Analele Dobrogei 1928 Cincizeci de Ani de Viață Românească - 1878-1928 Dobrogea PDF

1878- 1928
Biblioteca Judeţeană „I. N. Roman“ Constanţa
CINCIZECI DP, ANI DE
Proiect co-finanțat AFCN

VIEATĂ ROMÂNFASCĂ
PUBLICAŢIE TIPĂRITA
CU PRILEJUL
SEMICENTENARULUI REANEXĂRII DOBROGEI
BUCURESTI
CVLTVRA NAŢIONALĂ
1928
VOLUMUL ACESTA CONSTITUE
ANUL IX, VOL. I

DIN
ANALELE DOBROGEI

MCMXXV1
SECRETAR
DIRECTOR
C. BRĂTESCU ŞI I. GEORGESCU
INSPECTOR ŞEF
PROFESOR AL REGIUNII X ŞCOLARE, CONSTANŢ.A
I.A UNIVERSITATEA DIN CERNĂUŢI

TABLA DI MATLR1I
C. BRĂTESCU: Pământul Dobrogei 3

C. BRĂTESCU: Clima Dobrogei 67
C. BRĂTESCU: Fitogeografia şi solurile Dobrogei 81
I. BORCEA: Fauna Mării Negre pe litoralul Dobrogei 107

11
RADU VULPE: Activitatea archeologică in Dobrogea in cei 50 de ani de stăpânire Românească. 117
C. MOISIL: Introducere in numismatica Dobrogei 145
AL. P. ARBORE: Infăţişarea etnografică a Dobrogei in antichitate, după lucrările lui
Vasile Pârvan 177
S. MEHEDINTI: Dacia pontică şi Dacia carpatică 191
C. BRĂTESCU: Populaţia Dobrogei 201
N. IORGA: Români şi Bulgari in Dobrogea 259
N. IORGA: 0 descriere necunoscută. a Dobrogei 262
TOMA IONESCU: Asupra proprietăţii i colonizărilor din Dobrogea 263
IOAN N. ROMAN: Proprietatea imobiliară rurală. din Dobrogea 279
111
N. BĂNESCU: Dobrogea bizantină. Ducatul de Pavistrion 297

CONST. MOISIL: Dobrotici şi Mircea cel Bătrân 305
G. D. PETRESCU: Răsboiul pentru independenţă şi anexarea Dobrogei 315
ION CONEA: Luptele din Dobrogea in răsboiul pentru unitatea neamului 349
AURELIAN NEGULESCU: Dobrogea şi Marina 361
IV
G. MACOVEI: Studiile geologice in Dobrogea după anexare 377

GH. D. COCHINO: Mine şi cariere din Dobrogea 385
M. DRĂCEA: Pădurile Dobrogei 391
ALEXANDRU DAIA: Pescăriile dobrogene 415
ION G. VIDRAŞCU: Lucrări technice pentru valorificarea pescăriilor dobrogenc 425
GEORGE C. MĂINESCU: Evoluţia căilor ferate în Dobrogea dela 1877 până in zilele noastre,
din punct de vedere constructiv 431
DIRECTIUNEA SERV. PORTURILOR MARITIME CONSTANTA: Evoluţia portului Constanţa 455
FILIPESCU: Dobrogea agricolă 485
LUDOMIR SAWICKI: Die Dobrudscha als Ausfallstor Polens in die Levante 527
HÂRJESCU: Societăţile pe acţiuni in Dobrogea , 565
TABLA DE MATERII
569
O. VĂLEANU: Instituţiunile de credit 1n Dobrogea
* Progresele realizate 1n Dobrogea 1n timp de 50 ani lia industrie şi comerţ 577
, G. ILIONIU: Cultele 1n Dobrogea 585

I. GEORGESCU: Invăţământul public in Dobrogea 641
D. STOICESCU: Justiţia românească 1n Dobrogea 699

N. NEGULESCU: Administraţia 1n Dobrogea veche 719
EMANOIL BUCUŢA: Cincizeci de ani de presă dobrogeană 735
\- HECTOR SARAFIDI: Medicina ln Dobrogea 743
P. CIUPERCESCU: Farmacia 1n Dobrogea 751
V. GRIGORESCU-ELVIR: Studiu statistic asupra farmaciilor din Dobrogea 757
D. FRANGOPOL: Activitatea laboratorului de chimie al Dobrogei in decursul celor 15 ani
dela infiinţarea sa 763
N. DAŞCOVICI: Dunărea internaţională şi ţinutul românesc al gurilor 771
PERICLE PAPAHAGI: Dunărea 779

, EMIL RIEGLER-DINU: Folclor muzical dobrogean vechiu 787
Redacţia nu ia sub a sa răspundere nici una din opiniunile emise de autorii articolelor publicate.
VI
TABLA DE ILUSTRAŢII
Fig. 1. Malul Dunării la Turtucaia. rioară la poalele ei către lacul Ba-
Fig. 2. Lunca Dunării şi gura Argeşului, văzute badag. Vedere dela cetatea Heracleea.
dela Turtucaia. Fig. 26. Vederea celor trei niveluri principale
Fig. 3. Harta hidrografică a Dobrogei. de erosiune in platforma Slavei.
Fig. 4. Harta geologică a Dobrogei de Nord. Fig. 27. Corneturile dela Beştepe peste plat-
Fig. 5. Valea-fără-iarnă (Batova) cu nivelurile forma Dunavăţului şi câmpia litorală
sale de erosiune.

cu semănături dela Sud.
Fig. 6. Valea-fărălarnă (Batova) cu terasele Fig. 28. Marginea de W. a platformei Taiţei.
sale. La poale depresiunea ovală cu şoturi
Fig. 7. Gura Văii-fără-iarnă (Batova). dela Greci.
Fig. 8. Vedere arătând diferenţa de nivel (circa Fig. 29. Platforma cu corneturi (Beştepe la
1 m. 90) intre limanul Mamaia (dreapta) stânga, Pârlita in centru) a Dunavă-
şi mlaştinile din spre Mare (stânga). ţului văzută de pe pintenul dela Dom-
Fig. 9. Limanul Mamaia cu insula Ovidiu. niţa-Maria din spre Dunăre.
Fig. 10. Vedere parţială a limanului Manga- Fig. 30. Valea râului S1aa tăiată ca un culoar
lia cu peninsula din faţa băilor sul in platforma Slavei (podişul Babada-
furoase. gului).
Fig. 11. Limanul Duran-culac. Fig. 31. Ţancurile culmii Grecilor şi şotul Sla-
Fig. 12. Valea in carion şi limanul Bolata la tina dela poale.
N. de capul Caliacra. Fig. 32. Corneturile i depre'siunea dintre Greci
Fig. 13. ' erasa de surpare dela Carmen Sylva. şi Cerna. In dreapta d. Carol I. Vedere
Fig. 14: Terasa de surpare dintre farul Tuzla de pe movila Carcaliu.
şi Carmen Sylva (Vedere din far). Fig. 33. Vârful golaş de calcar cu ruinile ce-
Fig. 15. Coasta de Argint intre Cavarna şi ca- tăţii Heraclea.
pul Caliacra. Fig. 34. Valea disimetrică a râului Casimcea.
Fig. 16. Falezele Ciragmanului la Cavarna. Fig. 35. Falezele de calcar jurasic dela Hâr-
Fig. 17. Coasta Mării Negre la Balcic. şova.
Fig. 18. Cascada Palatului la Balcic. Fig. 36. Faleze in malul Dunării la Hârşova.
Fig. 19. Malul Mării cu tumuli, la S. de Man- Fig. 37. 0 polie ocupată de grădini şi mlaştine
galia. lângă Mangalia. De jur imprejur nu-
Fig. 20. Capul Caliacra. Placa sarmatică se meroşi tumuli.
crapă in felii şi cade in Mare. Fig. 38. Valea Cavarnei cu cele două niveluri
Fig. 21. Delta Dunării de C. Brătescu. principale de eroziune.
Fig. 22. Vedere din peneplenea inălţată do- Fig. 39. Valea Mihăileni lângă Cavarna, ară-
brogeană, la N. de valea Cara-Su. tând două niveluri principale de ero-
Fig. 23. Satul Teliţa la contactul intre plat- ziune.
forma superioară a Taiţei şi platforma Fig. 40. Harta climatologică a Dobrogei.
inferioară a Teliţei. Fig. 41. Patul uscat al limanului Gargalâc (jud.
Fig. 24. Mănăstirea Cilicul. Se disting cornetu- Constanţa) în Iulie 1928.
rile dela marginea platformei supe- Fig. 42. Diagrama chmatului Constanţei, 1886
rioare, un nivel al platformei inferioare -1924.
şi văile adâncite in acest ultim nivel. Fig. 43. Harta solurilor Dobrogei.
Fig. 25. Platforma superioară a Slavei (po- Fig. 44. Prisacă de albine intr'o poiană din
dişul Babadagului) şi platforma infe- pădurea Mănăstirii Cocoşul, jud. Tulcea.
VII
Fig. 45. Vedere din podgoria <Sarica>>. Fig. 77. Artist popular din Dobrogea.
Turci din satul Vadul (Caraharman),
Fig. 46. Harta zonelor de vegetaţie din Dobrogea. Fig. 78.
jud. Constanţa.
Fig. 47. Vedere din podgoria «Sarica». 78a.Gospodărie tătărească din satul Moş-
Fig. 48. Treeratul cerealelor 1n stepă (Râmnicul Fig. neni (Pervelia), jud. Constanţa.
de Sus). Fig. 79. Interior tătăresc de tineri insurăţei,
Fig. 49. Cişmea monumentală spre coada lima- din satul Moşneni (Pervelia), jud.
nului Techirghiol, 1n stepa jud. Con-

Constanţa.
stanţa. Tip şi port de bulgăroaică din Do-
Fig. 50. Irigarea stepei prin pomparea apei pe Fig. 80.
brogea meridională.
Inălţime, la coada lacului Techirghiol.
Tip şi port de Bulgar dobrogean.
Fig. 51. Puţ adânc cu depănător in satul Moş- Fig. 81. Gospodărie bulgărească din Istria, jud.
neni (Pervelia) din stepa jud. Constanţa. Fig. 82.
Constanţa.
Fig. 52. Puţ adânc cu depănător in satul Chir- Ruinele unui sat vechiu, distrus de
nogi (Ghiuvenlia) din stepa jud. Con- Fig. 83.
răsboiu la Gura-Dobrogei, jud. Con-
stanţa. stanţa.

Fig. 53. Fântână monumentală in satul Lima-
Fig. 84. Lipovean din satul Năvodari, jud. Con-
nul (stepa Mangaliei).
stanţa.
Fig. 54. Cişmeaua monumentală din Ghiaur- Lipovean din satul Năvodari, jud. Con-
Suiuciuc, 1n antestepa jud. Caliacra, în Fig. 85.
stanţa.
apropiere de Coasta-de-Argint. Stradă lipovenească din satul Năvo-
Fig. 55. 0 vedere din stepa centrală dobrogeană. Fig. 86.
dari, jud. Constanţa.
Fig. 56. Pădure de sălcii pe malul Dunării, Fig. 87-88.Gospodărie lipovenească din Jurilofca.
aproape de Oltina, jud. Constanţa.
Fig. 89. Locuitorii din Măcin, cu preotii 1n
Fig. 57. Şoseaua spre Ostrov (jud. Constanţa) frunte, ieşind Maintea Ruşilor.
mărginită de sălcii.
Fig. 90. Kurgan-Vizir, 1828, de Hector de
Fig. 58. Luminiş de apă şi pădure de trestii
Beavn (pl. 12).
1n limanul dulce Mamaia.
Fig. 91. Isaccea, 1828, de Hector de Bearn
Fig. 59. Terenurile sărate dela Vadul (Carahar-
man) Constanţa. Fund uscat de la- (pl. 13).
Fig. 92. Fântâna din Babadag, 1828. Adolf
gună. Meyer.
Fig. 60. Ruinele monumentului Tropaeum Tra-
Fig. 93. Constanţa, 1828, de Hector de Bearn
jani dela Adam-Clisi.
(pl. 42).
Fig. 61. Ruine din cuprinsul cetăţii dela Adam-
Fig. 94. Moscheia din Mangalia, 1828, de Hec-
Clisi. tor de Bearn (pl. 41).
Fig. 62. Ruinele cetăţii romane dela Adam-Clisi. Moscheia din Bazargic, 1828, de Hec-
Fig. 63. Ruinele unei basilici din cuprinsul ce- Fig. 95.
tor de Bearn (pl. 21).
tăţii dela Adam-Clisi. Balcic, 1854, de Durand Brager.
Fig. 64. Dobrogea in timpul Romanilor. Fig. 96.
Fig. 97. Oraşul şi cetatea Hârşovei la 1820, de
Fig. 65. Român dobrogean. Iacob Alt.
Fig. 66. Român dobrogean. Catetea Silistrei la 1820, de Iacob Alt.
Fig. 67. Român din Oltina, jud. Constanţa. Fig. 98.
Fig. 99. Silistra 1n prima jumătate a' sec.
Fig. 68. Român dobrogean. XIX-lea.
Fig. 69. Român dobrogean din Oltina, jud. Fig. 100. Oraşul Turtucaia, 1820, de Iacob Alt.
Constanţa. Fig. 101. Ruinele cetăţii Ilârşova.
Fig. 70. Român din Oltina, jud. Constanţa. Fig. 102. Ruinele actuale ale cetăţii Silistra.
Fig. 71. Român din Com. Limanul, jud. Con- Fig. 103. Ruinele actuale ale cetăţii Silistra.
stanţa. Fig. 104. Monumentul eroilor din Chirnogi (Ghiu-
Fig. 72. Român dobrogean din Sibioara, jud.
venlia), jud. Constanţa.
Constanţa, colonist din Transilvania.
Fig. 105. Monumentul eroilor din Ostrov, jud.
Fig. 73. Gospodărie mocănească din Pazarlia,
Constanţa.
jud. Constanţa. Fig. 106. Bricul Alircea» pe valuri.
Fig. 74. Gospodărie nemţească din Malcoci.
Fig. 107. Compania de debarcare a Crucişetoru-
Fig. 75. Turc din jud. Durostor. lui Elisabeta 1a Conştantinopole,
Fig. 76. Turc din jud. Durostor.
VIII
TABLA DE ILUSTRAŢI
Fig. 108. Vaporul-tanc «Oltenia» al Societăţii Fig. 141. Importul şi exportul prin portul Con-
«Steaua Română». stanţa în anii 1910-1927.
Fig. 109. Atacul şalupei «Rândunica>> la Măcin Fig. 142. Veniturile şi cheltuelile de exploatare
(1877). ale portului Constanţa, raportate la
Fig. 110. Trecerea forţată a monitoarelor noastre valoarea lei aur.
la Raşova (1915). Fig. 143. Ferma Hamamgia. Cultura păioaselor
Fig. 111. Primăria municipiului Constanţa. prăşite.
Fig. 112. Năvoade şi dube pescăreşti pe ţărmul Fig. 144. 0 moară de apă In jud. Durstor.
lacului Mamaia, jud. Constanţa. Fig. 145. Treeratul cerealelor in Pazarlia, jud.
Fig. 113. 0 mică «cherhana» la Palazul-Mic, pe Constanţa.
ţărmul lacului Mamaia. Fig. 146. Ferma Hamamgia. Via şi Moara.
Fig. 114. Cherhanaua dela Oltina. Fig. 147. Aleea dela intrarea Fermei Bazargic.
Fig. 115. Vedere din portul pescăresc Jurilofca. Fig. 148. Ferma Hamamgia. Vedere generală.
Fig. 116. Gura din spre Mamaia a canalului Fig. 149. Ferma Hamamgia. Vedere generală.
Mamaia-Taşaul. Fig. 150. Ferma Bazargic. G rajdurile.
Fig. 117. Institutul hidro-biologic, Constanţa. Fig. 151. Ferma Harnamgia. Locuinţa personalului.
Fig. 118. Palatul Pescăriilor din Jurilofca. Fig. 152. Ferma Bazargic. Grajdurile.
Fig. 119. Un pescar controlându-şi pIăi1e de Fig. 153. Ferma Bazargic. Tamaslâcul bovinelor.

scrumbii. Fig. 154. Ferma Silistra. Oeria.
Fig. 120. Podul «Regele Carol I>> de peste Dunăre, Fig. 155. Ferma Hamamgia. Porcii.
la Cernavoda. Fig. 156. Ferma Hemamgia. Vier Berksire.
Fig. 121. Podul de cale ferată de peste valea Fig. 157. Skizze des Donauhafens des Brăila aus
Casimcei. dem Werke Ing. Demetriad.
Fig. 122. Pod pe linia ferată Hamamgia-Baba- Fig. 158. Am Hafenkai von Brăila.
dag, intre km. 103-104. Fig. 159. Der Hafen von Galaţi.
Fig. 123. Pod de cale ferată pe linia Megidia-Ba- Fig. 160. Am Donaukai in Galaţi.
badag, la km. 86. Fig. 161. Das ăltere Hafenbassin des Galaţier
Fig. 124. Vedere asupra liniei ferate în construcţie Hafens.
la km. 99-100, intre Megidia-Babadag. Fig. 162. Die Vereisungsverhăltnisse der unteren
Fig. 125. Staţia Codru pe linia ferată Hamam- Donau nach den Angaben der Donau-
gia-Babadag. kommission in den Jahren 1837 bis 1926.
Fig. 126. Tranşeea căii ferate dela km. 98,400 Fig. 163. Die eingeleisige Eisenbahn-Briicke uber
pe linia Megidia-Babadag. die Donau «Regele Carol I-Brcke» bei
Fig. 127. Planul portului Constanţa. Cernavoda.
Fig. 128. Portul Constanţa in anul 1896. Fig. 164. Der Plan des Hafens von Constanţa.
Fig. 129. Portul Constanţa. Fig. 165. Der Import im Hafen von Constanţa
Fig. 130. Portul Constanţa. Plan general de si- in den Jahren 1911-1927.
tuaţie. Fig. 166. Der Export im Hafen von Constanţa
Fig. 131. Silozurile din portul Constanţa. in den Jahren 1911-1927.
Fig. 132. Rezervoarele de petrol din portul Con- Fig. 167. Der Gesamtverkehr im Hafen von Con-
stanţa. stanţa in den Jahren 1911-1927.
Fig. 133. Farul «Regele Carol I» dela capul di- Fig. 168. Constanţa, gesehen von NW. Die Stadt-
gului din Constanţa. terasse mit der Niederfahrt der Hafen-
Fig. 134. Farul de la Tuzla. bahn, der Hafen mit den Molos und die
Fig. 135. Portul Oltina. aufgefăllte noch nicht ausgebaute Ha-
Fig. 136. Gura Sulinei. C. E. Hartley, 1861. fenebene.
Fig. 137. Inaugurarea canalului «Regele Ca- Fig. 169. Vechea biserică românească din Nicu-
rol I» dela braţul Sulina. liţel, aflată, după tradiţia poporului, in
Fig. 138. Inaugurarea canalului «Regele Carol I» pădure Ingropată In pământ.
dela braţul Sulina. Fig. 170. Vechea biserică românească din Oltina.
Fig. 139. Exportul prin portul Constanţa în anii Fig. 171. Biserica veche din Beidaud (jud. Con-
1910-1927. stanţa).
Fig. 140. Importul prin portul Constanţa fn anii Fig. 172. Biserica veche din Duingi (jud. Con-
1910-1927. stanţa).
IX
Fig. 173. Biserica veche din Hamamgia. Fig. 202. Bătrăna şcoală primară din Turtucaia.
Fig. 174. Biserica veche din Istria (Caranasuf). Fig. 203. Şcoala primară No. 4 din Constanţa.
Fig. 175. Biserica Găgăuţilor din Ghiaur-Suiuciuc Fig. 204. Şcoala primară No. 5 de băeţi din Con-
(jud. Caliacra). stanţa.
Fig. 176. Biserica Sf. Gheorghe din Bazargic, Fig. 205. Şcoala primară No. 5 de fete din Con-
zidită la 1864. stanţa.
Fig. 177. Biserica Sf. Petru şi Pavel din Silistra. Fig. 206. Şcoala normală de invăţători din Tulcea.
Fig. 207. Liceul din Tulcea. Primul corp didactic
Fig. 178. Biserica din Somova zidită in 1873 de

«Maistru Anastase>>. al gimnaziului din 1884.
Fig. 179. Biserica veche şi nouă din Ceamurlia Fig. 208. Liceul Tulcea. Clădirea veche din timpul
de Jos. Turcilor.
Fig. 180. Biserica din Techirghiol sat. Fig. 209. Vedere din staţia climaterică şi balneară
Fig. 181. Biserica din Măcin. Carmen Sylva, cu monumentul inte-
Fig. 182. Biserica din Chirnogi (Ghiuvenlia), meietorului ei, Movilă.
jud. Constanţa. Fig. 210. Cazinoul Comunal din Constanţa, unde
Fig. 183. Catedrala din Hărşova. s'a organizat expoziţia semicentena-
Fig. 184. Mănăstirea Cocoşul, jud. Tulcea. rului Dobrogei in 1928.

Fig. 185. Mănăstirea Cilicul. Fig. 211. Laboratorul de chimie din Constanţa.
Fig. 186. Turnul dela intrarea mănăstirii Co- Fig. 212. Laboratorul de chimie din Constanţa.
co şul. Fig. 213. Palatul Regal dela plaja Mamaia.
Fig. 187. Biserica lipovenească din Jurilofca.
Fig. 188. Biserica nemţească din Cara-Murat. TABELA I.
Fig. 189. Geamia din Vadul (Caraharman) con-
struită in a. 1232 al Hegirei. 1-2. Stateri de electru din Kyzicus.
Fig. 190. Geamia din Măcin. 3-4. Drahme arhaice din Istria.
Fig. 191. Geamia din Cernavoda. 5-6. Stateri de aur Filip II.
Fig. 192. Geamia din Megidia. 7-8. Didrahme de argint dela Filip II.
Fig. 193. Geamia din Balcic.
Fig. 194. Bairaclă-Geami din Silistra. TABELA II.
Fig. 195. Mausoleul musulman dela Teke în Va-
lea-fără-iarnă (Batova). 9-10. Stater de aur şi tetradrahmă de argint
Fig. 196. Schitul făcător de minuni din apro- dela Alexandru cel Mare.
piere de Ostrov, jud. Constanţa. 11. Drahmă din Istria (serie nouă).
Fig. 197. Interiorul aceluiaş schit creştin, unde 12. Drahmă din Callatia.
vin spre tămăduire şi Musulmanii. 13-14. Stater de aur şi tetradrahmă de argint
Fig. 198. Şcoala primară din Casimcea. dela Lysimac.
Fig. 199, Şcoala primară din Beidaud. 15. Monetă barbară de argint (imitaţie Fi-
Fig. 200. Şeoala primară din Săcele. lip II).
Fig. 201. Şcoala primară «Titu Maiorescu>> din 16. Tetradrahmă de argint din Thasos.
Asfatchioi, jud. Durostor.
Toate fotografiile notate «Potoglob-Constanţa» au lost executate tn cursul a şase excursii făcute in
Dobrogea in vara anului 1928 de d-nii C. Brătescu si M. Pricopie.
X
VIEAŢĂ ROMÂNEASCĂ
CINCI ZECI DE ANI DE
DOBROGEA

PĂMÂ\TUL DOBROGEI
DE
C. BRĂTESCU
Profesor universitar
NUMELE
Numele de Dobrogea, prin care astăzi se inţelege întreaga provincie românească

cuprinsă între gurile Dunării ş i hotarul convenţional dinspre Bulgaria, nu este vechiu.
In antichitate ţinutul se numiâ Scythia minor, în deosebire de Scythia major a
stepelor dela nordul Mării Negre. Numele i-a venit, de sigur, dela acei Sciţi cari, infil-
trându-se printre autohtonii Geţi şi, în genere, Traci, au reuşit să intemeieze prin părţile
Mangaliei i Cavarnei câteva stătuleţe conduse de regişori, despre cari dau mărturie
descoperirile numismatice din ultimul timp '). Hotarul meridional către Mare îl
formă râul Zyras, astăzi Valea-fără-iarnă sau Batova.
Prin sec. XI, cronicarii bizantini pomenesc uneori, sub numele de Paristrion, un
ţinut la Dunărea de jos, care ar corespunde în bună parte cu Dobrogea actuală. El
incepeă din sus de Silistra i mergeă către gurile fluviului, formând unitatea admini-
strativă «a oraşelor şi ţinuturilor dela Dunăre>> i având ca reşedin.ţă a comandantului
bizantin cetatea Silistra (Dristra, Dorostolon). După N. Iorga, numele de Paristrion,
dat acestei regiuni dunărene, este un termen care insemnează mai mult deck o indi-
caţie geografică oarecare; el este <cun termen administrativ i militar>> 2 ).
In sec. XII, teritoriul de lângă M. Neagră, la sud de gurile Dunării, este numit
Bergean de către Edrisi (ca. 1110-1164), geograful arab dela curtea regelui Roger I
al Siciliei, denumire care pare mai mult o curiozitate 3); iar mai târziu, pe la anul 1253,
călugărul minorit Wilhelm de Rubruquis, povestindu-şi călătoria sa la Tătarii, ce se
aşezaseră de eurând in stepele pontice, scrie că ţara dela gurile Dunării spre miazăzi
se numeşte «Valachia lui Asan>> 4 ). Pân.ă unde se intindeâ această Valahie a lui Asan,
ne-o spune un alt scriitor contemporan., cronicarul francez Geoffroy de Villehardouin,
care numeşte Balcanii răsăriteni «Munţii Vlahiei>>, iar -ţara dela aceşti munţi până în
Dunăre «Vlahia», ţară locuită de «Vlahi>>. In treacăt pomenim că, intr'o notă marginală
la această cronică, -ţinutul este numit «Vlahia albă» 5 ), probabil în opunere cu «Vlahia
M. C. Sutzu: Contribuţiunea numismaticei la 3 ), 4 ), 5 ) C. Brătescu: Dobrogea în sec. XII.

1)
istoria antică a României transdunărene. An. Acad. Bergean, Paristrion. Anal.. Dobr. I, 1, p. 3-38.
Rorn. XXXVIII, p. 523-532. Itinerariul fratelui W. de Rubruquis etc., anno
N. Iorga: Cele dintâi cristalizări de Stat ale 1253. Anal. Dobr. II, 4, p. 509.
Românilor. Rev. Istor. V, 6-7, p. 103-113. Nume vechi ale Dobrogei: Vlahia lui Asan.
N. Bănescu: Paristrion, un ducat de graniţă bi- Vlahia Albă. Arhiva Dobrogei II, 1919, p.
zantin în Dobrogea. Anal. Dobr. II, 3, p. 313-317. 18-31.
3
1k
PĂMÂNTUL DOBROGEI
Neagră» din stânga fluviului i în deosebire de celelalte Vlahii din Peninsula

Balcanică.
In sec. XIV găsim în fruntea provinciei, ca despot bizantin, pe Dobrotici. Acesta
ajungând tributar Turcilor, ţărişoara sa fu numită Dobrugi-illi, provincia Dobrugi,
adică Dobrogea '). Mircea cel Bătrân, luând în stăpânire acest teritoriu, işi adaugă la
titlurile sale i pe acela de «Terrarum Dobroticii Despotus et Tristri Dominus» 2 ).
Obiceiul de a se num). o ţară după un stăpânitor îl găsim i în alte părţi ale pă-
mântului românesc. Aşâ s. ex. Moldo-va erâ cunoscută de Turci şi sub numele de «Bog-
dania», Ţara lui Bogdan Voevod; iar «Basarabia» şi-a luat acest nume dela Nicolae
Alex. Basarab, care cel dintâiu a liberat-o de Tătari.
Poporul ce locueşte mai din vechime provincia n.oastră, in.trucât nu este influenţat
de oficialitate, haţelege prin «Dobroge» numai stepa centrală. Spre nord de această
stepă avem dealurile păduroase ale districtului Tulcea, sau «Deliormanul» de nord după
Burada 3), iar spre sud-vest codrul Deli-Ormanului, numit aşâ de Turci, după cum un
ţinut păduros de peste fluviu fu numit, în evul-mediu, Tele-orman, de către Cumani,

o seminţie oacheşe de Turci năvălitori. Dar, după cum Moldova la îneeput insemnă
numai voevodatul lui Dragoş Vodă de pe apa Moldovei, iar mai apoi tot -ţinutul până
la Nistru i M. Neagră ; i după cum Basarabia, înainte de 1812, anul răpirii ei de Ruşi,
'insemnâ numai partea ei de sud, de lângă Dunăre i limane, iar după 1812 toată Moldova
dintre Prut i Nistru, tot asemenea s'a petrecut i cu Dobrogea, care astăzi insemnează
nu numai Dobrogea propriu zisă, ci i ţinuturile păduroase anexate ei.
In graiul curent, termenul de «Dobrogea Veche» designează cele două districte dela
Nord: Tulcea şi Constan-ţa, recucerite dela Turci de Regele Carol I în urma răsboiului
dela 1877; iar «Dobrogea Nouă» sau «Cadrilaterul», cele două districte dela sud: Caliacra
Durostor, cu care s'a intregit Dobrogea tot în timpul domniei Regelui Carol I, în urma
evenimen.telor balcanice din 1913.
SUPRAFAŢA
Ţara Dobrogei are o suprafaţă de 23.262 km2, ceeace reprezintă 1/13 din teritoriul
României intregite. In ordin.ea mărimii, ea ocupă locul al şaselea printre cele zece pro-
vincii româneşti, fiind cam tot atât de întinsă cât i Oltenia (24.078 km2), cam jumătate
cât Basarabia (44.422 km2) i aproape de două ori i 11)1 sfert cât Bucovina (10.422 km2).
In comparaţie cu unele -ţări mai mici ale Europei, ea reprezintă cam 3/4 din suprafaţa
Belgiei (32.500 km2 ) i ceva mai mult de jumătate din teritoriul Elveţiei (41.295 km2).
AŞEZAREA ŞI CONSECINŢELE EI
Aşezată în colţul de SE al României, Dobrogea este provincia noastră cea mai
meridională, ceeace o face să se bucure de iernile cele mai blânde şi, în parte, şi de o floră
1 ) N. Iorga: Drepturi naţionale şi politice ale 2) D. Onciul: Titlul lui Mircea cel Bătrân şi po-
Românilor în Dobrogea. .Anal. Dobr. IV, 1, sesiunile lui. Convorb. Liter. XXXV—XXXVII,
p. 25. (1901-1903).
Per. Papahagi: Originea Dobrogei. Rev. Dunărea 3) T. Burada: 0 călătorie în Dobrogea. Iaşi 1880,
II, 1925, p. 72— 77. Din Dobrot + suf. cea. pag. 9-10.
4
PĂMÂNTUL DOBROGEI
mediteranee. Intr'adevăr, transpusă pe aceleaşi paralele, care o mărginesc intre Chilia

pe Dunăre şi capul Caliacra sau Valea-fără-iarnă, această provincie s'ar intinde,
in Italia, intre Veneţia i Livorno, iar in Franţa, dealungul văii Ronului, cam intre
Vienne şi Marseille. Totuş, vecinătatea cu marea massă continentală a Rusiei,
dincotro iarna Crivăţul suflă toată amărăciunea frigului, face ca Dobrogea să
nu se poată bucură de clima şi vegetaţia ţinuturilor mediteranee aşezate pe aceeaş
lati tudine.
Insemnătatea cea mare a Dobrogei pentru România îi vine dela aşezarea sa la gurile
Dunării şi la ţărmul Mării. In adevăr, prin ea şi dealungul ei cerealele, petrolul, lem-
nele i alte mărfuri grele, care nu pot fi transportate cu uşurinţă decât pe apă, pot
luă drumul străinătă.ţii. 0 ţară fără ieşire la Mare este ca o ţară care se inăbuşe. 0
ţară fără porturi, prin care să se pună in legătură statornică şi directă cu târgurile străine
şi astfel să-şi intreţină o respiraţie economică normală., este o ţară condamnată in
progresul ei. Deaceea cu drept cuvânt Regele Carol I, pâtruns de insemnătatea acestui

