Parteneriat Familie Gradinita
Parteneriat Familie Gradinita
Parteneriat Familie Gradinita
DIRECTOR,
POPESCU GHEORGHE FLORIN
DIRECTOR ADJ,
MARINICA ZOIA
PARTENERI:
COMITETUL DE PARINTI:
COORDONATOARE:
CONSTANTIN MARIANA VULPE GEORGIANA
GRASU MARIA
1
ARGUMENT
2
Educaţia făcută de primii educatori – părinţii - ca şi cea a grădiniţei, se răsfrâng asupra
tuturor laturilor personalităţii copilului, în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale
acestuia. Pe măsură ce copilul se dezvoltă, cresc şi trebuinţele şi dorinţele lui. În acelaşi timp şi
grădiniţa, ca primă instituţie care se conduce după principii şi metode ştiinţifice, contribuie la
formarea şi dezvoltarea copilului. Investită cu această nobilă şi plină de răspundere sarcină,
educatoarea grupei trebuie să cunoască specificul fiecărui stadiu de dezvoltare a copilului,
disponibilităţile intelectuale, precum şi particularităţile lui temperamentale şi caracteriale.
Educatoarea se preocupă de socializarea preşcolarului prin integrarea în mediul
grădiniţei, dar îi oferă prilejul să cunoască mediul înconjurător organizând vizite în împrejurimile
grădiniţei, în instituţii şi la locurile de muncă ale părinţilor. În acest timp, aceasta poate observa
cum se comportă copiii nu numai la grădiniţă ci şi în afara grădiniţei. Având în vedere
particularităţile lor de vârstă şi ţinând seama de temperamentul lor, educatoarea va putea acţiona
diferenţiat astfel încât eficienţa demersului său educativ să fie optimă. Treptat şi cu răbdare,
cultivându-le încrederea în propriile posibilităţi, folosind jocul şi jucăria, educatoarea participă la
dezvoltarea personalităţii copiilor.
Pentru a răspunde standardelor impuse de comunitate în ceea ce priveşte
valorile şi responsabilităţile familiei, vis-a-vis de personalitatea copilului, asistăm la dezvoltarea
unor iniţiative de organizare a unor cursuri sau programe pentru părinţi, majoritatea susţinându-
se în cadrul grădiniţei de către educatoare. Aceste cursuri sau programe încearcă să răspundă
experienţelor părinţilor sau viitorilor părinţi în ce priveşte abilităţile necesare creşterii şi educării
copilului.
Cu intenţia ca fiecare copil să beneficieze de educaţie şi instrucţie conform posibilităţilor
şi particularităţilor sale, părinţii trebuie antrenaţi în acest demers. Astfel, se pot comunica
părinţilor concluziile observaţiilor făcute, atrăgându-le atenţia asupra părţilor bune ale
personalităţii copiilor, dar şi asupra aspectelor ce trebuie înfrânate, stopate, ori călăuzite spre altă
direcţie.
Familia îl pregăteşte pe copil pentru integrarea în grădiniţă, orientându-l spre lumea
cunoaşterii, a activităţilor curente, iniţiindu-l în deprinderi fundamentale. Fără o susţinere
afectivă, fără un ansamblu de activităţi, de achiziţii şi experienţe, întâlnirea copilului cu grădiniţa
va fi cu atât mai violentă, iar procesul de instrucţie şi educaţie ar deveni inoperant.
Se ştie că familia reprezintă una din cele mai vechi forme de comunitate umana, ce
asigura menţinerea continuităţii biologice, culturale a societăţii, satisfacerea nevoilor personale,
asigurând sentimentul siguranţei , menţinerii si dezvoltării personalităţii.
Familia nu este numai primul adăpost al copilului, ci este şi prima bază de lansare a lui în
lume. Pentru a-şi îndeplini acest rol familia trebuie să se deschidă lumii, oferind copilului
3
posibilitatea de a pătrunde în ea. Familia este primul iniţiator sociocultural al copilului. Aici se
pun bazele incipiente ale dezvoltării intelectuale, morale, estetice, fizice şi sociale ale copilului.
