Curs Algoritmica Grafurilor PDF

Sorin Nădăban Andrea Şandru
ALGORITMICA GRAFURILOR
- sinteze de curs şi aplicaţii -
Editura MIRTON Timişoara

2007
2
Prefaţă
Grafurile au devenit astăzi foarte răspândite datorită ariei largi de aplica-

bilitate a acestora, de la aplicaţii atât software cât şi hardware, la diverse
aplicaţii ı̂n modelarea sistemelor economice, ı̂n ştiinţele inginereşti şi ı̂n cele
sociale.
Această carte constituie suportul pentru cursurile şi laboratoarele susţinu-
te de către autori studenţilor de la Facultatea de Ştiinţe Exacte din cadrul
Universităţii ”Aurel Vlaicu” Arad.
Cartea prezintă, după o scurtă familiarizare cu limbajul utilizat, algoritmi
esenţiali pentru prelucrarea grafurilor. Sunt tratate subiecte precum: par-
curgerea unui graf, matricea drumurilor, componente conexe şi tare conexe,
drumuri de valoare optimă, arbore de acoperire minim, fluxuri maxime, pro-
bleme de afectare şi ordonanţare.
Mulţumim de pe acum tuturor celor care prin sugestii şi observaţii ne vor
ajuta la ı̂mbunătăţirea unei eventuale reeditări.
Arad, Autorii
23 noiembrie 2007
3
Cuprins
Prefaţă 3
1 Noţiuni introductive 7
1.1 Reprezentarea grafurilor orientate . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Grafuri neorientate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.3 Operaţii cu grafuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.4 Grafuri valorizate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.5 Drumuri, circuite şi lanţuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.6 Componente conexe şi tare conexe . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.7 Arbori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.8 Grafuri bipartite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.9 Reţele de transport . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
1.9.1 Problema fluxului maxim . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.9.2 Probleme de transport . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
1.9.3 Probleme de afectare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
1.10 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2 Algoritmi pentru grafuri 33

2.1 Matricea drumurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
2.1.1 Algoritmul lui Roy-Warshall . . . . . . . . . . . . . . . 33
2.1.2 Metoda compunerii booleene . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.1.3 Algoritmul lui Chen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.1.4 Algoritmul lui Kaufmann . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
2.2 Determinarea componentelor conexe . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.2.1 Algoritmul de scanare al grafului . . . . . . . . . . . . 42
2.2.2 Componente conexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.3 Determinarea componentelor tare conexe . . . . . . . . . . . . 44
2.3.1 Algoritmul Malgrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
4
CUPRINS 5
2.3.2 Algoritmul Chen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47

2.3.3 Algoritmul Foulkes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
2.4 Determinarea circuitelor euleriene . . . . . . . . . . . . . . . . 53
2.4.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
2.4.2 Algoritmul lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2.5 Drumuri şi circuite hamiltoniene . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
2.5.1 Algoritmul lui Kaufmann . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
2.5.2 Algoritmul lui Foulkes . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
2.5.3 Algoritmul lui Chen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
2.6 Drumuri de valoare optimă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
2.6.1 Algoritmul lui Ford . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
2.6.2 Algoritmul Bellman-Kalaba . . . . . . . . . . . . . . . 61
2.6.3 Algoritmul lui Dijkstra . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
2.6.4 Algoritmul Floyd-Warshall . . . . . . . . . . . . . . . . 65
2.7 Arbore de acoperire minim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
2.7.1 Algoritmul lui Kruskal . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
2.7.2 Algoritmul lui Prim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
2.8 Algoritmul Ford-Fulkerson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
2.9 Probleme de afectare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
2.9.1 Algoritmul lui Little . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
2.9.2 Algoritmul ungar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
2.10 Probleme de ordonanţare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
2.10.1 Metoda potenţialelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
2.10.2 Diagrama Gantt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
2.10.3 Algebră de ordonanţare . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
2.11 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
3 Aplicaţii 106
3.1 Reprezentarea grafurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
3.2 Parcurgerea unui graf . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
3.2.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
3.2.2 Parcurgerea ı̂n lăţime . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
3.2.3 Parcurgerea ı̂n adâncime . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
3.2.4 Sortarea topologică a unui graf . . . . . . . . . . . . . 124
3.3 Operaţii cu grafuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
3.4 Lanţuri şi cicluri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
3.5 Arbori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
3.6 Matricea drumurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
6 CUPRINS
3.7 Componente conexe şi tare conexe . . . . . . . . . . . . . . . . 177

3.8 Determinarea circuitelor euleriene . . . . . . . . . . . . . . . . 194
3.9 Drumuri şi circuite hamiltoniene . . . . . . . . . . . . . . . . . 199
3.10 Drumuri de valoare optimă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209
3.11 Arbore parţial de cost minim . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220
3.12 Problema fluxului maxim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228
3.13 Probleme de afectare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233
3.14 Probleme de ordonanţare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235
3.15 Aplicaţii propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242
A Limbajul C/C++ 251

A.1 Vocabularul limbajului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251
A.2 Tipuri de date standard . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 252
A.3 Constante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 252
A.4 Declararea variabilelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 252
A.5 Expresii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253
A.6 Tablouri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 254
A.7 Funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 254
A.8 Apelul şi prototipul funcţiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255
A.9 Preprocesare. Includeri de fişiere.
Substituiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256
A.10 Structuri şi tipuri definite de utilizator . . . . . . . . . . . . . 257
A.11 Citiri/scrieri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257
A.12 Instrucţiuni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258
A.13 Pointeri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 260
A.14 Fişiere text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261
B Metoda BACKTRACKING 263
Bibliografie 265
Capitolul 1
Noţiuni introductive
1.1 Reprezentarea grafurilor orientate

Definiţia 1.1.1 Se numeşte graf orientat perechea G = (X, U ) formată
dintr-o mulţime X = {x1 , x2 , . . . , xn } ale cărei elemente se numesc vârfuri
şi o mulţime U = {u1 , u2 , . . . , um } formată din perechi ordonate de vârfuri
numite arce.
Exemplul 1.1.2 Fie graful G = (X, U ) unde X = {x1 , x2 , x3 , x4 , x5 } şi

U = {(1, 2), (1, 4), (1, 5), (2, 4), (3, 1), (3, 2), (3, 5), (4, 4), (4, 5), (5, 3)}.
Observaţia 1.1.3 Remarcăm că s-a făcut convenţia ca arcul (x3 , x1 ) să fie
notat (3, 1) ş.a.m.d.
Observaţia 1.1.4 Un graf orientat (X, U ) poate fi privit şi ca ansamblul

format dintr-o mulţime finită X şi o relaţie binară1 U pe X.
Observaţia 1.1.5 Un graf orientat (X, U ) este de fapt ansamblul format

dintr-o mulţime finită X şi o aplicaţie multivocă Γ : X → X.
Pentru graful din exemplul 1.1.2 aplicaţia multivocă Γ : X → X este definită

prin:
Γ(x1 ) = {x2 , x4 , x5 } , Γ(x2 ) = {x4 } , Γ(x3 ) = {x1 , x2 , x5 } ,
Γ(x4 ) = {x4 , x5 } , Γ(x5 ) = {x3 } .

1
o submulţime a produsului cartezian X × X.
7
8 CAPITOLUL 1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
Observaţia 1.1.6 Un graf orientat admite o reprezentare sagitală, vârfurile

fiind reprezentate prin cercuri, iar arcele prin săgeţi.
Figura 1.1: Reprezentarea sagitală a grafului din exemplul 1.1.2
Definiţia 1.1.7 Dacă considerăm arcul u = (xi , xj ) atunci xi se numeşte

extremitatea iniţială, iar xj se numeşte extremitatea finală a arcului
u. Vârfurile xi şi xj se numesc adiacente. Un graf se numeşte complet
dacă vârfurile sale sunt adiacente două câte două.
Vârful xj se numeşte succesor al lui xi , iar vârful xi se numeşte predece-
sor al lui xj .
Pentru un vârf x ∈ X vom nota prin Γ− (x) mulţimea predecesorilor lui
x, adică Γ− (x) = {y ∈ X : (y, x) ∈ U }. Vom nota prin Γ+ (x) mulţimea
succesorilor lui x, adică Γ+ (x) = {y ∈ X : (x, y) ∈ U }.
Numărul predecesorilor lui x se notează d− (x) şi se numeşte semigrad in-
terior al lui x. Numărul succesorilor lui x se notează d+ (x) şi se numeşte
semigrad exterior al lui x. Numărul d(x) := d− (x) + d+ (x) se numeşte
gradul vârfului x. Un vârf de grad 0 se numeşte vârf izolat.
Un arc de forma (xi , xi ), adică de la un vârf la el ı̂nsuşi, se numeşte buclă.
Observaţia 1.1.8 Pentru graful din exemplul 1.1.2 remarcăm că (x4 , x4 )
este o buclă. Mai notăm că
Γ− (x1 ) = {x3 }; Γ− (x2 ) = {x3 }; Γ− (x3 ) = {x5 };
Γ− (x4 ) = {x1 , x2 , x4 }; Γ− (x5 ) = {x1 , x3 , x4 }.

Γ+ (x1 ) = {x2 , x4 , x5 }; Γ+ (x2 ) = {x4 } etc.
1.1. REPREZENTAREA GRAFURILOR ORIENTATE 9
Avem d− (x1 ) = 1, d+ (x1 ) = 3 şi d(x1 ) = 4 ş.a.m.d.

Precizăm că nu avem un graf complet deoarece vârfurile x2 şi x5 nu sunt
adiacente.
Definiţia 1.1.9 Pentru xi , xj ∈ X vom nota prin m+ (xi , xj ) numărul arcelor
de la xi la xj şi ı̂l numim multiplicitatea pozitivă. În mod similar,
m− (xi , xj ) reprezintă numărul arcelor de la xj la xi şi se numeşte multi-
plicitatea negativă. Vom pune
m(x, y) := m+ (x, y) + m− (x, y) .
Observaţia 1.1.10 În baza celor de mai sus avem că m+ (x, y) ∈ {0, 1},
(∀)x, y ∈ X. În unele cărţi sunt considerate aşa numitele p−grafuri sau
multigrafuri. Aceasta ı̂nseamnă că de la vârful x la vârful y pot exista mai
multe arce, dar numărul lor nu depăşeşte un număr natural p.
Observaţia 1.1.11 Un graf este complet dacă şi numai dacă m(x, y) ≥ 1
pentru orice x, y ∈ X.
Definiţia 1.1.12 Numim matrice de adiacenţă a grafului G = (X, U )
matricea A = (aij )ni,j=1 , unde aij = m+ (xi , xj ).
Observaţia 1.1.13 Pentru graful din exemplul 1.1.2 matricea de adiacenţă
este  
0 1 0 1 1
 0 0 0 1 0 
 
 1 1 0 0 1 
 
 0 0 0 1 1 
0 0 1 0 0
Observaţia 1.1.14 Menţionăm că dacă cunoaştem reprezentarea unui graf
cu ajutorul matricei de adiacenţă, atunci se poate scrie cu uşurinţă mulţimea
X a vârfurilor şi mulţimea U a arcelor.
Observaţia 1.1.15 O altă posibilitate de reprezentare a unui graf este cu
ajutorul matricei ”arce-vârfuri”. Astfel dacă G = (X, U ) este un graf cu n
vârfuri şi m arce atunci matricea ”arce-vârfuri” este o matrice B = (bij ) cu
n linii şi m coloane, unde

 1, dacă vârful xi este extremitatea iniţială a arcului uj
bij = −1, dacă vârful xi este extremitatea finală a arcului uj .

0, dacă vârful xi nu este extremitate a arcului uj
Exemplul 1.1.16 Pentru graful G = (X, U ) care admite reprezentarea sagi-

tală
matricea ”arce-vârfuri” este

 
1 1 0 0 0
 −1 0 1 1 0 
B= 
 0 −1 −1 0 −1  .
0 0 0 −1 1
1.2 Grafuri neorientate

Definiţia 1.2.1 Se numeşte graf neorientat perechea G = (X, U ) formată
dintr-o mulţime X = {x1 , x2 , . . . , xn } ale cărei elemente se numesc vârfuri
sau noduri şi o mulţime U = {u1 , u2 , . . . , um } formată din perechi de vârfuri
neordonate numite muchii.
Observaţia 1.2.2 Cu alte cuvinte, o muchie este o mulţime {x, y} unde

x, y ∈ Xşi x 6= y. Pentru o muchie vom folosi notaţia (x, y). Remarcăm
că (x, y) şi (y, x) reprezintă aceeaşi muchie şi că ı̂ntr-un graf neorientat sunt
interzise buclele. Astfel fiecare muchie este formată din exact două vârfuri
distincte.
Exemplul 1.2.3 Fie graful G = (X, U ), unde X = {x1 , x2 , x3 , x4 , x5 , x6 , x7 }

şi U = {(1, 2), (1, 6), (2, 5), (3, 6), (4, 1), (5, 6), (6, 2)}.
Observaţia 1.2.4 Un graf neorientat admite o reprezentare grafică, vârfurile

fiind reprezentate prin cercuri iar muchiile prin segmente.
1.3. OPERAŢII CU GRAFURI 11
Figura 1.2: Reprezentarea grafică a grafului din exemplul 1.2.3
Observaţia 1.2.5 Multe definiţii pentru grafuri orientate şi neorientate sunt
aceleaşi, deşi anumiţi termeni pot avea semnificaţii diferite ı̂n cele două con-
texte. Remarcăm că dacă avem un graf neorientat acesta poate fi transformat
ı̂ntr-un graf orientat ı̂nlocuind fiecare muchie (x, y) prin două arce (x, y) şi
(y, x). Reciproc, dacă avem un graf orientat versiunea neorientată se obţine
eliminı̂nd buclele şi direcţiile. Prin urmare, ı̂n continuare atunci când nicio
precizare nu este făcută ne referim la grafuri orientate.
1.3 Operaţii cu grafuri

Definiţia 1.3.1 Fie G = (X, U ) şi G0 = (Y, V ) două grafuri. Spunem că
G şi G0 sunt izomorfe şi notăm G ' G0 dacă există o funcţie bijectivă
ϕ : X → Y astfel ı̂ncât
(x, y) ∈ U ⇔ (ϕ(x), ϕ(y)) ∈ V, (∀)x, y ∈ X.
Aplicaţia ϕ se numeşte izomorfism.
Observaţia 1.3.2 În general, nu facem deosebire ı̂ntre două grafuri izomorfe.
Astfel, vom scrie G = G0 ı̂n loc de G ' G0 .
Definiţia 1.3.3 Fie G = (X, U ) şi G0 = (Y, V ) două grafuri. Se numeşte

reuniunea grafurilor G şi G0 graful
G ∪ G0 := (X ∪ Y, U ∪ V ).
Se numeşte intersecţia grafurilor G şi G0 graful
G ∩ G0 := (X ∩ Y, U ∩ V ).
Dacă G ∩ G0 = ∅ atunci G şi G0 se numesc disjuncte.
Exemplul 1.3.4 Considerăm grafurile
Atunci G ∪ G0 este
şi G ∩ G0 este
Definiţia 1.3.5 Fie G = (X, U ) şi G0 = (X, V ) două grafuri cu aceeaşi

mulţime de vârfuri. Se numeşte suma grafurilor G şi G0 graful
G ⊕ G0 := (X, U ∪ V ) .
Se numeşte produsul grafurilor G şi G0 graful
G ⊗ G0 := (X, W ) ,
unde W := {(x, y) ∈ X × X : (∃)z ∈ Xastfel ı̂ncât (x, z) ∈ U, (z, y) ∈ V } .

Se numeşte transpusul grafului G = (X, U ) graful Gt := (X, U t ), unde
U t := {(x, y) ∈ X × X : (y, x) ∈ U }.
Exemplul 1.3.6 Se consideră grafurile
Atunci G ⊕ G0 este
G ⊗ G0 este
Gt este
Observaţia 1.3.7 Dacă graful G = (X, U ) are matricea de adiacenţă A şi

graful G0 = (X, V ) are matricea de adiacenţă A0 atunci
1. G ⊕ G0 are matricea A + A0 ;
2. G ⊗ G0 are matricea A · A0 ;
3. Gt are matricea At .
Definiţia 1.3.8 Fie G = (X, U ) şi G0 = (Y, V ) două grafuri. Dacă Y ⊆ X

şi V ⊆ U vom spune că G0 este un subgraf al lui G şi notăm G0 ⊆ G.
Definiţia 1.3.9 Fie G = (X, U ) un graf şi Y ⊆ X. Se numeşte subgraf

generat de Y graful G[Y ] := (Y, UY ) unde UY reprezintă mulţimea acelor
arce din U ce au ambele extremităţi ı̂n Y .
Observaţia 1.3.10 Evident G[Y ] este un subgraf al lui G dar nu orice sub-
graf este generat de o submulţime de vârfuri aşa cum arată exemplul următor.
1.4. GRAFURI VALORIZATE 15
Exemplul 1.3.11 Se consideră graful G din exemplul 1.1.2. Pentru

Y = {x2 , x3 , x4 }, subgraful generat de Y este G[Y ] = (Y, UY ) unde
UY = {(2, 4), (3, 2), (4, 4)}. Dar G0 = (Y, V ) unde V = {(2, 4)} este un
subgraf al lui G care nu este ı̂nsă un subgraf generat.
Definiţia 1.3.12 Complementarul unui graf G = (X, U ) este graful

G = (X, X × X \ U ).
1.4 Grafuri valorizate

Definiţia 1.4.1 Se numeşte graf valorizat un graf G = (X, U ) ı̂mpreună
cu o aplicaţie
v : U → R+ ,
U 3 (x, y) 7→ v(x, y) ∈ R+ .
Numărul real pozitiv v(x, y) se numeşte valoarea arcului (x, y).
Observaţia 1.4.2 Un graf valorizat poate fi reprezentat sagital ca şi ı̂n figura
1.1, trecând ı̂nsă deasupra fiecărui arc valoarea acestuia. In general ı̂nsă
preferăm ca un graf valorizat să fie reprezentat printr-un tabel de forma:
arcele (xi , xj )
.
valorile arcelor vij
Exemplul 1.4.3 Se consideră graful valorizat G = (X, U ), unde

X = {x1 , x2 , x3 , x4 , x5 } , reprezentat prin tabelul
ij 12 14 15
.
vij 7 8 9
Să se determine reprezentarea sagitală a acestui graf.

Soluţie.
Figura 1.3: Reprezentarea sagitală a unui graf valorizat
1.5 Drumuri, circuite şi lanţuri

Definiţia 1.5.1 Se numeşte drum de lungime p un şir ordonat de arce
µ = (u1 , u2 , . . . , up ) cu proprietatea că extremitatea finală a arcului ui co-
incide cu extremitatea iniţială a arcului ui+1 , (∀)i = 1, p − 1. Lungimea
drumului µ o vom nota l(µ).
Extremitatea iniţială a primului arc se numeşte extremitatea iniţială a
drumului, iar extremitatea finală a ultimului arc se numeşte extremitatea
finală a drumului.
Atunci când extremitatea finală a drumului coincide cu extremitatea lui iniţială
spunem că avem un drum ı̂nchis sau circuit.
Exemplul 1.5.2 Exemple de drumuri ı̂n graful din exemplul 1.1.2 ar fi:
µ1 = {(1, 2), (2, 4)} , l(µ1 ) = 2 .
µ2 = {(3, 2), (2, 4), (4, 5)} , l(µ2 ) = 3 .
µ3 = {(1, 2), (2, 4), (4, 5), (5, 3), (3, 1)} , l(µ3 ) = 5 .
Convenim ca drumul µ1 să fie notat (1, 2, 4), drumul µ2 să fie notat (3, 2, 4, 5),
iar drumul µ3 să fie scris (1, 2, 4, 5, 3, 1). Precizăm că µ3 este un circuit.
1.5. DRUMURI, CIRCUITE ŞI LANŢURI 17
Definiţia 1.5.3 Un drum se numeşte simplu, dacă arcele din care este for-
mat drumul sunt distincte.
Un drum se numeşte elementar dacă toate vârfurile din el sunt distincte.
Un drum care trece o dată şi o singură dată prin fiecare vârf al grafului se
numeşte drum hamiltonian. Prin urmare aceste drumuri au lungimea
n − 1 (unde n reprezintă numărul de vârfuri).
Prin circuit hamiltonian ı̂nţelegem acele circuite ce conţin toate vârfurile
grafului o dată şi o singură dată, cu excepţia vârfului iniţial care coincide cu
cel final. Prin urmare au lungimea n.
Prin circuit eulerian al unui graf ı̂nţelegem un circuit simplu care foloseşte
toate arcele grafului.
Un graf care conţine un circuit hamiltonian se numeşte graf hamiltonian.
Un graf care conţine un circuit eulerian se numeşte graf eulerian.
Exemplul 1.5.4 In graful din exemplul 1.1.2, µ = (1, 2, 4, 5, 3) este un drum

hamiltonian de lungime 4 şi µ3 = (1, 2, 4, 5, 3, 1) este un circuit hamiltonian
de lungime 5. Prin urmare graful din exemplul 1.1.2 este hamiltonian.
Definiţia 1.5.5 Fie G = (X, U ) un graf cu n vârfuri. Matricea dru-

murilor este o matrice D = (dij ) cu n linii şi n coloane, unde
½
1, dacă există un drum de la xi la xj ,
dij =
0, ı̂n caz contrar.
Observaţia 1.5.6 Pentru graful din exemplul 1.1.2 matricea drumurilor este
 
1 1 1 1 1
 1 1 1 1 1 
 
D=  1 1 1 1 1  .

 1 1 1 1 1 
1 1 1 1 1
În capitolul următor vom vedea diverşi algoritmi pentru determinarea acestei
matrici.
Definiţia 1.5.7 Puterea de atingere a unui vârf x ∈ X ı̂n graful
G = (X, U ) reprezintă numărul de vârfuri la care se poate ajunge printr-
un drum ce pleacă din x şi notează p(x).
Observaţia 1.5.8 Evident p(x) ≥ d+ (x), (∀)x ∈ X.

Definiţia 1.5.9 Se numeşte lanţ de lungime r un şir ordonat de vârfuri

L = (y0 , y1 , y2 , . . . , yr ) cu proprietatea că oricare două vârfuri consecutive
sunt adiacente, adică (yi , yi+1 ) ∈ U sau (yi+1 , yi ) ∈ U , pentru orice
i = 0, r − 1.
Dacă ı̂n plus toate vârfurile din lanţ sunt distincte două câte două, lanţul se
numeşte elementar.
Exemplul 1.5.10 În graful din exemplul 1.1.2 avem lanţul L = (1, 2, 3, 5).
Într-adevăr, (1, 2) ∈ U , (3, 2) ∈ U , (3, 5) ∈ U .
Observaţia 1.5.11 Un lanţ poate fi privit şi ca un şir ordonat de arce

L = (u1 , u2 , . . . , ur ) cu proprietatea că arcele ui şi ui+1 au o extremitate
comună, pentru orice i = 1, r − 1.
Lanţul din exemplul precedent se poate scrie L = [(1, 2), (3, 2), (3, 5)].
Noţiunea de lanţ este mai mult ı̂ntâlnită la grafurile neorientate unde ı̂nlocu-
ieşte de fapt noţiunea de drum. Noi ı̂nsă preferăm să o folosim pe cea de
drum.
Mai precizăm că ı̂n cazul grafurilor neorientate nu este folosită noţiunea de
circuit, ea fiind ı̂nlocuită cu cea de ciclu. Astfel prin ciclu al unui graf neo-
rientat ı̂nţelegem un lanţ L = [y0 , y1 , . . . , yr ] cu proprietatea că y0 = yr . Dacă
ı̂n plus toate muchiile sunt distincte două câte două ciclul se numeşte sim-
plu. Dacă toate vârfurile ciclului sunt distincte două câte două cu excepţia
vârfului iniţial care coincide cu cel final, ciclul se numeşte elementar. Un
ciclu elementar ce conţine toate vârfurile grafului se numeşte ciclu hamil-
tonian. Un graf neorientat ce conţine un ciclu hamiltonian se numeşte graf
hamiltonian. Vom numi ciclu eulerian un drum ı̂nchis ı̂ntr-un graf ne-
orientat care conţine fiecare muchie a grafului exact odată. Un graf neorientat
se numeşte eulerian dacă admite cicluri euleriene.
1.6 Componente conexe şi tare conexe

Definiţia 1.6.1 Un graf neorientat G = (X, U ) se numeşte conex dacă
(∀)x, y ∈ X există un drum de la x la y.
Se numeşte componentă conexă a unui graf neorientat G = (X, U ) un
subgraf G[Y ] = (Y, UY ) care este conex şi care este maximal ı̂n raport cu
incluziunea faţă de această proprietate, adică (∀)x ∈ X \ Y , subgraful generat
de Y ∪ {x} nu este conex.
1.6. COMPONENTE CONEXE ŞI TARE CONEXE 19
Observaţia 1.6.2 Componentele conexe ale unui graf sunt clasele de echiva-
lenţă ale vârfurilor ı̂n raport cu relaţia de ”accesibil”.
Definiţia 1.6.3 Fie G = (X, U ) un graf conex.
1. Se numeşte distanţa dintre vârfurile x şi y numărul de muchii conţinute

ı̂n cel mai scurt drum care uneşte pe x cu y şi se notează d(x, y);
2. Se numeşte excentricitatea vârfului x numărul
e(x) := max d(x, y);

y∈X
3. Se numeşte raza grafului G numărul
ρ(G) := min e(x);

x∈X
4. Se numeşte diametrul grafului G numărul
d(G) := max e(x);

x∈X
5. Se numeşte centrul grafului G mulţimea
C(G) := {y ∈ X : e(y) = ρ(G)}.
Definiţia 1.6.4 Un graf orientat G = (X, U ) se numeşte tare conex dacă

(∀)x, y ∈ X există un drum de la x la y şi un drum de la y la x.
Se numeşte componentă tare conexă a unui graf orientat G = (X, U ) un
subgraf G[Y ] = (Y, UY ) care este tare conex şi care este maximal ı̂n raport cu
incluziunea faţă de această proprietate, adică (∀)x ∈ X \ Y , subgraful generat
de Y ∪ {x} nu este tare conex.
Observaţia 1.6.5 Componentele tare conexe ale unui graf orientat sunt
clasele de echivalenţă ale vârfurilor ı̂n raport cu relaţia de ”reciproc acce-
sibile”.
În capitolul următor vom vedea algoritmi pentru determinarea componen-

telor tare conexe.
1.7 Arbori
Definiţia 1.7.1 Se numeşte arbore un graf neorientat fără cicluri şi conex.
Exemplul 1.7.2
Figura 1.4: Un arbore
Propoziţia 1.7.3 Fie G = (X, U ) un graf neorientat cu n vârfuri (n ≥ 2).

Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
1. G este un arbore;
2. Oricare două vârfuri sunt legate printr-un lanţ unic;
3. G este un graf conex minimal, adică G este conex dar G − (x, y) nu

este conex pentru orice (x, y) ∈ U ;
4. G este un graf aciclic maximal, adică G este fără cicluri dar G + (x, y)
are cicluri pentru orice două vârfuri neadiacente x, y ∈ X;
5. G este un graf conex cu n − 1 muchii;
6. G este un graf aciclic cu n − 1 muchii.
Definiţia 1.7.4 Se numeşte frunză orice vârf de grad 1. Se numeşte nod

intern un vârf care nu este frunză.
1.7. ARBORI 21
Observaţia 1.7.5 Orice arbore cu n vârfuri (n ≥ 2) are cel puţin două

frunze. Dacă ı̂ndepărtăm o frunză de la un arbore ceea ce rămâne este ı̂ncă
un arbore.
Observaţia 1.7.6 Arborele din exemplul 1.7.2 are drept frunze nodurile
x1 , x 2 , x 5 , x 6 .
Observaţia 1.7.7 Uneori este convenabil să considerăm un vârf al arborelui
ca fiind special. Un astfel de vârf ı̂l numim rădăcină. Precizăm că orice vârf
poate fi ales rădăcină. Alegerea unei rădăcini r pentru un arbore G = (X, U )
conduce la o relaţie de ordine parţială pe X, punând x ≤ y dacă x aparţine
lanţului ce uneşte pe r cu y. In raport cu această relaţie de ordine parţială
r este cel mai mic element şi orice frunză x 6= r a lui G este un element
maximal. In plus, alegerea unei rădăcini conduce la aşezarea arborelui pe
nivele. Astfel:
1. se aşează rădăcina pe nivelul 1;
2. se plasează pe fiecare nivel i > 1 vârfuri pentru care lungimea lanţurilor
care se leagă de rădăcină este i − 1;
3. se trasează muchiile arborelui.
Vârfurile de pe nivelul următor legate de acelaşi vârf i poartă numele de
fii (descendenţi direcţi) ai vârfului i, iar vârful i poartă numele de tată
(ascendent direct) al acestor vârfuri. Vârfurile care au acelaşi tată poartă
denumirea de fraţi.
Figura 1.5: Aşezarea unui arbore pe nivele
Pentru arborele de mai sus, nodul x3 este rădăcină, un nod tată ar putea fi
nodul x2 care are noduri fii pe x5 , x6 , x9 , prin urmare aceştia sunt fraţi.
Observaţia 1.7.8 Dintre parcurgerile folosite pentru un arbore oarecare

amintim:
1. parcurgerea ı̂n preordine: aceasta constă ı̂n prelucrarea rădăcinii

şi apoi parcurgerea descendenţilor direcţi de la stânga la dreapta.
Pentru arborele din figura 1.5 obţinem: 3 7 4 2 5 6 9 8 0 1.
2. parcurgerea ı̂n postordine: aceasta constă ı̂n parcurgerea de la

stânga la dreapta a descendenţilor direcţi şi apoi prelucrarea rădăcinii.
Pentru arborele din figura 1.5 obţinem: 7 4 5 6 8 0 9 2 1 3.
3. parcurgerea pe nivele: se parcurg ı̂n ordine vârfurile unui nivel de la

stânga la dreapta, ı̂ncepând de la primul nivel până la ultimul. Pentru
arborele anterior obţinem: 3 7 4 2 1 5 6 9 8 0.
Definiţia 1.7.9 Un graf neorientat G = (X, U ) aciclic se numeşte pădure.
Observaţie 1.7.10 Remarcăm că o pădure este un graf a cărui componente

conexe sunt arbori.
Exemplul 1.7.11
Figura 1.6: O pădure
Definiţia 1.7.12 Un graf orientat se numeşte conex dacă graful neorientat

obţinut din acesta (prin suprimarea direcţiilor) este conex.
Un graf orientat se numeşte ramificare dacă graful neorientat obţinut din
acesta este o pădure şi fiecare vârf x are cel mult un arc ce intră ı̂n el.
1.8. GRAFURI BIPARTITE 23
O ramificare conexă se numeşte arborescenţă. In baza propoziţiei 1.7.3 o

arborescenţă cu n vârfuri are n − 1 arce. Astfel există un singur vârf r cu
proprietatea d− (r) = ∅. Acest vârf se numeşte rădăcină. Acele vârfuri x
cu proprietatea d+ (x) = ∅ se numesc frunze.
Propoziţia 1.7.13 Fie G = (X, U ) un graf orientat cu n vârfuri. Următoarele

afirmaţii sunt echivalente.
1. G este o arborescenţă cu rădăcina r;
2. G este o ramificare cu n − 1 arce şi d− (r) = ∅;
3. G are n − 1 arce şi fiecare vârf poate fi atins plecând din r;
4. Fiecare vârf poate fi atins plecând din r, dar renenţând la un arc dis-
trugem această proprietate.
1.8 Grafuri bipartite

Definiţia 1.8.1 Fie r ≥ 2 un număr natural. Un graf neorientat
G = (X, U ) se numeşte r-partit dacă:
1. X admite o partiţie ı̂n r clase, adică există {Ai }ri=1 , astfel ı̂ncât:
S
r
(a) Ai = X;
i=1
(b) Ai 6= ∅, (∀)i = 1, r;
(c) Ai ∩ Aj = ∅, (∀)i, j = 1, r, i 6= j.
2. orice muchie u ∈ U ı̂şi are extremităţile ı̂n clase diferite, adică două
vârfuri din aceeaşi clasă nu pot fi adiacente.
În cazul ı̂n care r = 2 vom folosii termenul de graf bipartit.
Definiţia 1.8.2 Un graf r-partit pentru care orice două vârfuri din clase
diferite sunt adiacente se numeşte complet.
Teorema 1.8.3 Un graf este bipartit dacă şi numai dacă nu conţine cicluri
de lungime impară.
Exemplul 1.8.4
Figura 1.7: Graf 3-partit
Exemplul 1.8.5
Figura 1.8: Două reprezentări pentru un graf bipartit complet
1.9 Reţele de transport

Definiţia 1.9.1 Un graf orientat G = (X, U ) fără bucle se numeşte reţea
de transport dacă satisface următoarele condiţii:
1. există un unic x0 ∈ X : Γ− (x0 ) = ∅. Vârful x0 se numeşte vârf sursă
sau intrarea reţelei;
1.9. REŢELE DE TRANSPORT 25
2. există un unic xn ∈ X : Γ+ (xn ) = ∅. Vârful xn se numeşte vârf

destinatar sau ieşirea reţelei;
3. G este conex (ı̂ntre oricare două vârfuri există cel puţin un lanţ) şi
există drumuri de la x0 la xn ı̂n G;
4. există o funcţie c : X × X → R+ numită capacitatea reţelei, cu

proprietatea că c(x, y) = 0 dacă (x, y) 6∈ U . Dacă (x, y) ∈ U atunci
c(x, y) va fi numit capacitatea arcului (x, y).
O reţea de transport va fi notată G = (X, U, c).
1.9.1 Problema fluxului maxim

Definiţia 1.9.2 Se numeşte flux o aplicaţie f : X×X → R care ı̂ndeplineşte
condiţiile:
1. ”condiţia de conservare”:
(a) dacă x ∈ X \ {x0 , xn } atunci

X
f (x, y) = 0 ;
y∈X
(b) X X
f (x0 , y) = f (x, xn ) = f ;
y∈X x∈X
2. ”condiţia de simetrie”: f (x, y) = −f (y, x) , (∀)x, y ∈ X ;
3. ”condiţia de mărginire”: f (x, y) ≤ c(x, y) , (∀)x, y ∈ X .
Definiţia 1.9.3 Problema fluxului maxim constă ı̂n determinarea unui

flux pentru care valoarea f este maximă.
Observaţia 1.9.4 Vom rezolva această problemă doar ı̂n ipoteza că funcţia
capacitate ia doar valori numere raţionale. In capitolul următor vom prezenta
algoritmul Ford-Fulkerson care rezolvă această problemă. Ideea acestui algo-
ritm este ca plecând de la un flux să-l mărim până când atinge cea mai mare
valoare posibilă.
Observaţia 1.9.5 Dacă x, y ∈ X atunci f (x, y) măsoară intensitatea flux-

ului de la x la y. Sunt posibile următoarele situaţii:
1. f (x, y) > 0. În acest caz spunem că avem un flux efectiv de la x la
y. În această situaţie (x, y) ∈ U , pentru că ı̂n caz contrar c(x, y) = 0
şi nu ar fi ı̂ndeplinită condiţia de mărginire;
2. f (x, y) < 0. În acest caz spunem că avem un flux virtul de la x la y.
În această situaţie f (y, x) > 0 (din condiţia de simetrie) şi prin urmare
(y, x) ∈ U ;
3. f (x, y) = 0. În această situaţie nu există flux de la x la y şi nici de la

y la x.
Observaţia 1.9.6 Pentru x ∈ X vom nota cu f + (x) suma fluxurilor efective

(pozitive) pe arcele care ies din x. Vom nota cu f − (x) suma fluxurilor efective
(pozitive) pe arcele care intră ı̂n x. Mai precis
X
f + (x) = f (x, y) ;
(x,y)∈U,f (x,y)>0
X
f − (x) = f (y, x) .
(y,x)∈U,f (y,x)>0
Atunci condiţia de conservare a fluxului se poate scrie
f + (x) = f − (x) , (∀)x ∈ X \ {x0 , xn } ; f + (x0 ) = f − (xn ) = f .
Definiţia 1.9.7 Un arc u ∈ U se numeşte saturat dacă f (u) = c(u). În

caz contrar arcul se numeşte nesaturat sau arc cu capacitate reziduală
sau mai simplu spus arc rezidual.
Observaţia 1.9.8 Definiţia precedentă se poate extinde la (x, y) 6∈ U . Ast-

fel, (x, y) 6∈ U se numeşte arc rezidual dacă (y, x) ∈ U şi f (y, x) > 0.
Definiţia 1.9.9 Pentru x, y ∈ X definim capacitatea reziduală indusă

de fluxul f prin
cf (x, y) = c(x, y) − f (x, y) .
Observaţia 1.9.10 In baza definiţiei precedente, (x, y) ∈ X × X este arc

rezidual ı̂n următoarele situaţii:
1. (x, y) ∈ U şi cf (x, y) = c(x, y) − f (x, y) > 0;

2. (x, y) 6∈ U dar (y, x) ∈ U şi
cf (x, y) = c(x, y) − f (x, y) = 0 + f (y, x) = f (y, x) > 0 .
Definiţia 1.9.11 Fie G = (X, U, c) o reţea de transport şi f un flux. Se

numeşte reţea reziduală indusă de f ı̂n G reţeaua de transport
Gf = (X, Uf , cf ), unde
Uf = {(x, y) ∈ X × X : cf (x, y) > 0} .
Un drum µ de la x0 la xn ı̂n reţeaua reziduală Gf va fi numit drum rezi-
dual. Dacă există un astfel de drum se defineşte capacitatea reziduală a
drumului µ ca fiind numărul
cf (µ) = min cf (x, y) .
(x,y)∈µ
Teorema 1.9.12 (Procedeu de creştere a fluxului). Dacă ı̂n reţeaua

reziduală Gf nu există un drum rezidual atunci fluxul f este maxim.
Dacă ı̂n reţeaua reziduală Gf există un drum rezidual µ atunci fluxul f poate
fi mărit. Fie

 cf (µ) dacă (x, y) ∈ µ ∩ U
fµ (x, y) := −cf (µ) dacă (x, y) ∈ µ şi (y, x) ∈ U .

0 ı̂n rest
Atunci f 0 = f + fµ este un nou flux şi f 0 = f + cf (µ).
1.9.2 Probleme de transport

Un produs este stocat ı̂n depozitele D1 , D2 , . . . , Dm ı̂n cantităţile a1 , a2 , . . . , am .
El este solicitat de beneficiarii B1 , B2 , . . . , Bn ı̂n cantităţile b1 , b2 , . . . , bn . Cos-
tul unitar de transport de la depozitul Di la beneficiarul Bj este cij . Aceste
date se pun ı̂n general ı̂ntr-un tabel de forma
B1 B2 ... Bn Disponibil
D1 c11 c12 ... c1n a1
D2 c21 c22 ... c2n a2
.. ..
. .
Dm cm1 cm2 ... cmn am
Necesar b1 b2 ... bn
Se cere să se determine cantităţile xij ce urmează să fie transportate de la

depozitul Di la beneficiarul Bj astfel ı̂ncât costul total de transport să fie
minim, să ne ı̂ncadrăm ı̂n cantităţile disponibile şi să fie satisfăcut necesarul.
Forma standard a unei probleme de transport este:

 Pm P n

 min cij xij



 i=1 j=1

 Pn

 xij = ai , (∀)i = 1, m

 j=1
Pm
.

 xij = bj , (∀)j = 1, n
 i=1




 0 ≤ xij ≤ αij , (∀)i = 1, m, j = 1, n

 Pm P
n

 ai = bj

i=1 j=1
Observaţia 1.9.13 Sunt necesare câteva precizări:

P
m P
n
1. Condiţia ai = bj se numeşte condiţia de echilibru. Dacă
i=1 j=1
ea nu este ı̂ndeplinită acest lucru poate fi rezolvat prin introducerea
Pm Pn
unui depozit sau a unui beneficiar fictiv. Astfel, dacă ai > bj
i=1 j=1
P
m P
n
se introduce un beneficiar fictiv, Bf , cu un necesar ai − bj şi
i=1 j=1
costurile de transport cif de la depozitele Di la beneficiarul fictiv Bf
P
m Pn
egale cu zero pentru orice i = 1, m. Dacă ai < bj se introduce un
i=1 j=1
P
n Pm
depozit fictiv Df cu disponibilul de bj − ai şi vom pune costurile
j=1 i=1
unitare de transport cf j de la depozitul fictiv Df la beneficiarii Bj egale
cu zero, pentru orice j = 1, n.
2. Numărul αij reprezintă capacitatea de transport ı̂ntre depozitul Di şi

beneficiarul Bj , pentru i = 1, m şi j = 1, n.
Observaţia 1.9.14 Unei probleme de transport i se poate asocia o reţea de

transport cu vârfurile D1 , D2 , . . . , Dm , B1 , B2 , . . . , Bn , Z0 , Z.
1. Intrarea reţelei Z0 este legată de vârful Di printr-un arc de capacitate
ai , (∀)i = 1, m;
2. Vârful Di este legat de vârful Bj printr-un arc de capacitate αij ,

(∀)i = 1, m, j = 1, n;
3. Vârful Bj este legat de ieşirea reţelei Z printr-un arc de capacitate

bj , (∀)j = 1, n.
Problema revine la a găsi un flux f care să satureze arcele iniţiale şi terminale
P
m P n
şi pentru care cantitatea cij xij este minimă.
i=1 j=1
1.9.3 Probleme de afectare

Într-un proces de producţie există n maşini, M1 , M2 , . . . , Mn , pe care pot fi
executate lucrările L1 , L2 , . . . , Ln . Timpul de execuţie al lucrării Li la maşina
Mj este tij . Se pune problema repartizării lucrărilor pe maşini astfel ı̂ncât
timpul total de execuţie să fie minim. Modelul matematic al unei probleme
de afectare este:

 Pn P n

 min tij xij



 i=1 j=1

 P n
xij = 1, (∀)j = 1, n
i=1 .

 Pn

 xij = 1, (∀)i = 1, n



 j=1

xij ∈ {0, 1}, (∀)i = 1, n, j = 1, n
Prin urmare o problemă de afectare este un caz particular de problemă de

transport, acela ı̂n care ai = 1, bj = 1, (∀)i = 1, n, j = 1, n.
O altă abordare a problemelor de afectare este cu ajutorul teoriei cuplajelor.
Această teorie este foarte dezvoltată, dar noi ne vom mărgini la a da câteva
noţiuni. Astfel, dacă notăm cu X mulţimea maşinilor şi cu Y mulţimea
lucrărilor (X ∩ Y = ∅), atunci putem construi graful G = (X ∪ Y, Γ) unde
Γ este o aplicaţie multivocă de la X la Y . Un astfel de graf este numit graf
simplu. Precizăm că, ı̂n general, cardinalul mulţimii X nu trebuie să fie egal
cu cel al mulţimii Y . În cazul nostru aceasta ar reprezenta o problemă puţin
mai complicată, căci, ı̂ntr-o astfel de situaţie, o maşină trebuie să execute o
submulţime de lucrări din mulţimea lucrărilor. Dacă U reprezintă mulţimea
arcelor din graful simplu (X ∪ Y, Γ) atunci vom numi cuplaj o submulţime
de arce V ⊂ U cu proprietatea că oricare două arce distincte din V nu sunt
adiacente (nu au comună vreo extremitate).
Spre exemplu, dacă avem 4 maşini ce pot efectua 4 lucrări graful tuturor
posibilităţilor are forma
Un cuplaj ar putea fi
1.10. EXERCIŢII 31
În concluzie, rezolvarea unei probleme de afectare revine la a găsi ı̂ntr-un

graf simplu, plecând de la diferite cuplaje posibile pe cel care optimizează
expresia
X n X n
tij xij ,
i=1 j=1
unde xij va avea valoarea 0 dacă maşina Mi nu este cuplată cu lucrarea Lj

sau valoarea 1 dacă maşina Mi este cuplată cu lucrarea Lj .
1.10 Exerciţii
Exerciţiul 1.10.1 Se consideră graful orientat G = (X, U ) având reprezentarea
sagitală
1. Să se determine matricea de adiacenţă a grafului;
2. Să se determine pentru fiecare vârf mulţimea predecesorilor şi mulţimea

succesorilor;
3. Să se calculeze gradul fiecărui vârf;
4. Să se determine matricea ”arce-vârfuri”.
Exerciţiul 1.10.2 Există un graf neorientat cu 8 vârfuri pentru care şirul

gradelor vârfurilor sale este:
1, 1, 1, 3, 3, 4, 5, 7 ?
Exerciţiul 1.10.3 Se consideră graful G din exerciţiul 1.10.1 şi graful G0

reprezentat sagital prin
Să se determine
1. G ∪ G0 ;
2. G ∩ G0 ;
3. Gt ;
4. G ⊗ G;
5. Subgraful lui G generat de mulţimea de vârfuri Y = {x1 , x3 , x5 };
6. G.
Exerciţiul 1.10.4 Fie G = (X, U ) un graf neorientat. Să se arate că fie G
fie complementarul său G este conex.
Exerciţiul 1.10.5 Să se demonstreze afirmaţiile din observaţia 1.3.7.
Exerciţiul 1.10.6 Să se arate că mulţimea componentelor conexe ale unui
graf neorientat G = (X, U ) formează o partiţie a lui X.
Exerciţiul 1.10.7 Să se demonstreze propoziţia 1.7.3.
Exerciţiul 1.10.8 Să se demonstreze propoziţia 1.7.13.

Capitolul 2
Algoritmi pentru grafuri
2.1 Matricea drumurilor

2.1.1 Algoritmul lui Roy-Warshall
Fie A = (aij )ni,j=1 matricea de adiacenţă a grafului G = (X, U ). Pentru
a determina matricea drumurilor D acestei matrici ı̂i aplicăm un şir de n
transformări Tk , k = 1, n, calculând A := Tk (A).
Etapa k. Pentru i 6= k şi j 6= k elementele aij se ı̂nlocuiesc cu
max(aij , min(aik , akj ))
Dacă i = k sau j = k elementele aij rămân neschimbate.