adevăr, a dat o deosebită atenţie Dobrogei, numind-o «plămânul României>> 1). Portul
Constanţa, legat de restul ţării prin măreţul pod dela Cernavoda, este poarta cea mai
insemn.ată a Ţării, pe unde se poate luă contact cu restul lumii. Insă nu numai pentru
comerţul României, dar şi pentru comerţul european în general, Dobrogea are un rol
insemnat. Intr'adevăr, in noua configuraţie politică a Europei, provincia aceasta este
destinată a servi drept poartă pentru comerţul Poloniei şi Cehoslovaciei cu Levantul 2).
Aşezată /a ră scrucea a două drumuri mari, dintre care unul u_neşte Marea Nordului
cu M. Neagră şi taie Europa in diagonală dela gurile Rinului până la acelea ale Dunării
noastre, iar celălalt uneşte, in sensul unui meridian., pe de o parte porturile Mediteranei
orientale cu acelea ale Pontului stâng, iar pe de alta stepele pontice cu marele oraş
de pe ţărmurii Bosforului, — Dobrogea a avut in toate timpurile o soartă aparte in
complexul de provincii, care alcătuesc teritoriul actual al neamului român.esc. Fără această
răscruce de drumuri nu se poate explică nici aspectul etnografic al ţinutului, un
mozaic de neamuri în toate perioadele istoriei — , nici valoarea economică de cap de
pod şi poartă spre Orient, dar nici soarta de drum al invaziilor şi mai târziu al arma-
telor, pe care i-a hărăzit-o istoria in lungul atâtor veacuri.
Graţie aşezării sale la ţărmul Mării, Dobrogea este cea dintâiu provincie românească,
care intră in lutnina istoriei. Intr'adevăr, 'incă din sec. VII a. Cr., colonişti greci sosi-ţi
din Milet, intemeiază la capătul unei mici peninsule din această ţară cetatea Istria.
Legenda duce inceputurile oraşului Tomis, Constanţa de astăzi, până in vremea expe-
diţiei Argonauţilor, deci inainte de răsboiul Troiei ; iar vestitul călător i polyhistor
Herodot, vizitând teatrul expediţiei armate a marelui rege Darius in contra Scyţilor,
scoate Dobrogea din lumea legendei şi o pune in lumina mai pozitivă a ştiinţii.
Mulţumită aşezării sale la sud de gurile Dunării, Dobrogea este în acelaş timp şi
cea mai veche provincie romană dintre toate provinciile româneşti. Cu mult inainte ca Dacii
din Dacia carpatină să devină Romani, Geto-Dacii din Dobrogea vorbiau latineşte,
unindu-se cu civilii şi veteranii Romani veniţi din alte părţi ale impărăţiei 3). Deaceea,
') Vezi Discursul Regelui Carol /, la inaugurarea Polens in die Levante. Anal. Dobr. 1928, vol. II.
portului Constanţa. Analele Dobrogei I, 1, p. 100. 3) V. Pârvan: Inceputurile vieţii romane la gurile
2) L. Sawicki: Die Dobrudscha als Ausfallstor Dunării. Vezi şi Analele Dobr. IV, 2, p. 129-134.
5
PĂMÂNTUL DOBROGEI
cu drept cuvânt se poate spune că Dobrogea este unul dintre leagănele poporului român
şi anume unul dintre cele mai vechi.
De altă parte, aşezarea acestui leagăn intre stepele pontice, unde seeole dearândul
au roit popoarele barbare, i capitala dela Bosfor a imperiului roman de răsărit
mai târziu a Semilunei, a imprimat Dobrogei caracterul de drum al invaziilor către
miazăzi, iar locuitorilor le-a oferit un traiu chinuit i foarte sbuciumat ; după cum
mai târziu i-a imprimat un caracter de drum al armatelor, care culminează in timpul
răsboaielor ruso-turce din. secolii XVIII şi XIX i care i-a dăruit una dintre cele mai
tragice sorţi.
Graţie aşezării sale intre Dunăre şi Marc, precum şi făpturii sale de podiş sau cetate,
care domină largile depresiuni dela miazănoapte şi apus de fluviu, — Dobrogea jucat
in istoria politică a Daciei, ca i in istoria ră.sboaielor un rol covârşitor. Cine stăpâneşte
Dobrogea, stăpâneşte de fapt i toată vieaţa economică ce se desfăşură la Dunărea de jos,
dar exercită i o deosebită presiune asupra vieţii politice din umbra Carpaţilor. Pentru

aceea, marele impărat Traian, când a pornit răsboiul său de cucerire impotriva popo-
rului Dac, el 1-a atacat nu numai in inima ţării, în fortăreaţa sa din munţi, la Sarrni-
segethusa, dar i In această a doua cetate, a Dobrogei, inălţând apoi in. munţi Ulpia
Trajan.a i spre Mare Tropaeum Trajani. Având Dobrogea in stăpânire, a fost uşor
apoi ca aquilele romane să treacă fluviul i să ia in stăpânire depresiunile vecine,
intemeind castre i ridicând valuri. Deaceea cu mult adevăr s'a zis că <Statul dintre
Carpaţi şi Mare are doi poli antropogeografici: unul e 'in podişul in.conj urat de munţi,
— polul continental; altul in cotul dintre Dunăre i Mare, — polul maritim.
Fără hinterlandul muntos i fără faţada maritimă, orice formaţiune politică la
Dunărea de jos e ciungă» '). Deaci marea insemnătate a Dobrogei penttu Ro-
mânia.
Acest adevâr 1-au inţeles mai târziu i Turcii cari, după cucerirea Constantinopolei,
au pus picior solid in Dobrogea, colonizând-o intens cu Musulmani şi apoi au păşit
peste fluviu, înfiin-ţând raiale lângă apă şi ţinând sub ascultare i intr'o permanentă
teamă formaţinnile politice româneşti de sub Carpaţi. Paşa din Silistra işi aveâ reşe-
dinţa la Babadag, adică tocmai pe marele drum al armatelor, care duce către vadul
străvechiu dunărean dela Isaccea.
Istoria se repetă. In timpul marelui răsboiu european, Statul român a fost atacat
de armatele inamice, intocmai ca i ţara Dacilor pe timpul lui Trajan, din aceleaşi două
părţi: din spre munţi prin armata lui Falkenhayn şi dinspre Dobrogea prin armata lui
Mackensen.
In sfârşit, mulţumită aşezării sale la confluenţa atâtor ape, cum i conturului său,
care pătrunde adânc în conturul rotund al Daciei antice şi al României moderne, Do-
brogea a îndeplinit in toate timpurile şi rolul unui teritoriu de integrare etnografici't şi
politică pentru populaţia si organizaţiile politice din Carpaţi. Intr'adevăr, în afară de
rnarele drum al stepelor pe care au curs •invaziile şi armatele prin Dobrogea spre miazăzi;
in afară de marele drum de apă,pe care ne-au sosit din părţile Mediteranei colonii greceşti
şi mai apoi corăbii genoveze ; şi,în ră de marele drum in diagonală al Dunării,
care a servit şi migrărilor şi inarmate, dar i circulaţiei economice, — nu
1 ) S. Mehedinli: Observări antropogeografice asupra Dobrogei. Analele Dobr. I, 2.
6
PĂMÂNTUL DOBROGEI
trebuie să uităm i numeroasele drumuri dacice, la capătul cărora se găseşte Dobrogea

şi care toate converg spre acest pământ, conducând spre ţărmul Mării. Pe Argeş, pe
Ialornita, pe Buzău, pe Siret şi Prut, ca pe tot atâtea drumuri n.aturale, sau lăsat In-
tr'una la vale păstorii i plugarii de sub Carpaţi, Indreptându-se radial şi concentric
spre acelaş pământ al Dobrogei. Paralel cu descălecatul etnografic a mers în acelaş
sens i cel politic, determinat de Insăş aşezarea acestui pământ la capătul râurilor dace.
Buerebista In antichitate, Mircea cel Bătrân. In evul-mediu i Regele Carol în epoca
modernă, Insemnează cele trei culmi ale stăpânirii politice din stânga Dunării pe
dreapta.
CONFIGURAŢIA
Rolul de bollwerk sau de cetate, pe care 1-a dat istoria In anumite epoci Dobrogei,
îi vine şi dela configuraţia sa geografică. Privită pe o hartă sau din sborul unui aero-

plan, provincia aceasta ne apare ca o peninsulă i ca un podiş. Spre răsărit ea se măr-
gineşte in toată Intinderea ei cu M. Neagră, la care au putut Inflori câteva porturi;
iar spre miază noapte i apus o Incinge Dunărea, cel mai bogat in apă dintre toate flu-
viile Europei. Dunărea o desparte de şesurile joase din stânga ei prin largi terenuri inun-
dabile, pe care le cuprinde 'intre braţele sale, formând ceeace numim «Balta>>. Spre apus
avem Balta Ialomiţei, cu o lungime de 90 km. i o lărgime maximă de 15 km. dealungul
uriaşului pod dela Cernavoda; iar mai la nord Balta Brăilei, cu o lungime de 60 km.
şi o lărgime de peste 20 km. Ambele Bălţi se despart Intre ele prin ingustimea
dela Vadul Oii, unde fluviul, strâns intre pintenul dobrogean dela Hârşova
terenul de aluviuni dela gura râului Ialomiţa, Işi adună apele pe o singură
albie.
Dela Vadul Brăilei la vale Dunărea curge iarăş pe un singur braţ până la rădăcina
deltei, cunoscută sub numele de Furca Ismailului. Insă terenul inundabil este şi aci
enorm de larg. In extensiunea sa cea mai mare, dela oraşul Bolgrad din vârful lima-
nului Ialpug i până la marginea podişului dobrogean, pe o linie dreaptă N-S., lunca
măsoară nu mai puţin de 50 km.
In sfârşit vine delta. Ea acopere o suprafaţă de 26.90 km2. Intre Ismail şi Tulcea
atinge o lărgime de 20 km.; intre oraşu Chilia i gura Dunavăţului 44 km.; iar Intre
gurile extreme, Chilia şi St. George, pe te 63 km. Cu balta Dranovului, delta Dunării
are o suprafaţă de 3500 km2 . In timpl 1 marilor inundaţii toate aceste bălţi, unite cu
limanele vecine, precum i intreaga d( Ită se acopere de o mare de apă gălbue, dulce
călătoare, peste care răsar coroanele verzi ale sălciilor Innecate, câteva grinduri mai
inalte şi plaurul plutitor.
La miazăzi, dealungul Coastei-d, -Argint, intre Capul Caliacra i gura Văii-fără-
iarnă, Marea Neagră inaintează un golf, de parc'ar voi să inconjoare Dobrogea i din
această parte şi să o preschimbe intr'o insulă.
Gâtul larg al acestei provincii peninsulare este insemnat prin hotarul con.venţional,
ce incepe la M. Neagră lângă localitatea Ecrene şi se termină la Dunăre lângă. satul
Turc-Smil, spre apus de Turtucaia. Graniţa rămâne, prin urmare, ceva mai departe
de marginea morfologică a podişului dobrogean, margine insemnată prin cumpăna
7
PĂMÂNTUL DOBROGEI

Fig. 1. Malul Dunării la Turtucaia. «Fologlob-Conslania».
Fig. 2. Lunca Dunării şi gura Argeşului, văzute la Turtucaia. *Fologlob-Conslanfa».
8
PĂII1ÂNTUL DOBROGEI
apelor ce domină văile scurte din spre râurile Provadia i Lomul Alb. Dealungul acestor
două râuri, spre SW, trece linia ferată bulgară Rusciuc-Varna.
Cauza aspectului peninsular al Dobrogei stă in dislocările tectonice ce s'au produs
in jurul ei.
Intr'adevăr, pe toată laturea de apus i miazănoapte a provinciei observăm o disi-
metrie, nu numai morfologică, dar i geologică a văii dunărene.
Morfologiceşte, podişul Dobrogei se termină spre fluviu cu o margine povârnită,

uncori cu faleze, care spre Su(1 măsoară circa 130 m. peste nivelul fluviului, iar spre
Nord, unde se ridică aşâ numiţii munţi ai Dobrogei, cu peste 200 şi 300 m. (d. Carol I
344 m.; Pricopanu 354 m.; Teliţa 290 m. ; Beştepe 242 m.) ; in timp ce câmpiile din stânga
fluviului rămân la o altitudine mai mică de 50 m. i numai excepţional se ridică peste
această cifră. Intre câmpiile din stânga i podişul din dreapta se desfăşoară Balta, care
la Turtucaia are 14 m. peste nivelul Mării, la Călăraşi 11 m., la Cernavoda 8 m., la Brăila
5 m. şi la rădăcina deltei abiâ 3 m. 66.

Geologiceşte constatăm aceeaş disimetrie. In timp ce câmpiile din stânga fluviului
sunt acoperite de groase depozite quaternare, iar luncile — de aluviuni moderne, —
podişul din dreapta se infăţişează ca un mozaic de roce eruptive, apoi paleozoice, mezo-
zoice i terţiare, acoperite în mare parte de mantaua eolică a loessului. Aceleaşi strate
terţiare, care acopere în Dobrogea suprafaţa, în câmpia Munteniei se află la mare adân-
cime sub nivelul Mării. La Mărculeşti, in Bărăgan, — la circa 40 km. spre apus de Cerna-
voda, —în urma sondajului făcut de inginerui C. Alimăneşteanu, s'a găsit quaternarul
până la 40 m. sub nivelul Mării; levantinul până la 105 rn. ; dacicul până la
170 m.; ponticul superior intre 170 şi 178 m.; iar de aci până la 318 m. s'a stră-
puns sarmaticul, care in Dobrogea meridională acopere podişul înalt imediat
sub loess ').
Pentru a explică această disimetrie a malurilor dunărene, geologii Cobâlcescu 2)
şi mai ales Drăghiceanu 3 ) au invocat existenţa unei fălii dealungul Dunării. Adecă,
scoarţa pământului fracturându-se dealungul unei linii, cele două aripi ale sloiului s'au
deplasat vertical, în sensul că sloiul din câmpia română s'a scufundat la mare adan-
cime, iar cel dobrogean a rămas la inălţime in aer. Mai târziu Mrazec i Teisseyre au
con.ceput această linie a Dunării ca un sistem de dislocări, care mărgineşte spre S şi
SE câmpia română, separând-o de Prebalcani i de cutele varisce ale Dobrogei după
o direcţie mai mult sau mai puţin paralelă cu Carpa-ţii 4 ). De altă parte, faptul că o buză
din spre fluviu a podişului dobrogean, dela Oltin.a spre Rusciuc, pe o lărgime de 10-20
km., este acoperită de strate pliocene 5 ), care s'au aşternut peste o suprafaţă de abra-
') C. Alintăneşteanu: Sondagiul din Barăgan. de la Roumanie p. 13, in Guide du Congr'es intern.
Bul. Soc. geogr. 1896. Vezi i Bulet. Soc. politecnice du petrole III Ses. Buc. 1907.
1895. L. Mrazec I. Popescu Voiteşti: Contribuţiuni
2) G. Cobălcescu: Studii geolog. s,i paleontol. la cunoaşterea pânzelor flişului pag. 554. An. Inst.
asupra unor tărâmuri terţiare etc. Buc. 1883. Geol. V, fasc. II, 1914.
3) M. Drăghiceanu: Les tremblements de terre 5) R. Pascu: Asupra prezenţei pliocenului in Do-
de Roumanie et des pays environants. ' Anuar. Inst. Geol. al Rom. III, 401 din 1909.
4) L. Mrazec: Quelques remarques sur les cours St. Manolescu: Comunicare preliminară asupra
des rivires en Valachie, p. 35-37. Buc. 1898. pliocenului din dreapta Dunării etc. Dările de
L. Mrazec et W. Teisseyre: Esquisse tectonique seamă Inst. Geol. Rom. VII, p. 278-292.
9
PĂMÂNTUL DOBROGEI
ziune a cretacicului aproape orizontal, având totuş o pantă de abiâ 3 0/00 până la depo-
zitele de aceeaş vârstă dela Mărculeşti, — a determinat pe geologul Murgoci să pună
la indoială existenţa unei singure fălii i să admită în locul ei <<o depresiune cu inflecţiuni
fălii» 1) : iar disimetria profilului transversal al văii dunărene el o atribuie mai ales
eroziunii indeplinite de fluviu, în urma împingerii apelor sale spre dreapta, din cauza
rotaţiei pământului (legea Babinet-Bayer), a vânturilor dominante de NE şi a boga-
telor aluviuni aduse de râurile ce coboară din Carpaţi 2 ). Probabil, adaogă acelaş autor,
că în suportul mezozoic de fundament avem multe fracturi. Numai aşa ne putem ex-
p1ică dispariţia, probabil prin scufundare, a bolţei anticlinalului din partea stângă a
Dunării, lntre Rusciuc i Silistra 3 ). Cotul Dunării la Rusciuc se explică prin aba-
terea fluviului spre Nord, tocmai spre a ocoll această boltă anticlinală dela
Turtucaia 3).
Coborând Dunărea dela Gala-ţi la vale, observăm o disimetrie şi mai accentuată
a văii sale. Câmpia basarabeană dela nord este dominată de inălţimile dobrogene dela
sud, care cad repede spre fluviu dela Inălţimi de peste 200 m. Faptul acesta se dato-

reşte cunoscutei linii de fractură în scoarţa pământului, transversală pe cutele Car-
paţilor i cu direcţia WNW-ESE: linia Focşani—Galaţi—Tulcea--Mahmudia, către
Mare 4 ). Ea separă depresiunea moldavo-basarabeană dela nord de horstul dobrogean
dela sud. Scoarţa pământului nici astăzi nu s'a aşezat definitiv aici, pentru care cauză
dealungul acestei linii avem o zonă seismică importantă în România 5).
Spre răsărit Dobrogea se mărgineşte cu depresiunea adâncă a M. Negre, care şi-a
realizat forma sa de azi abiâ spre sfârşitul ultimei epoce geologice. In această parte,
marginea adevărată a Dobrogei nu trebuie s'o considerăm la actualul -ţărm al
ci departe în larg, unde şelful sau câmpia litorală submarină cade spre adânc printr'un
povârniş mai pronunţat, adică pe la isobatha 150-200 m. Până la această adâncime
şelful are o pantă destul de slabă. Pe paralela Constanţei el coboară 100 m. la 120
km., ceeace ar da o pantă de 0 m. 83 la km. Spre nord şelful se lărgeşte, spre sud se in-
gustează. Intre 100 m. i 200 m. panta creşte simţitor, coborând la S. 100 m. la 6 km.,
iar la nord 100 m. la 30 km., ceeace ar da, în cazul îfltâi, o pantă de circa 17 m., iar în
cazul al doilea o pantă de 3,3 m. la km. Dela 200 m. la 1000 m. fundul arată un po-
vârniş foarte pronunţat, de 800 m. la 27 km., deci cu o pantă de 30 m. la km. In sfârşit,
dincolo de isobatha de 1000 m. incepe iar un fund mai slab inclinat şi mai puţin acci-
dentat, de 10 m., la km. 6).
Nu putem precizâ dacă depresiunea aceasta a M. Negre este determinată, în raport
cu Dobrogea, de fâlii sau mai curând de flexuri. A căută insă faliile chiar la actualul
-
ţărm dobrogean, ni se pare hazardat. Insă semnul cel mai caracteristic al unei scufun-
dări şi, prin urmare, al unei extensiuni a basinului M. Negre către Dobrogea şi, în ge-
de la Roumanie. Guide du Congrs internat. du

1) G. M. Murgoci: tudes Oologiques dans la
Dobrogea du nord. Anuar. Inst. Geol. Rom. VI parole III Ses. Buc. 1907.
fasc. II, p. 542-43. 5) M. Drăghiceanu: Les tremblements de terre de
la Roumanie etc. Buc. 1896.
2) G. M. Murgoci: La plaine roumaine et la Balte
Em. de Martonne: Les tremblements de terre de la
du Danube. III Congre. s inter. du parole Buc. 1907.
Roumanie etc. An. Inst. Meteor. Rom. XVIII, 1902.
s) G. M. Murgoci: Schiţă geofizică a Dobrogei
nordice. Bulet. Soc. Geogr. 1912. 6) L. Mrazec, E. Jekelius şi I. ,4tanasiu: flarta
Esquisse tectonique geologică a României 1:1.500.000.
4 ) L. Mrazec et W. Teisseyre:
10
11
PĂMÂNTUL DOBROGE1

PĂMÂNTUL DOBROGE1
nere, către baia Fidon.isi dintre provincia n.oastră şi Crimeea, îl formează vechile văi
continentale inecate. Aceasta se poate vedeâ din analiza unei hărţi marine care, prin
mersul neregulat al isobathelor peste şelf, indică clar acest fenomen ').
Cea mai caracteristică dintre toate este valea submarină a bratului dunărean Sf.
Gheorghe, căreia curba adâncimii de 60 m. îi desenează bine ingustimea i direcţia. In-
tr'adevăr, dela gura aetuală a acestui braţ, mai precis dela SE de grindul insulă Saca-
această vale submarină merge drept spre sud, ba chiar spre SSW până la curba
de 70 m., apoi ocoleşte brusc spre E, către adâncimile mai mari ale Mării. Nimic de
acest soiu in dreptul braţului Sulina i Chilia ; dar imediat mai la N, in dreptul limanu-
lui basarabean. Sasic, deci in prelungirea văii Cogâlnicului, vedem iar o vale submarină,
cotind intâi spre SEE i apoi brusc spre S, pe la marginea de apus a insulei Şerpilor.
(Vezi harta).
Aceasta ne arată că, inainte ca M. Neagră să.-şi fi lărgit basinul său in aceste părţi, —
fapt, dealtfel, geologiceşte recent, — şelful erâ continent, adică un şes, in. care Cogâl-
nicul i braţul Sf. Gheorghe îşi modelau văi puţin adânci ; dar că, tot în acel timp, bra-

ţele Sulina şi Chilia lipseau, ele fiind o formaţiune deltaică mult mai târzie, mai precis
din timpurile istorice. Faptul acesta se dovedeşte ş prin aceea că, la tăerea braţului
Sulina în dreptul marelui M, s'a găsit, in.tre mila 13% şi 19, la o adâncime de aproxi-
mativ 6-7 m., un strat de loess i mai la est, la mila 12, fosile de mari mamifere dilu-
viale, precum: elephas primigenius şi rhynoceros antiquitatis 2 ), ceeace arată că uscatul
basarabean se intindeă, înainte de scufundarea realizată in cuprinsul actualei delte,
mult mai spre miazăzi i că Dunărea se vărsă în Mare printr'o singură gură:
Sf. Gheorghe.
Mai spre sud, in dreptul lagunei Razim, deci a râurilor Teliţa i Taiţa, abiâ se schi-
ţează un uşor fund de vale spre vechiul braţ submarin al Sf. Gheorghe. Sedimen.tarea din
spre nord va fi şters formele slabe submarine. Dar, in.cepând dela Taşaul, deci dela valea
Casimcei, până la limanul Mangalia, observă.m pe fun.dul Mării un sistem întreg de văi,
ce se unesc mai în larg pe fundul şelfului intr'o singură vale, la isobatha de 80 m., de
unde ea con.tinuă mai departe spre abis. Acest sistem cuprinde actualele văi dobrogene:
Casimcea, Mamaia, Agigea, Techirghiol, Mangea Punar i Mangalia. La unele din ele
n'au rămas pe continent decât abiâ obârşiile 'in care, spre ţărmul Mării, găsim limane ;
la altele le-a rămas intreg cursul mijlociu i superior: Casimcea, Mangalia. Aceleaşi văi
submarine se pot urmări şi mai departe spre miazăzi, către Caliacra i Varna. In zona
tărmului insă ele dispar, fiind sedimentate de curentul litoral N-S.
Fen.omenul acesta trebuie să fie general pe toată laturea de N i W a Mării Negre.
El a fost constatat i la fluviile Ucrainei, ale căror văi inecate s'au putut urmări de
geologii ruşi, dar i la gura Bosforului, — o veche vale a râului Kiathane unit cu Alibei
în. Cornul de Aur 3 ). Această scufundare a uscatului şi lărgirea basinului M. Negre către
i) C. Brătescu: Harta geologică a României. 4, 1895.

Recenzie în Analele Dobrogei, 1927, p. 163-165. Beitrâge zur Kenntnis der Limane Sâd-Russlands.
2) Gr. Antipa: Regiunea inundabilă a Dunării Verh. d. Russ. Mineral. Ges. St. Petersb. 1897. Bd.
Buc. 1910. Nota 1 pag. 104-106, apud inginer XXXV, p. 1-18.
Ch. Kiihl. Der Mius — Liman und die Entstehungszeit der
3) N. Sokolow: Ueber die Entstehung der Limane Limane Sild-Russlands. Verhandl. d. Russ. ete.
Siid-Russlands. Memoires du comite geologique X, 1902. Bd. 40 p. 35-112.
12
PĂMÂNTUL DOBROGEI
ţara noastră este un fenomen geologiceşte mai recent i el datează de după depunerea,
cel puţin parţială, a loessului în aceste locuii
Iată, prin urmare, cauzele aspectului penin.sular al Dobrogei. Mărginită din trei
părţi de trei depresiuni: Câmpia Română la W, depresiunea moldavo-basarabeană la
N i marea căldare a M. Negre la E, — această pen.insulă ne apare ca un sloi inalt al
scoarţei terestre, ca un podiş, care domină regiun.ile din prejur intocmai ca o fortăreaţă.
Partea de nord a podişului este, din pun.ct de vedere geologic, un horst.
GENEZA HORSTULUI DOBROGEAN ŞI ROSTUL SĂU
I. Linia Peceneaga—Camena
Deacurmezişul Dobrogei de Nord, intre localităţile Peceneaga la Dunăre şi Camena

in. apropierea Mării, scoarţa pământului arată o linie de fractură cu direc-ţia NW-SE,

numită dinia Pecen.eaga—Camena» 1). Ea este marcată i prin prezenţa unui lanţ de
intrusiuni magmatice de granit i porfir.Lin.ia aceasta nu are insă caracterul unei fălii
tipice, care şi din punct de vedere morfologic să se pun.ă clar in evidenţă i n.ici a unei
linii de puternică incălecare a regiunii şisturilor verzi dela sud peste zona cretacică
dela nord. E mai degrabă o linie tectonică de slabă rezistenţă, spre care cutele dela
sud <cad in cascadă» i sunt strivite de massivele eruptive din lungul acestei fâlii. Marea
in.semnătate a ei constă in faptul că desparte horstul dela nord, supus unei in.treite
mişcări orogenetice, de platforma prebalcanică dela sud, care ocupă mijlocul şi sudul
provinciei i care este una din rarele regiuni ale Europei un.de se pot urmări, din cre-
tacic pân.ă azi, o intreagă serie de mişcări verticale epirogenetice. In prelungirea acestei
linii către Carpaţi cade zona de cea mai mare depresiune a câmpiei Române, caracteri-
zată prin numeroase lacuri sărate şi cutremure de pământ, adică zona din spre Focşani-
Mărăşeşti; iar in prelungirea ei spre Mare găsim o limită a formaţiunilor deltaice
din spre nord.
II. Zona sisturilor verzi dela sud
Spre miazăzi de această linie importantă se întinde, în Dobrogea, zona şisturilor

verzi 2 ). Ea cuprinde ca un brâu intreaga provincie dela Dunăre până la Mare, pe
W. Penk: Grundz. der Geol. des Bosporus. VerU- C. I. Motaş: Die Tuffitzone der mittleren Do-
fentl. des Inst. fiir Meereskunde. Neue Folge. Heft 4. brogea und die Kieslagerstătte von Altântepe.
1) L. Mrazec: Distribuţia rocelor verzi în flişul Berlin 1913 şi 1n Zeitschr. fr praktische Geo-
României. Dările de seamă ale Instit. Geol. Rom. logie 1913.
II, Dec. 1910. G. M. Murgooci Cercetări geologice 1n Dobrogea
Sur la ligne de chevauchement Peceneaga-Camena nordică. An. Inst. Geol. Rom. V. fasc. II p.
C. R. Seances Inst. geol. Roum. III, 1912-15. 451-452.
G. Macovei: Observations sur la ligne de che- 2 ) R. Zuber: Ueber die Herkunft der exotischen
vauchement Peceneaga-Camena. C. R. Inst. geol. Gesteine am Aussenrande der Karpath. Flyschzone.
R. III Mai 1912-15. Verh. d. geolog. Reichsanst. 1903.
D. M. Cădere: Les roches eruptives de Camena. R. Pascu: Răspândirea şisturilor verzi, a jura-
An. Inst. geol. X (1921-24) p. 240-299. Buc. sicului şi neocretacicului 1n Dobrogea. An. Inst.
1925. Geol. Rom. III, fasc. II, p. 395-399. Buc. 1910.
13
PĂMÂNTUL DOBROGEI
o lărgime de circa 40-50 km., intinzânclu-se spre sud până la o linie ce-ar uni apro-
ximativ Hârşova cu Mamaia. Este o zonă foarte intens cutată, in care se pot distin.ge
o serie de sinclinale i anticlinale, intocmai ca i n stratele paleozoice dela nord; însă
totul este nivelat prin eroziune până aproape de stadiul unei perfecte pen.eplene.
Importanţa acestui brâu de şisturi cristaline verzi, cuprinzând pe alocuri i frumoase
cristale de pyrită, stă pe de o parte in faptul că reprezintă cele mai vechi formaţiuni
geologice din ţara n.oastră, fiind socotite de vârstă silurică, — dealtfel fără nici o
probă paleontologică, — iar de alta că aparţine, ca i horstul din nord, unui străvechiu
lanţ de munţi, lanţul cimmeric, care legâ odinioară Dobrogea cu Sudeţii. Acest lanţ
muntos s'a scufundat in partea sa intermediară ingropându-se in sedimente marine
care, mai târziu, prin cutare, au dat naştere lanţului terţiar al Carpaţilor răsăriteni.
Urmele acestei catene cimmerice se mai văd i azi in aceşti Carpaţi, atât in klippele
şi conglomeratele de material «exotic» de şisturi verzi i alte roce paleozoice aflate in
flişul munţilor, cât i in direcţia culmilor paralele, NW-SE, aceeaş ca i n Dobrogea.

III. Horstul dobrogean din nord
La miazănoapte de linia Peceneaga—Camena se intinde horstul dobrogean, care

multă vreme a fost o taină pentru geologi ; căci, dacă sudul face parte evidentă din
platforma prebalcanică, nordului nu i s'a putut aflâ o bucată de vreme legătura cu
Carpaţii. Privit pe o hartă geologică, horstul acesta arată o mare varietate de formaţiuni
sedimentare i eruptive, paleozoice i mezozoice. Terţiarul nu s'a putut constată insă
nicăiri i chiar dacă va fi fost in laturea din spre Dunăre, el a fost cărat prin denudare.
In acest complex de formaţiuni putem distinge trei regiuni deosebite:
a) regiunea nord-vestică a formaţiunilor paleozoice;

b) regiunea nord-estică a formaţiunilor triasice ;
c) regiunea sudică a formaţiunilor cretacice.
a) Regiunea nord-vestică a formaţiunilor paleozoice, cu inălţimi dominante in «Munţii
Măcinului» şi mai ales in culmea Grecilor, este o zonă lată de aproximativ 20 km. i ocupă
tot colţul de NW al Dobrogei. Spre răsărit ea se intinde până la meridianul Teliţei,
iar spre miazăzi până la o linie ce ar uni satele Regiicia Maria şi Traian. In afară de
această zonă principală, paleozoicul apare numai insular dealungul Dunării, intre
Tulcea i Mahmudia i de sub pătura cretacică a Babadagului. Zon.a principală paleo-
zoică e impărţită in două printr'o bandă, lată de 4-5 km., de conglomerate, gresii
şisturi detritice, laminate prin presiune i având direcţia generală NW-SE. Este
banda formaţiunilor anthracolithice sau a stratelor de Carapelit, numite astfel de
Mrazec i Pascu după dealul Carapelit, iar nicidecum după tipul rocelor n.egre pelitice,
I. Simionescu: Sur rorigine des conglomerats verts noaşterea pânzelor flişului. An. Inst. G.eol. Rom. V,
du tertiaire carpatique. An. Sc. Univ. Iassy. fasc. II, 1914.
1911. G. M. Murgoci: Cercet. geol. în Dobr. nord. An.
L. Mrazec şi Popescu-Voiteşti: Contrib. la cu- Inst. Geol. Rom. V, fasc. II, p. 451-452.
14
HARTA GEOLOGICA .DOBROGEI de NORD
OUPA R PA SCU
Legenda
trithalite
k„W°J Dwn
An1.1;,reco,iNe
6abra
77U2 rr '45
F;2,
Pc;,r fi r Je
1111 J.
D;:baş Crelet,c.
t.
verz, — — Pecereaga - C.ameri

Fig. 4
P.Ă.MÂNTUL DOBROGEI
care nu sunt predominante. De o parte şi alta a acestei benzi de vârsta carboniferă avem
două zone devonice, cam de aceeaş direcţie NW-SE, ca şi a şisturilor verzi, formate
din quarţite tari, — care prin eroziune au rămas în chip de corneturi ce domină un
relief tocit din filite, gresii, conglomerate silicioase, calcare cristaline, şisturi calca-
roase etc. Faciesul rhenan şi fauna devonică a acestei formaţiuni ne arată, după
Simionescu, mari afinităţi cu regiunea devonică din peneplenea thraco-bithynică, de
ambele laturi ale Bosforului. In sfârşit, întreaga zon.ă paleozoică e pătrunsă de
numeroşi sâmburi lentiliformi de granit şi porfir, cari reprezintă o serie de laccoliţi
Inşiraţi în direc-ţia NW-SE, dealungul unor vechi anticlinale şi descoperiţi prin eroziune
de acoperişul de roce paleozoice sub care erau ascunşi 1). Roca eruptivă rezisten.tă din
care sunt forma-ţi aceşti laccoliţi a făcut ca ei să rămână în relief în crestele şi vârfurile
inălţimilor care, fitpreună cu cele de cvarţit, dau regiunii înfăţişarea unei peneplene
acciden.tate de numeroase şi dese corneturi, asemenea peneplenei'bithynice, iar nu celei
thracice sau rhenane.
bl Regiunea nord-estică a formaţiunilor triasice, cu înălţimi dominante paleozoice

în lungul Dunării i cu câteva vârfuri izolate, sedimentare şi eruptive în interior, —
cuprinde toată. Dobrogea de Nord, dela meridianul Isaccei până la capătul peninsulei
Dunavă-ţuhii şi dela Dunăre spre Nord până dincoace de râul Tai-ţa în sud. După
I. Simionescu, triasul marin dobrogean seamănă în totul cu cel alpin şi nu arată afini-
tă-ţi cu cel german. Fauna amonitică este în întregime de tip mediteran, iar variaţiile
de facies arată o înrudire completă cu tipul alpin. Avem un facies amonitic de calcare
roşii marmoreene, apoi un facies argilos şi unul coraligen (insula Popina din. 1. Razim).
Gresii tari quarţoase şi chiar pe alocuri quarţite, formează vârfurile înălţimilor izolate,
cum e cunoscutul pun.ct de ascensiune şi observaţie, Denistepe (266 m.); şi tot din gresii
şi conglomerate triasice e şi in.sula Şerpilor din M. Neagră. In sfârşit, şisturile argiloase,
ca mai puţin rezistente la eroziune, ocupă mai ales locurile joase. Toate aceste formaţiuni
sunt cutate, spre apus aproape tot aşâ de intens ca i paleozoicul din NW şi sunt stră-
bătute de erup-ţii porfirice, mai tinere ca vârstă, care formează inălţimile dela Somova
Câşla şi însuş frumosul pisc Consul dela marginea de SW a zon.ei triasice. Inălţimile
platformei dela sud de Isaccea, cuprin.se în triunghiul Rachel—Nifon—d. Teliţa, sunt
1 ) K. Peters: Grundlinien der Geogr a phie u. Piatra Roşie. An. Inst. Geol. Rom. IV,
Geologie von Dobrogea. Wien 1867. 1910.
L Simionescu şi D. Cădere : Not ă prelimi- Masivul eruptiv Muntele Carol I-Piatra Roşie.
nară asupra stratelor fosilifere devonice din Do- An. Inst. Geol. Rom. VI, 1914.
brogea. An. Inst. Geol. Rom. 1908, pag. 361. D. Rotman: Comunicare prelimin. asupra masiv.
L. Mrazec şi R. Pascu: Note sur la struc- erupt. dela Greci. An. Inst. Geol. Rom. IV,
ture golog. des environs du village d'Orta- 1910.
chioi. Bul. Sc. Sc. Bucureşti V, 1896, pag. Masivul eruptiv dela Greci. An. Inst. Geol. Rom.
285-286. VII, 1913.
L. Mrazec : Note sur un granit â Rie- I. Simionescu: Fauna devonică din Dobrogea.
beckite de Turcoaia. Bull. Soc. Inginer. din Ro m. An. Acad. Rom. Sec. III, Tom. II, 1924. pag.
1908. 1-16.
D. M. Cădere: Notă asupra granitului dela Măcin. ApeNu golog. sur la Dobrogea. Guide des ex-
An. Inst. Geol. Rom. IV, 1910. cursions. 1927.
St. N. Cantuniari Notă prelim. asu pra G. M. Murgoci: Cercet. geolog. în Dobrogea de
granit. cu Riebeckit i Egirin dela M. Carol Nord. An. Inst. Geol. V, fasc. II.
15
PĂMÂNTUL DOBROGEI
formate dintr'o bogată erupţie de diabaze, reprezentând cea mai 'intinsă suprafa-ţă de
roce plutonice din Dobrogea 1).
Privită de pe vârful Teliţei (290 rn.), Dobrogea de Nord arată, la contactul intre
zona paleozoică i cea triasică, un contrast viu atât din pun.ct de vedere morfologic,
cât şi mai ales din punct de vedere vegetal.
c) Regiunea de sud a formaţiunilor cretacice 2) se intercalează ca un brâu, dela
Dunăre până la -ţărmul lagunei Razim, intre regiunea paleozoică i triasică dela n.ord
regiunea şisturilor verzi dela sud, de care se desparte prin linia tectonică Peceneaga
—Camen.a. Orientată ca i celelalte zone dela NW spre SE, ea umple cu sedimentele

sale calcaroase i gresoase un soiu de albie sinclinală., a cărei lărgime maximă din spre
Mare este de circa 16 km. Geologiceşte această făşie cretacică reprezintă, prin urmare,
o depresiune; din pun.ct de vedere morfologic însă, ea este un podiş sau o platformă
străbătută in sensul lun.gimii de valea râului Sla-va, care i-ar puteâ împrumută
numele ei.

