http://webcache.googleusercontent.com/search?

q=cache:4Ccj4EiYDjEJ:www.scribd.com/doc/25926924/Lectia-6-Efectele-
Contractului-de-Vanzare-cumparare+efectele+contractului+de+vanzare-
cumparare+comercial&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro

Efectele contractului de vanzare cumparare

INTRODUCERE

Art. 1294, Cod civil, defineste vanzarea ca fiind “o conventie prin care doua
parti se obliga intre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a
plati celei dintai pretul lui.” Asa intelege legiuitorul, la epoca editarii Codului civil, a
defini contractul de vanzare-cumparare, prin sublinierea celor mai importante doua
efecte ale acestuia, transmiterea proprietatii, care in majoritatea cazurilor coincide cu
momentul predarii lucrului vandut si plata pretului. Depasind insa sfera acestei
definitii, contractul de vanzare-cumparare presupune cu mult mai multe aspecte, cele
mai importante dintre ele, in ceea ce priveste efectele sale, urmand a fi prezentate in
cele ce urmeaza. Astfel, pe langa predarea lucrului vandut, cumparatorul se obliga de
asemeni a garanta in contra evictiunii si a viciilor, iar cumparatorul, pe langa a plati

Page 1 of 18
pretul, se obliga si la luarea in primire a lucrului si suportarea cheltuielilor ocazionate
de vanzare.

I. Obligatiile vanzatorului

Doctrina juridica privitoare la materia contractului de vanzare cumparare

distinge doua obligatii principale ale vanzatorului fata de cumparator: predarea
lucrului vandut si garantia contra evictiunii si a viciilor. Cu toate ca aceste doua
obligatii sunt singurele definite de legiuitor prin articolul 1313, Cod civil
(“Vanzatorul are doua obligatii principale, a preda lucrul si a raspunde de dansul”),
contractul de vanzare cumparare, fiind emanatia vointei partilor, poate naste si
obligatii secundare de natura a reglementa aspectele transferului de proprietate sau
poate chiar face abstractie de textul legii, in favoarea uneia sau alteia dintre parti.
Cu toate ca pe de o parte, textul articolului 1313 din Codul civil nu face
referire decat la cele doua obligatii principale ale vanzatorului, iar pe de alta parte
vointa partilor poate face abstractie de normele generale privind cele doua obligatii,
contractul de vanzare cumparare va obliga intotdeauna vanzatorul la transferul
proprietatii catre cumparator, fie prin insasi incheierea sa (regula) ori daca acest lucru
nu s-a intamplat la acel moment, prin acte ori fapte ulterioare care se definesc sub
forma de obligatii contractuale (exceptia).

1. Predarea lucrului vandut

1.1 Obligatia principala de predare

Articolul 1314 din Codul civil defineste predarea ca fiind “stramutarea
lucrului vandut in puterea si posesiunea cumparatorului”, cu alte cuvinte, punerea
lucrului vandut la dispozitia acestuia din urma. Unii autori insa, avand in vedere faptul
ca proprietatea se transmite, de regula, in momentul incheierii contractului, critica
formularea articolului mai inainte mentionat, sustinand ca predarea nu coincide
neaparat cu transferul de proprietate si deci nici cu transferul posesiei (posesia fiind
transferata catre cumparator la acelasi moment cu proprietatea). Predarea lucrului face
deci mai degraba referire la simpla detentie a cumparatorului asupra lucrului vandut
(Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Universul Juridic,
Bucuresti, 2001).
Din punct de vedere al modului de executare, predarea presupune fie o
atitudine pasiva a vanzatorului, fie una activa in vederea indeplinirii acestei obligatii.
Atunci cand cumparatorul are deja in detentie lucrul ori cand lucrul este la indemna
lui, concursul vanzatorului nu mai este necesar pentru efectuarea predarii. Lucrul se
considera predat in acest caz, chiar si fara realizarea “efectiva” a actelor de predare.
Insa, in cazul in care proprietarul este si detinator “de facto” al lucrului vandut, acesta
are obligatia de a intreprinde acte sau fapte pozitive, necesare pentru intrarea
cumparatorului in stapanirea efectiva a lucrului (de exemplu individualizarea si
predarea lucrurilor de gen, predarea autoturismului, a cheilor si actelor de
inmatriculare ale acestuia, etc.)

Page 2 of 18
 Din punct de vedere al termenului si al dovezii de predare si in cazul
contractului de vanzare cumparare opereaza regulile generale privitaoare la executarea
obligatiilor. Astfel, predarea lucrului se efectueaza la termenul specificat de parti in
contract; in cazul in care nu se fac precizari in acest sens, lucrul va fi predat imediat.
In lipsa unor stipulatii exprese, obligatia de predare a lucrului este cherabila,
nu portabila. Aceasta se face de regula la locul la care se afla lucrul in momentul
incheierii contractului (daca lucrul este individualizat) sau la domiciliul vanzatorului,
articolul 1104 Cod civil: “Plata trebuie a se face in locul aratat in conventie. Daca
locul nu este aratat, plata, in privinta lucrurilor certe si determinate, se va face in locul
in care se gasea obiectul obligatiei in timpul contractarii. In orice alt caz, plata se face
la domiciliul debitorului.”
Conform articolului 1317, Cod civil, costurile de predare (cantarire, masurare,
numarare, transport la locatia stabilita prin contract, etc.) sunt in sarcina vanzatorului
iar cele aferente ridicarii (transport, incarcare, descarcare), in sarcina cumparatorului.
Partile insa pot deroga de la aceste norme si stabili, functie de particularitatile
contractului, prevederi contradictorii celor reglementate de legiuitor.
Din punct de vedere al obiectului predarii, vanzatorul este obligat sa predea
lucrul vandut “in masura determinata prin contract”. Astfel, daca lucrul e determinat
si existent in momentul vanzarii, el va trebui predat “in starea la care se afla in
momentul vanzarii” – Cod civil, articolul 1324, iar daca lucrul e de gen sau viitor, in
cantitatea si calitatea ori conform altor criterii specificate in contract.
Cateva precizari insa trebuiesc facute cu referire la vanzarea imobilelor, unde Codul
civil prevede reguli speciale, operationale in lipsa de prevederi specifice.
Astfel, articolul 1327, Cod civil, prevede ca daca imobilul s-a vandut “cu aratare de
cuprinsul sau si pe atat masura”, vanzatorul se obliga a preda cumparatorului
“cuprinsul aratat in contract”. In cazul in care acest lucru nu este posibil (difera
suprafata reala a terenului fata de cea prevazuta in contract, spre exemplu),
cumparatorul poate, fie sa ceara completarea suprafetei cu o alta parcela de teren
invecinata, proprieteate a vanzatorului fie sa ceara scaderea pretului (in cazul in care
suprafata reala este mai mica), ori sa plateasca suma aferenta diferentei de teren (daca
suprafata e mai mare cu pana la a 20-a parte din suprafata contractata). In ambele
cazuri insa, cumparatorul poate cere rezolutiunea contractului, daca terenul nu poate fi
folosit in scopul si cu destinatia avuta in vedere la incheierea contractului sau daca
suprafata reala depaseste a douazacea parte din cea contractata.
Tot in acest sens, articolul 1329, Cod civil, distinge: “In toate cazurile de vanzare,
facuta altfel decat pe atat masura, fie vanzarea de un corp cert si limitat, fie de mai
multe fonduri distincte si separate, fie conceputa cu expresia masurii inaintea
desemnarii obiectului, sau din contra, nici vanzatorul n-are drept la adaos de pret,
pentru excedent, nici cumparatorul, la scadere pentru lipsa, decat in cazul cand,
excedentul sau lipsa pretuieste o a douazecea parte din pretul total al vanzarii”. Astfel,
doar daca diferenta reprezinta cel putin a douazecea parte din pret, opereaza sporirea
sau diminuarea pretului. Mai mult, singurul caz in care cumparatorul poate cere
rezolutiunea contractului cu referire la acest articol, este doar situatia in care suprafata
reala este mai mare decat a douazecea parte decat cea contractata. Daca insa suprafata
este mai mica (cu mai mult decat a duazecea parte din suprafata contractata)
cumparatorul nu mai poate cere rezolutiunea contractului si nici completarea
suprafetei cu un lot invecinat, proprietate a vanzatorului. In acest caz, diminuarea
pretului este singura optiune la indemana sa.

