UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU

DEPARTAMENTUL DE ISTORIE, PATRIMONIU ȘI TEOLOGIE PROTESTANTĂ

RESTAURARE LEMN POLICROM

MOBILIER PICTAT
ISTORIC ȘI ORNAMENTICĂ

PROFESOR: STUDENT:
Lect. Univ.dr. Mirel Bucur David Andreea anul
I
 Mobila pictată s-a născut din nevoia de a decora o piesă de mobilier fără a recurge la
un lemn de calitate (de esență nobilă), fără a se recurge la sculptura, prea scumpă pentru
mulți.

De-a lungul secolelor mobilierul a evoluat ca o ramură a artei decorative având stil și
calitate. Dezvoltarea lui a fost strâns legată de dinamica istoriei sociale, iar schimbarea
modului de viață cotidian a dus la crearea unor noi tipuri. Stilul şi ornamentele folosite
reflectă perioada în care a fost lucrată mobila.1
Spațiul interior și mobila care-l echipează sunt consecințele dezvoltării istorice a unor
necesități. Produse autonome, realități în sine, purtătoare de multiple valori materiale și
spirituale, ele reprezintă în același timp trăsături esențiale ale unor epoci, expresia unor
existențe.2

1. Mobilierul pictat în antichitate:

Mobilierul pictat a apărut încă din perioada Egiptului Antic (3000-2400 î.Hr.). Tehnica
de fabricare folosită de vechii egipteni, care acordau o deosebită atenție atât designului cât și
construcției, este aproape identică celei utilizate si astăzi. Pentru piesele de mari dimensiuni,
în special pentru scaune și mese se foloseau cepurile, o tehnică populară și astăzi, chiar dacă
de multe ori cepul este înlocuit de un pivot pentru a ușura fabricarea. Laturile pieselor mai
delicate precum cutiile sau lăzile erau îmbinate cu grijă pentru a mari rezistența. Un vechi
scaun egiptean care încă se păstrează la Muzeul din Cairo are suporturi în formă de picioare
de animale, o tendință care se pare ca se generalizase în epocă. Suprafețele meselor și
picioarele erau mai întâi pregătite prin răzuire și apoi acoperite cu un strat gros de chit sau cu
pânze peste care  se picta în culori tari. Aurul era folosit din abundență. Erau la modă atât
motivele geometrice liniare sau tabla de șah, cât și cele florale, zoomorfe, antropomorfe și
hieroglifele. Mobilele de atunci erau fidele preocupărilor vremii, cum se întâmplă și astăzi.
În Mesopotamia (3500-800 î.Hr.) mobilierul era decorat cu picturi în culori vibrante și
cu detalii  geometrice, cum sunt arcurile de cerc și volutele în spirală. Chiar dacă nu s-au
păstrat piese de mobilier, însă basoreliefurile și imaginile oferă informații despre mobila
acestei civilizații. Mesele, scaunele și tronurile erau amplu decorate, așa cum se poate vedea

1
Muzeul Național Brukenthal, Mobilierul de artă în colecția Muzeului Brukenthal, pag 1.
2
https://www.academia.edu/33565616/Capitolul_2._Studiul_problematicii_stiluri_de_mobilier_6_2.1_Însemn
ătatea_studiului_istoric
din picturile și sculpturile păstrate, fiind deseori decorate cu încrustații din scoici, păstrând
totuși o linie generală simplă si sobră. Printre puținele obiecte care au supraviețuit trecerii
timpului se numără și o harpă sumeriană cu încrustații bogate si colorate, având în partea de
sus un cap de bivol sculptat în relief și acoperit inițial cu foiță de aur.
În Grecia și Roma antică nu există dovezi cum că aceștia obișnuiau să picteze piesele de
mobilier, însă aceasta nu neagă eleganța și utilitatea practică a mobilierului din cele două
culturi.

2. Mobilier pictat în epoca bizantină și evul mediu:

Stilul bizantin și-a găsit cea mai frumoasă realizare în Italia de sud – Sicilia – și în
Italia de nord, la Ravena și Veneția. Acesta a exercitat o influență directă asupra Rusiei și
țărilor balcanice, în special Serbia, Bulgaria, România, și o influență indirectă asupra
stilurilor romanice și gotice.
Totuși, în istoria mobilei, stilul bizantin a exercitat o influență limitată. Singurele mobile
bizantine care se cunosc sunt reprezentate pe basoreliefuri. Ele sunt greoaie, cioplite
rudimentar și au o ornamentație împrumutată din toate stilurile care au stat la baza artei
bizantine. Deși impactul bizantin asupra formelor mobilierului este diminuat, el a lăsat în
schimb o ornamentație, o moștenire bogată și originală, ce a ajuns să influențeze puternic
toate stilurile din Europa. Stilul a avut o grefare marcantă asupra conturării stilului românesc
și cu timpul s-a integrat în patrimoniul artei noastre naționale.
În evul mediu european s-au păstrat piese de mobilier ale lăcașurilor de cult (lăzi,
dulapuri, scaune) datând din secolele XII-XIII, care au fost decorate cu motive pictate.