IV Mişcări orogenetice 3)
Sloiul dobrogean din nord a fost sup-us -unei 'intreite mişcări orogenetice, care a
creat în cele din urmă o catenă muntoasă, ce se Mtindeă din provin.cia noastră până
în Sudeţii Boemiei. Sloiul acesta ne arată urmele sau rădăcinile unor cute mezozoice,
mai evidente ca 'n orice parte a Europei. El a procurat literaturii geologice .şi termenul
de cimmeric.
1. Prima fază orogenetică este aceea a cutelor varisce, care au dat n.aştere unor munţi,
ale căror trunchiuri formează fundamen.tul horstului dobrogean. Cutarea aceasta a
fost inso-ţită de puternice erupţiuni magmatice, cărora se datoresc massivele granitice
din. culmea Pricopanului i Grecilor şi sâmburii laccolitici Carol I, d. Şoimului (Atmagea)
alţii, descoperiţi prin erosiune, precum i porfirele dela Balabancea, Regin.a Maria
de lângă linia tectonică Pecen.eaga—Camena.
După. Mrazec «această veche caten.ă variscă se ridicâ aproximativ în regiunea
ocupată astăzi de Carpaţii orientali; ea se găsiă in prelungirea Dobrogei, erâ continuarea
1) K. Peters: op. cit. 2) I. Simionescu: Le Ne-ocraace. de Babadag.

I. Simionescu: Studii geologice şi paleontologice Bull. Sect. Sc. Ac. Rom. Tom. II (1913-14), p.
din Dobrogea. Fauna triasică inferioară din Do- 67-72. Buc. 1914.
brogea. An. Acad. Rom. Publ. Fond. Adamachi. Asupra cretaceului superior din imprejurimile
Tom. V, (1910-13) No. 29 Buc.—La Faune du Trias sat. Başchioi. An. Inst. Geol. Rom. III. p. 263.
de Dobrogea. Bullet. Sect. Acad. Sc. Roum. Buc. 1909.
(C. R.). Tom. I, (1912-13) p. 114-125. Buc. 1913. 3) L. Mrazec ct W. Teisseyre: Esquisse te'etoni-
Studii geolog. şi paleont. din Dobrogea. VI. Fauna que de la Roumanie. Guide du Congres intern. du
Amoniţilor triasici dela Hagighiol. Publ. Fond. p€trole III se's. Buc. 1907.
Adam. V, No. 34. Buc. 1914. Fauna triasică din ins. L. Mrazec: Distribution des roches vertes• dans
Popina. Publ. fond. Adam. IV, No. 26. Buc. 1910. le Flysch de la Roumanie C. R. des Se'ances de
Fauna dela Deşli-Caira. Publ. Fond. Adam. IV, l'Inst. G€01. Roum. II, 1910.
No. 26. Buc. 1910. Aper g &)log. sur la Dobrogea. I. Simionescu: Guide des Excursions, etc,
Guide des Kcurs. 1927. 1927.
G. M. Murgoci: Cercet. geol. în Dobrogea de N. G. M. Murgoci: Cercet. Geol. in Dobrogea de N.
An. Inst. Geol. Rom. V, fasc. II. An. Inst. Geol. Rom. V fasc. II, p. 445-478.
16
PĂMÂNTUL DOBROGEI
ei şi formh o individualitate geografică independentă de Sudeţi, de cutele varişte ge-

tice i întruchtva de sistemul podolic>>.
In mezozoic mişcarea orogenetică reinviază in două faze.
2. Faza cimmerică veche, la finele triasului, insoţită de bogatele erupţii de magme
diabazice, care acopere regiunea Niculiţelului în triunghiul Rachel —Nifon — d.
Teliţei.
3. Faza cimmerică nouă, căreia i se datoreşte cutarea stratelor jurasice superioare
dela Hârşova şi datează din cretacic.
Increţită astfel definitiv în cretacic i con.solidată prin numeroasele intrusiuni mag-

matice de granite, porfire şi diabaze, catena mun.toasă cimmerică s'a fragmentat. Partea
intermediară, ce existh pe locul Carpaţilor orientali de azi, s'a scufundat sub mările
secundare şi terţiare, care au acoperit-o cu sedimente. Din aceste sedimente apoi, prin
in.cre-ţire i inăl-ţare, s'a creeat lan.ţul terţiar al Carpaţilor răsăriteni; insă fundamen.tul lor
cimmeric, cu roce exotice atât Carpaţilor, cât i platformei ruseşti, iese la iveală in
con.glomeratele de şisturi verzi,in klippele de roce paleozoice i chiar in petecile de car-

bonifer din Carpa-ţii Moldovei i ai Galiţiei. Dixt vechiul lan-ţ cimmeric n.'a rămas astfel
decât horstul dobrogean lăngă M. Neagră. El este bine limitat fa-ţă de imprejurimi prin
acele linii de fractură ale scoar-ţei terestre, recunoscute i descrise pentru prima oară
de L. Mrazec. Aceste linii sau «datează din cretacic şi, cu toate că sun.t ascunse
în mare parte sub depozitele diferitelor etaje geologice, sau sunt mascate prin cutările
ce s'au continuat (in Carpaţi) până in quaternar, ele totuş reies in eviden.ţă gra-ţie tec-
tonicei gen.erale a regiunilor pe care le străbat. Este sigur că ele au jucat un rol impor-
tant în toate mişcările ce s'au succedat din cretacic până in quatern.ar ; căci tocmai
gra-ţie acestor linii, mişcările au fost descompuse, dirijate i efectele lor limitate
modificate»
Cuprins pe de o parte intre sistemul de dislocări ce mărgin.eşte spre E Câmpia
Română si in.tre depresiunea M. Negre, iar de alta intre fâlia, transversală pe lanţul
Carpaţilor, Focşani—Gala-ţi—Tulcea i linia Peceneaga--Camena, adecă intre depre-
siunea basarabeană i platforma prebalcanică, — horstul dobrogean rămâne, din cre-
tacic până azi, un bloc solid i ţapăn, aproape cu totul refractar viitoarelor mişcări
orogen.etice, dar care, prin aşezarea sa fa-ţă de Carpaţi, a jucat un rol hotărâtor in impri-
marea unei direc-ţii sigmoidale acestui lan.-ţ ter-ţiar de mun.ţi. Din acest punet de vedere,
Dobrogea are aceeaş importan-ţă pentru gen.eza Carpaţilor ca i platforma prebalcanică
dela sud, sloiul Podoliei dela răsărit i munţii Sandomirului dela miazănoapte. Intre
aceste sloiuri periferice eterogene, unele reprezentând platforme cu strate con.cordan.te,
aproape orizontale, iar altele munţi străvechi i foarte ruinaţi i intre lan.-ţul tân.ăr al
Carpaţilor, scoarţa pământului s'a spart în compartimente dealun.gul unor linii de
fractură, longitudinale i transversale faţă de Carpaţi, formând depresiunile pericar-
patice: wolhynică, galiţiană, moldo-basarabeană i cea getică.. Horstul Dobrogei a
jucat, prin urmare, rolul unui soiu de mol de rezisten.ţă la aceâ cotitură a Carpaţilor,
care a fost cea din urmă a se dovadă depozitele levantine 'increţite, —
1 ) L. Mrazec et W. Teisseyre: Esquisse tecto- du pftrole III Se's. Buc. 1907. p. 13.
nique de la Roumanie. Guide du Congres intern.
17
2 Dobrogea
PĂMÂNTUL DOBROGEI
dreptul căreia, dealungul liniei de fractură Focşani—Galaţi—Tulcea avem i cea mai

încercată zonă seismică din. România
PLATFORMA PREBALCANICĂ DOBROGEANĂ
Pe când Dobrogea de Nord reprezintă rămăşiţele unui lan-ţ muntos, in care forţele
tangenţiale orogenetice au fost active în trei rânduri şi, prin geneza Carpaţilor, are
legătură cu aceştia, — Dobrogea de Sud reprezintă partea peninsulară a platformei
prebalcanice şi, prin caracterele sale stratigrafice i morfologice, arată că a fost sloiul
supus unor repetate mişcări verticale epirogenetice. După. Simion.escu, provincia aceasta
este una dintre rarele regiuni ale Europei unde se pot urmări asemenea oscilări din
cretacic până astăzi.
Faţă de fragmentul de lan.ţ muntos, foarte intens cutat şi tocit până la rădăcină,
în care din punct de vedere morfologic vedem o peneplene cu corneturi, cu platforme

şi terase, — sudul este un podiş cu strate uşor inclinate, în care mările terţiare au depus,
în transgresiunile lor repetate, o succesiune de pături mai mult calcaroase i nisipoase
şi unde mişcările tangenţiale au avut un foarte slab răsun.et. Este o peneplen.e tipică,
unde pretutindeni spre orizont se arată numai linii intinse, orizontale. E un contrast
izbitor intre nord şi sud, nu numai din punct de vedere geologic, dar i morfologic şi,
în genere, geografic.
Ceeace caracterizează depozitele terţiare ale Dobrogei meridionale este discontinui-
tatea lor. Aceasta arată că regiunea a fost teatrul unor repetate transgresiuni i regre-
siuni marine. Ele stau aşternute peste păturile cretacice, care la rândul lor acopere
pe cele jurasice, acestea din urmă aşezate discordant peste şisturile verzi paleozoice.
Stratul terţiar cel mai intin.s este sarmaticul, care acopere cea mai mare intindere a
podişului central şi meridional, incepând dela nord de Valea Cara Su până dincolo de
frontiera cu Bulgaria. Această intinsă pătură sarmatică, formată din bancuri dese de
calcar fosilifer sau cu tipare de Mactra variabilis Sinz., Tapes gregaria Partsch şi chiar
Mactra bulgarica, precum şi din calcare oolitice sau poroase, uneori gresoase şi argiloase,
— acopere transgresiv toate formaţiunile mai vechi, care au fost supuse unei abraziuni
intense. Numai în văile relativ adânci, care taie podişul, apar formaţiuni mai vechi
terţiare şi cretacice, precum ş spre hotar, unde denudarea a descoperit largi suprafeţe
de formaţiuni mezozoice cretacice. Jurasicul apare spre malul Dunării, intre Hârşova
şi Boasgic, intr'o fâşie lungă. de 32 km., în pături slab incre-ţite, cu direcţia generală
WNW-ESE şi tăiate diagonal de cursul actual al Dunării ; apoi in carierele dela Canara,
lângă Constanţa, formând ferestre de intindere mai mică.
După Sarmatic intreaga Dobroge iese din apele Mării i rămâne continent până azi.
Numai pe o buză de podiş, inaltă de peste 100 m., din spre depresiunea Câmpiei Române,
unde în tot cursul pliocenului mai dăinueşte un golf marin şi apoi un lac levantin,
făcând ca Dobrogea să apară intr'adevăr ca o peninsulă Mconjurată din trei părţi
') I. Simionescu: Guide des Keursions, etc. S. Mehedinţi: Le pays et le peuple roumain.
1927, pag. 354-355. Buc. 1927, p. 48-52.
18
PĂ.111ÂNTUL DOBROGE1
de Mare, — găsim o zonă lată de 10-20 km. de depozite pontice, dacice şi levantine,
intre localităţile Vlahii şi Turtucaia. Mările i lacu.rile pliocenului au acoperit astfel
puţin din suprafaţa unei margini de platformă i au înaintat în chip de golfuri pe văile
slab schiţate, ce se deschideau şi atunci spre nord şi vest:
Tot in această epocă pliocenă placa sarmatică a suferit slabe ondulări; iar mişcările
scoarţei au creat, Intre Dunăre şi Mare, în Deliorman, o mare şi largă boltă
a cărei direcţie este aceeaş ca şi a cutelor vechi şi a fundamentului varisc, adică dela
NW spre SE. Suprafaţa denudată a acestei bolţi a scos la lumină stratele mai vechi
cretacice din fundament. Astfel Dobrogea prebalcanică devine o peneplene, care de

acum rămâne să fie supusă jocului mişcărilor epirogenetice quaternare şi erozi-unii dilu-
viale, care i-a dat şi caracterul mai accentuat al reliefului ei de azi.
In sfârşit, peste toate aceste forma-ţiuni ale trecutului geologic, s'a aşternut depo-
zitul eolic al loessului venit din spre nord, pe alocuri foarte subţire, in unele părţi insă
foarte gros, incât îngroapă cu totul şi nivelează un relief preloessian, a cărui structură
este astfel sustrasă cercetării noastre 1).

MORFOLOGIA DOBROGEI
I. 1N DILUVIU
Podişul Dobrogei, in întregime, a fost supus unor mişcări epirogenetice pozitive

care, merOnd paralel cu perioadele pluviale, corespunzătoare celor glaciare din nord,
au deslănţuit forţele erosiunii şi au dat naştere unei serii de caractere morfologice circum-
dobrogene, ca i din interiorul provinciei, pe care le vom cercetâ în cele următoare.
Din acest punct de vedere, Dobrogea intră In zona regiunilor periferice marei calote gla-
ciare din nord, care, în extensiunea sa maximă s'a apropiat mult de M. Neagră, — până.
I. 1) Sabba ştefănescu: tude sur les terrains ter- Jurasicul dela Cârjelari. An. Inst. Geol. Rom.
tiaires de Roumanie. Lille 1897. IV, fasc. I, 1910, p..157-162.
V. Anastasiu: Contribution â l'aude gMogique ApeNu ge'olog. sur la Dobrogea. Guide des
de la Dobrogea. Paris 1898. e-.xcursions, 1927.
Fauna calcarului dela Canara. Asoc. rom. p. G. Macovei: Asupra extensiunii numuliticului
Inaint. i răspând. St. Congres II, Buc. 1903, p. in Dobrogea. D. de S. Şed. Inst. Geol. Rom. Vol.
395-397. III, 1915,
Esquisse ge.ologique sur la Dobrogea. Congr. Sur la pre'sence du premier aage m&literranC'en
intern. du parole, 1907, pag. 241-249. dans la Dobrogea. C. R. Sances Inst. Geol. R.
M. de Launay: L'hydrologie souterraine de la III, 1911-12.
Dobroudja, etc. Annales des mines 1906. Sur l'âge et la variation des facies des terrains
R. Pascu: Asupra prezenţei pliocenului (daci- sMim. de la Dobrogea m€rid. C. R. Sances. T.
cului) 1n Dobrogea. An. Inst. Geol. Rom. III, fasc. II, 1910--11, p. 63-84.
•II, p. 400. Buc. 1909. St. Manolescu: Comunicare preliminară asupra
Cercetări preliminare asupra lac. Techirghiol. pliocenului din dreapta Dunării, cuprins intre
An. Inst. Geol. Rom. IV, 1910. Canlia şi Caramancea. D. d. s. Şed. Inst. Geol.
I. Simionescu: Straturile jurasice dintre Hârşova Rom. VII, p. 278-292, 1915-16.
şi Boascic. An. Inst. Geol. Rom. III, fasc. I, 1909, G. M. Murgoci: Cercet. geolog. 1n Dobrogea de
p. 1.34. Nord. An. Inst. Geol. Rom. V fasc. II, 1911.
19
2.
PAMÂNTUL DOBROGEI
la Kiev, — şi care, dacă în Scandinavia a determinat o scufundare a scoarţei terestre

sub greutatea enormă a massei de ghia-ţă, în schimb, în regiunile periferice a determinat
o Inălţare, cauzată probabil de o inceată migrare de magmă subcrustală din spre scutul
fino-scandinav şi, in genere, de sub regiunea acoperită de calota glaciară, spre peri-
ferii 1). Această mişcare epirogenetică pozitivă a influenţat nu numai Dobrogea, ca
sloi izolat 'intre liniile sale de fractură, dar şi -ţinuturile mărginaşe. Urmele acestei Inăl-
ţări se văd în caracterele morfologice de care ne ocupăm.
1. Un efect al inălţării i erosiunii diluviale sunt terasele dunărene. Determinate ca

vârstă. de G. Murgoci, ele au fost descrise, între alţii, de G. Vâlsan i puse în legătură
cu mişcările epirogenetice dobrogene de C. Brătescu 2 ). Aceste terase dunărene se ter-
mină în părţile Brăilei, se scufundă sub aluviuni mai recente i nu mai apar mai la
vale. Ele sunt cu atât mai largi şi mai greu de limitat cu cât ne coborîm în josul apei,
dar cu atât mai inguste şi mai precise, ,cu cât inaintăm spre apus. Câte terase găsim,

atâtea Mălţări au fost, urmate de câte o pauză, in care fluviul şi-a putut formă lunca
cea nouă. In stadiul cel mai inaintat al ridicării, Dun.ărea îşi aveâ i lunca cea mai în-
gustă, care astăzi se găseşte la 23 m. sub nivelul Mării în dreptul Cernavodei. Aceasta
in.semnează că i aci, după atingerea maximului de inălţare, a urmat o scufundare,
în care perioadă Dunărea a fficeput a sedimentâ, spre a-şi păstrâ echilibrul de profil
fa-ţă de nivelul Mării; iar terasele inferioare din spre Brăila au trebuit să fie ingropate
sub noile aluviuni, care formează actuala luncă, adecă Balta. Terasele dunărene se pă-
strează foarte bine pe stânga fluviului, în marginea Câmpiei Române ; spre dreapta ele
au fost suprimate aproape peste tot — excepţie intre Rusciuc—Turtucaia, — prin
erosiune laterală, din cauza abaterii fluviului spre marginea platformei prebalcanice,
din care cauză această platformă cade spre Dunăre cu pan.te abrupte dela o inăl-
-ţime peste 100 m.
Pe porţiunea din.tre Giurgiu—Olteniţa găsim o primă terasă mică la circa 75 ;

terasa principală superioară se află la 55-60 m.; terasa următoare la 35-40 m.
în fine, terasa inferioară la 18-23 m. Suprafa-ţa podişului la Rusciuc este de peste 140 m.,
pe când suprafaţa Câmpiei Român.e la Giurgiu de 85-90 m. Stratele cretacice dela
suprafaţa platformei prebalcanice se află sub Câmpia Română la mare adâncime sub
nivelul Mării. In sondajul dela Filaret, sarmaticul, care în Dobrogea apare i la peste
200 m. înălţime, a fost atins abiâ la 875 m. sub nivelul Mării; iar cretaeicul nici n.'a fost
ajuns la 1000 m. La Mărculeşti, în Bărăgan., cretacicul apare la 318 m. sub nivelul
sarmaticul la 178 m., iar pliocenul, care acopere suprafaţa unei margini de podiş do-
brogean la peste 100 m. peste nivelul Mării, apare abiă la 72 m. sub nivelul Mării 3).
i) A. Penck: Glaziale Krustenbewegungen. Sitz.- G. Câmpia Română. Extr. din Bulet.

Ber. preuss. Akad. Wiss. Bd. 24.-1922. Soc. Geogr. Rom. XXXVI, 1915.
A. Born: Isostasie und Schweremessung. Berlin C. Brătescu: Mişcări epirogenetice şi caractere
1923. morfologice în basinul Dunării de jos. Bulet.
F. Nansen: Strandflat and isostasy. Krist. 1922. Soc. Geogr. Rom. 1920.
2 ) G. M. Murgoci: La plaine roumaine et la 3 ) Harta geolog. a Rornâniei. Ed. I, 1927. Scara
Balta du Danube. Congr. intern. du parole. 1907, 1: 1.500.000. Vezi profilurile, pag. 228-229 din
p. 223-240. Murgoci: La plaine roumaine, etc.
20
PĂMÂNTUL DOBROGEI
Această denivelare intre platforma prebalcanică i Câmpia Română s'a produs dea-
lungul cunoscutului sistem de fălii, numite ale Dunării, in cretacic şi s'a accentuat în
terţiar şi cvaternar ; insă în diluviu a urmat o inălţare, egală după. Murgoci, pe am-
bele maluri dun.ăren.e, căci altfel n'am găsi terase la aceeaş inălţime deoparte i alta;
ceeace insemnează că nu poate fi vorba de linii de fractură chiar sub lun.ca acestui
fluviu.
Din cauza erosiunii laterale, prin abaterea Dunării spre dreapta, terasele de sub
malul dobrogean au dispărut cu desăvârşire ; In schimb ele se păstrează bine pe malul
stâng, unde ating o lărgime considerabilă. Aşâ intre lacurile Mostiştea i Gălăţui, Câmpia
Română se află la o altitudine de aproximativ 45 m.; terasa primă e la circa 35 m.,
a doua la 22 m., Balta la circa 15 m. Podişul Dobrogei din faţă lasă spre fluviu o coastkI
repede i inaltă de peste 100 m.; iar suprafa-ţa sa se inalţă. în spre S. La răsărit de Că-
lăraşi, sub câmpia inaltă de peste 40 m., se intinde pe malul Borcei o terasă largă, a
cărei inălţime se -ţine intre 21--23 m. i numai lângă Baltă avem un rest de terasă mai
un vechiu grind de 26 m. Podişul Dobrogei se termină aci cu aceeaş coastă re-

pede de peste 100 m., inălţându-şi suprafaţa spre Balta insăs are abiâ 11 m.
înălţime. Paralelizarea şi racordarea acestor terase ne arată că cele mai inalte din susul
fluviului nu-şi au corespondentul la -vale nici măcar in suprafa-ţa câmpiei, ceea ce dă
indicii preţioase asupra evolu-ţiei părţii de răsărit a Câmpiei Române.
In ce priveşte vârsta teraselor, concluzia la care s'a ajuns (Murgoci) este urmă-
toarea
Cea dintâiu terasă, tăiată de Dunăre, de sigur este terasa superioară. Ea a fost roasă
in depozitele quaternare formate din pietrişul şi mai ales n.isipul adus de râurile din.
Carpa-ţi, dar şi din Balcani. De aci urmează că terasele sunt un fenomen posterior aşter-
nerii acestor sedimente quaternare şi, deci, n.0 s'au produs chiar dela inceputul acestei
epoci, căci o lungă parte din quaternar a fost necesară pentru sedimentarea Câmpiei
Române cu pietrişuri i nisipuri, care la Bucureşti ajung azi până la 60 m. sub nivelul
Mării, iar la Mărculeşti 35 m., dovadă că 2n tot timpul sedimentării s'a produs,
o scufundare a Câmpiei. Dar prezenţa pietrişului balcanic (silex, verrucano, şisturi
verzi), venit din Balcani ,ş i din platforma cretacică prebalcanică, sub loess, in terasa
superioară dunăreană din Câmpia Română, mai insemnează că, in perioada când se
aşterneau aceste pietrisuri, Dunărea in.că nu există in acea parte, fapt stabilit pentru
intâia oară de geologul . Murgoci
De altă parte, toate terasele Dunării, tăiate în platforma prebalcanică, deci i cea
inferioară, sunt acoperite de o pătură groasă de loess, ceeace insemnează că loessul este
mai recent decât această terasă inferioară. Prin urmare, fixarea in timp a sculptării
teraselor dunărene, provocată de inălţările epirogenetice repetate ale regiunii, cade imtre
terminarea sedimentării fluviale a Câmpiei Române, ca punct iniţial i inceputul sedi-
mentării eolice a loessului în aceste părţi, ca punct final, adecă nici la Inceputul, nici
la sfârşitul quaternarului, ci mai către mijlocul lui 2).
1 ) G. M. Murgoci: La plaine roumaine, etc., venaient des Balkans et de la Bulgarie».

pag. 233: <<La terrasse sup&ieure du Danube est 2) C. Brătescu: Mişcări epirogenetice şi carac.
plus re.cente que le gravier quaternaire â Elephas tere morfologice in basinul Dunării de jos. Bulet.
primigenius, dont les e•Mments constituants pro- Soc. Geogr. XXXIX, 1920.
21
PĂMÂNTUT, DOBROGEI
Resturi de terase dunărene diluviale sunt i aşâ numitele yopine>> sau «grădişti>>
din Balta Ialomiţei. Siliştea Trămşanii, cu o inălţime absolută de 27,6 m., e un rest din
terasa din faţă, dela marginea Bărăganului, unde la satul Cadâna avem 25 m. Siliştea
Grădiştea stă cu 22,5 m. peste nivelul Mării. Grădiştea Coslogenilor are o inălţime ab-
solută de 18 m. Grindul Dichisenilor de 17 m.; Pochina de 27,3 m.; Pochina Vlăde-
nilor de 25,4 m.; Pochina cu vii de 24 m. şi Blogodeasca de 22 m. peste faţa Mării, când
Balta dimprejur are intre 10-11 m.; plus o sumă de alte popine mai mici, ale căror
inălţimi variază, în urma erosiunii, in.tre 15--30 m., sunt toate nişte martori de ero-
ziun.e din vechile terase diluviale de pe stânga fluviului.
2. Tot ca urme ale inălţării şi eroziun.ii diluviale mai sunt şi adâncile văi dobrogene
ale căror funduri de piatră, astăzi aluvionate în urma scufundării postlossiene, se află
la mare adâncime sub nivelul Mării şi al Dunării. Aşâ s. ex. gura văii Cara-Su trebuie
să fie la circa 23 m. sub nivelul Mării, după cum se poate deduce din prezenţa unei vechi
albii de Dunăre diluvială găsită la această adâncime la piciorul din spre Dobrogea

al podului Regele Carol I dela Cernavoda; deasemenea, gurile văilor Oltina, Mărleanu,
Vederoasa şi Baciul, sculptate adânc, aproape în chip de can.on, în platforma sudică
dobrogeană, trebuie să se afle la cel puţin 20 m. adâncime, după cum constată geologul
St. Manolescu. Aceeaş adâncire diluvială o constată Murgoci la văile râurilor Buzău,
Călmăţui şi Ialomiţa din Câmpia Română, care au trebuit să ţie pas în eroziune cu ni-
velul de bază din ce în ce mai adânc al Dunării, pe măsură ce se produceâ inălţarea
regiunii.
3. Dacă trecem în nordul provin.ciei, nu mai găsim martori din terasele Câmpiei
Române, ci insule stâncoase, izolate de inălţimile pietroase ale Dobrogei peste Dunăre
sau în bălţi. Aşâ, în Balta Brăilei, în faţa muntelui de granit Carol I, se ridică
mica insulă Blasova, formată din gresie de carapelit. Inălţimea ei de 49 m., superioară
nu numai terasei, dar şi Câmpiei Române din faţă, exclude posibilitatea interpretării
sale ca un martor rămas dintr'o terasă dunăreană, cum ar fi popinele din Balta Ialo-
miţei. La fel cu Blasova i alte insule stâncoase precum: Piatra Fetei şi Podu din balta
Jijilei, formate din cvarţit; Popina mare şi mică din balta Crapina, formate din granit
porfir; Popina ascunsă, aproape de Luncavi-ţa, din calcar şi diabaz ; Piatra, aproape
de Rachel şi Stânca-mică aproape de Parcheş ; în fine, stâncile de şisturi argilo-quar-
ţoase dela Cartal şi Stânca, de calcar triasic dela M-rea Teraponte de peste Dunăre, 1.‘n
Basarabia, — nu sunt decât resturi din relieful dobrogean rămase la periferie şi reduse
ca suprafaţă ş i inălţime Prin abrasiunea mărilor pliocene şi quaternare, ca i prin de-
nudare.
4. Nici fragmentul de terasă de sub stânca Monumentului dela Tulcea (22 m.)
n.ici larga câmpie circulară de sub dealurile Saricei, pe care o vom numi <derasa Nicu-
liţel-Saona>>, cuprinsă intre Isaccea—Niculiţel—M-rea Saona, acoperită de loess şi având
o inălţime de circa 50 m. peste nivelul Mării, — nu se pot admite ca vechi terase du-
nărene, cum au fost înclinaţi unii a crede. Inălţimea lor în faţa bălţilor şi a depresiunii
basarabene ne bnpiedecă a admite un curs de fluviu cu ţărmul stân.g in. aer. Ele pot fi
22
PĂMÂNTUL DOBRO
privite mai curând ca resturile unor terase de abraziune marină, probabil dela ince.
putul diluviului sau din pliocen, realizate deci cu mult inainte ca Dunărea să fi ajuns
in aceste părţi i la alte raporturi de nivel cu Marea, ca cel actual
5. In diluviu, Dobrogea fiind supusă inălţării, valea Dunării, redusă pe o singură

albie, trebuie să fie căutată adânc sub actualele aluviuni. Aceasta se certifică nu numai
prin aflarea loessului la circa 6 m. sub nivelul Mării in cuprinsul deltei actuale, sub ca-
nalul marelui M dela braţul Sulina, ceeace arată o prelungire a câmpiei basarabene
către sud, — dar i prin faptul că singur braţul Sf. Gheorghe ne arată o albie diluvială
pe şelful submarin din estul Dobrogei. Fluviul curgeâ, in faza celei mai pronunţate
diluviale, lipit de marginea de N a podişului dobrogean i la oarecare adâncime
importantă sub nivelul actual, păstrându-şi profilul de echilibru faţă de nivelul marin
de bază de atunci ; iar văile basarabene se con.tinuau până la fluviu. Abiâ mai târziu,
după depunerea loessului, văile acestea fură inecate i transformate in golfuri, mai apoi
în limane ; iar cursul Dunării fu alungat departe, inapoi, de apele mării, care inaintară,

prin delta actuală i pe lunca Dunării, un golf. Prezenţa in mijlocul deltei, la o adân-
cime de până la 7 m., a unor resturi de mamifere terestre, precum Elephas primigenius,
Rhinoceros antiquitatis i altele 2), poate da indicii asupra timpului când in cuprinsul
deltei actuale erâ incă şesul basarabean.
6. Spre laturea de răsărit a Dobrogei, ctunpia litorală dela nordul lagunei Razim,
acoperită de loess i având o altitudine de 5-8 m., nu e decât o suprafaţă de veche
abraziune marină, ridicată in diluviu, deci o terasă diluvială. Tot de atunci datează
şi slaba depresiune din spre Morughiol, ocupată azi de câteva lacuri sărate, deci un vechiu
braţ de mare, care izolâ de restul Dobrogei micile coline din capătul peninsulei Du-
navăţul. Terase diluviale mai aflăm şi in unele văi ocupate de limane, mai evidente la
Mangalia şi Taşaul.
7. Insă semnul cel mai izbitor al denivelării pozitive a Dobrogei faţă de Mare in
diluviu îl vedem in adâncimea relativ insemnată a văilor de erosiune fluvială sub ni-
velul Mării actuale şi mai ales în prelungirea lor peste şelful vecin până la zeci de chi-
lometri depărtare de ţărmul actual. La un foraj făcut pe mai multe linii in limanul Man-
galia, nu s'a dat in unele locuri de fundul primitiv al văii nici la 16 m.; acelaş pare a fi
cazul i la Techirghiol 3). Sistemele de văi submarine, urmărite pe suprafaţa şelfului,
ne duc la concluzia existenţii unui ţărm dobrogean la mare depărtare de cel actual.
Cartografierea precisă a fundului M. Negre ar puteă aduce lumini preţioase in contro-
versa ridicată de geologii ruşi (Andrussow, Sokolow), dacă mişcările epirogenetice ale
scoarţei sau oscilările de nivel ale Mării sunt cauza denivelărilor pe cari le constatăm
') G. M. Murgoci în Cercet. geolog. în Dobr. de 3 ) C. Brătescu: Lacul Mangalia. Bulet. Soc.
Nord, p. 402 (An. Inst. Geol. V, 2) oscilează. 'intre a R. de geografie, 1915.
o consideră ca terasă de eroziune a Dunării sau R. Pascu: Cercetări preliminare asupra lacului
de abraziune marină levantină. In urmă pare a se Techirghiol. Vezi profilele. An. Inst. Geol. Rom.
hotări pentru a doua părere. IV, 1, 1910, p. 63.
2 ) Gr. Antipa: op. cit. p. 105-106, nota I.
23