La sfârşitul algoritmului matricea obţinută Tn (A) este tocmai matricea dru-
murilor.
Observaţia 2.1.1 Remarcăm că elementele aij = 1 (pentru i 6= k şi j 6= k)

rămân invariante la o transformare Tk iar elementele aij = 0 (pentru i 6= k
şi j 6= k) devin min(aik , akj ). Altfel spus, ı̂n etapa k se ı̂nlocuiesc toate
elementele 0 care nu se găsesc pe linia sau coloana k prin 1 dacă ambele lor
proiecţii pe linia şi coloana k sunt egale cu 1.
Exemplul 2.1.2 Utilizând algoritmul lui Roy-Warshall, să se determine ma-

tricea drumurilor pentru graful din figura următoare.
33
34 CAPITOLUL 2. ALGORITMI PENTRU GRAFURI
Figura 2.1:
Soluţie.
   
0 0 1 0 1 0 0 0 1 0 1 0
 1 0 0 1 0 0   1 0 1 1 1 0 
   
 0 0 0 0 0 0   0 0 0 0 0 0 
A=

 ; A := T1 (A) = 
 


 0 0 0 0 0 1   0 0 0 0 0 1 
 0 0 1 0 0 0   0 0 1 0 0 0 
0 1 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0
   
0 0 1 0 1 0 0 0 1 0 1 0
 1 0 1 1 1 0   1 0 1 1 1 0 
   
 0 0 0 0 0 0   0 0 0 0 0 0 
A := T2 (A) = 

 ; A := T3 (A) = 
 


 0 0 0 0 0 1   0 0 0 0 0 1 
 0 0 1 0 0 0   0 0 1 0 0 0 
1 1 1 1 1 0 1 1 1 1 1 0
   
0 0 1 0 1 0 0 0 1 0 1 0
 1 0 1 1 1 1   1 0 1 1 1 1 
   
 0 0 0 0 0 0   0 0 0 0 0 0 
A := T4 (A) = 

 ; A := T5 (A) = 
 


 0 0 0 0 0 1   0 0 0 0 0 1 
 0 0 1 0 0 0   0 0 1 0 0 0 
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
2.1. MATRICEA DRUMURILOR 35
 
0 0 1 0 1 0
 1 1 1 1 1 1 
 
 0 0 0 0 0 0 
A := T6 (A) = 



 1 1 1 1 1 1 
 0 0 1 0 0 0 
1 1 1 1 1 1
2.1.2 Metoda compunerii booleene

Pe mulţimea {0, 1} se definesc operaţiile boolene de adunare şi ı̂nmulţire,
notate ⊕ şi ⊗ prin:
a ⊕ b = max{a, b}, a ⊗ b = min{a, b}, (∀)a, b ∈ {0, 1}.
Mai precis avem:
0 ⊕ 0 = 0; 0 ⊕ 1 = 1; 1 ⊕ 0 = 1; 1 ⊕ 1 = 1 ;
0 ⊗ 0 = 0; 0 ⊗ 1 = 0; 1 ⊗ 0 = 0; 1 ⊗ 1 = 1 .
Aceste operaţii se pot extinde la matrici cu coeficienţi din mulţimea {0, 1}
obţinând ”adunarea booleană” a matricilor care acţionează la fel ca şi ı̂n cal-
culul matricial clasic ”termen cu termen” şi ”ı̂nmulţirea booleană” a matri-
cilor care acţionează la fel ca şi ı̂n calculul matricial clasic ”linie per coloană”.
Aceste operaţii vor fi notate tot cu ⊕ şi ⊗, sperând că nu este posibilă nicio
confuzie.
Vom defini
(k)
A(k) := A ⊗ A ⊗ · · · ⊗ A = (aij ) .
Teorema 2.1.3 Fie A = (aij )ni,j=1 matricea de adiacenţă a grafului
G = (X, U ). Atunci
1. Matricea A(k) este matricea drumurilor (elementare sau nu) de lungime
(k)
k, adică, dacă aij = 1 atunci ı̂ntre xi şi xj există un drum de lungime
(k)
k, iar dacă aij = 0 atunci ı̂ntre xi şi xj nu există drum de lungime k;
2. Matricea drumurilor (elementare sau nu) este
D = A ⊕ A(2) ⊕ . . . ⊕ A(n−1) .
Exemplul 2.1.4 Utilizând metoda compunerii boolene să se determine ma-

tricea drumurilor pentru graful din figura 2.1.
Soluţie.
   
0 0 1 0 1 0 0 0 1 0 0 0
 1 0 0 1 0 0   0 0 1 0 1 1 
   
 0 0 0 0 0 0   0 0 0 0 0 0 
A=

 ; A =

(2)



 0 0 0 0 0 1   0 1 0 0 0 0 
 0 0 1 0 0 0   0 0 0 0 0 0 
0 1 0 0 0 0 1 0 0 1 0 0
 
0 0 0 0 0 0
 0 1 1 0 0 0 
 
 0 0 0 0 0 0 
A(3) =A ⊗A=
(2)



 1 0 0 1 0 0 
 0 0 0 0 0 0 
0 0 1 0 1 1
 
0 0 0 0 0 0
 1 0 0 1 0 0 
 
 0 0 0 0 0 0 
A(4) =A ×A=
(3)



 0 0 1 0 1 1 
 0 0 0 0 0 0 
0 1 1 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0
 0 0 1 0 1 1 
 
 0 0 0 0 0 0 
A(5) =A ⊗A=
(4)



 0 1 1 0 0 0 
 0 0 0 0 0 0 
1 0 0 1 0 0
În final
 
0 0 1 0 1 0
 1 1 1 1 1 1 
 
 0 0 0 0 0 0 
D = A ⊕ A(2) ⊕ A(3) ⊕ A(4) ⊕ A(5) =



 1 1 1 1 1 1 
 0 0 1 0 0 0 
1 1 1 1 1 1
Observaţia 2.1.5 Pentru a face economie de timp este suficient să ob-
servăm că:
1. D = A ⊗ (A ⊕ I)(n−2) , unde I este matricea unitate;
2. A ⊗ (A ⊕ I)(n−2+k) = A ⊗ (A ⊕ I)(n−2) , (∀)k ≥ 0.
Prin urmare vom calcula
r)
(A ⊕ I)(2) , (A ⊕ I)(4) , . . . , (A ⊕ I)(2
unde r se alege ı̂n aşa fel ı̂ncât 2r ≥ n − 2.

r
În final D = A ⊗ (A ⊕ I)(2 ) .
Exemplul 2.1.6 Să se determine matricea drumurilor pentru graful din

figura 2.1.
Soluţie. Cum n = 6 alegem r astfel ı̂ncât 2r ≥ n − 2. Prin urmare r = 2.

   
0 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0
 1 0 0 1 0 0   1 1 0 1 0 0 
   
 0 0 0 0 0 0   
A=  ; A⊕I = 0 0 1 0 0 0 
 0 0 0 0 0 1    
  0 0 0 1 0 1 
 0 0 1 0 0 0   0 0 1 0 1 0 
0 1 0 0 0 0 0 1 0 0 0 1
   
1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0
 1 1 1 1 1 1   1 1 1 1 1 1 
   
 0 0 1 0 0 0   0 0 1 0 0 0 
(A ⊕ I)(2) =

 ; (A ⊕ I) = 

(4)



 0 1 0 1 0 1   1 1 1 1 1 1 
 0 0 1 0 1 0   0 0 1 0 1 0 
1 1 0 1 0 1 1 1 1 1 1 1
 
0 0 1 0 1 0
 1 1 1 1 1 1 
 
 0 0 0 0 0 0 
D = A ⊗ (A ⊕ I)(4) =



 1 1 1 1 1 1 
 0 0 1 0 0 0 
1 1 1 1 1 1
2.1.3 Algoritmul lui Chen

Fie A = (aij )ni,j=1 matricea de adiacenţă a grafului G = (X, U ).
Pentru k = 1, n efectuăm:
Etapa k. Vom aduna boolean la linia k toate liniile j pentru care akj = 1.
Se repetă această etapă până când nu se mai obţin noi elemente egale cu 1
pe linia k.
Exemplul 2.1.7 Aplicând algoritmul lui Chen să se determine matricea

drumurilor pentru graful din figura 2.1.
Soluţie.  
0 0 1 0 1 0
 1 0 0 1 0 0 
 
 0 0 0 0 0 0 
A=



 0 0 0 0 0 1 
 0 0 1 0 0 0 
0 1 0 0 0 0
Etapa 1. La linia 1 adunăm boolean liniile 3 şi 5.
 
0 0 1 0 1 0
 1 0 0 1 0 0 
 
 0 0 0 0 0 0 
A=  0 0 0 0 0

 1 
 0 0 1 0 0 0 
0 1 0 0 0 0
Pe linia 1 nu s-au obţinut noi elemente egale cu 1 şi prin urmare trecem la
etapa 2.
Etapa 2. La linia 2 adunăm boolean liniile 1 şi 4.

 
0 0 1 0 1 0
 1 0 1 1 1 1 
 
 0 0 0 0 0 0 
A=  0 0 0 0 0

 1 
 0 0 1 0 0 0 
0 1 0 0 0 0
Adunăm la linia 2 liniile 1, 3, 4, 5, 6. Obţinem

 
0 0 1 0 1 0
 1 1 1 1 1 1 
 
 0 0 0 0 0 0 
A=  0 0 0 0 0 1


 
 0 0 1 0 0 0 
0 1 0 0 0 0
Etapa 3. Cum pe linia 3 nu avem elemente egale cu 1 matricea rămâne

neschimbată.
Etapa 4. Adunăm boolean linia 6 la linia 4.
 
0 0 1 0 1 0
 1 1 1 1 1 1 
 
 0 0 0 0 0 0 
A=  0 1 0 0 0


 1 
 0 0 1 0 0 0 
0 1 0 0 0 0
La linia 4 adunăm boolean liniile 2 şi 6.

 
0 0 1 0 1 0
 1 1 1 1 1 1 
 
 0 0 0 0 0 0 
A=  1 1


 1 1 1 1 
 0 0 1 0 0 0 
0 1 0 0 0 0
Etapa 5. Adunăm boolean la linia 5 linia a 3-a. Observăm că matricea A

rămâne neschimbată.
Etapa 6. La linia a 6-a adunăm boolean linia a 2-a. Obţinem

 
0 0 1 0 1 0
 1 1 1 1 1 1 
 
 0 0 0 0 0 0 
A=  1 1 1 1 1

 1 

 0 0 1 0 0 0 
1 1 1 1 1 1
adică tocmai matricea drumurilor căutată.
2.1.4 Algoritmul lui Kaufmann

Algoritmi prezentaţi ı̂n secţiunile precedente ne permit doar să aflăm dacă
există sau nu drum ı̂ntre două vârfuri ale grafului, fără ı̂nsă a şti care sunt
aceste drumuri. Cum toate drumurile pot fi descompuse ı̂n drumuri ele-
mentare, algoritmul pe care ı̂l vom prezenta este dedicat găsirii drumurilor
elementare.
Definiţia 2.1.8 Se numeşte alfabet o mulţime de simboluri sau litere {si }i∈I ,
unde I este o mulţime de indici finită sau nu.
Definiţia 2.1.9 Se numeşte cuvânt un şir finit de simboluri, notat s1 s2 . . . sk .
Definiţia 2.1.10 Se numeşte ı̂nmulţire latină o operaţie definită pe mulţimea

cuvintelor unui alfabet, notată ⊗L şi definită prin
s1 s2 . . . sk ⊗L t1 t2 . . . tn = s1 s2 . . . sk t1 t2 . . . tn ,
adică produsul a două cuvinte se obţine prin concatenarea lor.
Se numeşte adunare latină o operaţie notată ⊕L definită prin
s1 s2 . . . sk ⊕L t1 t2 . . . tn = {s1 s2 . . . sk , t1 t2 . . . tn },
adică suma a două cuvinte este mulţimea formată cu cele două cuvinte.
Observaţia 2.1.11 Aceste operaţii se pot extinde la matrici cu elemente

cuvinte. Astfel vom putea vorbi de multiplicarea latină a două matrici,
notată ⊗L , care funcţionează la fel ca şi ı̂n calculul matriceal clasic ”linie
per coloană” cu precizarea că operaţia de ı̂nmulţire latină a cuvintelor este
uşor modificată, ı̂n sensul că produsul a două cuvinte este 0 dacă unul dintre
cuvinte este 0 sau dacă cele două cuvinte au un simbol comun.
Observaţia 2.1.12 În cazul ı̂n care avem un graf G = (X, U ) alfabetul va
fi mulţimea vârfurilor grafului.
Etapa 1. Se construieşte matricea latină L1 = (lij )ni,j=1 asociată grafului,

unde:
½
xi xj , dacă există arcul (xi , xj ) şi i 6= j;
lij =
0, dacă nu există arcul (xi , xj ) sau i = j.
Se construieşte matricea latină redusă LR , obţinută din L1 prin suprimarea

fiecărei litere iniţiale.
Pentru k = 2, n − 1 vom efectua:
Etapa k. Se obţin drumurile elementare de lungime k prin multiplicarea
latină, calculând
Lk = Lk−1 ⊗L LR .
Exemplul 2.1.13 Să se determine drumurile elementare pentru graful

G = (X, U ) unde X = {x1 , x2 , x3 , x4 , x5 } şi
U = {(1, 2), (1, 4), (1, 5), (2, 4), (3, 1), (3, 2), (3, 5), (4, 4), (4, 5), (5, 3)} .
Soluţie. Preferăm ca vârfurile grafului să le notăm A, B, C, D, E.

Etapa 1.
AB AD AE B D E
BD D
L1 = CA CB CE ; LR = A B E
DE E
EC C
Etapa 2.
AEC ABD ADE

BDE
L2 = CAB CAB, CBD CAE
DEC
ECA ECB
Etapa 3.
AECB ADEC ABDE
BDEC
L3 = CABD CADE, CBDE
DECA DECB
ECAB ECAD, ECBD
Etapa 4.
ADECB ABDEC AECBD
BDCEA
L4 = CABDE
DECAB
ECABD
2.2 Determinarea componentelor conexe

2.2.1 Algoritmul de scanare al grafului
Fie G = (X, U ) un graf orientat sau neorientat. Acest algoritm determină
drumurile de la un vârf specificat x0 la celelalte vârfuri ca pot fi atinse plecând
din x0 . În cazul neorientat el construieşte un arbore maximal ce conţine x0 .
În cazul orientat el construieşte o arborescenţă maximală ce conţine x0 ca
rădăcină.
Etapa 0. Fie R := {x0 }, Q := {x0 } şi A = ∅.
Etapa 1. Dacă Q = ∅ algoritmul s-a ı̂ncheiat. În caz contrar alegem x ∈ Q.
Etapa 2. Alegem y ∈ X \ R cu proprietatea că u = (x, y) ∈ U . Dacă nu

există un astfel de vârf punem Q := Q \ {x} şi trecem la etapa 1.
Etapa 3. Punem R := R ∪ {y}, Q := Q ∪ {y} şi A := A ∪ {u} şi trecem la

etapa 1.
Exemplul 2.2.1 Fie G = (X, U ) un graf neorientat, unde

X = {x0 , x1 , x2 , x3 , x4 , x5 , x6 }
2.2. DETERMINAREA COMPONENTELOR CONEXE 43
şi
U = {(x0 , x1 ), (x0 , x5 ), (x1 , x3 ), (x2 , x6 ), (x3 , x5 ), (x4 , x5 )} .
Să se determine arborele maximal ce conţine x0 .
Soluţie. Fie R := {x0 }, Q := {x0 } şi A = ∅. Cum x0 ∈ Q alegem x1 ∈ X \ R

care are proprietatea că (x0 , x1 ) ∈ U . Fie R := R ∪ {x1 } = {x0 , x1 },
Q := Q ∪ {x1 } = {x0 , x1 } şi A := A ∪ {(x0 , x1 )} = {(x0 , x1 )}.
Alegem x0 ∈ Q. Cum (x0 , x5 ) ∈ U adăugăm x5 la Q şi R şi muchia (x0 , x5 )
la A. Astfel Q = {x0 , x1 , x5 }, R = {x0 , x1 , x5 } şi A = {(x0 , x1 ), (x0 , x5 )}.
Alegem x0 ∈ Q. Cum nu există y ∈ X \ R astfel ı̂ncât (x0 , y) ∈ U punem
Q = Q \ {x0 } = {x1 , x5 }.
Pentru x1 ∈ Q, cum (x1 , x3 ) ∈ U , adăugăm x3 la Q şi R şi muchia (x1 , x3 )
la A. Obţinem
Q = {x1 , x5 , x3 } , R = {x0 , x1 , x5 , x3 } , A = {(x0 , x1 ), (x0 , x5 ), (x1 , x3 )} .
Alegem x1 ∈ Q. Cum nu există y ∈ X \ R astfel ı̂ncât (x1 , y) ∈ U punem
Q = Q \ {x1 } = {x5 , x3 }.
Pentru x5 ∈ Q, cum (x4 , x5 ) ∈ U , adăugăm x4 la Q şi R şi muchia (x4 , x5 )
la A. Obţinem Q = {x5 , x3 , x4 }, R = {x0 , x1 , x5 , x3 , x4 } şi
A = {(x0 , x1 ), (x0 , x5 ), (x1 , x3 ), (x4 , x5 )} .
Alegem x5 ∈ Q. Cum nu există y ∈ X \ R astfel ı̂ncât (x5 , y) ∈ U
punem Q = Q \ {x5 } = {x3 , x4 }. Pentru x3 ∈ Q observăm că nu există
y ∈ X \ R astfel ı̂ncât (x3 , y) ∈ U . Punem Q = Q \ {x3 } = {x4 }. Pentru
x4 ∈ Q observăm că nu există y ∈ X \ R astfel ı̂ncât (x4 , y) ∈ U . Punem
Q = Q \ {x4 } = ∅. Algoritmul s-a ı̂ncheiat şi arborele căutat este (R, A).
Observţia 2.2.2 Ideea acestui algoritm este ca la orice moment (R, A) să
fie un arbore (respectiv o arborescenţă ce conţine x0 ca rădăcină, ı̂n cazul
unui graf orientat).
Observaţia 2.2.3 În legătură cu algoritmul prezentat se pune o ı̂ntrebare

firească: ı̂n ce ordine se aleg ı̂n etapa 1 vârfurile x ∈ Q ? Două metode sunt
frecvent utilizate. Acestea sunt numite parcurgerea ı̂n adâncime (Depth-
First Search) şi parcurgerea ı̂n lăţime (Breadth-First Search). În metoda
DFS se alege acel vârf x ∈ Q care a fost ultimul adăugat. În metoda BFS se
alege acel vârf x ∈ Q care a fost primul intrat. Mai mult despre parcurgerea
unui graf poate fi găsit ı̂n ultimul capitol.
2.2.2 Componente conexe

Algoritmul precedent poate fi aplicat pentru a determina componentele conexe
ale unui graf. Astfel alegem un vârf x0 , aplicăm algoritmul şi verificăm dacă
R = X. În caz afirmativ graful este conex. În caz contrar R este o compo-
nentă conexă maximală şi reluăm algoritmul alegând un vârf x ∈ X \ R până
când toate vârfurile au fost puse ı̂ntr-o componentă conexă maximală.
Observaţia 2.2.4 Graful din exemplul 2.2.1 are două componente conexe:
C(x0 ) = {x0 , x1 , x5 , x3 , x4 }, C(x2 ) = {x2 , x6 }.
2.3 Determinarea componentelor tare conexe

În această secţiune se consideră un graf orientat G = (X, U ).
2.3.1 Algoritmul Malgrange

Etapa 0. Pentru fiecare vârf x din X se determină mulţimea predecesorilor
lui x şi mulţimea succesorilor lui x.
Etapa 1. Fixăm un vârf x ∈ X şi determinăm componenta tare conexă

C(x) ce conţine vârful x.
(A) Vom calcula prin recurenţă
Γ−2 (x) = Γ− (Γ− (x)) ; · · · ; Γ−k (x) = Γ− (Γ−(k−1) (x))
până când ı̂n mulţimea

b− (x) = {x} ∪ Γ− (x) ∪ Γ−2 (x) ∪ · · · ∪ Γ−k (x) ,
Γ
numită ı̂nchiderea tranzitivă inversă a lui x ∈ X, nu se mai adugă vârfuri

noi.
(B) Vom calcula prin recurenţă
Γ+2 (x) = Γ+ (Γ+ (x)) ; · · · ; Γ+k (x) = Γ+ (Γ+(k−1) (x))
până când ı̂n mulţimea

b+ (x) = {x} ∪ Γ+ (x) ∪ Γ+2 (x) ∪ · · · ∪ Γ+k (x) ,
Γ
2.3. DETERMINAREA COMPONENTELOR TARE CONEXE 45
numită ı̂nchiderea tranzitivă directă a lui x ∈ X, nu se mai adugă vârfuri

noi.
În final
C(x) = Γ b− (x) ∩ Γb+ (x) .
Etapa 2. Se reia etapa 1 cu un alt vârf x0 din X \ C(x).

Procedeul continuă până când se epuizează toate vârfurile grafului.
Exemplul 2.3.1 Să se determine componentele tare conexe pentru graful

din figura de mai jos.
Figura 2.2:
Soluţie. Etapa 0. Pentru fiecare vârf vom determina mulţimea predeceso-

rilor şi mulţimea succesorilor.
Γ− (1) = {5} ; Γ− (2) = {1} ; Γ− (3) = {2, 4} ; Γ− (4) = {3} ;

Γ− (5) = {2} ; Γ− (6) = {2, 5, 7} ; Γ− (7) = {3, 6} ; Γ− (8) = {4, 7, 8} .
Γ+ (1) = {2} ; Γ+ (2) = {3, 5, 6} ; Γ+ (3) = {4, 7} ; Γ+ (4) = {3, 8} ;
Γ+ (5) = {1, 6} ; Γ+ (6) = {7} ; Γ+ (7) = {6, 8} ; Γ+ (8) = {8} .
Etapa 1. Vom alege mai ı̂ntâi vârful x8 , pentru că Γ+ (8) = {8}. Prin
urmare C(8) = {8}.
Etapa 2. Alegem vârful x1 .
(A)
Γ−2 (1) = Γ− (Γ− (1)) = Γ− (5) = {2} ;
Γ−3 (1) = Γ− (Γ−2 (1)) = Γ− (2) = {1} .
Prin urmare
b− (1) = {1, 2, 5} .
Γ
(B)
Γ+2 (1) = Γ+ (Γ+ (1)) = Γ+ (2) = {3, 5, 6} ;
Γ+3 (1) = Γ+ (Γ+2 (1)) = Γ+ ({3, 5, 6}) = {4, 7, 1, 6} ;
Γ+4 (1) = Γ+ (Γ+3 (1)) = Γ+ ({4, 7, 1, 6}) = {3, 8, 6, 2, 7} .
Astfel
b+ (1) = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8} şi C(1) = Γ
Γ b− (1) ∩ Γ
b+ (1) = {1, 2, 5} .
(A)
Γ−2 (3) = Γ− (Γ− (3)) = Γ− ({2, 4}) = {1, 3} ;
Γ−3 (3) = Γ− (Γ−2 (3)) = Γ− ({1, 3}) = {5, 2, 4} ;
Γ−4 (3) = Γ− (Γ−3 (3)) = Γ− ({5, 2, 4}) = {2, 1, 3} .
Deci
b− (3) = {1, 2, 3, 4, 5} .
Γ
(B)
Γ+2 (3) = Γ+ (Γ+ (3)) = Γ+ ({4, 7}) = {3, 8, 6} ;
Γ+3 (3) = Γ+ (Γ+2 (3)) = Γ+ ({3, 8, 6}) = {4, 7, 8} .
Astfel
b+ (3) = {3, 4, 6, 7, 8} şi C(3) = Γ
Γ b− (3) ∩ Γ
b+ (3) = {3, 4} .
(A)
Γ−2 (6) = Γ− (Γ− (6)) = Γ− ({2, 5, 7}) = {1, 2, 3, 6} ;
Γ−3 (6) = Γ− (Γ−2 (6)) = Γ− ({1, 2, 3, 6}) = {5, 1, 2, 4, 7} ;
Γ−4 (6) = Γ− (Γ−3 (6)) = Γ− ({5, 1, 2, 4, 7}) = {2, 5, 1, 3, 6} .
Deci
b− (6) = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7} .
Γ
(B)
Γ+2 (6) = Γ+ (Γ+ (6)) = Γ+ (7) = {6, 8} ;
Γ+3 (6) = Γ+ (Γ+2 (6)) = Γ+ ({6, 8}) = {7, 8} .
Astfel
b+ (6) = {6, 7, 8} şi C(6) = Γ
Γ b− (6) ∩ Γ
b+ (6) = {6, 7} .
2.3.2 Algoritmul Chen

Etapa 0. Se scrie matricea de adiacenţă. Se fixează un vârf xk şi se deter-
mină componenta tare conexă ce conţine vârful xk .
Etapa 1. Vom aduna boolean la linia k toate liniile j pentru care akj = 1.
Se repetă această etapă până când pe linia lui k nu se mai obţin noi elemente
egale cu 1. Fie
b+ (xk ) := {xk } ∪ {xj : akj = 1} .
Γ
Etapa 2. Vom aduna boolean la coloana k toate coloanele j pentru care
ajk = 1. Se repetă această etapă până când nu se mai obţin noi elemente
egale cu 1 pe coloana k. Fie
b− (xk ) := {xk } ∪ {xj : ajk = 1} .
Γ
În final
b+ (xk ) ∩ Γ
C(xk ) = Γ b− (xk ) .
Etapa 3. Se elimină toate liniile şi coloanele corespunzătoare vârfurilor din

componenta tare găsită şi se repetă etapele 1 şi 2 fixând un alt vârf.
Procedeul continuă pâna când se epuizează toate vârfurile grafului.
Exemplul 2.3.2 Aplicând algoritmul Chen să se determine componentele

tare conexe pentru graful din figura 2.2.
Soluţie.
1 2 3 4 5 6 7 8
1 0 1 0 0 0 0 0 0
2 0 0 1 0 1 1 0 0
3 0 0 0 1 0 0 1 0
A= 4 0 0 1 0 0 0 0 1 .
5 1 0 0 0 0 1 0 0
6 0 0 0 0 0 0 1 0
7 0 0 0 0 0 1 0 1
8 0 0 0 0 0 0 0 1
Alegem mai ı̂ntâi vârful x8 pentru că observăm că pe linia 8 toate elementele
sunt 0 (excepţie ultimul). Prin urmare Γ b+ (x8 ) = {x8 } şi astfel C(x8 ) = {x8 }.
Eliminăm linia 8 şi coloana 8.
1 2 3 4 5 6 7
1 0 1 0 0 0 0 0
2 0 0 1 0 1 1 0
3 0 0 0 1 0 0 1
A1 = .
4 0 0 1 0 0 0 0
5 1 0 0 0 0 1 0
6 0 0 0 0 0 0 1
7 0 0 0 0 0 1 0
Alegem vârful x1 . Adunăm boolean linia a 2-a la linia 1.
1 2 3 4 5 6 7
1 0 1 1 0 1 1 0
2 0 0 1 0 1 1 0
3 0 0 0 1 0 0 1
A2 = .
4 0 0 1 0 0 0 0
5 1 0 0 0 0 1 0
6 0 0 0 0 0 0 1
7 0 0 0 0 0 1 0
Adunăm boolean la linia 1 liniile 2, 3, 5, 6. Obţinem
1 2 3 4 5 6 7
1 1 1 1 1 1 1 1
2 0 0 1 0 1 1 0
3 0 0 0 1 0 0 1
A3 = .
4 0 0 1 0 0 0 0
5 1 0 0 0 0 1 0
6 0 0 0 0 0 0 1
7 0 0 0 0 0 1 0
Avem Γb+ (x1 ) = {x1 , x2 , x3 , x4 , x5 , x6 , x7 }. Revenim la matricea A1 şi adunăm

boolean coloana 5 la coloana 1.
1 2 3 4 5 6 7
1 0 1 0 0 0 0 0
2 1 0 1 0 1 1 0
3 0 0 0 1 0 0 1
A4 = .
4 0 0 1 0 0 0 0
5 1 0 0 0 0 1 0
6 0 0 0 0 0 0 1
7 0 0 0 0 0 1 0
Adunăm boolean coloanele 2 şi 5 la coloana 1.
1 2 3 4 5 6 7
1 1 1 0 0 0 0 0
2 1 0 1 0 1 1 0
3 0 0 0 1 0 0 1
A5 = .
4 0 0 1 0 0 0 0
5 1 0 0 0 0 1 0
6 0 0 0 0 0 0 1
7 0 0 0 0 0 1 0
b− (x1 ) = {x1 , x2 , x5 } şi deci C(x1 ) = Γ

Astfel Γ b+ (x1 ) ∩ Γ
b− (x1 ) = {x1 , x2 , x5 }.
Revenim la matricea A1 şi eliminăm liniile 1, 2, 5 şi coloanele 1, 2, 5. Obţinem
3 4 6 7
3 0 1 0 1
A6 = 4 1 0 0 0 .
6 0 0 0 1
7 0 0 1 0
Alegem vârful x3 . Adunăm boolean la linia 3 liniile 4 şi 7. Obţinem
3 4 6 7
3 1 1 1 1
A7 = 4 1 0 0 0 .
6 0 0 0 1
7 0 0 1 0
b+ (x3 ) = {x3 , x4 , x6 , x7 }. Revenim la matricea A6 şi adunăm boolean

Astfel Γ
coloana 4 la coloana 3. Obţinem
3 4 6 7
3 1 1 0 1
A8 = 4 1 0 0 0 .
6 0 0 0 1
7 0 0 1 0
Atunci Γ b− (x3 ) = {x3 , x4 } şi deci C(x3 ) = Γb+ (x3 ) ∩ Γb− (x3 ) = {x3 , x4 }.
Eliminăm din matricea A6 liniile 3, 4 şi coloanele 3, 4.
6 7
Obţinem A9 = 6 0 1 .
7 1 0
Alegem vârful x6 . Adunăm boolean linia 7 la linia 6.
6 7
Obţinem A10 = 6 1 1 .
7 1 0
Deci Γb (x6 ) = {x6 , x7 }. Revenim la matricea A9 şi adunăm boolean coloana
+
7 la coloana 6.
6 7
Obţinem A11 = 6 1 1 .
7 1 0
b −
Avem Γ (x6 ) = {x6 , x7 }. Atunci C(x6 ) = Γ b+ (x6 ) ∩ Γ
b− (x6 ) = {x6 , x7 }.
2.3.3 Algoritmul Foulkes

Acest algoritm se bazează pe adunarea şi ı̂nmulţirea booleană a matricilor.
Etapa 0. Se scrie matricea de adiacenţă A asociată grafului.
Etapa 1. Se calculează A ⊕ I, unde I este matricea unitate.
Etapa k. Se calculează (A ⊕ I)(k) .
Algoritmul se ı̂ncheie când (A ⊕ I)(k) = (A ⊕ I)(k−1) .
În matricea (A⊕I)(k) se suprimă liniile i1 , i2 , · · · , ip formate doar din cifra 1 şi
coloanele corespunzătoare. Vârfurile corespunzătoare acestor linii formează
prima componenta tare conexă, adică
C(xi1 ) = {xi1 , xi2 , · · · , xip } .
Se reia algoritmul cu matricea rămasă .
Exemplul 2.3.3 Aplicând algoritmul lui Foulkes să se determine compo-

nentele tare conexe pentru graful din figura 2.2.
Soluţie.
1 2 3 4 5 6 7 8
1 0 1 0 0 0 0 0 0
2 0 0 1 0 1 1 0 0
3 0 0 0 1 0 0 1 0
A= 4 0 0 1 0 0 0 0 1
5 1 0 0 0 0 1 0 0
6 0 0 0 0 0 0 1 0
7 0 0 0 0 0 1 0 1
8 0 0 0 0 0 0 0 1
1 2 3 4 5 6 7 8
1 1 1 0 0 0 0 0 0
2 0 1 1 0 1 1 0 0
3 0 0 1 1 0 0 1 0
A⊕I = 4 0 0 1 1 0 0 0 1
5 1 0 0 0 1 1 0 0
6 0 0 0 0 0 1 1 0
7 0 0 0 0 0 1 1 1
8 0 0 0 0 0 0 0 1
1 2 3 4 5 6 7 8
1 1 1 1 0 1 1 0 0
2 1 1 1 1 1 1 1 0
3 0 0 1 1 0 1 1 1
(A ⊕ I)2 = 4 0 0 1 1 0 0 1 1
5 1 1 0 0 1 1 1 0
6 0 0 0 0 0 1 1 1
7 0 0 0 0 0 1 1 1
8 0 0 0 0 0 0 0 1
1 2 3 4 5 6 7 8
1 1 1 1 1 1 1 1 0
2 1 1 1 1 1 1 1 1
3 0 0 1 1 0 1 1 1
3
(A ⊕ I) = 4 0 0 1 1 0 1 1 1
5 1 1 1 0 1 1 1 1
6 0 0 0 0 0 1 1 1
7 0 0 0 0 0 1 1 1
8 0 0 0 0 0 0 0 1
1 2 3 4 5 6 7 8
1 1 1 1 1 1 1 1 1
2 1 1 1 1 1 1 1 1
3 0 0 1 1 0 1 1 1
4
(A ⊕ I) = 4 0 0 1 1 0 1 1 1
5 1 1 1 1 1 1 1 1
6 0 0 0 0 0 1 1 1
7 0 0 0 0 0 1 1 1
8 0 0 0 0 0 0 0 1
Observăm că (A⊕I)5 va fi egal cu (A⊕I)4 . Astfel am găsit prima componentă

tare conexă C(x1 ) = {x1 , x2 , x5 }. Eliminăm liniile 1, 2, 5 şi coloanele 1, 2, 5.
2.4. DETERMINAREA CIRCUITELOR EULERIENE 53
Obţinem
3 4 6 7 8
3 1 1 1 1 1
4 1 1 1 1 1
B= .
6 0 0 1 1 1
7 0 0 1 1 1
8 0 0 0 0 1
3 4 6 7 8
3 1 1 1 1 1
4 1 1 1 1 1
Atunci B (2) =
6 0 0 1 1 1
7 0 0 1 1 1
8 0 0 0 0 1
Observăm că B (2) = B. Astfel am găsit a doua componentă tare conexă

C(x3 ) = {x3 , x4 }. Eliminăm liniile 3, 4 şi coloanele 3, 4.
6 7 8 6 7 8
6 1 1 1 6 1 1 1
Matricea rămasă este C = . Atunci C (2) =
7 1 1 1 7 1 1 1
8 0 0 1 8 0 0 1
Cum C (2) = C algoritmul s-a ı̂ncheiat şi am obţinut a treia componentă
tare conexă C(x6 ) = {x6 , x7 }. Eliminăm liniile 6, 7 şi coloanele 6, 7. Ma-
8
tricea rămasă este D =
8 1
Prin urmare, a patra componentă tare conexă este C(x8 ) = {x8 }.
2.4 Determinarea circuitelor euleriene

2.4.1 Introducere
Teorema 2.4.1 (Euler [1736]) Un graf neorientat conex este eulerian dacă
şi numai dacă fiecare vârf are grad par.
Fie G = (X, U ) un graf neorientat conex (verificarea conexităţii se poate face

utilizând algoritmul de scanare a grafului). Presupunem că G este eulerian
(verificarea parităţii gradelor fiecărui vârf este imediată). Algoritmul prezen-

tat mai jos va determina un ciclu eulerian ı̂n graful G. Ideea acestui algoritm
este că plecând dintr-un vârf arbitrar al grafului, spre exemplu x1 , să de-
terminăm un ciclu L = L(x1 ). Se alege apoi un alt vârf, spre exemplu xi ,
al ciclului L pentru care mai există muchii incidente cu el, neluate ı̂ncă. Se
determină un nou ciclu L(xi ) pe care ı̂l concatenăm cu ciclul L obţinând un
ciclu L mai lung. Se reia această etapă atât timp cât mai există muchii care
nu au fost incluse ı̂n ciclul L.
2.4.2 Algoritmul lui Euler

Alegem un vârf arbitrar al grafului, spre exemplu x1 şi determinăm
L := L(x1 ).
Etapa 0. Punem L := x1 şi x := x1 .
Etapa 1. Dacă Γ(x) = ∅ trecem la etapa 3. În caz contrar fie y ∈ Γ(x).
Etapa 2. Punem L := L, y şi x := y. Punem U := U \ {(x, y)} şi trecem la
etapa 1.
Etapa 3. Pentru fiecare vârf xi din L determinăm L := L(xi ).
Etapa 4. Intercalăm ı̂n L ciclurile Li .
Exemplul 2.4.2 Să se determine un ciclu eulerian pentru graful din figura
de mai jos.
Soluţie. Alegem vârful x1 . Punem L := x1 şi x := x1 . Cum (x1 , x2 ) ∈ U

punem L := x1 , x2 şi x := x2 . Punem U := U \ {(x1 , x2 )}. Continuăm să
2.5. DRUMURI ŞI CIRCUITE HAMILTONIENE 55
parcurgem muchiile grafului din x2 . Cum (x2 , x3 ) ∈ U adăugăm x3 la L şi

scădem din U muchia parcursă (x1 , x3 ). Avem L := x1 , x2 , x3 .
După mai mulţi paşi obţinem L = x1 , x2 , x3 , x4 , x5 , x6 , x3 , x1 . Acum L este
un ciclu.
Observăm că x3 este singurul vârf din L care mai are muchii incidente
neluate ı̂ncă.
Determinăm ca şi mai sus L3 = L(x3 ). Obţinem L3 = x3 , x10 , x9 , x8 , x7 , x3 .
Intercalăm ı̂n L ciclul L3 . Obţinem L = x1 , x2 , L3 , x4 , x5 , x6 , x3 , x1 adică
L = x1 , x2 , x3 , x10 , x9 , x8 , x7 , x3 , x4 , x5 , x6 , x3 , x1 . Acum L este un ciclu ce
conţine vârfurile x7 şi x10 care au muchii incidente neparcurse ı̂ncă. Prin ur-
mare vom determina ciclurile L7 = x7 , x11 , x12 , x13 , x7 şi L10 = x10 , x14 , x15 , x10
pe care le intercalăm ı̂n L şi obţinem
L = x1 , x2 , x3 , L10 , x9 , x8 , L7 , x3 , x4 , x5 , x6 , x3 , x1
adică
L = x1 , x2 , x3 , x10 , x14 , x15 , x10 , x9 , x8 , x7 , x11 , x12 , x13 , x7 , x3 , x4 , x5 , x6 , x3 , x1 .
Observaţia 2.4.3 În cazul unui graf orientat algoritmul se păstrează

modificând doar etapa 1. Astfel aceasta devine:
Etapa 10 . Dacă Γ+ (x) = ∅ trecem la etapa 3. În caz contrar fie y ∈ Γ+ (x).
2.5 Drumuri şi circuite hamiltoniene

2.5.1 Algoritmul lui Kaufmann
Am văzut ı̂n secţiunea 2.1.4 că algoritmul lui Kaufmann este dedicat găsirii
drumurilor elementare. În particular, drumurile elementare de lungime n − 1
(unde n este numărul de vârfuri ale grafului) sunt tocmai drumurile hamil-
toniene. Pentru a găsi şi circuitele hamiltoniene mai trebuie să completăm
acest algoritm cu o singură etapă.
Etapa n. Se obţin circuitele hamiltoniene calculând
L∗n = Ln−1 ⊗L LR ,
operaţia de multiplicare latină fiind puţin modificată, ı̂n sensul că acum vom
păstra acele cuvinte ce au un simbol comun cu condiţia ca ele să se găsească
pe diagonala princilală.
Exemplul 2.5.1 Să se determine drumurile şi circuitele hamiltoniene pen-

tru graful G = (X, U ) unde X = {x1 , x2 , x3 , x4 , x5 } şi
U = {(1, 2), (1, 4), (1, 5), (2, 4), (3, 1), (3, 2), (3, 5), (4, 4), (4, 5), (5, 3)} .
Soluţie. Etapele 1,2,3,4 au fost făcute ı̂n soluţia exemplului 2.1.13. Precizăm
că ı̂n etapa 4 au fost găsite tocmai drumurile hamiltoniene.
Etapa 5.
ABDECA
BDCEAB
L∗5 = CABDEC
DECABD
ECABDE
2.5.2 Algoritmul lui Foulkes

Etapa 1. Se determină componentele tare conexe ale grafului.
Etapa 2. Trecând de la o componentă tare conexă la alta, utilizând arce
din graf, se determină toate drumurile hamiltoniene ale grafului.
Observaţia 2.5.2 Algoritmul este eficient atunci când componentele tare

conexe conţin un număr mic de vârfuri.
Exemplul 2.5.3 Aplicând algoritmul lui Foulkes să se determine drumurile

hamiltoniene pentru graful din figura de mai jos.
Soluţie.
1 1 0 0 1 0 1 1 1 0 1 1
0 1 1 0 0 0 1 1 1 0 1 0
1 0 1 0 1 0 1 1 1 0 1 1
A⊕I = , (A ⊕ I)(2) =
0 1 1 1 0 1 1 1 1 1 1 1
0 0 0 0 1 1 0 0 0 0 1 1
0 0 0 0 1 1 0 0 0 0 1 1
1 1 1 0 1 1
1 1 1 0 1 1
1 1 1 0 1 1
(A ⊕ I)(3) = , C(x4 ) = {x4 }
1 1 1 1 1 1
0 0 0 0 1 1
0 0 0 0 1 1
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
B= 1 1 1 1 1 , B (2) = 1 1 1 1 1
0 0 0 1 1 0 0 0 1 1
0 0 0 1 1 0 0 0 1 1
Se găsesc componentele tare conexe C(x1 ) = {x1 , x2 , x3 } şi C(x5 ) = {x5 , x6 }.
Drumul hamiltonian este x4 , x2 , x3 , x1 , x5 , x6 .
2.5.3 Algoritmul lui Chen

Acest algoritm se bazează pe următoarele teoreme:
Teorema 2.5.4 (Chen) Un graf orientat cu n vârfuri, fără circuite conţine

un drum hamiltonian dacă şi numai dacă
n
X n(n − 1)
p(xi ) = ,
i=1
2
unde p(xi ) este puterea de atingere a vârfului xi .
Teorema 2.5.5 Dacă ı̂ntr-un graf orientat fără circuite există un drum
hamiltonian atunci acesta este unic.
Etapa 1. Se determină matricea drumurilor D.

Etapa 2. Dacă există un indice i ∈ {1, 2, , . . . , n} astfel ı̂ncât dii = 1
atunci graful are circuite şi nu se poate aplica algoritmul lui Chen.
Etapa 3. Se calculează puterea de atingere pentru fiecare vârf.
Pn
Dacă p(xi ) 6= n(n−1)
2
atunci graful nu are drum hamiltonian.
i=1
P
n
n(n−1)
Dacă p(xi ) = 2
se ordonează vârfurile ı̂n ordine descrescătoare a
i=1
puterilor lor de atingere şi se obţine drumul hamiltonian.
Exemplul 2.5.6 Aplicând algoritmul lui Chen să se determine drumul hamil-
tonian pentru graful din figura de mai jos.
Soluţie. Etapa 1.
0 1 0 1 0 1 1 0 1 0
0 0 1 1 1 0 1 1 1 1
A= 0 0 0 0 0 , A⊕I = 0 0 1 0 0
0 0 0 0 1 0 0 0 1 1
0 0 1 0 0 0 0 1 0 1
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
0 1 1 1 1 0 1 1 1 1
(A ⊕ I)(2) = 0 0 1 0 0 , (A ⊕ I)(4) = 0 0 1 0 0
0 0 1 1 1 0 0 1 1 1
0 0 1 0 1 0 0 1 0 1
2.6. DRUMURI DE VALOARE OPTIMĂ 59
0 1 1 1 1
0 0 1 1 1
D = A ⊗ (A ⊕ I)(4) = 0 0 0 0 0
0 0 1 0 1
0 0 1 0 0
Etapa 2. Observăm că ı̂n matricea D toate elementele de pe diagonala
principală sunt zero. Prin urmare graful nu are circuite şi algoritmul lui
Chen poate fi aplicat.
Etapa 3. Remarcăm că p(x1 ) = 4; p(x2 ) = 3; p(x3 ) = 0; p(x4 ) = 2;
P5
p(x5 ) = 1. Atunci p(xi ) = 10. Dar n(n−1)
2
= 5·4
2
= 10. Algoritmul lui Chen
i=1
ne spune că există un drum hamiltonian care se obţine ordonând vârfurile ı̂n
ordine descrescătoare a puterii lor de atingere: x1 , x2 , x4 , x5 , x3 .
2.6 Drumuri de valoare optimă

Considerăm un graf orientat, valorizat, fără bucle. Suntem interesaţi să găsim
un drum de valoare minimă sau maximă ı̂ntre două vârfuri date ale acestui
graf. Binenţeles, dacă µ = (u1 , u2 , · · · , up ) atunci
v(µ) = v(u1 ) + v(u2 ) + · · · + v(up )
se numeşte valoarea drumului µ.
2.6.1 Algoritmul lui Ford

Acest algoritm determină drumurile de valoare optimă de la un vârf fixat
(spre exemplu x1 ∈ X) la celelalte vârfuri ale grafului.
Etapele algoritmului pentru o problemă de minim:
Etapa 1. Vom marca fiecare vârf al grafului un număr λi , care reprezintă
valoarea unui drum arbitrar de la x1 la xi . Deci λ1 = 0 şi λi = v(µ(x1 , xi )).
Etapa 2. Pentru (xi , xj ) ∈ U calculăm tij = λj − λi . Dacă tij ≤ vij se trece
la etapa finală.
Etapa 3. Dacă există tij > vij vom pune λ0j = λi + vij , celelalte marcaje
rămânând neschimbate. Revenim la etapa 2.
Etapa finală. Drumul de valoare minimă este format din acele arce pentru
care tij = vij .
Exemplul 2.6.1 Să se determine drumurile de valoare minimă de la x1 la

xi , (i = 2, 9) ı̂n următorul graf valorizat:
Figura 2.3:
Soluţie.
ij 12 13 14 24 25 31 32 34 35 36 37
vij 14 10 12 8 8 7 5 4 12 2 15
tij 14 10 12 -2 8 -10 4 2 12 2 15
tij 14 10 12 -2 8 -10 4 2 12 2 15
tij 14 10 12 -2 8 -10 4 2 12 2 15
ij 41 46 56 57 58 68 78 79 87 89 93
vij 5 10 6 15 4 12 9 20 6 16 12
tij -12 0 -10 3 4 14 1 17 -1 16 -32
tij -12 0 -10 3 2 12 -1 17 1 18 -32
tij -12 0 -10 3 2 12 -1 15 1 16 -30
Tabelul marcajelor este
x1 x2 x3 x4 x5 x6 x7 x8 x9
λi 0 14 10 12 22 12 25 26 42
,
λi 0 14 10 12 22 12 25 24 42
λi 0 14 10 12 22 12 25 24 40
unde λ08 = λ6 + v68 = 12 + 12 = 24. Revenim la etapa 2.

