este o funcţie F definită pe un domeniu D ⊂ C pentru care F (z)
este o submulţime ı̂n C. De obicei, F (z) este o mulţime discretă (finită sau numărabilă făra
puncte de acumulare). O ramură continuă (olomorfă) a lui F este o funcţie f : U ⊂ D → C
continuă (olomorfă) cu f (z) ∈ F (z), (∀)z ∈ U .
Funcţia multiformă argument este definită prin:
Arg(z) = {θ ∈ R | z = |z|eiθ = |z|(cos θ + i sin θ)}, z ∈ C∗
Argumentul principal arg : C∗ → (−π, π] este definit prin Arg(z) ∩ (−π, π] = {arg(z)}. De
observat că arg nu este continuă pe C∗ , dar restricţia sa pe domeniul U = C \ R− este.

6
 Funcţia multiformă logaritm este definită prin:

Ln(z) = ln |z| + i Arg(z), z ∈ C∗ .

O ramură olomorfă a logaritmului este ln : C \ R− → C, ln(z) = ln |z| + i arg(z), care

extinde funcţia logaritm natural uzuală definită pe (0, ∞) şi are proprietăţi similare.
Cu ajutorul funcţiei multiforme logaritm, se pot defini următoarele funcţii multiforme:

1. z α := eα Ln z , unde α ∈ C şi z 6= 0. (funcţia putere)

√ 1 √
2. n z := e n Ln z , z 6= 0 şi n 0 = 0. (funcţia radical)
√
3. Arcsin(z) = −i Ln(iz ± 1 − z 2 ), z ∈ C.
√
4. Arccos(z) = −i Ln(z ± z 2 − 1), z ∈ C.

5. Arctg(z) = − 2i Ln( i−z

i+z
), z ∈ C \ {±i}.

6. Arcctg(z) = 2i Ln( z−i

z+i
), z ∈ C \ {±i}.
√
7. Arcsh(z) = Ln(z + z 2 + 1), z ∈ C.
√
8. Arcch(z) = Ln(z + z 2 − 1), z ∈ C.

9. Arcth(z) = 12 Ln( 1−z

1+z
), z ∈ C \ {±1}.

10. Arccth(z) = 12 Ln( z−1

z+1
), z ∈ C \ {±1}.
 
az+b
a b 
Definiţia 3.9. O funcţie f : C → C de forma f (z) = cz+d
cu a, b, c, d ∈ C şi 
 =6 0
c d
se numeşte transformare omografică. Observaţie: f (∞) = ac şi f (− dc ) = ∞.
f este olomorfă pe C \ { −d
c
}. f este bijectivă şi f −1 este o transformare omografică.

Exerciţii
1. Determinaţi domeniile de definiţie ale funcţiilor tg, ctg, th, cth.
∂f ∂f
2. Fie f (z) = z 2 + iz̄ − 1. Determinaţi Re(z) şi Im(z). Calculaţi ∂z
şi ∂ z̄
.

3. Să se determine a, b, c, d astfel ı̂ncât f (z) = x2 + axy + b2 y + i(cx2 + dxy + y 2 ) să fie
olomorfă.

4. a) Fie f : C → C, f (z) = |z|. Arătaţi că f nu e C-derivabilă ı̂n nici un punct ḑin C
si calculaţi ∂f , ∂f , ∂f şi ∂f
∂x ∂y ∂z ∂ z̄
. b) În ce puncte f (z) = |z|2 este C-derivabilă?

5. Fie f : C → C, f (z) = z 2 + z z̄ − z̄ 2 + 2z − z̄. Determinaţi punctele ı̂n care f este

C-derivabilă.

7
 6. Folosind relaţiile Cauchy-Riemann, arătaţi că următoarele funcţii sunt olomorfe şi
calculaţi derivatele lor: a) f (z) = z 2 − iz + 1 pe C, b) f (z) = z − z1 pe C \ {0}, c)
f (z) = eiz + z 2 .

7. Fie u(x, y) = e2x cos(y) + xy. Arătaţi că u e armonică pe R2 şi găsiţi f = u + vi
olomorfă cu f (0) = i.

8. Fie v(x, y) = x3 − 3xy 2 . Găsiţi f = u + vi olomorfă cu f (1) = i.

9. Fie u(x, y) = ey sin x + x2 − y 2 . Găsiţi f = u + vi olomoră cu f (0) = 1.

10. Fie v(x, y) = Φ(x2 − y 2 ). Determinaţi Φ ∈ C 2 (R) pentru care v e armonică pe R2 şi
găsiţi f = u + vi olomorfă cu f (0) = 1, f (1) = 1 + i.
y
11. Fie u(x, y) = (x+1)2 +y 2
, x > 0. u armonică. f = u + vi =? olomorfă cu f (1) = i.

12. Fie u(x, y) = ln(x2 + y 2 ) + 2x − y, x > 0. u armonică. f = u + vi =? olomorfă cu

f (1) = −1.

13. Fie u(x, y) = arctg(x/y), y > 0. u armonică. f = u + vi =? olomorfă cu f (1) = i.

x
14. Fie v(x, y) = ex sin y + x2 +y 2
. v armonică. f = u + vi =? olomorfă cu f (0) = 1.

15. Fie u(x, y) = ex (x cos y − y sin y). u armonică. f = u + vi =? olomorfă cu f (0) = 0.

x
16. Fie u(x, y) = x + x2 +y 2
, x < 0. u armonică. f = u + vi =? olomorfă cu f (1) = 2.
y
17. Fie v(x, y) = y − x2 +y 2
, y < 0. v armonică. f = u + vi =? olomorfă cu f (−i) = 0.

18. Calculaţi: a) sin(1 + i), b) tg( π4 − 2i), c) ii , d) ln(−2), e) th(ln(2) + πi

3
), f) ln(1 + 3i),
g) sh(1 − i), h) Arccos(i).
√
19. Rezolvaţi ecuaţiile: a) ez = −2i + 1, b) cos(z) = −2, c) sin(z) = i 3, d) ch(z) = 1 + i.

20. Fie D = {|z| < 1} şi H = {Im z > 0}. Determinaţi o transformare omografică
f : C → C cu proprietatea că f (D) = H.

8
4 Serii de puteri şi Laurent. Reziduuri.
Definiţia 4.1. Fie z0 ∈ C şi (an )n≥0 P un şir de numere complexe. Se numeşte serie de
∞ n
P∞ n=0 an (z − nz0 ) , unde z ∈ C.
puteri centrată ı̂n z0 , o serie de forma
Raza de convergenţă R a seriei n=0 an (z − z0 ) este definită prin
1 p
= lim sup n |an | sau, echivalent, prin:
R n

|an | 1
R = lim = lim p ∈ [0, +∞],
n |an+1 | n n
|an |
ı̂n caz că limitele respectivă există.
Teorema 4.2. (Abel) Fie ∞ n
P
n=0 an (z − z0 ) o serie de puteri cu raza de convergenţă R.
Atunci:
1. Seria este A.C. pe |z − z0 | < R.
2. Seria este divergentă pe |z − z0 | > R.
3. Seria este uniform convergentă pe K ⊂ {|z − z0 | < R} compact.
4. Suma seriei f (z) =P ∞ n
P
n=0 an (z − z0 ) defineşte o funcţie olomorfă pe |z − z0 | < R.
∞
Mai mult, f 0 (z) = n=1 nan (z − z0 )n−1 pe |z − z0 | < R.
Propoziţia 4.3. Dacă f : D ⊂ C → C este olomorfă ı̂n z0 , i.e. olomorfă pe U deschis cu
z0 ∈ U , atunci f este analitică ı̂n z0 , adică există R > 0 astfel ı̂ncât:
∞
X f (n) (z0 )
f (z) = an (z − z0 )n , (∀)z cu |z − z0 | < R, unde an = .
n=0
n!