Page 3 of 18
Rezolutiunea contractului atrage dupa sine si dreptul cumparatorului de a cere
restituirea costurilor vanzarii si dreptul de a solicita daune-interese. Pastrarea terenului
insa, obliga cumparatorul la plata dobanzilor pentru suplimentul de pret.
Conform articolului 1334, Cod civil, dreptul la actiune privind majorarea sau scaderea
pretului, precum si rezolutiunea vanzarii se prescriu intr-un an de la data incheierii
contractului.
Pentru ca proprietatea lucrului se transmite la momentul incheierii
contractului, daca termenul de predare este ulterior acestui moment, vanzatorul este
obligat, in lipsa stipulatiilor contractuale contrare, la predarea fructelor culese ulterior
momentului transferului de proprietate, odata cu predarea lucrului vandut. In acest
caz, vanzatorul are insa dreptul de ai se restitui cheltuielile legate de producerea
fructelor.

1.2 Obligatia accesorie predarii

Asa cum aratam la punctul precedent, articolul 1324, Cod civil, statueaza
obligatia vanzatorului de a preda lucrul vandut in starea in care se afla la momentul
incheierii contractului. In acest sens, vanzatorul are obligatia de a conserva lucrul
pana la momentul predarii. Mai mult, aceasta obligatie ii revine vanzatorului chiar
daca transferul proprietatii se face ulterior incheierii contractului, in acest sens
articolul 1074, Cod civil, mentionand: “obligatia de a da cuprinde pe aceea de a preda
lucrul si de a-l conserva pana la predare...” Daca pana la momentul predarii, lucrul
piere sau este deteriorat, vanzatorul va raspunde pentru acesta ca un depozitar, in afara
cazului in care a intervenit forta majora, sau daunele aduse lucrului se datoreaza unei
cauze straine, exoneratoare de raspundere.
Conform articolului 1618, Cod civil, proprietarul este insa obligat la plata cheltuielilor
ocazionate de intretinerea lucrului, daca proprietatea a fost transmisa in momentul
incheierii contractului de vanzare cumparare, conservarea facandu-se in numele si pe
seama lui: “deponentul este indatorit in a intoarce depozitarului toate spezele facute
pentru pastrarea lucrulu idepozitat, si de a-l dezdauna de toate pierderile casunate lui
din cauza depozitului.”

1.3 Sanctiunea nerespectarii obligatiei de a preda lucrul

In cazul in care, din culpa sa, vanzatorul nu preda lucrul, obiect al contractului
de vanzare cumparare, cumparatorul poate cere rezolutiunea contractului cu daune-
interese ori executarea in natura a contractului, conform articolului 1320, Cod civil.
Daca executarea in natura (punerea in posesie a cumparatorului) nu este posibila,
vanzatorul este obligat la plata daunelor interese conform articolului 1075, Cod civil:
“orice obligatie de a face ori de a nu face se schimba in dezdaunari, in caz de
neexecutare din partea debitorului”, sau conform articolului 1077, Cod civil, este
obligat la suportarea cheltuielilor cu procurarea lucrului de catre cumparator de la
terti: “nefiind indeplinita obligatia de a face, creditorul poate asemenea sa fie autorizat
de a o aduce el la indeplinire, cu cheltuiala debitorului.”
Daca insa vanzatorul preda lucrul dar la un termen ulterior decat cel stipulat in
contract, cumparatorul poate, conform articolului 1321, Cod civil, pretinde doar daune
interese, socotote din momentul punerii in intarziere a vanzatorului.

2. Garantia contra evictiunii

Page 4 of 18
Articolul 1336, Cod civil, precizeaza intinderea garantiei la care este obligat
vanzatorul cu referire la lucrul vandut: “vanzatorul raspunde catre cumparator: 1. de
linistita posesiune a lucrului, 2. de viciile aceluiasi lucru.” Altfel spus, vanzatorul este
obligat de legiuitor a asigura cumparatorului stapanirea linistita (adica contra
evictiunii) si utila folosinta (adica contra viciilor) a lucrului.
Notiunea de evictiune defineste pierderea proprietatii lucrului, in total sau in parte,
sau tulburarea cumparatorului in exercitarea prerogativelor de proprietar. Articolul
1337, Cod civil, stipuleaza ca: “vanzatorul este de drept obligat, dupa natura
contractului de vanzare, a raspunde catre cumparator de evictiunea totala sau partiala
a lucrului vandut sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect si care n-ar fi
declarate la facerea contractului.” Mai mult, obligatia de garantie a vanzatorului
contra evictiunii exista nu numai catre cumparator, ci conform faptului ca odata cu
lucrul se transmit asupra subdobanditorilor si toate drepturile legate de acel lucru,
aceasta obligatie persista si fata de subdobanditorii lucrului, fie ei si cu titlu gratuit.

2.1 Garantia contra evictiunii rezultand din fapte personale

Chiar daca majoritatea reglementarilor din Codul civil fac referire la
garantarea contra evictiuniii provenind de la un tert, primul care trebuie sa nu perturbe
cumparatorul in stapanirea linistita a lucrului, este vanzatorul. Articloul 1339, prevede
in acest sens ca “in nici un mod vanzatorul nu se poate sustrage de la raspunderea
pentru evictiunea care ar rezulta dintr-un fapt personal al sau; orice conventie contrara
este nula.” Asadar, vanzatorul este obligat de lege a nu intreprinde fapte ori acte,
anterioare vanzarii, dar tainuite fata de cumparator sau ulterioare vanzarii, dar
neprevazute in contract, de natura a perturba linistita folosinta a lucrului. Aceste fapte
pot fi intreprinse direct, de catre vanzator, cu referire la persoana cumparatorului
(deposedarea cumparatorului de o parte din terenul vandut sau invocarea unui drept de
abitatie asupra imobilului instrainat) sau de catre un tert, ca rezultat al unor actiuni ale
vanzatorului (vinderea aceluiasi lucru la doua persoane care poate atrage evictiunea
uneia dintre ele de catre cealalta).
Perturbarea nu poate fi nici de fapt nici de drept, cumparatorul putand, in
ambele cazuri, a se apara impotriva faptelor de eveictiune ale vanzatorului prin
invocarea exceptiei de garantie, conforma careia cine trebuie sa garanteze pentru
evictiune, nu poate sa evinga (quem de evictione tenet actio, eundem agentem repellit
exceptio). Aceasta obligatie, fiind de natura patrimoniala, se va transmite si
succesorilor universali sau cu titlu universal, care, la randul lor nu vor putea evinge pe
cumparator. Daca insa succesorii vanzatorului sunt cu titlu particular, acestia nu mai
sunt tinuti de obligatia de garantie contra evictiunii, deoarece ei nu sunt tinuti nici de
obligatiile autorului lor.

2.2 Garantia contra evictiunii rezultand din fapta unui tert

Daca tulburarea folosirii bunului apare din partea unui tert, vanzatorul este
obligat a il apara pe cumparator in contra evictiunii, in cazul in care acesta nu
reuseste, fiind obligat sa suporte cinsecintele evictiunii.
Obligatia de garantie contra evictiunii rezultand din fapta unui tert opereaza daca sunt
respectate cumulativ trei conditii: tulburarea folosintei sa fie de drept, cauza evictiunii
sa fie anterioara incheierii contractului si cauza evictiunii sa nu fi fost cunoscuta de
catre cumparator.
In acest sens, vanzatorul este obligat la a garanta pe cumparator impotriva
evictiunii, numai daca tulburarea din partea tertului este de drept. Dreptul poate fi
unul real (dreptul de proprietate sau de uzufruct, spre exemplu) sau unul de creanta.

