Noțiuni introductive despre etică și integritate

Cuprins:
1.1. Etica și normele morale
1.2. Integritatea și principiile acesteia
1.2.1. Conduita integră
1.2.2. Faptele care pot constitui subiectul unei încălcări de conduită integră
Maxime și cugetări despre morală și moralitate
Teste de autoevaluare
Rezolvarea testelor de autoevaluare
Bibliografie

Cunoștințe și deprinderi

La finalul parcurgerii acestei unități de învățare veți înțelege:

 Care sunt trăsăturile caracteristice și conceptul noțiunii de etică;

 Care sunt funcțiile eticii în societate;
 Care sunt și cum se clasifică normele morale;
 Conceptul de integritate și principiile aferente;
 Ce reprezintă conduita integră.

La finalul parcurgerii acestei unități de învățare veți putea să:

o Cunoașteți noțiunea de etică și caracteristicile ei;
o Cum este definită etica în societate;
o Cunoașteți normele morale;
o Definiți principiile integrității academice;
o Dați exemple de fapte care constituie încălcări ale unei conduite
integre.
 I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE DESPRE ETICĂ ȘI INTEGRITATE

I.1. ETICA ȘI NORMELE MORALE

Etica: Concept. Trăsături caracteristice.
Izvoare Etica = ştiinţa ce se ocupă cu acele caracteristici pe care oamenii le dobândesc prin
obişnuinţă (gr. ethos = mod obişnuit de viaţă).
Etica este disciplina teoretică care are ca obiect de studiu morala, fiind considerată de unii
autori drept stiință a moralei. Morala ține de comportamentul cotidian, de viața practico-
spirituală reală a indivizilor si colectivităților umane, iar etica este teoria care are ca obiect de
studiu acest fenomen real. Așadar, literatura de specialitate face distincție intre teorie (etica) si
obiectul ei ( care este morala). Definim etica ca fiind ansamblul regulilor, normelor,
principiilor, sentimentelor, convingerilor, valorilor și idealurilor bazate pe forța obiceiurilor,
tradițiilor, educației, opiniei publice și supuse evoluției istorice care reglementează
comportarea oamenilor unul față de altul, față de ei înșiși, față de familie și de societate, din
perspectiva a ceea ce este bine sau rău, cinstit sau necinstit, demn sau nedemn. Morala, ca
obiect al eticii, constituie o formă specifică a rapoturilor dintre oameni, dintre diferite grupuri
sociale.
În morală se conștientizeză și se oglindesc mai ales interesele comune ale micro, macro-
grupuri sociale, morala realizând acel minim de solidaritate umană fără de care nu ar fi fost
posibilă supraviețuirea societății pentru umanitate. Morala cuprinde elemente perene care
dăiniue de la o epoca la alta, de la un tip de societate la alta.
Etica este o disciplină filozofică prin fundamentul său teoretic, prin istoria sa, cât și prin
demersul său speculativ.
Etica este o disciplină științifică și se află in interelație cu multe dintre științele particulare,
fiind un demers explicativ riguros, temeinic argumentat la obiectul cercetat si anume
problematica moralei și moralității.
Funcțiile eticii în societate:
a. Funcția cognitivă – dezvăluie specificul moralei, factorii cauzali ce o determină și o
fac necesară în comunitatea umană, îi formulează normele, categoriile si principiile
fundamentale etc.
b. Funcția axiologică – etica contribuie la câștigarea capacității de a dișcerne, de a
ierarhiza în sfera valorilor, non valorilor, pseudovalorilor, etc.
c. Funcția normativă – Etica normativă prescrie standardele care desemnează
caracteristicile bunei conduite, corecte şi a relei conduite, greşite, poate deveni un
adevărat îndreptar in relațiile interumane
d. Funcția persuasivă – poate modela individul uman prin convingere
e. Funcția instructiv-educativă
 Regula de aur în etică: Să facem altora doar ceea ce dorim ca alţii sa ne facă nouă!

NORMELE MORALE
Etica s-a ocupat cu analiza normelor morale pe care o anumită comunitate le-a elaborat sau le-
a impus. Normele morale fiind enunțuri cu caracter imperativ menite a fi respectate pentru ca
un compartament sa fie apreciat de către semeni sau comunitate. Norma fiind o formă de
manifestare a cerințelor morale, fiind element al relațiilor morale practice si parte componentă
a conștiinței morale. Normele morale sunt obiective, fiind generate si se manifestă datorită
unor nevoi obiective ce rezultă din specificul relatiei unei comunități, ele nu țin de conștiința
individuală.