3. Mobilierul pictat în perioada renașterii:

Mulți dintre noi, atunci când ne gândim la perioada Renașterii (sec XV - XVI), ne
gândim la înflorirea artelor plastice, în special pictură și sculptură. Este însă un lucru mai
puțin cunoscut faptul că mari artiști precum Michelangelo, Cellini sau Leonardo da Vinci au
conceput, pe lângă marile capodopere artistice, și piese de mobilier si modele de mobilă .
Renașterea (sec. al XV-XVI-lea) a adus un suflu nou în ceea ce privește arta mobilierului
pictat, în țări precum Suedia, Alsacia, Anglia, Țările de Jos, Elveția, Normandia, Germania de
Sud, Austria, Polonia, Slovacia, Ungaria, Transilvania, Rusia și Țările Baltice. Mobilierul
renascentist are în general o construcție clară. Este decorat cu un număr mare de elemente
arhitecturale cu aurire.
 Lemnul de stejar, atât de apreciat în Franța Evului Mediu, este de multe ori înlocuit cu
cel de nuc, din care se obțin modele mai delicate și cu o frumoasă patină. Pentru mobilierul
rar se folosește deja abanosul, potențat cu _ marmură colorată. Moda italiană a încrustațiilor
(intarsia) răspândesc în Occident, în secolul al XVI-lea, gustul pentru marchetărie și pentru
combinații decorative care fac mai seducătoare· mobilierul, pardoselile, plafoanele.3

4. Mobilierul pictat în spațiul românesc:

În Transilvania, lemnul a constituit materialul de bază utilizat atât în construcție cât și la
realizarea obiectelor gospodărești. Începând cu secolul al XIV-lea, odată cu introducerea și
dezvoltarea instalațiilor hidraulice, lemnul de rășinoase a fost folosit cu precădere pentru
confecționarea furniturilor și mobilierului locuinței.
Studiile elaborate arată că laviţa reprezintă cea mai veche piesă de mobilier. Laviţa
fixă s-a păstrat până în secolul al XX-lea în adăposturile de lemn din zona montană.
Laviţa a evoluat istoric de la forma fixă încastrată în perete la laviţa mobilă sprijinită pe
capre.
Laviţei mobile i se adaugă picioare devenind bancă fără spătar.
Mai târziu laviţei-bancă i se adaugă lada care constituie şezutul laviţei-bancă cu lada. În
următoarea etapă laviţa devine şi extensibilă multifuncţională putând forma un loc de
dormit33.
Prin tehnica şi materialele utilizate evoluţia laviţei ilustrează evoluţia generală a mobilierului
din sudul Transilvaniei.
Descendent direct din laviţa fixă, patul evoluează şi el de la patul fix compus dintr-o
platformă de scânduri, fixată în pereţii, la patul mobil cu picioare din capre de lemn, apoi la
patul ladă asamblat din 4 scânduri îmbinate la capete şi fixate pe 4 picioare. Ca influenţă a
mediului urban apare patul ladă cu tăblii scunde şi egale, urmat de patul cu tăblii înalte,
inegale sau egale ca înălţime. Evoluţia patului cunoaşte forme complexe patul cu baldachin
(de influenţă orientală), patul înalt cu ladă inferioară şi laterale lungi inegale, de influenţă
central-europeană etc.4
Mobilierul creat și utilizat în Transilvania între secolul al XV-lea și secolul al XVIII-lea
se înscrie, în tipologia categoriilor de mobilier realizat pe teritoriului României. Ceea ce îl