Modul de exercitare a rolului părinţilor, reglarea raporturilor dintre membrii familiei, grija faţă
de bunurile comune, organizarea vieţii de la micile treburi gospodăreşti la activităţile recreative
şi creative, atenţia care se acordă fiecărui membru al familiei sunt percepute şi trăite de copil în
mod diferit, la fiecare vârstă. După numărul şi ierarhia membrilor familiei care-i alcătuiesc o
anume constelaţie, fiecare familie se impune ca o matrice a devenirii personalităţii fiecărui
membru al său. În interrelaţiile dintre părinţi şi copii, singura atitudine părintească validă este
cea de acceptare, de respect faţă de personalitatea în formare a copilului, faţă de sentimentele şi
nevoile sale. Atitudinea părinţilor trebuie modelată în raport de vârsta şi temperamentul copiilor,
de la dragoste, protecţie, acceptare şi îndrumare către cooperare, angajare reciprocă la viaţa
familială cu recunoaşterea unei minime independenţe.
Familia trebuie convinsă că o bună educaţie în familie, şi nu numai, depinde de stilul de
viaţă al acestei, iar măsurarea efectelor influenţelor educative în funcţie de timpul acordat de
părinţi copilului este o practică greşită. Întotdeauna ambianţa, climatul de familie, prin
elementele sale concrete, influenţează în raport cu natura sa, personalitatea copilului.
Pedagogul John Locke, convins de puterea exemplului în familie, de ambianţa şi climatul
acesteia şi de înclinaţia către imitaţie a copilului, se adresa părinţilor: „Nu trebuie să faceţi în faţa
copilului nimic din ceea ce nu vreţi să imite. Dacă vă scapă o vorbă sau săvârşiţi vreo faptă pe
care
i-aţi prezentat-o drept o greşeală când a comis-o, el cu siguranţă se va apăra invocând exemplul
dat de dumneavoastră şi se va pune în asemenea măsură la adăpostul acestui exemplu, încât cu
greu vă veţi putea atinge de el pentru a-i îndrepta cum trebuie greşeala.”
Activitatea cu părinţii, ca parteneri, pentru a asigura dezvoltarea copilului in programul
educativ din grădiniţă, poate deveni un start bun pentru a crea părinţilor respect de sine,
încredere în competenţele lor, făcându-i mai buni.
Grădiniţa este prima treapta a sistemului de învăţământ, de aceea susţin ideea de a
implica părinţii în programul educativ încă de la început, căci doar aşa îşi vor forma deprinderi
de parteneriat cu grădiniţa si, implicit, cu educatoarea.
Parteneriatul grădiniţă-familie se referă la construirea unor relaţii pozitive între familie şi
grădiniţa, la o unificare a sistemului de valori care poate avea un efect benefic asupra copiilor,
atunci când aceştia văd educatoarea sfătuindu-se cu părinţii.
Toţi părinţii au nevoie de informaţii de bază referitoare la copiii lor. Ei trebuie informaţi
despre scopul de bază al programului educativ la care participă copiii lor şi trebuie implicaţi în
luarea deciziilor. Părinţii trebuie să fie la curent cu progresele copilului lor, dar şi cu percepţia pe
4
care o are grădiniţa despre calităţile şi problemele copilului. Educatoarea va sugera acestora
modul în care îşi pot ajuta copiii acasă, căci sunt părinţi care oferă copiilor sprijin suplimentar în
învăţare.
Parteneriatul, asigurarea coerenţei influenţelor educative şi ale tuturor factorilor care
acţionează asupra copiilor este un deziderat major şi trebuie să se realizeze. Problemele pe care
le implică acest domeniu sunt multiple. Copiii care vin in grădiniţă pot avea dificultăţi de
adaptare, atât în sensul socializării, cât şi din punct de vedere intelectual, estetic, fizic. Cauzele
acestora se pot identifica de către educatoare, împreună cu părinţii. Atât părinţii copiilor cu
dificultăţi, cât şi ai celor cu dezvoltare firească, este bine să fie consultaţi pentru a stabili
programe educative, în care să se implice şi familia. Parteneriatul dintre grădiniţă şi familie
cunoaşte numeroase forme în care activitatea propusă conduce la creşterea şi educarea copilului
prin armonizarea celor doi factori educativi: şedinţe cu părinţii – în care sunt prezentate
principalele aspecte ale activităţii grădiniţei; mese rotunde; propaganda vizuală – afişarea
diverselor materiale pe teme de educaţie, în special materiale ce arată activitatea copiilor;
vizitarea grădiniţei de către părinţi; participarea la activităţi, plimbări, excursii, alături de copiii
lor, serbări.