Clasificarea normelor morale :

a. Norme generale sau universale – prezente în toate tipurile de comunități umane,
durabile în timp, perene : EX. Fii cinstit!, Fii sincer!, Fii genoros!, Fii demn!, Fii
loial !
b. Normele particulare – normele vieții de familie, normele morale specifice unei
activități profesionale. Pe baza acestoras au elaborat etici specifice: etica sportivă,
etica medicală, etica muncii științifice, etc.
c. Normele speciale –sunt norme din cadrul unor activități specifice în interiorul unor
grupuri restrânse de oameni ( normele cavalerismului în evul mediu, normele de
protocol, de la curtile unor monarhi, normele Codului de maniere elegante, etc.)
S-a demonstrat că în fața normelor morale, oamenii au atitudini foarte diferite, fapt ce ne-a
determinat să facem o clasificare a atitudinilor umane în fața normelor umane :
a. Atitudinea conformistă – asimilare pozitivă a normei morale, o respectă pentru că
trebuie, făra a intra în înțelesul semnificației umane și valorice
b. Atitudinea refractară – acesta își însușește normele morale dar numai la nivel teorectic,
nu le respectă, le încalcă intenționat, apelează la minciună, ipocrizie
c. Atitudinea oportunistă – cunoaște normele morale, le asimilează numai cognitiv,
respectă normele și manifestările sale dar numai în măsura în care acest respect îi
satisface un interes personal, respectă formal, având o atitudine simulată.
Comportament cameleonic, fiind caracterizați de parvenitism si demagogie.
d. Atitudinea conflictuală – iși insușește bine cerințele normelor morale, are convingeri
morale cizelate, dar cînd este cazul să aleagă între două alternative ale binelui sau
răului, cand ele sunt concurențiale, meditează îndelung, amână rezolvarea, fiindu-i
greu să aleagă (a fi sau a nu fi), este dominat de teama de risc și sacrificiu.
e. Atitudinea amorală – au cei ce afișează indiferență, neutralitate, pasivitate în raport cu
normele și valorile morale, ca și cei ce în plan mental sau în vorbă par a fi de partea
răului, fără ca prin fapte să se dovdedească imorali
f. Atitudinea morală - însusirea normelor sunt făcute profund, autentic, este meritul unui
amplu proces educațional

I.2. INTEGRITATEA ȘI PRINCIPIILE ACESTEIA

Integritatea este un concept consistent al unor acțiuni, valori, metode, măsuri,

principii, așteptări și morală. Integritatea este o alegere personală, un angajament
intransigent și consecvent previzibil pentru a onora valori și principii morale, etice,
spirituale și artistice. În etică, integritatea este considerată de mulți oameni ca fiind
onestitatea, veridicitatea sau acuratețea acțiunilor cuiva. Integritatea este opusă
ipocriziei, fiind în conflict cu aceasta. Integritatea în etică NU poate fi similară cu
Binele ci numai cu principiiile raționale. Integritatea solicită Curaj, Moralitate, Etică,
Responsabilitate, Asumare și Voință. Dacă persoana nu deține aceste componente
esențiale în structura ADN-ului personal, ori îi lipsesc unele dintre ele, nu poate fi
integru și nici nu va avea capacitatea de înțelegere a utilității ei în societate ori o va
înțelege insuficient.
Marwin Williams spune că ,, Nu există o testare mai bună a integrității unui om decât
comportamentul acestuia atunci când greșește. ,,Omul integru își recunoaște greșeala
și vinovăția, își cere întotdeauna scuze și depune eforturi să o îndrepte sau măcar să-i
micșoreze efectele negative. Omul integru este complet responsabil pentru faptele sale
și își asumă faptele cu fermitate. El conștientizează că oamenii pot avea îndoieli cu
privire la vorbele rostite dar întotdeauna vor crede în faptele demonstrate. Integritatea
nu trebuie demonstrată, ea pur și simplu există. Omul poate fi integru chiar și atunci
când nimeni nu –l privește pentru că locul ei se află în adâncul caracterului său,
nefiind condiționată de elemente ori situații externe. Pentru a constata dacă o persoană
este integră din punct de vedere etic este suficient să observăm și să analizăm
acțiunile, credințele, metodele, măsurile și principiile sale. Toate acestea derivă dintr-
un nucleu de valori și acele este caracterul ei. Conceptul de integritate implică o
plenitudine, un corpus cuprinzător de convingeri, adesea menționată ca fiind o viziune
sănătoasă asupra lumii. Acest concept de integritate subliniază onestitatea și
autenticitatea, cere ca actul săvârșit în orice moment să fie în conformitate cu viziunea
individului asupra lumii. Ayn Rand a considerat că Integritatea ,,nu constă în
loialitatea față de unul dintre capriciile subiective, ci în loialitatea față de principiile
raționale ,,.
Integritatea este de fapt principiul de bază al conduitei profesionale deoarece fără
integritate nimeni nu se poate baza pe activitatea profesională.Conduita integră este un
factor de acţiune deosebit de important pentru încredere şi constituie componenta
cheie a diferitelor profesii, mai ales astăzi când există tentaţii tot mai mari de a
sacrifica totul pentru câştiguri pe termen scurt. Există multe modalităţi de a exprima
termenul de integritate; important este mesajul pe care îl transmite un termen sau altul,
în literatura de specialitate am identificat 5 aspecte aferente integrităţii:
• valori morale (cum ar fi onestitatea);
• motivele (cum ar fi dorinţele, interesele şi idealurile);
 • angajamentele (în gând, cuvânt şi faptă);
• calităţile (cum ar fi perseverenţa şi curajul);
• poziţia fermă (chiar în faţa unor oponenţi);
Tot din aceasta am extras părearea,că cele 7 trăsături ale unei conduite integre sunt:
• să fii cinstit, onest şi sincer, inclusiv faţă de tine însuţi;
• să negociezi cinstit (să tratezi oamenii pe aceeaşi bază, fără prejudecăţi);
• să te conformezi spiritului şi literei legii şi reglementărilor;
• să iei în considerare interesul public;
• să fii consecvent;
• să ai mintea deschisă şi gata să analizeze informaţii şi idei noi;
• să întreprinzi acţiuni corective