Mai mult, putem presupune că R = raza de convergenţă a seriei de puteri. În particular,
dacă R = +∞, egalitatea are loc pentru orice z ∈ C.
Teorema 4.4. (Teorema de identitatea a funcţiilor olomorfe) Fie D ⊂ C un deschis conex
şi fie f, g : D → C două funcţii olomorfe. Prespunem că există S ⊂ D o submulţime care
conţine cel puţin un punct de acumulare (adică există w ∈ D şi un şir (zn )n cu zn ∈ S,
zn 6= a, (∀)n ≥ 0, astfel ı̂ncât limn zn = w) astfel ı̂ncât f (z) = g(z), (∀)z ∈ S. Atunci
funcţiile f şi g coincid pe D.
Observaţia 4.5. Analiza complexă este fundamental diferită de cea reală. Dacă o funcţie
reală f este derivabilă, este posibil ca derivata sa să nu fie nici măcar continuă. Însă derivata
unei funcţii olomorfe f este la rândul său olomorfă, ba, mai mult, analitică. ( Există funcţii
− 12
e x , x 6= 0
reale de clasă C ∞ care nu sunt analitice. de exemplu f : R → R, f (x) = ,
0, x=0
este de clasă C ∞ ı̂n 0, dar nu este analitică ı̂n 0. Avem f (n) (0) = 0, (∀)n ≥ 0, deci seria
Taylor a lui f ı̂n jurul lui 0 este T (x) = 0. Prin urmare, f (x) = T (x) ⇔ x = 0.

9
Definiţia 4.6. Fie z0 ∈ C. Se numeşte serie Laurent centrată ı̂n z0 , o serie de forma
∞ ∞ ∞
X
n
X an X
L(z) = an (z − z0 ) = n
+ an (z − z0 )n .
n=−∞ n=1
(z − z0 ) n=0

Prima serie din dreapta P (z) se numeşte partea principală iar cea de-a doua T (z) se
numeşte partea Taylor,
p a seriei L(z).
1√
r = lim supn |a−n | ∈ [0, ∞] şi R =
n
sunt razele de convergenţă pentru
lim supn n |an |

P (z), respectiv T (z). Avem r = limn |a|a−n−1 |

= limn n |a−n | şi R = limn |a|an−1 |
p
= √
1
,
−n | n| limn n
|an |
ı̂n caz că limitele respective există.
Teorema 4.7. Fie L(z) = ∞ n
P
n=−∞ an (z − z0 ) o serie Laurent. Atunci:
1. L(z) este absolut convergentă pe r < |z − z0 | < R.
2. L(z) este divergentă pe |z − z0 | < r şi |z − z0 | > R.
3. L(z) este uniform convergentă pe compacţii din r < |z − z0 | < R.
4. L(z) defineşte o funcţie olomorfă pe r < |z − z0 | < R.
Definiţia 4.8. Fie f : D ⊂ C → C o funcţie olomorfă. Un punct z0 ∈ C se numeşte punct
singular izolat pentru f , dacă există U ⊂ D deschis cu z0 ∈ U astfel ı̂ncât f este olomorfă
pe U \ {z0 } şi f nu este definită ı̂n z0 .
Fie z0 un punct singular izolat al lui f . Atunci:
• z0 este pol, dacă limz→z0 f (z) = ∞.
• z0 este pol aparent, dacă limz→z0 f (z) = w ∈ C.
• z0 este singularitate esenţială, dacă nu există limz→z0 f (z).
Propoziţia 4.9. Fie f : D ⊂ C → C o funcţie olomorfă.
1. z0 ∈ C este pol pentru f dacă şi numai dacă există R > 0 astfel ı̂ncât
∞
a−m a−1 X
f (z) = + ··· + + an (z − z0 )n , (∀)z cu 0 < |z − z0 | < R.
(z − z0 )m z − z0 n=0
Dacă a−m 6= 0, m se numeşte ordinul polului z0 .
2. Cel mai mic număr natural m pentru care limz→z0 (z − z0 )m f (z) ∈ C este ordinul
polului z0 al lui f .
3. Dacă z0 este un pol aparent pentru f , atunci f se poate prelungi olomorf ı̂n z0 .
4. z0 este singularitate esenţială dacă şi numai dacă există R > 0 astfel ı̂ncât
X ∞
f (z) = an (z − z0 )n , (∀)z cu 0 < |z − z0 | < R,
n=−∞

cu o infinitate de termeni a−n , n ∈ N, nenuli.

10
Definiţia 4.10. Fie f : D ⊂ C → C o funcţie olomorfă şi z0 ∈ C un punct singular izolat
pentru f . Se numeşte reziduul lui f ı̂n z0 , coeficientul a−1 din dezvoltarea Laurent a lui f
ı̂n jurul lui z0 . Notăm:
Rez(f (z), z0 ) := a−1 .
Dacă există r > 0 cu {|z| > r} ⊂ D, reziduul lui f la infinit este
1 1
Rez(f (z), ∞) := − Rez( f ( ), 0).
z2 z
Propoziţia 4.11. Fie f : D ⊂ C → C olomorfă şi z0 un pol a lui f . Atunci:
1
1. Dacă z0 e pol de ordin m ≥ 1, atunci Rez(f (z), z0 ) = (m−1)!
limz→z0 ((z−z0 )m f (z))(m−1) .
g(z)
2. Dacă f (z) = h(z)
cu g, h olomorfe ı̂n z0 , g(z0 ) 6= 0, h(z0 ) = 0) şi h0 (z0 ) 6= 0, atunci
g(z0 )
z0 este pol de ordin 1 al lui f şi Rez(f (z), z0 ) = h0 (z0 )
.

Exerciţii
1. Fie f (z) = z3 −6z21+11z−6 . Determinaţi domeniul lui f . Dezvoltarea ı̂n serie de puteri ı̂n
jurul lui z0 = 0. Dezvoltarea ı̂n serie Laurent: a) ı̂n jurul lui z1 = 1, b) pe 1 < |z| < 2,
c) pe 2 < |z| < 3, d) pe |z| > 3.
z2
2. Fie f (z) = (z−1)(z 2 +4)
. Dezvoltări pe a) |z| < 1, b) 1 < |z| < 2, c) |z| > 2. Rez(f, ∞)?
z
3. Dezvoltarea ı̂n serie Laurent pentru f (z) = sin( 1−z ), ı̂n jurul lui z1 = 1. Rez(f, 1) =?
2
4. Dezvoltarea ı̂n serie Laurent pentru f (z) = ze−1/z , ı̂n jurul lui z0 = 0. Rez(f, 0) =?
1
5. Fie f (z) = z sin(z 2 )
. Calculaţi Rez(f, 0).
1
6. Fie f (z) = (z 2 +1)n
, n ≥ 1. Calculaţi Rez(f, i) şi Rez(f, −i).
1
7. Fie f (z) = z(1−ez )
. Calculaţi Rez(f, 0).
zn
8. Fie f (z) = (z−3)(z n −1)
, n ≥ 1. Calculaţi Rez(f, ∞).