PĂMÂNTUL DOBRO GEI
«F6toglob-constanţa)>.
Fig. 5. Valea-fără-iarnti (Batova) cu nivelurde sale de crosiune.
PĂMÂNTUL DOBROGEI

4-%otoglob-Constanţa».
F_ig. 6. Valea-fără"-iarnă (Batova) cu terasele sale.
#Fologlob-Conslanţa».
Fig. 7. Gura Văii-fără-iarnă (Batova).
25
PÂMÂNTUL DOBROGEI
imprejurul acestei Mări în cvaternar 1). In orice caz, fapt sigur este că şelful Mării spre
Dobrogea i spre golful Odesei erâ continent, dominat in intinderea sa câmpoasă de
mica insulă a Şerpilor, pe atunci o colină, la apusul căreia curgeâ râul basarabean Co-
gâlnicul, iar la răsărit Nistrul 2).
8. In sfârşit, spre miazăzi, Valea-fără-iarnă (Batova) dela hotar arată, deasemenea,

afară de o largă vale superioară matură, probabil pliocenă, incă şi o vale infe-
rioară cu terase quaternare, care s'ar puteâ paraleliza cu cele contemporane lor din
lungul Dunării, intre Rusciuc—Turtucaia şi ar aruncâ o lumină deosebită asupra bol-

tirii anticlinalului din Deliorman in această perioadă geologică. Ar fi o greşală insă a
considerâ drept terase de abraziune marină, inălţate in diluviu, acele comune terase
de surpare dela coasta Dobrogei, terase care se formează şi astăzi şi care sunt datorite
surpării malurilor de loess, care odihnesc peste un strat de argilă impermeabilă, la ni-
velul căreia (10-20 m. peste faţa Mării, după loc) izvorăsc ape subterane 3). Asemenea
terase de surpare, foarte frumos desvoltate, se văd la Constanţa, unde se formează

astăzi, dar mai ales la staţiunea balneară Carmen Sylva i la Tuzla.
//. DUK DEPUNEREA LOESSULUI
Se produce o nouă denivelare a Dobrogei faţă de Mare, de data aceasta negativă 4).
Ţinutul incepe a se scufundă ca şi părţile vecine din Câmpia Română; se produc uşoare
1) N. Andrussow: La Mer Noire. No. 29 din Bulgaria, având ramificaţii pe văi şi ridică una din
Guide des excurs. VII-e congrs g€ol. internat. cele mai interesaute probleme morfologice ale
St. petersb. 1897. Coastei de Argint. Autorul nu lămureşte geneza
Sur l'aat du bassin de la Mer Noire pendant acestei platforme, cum o numeşte d-sa.
l'poque plioene. Bull. de l'Acad. Imper. des Sc. Pavel Nicolae in Dare de seamă asupra excur-
St. Petersb. N. Ser. III (XXXV), 1892, p. 437. siei Soc. Soveja, Bul. Soc. Geogr. 1927. Tom.
Die Probleme der weiteren Erforschung des XLVI, pag. 154, arată că cercet. d-lui Ficheux R.
Schwarzen Meeres und der angrenzenden Lănder. şi Vergez-Tricom disting 3 cicluri de eroziune,
Beilagen zu Me'moiren de l'Acad. Imp€r. des Sc. datorite schimbărilor nivelului de bază. Un nivel
de St. Petersb. Tom. LXXII No. 3, 1903. de eroziune e la 65-70 m., al II-lea la 40-50 şi
N. Sokolow: Op. cit. al III-lea la 15-20 m. Distinge terasele acestor
R. Sevastos: La pe'nftration de eaux de la Medi- cicluri pe Valea Balcicului, lungă de 3 km. 172, pe
terrane dans la Mer Noire. Ann. Sc. Univ. Iassy. Valea Palatului i Batova. Cercetările mele din
T. VI f. 1, p. • 24-28, Iaşi 1909. Valea Batovei şi la coasta de Argint m'au dus
2) C. Brătescu: Recensie asupra hărţii geologice la concluzii ceva mai diferite, care se vor expune
a României Fd. I, 1926. Anal. Dobr. 1927. la timpul lor.
3) C. Brătescu: Coasta de răsărit a Constantei. 4) C. Brătescu: Delta Dunării, geneza i evo-
Anal. Dobr. VII, 1926, p. 65 i urm. luţia sa morfol. şi cronolog. Bulet. Soc. R. R.
G. Vâlsan în <<Coasta de Argint. Bulet. Soc. R. Geogr. XLI, 1922.
R. Geogr. 1926, pag. 79, pomeneşte în treacăt de Lacul Mangalia. Bulet. Soc. R. R. Geogr. 1915.
o «platformă 1itora1ă suspendată la 80 m. deasu- Mişcări epirogenet. şi caract. morfolog. în basi-
pra Mării, largă de 1-2 km. şi lungă de 6 km., nul Dunării de jos. Anal. Dobr. An. I, 4, pag. 569.
ramificându-se pe văi secundare, peste care s'ar A. Penck: Geologische und geomorphologische
puteâ intinde Balcicul. (Şi în nota 2). Această Probleme in Bulgarien. Der Geologe No. 38, Nov.
platformă se poate urmări dela Cavarna până în 1925, pag. 849-873.
26
PĂMÂNTUL DOBROGM
răsturnări de profil; iar Marea,in transgresiunea sa, intră pe gurile văilor de eroziune di-
luvială ile transformă în golfuri. In scurt, consecinţele morfologice au fost urmă.toarele:
1. Innecarea câmpiei dela răsăritul Dobrogei transformarea ei intr'un şelf.

In largul Mării rămâne insula Şerpilor ca o miră naturală, inaltă de 37 m. Abra-
ziunea i-a creeat faleze stâncoase de 12-18 m., cu masse mari de blocuri dărâmate
la piciorul lor, ceeace face foarte grea acostarea. Spre NE insula inaintează un promon-
toriu cu suprafa-ţa aproape plană., un rest de terasă la 12-15 m. peste nivelul Mării.
După Murgoci, 'intr'un slab sinclinal al acestei peninsule se văd pietrişuri de quarţite
şi conglomerate locale i un lehm roşu asemenea celui dela baza loessului din malurile
Mării dela Odesa i Constan-ţa. Aceasta face pe autor să creadă că insula a fost acoperită
odinioară de loess, dar că el a fost spălat de ploi i spulberat prin deflaţiune. Insă in-
sula Popina din laguna Razim e acoperită în bună parte de loess, ceeace n.e dă un in-
diciu sigur n.0 numai pentru originea eolică a acestui depozit, dar i pentru denivelările
ce au urmat după depunerea lui 1 ).

2. Innecarea văilor dobrogene la gura lor din spre Mare şi transformarea lor în gol-
furi, mai apoi în limane.
Fără excepţie, toate văile au ajuns cu fundurile lor primitive sub nivelul Mării.
Ţărmul Dobrogei capătă astfel un aspect mult mai complicat ca in. diluviu. Unele văi
au fost innecate până aproape de obârşia lor, cum este spre ex. Mamaia ; altele numai
în cursul lor inferior i mijlociu, cum ar fi Mangalia şi Taşaul. Mai apoi tendinţa de
regularizare a ţărmului a impins evoluţia pân.ă la maturitate. Curen.tul litoral marin,
purtân.d spre miazăzi sedimentele dela gurile Dunării şi din măcinarea falezelor, a
toate gurile acestor golfuri cu făşii iinguste de nisip, cu perisipuri, pe care astăzi
se formează dune, transformând golfurile în limane. Evoluţia mai departe a acestor li-
mane a făcut ca unele din ele, care primesc ape dulci din afluenţi, sau din puternice
izvoare subterane, să se indulcească cu desăvârşire. Tipic este limanul Mamaia de lângă
Constan-ţa 2), al cărui nivel stă cu circa 1,80-2 m. (după cantitatea anuală de preci-
pitări) peste faţa Mării i care se scurge în aceasta printr'un şuvoi puternic, formând
o cascadă la moara Mam.aia de circa 1,50 m. Alte limane, fără izvoare bogate, au fost
în 'intregime izolate de Mare prin perisipuri şi supuse evaporării, care în această parte
a Dobrogei precumpăneşte asupra precipitărilor. Tipic pentru acest caz este cunos-
cutul liman Techirghiol 3), — faimos i pentru băile sale de nămol, — al cărui nivel
stă la aproape 1,50 m. sub faţa Mării i a cărui sărătură este de patru ori mai mare;
deasemenea limanul Taşaul care, înainte de construirea canalului de legătură. cu Ma-
maia (1927), scăzuse la aproape 1,90 m. sub nivelul Mării, concen.trân.du-şi sărătura
') G. M. Murgoci: Cercet. geolog. în Dobrogea ghiol. An. Inst. Geol. Rom. IV fasc. 1, 1910, p.
de N., p. 313-314. An. Inst. Geol. V fasc. 2 Buc. 63 şi urm,
1914. şaabner Tuduri: Lacurile şi bălţile sărate din Ro-
2) C. Brătescu: Mişcări epirog. i caract morfol. mânia, Techirghiol, Asoc. rom. p. inaintarea şi
în basin. Dunării de jos. Bul Soc. Geogr. XXXIX, răspândirea ştiintelor. Congres II. Bucureşti
1920. 1903, p. 1008-1018, Buc. 1908.
3) R. Pascu: Cercet. prelim. asupra lac. Techir- C. Stătescu: Techirghiol. Revista pădurilor. An.
XII, 1897, p. 1-5. Buc. 1897.
27
PĂMÂNTUL DOBROGEI

Fig. 8. Vedere arătând diferent,a de nivel (circa 1 m. 90) «Fologlob-Constanţa».
intre limanul Mamaia (dreapta) i mlaştinile din spre Mare (stânga).
«Fologlob-Constanţa».
Fig. 9. Limanul Mamaia cu insula Ovidiu.
28
PĂMÂNTUL DOBROGEI

Fig. 10. Vedere parţială a limanului Mangalia cu peninsula din faţa băilor sulfuroase.
Fig. 11. Limanul Duran-culac. «Fologlob-Constanta».
2 9
PĂMÂNTUL DOBROGEI

«Fologlob-Constanfa».
Fig. 12. Valea in carion şi limanul Bolata la N. de capul Caliacra.
c<Fologlob-Constanfa*.
Fig. 13. Terasa de surpare de la Carmen Sylva.
30
PAMÂNTUL DOBROGEI
şi pierzând o mare parte din fauna sa anterioară. '). Dăm aci un tablou al celor mai 1n-
semnate limane i lagune dobrogen.e 2 ), cercetate în anii 1906-1907:
• bb
Carbonat de
inagneziu, g.
Carbonat de
calciu, g.
Suprafaţa
-1 b, - ,'› 1;-) -0 •''' -
Sulfat de
calciu, g.
LIMA1NE
,ecc ,c4 • N
ha.
•,- .1.'. • N
OBSERVĂ,RI
'"Ej ,45, ; ,.2' i â>
LAGUNE g) ,P, 9,' c7-) cb,11)
c...) c....)
75.5273 9.7017 1.1625 0.9326 .- -- 1232 Izolat de Mare

Techirghiol . . . .
Taşaul 25.6300 - 2.2820 1.0660 1.9774 - - 2183 » » »
Razim (Portita) . 12.9968 3.1454 2.2750 Comunică cu Marea
» (Sarichioi) . 11.6157 2.6394 1.7732 -- ,› » »
» (Popina) . 8.7350 2.2578 1.6294 - - -- -- » » 1>
Tatlageac 8.6120 0.2454 - 0.6293 0.5011 - 162 - Izolat de Mare
Tăbăcăria . . . . 6.3071 0.9235 - 1.1718 0.3685 - 108 - Intră Marea pe furt.
Mangalia (liman) . 3.1722 - - 0.3216 - 0.2863 0.1802 115 Se scurge in Mare
Mangalia (balta) . 0.6130 - 0.0618 - - 0.1127 0.1372 140 » »

Comarova . . . . 0.5870 - 0.0810 - - 0.1330 0.1760 52 Izolat de Mare
Mamaia 0.3985 0.2244 - 0.0167 0.1458 - - 2120 Se scurge in Mare
Evoluând mai departe, aceste limane sunt pred.estinate a deveni mici şesuri de
acumulare. Praful adus din stepă, nisipul spulberat de vânturile mării din perisipuri
şi dune şi mai ales ţărâna spălată de ploi in limane, contribue la astuparea lor. Pentru
aceea in anul 1922, in luna August, am aflat limanul Gargalâc cu desăvârşire uscat, -
graţie de sigur şi climei secetoase oferind priveliştea unei farfurii cuprinse intre
mici faleze i cu reflexe cenuşii-argintii din pricina sărurilor, aşâ hicât treziâ iluzia unui
lac cu ape liniştite. Liman-ul Mangalia arată aceea ş tendinţă spre inpotmolire 3).
Dela ridicarea topografică din 1888 până azi, aluviunile cărate de ploi, în urma
răscolirii stepei cu plugul, au astupat aproape 3 km. din coada lacului, unde grosimea
de nămol trece de 10 m. Pentru aceea adâncimea acestor limane nu e mare: Mangalia
cu maximum 12 m.; Techirghiol cu 10 m.; Mamaia i RAZilT1 cu 5 m.; Taşaul cu
1,50-2 m. etc.
0 consecinţă a scufundării Dobrogei i a transgresiunii Mării sunt i cele câteva
insule pietroase, rămase mai departe de ţărm. Aşâ in laguna Razim se ridică Popina
(49 m.), şi Bisericuţa (3 m.); iar in limanul Taşaul, - Insula fără Nume (circa 5 m.).
Pe unele din ele sedimentarea le-a legat de ţărm, curn sunt s. ex. insulele din limanul
Mangalia, apoi Istria i Grădiştea din 1. Razim.
3. Falezele coastei dobrogene.

Ţărmul Dobrogei se poate impărţi in două mari diviziuni:
a) Dela gurile Chiliei până la Capul Midia e un -ţărm de aluvionare, zidit de valuri şi cu-
rentul litoral, ce coboară către sud, din bogatele sedimente pe care fluviul le varsă în Mare.
ţ) C. Brătescu: Lacul Taşaul. Analele Dobrogei. 3 ) Comandor C. Negru: Lacul Mangalia. Rev. Ar-
An. III, p. 522-538. matei, XXXII No. 4, p. 228 din 1914.

2 ) Anuar. Instit. Geol. al Rom. Vol. I fasc. 3, C. Brătescu: Lacul Mangalia. Bulet. Soc. R. R
pag. 391-394. Vezi şi T. Porucic: Originea lima- Geogr. 1915.
nurilor. Natura, An. II, 1907, No. 9.
31
PĂMÂNTUL DOBROGEI
b) Dela Capul Midia până la hotarul cu Bulgaria, la Ecren.e, e un ţărm drept şi

cu faleze, un ţărm de abraziune şi surpare, intrerupt din distan-ţă în distan-ţă de
gurile hmisipate ale limanelor. Până la capul Caliacra el urmează, ca o linie uşor şerpuită,
direcţia generală N-S, iar de aci se arcueşte spre apus până la Ecrene. Inălţimea cea
mai mare o găsim la Coasta-de-argint, unde, la Balcic, trece de 200 m., adăpostind de
vânturile dominante de N-E un -ţărm cu privelişti 'incân.tă.toare 1). La cetatea dela Ca-
liacra el coboară până la 45 m., cu faleze bătute furios de valuri pe furtună. Ceva mai
spre nord de vălcica Câşlei faleza are 60 m.; dar de aci până la Capul Midia, .nicăeri nu

« Fotoglob-Consta n(a».
Fig. 14. Terasa de surpare dintre farul Tuzla şi Carmen Sylva (Vedere din far).
găsim la promon.torii inăl-ţimi mai mari. La farul dela Sabla malul are abiâ 8 m.; la
farul dela Tuzla 30 m.; la Constanţa 40 m. i la Midia, 1.11 marginea de sud a lagu-
n.elor, abiă 10 m. 2).
Imersiun.ea, relativ recentă, a Dobrogei a pus in con.tact direct cu valurile unei
mări furtunoase roce puţin rezistente la abrasiune, cum este loessul, argilele,marnele
şi chiar calcarul sarmatic, ceeace a inlesnit regularizarea acestei coaste intr'un timp
destul de grăbit. Deaceea coasta înaltă dela răsăritul Dobrogei se infăţişează ca o linie
uşor ondulată, oferind băi larg arcuite, cu plăji intinse dar inguste i capuri prea puţin
inaintate în. Mare. Privită de pe o inălţime în lungul ei, ea totuş se infă-ţişează în chipul
unor culise, unele în dosul celorlalte. Aspectul acesta este determinat şi de structura
1 ) G. Vâlsan: Coasta de Argint. Bulet. Soc. R. 2) Harta St. M. Rom.: 1: 100.000 şi măsurători
R. Geogr. 1925. Tom. XLIV. cu aneroidul.
32
Iag 011trnarELLKYWYci
Fig. 15. Coasta de Argint Intre Cavarna şi capul Caliacra. «Fologlob-Constanţa».

PĂMÂNTUL DOBROGEI

Fig. 16. Falezele Ciragmanului la Cavarna. «Fotoglob-Constanţa».
Fig. 17. Coasta Mării Negre la Balcic. .1;-'otoglob-Constanţa,,.
34
PĂMÂNTUL DOBROGEI
podişului. Placa sarmatică arată uşoare on.dulări de origine epirogenetică i), formând
largişi stinse sin.clin.ale i anticlinale. De aci, in dreptul anticlinalelor avem capuri, iar
platforma de abrasiune arată stân.ci sub apă, peste care Marea stă mai tulbure şi spu-
megă la cea mai slabă revărsare ; iar în dreptul sinclinalelor avem băi larg arcuite, cu
plăji frumoase, i gurile de limane cu perisipuri. Pe alocuri loessul se sprijină direct
peste calcarul sarmatic ; in alte părţi,M.tre el i acelaş calcar, se interpun mai multe ori-
zonturi de argile i marne calcaroase. Acolo unde, prin imersiune, loessul, argilele şi
marn.ele au ven.it în contact direct cu Marea, aceasta şi-a in.deplinit cu iuţeală opera
de abrasiune, in.lesnită i de surpările malurilor, cauzate de ploi i pânza de apă sub-

teran.ă de peste argile ; iar unde calcarul sarmatic mai rezistent se găseşte peste nivelul

Fig. 18. Cascada Palatului la Balcic. <,Fotoglob-Constanta›).
mării, abraziunea merge mai in.cet. De aci conturul uşor şerpuit al ţărmului dobrogean.
Această structură a coastei dobrogene, pusă în legătură i cu prezenţa unei pânze de apă
intre loess şi suprafaţa argilelor, explică i formarea acelor terase de surpare 2) — numai
intre Constanţa şi Tuzla se numă.ră nu mai puţin de şapte, — de formă semicirculară —
in care unii au văzut greşit terase de abraziune marină., inălţate peste nivelul Mării.
Ele se găsesc în diferite stadii de evoluţie: un.ele se pot socoti ca mature, avân.d i spre
podiş şi spre mare pante mai domoale fixate de vegetaţie (Tuzla); altele se formează
astăzi sub ochii noştri, graţie prezenţei stratului aquifer dintre argilă şi loess (Con-
stanţa). La acestea, atât pantele din spre podiş, cât i din spre mare sunt faleze verti-
1) G. M. Murgoci: Cercet. geolog. in Dobr. de Buc. 1913.

Nord. V fasc. 2, Buc. 1914, pag. 475. 2) C. Brătescu: Coasta de răsărit a Constanţei.
Ţara nouă, Dobrogea de Sud i Deliormanul. Analele Dobrogei. An. VII (1926) pag. 65.
35
3*
PĂMÂNTUL DOBROGEI

<,Fotoglob-Constanţa»
Fig. 19. Malul Mării cu tumuli, la S. de Mangalia.

Fig. 20. Capul Caliacra, Placa sarmatică se crapă in felii i cade în Mare. «Fotoglot-Constanfa»
36
PĂMÂNTUL DOBROGEI
cale, care se surpă foarte uşor. Deaceea suprafa-ţa acestor terase este foarte accidentată
de numeroase moviliţe cu ochiuri de apă in.tre ele.
In afară de aceste surpări incete, mai ajută la regresiunea ţărmului şi lunecările
importante de maluri intregi de sub coaste: aşâ e Sub-vii la Constanţa şi la Coasta de
sud şi est a districtului Caliacra, in special la Cavarna, spre port, şila Balcic. Spre capul
Caliacra, placa sarmatică, cu suportul slăbit al unor roce mai puţin rezistente, se crapă in
felii mari, care, sub puterea atracţiunii, lunecă şi se rostogolesc peste cap, precum se
poate observâ lângă far. Nu avem de a face cu fălii propriu zise, care să meargă in adânc,
precum s'a afirmat 1 ). Cutremurele inlesnesc foarte mult producerea acestui fenomen 2).
Aşâ cum se prezintă astăzi, coasta Dobrogei are toate caracterele maturităţii:
golfurile au fost astupate la gură, capurile au fost retezate i ţărmul regularizat. Di-
feren.ţa intre lun.gimea reală a ţărmului, dela Gurile Chiliei până la Ecrene (322 km. 500)
lungimea calculată pe coardele ce unesc direct capurile (301 km. 700) este de abiâ
de 20 km. 800. Raportul intre cele două feluri de ţărm e ca 1:1.07. Aceasta inseamnă un
-ţărm fără golfuri şi impropriu naviga-ţiei. Dealtfel evolu-ţia acestui -ţărm continuă incă.

El n'a ajun.s la un echilibru perfect, dovadă falezele verticale, care pe alocuri incă sunt
in con.tact direct cu marea i bolţile de abraziun.e. In totului tot insă predomină acu-
mularea asupra abraziunii. Ea a creat şi vestita plaje dela Mamaia, cea mai cercetată
de pe ţărmul dobrogean, precum i numeroase alte plăji la gurile limanelor şi in băile
semicirculare din.tre capuri. Această acumulare a făcut ca şi văile innecate ale râurilor
să nu apară pe şelf in imediata apropiere a ţărmului, ci ceva mai in larg, incepând a
se desenă cam de pe la isobatha de 20 m.
4. Innecarea văii Dunărene i aluvionarea ei.

Imersiunea Dobrogei după depunerea loessului a provocat, in primul rând, inain-
tarea Mării pe vechea vale diluvială a Dunării, se pare până aproape de gura Argeşului,
formân.d un golf nu prea adânc. Paralel cu această imersiune au mers i fenomenele de
sedimen.tare, deslănţuite cu o vigoare deosebită, din nevoia apelor curgătoare de a-şi
realiză profilul lor de echilibru faţă de noul nivel de bază al Mării. Această imersiune
târzie se dovedeşte in primul rând prin prezen-ţa loessului sub nivelul fluviului şi chiar
al Mării 3 ). Grindul basarabean de loess al Chiliei, rămas astăzi în deltă, se prelungeşte
sub baltă până la sud de braţul Sulina, unde a fost constatat intre mila 12.5-19, iar
loessul coboară aci până la 6 m. sub nivelul Mării. După cercetările lui N. Grigorowitch-
Beresowsky, loessul din sudul Basarabiei e mai tânăr ca depozitele lacustre cu Corbi-
cula fluminalis ; iar după Peters şi Murgoci, mai tânăr ca epoca lui Elephas primigenius,
ale cărei hisipuri s'iau la baza loessului. La Garvan loessul stă cel puţin 1,50 m. sub ni-
velul bălţii. Cercetările făcute asupra puţurilor Dobrogene au arătat nisipuri i pietri-
şuri quaternare sub nivelul Dunării şi Mării 4); iar văile adânci ale Oltinei, Mârleanului,
Vederoasei, Seimenilor, etc., din Westul Dobrogei, îi ating nivelul lor de bază, adică
1) I. Lepşi: Studii asupra litoralului Şabla de Nord. An. Inst. Geol. Rom., V fasc. 2 pag.
Ecren'c. Acad. Rom. Mem. Secţ. ştiinţ. Ser. III. 308-331. Buc. 1914.
Tom. IV, Mem. 6. Buc. 1927. 4) G. Calmuschi: Descrieri geografice din Do-
2) I. Lepşi: Coasta de Argint. Analele Dobrogei brogea răsăriteană, 1904. După Murgoci: Cercetări,
V—VI (1924-25), pag. 91-138. etc., pag. 313 şi 320.
3) G. M. Murgoci: Cercetările geol. in Dobrogea
37
PĂMÂNTUL DOBROGEI
faţa Dunării, la 7-8 krn. depărtare de fluviu, ceeace indică prezenţa unor vechi limane
aluvionate 1). La Cernavoda aluviunile Dunării au o grosime de circa 23 m. sub nivelul
Mării; iar mai la apus, în Bărăgan, la Mărculeşti, quaternarul, 1n urma scufundării re-
giunii, ajun.ge până la 40 m. sub acelaş nivel al Mării.
In urma acestei imersiuni post-loessiene, i valea Dunării de-vine teatrul unei bo-
gate sedimentări care, 1n tendinţa de a realizâ profilul de echilibru, şi-a ingropat terasa
inferioară a Brăilei sub alu-viuni, iar suprafaţa Bălţii a fost adusă la nivelul terasei
mijlocii. Formaţiunile deltaice dunărene la apusul Dobrogei au avut ca termen final

crearea celor două. a Ialomiţei i Brăilei; iar martorii de erosiune, rămaşi din ve-
chile terase dunărene, se ridică azi deasupra lun.cii i a apelor de inundaţie ca nişte
grinduri izolate, numite Popine i Grădişti 2).
5. Limane fluviale.
Un alt rezultat al imersiunii a fost i formarea de limane fluviale, identice
ca origine cu cele de pe ţărmul Mării. Toate văile, fără excepţie, au fost

înecate spre gurile lor, căpătân.d golfuri, care azi se despart de fluviu prin grinduri de
aluvionare, corespunzătoare perisipurilor marine. Astăzi aceste golfuri au devenit lacuri
cu ape dulci. Aşâ, pe stânga, 1n Muntenia, cităm ca mai importante, Mostiştea şi Gă-
lăţui; iar in Moldova i Basarabia: Brateş, Cahul, Ialpug, Catlabuga i Chitai. Pe dreapta,
1n Dobrogea, limanele acestea sunt cuibărite pe văi in.guste i adânci, mai ales la S de
valea Cara-Su. Cităm ca mai importante: Gârliţa, Oltina, Mârleanu, Limpezişul i Baciul
(Vederoasa), Cochirleni, Cara-Su i Seimenii. Este de observat că liman.ele dunărene
in. Dobrogea găsesc cea mai frumoasă desvoltare a lor tocmai în regiunea depozitelor
pliocene, cari tivesc marginea 1naltă a podişului spre SW, pe când liman.ele marine
sunt mai bine desvoltate 1n partea de NE a provinciei. Aceasta ne arată un joc vertical
mai pronunţat in aceste părţi, precum ti sen.sul scufun.dării post-loessiene a podişului
dobrogean; avem aci i o dovadă 1.n plus pentru mişcările epirogenetice ale scoarţei,
ca origine a limanelor flu-viale şi marine. Cercetarea cumpenei apelor in Dobrogea şi a
văii Cara-Su va aruncă o lumină deosebită asupra acestei chestiuni.
6. Delta Dunării 3).

Când aluvionarea văii înecate dunărene a ajuns până la punctul numit <Turca
Ismailului>>, Dunărea s'a despărţit in două braţe, graţie probabil unui fund mai
ridicat de argilă pliocenă mai vârtoasă, la fel cu aceea care a determinat cotiturile
marelui M dela braţul Sulina 4). Din acest moment începîi a se zidi delta dunăreană.
l) St. Manolescu: Comunic. prelimin. asupra Gr. Antipa: Regiunea inundabilă. a Dunării, pag.
pliocen., etc. Dări de seamă. VII, Inst. Geol. Rom., 105-106.
p. 278 şi urm. (1915-16). Das Ueberschwemmungsgebiet der Unteren Do-
2 ) G. M. Murzoci: La plaine roumaine et la nau. An. Inst. Geol. al Rom. IV, 2, p. 225-496.
Balta du Danube. Congrs Intern. du parole 1907, Buc. 1912.
p. 223-240. Căteva probleme ştiin.ţifice i economice privi-
C. Brătescu: Mişcări epirogenetice, etc. toare la Delta Dunării. An. Acad. Rom. Mem.
3 ) C. Brătescu: Delta Dunării, geneza i evoluţia
Sect. Şt. Ser. 11, Tom. XXXVI, p. 61-135. Buc.
sa morfologică şi cronologică. Bulet. Soc. R. R. de 1914.
Geogr. XLI, 1922. Wissenschaftliche und wirtschaftliche Probleme
Vezi aci i bibliografia. des Donaudeltas. An. Inst. Geol. Rom., VII, p.
4 ) K. Petes: Op. cit. 1-88, Buc. 1917.
38
PĂMÂNTUL DOBROGEI
Ea este cea mai recentă un.itate morfologică din toată Dobrogea. Bratul cel
nordic, al Chiliei, duce spre Mare 17/27 din volumul total de apă i sedimen.te al Du-
nării; al doilea braţ, al Tulcei, rămân.e abiâ cu 10/27. La Furca Sf. Gheorghe şi acesta
se desface in două ramuri, dintre care braţul Sulina primeşte 2/27, iar Sf. Gheorghe
8/27 din apă. Aceste proporţii insă variază in timp.
Intre cele trei braţe sa desvoltat o deltă triunghiulară, cu o suprafaţă de 2690
km.2, la care adăogând i cei circa 800 km.2 ai formaţiunii deltaice dela S de braţul Sf.
Gheorghe, aflăm o suprafaţă totală de aproape 3500 km.2. Inăl-ţimea sa la Furca Ismai-
lului se ridică la 3 m. 66 peste faţa Mării ; la gura Sulinei 0 m. 46. Distanţa in linie dreaptă
între cele două puncte fiin.d de 70 km., suprafaţa deltei se lasă spre Mare cu o pantă
foarte slabă de 1 m. la 21.472 m., sau de 0 m. 046 la chilometru. Intre braţele fluviului
se numesc, de obiceiu, două insule mari: Letea, cuprinsă. între Chilia i Sulina şi Sf.
Gheorghe între braţul cu acelaş nume i Sulina. De fapt, în afară de grindul Letei, Caraor-
manului i Sărăturilor, formate dintr'o succesiune de cordoane litorale marine resfirate
spre sud In formă de evantai i acoperite cu dune şi vegetaţie; in afară de grindul de