Apoi λ09 = λ8 + v89 = 24 + 16 = 40. In final
µ(x1 , x2 ) = (1, 2) , v(µ(x1 , x2 )) = 14.
µ(x1 , x3 ) = (1, 3) , v(µ(x1 , x3 )) = 10.
µ(x1 , x4 ) = (1, 4) , v(µ(x1 , x4 )) = 12.
µ(x1 , x5 ) = (1, 2, 5) sau µ(x1 , x5 ) = (1, 3, 5) şi v(µ(x1 , x5 )) = 22.
µ(x1 , x6 ) = (1, 3, 6) , v(µ(x1 , x6 )) = 12.
µ(x1 , x7 ) = (1, 3, 7) , v(µ(x1 , x7 )) = 25.
µ(x1 , x8 ) = (1, 3, 6, 8) , v(µ(x1 , x8 )) = 24.
µ(x1 , x9 ) = (1, 3, 6, 8, 9) , v(µ(x1 , x9 )) = 40.
Observaţia 2.6.2 In cazul unei probleme de maxim algoritmul se ı̂ncheie

când tij ≥ vij . Prin urmare, vom schimba marcajul vârfului xj ∈ X, punând
λ0j = λi + vij , dacă tij < vij .
2.6.2 Algoritmul Bellman-Kalaba

Acest algoritm determină drumurile de valoare optimă ce unesc vârfurile gra-
fului cu un vârf fixat (spre exemplu xn ).
Etapele algoritmului pentru o problemă de minim:
Etapa 0. Construim matricea V = (vij ) unde

 v(xi , xj ) dacă (xi , xj ) ∈ U şi i 6= j;
vij = 0 dacă i = j;

∞ ı̂n rest.
(1)
Etapa 1. Se pune ai = vin ;
Etapa m. Se calculează
(m) (m−1)
ai = min{aj + vij } .
j
(m) (m−1)
Algoritmul se ı̂ncheie dacă ai = ai . In această situaţie drumurile
de valoare optimă sunt formate din acele arce (xi , xj ) ∈ U pentru care
(m) (m−1)
ai = vij + aj .
(m) (m−1)
Dacă există i astfel ı̂ncât ai 6= ai se trece la etapa m+1.
Exemplul 2.6.3 Să se determine drumurile de valoare minimă de la xi ,
(i = 1, 8), la x9 ı̂n graful valorizat din figura 2.3.
Soluţie.
V 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 0 14 10 12 ∞ ∞ ∞ ∞ ∞
2 ∞ 0 ∞ 8 8 ∞ ∞ ∞ ∞
3 7 5 0 4 12 2 15 ∞ ∞
4 5 ∞ ∞ 0 ∞ 10 ∞ ∞ ∞
5 ∞ ∞ ∞ ∞ 0 6 15 4 ∞
6 ∞ ∞ ∞ ∞ ∞ 0 ∞ 12 ∞
7 ∞ ∞ ∞ ∞ ∞ ∞ 0 9 20
8 ∞ ∞ ∞ ∞ ∞ ∞ 6 0 16
9 ∞ ∞ 12 ∞ ∞ ∞ ∞ ∞ 0
(1)
ai ∞ ∞ ∞ ∞ ∞ ∞ 20 16 0
(2)
ai ∞ ∞ 35 ∞ 20 28 20 16 0
(3)
ai 45 28 30 38 20 28 20 16 0
(4)
ai 40 28 30 38 20 28 20 16 0
(5)
ai 40 28 30 38 20 28 20 16 0
In concluzie:
µ(x1 , x9 ) = (1, 3, 6, 8, 9) , v(µ(x1 , x9 )) = 40;
µ(x2 , x9 ) = (2, 5, 8, 9) , v(µ(x2 , x9 )) = 28;
µ(x3 , x9 ) = (3, 6, 8, 9) , v(µ(x3 , x9 )) = 30;
µ(x4 , x9 ) = (4, 6, 8, 9) , v(µ(x4 , x9 )) = 38;
µ(x5 , x9 ) = (5, 8, 9) , v(µ(x5 , x9 )) = 20;
µ(x6 , x9 ) = (6, 8, 9) , v(µ(x6 , x9 )) = 28;
µ(x7 , x9 ) = (7, 9) , v(µ(x7 , x9 )) = 20;
µ(x8 , x9 ) = (8, 9) , v(µ(x8 , x9 )) = 16.
Observaţia 2.6.4 In cazul unei probleme de maxim matricea V se scrie

asemănător cu precizarea că vij = −∞ dacă (xi , xj ) 6∈ U . La etapa m ı̂n loc
de minim se va lucra cu maxim.
2.6.3 Algoritmul lui Dijkstra

Algoritmul lui Dijkstra determină drumurile de valoare minimă de la un
vârf fixat (spre exemplu x1 ∈ X) la celelalte vârfuri ale grafului precum şi
lungimea lor. Mai precis vom determina d(x) şi P (x) pentru fiecare vârf
x ∈ X \ {x1 }, unde d(x) reprezintă lungimea drumului de valoare minimă

de la x1 la x iar P (x) reprezintă predecesorul lui x, aceasta ı̂nsemnând că
drumul optim de la x1 la x este (x1 , P (x), x). Dacă vârful x nu poate fi atins
plecând din x1 atunci d(x) = ∞ şi P (x) este nedefinit. Algoritmul utilizează
o mulţime R formată cu vârfurile pentru care valorile finale corespunzătoare
drumurilor optime de la vârful x1 au fost determinate. Iniţial R = ∅ şi la
fiecare iteraţie se mai adaugă un vârf la R.
Etapa 0. (Iniţializare)
d(x1 ) = 0; d(x) = ∞, P (x) = ∅, (∀)x ∈ X \ {x1 } ; R = ∅ .
Etapa 1. Se alege un vârf x ∈ X \ R astfel ı̂ncât
d(x) = min d(y) .

y∈X\R
Etapa 2. R := R ∪ {x} .
Etapa 3. Pentru fiecare y ∈ X \ R cu proprietatea (x, y) ∈ U executăm:
Dacă d(y) > d(x) + v(x, y) atunci punem d(y) := d(x) + v(x, y) şi P (y) = x.
În caz contrar d(y) şi P (y) rămân neschimbate.
Etapa 4. Dacă R 6= X se trece la etapa 1. Dacă R = X algoritmul s-a
ı̂ncheiat.
Exemplul 2.6.5 Aplicând algoritmul lui Dijkstra să se determine drumurile

de valoare minimă de la x1 la xi (pentru i = 2, 6) ı̂n următorul graf valorizat:
Figura 2.4:
Soluţie.
Iteraţia 0 1 2 3 4 5 6
R := R ∪ {x} ∅ {x1 } {x2 } {x5 } {x3 } {x6 } {x4 }
d(x2 )/P (x2 ) ∞/− 3/x1 3/x1 3/x1 3/x1 3/x1 3/x1
d(x3 )/P (x3 ) ∞/− ∞/− 14/x2 12/x5 12/x5 12/x5 12/x5
d(x4 )/P (x4 ) ∞/− ∞/− ∞/− 23/x5 23/x5 23/x5 23/x5
d(x5 )/P (x5 ) ∞/− ∞/− 8/x2 8/x2 8/x2 8/x2 8/x2
d(x6 )/P (x6 ) ∞/− 28/x1 23/x2 23/x2 18/x3 18/x3 18/x3
Vom explica construcţia tabelului de mai sus.

Iniţializare: d(x1 ) = 0; d(xi ) = ∞, (∀)i = 2, 6 ; R = ∅.
Iteraţia 1: Cum d(x1 ) = min d(y) punem R = R ∪ {x1 } = {x1 }. Cum
y∈X\R
(x1 , x2 ), (x1 , x6 ) ∈ U vom pune
d(x2 ) = d(x1 ) + v(x1 , x2 ) = 0 + 3 = 3; P (x2 ) = x1 ;
d(x6 ) = d(x1 ) + v(x1 , x6 ) = 0 + 28 = 28; P (x6 ) = x1 .

Iteraţia 2: Cum d(x2 ) = min d(y) punem R = R ∪ {x2 } = {x1 , x2 }. Cum
y∈X\R
28 = d(x6 ) > d(x2 ) + v(x2 , x6 ) = 3 + 20 = 23, vom pune d(x6 ) = 23 şi
P (x6 ) = x2 . Apoi
d(x3 ) = d(x2 ) + v(x2 , x3 ) = 3 + 11 = 14; P (x3 ) = x2 ;
d(x5 ) = d(x2 ) + v(x2 , x5 ) = 3 + 5 = 8; P (x5 ) = x2 .

Iteraţia 3: Cum d(x5 ) = min d(y) punem R = R ∪ {x5 } = {x1 , x2 , x5 }.
y∈X\R
Cum 14 = d(x3 ) > d(x5 ) + v(x5 , x3 ) = 8 + 4 = 12, vom pune d(x3 ) = 12 şi
P (x3 ) = x5 . Apoi
d(x4 ) = d(x5 ) + v(x5 , x4 ) = 8 + 15 = 23; P (x4 ) = x5 .
Iteraţia 4: Cum d(x3 ) = min d(y) vom adăuga x3 la R. Deci

y∈X\R
R = R ∪ {x3 } = {x1 , x2 , x5 , x3 } .
Cum
23 = d(x4 ) < d(x3 ) + v(x3 , x4 ) = 12 + 15 = 27 ,
d(x4 ) şi P (x4 ) rămân neschimbate. Dar
23 = d(x6 ) > d(x3 ) + v(x3 , x6 ) = 12 + 6 = 18 .
Prin urmare vom pune d(x6 ) = 18 şi P (x6 ) = x3 .

Iteraţia 5: Se adaugă x6 la R.
Iteraţia 6: Se adaugă x4 la R.
Interpretarea tabelului:
µ(x1 , x2 ) = (x1 , x2 ); v(µ(x1 , x2 )) = 3 .
µ(x1 , x3 ) = (x1 , x2 , x5 , x3 ); v(µ(x1 , x3 )) = 12 .
µ(x1 , x4 ) = (x1 , x2 , x5 , x4 ); v(µ(x1 , x4 )) = 23 .
µ(x1 , x5 ) = (x1 , x2 , x5 ); v(µ(x1 , x5 )) = 8 .
µ(x1 , x6 ) = (x1 , x2 , x5 , x3 , x6 ); v(µ(x1 , x6 )) = 18 .
2.6.4 Algoritmul Floyd-Warshall

Acest algoritm determină drumurile de valoare minimă dintre toate perechile
de vârfuri ale unui graf orientat G = (X, U ) valorizat. Funcţia v : U → R
poate lua şi valori negative dar vom presupune că nu există cicluri de cost
negativ.
Etapa 0. Construim matricea V = (vij )ni,j=1 , unde

 v(xi , xj ), dacă (xi , xj ) ∈ U şi i 6= j
vij = 0, dacă i = j .

∞, ı̂n rest
Construim matricea P = (pij )ni,j=1 , unde

½
∅, dacă i = j sau vij = ∞
pij = .
i, dacă i 6= j şi vij < ∞
Aplicăm matricilor V şi P un şir de n transformări Tk (k = 1, n) calculând

V := Tk (V ); P := Tk (P ).
Etapa k. Dacă vij ≤ vik + vkj atunci vij şi pij rămân neschimbate.
Dacă vij > vik + vkj atunci vij se ı̂nlocuieşte cu vik + vkj iar pij devine pkj .
La sfârşitul algoritmului se obţine matricea V = Tn (V ) = (vij ), ale cărei

elemente reprezintă valoarea drumului minim de la xi la xj , şi matricea
P = Tn (P ) = (pij ) numită matricea predecesorilor, unde pij = ∅ ı̂n
cazul ı̂n care i = j sau nu există drum de la xi la xj iar dacă pij = l atunci
predecesorul lui xj ı̂ntr-un drum de valoare minimă de la xi este xl .
Observaţia 2.6.6 vik este proiecţia lui vij pe coloana k şi vkj este proiecţia
lui vij pe linia k. În fapt vij devine min{vij , vik + vkj }.
Exemplul 2.6.7 Să se determine drumurile de valoare minimă ı̂ntre toate
perechile de vârfuri ale grafului din figura 2.4 precum şi valorile acestora.
Soluţie.
   
0 3 ∞ ∞ ∞ 28 ∅ 1 ∅ ∅ ∅ ∅
 ∞ 0 11 ∞ 5 20   ∅ ∅ 2 ∅ 2 2 
   
 ∞ 6 0 15 ∞ 6   
V =  , P = ∅ 3 ∅ 3 ∅ 3 
 ∞ ∞ 3 0 8 ∞   ∅ ∅ 4 ∅ 4 ∅ 
   
 ∞ ∞ 4 15 0 ∞   ∅ ∅ 5 5 ∅ ∅ 
∞ ∞ ∞ ∞ ∞ 0 ∅ ∅ ∅ ∅ ∅ ∅
   
0 3 ∞ ∞ ∞ 28 ∅ 1 ∅ ∅ ∅ ∅
 ∞ 0 11 ∞ 5 20   ∅ ∅ 2 ∅ 2 2 
   
 ∞ 6 0 15 ∞ 6   
V = T1 (V ) =   , P = ∅ 3 ∅ 3 ∅ 3 
 ∞ ∞ 3 0 8 ∞   ∅ ∅ 4 ∅ 4 ∅ 
   
 ∞ ∞ 4 15 0 ∞   ∅ ∅ 5 5 ∅ ∅ 
∞ ∞ ∞ ∞ ∞ 0 ∅ ∅ ∅ ∅ ∅ ∅
   
0 3 14 ∞ 8 23 ∅ 1 2 ∅ 2 2
 ∞ 0 11 ∞ 5 20   ∅ ∅ 2 ∅ 2 2 
   
 ∞ 6 0 15 11 6   
V = T2 (V ) =   , P = ∅ 3 ∅ 3 2 3 
 ∞ ∞ 3 0 8 ∞   ∅ ∅ 4 ∅ 4 ∅ 
   
 ∞ ∞ 4 15 0 ∞   ∅ ∅ 5 5 ∅ ∅ 
∞ ∞ ∞ ∞ ∞ 0 ∅ ∅ ∅ ∅ ∅ ∅
   
0 3 14 29 8 20 ∅ 1 2 3 2 3
 ∞ 0 11 26 5 17   ∅ ∅ 2 3 2 3 
   
 ∞ 6 0 15 11 6   ∅ 3 ∅ 3 2 3 
V = T3 (V ) = 

 , P =
 


 ∞ 9 3 0 8 9   ∅ 3 4 ∅ 4 3 
 ∞ 10 4 15 0 10   ∅ 3 5 5 ∅ 3 
∞ ∞ ∞ ∞ ∞ 0 ∅ ∅ ∅ ∅ ∅ ∅
2.7. ARBORE DE ACOPERIRE MINIM 67
   
0 3 14 29 8 20 ∅ 1 2 3 2 3
 ∞ 0 11 26 5 17   ∅ ∅ 2 3 2 3 
   
 ∞ 6 0 15 11 6   ∅ 3 ∅ 3 2 3 
V = T4 (V ) = 

 , P =
 


 ∞ 9 3 0 8 9   ∅ 3 4 ∅ 4 3 
 ∞ 10 4 15 0 10   ∅ 3 5 5 ∅ 3 
∞ ∞ ∞ ∞ ∞ 0 ∅ ∅ ∅ ∅ ∅ ∅
   
0 3 12 23 8 18 ∅ 1 5 5 2 3
 ∞ 0 9 20 5 15   ∅ ∅ 5 5 2 3 
   
 ∞ 6 0 15 11 6   ∅ 3 ∅ 3 2 3 
V = T5 (V ) = 

 , P =
 


 ∞ 9 3 0 8 9   ∅ 3 4 ∅ 4 3 
 ∞ 10 4 15 0 10   ∅ 3 5 5 ∅ 3 
∞ ∞ ∞ ∞ ∞ 0 ∅ ∅ ∅ ∅ ∅ ∅
   
0 3 12 23 8 18 ∅ 1 5 5 2 3
 ∞ 0 9 20 5 15   ∅ ∅ 5 5 2 3 
   
 ∞ 6 0 15 11 6   ∅ 3 ∅ 3 2 3 
V = T6 (V ) = 

 , P =
 


 ∞ 9 3 0 8 9   ∅ 3 4 ∅ 4 3 
 ∞ 10 4 15 0 10   ∅ 3 5 5 ∅ 3 
∞ ∞ ∞ ∞ ∞ 0 ∅ ∅ ∅ ∅ ∅ ∅
În concluzie: cum p41 = ∅ ı̂nseamnă că nu există drum din x4 ı̂n x1 .
Dacă suntem interesaţi de un drum de valoare minimă din x1 ı̂n x6 , cum
v16 = 18 avem că valoarea acestuia este 18. Apoi p16 = 3 ı̂nseamnă că
predecesorul lui x6 este x3 . Cum p13 = 5 avem că predecesorul lui x3 este
x5 . Dar p15 = 2 şi deci predecesorul lui x5 este x2 . Apoi p12 = 1 ne spune că
predecesorul lui x2 este x1 . Prin urmare drumul este µ = (x1 , x2 , x5 , x3 , x6 ).
Apoi v42 = 9 ne spune că valoarea minimă a unui drum din x4 ı̂n x2 este
9. Pentru a găsi acest drum observăm că p42 = 3, adică predecesorul lui x2
este x3 . Cum p43 = 4 avem că predecesorul lui x3 este x4 . Deci drumul este
µ = (x4 , x3 , x2 ).
2.7 Arbore de acoperire minim

Fie G = (X, U ) un graf neorientat, conex, valorizat. Căutăm A ⊂ U ,P A fără
cicluri, care conectează toate vârfurile şi a cărei cost total v(A) := v(u)
u∈A
este minim. A va fi numit arbore de acoperire minim.

Ideea unui astfel de algoritm:
- algoritmul foloseşte o mulţime A (iniţial A = ∅) care la fiecare pas este o
submulţime a unui arbore de acoperire minim. La fiecare pas se determină o
muchie u care poate fi adăugată la A respectând proprietatea de mai sus, ı̂n
sensul că A ∪ {u} este de asemenea o submulţime a unui arbore de acoperire
minim. O astfel de muchie u se numeşte muchie sigură pentru A.
- ı̂n orice moment al execuţiei algoritmului GA = (X, A) este o pădure şi
fiecare din componentele conexe ale lui GA este un arbore (iniţial, când A = ∅,
pădurea conţine n arbori, câte unul pentru fiecare vârf). La fiecare iteraţie
se reduce numărul de arbori cu 1. Când pădurea conţine un singur arbore,
algoritmul se ı̂ncheie.
- orice muchie sigură pentru A uneşte componente distincte ale lui A.
Există mulţi algoritmi pentru determinarea arborelui parţial de cost minim.
Dintre care cei mai cunoscuţi sunt algoritmul lui Kruskal şi algoritmul lui
Prim. Chiar dacă nu generează toate soluţiile posibile, ei generează ı̂ntr-un
timp scurt o singură soluţie optimă. Dacă toate costurile muchiilor sunt
diferite ı̂ntre ele atunci soluţia este unică.
2.7.1 Algoritmul lui Kruskal

Etapa 1. Punem A = ∅. Se formează n arbori, câte unul pentru fiecare
vârf.
Etapa 2. Se ordonează muchiile crescător după cost.
Etapa 3. Se alege o muchie (xi , xj ).
3.1 Dacă vârfurile terminale ale acestei muchii aparţin aceluiaşi arbore se
trece la următoarea muchie.
3.2 Dacă vârfurile terminale ale acestei muchii aparţin la arbori diferiţi se
adaugă muchia (xi , xj ) la A şi se unesc vârfurile din cei doi arbori. Se trece
la următoarea muchie.
Exemplul 2.7.1 Să se determine arborele de acoperire minim pentru graful

din figura 2.5.
Soluţie. Punem A = ∅. Alegem muchia (x3 , x5 ). Cum vârfurile terminale ale
acestei muchii aparţin la arbori diferiţi se adaugă această muchie la A. Deci
A = {(x3 , x5 )}. După mai mulţi paşi
A = {(x3 , x5 ), (x5 , x8 ), (x4 , x6 ), (x4 , x8 ), (x1 , x2 )}.
2.7. ARBORE DE ACOPERIRE MINIM 69
Alegem muchia (x5 , x6 ). Cum vârfurile terminale aparţin aceluiaşi arbore se

trece la muchia următoare (x4 , x7 ). Vârfurile terminale ale acestei muchii
aparţin la arbori diferiţi. Prin urmare se adaugă la A această muchie. Astfel
A = {(x3 , x5 ), (x5 , x8 ), (x4 , x6 ), (x4 , x8 ), (x1 , x2 ), (x4 , x7 )}.
Alegem muchia (x3 , x6 ). Cum vârfurile terminale ale acestei muchii aparţin
aceluiaşi arbore se trece la muchia următoare (x1 , x3 ) care va fi adăugată la
A. Deci
A = {(x3 , x5 ), (x5 , x8 ), (x4 , x6 ), (x4 , x8 ), (x1 , x2 ), (x4 , x7 ), (x1 , x3 )}.
Alegem muchia (x2 , x4 ). Vârfurile terminale ale acestei muchii aparţin aceluiaşi
arbore. Trecem la următoarea muchie. Alegem muchia (x7 , x9 ). Vârfurile
terminale ale acestei muchii aparţin la arbori diferiţi. Se adaugă această
muchie la A. Obţinem
A = {(x3 , x5 ), (x5 , x8 ), (x4 , x6 ), (x4 , x8 ), (x1 , x2 ), (x4 , x7 ), (x1 , x3 ), (x7 , x9 )}.
Am obţinut arborele de acoperire minim.
Figura 2.5:
2.7.2 Algoritmul lui Prim

Acest algoritm este asemănător cu algoritmul lui Kruskal. Arborele căutat
porneşte dintr-un vârf arbitrar şi creşte până când acoperă toate vâfurile.
La fiecare pas se adugă mulţimii A o muchie sigură. In timpul execuţiei
algoritmului toate vârfurile care nu sunt ı̂n A se află ı̂ntr-o coadă de prioritate
Q (iniţial Q = X). Algoritmul se ı̂ncheie când Q = ∅.
Etapa 0. A = ∅; Q = X.
Etapa 1. A = {x1 }; Q = X \ {x1 }.
Etapa 2. Se determină y0 ∈ Q cu proprietatea că există x0 ∈ A astfel ı̂ncât
v(x0 , y0 ) = min v(x, y) .

x∈A,y∈Q
Etapa 3. y0 se adaugă la A şi se elimină din Q. Dacă Q = ∅ algoritmul s-a

ı̂ncheiat. In caz contrar se reia etapa 2.
Exemplul 2.7.2 Aplicând algoritmul lui Prim să se determine arborele de

acoperire minim pentru graful din figura 2.5.
Soluţie. Fie A = {x1 }, Q = X \ {x1 }. Cum
min v(x, y) = min{v(x1 , x2 ), v(x1 , x3 )} = v(x1 , x2 ) ,

x∈A,y∈Q
vom adăuga x2 la A şi se elimină din Q. Deci A = {(x1 , x2 )},

Q = X \ {x1 , x2 }. Apoi
min v(x, y) = min{v(x1 , x3 ), v(x2 , x3 ), v(x2 , x4 )} = v(x1 , x3 ) .

x∈A,y∈Q
Astfel A = {(x1 , x2 ), (x1 , x3 )} şi Q = X \ {x1 , x2 , x3 }. Observăm că
min v(x, y) = min{v(x2 , x4 ), v(x3 , x6 ), v(x3 , x5 )} = v(x3 , x5 ) .

x∈A,y∈Q
Prin urmare A = {(x1 , x2 ), (x1 , x3 ), (x3 , x5 )}.În final
A = {(x1 , x2 ), (x1 , x3 ), (x3 , x5 ), (x5 , x8 ), (x4 , x8 ), (x4 , x6 ), (x4 , x7 ), (x7 , x9 )} .

2.8. ALGORITMUL FORD-FULKERSON 71
2.8 Algoritmul Ford-Fulkerson

Etapa 0. Fixăm f (x, y) = 0, (∀)x, y ∈ X.
Etapa 1. Căutăm un drum rezidual ı̂n Gf . Vom marca intrarea reţelei cu
+. Dacă un vârf x este marcat vom marca cu:
1. +x acele vârfuri y : (x, y) ∈ U şi cf (x, y) = c(x, y) − f (x, y) > 0;
2. -x acele vârfuri y : (y, x) ∈ U şi cf (x, y) = f (y, x) > 0.

Dacă prin acest procedeu de marcare nu se poate marca ultimul vârf, fluxul
obţinut este maxim. În caz contrar se trece la etapa 2.
Etapa 2. Fie µ un drum rezidual găsit. Fie cf (µ) = min cf (x, y) capaci-
(x,y)∈µ
tatea reziduală a drumului µ.
Fie fµ : X × X → R

 cf (µ), dacă (x, y) ∈ µ ∩ U
fµ (x, y) = −cf (µ), dacă (x, y) ∈ µ şi (y, x) ∈ U .

0, ı̂n rest
Considerăm un nou flux f 0 = f + fµ şi revenim la etapa 1.
Exemplul 2.8.1 În figura 2.6 este considerată o reţea de transport. Vârful
x0 este intrarea reţelei iar vârful x10 este ieşirea reţelei. Capacitatea fiecărui
arc este trecută ı̂n chenar. Să se determine fluxul maxim aplicând algoritmul
Ford-Fulkerson.
Soluţie. A) Presupunem mai ı̂ntâi că f (x, y) = 0, (∀)x, y ∈ X. În această
situaţie reţeaua reziduală Gf coincide cu reţeaua iniţială.
B) Căutăm un drum rezidual ı̂n Gf . Marcăm intrarea reţelei cu +.
Atunci vârful x1 va putea fi marcat cu +0 . Plecând de la vârful x1 , vârful
x2 va putea fi marcat cu +1 . Apoi x5 va fi marcat cu +2 , vârful x8
va fi marcat cu +5 şi vârful x10 va fi marcat cu +8 . Obţinem drumul
rezidual µ1 = (x0 , x1 , x2 , x5 , x8 , x10 ) care are capacitatea reziduală
cf (µ1 ) = min{12, 8, 14, 13, 12} = 8. Prin urmare mărim fluxul cu 8
unităţi pe arcele din care este format acest drum şi ı̂l lăsăm neschimbat ı̂n
rest.
C) În mod similar găsim drumul rezidual µ2 = (x0 , x1 , x4 , x5 , x7 , x10 ) care
are capacitatea reziduală cf (µ2 ) = min{4, 9, 8, 12, 15} = 4. Mărim cu 4

unităţi fluxul pe arcele din care este format acest drum.
Figura 2.6:
D) Găsim drumul rezidual µ3 = (x0 , x2 , x5 , x7 , x10 ) care are capacitatea

reziduală cf (µ3 ) = min{15, 6, 8, 11} = 6. Mărim cu 6 unităţi fluxul pe
arcele din care este format acest drum.
E) Găsim drumul rezidual µ4 = (x0 , x3 , x6 , x5 , x9 , x10 ) având capacitatea
reziduală cf (µ4 ) = min{9, 14, 12, 11, 10} = 9. Mărim cu 9 unităţi fluxul
2.9. PROBLEME DE AFECTARE 73
pe arcele din care este format acest drum.

F) Observăm acum că dacă intrarea reţelei este marcată cu +, doar vârful x2
poate fi marcat cu +0 . Vârfurile x1 şi x3 nu pot fi marcate cu +0 deoarece
arcele (x0 , x1 ) şi (x0 , x3 ) sunt saturate.
Plecând de la vârful x2 , vârful x5 nu mai poate fi marcat cu +2 deoarece
arcul (x2 , x5 ) este saturat. În schimb ı̂nsă vârful x1 poate fi marcat cu -2
deoarece fluxul pe arcul (x1 , x2 ) este strict pozitiv. Vârful x3 nu poate fi
marcat -2 pentru că nu avem flux pe arcul (x3 , x2 ).
Plecând de la x1 vom putea marca x4 , apoi x5 , x8 şi x10 . Obţinem drumul
rezidual µ5 = (x0 , x2 , x1 , x4 , x5 , x8 , x10 ) care are capacitatea reziduală
cf (µ5 ) = min{9, 8, 5, 4, 5, 4} = 4. Mărim cu 4 unităţi fluxul pe arcele
(x0 , x2 ), (x1 , x4 ), (x4 , x5 ), (x5 , x8 ), (x8 , x10 ) şi scădem cu 4 unităţi fluxul pe
arcul (x1 , x2 ).
G) Reluăm procedeul de marcare. Marcăm intrarea reţelei cu +. Plecând
de la x0 doar x2 va putea fi marcat cu +0 . Plecând de la x2 doar x1 poate
fi marcat cu -2 .
Plecând de la x1 doar x4 poate fi marcat cu +1 căci arcul (x1 , x4 ) nu este
saturat. Vârful x5 nu poate fi marcat plecând de la x1 căci nu avem flux pe
arcul (x5 , x1 ). Plecând de la x4 nu mai putem marca niciun vârf. Vârful x7
nu poate fi marcat -4 căci nu avem flux pe arcul (x7 , x4 ) iar vârful x5 nu
poate fi marcat +4 căci arcul (x4 , x5 ) este saturat.
Cum prin acest procedeu de marcare nu se poate marca ieşirea reţelei, fluxul
găsit este maxim având valoarea f = 12 + 10 + 9 = 31.
H) În final precizăm că puteam alege şi alte drumuri reziduale care conduceau
la alt flux maxim, bineı̂nţeles tot de valoare 31.
2.9 Probleme de afectare

2.9.1 Algoritmul lui Little
Fie T = (tij )ni,j=1 matricea timpilor.
Etapa 1. Se determină matricea redusă TR efectuând operaţiile:
1.1. Se scade din fiecare linie cel mai mic element. Mai precis, pentru
i = 1, n, se scade din elementele liniei ”i” elementul
tiα = min {tij };

j=1,n
1.2. Se scade din fiecare coloană cel mai mic element. Mai precis, pentru
j = 1, n, se scade din elementele coloanei ”j” elementul
tβj = min {tij − tiα };

i=1,n
Etapa 2. Se determină constanta de reducere

n
X n
X
h= tiα + tβj .
i=1 j=1
Etapa 3. Vom construi un arbore. Fiecărui nod x ı̂i asociem o margine

ω(x). Nodul iniţial este E (mulţimea permutărilor definite pe {1, 2, . . . , n})
şi vom pune ω(E) = h.
Etapa 4.
4.1. Pentru fiecare element tij = 0 din TR se calculează
θij = min tiq + min tpj .

q6=j p6=i
4.2. Se determină
θkl = max{θij } .
4.3. Se asociază lui E două noduri: Ekl şi E kl . Vom pune
ω(E kl ) = ω(E) + θkl .
4.4. Se construieşte matricea T (Ekl ) obţinută din TR prin suprimarea liniei k

şi a coloanei l. Se aplică acestei matrici etapele 1 şi 2 şi se determină TR (Ekl )
şi constanta de reducere hkl . Vom pune
ω(Ekl ) = ω(E) + hkl .
Etapa 5. Dacă s-a obţinut o matrice de tipul (1, 1) algoritmul s-a ı̂ncheiat.
În caz contrar ramificarea se continuă din acel nod cu marginea cea mai mică.
În cazul mai multor noduri se alege un nod de tip Ekl .
Dacă s-a ales un nod de tip Ekl se trece la etapa 4.
Dacă s-a ales un nod de tip E kl atunci pentru a evita afectarea (k, l) se pune
ı̂n matricea nodului precedent tkl = ∞ şi se trece la etapa 4.
Exemplul 2.9.1 Să se rezolve problema de afectare (minim) ı̂n care ma-
tricea timpilor este:
1 2 3 4 5 6 7
1 10 1 3 1 5 1 1
2 ∞ 2 5 3 0 ∞ 8
3 11 8 ∞ ∞ 5 9 5
T =
4 5 11 3 3 6 9 ∞
5 ∞ 7 4 9 ∞ 4 4
6 11 8 7 ∞ ∞ 3 2
7 9 ∞ 12 9 5 10 8
Soluţie. Precizăm mai ı̂ntâi că anumite elemente ale matricei T sunt egale
cu ∞, ceea ce ı̂nseamnă că pe o anumită maşină nu poate fi executată o
anumită lucrare. De exemplu t21 = ∞ ne spune că maşina M2 nu poate
executa lucrarea L1 .
Scădem din fiecare linie cel mai mic element. Acestea sunt ı̂n ordine 1, 0, 5, 3,
4, 2, 5. Obţinem
1 2 3 4 5 6 7
1 9 0 2 0 4 0 0
2 ∞ 2 5 3 0 ∞ 8
3 6 3 ∞ ∞ 0 4 0
T =
4 2 8 0 0 3 6 ∞
5 ∞ 3 0 5 ∞ 0 0
6 9 6 5 ∞ ∞ 1 0
7 4 ∞ 7 4 0 5 4
Scădem din fiecare coloană cel mai mic element. Prin urmare din coloana
ı̂ntâi va trebui să scădem 2
1 2 3 4 5 6 7
1 7 0 2 0 4 0 0
2 ∞ 2 5 3 0 ∞ 8
3 4 3 ∞ ∞ 0 4 0
TR =
4 0 8 0 0 3 6 ∞
5 ∞ 3 0 5 ∞ 0 0
6 7 6 5 ∞ ∞ 1 0
7 2 ∞ 7 4 0 5 4
Constanta de reducere este
h = 1 + 5 + 3 + 4 + 2 + 5 + 2 = 22 .
Punem ω(E) = h = 22. Pentru tij = 0 vom calcula θij . Obţinem

θ12 = 0, θ14 = 0, θ16 = 0, θ17 = 0, θ25 = 2, θ35 = 0, θ37 = 0,
θ41 = 2, θ43 = 0, θ44 = 0, θ53 = 0, θ56 = 0, θ57 = 0, θ67 = 1, θ75 = 2.
Alegem θ12 = max{θij } şi prin urmare avem afectarea (1, 2) şi
ω(E 12 ) = ω(E) + θ12 = 22 + 2 = 24 .
Tăiem linia 1 şi coloana 2 şi obţinem
1 3 4 5 6 7
2 ∞ 5 3 0 ∞ 8
3 4 ∞ ∞ 0 4 0
T (E12 ) = 4 0 0 0 3 6 ∞
5 ∞ 0 5 ∞ 0 0
6 7 5 ∞ ∞ 1 0
7 2 7 4 0 5 4
Scădem din fiecare linie cel mai mic element şi apoi din fiecare coloană
cel mai mic element. Observăm că TR (E12 ) = T (E12 ) şi h12 = 0. Deci
ω(E12 ) = ω(E) + h12 = 22 + 0 = 22. Continuăm ramificarea din nodul E12 .
θ25 = 3, θ35 = 0, θ37 = 0, θ41 = 2, θ42 = 0, θ43 = 3, θ53 = 0, θ56 = 1,
θ57 = 0, θ67 = 1, θ75 = 2. Fie θ25 = max{θij }. Alegem afectarea (2, 5).
Avem ω(E 25 ) = ω(E12 ) + θ25 = 22 + 3 = 25. Tăiem linia 2 şi coloana 5.
Obţinem:
1 3 4 6 7
3 4 ∞ ∞ 4 0
4 0 0 0 6 ∞
T (E25 ) =
5 ∞ 0 5 0 0
6 7 5 ∞ 1 0
7 2 7 4 5 4
Scădem 2 din ultima linie. Obţinem h25 = 2 şi
1 3 4 6 7
3 4 ∞ ∞ 4 0
4 0 0 0 6 ∞
TR (E25 ) =
5 ∞ 0 5 0 0
6 7 5 ∞ 1 0
7 0 5 2 3 2
ω(E25 ) = ω(E12 ) + h25 = 22 + 2 = 24 . Continuăm ramificarea din E25 .
θ37 = 4, θ41 = 0, θ43 = 0, θ44 = 2, θ53 = 0, θ56 = 1, θ57 = 0,

θ67 = 1, θ71 = 2. Observăm că θ37 = max{θij }. Alegem afectarea (3, 7).
Avem ω(E 37 ) = ω(E25 ) + θ37 = 24 + 4 = 28. Tăiem linia 3 şi coloana 7.

Obţinem:
1 3 4 6
4 0 0 0 6
T (E37 ) = 5 ∞ 0 5 0
6 7 5 ∞ 1
7 0 5 2 3
Scădem 1 din linia a 6-a. Obţinem h37 = 1. Deci
ω(E37 ) = ω(E25 ) + h37 = 24 + 1 = 25 .
Prin urmare trebuie să continuăm din nodul E 12 . Atunci pentru a nu alege
afectarea (1, 2) revenim la matricea TR şi elementul t12 = 0 ı̂l punem t12 = ∞.
Obţinem şi matricea redusă scăzând 2 din coloana a doua.
1 2 3 4 5 6 7
1 7 ∞ 2 0 4 0 0
2 ∞ 0 5 3 0 ∞ 8
3 4 1 ∞ ∞ 0 4 0
TR =
4 0 6 0 0 3 6 ∞
5 ∞ 1 0 5 ∞ 0 0
6 7 4 5 ∞ ∞ 1 0
7 2 ∞ 7 4 0 5 4
θ14 = 0, θ16 = 0, θ17 = 0, θ22 = 1, θ25 = 0, θ35 = 0, θ37 = 0, θ41 = 2,

θ43 = 0, θ44 = 0, θ53 = 0, θ56 = 0, θ57 = 0, θ67 = 1, θ75 = 2.
Aleg θ41 = max{θij }. Avem afectarea (4, 1).
ω(E 41 ) = ω(E 12 ) + θ41 = 24 + 2 = 26 .

Tăiem linia 4 şi coloana 1.
2 3 4 5 6 7
1 ∞ 2 0 4 0 0
2 0 5 3 0 ∞ 8
T (E41 ) = 3 1 ∞ ∞ 0 4 0
5 1 0 5 ∞ 0 0
6 4 5 ∞ ∞ 1 0
7 ∞ 7 4 0 5 4
Observăm că TR (E41 ) = T (E41 ) şi h41 = 0. Deci
ω(E41 ) = ω(E 12 ) + h41 = 24 + 0 = 24 .
Continuăm ramificarea din nodul E41 .

θ14 = 3, θ16 = 0, θ17 = 0, θ21 = 1, θ25 = 0, θ35 = 0, θ37 = 0, θ53 = 2,
θ56 = 0, θ57 = 0, θ67 = 1, θ75 = 4.
Observăm că θ75 = max{θij }. Alegem afectarea (7, 5).
ω(E 75 ) = ω(E41 ) + θ75 = 24 + 4 = 28 .

Tăiem linia 7 şi coloana 5. Obţinem
2 3 4 6 7
1 ∞ 2 0 0 0
2 0 5 3 ∞ 8
T (E75 ) =
3 1 ∞ ∞ 4 0
5 1 0 5 0 0
6 4 5 ∞ 1 0
ω(E75 ) = ω(E41 ) + h75 = 24 + 0 = 24 .
Continuăm ramificarea din E75 . Avem θ14 = 3, θ16 = 0, θ17 = 0,

θ22 = 4, θ37 = 1, θ53 = 2, θ56 = 0, θ57 = 0, θ67 = 1. Observăm că
θ22 = max{θij }. Alegem afectarea (2, 2). Avem
ω(E 22 ) = ω(E75 ) + θ22 = 24 + 4 = 28 .

3 4 6 7
1 2 0 0 0
T (E22 ) = 3 ∞ ∞ 4 0
5 0 5 0 0
6 5 ∞ 1 0
ω(E22 ) = ω(E75 ) + h22 = 24 + 0 = 24 .


θ37 = 4, θ53 = 2, θ56 = 0, θ57 = 0, θ67 = 1. Observăm că θ14 = max{θij }.
Alegem afectarea (1, 4). Avem
ω(E 14 ) = ω(E22 ) + θ14 = 24 + 5 = 29 .
3 6 7
3 ∞ 4 0
T (E14 ) =
5 0 0 0
6 5 1 0
ω(E14 ) = ω(E22 ) + h14 = 24 + 0 = 24 .
θ57 = 0, θ67 = 1. Observăm că θ53 = max{θij }. Alegem afectarea (5, 3).
Avem
ω(E 53 ) = ω(E14 ) + θ53 = 24 + 5 = 29 .
6 7
T (E53 ) = 3 4 0
6 1 0
Scădem 1 din prima coloană. Prin urmare h53 = 1 şi
ω(E53 ) = ω(E14 ) + h53 = 24 + 1 = 25 .
Observăm că avem două soluţii căci vom putea continua şi din E53 şi din
E37 . Continuăm mai ı̂ntâi ramificarea din E53 .
6 7
TR (E53 ) = 3 3 0
6 0 0
Avem θ37 = 3, θ66 = 3, θ67 = 0. Aleg θ37 = max{θij }. Prin urmare avem
afectarea (3, 7) şi
ω(E 37 ) = ω(E53 ) + θ37 = 25 + 3 = 28 .

6
T (E37 ) =
6 0
Observăm că h37 = 0. Deci ω(E37 ) = ω(E53 ) + h37 = 25 + 0 = 25. Am ajuns

la o matrice (1, 1). Stabilim afectarea (6, 6) şi algoritmul s-a ı̂ncheiat. Am
găsit soluţia {(4, 1), (7, 5), (2, 2), (1, 4), (5, 3), (3, 7), (6, 6)}.
Revenim acum la nodul E37 .
1 3 4 6
4 0 0 0 6
TR (E37 ) = 5 ∞ 0 5 0
6 6 4 ∞ 0
7 0 5 2 3
Avem θ41 = 0, θ43 = 0, θ44 = 2, θ53 = 0, θ56 = 0, θ66 = 4, θ71 = 2.
Observăm că θ66 = max{θij }. Avem afectarea (6, 6) şi
ω(E 66 ) = ω(E37 ) + θ66 = 25 + 4 = 29 .
1 3 4
4 0 0 0
T (E66 ) =
5 ∞ 0 5
7 0 5 2

ω(E66 ) = ω(E37 ) + h66 = 25 + 0 = 25 .
Astfel θ41 = 0, θ43 = 0, θ44 = 2, θ53 = 5, θ71 = 2. Avem că θ53 = max{θij }.
Aleg afectarea (5, 3).
ω(E 53 ) = ω(E66 ) + θ53 = 25 + 5 = 30 .

1 4
T (E53 ) = 4 0 0
7 0 2
Avem TR (E53 ) = T (E53 ) şi h53 = 0. Deci
ω(E53 ) = ω(E66 ) + h53 = 25 + 0 = 25 .
Continuăm ramificarea din E53 . Avem θ41 = 0, θ44 = 2, θ71 = 2. Aleg

θ44 = max{θij }. Avem afectarea (4, 4) şi
ω(E 44 ) = ω(E53 ) + θ44 = 25 + 2 = 27 .

1
T (E44 ) =
7 0
Prin urmare h44 = 0. Deci ω(E44 ) = ω(E53 ) + h44 = 25 + 0 = 25. Am

ajuns la o matrice (1, 1). Stabilim afectarea (7, 1) şi algoritmul s-a ı̂ncheiat.
Am găsit soluţia {(1, 2), (2, 5), (3, 7), (6, 6), (5, 3), (4, 4), (7, 1)}.
Observaţia 2.9.2 Algoritmul se poate aplica şi pentru probleme de maxim.
Mai ı̂ntâi vom trece la minim scăzând elementele fiecărei coloane din maximul
lor.
Exemplul 2.9.3 Să se rezolve problema de afectare (maxim) ı̂n care ma-
tricea timpilor este:
1 2 3 4 5
1 16 50 20 25 35
2 26 20 35 50 5
T =
3 30 50 5 0 25
4 16 10 45 10 35
5 6 35 30 50 5
Soluţie. Maximul fiecărei coloane este: 30, 50, 45, 50, 35. Scădem elementele
fiecărei coloane din maximul lor. Obţinem:
1 2 3 4 5
1 14 0 25 25 0
2 4 30 10 0 30
T =
3 0 0 40 50 10
4 14 40 0 40 0
5 24 15 15 0 30
Rezolvăm acum problema de minim. Observăm că TR = T şi constanta de

reducere este h = 0.
θ12 = 0, θ15 = 0, θ24 = 4, θ31 = 4, θ32 = 0, θ43 = 10, θ45 = 0, θ54 = 15.
Observăm că θ54 = max{θ15 }. Prin urmare alegem afectarea (5, 4). Avem
ω(E 54 ) = ω(E) + θ54 = 0 + 15 = 15 .
1 2 3 5
1 14 0 25 0
T (E54 ) = 2 4 30 10 30
3 0 0 40 10
4 14 40 0 0
Scădem 4 din linia a 2-a.

1 2 3 5
1 14 0 25 0
T (E54 ) = 2 0 26 6 26
3 0 0 40 10
4 14 40 0 0
Prin urmare h54 = 4 şi ω(E54 ) = ω(E) + h54 = 0 + 4 = 4.

