Eseu Flori de Mucigai-Tudor Arghezi

FLORI DE MUCIGAI
de Tudor Arghezi (autor canonic)
arta poetica moderna
"Le-am scris cu unghia pe tencuiala
Pe un parete de firida goala,
Pe intuneric, in singuratate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat imprejurul -
Lui Luca, lui Marcu si lui loan.
Sunt stihuri fara an,
Stihuri de groapa,
De sete de apa
Si de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Cand mi s-a tocit unghia ingereasca
Am lasat-o sa creasca
Si nu a mai crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.
Era intuneric. Ploaia batea departe, afara.
Si ma durea mana ca o ghiara
Neputincioasa sa se stranga.
Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga."

Volumul de povestiri intitulat sugestiv "Poarta neagra" din 1930
ilustreaza tragica experienta de viata a lui Tudor Arghezi (1880-1967) care a
petrecut o scurta perioada de detentie in inchisoarea de la Vacaresti, in
perioada 1918-1919, din motive politice. Volumul de poezii "Flori de mucigai",
aparut in 1931 reediteaza aceeasi experienta de viata in varianta lirica, in
care lumea interlopa a hotilor, delincventilor este privita cu intelegere si
omenie de poet. Titlurile poeziilor care compun acest volum sunt deosebit de
sugestive ("Galere", "Ion Ion", "Tinea", "Uciga-l toaca", "Fatalaul", "Morfii"
etc.) pentru lumea aceasta periferica, fata de care Arghezi are compasiune,
considerand ca "Pretutindeni si in toate este poezie, ca si cum omul si-ar
purta capul cuprins intr-o aureola de icoana. Toate lucrurile naturii si ale
omuiui si toate vietatile poarta tandara lor de aureola, pe dinafara sau pe
dinauntru".
Poezia "Flori de mucigai" se afia in deschiderea volumului omonim si

constituie arta poetica a lui Arghezi, conceptia lui despre efortul artistului si
implicatiile acestuia in actul creatiei, constituind -asadar - poezia
programatica a acestui volum, asa cum "Testament" este arta poetica din
volumul "Cuvinte potrivite".
Tema poeziei exprima efortul creator al artistului pentru un produs

spiritual si consecintele pe care le are acesta asupra starilor interioare ale
eului poetic, chinuit de framantari si de tulburari interioare. Versurile nu mai
sunt produsul unei revelatii, al harului divin, ci al unei nelinisti artistice si al
setei creatoare.
Titlul poeziei "Flori de mucigai" este un oximoron, in care florile

sugereaza frumusetea, puritatea, lumina, iar mucigaiul semnifica uratul, raul,
descompunerea si intunericul. Oximoronul creeaza o imagine contradictorie a
lumii, in care valorile umane sunt degradate, alterate, lumea inchisorilor, in
care viata oamenilor este supusa reprimarilor, restrictiilor rigide. Titlul este,
in acelasi timp, reprezentativ pentru inovatia limbajului arghezian numita
estetica uratului, o modalitate artistica intalnita in lirica europeana la
Baudelaire, care scrisese "Florile raului". Asocierea celor doua categorii
estetice contradictorii, frumosul - reprezentat de floare - si uratul - sugerat
de mucigai - ofera titlului o expresivitate socanta si fascinanta totodata prin
efectele estetice. Uratul are rolul de a evidentia imperfectiunile vietii,
senzatiile de aversiune si oroare care capata valori noi, ele facand parte din
existenta umana.
Structura, compozitie si limbaj poetic
Poezia "Flori de mucigai" este structurata in doua secvente lirice inegale,

prima ilustrand crezul artistic arghezian, iar cealalta neputinta artistului de a
crea in conditii de claustrare.
Prima secventa sugereaza dorinta devoratoare a artistului de a se