origin.e basarabeană al Chiliei, format din argilă pliocenă acoperită de loess; i în afară
de îngustele grinduri fluviale, care in.soţesc malurile bra-ţelor actuale sau ale celor dis-
părute ale fluviului, — întreaga deltă e un larg basin de apă, al cărui fun.d stă, in unele
locuri, cu peste 2 m. sub nivelul Mării. Numeroase gârle leagă între ele lacurile rămase
în interior peste funduri mai adânci i aerisesc băţi1e cu apă proaspătă, adusă din Du-
năre. Imense păduri de trestie acopere suprafeţe mari, asemenea unor paradisuri pri-
mitive de vegeta-ţie imbelşugată. Vânturile desfac uneori in.sule mari de plaur plutitor
le poartă, impreună cu vieţuitoarele de pe ele, peste luminişurile mai intinse de ape.
Privită de pe o inălţime vecină (d. Pârlitei 197 m., Beştepe 242 m.), delta se aştern.e in
faţa ochilor ca o vastă câmpie vânătă-verzue, in mijlocul căreia ici-colo sclipirea me-
talică a pânzelor de ape aduce o oarecare varietate. In lumina crudă a dimineţii scân-
teie la răsăriţ strălucirea Mării, ale cărei valuri se rostogoliau odinioară până la piciorul
inălţimii unde te afli.
Din punct de vedere al genezei sale, delta Dunării se poate i'mpărţi in două mari
regiuni. Fiecare dintre ele poartă anumite caractere morfologice, determinate de agentul
principal, care a contribuit la zidirea uscatului din deltă. In prima regiune dintre Furca
Ismailului i cel dintâiu cordon litoral de origine marină.: Răducul — Ceamurlia — mar-
ginea de W a insulei Caraorman,—uscatul e alcătuit numai din inguste grinduri de ori-
gine fluvială, adică zidite de nisipul i mâlul depus pe ţărmuri de revărsările Dunării
(cu excep-ţia grindului Chiliei); în regiunea a doua, adică dela numitele cordoane lito-
rale, care prelungesc ţărmul Basarabean spre capătul peninsulei Dunavăţului şi pân.ă
la actualul ţărm al Măxii, uscatul e alcătuit aproape exclusiv din cordoane litorale
marine ş numai dealungul fluviului din grinduri fluviale. In prima parte a
deltei, agentul care a zidit uscatul este numai fluviul, pe când in partea sa de
răsărit este mai ales Marea ; iar sedimentele provin aproape în totalitatea lor, din
fluviu.
Calculând media pe 25 an.i, între 1862-1886, sa găsit că Dunărea Indulceşte Ma-
rea cu 6380 m.3 apă pe secundă i varsă'. 64.662.000 tone de aluviuni pe an. Acestea sunt
Insă numai aluviunile ţinute în suspen.sie in apa fluviului; cele târâte pe fund scapă
oricărui calcul. Acest material, sub acţiunea valurilor mării, dar mai ales a curentului
39
PĂMÂNTUL DOBROGEI
litoral N-S, a dat naştere cordoanelor litorale. Vânturile mai târziu au spulberat pe
ele nisipul uscat, ingrămădindu-1 în dune. Din alăturarea un.or numeroase cordoane
litorale s'au născut insulele Letea, Caraorman i Sărăturile. Spre gurile vechi de fluviu
toate aceste cordoane se unesc intr'un punct; dar spre sud, in direcţia curentului li-
toral, ele se resfiră ca beţele unui evantai, formând uşoare arcuri. Urmărind racordarea
acestor cordoane, câştigăm o convingere care exclude afirmarea existenţii unui liman_
in locul actualei delte, cum susţine d-1 Antipa şi după d-sa alţii, liman care ar fi primit
in vârful său, din sus de Tulcea, apele Dunării i care ar fi fost izolat de Mare printr'un
cordon unic, in sensul Haffurilor M. Baltice. Evoluţia deltei Dunării la M. Neagră s'a
petrecut altfel decât a deltelor ce se desvoltă'. la Baltica. Insuş faptul că aşâ numitul
prim cordon litoral, adică cel mai apusan, nu e simplu, ci e format din două cordoane
de vârstă diferită, exclude afirmarea existenţii unui liman inchis la gură de un singur
cordon. Din cercetarea hărţii alăturate, rezultă că delta Dunării n'a crescut la toate
gurile sale in chip egal şi 'n acelaş ritm, ci treptat, pe sectoare şi in etape, asemenea
unui front ce inaintează desfăşurat pe un câmp deschis: când unele unită-ţi pornesc

la atac, celelalte stau, pentru a le sus-ţine; iar când cestelalte inaintează, cele dintâiu
se opresc.
In ce priveşte vârsta deltei, ea e mult mai mare decât au afirmat-o unii 1). In Pe-
riplus Ponti Euxini Octuplus, la 1318, Petrus Vesconte pomeneşte la -ţărmul Dobro-
gei, intre alte locuri bune de ancorat, şi porturile Sf. Gheorghe i Sulina, care se pot urmări
din veac in veac până in vremea noastră. 2). Prin urmare, în decurs de 600 ani delta
Dunării nu ne arată o creştere sensibilă la cele două guri meridionale ale sale. De altă
parte Sulina, ca loc de popas al piraţilor Ruşi, in incursiunile lor de pradă. spre Con-
stantinopole, se pomeneşte în sec. X d. Cr. in, opera <<De administrando imperio» de
Constantin Porphyrogenitul 3). Aceasta insemnează că de aproape 1000 de ani delta
Dunării n'a crescut mai de loc in dreptul acestei guri de fluviu. Scriitorii greci ş latini
din antichitate nu ne dau nici o posibilitate de reconstituire sigură a -ţărmului deltei
in vremea lor. Pomenirea de către Plinius cel Bătrân a unui <<Conopon diabasis» ( =--- Va-
dul Ţânţarilor), care ne aminteşte Conopa impăratului Constantin Porphyrogenitul, —
identificate de n.oi cu o aşezare şi o gârlă in grindul Caraormanului, — precum şi aflarea
in acelaş grind a unor resturi arheologice romane, dovedeşte cel mult că această insulă
există in antichitate pe vremea lui Plinius (sec. I a. Cr.). Incercări mai nouă de a pre-
cizâ în ani -vârsta deltei, cu t.ot aparatul matematic întrebuinţat, au în ele prea mult
arbitrar, spre a ne duce la rezultate pozitive 4).
La sudul deltei dunărene se întinde marea lagună Razim, impărţită, prin sedi-
mentarea şi inălţarea grindurilor, în mai multe compartimente. Adâncimea sa maximă
este de 5 m. Spre NW ea se continuă cu lacul Babadagului, odinioară un golf marin,
inaintat adânc in uscat pe văile Teliţa i Taiţa, până la Den.istepe (Dealul Mării), as-
tăzi insă sedimentat până aproape de dispariţie. Spre miazăzi, vechea insulă continen-
tală, acoperită de loess, pe care s'a inăl-ţat cetatea antică a Istriei, a devenit peninsulă
1) E. Desjardins, Căpit. Ioneseu-Dobrogeanu, Gr. 3) C. Porphyrogeneta: De adm. imper. ed. Anselmi

Antipa, etc.
Banduri, Tom. I, Parisiis 1711 cap. IX, p. 59.
2) A. E. Nordenskid: Periplus. Blatt. VI, XXVIII, 4) I. Lepşi: Vârsta deltei Dunărene. Analele Do-
XL. brogei. An. IV, No. 4 pag. 5-34.
40


DELFA DUN
de
C. HATESCU
1, ihrta serviciutui pescăriilor stalului 1/1,50.0D0
dupci liarta Stat maj. rus 1742.000
liarta Stat. rnajor roincin 7/1,00.000
.6141,1/ peste nivelul mărli
Fig. 21
PĂMÂNTUL DOBROGEI
în urma aceluiaş proces de sedimentare. Lagunele Razim reprezintă, prin urmare, ul-
timele resturi ale unui golf larg, in.dulcit şi despărţit de mare prin cele mai largi şi mai
In.alte perisipuri de pe tot litoralul dobrogean. Sedimentarea i-a venit printr'o deltă
secundară desfăcută din braţul Sf. Gheorghe spre miazăzi, care a creat aşă numita Baltă
a Dranovului şi prin nisipurile cărate spre sud dela gurile Dunării de curentul litoral
marin. Nu puţin au contribuit insă şi aluviunile sosite de pe uscat, mai ales în urma
despăduririi sălbatece din sec. XIX, care au despărţit lacul Babadag de lagună i au
unit insula Grădiştea cu continentul.
7. Valea Cara-Su 1 ).
0 importan-ţă deosebită se cuvine să dăm acestei văi dobrogene, nu numai fiin.dcă
reprezintă drumul cel mai scurt intre Dunăre i Mare, pe unde o cale ferată leagă portul
Constanţa cu restul ţării peste podul dela Cernavoda, ci şi fiindcă ne oferă i un deo-
sebit interes geo-morfologic. Afirmarea că ea ar reprezentă albia unui vechiu braţ de

Dunăre, care pe aci se vărsă direct în Mare, astăzi este definitiv înlăturată. Valea Cara-Su
este un liman dunărean, evoluat până la aproape deplina dispariţie, aşâ că, in locul ve-
chiului golf n'au rămas pe vale decât nişte bălţi nămoloase, acoperite in mare parte
de vegetaţie. Pân.ă. la 1862, data indiguirii de către En.glezi a gurii văii, în scopul de a
apără de inun.da-ţii calea ferată de curân.d construită, Dunărea într'adevăr intrâ pe
această vale îrz timpul marilor sale creşteri şi inlesniă chiar i naviga-ţia până în
centrul provinciei, la Medgidia ; dar niciodată nu s'a vărsat în Mare prin această parte,
unde se interpune un podiş înalt de minimum 57 m. Valea Cara-Su este o vale erodată
adânc în diluviu, ca toate văile dobrogene i apoi inecată cu circa 23 m. spre gură sub
nivelul actual de bază. Pentru aceea aluviunile sun.t foarte groase. Obârşia ei se află
în apropierea Constanţei ; iar afluenţii din spre NE i SE, indreptaţi către vest,
arată că direc-ţia scurgerii apelor a fost dela origine către Câmpia Română, iar nu
către Mare.
Valea aceasta a fost determinată tectoniceşte. Intr'adevăr, ea reprezentând linia
de frângere a profilului N-S dobrogean, deci o depresiune nu numai morfologică dar
şi tectonică, se poate considerâ ca o prelun.gire spre M. Neagră a lin_iei de cea mai adâncă
scufundare a Câmpiei Române, care ar trece prin Bucureşti i Mărculeşti. Pentru aceea
toate văile apusen.e ale Dobrogei prebalcanice se orientează. spre Câmpia Română către
puncte aşezate aproximativ pe prelungirea văii Cara-Su în această Câmpie ; iar cele
din spre Mare, către o zonă de scufundare mai pronunţată, ce ar prelungi spre SE aceeaş
axă a văii, indicată pe şelf i de cursul diluvial al bra-ţului Sf. Gheorghe,c are venind dela
N la S, în dreptul Constanţei se frânge brusc către Est (vezi harta).
«Valea Cara-Su, — scrie Murgoci — nu se deosebeşte de limanurile fluviatile din
sud decât prin lungimea ei, provenită din cauza unei depresiuni orografice, curmezişe
') I. lonescu dela Brad: Excursiune agricolă în M. R. Sevastos «Le Danube â traves la Dobrogea>>.
Dobrogea în anul 1850. Analele Dobr. III, 1, Trad. Bull. Soc. Geol. Fr. 1908.
de F. Mihăilescu. C. Brătescu: Mişcări epirogenetice, etc., p. 3-6.
R. Sevastos: L'ancien Danube ă travers la Do- G. M. Murgoci: Schiţă geofizică a Dobrogei nor-
brogea. Ann. Sc. Univ. Iassy. Tom. IV fasc. 3-4 p. dice. Bul. Soc. R. R. Geogr. XXXIII, 1912, p,
226-234. Iaşi 1907. 188-189.
Emm. de Martonne: Reponse â l'hypothse de
41
PĂMÂNTUL DOBROGEI
in platoul Dobrogei de sud, datorită unei schimbări de pantă, unei torsiuni în supra-
faţa pământului: peneplenea din nord este inclinată spre SE, iar podişul dela sud e
înclinat spre N 1); şi unirea intre cele două planuri inclinate se face printr'o albie
produce depresiunea Cara-Sw> (p. 188 op. cit.).
Nicăeri cumpăna apelor nu se apropie mai mult de M. Neagră decât in dreptul
obârşiei acestei văi şi nicăeri nu găsim o cotă mai joasă pe această cumpănă de ape
decât tot aci, la sta-ţia Palas, unde podişul abiâ are 57 m. peste faţa Mării. Către gura
Văii insă, la Cernavoda, suprafaţa podişului urcă până la 100 m. aşa dar o pantă . ce
merge în sens invers cu aceea a văii 2 ) i care, dacă ar fi fost dela origine (din pliocen)
aceeaş, n'ar fi dat posibilitate râurilor să se scurgă spre Dunăre, ci către Mare. In-
tr'adevăr, deoarece pe laturea Mării pliocenul nu apare, in schimb insă dealungul Du-
nării, intre Oltina i Pirgos, ponticul, dacicul ş levantinul tivesc până la peste 100
m. inălţime o margine de podiş, — rezultă că, dela ieşirea sa din marea sarmatică şi
până în diluviu, adică în tot cursul pliocenului, cea mai mare parte din actuala Do-
broge meridională aveâ suprafaţa aplecată către Câmpia Română, de unde şi direcţia

radială'. i aproape ,concentrică a văilor dobrogene spre acest -ţinut.
Răsturnarea de profil s'a petrecut in diluviu i aceasta rezultă din două. caractere:
1. Unul este privitor la profilul transversal asimetric al văilor afluente ce se deschid
in Cara-Su 3). La toate aceste văi, fără excepţie, coastele de răsărit sunt foarte povâr-
nite, pe când cele de apus prelungi şi domoale. Tipică din acest punct de vedere este
mai ales valea Murfatlar-Biulbiul, care are in totul aspectul unei văi subsequ.ente, în
care s'au desvoltat frumoase «coaste>> in culise. Drept cauză a acestei asimetrii nu pu-
tem invocâ nici rotaţia pământului (legea Babinet-Bayer), care nu se aplică aci la văile
afluente dela nord; nici legea lui Hilber- ; nici acţiunea vânturilor dominante ploioase,
nici fălii, nici diferenţele petrografice pe laturile vă.ii etc., nici una din cauzele care crează
asemenea asimetrii, decât răsturnarea de pantă a podişului, care a determin.at i o aple-
care uşoară a stratelor spre mare şi, deci, o abatere a firului apei către răsărit. Azi nici
una din aceste văi nu mai are vreun curs de apă. Aceasta insemnează că răsturnarea
de pantă a podişului a inceput pe timpul când văile curgeau, adică intr'o perioadă
fluvială din diluviu;
2. Al doilea caracter, care ne duce la aceeaş concluzie, este insăş prezenţa depo-
zitelor levantine la circa 100 m.inălţime la marginea podişului spre Dunăre; pe când spre
Mare, imediat peste Sarmatic vine cvaternarul, a cărui suprafa-ţă, pe toată laturea
dela Constan.ţa la Caliacra, se -ţine la o inălţime de 10-60 m. Aşa dar după levantin,
in diluviu, se produce răsturnarea de profil a podişului meridional dobrogean. Şi, de
oarece levantinul tiveşte numai margiuea de podiş dintre Oltina ş Pirgos (1ângă Rus-
ciuc), adică tocmai marginea bolţei anticlinalului larg dela Turtucaia, pe când la Cerna-
voda deoparte şi la Rusciuc de alta, suprafaţa podişului arată strate vechi cretacice
sub loess, urmează că acest anticlinal s'a ridicat după levantin, deci in diluviu. Inălţarea
1) Mai corect spre NE. spre Dunăre, inpotriva pantei — alcătuind astfel
2) G. Vălsan: Câmpia Română, pag. 239 scrie: adevărate văi epigenetice (sic) — arată că această
«Regiunea dobrogeană din dreptul Bărăganului excepţie este de origine tectonică şi relativ recentă».
(sic), unde faţa podişului este uşor indreptată spre Mai târziu d. Vâlsan a inlocuit calificativul de epi-
mare; i in notiţa de jos adaogă; «Sistemul de genetic prin antecedent, in loc de persistent.
afluenţi, cari isvorăsc lângă Mare şi se indreaptă 3) C. Brătescu: Mişcări epirogenetice, etc.
42
PĂMÂNTUL DOBROGEI
aceasta trebuie să fi mers paralel cu a Câmpiei Române, după cum ne arată terasele
dunărene sculptate atât in marginea podişului prebalcanic dintre Rusciuc i Turtucaia,
cât i in. marginea Câmpiei Române. şi, fiindcă vârsta acestor terase nu e dela inceputul
diluviului, ci dintr'o perioadă mai târzie, — deoarece o bună parte din diluviu a fost
necesară mai intâiu pentru sedimentarea Câmpiei Române cu depozite quatern.are,
în care mai apoi Dunăi•ea şi-a tăiat terasele, — urmează că înălţarea bolţei anticlinale
din SW Dobrogei s'a terminat şi ea Intr'o perioadă ceva mai târzie decât inceputul qua-
ternarului.
Ridicarea acestei întinse i stinse bolţi este şi ea una din cauzele torsiunii celor
două planuri inclinate, despre care ne-a vorbit Murgoci. Deoarece axa acestei largi
bolţi anticlinale este orien.tată NW-SE — dealtfel ca i vechile cute ale fundamentului
varisc, — rezultă că panta din spre Dobrogea a acestei bolţi se lasă uşor spre NE, către
ţărmul Mării, către care se lasă, dealtfel, in pantă mult mai pronunţată, spre SE, şi
Dobrogea de Nord, horstul, ca un efect al scufundării şi al tendin-ţei de lărgire a basinului
M. Negre către W şi NW. Iată de ce cumpăna apelor, aşâ cum se prezintă astăzi intre

valea Cara-Su (staţia Palas) i depresiunile carstice dela Cara-Omer stă mult mai aproape
de nivelul Mării decât suprafaţa podişului din spre Dunăre i mult mai spre răsărit
pe cote mai mici decât o linie ce-ar un, în direcţia N-S, cotele cele mai inalte de
pe aceeaş suprafaţă a podişului. Ar fi o greşală, cred, a considerâ văile orientate E-W
dintre această linie şi cumpăna actuală a apelor ca un rezultat al eroziunii regresive,
care ar fi lungit aceste văi spre Est de o ipotetică cumpănă veche de ape şi a nesocoti
faptul unei răsturnări de profil prin aplecare şi scufundare, pentru care pledează atâtea
alte caractere, între altele i -văile înecate de pe şelf. Lungimea mai mare a văilor ce
se deschid în Mare, considerate i cu prelungirea lor .peste şelful inecat, deci a văilor
diluviale, in raport cu cele ce se deschid spre Câmpia Română, nu numai că iiu contra-
zice această concluzie, cum crede d-1 V. Mihăilescu 2), dar 'incă o întăresc, prin. 'insăş
scufundarea lor pe o 'intindere aşâ de mare, incepută spre finele diluviului i continuată
după depunerea loessului.
Pentru acelaş motiv: al înălţării bol-ţii anticlinale din Deliorman, cu aplecarea
unei aripi spre NE, — Coasta-de-Argin-t urcă treptat în direcţia E-W, dela capul Caliacra,
unde are 45 m., până la Balcic, unde trece de 200 m. Paralelizarea teraselor cvaternare
dunărene pe porţiunea Rusciuc—Turtucaia, cu cele din spre Mare de pe valea Batovei,
adică de ambele capete ale anticlinalului pomenit, ne arată bideajuns mersul de inălţare
al acestei bolţi.
Sensul in care s'au produs oscilările verticale epirogenetice din. întreaga Dobroge in
quaternar, precum i amplitudinea acestor oscilări, se poate vedeâ cercetând i cum-
păna apelor dintre văile ce se deschid, pe de o parte în Dunăre şi de alta în Mare.
CUMPĂNA APELOR IN DOBROGEA 3)
Nodul orografic cel mai important din toată provincia se găseşte în aşâ numiţii
«Munţi ai Măcinului». Când prives,ti Dobrogea din spre frumosul port al Brăilei, pe o
')G. M. Murgoci: Cercet. geolog. în Dobrogea nor- Dobr. Vol. II, 1928.
dică. An. Inst. Geol. Rom. V, 2, pag. 475 Buc. 1914. a) C. Brătescu: Dobrogea. Seria C. No. 7 din
2 ) V. Mih ăilescu: Regiunea Techirghiolului. Anal. «Cunoştinţe folositoare», 1923.
43
PĂMÂNTUL DOBROGEI
zi limpede, spre răsăritul sau asfinţitul soarelui, ţi se deschide 1n faţa ochilor o pano-
ramă neobişnuită. Te-ai crede in faţa unor munţi. Lanţul Pricopanului, care se des-
făşură 1napoia Măcinului ca o cunună, işi ridică semeţ 1n aer ţancurile sale stâncoase
şi pleşuve; mai spre miazăzi se Inalţă culmea Grecilor cu piscul Ţutuiatul, cel mai inalt
din Dobrogea (456 m.) şi tot mai spre sud Muntele Regelui Carol I» (344 m.), un dâmb
uriaş de granit, care-şi ridică ghebele unele peste altele chiar din malul Dunării. Din
vârful lui se desfăşură inaintea ochilor cea mai frumoasă privelişte ce se poate admirâ
asupra Bălţii Brăilei. Impresia de munţi ce ne-o lasă aceste înălţimi vine de acolo,
că ele se ridică semeţe chiar din marginea Dunării i Bălţii. Aci se află nodul cel mai
1nsemnat de dealuri din toată Dobrogea.
Din acest nod se desface spre miazănoapte o limbă ingustă i lungă de coline până
in faţa Galaţilor, unde ele, in urma scufundării, intră sub Baltă şi sub Dunăre şi se
continuă apoi pe sub Moldova şi Carpaţi până spre Sudeţii Boemiei: acestea sunt dea-
lurile Bugeacului; dar cumpăna apelor le lasă la o parte, spre miazănoapte.
Din acelaş nod orografic se desface spre răsărit o altă culme, care merge paralel şi

in apropiere de fluviu, până se stinge în bălţile deltei. Dealurile inşirate pe această
culme sunt inalte (200-300 m.) i păduroase până in dreptul Isaccei, unde se înalţă
vârful Sarica (290 m.), din inălţimea căruia se poate admirâ o intinsă i luminoasă pri-
velişte a podgoriilor dela poale şi a câmpiilor i limanurilor basarabene. Dela acest
deal spre răsărit pădurea incepe să dispară, iar colinele 1nşirate pe culme de fapt
corneturi pe o platformă — sunt tot mai scun.de şi acoperite de aurul semănăturilor
până aproape de vârf. Numai 1ntre lacul Razim şi deltă, deasupra vechei cetăţi romane
a Salsoviei, ele se mai ridică incă odată, impunătoare, în cele cinci vârfuri ale Beştepei
(242 m.), de pe creasta stâncoasă a cărora ai deasemenea una din cele mai frumoase
privelişti dobrogene asupra lagunelor dela sud şi a deltei dela nord. Culmea aceasta,
numită deobiceiu a Niculiţelului, care mărgineşte 1ntreg nordul Dobrogei şi care 1nso-
ţe9te fluviul de aproape, 1nchide orizontul spre miazăzi aceluia ce ar pluti cu vaporul
pe apă. Nici o poartă mai largă, nici o vale roasă de ape in curmezişul ei nu-ţi deschide
spre sud alte rânduri de privelişti. Nicăeri, in toată. Dobrogea, cumpăna apelor nu se
apropie mai mult de Dunăre ca 'n această parte. Dela această cumpănă, care şerpueşte
tot pe culme, apele de ploaie se scurg in două părţi: unele se lasă spre fluviu, formând
câteodată şuvoaie sgomotoase (<<seluri»), când se abate asupra ţinutului câte o ploaie
torenţială cu băşici, dar sunt repede sorbite de stratul gros de lut ce se aşterne peste
platforma ingustă dela poalele dealurilor; iar altele se lasă spre miazăzi, adunân.du-se
1n pârâiaşe, care cu greu ajung până la ţărmul lagunei Razim.
Ceeace bate la ochi la această cumpănă a apelor este i faptul că multe din vârfurile-
cele mai inalte nu se 1nşiră chiar pe ea, ci alături, fie mai spre nord, fie mai spre sud.
Acesta este semnul evident al unei adaptări la structură, a un.ei deplasări a cumpenei
actuale din locul primitiv, aşâ in.cât corneturile au rămas izolate pe de lături.
Să ne intoarcem iarăş la nodul de Inălţimi din apropierea Măcinului. Din vârful
Ţuţuiatul (456 m.) se lasă spre miazăzi şi răsărit, către mijlocul judeţului Tulcea, o
nouă culme de dealuri, a Grecilor, cu vârfuri mult mai 1n.alte, formate unele diu nuclee
tari de granit, descoperite prin eroziune de pătura sedimentară paleozoică. Culmea
aceasta se intinde până la N de dealul şoimului (Atmagea, 400 m.), la curmătura peste-
care trece şoseaua Cerna—Regina Maria. Ea poartă pe spinarea sa vârfurile numite:
44
PĂMÂNTUL DOBROGEI
dealul Lupului (403 m.), dealul Ştiubeielor (392 m.), dealul lui Negoiu (407 m.)
şi altele, vestite odinioară — dar şi azi — pentru prisăcile de albine, care se hrănesc din
floarea pădurilor de tei. Bătrâneţea pământului aci este foarte mare. Formaţiunile geo-
logice aparţin paleozoicului, iar munţii falnici, cari işi ridicau piscurile semeţe în slava
cerului, au fost aşa de tare tociţi, incât n'au rămas din ei decât rădăcinile lor.
Până şi uriaşii sâmburi de granit, care se aflau îu inima anticlinalelor acestor
munţi, au fost desbrăcaţi de păturile sedimentare sub care se aflau ingropaţi şi
au fost scoşi la lumină.
Din dealul Şoimului se desface spre răsărit o culme secundară, care, cu multe cotituri,
se 'indreaptă. spre Babadag şi se sfârşeşte lângă. lacul Razim cu nişte coline pietroase
şi golaşe de calcar triasic. Pe un.a din aceste colin.e (144 m.), ce se ridică deasupra lagun.ei,
se află vestitele ruine ale cetăţii genoveze, mai apoi turceşti, Heracleea (En.isala). Culmea
aceasta, numită a Babadagului, are în jumătatea sa de apus inăl-ţimi ce trec de 300 m.,
iar în jumătatea de răsărit inălţimi ce trec de 200 m. Este acoperită de păduri intinse şi
are multe izvoare, dintre care un.ele ies din pământ ca nişte -vine groase şi limpezi

apoi se pierd iarăş sub pământ (ex. la geamia din Babadag).
Cine -vrea să.-şi dea seama de caracterul -ţării cuprinse intre cele două culmi pomenite
mai sus: a Niculiţelului dela Nord şi a Babadagului dela Sud, trebuie neapărat să
urce în creştetul a două vârfuri izolate, aşezate între aceste culmi: unul este dealul de
porfir Consul (329 m.), de unde privirea răsbate pe văile extrem de largi şi în spre Du-
năre şi în spre Mare; iar celălalt este Denistepe (266 m.) sau Dealul Mării, numit aşâ,
poate, fiindcă din vârful său poţi vedeâ tot lacul Babadagului, laguna Razim i M.
Neagră. Ca un elefant ingropat cu picioarele în pământ, aşâ stă Denistepe în mijlocul
câmpiilor care-1 inconjoară. Creştetul său este răvăşit de stânci i pietre, pe când şesu-
rile dela poalele lui sunt îmbrăcate intr'o manta groasă de loess. Vina acestui aspect
•o poartă nu numai ploile, dar mai ales -vânturile tari dela NE care, în anii secetoşi,
usucă -ţărâna i o spulberă fină în marea aerului, pe care o tulbură de nu mai poţi zări
la un. kilometru. V ârtejuri de praf aleargă atunci n chip de coloane răsucite dealungul
drumurilor măcinate i se abat apoi asupra ogoarelor. Aceasta e cauza pentru care
toată ţărâna dealurilor dobrogene a părăsit creştetele înalte, care au rămas pleşuve
s'a adunat în văile i câmpiile dela poale.
Să ne întoarcem iarăş la dealul Şoimului. Urmărind culmile păduroase tot pe
cumpăna apelor spre SE, intâlnim vârfuri ce se apropie de 400 m. (dealul Doerani 392 m.),
până la dealul Săbiei (325 m.), de unde se desface până la ţărmul lagunei Razim o nouă
•culme, a Testemelului, cu cote ce trec de 300 m. Aci se află şi vestitul deal Altân-Tepe,
sau Dealul de .Aur, din care e scot bogate minereuri de cupru. Culmea Babadagului,
a Testemelului mărgin.esc de o parte şi alta podişul cretacic al Babadagului, ale cărui
•strate mezozoice 'inchipue o uriaşe albie, străbătută în lung de râul Slava. Aci suntem
la marginea horstului dobrogean.
Dela dealul Săbiei spre miazăzi, atât podişul, cât i cumpăna apelor capătă un alt
caracter. Pe când în cuprinsul horstului dobrogean ea trece peste corneturile înalte
ce se inşiră deasupra platformelor i capătă un caracter de preciziune, în Dobrogea
-centrală şi mai ales îu cea dela sudul văii Cara-Su, ea aleargă nelămurită peste câm-
piile înalte ale unei peneplene inălţate, unde apele de ploaie rămân mai degrabă pe
loc i intră în pământ, decât să se scurgă în dreapta sau în stânga.
45
PĂMÂNTUI, DOBROGEI
Această cumpănă a apelor, pornin.d dela dealul Săbiei, se frânge spre SW, in direcţia
Bârşovei, până in movila Cârnele (168 m.); deaci apoi se frânge iarăş spre SE peste
Movilele-inşirate (209 m.) i se apropie de Constanţa la 5 km., unde avem cota 57 m.
la staţia Palas. Dela Palas aleargă mai departe peste şesuri inalte spre Cara-Omer,
unde se pierde printre şapte polii asemen.ea unor farfurii; ocoleşte o nouă polie in. apro-
pierea Bazargicului şi, pe la izvoarele Văii-fără-iarnă (Batova) iese din. Dobrogea
intră in. Bulgaria. Despărţind mai departe obârşiile -văilor ce se deschid in Dunăre
Mare, cumpăna apelor aleargă peste podişul Bulgariei, paralel cu calea ferată. Rusciuc—
Varna până la cota 460 m. dintre valea liomului si Provadiei i deaci se indreaptă spre
munţii Balcani ').
Urmărind pe hartă această linie, aşâ de importantă pentru morfologia Dobrogei,
-vedem că ea formează două arcuri uriaşe: a) unul dela Alun-ţii Măcinului» până In
dreptul Ilârşovei, la movila Cârnele, ocolind pe, departe Balta Brăilei, b) i altul por-
n.ind dela aceeaş movilă până la cota 460 m. dintre Lom şi Provadia, ocolind şi mai pe
departe Balta Ialomiţei i lunca Dunării. Arcul de nord este mai mic i mai

aproape de Dunăre, pe când cel de sud este mai larg şi mai aproape de M. Neagră.
Cauza?
Dacă in nordul provinciei mersul paralel şi foarte apropiat de fluviu al cumpenei
apelor se explică prin denivelarea importantă dintre horstul dobrogean ş depresiunea
moldavo-basarabeană dealungul liniei de fractură Galaţi—Tulcea—Mahmudia, — in
schimb cele două arcuri Işi găsesc explicarea in mişcările epirogenetice neegale ale
provinciei in cuprinsul horstului de o parte şi în cuprinsul platformei prebalcanice de
alta. Intr'adevăr, când In diluviu s'a produs pentru ultima oară inălţarea Dobrogei
peste nivelul levantin de bază., horstul din nord s'a ridicat mai mult In partea d W,
din spre Balta Brăilei, unde avem şi Inălţimile cele mai mari, iar după depunerea loes-
sului s'a scufundat mai mult în partea din spre Mare, unde dealurile se pierd in coline.
Pentru aceea capetele văilor din. spre Dunăre sunt mai puţin Inecate şi limanele fluviale
aproape lipsesc, iar insule de stâncă dobrogeană apar şi peste fluviu, pe când In spre
Mare avem intin.sa lagună Razim cu lacul Babadagului, — şi alte limane mai mici,
care toate sunt rămăşiţele unui mare golf al M. Negre; apoi un şelf întins, cu multe
văi diluviale inecate.
In. Dobrogea de Sud Insă, uscatul, când a ieşit din fundul Mării sarmatice, s'a
In.ăl-ţat mai mult In. spre Est, unde peste sarmatic nu apare decât quaternarul ia
rămas in tot cursul pliocenului aplecat spre bazinul getic, spre W, precum dovedesc
depozitele pontice, dacice i le-vantine dela nivelul suprafeţii podişului. Aceasta explică
in S Dobrogei direcţia radială spre Bărăgan (lacul levantin) a văilor din platforma pre-
balcanică dobrogeană. In, diluviu Insă, prin ridicarea largei bolţi anticlinale dela SW,
depozitele levantine din spre marginea dunăreană a podişului ajung la peste 100 m
deasupra nivelului Mării, iar Dobrogea meridională işi apleacă suprafaţa spre NE, ră.-
mânând totuş, 1n toată. Intinderea şelfului dela răsărit exondată, dovadă lungile văi
submarine de peste şelf şi In special valea bra-ţului dunărean. Sf. George, care nu poate
fi decât de origine dilu-vială; căci in levantin, când Câmpia Română erâ ocupată de
un lac, Dunărea incă nu-şi luase
') Vezi harta St. M. Rom. 1:100.000, foile Dobrogea.
46

Ca o consecinţă a acestei aplecări, cumpăna apelor rămâne intre Palas şi Cara-

Omer, la obârşia văilor, mult mai joasă decât suprafaţa podişului la gurile dunărene
ale aceloraşi văi.
Desvoltarea mai importantă a limanelor dun.ărene dela sud, in dreptul Bălţii Ialo-
miţii, decât la nord, in. dreptul Bălţii Brăilei; apoi desvoltarea mai puţin importantă
a limanelor marine la sud decât la nord, este în strânsă legătură cauzală cu aceste
oscilări neegale epirogenetice i cu adâncimea mai mare sau mai mică a văilor de ero-
ziune diluvială, scufundate i transformate in golfuri după depunerea loessului.
Aceste neegale oscilări epirogenetice la N şi la S de valea Cara-Su pot aruncâ o

lumină deosebită asupra genezei platformelor şi teraselor dobrogene i asupra caracte-
rului văilor ce le spintecă.
PLATFORMELE DOBROGENE, VÂRSTA LOR

Din nefericire nu avem nici un studiu mai larg in această privinţă. In unna unei
excursii fugitive, d-1 Em. de Martonne, cu agerimea sa obişnuită de observaţie, a scos
în evidenţă patru niveluri de eroziune in nordul Dobrogei, în regiunea cuprin.să între
Tuicea, Babadag i Măcin 1 ). D-sa distinge la apus de dealul Sarica (290 m.), o plat-
formă superioară de peste 300 m. înălţime, pe care provizoriu o numeşte «platforma
Niculiţelului». Ei i-ar aparţine i platforma înaltă dela sud, pe care geologii şi geografii
români o n.umesc podişul Babadagului. Urmează apoi a doua platformă, cu o altitudine
medie de circa 150 m. şi care, prin orizontalitatea ei in vecinătatea Tulcei, îi sugerează
idea unei suprafeţe de abrasiune marină. Pe aceasta o numeşte «platforma superioară
a Tulcei>>. Sub aceste două suprafe-ţe etajate urmează două trepte: una mai largă, de
60-80 m. înălţime, dealungul Dunării, intre Isaccea şi Tulcea şi a doua de circa 20-30 m.,
in aceeaş parte, dar şi spre apus, intre culmea Pricopanului şi Balta Brăilei. Aceasta
din urmă, prin altitudine, se racordează cu terasa aluvială Brăila—Galaţi. Ambele
trepte sunt acoperite de loess. Vârsta acestor niveluri de eroziune nu e precizată.
In scurta expunere ce urmează, vom incepe studiul platformelor dobrogene de
acolo de unde găsim puncte de sprijin pentru determinarea vârstei lor, adică dela sud.
I. Platforma inferioară levantină dela sud
Cine străbate Dobrogea 'in sensul unui meridian, cam dela linia Pece.neaga—Camena
până la Balcic, — are pretutindeui inaintea ochilor o platformă netedă, cu linii drepte
la orizont şi aplecată de ambele părţi spre axa văii Cara-Su. Suprafaţa acestei platforme
'intin.se taie sub un unghiu variabil cele mai felurite formaţiuni geologice: la miazăzi
de linia Peceneaga—Camena ea retează in cap stratele intens cutate ale şisturilor verzi
paleozoice i calcarele jurasice dislocate, iar spre hotarul cu Bulgaria stratele usor
inclinate cretacice, sarmatice i pliocene. Este o peneplene desăvârşită în genul platformei
Em. de Martonne: Lucrările Inst. Geogr. Cluj, Sept., pag. 206-208.

vol. I, 1924, Wsultats scient. cap., III. La Dobrogea
47
PĂMÂNTUL DOBROGEI
uriaşe ruseşti; şi, fiindcă spre laturea Dunării şi a Mării se termină cu maluri înalte şi
e spintecată de văi inguste i adân.ci, este o peneplene inăltată; iar aplecarea ei din
ambele părţi către valea Cara-Su şi inălţarea ei, spre N de o parte, către horstul dobro-
gean şi spre SW de altă parte, către anticlinalul Deliormanului, n.e arată că avem de
a face cu o peneplene diformată.
In podişul central şi meridional al Dobrogei distingem, aşadar, două cicluri prin-
cipale de eroziune: unul mai vechiu, care a creat suprafaţa peneplenei şi altul mai nou,
care a sculptat în această suprafaţă văi inguste şi adânci. Acest din urmă ciclu, din.