Continuăm ramificarea din nodul E54 . Avem θ12 = 0, θ15 = 0, θ21 = 6,

θ31 = 0, θ32 = 0, θ43 = 6, θ45 = 0. Alegem θ21 = max{θij }. Prin urmare
avem afectarea (2, 1) şi
ω(E 21 ) = ω(E54 ) + θ21 = 4 + 6 = 10 .

2 3 5
1 0 25 0
T (E21 ) =
3 0 40 10
4 40 0 0
ω(E21 ) = ω(E54 ) + h21 = 4 + 0 = 4 .
Continuăm ramificarea din nodul E21 . Avem θ12 = 0, θ15 = 0,

θ32 = 10, θ43 = 25, θ45 = 0. Observăm că θ43 = max{θij }. Prin urmare
alegem afectarea (4, 3). Avem
ω(E 43 ) = ω(E21 ) + θ43 = 4 + 25 = 29 .
Tăiem linia 4 şi coloana 3.

2 5
T (E43 ) = 1 0 0
3 0 10
ω(E43 ) = ω(E21 ) + h43 = 4 + 0 = 4 .
Continuăm ramificarea din nodul E43 . Avem θ12 = 0, θ15 = 10, θ32 = 10.
Alegem θ15 = max{θij }. Astfel avem afectarea (1, 5) şi
ω(E 15 ) = ω(E43 ) + θ15 = 4 + 10 = 14 .

2
T (E15 ) =
3 0
ω(E15 ) = ω(E43 ) + h15 = 4 + 0 = 4 .
Am ajuns la o matrice 1 × 1. Avem afectarea (3, 2) şi algoritmul s-a ı̂ncheiat.

Soluţia optimă este: {(5, 4), (2, 1), (4, 3), (1, 5), (3, 2)}.
Observaţia 2.9.4 Algoritmul se aplică şi pentru matrici de tipul (m, n) cu

m < n sau n < m adăugând n − m linii sau m − n coloane cu elemente
max{tij } + 1.
Exemplul 2.9.5 Avem 4 depozite D1 , D2 , D3 , D4 de la care se pot aproviziona

beneficiarii B1 , B2 , B3 , Costurile de transport sunt date ı̂n următorul tabel
D1 D2 D3 D4
B1 3 1 5 7
B2 1 4 2 6
B3 2 3 3 1
Să se determine afectarea optimă astfel ı̂ncât costul total de transport să fie
minim.
Soluţie. Adăugăm ı̂ncă un beneficiar fictiv B4 . Elementele de pe linia lui vor

fi max{tij } + 1 = 7 + 1 = 8.
1 2 3 4
1 3 1 5 7
T = 2 1 4 2 6
3 2 3 3 1
4 8 8 8 8
Avem h = 11 şi
1 2 3 4
1 2 0 4 6
TR = 2 0 3 1 5
3 1 2 2 0
4 0 0 0 0
Avem θ12 = 2, θ21 = 1, θ34 = 1, θ41 = 0, θ42 = 0, θ43 = 1, θ44 = 0.

Observăm că θ12 = max{θij }. Alegem afectarea (1, 2). Avem
ω(E 12 ) = ω(E) + θ12 = 11 + 2 = 13 .
1 3 4
2 0 1 5
T (E12 ) =
3 1 2 0
4 0 0 0
Observăm că h12 = 0. Deci ω(E12 ) = ω(E) + h12 = 11 + 0 = 11. Apoi

θ21 = 1, θ34 = 1, θ41 = 0, θ43 = 1, θ44 = 0. Alegem θ21 = max{θij }. Rezultă
ω(E 21 ) = ω(E12 ) + θ21 = 11 + 1 = 12 .
3 4
TR (E21 ) = 3 2 0
4 0 0
Observăm că θ34 = 2, θ43 = 2, θ44 = 0. Alegem θ34 = max{θij }. Deci avem
afectarea (3, 4).
ω(E 34 ) = ω(E21 ) + θ34 = 11 + 2 = 13 .
3
TR (E34 ) =
4 0
Deci h34 = 0 şi ω(E34 ) = ω(E21 ) + h34 = 11 + 0 = 11. Am ajuns la o matrice
1 × 1. Alegem afectarea (4, 3) şi algoritmul s-a ı̂ncheiat.
Observaţia 2.9.6 Algoritmul lui Little poate fi folosit pentru determinarea
circuitelor hamiltoniene de valoare optimă. Dacă se doreşte aflarea cir-
cuitelor hamiltoniene de valoare minimă se scrie matricea timpilor T = (tij )
punând ½
vij , dacă (xi , xj ) ∈ U şi i 6= j
tij = .
∞, ı̂n rest
Dacă s-a stabilit afectarea (i, j) ı̂n iteraţia următoare se pune tji = ∞ pentru
a evita circuitul (xi , xj , xi ).
Exemplul 2.9.7 Să se determine circuitul hamiltonian de valoare minimă
ı̂n următorul graf valorizat:
ij 12 13 14 21 23 24 31 32 34 41 42 43
vij 9 10 4 6 1 6 7 4 1 5 4 6
Soluţie. Avem matricea
1 2 3 4
1 ∞ 9 10 4 4
T = 2 6 ∞ 1 6 1
3 7 4 ∞ 1 1
4 5 4 6 ∞ 4
Din fiecare linie vom scădea cantitatea pe care am trecut-o ı̂n marginea
dreaptă a tabelului.
1 2 3 4
1 ∞ 5 6 0
T = 2 5 ∞ 0 5
3 6 3 ∞ 0
4 1 0 2 ∞
Scădem 1 din prima coloană. Deci h = 4 + 1 + 1 + 4 + 1 = 11 şi
1 2 3 4
1 ∞ 5 6 0
TR = 2 4 ∞ 0 5 .
3 5 3 ∞ 0
4 0 0 2 ∞
Apoi θ14 = 5, θ23 = 6, θ34 = 3, θ41 = 4, θ42 = 3. Observăm că

θ23 = max{θij }. Alegem afectarea (2, 3).
ω(E 23 ) = ω(E) + θ23 = 11 + 6 = 17 .
Tăiem linia 2 şi coloana 3. Vom pune t32 = ∞. Obţinem
1 2 4
1 ∞ 5 0
T (E23 ) =
3 5 3 0
4 0 0 ∞
ω(E23 ) = ω(E) + t23 = 11 + 0 = 11 .
Continuăm ramificarea din nodul E23 .

Observăm că θ14 = 5, θ34 = 5, θ41 = 5, θ42 = 5. Alegem θ14 = max{θij }.

Prin urmare avem afectarea (1, 4) şi
ω(E 14 ) = ω(E23 ) + θ14 = 11 + 5 = 16 .
Tăiem linia 1 şi coloana 4. Vom pune t41 = ∞.
1 2
T (E14 ) = 3 5 ∞
4 ∞ 0
Observăm că h14 = 5 şi ω(E14 ) = ω(E23 ) + t14 = 11 + 5 = 16. Continuăm

ramificarea din nodul E14 .
1 2
TR (E14 ) = 3 0 ∞ .
4 ∞ 0
Observăm că θ31 = ∞, θ42 = ∞. Alegem θ31 = max{θij }. Prin urmare avem
ω(E 31 ) = ω(E14 ) + θ31 = ∞ .
2
T (E31 ) =
4 0
şi h31 = 0. Deci ω(E31 ) = 16. S-a ajuns la o matrice 1 × 1. Alegem afectarea
(4, 2) şi algoritmul s-a ı̂ncheiat.
Prin urmare afectarea optimă este {(2, 3), (1, 4), (3, 1), (4, 2)} şi circuitul hamil-
tonian de valoare minimă este (2, 3, 1, 4, 2), valoarea acestuia fiind 16.
2.9.2 Algoritmul ungar

Acest algoritm a fost propus de H.W.Kuhn şi a fost denumit de către acesta
metoda ungară.
Fie T = (tij )ni,j=1 matricea timpilor.
Etapa 0. Se determină matricea redusă TR ca şi la algoritmul lui Little.
Etapa 1.
1.1. Se ı̂ncadrează un zero de pe o linie cu cele mai puţine zerouri.
1.2. Se taie celelalte zerouri de pe linia şi coloana zeroului ı̂ncadrat.
1.3. Repetăm operaţia până când toate zerourile au fost ı̂ncadrate sau tăiate.
1.4. Dacă se obţine câte un zero ı̂ncadrat pe fiecare linie şi pe fiecare coloană
atunci am obţinut soluţia optimă. În caz contrar se trece la etapa următoare.
Etapa 2.
2.1. Marcăm liniile care nu conţin zerouri ı̂ncadrate şi coloanele care au
zerouri tăiate pe liniile marcate.
2.2. Marcăm liniile cu zero ı̂ncadrat pe coloanele marcate.
2.3. Tăiem liniile nemarcate şi coloanele marcate.
2.4. Fie θ cel mai mic element netăiat. Adunăm θ la elementle dublu tăite şi
ı̂l scădem din elementele netăite lăsând elementele simplu tăiate neschimbate.
Cu matricea obţinută se reia etapa 1.
Exemplul 2.9.8 Să se aplice algoritmul ungar pentru rezolvarea exemplului

2.9.1.
Soluţie. Aşa cum am văzut ı̂n soluţia exemplului 2.9.1. matricea redusă este
Apoi
sau
Prin urmare avem afectările optime:

{(1, 2), (2, 5), (3, 7), (4, 4), (5, 3), (6, 6), (7, 1)} şi
{(1, 4), (2, 2), (3, 7), (4, 1), (5, 3), (6, 6), (7, 5)}.
2.10 Probleme de ordonanţare

Prin proiect ı̂nţelegem un ansamblu de activităţi {Ai }ni=1 , supuse anumitor
restricţii ı̂n ce priveşte ordinea de execuţie a acestora, a căror realizare per-
mite atingerea unui obiectiv. Trebuie făcută precizarea că fiecare activitate
Ai este indivizibilă (nu se poate descompune ı̂n subactivităţi), odată ı̂ncepută
nu mai poate fi ı̂ntreruptă şi are o durată de execuţie cunoscută di .
O problemă de ordonanţare constă ı̂n stabilirea unei succesiuni de efectuare
a activităţilor unui proiect, astfel ı̂ncât relaţiile de precedenţă dintre ele să
fie respectate şi timpul total de execuţie a acestuia să fie minim. Relaţia
de precedenţă cea mai des ı̂ntâlnită este aceea ı̂n care activitatea Ai precede
activitatea Aj (sau altfel spus activitatea Aj succede activitatea Ai ) dacă
activitatea Aj nu poate să ı̂nceapă decât după un interval de timp tij de la
terminarea activităţii Ai . În general tij = 0.
2.10.1 Metoda potenţialelor

Graful activităţilor unui proiect este G = (X, U ) unde X = {Ai }ni=1 şi
(Ai , Aj ) ∈ U dacă activitatea Ai precede activitatea Aj . Acest graf va fi va-
lorizat ı̂n cazul ı̂n care nu toţi tij sunt nuli, punând valoarea arcului (Ai , Aj )
tocmai valoarea tij .
În cazul ı̂n care există mai multe activităţi care nu sunt condiţionate de nicio
activitate a proiectului, vom introduce o activitate iniţială fictivă A0 cu du-
rata de execuţie d0 = 0 şi care precede aceste activităţi. În mod similar,
dacă există mai multe activităţi care nu au nicio activitate succesoare vom
introduce o activitate finală fictivă An+1 cu durata de execuţie dn+1 = 0 fără
succesor, dar precedată de aceste activităţi.
Fiecare activitate Ai este caracterizată prin două momente: ti - momentul
de ı̂nceput al activităţii şi ti + di - momentul terminării activităţii. Pentru
activitatea Ai vom nota cu
t−
i - momentul cel mai devreme al ı̂nceperii activităţii
t+
i - momentul cel mai devreme al terminării activităţii
Ti− - momentul cel mai târziu al ı̂nceperii activităţii
Ti+ - momentul cel mai târziu al terminării activităţii
Aceste date se pun sub forma
2.10. PROBLEME DE ORDONANŢARE 93
t−
i Ai t+
i
Ti− di Ti+
Evident t+ − + −
i = ti + di , Ti = Ti + di . Pentru activitatea iniţială se consideră
t−
0 = 0. Apoi
t−
j = max (t+ +
i + tij ) ; Ti = min (Tj− − tij ) .
j|(Ai ,Aj )∈U j|(Ai ,Aj )∈U
+
Pentru activitatea finală se consideră Tn+1 = t+
n+1 . Pentru fiecare activitate
se defineşte rezerva de timp a acesteia
Ri = Ti− − t−
i .
O activitate Ai pentru care Ri = 0 se numeşte activitate critică. Se numeşte

drum critic un drum ı̂ntre vârful iniţial şi cel final format din activităţi critice.
Momentele timpurii se determină parcurgând graful de la sursă spre destinaţie
iar cele târzii se determină parcurgând graful ı̂n sens invers, de la destinaţie
spre sursă.
Exemplul 2.10.1 Să se determine drumul critic pentru proiectul
Activitatea Durata Activităţi precedente

1 5 −
2 2 3
3 4 −
4 3 1, 2
5 6 2, 3
Soluţie. Cum activităţile A1 şi A3 nu au activităţi precedente introducem

activitatea iniţială fictivă A0 care precede aceste activităţi. Cum activităţile
A4 şi A5 nu au activităţi succesoare introducem activitatea finală fictivă A6
precedată de aceste activităţi.
Activitatea Durata Activităţi precedente

0 0 −
1 5 0
2 2 3
3 4 0
4 3 1, 2
5 6 2, 3
6 0 4, 5
Precizăm că ı̂n cazul nostru toţi tij = 0.
Drumul critic este format de activităţile A0 , A3 , A2 , A5 , A6 .
2.10.2 Diagrama Gantt

Un instrument de mare utilitate ı̂n analiza drumului critic ı̂l constituie dia-
grama Gantt, care exprimă la scara timpului, prin linii orizontale duratele
activităţilor şi prin linii ı̂ntrerupte rezervele de timp.
Pentru proiectul din exemplul precedent, diagrama Gantt ı̂n care activităţile
ı̂ncep la momentele cele mai devreme este:
Pentru proiectul din exemplul precedent, diagrama Gantt ı̂n care activităţile
ı̂ncep la momentele cele mai târzii este:
2.10.3 Algebră de ordonanţare

O altă metodă pentru determinarea momentelor cele mai devreme de ı̂ncepere
a activităţilor se obţine prin introducerea pe R ∪ {−∞} a următoarelor
operaţii
a ⊕ b = max{a, b} ; a ⊗ b = a + b .
Aceste operaţii se extind ı̂n mod natural pe mulţimea matricilor cu elemente

din R ∪ {−∞}.
Etapa 0. Se determină matricea A = {aij }n+1 i,j=0 unde

 0, dacă i = j;
aij = di , dacă (Ai , Aj ) ∈ U ;

−∞, ı̂n rest.
Punem T0 = [0, −∞, −∞, . . . , −∞], un vector cu n + 2 componente. În
fapt T0 este prima coloană din A.
Etapa k. Calculăm Tk = Tk−1 ⊗A. Dacă (∃)k ≤ n+1 astfel ı̂ncât Tk = Tk−1
atunci algoritmul s-a ı̂ncheiat iar componentele lui Tk reprezintă momentele
cele mai devreme de ı̂ncepere al activităţilor. Dacă Tn+2 6= Tn+1 atunci
sistemul de restricţii este incompatibil.
Exemplul 2.10.2 Utilizând algebra de ordonanţare să se determine mo-

mentele cele mai devreme de ı̂ncepere a activităţilor pentru proiectul din
exemplul 2.10.1.
0 1 2 3 4 5 6
0 0 0 −∞ 0 −∞ −∞ −∞
1 −∞ 0 −∞ −∞ 5 −∞ −∞
2 −∞ −∞ 0 −∞ 2 2 −∞
Soluţie. A =
3 −∞ −∞ 4 0 −∞ 4 −∞
4 −∞ −∞ −∞ −∞ 0 −∞ 3
5 −∞ −∞ −∞ −∞ −∞ 0 6
6 −∞ −∞ −∞ −∞ −∞ −∞ 0
T0 = [0, −∞, −∞, −∞, −∞, −∞, −∞]
T1 = T0 ⊗ A = [0, 0, −∞, 0, −∞, −∞, −∞]
T2 = T1 ⊗ A = [0, 0, 4, 0, 5, 4, −∞]
T3 = T2 ⊗ A = [0, 0, 4, 0, 6, 6, 10]
T4 = T3 ⊗ A = [0, 0, 4, 0, 6, 6, 12]
T5 = T4 ⊗ A = [0, 0, 4, 0, 6, 6, 12]
În concluzie t− − − − −
1 = 0, t2 = 4, t3 = 0, t4 = 6, t5 = 6.
2.11 Exerciţii
Exerciţiul 2.11.1 Se consideră graful orientat G = (X, U ) unde
X = {1, 2, 3, 4, 5, 6} şi U = {(1, 2), (1, 4), (2, 1), (2, 3), (2, 4), (3, 2), (3, 4),
(3, 6), (4, 1), (4, 3), (4, 5), (5, 3), (5, 4), (5, 6), (6, 3), (6, 5)}.
Determinaţi matricea drumurilor aplicând:
a) algoritmul lui Roy-Warshall;
b) metoda compunerii booleene;
c) algoritmul lui Chen.
Exerciţiul 2.11.2 Să se determine componentele conexe pentru graful ne-

orientat G = (X, U ) unde X = {xo , x1 , x2 , x3 , x4 , x5 , x6 , x7 } şi U = {(x0 , x1 ),
(x0 , x6 ), (x0 , x7 ), (x1 , x3 ), (x2 , x4 ), (x2 , x7 ), (x3 , x4 ), (x5 , x6 ), (x5 , x7 )}.
Exerciţiul 2.11.3 Să se determine componentele tare conexe pentru graful

orientat G = (X, U ) unde X = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7} şi U = {(1, 2), (1, 4), (1, 5),
(1, 7), (2, 3), (2, 4), (3, 1), (3, 2), (3, 4), (3, 5), (4, 5), (5, 3), (5, 6), (6, 3), (6, 7),
(7, 1), (7, 5)} aplicând:
a) Algoritmul lui Malgrange;
b) Algoritmul lui Chen;
c) Algoritmul lui Foulkes.

G = (X, U ) unde X = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8} şi U = {(1, 2), (1, 3), (1, 4), (2, 3),
(2, 7), (3, 5), (3, 6), (3, 7), (4, 5), (5, 8), (5, 6), (5, 7)} aplicând:
a)Algoritmul lui Malgrange;

G = (X, U ) unde X = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9} şi U = {(1, 2), (1, 3), (1, 4), (3, 1),
(2, 3), (2, 5), (5, 2), (2, 8), (3, 4), (3, 6), (4, 5), (4, 7), (7, 4), (8, 6), (6, 4), (5, 9),
(5, 7), (4, 1), (6, 7), (6, 8), (7, 9), (7, 8), (8, 7), (8, 9)} aplicând:

G = (X, U ) unde X = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7} şi U = {(1, 4), (2, 1), (2, 5), (2, 3),
(3, 6), (4, 1), (4, 5), (4, 7), (5, 7), (6, 3), (6, 2), (7, 5)} aplicând:
Exerciţiul 2.11.7 Să se precizeze dacă graful din exerciţiul 2.11.2 este
eulerian.
Exerciţiul 2.11.8 Să se determine un ciclu eulerian pentru graful din figura
de mai jos
Exerciţiul 2.11.9 Aplicând algoritmul lui Kauffmann să se determine dru-

murile şi circuitele hamiltoniene pentru graful
a)
b)
Exerciţiul 2.11.10 Aplicând algoritmul lui Foulkes să se determine dru-

murile hamiltoniene pentru grafurile din exerciţiul precedent.
Exerciţiul 2.11.11 Aplicând algoritmul lui Chen să se determine drumul

hamiltonian pentru grafurile din exerciţiul 2.11.9.
Exerciţiul 2.11.12 Se consideră graful valorizat
ij 12 13 14 23 25 28 31 34 36 41 45 47
vij 8 9 7 4 6 4 6 3 2 5 5 5
ij 52 57 59 64 67 68 74 78 79 86 87 89
vij 3 10 8 7 6 5 8 7 4 9 8 9
a) Aplicând algoritmul Ford să se determine drumurile de valoare minimă de
la x1 la xi (i = 2, 9);
b) Aplicând algoritmul Bellman-Kalaba să se determine drumurile de va-
loare minimă de la xi la x9 (i = 1, 8);
c) Aplicând algoritmul lui Dijkstra să se determine drumurile de valoare
minimă de la x1 la xi (i = 2, 9);
d) Aplicând algoritmul Floyd-Warshall să se determine drumurile de va-
loare minimă ı̂ntre toate perechile de vârfuri precum şi valorile acestora.
Exerciţiul 2.11.13 Să se determine arborele de acoperire minim pentru gra-

ful
a) Aplicând algoritmul lui Kruskal;

b) Aplicând algoritmul lui Prim.
Exerciţiul 2.11.14 Să se determine arborele de acoperire minim pentru gra-

ful
a) Aplicând algoritmul lui Kruskal;

b) Aplicând algoritmul lui Prim.
Exerciţiul 2.11.15 În figura de mai jos este considerată o reţea de trans-
port. Să se determine fluxul maxim aplicând algoritmul Ford-Fulkerson.
Exerciţiul 2.11.16 Să se rezolve problema de afectare (minim) ı̂n care ma-
tricea timpilor este
4 9 64 169 225
361 400 1 36 64
T = 225 256 441 4 16
484 529 16 81 121
196 225 500 1 9
1. Aplicând algoritmul Little;
2. Aplicând algoritmul Ungar.

Exerciţiul 2.11.17 Să se rezolve problema de afectare (minim) ı̂n care ma-
tricea timpilor este
16,5 13,5 8 5,5 12

15 16 10,5 7 9,5
T = 12 15 13,5 11 6,5
5,5 7,5 13 16,5 11
10,5 7,5 8 11,5 16
1. Aplicând algoritmul Little;
2. Aplicând algoritmul Ungar.
Exerciţiul 2.11.18 Aplicând algoritmul Little să se determine circuitul hamil-

tonian de valoare minimă ı̂n următorul graf valorizat
ij 12 13 14 15 21 23 24 25 31 32 34 35
vij 2 5 6 4 3 7 6 1 5 4 3 6
ij 41 42 43 45 51 52 53 54
vij 2 5 7 1 6 3 2 5
Exerciţiul 2.11.19 Se consideră proiectul
Activitatea Durata Activitatea precedentă

1 4 −
2 6 1
3 4 −
4 12 −
5 10 2, 3
6 24 2, 3
7 7 1
8 10 4, 5, 7
9 3 6, 8
1. Determinaţi drumul critic aplicând metoda potenţialelor şi construiţi

diagramele Gantt.
2. Determinaţi momentele cele mai devreme de ı̂ncepere a activităţilor
utilizând algebra de ordonanţare.
Exerciţiul 2.11.20 Se consideră proiectul
Activitatea Durata Activitatea precedentă

1 10 −
2 10 1, 8
3 10 2, 4, 7
4 6 1
5 2 1
6 2 5
7 2 6
8 3 −
9 3 2
1. Determinaţi drumul critic aplicând metoda potenţialelor şi construiţi

diagramele Gantt.
2. Determinaţi momentele cele mai devreme de ı̂ncepere a activităţilor

utilizând algebra de ordonanţare.
Exerciţiul 2.11.21 Elaboraţi un algoritm pentru a determina dacă un graf

neorientat este bipartit.
Exerciţiul 2.11.22 Elaboraţi un algoritm pentru a determina diametrul unui

arbore.
Exerciţiul 2.11.23 Elaboraţi un algoritm pentru a determina dacă un graf

neorientat conţine sau nu un ciclu.
Exerciţiul 2.11.24 Un graf orientat G = (X, U ) se numeşte semiconex

dacă (∀)x, y ∈ X avem un drum de la x la y sau de la y la x. Elaboraţi
un algoritm pentru a determina dacă un graf orientat este semiconex.
Exerciţiul 2.11.25 Fie G = (X, U ) un graf orientat. Să se scrie un algo-

ritm pentru determinarea lui Gt .
Exerciţiul 2.11.26 Fie G = (X, U ) un graf orientat. Să se scrie un algo-

ritm pentru a calcula G ⊗ G.
Exerciţiul 2.11.27 Fie G = (X, U ) un graf orientat cu n vârfuri. Să

se scrie un algoritm care să determine un vârf x ∈ X cu proprietatea că
d+ (x) = 0 şi d− (x) = n − 1.
Exerciţiul 2.11.28 Fie G = (X, U ) un graf orientat sau neorientat. Să se

scrie un algoritm pentru a determina toate vârfurile accesibile dintr-un vârf
x ∈ X precum şi drumurile de lungime minimă de la x ∈ X la aceste vârfuri
accesibile.
Exerciţiul 2.11.29 Elaboraţi un algoritm care, pentru un graf care nu este

conex, adaugă numărul minim de muchii astfel ı̂ncât graful să devină conex.
Exerciţiul 2.11.30 Elaboraţi un algoritm care, pentru un graf care nu este

eulerian, adaugă numărul minim de muchii astfel ı̂ncât graful să devină
eulerian.
ij 12 16 23 25 32 34 36 43 45 53 54 56 26
.
vij 4 20 10 5 2 22 6 2 8 4 15 12 16

la x1 la xi (i = 2, 6);
ij 12 14 21 23 24 32 34 36
vij 3 5 2 4 1 2 1 1
ij 41 43 45 53 54 56 63 65
vij 1 2 2 1 3 2 2 3
la x1 la xi (i = 2, 6);

Capitolul 3
Aplicaţii
3.1 Reprezentarea grafurilor

Problema 3.1.1 Fiind date numărul n de vârfuri şi mulţimea arcelor pentru
un graf orientat, se cere să se scrie un program care construieşte matricea de
adiacenţă asociată grafului.
#include <iostream.h>
#include <conio.h>
void main( ) {
struct arc{
int x,y;
}v[20];
int n,m,i,j,a[20][20];
clrscr();
cout<<”Număr de vârfuri ”; cin>>n;
cout<<”Număr de arce ”; cin>>m;
for(i=1;i<=m;i++) {
cout<<”Extremităţile arcului ”<<i<<” ”;
cin>>v[i].x>>v[i].y; }
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
a[i][j]=0;
for(i=1;i<=m;i++)
a[v[i].x][v[i].y]=1;
cout<<”Matricea de adiacenţă”<<endl;
106
3.1. REPREZENTAREA GRAFURILOR 107
for(i=1;i<=n;i++) {
for(j=1;j<=n;j++)
cout<<a[i][j]<<” ”;
cout<<endl; }
getch();
}
Problema 3.1.2 Fiind dată matricea de adiacenţă a unui graf orientat cu

n vârfuri, se cere să se scrie un program care determină mulţimea arcelor
grafului respectiv.
#include <conio.h>
void main( ) {
struct arc{
int x,y;
}v[20];
int n,m,i,j,k,a[20][20];
clrscr();
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) {
cout<<”a[”<<i<<”,”<<j<<”]=”;
cin>>a[i][j]; }
k=0;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if(a[i][j]==1) {
k++;
v[k].x=i;
v[k].y=j;
}
cout<<”Graful are ”<<n<<” vârfuri”<<endl;
cout<<”Mulţimea arcelor ”;
for(i=1;i<=k;i++)
cout<<”(”<<v[i].x<<”,”<<v[i].y<<”) ”;
getch();
}
108 CAPITOLUL 3. APLICAŢII
Problema 3.1.3 Pentru un graf orientat se cunosc numărul de vârfuri şi

mulţimea arcelor. Să se scrie un program care determină pentru fiecare vârf
al grafului mulţimea predecesorilor şi mulţimea succesorilor.
#include <conio.h>
void main( ) {
struct arc{
int x,y;
}v[20];
int n,m,i,j,a[20][20],e,k,p[20];
clrscr();
for(i=1;i<=m;i++) {
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
a[i][j]=0;
for(i=1;i<=m;i++)
a[v[i].x][v[i].y]=1;
cout<<endl;
for(i=1;i<=n;i++) {
cout<<”Nodul ”<<i<<endl;
e=0;
k=0;
for(j=1;j<=n;j++)
if(a[j][i]==1) {
e=1;
k++;
p[k]=j; }
if(e==0) cout<<”Nu are predecesori”<<endl;
else {
cout<<”Predecesorii sunt ”;
for(j=1;j<=k;j++)
cout<<p[j]<<” ”;
cout<<endl;
}
e=0;k=0;
for(j=1;j<=n;j++)
if(a[i][j]==1) {
e=1; k++;
p[k]=j; }
if(e==0) cout<<”Nu are succesori”<<endl;
else {
cout<<”Succesorii sunt ”;
for(j=1;j<=k;j++)
cout<<p[j]<<” ”;
cout<<endl; }
}
getch();
}
Problema 3.1.4 Fiind dat un graf orientat prin matricea sa de adiacenţă,

cu ajutorul unui program, să se determine pentru un vârf x dat gradul său.
#include <conio.h>
void main( ) {
struct arc{
int x,y;
}v[20];
int n,m,i,j,x,a[20][20],d1,d2;
clrscr();
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) {
cout<<”a[”<<i<<”,”<<j<<”]=”;
cin>>a[i][j]; }
cout<<”Daţi nodul x ”; cin>>x;
d1=d2=0;
for(i=1;i<=n;i++) {
if(a[i][x]==1) d1++;
if(a[x][i]==1) d2++; }
cout<<”Gradul nodului ”<<x<<” este ”<<d1+d2;
getch();
}
Problema 3.1.5 Să se determine mulţimea vârfurilor izolate pentru un graf
orientat, reprezentat prin matricea sa de adiacenţă.
#include <conio.h>
void main( ) {
struct arc{
int x,y;
}v[20];
int n,m,i,j,a[20][20],d1,d2,e;
clrscr();
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) {
cout<<”a[”<<i<<”,”<<j<<”]=”;
cin>>a[i][j]; }
cout<<”Mulţimea vârfurilor izolate este ”;
e=0;
for(j=1;j<=n;j++) {
d1=d2=0;
for(i=1;i<=n;i++) {
if(a[i][j]==1)
d1++;
if(a[j][i]==1)
d2++; }
if(d1+d2==0) {
e=1;
cout<<j<<” ”;
}
}
if(e==0) cout<<”vidă”;
getch();
}
Problema 3.1.6 Fiind date numărul n de vârfuri şi mulţimea arcelor pentru
un graf orientat, se cere să se scrie un program care construieşte matricea
”arce-vârfuri” asociată grafului.
#include <conio.h>
void main( ) {
struct arc{
int x,y;
}v[20];
int n,m,i,j,a[20][20];
clrscr();
for(i=1;i<=m;i++) {
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=m;j++)
a[i][j]=0;
for(i=1;i<=m;i++) {
a[v[i].x][i]=1;
a[v[i].y][i]=-1; }
cout<<”Matricea arce-vârfuri”<<endl;
for(i=1;i<=n;i++) {
for(j=1;j<=m;j++)
cout<<a[i][j]<<” ”;
cout<<endl; }
getch();
}
Problema 3.1.7 Fiind date numărul n de vârfuri şi mulţimea muchiilor

pentru un graf neorientat, se cere să se scrie un program care construieşte
matricea de adiacenţă asociată grafului.
#include <conio.h>
void main( ) {
struct arc{
int x,y;
}v[20];
int n,m,i,j,a[20][20];
clrscr();
cout<<”Număr de muchii ”; cin>>m;
for(i=1;i<=m;i++) {
cout<<”Extremităţile muchiei ”<<i<<” ”;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
a[i][j]=0;
for(i=1;i<=m;i++) {
a[v[i].x][v[i].y]=1;
a[v[i].y][v[i].x]=1; }
cout<<”Matricea de adiacenţă”<<endl;
for(i=1;i<=n;i++) {
for(j=1;j<=n;j++)
cout<<a[i][j]<<” ”;
cout<<endl; }
getch();
}
Problema 3.1.8 Fiind dată o matrice binară de dimensiune n × n, cu ele-
mente din mulţimea {0, 1}, se cere să se determine, cu ajutorul unui program,
dacă ea reprezintă matricea de adiacenţă asociată unui graf orientat sau ne-
orientat.
#include <conio.h>
void main( ) {
int n,i,j,k,a[20][20];
clrscr();
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
do {
cout<<”a[”<<i<<”,”<<j<<”]=”;
cin>>a[i][j];
}while((a[i][j]!=0)&&(a[i][j]!=1));
k=0;
for(i=1;i<n;i++)
for(j=i+1;j<=n;j++)
if(a[i][j]!=a[j][i]) k=1;
if(k==0) cout<<”Reprezintă un graf neorientat”;
else cout<<”Reprezintă un graf orientat”;
getch();
}
Problema 3.1.9 Pentru un graf orientat cunoaştem numărul de vârfuri,
numărul de arce şi pentru fiecare arc o valoare. Să se scrie un program care
determină matricea asociată grafului valorizat dat.
#include <conio.h>
void main( ) {
struct arc{
int x,y;
float v;
}v[20];
int n,m,i,j,a[20][20];
clrscr();
for(i=1;i<=m;i++) {
cin>>v[i].x>>v[i].y;
cout<<”Valoarea arcului ”<<i<<” ”;
cin>>v[i].v; }
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
a[i][j]=0;
for(i=1;i<=m;i++)
a[v[i].x][v[i].y]=v[i].v;
cout<<”Reprezentarea grafului valorizat”<<endl;
for(i=1;i<=n;i++) {
for(j=1;j<=n;j++)
cout<<a[i][j]<<” ”;
cout<<endl; }
getch();
}
Problema 3.1.10 Pentru un graf neorientat cunoaştem numărul de vârfuri,

numărul de muchii şi pentru fiecare muchie o valoare. Să se scrie un program
care determină matricea asociată grafului valorizat dat.
#include <conio.h>
void main( ) {
struct arc{
int x,y;
float v;
}v[20];
int n,m,i,j,a[20][20];
clrscr();
cout<<”Numar de varfuri ”; cin>>n;
cout<<”Numar de muchii ”; cin>>m;
for(i=1;i<=m;i++) {
cout<<”Extremitatile muchiei ”<<i<<” ”;
cout<<”Valoarea muchiei ”<<i<<” ”;
cin>>v[i].v; }
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
a[i][j]=0;
for(i=1;i<=m;i++) {
a[v[i].x][v[i].y]=v[i].v;
a[v[i].y][v[i].x]=v[i],v; }
cout<<”Reprezentarea grafului valorizat”<<endl;
for(i=1;i<=n;i++) {
for(j=1;j<=n;j++)
cout<<a[i][j]<<” ”;
cout<<endl; }
getch();
}
Problema 3.1.11 Un alt mod de reprezentare a elementelor unui graf ne-

orientat este formarea listei sale de adiacenţă. Aceasta este o listă de liste
ı̂n care informaţia din lista principală este un nod al grafului iar lista secun-
dară este formată din vârfurile adiacente nodului din lista principală. Să se
scrie un program care permite adăugarea şi ştergerea muchiilor ı̂ntr-un graf
neorientat. Memorarea grafului se va realiza cu ajutorul listelor de adiacenţă.
#include <stdlib.h>
#include <conio.h>
struct nodlvadiac {
int nr;
nodlvadiac *urm; };
struct nodlladiac {
int vf;
nodlvadiac *prim;
nodlladiac *urm; };
nodlladiac *cap=NULL;
void insert(int i,int j) {
nodlladiac *p;
nodlvadiac *q;
for(p=cap;p;p=p->urm)
if(p->vf==i) {
q=new nodlvadiac;
q->urm=p->prim;
q->nr=j;
p->prim=q;
return; }
p=cap;
cap=new nodlladiac;
cap->urm=p;
cap->vf=i;
cap->prim=NULL;
insert(i,j);
}
int sterge(int i,int j) {
nodlladiac *p;
nodlvadiac *q,*s;
for(p=cap;p;p=p->urm)
if(p->vf==i) {
if(p->prim->nr==j) {
q=p->prim->urm;
delete p->prim;
p->prim=q;
return 0; }
else for(q=p->prim;s=q->urm;q=q->urm)
if(s->nr==j) {
q->urm=q->urm->urm;
delete s;
return 0; }
return -1; }
return -1;
}
void listare() {
nodlladiac *p;
nodlvadiac *q;
for(p=cap;p;p=p->urm) {
cout<<endl<<p->vf<<”:”;
for(q=p->prim;q;q=q->urm) cout<<q->nr<<” ”; }
}
void main() {
int i,j;
char c;
clrscr();
do{ cout<<”\n[I]ntroducere muchie || [S]tergere muchie || [E]xit ”;
cin>>c;
switch(c|32) {
case ’i’:cout<<”Introduceţi capetele muchiei inserate: ”;
cin>>i>>j;
insert(i,j);
insert(j,i);
break;
case ’s’:cout<<”Introduceţi capetele muchiei şterse: ”;
cin>>i>>j;
if(sterge(i,j)==-1) cout<<”\n Nu s-a putut face ştergerea”<<endl;
sterge(j,i); }
listare();
}while(c-’e’);
getch();
}
Problema 3.1.12 Se dă un grup format din n persoane, care se cunosc

sau nu ı̂ntre ele. Spunem despre o persoană că este celebritate dacă este
cunoscută de toţi ceilalţi membri ai grupului, fară ca aceasta să cunoască pe
niciun alt membru. Să se determine dacă ı̂n grup există o astfel de celebritate.
Se presupune persoana i ca fiind posibila celebritate. Se iau pe rând per-
soanele rămase: dacă o persoană j nu cunoaşte pe persoana i atunci persoana
j devine posibilă celebritate. Altfel persoana i, posibila celebritate, rămâne
ı̂n continuare candidată la celebritate. Se trece la următoarea persoană, j +1.
Când au fost parcurse toate persoanele se verifică ı̂ncă o dată persoana candi-
dat rămasă. Verificarea se face ı̂n acest caz complet. Dacă nu este ı̂ndeplinită
condiţia, atunci nu există nicio celebritate.
#include <stdio.h>
#include <conio.h>
int r[30][30],n,i,j,b;
void main() {
clrscr();
printf(”Daţi numărul de persoane ”); scanf(”%d”,&n);
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) {
printf(”Relaţia dintre %d şi %d ”,i,j);
scanf(”%d”,&r[i][j]); }
i=1;
for(j=1;j<=n;j++)
if(r[j][i]==0) i=j;
b=1;
for(j=1;j<=n;j++)
if((r[j][i]==0) || r[i][j]==1)&& i!=j) b=0;
if(b) printf(”Persoana %d e celebritate ”,i);
else printf(”Nu există celebritate”);
getch();
}
Problema 3.1.13 Fiind dat un număr natural n, scrieţi un program care
să genereze toate grafurile neorientate cu n vârfuri. Să se afişeze şi numărul
de soluţii obţinut.
#include <conio.h>
int st[20],a[20][20],n,nrsol=0;
int tipar() {
int i,j,k;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
a[i][j]=0;
nrsol++;
k=0;
for(i=1;i<n;i++)
for(j=i+1;j<=n;j++) {
k++;
a[i][j]=st[k];
a[j][i]=a[i][j]; }
for(i=1;i<=n;i++) {
for(j=1;j<=n;j++)
cout<<a[i][j]<<” ”;
cout<<endl; }
cout<<endl;
return n; }
void back(int p) {
int i;
for(i=0;i<=1;i++) {
st[p]=i;
if(p==(n*(n-1))/2) tipar();
else back(p+1); }
}
void main() {
clrscr();
cout<<”Număr de vârfuri=”; cin>>n;
back(1);
cout<<nrsol;
getch();
}
Problema 3.1.14 În fişierul text graf.txt este scrisă o matrice, astfel: pe
primul rând două numere naturale separate prin spaţiu, care reprezintă
numărul de linii şi numărul de coloane ale matricei, şi, pe următoarele rânduri
valori numerice despărţite prin spaţiu, care reprezintă elementele de pe câte
o linie a matricei. Scrieţi un program care să verifice dacă această matrice
poate fi matricea de adiacenţă a unui graf neorientat.
#include <fstream.h>
#include <stdio.h>
void main() {
int a[20][20],n,m,i,j,k,s,ok,ok1,ok2;
fstream f(”graf.txt”,ios::in);
f>>n>>m;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=m;j++)
f>>a[i][j];
clrscr();
ok=1;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=m;j++)
if ((a[i][j]!=0)||(a[i][j]!=1)) ok=0;
ok1=1;
for(j=1;j<=m;j++) {
s=0;
for(i=1;i<=n;i++)
s=s+a[i][j];
if (s!=2) ok1=0; }
ok2=1;
for(j=1;j<m;j++)
for(k=j+1;k<=m;k++)
for(i=1;i<=n;i++)
if(a[i][j]==a[i][k]) ok2=0;
if (ok && ok1 && ok2) cout<<”Matricea de adiacenţă a unui graf neorien-
tat”;
else cout<<”Matricea nu poate fi asociată unui graf neorientat”;
f.close();
getch();
}
3.2 Parcurgerea unui graf

3.2.1 Introducere
Vom face prezentarea pe cazul unui graf neorientat G = (X, U ). În mod
asemănător poate fi tratat şi cazul unui graf orientat. Prin parcurgerea
unui graf se ı̂nţelege examinarea ı̂n mod sistematic a nodurilor sale, plecând
dintr-un vârf dat xi , astfel ı̂ncât fiecare nod, xj , accesibil din xi (există lanţ
de la xi la xj ), să fie atins o singură dată. Trecerea de la un nod xi la
altul se face prin explorarea, ı̂ntr-o anumită ordine, a vecinilor lui xi , adică a
vârfurilor cu care nodul xi curent este adiacent. Această acţiune este numită
şi vizitare sau travesare a vârfurilor grafului, scopul acestei vizitări fiind acela
de prelucrare a informaţiei asociată nodurilor.
Există mai multe moduri de parcurgere a grafurilor:
• parcurgerea ı̂n lăţime (Breadth First Search);
• parcurgerea ı̂n adâncime (Depth First Search);
• parcurgerea prin cuprindere.
Parcurgerile făcute formează arbori parţiali ai grafului iniţial, după numele

modului de parcurgere:
• arbori parţiali BFS;
• arbori parţiali DFS;
• arbori parţiali DS.
În continuare vom studia doar primele două metode de parcurgere.
3.2.2 Parcurgerea ı̂n lăţime

Se porneşte de la un vârf de start care se vizitează, apoi se vizitează toţi
vecinii lui. Pentru fiecare dintre aceste vârfuri, se vizitează vecinii lui care
nu au fost vizitaţi. Pentru noile vârfuri, se procedează la fel: se vizitează
vecinii acestora care nu au fost vizitaţi. Procedeul continuă până când s-au
vizitat toate vârfurile.
3.2. PARCURGEREA UNUI GRAF 121
Exemplul 3.2.1 Fie graful din figura următoare.
Figura 3.1:
Presupunem că vârful de start este 1. Ordinea vizitării vârfurilor ı̂n

parcurgerea BF este 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8.
Pentru construcţia practică a algoritmului, ı̂n vederea alegerii la un moment
dat, dintre toţi vecinii unui vârf, pe acela nevizitat ı̂ncă şi care ı̂ndeplineşte
condiţia impusă, vom folosi un tablou unidimensional v cu n componente,
astfel:
(∀)j ∈ ½{1, 2, . . . n},
1, dacă vârful j a fost vizitat;
v[j] =
0, ı̂n caz contrar.
În vectorul c vom gestiona o coadă ı̂n care prelucrarea unui vârf z aflat la un
capăt al cozii constă ı̂n introducerea ı̂n celălalt capăt al ei a tuturor vârfurilor
j vecine cu z, nevizitate ı̂ncă. Iniţial z este egal cu vârful dat.
#include <conio.h>
void main() {
int a[20][20],c[20],v[20],i,j,k,p,u,n,z,x;
clrscr();
cout<<”Număr de vârfuri ”;
cin>>n;
for(i=1;i<=n;i++)
a[i][i]=0;
for(i=1;i<n;i++)
for(j=i+1;j<=n;j++) {
cout<<”a[”<<i<<”,”<<j<<”]=”;
cin>>a[i][j];
a[j][i]=a[i][j]; }
cout<<”Primul nod ”; cin>>x;
for(k=1;k<=n;k++) {
c[k]=0;
v[k]=0; }
p=u=1;
c[p]=x;
v[x]=1;
while(p<=u) {
z=c[p];
for(k=1;k<=n;k++)
if((a[z][k]==1)&&(v[k]==0)) {
u++;
c[u]=k;
v[k]=1; }
p++; }
for(k=1;k<p;k++)
cout<<c[k]<<” ”;
getch();
}
3.2.3 Parcurgerea ı̂n adâncime

Această variantă de parcurgere se caracterizează prin faptul că se merge ”ı̂n
adâncime” ori de câte ori acest lucru este posibil.
Parcurgerea ı̂ncepe cu un vârf iniţial dat xi şi continuă cu primul dintre
vecinii săi nevizitaţi: fie acesta xj . În continuare se procedează ı̂n mod
similar cu vârful xj , trecându-se la primul dintre vecinii lui xj , nevizitaţi
ı̂ncă. Când acest lucru nu mai este posibil, facem un pas ı̂napoi spre vârful
din care am plecat ultima dată şi plecăm, dacă este posibil, spre următorul
vârf neluat ı̂ncă.
Exemplul 3.2.2 Pentru graful din figura următoare, ordinea de parcurgere