Page 5 of 18
In cazul drepturilor reale, vanzatorul raspunde pentru existenta servitutilor nedeclarate
si neaparente sau pentru inexistenta lor, daca lucrul vandut este fondul dominant. “In
cazul ipotecilor si privilegiilor, obligatia de garantie se declanseaza numai daca
debitorul principal nu isi plateste datoria si creditorul trece la realizarea creantei”
(Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Universul Juridic,
Bucuresti, 2001). In cazul lucrurilor mobile, vanzatorul este de asemeni obligat la
garantia contra evictiunii din partea unui tert, in baza articolului 1909, Cod civil: “...
cel ce a pierdut sau cel carui s-a furat un lucru, poate sa-l revendice in curs de trei ani,
din ziua cand l-a pierdut sau cand i s-a furat, de la cel la care-l gaseste, ramanand
acestuia recurs in contra celui de la care il are.”
In cazul drepturilor de creanta, atunci cand acestea pot fi opozabile cumparatorului si
in masura in care cumparatorul nu a avut stiinta de ele, vanzatorul este de asemeni
tinut a garanta pe cumparator impotriva evictiunii.
Chemarea cumparatorului in judecata de catre un tert, cu referire la dreptul dobandit
asupra lucrului cumparat, obliga vanzatorul la intreprinderea de acte menite a il apara
pe cumparator. De regula, evictiunea este consecinta unei actiuni in justitie, fie
intentata de tert impotriva cumparatoruli si castigata, fie de catre cumparator
impotriva tertului si pierduta. Sunt insa si cazuri in care, comportamentul
cumparatorului cu privire la pretentiile invocate de tert denota existenta evictiunii,
fara ca aceasta sa fie consacrata printr-o actiune in justitie.
Daca insa tulburarea de catre un tert a folosintei lucrului nu este “de jure” ci “de
facto”, vanzatorul nu mai este obligat la garantarea in contra evictiunii. Cumparatorul
poate, in acest caz, a se apara in nume propriu, avand la indemana actiuni posesorii
sau altele similare.
Cea de a doua conditie necesara pentru ca vanzatorul sa garanteze pe
cumparator impotriva evictiunii rezultand din fapta unui tert, este ca tulburarea sa fi
avut o cauza anterioara vanzarii. Daca aceasta cauza este ulterioara, vanzatorul va
raspunde numai daca evictiunea provine dintr-un fapt personal, asa cum aratam la
punctul precedent. Daca evictiunea are la baza uzucapiunea inceputa chiar anterior,
vanzatorul va fi de asemeni exonerat de obligatia garantiei in contra evictiunii,
deoarece se considera ca cumparatorul era in drept a intrerupe prescriptia achititiva
(afara de faptul cand aceasta era iminenta).
In cele din urma, pentru a benficia de garantia contra evictiunii datorate de
fapta unui tert, cumparatorul nu trebuie sa fi stiut de existenta cauzei evictiunii. Daca
el a avut cunostinta de cauza, contractul capata un caracter aleator si exonereaza
vanzatorul de la garantarea contra evictiunii, presupunandu-se ca cumparatorul a
acceptat acest risc. Vanzatorului insa ii revine obligatia de a demonstra cunoasterea
cazuzei de catre cumparator.

2.3 Natura si operativitatea garantiei

Cu referire la garantarea contra evictiunii, vanzatorului ii revine in primul rand
o obligatie de a nu face, adica a se abtine de la acte sau fapte care sa tulbure folosinta
linistita a bunului, asa cum am aratat mai sus. In cazul in care dreptul cumparatorului
este amenintat de un tert, obligatia vanzatorului cu privire la asigurarea garantiei
contra evictiunii este dimpotriva, un ac6tiva, de a face. In acest sens, daca un tert
intenteaza o actiune in justitie impotriva cumparatorului, acesta din urma este obligat
a il introduce in proces si pe vanzator (tocmai in scopul exercitarii obligatiei de
garantare impotriva evictiunii). Daca acest lucru nu se intampla si cumparatorul
pierde procesul, el este indreptatit a se intoarce impotriva vanzatorului printr-o actiune
in garantie pentru evictiune. De data aceasta insa, vanzatorul poate invoca exceptia

Page 6 of 18
procesului rau condus si poate fi exonerat de garantia contra evictiunii, daca
dovedeste ca, fiind introdus in procesul cu tertul, ar fi avut mijloace pentru a respinge
pretentiile acestuia (articolul 1351, Cod civil). Daca insa nu poate dovedi acest lucru,
vanzatorul este obligat sa suporte pagubele pricinuite cumparatorului, la fel ca in
cazul in care evictiunea s-a produs deja, vanzatorului revinindu-i obligatia de a da.

2.4 Efectele garantiei in caz de evictiune consumata

In cazul evictiunii, intinderea drepturilor cumparatorului impotriva
vanzatorului sunt stabilite prin lege, dupa caz, daca evictiunea a fost totala ori partiala.
Astfel, daca evictiunea a fost totala, vanztorul este obligat la restituirea integrala a
pretului primit, chiar daca valoarea lucrului s-a diminuat din cauze fortuite ori din
neglijenta cumparatorului, deoarece cuparatorul are dreptul de a fi neglijent cu lucrul
pe care il considera al sau (mai putin cazul in care stricaciunile aduse lucrului ar fi
adus profit acestuia). De asemeni, vanzatorul va plati pretul intreg primit si in cazul in
care subdobanditorul ar fi obtinut lucrul la un pret mai mic sau cu titlu gratuit, in baza
faptului ca drepturile cumparatorului legate de lucru, se transmit asupra
subdobanditorului.
In plus, conform articolului 1341, vanzatorul este obligat a plati cumparatorului si
valoarea fructelor pe care a fost obligat a le inapoia tertului, deoarece fata de vanzator,
cumparatorul ramane in continuare de buna-credinta, chiar daca a luat la cunostinta de
dreptul altuia asupra lucrului.
De asemeni, vanzatorul va inapoia cumparatorului si cheltuielile de judecata pricinuite
de actiunea din care a rezultat evictiunea sau din cea in regres, impotriva vanzatorului
si a costurilor aferente incheierii contractului de vanzare cumparare.
O ultima obligatie in acest sens a vanzatorului, face referire la plata daunelor-interese,
dupa regulile contractului de vanzare cumparare sau a dreptului comun (articolul
1350, Cod civil), dupa cum urmeaza:
Vanzatorul, de buna sau rea-credinta este obligat la plata sporului de valoare dobandit
de lucru, indiferent daca cresterea in valoare putea sau nu fi anticipata ori se datoreaza
sau nu cumparatorului (articolul 1344, Cod civil).
De asemeni, vanzatorul va garanta sau va plati cumparatorului costurile aferente
cheltuielior necesare si utile facute pentru conservarea si sporirea valorii lucrului, iar
daca a fost de rea-credinta, si pe cele voluptorii( articolele 1345 si 1346 Cod civil).
Deoarece tertul evingator este cel care beneficiaza de rezultatul cheltuielilor necesare
si utile, acesta va fi primul obligat la plata acestora fata de cumparator, in limita
sporului de valoare, iar vanzatorul va fi garant in subsidiar. Plata cheltuielilor
voluptorii revin insa in intregime vanzatorului de rea-credinta.
Daca evictiunea a fost partiala, cumparatorul are dreptul de a cere rezolutiunea
vanzarii sau mentinerea ei cu primirea de despagubiri.
In cazul evictiunii asupra unei parti din lucrul cumparat, daca acea parte este atat de
importanta incat cumparatorul nu ar fi cumparat in masura in care putea sa prevada
evictinea, el este indreptatit a cere rezolutiunea contractului cu predarea partii ramase
dupa evictiune si primirea pretului intreg platit si costurile aferente, asa cum am aratat
in cazul evictiunii totale.
In cazul in care cumparatorul nu cere sau nu obtine rezolutiunea vanzarii, acesta este
indreptatit la primirea pretului valorii pierdute, raportat la momentul evictiunii si nu la
momentul incheierii contractului de vanzare cumparare.
Mai mult, daca lucrul cumparat se dovedeste a fi grevat de servituti ori alte drepturi si
cumparatorul nu cere rezolutiunea conform articolului 1349, acesta are dreptul de a
primi daune-interese in conditiile dreptului comun.