Integritatea se referă la o calitate a caracterului unei persoane dar mesajul este

întotdeauna acelaşi „a face ceea ce trebuie”, mesaj vechi de peste 400 de ani când
filozoful englez Francis Bacon arăta: „Nu ce mâncăm ci ceea ce digerăm ne face
puternici; nu ce câştigăm ci ceea ce economisim ne face bogaţi; nu ce citim ci ceea
ce ne aducem aminte ne face învăţaţi; nu ce pretindem că suntem ci ceea ce
lucrăm ne oferă integritate”.

I.2.1 Conduita integră

Conduita integră se referă atât la integritatea profesională cât şi la integritatea

personală. Integritatea profesională fiind un element al integrităţii personale;
Integritatea personală vizează tot ceea ce facem, integritatea profesională fiind limitată
la activităţile profesionale şi de afaceri. Conduita personală poate fi uneori atât de
scandaloasă încât să discrediteze profesia. Rezultă că integritatea profesională
individuală şi integritatea organizaţională sunt legate şi, în acest context, cultura
organizaţională este cheia către realizarea integrităţii în cadrul profesiei. Promovarea
integrităţii organizaţionale necesită o serie de factori de acţiune cheie, inter-relaţionaţi:
• Conducerea, care este deosebit de importantă în ceea ce priveşte declaraţia, intenţia
şi acţiunea;
• Strategia;
• Politicile;
• Informaţiile;
• Cultura.
Factorii de acţiune trebuie să fie inter-relaţionaţi, să se susţină reciproc şi eficient în
toată organizaţia. Aceasta necesită o conducere determinată şi energică. Pentru a fi
eficiente valorile etice, trebuie să fie încorporate în modalitatea companiei de a-şi
desfăşura activitatea.
În practică, succesul acestor acţiuni poate fi observat printr-un număr de indicatori:
• Conştientizare: o organizaţie care încearcă să aibă integritate va recunoaşte dilemele
etice;
• Predictibilitate: o organizaţie cu integritate ştie cum să acţioneze atunci când se
confruntă cu o dilemă etică, deoarece are, şi aplică, valori etice clare într-o modalitate
consecventă şi credibilă;
 • Transparenţă: a fi deschis şi onest în legătură cu conduita;
• Perspectivă pe termen lung: în organizaţiile cu integritate, acţiunile pe termen scurt
susţin obiective pe termen lung. Aceasta implică, de exemplu, crearea de relaţii pe
termen lung cu clienţii, cu furnizorii şi cu alte părţi interesate;
• Oamenii: există o implicare de a susţine angajaţii pentru menţinerea valorilor etice
ale organizaţiei şi de a rezolva orice dileme etice cu care s-ar confrunta.