DF a nodurilor plecând din nodul 1 este: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10.
Figura 3.2:
Pentru implementarea algoritmului DF se utilizează vectorul v cu aceeaşi

semnificaţie ca şi la algoritmul BF şi se ı̂nlocuieşte coada c cu o stivă st care
ne permite să plecăm ı̂n fiecare moment de la vârful curent spre primul dintre
vecinii săi nevizitaţi, acesta din urmă fiind plasat ı̂n vârful stivei: cu el se
continuă ı̂n acelaşi mod. În vectorul urm vom determina ı̂n fiecare moment
următorul nod ce va fi vizitat după nodul j, (când acesta există). Pentru
a-l determina, se parcurge linia j din A ı̂ncepând cu următorul element,
până este găsit un vecin al lui j nevizitat ı̂ncă. Dacă el este găsit, este
plasat ı̂n vârful stivei, mărind corespunzător şi pointerul de stivă p. Dacă
nu se găseşte un asemenea element, stiva coboară (p se decrementează cu 1)
pentru a ı̂ncerca să continuăm cu următorul element din S.
#include <conio.h>
void main() {
int a[20][20],m,n,i,k,j,x,y;
int p,t,st[20],v[20],urm[20];
clrscr();
cout<<”Număr de noduri ”; cin>>n;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
a[i][j]=0;
for(k=1;k<=m;k++) {
cout<<”Extremităţi ”;
cin>>x>>y;
a[x][y]=1;
a[y][x]=1; }
for(i=1;i<=n;i++) {
v[i]=0;
urm[i]=0; }
cout<<”Vârf iniţial ”;
cin>>x;
cout<<”Parcurgere ı̂n adâncime ”<<endl;
cout<<x<<” ”;
v[x]=1;
p=1;
st[p]=x;
while (p>0) {
t=st[p];
k=urm[t]+1;
while ((k<=n)&& ((a[t][k]==0) || ((a[t][k]==1)&& (v[k]==1))))
k++;
urm[t]=k;
if (k==n+1) p- -;
else {
cout<<k<<” ”;
v[k]=1;
p++;
st[p]=k;
}
}
getch();
}
3.2.4 Sortarea topologică a unui graf

Elementele unei mulţimi sunt notate cu litere de la 1 la n. Se citeşte un şir
de m relaţii de forma xRy cu semnificaţia că elementul x precede elementul y
din mulţime. Se cere să se afişeze elementele mulţimii ı̂ntr-o anumită ordine,
ı̂n aşa fel ı̂ncât, pentru orice elemente x, y cu proprietatea că xRy, elementul
x să apară afişat ı̂naintea lui y.
Exemplul 3.2.3 Pentru fişierul de intrare
56
121314242343
se va afişa
Există posibilitatea sortării topologice
12435
Redefinim problema ı̂n termeni din teoria grafurilor. Dacă elementele mulţimii
sunt considerate drept vârfuri şi relaţiile de precedenţă drept arce, se formează
ı̂n acest mod un graf orientat. Problema are soluţii numai dacă graful nu
are circuite (ı̂n caz contrar un vârf ar trebui afişat ı̂naintea lui ı̂nsuşi), ceea
ce ı̂nseamnă că există cel puţin un vârf ı̂n care nu ajunge niciun arc, deci
ı̂naintea căruia nu se află niciun alt vârf. Acest vârf va fi afişat primul iar
apoi va fi ”şters” din graf, reducând problema la n − 1 vârfuri. Ştergerea
se face prin marcarea vârfului găsit ca inexistent şi decrementarea gradelor
tuturor vârfurilor care trebuie afişate după el.
#include <stdio.h>
#include <mem.h>
#include <conio.h>
int sortare(void);
int solutii(void);
int i,j,a[30][30],l[30][30],m,n,k,ind[20];
void main(void) {
clrscr();
FILE*f;
f=fopen(”toposort.in”,”r”);
fscanf(f,”%d%d”,&n,&m);
memset(a,0,sizeof(a));
for(i=1;i<=m;i++) {
fscanf(f,”%d%d”,&j,&k);
a[j][k]=1; }
fclose(f);
for(i=1;i<=n;i++) ind[i]=0;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
l[i][j]=a[i][j];
for(i=1;i<=n;i++)
for(k=1;k<=n;k++)
if(l[i][k]) for(j=1;j<=n;j++)
if(l[k][j]) l[i][j]=1;
solutii();
}
void solutii(void) {
int di[30];
for(i=1;i<=n;i++) di[i]=0;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if(a[i][j]) ++di[j];
for(k=0,i=1;i<=n;i++)
if((di[i]==0) && (ind[i]==0)) {
for(j=1;j<=n;j++)
if(a[i][j]) di[j]–;
ind[i]=++k; i=1; }
if(k!=n)
{ puts(”Nu există posibilitatea sortării topologice”);
return;}
puts(”Există posibilitatea sortării topologice”);
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if(ind[j]==i){
printf(”%d”,j);
break; }
getch();
}
Problema 3.2.4 Să se verifice dacă un graf neorientat este conex. Se va

folosi faptul că un graf este conex, dacă ı̂n urma parcurgerii ı̂n lăţime s-au
vizitat toate nodurile.
#include <conio.h>
int a[20][20],c[20],v[20],n,i,j,x,z;
int nevizitat() {
int j,primn;
primn=-1;
j=1;
while((j<=n) && (primn==-1)) {
if(v[j]==0) primn=j;
j++; }
return primn;
}
int conex() {
int k,u,p;
cout<<”Primul nod ”; cin>>x;
for(k=1;k<=n;k++) {
c[k]=0;
v[k]=0; }
p=u=1;
c[p]=x;
v[x]=1;
while(p<=u) {
z=c[p];
for(k=1;k<=n;k++)
if((a[z][k]==1) && (v[k]==0)) {
u++;
c[u]=k;
v[k]=1; }
p++; }
if(nevizitat()==-1) return 1;
else return 0;
}
void main() {
clrscr();
for(i=1;i<=n;i++)
a[i][i]=0;
for(i=1;i<n;i++)
for(j=i+1;j<=n;j++) {
cout<<”a[”<<i<<”,”j<<”]=”;
cin>>a[i][j];
a[j][i]=a[i][j]; }
if(conex()==1) cout<<”Conex ”;
else cout<<”Nu este conex”;
getch();
}
Problema 3.2.5 Se dă matricea de adiacenţă a unui graf neorientat cu n

vârfuri, se cere să se afişeze toate componentele conexe precum şi numărul
acestora. Se va folosi parcurgerea ı̂n lăţime.
#include <conio.h>
int a[20][20],c[20],v[20],n,i,j,x,z,nc;
int nevizitat() {
int j,primn;
primn=-1;
j=1;
while((j<=n) && (primn==-1)) {
if(v[j]==0) primn=j;
j++; }
return primn;
}
void parcurg(int x) {
int k,u,p;
for(k=1;k<=n;k++)
c[k]=0;
p=u=1;
c[p]=x;
v[x]=1;
while(p<=u) {
z=c[p];
for(k=1;k<=n;k++)
if((a[z][k]==1) && (v[k]==0)) {
u++;
c[u]=k;
v[k]=1; }
p++; }
for(k=1;k<p;k++)
cout<<c[k]<<” ”;
cout<<endl; }
void main() {
clrscr();
for(i=1;i<=n;i++)
a[i][i]=0;
for(i=1;i<n;i++)
for(j=i+1;j<=n;j++) {
cout<<”a[”<<i<<”,”<<j<<”]=”;
cin>>a[i][j];
a[j][i]=a[i][j]; }
for(i=1;i<=n;i++) v[i]=0;
cout<<”Vârf de plecare ”; cin>>x;
nc=0;
while(x!=-1) {
nc++;
parcurg(x);
x=nevizitat(); }
cout<<”Număr de componente conexe ”<<nc<<endl;
if(na==1) cout<<”Graf conex”;
else cout<<”Graful nu este conex”;
getch();
}
Problema 3.2.6 Fiind dat un graf, ale cărui date se citesc din fişierul
”bipartit.in”, să se verifice dacă acesta este bipartit. Fişierul este struc-
turat astfel: pe primul rând se găsesc două numere naturale, n şi m, care
reprezintă numărul de noduri şi numărul de muchii din graf; pe următoarele
m linii găsim perechi de numere naturale ce reprezintă extremităţile unei
muchii.
#include <stdio.h>
#include <conio.h>
int i,j,k,n,m,sel,gasit,i1,a[10][10],ind[10];
void intro(void) {
FILE*f;
f=fopen(”bipartit.in”,”r”);
fscanf(f,”%d %d”,&n,&m);
for(i=1;i<=m;i++) {
a[j][k]=a[k][j]=1; }
fclose(f); }
void main() {
clrscr();
intro();
sel=1;
for(i1=1;i1<=n;i1++)
if(ind[i1]==0) {
ind[i1]=1;
do{
gasit=0;
for(i=i1;i<=n;i++)
if(ind[i]==sel)
for(j=i1+1;j<=n;j++) {
if((a[i][j]==1) && (ind[j]==sel))
{ printf(”Nu este bipartit”); return;}
if((a[i][j]==1) && (ind[j]==0)) {
ind[j]=3-sel;
gasit=1;
for(k=1;k<=n;k++)
if((ind[k]==3-sel) && )a[j][k]==1))
{ printf(”Nu este bipartit”); return;}
} }
sel=3-sel;}while(gasit);
}
puts(”\n Prima submulţime: ”);
for(i=1;i<=n;i++)
if(ind[i]==1) printf(”%d ”,i);
puts(”\n A doua submulţime: ”);
for(i=1;i<=n;i++)
if(ind[i]==2) printf(”%d ”,i);
getch();
}
Problema 3.2.7 Un colecţionar de cărţi rare a descoperit o carte scrisă

ı̂ntr-o limbă neobişnuită, care foloseşte aceleaşi litere ca şi alfabetul englez.
Cartea conţine un index, dar ordinea cuvintelor ı̂n index este diferită de cea
din alfabetul englez. Colecţionarul a ı̂ncercat apoi să se folosească de acest
index pentru a determina ordinea caracterelor şi a reuşit cu greu să rezolve
această problemă. Problema noastră este de a scrie un program care, pe baza
unui index sortat dat, să determine ordinea literelor din alfabetul necunoscut.
În fişierul alfabet.in se găsesc cel puţin unul şi cel mult 100 de cuvinte, urmate
de o linie care conţine caracterul #. Cuvintele dintr-un index conţin numai
litere mari din alfabetul englez şi apar ı̂n ordinea crescătoare corespunzătoare
alfabetului. Rezultatul se va afişa ı̂n fişierul ”alfabet.out”, ordinea literelor se
va scrie sub forma unui şir de litere mari, fără spaţii ı̂ntre ele.
#include <stdio.h>
#include <string.h>
#include <conio.h>
short litere[26],a[26][26],k=0,rez[26];
FILE *f;
void adlalitere(char s[21]) {
unsigned int i;
for(i=0;i<strlen(s);i++)
litere[s[i]-’A’]=1;
}
int esteinlitere(short i) {
return litere[i];
}
int coloanazero(int i) {
for(int j=0;j<26;j++)
if(a[j][i]) return 0;
return 1;
}
int primalitera() {
int i,j;
for(i=0;i<26;i++)
if(esteinlitere(i) && coloanazero(i)) {
rez[k++]=i;
litere[i]=0;
for(j=0;j<26;j++)
a[i][j]=0;
return 1; }
return 0; }
void main() {
char svechi[21],snou[21];
short l1,l2,i,j;
f=fopen(”alfabet.in”,”r”);
for(i=0;i<26;i++)
for(j=0;j<26;j++)
a[i][j]=0;
if(f) {
fscanf(f,”%s\n”,svechi);
adlalitere(svechi); }
if(f) fscanf(f,”%s\n”,snou);
while(strcmp(snou,”#”)!=0) {
adlalitere(snou);
i=0;
l1=strlen(svechi);
l2=strlen(snou);
while(svechi[i]==snou[i] && i<l1 && i<l2) i++;
if(i<l1 && i<l2)
a[svechi[i]-’A’][snou[i]-’A’]=1;
strcpy(svechi,snou);
fscanf(f,”%s\n”,snou); }
fclose(f);
f=fopen(”alfabet.out”,”w”);
while(primalitera()) {};
f=fopen(”alfabet.out”,”w”);
for(i=0;i<k;i++)
fprintf(f,”%c”,’A’+rez[i]);
fclose(f);
}
Problema 3.2.8 Pentru un graf neorientat se cunoaşte numărul de vârfuri,
n, şi pentru cele m muchii extremităţile, se cere să se afişeze toate com-
ponentele conexe precum şi numărul acestora. Se va folosi parcurgerea ı̂n
adâncime.
#include <conio.h>
int a[20][20],n,m,vf,p,prim,s[20],viz[20],v[20];
int neviz() {
int j,primn;
primn=-1;
j=1;
while((j<=n)&&(primn==-1)) {
if(viz[j]==0) primn=j;
j++; }
return primn;
}
void main() {
int i,j,k,x,y,nc;
clrscr();
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
a[i][j]=0;
for(k=1;k<=m;k++) {
cout<<”Extremităţi ”;
cin>>x>>y;
a[x][y]=1;
a[y][x]=1;}
prim=1;
for(i=1;i<=n;i++) {
viz[i]=0;
v[i]=0; }
nc=0;
do{
nc++;
cout<<”Nodurile componentei conexe ”<<nc<<endl;
s[1]=prim;
p=1;
viz[prim]=1;
cout<<prim<<” ”;
while(p>=1) {
j=s[p];
vf=v[j]+1;
while((vf<=n) && ((a[j][vf]==0) || (a[j][vf]==1) && (viz[vf]==1)))

vf++;
if(vf==n+1)
p–;
else {
cout<<vf<<” ”;
viz[vf]=1;
p++;
s[p]=vf; }
}
prim=neviz();
cout<<endl;
}while(prim!=-1);
if(nc==1) cout<<”Graf conex”;
else cout<<”Graful are ”<<nc<<” componente conexe ”;
getch();
}
Problema 3.2.9 Fiind dat un graf neorientat, prin numărul de noduri, numărul
de muchii şi extremităţile fiecărei muchii, se cere să se determine lungimea
lanţului minim ı̂ntre două noduri citite de la tastatură, x şi y.
#include <conio.h>
int m,n,i,pi,ps,x,y,k,a[20][20],c[20],lung[20];
void citire() {
int k,x,y;
cout<<”Număr de noduri=”;
cin>>n;
cout<<”Număr de muchii=”;
cin>>m;
for(k=1;k<=m;k++) {
cout<<”Muchia ”<<k<<”=”;
cin>>x>>y;
a[y][x]=a[x][y]=1; }
}
void parcurgere(int ns) {
int lg,pi,ps,k,z,gasit;
for(k=1;k<=20;k++)
c[k]=0;
for(k=1;k<=n;k++)
lung[k]=0; pi=1;
ps=1;
c[pi]=ns;
lung[ns]=-1;
gasit=0;
lg=0;
while((ps<=pi) && (gasit==0)) {
z=c[ps];
lg++;
for(k=1;k<=n;k++)
if ((a[z][k]==1)&& (lung[k]==0)) {
pi++;
c[pi]=k;
lung[k]=lg;
if(k==x) {
gasit=1;
cout<<”Lanţul are lungimea minimă ”<<lg; }
}
ps++; }
}
void main() {
clrscr();
citire();
cout<<”Nodul de plecare=”;
cin>>x;
cout<<”Nodul de sosire=”;
cin>>y;
parcurgere(y);
if(lung[x]==0)
cout<<”Între nodul ”<<x<<” şi nodul ”<<y<<” nu există lanţ”;
getch();
}
3.3 Operaţii cu grafuri

Problema 3.3.1 Fiind date două grafuri orientate pentru care cunoaştem
numărul de vârfuri şi mulţimea arcelor, se cere să se scrie un program care
determină reuniunea grafurilor date.
#include <conio.h>
void main( ) {
struct arc {
int x,y;
} v[20],w[20],af[20];
int n,m,i,j,n1,m1,g1[20],g2[20],f[20],k,e,k1;
clrscr();
cout<<”Număr de vârfuri ı̂n G1 ”; cin>>n;
for(i=1;i<=n;i++) {
cout<<”Vârful ”<<i<<” ”;
cin>>g1[i]; }
cout<<”Număr de arce ı̂n G1 ”; cin>>m;
for(i=1;i<=m;i++) {
cout<<”Număr de vârfuri ı̂n G2 ”; cin>>n1;
for(i=1;i<=n1;i++) {
cin>>g2[i]; }
cout<<”Număr de arce ı̂n G2 ”; cin>>m1;
for(i=1;i<=m1;i++) {
cin>>w[i].x>>w[i].y; }
for(i=1;i<=n;i++)
f[i]=g1[i];
k=n;
for(j=1;j<=n1;j++) {
e=0;
for(i=1;i<=n;i++)
if(g1[i]==g2[j]) e=1;
if(e==0) {
k++;
f[k]=g2[j]; }
}
for(i=1;i<=m;i++) {
af[i].x=v[i].x;
af[i].y=v[i].y; }
k1=m;
for(j=1;j<=m1;j++) {
e=0;
for(i=1;i<=m;i++)
if((v[i].x==w[j].x)&&(v[i].y==w[j].y)) e=1;
if(e==0) {
k1++;
af[k1].x=w[j].x;
af[k1].y=w[j].y; }
}
cout<<”Mulţimea vârfurilor este ”;
for(i=1;i<=k;i++)
cout<<f[i]<<” ”;
cout<<endl;
cout<<”Arcele noului graf sunt ”;
for(i=1;i<=k1;i++)
cout<<”(”<<af[i].x<<”,”<<af[i].y<<”) ”;
getch();
}
determină intersecţia grafurilor date.
#include <conio.h>
void main( ) {
struct arc{
int x,y;
}v[20],w[20],af[20];
clrscr(); cout<<”Număr de vârfuri ı̂n G1 ”; cin>>n;

for(i=1;i<=n;i++) {
cin>>g1[i]; }
for(i=1;i<=m;i++) {
cout<<”Număr de vârfuri ı̂n G2 ”; cin>>n1;
for(i=1;i<=n1;i++) {
cin>>g2[i]; }
for(i=1;i<=m1;i++) {
k=0;
for(i=1;i<=n;i++) {
e=0;
for(j=1;j<=n1;j++)
if(g1[i]==g2[j]) e=1;
if(e==1) {
k++;
f[k]=g1[i]; }
}
k1=0;
for(i=1;i<=m;i++) {
e=0;
for(j=1;j<=m1;j++)
if(e==1) {
k1++;
af[k1].x=v[i].x;
af[k1].y=v[i].y; }
}
if((k!=0)&&(k1!=0))
{
cout<<”Multimea vârfurilor este ”;
for(i=1;i<=k;i++)
cout<<f[i]<<” ”;
cout<<endl;
for(i=1;i<=k1;i++)
cout<<”(”<<af[i].x<<”,”<<af[i].y<<”) ”;
}
else cout<<”Nu există graful”;
getch();
}
determină suma grafurilor date.
#include <conio.h>
void main( ) {
struct arc{
int x,y;
}v[20],w[20],af[20];
clrscr(); cout<<”Număr de vârfuri din cele două grafuri ”; cin>>n;
for(i=1;i<=n;i++) {
cin>>g1[i]; }
for(i=1;i<=m;i++) {
for(i=1;i<=m1;i++) {
for(i=1;i<=m;i++) {
af[i].x=v[i].x;
af[i].y=v[i].y; }
k1=m;
for(j=1;j<=m1;j++) {
e=0;
for(i=1;i<=m;i++)
if(e==0) {
k1++;
af[k1].x=w[j].x;
af[k1].y=w[j].y; }
}
for(i=1;i<=n;i++)
cout<<g1[i]<<” ”;
cout<<endl;
if(k!=0) cout<<”Graful nu are arce”;
else {
for(i=1;i<=k1;i++)
cout<<”(”<<af[i].x<<”,”<<af[i].y<<”) ”;
}
getch();
}
determină produsul grafurilor date.
#include <conio.h>
void main( ) {
struct arc{
int x,y;
}v[20],w[20],af[20];
clrscr();
cout<<”Număr de vârfuri din cele două grafuri ”; cin>>n;
for(i=1;i<=n;i++) {
cin>>g1[i]; }
for(i=1;i<=m;i++) {

for(i=1;i<=m1;i++) {
k1=0;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=m1;j++)
if(v[i].y==w[j].x) {
k1++;
af[k1].x=v[i].x;
af[k1].y=w[j].y; }
for(i=1;i<=n;i++)
cout<<g1[i]<<” ”;
cout<<endl;
for(i=1;i<=k1;i++)
cout<<”(”<<af[i].x<<”,”<<af[i].y<<”) ”;
getch();
}
Problema 3.3.5 Fiind dat un graf orientat pentru care cunoaştem numărul
de vârfuri şi mulţimea arcelor, se cere să se scrie un program care determină
transpusul grafului dat.
#include <conio.h>
void main( ) {
struct arc{
int x,y;
}v[20],w[20];
int n,m,i,g1[20];
clrscr();
for(i=1;i<=n;i++) {
cin>>g1[i]; }
for(i=1;i<=m;i++) {
for(i=1;i<=m;i++) {
w[i].x=v[i].y;
w[i].y=v[i].x; }
for(i=1;i<=n;i++)
cout<<g1[i]<<” ”;
cout<<endl;
for(i=1;i<=m;i++)
cout<<”(”<<w[i].x<<”,”<<w[i].y<<”) ”;
getch();
}
Problema 3.3.6 Fiind dat un graf orientat pentru care cunoaştem numărul
de vârfuri şi mulţimea arcelor, se cere să se scrie un program care determină
complementarul grafului dat.
#include <conio.h>
void main( ) {
struct arc{
int x,y;
}v[20],w[20],c[20];
int n,m,i,j,g1[20],k,l,e;
clrscr();
for(i=1;i<=n;i++) {
cin>>g1[i]; }
for(i=1;i<=m;i++) {
k=0;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) {
k++;
c[k].x=g1[i];
c[k].y=g1[j]; }
l=0;
for(i=1;i<=k;i++) {
e=0;
for(j=1;j<=m;j++)
if((c[i].x==v[j].x)&&(c[i].y==v[j].y)) e=1;
if(e==0) {
l++;
w[l].x=c[i].x;
w[l].y=c[i].y; }
} cout<<”Mulţimea vârfurilor este ”;
for(i=1;i<=n;i++)
cout<<g1[i]<<” ”;
cout<<endl;
for(i=1;i<=l;i++)
cout<<”(”<<w[i].x<<”,”<<w[i].y<<”) ”;
getch();
}
Problema 3.3.7 Fie un graf neorientat G cu n vârfuri a cărei matrice de

adiacenţă se citeşte de la tastatură. Mulţimea m de numere ı̂ntregi reţine
vârfurile unui graf G1 pentru care se citesc extremităţile muchiilor de la
tastatură şi se construieşte vectorul de muchii. Să se verifice dacă G1 este
subgraf al lui G.
#include <conio.h>
void main() {
struct muchie {
int x,y; };
int n1,a[10][10],n,nm,i,j,m[10],mgraf,b,aux,sg,k,ga;
muchie v[10];
clrscr();
for(i=1;i<=n;i++) a[i][i]=0;
for(i=1;i<=n-1;i++)
for(j=i+1;j<=n;j++) {
cout<<”a[”<<i<<”,”<<j<<”]=”;
cin>>a[i][j];
a[j][i]=a[i][j]; }
cout<<”Daţi nodurile subgrafului,-1 pentru sfârşit”<<endl;
n1=0;
cout<<”Nod ”; cin>>b;
while(b!=-1) {
n1++;
m[n1]=b;
cout<<”Nod ”; cin>>b; }
cout<<”Număr de muchii din subgraf ”; cin>>nm;
for(i=1;i<=nm;i++) {
cout<<”Extremitaţi ”; cin>>v[i].x>>v[i].y; }
for(i=1;i<n1;i++)
for(j=i+1;j<=n1;j++) {
aux=m[i];m[i]=m[j];m[j]=aux;}
if(m[n1]<=n) sg=1;
else sg=0;
for(i=1;i<=nm;i++)
if(a[v[i].x][v[i].y]!=1) sg=0;
if(sg==1)
for(i=1;i<=n-1;i++)
for(j=i+1;j<=n;j++)
if((i<=m[n1])&&(j<=m[n1])) {
if(a[i][j]==0) ga=1;
else ga=0;
for(k=1;k<=nm;k++)
if(((v[k].x==i)&&(v[k].y==j))||((v[k].x==j)&&(v[k].y==i))) ga=1;
if(ga==0) sg=0; }
if(sg==1) cout<<”Subgraf”;
else cout<<”Nu este subgraf”;
getch();
Problema 3.3.8 Se citesc de la tastatură m perechi de numere ı̂ntregi

reprezentând extremităţile muchiilor unui graf neorientat G cu n vârfuri şi m
muchii şi m1 perechi de numere ı̂ntregi reprezentând extremităţile muchiilor
unui graf neorientat G1 cu n1 vârfuri şi m1 muchii. Să se verifice dacă G1
este graf parţial al lui G.
Fie graful G = (X, U ) şi mulţimea V ⊆ U . Graful Gp = (X, V ) se numeşte

graf parţial al grafului G.
#include <conio.h>
void main() {
int a[10][10],gp[10][10],n,m,n1,m1,i,j,x,y,ok;
clrscr();
cout<<”Număr de noduri ”;cin>>n;
cout<<”Număr de muchii ”;cin>>m;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
a[i][j]=0;
for(i=1;i<=m;i++) {
cout<<”x si y ”; cin>>x>>y;
a[x][y]=1; a[y][x]=1; }
cout<<”Număr de noduri din graful G1 ”; cin>>n1;
cout<<”Număr de muchii din graful G1 ”; cin>>m1;
for(i=1;i<=n1;i++)
for(j=1;j<=n1;j++)
gp[i][j]=0;
for(i=1;i<=m1;i++) {
cout<<”x si y ”; cin>>x>>y;
gp[x][y]=1;
gp[y][x]=1; }
ok=1;
if(n1!=n) ok=0;
if (ok==1) {
for(i=1;i<=n-1;i++)
for(j=i+1;j<=n;j++)
if((gp[i][j]==1)&& (a[i][j]==0)) ok=0; }

if (ok==1) cout<<”Graf parţial ”;
else cout<<”Nu e graf parţial ”;
getch();
}

reprezentând extremităţile muchiilor unui graf orientat G cu n vârfuri şi m
muchii şi mm perechi de numere ı̂ntregi reprezentând extremităţile muchiilor
unui graf orientat G1 cu nn vârfuri şi mm muchii. Să se verifice dacă G1
este graf generat al lui G.
#include <conio.h>
void main() {
struct arc{
int x,y;
}v[20],w[20];
int n,m,i,j,g[20],gg[20],es,es1,es2,e1,e,nn,mm;
clrscr();
cout<<”Număr de vârfuri pentru graful 1 ”; cin>>n;
for(i=1;i<=n;i++) {
cin>>g[i]; }
cout<<”Număr de arce pentru graful 1 ”; cin>>m;
for(i=1;i<=m;i++) {
cout<<”Număr de vârfuri pentru graful 2 ”; cin>>nn;
for(i=1;i<=nn;i++) {
cin>>gg[i]; }
cout<<”Număr de arce pentru graful 2 ”; cin>>mm;
for(i=1;i<=mm;i++) {
if(nn<n) {
e=1;
for(i=1;i<=nn;i++) {
e1=0;
for(j=1;j<=n;j++)
if(gg[j]==g[i]) e1=1;
e=e&&e1;
}
es=1;
for(i=1;i<=mm;i++) {
es1=0;
for(j=1;j<=nn;j++)
if(w[i].x==gg[j]) es1=1;
es2=0;
for(j=1;j<=nn;j++)
if(w[i].y==gg[j]) es2=1;
es=es&&es1&&es2; }
if ((e==1)&&(es==1)) cout<<”Este graf generat”;
else cout<<”Nu este graf generat”;
}
else cout<<”Nu sunt destule vârfuri”;
getch();
}
Problema 3.3.10 Pentru un graf neorientat cu n noduri se citeşte matricea

de adiacenţă, de la tastatură. Să se scrie un program care obţine un subgraf
prin eliminarea tuturor muchiilor care au la extremităţi un nod cu grad par
şi nodul x (citit de la tastatură).
#include <conio.h>
int a[20][20],v[20],n,m,x,i,k,j;
int grad(int i) {
int j,g=0;
for(j=1;j<=n;j++)
g=g+a[i][j];
return g;
}
void main() {
clrscr();
cout<<”Număr de vârfuri=”;
cin>>n;
for(i=1;i<n;i++)
for(j=i+1;j<=n;j++) {
cout<<”Există muchie ı̂ntre ”<<i<<” şi ”<<j<<” 0-nu,1-da ”;
cin>>a[i][j];
a[j][i]=a[i][j]; }
cout<<”x=”; cin>>x;
k=0;
for(i=1;i<=n;i++)
f(grad(i)%2==0) {
k++;
v[k]=i; }
for(i=1;i<=k;i++)
if(a[v[i]][x]==1) {
a[v[i]][x]=0;
a[x][v[i]]=0;
m–; }
cout<<”Muchiile grafului parţial sunt”<<endl;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<i;j++)
if(a[i][j]==1) cout<<i<<” ”<<j<<endl;
getch();
}
Problema 3.3.11 Să se scrie un program care generează toate grafurile

parţiale ale unui graf neorientat pentru care se cunoaşte matricea de adiacenţă.
#include <conio.h>
typedef int stiva[20];
int n,m,p,k,ev,as,a[20][20],b[20][20],nr;
stiva st;
void citeste() {
int i,j;
cin>>n;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) {
cout<<”a[”<<i<<”,”<<j<<”]=”;
cin>>a[i][j];
if(a[i][j]==1) m++;}
m=m/2;
}
void trans() {
int i,j,k=1;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<i;j++)
if(a[i][j]==1) {
b[i][k]=1;
b[j][k]=1;
k++; }
}
void init() {
st[k]=0;
}
int succesor() {
if(st[k]<m) {
st[k]=st[k]+1;
return 1; }
else return 0;
}
int valid() {
int i;
if ((k>1) && (st[k]<st[k-1])) return 0;
for (i=1;i<k;i++)
if (st[k]==st[i]) return 0;
return 1;
}
int solutie() {
return k==p;
}
void tipar() {
int i,j;
cout<<”Graful partial are muchiile ”;
for(i=1;i<=p;i++) {
for(j=1;j<=n;j++)
if(b[i][st[i]]==1) cout<<j<<” ”;
}
cout<<endl;
}
void back() {
k=1;
init();
while (k>0) {
as=1;
ev=0;
while (as && !ev){
as=succesor();
if (as) ev=valid(); }
if (as)
if(solutie()) tipar();
else {
k++;
init(); }
else k–; }
}
void main() {
clrscr();
citeste();
trans();
for(p=m;p>=0;p–)
back();
getch();
}
Problema 3.3.12 Să se scrie un program care generează toate subgrafurile

unui graf neorientat pentru care se cunoaşte matricea de adiacenţă.
#include <conio.h>
int n,p,k,i,j,ev,as,a[10][10],nr;
stiva st;
void init() {
st[k]=0;
}
int succesor() {
if (st[k]<n) {
st[k]=st[k]+1;
return 1; }
else return 0;
}
int valid() {
if ((k>1) && (st[k]<st[k-1])) return 0;
return 1;
}
int solutie() {
return k==p;
}
void tipar() {
int i,j;
cout<<”Nodurile subgrafului: ”;
for(i=1;i<=p;i++)
cout<<st[i]<<” ”;
cout<<endl;
cout<<”Muchiile ”;
for(i=1;i<=p;i++)
for(j=i+1;j<=p;j++)
if(a[st[i]][st[j]]==1)
cout<<”(”<<st[i]<<”,”<<st[j]<<”) ”;
cout<<endl;
}
void back() {
k=1;
init();
while (k>0) {
as=1;
ev=0;
while (as && !ev) {
as=succesor();
if (as)
else {
k++;
init(); }
else k- -; }
}
void main() {
clrscr();
cin>>n;
for(i=1;i<n;i++)
for(j=i+1;j<=n;j++) {
cout<<”Există muchie ı̂ntre ”<<i<<” si ”<<j<<” 0-nu,1-da ”;
cin>>a[i][j];
a[j][i]=a[i][j]; }
for(p=n;p>=1;p- -) {
back();
getch(); }
}
Problema 3.3.13 Scrieţi un program care să determine numărul minim

de arce care trebuie adăugate la un graf orientat, dat prin matricea sa de
adiacenţă, pentru a obţine un graf orientat complet.
#include <conio.h>
void main() {
int n,i,j,a[20][20];
clrscr();
cin>>n;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if(i!=j) {
cout<<”Există arc ı̂ntre ”<<i<<” şi ”<<j<<” 0-nu,1-da ”;
cin>>a[i][j]; }
3.4. LANŢURI ŞI CICLURI 153
else a[i][j]=0;
m=0;
for(i=2;i<=n;i++)
for(j=1;j<i;j++)
if((a[i][j]==0)&&(a[j][i]==0)) m++;
cout<<”Numărul de arce care trebuie adăugate este ”<<m;
getch();
}
3.4 Lanţuri şi cicluri

Problema 3.4.1 Fiind dat un graf orientat pentru care se cunoaşte numărul
de vârfuri, numărul de arce şi arcele, se cere să se scrie un program care
determină dacă o secvenţă de perechi de numere naturale reprezintă un drum
ı̂n acel graf.
#include <conio.h>
void main( ) {
struct arc{
int x,y;
}v[20];
int a[20][20],n,m,i,j,x,y,vb,vb1;
clrscr();
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
a[i][j]=0;
for(i=1;i<=m;i++) {
cout<<”Extremităţi arc ”<<i<<” ”;
cin>>x>>y;
a[x][y]=1; }
cout<<”Număr de perechi din secvenţă ”; cin>>m;
for(i=1;i<=m;i++) {
cout<<”Perechea ”<<i<<” ”;
vb=0;
for(i=1;i<m;i++)
if(v[i].y!=v[i+1].x) vb=1;
if(vb==0) {
vb1=0;
for(i=1;i<=m;i++)
if(a[v[i].x][v[i].y]==0) vb1=1;
if(vb1==0) cout<<”Secvenţa dată este drum”;
else cout<<”Nu toate perechile sunt arce”;
}
else cout<<”Secvenţa dată nu este drum”;
getch();
}
Problema 3.4.2 Fiind dat un graf orientat pentru care se cunoaşte numărul
de vârfuri, numărul de arce şi arcele, se cere să se scrie un program care
determină dacă o secvenţă de perechi de numere naturale reprezintă un drum
simplu sau nu ı̂n acel graf.
#include <conio.h>
void main( ) {
struct arc{
int x,y;
}v[20];
int a[20][20],n,m,i,j,x,y,vb,vb1,vb2;
clrscr();
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
a[i][j]=0;
for(i=1;i<=m;i++) {
cin>>x>>y;
a[x][y]=1; }
cout<<”Număr de perechi din secvenţă ”; cin>>m;
for(i=1;i<=m;i++) {
cout<<”Perechea ”<<i<<” ”;
vb=0;
for(i=1;i<m;i++)
if(v[i].y!=v[i+1].x) vb=1;
if(vb==0) {
vb1=0;
for(i=1;i<=m;i++)
if(a[v[i].x][v[i].y]==0) vb1=1;
if(vb1==0) {
vb2=0;
for(i=1;i<m;i++)
for(j=i+1;j<=m;j++)
if((v[i].x==v[j].x)&&(v[i].y==v[j].y)) vb2=1;
if(vb2==0) cout<<”Secvenţa dată este drum simplu”;
else cout<<”Secvenţa dată este drum”; }
else cout<<”Nu toate perechile sunt arce”; }
else cout<<”Secvenţa dată nu este drum”;
getch();
}
Problema 3.4.3 Să se verifice dacă o secvenţă de vârfuri dată, reprezintă

sau nu un drum elementar ı̂ntr-un graf orientat. Secvenţa de vârfuri este
memorată ı̂ntr-un vector cu m componente, graful orientat este dat prin
matricea sa de adiacenţă.
#include <conio.h>
void main()
{
int a[20][20],s[20],i,j,k,n,m,ok;
clrscr();
cout<<”Număr de vârfuri din graf=”;
cin>>n;
for(i=1;i<=n;i++)
a[i][i]=0;
for(i=1;i<=n-1;i++)
for(j=i+1;j<=n;j++) {
cout<<”a[”<<i<<”,”<<j<<”]=”;
cin>>a[i][j];
a[i][j]=1-a[i][j]; }
cout<<”Număr de vârfuri din secvenţă=”;
cin>>m;
for(i=1;i<=m;i++) {
cout<<”s[”<<i<<”]=”;
cin>>s[i]; }
ok=1;
for(i=1;i<=m-1;i++)
if(a[s[i],s[i+1]]==0) ok=0;
if(ok==0) cout<<”Există noduri ı̂ntre care nu avem arc”;
else {
for(i=1;i<=m-1;i++)
for(j=i+1;j<=m;j++)
if(s[i]==s[j]) ok=0;
if (ok==0) cout<<”Secvenţa nu este drum elementar”;
else cout<<”Secvenţa este drum elementar”; }
getch();
}
Problema 3.4.4 Pentru un graf neorientat cu n vârfuri a cărei matrice de

adiacenţă se citeşte de la tastatură, să se genereze, folosind metoda
backtracking1 , toate lanţurile elementare care au ca extremităţi două vârfuri
date, x1 şi x2 .
#include <conio.h>
int a[20][20],st[20],n,i,j,v1,v2;
void tipar(int k) {
for(i=1;i<=k;i++)
cout<<endl;
}
int valid(int k) {
int v;
1
Anexa B
v=1;
for(i=1;i<=k-1;i++)
if(st[i]==st[k]) v=0;
if (k>1) if(a[st[k-1]][st[k]]==0) v=0;
if(k>1) if (st[k]<st[k-1]) v=0;
return v; }
void back(int k) {
int j;
for(j=1;j<=n;j++) {
st[k]=j;
if (valid(k)) if (j==v2) tipar(k);
else back(k+1);
}
}
void main() {
clrscr();
for(i=1;i<=n;i++)
a[i][i]=0;
for(i=1;i<=n-1;i++)
for(j=i+1;j<=n;j++) {
cout<<”a[”<<i<<”,””<<j<<”]=”;
cin>>a[i][j];
a[j][i]=a[i][j]; }
cout<<”v1=”; cin>>v1;
cout<<”v2=”; cin>>v2;
st[1]=v1;
back(2);
getch();
}
Problema 3.4.5 Să se scrie un program care să verifice dacă o secvenţă de
vârfuri ale unui graf neorientat, memorată ı̂ntr-un vector, formează un lanţ,
lanţ simplu sau lanţ elementar, ciclu sau ciclu elementar.
Pentru testarea unei secvenţe vom face pe rând următoarele verificări:
• dacă oricare două vârfuri consecutive ı̂n vector sunt adiacente, atunci
secvenţa de vârfuri formează un lanţ. Altfel, ea nu formează un lanţ,
deci nici celelalte tipuri de lanţuri sau cicluri, ı̂n acest caz având loc
terminarea programului;
• dacă secvenţa nu foloseşte de mai multe ori o muchie, atunci ea este un

lanţ simplu. Dacă nu este un lanţ simplu atunci nu poate fi nici lanţ
elementar, nici ciclu, ı̂n acest caz având loc terminarea programului;
• dacă secvenţa este un lanţ elementar şi, ı̂n plus, primul vârf coincide
cu ultimul, atunci secvenţa formează un ciclu;
• dacă se formează deja un ciclu se verifică de câte ori a fost luat fiecare
vârf. Dacă numărul de apariţii ale tuturor vârfurilor cu excepţia primu-
lui vârf şi al ultimului este 1, iar pentru acestea numărul de apariţii
este 2, atunci ciclul este elementar.
#include <stdio.h>
#include <conio.h>
#include <mem.h>
void main() {
unsigned m,n,i,j,nr[20],a[10][10],l[20],u[10][2],k,ind;
clrscr();
printf(”Introduceţi numărul de vârfuri ”);scanf(”%d”,&n);
printf(”Introduceţi numărul de muchii ”);scanf(”%d”,&m);
for(i=1;i<=m;i++) {
printf(”Muchia %d: ”,i);
scanf(”%d%d”,&u[i][0],&u[i][1]); }
memset(a,0,sizeof(a));
for(i=1;i<=m;i++)
a[u[i][0]][u[i][1]]=a[u[i][1]][u[i][0]]=1;
printf(”Introduceţi lungimea secvenţei: ”);
scanf(”%d”,&k);
printf(”Introduceţi secvenţa: ”);
for(j=1;j<=k;j++)
scanf(”%d”,l+j);
for(i=1;i<=k-1;i++)
if(a[l[i]][l[i+1]]==0) {
puts(”Nu se formează un lanţ”); return; }
puts(”Vârfurile formează un lanţ”);
memset(nr,0,sizeof(nr));
for(i=1;i<=k-1;i++)
for(j=1;j<=m;j++)
if((u[j][0]==l[i]) && (u[j][1]==l[i+1]) || (u[j][1]==l[i]) &&
(u[j][0]==l[i+1]))
if(++nr[j]>1) {
puts(”Nu este un lanţ simplu”); return; }
puts(”Se formează un lanţ simplu”);
if(l[1]==l[k]) puts(”Se formează un ciclu”);
memset(nr,0,sizeof(nr));
ind=1;
for(i=1;i<=k;i++)
if(++nr[l[i]]>1) {
puts(”Nu se formează lanţ elementar”); ind=0; break; }
if(ind) puts(”Se formează un lanţ elementar”);
for(i=2;i<=k-1;i++)
if(nr[l[i]]>1) {puts(”Nu se formează ciclu elementar”);return;}
if((nr[l[1]]>2) || (l[1]!=l[k])) printf(”Nu ”);
puts(”Se formează ciclu elementar”);
getch();
}
Problema 3.4.6 Pentru un graf neorientat cu n vârfuri a cărei matrice de

adiacenţă se citeşte de la tastatură, să se genereze toate lanţurile elementare
din graf.
#include <conio.h>
int a[20][20],st[20],n,i,j,v1,v2;
void tipar(int k) {
for(i=1;i<=k;i++)
cout<<endl;
}
int valid(int k) {
int v;
v=1;
for(i=1;i<=k-1;i++)
if (k>1) if(a[st[k-1]][st[k]]==0) v=0;
if(k>1) if (st[k]<st[k-1]) v=0;
return v;
}
void back(int k) {
int j;
for(j=1;j<=n;j++) {
st[k]=j;
if (valid(k)) if (j==v2) tipar(k);
else back(k+1);
}
}
void main() {
clrscr();
for(i=1;i<=n;i++)
a[i][i]=0;
for(i=1;i<=n-1;i++)
for(j=i+1;j<=n;j++) {
cout<<”a[”<<i<<”,””<<j<<”]=”;
cin>>a[i][j];
a[j][i]=a[i][j]; }
for(v1=1;v1<=n;v1++)
for(v2=1;v2<=n;v2++) if(v1!=v2) {
st[1]=v1;
back(2);
}
getch();
}
Problema 3.4.7 Scrieţi un program care citeşte dintr-un fişier text, ”graf.in”,
lista muchiilor unui graf neorientat şi caută toate lanţurile elementare ı̂ntre
două noduri x şi y, care trec printr-un nod z care are gradul minim ı̂n graf,
presupunem că există maxim un singur vârf cu această proprietate. Etichetele
nodurilor ı̂ntre care se caută lanţul se citesc de la tastatură.
#include <conio.h>
struct{
int x,y;
}v[20];
ifstream f;
int x,y,z,st[20],k,m,n,i,j,a[20][20],min,g;
int exista(int z,int k) {
int ok=0;
for(i=1;i<=k;i++)
if (st[i]==z) ok=1;
return ok;
}
void tipar(int k) {
for(i=1;i<=k;i++)
cout<<endl;
}
int valid(int k) {
int v;
v=1;
for(i=1;i<=k-1;i++)
if (k>1) if(a[st[k-1]][st[k]]==0) v=0;
return v;
}
void back(int k) {
int j;
for(j=1;j<=n;j++) {
st[k]=j;
if (valid(k)) if ((j==y) && exista(z,k)) tipar(k);
else back(k+1);
}
}
void main() {
clrscr();
f.open(”graf.in”);
m=0;
n=-1;
while (!f.eof()) {
m++;
f>>v[m].x>>v[m].y;
if(n<v[m].x) n=v[m].x;
if(n<v[m].y) n=v[m].y;
};
for(i=1;i<=n;i++)
a[i][i]=0;
for(i=1;i<=m;i++) {
a[v[i].x][v[i].y]=1;
a[v[i].y][v[i].x]=1; }
cout<<”x=”; cin>>x;
cout<<”y=”; cin>>y;
min=32000;
z=0;
for(i=1;i<=n;i++) {
g=0;
for(j=1;j<=n;j++)
g=g+a[i][j];
if(min>g) {
min=g;
z=i;
}
}
if (z==0) cout<<”Nu există nod cu grad minim”;
else {
st[1]=x;
back(2);
}
getch();
}
3.5 Arbori
Problema 3.5.1 Fiind dat un graf neorientat prin matricea sa de adiacenţă,
să se scrie un program care verifică dacă acel graf poate reprezenta un arbore.
#include <conio.h>
3.5. ARBORI 163
int a[20][20],viz[20],c[20],n,i,j,p,v,con,pr,nod,drum[20][20];
void dfmr(int nod) {
viz[nod]=1;
for(int k=1;k<=n;k++)
if(a[nod][k]==1&&viz[k]==0)
dfmr(k);
}
void main() {
clrscr();
cout<<”Număr de noduri=”;cin>>n;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) {
cout<<”a[”<<i<<”,”<<j<<”]=”;
cin>>a[i][j];
a[j][i]=a[i][j]; }
for(i=1;i<=n;i++)
viz[i]=0;
c[1]=1;
p=1;
u=1;
while(p<=u) {
v=c[p];
for(i=1;i<=n;i++)
if(((a[v][i]==1) || (a[i][v]==1))&&(viz[i]==0)) {
u++;
c[u]=i;
viz[i]=1; }
p++; }
con=1;
pr=1;
for(i=1;i<=u;i++)
pr=pr*viz[i];
if(pr==0) con=0;
if (con==1) {
for(nod=1;nod<=n;nod++) {
for(j=1;j<=n;j++)
viz[j]=0;
dfmr(nod);
viz[nod]=0;
for(j=1;j<=n;j++)
drum[nod][j]=viz[j];
}
ok1=0;
for(i=1;i<=n;i++)
if(a[i][i]==1) ok1=1;
if (ok1==0) cout<<”Graful este arbore”;
else cout<<”Graful are cicluri”;
}
else cout<<”Graful nu este conex”;
getch();
}
Problema 3.5.2 Să se construiască un arbore oarecare plecând de la scrierea

sa parantezată. Arborele obţinut este stocat folosind legăturile la primul
descendent stâng şi la primul frate drept.
Fiind dat un arbore având vârfurile etichetate cu simboluri formate

dintr-un singur caracter, definim scrierea sa parantezată ca fiind scrierea
parantezată a rădăcinii sale. Scrierea parantezată a unui vârf constă din
afişarea etichetei sale urmată, numai dacă are descendeţi, de scrierea paran-
tezată a descendenţilor cuprinsă ı̂ntre paranteze.
#include <stdio.h>
#include <stdlib.h>
#include <ctype.h>
#include <conio.h>
char n,i,s[128];
struct nod{
char inf;
struct nod *fs,*frd;
} *rad;
struct elem{
char inf,fs,frd;
} t[128];
struct nod*creare(void) {
3.5. ARBORI 165
struct nod *p;

if(isalnum(s[i])) {
p=(struct nod*)malloc(sizeof(struct nod));
p->inf=s[i++];
p->fs=p->frd=NULL;
if(s[i]==’(’) {
i++;
p->fs=creare();}
p->frd=creare();
return p;}
else {
i++;
return NULL;}
}
void tabel(struct nod*p,int k) {
int v1,v2;
if(p){
t[k].inf=p->inf;
if(p->fs) {
v1=++n;
t[k].fs=v1;}
if(p->frd) {
v2=++n;
t[k].frd=v2;}
tabel(p->fs,v1);
tabel(p->frd,v2); }
}
void main() {
clrscr();
printf(”\n Introduceţi arborele ı̂n forma parantezată:\n”);
scanf(”%s”,&s);
i=0;
rad=creare();
n=1;
tabel(rad,1);
printf(”\n Număr nod ”);
for(i=1;i<=n;i++)
printf(”%2d”,i);
printf(”\n Informaţia ”);
for(i=1;i<=n;i++)
printf(”%2c”,t[i].inf);
printf(”\n Fiu stâng ”);
for(i=1;i<=n;i++)
printf(”%2d”,t[i].fs);
printf(”\n Frate drept ”);
for(i=1;i<=n;i++)
printf(”%2d”,t[i].frd);
getch();
}
Problema 3.5.3 Fiind dat un arbore oarecare, se cere să se scrie un program
care permite parcurgerea arborelui ı̂n preordine, postordine şi pe orizontală.
#include <stdio.h>
#include <stdlib.h>
#include <conio.h>
#include <alloc.h>
struct nod{
int inf,n;
struct nod*leg[10]; };
#define size sizeof(struct nod)
struct nod*s[100], *coada[100];
int ind2,ind3;
struct nod*creare(void);
void pre(struct nod*p);
void post(struct nod*p);
void oriz(struct nod*p);
struct nod*creare(void) {
int info,nr,i;
struct nod*p;
clrscr();
cout<<”Daţi informaţia ”; cin>>info;
p=(struct nod*)malloc(size);
p->inf=info;
cout<<”Daţi numărul de descendenţi pentru ”<<info<<” ”;
3.5. ARBORI 167
cin>>p->n;
for(i=0;i<p->n;i++)
p->leg[i]=creare();
return p;
}
void pre(struct nod*p) {
int i;
if(p!=NULL) {
cout<<p->inf<<” ”;
for(i=0;i<p->n;i++)
if(p->leg[i]!=NULL)
pre(p->leg[i]); }
}
void post(struct nod*p) {
int i;
if(p!=NULL) {
for(i=0;i¡p->n;i++)
if(p->leg[i]!=NULL) post(p->leg[i]);
cout<<p->inf<<” ”; }
}
void adaug(struct nod*p) {
if(ind2==ind3+1) cout<<”Coada plină”;
else {
coada[ind3]=p;
ind3++; }
}
struct nod*elim(void) {
if(ind3==ind2) return 0;
else return coada[ind2++];
}
void oriz(struct nod*rad) {
struct nod*p;
int i;
ind2=ind3=0;
adaug(rad);
do{
p=elim();
if(p!=NULL) {
cout<<p->inf<<” ”;
for(i=0;i<p->n;i++)
adaug(p->leg[i]); }
} while(p!=NULL);
}
void main() {
struct nod*cap;
clrscr();
cout<<”Daţi arborele ”;
cap=creare();
cout<<endl<<”Arborele ı̂n preordine”<<endl;
pre(cap);
cout<<endl<<”Arborele ı̂n postordine”<<endl;
post(cap);
cout<<endl<<”Arborele pe nivele”<<endl;
oriz(cap);
getch();
}
3.6 Matricea drumurilor