11
5 Integrale complexe şi teorema reziduurilor. Aplicaţii.
Fie γ : [a, b] → D ⊂ C o curbă de clasă C 1 . Fie f : D → C o funcţie complexă continuă.
f = u + vi. Atunci integrala lui f de-a lungul lui γ este:
Z Z Z Z
f (z) dz := (u + vi)(dx +i dy) = (u dx −v dy) + i (v dx +u dy).
γ γ γ γ

Dacă γ(t) = (x(t), y(t)) = x(t) + y(t)i, atunci:

Z Z b
f (z) dz = f (γ(t))γ 0 (t) dt .
γ a

Teorema 5.1. (Cauchy) Fie D ⊂ C un domeniu simplu conex şi f : D → C o funcţie

olomorfă. Fie γ : [a, b] → D o curbă simplă ı̂nchisă, i.e. γ(a) = γ(b). Atunci:
Z
f (z) dz = 0.
γ

Demonstraţie. Se aplică teorema Riemann-Green şi relaţiile Cauchy-Riemann.(exerciţiu!)

Teorema 5.2. (Formula integrală Cauchy) Fie D ⊂ C un domeniu simplu conex şi f :
D → C o funcţie olomorfă. Fie γ : [a, b] → D o curbă simplă ı̂nchisă, parcursă ı̂n sens
direct trigonometric. Atunci pentru orice punct a din interiorul lui γ şi n ≥ 0 avem
Z
(n) n! f (z)
f (a) = dz .
2πi γ (z − a)n+1
Teorema 5.3. (Teorema reziduurilor) Fie f : D ⊂ C → C o funcţie olomorfă. Fie
γ : [a, b] → D o curbă simplă ı̂nchisă parcursă ı̂n sens direct trigonometric. Presupunem
că z1 , . . . , zn sunt puncte singulare izolate ale lui f conţinute ı̂n interiorul curbei γ. Atunci:
Z X n
f (z) dz = 2πi Rez(f (z), zk ).
γ k=1

Aplicaţii ale teoremei reziduurilor

R 2π z+ z1 z− z1
) iz1 dz, unde R e o funcţie raţională. (z = eit )
R
1. 0
R(cos t, sin t) dt = |z|=1
R( 2
, 2i
R∞ P P (x)
2. R(X) dx = 2πi Im(zk )>0 Rezz=zk R(z), unde R(x) = Q(x)
−∞
este o funcţie raţională
cu Q(x) 6= 0, (∀)x ∈ R, şi grad(Q) ≥ grad(P ) + 2.
R∞ P (x)
3. −∞ eix R(x) dx = 2πi Im(zk )>0 Rezz=zk eiz R(z), unde R(x) = Q(x)
P
este raţională cu
Q(x) 6= 0, (∀)x ∈ R, şi grad(Q) ≥ grad(P ) + 1.
4. Dacă ı̂n cazul anterior R(z) are un pol simplu ı̂n 0, atunci la suma din dreapta se
adaugă πi Rezz=0 R(z)eiz .

12
Exerciţii
R R R
1. a) Calculaţi |z|=1 z| dz |. b) Calculaţi γ z| dz | şi γ z 2 dz, unde γ este segmentul care
R
uneşte 1 cu i. c) Calculaţi γ (z 2 + 1) dz, unde γ = ∂D, D = {|z| < 4, Im(z) > 0}.
R z
R cos(πz/2) R
2. Calculaţi: |z−i+1|=2 (z 2 +4)2
dz, |z+2i|=2 (z+i)4
, |z|=2
ctg(πz) dz.

ez sin z tg z e1/z
R R R
3. Calculaţi: |z|=2 1−z 3
dz, |z|=2 z 2
, |z|=2 1−z
.
eiz −sin z 1 dz
R R R
4. Calculaţi: dz, dz, √ .
|z−3|=1 (z−π)3 |z|=4 z sin z |z+i|= 2 z 3 −6z 2 +11z−6

eiz sh z dz
R R
5. Calculaţi: |z|=r (z−i)(z+2)
dz, |z|=r (z 2 +4)2 (z−2)
, r > 0 şi r 6= 2.
zn
R
6. Calculaţi: |z|=2 (z−3)(z n −1)
dz, n ≥ 1.
R 2π dt
R 2π dt
R 2π dt
Rπ cos 3t
R 2π 1+sin t
Rπ cos2 t
7. Calculaţi: 0 5+3 sin t
, 0 5−4 cos t
, 0 (2+cos t)2
, −π 5−4 cos t
dt, 0 2+cos t
dt, 0 2+sin(2t)
dt.
R∞ x2
R∞ dx
R∞ x2 +1
R∞ dx
R∞ dx
R∞ x4
8. Calculaţi: 0 (1+x2 )3
dx, 0 x6 +1
, 0 x4 +1
dx, −∞ (x2 +4x+5)2
, 0 x4 +x2 +1
, 0 x6 +1
dx.
R∞ cos x
R∞ x sin x
9. Calculaţi: 0 (x2 +1)(x2 +4)
dx, 0 x2 +3
dx.
R∞ sin x
R∞ sin(ax)
10. Calculaţi: 0 x(x2 +4)
dx, 0 x
dx, a > 0.

13
6 Rezultate importante de analiză complexă.
Definiţia 6.1. O funcţie f : C → C olomorfă şe numeşte funcţie ı̂ntreagă.
Pentru z0 ∈ C şi R > 0, notăm

D(z0 , R) = {z ∈ C | |z − z0 | < R},

discul deschis de rază R, cu centrul ı̂n z0 . De asemenenea, notăm

D(z0 , R) = {z ∈ C | |z − z0 | ≤ R},

discul ı̂nchis de rază R, cu centrul ı̂n z0 .

Lema 6.2. Fie f : D(z0 , R) → C continuă şi olomorfă pe D(z0 , R). Presupunem că f
este mărginită, i.e. există M > 0 astfel ı̂ncât |f (z)| < M , (∀)z ∈ D(z0 , R), şi scriem
f (n) (z0 )
f (z) = ∞ n
P
n=0 an (z − z0 ) , (∀)z ∈ D(z0 , R), unde an = n!
. Atunci:
n!M M
|f (n) (z0 )| ≤ n
, (∀)n ≥ 0, ⇔ |an | ≤ n , (∀)n ≥ 0.
R R
Demonstraţie. Avem:
 
 n! Z f (z)  n!
Z
f (z) n! M n!N
(n)
|f (z0 )| =  dz ≤ | dz | ≤ 2πR n+1 = n .
 