Page 7 of 18
Actiunea in garantie pentru evictiune a cumparatorului se prescrie in termenul general
de prescriptie, care curge de la data producerii evictiunii.

2.5 Modificari conventionale ale garantiei contra evictiunii

Articolul 1338, Cod civil, prevede faptul ca: “partile pot prin conventie sa
adauge, sa micsoreze sau sa stearga obligatia de evictiune”. Astfel, legiuitorul ofera
posibilitatea partilor de a agrava, atenua sau exonera partile de efectele obligatiei de
garantie contra evictiunii, cu anumite limitari insa.
In ceea ce priveste agravarea raspunderii vanzatorului pentru faptele proprii, ale
tertilor sau chiar pentru forta majora, legea nu prevede limitari, insa aceste clauze
agravante, fiind de stricta interpretare, trebuiesc a fi formulate clar pentru ca in caz de
interpretabilitate, va opera garantia de drept (cea reglementata de legiuitor) in
detrimentul garantiei de fapt, conventionala (emanatie a vointei partilor).
Cu privire la exonerarea de respundere a vanzatorului, legea prevede insa doua
limitari, pe care le-am atins si la punctele anterioare: prima face referire la
imposibilitatea inlaturarii ori micsorarii obligatiei de garantie contra evictiunii
rezultate din fapte personale ale vanzatorului iar cea de a doua, la posibilitatea
exonerarii totale sau partiale pentru fapta unui tert, cu obligatia insa, de a restitui
pretul catre cumparator (afara de cazul in care acesta a cunoscut, la incheierea
contractului, pericolul evictiunii si a cumparat pe riscul sau), clauze contrare cu
referire la acele situatii fiind lovite de nulitate.

3. Garantia conta viciilor lucrului vandut

Din punct de vedere al obligatiei vanzatorului de a asigura folosinta utila a

lucrului vandut, articloul 1352, Cod civil, face precizarea: “vanzatorul este supus la
raspundere pentru viciile ascunse ale lucrului vandut, daca din cauza acelora, lucrul
nu este bun de intrebuitat, dupa destinarea sa, sau intrebuintarea sa e atat de micsorata,
incat se poate presupune ca cumparatorul nu l-ar fi cumparat, sau n-ar fi dat pe dansul
ceea ce a dat, de i-ar fi cunoscut viciile.” Astfel, cumparatorul are in principiu doua
optiuni, fie reducerea pretului, fie rezolutiunea contractului, care in materie de vicii
ale lucrului vandut se numeste actiune redhibitorie.
Pentru ca garantia contra viciilor lucrului vandut sa opereze, trebuie in primul
rand ca viciul sa fie ascuns. Articolul 1353, Cod civil, precizeaza ca “vanzatorul nu
este raspunzator de viciile aparente si despre care cumparatorul a putut singur sa se
convinga.” Astfel, cumparatorul este culpabil daca nu a cunoscut viciul, dar printr-o
verificare normala si atenta ar fi putut sa il cunoasca. Practica judecatoreasca
stabileste posibilitatea cumparatorului de a fi luat la cunostinta de viciile lucrului,
raportandu-se la cumparatorul prudent si diligent, calitatile sau neajunsurile personale
ale cumparatorului in cauza, neconstituind criterii conform carora viciile sunt
catalogate drept ascunse ori nu.
Daca insa vanzatorul a adus la cunostinta cumparatorului viciile lucrului vandut,
indiferent de natura acestora si cumparatorul a decis a incheia contractul de vanzare
cumparare, nemaifiind vorba de vicii ascunse, acestea nu mai pot fi imputate
vanzatorului.
In al doilea rand, trebuie ca viciul sa fi existat in momentul incheierii
contractului de vanzare cumparare, chiar daca predarea lucrului se face ulterior.
Vanzatorul nu va raspunde pentru viciile ivite ulterior, deoarece proprietatea asupra
lucrului a fost deja transmisa cumparatorului, vanzatorul actionand in continuare ca

Page 8 of 18
un depozitar. Daca insa, momentul incheirii contractului nu coincide cu transferul de
proprietate, vanzatorul este responsabil de vicii pana la momentul efectuarii
transferului.
Si in cele din urma, vicul sa fie grav, din cauza lui, lucrul sa fie impropriu
intrebuintarii la care este destinat dupa natura, astfel incat, in cunostinta de cauza,
cumparatorul nu l-ar mai fi contractat, respectiv, ar fi platit un pret mai mic pentru
achizitia lui.
Articolul 1354, Cod civil, reglementeaza de asemeni faptul ca necunoasterea sau
cunoasterea viciului de catre vanzator nu limiteaza raspunderea acestuia ci doar
stabileste intinderea raspunderii lui. Dovedirea celor trei elemente amintite insa,
revine in sarcina cumparatorului.
Ca ultima precizare in acest sens, mentionam faptul ca nu exista obligatia de garantie
contra viciilor, in cazul vanzarii prin licitatie publica care se face prin intermediul
justitiei (conform articolului 1360, Cod civil) si in cazul vanzarii de drepturi
succesorale, daca vanzatorul nu s-a obligat sa garanteze continutul universalitatii (el
raspunzand numai de calitatea sa de mostenitor, nu si de calitatea bunurilor aflate in
mostenire - articolul 1399, Cod civil).

3.1 Efectele si intinderea raspunderii vanzatorului pentru vicii

Asa cum mentionam la punctul anterior, intinderea raspunderii vanzatorului
pentru vicii, variaza functie de buna sau reaua sa credinta si tot din aceste
considerente, cumparatorul va fi sau nu indreptatit la solicitarea de daune-interese. In
cazul in care viciul este anterior incheierii contractului, ascuns si grav, cumparatorul
va putea opta intre actiunea redhibitorie sau cea estimatorie, cerand desfacerea
contractului respectiv scaderea pretului. In cazul in care viciul care afecteaza bunul nu
e atat de grav incat acesta sa nu poata fi folosit conform destinatiei sale, jurisprudenta
incurajeaza cumparatorii a solicita dimunuarea pretului si nu rezolutiunea
contractului. Daca insa cumparatorul cere rezolutiunea contractului, instanta va
aprecia, de la caz, la caz, daca actiunea este fondata (luand in considerare gravitatea
viciului) sau daca cumparatorul exercita abuziv acest drept de optiune (acordand
numai o reducere din pret).
Actiunea redhibitorie poate fi exercitata si de catre subdobanditorul lucrului cumparat
si obliga intotdeuna pe vanzator la restituirea integrala a pretului si a cheltuielilor
cumpararii.
Actiunea estimatorie ofera cumparatorului posibilitatea de a primi diferenta de pret
corespondenta reducerii valorii bunului datorate viciului, diferenta estimandu-se prin
expertiza.
In ambele situatii, cumparatorul poate solicita daune-interese, atat timp cat vanzatorul
este de rea-credinta, buna-credinta neobligand pe acesta la plata daunelor-interese,
admitandu-se faptul ca viciile, in natura lor sunt imprevizibile.
In afara insa de aceste doua posibilitati aflate la indemana cumparatorului, practica
judiciara consacra o a treia, mai putin intalnita si anume inlaturarea viciilor
(remedierea defectiunilor)de catre sau in contul vanzatorului, daca costurile cu aceasta
nu ar fi nejustificat de mari.
In cazul in care lucrul afectat de vicii piere din aceasta cauza, vanzatorul este obligat
la plata intreaga a pretului si a cheltuielilor vanzarii (platite de cumparator) si eventual
la plata de daune-interese (doar in masura in care a fost de rea-credinta). Daca insa
lucrul afectat de vicii piere din ratiuni imputabile cumparatorului ori fortuit,
vanzatorul va fi exonerat de raspunderea pentru vicii.

