02.rachete de Aviație Dirijate
02.rachete de Aviație Dirijate
02.rachete de Aviație Dirijate
MODALITĂŢI DE COMANDĂ
A RACHETELOR DIRIJATE
Urmele în plan
Corp Suprafaţă de
comandă transversal ale
celor două plane
Destabilizator Aripă de simetrie
Axa de rotaţie a
suprafeţei de comandă
18
vertical al rachetei, altfel apărând pericolul pierderii forţei de portanţă a rachetei.
Pentru rachetele de acest tip nu se utilizează destabilizatori aerodinamici.
Suprafeţele aerodinamice de comandă pot fi separate de aripi sau pot
constitui componente mobile ale aripii.
Axe de rotaţie a
suprafeţelor de comandă
Corp
Urma în plan
Suprafeţe de comandă Aripi transversal a planului
pe canalul de tangaj portante de simetrie
19
Aripi portante
Comenzi aerodinamice
Treapta de start Treapta finală
20
Axa de ruliu x*
γ
y*
Axa de giraţie ϕ
y
Axa de tangaj
z*
O x λ
M∝ CMR
P∝
CPR
δ Pδ
∝
V∞
CPA lCPA lCP
Axa laterală a
Mδ rachetei
3Această convenţie se va folosi pe tot parcursul lucrării. Acolo unde este cazul, semnul unor
expresii în care apar aceşti coeficienţi va fi explicit precizat.
23
ruliu este posibilă prin folosirea unui stabilizator cu aripioare mobile, a căror
mişcare este controlată simultan, după cum este prezentat în figura următoare.
δ
δ P3δδ
P2δδ
Mδax
P1δδ
P4δδ
δ
δ
a) eleron δg
δ
δg+δa δt
δt+δa
δa
δa
δa
δa
δt
δt-δa
δg
δg-δa c) comenzi cu eleroane cu
b) comenzi cu eleroane cu acţiune diferenţială acţiune independentă
P∝
CMR Pδ
∝
δ
V∞
M∝
Mδ
25
δ1 = δc + δr ,
δ 2 = δ c − δ r ,
unde δc şi δr sunt componentele comună şi respectiv diferită a acestor unghiuri.
Din expresiile forţelor de comandă care apar pe fiecare dintre aripi:
v2
1δ
P = ρ δ
SC ze (δc + δ r ),
4
2
(2.3)
P = ρ v SC δ (δ − δ ),
2δ 4
ze c r
δ
unde C ze semnifică coeficientul forţei de portanţă al unui eleron funcţie de
unghiul de bracaj, se observă că suma acestora este identică cu valoarea ce s-ar
obţine dacă eleroanele ar fi solidare şi ar avea unghiul de bracaj δc :
v2 v2 v2
P1δ + P2δ = ρ δ
SCze ( c r)
δ + δ + ρ SC ze ( c
δ
δ − δ r) = ρ δ
SC ze δc .
4 4 2
Diferenţa acestor forţe va induce însă apariţia unui moment paralel cu axa
de ruliu a rachetei. Trebuie să ţinem cont de faptul că şi la cealaltă pereche de
aripi expresiile diferenţei valorilor unghiurilor de bracaj sunt aceleaşi:
δ3 = δ′c + δ r ,
δ 4 = δ′c − δ r .
Dacă vom considera că pentru fiecare din eleroane centrul de presiune
este situat faţă de la aceeaşi distanţă faţă de axa rachetei, le , va rezulta că
momentul de comandă pe axa de ruliu va fi dat de relaţia:
M ax = ( P1δ − P2δ + P3δ − P4δ ) ⋅ le =
( )
= ρ v 2 4 SC zδ ⋅ ( δc + δ r ) − ( δc − δ r ) + ( δ′c + δ r ) − ( δ′c − δ r ) ⋅ le =
δ
= ρ v 2le SC ze ⋅ δr ,
sau
δ
M ax = ρv 2le SC ze ⋅ δr . (2.4)
Este astfel evident că momentul de comandă axial poate fi pus sub forma
prezentată de relaţia (2.2), unde valoarea comenzii este reprezentată chiar de
componenta δ r a unghiurilor de bracare a fiecăruia dintre eleroane, dacă pentru
coeficientul momentului de comandă se foloseşte relaţia Cmδ ax = 2C ze
δ
⋅ le / l .
Comanda rachetelor cu aripă-stabilizator este posibilă şi cu ajutorul
interceptorilor montaţi în interiorul aripii, spre bordul de fugă. Rachetele de
acest gen au aripi mai groase, cu profil simetric, şi evoluează la viteze mici, la
26
care curgerea aerului pe aripi este preponderent laminară neturbulentă. În lipsa
comenzii, interceptorul vibrează permanent în jurul poziţiei neutre care este
paralelă cu coarda aripii. La aplicarea unei comenzi, poziţia medie a
interceptorului vibrator se va roti faţă de direcţia corzii medii, extremităţile
acestuia ieşind periodic deasupra conturului aripii. Ca o consecinţă a acestui
lucru este crearea de turbulenţe, care au ca rezultat un dezechilibru al
presiunilor, iar în final apariţia unei forţe aerodinamice normale la aripă,
orientată spre direcţia în care s-a rotit interceptorul. Această soluţie constructivă
este folosită în special în cazul rachetelor sol-sol contra blindatelor, dirijate prin
fir sau prin fibră optică.