3
Jean Delumeau, La Civilisation de la Renaissance ,Les Editions Arthaud, Paris, 1984,pag 227-228.
4
Ministerul Educației Naționale, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Școala Doctorală domeniul Istorie,
Mobilierul pictat din sudul Transilvaniei secolele XV-XVIII, coordonator științific prof.univ.dr. Alexandru Avram,
doctorand, Valeriu Ion Olaru, Sibiu 2014
diferențiază individualizându-l în contextul general al mobilierului sunt tehnicile
deconstrucție și varietatea plastică a decorului.
Crearea mobilierului a avut la bază necesitatea satisfacerii unor funcțiuni esențiale, de
locuire. Funcțiile obiectelor de mobilier le-au determinat structura morfologică, materialitatea
și tehnica constructivă. În Transilvania au existat meșteri care au folosit tehnica intrsierii și
marchetării pieselor încă din secolele XVI şi XVII, ei lucrând atât pentru comenzi bisericești
cât și laice.5
În cadrul etnocultural transilvănean apare corelația funcțională și estetică între
ornamentație și cromatică, legătura culorii cu forma decorativă, un rafinament propriu
fiecărui popor în dozarea culorii.
Mobilierul pictat este specific, aşa cum se ştie, popoarelor germanice şi celor fino-
ugrice cu care locuitorii din Transilvania au avut permanente relaţii. Tratarea negeometrică a
ornamentelor deţine o preponderenţă evidentă în cadrul ornamenticii saşilor şi ungurilor din
arealul transilvănean.6
De multe ori unele motive geometrice au evoluat spre floare, cum este cazul roţii solare
numită floare.
În cadrul ornamenticii tradiţionale a mobilierului ţărănesc românesc au pătruns motive
ale etniilor conlocuitoare, tratarea negeometrică a motivelor deţinând o preponderenţă
evidentă. În multe cazuri, consemnăm tratarea mixtă a câmpului ornamental, dar şi în aceste
cazuri accentul e pus pe componenta negeometrică a acestuia. Se remarcă în semantica
reprezentărilor artistice ornamente abstracte, abstractizate, linii simple, paralele sau
întretăiate, unghiuri, arabescuri ritmice şi aritmice, patrulatere simple ori romburi, dar mai
ales decoruri vegetale: trandafiri, garoafe, struguri, frunze, vrejuri.7

De asemenea, mobilierul pictat devine tot mai prezent şi cunoscut în Transilvania

începând cu sec. al XVI-lea, iniţial în spaţiile ecleziastice şi apoi în interioarele orăşeneşti şi
rurale, în special în comunităţile saşilor ardeleni. Această tipologie a influenţat şi mobilierul
românesc de secol XIX, mai ales în zonele mixte de locuire. Printre primele meşteşuguri de
breaslă, respectiv breasla tâmplarilor, se numără şi artefacte specifice mobilierului pictat,
meşteşug ce exprimă integrarea şi receptarea de către mediul transilvănean autohton a unui
fenomen cultural european.

5
Muzeul Național Brukenthal, Mobilierul de artă în colecția Muzeului Brukenthal, pag 1.
6
Aurel Bodiu, Ornamentica mobilierului țărănesc din Treansilvania, Cluj-Napoca 2006, pag 52.
7
Ibidem, pag 53
 Pictarea lemnului de brad urma o tehnică tradiţională care merită să fie cunoscută.
Lemnul era în prealabil preparat, adică grunduit. Grundul constituie un strat intermediar între
lemn şi pigmenţi. Pentru grunduire se face o soluţie cu clei animal sau vegetal, ipsos sau cretă
amestecate cu apă la cald.8
5. Concluzii:
Ornamentica şi-a păstrat un caracter străvechi, tradiţional, datorită unor condiţii
particulare ale spaţiului românesc de-a lungul timpului. Deşi aşezată la frontiera dintre aria
ornamenticii vegetale şi zoomorfe din răsărit şi vest, teritoriul acesta şi-a păstrat marele fond
al decorului geometric în ciuda trecerii timpului. Aceste împrejurări se reflectă în întreaga
cultură populară românească şi în mod special în factura geometrică a ornamenticii populare
româneşti. Este necesară cultivarea tradiţiei în epoca actuală,deoarece tradiţia constituie
memoria socială a poporului, precum şi identitatea de neam, de etnie, de popor. Tradiţia
constituie un „cheag”, un catalizator al oricărei grupări umane, de la familiepână la naţiune.

8
RoxanaCornea, Mobilier pictat transilvănean, Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului, pag 104
 BIBLIOGRAFIE

Ministerul Educației Naționale, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Școala Doctorală
domeniul Istorie, Mobilierul pictat din sudul Transilvaniei secolele XV-XVIII, coordonator
științific prof.univ.dr. Alexandru Avram, doctorand, Valeriu Ion Olaru, Sibiu 2014

Muzeul Național Brukenthal, Mobilierul de artă în colecția Muzeului Brukenthal

Jean Delumeau, La Civilisation de la Renaissance ,Les Editions Arthaud, Paris, 1984.

Muzeul Național Brukenthal, Mobilierul de artă în colecția Muzeului Brukenthal.

Aurel Bodiu, Ornamentica mobilierului țărănesc din Treansilvania, Cluj-Napoca 2006.

RoxanaCornea, Mobilier pictat transilvănean, Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului.

https://www.academia.edu/33565616/Capitolul_2._Studiul_problematicii_stiluri_de_mobilier_6_2.
1_Însemnătatea_studiului_istoric