 2πi |z−z0 |=R (z − z0 )n+1  2π |z−z0 |=R (z − z0 )n+1 2π R R

Teorema 6.3. (Liouville) Orice funcţie ı̂ntreagă mărginită este constantă.

Demonstraţie. Fie f : C → C ı̂ntreagă şi mărginită. Fie M := supz∈C |f (z)| ∈ [0, ∞). Fie
R > 0. Cum f este olomorfă pe D(0, R), conform Lemei 6.2,
∞
X M
f (z) = an z n cu |an | ≤ .
n=0
Rn

Cum R poate fi ales oricât de mare, rezultă că an = 0, (∀)n ≥ 1, deci f (z) = a0 pentru
orice z ∈ C.
Teorema 6.4. (Teorema fundamentală a algebrei) Orice polinom P ∈ C[X] neconstant
admite cel puţin o rădăcină complexă.
Demonstraţie. Presupunem prin reducere la absurd că P (z) 6= 0 pentru orice z ∈ C.
1
Atunci f : C → C, f (z) = P (z) , este o funcţie ı̂ntreagă. Cum limz→∞ f (z) = 0 rezultă
că f este mărginită, deci, conform Teoremei 6.3, este constantă. Rezultă P este constant,
contradicţie.
Teorema 6.5. (Mica teoremă a lui Picard) Dacă f este o funcţie ı̂ntreagă, atunci f ia
toate valorile din C cu excepţia a cel mult uneia. De exemplu pentru f (z) = ez , Im(f ) = C∗ .

14
7 Serii Fourier
Reamintim câteva definiţii din liceu. O funcţie f : R → R se numeşte:

• pară, dacă f (−t) = f (t), (∀)t ∈ R.

• impară, dacă f (−t) = −f (t), (∀)t ∈ R.

• periodică, dacă există T > 0 astfel ı̂ncât f (t + T ) = f (t), (∀)t ∈ R. T se numeşte

perioadă. Cea mai mică perioadă T0 , dacă există, se numeşte perioadă principală.
Dacă f are o perioadă principală T0 , atunci T > 0 este o perioadă ⇔ T = kT0 ,
pentru un k ∈ N∗ .

Observaţia 7.1. Produsul a două funcţii pare este o funcţie pară, produsul a două funcţii
impare este o funcţie pară, produsul dintre o funcţie pară şi una impară este o funcţie
impară.

Exemplul 7.2. Funcţia f (t) = tn , n ∈ N, este pară pentru n par şi impară pentru n impar.
Funcţia cos t este pară, sin t este impară, ambele fiind periodice cu perioada principală 2π.
tg t şi ctg t sunt impare, periodice şi cu perioada principală π. Partea
( fracţionară {t} e
1, ∈ Q
periodică, cu perioada principală 1. Funcţia lui Dirichlet f (t) = , t ∈ R,
0, t ∈ R \ Q
este periodică şi orice T ∈ Q, T > 0, este o perioadă, ı̂nsă f nu are o perioadă principală.

Propoziţia 7.3. Fie a > 0 şi f : [−a, a] → R integrabilă.

Ra Ra
1. Dacă f e pară, atunci −a f (t) dt = 2 0 f (t) dt.
Ra
2. Dacă f e impară, atunci −a f (t) dt = 0.

Definiţia 7.4. Fie f : R → R funcţie periodică, cu perioada 2`, unde ` > 0. Presupunem
că f e integrabilă pe [−`, `] (De exemplu, f are cel mult un număr finit de puncte de
discontinuitate pe [−`, `] de speţa 1). Definim:
R`
• an = 1` −` f (t) cos nπt
`
dt, n ≥ 0.
1
R`
• bn = ` −`
f (t) sin nπt
`
dt, n ≥ 1.

Funcţia S : R → R, definită prin

∞
a0 X nπt nπt
S(t) = + (an cos + bn sin ),
2 n=1
` `

se numeşte seria Fourier asociată lui f .

15
 Dacă f este pară, atunci:
∞
2 `
Z
nπt a0 X nπt
an = f (t) cos dt, (∀)n ≥ 0, bn = 0, (∀)n ≥ 1, S(t) = + an cos .
` 0 ` 2 n=1
`
Dacă f este impară, atunci:
Z ` ∞
2 nπt X nπt
an = 0, (∀)n ≥ 0, bn = f (t) sin dt, (∀)n ≥ 1, S(t) = bn sin .
` 0 ` n=1
`
Dacă f : [0, `] → R e integrabilă, o putem prelungi prin paritate (imparitate) la [−`, `],
definind f (−t) = f (t) (respectiv f (−t) = −f (t)), (∀)t ∈ (−`, 0). Prin periodicitate, pre-
lungim f la R. Seria Fourier asociată se numeşte dezvoltare ı̂n cos (respectiv ı̂n sin).
Revenind la cazul general, dacă ` = π, atunci:
Rπ
an = π1 −π f (t) cos(nt) dt, n ≥ 0,
Rπ
bn = π1 −π f (t) sin(nt) dt, n ≥ 1
S(t) = a20 + ∞
P
n=1 (an cos(nt) + bn sin(nt)).

Forma armonică a seriei Fourier este: S(t) = A0 + ∞ nπt

P
p n=1 An cos( ` + ϕn ), unde An =
a2n + b2n , iar pentru An 6= 0, ϕn ∈ (−π, π] este argumentul lui 2cn := an + bn i, n ≥ 1.
Forma complexă a seriei Fourier este:
∞
1 ` inπt
Z
inπt
X
S(t) = cn e ` , unde cn = e ` f (t) dt, n ∈ Z.
n=−∞
2` −`

De observat că cn = 12 (an + ibn ) pentru n ≥ 0 şi c−n = c¯n = 21 (an − ibn ) pentru n ≥ 1.
Reciproc, an = 2 Re(cn ), (∀)n ≥ 0 şi bn = 2 Im(cn ), n ≥ 1.
Teorema 7.5. (Dirichlet) Fie f : R → R periodică, cu perioada 2` > 0. Presupunem că
f e mărginită şi de clasă C 1 pe porţiuni, adică f e derivabilă şi cu derivata continuă pe
(−`, `) cu excepţia unui număr finit de puncte. Mai presupunem că f nu are puncte de
discontinuitate de speţa a 2-a, i.e. există limite laterale ı̂n orice punct. Atunci
1
S(t) = (f (t + 0) + f (t − 0)), (∀)t ∈ R,
2
unde f (t + 0) = limy&t f (y), f (t − 0) = limy%t f (t) sunt limitele laterale ale lui f . În
particular, dacă f este continuă ı̂n punctul t ∈ R, atunci f (t) = S(t).
Propoziţia 7.6. (Identitatea lui Parseval) În condiţiile teoremei Dirichlet, avem
∞
a20 X 2 1 `
Z
2
+ (an + bn ) = f (t)2 dt .
2 n=1
` −`

Propoziţia 7.7. (Formula integrală Fourier) Dacă f verifică condiţiile teoremei Dirichlet,
atunci
1 ∞
Z Z ∞
S(t) = dz f (u) cos(z(u − t)) du .
π 0 −∞

16
Exerciţii
1. Dezvoltaţi ı̂n serie Fourier f (t) = t, t ∈ (−π, π]. Deduceţi sumele unor serii numerice,
explicitând S(0) şi identitatea Parseval.