I.2.2. Faptele care pot constitui subiectul unei încălcări de conduită integră
Exemple defapte care pot constitui subiectul unei încălcări de conduită integră:
 Infracțiuni de corupție, infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, infracțiuni în
legătură directă cu infracțiunile de corupție, infracțiunile de fals și infracțiunile de
serviciu sau în legătură cu serviciul,
 Infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene,
 Practici sau tratamente preferențiale ori discriminatorii în exercitarea atribuțiilor de
serviciu, încălcarea prevederilor privind incompatibilitățile și conflictele de interese,
 Folosirea abuzivă a resurselor materiale sau umane,
 Partizanatul politic în exercitarea prerogativelor postului, cu excepția persoanelor
alese sau numite politic,
 Încălcări ale legii în privința accesului la informații și a transparenței decizionale,
 Încălcarea prevederilor legale privind achizițiile publice și finanțările nerambursabile,
incompetența sau neglijența în serviciu,
 Evaluări neobiective ale personalului în procesul de recrutare, selectare, promovare,
retrogradare și eliberare din funcție,
 Încălcări ale procedurilor administrative sau stabilirea unor proceduri interne cu
nerespectarea legii,
 Emiterea de acte administrative sau de altă natură, care servesc interese de grup sau
clientelare, administrarea defectuoasă sau frauduloasă a patrimoniului public și privat
al autorităților publice sau instituțiilor publice,
 Încălcarea altor dispoziții legale, care impun respectarea principiului bunei
administrări și cel al ocrotirii interesului public.

MAXIME ȘI CUGETĂRI DESPRE MORALĂ ȘI MORALITATE:

A TE SITUA ÎN AFARA MORALEI ÎNSEAMNĂ A TRĂDA CONDIȚIA DE OM.

(T. MAZILU)
MORALITATEA....SUPUNERE FAȚĂ DE MORAVURI
( FR. NIETZSCHE)
CELE MAI MULTE PREDICI MORALE SUNT MURALE:PENTRU PEREȚI
(V. BOGREA)
 LEGILE MORALESE SCHIMBĂ DUPĂ LOCURI ȘI TIMPURI : UNII GĂSESC
ÎN ACEASTA UN MOTIV SĂ NU ASCULTE DE NICI UNA...
(L. BLAGA)

A TE SITUA ÎN AFARA MORALEI ÎNSEAMNĂ A TRĂDA CONDIȚIA DE OM

(T. MAZILU)

MORALITATEA INDIVIDULUI ESTE NUMAI BĂTAIA DE PULS A ÎNTREGULUI

SISTEM
(HEGEL)

MORALITATEA SE REAZIMĂ PE RESPECTUL DE ALȚII ȘI PE RESPECTUL

DE SINE
(N. IORGA)

Test de autoevaluare

1. Cum definim etica?

2. Cum clasificăm normele morale?
3. Cum definim noțiunea de integritate academică?

Rezolvarea testelor de autoevaluare

1. Definim etica ca fiind ansamblul regulilor, normelor, principiilor, sentimentelor,

convingerilor, valorilor și idealurilor bazate pe forța obiceiurilor, tradițiilor, educației,
opiniei publice și supuse evoluției istorice care reglementează comportarea oamenilor
unul față de altul, față de ei înșiși, față de familie și de societate, din perspectiva a ceea
ce este bine sau rău, cinstit sau necinstit, demn sau nedemn.
2. Clasificarea normelor morale :
a. Norme generale sau universale – prezente în toate tipurile de comunități umane,
durabile în timp, perene : EX. Fii cinstit!, Fii sincer!, Fii genoros!, Fii demn!, Fii
loial !
 b. Normele particulare – normele vieții de familie, normele morale specifice unei
activități profesionale. Pe baza acestoras au elaborat etici specifice: etica
sportivă, etica medicală, etica muncii științifice, etc.
c. Normele speciale –sunt norme din cadrul unor activități specifice în interiorul
unor grupuri restrânse de oameni ( normele cavalerismului în evul mediu,
normele de protocol, de la curtile unor monarhi, normele Codului de maniere
elegante, etc.)
3. Integritatea este un concept consistent al unor acțiuni, valori, metode, măsuri,
principii, așteptări și morală. Integritatea este o alegere personală, un angajament
intransigent și consecvent previzibil pentru a onora valori și principii morale, etice,
spirituale și artistice.

Bibliografie:

1. Bâtlan Ion, Philosophia Moralis- Prelegeri de Etică, Editura Didactică și

Pedagogică, R.A., București, 1997
2. Dulgheru M., Etică și Integritate Academică, Note de curs – uz intern,
Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești, 2018.
3. Ilin C., Etică și integritate academică, Universitatea de Vest Timișoara,
note de curs-uz intern.