«Fotoglob-Constanţa»
Fig. 22. Vedere din peneplenea inălţată dobrogeană, la N. de valea Cara-Su.
analiza teraselor dunărene i a altor caractere morfologice, am văzut că aparţine

diluviului.
Care este vârsta <<peneplenei dobrogene>›?
In prin.cipiu ea este mai veche decât mişcarea epirogenetică care a inălţat-o şi a
diformat-o, adică este anterioară diluviului şi mai n.ouă decât ultima formaţiune geo-
logică pe care o taie suprafa-ţa ei, adică depozitele pliocen.e.
Intr'adevăr, cercetările lui R. Pascu şi mai ales ale regretatului geolog St. Ma-
n.olescu 1) pe laturea dunăreană a podişului dobrogean, in districtul Constanţa, spre
i) St. Man,olescu: Comunicare prehminară asupra brogea. An. Inst. Geol. Rom. III, fasc. 2, p. 400.
pliocenului din dreapta Dunării, cuprins fntre V. A stabilit pentru prima oară'. în Dobrogea veche, la
Canha şi Caramancea. Dările de seamă ale Inst. 1909, prezenţa pliocenului, reprezentat prin etajul
Geol. Rom. Vol. VII, (Buc. 1917), pag. 278-284. dacic.
R. Pascu: Asupra prezenţei pliocenului în Do-
48
PĂMÂNTUL DOBROGEI
SW, ne-au arătat că ultimele formaţiuni terţiare, care acopere marginea acestui podiş,
pe o adâncime dela Dunăre de 10-20 km. în interior, aparţin. pliocenului. Orizontate
din punct de vedere paleontologic, ele arată un etaj pontic superior, unul dacic şi unul
levantin. Aceste depozite se razimă direct pe cretacic, poate chiar pe sarmatic şi merg,
in regiunea studiată, până la o linie ce trece pe la coada lacului Gârliţa, Iortmac, Bei-
licu şi Şarpele, apoi taie Balta Baciului şi se termină mai jos de Raşova, în apropiere
de Valea Caramancea. Levantinul, depus in apele care acopereau depresiunea Câmpiei
Române, in.cepe printr'un strat de calcar lacustru, alb, cretos, având o grosime, spre
Dunăre, de aproximativ 5 m. Ca i in restul Dobrogei până la hotar, el con-ţine tipare

de fosile lacustre şi terestre precum: .Helix sp., Planorbis sp., Limneus sp. El apare şi
pe ţărmurile lacurilor Oltina, Mârleanu, Beilicu şi Vederoasa şi suportă o succesiune
puternică de nisipuri, care spre partea superioară trec spre pietrişuri, 1n cea mai mare
parte calcaroase. Acestea apar mai ales in malul stâng al lacului Vederoasa i au o gro-
sime de peste 30 m. In unele părţi ele transgredează chiar peste cretacic (pe malul drept
al lacului Şarpelui i pe malul stâng al lac. Baciului şi Iortmac) şi se alcătuesc din ade-

vărate pietrişuri de coastă, cu elemente mari, mai puţin rostogolite şi amestecate cu
argila roşie, care se află la baza loessului. Acest fapt ne indică până la evidenţă că acl
ne găsim în apropierea tărmului de SE al lacului levantin. Pietrişurile vin îu contact
direct cu cretacicul şi sarmaticul, prezintându-se fa-ţă de ele 1ntoemai cum s'ar prezintâ
malul M. Negre de azi faţă de viitoarele depozite litorale. In scurt, ne găsim, după Ma-
covei, in faţa unei faleze. Pe alocuri depozitele levantine se termină cu o marnă vânătă,
deasupra căreia se aşterne un strat de argilă roşie de decalcificare, compactă sau cu
multe nodule calcaroase. Fap'-tul că această argilă se intâlneşte amestecată cu pietrişuri
litorale levantine, sau chiar 1n strate destul de groase ce alternează cu orizonturi de
pietrişuri, şi că in multe părţi, pe malul Dunării, ea se desparte ,de loess aproape tran-
şant, iar 1n sondagiile din văile din spre Turtucaia ea nu apare, deşi apare pe coastele
acestor văi, îl sileşte pe autor (St. Manolescu) a consideră că această argilă ar apar-
ţine tot pliocenului. Deasupra vine un loess tipic, cu o grosime până la 30 m. pe podiş.
Toată seria de depozite pliocene, după Macovei, este uşor ondulată.
Faptul că depozitele levantine acopere o margine aşâ de largă a podişului dobro-
gean până la o 1nălţime de peste 100 m. i că deasupra lor urmează loessul, ne conduce
spre două concluzii de o deosebită valoare pentru morfologia acestei provincii:
a) Că nivelul lacului levantin., care ocupă depresiunea Câmpiei Române şi se in-
tindeă şi peste o margine a podişului actual dobrogean., este ultimul către care s'a fă-
cut şi s'a terminat eroziunea peneplenei dobrogene, prea pu-ţin ridicată peste acest nivel
şi in continuitate de profil cu el. Cu drept euvânt, prin urmare, o putem numi pene-
plenea levantină, sau platforma inferioară, levantină;
b) Că actualele văi dobrogene, aşâ de adânci în spre Dunăre, raportate la acest
nivel de bază levantin, erau de abiâ schitate in suprafata peneplenei, totuş incătuşate
"in albiile lor şi că adân.cirea lor eroică de peste 100 m., care le-a dat pe alocurea carac-
terul unor carloane, s'a petrecut 1n timpul 1nălţării epirogen.etice diluviale i anume în
timpul perioadelor pluviale, mergând paralel cu adâncirea văii Dunărene şi cu sculp-
tarea teraselor acestui fluviu 1).
1 ) C. Brătescu: Mişcări epirog. şi caract. morfologice, etc.
49
4 Dobrogea
PĂMÂNTUL DOBROGEI
Dacă aceste văi, indreptate radial către o linie din Bărăgan, prin urmare către N,
NW i W, n.'ar fi fost fixate in vă.ile lor, — atunci, în urma bombării largi a an.ticlin.a-
lului din. Deliorman, care a creat o nouă pan.tă până la axa văii Cara-Su râurile
şi-ar fi schimbat cursul lor in diluviu, con.secuent cu n.oua pan.tă, către NE i E i s'ar
fi vărsat in Mare. Totuş ele au persistat pe vechile lor văi, adân.cin.du-le spre n.oul nivel
de bază.. Nu sunt văi antecedente propriu zise; sunt văi persistente 1). Cu cât se apro-
pie de Dunăre, cu atât ele capătă un mai pronun-ţat caracter de ca- non. Spre fluviu,
în urma imersiunii postloessiene, ele se deschid în limane, iar fun.dul lor şi-a atins ni-
velul de bază la 7-8 km. depărtare de vărsare. Deaceea grosimea aluviunilor pe văi
e mare. Spre obârşii insă, văile işi pierd caracterul lor de tinereţe, pe care 1-au căpătat
in al doilea ciclu de erosiune (văi in.guste, adânci i cu pante repezi sau chiar verticale)
devin tot mai largi, mai evasate, mai stinse, până ce se confundă cu platforma. Ca-
racterul lor de înaintată maturitate iese in. evideneţă. Eroziunea regresivă a ciclului al
doilea n'a inaintat până la izvoare; deaceea in cursul lor superior micile cureluşe de
apă au destulă pantă spre a formă cascade şi a invârti ro-ţile unor mori. Aşâ e s. ex.

valea Oltinei, la vreo 40 km. depărtare de gură. Astăzi multe din aceste văi sunt, sau
cu desăvârşire lipsite de firul de apă curgătoare, sau îl mai păstrează î.n interiorul De-
liormanului păduros, fără insă ca râul să ajungă până la fluviu. E un rezultat al climei
sărace în precipitări atmosferice, care stăpâneşte in Dobrogea de azi.
II. Platformele dela nord
In deosebire de partea cen.trală ş i meridională a provinciei, unde nu există decât

o singură platformă principală, nordul ne oferă două foarte distin.cte: una superioară,
destul de fragmen.tată prin eroziun.e i aplecată spre S i E, ocupând mai ales jumătatea
apusan.ă ş i sudul districtului Tulcea ; i una inferioară, având cea mai mare desvoltare
dela meridianul Teliţei spre răsărit. Punctele de observaţie cele mai indicate pen.tru
studiul lor sunt: vârful Sarica (290 m.) la N, aşezat chiar la contactul intre cele două
platforme; vârful Denistepe (266 m.), izolat in mijlocul unei largi câmpii, mai la sud;
vărful Beştepe (242 m.) intre lagun.a Razim şi deltă, pe care le domină; vârful Tuţuiatul
la apus, deasupra satului Greci, din. 'nălţimea căruia (456 m.) privirea stăpâneşte tot
colţul de NW al Dobrogei; vârful Consul (321 m.) in mijlocul regiunii, lângă. valea Tai-
ţei; D. Carol I (344 m.) cu o vedere panoramică splendidă asupra Bălţii Brăilei la W
a frontului culmii Grecilor la E; in fine, d. .Şoimu/ui (Atmagea) 400 m., Coium-Baba
(245 m.), Heraclea (114 m.) etc.
Pentru determinarea vârstei celor două platforme ne lipseşte cu desăvârşire cri-
teriul geologic intrebuinţat la sud. Nicăeri sub loess nu găsim formaţiuni mai nouă
decât cea cretacică. Depozite marine pliocene, dacă au pu-tut fi admise pe marginea
din spre depresiunea moldavo-basarabeană a horstului dobrogean, — In schimb ele
n'au putut fi descoperite nicăeri, iar lipsa lor a fost atribuită eroziunii i denudării.
Pen.tru aceea stratele pliocene de peste fluviu nu ne pot da un criteriu de orientare, de
oarece ele acolo sunt denivelate din aşezarea lor originară şi nu au corespondent din.-
coace de fluviu. Criteriul raportării de altitudine la platforma meridională se arată
1) Calificate astfel şi de d-1 de Martonne.
50
PĂMÂNTUL DOBROGEI
deasemenea inutil, întrucât toate aceste platforme dela nord i dela sud poartă, in urma
mişcărilor epirogenetice, un vădit caracter de denivelare neegală, de diformare şi aple-
care într'un sens sau ; aşâ incât singurul criteriu de orientare mai eficace ar
fi acela al racordării suprafe-ţelor fără rupturi insemnate de pantă. Dar şi acest criteriu
intâmpină dificultăţi felurite.
Racordarea s'ar face mai uşor pe laturea din spre Mare. Spre Dunăre peneplenea
inălţată dela sud se opreşte brusc la Peceneaga, dincolo de care, între pantele platfor-
mei superioare i Dunăre, până la Măcin, nu avem decât o suprafaţă joasă, in.tre 5 m.

Fig. 23. Satul Teliţa la contactul 'intre platforma superioară a Taiţei şi platforma inferioară a
şi 60 m.—uşor accidentată, cu mici basinuri fără scurgere, ocupate, unele, de sărături

(şotul dela Slatina),—din mijlocul căreia se inalţă in.sular câteva corneturi tari de gra-
nit sau de quarţit devonic : Piatra Roşie 163 m., Bujor 187 m., Regele Carol 344 m., Piatra
Râioasă 91 m., Carcaliu 85 m., etc.
A. Platforma Tulcei. Platforma pliocenă (levantină) dela sud pare a se racordă bine cu
aşâ numita <cplatformă a Tulcei». Dealungul Dunării şi a unei linii Tulcea-Babadag, aceasta
incă mai păstrează martorii de eroziune ai platformei superioare in corneturile de porfir
şi diabaz dela Somova i Câşla (Movila Săpată 227 m., Muchea Mare 179 m,) şi In
vârfurile de quarţit liasic sau paleozoic dela Denistepe 266 m., Pârlita 179 m., Beştepe 242
51.
4"
PĂMÂNTUI, DOBROGEI
m., Uzum Bair 218 m. etc. 1). In colo platforma, foarte netedă, se -ţin.e la un nivel care
scade în direcţia aplecării i cuprinde două mari unitâţi:
1. Platforma Telitei. 0 numim astfel, fiind tăiată în două de valea râului cu acelaş
nume, dealungul căruia se inşiră satele din interiorul acestei platforme. Spre Nord ea
merge până la falia Dunării; spre W până la o linie Teli-ţa—Trestenic—Principele
Mihai, în.semnată prin apariţiile de roce eruptive dela Cilic, Regele Ferdinan.d i Prin-
cipele Mihai, ca şi prin marginea înaltă a platformei superioare a Tai-ţei dela West;
spre Sud, până în marginea nordică a <<podişului Babadagului>>, în lungul căreia avem

Fig. 24. Mânăstirea Ci/icu/. Se disting corneturile de la marginea «Fotoglob-Constanko.
platformei superioare, un nivel al platformei inferioare i văile adâncite în acest ultim nivel.
erupţiile de porfir dela Consul i Mihai Bravul i de diabaz dela Babadag, pe care poate
că ar trebui să le punem in legătură (cu Kittl) cu o linie tectonică ce a determinat
valea inferioară a Taiţei; iar la Est, până la o linie Tulcea-Babadag, insemnată şi ea
prin corneturi inalte, prin erupţiile de porfir dela Tulcea, de granit lângă devon (in
mijlocul formaţiunilor triasice) dela Uzum Bair i prin valea cursului inferior al Teliţei,
frântă. la Cataloi dealungul a două linii importante pentru morfologia acestei
regiuni.
Intreaga platformă a Teliţei, care pare un bloc de formaţiuni triasice cuprins în-
tro ramă de roce eruptive vechi ş de linii de fractură, îi apleacă suprafa-ţa dela NNW
spre SSE, ca o placă de pupitru. In partea sa meridională eroziunea a in.ain.tat aşâ de
i) R. Pascu: Carte g&klogique de la partie sep- 17, Buc. 1927.

tentr. de la Dobrogea. In Guide des excurs. Planşa Vezi şi harta M. St. Maj. Rom. 1: 100.000.
52
PĂ.MÂNTUI, DOBRO(EI
mult, incât in jurul singuraticului cornet Denistepe (266 m.), nu găsim decât o câmpie
intinsă, la o altitudine de 15-60 m., pe care o domină ca un pion. După I. Simionescu,
regiunea dintre Isaccea i L. Razim reprezintă o mare depresiune, unde calcarele meso-
triasice au dispărut în adân.cime. Ea ar fi un enorm <<Graben», un en.orm bloc scufundat
tectoniceşte 1). Netezimea suprafeţei sale aplecate spre lagune s'ar puteă explicâ, după.
De Martonne, prin acţiunea de abraziune a Mării, care in cele din urmă ar fi
părăsit-o.
Diferenţa de nivel intre suprafaţa acestei platforme, modelată in formaţiuni tria-

«Fologlob-Constanta».
Fig. 25. Platforma superioară a Slavei (podişul Babadagului)
şi platforma inferioară la poalele ei către lacul Babadag. Vedere de la cetatea Heracleea.
sice i suprafaţa mult mai inaltă a platformei superioare dela apus (a Taiţei) şi miazăzi
(a Slavei) modelată, prima in roce paleozoice, a doua in roce cretacice, — ne obligă
a considerâ platforma Teliţei ca un bloc intr'adevăr scufundat in raport cu cele vecine
dela W şi S. Insă, când s'a produs această scufundare, — probabil postcretacică, fără
mai multă precizare, — şi când s'a creat suprafaţa de eroziune normală, sau de abra-
ziune marină, — probabil pliocenă aceasta este incă o chestiune care, pentru mo-
ment, are nevoie de cercetări.
Un nivel de eroziune, corespunzător platformei Teliţei, apare ca o treaptă ingustă,
tăiată sub pantele podişului inalt al Babadagului, s. ex. la Cetatea Heracleea (114 m.)
şi imprejurimi, sau la Canara lângă Babadag (105 m.) şi mai ales in interiorul podişului,
1) I. Simionescu: Asupra cretaceului superior din

Rom. III, 1, p. 263.
imprejurimile satului Başchioi. An. Inst. Geolog.
53
PĂMÂNTUL DOBROGEI
pe drumul direct Babadag—Slava Cercheză, unde o suprafaţă de eroziune, astăzi

şi ea modelată, — adică o platformă de circa 150 m. inălţime stă sub pantele repezi ale
unui podiş înalt de 280-320 m. Deasemenea un nivel, ce ar corespunde aceleeaşi plat-
forme a Teliţei, se poate urmări i pe valea superioară a Taiţei, care spintecă dela N
la S platforma superioară numită de d-1 De Marton_ne <<a Niculiţelului», care nivel s'ar
puteâ socoti drept valea matură pliocenă a râului Taiţa, în care s'a adâncit valea mai
ingustă diluvială.
Prin urmare, racordând suprafaţa platformei Teliţei cu platforma inferioară din

Fig. 26. Vederea celor trei niveluri principale de erosiune în platforma Slavei: 1. Suprafaţa platformei
superioare; 2. un fragment din platforma inferioară, peste care trece drumul ; 3. valea actuală în
chip de uluc, a răului Slava, intre ele.
prejurul şi din interiorul podişului Babadagului, — care şi ea se poate racordâ cu su-

prafaţa peneplenei pliocene a Dobrogei meridionale, — aş fi înclinat a socoti platforma
Teliţei, din cauza n.etezimei ei, mai degrabă ca rezultatul un.ei abraziuni pliocene so-
site din spre SE i lăsând regiunea Ingustă cu corneturi dela cumpăna apelor din nord
exondată. Denistepe (Dealul Mării) ar fi fost ca o insulă în mijlocul apelor cari inain-
tau peste platformă din direcţia actualului lac Razim; iar câmpia din prejur, care arată
mai multe niveluri clar etajate, între cursul inferior al Teliţei şi Taiţei, ar puteă da
mărturie de procesul de eroziune normală şi de abraziune marină 'indeplinit mai tărziu
în mai multe cicluri, din cauza schimbărilor negative ale nivelului de bază, care, în cele
din urmă—şi anume îri diluviu—au exondat işelful submarin dela răsăritul Dobrogei.
Aşâ s. ex., imediat la S de Frecăţei vedem o in.tinsă suprafa-ţă foarte netedă la
altitudinea de 100-110 m.; un nivel de 80-60 m. îl pomeneşte De Martonne sub mar-
54
PĂMÂNTUL D OBRO GE1
ginea din spre Dunăre a platformei (mai clar pe la Isaccea); un alt n.ivel de 45-50 m
se distinge In sudul regiunii, mai ales dealungul drumului dintre Başchioi i Hagilari,
dar şi pe dreapta Taiţei la Camber, sau la S de lacul Babadag i la E de Zebil, sau —
in afară de platforma Teliţei în larga suprafaţă de abraziune pe care am numit-o
«terasa Niculiţel-Saona», care se aşterne netedă la picioarele unei platforme de peste
200 m., aplecându-se în uşoară pantă, dela NW la SE, dela circa 50 la circa 30 m. ; vin.e apoi
un nivel de 25-30 m., mai clar intre Armutlia, Satu Nou, Congaz i Denistepe şi, in fine,
o suprafaţă netedă ca masa, la circa 5-8 m. altitudine, bine desvoltată la SE de Zebil,

Fig. 27. Corneturile de la Beştepe peste platforma «Fotoglob-Constankb>.
Dunavăţului şi câmpia litorală cu semănături de la Sud.
dar mai ales in Nordul lagunei Razim, spre satele Hagighiol, Calica, Caraibil i Bei-
bugeac. Aceasta din urmă nu e decât o veche suprafaţă de abraziune marin.ă, exondată
in diluviu şi devenită o câmpie litorală, acoperită de loess. Ea se aşterne la picioarele
unei a doua platforme, pe care o vom numi:
2. Platforma Dunavăţului. Suprafaţa aceasta înaltă cuprinde toată peninsula ră-
săriteană dintre Dun.ă.re şi lacul Razim pe de o parte, iar de alta dintre Dunavăţ i o
linie Tulcea-Babadag. E o platformă netedă, care se apleacă. dela NWW spre SEE.
In aceeaş direcţie ea coboară dela circa 190 m. până la circa 90 m. spre SE de Mahmu-
dia (Movila Vârtop). Corneturi răzleţe o domină dealungul Dunării (D. Marea 205 m.,
Pârlita 197 m, Beştepe 242 m. etc.); dealungul văii Teliţa (D. Redi 200 m., Uzum Bair
218 m.), sau către Razim (D. cu Cunună 204 m.; Căiracele etc.). Nici un râu nu o stră.-
bate ; o articulează câteva văi scurte, mature i fără apă, iar aşezările omeneşti toate
55
PĂMÂNTUL DOBROGEI
sunt în depresiunile dela margini. Interiorul stepic i semistepic e lipsit cu totul de iz-
voare şi e ocupat numai de plantaţii şi ogoare. După toată infă -ţişarea, platforma aceasta
este una cu a Teliţei, insă dislocată, fiind inălţată spre West, către linia Tulcea-Baba-
dag, şi scufundată spre SE, către Dunavăţ.
B. Platforma Taiţei. 0 numim aşâ, mai potrivit decât a fiind spin-

tecată prin mijloc, dela N la S, de râul Tai-ţa i afluenţii săi. Cuprinde aproape tot colţul
de NW al horstului dobrogean, mărginindu-se spre N şi W cu depresiunile din spre

«Fologlob-Constartia».
Fig. 28. Marginea de W. a platformei Taiţei. La poale depresiunea ovală cu şoturi de la Greci.
Dunăre, unde platforma se disolvă intr'o sumă de corneturi cu aspect insular ; spre E
cu platforma Teliţei la linia Teliţa—Trestenic—Principele Mihai; iar spre Sud cu de-
presiunea urmată de şoseaua Cerna — Principele Mihai. Geologiceşte, ea cuprinde
intreaga zonă a formaţiunilor paleozoice şi a rocelor eruptive de granit, porfir şi diabaz
dela NW şi prea puţin din marginea de W a formaţiunilor triasice. Morfologiceşte,
privită de pe inălţimile dimprejur (Ţuţuiatul, Teliţa, Consul, Carol I) platforma aceasta
are un aspect massiv, cu suprafeţe ce par tabulare la orizont. Când o străbatem insă
în curmeziş, vedem că e destul de articulată de văi mature, aşâ incât are aspectul unei
culmi semicirculare în d. Teilor, de unde spre E se prehingeşte culmea Niculi-ţelului,
iar spre S a Grecilor. Din interiorul cununei acesteia iese râul Taiţa cu afluenţii săi,
printre cari se lasă spre miazăzi alte culmi paralele. Intreaga platformă, reconstituită,
se apleacă dela NNW spre SEE, determinând, nu atât prin direcţia anticlinalelor şi
56
PĂMÂNTUL DOBROGEI
sin.clinalelor sale tocite, cât prin inşirarea sâmburilor de granit i porfir, direcţia apelor
curgătoare. Dela W la E ea coboară'. dela 450 m. la 300 m. (Ţuţuiatul 456 m. — Sarica
290 m.) pe o lungime dreaptă de circa 23 km. (adică'. 6 m. 5 la km.). Acoperită in cea mai
mare parte de păduri, bogată în izvoare şi străbătură de văi, platforma aceasta are
aşezări omeneşti nu numai Imprejurul ei, prin depresiuni, ci şi in interior. Localitatea
Nifon se află pe marginea unei terase inalte ce domină valea quaternară a râului.
C. Platforma Slavei, numită astfel după râul Slava, care o străbate dela NW
la SE, cuprinde intreg podişul cretacic al Babadagului i se prelungeşte şi spre miazăzi,
dincolo de linia tectonică Peceneaga—Camena, în zona şisturilor verzi, spre obârşiile
văii Casimcea. Dela cumpăna apelor până in lagun.a Razim ea coboară dela NW la SE
cu o pantă de circa 6 m. la km., având in d. Soimului (Atmagea) 400 m., iar la sud de
cetatea Heracleea, lângă lagune, 200 m. (Orta Bair 216 m.). Această platformă superioară
are un caracter mult mai massiv ca cea din nord; profilurile sale tabulare, privite la

orizont, nu sunt deloc tulburate de corneturi ; 1n mare parte e acoperită de păduri;
are izvoare multe şi bogate, unele cu caracter carstic (la geamia din Babadag) i râuri
care, 1n afară de Slava, urmează sau linia tectonică Peceneaga—Camena, sau se răs-
pândesc radial spre S, E şi W, la sud de această linie, in zona şisturilor verzi.
Vărsta. In ce priveşte vârsta acestor două platforme inalte, ea e mai veche •decât
pliocenă. Formaţiunile pe care le taie sunt numai paleozoice şi mezozoice. 0 siguranţă
absolută 1n determinarea vârstei lor nu avem. Totuş, având in vedere că toată Dobrogea
centrală i meridională a stat sub apele Mării sarmatice, care au acoperit-o cu o pătură
groasă de sedimente, iar Dobrogea de N a rămas, 1n aceeaş epocă, ca o insulă inălţată
peste ape 1) ; de altă parte, având în vedere că, imediat după Sarmatic, mările pliocene
se retrag şi de peste centrul i sudul Dobrogei, tivindu-i doar o buză de podiş iintre
Oltina şi Pirgos, prin urmare că intreaga provincie se înaltă, , devenind din insulă pe-
ninsulă, — putem afirmâ, cu multă probabilitate, că platformele superioare ale Taiţei
şi Slavei sunt nişte peneplen.e realizate în Sarmatic şiînălţate apoi 1n pliocen şi quaternar.
Intre suprafaţa platformei superioare i actualul nivel de bază distingem insă, la o
cercetare mai atentă, pe unde sau păstrat, fragmente de mici suprafeţe in.termediare
care indică, 111 succesiunea lor etajată, tot atâtea vechi etape 1n repetatele sforţări de
inălţare ale blocului faţă de nivelul de bază, care i el dealtfel a suferit oscilări 2).
In rezumat •
1. Platforma superioară a Taiţei i Slavei constitue suprafa-ţa cea mai Maltă şi
mai veche a podişului dobrogean şi reprezintă o veche peneplene, probabil sarmatică,
1nălţată in pliocen i diluviu i chiar diformată.
') E. Haug: Traite de geologie, II, p. 1659: (numită de noi a Taiţei) are o vârstă care ar puteâ
Harta extensiunii Mării sarmatice. fi echivalată cu a vârfurilor inalte din Carpaţi; iar
2 ) D-1 M. David crede, — după o comunicare qolatforma Tulcei>> (numită de noi a Teliţei şi a
verbală — că, din punct de vedere morfologic, Dunavăţului) ar fi de vârstă sarmatică; pe câtă
trebuie făcută o distincţie intre «Dobrogea chimerică» vreme platforma intinsă i diformată prin anticli-
şi «Dobrogea prebalcanică», in sensul că platformele nalul Rusciuc-Varna ar puteâ fi echivalată cu plat-
din nordul provinciei nu se pot racordâ, ca vârstă, forma Gornoviţa din Carpaţi a d-lui De Martonne.
cu cele din sud. După d-sa «platforma
57
PĂMÂNT ULDOBROG EI
Fig. 31. Ţancurile culmii Grecilor i otul Slatina de la poale. «Fotoglob-Consianţa».
PĂMÂNTUL DOBROGEI
2. Platforma Teliţei i a Dunavăţului con.stitue a doua suprafaţă importantă, mult

rnai joasă, a horstului dobrogean i se racordează bine cu peneplenea levantină dela sud.
Deasemenea dislocată i aplecată, ea este formată din două compartimente, care arată
caractere diferite ca altitudine, suprafa-ţă i direc-ţie de pantă. După de Martonn.e, ori-
zontalitatea i nivelul -mai scăzut al platformei Tulcei (= Teli-ţei) s'ar puteâ să fie da-
torit abraziunii marine.
In compara-ţie cu alte regiuni cunoscute nouă, peneplenea din nord prezintă ase-
mănări cu platforma presărată de corn.eturi a Bithy-niei, la E de Bosfor; iar peneplenea

«Fotoglob-Constanţa».
Fig. 32. Corneturile şi depresiunea dintre Greci şi Cerna.
In.dreapta d. Carol I. Vedere de pe movila Carcaliu.
din sud cu cea thracică dela W de Bosfor. Răsturnarea de profil a podişului la sudu;
văii Cara-Su o constatăm aidorna şi la Bosfor, care reprezintă vechea vale a unui râu
ce sosiâ prin Cornul de Aur, i se deschideâ spre M. Neagră, în timp ce peneplenea
Thraco-bithynică se apleacă invers spre Marmara.
VÂRFURI, BASINURI ŞI VĂI
1. Ceeace dă un caracter ceva mai accidentat platformelor dobrogene dela nor,i

sunt, in primul rând, corneturile care le domină din distanţă în distanţă. Pretutindeni
rocile mai rezistente au rămas in relief, formând înălţirni conice, cu vârfurile aspre de
stânci golaşe, iar poalele ingropate in mantaua groasă de aluviuni şi de loess. Inima vâr-
fului Consul e din quarţ-porfir; Carol I, Piatra Roşie, creasta principală a Pricopanului
59
PĂMÂNTUL DOBROGEI
culmea Grecilor, D. Orliga şi Priopcea, Gâlmele Bugeacului, ca şi alte vârfuri pe la

M-rea Cilic, pe la Cerna şi insuş D. oimului, cel mai inalt din pIatforma Slavei, sunt
de granit sau quarţit ; culmile inşirate in lungul Dunării de Nord, cum sunt Movila
Săpată dela Somova şi Muchea Mare dela Câşla sunt de porfir ; vârfurile dela Beştepe
şi Pârlita de quarţite şi alte roce tari; Uzum Bair din granit i filite cu cvarţite, iar
singuratecul Denistepe din gresii tari triasice cu un vârf de quarţit liasic. Intre aceste
vârfuri izolate, rocile mai puţin rezistente au fost erodate in suprafeţe mai mult sau
mai puţin plane, sau uşor accidentate, incât regiunea ne lasă o impresie de pen.eplen.e

Fig. 33. Vârful golaş de calcar cu ruinile cetăţii Heracleea. «Fologlob-Ponslattja».
destul de apropiată de stadiul ei final. Dacă vârfurile corneturilor sunt aşă de aspre
de stâncoase şi in acelaş timp foarte sărace în vegetaţie, aceasta este un rezultat al con-
diţiilor climaterice dobrogen.e. Pe de o parte ploile torenţiale ale unei regiuni de semistepă,
de alta vânturile tari in vreme de uscăciune, spală ţărâna grăun.-ţoasă, rezultată din
dezagregarea rocelor i o duce in masse mari la vale, sau o spulberă fină in marea aerului,
formând vârtejuri i o aştern.e in basinuri i in văi. Deaceea pantele inferioare ale vâr-
furilor izolate sunt foarte domoale, mai mult sau mai puţin netede, iar vârfurile stân-
coase răsar din această pătură groasă de sedimente ca nişte insule inecate.
Nu puţin contribue la acest aspect şi pă.tura groasă a loessului care imbracă pan-
tele domoale până la 100 i chiar 150 m. Ea nivelează formele vechi preloessiene şi le
ascunde, dar in acelaş timp este supusă i unei puternice eroziuni, care dă reliefului
aspectul aşă de caracteristic al râpelor de lut. Ploile mai sărace sunt repede absorbite
de acest pământ insetat ; dar cele repezi, torenţiale, de vară, se scurg fie in şuvoae
60