2. Dezvoltaţi ı̂n serie Fourier f (t) = |t|, t ∈ (−2, 2]. S(0) =?.

3. Dezvoltaţi ı̂n serie Fourier f (t) = sgn(t), t ∈ (−`, `]. S(0) =?

4. Dezvoltaţi ı̂n serie Fourier f (t) = t2 , t ∈ (−1, 1]. S(0) =?, S(1) =?.
(
2 − t, t ∈ (−1, 0)
5. Dezvoltaţi ı̂n serie Fourier f (t) = . S(0) =?
t, t ∈ [0, 1]

6. Dezvoltaţi ı̂n serie Fourier f1 (t) = sin(2t), f2 (t) = cos(2t), f3 (t) = e2t , t ∈ (−π, π].
(
1, t ∈ [0, 1] (−1)n
. Calculaţi ∞
P
7. Dezvoltarea ı̂n sin şi cos pt. f (t) = n=0 2n+1 . Folosind
−1, t ∈ (1, 2]
P∞ 1
identitatea Parseval, calculaţi n=0 (2n+1) 2.


1, t ∈ [−2, −1]

8. Fie f (t) = 0, t ∈ (−1, 1) . Dezvoltarea ı̂n serie Fourier. Folosind identitatea

1, t ∈ [1, 2]

Parseval, calculaţi ∞ 1
P
n=0 (2n+1)2 .

9. Dezvoltarea ı̂n sin şi cos pentru f (t) = π − t, t ∈ [0, π). S(0) =?
(
2, t ∈ [0, 1)
10. Dezvoltarea ı̂n sin şi cos pentru f (t) = . S(1) =?.
2 − t, t ∈ [1, 2)

2
t , t ∈ [0, 1)

11. Dezvoltarea ı̂n sin şi cos pentru f (t) = 1, t ∈ [1, 2) .

4 − t, t ∈ [2, 3)


12. Dezvoltarea ı̂n sin şi cos pentru f1 (t) = cos(at), f2 (t) = sin(at), f3 (t) = eat , t ∈ [0, `),
a > 0.
t2
Să se verifice formula integrală Fourier pentru: a) f (t) = e− 2 , t ∈ R, b) f (t) =
13. (
at, t ∈ [−π, π],
, a > 0 , c) f (t) = t2sin
+t+1
t
, t ∈ R.
0, t ∈
/ [−π, π]

17
8 Transformata Fourier.
Definiţia 8.1. Notăm L1 (R) = {f : R → C | |f | integrabilă pe R}. Se numeşte transfor-
mata Fourier a funcţiei f ∈ L1 (R), funcţia:
Z ∞
F[f ] : R → C, F[f ](ω) := f (t)e−iωt dt .
−∞

Dacă f ∈ L1 (R) este pară, atunci

Z ∞
F[f ](ω) = 2 f (t) cos(ωt) dt, (∀)ω ∈ R,
0

se numeşte transformata Fourier prin cos a lui f .

Dacă f ∈ L1 (R) este impară, atunci
Z ∞
F[f ](ω) = −2i f (t) sin(ωt) dt, (∀)ω ∈ R,
0

se numeşte transformata Fourier prin sin a lui f .

Teorema 8.2. (Formula de inversare Fourier) Fie f ∈ L1 (R) astfel ı̂ncât F[f ] ∈ L1 (R).
Atunci: Z ∞
1
f (t) = F[f ](ω)eiωt dω, (∀)t ∈ R.
2π −∞

Proprietăţile transformatei Fourier

Presupunem că f (t) ↔ F (ω) şi g(t) ↔ G(ω). Fie α, β ∈ C, t0 , ω0 ∈ R.
1. αf + βg ↔ αF (ω) + βG(ω). (liniaritate)

2. F (t) ↔ 2πf (−ω). (formula de inversare)

1
3. f (αt) ↔ |α|
F ( ωα ). (schimbare de scală)

4. f (t − t0 ) ↔ F (ω)e−it0 ω . (translaţia timpului)

5. eiω0 t f (t) ↔ F (ω − ω0 ). (translaţia frecvenţei)

6. f (n) (t) ↔ (iω)n F (ω). (derivarea ı̂n raport cu timpul)

7. (−it)n f (t) ↔ F (n) (ω). (derivarea ı̂n raport cu frecvenţa)

8. f (t) ↔ F (−ω). (conjugarea)

R∞
9. (f ∗ g)(t) ↔ F (ω)G(ω), (f ∗ g)(t) = −∞
f (τ )g(t − τ )dτ . (produsul de convoluţie)
1
10. f (t)g(t) ↔ 2π
(F ∗ G)(ω). (inversarea convoluţiei)

18
 (
1, t > 0 u(t+t0 )−u(t−t0 )
Exemplul 8.3. (1) Fie u(t) := , t0 > 0 şi f (t) = 2
. Atunci:
0, t = 0

1 t0 −iωt 1 e−iωt t0
Z
sin(ωt0 )
F[f ](ω) = e dt = |−t0 = .
2 −t0 2 −iω ω
(
e−at , t ≥ 0
(2) Fie f (t) = , unde a > 0. Atunci:
0, t<0
∞
e−at−iωt ∞
Z
1 a ω
F[f ](ω) = e−at e−iωt dt = |0 = = 2 2
− 2 i.
0 a + iω a + iω ω +a ω + a2

Exerciţii
1. Să se calculeze tranformata Fourier pentru: a) f (t) = e−a|t| , a >(0, b) f (t) = e−7|t+4| ,
−t2 −at2 sin t 1 − |t|
T
, |t| ≤ T,
c) f (t) = e , d) f (t) = te , a > 0, e) f (t) = t f) qT (t) = .
0, |t| > T

2. Calculaţi transformata Fourier pentru f (t) = 14 (sgn(t + t0 ) − sgn(t + t0 )), unde t0 > 0.
(
cos( 2t ), |t| < π,
3. Să se calculeze transformata Fourier pentru funcţiile: a) f (t) = ,
0, |t| > π
 
−t
|t|, |t| < 1
 −e , t ∈ (−1, 0)

b) f (t) = 21 , |t| = 1 , c) f (t) = e−t , t ∈ [0, 1) , d) f (t) = 2t−1
t4 +1
, t ∈ R.
 
0, |t| > 1 0, |t| ≥ 1
 

1, t ∈ [0, a)

4. Transformata Fourier prin cos şi sin şi reprezentarea: a) f (t) = 12 , t = a ,

0, t > a

( (
t − 1, t ∈ [0, 1], sin t, t ∈ [0, π], 1
b) f (t) = , c) f (t) = , d) f (t) = (t2 +1) 2.
0, t > 1 0, t > π

5. Să se rezolve ecuaţiile integrale, cu formula de inversare Fourier:

R∞
a) 0 y(u) cos(tu)dt = t21+1 ,
(
R∞ 1 − t, t ∈ (0, 1],
b) −∞ y(u) cos(tu)dt = ϕ(t), unde ϕ(t) = .
0, t > 1

19
9 Transformata Laplace.
Definiţia 9.1. O funcţie f : R → C se numeşte funcţie original Laplace dacă:

(a) f (t) = 0 pentru t < 0.