Problema 3.6.1 Să se scrie un program care determină matricea drumurilor
folosind algoritmul lui Roy-Warshall pentru un graf dat prin matricea de
adiacenţă. Matricea de adiacenţă se găseşte ı̂n fişierul ”graf.in”, pe primul
rând se găseşte un număr natural n care reprezintă numărul de vârfuri, iar
pe următoarele n rânduri liniile matricei de adiacenţă, matricea drumurilor
se va afişa ı̂n fişierul ”drumuri.out”.
#include <stdio.h>
FILE *f,*g;
void detdrum(int a[ ][20],int n) {
int i,j,k;
for(k=1;k<=n;k++)
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if((i!=k)&& (j!=k) && (a[i][j]==0)&& (a[i][k]==1)&&
(a[k][j]==1))
a[i][j]=1;
}
void main() {
int i,j,n,a[20][20];
f=fopen(”graf.in”,”r”);
g=fopen(”drumuri.out”,”w”);
fscanf(f,”%d”,&n);
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
fscanf(f,”%d”,&a[i][j]);
detdrum(a,n);
for(i=1;i<=n;i++) {
for(j=1;j<=n;j++)
fprintf(g,”%d ”,a[i][j]);
fprintf(g,”\n”); };
fclose(f);
fclose(g);
}
Problema 3.6.2 Fiind dat un graf cu n vârfuri şi m muchii, să se determine
componentele sale conexe.
Vom construi matricea lanţurilor folosind algoritmul lui Roy-Warshall, după

care vom determina componentele conexe.
#include <stdio.h>
#include <conio.h>
void main() {
unsigned m,n,i,j,k,a[10][10],l[10][10],u[10][2],p[10];
clrscr();
for(i=1;i<=m;i++) {
cout<<”Muchia ”<<i<<” ”;
cin>>u[i][0]>>u[i][1]; }
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
a[i][j]=0;
for(i=1;i<=m;i++)
a[u[i][0]][u[i][1]]=a[u[i][1]][u[i][0]]=1;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
l[i][j]=a[i][j];
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if(l[i][j]==1)
for(k=1;k<=n;k++)
if(l[j][k]) l[i][k]=l[k][i]=1;
k=0;
for(i=1;i<=n;i++)
p[i]=0;
for(i=1;i<=n;i++)
if(p[i]==0) {
p[i]=++k;
for(j=i+1;j<=n;j++)
if(l[i][j]==1) p[j]=k; }
cout<<”Număr de componente conexe ”<<k<<” ”;
for(i=1;i<=k;i++) {
cout<<endl<<”Componenta ”<<i<<endl;
for(j=1;j<=n;j++) if(p[j]==i)
cout<<” ”<<j; }
getch();
}
Problema 3.6.3 Folosind metoda compunerii booleene, să se scrie un

program care determină matricea drumurilor pentru un graf orientat dat;
se cunoaşte numărul de vârfuri, numărul de arce şi pentru fiecare arc cele
două extremităţi.
#include <conio.h>
int a[20][20],n,u[20][20],dd;
void main() {
int i,j,n,m,k,x,y,l,d[20][20];
clrscr();

for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) {
a[i][j]=0;
if(i==j) u[i][j]=1;
else u[i][j]=0; }
cout<<”Număr de arce=”; cin>>m;
for(k=1;k<=m;k++) {
cout<<”Extremităţi arc”<<k<<” ”;
cin>>x>>y;
a[x][y]=1; }
int b[20][20],c[20][20],e[20][20];
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if(a[i][j]>u[i][j]) b[i][j]=a[i][j];
else b[i][j]=u[i][j];
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
e[i][j]=b[i][j];
for(k=1;k<=n-2;k++) {
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) {
c[i][j]=0;
for(int l=1;l<=n;l++) {
if(e[i][l]<b[l][j]) dd=e[i][l];
else dd=b[l][j];
if(c[i][j]>dd) c[i][j]=c[i][j];
else c[i][j]=dd; }
}
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
e[i][j]=c[i][j]; }
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) {
d[i][j]=0;
for(l=1;l<=n;l++) {
if(a[i][l]<e[l][j]) dd=a[i][l];
else dd=e[l][j];
if(d[i][j]>dd) d[i][j]=d[i][j];
else d[i][j]=dd; }
}
for(i=1;i<=n;i++) {
for(j=1;j<=n;j++)
cout<<d[i][j]<<” ”;
cout<<endl; }
getch();
}
Problema 3.6.4 Folosind algoritmul lui Chen, să se scrie un program care
determină matricea drumurilor pentru un graf orientat dat; se cunoaşte
numărul de vârfuri, numărul de arce şi pentru fiecare arc cele două
extremităţi.
#include <conio.h>
void main() {
int i,j,n,m,ok,k,x,y,v[20],w[20],b[20],a[20][20];
clrscr();
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
a[i][j]=0;
cout<<”Număr de arce=”; cin>>m;
for(k=1;k<=m;k++) {
cout<<”Extremităţi arc”<<k<<” ”;
cin>>x>>y;
a[x][y]=1; }
k=1;
int ok1=1;
while((k<=n)&&(ok1==1)) {
for(i=1;i<=n;i++)
w[i]=a[k][i];
for(j=1;j<=n;j++)
if(j!=k)
if(a[k][j]==1) {
for(i=1;i<=n;i++)
v[i]=a[j][i];
for(i=1;i<=n;i++)
if(v[i]>w[i]) b[i]=v[i];
else b[i]=w[i];
for(i=1;i<=n;i++)
w[i]=b[i]; };
ok1=0;
for(i=1;i<=n;i++)
if(w[i]!=a[k][i]) ok1=1;
if(ok1==1) {
for(i=1;i<=n;i++) a[k][i]=w[i];
k=k; }
else {
for(i=1;i<=n;i++)
a[k][i]=w[i];
k++;
ok1=1; }
}
for(i=1;i<=n;i++) {
for(j=1;j<=n;j++)
cout<<a[i][j]<<” ”;
cout<<endl; }
getch();
}
Problema 3.6.5 Folosind algoritmul lui Kaufmann, să se scrie un pro-

gram care determină matricea drumurilor pentru un graf orientat dat; se
cunoaşte numărul de vârfuri, numărul de arce şi pentru fiecare arc cele două
extremităţi.(Observaţie: Graful are maxim zece vârfuri).
#include <ctype.h>
#include <string.h>
#include <conio.h>
typedef char string[20];
int m,n,i,j,k,t;
char x,y;
string a[10][10],b[10][10],c[10][10],p,l;
void main() {
clrscr();
cin>>n;
cout<<”Număr de arce ”;
cin>>m;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) {
strcpy(a[i][j],”0”);
strcpy(b[i][j],”0”); }
for(i=1;i<=m;i++) {
cin>>x>>y;
x=toupper(x);
y=toupper(y);
if(x!=y) {
char *z;
switch (x) {
case ’A’:z=”A”;break;
case ’B’:z=”B”;break;
case ’C’:z=”C”;break;
case ’D’:z=”D”;break;
case ’E’:z=”E”;break;
case ’F’:z=”F”;break;
case ’G’:z=”G”;break;
case ’H’:z=”H”;break;
case ’I’:z=”I”;break;
case ’J’:z=”J”;break;
}
strcpy(b[(int)x-64][(int)y-64],z);
switch (y) {
}
strcpy(a[(int)x-64][(int)y-64],z);
strcat(b[(int)x-64][(int)y-64],z);
}
}
for(t=2;t<=n-1;t++) {
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) {
strcpy(c[i][j],”0”);
for(k=1;k<=n;k++) {
int i1,j1,e=0;
for (i1=0;i1<strlen(b[i][k]);i1++)
for(j1=0;j1<strlen(a[k][j]);j1++)
if(b[i][k][i1]==a[k][j][j1]) e=1;
if((strcmp(b[i][k],”0”)==0) || (strcmp(a[k][j],”0”)==0)||(e==1))
strcpy(l,”0”);
else
{
strcpy(l,””);
strcpy(l,b[i][k]);
strcat(l,a[k][j]);
}
if(strcmp(l,”0”)!=0){
if (strcmp(c[i][j],”0”)==0) strcpy(c[i][j],””);
if (strcmp(c[i][j],””)!=0) strcat(c[i][j],”,”);
strcat(c[i][j],l);
}
} }
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
strcpy(b[i][j],c[i][j]);
}
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) {
if(strcmp(c[i][j],”0”)!=0)
cout<<c[i][j]<<endl; }
getch();
}
Problema 3.6.6 Se dă un grup de persoane. O persoană influenţează altă

persoană dacă ı̂ntre ele există o relaţie. Să se determine cea mai influentă
persoană. Se presupune că două persoane nu se pot influenţa reciproc. Datele
problemei se găsesc ı̂n fişierul ”infl.in”, acesta este structurat astfel: pe
primul rând se găsesc două numere naturale n şi m care reprezintă numărul
de persoane, respectiv numărul de influenţe; pe următoarele m rânduri avem
câte o pereche de numere ce reprezintă persoana care influenţează pe altă
persoană.
Rezolvare problemei constă din determinarea vârfului de grad maxim din

graful realizat conform influenţelor, după stabilirea tuturor influenţelor indi-
recte. Aceasta revine la a calcula matricea drumurilor şi a găsi apoi linia cu
cei mai mulţi de 1.
#include<fstream.h>
#include<mem.h>
#include <conio.h>
void main() {
int i,j,k,n,m,p,a[20][20];
clrscr();
ifstream f(”infl.in”);
f>>n>>m;
memset(a,0,n*sizeof(a[0]));
for(i=1;i<=m;i++) {
f>>j>>k;
a[j][k]=1;}
for(i=1;i<=n;i++)
for(k=1;k<=n;k++)
if(a[i][k])
for(j=1;j<=n;j++)
if(a[k][j])
a[i][j]=1;
p=m=0;
for(i=1;i<=n;i++) {
for(k=0,j=1;j<=n;j++)
k+=a[i][j];
if(k>m) {m=k; p=i;}
}
cout<<”Persoana cea mai influentă este ”<<p;
getch();
}
3.7 Componente conexe şi tare conexe

se cere să se scrie un program care determină toate componentele conexe din
graf (se va folosi metoda de programare backtracking).
#include <conio.h>
int a[20][20],n,k,as,ev,x,y,v[20],este=0;
stiva st;
void citeste() {
int i,j;
cout<<”Număr de noduri=”;
cin>>n;
for(i=1;i<n;i++)
for(j=i+1;j<=n;j++) {
cout<<”a[”<<i<<”,”<<j<<”]=”;
cin>>a[i][j];
a[j][i]=a[i][j]; }
}
void init() {
st[k]=0;
}
int succesor() {
if(st[k]<n) {
st[k]=st[k]+1;
return 1; }
else return 0;
}
int valid() {
int i;
if(k>1)
if(a[st[k-1]][st[k]]==0) return 0;
for(i=1;i<k;i++)
if(st[k]==st[i]) return 0;
return 1;
}
int solutie() {
return st[k]==y;
}
void tipar() {
este=1;
}
void back() {
k=2;
init();
while (k>0) {
as=1;
ev=0;
while (as && !ev) {
as=succesor();
if (as)
else {
k++;
init(); }
else k–; }
}
void compo() {
for(x=1;x<=n;x++)
if(v[x]==0) {
st[1]=x;
v[x]=1;
cout<<x<<” ”;
for(y=1;y<=n;y++)
if(x!=y) {
este=0;
back();
if (este) {
v[y]=1;
cout<<y<<” ”; }
}
cout<<endl; }
}
void main() {
clrscr();
citeste();
compo();
getch();
}
se cere să se scrie un program care determină toate componentele tare conexe
din graf (se va folosi metoda de programare backtracking).
#include <conio.h>
int a[20][20],n,k,as,ev,x,y,v[20],este=0,este1,este2;
stiva st;
void citeste() {
int i,j;
cin>>n;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) {
cout<<”a[”<<i<<”,”<<j<<”]=”;
cin>>a[i][j]; }
}
void init() {
st[k]=0;
}
int succesor() {
if(st[k]<n) {
st[k]=st[k]+1;
return 1; }
else return 0;
}
int valid() {
int i;
if(k>1)
if(a[st[k-1]][st[k]]==0) return 0;
for(i=1;i<k;i++)
if(st[k]==st[i]) return 0;
return 1;
}
int solutie() {
return st[k]==y;
}
void tipar() {
este=1;
}
void back() {
k=2;
init();
while (k>0) {
as=1;
ev=0;
while (as && !ev) {
as=succesor();
if (as)
else {
k++;
init(); }
else k–; }
}
void compo() {
int i,j;
for(i=1;i<=n;i++)
if(v[i]==0) {
v[i]=1;
cout<<i<<” ”;
for(j=1;j<=n;y++)
if(j!=i) {
x=i; y=j; st[1]=x; este=0; back(); este1=este;
x=j; y=i; st[1]=x; este=0; back(); este2=este;
if (este1 && este2) {
v[j]=1;
cout<<j<<” ”; }
}
cout<<endl; }
}
void main() {
clrscr();
citeste();
compo();
getch();
}

se cere să se scrie un program care determină toate componentele tare conexe
din graf (se va folosi matricea drumurilor).
#include <conio.h>
int a[20][20],n,v[20],b[20][20],ap[20][20];
stiva st;
void citeste() {
int i,j;
cin>>n;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) {
cout<<”a[”<<i<<”,”<<j<<”]=”;
cin>>a[i][j]; }
}
void predecesor() {
int i,j;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
ap[i][j]=a[j][i];
}
void transs() {
int i,j,k;
for(k=1;k<=n;k++)
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if(a[i][j]==0 && i!=k && j!=k)
a[i][j]=a[i][k]*a[k][j];
}
void transp() {
int i,j,k;
for(k=1;k<=n;k++)
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if(ap[i][j]==0 && i!=k && j!=k)
ap[i][j]=ap[i][k]*ap[k][j];
}
void intersectie() {
int i,j;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
b[i][j]=a[i][j]*ap[i][j];
}
void compo() {
int i,j;
for(i=1;i<=n;i++)
if(v[i]==0) {
v[i]=1;
cout<<endl<<”Componenta conţine ”<<i<<” ”;
for(j=1;j<=n;j++)
if(b[i][j]==1 && i!=j) {
cout<<j<<” ”;
v[j]=1; }
}
}
void main() {
clrscr();
citeste();
predecesor();
transs();
transp();
intersectie();
compo();
getch();
}
Problema 3.7.4 Fiind dat un graf neorientat prin numărul de noduri,
numărul de muchii şi extremităţile fiecărei muchii, se cere să se scrie un
program care determină componentele conexe ale grafului care conţin un nod
dat x (se va folosi algoritmul de scanare).
#include <conio.h>
int a[20][20],n,m,i,j,x,y,r[20],c[20],v[20];
int z,p,u,nar,k;
struct{
int x,y;
}ar[20];
void main() {
clrscr();
cout<<”Număr de noduri ”;
cin>>n;
cout<<”Număr de muchii ”;
cin¿¿m;
for(i=1;i<=m;i++) {
cout<<”Extremităţi muchia ”<<i<<”:”;
cin>>x>>y;
a[x][y]=1;
a[y][x]=1; }
cout<<”Primul nod ”;
cin>>x;
for(k=1;k<=n;k++) {
c[k]=0;
r[k]=0;
v[k]=0; }
p=u=1;
c[p]=x;
r[p]=x;
v[x]=1;
nar=0;
while(p<=u) {
z=c[p];
for(k=1;k<=n;k++)
if((a[z][k]==1)&&(v[k]==0)) {
u++;
nar++;
ar[nar].x=z;
ar[nar].y=k;
c[u]=k;
r[u]=k;
v[k]=1; }
p++; }
cout<<”Mulţimea R ”;
for(i=1;i<=u;i++)
cout<<r[i]<<” ”;
cout<<endl;
cout<<”Mulţimea A ”;
for(i=1;i<=nar;i++)
cout<<”(”<<ar[i].x<<”,”<<ar[i].y<<”) ”;
getch();
}
Problema 3.7.5 Fiind dat un graf orientat prin numărul de vârfuri, numărul
de arce şi extremităţile arcelor, se cere să se scrie un program care
determină toate componentele tare conexe ale grafului, folosind algoritmul lui
Malgrange.
#include <conio.h>
int a[20][20],n,m,i,j,x,y,l,k,ok,v1[20],v1c[20],v2[20],v2c[20],vi[20],vic[20];
int vb,l1,k1,m1,v11[20],v22[20],v111[20],v222[20],kk,e,p;
int viz[20],vb1;
void main() {
struct arc{
int x,y;
}v[20];
clrscr();
for(i=1;i<=n;i++)
viz[i]=0;
for(i=1;i<=m;i++) {
cin>>x>>y;
a[x][y]=1; }
vb1=0;
do {
int ee=1;
i=1;
vb1=0;
x=0;
while((i<=n)&&(ee==1))
if(viz[i]==0) {
ee=0;
x=i;
vb1=1; }
else i++;
if(x!=0) {
k=0;
for(i=1;i<=n;i++)
if((a[i][x]==1)&&(viz[i]==0)) {
k++;
v1[k]=i;
v11[k]=i;
v1c[k]=i; }
k1=k;
l=0;
for(i=1;i<=n;i++)
if((a[x][i]==1)&&(viz[i]==0)) {
l++;
v2[l]=i;
v2c[l]=i;
v22[l]=i; }
l1=l;
m=0;
for(i=1;i<=k;i++) {
ok=0;
for(j=1;j<=m;j++)
if(v1[i]==v2[j]) ok=1;
if(ok) {
m++;
vi[m]=v1[i]; }
}
m1=m;
for(i=1;i<=m1;i++)
vic[i]=vi[i];
vb=1;
while (vb==1) {
vb=0;
k=0;
for(i=1;i<=k1;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if((a[j][v11[i]]==1)&&(viz[j]==0)) {
k++;
v1[k]=j;
v111[k]=j; }
kk=k;
for(i=1;i<=k1;i++) {
e=0;
for (p=1;p<=kk;p++)
if(v1[p]==v1c[i]) e=1;
if(e==0) {
k++;
v1[k]=v1c[i]; }
}
l=0;
for(i=1;i<=l1;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if((a[v22[i]][j]==1)&&(viz[j]==0)) {
l++;
v2[l]=j;
v222[l]=j; }
kk=l;
for(i=1;i<=l1;i++) {
e=0;
for(p=1;p<=kk;p++)
if(v2[p]==v2c[i]) e=1;
if(e==0) {
l++;
v2[l]=v2c[i]; }
}
m=0;
for(i=1;i<=k;i++) {
ok=0;
for(j=1;j<=l;j++)
if(v1[i]==v2[j]) ok=1;
if(ok) {
m++;
vi[m]=v1[i]; }
}
int aux;
if(m1!=0)
for(i=1;i<m1;i++)
for(j=i+1;j<=m1;j++)
if(vic[i]>vic[j]) {
aux=vic[i];
vic[i]=vic[j];
vic[j]=aux; }
if(m!=0)
for(i=1;i<m;i++)
for(j=i+1;j<=m;j++)
if(vi[i]>vi[j]) {
aux=vi[i];
vi[i]=vi[j];
vi[j]=aux; }
if (m1!=m) vb=0;
else {
int vb1=0;
for(i=1;i<=m;i++)
if(vic[i]!=vi[i]) vb1=1;
if (vb1==1) vb=0;
else vb=2; }
if(vb==0) {
k1=k;
for(i=1;i<=k;i++) {
v1c[i]=v1[i];
v11[i]=v111[i]; }
l1=l;
for(i=1;i<=l;i++) {
v2c[i]=v2[i];
v22[i]=v222[i]; }
m1=m;
for(i=1;i<=m;i++)
vic[i]=vi[i];
vb=1; }
}
cout<<” ”;
for(i=1;i<=m;i++) {
cout<<vi[i]<<” ”;
viz[vi[i]]=1; } }
}while (vb1);
getch();
}
Problema 3.7.6 Folosind algortimul lui Foulkes, să se determine pentru
un graf orientat componetele sale tare conexe. Graful se găseşte ı̂n fişierul
”foulkes.in”; pe primul rând se găsesc două numere naturale, primul, n,
reprezintă numărul de vârfuri ale grafului, iar al doilea număr, m, stabileşte
numărul de arce din graf. Pe următorul rând se găsesc m perechi de numere
naturale ce reprezintă extremităţile arcelor.
Pentru următorul fişier de intrare:
7 10
12
23
42
35
54
43
71
61
62
16
Se vor afişa cele 3 componente tari conexe de mai jos:
7
16
2345
#include <stdio.h>
#include <stdlib.h>
FILE *f;
int a[20][20],b[20][20],c[20][20],ind[20],i,j,k,n,m,detect,egal;
define false 0
define true !false
void init(void) {
f=fopen(”foulkes.in”,”r”);puts(””);
for(i=1;i<=m;i++) {
a[j][k]=1;}
for(i=1;i<=n;i++)
a[i][i]=1;
}
void putere(void) {
int i,j,k;
do{
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) {
c[i][j]=0;
for(k=1;k<=n;k++)
c[i][j]|=b[i][k]& b[k][j];
}
egal=true;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if(c[i][j]!=b[i][j]) {
egal=false;
b[i][j]=c[i][j];}
}while(!egal);
}
void elim(void) {
detect=false;
for(i=1;i<=n;i++)
if(ind[i]!=2) {
egal=true;
for(j=1;j<=n;j++)
if(ind[j]!=2)
if(c[i][j]==0) {
egal=false;
break;}
if(egal) {
ind[i]=1;
detect=true;} }
if(!detect) {
puts(”Graful nu este conex”);
exit(1); }
for(j=1;j<=n;j++)
if(ind[j]==1) {
egal=true;
for(i=1;i<=n;i++)
if(ind[i]==0)
if(c[i][j]==1) egal=false;
if(egal) {
printf(”%d”,j);
ind[j]=2;} }
puts(””);
}
void main() {
int i,j;
clrscr();
init();
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
b[i][j]=a[i][j];
do {
detect=false;
for(i=1;i<=n;i++)
if(ind[i]!=2) {
detect=true;
putere();
elim();}
}while(!detect);
getch();
}
Problema 3.7.7 Să se determine componentele tare conexe pentru un graf

orientat a cărei matrice de adiacenţă se găseşte ı̂n fişierul ”in.txt”, numărul
de vârfuri se citeşte de la tastatură. Se va implementa algoritmul lui Chen.
#define max 50
int a[max][max],gp[max],gm[max],v[max];
int n,i,j,k,ok;
int nevizitat() {
int i;
for (i=1;i<=n;i++)
if (v[i]==0) return i;
return -1;
}
void main() {
clrscr();
ifstream f;
f.open(”in.txt”);
for (i=1; i<=n; i++)
for (j=1; j<=n; j++)
f>>a[i][j];
f.close();
for (i=1; i<=n; i++) v[i]=0;
do{
k=nevizitat();
if (k!=-1){
for (i=1;i<=n;i++) gp[i]=a[k][i];
do {
ok=0;
for (j=1;j<=n;j++)
if(gp[j]==1)
for (i=1;i<=n;i++)
if ((a[j][i]==10&& gp[i]==0)) {
ok=1;
gp[i]=1; }
} while (ok==1);
for (i=1;i<=n;i++) gm[i]=a[i][k];
do {
ok=0;
for(j=1;j<=n;j++)
if (gm[j]==1)
for(i=1;i<=n;i++)
if((a[i][j]==1)&&(gm[i]==0)) {
ok=1;
gm[i]=1; }
}while (ok==1);
for (i=1;i<=n;i++)
if ((gp[i]==1)&&(gm[i]==1)) {
cout<<i<<”,”;
v[i]=1; }
if (k==nevizitat()) {
v[k]=1;
cout<<k; }
cout<<endl;
} }while (k!=-1);
getch();
}
Problema 3.7.8 Să se determine componentele tare conexe ale unui graf,
folosind un algoritm bazat pe algoritmul Roy-Warshall.
Se va determina matricea drumurilor şi apoi vom determina perechile de

forma (i, j) (j, i) cu i! = j cu valoarea 1 ı̂n matricea drumurilor.
#include <stdio.h>
#include <conio.h>
int a[20][20],i,j,k,n,m,sel[20];
void init(void) {
FILE *f=fopen(”tareconx.in”,”r”);
for(i=1;i<=m;i++) {
a[j][k]=1;}
fclose(f); }
void main() {
clrscr();
init();
for(k=1;k<=n;k++)
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if(a[i][j]==0)
a[i][j]=a[i][k] & a[k][j];
k=1;
for(i=1;i<=n;i++)
if(!sel[i]) {
printf(”Componenta tare conexă %d: %d ”,k,i);
for(j=1;j<=n;j++)
if((j!=i) && (a[i][j]!=0 && (a[j][i]!=0)) {
printf(”%d”,j);
sel[j]=1; }
k++;
printf(”\n”); }
getch();
}
3.8 Determinarea circuitelor euleriene

Problema 3.8.1 Fiind dat un graf neorientat cu n noduri şi m muchii, se
cere să se scrie un program care determină un ciclu eulerian pentru un nod
dat x. Se va implementa algoritmul lui Euler. Vom presupune că graful dat
este eulerian.
#include <conio.h>
int a[10][10],l[20],l1[20],n,i,j,m;
int gasit, muchie,x,y,k,x1,k1,ii,p,jj;
void main() {
clrscr();
cin>>n;
cin>>m;
for(i=1;i<=m;i++) {
cout<<”Extremităţi muchia ”<<i<<” ”;
cin>>x>>y;
a[x][y]=1;
a[y][x]=1; }
k=1;
cout<<”Vârf de ı̂nceput ”;
cin>>x;
l[k]=x;
x1=x;
do {
gasit=0;
i=1;
while((i<=n) && (gasit==0))
if(a[x][i]==1) {
gasit=1;
k++;
l[k]=i;
a[x][i]=0;
a[i][x]=0;
x=i; }
else i++;
}while(x!=x1);
do {
muchie=0;
for(i=1;i<=k;i++) {
for(j=1;j<=n;j++)
if(a[l[i]][j]==1) {
muchie=1;
x=l[i];
p=i;
x1=x;
k1=0;
do {
gasit=0;
i=1;
while((i<=n) && (gasit==0))
if(a[x][i]==1) {
gasit=1;
k1++;
l1[k1]=i;
a[x][i]=0;
a[i][x]=0;
x=i; }
else i++;
}while(x!=x1);
for(jj=1;jj<=k1;jj++) {
for(ii=k;ii>p;ii–)
l[ii+1]=l[ii];
k++; }
for(ii=1;ii<=k1;ii++)
l[p+ii]=l1[ii]; }
}
}while(muchie==0);
for(i=1;i<=k;i++)
cout<<l[i]<<” ”;
getch();
}

se cere să se scrie un program care verifică dacă graful respectiv este eulerian
sau nu. Dacă răspunsul este afirmativ se va determina un ciclu eulerian.
#include <conio.h>
typedef stiva[20];
int n,a[20][20],viz[20],vf,k,m,g[20],p=1,c[20],c1[20];
stiva st;
void init(int i) {
vf=1;
st[vf]=1;
viz[i]=1;
}
int estevida() {
return vf==0;
}
void adaug(int i) {
vf++;
st[vf]=i;
viz[i]=1;
}
void elimin() {
vf- -;
}
void prelucrare() {
int i=1;
k=st[vf];
while(i<=n && (a[i][k]==0 || (a[i][k]==1 && viz[i]==1)))
i++;
if(i==n+1) elimin();
else {
p++;
adaug(i); }
}
int conex() {
k=1;
init(k);
while (!estevida())
prelucrare();
return (p==n);
}
void grad() {
for(int i=1;i<=n;i++)
for(int j=1;j<=n;j++)
if (a[i][j]==1) {
g[i]++;
m++; }
m=m/2;
}
int izolat() {
if(g[i]==0) return 1;
return 0;
}
int gradpar() {
if(g[i]% 2==1) return 0;
return 1;
}
void ciclu() {
int i,j,k=1,p,q,gasit;
c[1]=1;
do for(j=1,gasit=0;j<=n && !gasit;j++)
if (a[c[k]][j]==1) {
k=k+1;
c[k]=j;
a[c[k-1]][j]=0;
a[j][c[k-1]]=0;
g[j]- -;
g[c[k-1]]- -;
gasit=1; }
while(c[k]!=1);
while(k-1<m) {
for(i=1,q=0;i<=k-1 && q==0;i++)
if(g[c[i]]>0) {
c1[1]=c[i];
q=i; }
p=1;
do for(j=1,gasit=0;j<=n && !gasit;j++)
if(a[c1[p]][j]==1) {
p=p+1;
c1[p]=j;
a[c1[p-1]][j]=0;
a[j][c1[p-1]]=0;
g[j]- -;
g[c1[p-1]]- -;
gasit=1; }while(c1[p]!=c1[1]);
for(j=k;j>=q;j- -)
c[j+p-1]=c[j];
for(j=1;j<=p-1;j++)
c[j+q]=c1[j+1];
k=k+p-1; }
}
void main() {
int eulerian,m,x,y,i;
clrscr();
cout<<”Număr de noduri ”;
cin>>n;
cin>>m;
for(i=1;i<=m;i++) {
cout<<”Extremităţi muchie ”<<i<<” ”;
cin>>x>>y;
a[x][y]=1;
a[y][x]=1;
}
grad();
eulerian=!(izolat()) && gradpar() && conex();
if(!eulerian) cout<<”Graful nu este eulerian ”;
else {
cout<<”Graful este eulerian”<<endl;
ciclu();
cout<<”Ciclul eulerian este ”;
for(int i=1;i<=m+1;i++)
cout<<c[i]<<” ”;
}
getch();
}
3.9 Drumuri şi circuite hamiltoniene

Problema 3.9.1 Pentru un graf orientat dat prin arcele sale, se cere să se
implementeze algoritmul lui Kaufmann-Malgrange de determinare a
drumurilor hamiltoniene. Pentru graful dat cunoaştem numărul de vârfuri,
numărul de arce, pentru fiecare arc cele două extremităţi, acestea se consideră
litere.
#include <ctype.h>
#include <string.h>
#include <conio.h>
typedef char string[20];
int m,n,i,j,k,t;
char x,y;
string a[10][10],b[10][10],c[10][10],p,l;
void main() {
clrscr();
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
strcpy(a[i][j],”0”);
for(i=1;i<=m;i++) {
cin>>x>>y;
x=toupper(x);
y=toupper(y);
char *z;
switch (y) {
}
strcpy(a[(int)x-64][(int)y-64],z); }
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
strcpy(b[i][j],a[i][j]);
for(t=2;t<=n-1;t++) {
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) {
for(k=1;k<=n;k++) {
int i1,j1,e=0;
for (i1=0;i1<strlen(a[i][k]);i1++)
for(j1=0;j1<strlen(b[k][j]);j1++)
if(a[i][k][i1]==b[k][j][j1]) e=1;
if((strcmp(a[i][k],”0”)==0) ||
(strcmp(b[k][j],”0”)==0)||(e==1))
strcpy(l,”0”);
else {
strcpy(l,””);
strcpy(l,a[i][k]);
strcat(l,b[k][j]); }
if (strrchr(l,(char)(i+64))) strcpy(l,”0”);
if(strcmp(l,”0”)!=0) {
strcat(c[i][j],l); }
} }
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
strcpy(b[i][j],c[i][j]); }
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) {
for(k=1;k<=n;k++) {
int i1,j1,e=0;
for (i1=0;i1<strlen(a[i][k]);i1++)
for(j1=0;j1<strlen(b[k][j]);j1++)
if(a[i][k][i1]==b[k][j][j1]) e=1;
if((strcmp(a[i][k],”0”)==0) ||
(strcmp(b[k][j],”0”)==0)||(e==1))
strcpy(l,”0”);
else {
strcpy(l,””);
strcpy(l,a[i][k]);
strcat(l,b[k][j]); }
if(strcmp(l,”0”)!=0) {
strcat(c[i][j],l); }
}}
for(i=1;i<=n;i++) {
if(strcmp(c[i][i],”0”)!=0) {
switch(i) {
case 1:cout<<”A”;break;
case 2:cout<<”B”;break;
case 3:cout<<”C”;break;
case 4:cout<<”D”;break;
case 5:cout<<”E”;break;
case 6:cout<<”F”;break;
case 7:cout<<”G”;break;
case 8:cout<<”H”;break;
case 9:cout<<”I”;break;
case 10:cout<<”J”;break; }
cout<<c[i][i]<<endl; } }
getch();
}
Problema 3.9.2 Folosind algortimul lui Foulkes, să se determine pentru

un graf orientat toate drumurile hamiltoniene. Graful se găseşte ı̂n fişierul
”foulkes.in”; pe primul rând se găsesc două numere naturale, primul, n,
reprezintă numărul de vârfuri ale grafului, iar al doilea număr, m, stabileşte
numărul de arce din graf. Pe următorul rând se găsesc m perechi de numere
naturale ce reprezintă extremităţile arcelor.
#include <stdio.h>
#include <stdlib.h>
#include <conio.h>
FILE *f;
int a[10][10], b[10][10], c[10][10],ind[10],i,j,k,n,m,detect,egal; int ad[10],tc;
struct {
int v,t; }dh[20],aux;
#define false 0
#define true !false
int ev,as;
stiva st;
void init( ) {
st[k]=0;
}
int succesor( ) {
if (st[k]<n) {
st[k]=st[k]+1;
return 1;
}
else return 0;
}
int valid( ) {
if ((k>1) && (dh[st[k]].t<dh[st[k-1]].t))
return 0;
if ((k>1) && (a[dh[st[k-1]].v][dh[st[k]].v]==0))
return 0;
for(i=1;i<=k-1;i++)
if(dh[st[i]].v==dh[st[k]].v)
return 0;
return 1;
}
int solutie( ) {
return k==n;
}
void tipar( ) {
int i;
for(i=1;i<=n;i++)
cout<<dh[st[i]].v<<” ”;
cout<<endl;
}
void back( ) {
k=1;
init();
while (k>0) {
as=1;
ev=0;
while (as && !ev) {
as=succesor();
if (as) ev=valid();
}
if (as)
if(solutie()) tipar( );
else {
k++;
init();
}
else k- -;
}}
void init1(void) {
f=fopen(”fulkes.in”,”r”);
puts(””);
for(i=1;i<=m;i++)´ {
a[j][k]=1; }
for(i=1;i<=n;i++)
a[i][i]=1;
}
void putere(void) {
int i,k,j;
do {
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) {
c[i][j]=0;
for(k=1;k<=n;k++)
c[i][j]|=b[i][k]&b[k][j]; }
egal=true;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if(c[i][j]!=b[i][j])
{ egal=false;
b[i][j]=c[i][j];
}
}while(!egal);
}
void elim(int tc) {
detect=false;
for(i=1;i<=n;i++)
if(ind[i]!=2) {
egal=true;
for(j=1;j<=n;j++)
if(ind[j]!=2)
if(c[i][j]==0) {
egal=false;
break; }
if(egal) {
ind[i]=1;
detect=true; }
}
if(!detect) {
printf(”Graful nu este conex”); exit(1); }
for(j=1;j<=n;j++)
if(ind[j]==1) {
egal=true;
for(i=1;i<=n;i++)
if(ind[i]==0)
if(c[i][j]==1)
egal=false;
if(egal) {
ind[j]=2;
ad[j]=tc; }
}
puts(””);
}
void main() {
int i,j;
clrscr();
init1();
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
b[i][j]=a[i][j];
tc=0;
do {
detect=false;
for(i=1;i<=n;i++)
if(ind[i]!=2) {
detect=true;
putere();
tc++;
elim(tc); }
}while(!detect);
for(i=1;i<=n;i++) {
dh[i].v=i;
dh[i].t=ad[i]; }
for(i=1;i<n;i++)
for(j=i+1;j<=n;j++)
if(dh[i].t>dh[j].t) {
aux=dh[i];
dh[i]=dh[j];
dh[j]=aux; }
back();
getch();
}
Problema 3.9.3 Scrieţi un program care implementează algoritmul lui Chen

de determinare a drumurilor hamiltoniene dintr-un graf orientat pentru care
se cunoaşte numărul de vârfuri, numărul de arce şi pentru fiecare arc cele
două extremităţi.
#include <conio.h>
void main() {
int i,j,n,m,ok,k,x,y,s,e,v[20],w[20],b[20],a[20][20];
struct putere{
int p,v;
}c[20],aux;
clrscr();
cin>>n;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
a[i][j]=0;
cout<<”Număr de arce=”;
cin>>m;
for(k=1;k<=m;k++) {
cout<<”Extremităţi arc ”<<k<<” ”;
cin>>x>>y;
a[x][y]=1; }
k=1;
int ok1=1;
while((k<=n)&&(ok1==1)) {
for(i=1;i<=n;i++)
w[i]=a[k][i];
for(j=1;j<=n;j++)
if(j!=k)
if(a[k][j]==1) {
for(i=1;i<=n;i++)
v[i]=a[j][i];
for(i=1;i<=n;i++)
if(v[i]>w[i]) b[i]=v[i];
else b[i]=w[i];
for(i=1;i<=n;i++)
w[i]=b[i]; };
ok1=0;
for(i=1;i<=n;i++)
if(w[i]!=a[k][i]) ok1=1;
if(ok1==1) {
for(i=1;i<=n;i++)
a[k][i]=w[i];
k=k; }
else {
for(i=1;i<=n;i++)
a[k][i]=w[i];
k++;
ok1=1; }
}
e=0;
for(i=1;i<=n;i++)
if(a[i][i]==1) e=1;
if(e==1) cout<<”Graful nu are circuite”<<endl;
else cout<<”Graful are circuite”<<endl;
for(i=1;i<=n;i++) {
c[i].p=0;
c[i].v=i;
for(j=1;j<=n;j++)
if(a[i][j]==1) c[i].p++; }
s=0;
for(i=1;i<=n;i++)
s=s+c[i].p;
if(s==(n*(n-1))/2) {
for(i=1;i<n;i++)
for(j=i+1;j<=n;j++)
if(c[i].p<c[j].p) {
aux=c[i];
c[i]=c[j];
c[j]=aux; }
cout<<”Drumul hamiltonian este:”;
for(i=1;i<=n;i++)
cout<<c[i].v<<” ”; }
else cout<<”Graful nu are drum hamiltonian”;
getch();
}
Problema 3.9.4 Se dă un graf neorientat şi o secvenţă de elemente. Să se

verifice dacă secvenţa respectivă este ciclu hamiltonian.
#include <conio.h>
void main() {
int a[20][20],s[20],n,m,i,j,k,ok;
clrscr();
cin>>n;
for(i=1;i<n;i++)
for(j=i+1;j<=n;j++) {
cout<<”a[”<<i<<”,”<<j<<”]=”;
cin>>a[i][j];
a[j][i]=a[i][j];}
cout<<”Număr de elemente din secvenţă ”; cin>>k;
for(i=1;i<=k;i++) {
cout<<”s[”<<i<<”]=”;
cin>>s[i];}
ok=1;
if(n+1!=k) ok=0;
if(ok) {
if(s[1]!=s[k]) ok=0;
if(ok) {
for(i=1;i<=k-2;i++)
for(j=i+1;j<=k-1;j++)
if(s[i]==s[j]) ok=0;
if(ok) {
for(i=1;i<=k-1;i++)
if(a[s[i]][s[i+1]]==0) ok=0;
if(!ok)
cout<<”Există noduri ı̂ntre care nu avem muchie”;
else cout<<”Secvenţa dată este ciclu hamiltonian”;}

else cout<<”Nodurile nu sunt distincte”; }
else cout<<”Extremităţile nu coincid”; }
else cout<<”Insuficiente noduri”;
getch();
}
3.10 Drumuri de valoare optimă