exprima in versuri, fiind dominat de setea de comunicare cu lumea. Poetul,
intr-o solitudine impusa si lipsindu-i uneltele scrisului, incearca sa zgarie "cu
unghia pe tencuiaia / Pe un parete de firida goala, / Pe intuneric" versurile
nascute din nevoia comunicarii. Conditiile vitrege de viata ii seaca forta
creatoare, "Cu puterile neajutate / Nici de taurul, nici de leul, nici de
vulturul / Care au lucrat imprejurul / Lui Luca, lui Marcu si lui loan."
Enumerarea prin negatie a elementelor fabuloase ale evanghelistilor, "taurul",
"leul", "vulturul", creeaza o imagine de mare forta sugestiva privind starea de
deprimare a poetului nefericit in absenta creatiei, in raport direct cu scrierile
religioase a caror esenta este Absolutul. Versurile sunt sapate in sufletul
poetului, sunt "stihuri fara an" ce nu pot fi exprimate in viata reala, dar sunt
profund simtite de sensibilitatea artistului: "Stihuri de groapa / De sete de
apa / Si de foame de scrum". Harul poetic, "unghia ingereasca", este tocit de
efort, nu-i mai permite poetului revelatia, deoarece ea "nu a mai crescut"
sau, altfel spus, artistul nu se mai poate regasi in sine, nu se mai percepe ca
pe un creator de valori spirituale: "Sau nu o mai am cunoscut".
Ultima secventa amplifica deznadejdea lui Arghezi, care este simbolizata
de atmosfera sumbra, e "intuneric", iar ploaia se aude "departe afara", ceea
ce provoaca poetului o durere simtita profunda, "ca o ghiara", din cauza
neputintei totale de a se exprima. Nevoia de comunicare a poetului cu lumea,
setea de a-si dezvalui trairile il silesc sa scrie "cu unghiile de la mana
stanga". O simbolistica straveche asociaza mana stanga cu fortele demonice,
in opozitie totala cu puterea divina a creatiei. Inchisoarea este pentru Arghezi
un fel de bolgie a Infernului lui Dante, insa, in acest cadru al ororilor,
frumosul nu este absent. Raul, uratul sunt numai conjuncturi ale destinului,
carora omul le opune aspiratia spre frumos, care poate fi regasit in sine, in
vis sau in speranta implinirii.
In "Flori de mucigai" predomina registrele stilistice ale esteticii uratuiui, pe

de o parte ca inovatie lingvistica, pe de alta parte ca substanta a ideilor
exprimate.
Limbajul este caracterizat prin folosirea cuvintelor care socheaza prin
expresivitatea fascinanta, cuvinte "urate", al caror sens capata noi valori. De
pilda, cuvantul "mucigai" este un regionalism cu aspect arhaic, dar are aici
sensul profund al degradarii morale, al descompunerii spirituale, cu trimitere
sugestiva catre om, deoarece el insoteste cuvantul "flori", care poate
semnifica viata, lumea. Arghezi utilizeaza cuvinte din limbajul popular ori
arhaisme, ca "firida", "stihuri", din vocabularul religios, cum sunt numele
celor trei evanghelisti - Luca, Marcu, loan -pentru a sugera atemporalitatea
starilor sufletesti de tristete, dezamagire si deprimare ale poetului.
Oximoronul "flori de mucigai" transmite ideea complexa a

imperfectiunilor vietii, a conditiilor vitrege la care este supusa fiinta umana,
fapt care ii provoaca poetului aversiune, repulsie. Metaforele argheziene
potenteaza starea de disperare a omului claustrat, a artistului care nu poate
crea liber, fiind constrans sa-si reprime setea de comunicare. Neputinta
creatoare a artistului este sugestiv relevata de metafora "cu puterile
neajutate", desi poetul avea resurse spirituale profunde. Lumea inchisorii
poarta in ea stigmatele raului care actioneaza negativ asupra naturii angelice
a fiintei umane, toceste s"unghia ingereasca", impiedicand-o astfel sa e
exprime.
La noutatea limbajului arghezian s-a referit si Tudor Vianu, care afirma:
"Renovarea liricii romanesti, smulgerea ei de pe caile unde o fixase marea
influenta a poetului "Luceafarului", este consecinta cea mai importanta
produsa de afirmarea lui Arghezi inca din al doilea deceniu al secolului nostru
(secolul al XX-lea - n.n.)".

Eseu Flori de Mucigai-Tudor Arghezi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Eseu Flori de Mucigai-Tudor Arghezi

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Eseu Flori de Mucigai-Tudor Arghezi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FLORI DE MUCIGAI

de Tudor Arghezi (autor canonic)

arta poetica moderna

"Le-am scris cu unghia pe tencuiala

Pe un parete de firida goala,

Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul

Care au lucrat imprejurul -

Lui Luca, lui Marcu si lui loan.

Sunt stihuri fara an,

Cand mi s-a tocit unghia ingereasca

Sau nu o mai am cunoscut.

Era intuneric. Ploaia batea departe, afara.

Si ma durea mana ca o ghiara

Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga."

Poezia "Flori de mucigai" se afia in deschiderea volumului omonim si

Tema poeziei exprima efortul creator al artistului pentru un produs

Titlul poeziei "Flori de mucigai" este un oximoron, in care florile

Structura, compozitie si limbaj poetic

Poezia "Flori de mucigai" este structurata in doua secvente lirice inegale,

Prima secventa sugereaza dorinta devoratoare a artistului de a se

In "Flori de mucigai" predomina registrele stilistice ale esteticii uratuiui, pe

Oximoronul "flori de mucigai" transmite ideea complexa a

S-ar putea să vă placă și