Grădiniţa nu poate face minuni, iar educaţia dată în această instituţie nu va avea rezultate
bune, dacă nu se va sprijini şi nu va colabora cu familiile copiilor.
În concluzie, putem spune că reuşita privind devenirea umană a copilului depinde de o
colaborare prodigioasă dintre doi factori educaţionali de bază: grădiniţa şi familia. De aceea, în
cadrul acestui parteneriat coresponsabil dorim să descoperim cheia unităţii de acţiune ce
deschide porţile succesului educaţional.
SCOP
OBIECTIVE
5
Găsirea unor soluţii comune în educaţie;
Studierea unor cărţi, documente, reviste de specialitate în vederea realizării unor
dezbateri
pe teme date;
Valorificarea unor experienţe personale;
Exprimarea opiniei participanţilor cu privire la acţiunile întreprinse în cadrul acestui
parteneriat
Încurajarea părinţilor în a face propuneri menite să aducă înbunătăţiri actului educaţional
din
grădiniţă/familie.
PĂRŢI IMPLICATE: părinţi, bunici, copii, educatoare, consilier educaţional, anturajul social
al copilului.
ÎNDATORIRILE PĂRŢILOR
- participă benevol, dar are obligaţia de a contribui la asigurarea bunului mers al parteneriatului
şi al materialului utilizat;
- părinţii sunt invitaţi să împrumute sau să cumpere cărţi de specialitate;
ÎNDATORIRI COMUNE
6
GRUP ŢINTĂ: familiile copiilor
RESURSE
UMANE:
- coordonatori
- colaboratori
- familiie copiilor.
MATERIALE: cărţi, reviste, pliante, calculator, CD-uri, cameră video, ecusoane, aparat
foto
MODALITĂŢI DE REALIZARE
Şedinte cu părinţii;
Lectorate pe diverse teme;
Activităţi, la grupă, desfăşurate împreună cu părinţii;
Vernisaje cu lucrări ale copiilor;
Expoziţii cu vânzare, având drept exponate lucrări realizate de către copii, împreună cu
părinţii lor, în cadrul unor activităţi organizate la grădiniţă;
Sărbătorirea zilei de naştere a copiilor/onomasticii acestora;
Vizite, excursii, drumeţii;
Serbări tematice.
7
CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR PE PERIOADA DERULĂRII
PARTENERIATULUI
SEMESTRUL I
8
13 „Sa invatam sa fim generosi”- -activitate de colectare
de haine si jucarii
pentru copiii
defavorizati.
14
„Locul si rolul activitatilor matematice in -prezentare referat,
invatamantul prescolar” discuţii.
SEMESTRUL AL II-LEA
9
CRT REALIZARE
1 “Cand ai spus ultima oara copilului tau TE Discutii
IUBESC”
2 “Cat de bine iti cunosti copilul?” Discutii fise de lucru
Intalnire cu psihologul unitatii pentru prezentarea individual
tulburarilor de comportament care pot aparea
gradual in manifestarile copilului mic(furturi,
anxietate, agresivitate, absenteeism,minciuna,
fantezia)
3 “Banii nu aduc fericirea"-vulnerabilitatea copiilor Discutii
ai caror parinti sunt plecati in strainatate.
10
IMPLEMENTAREA PROIECTULUI:
Am incercat anii trecuti sa sa implementam „Şcoala de o zi a părinţilor”.
Deşi în fază de pionierat, am reuşit să-i atragem pe părinţi în acest tip de activitate, în
condiţiile în care, a-i convinge pe aceştia că ar fi important să accepte ideea de a
învăţa/aprofunda „meseria de părinte” a fost foarte dificil.