Fig 29. Platforma cu corneturi (Beştepe la stânga, Pârlita în centru) a Dunavăţului văzută de pe pintenu] de 1
Fig. 30. Valea râului Slava tăiată ca un culoar 1n platforma Slavei (podişul Babadal
PĂMÂNTUL DOBROGEI
sgomotoase, care aci se numesc, printr'o influen.ţă orientală, «sel», fie pe suprafeţe ce
strălucesc in soare, spălând toate pantele i cărând la vale mult material.
2. Nu mai puţin caracteristice sunt şi depresiunile ovale sau circulare şi foarte
largi, asemenea unor coveţi. Ele sunt mai bine desvoltate intre Măcin i Cerna, formând
basinuri izolate, cu sate mari pe margini i chiar cu «şoturi», care pe secetă se innălbesc
de eflorescenţe saline ; apoi dealungul văii Taiţa, dela Regina Maria la vale.
3. Văile Dobrogei de Nord au un caracter cu totul diferit de al celor dela sud.
Ele nu sunt inguste şi nu au tendinţa de a formâ can-oane spre vărsare; dimpotrivă,

«Fologlob-Constanta».
Fig. 34. Valea disimetică a răului Casimcea.
sunt enorm de largi in raport cu firele de apă ce le străbat. La unele din ele apa lipseşte
cu desăvârşire. In verile secetoase rareori ajunge râul la vărsare. Liniile principale ale
tectonicei regiunii au determinatla multe din ele direcţia cursului lor. Valea superioară
a Taiţei, intre izvor i Regina Maria, curge cap în cap cu R. Luncaviţa dealungul unui
sinclinal orientat NNW-SSE ; deasemenea afluenţii dela răsărit. R. Teliţa, cel puţin
dela Cataloi la vale şi R. Taiţa dela Regina Maria la lacul Babadag curg dealungul unor
depresiuni flancate de marginea platformelor vecine, dominate de corneturi şi de apari-
-ţiuni eruptive. După Kittl 1), o fălie lon.gitudinală ar determinâ cursul Taiţei la mar-
ginea de N a plăcii cretacice. După Peters 2), chiar ş cursul superior al acestui râu s'a
stabilit dealungul unei fâlii. Râul Slava pare a urmâ un sinclinal al podişului cretacic
') E. Kittl: Beitrăge z. Kenntn. d. Triasb. der 2) K. Peters: Grundlinien zur Geogr. u. Geol. der
nord8st. Dobrudscha, Wien 1908 (apud. Murgoci). Dobrudscha. Wien 1867.
61
PĂMÂNTUL DOBROGEI

Fig 35. Falezele de calcar jurasic dela Hârşova. «Fologlob-Constanta».
Fig. 36. Faleze în malul Dunării la Harşova. «Fologlob-Constanţa».
62
PĂMÂNTUL DOBROGEI
pe care-1 străbate, iar râul Peceneaga urmează cunoscuta linie de fractură. Peceneaga—
Camena '). Topologul insă. i Casimcea cu afluenţii săi îşi taie văi transversale în pene-
plenea şisturilor verzi, în care anticlinalele i sinclinalele au orientarea generală NW-SE.
Tectonica n'a avut aci o influen-ţă hotăritoare asupra direcţiei acestor râuri, care
se răspân.desc radial spre W, S i E dintr'un centru hidrografic cuprins intre satele
Războen.i, Sâmbăta-Nouă, Başpunar şi V. Alecsan.dri.
1n scurt, în Dobrogea de Nord putem distinge, în dispoziţia reţelei hidrografice,
trei mari regiuni:

• Fotoglob-Constanţa».
Fig. 37. 0 polie ocupată de grădini i mlaştine lăn,gă Mangalia. De jur imprejur numeroşi tumuli
a) Regiunea formaţiunilor paleozoice i triasice, sau platforma superioară a Taiţei

platforma inferioară a Teliţei, unde majoritatea văilor şi totalitatea celor mari au o
orien.tare mai mult NNW-SSE, adică exact aceea a cutelor sin.clinale şi an.ticlinale
a orânduirii corn.eturilor; b) Regiunea formaţiunii cretacice, sau platforma superioară
a Slavei, unde văile au o orien.tare mai mult NWW-SEE, adică exact aceea a faliilor
cutelor; c) Infine, regiunea şisturilor verzi, sau platforma Slavei în prelungirea sa
meridională, unde râurile se răspândesc radial spre W, i E din pomenitul centru
hidrografic, care reprezintă o bombare a peneplenei. Cauza stă n.0 numai în direcţia
liniilor tectonice ale horstului dobrogean., dar şi în diformarea i aplecarea diferitelor
sloiuri ce alcă.tuesc acest horst. Nu mai puţin hotărâtoare pentru infăţişarea actuală
a văilor a fost i rezistenţa rocelor la eroziune. Dacă în platforma superioară. a Taiţei
1 ) G. M. Murgoci: Cercetări geologice în Dobrogea de Nord. An. Inst. Geol. V, fasc. II, pag. 316-317.
63
vedem astăzi râuri pe sin.clinale, aceasta este şi rezultatul unei adaptări la structură,
căci anticlinalele desbrăcate de înveliu1 lor sedimentar mai puţin rezistent, au scos în
relief sâmburii tari de roce eruptive de granit şi porfir. Stadiul de bătrâneţe al acestor
văi impresionează indeosebi.
Un interes deosebit îl prezintă. valea Jijilei care, după. Murgoci, arată terase duble:
cea superioară s'a oprit in quarţit, iar cea inferioară în conglomeratele de carapelit.
Râul taie acum un soiu de ca-non in loess !, dovada unei reinvieri a eroziunii intr'o fază
climaterică mai umedă decât aceea în care s'a depus pe vale acest depozit eolic.

Fig. 38. Valea Cavarnei cu cele două niveluri principale de eroziune.
Câteva caractere morfologice in platforma levantină prebalcanică

Dacă platformele din nord, privite de pe inălţimi, lasă impresia unor suprafeţe
tabulare dominate ici-colo de corneturi, pe când, străbătându-le în lun.g i n larg,
printre compartimentele lor, ele par destul de accidentate, schimb platforma
prebalcanică levantină din centrul şi sudul provinciei se arată ochilor netedă cât vezi
cu ochii, până la orizont. Abiâ dealurile de calcar jurasic, cu pante domoale dela Alah-
Bair, ele in.şile nişte corneturi in peneplenea şisturilor verzi, mai tulbură uniformitatea
stepei. Tumuli numeroşi se inşiră pe cumpăna apelor sau dealungul Mării, ori se adună
grămadă la marginea aşezărilor omeneşti străvechi, cum sunt cei dela Hârşova, Isaccea,
Istria, Cavarna şi mai ales cei dela Mangalia. Calcarul jurasic a dat naştere, prin ero-
ziune, unei scenerii unice in toată Dobrogea, pe valea Casimcei, pe la Chirişlic şiŞeremet,
unde vedem un defileu roman.tic folosit de un drurn, peşteri în stâncă ca aceea «a Lilie-
64
PĂMÂNTLEL DOBRO GEI
cilor» dela Gura Dobrogei, faţade 'inalte verticale de calcar cenuşiu i izvoare limpezi,
izvorind bogat din stânci, obişnuitele aspecte ale unui ţin.ut carstic. In malul Dunării,
pe la Hârşova, Ghizdăreşti i Topalu, calcarele recifale în pături mai groase, muşcate
de ploi i roase de fluviu, au căpătat aspecte ruiniforme, cu turnuri i figuri, care isbesc
imaginaţia populară, cum sunt «Moşul şi Baba», sau curg pe coastă în masse de bolovani 1).
Mai spre sud, placa sarmatică riu arată alte forme mai caracteristice decât doli-
nele i poliile dela Mangalia, Caraomer i Arman.. In unele se adăposteşte de vânturi
câte un sat, altele sunt ocupate de grădinării, în altele sunt bostăn.ării sau mlaştini pe

<,Fotoglob-Constanţa» .
Fig. 39. Valea Mihăileni lângă Cavarna, arătând două niveluri pkincipale de eroziune.
timp de ploaie. Grote în care intri aproape pe brânci se deschid ici, colo, în roca cal-
caroasă, ca la Gura Dobrogei, Peştera i Liman.ul. In sfârşit, meandrele adâncite ale
râurilor, astăzi dispărute, văile inguste cu aspecte de can:on în miniatură, mai mult
spre laturea Dunării, dar ş în spre Mare — la Balcic, Cavarna, Bolata, Lacul Mangalia —
spintecă adânc neteda platformă inălţată, care, fără aceste văi, ar fi o desăvârşită
câmpie, aproape asemenea cu Bărăganul sau Bugeacul de peste fluviu. In comparaţie
cu largile văi senile dela nord, acestea dela sud, deşi au pierdut aproape cu totul agen.tul
lor de eroziun.e permanen.tă, râul, totuş, după caracterele pe care le prezintă: ingustimea
şi adâncimea văii i pan.tele râpoase, uneori chiar verticale, trădează un ciclu de ero-
ziune intrerupt intr'o fază mai puţin evoluată. Această concluzie se confirmă şi prin
textura mai rară a văilor care brăzdează podişul, dar ş prin profilul lon.gitudin.al cu
rupturi de pantă al unor văi mai mici, care n.'au putut ţine pasul în adâncire cu fluviul
în care se deschid, din cauza condiţiilor speciale climaterice ale regiunii.
1) I. Simionescu: Straturile jurasice dintre Hâr- R. Pascu: Răspând. Şist. verzi, a jurasic. i neo-
şova şi Boasgic. An. Inst. Geol. R. III, fasc. 1, pag. cretac. în Dobrogea. An. Inst. Geol. R. III, fasc. 2,
1-35. p. 395-399.
65
5 Dobrogen
.

CLIMA DOBROGEI
DE
C. BRĂTESCU
Profesor universitar
Clima Dobrogei rezultă, in primul rând, din aşezarea acestei provincii pe glob.
Paralela 45 0 taie delta Dun.ării prin partea sa meridională. Aşezată la jumătatea distanţei
în.tre pol i equator, Dobrogea va aveâ o climă. temperată.
Chilia, punctul cel mai nordic al regiunii, tăiat de acelaş paralel ca şi Gala-ţii, vine

in dreptul oraşelor Vene-ţia i Milano din Italia şi a oraşului St. Etienne din Franţa;
iar capul Caliacra i gura Văii-fără-iarnă (Batova) în dreptul oraşelor Civita Nova
pe Adriatica, sau Sien.a în in.teriorul Italiei şi, aproximativ, în dreptul Marsiliei, sau
a capului Couronne din. Franţa. Coasta-de-Argint ar corespunde cu Riviera Franţei 1).
Ar urmâ deaci ca Dobrogea să se bucure de o climă tot aşă de caldă ca i cea m edi-
teranee. Totuş deosebirea este evidentă, atât în temperatură, cât mai ales în regimul
ploilor. Cauza vine din aşezarea provinciei in apropierea narei masse con.tinentale
ruseşti, din cotro se intinde iarna anticiclonul siberian.. Aerul ingheţat se scurge aci
în direcţia NE-SW şi dă n.aştere vântului dominant al Crivă-ţul. Dacă, de altă
parte, Dobrogea are ierni mai blân.de decât restul României, cauza trebuie s'o aflăm
în vecinătatea Mă.rii Negre, care vara răcoreşte aerul cu apele sale răscolite de vân.t, iar
iarna îl incălzeşte cu toată căldura inmagazinată vara.
Ca să in-ţelegem mai bine climatul acestei provincii, e nevoie să n.e aruncăm pri-
virea asupra unui teritoriu mai intins decât hotarele sale.
Clima României, în gen.ere, este influen-ţată de mersul celor patru centre de mare
şi mică presiun.e, care inaintează către ea i anume:
1. Anticiclonul siberian., care se in.tin.de iarna până în centrul Europei i umple
eu aerul său in.gheţat toată valea dunăreană dintre Carpaţi i Balcani;
2. Anticiclonul de lângă insulele Azore, persistent tot anul ş care iarna ia un
drum mai meridion.al, iar vara unul mai nordic;
3. Ciclonul islandez, a cărui influenţă se simte mai ales în părţile de apus ale
ţării;
4. Centrul de mică presiune de peste Adriatica, care are o deosebită in.semnătate
asupra climei României. Deaci se desprind depresiun.i, care inaintează spre Marea
Neagră i aduc ploi bogate i lungi, adesea cu inunda-ţii.
1) Sulina şi Tulcea vin în dreptul Cremonei ; Silistra cam în dreptul Speziei ; Mangalia în dreptul
gura Sft. George şi Babadagul în dreptul gurii lui San Remo şi Nîmes, iar Balcic în dreptul lui
Po della Maestro ; Hârşova, cam în dreptul Mode- Cette din Franţa.
nei ; Megidia în dreptul Faenzei ; Constanţa
67
5*
CLIMA DOBROGET
HARTA CU
ItEGEtIts
SI3putzt Imirorologlro iftreghlrWo2re
» de #4•ordIn
plinlometrire

konek anuole
lalar .1F g,
ISOH I ET E ANUAL E
» 500 .15f?
După E. Otetelişanu şi C. Disseseu.

Fig. 40.
68
CLIMA DOBROGEI
Adică, România se află intr'e climatul mediteranean, influenţat de cen.trul insulelor

Azore; intre cel oceanic, de NW, care stă sub acţiunea ciclonilor islandezi şi cel con-
tinental, determin.at de anticiclon.ul siberian.. România cade sub in.fluenţa tuturor
acestor centre ; deaceea şi climatul ei este foarte schimbăcios, după cum predomină
unul sau altul din.tre cele trei regimuri climaterice. România este o regiune de trecere
dela un regim la altul 1).
In aceste trei tipuri de climat temperat european se pot distin.ge i oarecare va-
rietăţi. Aşâ in. câmpia Pan.on.ică ca ş în cea ROMâil.ă stăpâneşte o climă contin.en.tală
cu nuan-ţe mediteranee, numită. de Em. de Martonne climatul danubian. La nordul

Mării -Negre stăpâneşte o climă continentală care devine din ce in ce mai excesivă şi
mai secetoasă cu cât în.aintăm spre răsărit: varietatea ucrainiană. In sudul penin.sulei
Balcanice, înfine, avem climatul mediteraneu cu ierni mai aspre, in care frigul vin.e
dela n.ord i ingheţul e ceva comun.: varietatea hellenică 2).
Dobrogea, prin aşezarea sa fn Europa, reprezintă locul de contact al celor trei varie-
tăţi de climă: varietatea danubiană, ucrainiană i hellenică.

Să cercetăm mai amănun.-ţit diferitele elemente ale climei din. Dobrogea.
I. TEMPERATURA
Temperatura medie anuală a oraşului Constanţa, calculată pe 30 ani (1886-1915),

este de 110.1. Ne orientăm în. primul rân.d după acest oraş, deoarece Prin poziţia sa
centrală, intre gura cea mai de n.ord a Dunării i Coasta-de-Argint, reprezintă mai
bine datele mijlocii ale provinciei în.tregi. Temperatura medie an.uală (perioada
1886-1915) la Sulina este de 11°.0; la Balcic 11°.7 (observ. numai din 1927). Spre
Dun.ăre, în apusul provinciei, temperaturile medii _sunt ceva mai scăzute: la. Galaţi
10°.5, la Brăila 10°.8, iar la Călăraşi 10°.9. Concluzia: orasele de pe litoralul Mării
au o climă ceva mai blândă decât cele dunăren.e dela apusul provinciei.
In.tr'adevăr, gra-ţie influen.ţei Mării Negre, media iernii la Sulina este de + 0°.6
şi la Constanţa + 10 .3; pe când la Galaţi — 1°.2, la Brăila — 10 .1, iar la Călăraşi
—00 .9. Lun.a cea mai rece, Ianuarie, are la Sulina — 00 .8 i la Constanţa — 00 .7; pe
cân.d la Galaţi — 2°.8, la Brăila — 2°.6 şi la Călăraşi — 2°.5.
De altă parte, media verii la Sulina este 21°.3, la Constanţa 21°.1 şi la Balcic 21°.7 ;
pe cân.d la Galaţi 21°.7, la Brăila 22 i la Călăraşi 21°.9. Luna cea mai caldă, Iulie, are
la Sulina 21°.8 i la Constanţa (August !) 21°.4 ; pe cân.d la Galaţi 22°.3, la Brăila 22°.8
şi la Călăraşi 22 0 .5. De un.de rezultă că laturea Dunăreană din apusul provinciei, cu
iernile ceva mai reci i cu verile ceva mai calde decât litoralul Mării, are o climă mai
pronun.ţat con.tinentală 3).
1) E. Otetelişanu: Clima României. Bulet. Instit. 3) St. C. Hepites: Clima ţărmului românesc al
Meteor., Maiu 1921, pag. 76-78. Mării Negre. «Analele Dobrogei>>, An. I, pag.
E. Otetelişanu et Const. A. Dissesco: Climat 509-528.
de la Dobrogea et du littoral de la Mer Noire, Buca- Buletinul Instit. Meteorologic central al Româ-
rest, 1928. niei din Martie 1925, pentru Constanţa şi Sulina;
2) Em. de Martonne: Trait de g6gr. physique, din Maiu 1925, pentru Călăraşi şi din Octomvrie
Vol. I, ed. IV, pag. 277. 1925, pentru Gahţi şi Brăila.
69
CLIMA DOBROGEI
Caracterul climatului din. Dobrogea rezultă şi mai bine din cercetarea valorilor
extreme absolute ale temperaturii in Iulie i Ianuarie i din diferenţa acestor tem-
peraturi. La Constanţa valorile maxime absolute in perioada 1886-1924 au fost:
+ 36°.8 (August) i - 200 .7 (Ianuarie), cu o diferenţă de 57°.5. La Sulina (1875-1924):
+ 36°.9 (Iulie) i 24° (Ianuarie), cu o diferen.-ţă, de 60°.9. La Galaţi (1896-1915):
+ 390 şi 230.9, cu o diferen-ţă. de 62°.9. La Brăila (1896-1915): + 38°.5 i - 26°,
cu o diferen-ţă. de 64°.5. La Călăraşi: + 400 .5 şi - 23°.5, cu o diferenţă de 64° ! Aceasta
n.e arată, pe de o parte, că i «litoralul român al Mării Negre posedă, fără indoeală, o
climă excesivă» 1), iar de alta că această excesivitate creşte pe măsură ce ne depărtăm
de Mare şi inaintăm în intericrul ţării.
Zile de ingheţ (min. 0°) la Sulina, în medie, sunt 85.3 pe an ; la Constanţa 70.5,
la Galaţi 97.9; la Brăila 97.7 şi la Călăraşi 87.7. De obiceiu ele au loc in.tre Octomvr.-:c
Aprilie in.clusiv ; la Călăraşi şi în Septemvrie. (Perioada 1901-1915).
Zile de iarnă (max. Z. °): la Constanţa 21.0 pe an.; la Sulina 20.9 ; la Galaţi 30.7 ;
la Brăila 28.9 ; la Călăraşi 25.7. (1901-1915).

Zile de vară (max. 25 0 ): la Constanţa 63.9 ; la Sulina 72.1 ; la Galaţi 93.2 ; la
Brăila 100.5 şi la Călăraşi 111.
In sfârşit, zile tropicale (max. 300 ) : la Constanţa 4.4 ; la Sulina 8.2 ; la Galaţi
26.7; la Brăila 30.9 şi la Călăraşi 43.5. (Perioada 1901-1915).
Din toate aceste date, rezultă că Sulina, la gura Dun.ării, in nordul Dobrogei, are
un climat mai excesiv decât Constanţa şi, de sigur, i decât Balcicul la Coasta-de-Argint,
dar mai pu-ţin excesiv decât oraşele dunărene menţionate.
1n toată provincia toamnele sunt mai calde ca primăverile, insă cu o diferenţă
mult mai pronun-ţată spre litoral, după cum se vede din următorul tablou (1886-1915):
LOCALITATEA Primăvara Toamna Diferenţa
Sulina 9°.8 12°.2 2°.4

Constanţa . . . 90.5 12°.8 3o.3
Balcic 10".4 13°.5 3°.1
Galaţi 10°.4 11°.2 0°.8
Brăila 10°.8 11°.4 0°.6
Călăraşi . . . . 10°.9 11°.7 0°.8
Pe litoral, toamna cu zile călduţe şi senine se prelungeşte, uneori, mult în iarnă

şi durează până nroape de Cră,ciun; pe când primăverile sunt reci din cauza Mării,
iar fen.omenele fenologice destul de intârziate. ln timp ce castanii sunt în plină frunză
floare la Bucureşti, arborii din Constanţa abiâ dau în frunză. In special nop-ţile de
toamnă sunt de o răcoare sim-ţită în podiş. Când te apropii de litoral
dela câţiva chilometri sim-ţi respirarea caldă. a Mării; ai impresia că pătrunzi
intr'o seră. In scurt, in Dobrogea litorală toamnele se prelungesc în iarnă, iar
iernile in primăvară.
1) St. C. Hepites: Op. cit., pag. 514.
70

CLIMA DOBROGEI
Iarna insă, cân.d anticiclonul siberian in.aintează până in. cen.trul Europei, un aer
ingheţat se scurge peste toată provincia, iar temperatura coboară în unele locuri
chiar şi sub — 25°. Atunci inghiaţă sticlă ; inghiaţă şi Dunărea, peste care pot
trece care grele, incărcate; ba chiar "inghiaţă i apa măxii pe o intindere de câteva sute
de metri dela mal. Acest fapt a 'ingreuiat mult în antiquitate şi în evul mediu sarcina
imperiului romart şi bizantin în apărarea provinciei de popoarele barbare, care emi-
grau sau invadau din stepele pontice in dreapta fluviului. Despre Sarma-ţii cari se
scurgeau iarna în imperiu cu carele lor scârţâitoare peste ghiaţa Dunării, ne vorbeşte şi
poetul roman Ovidiu, exilat la Tomis (Constan-ţa) de finpăratul August, în elegiile

sale.
Spargerea gheţii şi pornirea cu mult foşnet a sloiurilor pe Dunăre la vale, este
una dintre cele mai măreţe privelişti dobrogene, care atrage intotdeauna multă lume
pe malurile fluviului. Este şi un semn îrnbucurător de trecexea iernii şi apropierea
unor zile mai calde. Care e cea mai timpurie apariţie a gheţurilor, care e cea mai
târzie dispariţie a lor şi care e durata mijlocie, se poate vedeâ din următorul

tablou i):
Apariţia gheţurilor Dispariţia gheţurilor Durata
LOCALITATEA Data Data cea Data Data cea Mijlocie

mijlocie mai timpurie mijlocie mai târzie
,
Turtucaia 29.X11 9.XII 17.11 5.111 zile: 51

Silistra 29.XII 7.XII 7.11 5.111 41
Cernavoda 8.1 7.XII \c> 7.11 3.111 31
Hârşova 3.1 7.XII i 17.11 9.111 46
Măcin . 13.1 7.XII '',..'1 12.11 9.111 c:1 30
o.
Isaccea 3.1 11.XII ,-, 12.11 14.111 ..-1 41
TuIcea 8.1 10.XII 17.11 14.111 41
Sulina 29.XII 11.XII 2.11 14.111 36
Cifrele absolute sunt adesea mai eloquen.te. In anul 1923 Dunărea a stat îngheţată
la Tulcea nu mai puţin de 63 zile, dela 7 Ianuarie până la 12 Martie. Insă n.0 toate
iernile sunt aşâ de reci. Durata ingheţului variază după perioade de timp, după cum
se vede din urmă.torul tablou 2), în care sunt Insumate observările făcute în curs de
60 ani: 1835-1895.
1) Gh. Teodorov: Epoca de ingheţ a Dunării cursul inferior. Vezi şi Bulet. Soc. Geogr., 1883,
în iarna 1925-1926. «Bulet. Instit. Meteor. central An. III, pag. 79. Vezi şi Clima Brăilei, An. Ac.
al României», Martie 1926. Rom., Ser. II, Tom. XXII, 1900, pag. 153-209.
2) St. C. Hepites: Epocele ingheţului Dunării în
71
CLIMA DOBROGEI
Durata ingheţului Câte zile Zile:

pe decenii intr'un decen. media anuală
1836-1846 432 43.2

1846-1856 298 29.8
1856-1866 461 46.1
1866-1876 393 39.3
1876-1886 265 26.5
1886-1896 482 48.2
De unde se poate vedeă că durata 1nghe-ţului Dun.ării variază mult dela deceniu
la deceniu. Cea mai lungă durată a îngheţului, cunoscută n.ouă, este cea din 1879-80,
de 96 zile; la 1840-41: 95 zile, iar la 1861-62: 82 zile. Cea mai scurtă du.rată a in.ghe-
ţului a fost de 12 zile 1n. 1880-81. Durata 1n.gbeţului, prin urmare, variază. între 12 şi
96 zile. Sun.t insă i ani când Dun.ărea n'a 1ngheţat de loc. Aşâ, in perioada de obser-

va-ţie de 60 ani, in.tre 1835 şi 1896, fluviul a rămas cu totul liber de ghiaţăîn. 13 an.i 1),
ceeace1n.seamnă că la 5 ani aproximativ, unul e mai cald. In.tre 1851 şi 1854 Dun.ărea
n'a in.ghe-ţat trei ani con.secutivi. Sunt insă i ani cân.d fluviul inghia-ţă de două ori;
atunci poporul zice că. sunt «clouă In cei 60 ani aminti-ţi, aceasta s'aîn.tâmplat de
patru ori: la 1855, 1865, 1874, 1892. Ingheţul Dun.ării are repercusiuniînsemnate în
viea-ţa econ.omică a provin.ciei i 1n special asupra porturilor dunăren.e, dar i asupra
portului Constanţa, care iarna rămâne singurul liber pentru comunica-ţia pe apă cu
streinătatea.
In opunere cu iernile, uneori, destul de aspre, stau verile călduroase, adesea cu
zile tropicale. Termometrul in.registrează în. Iulie i August, uneori, temperaturi de
peste + 37 0 . Tărâna «frige» sub picioare i «aerul fierbe» de căldură in zare, peste coli-
nele calcaroase i despădurite. Chiar i în imediata apropiere a Mării, la Coasta-de-
Argint, falezele calcaroase, de coloarea argintului cenuşiu, expuse spre miazăzi, do-
gorăse de căldură ca gura un.ui cuptor. In după amiezile acelea de zăduf, o tăcere
imen.să se lasă asupra intregei provin.cii, iar fluturarea răcoroasă a unei adieri venite
din spre ape, este primită ca un sol al bucuriei.
Vânturile. S'a spus adesea, cu drept cuvânt, că Dobrogea este «drumul vântului».
Aerul curge intr'una peste această provincie, pe care o svân.tă de umezeală. Vântul
este intr'adevăr unul din elementele naturii, care atrage 1n deosebi atenţia călătorului
1n. Dobrogea. Gra-ţie perman.enţei sale, peisagiul Dobrogean se caracterizează i prin
mulţimea morilor de vân.t, care la margin.ea satelor îşi învârtesc greoiu enormele lor,
aripi. Zile liniştite sunt prea pu-ţine in. Dobrogea: la Constan.-ţa, abiâ 7.3% anual;
la Sulina 4.10/0 ; la Galaţi 10.7% i la Călăraşi 28.7%.
Pe litoral, şi mai ales vara, suflă obişnuitele brize de Mare i uscat, adieri plă.cute
care, din cauza in.călzirii n.eegale a uscatului i apei 1n curs de 24 ore, se răstoarnă
dela zi la n.oapte. Ziva vântul suflă dela Marea mai rece spre uscatul 1n.călzit, iar
In anii: 1842-1843 ; 1845-1846 ; 1851-1854 : 1878-1879 ; 1880-1881 ; 1885--1886 şi 1894-1895.

1859-1860 ; 1866-1867 ; 1872-1873 ; 1876-1877 ;
72
CLIMA DOBROGEI
noaptea i chiar în primele ore ale dimine-ţii, invers, dela uscatul mai rece spre apele
rămase mai calde. Pentru aceea brizele litorale s'ar puteâ numi şi vânturile pescarilor.
Insă vântul domin.ant al provinciei este Crivăţul, numit de unii i Rusnacul. Direc-
ţia sa obişnuită este cea de N, NE spre S, SW. El vine din spre Rusia i se simte ca
un vân.t greu i gros, care mătură suprafaţa pământului. Iarna aduce aer inghe-ţat
şi gerueşte tare, iar vara vine cald, un.eori cu ploi, dar i uscat şi incărcat de praf
de microbi. Tabloul ce urmează. 1) ne arată frequenţa vânturilor după punctele cardi-
nale i in. procen.te °/,), in principalele localităţi aşezate imprejurul Dobrogei:
Din compararea cifrelor acestui tablou rezultă că, iu afară de vântul dominant
de N şi NE, in fiecare localitate se accentuează frequenţa altor vânturi, a căror di-
recţie este influenţată de morfologia regiun.ii i de distribuţia apelor i uscatului in
raport cu localitatea con.siderată. Aşâ, la Călăraşi, după Crivă-ţ, ar veni pe al doilea
LOCALITATEA N NE E SE S SW W NW Calm

Constanţa . . . . 20.1 11.3 7.5 7.1 12.6 9.7 10.8 13.6 7.3
Sulina . . . . . . 16.8 14.9 7.2 12.8 13.0 13.2 4.2 13.7 4.1
Galaţi 16.1 20.9 9.4 8.1 10.6 14.9 3.4 5.9 10.7
Brăila 14.4 10.1 11.2 14.8 13.6 9.8 7.7 8.5 9.7
Călăraşi 13.0 12.0 3.0 7.1 4.3 5.2 15.9 11.6 28.7
plan vântul de W, din lun.gul luncii dunărene; la Brăila cel de S şi SE; la Galaţi cel
de SW şi S; la Sulina cel de S, SW şi NW, iar la Constanţa cel de S şi NW. Tă.-
ria vânturilor, evident, variază, dela adierea blândă până la uragan. Cifrele medii
anuale, după. scara Beaufort 0-12, dau pentru Constanţa tăria de 2.6; pentru Sulina
2.4; Galaţi 2.3; Brăila 2.6 şi Călăraşi 1.6. La Constanţa vânturile sunt mai violente
Adesea trebuie să lup-ţi, ca să îiaintezi impotriva lor. Ai impresia că despici
aerul cum ai despică un torent de apă. La Sulina tăria creşte primăvara şi toamna.
Uneori vasele sunt impiedecate de a intrâ din Mare pe gura fluviului. La Galaţi, Brăila
Călăraşi vânturile sporesc mai ales primăvara. 0 violen-ţă excepţională a că-
pătat vântul in timpul groaznicului uragan dela 29 şi 30 August 1924. Acoperişurile
caselor au fost smulse şi aruncate la distan.ţă. La orele 20 vântul atinse la Sulina,
la 29 August, iuţeala de 23 m. pe secundă; apoi tăria sa crescând, anemograful a fost
deteriorat, aşă că maximul de iuţeală a vântului in ziva aceea memorabilă rămâne
necunoscut. Violenţa i puterea sa Insă se cun.oaşte şi din aceea că mulţi copaci bă-
trâni au fost desrădăcina-ţi 2 ). 0 privelişte obişn.uită. în Dobrogea sunt i vârtejurile
de praf, n.işte cicloane in miniatură. Acestea aleargă irt chip de coloane peste ogoa-
rele uscate i peste drumuri măcinate de căruţe, stârnin.d pulberea până in slava
cerului, până ce, trecând peste păduri sau regiuni pietroase, dispar din ochi. Alteori,
in zile de secetă, se stârnesc furtun.i de praf, care se pierd peste Marea Neagră, un.de
') <<Bulet. lunar al Inst. Meteor.», Ser. II, Vol. 29 şi 30 August 1924, «Bulet. Instit. Meteor.>>
V, 1925, Martie, Maiu şi Octomvrie. 1924, Octomvrie, pag. 182-184.
2 ) C. A. Dissescu: Uraganul din Dobrogea dela
73
CLIMA DOBROGEI
Işi cern toată pulberea ridicată de pe faţa provinciei. Vânturile dese şi tari, in sfârşit,
explică şi acel caracter morfologic al regiunii, care face ca vârfurile dealurilor şi co-
linelor să apară sbârlite de stânci, pe când poalele lor să se In.groape Intr'o manta
groasă de sedimente eolice. La acest aspect Insă ajută şi ploile torenţiale.
Ploile. In ceeace priveşte precipitările atmosferice, Dobrogea se poate socoti, drept
tinutul cel mai secetos din România. Chiar i Bă.răganul dela W şi Bugeacul Basara-
bean dela N, primesc mai multe precipitări decât delta Dunării şi litoralul Mării.
Trebuie insă să facem o distincţie Intre regiunea cu dealuri i păduri din NW provin.ciei,
unde relieful influenţează asupra bogăţiei ploilor; regiunea platformei Inalte şi pă-
duroase a Deliormanului dela SW şi stepa dobrogeană, care ocupă centrul Dobrogei
litoralul dela gurile Dunării până la Coasta-de-Argint (vezi harta).
Tabloul ce urmează n.e dă mediile anuale ale precipitărilor atmosferice pe o pe-
rioadă de timp mai Indelungată, In aceleaşi localităţi pe care le-am considerat şi mai
sus ; deasemenea şi mediile pe anotimpuri 1 ).