Pδ
c) poziţia medie comandată a interceptorului şi
a) dispunerea interceptorilor pe apariţia forţei de comandă
aripa stabilizator
Suprafeţele de
comandă Axele de rotaţie ale Aripi
suprafeţelor de comandă portante
δr
δr
δc2 δc2
δc1 δc1
δr δr
δr δr δc1
δc1
δr δr δc2
δc2
28
Indiferent de schema constructivă, normală sau inversă, la rachetele
dirijate prin intermediul suprafeţelor de comandă separate, comenzile pot fi
acţionate diferenţial, solidar sau în ambele variante. Pentru cazul în care
comenzile acţionează solidar, comanda mişcării de ruliu impune folosirea unor
organe de comandă suplimentare, care pot fi constituite de eleroane de aripă,
roleroane sau este posibil chiar alte suprafeţe aerodinamice de comandă, care
acţionează pur diferenţial (toate se rotesc în acelaşi sens).
Stabilizarea canalului de ruliu prin folosirea roleroanelor este o variantă
constructivă care permite, pentru rachetele cu simetrie cruciformă, stabilizarea5
mişcării pe canalul de ruliu, indiferent de modalitatea de comandă pe canalele de
ruliu şi giraţie. Roleroanele sunt dispozitive care funcţionează independent,
necomandate, fiind plasate spre vârful unor suprafeţe fixe ale rachetei (aripi sau
stabilizator aerodinamic). Din punct de vedere constructiv, un roleron este
prezentat în figura 2.13.
centrul
monturii
siguranţă
5 Este important de precizat că prin această metodă se face stabilizarea şi nu controlul mişcării
pe canalul de ruliu. După cum s-a precizat anterior, la rachetele cu simetrie cruciformă
caracteristicile geometrice şi aerodinamice sunt identice pentru cele două plane de simetrie
(ce coincid cu planele aripilor). Din acest motiv nu interesează dacă la un moment dat racheta
se roteşte, astfel încât canalele de tangaj şi giraţie, relativ la un referenţial fix să-şi schimbe
poziţiile. Aceste schimbări nu trebuie însă să fie prea rapide, astfel că nu valoarea efectivă a
unghiului de ruliu trebuie controlată, ci derivata acestuia, care trebuie menţinută cât mai
redusă posibil, dacă nu chiar anulată.
29
giroscop. La rotaţia rachetei după axa longitudinală, efectul giroscopic care apare
la nivelul rotorului forţează montura acestuia să se comporte ca un eleron,
rotindu-se în articulaţia cilindrică prin care este legată la aripă. Rotirea monturii
roleronului are ca efect apariţia unei forţe de comandă care induce un cuplu axial
a cărui tendinţă este de a se opune rotaţie rachetei după axa longitudinală. Fiecare
din roleroane funcţionează independent, iar acţiunea simultană a tuturor
roleroanelor montate pe o rachetă se reduce la un moment axial de stabilizare a
unghiului de ruliu. Forţele de comandă care apar la nivelul tuturor roleroanelor,
întrucât acestea sunt montate în opoziţie, în ansamblu se anulează.
δr4
δr1
Max γ&
δr3
δr2
Corp
30
Comanda pe canalul de ruliu presupune acţiunea pur diferenţială a
eleroanelor situate spre bordul de fugă al aripii portante. Comanda pe canalul de
giraţie (sau direcţie) presupune rotirea identică a suprafeţelor de comandă
corespunzătoare. Geometria specifică a acestor rachete face ca la aplicarea unei
comenzi de ruliu să apară un moment de giraţie, iar la aplicarea unei comenzi de
giraţie racheta să aibă tendinţa să execute şi o mişcare de ruliu. Asupra acestui
mod de răspuns la comenzi se va insista la subcapitolul următor.
31
observă din figura 2.17, pentru o rachetă cu incidenţă αV nenulă în plan
vertical, suprafeţele aerodinamice pentru comanda mişcării în plan lateral
(reprezentate în planul desenului) intră în proporţii diferite în zona de turbulenţă.
Forţele de aerodinamice care apar la nivelul acestor suprafeţe vor fi inegale şi
diferite faţă de cazul incidenţei nule. Suma diferită a acestor forţe face ca
valoarea momentului de comandă să difere de cea care se obţine pentru cazul
unei incidenţe nule, iar diferenţa valorilor generează un moment axial de ruliu.