Mai întâi i-am invitat pe părinţi să participe, alături de copiii lor, la un concurs gen „Cine
ştie, câştigă” – conţinuturi din Programa activităţilor din grădniţele de copii – în care au făcut
11
echipă, fiecare cu copilul lui. Au fost surprinşi de volumul de cunoştinţe şi competenţele pe care
le deţin copiii lor, de priceperile şi deprinderile pe care şi le-au format la grădiniţă. Cu greu au
înţeles ce este evaluarea continuă şi competiţia cu sine şi, aproape n-au înţeles deloc cum de „toţi
copiii au ieşit învingători”... Au fost primele reacţii pe care am dorit să le declanşez, primele „de
ce-uri” pe care le-am provocat, care, de fapt, au deschis porţile „şcolii părinţilor”. Au acceptat
invitaţia mea şi cel mai greu a fost până i-am adus la prima întâlnire la care a participăt şi
psihologul şcolii, iar după aceea, activitatea programată, iniţial, de o oră s-a transformat în
întâlniri fără o limită anume: au fost întâlniri de două ore sau chiar de două ore şi jumătate-trei.
După câteva întâlniri, părinţii au devenit foarte apropiaţi, foarte sinceri în prezentarea anumitor
situaţii prin care au trecut avându-i ca protagonişti pe copiii lor, încercând, împreună, să găsească
cele mai potrivite soluţii. Bineînţeles că părtaşi la aceste soluţii erau, de fiecare dată, specialiştii
Colegiului: psihologi, pedagogi, alţi profesori, inclusiv subsemnata..
La început au fost două întâlniri fără o temă anume. Apoi, împreună cu părinţii, am
elaborat o planificare orientativă în care am trecut toate problemele pentru care ei, părinţii,
solicitau soluţii.
Acest gen de activitate se bucură şi acum de succes deplin, mizând, împreună cu părinţii
copiilor, pe necesitatea cunoaşterii şi educării copiilor prin ifluenţa pozitivă a celor doi factori
educaţionali: grădiniţa şi familia.
12
De fiecare dată, întâlnirile cu familiile copiilor, în cadrul acesta organizat al
parteneriatului se încheie cu evaluări specifice.
DISEMINAREA REZULTATELOR
Pentru a imortaliza întâlnirile, am realizat înregistrări video şi foto. De asemenea, avem,
în derulare, realizarea unui album. Beneficiarii proiectului au propus iniţierea unui ,,Jurnal al
părinţilor” în care, cine doreşte, să consemneze unele dintre problemele lor, modalităţi prin care
au reuşit să depăşească anumite situaţii dificile pe care le-au întâmpinat în educaţia copiilor
lor, lucrurile care i-au impresionat, în mod deosebit, în cadrul proiectului, anumite amintiri legate
de activitatea desfăşurată împreună cu proprii lor copii, precum şi cu ceilalţi copii şi familiile
acestora.
În fiecare an şcolar împărtăşesc experienţa pozitivă rezultată în urma activităţii cu părinţii
de la grupa mea, în cadrul parteneriatului cu familiile copiilor, întregii grădiniţe, elevelor
practicante care-şi desfăşoară practica pedagogică la Grădiniţa de Aplicaţie şi, ori de câte ori am
prilejul, într-un cadru organizat, la nivelul Colegiului – mese rotunde, sesiuni de referate şi
comunicări etc.
FINALIZAREA PARTENERIATULUI
De fiecare dată, la sfârşitul unui an şcolar, părţile implicate în parteneriatul cu familiile
copiilor se întâlnesc pentru a evalua activitatea derulată de-a lungul întregii perioade, reliefându-
se aspectele pozitive, realizările de care s-au bucurat beneficiarii proiectului – părinţii/copiii - şi,
nu în ultimul rând, concluziile şi propunerile pe care le fac părinţii copiilor pentru perfectarea
acestei forme de activitate: parteneriatul coresponsabil cu partenerul educaţional care se numeşte
familia.
Convingerea mea este că, împreună cu familia copilului, urmărind scopuri/obiective
comune, grădiniţa reuşeşte să contureze personalitatea omului în devenire, în cele mai optimiste
culori.
BIBLIOGRAFIE
Minulescu, Mihaela „Relaţia psihologică cu copilul tău” Editura Psyche, Bucureşti, 2006
14