Problema 3.10.1 Pentru un graf neorientat dat să se determine, folosind
algoritmul lui Ford, drumurile de valoare minimă de la un vârf fixat la
celelalte vârfuri ale grafului. Datele problemei se găsesc ı̂n fişierul ”ford.in”,
fişierul fiind structurat astfel:
• pe primul rând numărul de vârfuri n şi numărul de muchii m din graf,
separate prin spaţii;
• pe fiecare din următoarele m rânduri, câte un triplet de numere ı̂ntregi,
reprezentând extremităţile muchiei şi costul asociat ei;
• pe ultimul rând din fişier un număr ı̂ntreg care reprezintă vârful iniţial
al drumului.
În implementarea algoritmului se va urmări extinderea unei mulţimi de vârfuri,
iniţializată ı̂n acest caz cu toate vârfurile care au ca predecesor direct vârful
de start.
Pentru fiecare vârf din mulţime vom stoca:
• dist[i]-distanţa de la vârful x1 la varful i;
• pred[i]-predecesorul vârfului i ı̂n cadrul drumului de la x1 la x2 ;
• atins[i]-memorează dacă vârful i a fost vizitat.
Se vor testa toate muchiile care au capătul iniţial x ı̂n mulţimea de vârfuri
selectate:
• dacă muchia are şi celelalt capăt, y, ı̂n mulţime, se verifică dacă distanţa
până la y este mai mare decât suma dintre distanţa până la x şi cos-
tul muchiei. În caz afirmativ se actualizează distanţa până la y, se
stochează x ca predecesor al lui y şi se reia ciclul. În caz negativ se
trece la următoarea muchie.
• dacă celălalt capăt al muchiei, y, nu aparţine mulţimii vârfurilor selec-

tate, se prelungeşte drumul generat cu vârful y marcându-l pe acesta
”atins”, al lui y, după care se reia ciclul.
Tipărirea drumurilor se va face folosind vectorul pred şi un vector auxiliar

drum, pentru a evita afişarea ı̂n ordine inversă a vârfurilor componente.
Numerotarea vârfurilor ı̂ncepe cu 0.
#include<stdio.h>
#include<conio.h>
int u[20][3],x0,dist[20],pred[20],atins[20],drum[20],m,n,i,j,k;
void main() {
FILE *f;
int w,x,y;
clrscr();
f=fopen(”ford.in”,”r”);
for(i=1;i<=m;i++)
fscanf(f,”%d %d %d”,&u[i][1],&u[i][2],&u[i][0]);
fscanf(f,”%d”,&x0);
fcolse(f);
for(i=1;i<=n;i++) atins[i]=0;
dist[x0]=0;
atins[x0]=1;
for(j=0,i=1;i<=m;i++)
if(u[i][1]==x0)
drum[++j]=u[i][2];
dist[drum[j]]=u[i][0];
pred[drum[j]]=x0;
atins[drum[j]]=1; }
i=1;
x=u[i][1];
y=u[i][2];
w=u[i][0];
while(i<=m) {
while(i<=m) {
if(atins[x]==1)
if(atins[y]==1)
if(dist[y]<=dist[x]+w)i++;
else {
dist[y]=dist[x]+w;
pred[y]=x;
i=1;}
else {
dist[y]=dist[x]+w;
pred[y]=x;
atins[y]=1;
i=1;}
else i++;
x=u[i][1];
y=u[i][2];
w=u[i][0];
}}
for(i=1;i<=n;i+)
if(atins[i]==1) {
printf(”\n Costul până la vârful %d este:
%d\n Traseul:\n %d”,i,dist[i],x0);
k=0;
j=i;
while(pred[j]!=x0) drum[++k]=j=pred[j];
for(;k;) printf(”%d ”,drum[k- -]);
printf(”%d”,i”); }
getch();
}
Problema 3.10.2 Fiind dat un graf valorizat să se determine drumurile
de valoare minimă dintre două vârfuri date. Datele problemei se găsesc ı̂n
fişierul ”graf.in”, pe primul rând se găsesc două numere naturale, n şi m, ce
reprezintă numărul de vârfuri şi de arce din graful respectiv, pe următoarele
m rânduri se găsesc triplete de numere, extremităţile unui arc şi costul aso-
ciat arcului. Pe ultimul rând din fişier se găsesc două numere naturale
ce reprezintă cele două extremităţi ale drumurilor căutate. Pentru imple-
mentarea problemei se va folosi algoritmul Bellman-Kalaba.
#include <stdlib.h>
#include <stdio.h>
#include <conio.h>
int v[20][20],l[20][20],v1[20],v2[20],x[20],p,s,m,n,s1;
void introd(void) {
int i,j,r;
FILE *f;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) {
v[i][j]=0;
l[i][j]=32000; }
for(i=1;i<=m;i++) {
fscanf(f,”%d %d %d”,&p,&s,&r);
v[p][s]=1;
l[p][s]=r;}
fscanf(f,”%d %d”,&p,&s);
fclose(f);
}
void prod( ) {
int i,j,min,b;
for(i=1;i<=n-1;i++)
v1[i]=l[i][n];
v1[n]=0;
do {
for(i=1;i<=n-1;i++) {
min=32000;
for(j=1;j<=n;j++)
if(v1[j]+l[i][j]<min)
min=v1[j]+l[i][j];
v2[i]=min; }
v2[n]=0;
for(i=1,b=0;i<=n && b==0;i++)
if(v2[i]!=v1[i]) {
b=1;
for(j=1;j<n;j++)
v1[j]=v2[j];}
}while (b);
}
void tiparire(int k) {
int i;
printf(”Drum minim de la %d la %d ”,p,s);
for(i=1;i<k;i++)
printf(”%d ”,x[i]);
printf(”\n”);
}
void drummin(int k) {
int i;
if(x[k-1]==s) {
for(i=2,s1=0;i<=k-1;i++)
s1+=l[x[i-1]][x[i]];
if(s1==v2[1])
tiparire(k); }
else for(i=1;i<=n;i++) {
x[k]=i;
if(v2[i]<v2[x[k-1]] && v[x[k-1]][i]==1)
drummin(k+1); }
}
void main() {
clrscr();
introd();
prod();
printf(”\n Costul este %d \n”,v2[1]);
x[p]=1;
drummin(2);
getch();
}
Problema 3.10.3 Pentru un graf orientat dat să se determine, folosind

algoritmul lui Dijkstra, drumurile de valoare minimă de la un vârf fixat la
celelalte vârfuri ale grafului. Datele problemei se găsesc ı̂n fişierul
”dijkstra.in”, fişierul fiind structurat astfel:
• pe primul rând numărul de vârfuri n ;
• pe fiecare din următoarele n rânduri, câte n numere ı̂ntregi, reprezentând

valorile asociate fiecărui arc din graful respectiv;
• pe ultimul rând din fişier un număr ı̂ntreg care reprezintă vârful iniţial
al drumului.
#include <stdio.h>
#include <conio.h>
#include <mem.h>
int a[20][20],d[20],i,j,k,n,x,y,min,imin;
char c[20],varf[20];
void main( ) {
FILE *f;
f=fopen(”dijkstra.in”,”r”);
if (f==NULL) {
printf(”Eroare la deschidere ”);
return; }
fscanf(f,”%d”,&n);
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
fscanf(f,”%d”,&a[i][j]);
fscanf(f,”%d”,&x);
memset(d,0,sizeof(d));
memset(varf,0,sizeof(varf));
for(i=1;i<=n;i++) {
c[i]=1;
if(a[x][i]) varf[i]=x;
}
c[x]=0;
for(i=1;i<=n;i++)
if(c[i]) d[i]=a[x][i];
for(y=1;y<=n;y++)
if(x!=y) {
for(k=1;k<=n-2;k++) {
min=10000;
for(i=1;i<=n;i++)
if(c[i]&& d[i]>0 && d[i]<min) {
min=d[i];
imin=i; }
if (imin==y) break;
c[imin]=0;
for(i=1;i<=n;i++)
if(c[i] && d[imin]!=0 && a[imin][i]!=0)
if(d[i]==0 || d[i]>d[imin]+a[imin][i]) {
d[i]=d[imin]+a[imin][i];
varf[i]=imin;
}
}
printf(”\n Distanţa minimă ı̂ntre %d şi %d este:
%d \n”,x,y,d[y]);
c[i=0]=y;
while(varf[i]!=x && varf[c[i]])
c[++i]=varf[c[i-1]];
if(c[i]!=x) c[++i]=x;
for(;i>=0;)
printf(”%d ”,c[i- -]);
}
getch();
}
Problema 3.10.4 Pentru un graf orientat dat să se determine, folosind

algoritmul lui Floyd-Warshall, drumurile de valoare minimă dintre oricare
două vârfuri ale grafului. Se citesc de la tastatură numărul de vârfuri,
numărul de arce şi pentru fiecare arc cele două extremităţi şi costul asociat
ei.
#include <conio.h>
int a[20][20],t[20][20],c[20][20],drum[20][20],m,n,i,j,k;
void floyd( ) {
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) {
t[i][j]=c[i][j];
drum[i][j]=0; }
for(i=1;i<=n;i++)
t[i][i]=0;
for(k=1;k<=n;k++)
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if(t[i][k]+t[k][j]<t[i][j]) {
t[i][j]=t[i][k]+t[k][j];
drum[i][j]=k; }
}
void traseu(int i,int j) {
int k=drum[i][j];
if(k!=0) {
traseu(i,k);
cout<<k<<” ”;
traseu(k,j); }
}
void main() {
int cost;
clrscr();
cout<<”Introduceţi numărul de vârfuri ”;
cin>>n;
cout<<”Introduceţi numărul de arce ”;
cin>>m;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) {
a[i][j]=0;
c[i][j]=9999; }
for(i=1;i<=m;i++) {
cout<<”Extremităţi arc ”<<i<<”: ”;
cin>>j>>k;
a[j][k]=1;
cout<<”Costul arcului ”;
cin>>cost;
c[j][k]=cost; }
floyd();
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if(i!=j)
if(t[i][j]==9999)
cout<<endl<<”Nu există drum ı̂ntre ”<<i<<” şi ”<<j;
else {
cout<<endl<<”Costul drumului minim ı̂ntre ”<<i<<” şi

”<<j<<” este ”<<t[i][j];
cout<<endl<<”Traseul ”<<i<<” ”;
traseu(i,j);
cout<<j<<” ”; }
getch();
}
Problema 3.10.5 Să se determine circuitul hamiltonian de cost minim,

pentru un graf orientat dat. Datele problemei se găsesc ı̂n fişierul ”graf.in”,
fişierul fiind structurat astfel:
• pe primul rând numărul de vârfuri n şi numărul de muchii m din graf,

separate prin spaţii;
• pe fiecare din următoarele m rânduri, câte un triplet de numere ı̂ntregi,

reprezentând extremităţile muchiei şi costul asociat ei;
Se va folosi o funcţie recursivă de generare a circuitelor. Dacă se găseşte

un circuit, se verifică dacă este hamiltonian. Dacă da, se determină costul
său. În cazul ı̂n care costul său este mai mic decât costul minim obţinut
până acum, se stochează traseul şi costul aferent. După generarea tuturor
circuitelor posibile, se afişează circuitul de cost minim obţinut. La ı̂nceput
vom iniţializa costul minim cu o valoare suficient de mare. Dacă valoarea de
minim rămâne neschimbată ı̂nseamnă că nu s-au găsit circuite hamiltoniene.
#include <mem.h>
#include <stdio.h>
#include <conio.h>
int n,m,a[20][20],u[50][2],i,j,k,sel[20],c[20],cmin[20],l=0,cost[50],min,cos;
void introducere(void);
void circuit(int i);
void main() {
clrscr();
min=10000;
introducere();
c[0]=1;
circuit(1);
if(min==10000) {
puts(”Nu există circuit hamiltonian”);

return; }
printf(”\n Minimul este %d\n”,min);
for(i=0;i<=n;i++)
printf(”%d”,cmin[i]);
}
void introducere() {
FILE*f;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
a[i][j]=0;
for(i=1;i<=m;i++) {
fscanf(f,”%d %d %d”,&u[i][0],&u[i][1], &cost[i]);
a[u[i][0]][u[i][1]]=cost[i]; }
}
void circuit(int i) {
int j;
for(j=c[0];j<=n;j++)
if((sel[j]==0) && (a[i][j])) {
l++;
c[l]=j;
sel[j]=1;
if((c[0]==c[l])&& (l==n)) {
cos=0;
for(k=0;k<l;k++)
cos+=a[k][k+1];
if(cos<min) {
min=cos;
memcpy(cmin,c,sizeof(c));
}}
else circuit(j);
l- -;
sel[j]=0; }
getch();
}
Problema 3.10.6 O societate comercială prezintă un nou tip de telefon

celular ı̂n mai multe oraşe din ţară, ı̂n cadrul unei expoziţii. Deplasarea
ı̂ntre aceste oraşe se poate face cu trenul, fie direct, fie trecând prin alte
oraşe, unde se schimbă trenul. Ştiind costurile călătoriilor directe ı̂ntre două
oraşe, se cere să se determine traseul cel mai ieftin care permite unui agent
comercial să se deplaseze de la sediu ı̂n toate oraşele din ţară, ı̂ntorcându-se
apoi la sediu, dar fără a trece de două ori prin acelaşi oraş.
#include<iostream.h>
#include<conio.h>
int k,n,i,j,cont,c[20][20],x[20],y[20];
char nume[20][20]; int costcurent, costminim;
int potcontinua() {
if(c[x[k]][x[k-1]]==10000) return 0;
if(k==n)
if(c[x[n]][x[1]]==10000) return 0;
for(int i=1;i<k;i++)
if(x[i]==x[k]) return 0;
return 1;
}
void main() {
clrscr();
cout<<”Circuit hamiltonian de cost minim”<<endl;
cout<<”Număr de oraşe ”;
cin>>n;
for(i=1;i<=n;i++) {
cout<<”Nume oraş ”<<i<<” ”;
cin>>nume[i]; }
for(i=1;i<=n-1;i++)
for(j=i+1;j<=n;j++) {
cout<<”Cost drum de la ”<<nume[i];
cout<<” la ”<<nume[j]<<” 0-infinit :”;
cin>>c[i][j];
if(c[i][j]==0)
c[i][j]=10000;
c[j][i]=c[i][j]; }
x[1]=1;
k=2;
x[k]=1;
costminim=10000;
while(k>1) {
cont=0;
while((x[k]<n) && (!cont)) {
x[k]++;
cont=potcontinua(); }
if(cont)
if(k==n) {
costcurent=0;
for(i=1;i<n;i++)
costcurent+=c[x[i]][x[i+1]];
costcurent+=c[x[n]][x[1]];
if(costcurent<costminim) {
costminim=costcurent;
for(i=1;i<=n;i++)
y[i]=x[i]; }
}
else x[++k]=1;
else - -k;
}
cout<<”Circuit de cost minim ”<<endl;
for(i=1;i<n;i++)
cout<<nume[y[i]]<<” ”;
cout<<nume[y[1]]<<” ”;
cout<<”Costul este ”<<costminim;
getch();
}
3.11 Arbore parţial de cost minim

Problema 3.11.1 Să se determine, folosind algoritmul lui Kruskal, arborele
parţial de cost minim asociat unui graf. Se cunosc: numărul de vârfuri,
numărul de muchii şi pentru fiecare muchie extremităţile şi costul asociat ei.
Datele se citesc de la tastatură.
3.11. ARBORE PARŢIAL DE COST MINIM 221
#include <conio.h>
struct muchie {
int x,y,c; } v[20];
int a1,a2,m,n,i,j,cost,k,l,nr,t[20];
muchie aux;
void main() {
clrscr();
cin>>n;
cin>>m;
for(i=1;i<=m;i++) {
cout<<”Extremităţi muchie ”<<i<<”:”;
cout<<”Cost muchie ”;
cin>>v[i].c; }
cout<<”Arborele de cost minim este ”<<endl;
for(i=1;i<=m-1;i++)
for(j=i+1;j<=m;j++)
if(v[i].c>v[j].c) {
aux=v[i];
v[i]=v[j];
v[j]=aux; }
for(i=1;i<=n;i++)
t[i]=i;
cost=0;
i=1;
nr=0;
while(nr<n-1) {
if(t[v[i].x]!=t[v[i].y]) {
nr++;
cost=cost+v[i].c;
cout<<v[i].x<<” ”<<v[i].y<<endl;
k=t[v[i].x];
l=t[v[i].y];
for(j=1;j<=n;j++)
if(t[j]==k) t[j]=l; }
i++;
}
cout<<”Cost ”<<cost;
getch();
}
Problema 3.11.2 Să se determine, folosind algoritmul lui Prim, arborele

parţial de cost minim asociat unui graf. Se cunosc: numărul de vârfuri,
numărul de muchii şi pentru fiecare muchie extremităţile şi costul asociat ei.
Datele se citesc de la tastatură.
#include <conio.h>
void main( ) {
int a[20][20],s[20],t[20],c[20],n,cost,i,j,k,n1,n2,start,costm;
clrscr();
cout<<”Număr de vârfuri”;
cin>>n;
cout<<” Daţi 3200 dacă nu există muchie”<<endl;
for(i=1;i<=n;i++)
a[i][i]=0;
for(i=1;i<n;i++)
for(j=i+1;j<=n;j++) {
cout<<”Cost ı̂ntre ”<<i<<” şi ”<<j<<” ”;
cin>>a[i][j];
a[j][i]=a[i][j]; }
cout<<”Arborele parţial de cost minim”<<endl;
for(i=1;i<=n;i++)
s[i]=t[i]=c[i]=0;
start=1;
s[start]=1;
for(k=1;k<=n-1;k++) {
costm=32000;
n1=-1;
n2=-1;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if((s[i]==1) && (s[j]==0))
if(a[i][j]<costm) {
costm=a[i][j];
n1=i;
n2=j; }
s[n2]=1;
t[n2]=n1;
c[n2]=a[n1][n2];
}
for(i=2;i<=n;i++)
cout<<t[i]<<” ”<<i<<endl;
cost=0;
for(i=1;i<=n;i++)
cost+=c[i];
cout<<”Cost minim ”<<cost;
getch();
}
Problema 3.11.3 Să se scrie un program care determină toţi arborii parţiali
de cost minim ai unui graf. Datele se găsesc ı̂n fişierul ”graf.txt”.
Pentru rezolvarea problemei vom verifica mai ı̂ntâi dacă graful iniţial este
conex, ı̂n caz negativ neexistând niciun arbore parţial. Apoi vom genera
toate submulţimile de muchii ale grafului iniţial care pot forma un arbore
şi vom calcula costul arborelui găsit. Dacă acesta este mai mic decât costul
minim curent se va actualiza numărul de arbori parţiali de cost minim la 0
iar costul minim va lua valoarea costului curent. Dacă costul curent este egal
cu costul minim se incrementează numărul de arbori şi se stochează arborele
găsit.
#include <stdio.h>
#include <conio.h>
int m,n,i,j,k,cost,costmin=32767;
int a[50][50],c[50][50],l[50][50],u[50][2];
int x[50],arbori[50][50],sel[50],n1,m1,nrarb=0;
void introd(void) {
FILE*f;
int cost;
f=fopen(”graf.txt”,”r”);
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
a[i][j]=c[i][j]=0;
for(i=1;i<=m;i++){
fscanf(f,”%d %d %d”,&j,&k,&cost);
u[i][0]=j;
u[i][1]=k;
a[j][k]=a[k][j]=1;
c[j][k]=c[k][j]=cost;
}
fclose(f);
}
void sub(int mult[50]) {
int i=1;
while (mult[i]==1) mult[i++]=0;
mult[i]=1;
}
void lanturi(int a[][50],int l[][50]){
int i,j,k;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
l[i][j]=a[i][j];
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if (l[i][j]==1)
for(k=1;k<=n;k++)
if (l[k][j]==1)
l[i][k]=l[k][i]=1;
int conex(int l[][50]){
int i,j;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if (l[i][j]==0) return 0;
return 1;
}
void main(void){
int i,k,j;
introd( );
lanturi(a,l);
if (!conex(l)) {
printf(”Graful nu este conex”);
return; }
for(k=1;k<=(1<<m);k++){
sub(sel);
m1=0;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
a[i][j]=0;
for(i=1;i<=m;i++)
if(sel[i]==1){
a[u[i][0]][u[i][1]]=a[u[i][1]][u[i][0]]=1;
x[u[i][0]]=x[u[i][1]]=1;
m1++;
}
n1=0;
for(i=1;i<=n;i++)
if (x[i]==1) n1++;
lanturi(a,l);
if((n1-1==m1)&&(conex(l)==1)){
cost=0;
for(i=1;i<=m;i++)
if(sel[i]==1) cost+=c[u[i][0]][u[i][1]];
if(cost<costmin){
nrarb=0;
costmin=cost; }
if(cost==costmin){
nrarb++;
for(i=1;i<=m;i++)
arbori[nrarb][i]=sel[i];}
} }
printf(”Costul minim este %d sunt %d arbori”,costmin,nrarb);
for(i=1;i<=nrarb;i++){
for(j=1;j<=m;j++)
if (arbori[i][j]==1)
printf(”%d %d”,u[j][0],u[j][1]);
printf(”\n”); }
getch();
}
Problema 3.11.4 Să se determine dacă un graf neorientat este sau nu
ciclic.
Problema are o rezolvare bazată pe algoritmul lui Kruskal de obţinere a
arborelui parţial de cost minim dintr-un graf.
Se citesc muchiile grafului şi se repartizează ı̂n componente conexe, ı̂n funcţie
de capetele lor. Dacă la un moment dat s-a citit o muchie care are am-
bele capete ı̂n aceeaşi componentă conexă, ı̂nseamnă că s-a ı̂ntâlnit un ciclu
deoarece ı̂ntre capetele muchiei există deja un lanţ (altfel nu ar fi făcut parte
din aceeaşi componentă conexă).
Se observă că nu este nevoie de stocarea muchiilor şi nici a matricii de
adiacenţă, vectorul care conţine pe poziţia i componenta conexă din care
face parte vârful i fiind suficient. Acest vector se iniţializează cu 0, după
care fiecare muchie va fi tratată distinct, ı̂n funcţie de componentele conexe
ı̂n care se află capetele sale:
• dacă ambele capete ale muchiei au componenta 0 atunci se va incre-
menta numărul de componente nr, iar cele două vârfuri vor fi ı̂n noua
componentă (cu indicele nr);
• dacă exact unul din capete are componenta 0, el va fi adăugat la com-
ponenta conexă a celuilalt vârf;
• dacă ambele capete se află ı̂n aceeaşi componentă, am obţinut un ciclu;
• dacă ambele capete se află ı̂n componente conexe diferite atunci muchia
citită uneşte cele două componente, deci se va obţine o singură compo-
nentă conexă.
#include <stdio.h>
#include <conio.h>
void main(){
int i,j,k,l,m,n,nr=0,con[100];
FILE *f=fopen(”aciclic.in”,”r”);
for(i=1;i<=n;i++)
con[i]=0;
for(i=0;i<m;i++){
fscanf(f,”%d %d”,&j,&k);
if(con[j])
if(con[k]){
if(con[j]==con[k]){
printf(”Ciclic, muchia [%d,%d]”,j,k);
return;}
k=con[k];
j=con[j];
for(l=1;l<=n;l++)
if(con[l]==k) con[l]=j;
}
else con[k]=con[j];
else
if(con[k]) con[j]=con[k];
else con[j]=con[k]=++nr;
}
puts(”Graful nu are cicluri”);
getch();
}
Problema 3.11.5 Edilii unui judeţ vor să refacă o reţea de drumuri care să
asigure legătura ı̂ntre oraşul reşedinţă de judeţ şi cele n localităţi ale judeţului
precum şi ı̂ntre cele n localităţi. Se cunosc distanţele ı̂ntre oricare două
localităţi din judeţ. Să se afişeze perechile de localităţi ı̂ntre care se vor
reface drumurile astfel ı̂ncât să existe drum ı̂ntre oricare două localităţi, iar
lungimea totală a drumului refăcut să fie minimă. (Se va folosi algoritmul
lui Prim).
#include <conio.h>
void main() {
int a[20][20],s[20],t[20],c[20],n,cost,i,j,k,n1,n2,start,costm;
clrscr();
cout<<”Număr de oraşe ”;
cin>>n;
for(i=1;i<=n;i++)
a[i][i]=0;
for(i=1;i<n;i++)
for(j=i+1;j<=n;j++){
cout<<”Cost ı̂ntre ”<<i<<” şi ”<<j;
cin>>a[i][j];
a[j][i]=a[i][j]; }
for(i=1;i<=n;i++)
s[i]=t[i]=c[i]=0;
start=1;
s[start]=1;
for(k=1;k<=n-1;k++) {
costm=32767;
n1=-1;
n2=-1;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if((s[i]==1)&&(s[j]==0))
if(a[i][j]<costm) {
costm=a[i][j];
n1=i;
n2=j; }
s[n2]=1;
t[n2]=n1;
c[n2]=a[n1][n2]; }
for(i=2;i<=n;i++)
cout<<t[i]<<” ”<<i<<endl;
cost=0;
for(i=1;i<=n;i++)
cost+=c[i];
cout<<”Cost minim ”<<cost;
gecth();
}
3.12 Problema fluxului maxim

Problema 3.12.1 Să se scrie un program care implementează algoritmul
Ford-Fulkerson.
3.12. PROBLEMA FLUXULUI MAXIM 229
Programul are definite următoarele funcţii:
• intr, pentru citirea datelor din fişierul ”flux.in”; pe primul rând se

găsesc două numere naturale care reprezintă numărul de vârfuri
respectiv numărul de arce, iar pe următorul rând numere naturale,
câte trei pentru fiecare arc (extremităţile arcului şi costul asociat arcu-
lui respectiv);
• matrice, determinarea matricii de adiacenţă;
• verif, verifică dacă graful este sau nu reţea, face determinarea gradelor
şi iniţializarea fluxului cu 0;
• ver, verifică dacă fluxul ales este valid pentru arcul dat;
• flux, generează lanţurile nesaturate;
• prel, calculează valoarea e şi actualizează fluxul arcelor cu această val-

oare;
• detcap, funcţia de determinare a fluxului maxim.
#include <stdio.h>
#include <stdlib.h>
#include <conio.h>
int m,n;
typedef int mat[20][20];
typedef int vect[20];
typedef enum bool{false,true}bool;
mat c,a,l,f,f1;
vect di,de,l1;
int u[100][2],ei,ef;
bool gasit,sel[20];
int a1,b1,min;
void intr(void);
void matrice(void);
void verif(void);
bool ver(int,int);
void flux(int i1);
void prel(int);
void detcap(void);
void intr() {
FILE*f;int i,j;
f=fopen(”flux.in”,”r”);
for(i=1;i<=m;i++){
fscanf(f,”%d %d”,u[i],u[i]+1,&c[u[i][0],u[i][1]]);
fscanf(f,”%d”,&j); c[u[i][0][u[i][1]]=j; }
fclose(f);
}
void matrice(void) {
int i,j,k;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
a[i][j]=0;
for(i=1;i<=m;i++)
a[u[i][0]][u[i][1]]=1;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
l[i][j]=a[i][j];
for(k=1;k<=n;k++)
for(i=1;i<=n;i++)
if(l[i][k])
for(j=1;j<=n;j++)
if(l[i][j]<l[k][j]) l[i][j]=1;
}
void verif() {
int i,j;
for(i=1;i<=n;i++)
di[i]=de[i]=0;
for(i=1;i<=m;i++) {
de[u[i][0]]++;
di[u[i][1]]++;}
a1=b1=0;
for(i=1;i<=n;i++)
if(de[i]==0) b1=i;
for(i=1;i<=n;i++)
if(di[i]==0) {
3.12. PROBLEMA FLUXULUI MAXIM 231
a1=i;
break;}
if(a1==0 || b1==0) {
printf(”Nu este reţea”);
exit(1); }
for(i=1;i<=n;i++)
printf(”Vârful %d are gradul intern %d şi gradul extern:
%d\n”,i,di[i],de[i]);
printf(”Graful este reţea \n”);
printf(”Vârf iniţial %d vârf final %d \n”,a1,b1);
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
f[i][j]=0;
}
void prel(int nr) {
int i,i1,j1;
min=255;
for(i=1;i<nr;i++) {
i1=l1[i];
j1=l1[i+1];
if(a[j1][i1] && f[j1][i1]<min)
min=f[j1][i1];
if(a[i1][j1] && c[i1][j1]-f[i1][j1]<min)
min=c[i1][j1]-f[i1][j1]; }
for(i=1;i<nr;i++) {
i1=l1[i];
j1=l1[i+1];
if(a[i1][j1]==1)
f[i1][j1]+=min;
else f[i1][j1]-=min; }
}
bool ver(int i,int j) {
if(a[l1[i]][j]+a[j][l1[i]]==0) return false;
if(a[l1[i]][j]==1)
return c[l1[i]][j]>f[l1[i]][j];
else return f[l1[i]][j]>0;
}
void flux(int i) {
int j;
for(j=1;!gasit && j<=n;j++)
if(ver(i-1,j) && sel[j]==false) {
l1[i]=j;
sel[j]=true;
if(j==b1) {
prel(i);
gasit=true; }
else if(i<n) flux(i+1);
sel[j]=false; }
}
void detcap(void) {
int i,flux1;
flux1=0;
l1[1]=a1;
do {
gasit=false;
for(i=1;i<=n;i++)
sel[i]=false;
sel[a1]=true;
flux(2);
if(gasit) flux1+=min;
}while(gasit);
for(i=1;i<=m;i++)
printf(”Arcul (%d%d) capacitatea: %d fluxul: %d \n”,
u[i][0],u[i][1],c[u[i][0]][u[i][1]],f[u[i][0]][u[i][1]]);
printf(”Fluxul este: %d \n”,flux1);
}
void main() {
clrscr();
intr();
matrice();
verif();
detcap();
getch();
}
3.13 Probleme de afectare

Problema 3.13.1 Într-un proces de producţie există n maşini pe care pot
fi executate n lucrări. Timpii de execuţie ai fiecărei lucrări pe oricare din
cele n maşini se memorează ı̂ntr-o matrice de dimensiune n × n. Să se
scrie un program care va repartiza lucrările pe maşini astfel ı̂ncât timpul
total de execuţie să fie minim. Pentru rezolvarea problemei se va implementa
algoritmul ungar.
#include <conio.h>
int a[20][20],d[20],v[20],s,li0,i0,c0,j,k,n,R,c,i,u0,j0;
void calcul( ) {
d[1]=1;
v[1]=1;
s=a[1][1];
for(k=2;k<=n;k++) {
li0=a[1][k]+a[k][d[1]]-a[1][d[1]];
i0=1;
c0=d[i0];
j=d[i0];
for(i=1;i<k;i++) {
j=d[i];
R=a[i][k]+a[k][j]-a[i][j];
if(R<li0) {
li0=R;
i0=i;
j=d[i];
c0=j;
j0=j; }
for(c=1;c<k;c++)
if(c-j) {
int u = v[c];
R=a[i][k]+a[k][c]-a[i][j]-a[u][c]+a[u][j];
if(R<li0) {
li0=R;
c0=c;
i0=i;
u0=u;
j0=j; }
}
}
if(li0>= a[k][k]) {
s+=a[k][k];
d[k]=k;
v[k]=k; }
else {
s+=li0;
if(c0==j0) {
d[i0]=k;
d[k]=c0;
v[c0]=k;
v[k]=i0; }
else {
d[i0]=k;
v[k]=i0;
d[u0]=j0;
v[j0]=u0;
d[k]=c0;
v[c0]=k; }
}
}
cout<<” S= ”<<s<<endl;
for(i=1;i<=n;i++)
cout<<i<<”->”<<d[i]<<” cost ”<<a[i][d[i]]<<” ”<<endl;
}
void main( ) {
clrscr();
cout<<”Număr de maşini şi lucrări ”;
cin>>n;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) {
cout<<”a[”<<i<<”,”<<j<<”]=”;
cin>>a[i][j]; }
calcul();
getch();
}
3.14 Probleme de ordonanţare

Problema 3.14.1 Fiind dat un graf orientat cu n vârfuri şi m arce, fiecare
arc având asociat un cost, se cere, să se scrie un program care verifică
dacă graful respectiv poate fi un graf de activităţi, care sunt evenimentele,
drumurile şi activităţile critice din graf. Datele se găsesc ı̂n fişierul
”grafact.in”. Fişierul este structurat astfel: pe primul rând se găsesc două
numere naturale care reprezintă numărul de vârfuri respectiv numărul de
arce, iar pe următorul rând numere naturale, câte trei pentru fiecare arc
(extremităţile arcului şi costul asociat arcului respectiv).
#include<conio.h>
#include<stdio.h>
int i,n,m,u[30[2],a[30][30],l[30][30],di[30],de[30];
int ei,ef,cost[30],ti[30],tf[30],nr,ev[20],t[20][20];
void matricea(void);
void matricel(void);
void grade(void);
void introgract(void);
verif(void);
void adaugare(void);
void determinare(void);
void introgract() {
FILE*f;
memset(t,0,sizeof(t));
f=fopen(”grafact.in”,”r”);
for(i=1;i<=m;i++) {
fscanf(f,”%d %d %d”,&u[i][0],&u[i][1],&cost[i]);
t[u[i][0]][u[i][1]]=cost[i]; }
fclose(f);
}
void determinare() {
int j,k,x[30],l1;
memset(ti,0,sizeof(ti));
for(k=1;k<=n;k++)
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if(a[j][i]==1 && ti[i]<ti[j]+t[j][i])
ti[i]=ti[j]+t[j][i];
puts(”Timpii iniţiali ”);
for(k=1;k<=n;k++)
printf(”%d ”,ti[k]);
for(k=1;k<=n;k++)
tf[i]=ti[ef];
for(k=1;k<=n;k++)
for(i=1;i<=n;i++) {
tf[i]=ti[ef];
for(j=1;j<=n;j++)
if(a[i][j]==1 && tf[i]>tf[j]-t[i][j])
tf[i]=tf[j]-t[i][j]; }
puts(”\n Timpii finali ”);
for(k=1;k<=n;k++)
printf(”%d ”,tf[k]);
putchar(’\n’);
for(i=1;i<=n;i++)
if(ti[i]==tf[i]) ev[i]=1;
else ev[i]=0;
puts(”Evenimente critice ”);
for(k=1;k<=n;k++)
if(ev[k]) printf(”%d ”,k);
putchar(’\n’);
memset(x,0,sizeof(x));
puts(”Drumuri critice ”);
x[1]=ei;
k=2;
while(k>1)
if(x[k]<n) {
x[k]++;
if(ev[x[k]] && a[x[k-1]][x[k]]
&& ti[x[k-1]]+t[x[k-1]][x[k]]==ti[x[k]]) {
if(x[k]==ef) {
for(l1=1;l1<=k;l1++)
printf(”%d ”,x[l1]);
putchar(’\n’); }
x[++k]=0; } }
else k- -;
}
verif() {
int i,j;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if(l[i][j]==1 && l[j][i]==1 && i!=j) return 0;
return 1;
}
void adaugare() {
for(i=1;i<=n;i++)
if(di[i]==0) {
ei=i;
break; }
for(i=ei+1;i<=n;i++)
if(di[i]==0) {
u[++m][0]=ei;
u[m][1]=i; }
for(i=1;i<=n;i++)
if(de[i]==0) {
ef=i;
break; }
for(i=ef+1;i<=n;i++)
if(de[i]==0) {
u[++m][0]=i;
u[m][1]=ef; }
}
void grade() {
int i;
for(i=1;i<=m;i++) {
di[u[i][1]]++;
de[u[i][0]]++; }
}
void matricea() {
int i;
memset(a,0,sizeof(a));memset(l,0,sizeof(l));
for(i=1;i<=m;i++)
a[u[i][0]][u[i][1]]=l[u[i][0]][u[i][1]]=1;
}
void matricel() {
int i,j,k;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if(l[i][j]==1)
for(k=1;k<=n;k++)
if(l[j][k]==1) l[i][k]=1;
}
void main() {
clrscr();
introdgract();
grade();
matricea();
matricel();
if(!verif()) {
puts(”Graful nu este graf de activităţi”);
return; }
adaugare();
determinare();
getch();
}
Problema 3.14.2 Se dau n evenimente. Între aceste evenimente existând

m activităţi, pentru fiecare activitate se cunoaşte costul. Să se determine
activităţile critice. Datele se citesc de la tastatură.
#include<iostream.h>
#include<conio.h>
float l[20][20],t[20],tb[20];
int n,i,j;
void citire() {
float c; int i,m,x,y;
clrscr( );
cout<<”Număr de activităţi ”; cin>>m;

for(i=1;i<=m;i++) {
cout<<”Arc asociat activităţii ”<<i<<” şi durata ei ”;
cin>>x>>y>>c;
l[x][y]=c; }
}
void calct(int i) {
int j;
float max;
if(i<2) t[1]=0;
else {
max=0;
for(j=1;j<=n;j++)
if(l[j][i]>=0) {
if(t[j]<0) calct(j);
if(max<l[j][i]+t[j]) max=l[j][i]+t[j]; }
t[i]=max; }
}
void calctb(int i) {
int j;
float min;
if(i==n) tb[i]=t[i];
else {
min=10000;
for(j=1;j<=n;j++)
if(l[i][j]>=0) {
if(tb[j]<0) calctb(j);
if(min>tb[j]-l[i][j]) min=tb[j]-l[i][j]; }
tb[i]=min;
}
}
void main() {
cout<<”Număr de evenimente ”;
cin>>n;
for(i=1;i<=n;i++) {
t[i]=-1;
tb[i]=-1;
for(j=1;j<=n;j++)
l[i][j]=-1; }
citire();
calct(n);
calctb(1);
cout<<”Evenimente critice ”;
for(i=1;i<=n;i++)
if(t[i]==tb[i]) cout<<i<<” ”;
cout<<endl;
getch();
}
Observaţia 3.14.3 Rezolvarea problemelor de ordonanţare este posibilă cu

ajutorul mediului Microsoft Excel.
Exemplul 3.14.4 Fie un proiect care este alcătuit din următoarele activităţi.
Activitatea Activităţi precedente Durata de realizare

1 - 5
2 3 2
3 - 4
4 1,2 3
5 2,3 6
Foaia de calcul care conţine acest model este prezentată mai jos.
A B C D E F G H
1 Ativitate Durata DI DT TI TT Abatere Critica
2 0 0 0 0 -5 -5 -5 NU
3 1 5 0 5 -5 0 -5 NU
4 2 2 4 6 4 6 0 DA
5 3 4 0 4 0 4 0 DA
6 4 3 6 9 9 12 3 NU
7 5 6 6 12 6 12 0 DA
8 6 0 12 12 12 12 0 DA
9
10 Lung. max. 12
Datele şi formulele introduse sunt cele rezultate prin dezvoltarea grafului
ataşat proiectului. Formulele utilizate ı̂n foaia de calcul sunt:
Celula Formula Se copiază ı̂n

C2 =0 -
C3 =MAX(D2) -
C4 =MAX(D5) -
C5 =MAX(D2) -
C6 =MAX(D3,D4) -
C7 =MAX(D4,D5) -
C8 =MAX(D6,D7) -
D2 =C2+B2 D3:D8
E2 =F2-B2 E3:E8
F2 =MIN(E3,E5) -
F3 =MIN(E5) -
F4 =MIN(E6,E7) -
F5 =MIN(E4,E7) -
F6 =MIN(E8) -
F7 =MIN(E8) -
F8 =D8 -
G2 =E2-C2 G3:G8
H2 =IF(G2=0,”DA”,”NU”) H3:H8
D10 =MAX(D2:D8) -
În graficul Gantt activităţile sunt afişate pe axa verticală, iar pe axa ori-
zontală este reprezentat timpul. Graficul indică cel mai devreme termen de
ı̂ncepere a fiecărei activităţi şi durata activităţii.
În continuare vom ilustra modul de construire a graficelor Gantt asociate
unei probleme.
1. Se selectează datele care vor fi reprezentate ı̂n grafic: activităţile,

durata activităţilor şi cel mai devreme termen de ı̂ncepere a activităţilor.
2. Se creează un grafic de tip Staked Bar.
3. Se selectează seria DI.
4. Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi se selectează comanda

Format Series. Se selectează butonul Series Order şi se stabileşte
pentru afişarea seriilor ordinea DI, Durata.
5. Se selectează butonul Patterns, şi ı̂n secţiunile Border şi Area se

selectează opţiunile None. Deci barele ataşate termenelor de ı̂ncepere
ale activităţilor vor fi transparente, iar barele care reprezintă durata
activităţilor vor apărea ı̂n prelungirea lor.
6. Se selectează seria Durata, se apasă butonul din dreapta al mouse-ului

şi se selectează comanda Format Series. Se selectează butonul Data
Labels, opţiunea Show Value. Astfel ı̂n dreptul fiecărei bare va fi afişată
durata activităţii.
7. Se selectează axa Y, se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi se

selectează comanda Format Axis. Se selectează butonul Scale, opţiunile
Categories in reverse order şi Value (Y) axis crosses at maximum cate-
gory. Astfel activităţile vor fi afişate ı̂ncepând din partea de sus a axei
Y.
3.15 Aplicaţii propuse

Problema 3.15.1 Se citesc de la tastatură două numere ı̂ntregi, m şi n,
apoi m perechi de numere ı̂ntregi reprezentând extremităţile muchiilor unui
graf neorientat cu m muchii şi n vârfuri. Să se construiască matricea de
adiacenţă, apoi să se scrie gradele varfurilor ı̂n fişierul ”graf.txt”.