Page 9 of 18
3.2 Termenul de intentare a actiunilor
Articolul 5 din Decretul nr. 167/1958 prevede faptul ca “dreptul la actiunea privitoare
la viciile ascunse ale unui lucru transmis... se prescrie prin implinirea unui termen de
6 luni, in cazul in care viciile nu au fost ascunse cu viclenie”, cu alte cuvinte, in cazul
in care vanzatorul a fost de buna-credinta. Daca insa vanzatorul a fost de rea-credinta,
actiunea cumparatorului impotriva sa (cu privire la dreptul de a fi garantat impotriva
viciilor) se prescrie in termenul general de prescriptie (3 ani). Termenul de intentare a
actiunii incepe a curge din momentul descoperirii viciilor, moment care va trebui sa
fie nu mai tarziu de un an de la data predarii lucrurilor sau, in cazul constructiilor, nu
mai tarziu de 3 ani de la predare. Termenele de un an, respectiv trei ani, nu trebuiesc
privite ca sporind perioada de prescriptie ci ca termene legale generale de garantie
pentru descopeirea viciilor ascunse. Astfel ca, spre exemplu, daca viciul a fost
descoperit imediat dupa predare dar actiunea redhibitorie sau cea estimatorie a fost
introdusa la opt luni de la descoperirea viciilor, aceasta va fi respinsa ca prescrisa,
chiar daca nu a trecut un an de la predarea lucrului. Daca viciile nu au fost invocate in
termenul de prescriptie, ele nu mai pot fi invocate nici pe cale de exceptie in cadrul
unei actiuni neprescrise a vanzatorului (spre exemplu pentru plata pretului).

3.3 Modificari conventionale ale garantiei pentru vicii

Dat fiind faptul ca normele prevazute anterior si care reglementeaza existenta,
conditiile, efectele si intinderea obligatiei de garantie pentru vicii, au caracter supletiv,
ele pot fi inlaturate, limitate ori agravate, functie de vointa partilor.
Clauzele de limitare sau de inlaturare a garantiei pentru vicii, opereaza numai
in cazul in care vanzatorul a fost de buna-credinta. Daca vanzatorul insa a fost de rea-
dredinta, aceste clauze sunt nule. Demonstrarea relei-credinte va cadea in sarcina
cumparatorului, acesta avand la dispozitie orice mijloace de proba, incluziv
prezumptiile.
Daca vanzatorul este de buna-credinta, partile se pot invoi a limita sau chiar a inlatura
garantia contra viciilor, singurele limite impuse de lege fiind cele cu privire la
termenul de prescriptie a actiunilor redhibitorii, respectiv estimatorii, care nu va fi
altul decat cel stipulat de Decretul nr. 167/1958.
In ceea ce priveste agravarea garantiei pentru vicii, vointa partilor poate de
asemeni face referire la clauze in acest sens, fara existenta unei limitari: spre exemplu,
vanzatorul poate a se obliga sa raspunda si de viciile aparente ori cele aparute ulterior
vanzarii (de obicei in cazul vanzarilor de autotursime). Daca insa se obliga a garanta
si contra acestor vicii, intr-un temen mai mic decat cel stabilit pentru descoperirea
viciilor ascunse, vanzatorul nu este exonerat de raspundere pentru viciile descoperite
in termenul legal, decat daca acest lucru s-a stipulat expres in contract. Suntem in
acest caz in fata a doua clauze, una de agravare (prin asumarea de catre vanzator a
unor obligatii suplimentare de garantie) si una de limitare (prin diminuarea termenului
in care cumparatorul poate descoperi viciile ascunse ale bunului).
II Obligatiile cumparatorului

Conform Codului civil, cumparatorul are doua obligatii principale: plata

pretului si luarea in primirea lucurului cumparat. La aceste doua se mai adauga, in
lipsa de stipulari contrare si suportarea cheltuielilor ocazionate de vanzare si altele ce
au ca emanatie vointa contractuala a partilor.

1. Plata pretului

Page 10 of 18
1.1 Locul si data platii
Tot Codul civil, face doua precizari importante in ceea ce priveste locul si data
platii: articolul 1361 prevede faptul ca “principala obligatie a cumparatorului este a
plati pretul la ziua si la locul determinat prin contract” iar articolul urmator: “daca nu
s-a determinat nimic in privinta aceasta prin contract, cumparatorul este dator a plati
la locul si la timpul in care se face predarea lucrului”. Observam ca textul articolului
1362 este contrar regulilor general in materie de obligatii, stipuland faptul ca plata se
face la locul si data predarii lucrului (domiciliul vanzatorului sau locul la care se afla
bunul la momentul incheierii contractului) si nu la domiciliul debitorului
(cumparatorulu), asa cum prevede articolul 1104, Cod civil. Daca insa plata se face
ulterior predarii si in contract nu exista stipulatii cu privire la locul efectuarii platii,
dispozitiile articolului 1104, Cod civil sunt cele care se aplica. Mai mult, articolul
amintit preziceaza faptul ca plata pretului se va efectua, in lipsa de stipulatii
contradictorii, la momentul predarii bunului, contrar reglementarilor generale in
materie de obligatii, unde in lipsa de termen, plata se poate cere imediat. In schimb,
termenul prevazut numai pentru plata pretului nu afecteaza obligatia vanzatorului de
predare. Modalitatile de plata a pretului (plati succesive, plata la scadenta, etc.) pot
varia, insa cumparatorul poate, in toate cazurile in care are motive temeinice de a se te
me de vreo evictiune, a suspenda plata pretului, pana la momentul cand vanzatorul va
inlatura cauza tulburarii sau ii va plati o cautiune (afara de situatia in care in contract
s-a stipulat obligatia cumparatorului de a plati pretul lucrului si in aceste conditii).

1.2 Dobanda pretului

Articolul 1363, Cod civil, precizeaza cele trei situatii in care cumparatorul este
obligat la plata dobanzilor pana la efectiva achitare a pretului: “daca aceasta s-a
cuprins anume in contract, daca lucrul vandut si predat produce fructe sau alte
venituri, daca cumparatorul a fost interpelat a plati. In acest dupa urma caz, dobanda
nu curge decat din momentul interpelarii.” Acestea sunt singurele situatii in care
cumparatorul va plati dobanzi pentru neplata integrala a pretului.

1.3 Sanctiunea neplatii pretului

Neplata integrala ori partiala a pretului lasa vanzatorului mai multe optiuni,
una dintre ele fiind obligarea cumparatorului la executarea in natura a obligatiei.
Aceasta este aproape intotdeauna posibila, dat fiind faptul ca are ca obiect o suma de
bani, singurul caz in care nu ar fi realizabila fiind provocata de insolvabilitatea
debitorului. Actiunea are caracter personal si se prescrie in termenul general de 3 ani.
In caz de neplata a pretului, vanzatorul poate, de asemeni, sa invoce exceptia
de neexecutare si sa refuze predarea lucrului vandut. Daca insa cumparatorul
beneficiaza de un termen suspensiv, vanzatorul nu mai este indreptatit a invoca
exceptia si va fi obligat la a preda lucrul catre cumparator, in temeiul articolului 1322,
Cod civil. Articolul 1323, Cod civil, insa completeaza dispozitia anterioara si
precizeaza ca in cazul in care cumparatorul ar beneficia de acest termen suspensiv
daca daca el a cazut in “faliment sau in nesolvabilitate”, vanzatorul nu mai este tinut a
ii preda lucrul.
O alta optiune a vanzatorului, in caz de neplata a pretului, este solicitarea
rezolutiunii contractului si plata dobanzilor, conform articlolelor 1365, 1020 si 1021,
Cod civil, cu urmatoarele trei precizari:

Page 11 of 18
1. In cazul imobileleor, instanta nu poate acorda un temen de gratie daca vanzatorul
este in pericol de a pierde lucrul si pretul. In cazul in care nu ar exista acest pericol,
instanta poate acorda doar un singur termen, la care, daca cumparatorul nu plateste, se
produce rezolutiunea de drept a contractului.
2. In cazul existentei unui pact comisoriu expres care sa prevada rezolutiunea de drept
a contractului in cazul neplatii pretului si daca s-a efectuat punerea in intarziere a
cumparatorului (care nici in acest caz nu a respectat obligatia platii pretului) instanta
nu trebuie sa mai intervina pentru a se rezilia contractul. Mai mult, nici punerea in
intarziere a cumparatorului nu este obligatorie pentru constatarea rezolutiunii in acest
caz, daca printr-un pact comisoriu de ultim grad, partile prevad in acest sens.
3. Asa cum prevede Codul civil in articolul 1368, actiunea rezolutorie pentru neplata
pretului, este una reala, care urmareste lucrul vandut si nu persoana si care produce
deci efecte si asupra tertilor dobanditori. Articolul urmator insa, clarifica principiul
mai inainte mentionat, aducand trei precizari: a) rezolutiunea ramane fara efect in
contra autoritatilor publice, b) fata de tertul adjudecatar in vanzari silite si c) dreptul
de a cere rezolutiunea pentru neplata pretului nu este opozabil tertilor dobanditori de
drepturi reale care au indeplinit actele necesare pentru ca drepturile lor sa fie
opozabile tertilor, decat daca vanzatorul a indeplinit cerintele legii pentru conservarea
privilegiului sau de vanzator.
2. Luarea in primire a lucrului vandut

Obligatiei vanzatorului de a preda lucrul vandut, ii corespunde obligatia

cumparatorului de a lua in primire acelasi lucru, la acelasi loc si la aceeasi data.
In cazul in care cumparatorul nu isi respecta obligatia in cauza, vanzatorul poate cere
instantei obligarea acestuia la luarea in primire a lucrului sau incuviintarea ca sa-l
depuna intr-un alt loc, pe cheltuiala cumparatorului, daca are nevoie de locul in care
se gaseste lucurul.
Si in acest caz, rezolutiunea contractului se poate cere pe cale judecatoreasca,
sau poate opera de drept in cazul existentei unui pact comisoriu in acest sens. Prin
derogare de la regula procedurii judiciare in ceea ce priveste rezolutiunea, in cazul
lucrurilor perisabile sau a altor lucruri mobile a caror valoare fluctueaza, avand in
vedere importanta respectarii termenului de luare in primire, Codul civil prevede
rezolutiunea de drept a contractului fara punerea in intarziere a cumparatorului, daca
in contract s-a stipulat un termen pentru ridicare si nerespectarea termenului nu se
datoreaza faptei sale. Prevederile articolului 1370, opereaza insa numai in favoarea
vanzatorului, cumparatorul neputand invoca aceasta rezolutiune pentru a se elibera de
obligatia de a plati pretul. Nici vanzatorul, in cazul in care ar vinde si unui tert, nu ar
putea retine pretul incasat de la primul cumparator, putand cere doar daune-interese
potrivit regulilor generale.

3. Suportarea cheltuielilor vanzarii

Pe langa plata pretului, in lipsa unor stipulatii contrare, cumpoaratorul mai este
obligat si la plata cheltuielor legate de vanzare (taxe de timbru, taxe notariale, de
autentificare, de publicitate imobiliara, etc.). Pretentiile cumparatorului cu privire la
suportarea acestor cheltuieli de catre vanzator care nu au la baza stipulatii exprese in
contract, vor trebui dovedite, simplele prezumptii nefiind indeajuns. In raport cu tertii
insa, acest principiu nu este operativ. Atat timp cat una din parti isi angajeaza obligatii
fata de un tert, cu privire la costuri ale vanzarii (spre exeplu redactarea contractului de

Page 12 of 18
vanzare-cumparare), ea este tinuta a isi respecta obligatia, operand prevderile
dreptului comun si nu cele ale articolului 1035, Cod civil. Daca insa una dintre parti,
contrar obligatiilor contractuale sau cele reglementate de Codul civil in acest sens,
suporta cheltuilile ocazionate de vanzare (integral ori partial), va avea la indemana
actiunea in regres asupra celeilalte parti.

CONCLUZII

Contractul de vanzare-cumparare este unul dintre cele mai intalnite in cotidian.

Cunoasterea efectelor pe care contractul le are si felul in care acestea se rasfrang
asupra partilor cat si aspectele asupra carora legiuitorul ofera partilor posibilitatea de a
deroga de la reglementarile de drept, pot constitui reale avantaje in practica de zi cu
zi.

6.1 Transmiterea proprietatii si a riscurilor in contractele de vanzare-cumparare

comerciala in care ambele parti au cetatenie sau nationalitate romana
Principalul efect al contractului de vanzare-cumparare il constituie transmiterea
dreptului de proprietate asupra lucrului de la vanzator la cumparator. Transmiterea
dreptului de proprietate se realizeaza de indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si
asupra pretului, chiar daca lucrul nu s-a predat si pretul nu s-a incasat. De la aceasta
data, riscul pieirii bunului vandut ramane in sarcina dobanditorului, chiar daca bunul
nu a fost inca predat de catre vanzator. Ca atare, daca bunul piere in mod fortuit, deci
din cauze neimputabile vanzatorului, cumparatorul nu poate cere returnarea pretului,
daca acesta a fost platit. Bineinteles, partile pot, prin derogare de la aceasta regula, sa
stabileasca prin contract transmiterea dreptului de proprietate numai in momentul
predarii bunului ori al platii pretului, intrucat regula enuntata are caracter dispozitiv,
nu imperativ. Cazuri in care regula este aceea ca dreptul de proprietate asupra
bunurilor vandute se transmite ulterior incheierii contractului sunt: vanzarea
lucrurilor determinate generic, vanzarea bunurilor viitoare, vanzarea cu termen sau
conditie. In aceste cazuri, regula este transmiterea proprietatii asupra bunului vandut
ulterior incheierii contractului, iar exceptia consta in transmiterea de drept a
proprietatii bunului vandut de la data realizarii acordului de vointa asupra lucrului si a
pretului. Transmiterea dreptului de proprietate si a riscului pieirii bunului vandut in
cazul vanzarii bunurilor determinate generic se realizeaza in momentul
individualizarii acestora. Individualizarea bunurilor de gen se realizeaza prin
numarare, cantarire si masurare. Riscurile sunt suportate de vanzator pana la
individualizare. In cazul bunurilor viitoare, dreptul de proprietate nu se poate
transmite in momentul incheierii contractului, deoarece bunurile nu exista inca,
transmiterea proprietatii si a riscurilor urmand sa aiba loc in viitor, cand acestea vor
exista prin fabricare, recoltare etc. In cazul contractului cu termen sau conditie,
transmiterea proprietatii opereaza la implinirea termenului stipulat in contract, la
indeplinirea sau neindeplinirea conditiei prevazute. Daca bunul vandut piere fortuit
inainte de indeplinirea unei conditii suspensive (cand de indeplinirea conditiei

Page 13 of 18
depinde incheierea contractului de vanzare), riscul este suportat in mod diferit: daca
piere total, riscul il suporta vanzatorul, iar daca piere partial, riscul revine
cumparatorului. In cazul unei conditii rezolutorii (indeplinirea conditiei duce la
desfiintarea retroactiva a contractului), transmiterea dreptului de proprietate opereaza
din momentul incheierii contractului, insa, la momentul indeplinirii conditiei,
contractul se desfiinteaza retroactiv si bunul revine la primul proprietar.