(b) f este derivabilă pe porţiuni, adică mulţimea punctelor ı̂n care nu e derivabilă este
discretă.

(c) Există M > 0 şi σ0 ≥ 0 astfel ı̂ncât |f (t)| ≤ M eσ0 t , (∀)t ≥ 0, adică f are o creştere
cel mult exponenţială.

σ0 se numeşte indicele de crestere al funcţiei f .


0, t < 0

Fie u(t) := 21 , t = 0 . Dacă f verifică (b) şi (c), atunci u · f este original Laplace.

1, t > 0


Definiţia 9.2. Fie f : R → C o funcţie original Laplace. Transformata Laplace a lui f

este Z ∞
F = L[f ] : {Re s > s0 } → C, F (s) = f (t)e−st dt .
0

Se arată că F este olomorfă pe {Re s > s0 }.

Exemplul 9.3. Pentru Re s > 0, avem:

Z ∞
e−st ∞ 1
L[u(t)](s) = e−st dt = | = .
0 −s 0 s

Teorema 9.4. (Mellin-Fourier) Fie f : R → C original Laplace cu indicele de creştere σ0

şi F = L[f ]. Atunci:
Z α+i∞
1 1
(f (t + 0) − f (t − 0)) = F (s)est ds, (∀)t > 0,
2 2πi α−i∞

unde α > σ0 e arbitrar. În punctele ı̂n care f e continuă, putem scrie f (t) in partea stângă.

Corolarul 9.5. Fie f : R → C original Laplace şi F = L[f ]. Presupunem că F (s) admite
o prelungire olomorfă ı̂n C \ {s1 , . . . , sn }, iar s1 , . . . , sn sunt puncte singulare izolate pentru
F (s). Mai presupunem că lims→∞ |F (s)| = 0. Atunci:
n
X
f (t) = Rez(F (s)est , sk ).
k=1

20
Proprietăţile transformatei Laplace
Presupunem că f (t) ↔ F (s) şi g(t) ↔ G(s). Fie a, t0 ∈ R, α, β ∈ C.

1. αf + βg ↔ αF (s) + βG(s). (liniaritate)

2. f (at) ↔ a1 F ( as ). (asemănare)

3. f (t − t0 ) ↔ F (s)e−t0 s . (ı̂ntârziere)

4. e−ts0 f (t) ↔ F (s + s0 ). (deplasare)

5. tn f (t) ↔ (−1)n F (n) (s). (derivarea imaginii)

6. f (n) (t) ↔ sn F (s) − sn−1 f (0 + 0) − sn−1 f 0 (0 + 0) − · · · − f (n−1) (0 + 0). (derivarea ı̂n

raport cu timpul)
Rt
7. 0 f (τ )dτ ↔ F (s)s
(integrarea originalului)
R∞
8. f (t)
t
↔ p F (u) du
R∞
9. (f ∗ g)(t) ↔ F (s)G(s), (f ∗ g)(t) = −∞ f (τ )g(t − τ )dτ (produsul de convoluţie)
Rt
10. f (t)g(0) + 0 f (τ )g 0 (t − τ )dτ ↔ sF (s)G(s).

La punctul 3, se subı̂nţelege f (t − t0 )u(t − t0 ).

Transformatele Laplace ale unor funcţii importante

1. u(t) ↔ 1s , Re s > 0, vezi Exemplul 9.3.
n!
2. tn ↔ sn+1
, Re s > 0.
1
3. eωt ↔ s−s0
, Re s > ω.
s
4. cos(ωt) ↔ s2 +ω 2
, Re s > 0.
ω
5. sin(ωt) ↔ s2 +ω 2
, Re s > 0.
s
6. ch(ωt) ↔ s2 −ω 2
, Re s > |ω|.
ω
7. sh(ωt) ↔ s2 −ω 2
, Re s > |ω|.
sin t
8. t
↔ arcctg(s), Re s > 0.
1 1
9. 2
(sin t − t cos t) ↔ (s2 +1)2
, Re s > 0.

Toate funcţiile de la 2 − 9 sunt subı̂nţeles a fi ı̂nmulţite cu u(t), pentru că altfel nu ar

fi funcţii original Laplace. Aceeaşi convenţie va fi folosită şi ı̂n exerciţii.

21
Exerciţii
1. Calculaţi imaginile Laplace pentru următoarele funcţii:
(a) f (t) = e3t − sin t + 2t − 3 .
et −1
(b) f (t) = t .
(c) f (t) = e (t2
at + bt + c).
(d) f (t) = et−1 sin(t − 1).
(e) f (t) = cos2 (7t).
(f) f (t) = sin(at) sin(bt), a, b ∈ R.
cos(3t)−cos t
(g) f (t) = t .
(h) f (t) = t cos(ωt), ω ∈ R.
(i) f (t) = tsh(3t).
Rt
(j) f (t) = 0 τ 2 cos(2(t − τ ))dτ .

2. Determinaţi funcţiile original ale căror tranformate Laplace sunt:

2
(a) F (s) = s3s+3
+4s2
s +3s+1
, (b) F (s) = (s+1)(s+2)(s+3) , (c) F (s) = 2s+1
s2 +s
4s+10
, (d) F (s) = s2 −12s+32 ,
5s+1 s+2 1 2s−7
(e) F (s) = s2 +1 , (f) F (s) = s3 +3s , (g) F (s) = s2 (s−2)2 , (h) F (s) = s2 +2s+6 ,
3s−14 −s −3s −2s −s
(i) F (s) = s2 −4s+8
, (j) F (s) = √es+1 , (k) F (s) = 8e s2 +4
− 3se
s2 −4
, (l) F (s) = s2 se
+2s+5
,
e−s se−2s se−2s 27−12s 3s2 −1
(m) F (s) = s2 −2s+5
+ s2 +9 , (n) F (s) = s2 +3s+2 , (o) F (s) = (s+4)(s2 +9) , (p) F (s) = (s2 +1)2 .