Acelaşi fenomen apare şi în ceea ce priveşte incidenţa în plan lateral şi
suprafeţele de comandă a mişcării în plan vertical. Ca o concluzie a celor
prezentate putem afirma că la schema de comandă normală, incidenţele mari
în oricare din cele două plane ale rachetei afectează valoarea momentelor de
comandă şi, de asemenea, pot genera o tendinţă de ruliu.
MHδ δH
∝V
PHδ1
Max
PHδ1
32
valorile incidenţei în plan lateral, β , şi ale unghiului de ruliu, γ , se menţin nule.
O valoare nulă a incidenţei în plan lateral şi o valoare nenulă a unghiului de
ruliu fac ca forţa de portanţă a rachetei să aibă o componentă în plan orizontal, al
cărei efect va fi curbarea traiectoriei în plan orizontal. Pentru că forţa de portanţă
are valori semnificative şi componenta acesteia în plan orizontal, care ajută la
efectuarea acestei manevre, va fi ridicată. În acest mod se pot efectua manevre
foarte strânse. Trebuie însă avut în vedere că la manevre de acest tip rotirea
forţei de portanţă poate duce la diminuarea forţei de sustentaţie a rachetei,
existând posibilitatea coborârii traiectoriei.
Atunci când este necesară schimbarea direcţiei de zbor într-un regim mai
lin, giraţia se poate obţine prin comanda suprafeţelor de comandă
corespunzătoare, cu menţinerea la o valoare nulă a unghiului de ruliu. Se asigură
astfel un control corespunzător al forţei de portanţă, P , care este funcţie de
incidenţa planului aripilor, α . Incidenţa în planul aripilor, β , nu mai este nulă,
iar corespunzător valorii acesteia, se va obţine o forţă laterală, L . Cele două
forţe vor fi date de relaţiile:
V2 α
P = ρ SC zP α,
2
2
(2.5)
L = ρ V SC α β.
2
zL
α α
În relaţiile de mai sus, C zP şi C zL sunt derivatele în raport cu incidenţa ale
coeficienţilor aerodinamici pentru forţa de portanţă şi forţa laterală a rachetei.
Spre deosebire de cazul rachetelor cu simetrie cruciformă unde sunt egale, la
racheta cu structură de avion aceste derivate sunt de valori semnificativ diferite:
α α
C zL C zP .
Având în vedere faptul că incidenţele în plan lateral sunt limitate, este
evident că forţa laterală ce se obţine în acest caz va fi limitată. Această limitare
face ca de multe ori, pentru manevre mai strânse, manevra laterală să fie
efectuată cu unghi de ruliu nenul, eventual şi cu incidenţă nenulă în planul
aripilor (combinarea celor două metode).
Comanda mişcării de giraţie prin intermediul suprafeţelor de comandă
dedicate la unele rachete cu structură de avion poate genera şi un moment axial
de ruliu. Acest moment axial care ia naştere, nedorit, este compensat printr-o
comandă pe canalul de ruliu, care să genereze un moment contrar.
33
γ Urma planului axial de simetrie al γP
rachetei în care se construieşte
P unghiul de incidenţă
Forţa de portanţă
Urma planului lateral
Urma planului
aripilor rachetei
L
Componenta în plan orizontal a G
G forţei de portanţă
Urma planului vertical b) forţele în plan lateral la incidenţă
a) forţele în plan lateral la nenulă în planul aripilor
incidenţă nulă în planul aripilor
P
γ
R
G
34
„se rupe”, comenzile pierzându-şi aproape brusc eficienţa. Depăşirea valorilor
limită sau critice ale unghiului de bracare ce corespund unei incidenţe nule a
rachetei poate duce la pierderea controlului rachetei. Această situaţie poate fi
prevenită prin măsuri constructive, dar aceste măsuri nu au întotdeauna efectul
dorit, limitând în mod artificial posibilităţile rachetei.
Cz Cz
C z max ϕ, tg ϕ = C zδ
δ cr
2Cz max
− α C zδ ϕ
δ δl
δl δ δ cr δ
cr
α
− C z max
35
comenzilor, după cum este prezentat în figura următoare. Acest model trebuie să
ţină cont şi de faptul că atunci când incidenţa rachetei se apropie de valorile
critice, α ≥ α cr , unghiul de bracare să nu poată lua decât valorile ce duc la
reducerea incidenţei rachetei.
β
-βconstr -βcr
α=-αcr
-αcr
βef=βcr
36
Au fost folosite notaţiile αT şi lT pentru unghiul de deviere al forţei de
tracţiune T şi pentru distanţa de la punctul de aplicare al forţei de tracţiune la
centrul de masă al rachetei.
CMR
T T⋅⋅sin ∝T
∝T
T⋅⋅cos ∝T
lT
MT = lT⋅T⋅⋅sin ∝T
T ∝T
a) varianta constructivă cu
b) varianta constructivă cu
divergent mobil
voleţi de jet
Volet de jet
∝V
T
∝T