(x, y) reprezentând extremităţile arcelor unui graf orientat cu n noduri şi
m arce. Să se stabilească dacă ı̂n graful astfel definit există noduri izolate .
Problema 3.15.3 Se citeşte de la tastatură matricea de adiacenţă a unui

graf orientat cu n noduri. Să se scrie arcele grafului ı̂n fişierul ”arce.txt”.
Problema 3.15.4 Se citeşte de la tastatură matricea de adiacenţă a unui

graf orientat cu n noduri. Să se afişeze pe ecran nodurile cu proprietatea că
numărul arcelor care ies din nod este egal cu numărul arcelor care intră ı̂n
nod.
Problema 3.15.5 Se defineşte un arc al unui graf orientat ca o ı̂nregistrare

cu trei câmpuri: nodul din care iese arcul, nodul ı̂n care intră arcul şi un
cost asociat arcului. Definim un graf orientat ca un vector de arce. Fiind dat
3.15. APLICAŢII PROPUSE 243
vectorul de arce al unui graf orientat cu n noduri şi m arce, să se construiască
şi să se afişeze matricea de adiacenţă, apoi să se determine costul mediu al
grafului (media aritmetică a costurilor arcelor).
Problema 3.15.6 Scrieţi un program care citeşte din fişierul text ”graf.txt”
informaţii despre un graf orientat (de pe prima linie numărul de noduri,
apoi matricea de adiacenţă) şi de la tastatură o mulţime A de numere care
reprezintă etichetele unor noduri din graf şi afişează mulţimea arcelor ce au
o extremitate ı̂ntr-un nod din mulţimea A şi o extremitate ı̂n mulţimea X \ A
(X este mulţimea nodurilor grafului).
Problema 3.15.7 În fişierul text ”graf.txt” este scrisă o matrice, astfel:
pe primul rând două numere naturale separate prin spaţiu, care reprezintă
numărul de linii şi numărul de coloane ale matricei şi pe următoarle rânduri
valori numerice despărţite prin spaţiu, care reprezintă elementele de pe câte
o linie a matricei. Scrieţi un program care să verifice dacă această matrice
poate fi matricea de adiacenţă asociată unui graf orientat. În caz afirmativ,
să se determine câte noduri care au gradul intern egal cu gradul extern există.
Problema 3.15.8 Se citeşte de la tastatură o matrice, de dimensiune

n×n, unde n este număr natural, cu elemente numere ı̂ntregi. Să se scrie un
program care verifică dacă matricea respectivă poate reprezenta matricea de
adiacenţă asociată unui graf. Dacă da, să se stabilească dacă graful respectiv
este neorientat sau orientat.
Problema 3.15.9 Cunoscându-se că ı̂ntr-un grup de n persoane, codificate

prin numere ı̂ntre 1 şi n, fiecare persoană are o listă (dată) de alte persoane
pe care le va informa deı̂ndată ce află un anumit mesaj, să se determine dacă
există persoane care vor primi de cel puţin două ori acelaşi mesaj.
Problema 3.15.10 În secolul XXI, locul clasicelor plăcuţe indicatoare care
ne ajută să ne orientăm ı̂n intersecţii, este luat de panouri electronice lu-
minoase. Primarul unui oraş a achiziţionat trei tipuri de astfel de panouri,
de culoare roşie, albastră şi verde. El doreşte să plaseze câte unul ı̂n fiecare
intersecţie, dar ı̂n aşa fel ı̂ncât pe fiecare stradă, delimitată la capete de două
intersecţii, să nu se ı̂ntâlnească acelaşi tip de panou de două ori. Găsiţi o
soluţie posibilă de aranjare a panourilor ı̂n intersecţii conform dorinţei pri-
marului, sau un răspuns negativ dacă aşa ceva nu e posibil. Presupunem
că s-a achiziţionat un număr suficient de panouri de fiecare tip. Se dau:
numărul n al intersecţiilor, numărul m al străzilor, precum şi m perechi

de numere ı̂ntregi, fiecare pereche reprezentând cele două intersecţii care
delimitează strada.
Problema 3.15.11 Reţeaua de străzi a unui oraş se reprezintă printr-un
graf orientat, având ca noduri intersecţii de minimum 3 străzi. O piaţă este
o intersecţie de minimum 4 străzi. Stabiliţi numărul de pieţe, care sunt
acestea şi care este piaţa centrală (ı̂n care se ı̂ntâlnesc cele mai multe străzi).
Se ştie că aceasta este unică. Stabiliţi care sunt pieţele de la care se poate
ajunge la piaţa centrală.
Problema 3.15.12 Un graf neorientat este reprezentat prin liste de
adiacenţă. Să se scrie un program care determină numărul de muchii.
Problema 3.15.13 Scrieţi un program care citeşte din două fişiere text,
respectiv din ”graf1.txt” un graf orientat, reprezentat prin lista muchiilor,
şi din fişierul ”graf2.txt” un graf orientat, reprezentat prin lista vecinilor, şi
care verifică dacă cele două grafuri sunt identice.
Problema 3.15.14 Din fişierele ”graf1c.in” şi ”graf2c.in” se citesc infor-
maţii despre matricele de adiacenţă a două grafuri neorientate: de pe prima
linie numărul de noduri, apoi matricea de adiacenţă, să se verifice dacă unul
dintre grafuri este graf complementar celuilalt graf.
Problema 3.15.15 Să se coloreze ı̂n toate modurile posibile muchiile unui
graf neorientat cu n vârfuri şi m muchii, folosind un număr de c culori
disponibile, aşa ı̂ncât oricare două muchii incidente să fie colorate diferit.
Problema 3.15.16 Într-un grup de n persoane s-au stabilit două tipuri de
relaţii: de prietenie şi de vecinătate. Scrieţi un program care să citească
matricele de adiacenţă ale celor două grafuri din fişierul text ”pv.in” (pe
primul rând, numărul de persoane, şi pe următoarele rânduri, ı̂n ordine,
liniile fiecărei matrice de adiacenţă) şi care să afişeze persoanele care sunt şi
prietene şi vecini.
Problema 3.15.17 Într-un grup de n persoane s-au stabilit două tipuri de
relaţii: de prietenie şi de vecinătate. Scrieţi un program care să citească
matricele de adiacenţă ale celor două grafuri din fişierul text ”pv.in” (pe
primul rând, numărul de persoane, şi pe următoarele rânduri, ı̂n ordine,
liniile fiecărei matrice de adiacenţă) şi care să afişeze cel mai mare număr
de persoane care se găsesc ı̂ntr-un grup de vecini prieteni.
Problema 3.15.18 Să se scrie un program care verifică dacă un graf ne-
orientat dat prin matricea sa de adiacenţă este un graf complet.
Problema 3.15.19 Din fişierele ”graf1p.in” şi ”graf2p.in” se citesc

informaţii despre matricele de adiacenţă a două grafuri orientate: de pe
prima linie numărul de noduri, apoi matricea de adiacenţă, să se verifice
dacă unul dintre grafuri este graf parţial al celuilalt. În caz afirmativ, se
afişează care este graful şi care este graful parţial.
Problema 3.15.20 Pentru un graf neorientat se cunoaşte matricea de

adiacenţă, să se scrie un program care generează un graf parţial al său obţinut
prin eliminarea muchiilor care au la extremităţi un nod care are gradul minim
şi un nod care are gradul maxim ı̂n graf. Graful obţinut se va afişa sub forma
unui vector de muchii.
Problema 3.15.21 Pentru un graf orientat se cunoaşte matricea de

adiacenţă, să se scrie un program care generează subgraful care se obţine
prin eliminarea nodului care are cei mai mulţi vecini. Matricea de adiacenţă
a grafului obţinut se va afişa ı̂n fişierul ”subg.out”.
Problema 3.15.22 Din fişierul text ”graf.txt” se citesc muchiile unui graf
neorientat, fiecare muchie se găseşte pe câte un rând din fişier. Să se scrie
un program care caută şi afişează cel mai lung lanţ elementar care este format
din noduri care au etichete numere consecutive, ordonate crescător.
Problema 3.15.23 Harta unui arhipelag este codificată printr-o matrice

binară pătrată unde suprafeţele terestre sunt marcate cu 1 şi cele marine
cu 0. Să se determine câte insule fac parte din arhipelag. O insulă este
compusă din unul sau mai multe elemente ale matricei marcate cu 1 care se
ı̂nvecinează pe direcţiile N, S, E, V .
Problema 3.15.24 Scrieţi un program care citeşte lista muchiilor unui graf
neorientat şi afişează toate ciclurile elementare care trec printr-un nod cu
gradul minim.
Problema 3.15.25 Scrieţi un program care citeşte din fişierul ”g.in” lista
arcelor unui graf orientat, se presupune că pe fiecare rând al fişierului se
găseşte câte o pereche de numere naturale care reprezintă extremităţile unui
arc, şi care caută toate ciclurile elementare care există ı̂n graf şi le afişează.
Dacă nu există niciun ciclu elementar, se afişează un mesaj.
Problema 3.15.26 Fiind dat un graf orientat, să se scrie un program care
verifică dacă graful respectiv este un graf turneu. (Un graf orientat ı̂n care,
ı̂ntre oricare două noduri există un singur arc şi numai unul, se numeşte graf
turneu.)
Problema 3.15.27 Fiind dat un graf orientat prin lista arcelor sale, se cere
să se scrie un program care determină toate drumurile elementare din graf.
Drumurile obţinute se vor afişa ı̂n fişierul ”drum.out”, fiecare drum se va
afişa pe un rând separat. Dacă nu se va găsi niciun drum, ı̂n fişier se va
afişa un mesaj corespunzător.
Problema 3.15.28 Fiind dat un graf orientat prin lista arcelor sale, se
cere să se scrie un program care determină toate drumurile elementare cu
lungimea cea mai mică dintre două vârfuri, x şi y. Etichetele vârfurilor se
citesc de la tastatură.
Problema 3.15.29 Speologii care au cercetat o peşteră au constatat existenţa

a n ı̂ncăperi ı̂n interiorul acesteia. Prin tehnici specifice meseriei lor, au
demonstrat existenţa unor cursuri de apă ı̂ntre unele din aceste ı̂ncăperi.
Fiecare din aceste ”pârâuri subterane” izvorăşte dintr-o ı̂ncăpere şi se varsă
ı̂ntr-alta având un anumit sens de curgere. Două ı̂ncăperi se numesc comu-
nicante ı̂ntre ele dacă plecând dintr-una şi mergând numai de-a lungul unor
cursuri de apă, putem ajunge ı̂n cealaltă. Să se identifice o porţiune din harta
peşterii care conţine un număr maxim de ı̂ncăperi comunicante ı̂ntre ele.
Problema 3.15.30 Într-un grup de n persoane se precizează perechi de per-

soane care se consideră prietene. Folosind principiul ”prietenul prietenului
meu ı̂mi este prieten” să se determine grupurile care sunt formate dintr-un
număr k de persoane ı̂ntre care se pot stabili relaţii de prietenie, directe sau
indirecte, k se citeşte de la tastatură.
Problema 3.15.31 Într-un grup de n persoane se precizează perechi de per-

soane care se consideră prietene. Folosind principiul ”prietenul prietenului
meu ı̂mi este prieten” să se determine grupurile cu un număr maxim de
persoane ı̂ntre care se pot stabili relaţii de prietenie, directe sau indirecte.
Problema 3.15.32 Fie un graf cu n vârfuri, a cărui matrice de adiacenţă

se citeşte din fişierul ”gr.txt”. Fişierul conţine pe primul rând valoarea lui
n, apoi, pe fiecare din următoarele n rânduri, elementele unei linii a ma-

tricei separate prin spaţii. Fiind dat un nod x introdus de la tastatură, să
se determine numărul drumurilor care ı̂ncep ı̂n nodul x, precum şi numărul
drumurilor care se termină ı̂n x.
Problema 3.15.33 Într-o zonă de munte, există n cabane, ı̂ntre unele ca-
bane existând trasee de legătură. Să se determine, dacă există, o ordine de
vizitare a cabanelor, astfel ı̂ncât să se parcurgă o singură dată toate traseele
de legătură din zonă revenind la aceeaşi cabană de la care s-a pornit.
Problema 3.15.34 Se citeşte matricea de adiacenţă a unui graf neorientat

cu n vârfuri dintr-un fişier text. Fişierul conţine pe primul rând valoarea lui
n, iar pe fiecare din următoarele n rânduri elementele unei linii a matricei
separate prin spaţii. Să se genereze prin metoda backtracking toate ciclurile
elementare din graf.
Problema 3.15.35 Într-un grup sunt n studenţi, pe care-i numerotăm 1, 2,

. . . , n. Fiecare student cunoaşte o parte dintre ceilalţi elevi. Relaţia de
cunoştinţă nu este neapărat reciprocă. Unul dintre studenţi are un CD,
pe care toţi membrii grupului vor să-l aibă. CD-ul circulă printre membrii
grupului ı̂n felul următor: fiecare student după ce l-a primit de la altcineva ı̂l
dă mai departe, dar numai unui student pe care ı̂l cunoaşte. Determinaţi o
modalitate (dacă există) prin care CD-ul să circule pe la fiecare student exact
o singură dată, transmiterea lui făcându-se numai către o cunoştinţă, iar ı̂n
final CD-ul să ajungă din nou la proprietarul său.
Problema 3.15.36 Pe o arenă hipică ce urmează să organizeze un con-

curs de călărie, s-au montat n obstacole, numerotate 1, 2, . . . , n. Traseul pe
care ı̂l vor parcurge călăreţii ı̂n timpul concursului trebuie să ţină cont de
următoarele condiţii:
• se poate ı̂ncepe cu orice obstacol şi trebuie sărite toate obstacolele,

fiecare o singură dată;
• distanţa ı̂ntre oricare două obstacole poate fi parcursă numai ı̂ntr-un

singur sens, pe care călăreţii ı̂l cunosc la intrarea ı̂n concurs.
Scrieţi un program cu ajutorul căruia călăreţii să-şi stabilească traseul.

Problema 3.15.37 Se citeşte un graf neorientat din fişierul ”graf.txt”.

Fişierul conţine: pe primul rând numărul de vârfuri n şi numărul de muchii
m din graf, separate prin spaţii; pe fiecare din următoarle m rânduri, câte
o pereche de numere ı̂ntregi separate prin spaţii, reprezentând extremităţile
unei muchii. Să se verifice dacă graful dat este hamiltonian, tipărindu-se
un mesaj corespunzător. Se va folosi teorema potrivit căreia un graf este
hamiltonian dacă gradul oricărui vârf x este mai mare sau egal cu n/2.
Problema 3.15.38 O peşteră are n ı̂ncăperi, fiecare la o ı̂nălţime h(i).
Încăperile i şi j sunt legate prin culoarul i − j. În ı̂ncăperea s se află un
izvor. Care ı̂ncăperi sunt inundate?
Problema 3.15.39 Să se scrie un program care citeşte dintr-un fişier text
un graf precizat prin matricea sa de adiacenţă şi afişează pe ecran cele mai
depărtate două noduri, precum şi distanţa dintre ele. Distanţa dintre două
noduri este considerată cea minimă.
Problema 3.15.40 Harta rutieră a unei ţări este precizată prin autostrăzile
care leagă perechi de oraşe a − b. Afişaţi toate oraşele la care se poate ajunge
dintr-un oraş x, folosind exact n autostrăzi.
Problema 3.15.41 Fiind date n oraşe, dorim să construim o reţea tele-
fonică, conexă, cu vârfurile ı̂n aceste oraşe. Se cunosc costurile c(u) de
construcţie ale liniei pentru orice muchie u = [x, y] care conectează oraşele
x şi y. Se cere să se optimizeze costul total de construcţie al reţelei. (Se
foloseşte algoritmul lui Prim).
Problema 3.15.42 Pentru construirea unei reţele interne de comunicaţie
ı̂ntre secţiile unei intreprinderi, s-a ı̂ntocmit un proiect ı̂n care au fost tre-
cute toate legăturile ce se pot realiza ı̂ntre secţiile intreprinderii. În vederea
definitivării proiectului şi ı̂ntocmirii necesarului de materiale etc., se cere să
se determine un sistem de legături ce trebuie construit, astfel ı̂ncât orice secţie
să fie racordată la această reţea de comunicaţie, iar cheltuielile de construcţie
să fie minime.
Problema 3.15.43 n oraşe dintr-o ţară sunt legate ı̂ntre ele prin şosele,
specificate prin triplete de forma (i, j, d), cu semnificaţia: oraşul i este legat
direct cu oraşul j printr-o şosea de lungime d. Nu toate oraşele sunt legate
direct ı̂ntre ele, dar există comunicaţii ı̂ntre toate oraşele. Stabiliţi care
oraş poate fi ales capitală, ştiind că acesta satisface proprietatea că suma
distanţelor drumurilor la celelalte oraşe este minimă.
Problema 3.15.44 Din fişierul ”date.txt” se citeşte un graf neorientat, pre-

cizat prin numărul de noduri, numărul de muchii şi muchiile sale. Se doreşte
afişarea lungimii drumurilor minime ı̂ntre oricare două noduri i şi j. De
asemenea, se va calcula şi lungimea ”măsurată ı̂n noduri” ı̂ntre oricare două
noduri. Se va folosi algoritmul Floyd-Warshall.
Problema 3.15.45 Cele n pieţe din Veneţia sunt legate printr-un sistem
de canale. În piaţa San Marco cineva uită robinetul deschis şi se produce o
inundaţie care se extinde ı̂n pieţele situate la distanţa <= r de San Marco.
Stabiliţi numărul de pieţe inundate. Pieţele sunt identificate prin numerele
de la 1 la n, iar canalele prin perechi de pieţe (i, j). Graful este reprezentat
prin liste de adiacenţă.
Problema 3.15.46 Harta unei ţări este formată din mai multe regiuni. O
parte dintre regiuni au frontiera comună. Scrieţi un program care afişează
regiunea care se ı̂nvecinează cu cele mai multe dintre regiuni.
Problema 3.15.47 Între persoanele dintr-o instituţie, identificate prin nu-

mere, s-au stabilit de-a lungul timpului relaţii de rudenie, precizate prin
perechi a b cu semnificaţia ”a este rudă cu b”. Stabiliţi numărul de cla-
nuri existente şi daţi componenţa acestora, ştiind că relaţia de rudenie este
simetrică şi tranzitivă.
Problema 3.15.48 Într-un munte există n cavităţi, numerotate de la 1 la

n. Între unele dintre acestea există comunicaţii prin tuneluri, precizate sub
forma i − j. Unele cavităţi comunică şi cu mediul exterior prin tuneluri de
forma i − 0 sau 0 − i. Determinaţi câte cavităţi nu sunt accesibile.
Problema 3.15.49 Într-un oraş există n intersecţii, legate ı̂ntre ele prin
străzi cu sens unic. Stabiliţi grupele de intersecţii care nu comunică ı̂ntre
ele. Câte asemenea grupuri există?
Problema 3.15.50 Între n oraşe, date prin coordonatele (xi , yi ), există

legături de comunicaţie de forma j − k. Stabiliţi numărul de grupuri de
oraşe unite prin legături şi determinaţi legăturile necesare pentru ca toate
oraşele să comunice ı̂ntre ele, astfel ı̂ncât suma legăturilor adăugate să fie
minimă.
Problema 3.15.51 Într-un oraş există n obiective turistice; fiecare obiectiv

i se află situat la cota hi . Între unele dintre aceste obiective există trasee. Un
traseu este pricizat prin capetele traseului, i şi j, şi lungimea traseului, lij .
Datele se termină prin 000. Un biciclist doreşte să se plimbe ı̂ntre obiectivele
a şi b, dar nefiind prea antrenat, alege traseul minim, ı̂n care nu se depăşeşte
panta p la urcare sau coborâre. Se ştie că panta ı̂ntre două obiective i şi j
se calculează ca: (hj − hi )/lij . Ajutaţi biciclistul să-şi alcătuiască traseul sau
comunicaţi-i că nu-l poate parcurge. Se va folosi algoritmul lui Dijkstra.

se cere să se scrie un program care va parcurge graful cu metoda BF.

se cere să se scrie un program care va parcurge graful cu metoda DF.
Problema 3.15.54 Scrieţi un program care afişează soluţia aranjării la masa

rotundă a regelui Arthur a celor 2 × n cavaleri, ştiind că fiecare dintre cava-
leri are n − 1 duşmani şi că la masă niciun cavaler nu trebuie să stea lângă
duşmanul lui.
Problema 3.15.55 O persoană trebuie să se deplaseze cu autoturismul cât

mai repede ı̂ntre două intersecţii din oraş. Traficul ı̂ntre două intersecţii nu
este ı̂ntotdeauna ı̂n ambele sensuri. Cunoscând timpul mediu de deplasare
ı̂ntre două intersecţii, să se determine care este traseul pe care trebuie să-l
aleagă pentru a ajunge de la intersecţia A la intersecţia B cât mai repede.
Anexa A
Limbajul C/C++
A.1 Vocabularul limbajului
Setul de caractere al limbajului cuprinde: literele mari şi mici ale alfa-
betului englez; cifrele sistemului de numeraţie zecimal; caracterele speciale
(+, −, ?, /, \, )
Identificatorii sunt succesiuni de litere, cifre sau caracterul , primul carac-
ter fiind obligatoriu o literă sau caracterul . Limbajul C++ este case-sensitiv
(literele mici se consideră distincte de cele mari).
Cuvintele cheie sunt identificatori cu semnificaţie specială, care nu pot fi
folosiţi ı̂n alt context decât cel precizat ı̂n definirea limbajului. Cuvintele
rezervate din C + + sunt următoarele:
auto break case char bool catch const

continue default do class delete double else
enum extern friend inline float for goto
if new operator int long register return
private protected short signed sizeof static public
template struct switch typedef union this throw
unsigned void volatile while try virtual wchar t
Separatori şi comentarii . Separatorii ı̂n C + + sunt: blancul, sfârşitul

de linie şi comentariul. Instrucţiunile şi declaraţiile sunt separate prin ”;”.
Comentariile sunt texte ı̂ncadrate ı̂ntre: /∗ şi ∗\ sau precedate de //.
251
252 ANEXA A. LIMBAJUL C/C++
A.2 Tipuri de date standard

Tipurile ı̂ntregi sunt următoarele:
NUME TIP DIMENSIUNI ÎN BIŢI DOMENIU

unsigned char 8 0..255
char 8 -128..127
unsigned int 16 0..65535
short int 16 -32768..32767
int 16 -32768..32767
unsigned long 32 0..4294967295
long 32 -2147483648..2147483647
Tipurile reale de bază sunt prezentate ı̂n continuare:
NUME TIP DIMENSIUNI ÎN BIŢI DOMENIU ÎN VAL. ABSOLUTĂ

float 32 ı̂ntre 3.4 × 10−38 şi 3.4 × 1038
double 64 ı̂ntre 1.7 × 10−308 şi 1.7 × 10308
long double 80 ı̂ntre 3.4 × 10−4932 şi 1.1 × 104932
A.3 Constante
Constantele sunt date care nu se modifică pe parcursul execuţie unui pro-
gram. Dacă au asociat un identificator, atunci se numesc constante sim-
bolice. Dacă nu au asociat nici un identificator, atunci ele se reprezintă prin
valoarea lor. Există constante ı̂ntregi, constante caracter, constante reale,
constante şir de caractere.
Pentru a defini constante simbolice vom folosi construcţia:
const [tip constanta] nume constanta = valoare;
A.4 Declararea variabilelor

Declararea variabilelor se realizează prin specificarea tipului, a identificato-
rilor şi eventual a valorilor cu care se iniţializează. O declaraţie de variabile
simple de acelaşi tip are forma:
nume tip lista de identif icatori;
A.5. EXPRESII 253
Prin lista de identif icatori se ı̂nţelege o succesiune de nume de variabile

separate prin virgulă.
A.5 Expresii
Prin expresie ı̂nţelegem o succesiune de operatori şi operanzi care respectă
anumite reguli. Un operand poate fi: o constantă, o constantă simbolică, nu-
mele unei variabile, referirea la elementul unei structuri, apelul unei funcţii,
expresie inclusă ı̂ntre paranteze rotunde. Operatorii pot fi unari sau binari.
O expresie are o valoare şi un tip şi pot fi folosite parantezele pentru a im-
pune o anumită ordine a operaţiilor.
Regula conversiilor implicite. Această regulă se aplică la evaluarea expre-
siilor. Ea acţionează atunci când un operator binar se aplică la doi operanzi
de tipuri diferite: operatorul de tip ”inferior” se converteşte spre tipul ”su-
perior”.
Operatorii care pot fi utilizaţi ı̂n C/C + + sunt:
Operatorii aritmetici sunt: - operatorii unari +, −; operatorii binari mul-
tiplicativi ∗, /, %; operatorii binari aditivi +, −.
Operatorii relaţionali sunt:<, <=, >=, >.
Operatorii de egalitate sunt: == (pentru egalitate) şi ! = (pentru diferit).
Operatorii logici sunt: ! (negaţia), && (şi logic), || (sau logic).
Operatorii logici pe biţi sunt: ∼ (complement faţă de 1, operator unitar),
¿ (deplasare stânga), À (deplasare dreapta), & (şi logic pe biţi), ˆ (sau
exclusiv logic pe biţi), | (sau logic pe biţi).
Operatorul de atribuire este =. El se utilizează ı̂n expresii de forma:
v=expresie
unde v este o variabilă sau o adresă.
Operatorul de atribuire se mai poate utiliza şi precedat de un operator binar
aritmetic sau logic pe biţi.
Operatorii de incrementare/decrementare (cu o unitate) sunt ++,
respectiv − −. Aceşti operatori pot fi folosiţi prefixat sau postfixat.
Operatorul de forţare a tipului sau de conversie explicită Conversia
valorii unui operand spre un anumit tip se poate face folosind construcţia:
(tip)operand.
Operatorul dimensiune este folosit pentru determinarea dimensiunii ı̂n
octeţi a unei date sau al uni tip. El poate fi utilizat sub formele: sizeof data
sau sizeof(tip) unde data poate fi o adresă sau o variabilă, iar tip poate fi
un identificator de tip predefint, definit de utilizator sau o construcţie care

defineşte un tip.
Operatorii condiţionali permit construirea de expresii a căror valoare de-
pinde de valoarea unei condiţii. O expresie condiţională are formatul:
e1?e2 : e3
Această expresie se evaluează astfel:
- se determină valoarea expresiei e1.
- dacă e1 are o valoare diferită de zero, atunci valoarea şi tipul expresiei
condiţionale coincid cu valoarea şi tipul expresiei e2. Altfel valoarea şi tipul
expresiei condiţionale coincid cu valoarea şi tipul expresiei e3.
Operatorul adresă este unar şi se notează prin &. El este utilizat pentru
a determina adresa de ı̂nceput a zonei de memorie alocată unei date.
Operatorul virgulă leagă două expresii ı̂n una singură conform formatului:
expresie1,expresie2. Construcţia anterioară este o expresie care are valoarea
şi tipul ultimei expresii.
A.6 Tablouri
Un tablou reprezintă un tip structurat care ocupă o zonă de memorie con-
tinuă şi conţine elemente de acelaşi tip. Un tablou se declară astfel:
tip nume tablou[c1][c2] . . . [ck];

Unde tip este un tip predefinit, ce corespunde tipului componentelor.
c1, c2, . . . , ck sunt limitele superioare ale indicilor tabloului. Indicii oricărui
tablou ı̂ncep cu 0 şi se termină cu limita superioară minus 1. Numele unui
tablou reprezintă adresa primului său element.
Referirea la o componentă a tabloului se face prin construcţia:
nume tablou[i1][i2] . . . [ik]
A.7 Funcţii
Un program conţine una sau mai multe funcţii. Dintre acestea una este oblig-
atorie şi se numeşte funcţia principală.
Orice funcţie are un nume. Numele funcţiei principale este main. Celelalte
au nume definit de utilizator. Forma generală a unei funcţii este:
A.8. APELUL ŞI PROTOTIPUL FUNCŢIILOR 255
tip f unctie nume f unctie(lista parametrilor f ormali)

{
declarari
instructiuni
}
Prima linie din formatul de mai sus reprezintă antetul funcţiei, iar partea
inclusă ı̂ntre acolade, ı̂mpreună cu acoladele, formează corpul funcţiei.
lista parametri f ormali este o listă formată din declarările parametrilor for-
mali, fiecare parametru fiind precedat de tipul său.
Există două categorii de funcţii. Prima conţine funcţii care returnează o
valoare la revenire. Tipul acestei valori se defineşte prin tip f unctie din
antetul funcţiei. Cealaltă categorie nu returnează nicio valoare la revenire.
Pentru aceste funcţii se va folosi cuvântul void ı̂n calitate de tip. El sem-
nifică lipsa unei valori returnate la revenirea din funcţie.
O funcţie poate avea sau nu parametri. În cazul lipsei parametrilor antetul
funcţiei se reduce la:
tip f unctie nume f unctie() sau
tip f unctie nume f unctie(void)
Valoarea returnată de funcţie se specifică ı̂n corpul funcţiei prin construcţia:
return expresie;
unde valoarea expresiei trebuie să fie de acelaşi tip cu cel al funcţiei.
Variabilele utilizate ı̂n funcţii pot fi globale, respectiv locale. Cele globale
sunt declarate ı̂n afara oricărei funcţii şi pot fi utilizate ı̂n orice funcţie, iar
cele locale sunt declarate ı̂n interiorul unui bloc de instrucţiuni şi pot fi uti-
lizate numai ı̂n acestea.
A.8 Apelul şi prototipul funcţiilor

O funcţie poate fi apelată folosind o construcţie de forma:
nume f unctie(lista parametrilor ef ectivi)
La apel se atribuie parametrilor formali valorile parametrilor efectivi şi apoi
executarea se continuă cu prima instrucţiune din corpul funcţiei apelate. La
revenirea din funcţie se revine la funcţia din care s-a făcut apelul şi exe-
cutarea continuă cu instrucţiunea următoare apelului.
Dacă funcţia nu are parametri formali atunci apelul funcţiei se realizează
prin construcţia:
nume f unctie( )
Transferul prin intermediul parametrilor se poate realiza ı̂n două moduri:

prin valoare, respectiv prin adresă.
În general funcţiile sunt declarate ı̂nainte de folosirea lor. Dacă se doreşte
apelarea lor ı̂nainte de definire, atunci definiţia funcţiei este ı̂nlocuită
printr-un prototip al ei. Prototipul reprezintă o informaţie pentru compi-
lator cu privire la: tipul valorii returnate de funcţie şi existenţa şi tipurile
parametrilor funcţiei. Prototipul unei funcţii este asemănătoare cu antetul
său doar că ı̂n acest caz la sfârşit se pune ”;”.
A.9 Preprocesare. Includeri de fişiere.

Substituiri
Un program sursă ı̂n C/C + + poate fi prelucrat ı̂nainte de a fi compilat.
O astfel de prelucrare se numeşte preprocesare. Ea este realizată automat
ı̂naintea compilării. Preprocesarea constă, ı̂n principiu, ı̂n substituţii. Pre-
procesarea asigură includeri de fişiere cu texte sursă, definiţii şi apeluri de
macrouri, compilare condiţionată.
Preprocesarea asigură prelucrarea unor informaţii aflate pe linii speciale care
au ca prim caracter, caracterul ”#”.
Un fişier cu text sursă poate fi inclus cu ajutorul construcţiei:
#include ”nume f isier”
sau
#include < nume f isier >
Formatul cu paranteze unghiulare se utilizează la includerea fişierelor
standard.
Construcţia #def ine se poate folosi pentru a substitui prin nume o succe-
siune de caractere. În acest scop se utilizează formatul:
#def ine nume succesiune de caractere
Cu ajutorul acestei construcţii preprocesarea substituie peste tot ı̂n textul
sursă nume cu succesiune de caractere, exceptând cazul când nume apare
ı̂ntr-un şir de caractere sau ı̂ntr-un comentariu.
Biblioteci Limbajul conţine multe funcţii pentru prelucrarea datelor; aces-
tea sunt grupate ı̂n biblioteci. Dintre cele mai importante biblioteci, pre-
cizăm:
- stdio.h şi io.h, pentru citire/scriere;
- stdlib.h şi math.h, pentru prelucrări numerice;
A.10. STRUCTURI ŞI TIPURI DEFINITE DE UTILIZATOR 257
- ctype.h, pentru prelucrarea sau verificarea caracterelor;

- mem.h şi string.h, pentru şiruri de caractere şi zone de memorie;
- alloc.h, malloc.h şi stdlib.h, pentru alocarea memoriei;
- conio.h, pentru interfaţa cu consola.
A.10 Structuri şi tipuri definite de utilizator

Pentru a utiliza date cu componente de tipuri diferite se folosesc structuri.
Unul dintre formatele cele mai utilizate este următorul:
struct N U M ES{
lista de declarari
} nume1, nume2, . . . , numen;
unde N U M ES, nume1, nume2, . . . , numen sunt identificatori ce pot lipsi,
dar nu toţi o dată. Dacă N U M ES este prezent, atunci el defineşte un tip
nou, introdus prin declaraţia de structură respectivă.
nume1, nume2, . . . , numen sunt date de tipul N U M ES.
lista de declarari este alcătuită din una sau mai multe declarări prin care se
precizează câmpurile structurii precedate de tipul acestora.
O variabilă de tip N U M ES poate fi declarată şi ulterior, folosind formatul:
N U M ES nume variabila;
Accesul la elementele unei structuri se realizează prin construcţia:
variabila de tip struct.element
Dacă dorim să asociem unui tip un anumit cuvânt cheie putem realiza acest
lucru prin construcţia:
typedef tip nume tip;
unde tip este de un tip predefinit, fie un tip utilizator, iar nume tip este
identificatorul asociat acestui tip definit.
După ce s-a definit un nou tip, numele respectiv poate fi utilizat pentru a
declara variabile de acel tip.
A.11 Citiri/scrieri
• Funcţiile getch şi getche permit citirea direct de la tastatură a unui
caracter. Prototipurile celor două funcţii sunt ı̂n fişierul < conio.h >.
• Funcţia putch afişează un caracter pe ecran. Prototipul acestei funcţii

se găseşte ı̂n fişierul < conio.h >.
• Funcţiile gets şi puts permit citirea, respectiv afişarea şirurilor de

caractere. Funcţiile gets şi puts au prototipurile ı̂n fişierul < stdio.h >.
• Funcţia printf poate fi folosită pentru a afişa date pe ecran cu un anu-

mit format. Prototipul acestei funcţii se găseşte ı̂n fişierul < stdio.h >.
• Funcţia scanf este utilizată pentru a introduce date de la tastatură cu

un anumit format.
• Metodele şi manipulatorii claselor iostream. Transferul datelor ı̂ntre

calculator şi mediul extern este asimilat cu un ”curent” (stream) de
date şi este modelat cu ajutorul unor entităţi specifice numite stream-
uri. Sistemul standard de comunicare, consola, este format din două
astfel de entităţi ale clasei iostream: cin (tastatura) şi cout (monitorul).
Dintre metodele şi instrumentele principale folosite pentru citirea/
scrierea datelor amintim: À - pentru citirea datelor; ¿ - pentru scrierea
datelor; get - pentru citirea unui caracter sau a unui şir de caractere şi
put - pentru scrierea unui caracter.
Utilizarea obiectelor, cin, cout, a metodelor şi manipulatorilor specifici nece-

sită includerea ı̂n program a unuia dintre fişierele iostream.h sau f stream.h.
Constanta C + + endl desemnează sfârşitul de linie.
A.12 Instrucţiuni
1. Instrucţiunea vidă. Se reduce la caracterul ”;” şi nu are efect.
2. Instrucţiunea expresie. Se obţine scriind caracterul ”;” după o
expresie.
3. Instrucţiunea compusă. Este o succesiune de declaraţii urmate de
instrucţiuni, incluse ı̂ntre acolade. Declaraţiile sau instrucţiunile pot lipsi.
Formatul instrucţiunii:
{
declaratii
instructiuni
}
4. Instruţiunea if . Această instrucţiune ne permite ramificarea ı̂n funcţie
de valoarea unei expresii.
Format 1:
A.12. INSTRUCŢIUNI 259
if (expresie) instructiune1;
Efect:
P1. Se evaluează expresia din paranteză.
P2. Dacă valoarea expresiei este diferită de zero, atunci se execută instructiune1;
altfel se trece la următoarea instrucţiune.
Format 2:
if (expresie) instructiune1;
else instructiune2;
Efect:
P2. Dacă valoarea expresiei este diferită de zero, atunci se execută instructiune1;
altfel se execută instructiune2.
P3. Se trece la instrucţiunea următoare.
5. Instruţiunea while Are următorul format:
while(expresie) instructiune;
Efect:
P1.Se evaluează expresia din paranteză.
P2. Dacă valoarea expresiei este diferită de zero, se execută instrucţiunea şi
se trece la pasul 1.
P3. Dacă valoarea expresiei este 0, se trece la următoarea instrucţiune.
6. Instrucţiunea do − while Are formatul:
do instructiune while(expresie);
Efect:
P1. Se execută instructiune.
P2. Se evaluează expresie.
P3. Dacă valoarea expresiei este diferită de zero, atunci se reia pasul 1; altfel
se trece la instrucţiunea următoare.
7. Instrucţiunea f or Formatul instrucţiunii este:
f or(e1; e2; e3) instructiune;
unde e1, e2, e3 sunt expresii; e1 reprezintă partea de iniţializare, e3 parte
de reiniţializare, iar e2 condiţia de continuare a executării instrucţiunii.
Efectul instrucţiunii:
P1. Se execută iniţializarea definită de e1.
P2. Se evaluează e2 şi, dacă valoarea este diferită de 0, atunci se execută
instructiune, altfel se termină executarea instrucţiunii f or.
P3. Se execută secvenţa de reiniţializare dată de e3, după care se reia etapa
precedentă.
8. Instrucţiunea switch Permite realizarea structurii selective. Formatul
instrucţiunii este:
switch(expresie){
case c1 : sir1 instr; |break; |
case c2 : sir2 instr; |break; |
...
case cn : sirn instr; |break; |
|def ault : sir instr; |
}
Paşii de execuţie ai instrucţiunii sunt:
P2. Se compară pe rând valoarea expresiei cu valorile c1 , c2 , . . . , cn .
P3. Dacă valoarea expresiei coincide cu valoarea ck , atunci se execută secvenţa
de instrucţiuni definită prin sirk instr; dacă nu coincide cu niciuna, atunci
se execută sir instr, dacă există.
9. Instrucţiunea break Formatul instrucţiunii este:
break;
Această instrucţiune se utilizează pentru a ieşi dintr-o instrucţiune switch
sau pentru a ieşi dintr-o instrucţiune ciclică.
10. Instrucţiunea continue Formatul instrucţiunii este:
continue;
Efect:
• ı̂n cadrul ciclurilor while şi do − while, se realizează direct evaluarea

expresiei care decide asupra continuării ciclului;
• ı̂n ciclul f or, ea realizează saltul la pasul de reiniţializare.
A.13 Pointeri
Prin pointeri ı̂nţelegem o variabilă care are valori adrese de memorie.
Un pointer se declară ca orice variabilă, cu deosebirea că numele ei este
precedat de caracterul asterisc, adică vom folosi construcţia:
tip ∗ nume pointer;
Valoarea aflată la adresa dintr-un pointer se poate utiliza prin construcţia:
∗nume pointer
Pentru a putea fi folosiţi, variabilelor de acest tip trebuie să li se aloce zone de
memorie, acest lucru se realizează ı̂n C standard cu ajutorul funcţiei malloc,
iar ı̂n C + + cu ajutorul operatorului new:
A.14. FIŞIERE TEXT 261
void ∗ malloc(unsigned n);

Eliberarea zonei de memorie alocate prin malloc se poate realiza folosind
funcţia f ree sau operatorul delete ı̂n C + +:
void f ree(void ∗ p);
A.14 Fişiere text

În limbajul C standard, fiecărui fişier fizic i se asociază o structură de tip
F ILE. Acest tip este definit ı̂n fişierul stdio.h. De asemenea, toate funcţiile
de lucru cu fişiere au prototipurile ı̂n fişierul stdio.h.
Fişierele text sunt accesate secvenţial, de la primul caracter până la marcajul
de sfârşit de fişier (EOF).
1. Deschiderea unui fişier - se realizează cu ajutorul funcţiei f open, cu
sintaxa:
F ILE ∗ f open(const char ∗ nume f isier, const char ∗ mod deschidere);
Modurile de deschidere pot fi: r (deschidere numai pentru citire), w
(deschidere numai pentru scriere), a (deschidere numai pentru adăugare),
b (deschidere numai ı̂n mod binar) şi t (deschidere ı̂n mod text, opţiune im-
plicită). Dacă dorim să combinăm două sau mai multe moduri de deschidere,
putem utiliza +.
2. Închiderea unui fişier - se realizează cu ajutorul funcţiei f close, cu
sintaxa:
int f close(F ILE ∗ stream)
care returnează 0 ı̂n caz de succes.
3. Funcţia de verificare a sfârşitului de fişier - este f eof , are sintaxa:
int f oef (F ILE ∗ stream)
şi returnează 0 dacă poziţia pe care ne aflăm ı̂n fişier nu este la sfârşitul
acestuia şi o valoare diferită de zero dacă poziţia actuală indică sfârşitul de
fişier.
4. Funcţii de citire/scriere - pot fi, ı̂n funcţie de tipul datelor citite/scrise,
de mai multe tipuri.
• Funcţii de citire/scriere pentru caractere:
Pentru citirea unui caracter vom folosi:
int f getc(F ILE ∗ stream);
int getc(F ILE ∗ stream);
Dacă citirea a avut succes, se returnează valoarea caracterului citit,
altfel se returnează EOF .
Pentru scrierea unui caracter vom folosi:

int f putc(int c, F ILE ∗ stream);
int putc(int c, F ILE ∗ stream);
Dacă scrierea a avut succes, ambele ı̂ntorc caracterul care a fost scris;
altfel se returnează EOF .
• Funcţii de citire/scriere pentru şiruri de caractere:

Funcţia f gets citeşte un şir de caractere dintr-un fişier şi are sintaxa:
int f gets(char ∗ s, int n, F ILE ∗ stream)
unde s reprezintă buf f er-ul ı̂n care se stochează şirul citit şi n indică
numărul maxim de caractere care se vor citi.
Funcţia f puts permite scrierea unui şir de caractere ı̂ntr-un fişier, are
sintaxa:
int f puts(conts char ∗ s, F ILE ∗ f )
În caz de eroare, se ı̂ntoarce valoarea EOF .
• Funcţii de citire/scriere cu format:

Funcţia f scanf permite citirea variabilelor dintr-un fişier de tip stream,
sintaxa este:
int f scanf (F ILE ∗ stream, const char ∗ f ormat[adr var1, . . .])
Funcţia citeşte o secvenţă de câmpuri de intrare caracter cu caracter,
formează fiecare câmp conform formatului specificat corespunzător, iar
câmpul format este transmis la adresa variabilei specificate.
Funcţia f printf permite scrierea cu format, sintaxa:
int f printf (F ILE ∗ stream, const char ∗ f ormat[argument, . . .])
Acceptă o serie de argumente de tip expresie pe care le formatează con-
form specificării din şirul format; scrie datele ı̂n fişierul cerut.
Utilizarea entităţilor de tip stream din C + + ı̂n lucrul cu fişiere, presupune

includerea fişierului f stream.h ı̂n program, declararea unor obiecte de tip
if stream pentru fişiere text utilizate pentru citire, respectiv of stream pen-
tru fişierele utilizate pentru scriere şi accesarea metodelor şi manipulatorilor
specifici.
Anexa B
Metoda BACKTRACKING
Această metodă se foloseşte ı̂n rezolvarea problemelor ce ı̂ndeplinesc simultan

următoarele condiţii:
• soluţia lor poate fi pusă sub formă de vector S = x1 , x2 , . . . , xn , cu x1

aparţinând mulţimii A1 , x2 aparţinând mulţimii A2 ,. . ., xn aparţinând
mulţimii An ;
• mulţimile A1 , A2 , . . . , An sunt mulţimi finite, iar elementele lor se

consideră că se află ı̂ntr-o relaţie de ordine binară bine stabilită;
• nu se dispune de o altă soluţie mai rapidă.
Observaţii:
• nu la toate problemele n este cunoscut de la ı̂nceput;
• x1 , x2 , . . . , xn pot fi la rândul lor vectori;
• ı̂n multe probleme, mulţimile A1 , A2 , . . . , An coincid.
La ı̂ntâlnirea unei astfel de probleme, dacă nu cunoaştem această metodă,

suntem tentaţi să generăm toate elementele produsului cartezian A1 × A2 ×
. . . × An şi fiecare element să fie testat dacă este soluţie. Rezolvând problema
ı̂n acest mod, timpul de calcul este atât de mare, ı̂ncât poate fi considerat
infinit.
Metoda backtracking constă ı̂n următoarele:
• se alege primul element, x1 , ce aparţine lui A1 ;
263
264 ANEXA B. METODA BACKTRACKING
• presupunând generate elementle x1 , x2 , . . . , xk aparţinând mulţimilor

A1 , A2 , . . . , Ak , se alege (dacă există) xk+1 , primul element disponibil
din mulţimea Ak+1 care ı̂ndeplineşte anumite condiţii de continuare,
apărând astfel două posibilităţi:
1. elementul există, se testează dacă nu s-a ajuns la o soluţie, ı̂n caz

afirmativ aceasta se tipăreşte, ı̂n caz contrar se consideră generate
x1 , x2 , . . . , xl , xk+1 ;
2. elementul nu există, situaţie ı̂n care se consideră generate
elementele x1 , x2 , . . . , xk−1 , reluându-se căutarea de la elementul
următor lui xk ı̂n mulţimea Ak ;
• algoritmul se ı̂ncheie când au fost luate ı̂n consideraţie toate elementele

mulţimii A1 .
Bibliografie
[1] T.H. Cormen, C.E. Leiserson, R.R. Rivest, Introducere ı̂n algoritmi,
Editura Computer Libris Agora, Cluj Napoca, 2000.
[2] G. Desbazeille, Exercices et problèmes de recherche opérationnelle, Ed.

Dunod, Paris, 1976.
[3] R. Diestel, Graph Theory, Springer-Verlag, New York, Graduate Texts

in Mathematics, vol. 173, 2000.
[4] C.Giumale,Introducere ı̂n analiza algoritmilor: teorie şi aplicaţie, Edi-

tura Polirom, Iaşi, 2004.
[5] T. Ionescu, Grafuri: aplicaţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bu-

cureşti, 1973.
[6] B. Korte, J. Vygen, Combinatorial Optimization: Theory and Algo-

rithms, Springer, 2000.
[7] D. Opriş, Gh. Silberberg, Optimizări liniare, discrete, convexe: aplicaţii,

Editura Mirton, Timişoara, 1999.
[8] T.Sorin, Tehnici de programare şi structuri de date, Editura L&S Info-
Mat, Bucureşti, 1995.
[9] P. Stavre, Matematici speciale cu aplicaţii ı̂n economie, Editura Scrisul

Românesc, Craiova, 1982.
[10] D.Stoilescu, Culegere de C\C++, Editura Radial, Galaţi, 1998.
[11] I. Tomescu, Probleme de combinatorică şi teoria grafurilor, Editura Di-

dactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
265

Curs Algoritmica Grafurilor PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Algoritmica Grafurilor PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Algoritmica Grafurilor PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sorin Nădăban Andrea Şandru

Editura MIRTON Timişoara

Grafurile au devenit astăzi foarte răspândite datorită ariei largi de aplica-

2 Algoritmi pentru grafuri 33

2.3.2 Algoritmul Chen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47

3.7 Componente conexe şi tare conexe . . . . . . . . . . . . . . . . 177

A Limbajul C/C++ 251

B Metoda BACKTRACKING 263

1.1 Reprezentarea grafurilor orientate

Exemplul 1.1.2 Fie graful G = (X, U ) unde X = {x1 , x2 , x3 , x4 , x5 } şi

Observaţia 1.1.4 Un graf orientat (X, U ) poate fi privit şi ca ansamblul

Observaţia 1.1.5 Un graf orientat (X, U ) este de fapt ansamblul format

Pentru graful din exemplul 1.1.2 aplicaţia multivocă Γ : X → X este definită

Γ(x1 ) = {x2 , x4 , x5 } , Γ(x2 ) = {x4 } , Γ(x3 ) = {x1 , x2 , x5 } ,

Γ(x4 ) = {x4 , x5 } , Γ(x5 ) = {x3 } .

Observaţia 1.1.6 Un graf orientat admite o reprezentare sagitală, vârfurile

Figura 1.1: Reprezentarea sagitală a grafului din exemplul 1.1.2

Definiţia 1.1.7 Dacă considerăm arcul u = (xi , xj ) atunci xi se numeşte

Γ− (x1 ) = {x3 }; Γ− (x2 ) = {x3 }; Γ− (x3 ) = {x5 };

Γ− (x4 ) = {x1 , x2 , x4 }; Γ− (x5 ) = {x1 , x3 , x4 }.

Avem d− (x1 ) = 1, d+ (x1 ) = 3 şi d(x1 ) = 4 ş.a.m.d.

Exemplul 1.1.16 Pentru graful G = (X, U ) care admite reprezentarea sagi-

matricea ”arce-vârfuri” este

1.2 Grafuri neorientate

Observaţia 1.2.2 Cu alte cuvinte, o muchie este o mulţime {x, y} unde

Exemplul 1.2.3 Fie graful G = (X, U ), unde X = {x1 , x2 , x3 , x4 , x5 , x6 , x7 }

Observaţia 1.2.4 Un graf neorientat admite o reprezentare grafică, vârfurile

Figura 1.2: Reprezentarea grafică a grafului din exemplul 1.2.3

1.3 Operaţii cu grafuri

(x, y) ∈ U ⇔ (ϕ(x), ϕ(y)) ∈ V, (∀)x, y ∈ X.

Aplicaţia ϕ se numeşte izomorfism.

Definiţia 1.3.3 Fie G = (X, U ) şi G0 = (Y, V ) două grafuri. Se numeşte

Se numeşte intersecţia grafurilor G şi G0 graful

Dacă G ∩ G0 = ∅ atunci G şi G0 se numesc disjuncte.

Exemplul 1.3.4 Considerăm grafurile

Definiţia 1.3.5 Fie G = (X, U ) şi G0 = (X, V ) două grafuri cu aceeaşi

Se numeşte produsul grafurilor G şi G0 graful

unde W := {(x, y) ∈ X × X : (∃)z ∈ Xastfel ı̂ncât (x, z) ∈ U, (z, y) ∈ V } .

Exemplul 1.3.6 Se consideră grafurile

Observaţia 1.3.7 Dacă graful G = (X, U ) are matricea de adiacenţă A şi

Definiţia 1.3.8 Fie G = (X, U ) şi G0 = (Y, V ) două grafuri. Dacă Y ⊆ X

Definiţia 1.3.9 Fie G = (X, U ) un graf şi Y ⊆ X. Se numeşte subgraf

Exemplul 1.3.11 Se consideră graful G din exemplul 1.1.2. Pentru

Definiţia 1.3.12 Complementarul unui graf G = (X, U ) este graful

1.4 Grafuri valorizate

Exemplul 1.4.3 Se consideră graful valorizat G = (X, U ), unde

Să se determine reprezentarea sagitală a acestui graf.

Figura 1.3: Reprezentarea sagitală a unui graf valorizat

1.5 Drumuri, circuite şi lanţuri

µ1 = {(1, 2), (2, 4)} , l(µ1 ) = 2 .

µ2 = {(3, 2), (2, 4), (4, 5)} , l(µ2 ) = 3 .

Exemplul 1.5.4 In graful din exemplul 1.1.2, µ = (1, 2, 4, 5, 3) este un drum

Definiţia 1.5.5 Fie G = (X, U ) un graf cu n vârfuri. Matricea dru-

Observaţia 1.5.8 Evident p(x) ≥ d+ (x), (∀)x ∈ X.

Definiţia 1.5.9 Se numeşte lanţ de lungime r un şir ordonat de vârfuri

Într-adevăr, (1, 2) ∈ U , (3, 2) ∈ U , (3, 5) ∈ U .

Observaţia 1.5.11 Un lanţ poate fi privit şi ca un şir ordonat de arce

1.6 Componente conexe şi tare conexe

Definiţia 1.6.3 Fie G = (X, U ) un graf conex.