3. Rezolvaţi următoarele ecuaţii şi sisteme:

(a) x00 + 6x0 + 9x = 9e3t , x(0) = 0, x0 (0) = 0

(b) x00 − 3x + 2x = 4et , x(0) = −3, x0 (0) = 5
(
x0 − x + 2y = 0
(c) 00 0
, x(0) = 1, x0 (0) = 2, y(0) = −1
x + 2y = 2t − cos(2t)
(
x0 + 5x − 2y = et
(d) , x(0) = 1, y(0) = −2
y 0 − x + 6y = e2t
Rt
(e) x(t) − 2 0 x(τ )dτ = 19 (1 − cos(3t)
Rt
(f) x(t) = t + 4 0 (t − τ )x(τ )dτ
Rt
(g) x(t) = t cos(3t) + 0 sin(3(t − τ ))x(τ )dτ
Rt
(h) x(t) = cos t + 0 (t − τ )et−τ x(τ )dτ

22
10 Transformata Z.
Definiţia 10.1. Se numeşte semnal discret, o funcţie x : Z → C. Notăm x = (xn )n∈Z ,
altfel spus, xn = x(n). Notăm S mulţimea semnalelor discrete.
Se numeşte semnal discret cu suport pozitiv, un semnal discret x cu x−n = 0, (∀)n ≥ 1.
Notăm S+ mulţimea
( semnalelor discrete cu suport pozitiv.
1, n = k
δk (n) := , n ∈ Z, se numeşte impulsul unitar discret la momentul k. δ := δ0 .
0, n 6= k
Dacă x, y ∈ S astfel ı̂ncât există (x ∗ y)(n) := ∞
P
k=−∞ xn−k yk ∈ C pentru orice n ∈ Z,
atunci x ∗ y se numeşte produsul de convoluţie al semnalelor x şi y.
Observaţia 10.2. (1) (S+ , +, ∗) are structură de domeniu de integritate (inel comutativ
∼
P∞ esten δ. De fapt, S+ = C[[t]] =
unitar integru). Elementul neutru la produsul de convoluţie
inelul de serii formale, izomorfismul fiind dat de x 7→ n=0 xn t .
(2) Dacă x ∈ S şi k ∈ Z, atunci (x ∗ δk )(n) = x(n − k), (∀)n ∈ Z.
Definiţia 10.3. Fie x ∈ S. Se numeşte transformata Z a semnalului discret s, seria
Laurent ∞
X
Lx (z) := x(n)z −n .
n=−∞
p
X(z) := Lx (z) este o funcţie olomorfă pe domeniul r < |z| < R, unde r = lim supn n
|x(n)|
şi R = √
1
b
. Vezi Definiţia 4.6.
lim supn |x(−n)|

Propoziţia 10.4. Fie x, y ∈ S, α, β ∈ C şi k ∈ Z. Atunci:

1. Lαx+βy (z) = α Lx (z) + β Ly (z).
2. Lx∗y (z) = Lx (z) Ly (z).
3. Lx∗δk (z) = z −k Lx (z).
Propoziţia 10.5. Fie x ∈ S+ un semnal p cu suport pozitiv. Atunci Lx (z) = X(z) este
olomorfă pe |z| > r, unde r = lim supn n |x(n)| = limn |x(n+1)|
|x(n)|
, dacă există cea dea doua
limită. Mai mult, dacă ρ ∈ (r, R), atunci:
Z
1
x(n) = z n−1 X(z) dz, (∀)n ∈ N.
2πi |z|=ρ
Presupunând că X(z) admite o prelungire olomorfă pe C \ {z0 , z1 , . . . , zn } cu z0 = 0 şi
{z0 , z1 , . . . , zn } puncte singulare izolate pentru X(z), atunci:
Xn
x(n) = Rez(z n−1 X(z), zk ), (∀)n ∈ N.
k=0

Formule asemănătoarele pot fi obţinute şi dacă renunţăm la ipoteza că x e cu suport
pozitiv. O altă metodă posibilă este aceea de a scrie direct dezvoltarea ı̂n serie Laurent a
lui X(z). (pentru x semnal pozitiv, scriem dezvoltarea pe domeniul |z| > r, astfel ı̂ncât
toţi polii lui X(z) sunt ı̂n |z| ≤ r; dacă x nu e pozitiv, putem avea şi alte domenii)

23
Lista cu transformatele Z ale unor semnale uzuale din S+
1
1. δk ↔ zk
, z 6= 0, k ∈ Z.
z
2. 1 ↔ z−1
, |z| > 1.
z
3. n ↔ (z−1)2
, |z| > 1.
z(z+1)
4. n2 ↔ (z−1)3
, |z| > 1.
z
5. an ↔ z−a
, |z| > a, a > 0.
z(z−cos ω)
6. cos(ωn) ↔ z 2 −2z cos ω+1
, |z| > 1.
z sin ω
7. sin(ωn) ↔ z 2 −2z cos ω+1
, |z| > 1.

Exerciţii
1. Determinaţi semnalul x ∈ S+ , cu transformata Z:
2z+3 z 2 +1 z
(a) X(z) = z 2 −5z+6
, (b) X(z) = z 2 −z+1
, (c) X(z) = (z−1)(z 2 +1)
,
z z
(d) X(z) = (z−1)2 (z 2 +z−6)
, (e) X(z) = z 2 +2az+2a2
, a > 0.
(
1, n ≥ 0
2. Notăm u(n) = . Rezolvaţi ecuaţia y ∗ a = x, unde:
0, n < 0

(a) a = δ−2 + 3δ−1 + 2δ, xn = 5 · 3n u(n), n ∈ Z.

(b) a = δ−2 − 25 δ−1 + δ, xn = cos(n + 1)u(n + 1), n ∈ Z.
(c) a = δ−2 − 4δ−1 + 3δ, xn = 2u(n), n ∈ Z.
(d) a = δ−1 − 2δ, xn = (n2 − 2n − 1)u(n), n ∈ Z.

3. Determinaţi expresia şirurilor recurente:

(a) xn+2 = xn+1 + xn , x0 = 0, x1 = 1.

(b) xn+2 − 3xn+1 + 2xn = 0, x0 = 4, x1 = 6.
(c) xn+2 − 4xn+1 + 3xn = 2, x0 = 0, x1 = 3.
(d) xn+2 + xn+1 − 6xn = n, x0 = 0, x1 = −1.
(e) xn+2 − 3xn+1 + 2xn = 2n , x0 = 0, x1 = 0.
(f) xn+2 − 5xn+1 + 6xn = 4 · 5n , x0 = 0, x1 = 1.

24
11 Modele de subiecte.
Varianta 1
1. Să se rezolve ecuaţia z 8 + 2z 4 + 2 = 0.
2. Determinaţi funcţia olomorfă f : C → C, f = u + vi cu u(x, y) = sin x · chy, f (0) = 0.
R 2π
3. Calculaţi 0 1+adθsin θ , unde 0 < a < 2.
4. Rezolvaţi ecuaţia diferenţială cu ajutorul transformării Laplace: x00 − 3x0 + 2x = 4et ,
x(0) = −3, x0 (0) = 5.
5. Să se determine şirul (xn )n definit prin relaţia de recurenţă: xn+2 − 3xn+1 + 2xn = 2n ,
n ∈ N, x0 = x1 = 0, cu ajutorul transformării Z.
6. Dezvoltaţi ı̂n serie Fourier funcţia f (x) = | cos x|, x ∈ (−π, π).