6.2 Transmiterea proprietatii si a riscurilor in contractele de vanzare-cumparare

comerciala in care una dintre parti are cetatenie sau nationalitate straina
6.2.1 Am vazut ca, in dreptul roman, transmiterea proprietatii bunului vandut de la
vanzator la cumparator are loc prin simplul efect al incheierii contractului. De la
aceasta regula exista exceptiile amintite mai sus: vanzarile de bunuri generice sau de
bunuri viitoare; inserarea in contract a unei clauze exprese relative la transmiterea
proprietatii bunului vandut la un alt moment. In alte sisteme de drept, transmiterea
proprietatii are loc sau la momentul incheierii contractului, sau la momentul predarii
bunului vandut. De regula, atunci cand una dintre partile contractului este straina,
transmiterea proprietatii este stabilita de parti, in functie de specificul contractului.
6.2.2. In stransa legatura cu transmiterea dreptului de proprietate apare si problema
transmiterii riscurilor. In unele legislatii, riscul neexecutarii contractului se transmite
odata cu dreptul de proprietate. Astfel, riscurile vor fi suportate de cumparator, care
devine proprietar al lucrului vandut, potrivit regulii res perit domino. Pierderea sau
deteriorarea fortuita a bunului ramane in sarcina debitorului obligatiei imposibil de
executat. In alte legislatii, transmiterea riscurilor este distincta de transferul dreptului
de proprietate. Astfel, riscurile se transmit cumparatorului fie din momentul incheierii
contractului, fie din momentul individualizarii bunului, fie din momentul predarii
bunului vandut. In situatia in care una dintre partile contractului de vanzare-
cumparare comerciala este straina, de regula, partile determina transmiterea
riscurilor prin includerea in contract a unor clauze tip uzuale. In aceasta categorie se
inscriu regulile Incoterms, conform carora fiecarei modalitati de vanzare ii corespunde
un anumit moment in care se produce transferul riscurilor. 6.2.3. Astfel,
INCOTERMS reglementeaza exclusiv raporturile dintre vanzator si cumparator si
privesc, in principal, aspecte legate de livrarea marfurilor, de transferul riscurilor de la
vanzator la cumparator, de repartizarea cheltuielilor intre partenerii contractuali, de
incheierea unor contracte subsecvente de transport si de asigurare a marfii, de
indeplinirea formalitatilor de import, de export sau de import-export, de ambalare sau
de marcare a marfurilor. "INCOTERMS 1990" este cea mai folosita editie a
"Regulilor Internationale pentru Interpretarea Uzantelor de Comert" si contine
treisprezece conditii de livrare a marfii de la vanzator la cumparator si tot atatea
momente de transfer a riscurilor si a proprietatii. Conditiile de livrare cuprinse in
"INCOTERMS 1990" sunt grupate in patru categorii. Gruparea in patru categorii

a conditiilor generale de livrare a marfurilor de care se ocupa "Incoterms 1990" nu

este deloc intamplatoare. O analiza atenta a continutului fiecarei conditii de livrare si,
respectiv, a fiecarei grupe, presupune descoperirea unei cresteri graduale a obligatiilor
vanzatorului, proportionala cu o descrestere a obligatiilor cumparatorului. Astfel, in
timp ce clauza "EXW" contine obligatii minime pentru vanzator, clauza "DDP"
contine obligatii maxime pentru acesta. Cele patru grupe ale clauzelor "Incoterms
1990" sunt urmatoarele: Grupa E cuprinde o singura conditie de livrare a marfurilor: -
EXW (Ex Works) - franco fabrica. Grupa F cuprinde trei conditii de livrare a
marfurilor. Prin inserarea uneia din aceste clauze in contractul comercial international

Page 14 of 18
incheiat, partile convin ca vanzatorul sa puna marfa la dispozitia cumparatorului, in
custodia carausului ales de cumparator, plata transportului fiind insa in sarcina
cumparatorului. - FCA (Free Carrier) - franco caraus; - FAS (Free Alongside Ship) -
franco de-a lungul vasului; - FOB (Free on Board) - franco la bord. Grupa C cuprinde
patru conditii de livrare a marfurilor. Comparativ cu clauzele care alcatuiesc Grupa F,
conditiile de livrare a marfurilor care fac obiectul Grupei C impun obligatii
suplimentare pentru vanzator, in sensul ca acesta din urma are obligatia de a suporta
costul transportului pe intreg parcursul international, iar uneori chiar si de a asigura
marfa. Bineinteles ca toate aceste cheltuieli suplimentare se vor reflecta in pretul
contractual. - CFR (Cost and Freight) - cost si navlu; - CIF (Cost, Insurance and
Freight) - cost, asigurare si navlu; - CPT (Carriage Paid To...) - transport platit pana
la... - CIP (Carriage and Insurance Paid To...) - transport si asigurare platite pana la...
Grupa D este si cea mai cuprinzatoare dintre cele patru grupe ale termenilor
"Incoterms 1990", fiind alcatuita din cinci astfel de conditii de livrare a marfurilor.
Aceste clauze impun obligatii sporite pentru vanzator, care este responsabil pentru
sosirea marfii la punctul final de destinatie, acesta fiind, de cele mai multe ori, mai
indepartat decat un punct de destinatie convenit printr-una din clauzele care alcatuiesc
Grupa C. - DAF (Delivered At Frontier) - livrat la frontiera; - DES (Delivered Ex
Ship) - livrat franco vas; - DEQ (Delivered Ex Quai) - livrat franco chei; - DDU
(Delivered Duty Unpaid) - livrat nevamuit; - DDP (Delivered Duty Paid) - livrat
vamuit. "Fiecare din cele treisprezece conditii de livrare din INCOTERMS 1990
contine zece obligatii pentru vanzator si zece pentru cumparator, ele referindu-se la: -
pentru vanzator: 1. livrarea marfii conform contractului; 2. licente, autorizatii si
formalitati; 3. contractul de transport si asigurarea marfii pe parcursul international;

4. livrare; 5. transferul riscurilor; 6. repartizarea cheltuielilor; 7. avizarea

cumparatorului; 8. dovada livrarii, documentul de transport si mesajul electronic
echivalent; 9. verificare, ambalaj, marcare; 10. alte obligatii." - pentru cumparator: 1.
plata pretului; 2. licente, autorizatii si formalitati; 3. contractul de transport; 4.
preluarea marfii; 5. transferul riscurilor; 6. repartizarea cheltuielilor; 7. avizarea
vanzatorului; 8. dovada livrarii, documentul de transport si mesajul electronic
echivalent; 9. inspectarea marfii; 10. alte obligatii." In conditiile in care partile doresc
ca regulile INCOTERMS sa isi gaseasca aplicarea in relatiile contractuale pe care ele
le stabilesc, este imperios necesar ca ele sa se refere expres in contract la termenul
ales, aratand totodata editia INCOTERMS pe care au avut-o in vedere. Daca partile
vor include sau nu in contractul pe care il incheie una dintre conditiile de livrare
continute de INCOTERMS, ramane la latitudinea lor. Mai mult chiar, partile pot sa
aduca clauzei INCOTERMS inserate in contract modificarile si completarile dorite.
6.2.3.1. In vanzarea Ex Works (EXW) - Franco Fabrica, transferul riscurilor se
produce la momentul in care vanzatorul a pus marfa la dispozitia cumparatorului in
spatiile proprii (depozit, fabrica). 6.2.3.2. In vanzarea Free Carrier (FCA) - Franco
Caraus, transferul riscurilor se produce la momentul la care vanzatorul a predat marfa
vamuita carausului desemnat de cumparator la locul convenit. 6.2.3.3. In vanzarea
Free Alongside Ship (FAS) - Franco de-a lungul vasului, transferul riscurilor se
produce la momentul la care marfa se afla langa vas, pe chei sau pe slepuri, in portul
de incarcare convenit. 6.2.3.4. In vanzarea Free on board (FOB) - Franco la bord,
transferul riscurilor se produce la momentul la care marfa a trecut de balustrada
vasului in portul de incarcare convenit. 6.2.3.5. In vanzarea Cost and Freight (CFR) -
Cost si Navlu, transferul riscurilor se produce la momentul la care marfa a trecut de
balustrada vasului in portul de incarcare convenit, situatie identica cu aceea prezentata

Page 15 of 18
in cazul FOB, doar ca navlul si costul necesar aducerii marfii in portul de destinatie
convenit sunt in sarcina vanzatorului.