Varianta 2
√
−1+i 3
√
6
1. Să se scrie A = 1+i
sub formă trigonometrică şi să se calculeze LnA, A8 şi A.
2. Determinaţi funcţia olomorfă f : {Rez > 0} → C, f = u + vi cu v(x, y) = ln(x2 +
y 2 ) + x − 2y.
1/z
3. Fie f (z) = zez+1 . a) Să se determine punctele singulareR şi natura lor. b) Calculaţi
reziduurile funcţiei in punctele respective c) Calculaţi |z|= √2 f (z)dz.
2

Rt
4. Rezolvaţi ecuaţia integrală cu ajutorul transformării Laplace x(t) = cos t + 0
(t −
τ )et−τ x(τ )dτ .
5. Să se determine şirul (xn )n definit prin relaţia de recurenţă: x0 = 0, x1 = 3, xn+2 −
4xn+1 + 3xn = 2n, n ∈ N, cu ajutorul transformării Z.
6. Dezvoltaţi ı̂n serie de sinusuri funcţia f (x) = x(π − x), x ∈ (0, π).

Varianta 3
1. Rezolvaţi ecuaţia sin z + ishz = 0.
2. Găsiti f olomorfă pe C, f = u + vi, cu u(x, y) = e2x cos(2y) + y 2 − x2 , f (0) = 1
2 1/z
3. Fie f (z) = zz2e−1 . a) Să se determine punctele singulare
R şi natura lor. b) Calculaţi
reziduurile funcţiei in punctele respective c) Calculaţi |z|= 1 f (z)dz.
2

4. Rezolvaţi ecuaţia diferenţială cu ajutorul transformării Laplace: x00 + 6x0 + 9x = 9e3t ,

x(0) = 0, x0 (0) = 0.

25
 5. Să se determine şirul (xn )n definit prin relaţia de recurenţă: x0 = 0, x1 = 1 xn+2 −
5xn+1 + 6xn = 4 · 5n , n ∈ N, cu ajutorul transformării Z.
(
R∞ ω, t ∈ [0, 1],
6. Să se rezolve ecuaţia integrală 0 x(t) cos(ωt)dt = , cu ajutorul
0, t > 1
transformării Fourier.

Varianta 4
1. Rezolvaţi ecuaţia ctg z = 1 + i.

2. Să se determine f = u + vi olomorfă, cu u(x, y) = ϕ(ax + by), a, b ∈ R constante,

ϕ ∈ C 2 , f (0) = 0.
dz
R
3. Calculaţi |z|= 3π z sin z
.
2

Rt
4. Rezolvaţi ecuatia integrală x(t) = t cos(3t)+ 0
sin(3(t−τ ))x(τ )dτ , cu ajutorul trans-
formării Laplace.

5. Să se determine şirul (xn )n definit prin relaţia de recurenţă: x0 = 0, x1 = −1 xn+2 +

xn+1 − 6xn = n, n ∈ N, cu ajutorul transformării Z.
R∞
6. Să se rezolve ecuaţia integrală 0 x(t) sin(ωt)dt = e−ω , ω > 0, cu ajutorul trans-
formării Fourier.

Varianta 5
(
1, x ∈ [0, 1], P∞ (−1)n
1. Fie f (x) = . a) Dezvoltaţi f ı̂n serie de cos. b) Calculaţi n=0 (2n+1)2 .
−1, x ∈ (1, 2]

2. Determinaţi funcţia olomorfă f : Ω = {z ∈ C : Re(z) > 0} → C, cu (Ref )(x, y) =

x
x − x2 +y 2 , f (1) = i.

R 2π 1+cos t
3. Folosind teorema reziduurilor, calculaţi 0 2+sin t
dt.

4. Determinaţi semnalul discret cu suport pozitiv (xn )n ∈ S + , ştiind că xn+2 − 2xn+1 +
xn = 2, n ∈ N, x0 = 0, x1 = 1.

5. a) Transformata Laplace. Definiţie. b) Arătaţi că L[f ∗ g] = L[f ]L[g].

26
Varianta 6
(
1, x ∈ [−2, −1] ∪ [1, 2],
1. Fie f (x) = . a) Dezvoltaţi f ı̂n serie Fourier. b) Calculaţi
0, x ∈ (−1, 1)
P∞ 1
n=0 (2n+1)2 .
R∞ x4
2. Calculaţi 0 1+x6
dx.

3. Determinaţi funcţia olomorfă f : C → C cu (Re f )(x, y) = ex (x cos y − y sin y) şi

f (0) = 0.

4. Folosind tranformata Laplace, determinaţi soluţia sistemului

( (
x0 = y + e t x(0) = 1
, t > 0 .
y 0 = −x + e−t y(0) = 0

5. a) Transformata Z. Definiţie. b) Teorema de inversiune.

Alte exerciţii
x
1. Fie u(x, y) = x2 +(y+1) 2 . Determinaţi v(x, y) astfel ı̂ncât f (z) = u(x, y) + v(x, y)i este

olomorfă şi f (0) = −i. Calculaţi f 0 (0).

R cos(iz)
2. Să se calculeze γ (z−1) 2 (z+2) dz unde a) γ : |z − 3| = 0, b) γ : |z + i| = 2, c) γ e un

drum ı̂nchis situat ı̂n semiplanul Im(z) > 0.

R 2π
3. Să se calculeze 0 (5−3 1sin t)2 dt.
2
4. Calculaţi transformata Fourier a funcţiei f (t) = e−2t .
(
sin(2t)
t
, t 6= 0
5. Calculaţi transformata Fourier a funcţiei f (t) = .
2, t=0
R∞ 1
6. Să se rezolve ecuaţia 0
f (t) sin(tx)dt = x2 +9
cu ajutorul formulei de inversare
Fourier.

7. Să se determine, cu ajutorul transformării Z, termenul general al şirului (xn )n definit

prin xn+2 + 2xn+1 − xn = 2, n ≥ 0, x0 = −1, x1 = 3.

8. Să se determine, cu ajutorul transformării Z, termenul general al şirului (xn )n definit

prin xn+2 − 2x+1 + 2xn = 2n+1 , n ≥ 0, x0 = 0, x1 = 1.

9. Să se determine, cu ajutorul transformării Z, termenul general al şirului (xn )n definit

prin xn+2 + 2xn+1 + xn = n + 1, n ≥ 0, x0 = 0, x1 = 1.

27
References
[1] Mark J. Ablowitz, A. S. Fokas Complex variables: Introduction and applications, sec-
ond edition, Cambridge University Press, (2003).

[2] I. Armeanu, D. Blindeanu, N. Cotfas, I.L. Popescu, I. Şandru, Probleme de analiză

complexă, Editura Tehnică, (1995).

[3] Gh. Barbu, D. Breaz,N. Breaz, P. Gaşpar, M. Pı̂rvan, V. Prepeliţă, N. Suciu, Trans-
formări integrale şi funcţii complexe cu aplicaţii ı̂n tehnică: volumul 1, StudiIS, (2013).

[4] Gh. Barbu, M. Pı̂rvan, L. Popa, V. Prepeliţă, D. Roşu, A. Toma, Transformări inte-
grale şi funcţii complexe cu aplicaţii ı̂n tehnică: volumul 2, StudiIS, (2013).

[5] Luminiţa Costache, Lecţii de matematici speciale, Editura Politehnica Press, (2017).

[6] Elias M. Stein, Rami Shakarchi, Complex analysis, Princeton Lectures in Analysis II,
Princeton University Press, (2003).

[7] Şerban Strătilă, Introducere ı̂n analiza complexă, Editura Theta, (2013).

28