6.2.3.6. Cost, Insurance and Freight (CIF) - Cost , Asigurare si Navlu presupune ca
transferul riscurilor se produce la momentul la care marfa a trecut de balustrada
vasului in portul de incarcare convenit (situatie identica cu aceea prezentata in cazul
CFR, in plus vanzatorul are obligatia de a incheia si un contract de asigurare pentru
marfa). 6.2.3.7. Carriage Paid To (CPT) - Transport platit pana la- transferul riscurilor
se produce la momentul la care marfa a fost predata de vanzator carausului
(cheltuielile de transport al marfii pana la destinatia convenita sunt suportate de
vanzator). 6.2.3.8. Carriage and Insurance paid to (CIP) - Transport si Asigurare
platite pana la - transferul riscurilor se produce la momentul la care marfa a fost
predata de vanzator carausului, cheltuielile de transport al marfii pana la destinatia
convenita sunt suportate de vanzator (situatie similara vanzarii CPT, in plus
vanzatorul incheie un contract de asigurare relativ la marfa). 6.2.3.9. Deliveres at
Frontier (DAF) - Livrat la Frontiera - transferul riscurilor se produce la momentul la
care marfa se afla vamuita in punctul de granita stabilit. 6.2.3.10. Delivered Ex Ship
(DES) - Livrat Franco Vas - transferul riscurilor se produce la momentul la care marfa
se afla nevamuita pentru import in portul de destinatie specificat. 6.2.3.11. Delivered
Ex Quai (DEQ) - Livrat la chei- transferul riscurilor se produce la momentul la care
marfa se afla vamuita pentru import in portul de destinatie specificat. 6.2.3.12.
Delivered Duty Unpaid (DDU) - Livrat Nevamuit - transferul riscurilor se produce la
momentul la care marfa se afla nevamuita pentru import in locul specificat din tara
importatoare. 6.2.3.13. Delivered Dutuy Paid (DDP) - Livrat Vamuit - transferul
riscurilor se produce la momentul la care marfa se afla vamuita pentru import in locul
specificat din tara importatoare. Pentru a opera transferul riscurilor, marfurile trebuie
sa fie clar identificate (conform contractului), prin aplicarea unui semn distinctiv pe
marfa, prin documentele de transport sau prin orice alt mijloc. Prin contract, partile
pot conveni si un alt moment de transmitere a riscurilor. 6.2.4. Drepturile de optiune
ale vanzatorului si cumparatorului 6.2.4.1. Optiunea vanzatorului Optiunea
vanzatorului trebuie sa fie pentru acele conditii de livrare din INCOTERMS care pot
fi tinute sub control din punct de vedere al: - actiunilor (contractarea transportului
national si international, contractarea asigurarii, obtinerea licentelor de export si/sau
import); - cheltuielilor de marketing, respectiv tot ceea ce se adauga la costul efectiv
de productie (incarcare, transport pe parcurs intern, ambalaje speciale, stivuire,
transport pe parcurs international, taxe de tranzit, comisioane vamale, prime de
asigurare, comisioane ale intermediarilor etc.); - riscurilor (de deteriorare a marfii, de
returnare a marfii deteriorate, de pierdere totala a incarcaturii, de intarziere a livrarii,
de pierdere a garantiilor de plata a marfii etc.);

- structurii pretului de export (contractual) si al nivelului de competitivitate in climatul

concurential existent pe piata produsului in cauza. De regula, exportatorii nu practica
clauze din Grupa D. 6.2.4.2. Optiunea cumparatorului Optiunea cumparatorului
trebuie sa fie pentru acele conditii de livrare din INCOTERMS care pot fi tinute sub
control de catre cumparator, din punct de vedere al actiunilor, cheltuielilor, riscurilor
si structurii pretului de import, care este de dorit sa nu depaseasca nivelul pretului
"pietei caracteristice", tinand cont de corectiile care se impun ca urmare a diferentelor
tehnice calitative ale produsului, de transport sau orice alte diferente in raport de
nivelul de pret luat ca referinta (de exemplu: o cotatie de bursa). Multi importatori
opteaza din comoditate pentru contracte comerciale internationale care contin clauze

Page 16 of 18
din categoria D, fiind necesar ca, in acest sens, sa dispuna de mijloacele de control
asupra nivelului costurilor ce intra in structura pretului final de import (navlu, prima
de asigurare etc.). Atunci cand cumparatorii opteaza pentru clauze din categoriile E si
F, ei trebuie sa detina controlul asupra incarcarii, transportului intern, vamuirea pentru
export, dar si nivelul cheltuielilor pentru astfel de activitati.

6.3 Obligatiile care cad in sarcina partilor contractante

Al doilea efect al contractului de vanzare-cumparare il constituie crearea anumitor
obligatii in sarcina partilor in legatura cu bunul vandut si pretul vanzarii. Obligatiile
vanzatorului sunt: sa predea lucrul vandut si sa il garanteze pe cumparator in privinta
lucrului dobandit. Obligatia de a preda lucrul vandut cuprinde obligatia de a conserva
lucrul pana la predare, obligatia de a pune la dispozitia cumparatorului lucrul si
accesoriile acestuia. Predarea bunului individual determinat se realizeaza in starea in
care acesta se afla la momentul incheierii contractului iar predarea bunurilor
determinate generic trebuie sa se realizeze in sensul predarii de bunuri de o calitate
mijlocie (art. 1103 C. civ.)

Predarea bunurilor poate fi reala sau simbolica. Predarea reala are loc atunci cand
bunul este pus efectiv la dispozitia cumparatorului. Predarea simbolica se realizeaza
in cazul bunurilor depozitate in docuri, antrepozite etc. prin inmanarea recipisei de
depozit catre cumparator, in cazul bunurilor care plutesc pe apa, prin remiterea politei
de incarcare etc. Bunurile se predau insotite de factura. Potrivit legii, factura
constituie mijloc de proba in caz de litigiu intre parti. Termenul la care se face
predarea este cel convenit intre partile contractante. In cazul in care un asemenea
termen nu este convenit, predarea se face potrivit principiilor generale, imediat dupa
realizarea acordului de vointa sau la cererea cumparatorului. Locul predarii bunului
vandut este cel stipulat in contract de partile contractante. Daca un asemenea loc nu

este prevazut in contract, predarea trebuie sa se faca la locul care ar rezulta din natura
operatiunii ori din intentia partilor. Daca locul predarii nu este aratat in contract si nu
rezulta nici din natura operatiunii ori din intentia partilor, predarea se face la locul
unde vanzatorul isi are sediul comercial sau cel putin domiciliul ori resedinta la
momentul incheierii contractului. Suportarea cheltuielilor predarii bunului se
realizeaza de catre vanzator, iar cele ocazionate de ridicarea lucrului (incarcare,
descarcare, transport etc.) se suporta de catre cumparator, daca partile nu au convenit
altfel.

6.4 Obligatia de a garanta pe cumparator

Obligatia de a garanta pe cumparator are un dublu aspect: obligatia vanzatorului sa il
garanteze pe cumparator pentru evictiune si obligatia vanzatorului sa il garanteze pe
cumparator de vicii. Garantia pentru evictiune priveste garantarea cumparatorului in
cazul pierderii dreptului de proprietate, total sau in parte, asupra lucrului vandut ori
tulburarea cumparatorului in exercitarea dreptului de proprietate asupra acestui lucru
prin valorificarea de catre o persoana terta a unui drept asupra lucrului vandut si care
determina excluderea dreptului dobandit de cumparator in temeiul contractului de
vanzare-cumparare. De exemplu, in cazul in care vanzatorul a instrainat succesiv
bunul la doi cumparatori, unul din cumparatori va revendica bunul in justitie si, in
cazul in care va castiga, il va evinge pe primul impiedicandu-i proprietatea. Garantia
contra viciilor bunului priveste numai viciile ascunse, nu si cele aparente. Viciile
ascunse sunt acele lipsuri calitative ale lucrului care nu puteau fi descoperite la

Page 17 of 18
predare, folosind mijloace obisnuite de verificare si care fac lucrul impropriu
intrebuintarii potrivit destinatiei sale sau ii micsoreaza intrebuintarea. Ca atare,
vanzatorul raspunde numai daca viciile existau in momentul vanzarii. Existenta
viciilor in momentul vanzarii nu trebuie confundata cu existenta in acest moment a
defectelor, adica a manifestarilor exterioare ale viciilor. In momentul vanzarii trebuie
sa existe cel putin

Page 18 of 18