Medii Perioada
LOCALITATEA anuale Iarna Primăv. Vara . A ni
Toamna de observaţie
Sulina 389.2 75.8 88.2 113.6 111.6 1868-1924 56

Constanţa . . . . 378.5 92.1 89.3 103.6 93.5 1886-1924 38
Galaţi 447.5 86.7 111.8 148.0 101.0 1883-1916 33
Brăila 419.4 80.5 100.8 140.5 91.0 1879-1916 37
Călăraşi 521.7 98.7 125.3 173.6 123.0 1883-1924 41
De un.de se vede clar că precipitările atmosferice scad pe măsură ce ne apro-

piem de -ţărmul Mării Negre i că maximum de ploaie cade în timpul verii, iar mi-
nimum de precipitări cade iarna. Diagrama climatului Con.stanţei arată un colţ al
ploilor in. luna Iunie i un altul mai mic in Octomvrie până In. Decemvrie. Prin aceasta
climatul Constan.-ţei arată o tranziţie Intre cel danubian şi cel hellenic. Deasemenea
mersul curbei ploilor, fără colţuri prea pronunţate, e caracteristic.
Lun.a cea mai ploioasă In toată Dobrogea este Iunie - excepţional Iulie la Cuz-
gun, In perioada 1884-1898 - iar luna cea mai secetoasă este August - excep-ţio-
nal Februarie la Cuzgun şi Gheringec 2).
Dobrogea cunoaşte mai adesea ani secetă şi mai rar ani ploioşi. La 1894 seceta
a durat la Hârşova 97 zile (9 Iulie-13 Oct.); iar In. 1897, 75 zile la Vadul (Cara-Har-
man) (2 August - 6 Oct.). A fost, după'. Hepites, cea mai lungă perioadă de uscăciune
din România 3). De altă parte, caracterul torenţial al ploilor de vară In stepă face
ca tot Dobrogea să fie citată şi cu cele mai mari cantităţi de ploaie Intr'o zi. După
acelaş autor 4), la 23 Nov. 1895, a căzut la Babadag, In 24 ore, 115.8 mm. ploaie;
iar in anul de secetă 1897, a căzut la Cara-Murat, la 15 Mart., 100.8 mm. In.să.
') «Bulet. Instit. Meteor.*, 1925, Martie, Maiu XXII, pag. 246, 231, 251, 269 şi 270.
Octomvrie. Cifrele ar fi şi mai eloquente dacă ar Seceta in Dobrogea in 1896. Anal. Inst. Meteor.
reprezintâ mediile pe aceeaşi perioadă de timp. Rom., Tom. XII, pag. B3. Vezi şi Clima Brăilei
2 ), 3) şi 4) St. Hepites: Materiale pentru climato- in Anal. Instit. Meteor. Rom., Tom. XIV, pag.
logia României, Anal. Acad. Rom., Ser. II. Tom. B 47-B 136.
74
CLIMA DOBROGEI

«Fotoglob-Constanţaa.
Fig. 41. Patul uscat al limanului Gargalâc (jud. Constanţa) in Iulie 1928.

C° Dec. Ian Febr. Mart. Apr. Mai Iun. I ul. Aug. Sep. Oct. Nov.
mm
20 100
75
I
10 — 50
_ *N1r.at • 25
1.11111111.11115
r
Curba tempe rat.

.•11■11, Cu rba ploilor
Diagrama climatului Constan-ţei 1886-1924.
Fig. 42.
75
CLIMA DOBROGEI
cantitatea cea mai mare de ploaie torenţială căzută în. Dobrogea se citează la 29 şi 30
August 1924. Uraganul care a bân.tuit atunci, a provocat un adevărat dezastru!
El a fost . in.soţit de manifestări electrice de o violen.ţă n.e mai pomen.ită, de o puter-
nică rupere de nori şi — ceeace a 1n.spăimân.tat pe locuitori — de revărsări inalte de
ape şi cutremure locale, provocate probabil de lunecări sau prăbuşiri de strate. Fur-
tuna intâia (12 Aug.) a venit dela Sud. La 9 dimineaţa bântuiă la Balcic ; la 10 1n mij-
locul provinciei, la Megidia. Furtun.a a doua a pornit dela Osmancea, din centrul
Dobrogei la orele 141/ 2 i s'a stins la gurile Dunării la ora 23. Dezastrul cel mai mare
1-a suferit satul Murfatlar, aşezat 1n. valea Cara-Su, la confluenţa mai multor văi.
Aci ploaia a căzut torenţială in.tre orele 15-201/2'. Pe la orele 18 se auzi un sgomot
asurzitor i apoi un val enorm de apă, inalt de 5-6 m., năvăll asupra satului. Pu-
hoaie de apă veniau de pe dealuri i s'adun.au pe văi. Numai in acest sat sau inecat
19 oameni şi humeroase animale. In toată provincia grindin.ă de 2-3 cm. bobul a
în.soţit ruperile de nori. Şuvoaile au dărâmat casele, iar furtun.a a smuls acoperişu-
rile şi a desrădăcinat copaci bătrâni. Cantităţi enorme de cereale au fost spălate în

laguna Razim diu satele vecine. La Casimcea, in. mijlocul Dobrogei, sau adunat
650 mm. de apă în 24 ore: aproape odată i jumătate valoarea medie a precipitărilor
atmosferice 1n curs de un. an! La Sulina 341 mm. n.umai în 4 ore! La Letea în deltă,
691 mm. in. 16 ore! Anemograful dela Sulina a inregistrat până. la 23 m. pe secun.dă
iuţeala vântului, apoi s'a deteriorat 1). A fost un caz intr'adevăr excepţional, totuş
caracteristic pentru acest pământ de contraste care este Dobrogea: lân.gă apele cele
mai intinse provincia cea mai secetoasă a României ;.şi in climatul cel mai sărac în
precipitări atmosferice, cantitatea cea mai mare de ploaie 1ntr'o zi.
Zăpadă cade mai puţină ca în restul ţării i n.0 durează mult, afară de anii excep-
ţionali. In special litoralul Mării i stepa meridională primesc puţin.ă zăpadă. Uneori
iarna, călătorind pe linia Bucureşti-Constanţa, observi contrastul in.tre Dobrogea
n.eacoperită de nin.soare i Bărăganul alb ca hârtia. Grindina bate provincia mai
rar ca restul ţării. Ea cade tot anul, afară de lunile Ianuarie i Februarie. Uneori
bobul ajun.ge mărimea unui ou de gâscă, precum am avut eu insumi prilejul a vedeâ
la Constanţa 2). Oraşul intreg a avut de suferit pagube insemn.ate de pe urma acestui
bombardament pieziş de milioane de granate care, abătându-se şi peste Mare, făceau
să ţâşn.ească apa 1n coloane.
In sfârşit, cerul dobrogean se distin.ge prin multă lumină i adesea prin.tr'o pu-
ritate care trezeşte lirismul. In nopţile calde de August, cu stele căzătoare; în nopţile
reci de toamnă târzie, sau In cele geroase de iarnă, cerul stepei se bolteşte n.esfârşit
de adânc şi de o limpezime de cristal; iar în spuza argin.tată a miliardelor de astre,
stelele mari ca boabele de diaman.t ard in depărtări şi 1ndeamnă la meditare. Ziva
soarele inun.dă cu lumina sa cerul argintat; iar norii în amurg sunt, uneori, de o fru-
museţe rară şi te farmecă prin formele, strălucirea şi culoarea lor de aur, de aramă.
sidef. Ceaţa e mai frequentă dealungul Dună.rii i pe litoralul Mă.rii; în interior ea
apare lăptoasă pe văi, mai ales în dimineţile reci de toamnă, pe când pantele şi
1) C. A. Dissescu: Uraganul din Dobrogea dela 2) In ziva de 3 Iunie 1923, dată memorabilă
29 şi 30 August 1924. Bulet. Inst. Meteor. Rom., pentru sărbătorirea, în acest oraş, a reinfiinţării
1924 Octomvrie, pag. 182-184. vechiului episcopat de Tomis.
76
•
CLIMA DOBROGEI
vârfurile colin.elor rămân in lumină pură. Tabloul ce urmează n.e dă indicaţii eloquente
asupra acestor fenomen.e mai sus studiate 1). Cifrele arată zile:
Sol Grosimea
Senin Nor Acoperit Grin- Manifest.
LOCALITATEA Zăpadă acoperit strat. de Ceaţă
0-3 4-7 8-10 dină electrice
cu zăpadă zăpadă
Sulina 173.6 88.4 102.2 9.2 3.7 8.7 12.7 0.5 4.1
Constanţa . . . . 143.6 112.1 113.2 12.4 19.3 39.5 28.7 0.1 11.0
Galaţi 114.5 131.9 118.7 14.2 4.1 62.2 44.3 1.9 16.1
Brăila 122.3 127.3 115.7 14.8 36.7 50.8 29.6 1.7 13.5
Călăraşi 135.5 116.8 113.0 17.5 37.2 65.7 30.1 2.6 13.7

TEMPERATURA AERULUI C° Constanţa
perio a d. 1886/1924
Mijlocii pe 20 ani Extreme Extreme Mijlocii lunare

Norma le m ijloc ii
Variaţ ia m ijlo cie

dela o zi la a lta
1886/1924 Zile cu:

Luni 1896-1915 mijlocii absolute extreme 1886-924
şi g . Cea . ,,, ,,, cs1 74 C,D

g
co Maxima
Minima
La orele maji Cea ma...1 .,..,..„,

ano- .1 .,9 k5 rubeata coborata A> v ' 9., "
Difer.
timpuri c: .5
1—‘
Val. Data Val. Data

8h 14h20h
1 2 3 4 5 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21
llecemvrie 2.1 4.9 3.0 2.9 2.4 2.1 6.2 -0.1 6.3 21.0 -16.8 37.8 12.0 1886 -6.3 1902 23.4 4.0 - -
Ianuarie . -1.8 1.2 0.6 0.7 0.7 2.4 2.7 -3.8 6.5 15.3 -2,.7 36.0 9.0 1915 -10.0 1888 14.1 10.0 - -
Februarie 5.9 3.3 1.9 1.8 0.7 2.1 5.1 -1.3 6.4 22.6 -18.0 40.6 9.3 1904 -7.7 1911 15.2 4.5 - -
Martie 3.8 6.7 4.8 4.6 4.2 1.8 8.0 1.7 6.3 24.3 -11.1 35.4 13.4 1906 -1.8 1886 8.9 0.8 0 1 -
Aprilie . 9.1 11.6 5.3 9.2 8.5 1‘.6 12.6 5.8 6.8 29.0 -4.5 33.5 15.4 1897 2.2 1893 0.7 - 0.3 -
Maiu . . 15.4 17.7 14.9 15.1 14.3 1.4 18.9 11.3 7.6 33.6 1.4 32.2 21.5 1907 9.5 1912 - - 1.5 0.1
Iunie . .. 20.2 22.5 19.6 19.6 18.3 1.3 23.8 15.4 8.4 34.7 6.4 28.3 25.8 1924 13.6 1899 - -10.5 0.3
Iulie. . . 22.2 25.1 22.2 21.4 20.8 1.2 26.3 17.4 8.9 36.2 11.0 25.2 29.1 1895 15.2 1913 - - 22.5 2.3
August . 21.9 26.1 22.3 21.9 20.8 1.2 26.1 17.1 9.0 36.8 8.8 28.0 30.6 1890 16.3 1912 - - 22.3 1.8
Septemvr. 17.5 20.9 18.3 18.5 17.1 1.4 22.0 14.0 8.0 33.7 1.4 32.3 25.2 1887 11.5 1921 - - 6.4 0.2
Octomvr. 12.4 15.8 13.5 13.2 12.7 1.8 11.9 9.7 2.2 32.5 -12.4 44.9 20.9 1896 5.4 1920 0.2 - 1.1 0.1
Noemvrie 5.8 9.0 6.7 6.7 6.2 2.1 10.3 3.5 6.8 25.3 -11.6 36.9 13.9 1905 -0.9 1897 8,0 1.3 - -
Anul . 11.2 13.9 10.9 11.4 9.6 1.7 14.3 7.6 6.7 36.8 -20.7 57.8 30.6 1890 -10.0 1888 70.5 20.6 64.7 4.8
Iarna . . 2.1 3.1 0.9 1.3 0.8 2.2 4.7 -1.7 6.4 22.6 -23.7 43.3 12.0 1886 -10.0 1888 52.7 18.5 - -
Primăv. . 9.4 12.0 8.3 9.6 9.0 1.6 13.2 6.3 6.9 33.6 -11.1 44.7 21.5 1907 -1.8 1886 9.6 0.8 1.9 0.1
Vara . . 21.4 25.2 21.5 21.9 16.6 1.2 25.4 16.6 8.8 36.8 6.4 0.4 30.6 1890 13.6 1899 - -55.3 4.4
Toamna 11.9 15.2 12.8 12.8 12.0 1.7 14.7 9.1 5.6 33.7 -12-4 46.1 25.2 1887 -0.9 1897 8.2 1.3 7.5 0.3
1) Bulet. Inst. Meteor. Rom., 1925, Martie, Maiu şi Octomvrie.
77
CLIMA DOBROGEI
VÂNTUL ŞVENOMENE DIVERSE

Constanţa
VÂNTUL Zile cu: "g

Luni s,i .. ,
--
,_,,,t 72,
Tăria după scara - ,cs ,,,

ano- Frecvenţa pe direcţiuni lin %
Beaufort 0-12 ,., , , :,..., t; ...-, .. .; .
timpuri >,§4 -,- •
N NE E SE S SW W NW cahn 8 h 14h 20h mi. N
2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21
Decemvrie . 22.1 6.5 5.3 3.5 9.1 15.1 13.0 18.7 6.0 2.9 3.0 2.0 3.0 2.0 2.7 - - 4.5 4.6 6.0
Ianuarie . . 22.7 10.0 1.8 1.6 5.8 11.8 18.1 27.2 5.1 3.0 3.1 3.0 3.0 3.9 - - 3.7 6.9 17.0

Februarie . 23.8 14.6 4.2 3.2 9.6 11.9 14.2 15.4 7.8 2.7 2.9 2.8 2.8 3.1 4.9 - 0.0 4.8 4.6 10.4
Martie . . 21.5 14.7 6.1 6.6 14.7 9.0 10.6 9.8 9.0 2.5 2.8 2.4 2.6 2.1 1.2 - 0.2 5.0 4.5 3.3
Aprilie . . 15.3 15.2 11.0 9.4 18.9 10.2 8.0 8.8 7.4 2.5 2.9 2.4 2.6 0.1 -- 0.1 0.4 1.5 4.3 -
Maiu . . . 14.0 10.8 10.3 13.0 19.0 9.8 6.6 7.6 7.8 2.3 2.5 2.1 2.3 - - - 1.5 2.3 2.8 -
Iunie . . 13.8 10.8 10.0 10.2 15.4 10.3 10.7 12.8 7.4 2.4 2.7 2.1 2.4 - - - 2.9 0.8 3.2 -
Iulie. . . . 18.8 11.4 8.7 7.9 14.2 7.3 10.1 13.3 7.1 2.5 2.6 1.9 2.3 - - - 2.7 0.7 2.9 -
August . . 21.1 14.3 9.5 7.8 12.5 6.4 7.0 12.4 7.6 2.5 2.7 2.0 2.3 - - - 1.6 0.5 3.0 -
Septemvr. . 21.2 12.2 9.0 9.0 12.1 4.6 9.0 11.3 7.8 2.5 2.8 2.3 2.5 0.1 - - 1.0 0.8 3.7 -
Octomvr. . 21.6 8.1 8.4 7.2 10.9 8.8 8.6 12.3 6.9 2.6 2.9 2.5 2.7 0.1 - - 0.5 1.9 4.4 -
Noemvrie . 22.6 5.2 4.6 5.5 9.0 10.4 13.5 14.0 6.6 2.8 2.9 2.8 2.8 1.0 1.2 - 0.2 2.2 6.3 2.8
Anul . . 20.1 11.3 7.5 7.1 12.6 9.7 10.8 13.6 7.3 2.6 2.8 2.4 2.6 12.4 19.3 0.1 11.0 28.7 41.2 39.5
Iarna . . . 23.7 7.0 3.8 2.4 8.2 12.9 15.1 20.4 6.3 2.9 3.0 2.9 2.9 9.0 16.9 - 0.0 13.0 16.1 33.4
Primăv. . . 16.9 12.6 9.3 9.7 17.5 9.7 8.4 8.7 8.1 2.4 2.7 2.3 2.5 2.2 1.2 0.1 2.1 8.8 11.6 3.3
Vara . . . 17.9 12.3 9.4 8.6 14.0 8.0 9.3 12.8 7.4 2.5 2.7 2.0 2.3 - - - 7.2 2.0 9.1 -
Toamna . 21.8 13.1 7.7 7.2 10.7 8.0 10.4 12.5 7.1 2.6 2.9 2.5 2.6 1.2 1.2 - 1.7 4.9 14.4 2.8
C,LIVIA DO13ROGEI
PRESIUNEA 51 UMEZEALA AERULUI, PRECIPITATIUNILE, HELIOGRAFUL

ŞI NEBULOSITATEA
Constanţa
Presiune a Precipitaţiunile Helio-
atm. la 00 Umezeala aerului Nebulositatea
Luni X 700 mm atrrtosferice graf

Extr. abs. Total mm ,9, ,4 Zile cu: Ci> Zile
Fractiunea
C
c.n Absolută
to Mijlocia
Insolat ie
M ijl. nun
Relativă in % .c,: ..... -4;
1896-1915
Mijlo cia
anotimpuri Z,' ,S*4 '.4 "-' ,- • .5.,y, •,.. 4.-,‘',
2:.;
,,x
Z 8 h 14 h 20 h mii. :.--S z''' ''' Al A I
1 3 4 6 7 8 9 11 12 13 14 15 17 18 19 20
,
▪
Decemvrie . . 61.7 84.7 36.8 5.2 88.1 80.8 87.3 84.2 30.9 36.4 36.4 6.2 5.0 - - 6.8 6.5 8.1 16.9

Ianuarie . . . 62.3 92.4 35.0 4.1 88.3 82.0 86.4 85.5 32.0 30.3 38.0 7.0 4.9 - - 6.4 8.8 7.9 19.3
Feb;uarie . . 57.9 81.5 38.5 4.3 85.4 78.1 84.9 83.7 28.2 30.5 31.4 7.1 4.3 - - 6.4 7.1 7.6 12.0
Martie . . . . 56.0 77.5 35.9 5.5 85.6 75.7 84.1 81.7 27.9 27.1 25.8 7.4 5.2 - - 6.2 7.6 10.1 13.4
Aprilie . . 58.0 74.1 36.7 7.3 80.9 73.3 81.8 78.5 26.4 28.1 35.7 6.1 4.4 - - 5.2 10.4 10.5 9.1
Maiu ..... 57.8 75.3 40.6 10.6 79.4 73.4 83.4 78.6 21.4 34.1 44.2 7.0 5.2 - -- 4.6 12.0 12.5 6.5
▪
Iunie . . . . 56.4 69.9 43.1 13.8 75.6 66.6 80.1 75.2 45.3 44.0 58.0 7.5 5.2 - - 4.1 14.3 11.8 3.9
Iulie . . . . 56.4 68.3 45.4 15.4 74.1 67.5 77.9 73.3 40.9 33.1 67.0 5.9 4.2 - - 3.2 19.5 8.5 2.9
August . . . . 57.0 68.6 46.3 15.7 76.6 68.4 78.6 73.1 33.3 26 5 84.5 4.5 4.0 - - 4.6 21.0 7.7 1.8
Septemvrie . 59.9 47.7 46.4 13.1 82.3 74.1 82.2 79.3 36.1 26,5 62.8 4.6 3.6 - - 3.4 17.5 7.6 5.0
Octomvrie . . 61.6 77.0 43.5 10.1 86.4 77.3 84.8 82.7 30.7 35.6 65.7 5.5 4.3 - - 5.3 11.1 10.0 9.9
Noemvrie . . 61.4 81.9 38.3 6.6 87.0 77.7 85.3 83.4 27.4 31.4 66.7 6.2 4.4 - - 6.1 7.8 9.8 12.5
Anul . . . . 59.4 92.4 35.0 9.2 81.5 74.5 83.1 80.0 390.5 378.5 84.5 75.0 54.7 - - 5.2 143,6 112.1113.2
Iarna ..... 61.4 92.4 35.0 4.5 87.3 80.3 86.2 84.5 91.1 92.1 38.0 20.3 14.2 - - 6.5 22.4 23.6 48.2
Primăvara . . 58.1 77.5 35.9 7.5 82.0 74.1 83.1 79.6 75.7 89.3 44.2 20.5 14.8 - - 5.3 30.0 33.1 29.0
Vara ..... 56.8 69.9 43.1 15.0 75.4 67.5 78.9 73.9 129.5 103.6 84.5 17.9 13.4 - - 4.0 54.8 28.0 8.6
Toamna . . . 61.0 81.9 43.5 9.9 85.2 76.4 84.1 81.8 94.2 93.5 66.7 16.3 12.3 - - 4.9 36.4 27.4 27.4

FITOGEOGRAFIA ŞI SOLURILE DOBROGEI
1)E
C. BRĂTESCU
Profesor universitor
Vegetaţia Dobrogei oglindeşte, în aspectele sale, condiţiile orohidrografice

climaterice ale aceste provincii i explică, în anumită măsură, natura solurilor sale.
Ea caracterizează în primul rân.d peisajul. Prin urmare, se poate afirmâ că, precum

climatul dobrogean reprezintă tran.ziţia spre cele trei varietăţi climaterice vecine :
varietatea dan.ubiană, ucrainiană i hellenică, —• tot aşâ i vegetaţia, prin elementele
sale con.stitutive, ca şi prin aspectele sale geografice, nu e decât sinteza lumii vege-
tale din cele trei regiuni amintite. Pădurile dobrogene amintesc, prin esenţele lor,
nu numai pădurile dela poalele Carpaţilor şi din lun.cile râurilor române, dar şi pe
cele dela nord de Balcani ; ba chiar cuprin.d i elemen.te ce ne duc spre Crimeea, Cau-
caz, Anatolia i Mediteraua orientală. ; iar stepa dobrogeană nu e decât o continuare,
în primul rân.d a Bărăganului românesc, precum i a stepei pon.tice din Ucraina.
Drumul de migrare al elementelor fitologice, care dau Dobrogei un caracter aşâ de
particular, este o chestiun.e care interesează în deosebi pe geograf. Aşâ că, i din
acest pun.ct de vedere, ca i din cel geologic, climateric, zoologic i etnografic, pro-
vincia n.oastră reprezintă mozaicul unor lumi variate, locul de contact al multor ele-
mente caracteristice regiunilor geografice vecine, drumul de trecere sau de migrare
al vie-ţii organice în.tre cele patru puncte cardinale.
In legătură cu solul, subsolul i relieful pe de o parte, iar de alta cu clima şi, în spe-
cial, cu bogăţia de precipitări atmosferice, distingem în Dobrogea următoarele unităţi
fitogeografice: I. o in.sulă păduroasă 111 Nord, cuprinzând o mare parte din. jud. Tulcea ;
2. o peninsulă forestieră in. SW, acoperind mai ales jud. Durostor ; 3. apoi un. Bărăgan,
sau stepa pontică, intercalată in.tre cele două zone păduroase şi întin.zându-se mai ales
în jud. Constan.-ţa şi Caliacra ; 4. în.fine, larga luncă dunăreană, cu Balta Ialomiţei, Balta
Brăilei şi cu Delta. Tranzi-ţia între cele două regiuni de vegetaţie lemnoasă i stepa do-
brogeană o fac subzonele relativ largi de antestepă dobrogean.ă. Incă din timpul domi-
naţiei turceşti, populaţia rurală a provinciei s'a folosit de anumiţi termeni, spre a denumi
aceste regiuni naturale: cele două massive păduroase şi în special cel de SW poartă până
azi numele de Deliorman—pădure nebună, codru ; iar stepa centrală, pentru orice ţăran
neinfluenţat de nomenclatura oficială, este adevărata Dobroge.
Pădurea din Nord are un caracter insular, fiind izolată, de jurimprejur, de alte
massive păduroase mai depărtate, prin stepe i bălţi; pe când pădurea din SW nu
e decât continuarea celor ce se lasă dinspre Balcani spre Dunăre i Mare, spre a se
con.tin.uă în stânga fluviului cu vechii codri, astăzi in mare parte despăduriţi, din
81
D obrogea
HARTA SOLURILOR DOBROGEI
fotogr. după
ATLASUL INSTIT. GEOLOG. AL ROMÂNIEI
Foaia 2, ed. 1927
i=sol bălan nisipo-argilos presiuni
2=sol castaniu din seria cer- 8=podzol
noziomurilor 9=podzol schelet şi soluri sche-
3=cernoziom şocolat lete
5=--cernoziom degradat 13=dune de nisip
6=sol brun roşcat de pădure 17=sărături marine
7—sol brun roşcat de pădure 18=plaur
cu pelice de podzol de de- 19=aluviuni noi
F1TO GEO GRAFIA ŞI SOLURILE DOBRO GE1
Fig. 43.

FITOGEOGRAFIA Ş1 SOLURILE .DOBROGEI
districtele ilfov, Vlaşca i Teleorman. Stepa dobrogeană, in fine, nu e decât o prelun-

gire a Bărăgan.ului de peste fluviu i a stepelor pon.tice din Basarabia i Ucrain.a.
Paralel cu aceste regiuni fitogeografice i in grani-ţe care grosso-modo corespund,
distingem în Dobrogea i următoarele varietă-ţi de soluri:
1. Soluri schelete, podzoluri i podzoluri schelete, numai în Nord, pe suprafaţa
platformei superioare a Taiţei i Slavei şi mai puţin pe aceea a Teliţei, fiind ocu-
pate de mici insule de fagi şi mai ales de păduri quaternare de stejari, amestecate
şi cu alte esenţe.
2. Soluri brun-roşcate, acoperite în deosebi de păduri preistorice de stejari

asociaţi cu diverse alte specii lemnoase i ierboase.
3. Cern.oziom şocolat şi mai ales cern.oziom degradat prin inain.tarea pădurii în stepă.
4. Soluri castanii ,şi soluri bălan.e n.isipoase, sau argiloase, sau argilo-n.isipoase,
caracteristice stepei.
5. In fin.e, soluri aluvionare cu o floră specială, formând mai ales zona dunăreană
soluri in.trazonale, cum sunt nisipurile, sărăturile, răcoviştele etc. cu flora lor deose-

bită, ocupân.d mai ales litoralul Mării.
Despădurirea efectuată de om şi varia-ţiile climaterice, cărora li se datoreşte
oscilarea graniţei dintre pădure şi stepă, sunt cauzele pentru care astăzi nu găsim
o coincidenţă perfectă 1ntre limitele varietăţilor de soluri i limitele zon.elor de
vegetaţie.
România ciscarpatină nu este o ţară prea bogată in. păduri. Vegetaţia lernnoasă
acopere abiâ 8°,/o din teritoriul ei, pe când in Polonia circa 20%, în Germania 25,9%,
in Austria 32,5%. In ceeace priveşte Dobrogea, suprafaţa ocupată de pădure ')
se prezintă astfel 1n. km2 :
4 4-
Gârniţă
Salcâm
*Z>"
.'c' c-) '-'
• ,4 • ,I
Ţinuturi Cer p.,-.
'
Tei g), Ulm :,, 74a >
. Total
4
Tulcea . . . 247.200 2.100 -- 176.160 211.3n0 31•870 - 45•23o 151•74o 065•720 10 •93
Constanţa . , 18.260 4.940 - 27.380 3.430 17.870 5•180 1 7.100 49.450 24.050 168.260 2.43
Caliacra , , 111.100 - 42.080 - 0.260 - - 0.260 31.950 185•630 4.1.0
Durostor , , 85.5.410.000 41.590 851.20 55.820 5.850 2-200 - 5.900 102.760 794.790 24.64
Dobrogea . , 462.210 417.04$ 41.580 330.740 270•580 55•450 7.380 17.100 100.84( 311.080 2014•400 8.66
După vârsta actuală, pădurile Dobrogene au fost clasificate astfel:

i
Ţinuturi
ani ani ani ani ani p este
1-20 20-40 ,40-60 60-80 80-100 I oo ani Total
Tulcea . . . , , 301.770 339.810 127.750 72.200 18.72o 5.37o 865.72o

Constanţa . , , 155.840 12.200 0.120 -- --#- -- 168.280
Caliacra . . , , 140.080 45.55o - -- 185.630
Durostor . . . , 552.280 219.010 12.630 7.s59 2.120 - - 794.790
Dobrogea. . , . 1150.070 617.570 140.50o 80.o513 20.810 5.370 2014.40(
1) Dupa Statistica pădurilor din România pe anul Direcţiumi a VI regionale silvice din Constanţa,
1 922, Vol. I, Padurile Statului. Chişinau, 1924, pna la 1926. In calculul suprafeţei padurilor s'a
corectata şi completata dupa datele inedite ale omis aci suprafaţa poenilor din păduri.
83
I. Zona coniferelor lipseşte cu desăvârşire in Dobrogea din cauza reliefului me-

diocru. Câteva plantaţii de Pinus maritima Poir pe litoralul Mării (Tuzla) n'au dus
la rezultate tocmai fericite, din cauza climei nefavorabile.
II. Fagul (Fagus silvatica; orientalis?) deasemenea s'ar puteă spune că este o
excepţie in Dobrogea. Apare in nordul provin.ciei, in mijlocul celor mai vechi masive
păduroase, in chip insular, pe partea de N'Vţ a dealului Teilor i în fundul mai umed
umbros al văii Fagilor, un.de urcă pe coastă până pe la 200 m. in.ălţime. Mai apare
intr'o a doua insulă, lntre M-rea Cilic şi Meidanchioi: iar in pădurea Babadagului,

«Fologlob-Conslaitfa;>.
Fip. 44. Prisac'ă de albine îîitro poiană din pădurea Mănăstirii Cocoşul, jud Tulcea.
unde a fost men.ţionat de Brândză, astăzi nu mai există. In sfârşit, fagi de prove-
nienţă balcanică se găsesc pe înălţimile i văile dintre Valea-fără-iarn.ă (Batova)
graniţa bulgară. De obiceiu fagul creşte in locurile neacoperite de loess şi mai ales
pe pantele de N ale văilor, in podzol tipic, care reprezin.tă ultimul stadiu de degra-
dare al unui sol foarte vechiu, cum este in NW Dobrogei; sau intr'un sol de pă-
dure podzolit, cum este cel dela sudul Văii-fără-iarnă. După Enculescu, vechimea
fagului în pădurile dobrogene nu e mare. El ar fi un colonist mai recent printre
esen.ţele lemnoase vechi ale acestei provin.cii.
III. Pădurile quaternare de stejar, alcătuite in primul rând din quercinee, la
care se adaogă o sumă de alte specii lemnoase, formează cele mai vechi masive de
păduri din Dobrogea. Ele descind direct din cele terţiare şi nu sunt crescute in loess,
ci, intocmai ca i fagul, în podzol tipic, sau in sol de pădure podzolit. Ar fi, prin
84
FITOGEOGRAFIA S1 SOI,URILE DORROGET
urmare, mult mai vechi îrt acele locuri decât epoca depunerii loessului. In. Dobro-
gea de Nord ele acoperă in chip insular platforma înaltă a Tai-ţei şi Slavei, fiind la
in.ceput despărţite in două trupuri mari de pădure prin înaintarea stepei între satele
Nalbant i Regina Maria. Mai apoi codrul a inain.tat pe văile cu râuri, cucerind teren
mai mult spre N şi SE şi mai puţin. spre E şi W, unde sunt văi mai pu-ţine şi mai
seci. In. Dobrogea de sud, numai înălţimile dintre Batova i hotar i centrul Delior-
manului, — deci tocmai ţinuturile unde loessul dispare ca subsol — sunt acoperite
de aceleasi vechi păduri cvaternare. Ele au in provincia noastră un caracter ceva

Fig. 45. Vedere din podgoria <, Sarica». <‹Fologlob-Cuitslan(u»,
mai deosebit decât acela al pădurilor din stân.ga Dunării, nu numai prin compo-
ziţia lor, caracterizată printr'un n.umăr de specii proprii, dar i prin aspectul lor va-
riat, curprinzând, ici-colo, insule de antestepă, oridecâteori roca golaşe iese la iveală,
sau apare un sol scheleto-turbos.
Numărul speciilor lemnoase ce compun pădurile quaternare de stejar este foarte
mare. Totuş, găsim trupuri de pădure unde predomină stejarul i carpinul, cum
sunt în podişul Babadagului; sau alte trupuri unde predomină stejarul i teiul, cum
sunt in platorma dela nord a Taiţei 1).
') Aşă. la Balabancea avem 4.094 ha. pădure Stejar pedunculat găsim la Babadag 3.497 ha.;
de tei ; la Dorobanţu 1411; la Niculiţel 1.359; la Balabancea 2.017; la V. Alexandri 1.490; la
la V. Alexandri 1.118; la Ortachioi 1.111; la Slava Rusă 996; la Niculiţel 906; la Dorobanţu
Isaccea 1.077; la Slava Rusă 981; la Teliţa 770, etc. 705; la Ortachioi 667, ete. Carpin găsim la Ba.
85
HARTA ZONELOR DE VEGETATIE
DIN DOBROGEA
Fologr. după P. Enculescu Memor.
Instit. geolog. al Romântet Nr. I, Pl. 1, 1914
1. Subzona fagului = ;7= Limita regiunti bogate
2. Subzona sfejarului 1n elemente mediteranee •
3. Antestepa 1n regresie •
Car.---=Carpinus Duinensis Scop.
4. Antestepa propriu zisă Ce.=Celtis australis L. 42.4,Y
5. Stepa Co.=Corylus Colurna L.
6. :::: Plaur fr.=Fraxinus oxyphylla M. B,
FITO GEOGRAFIA SISOLURILE DOBROGEI
7. Stuf F.=Ficus Carica L.

8. Pădurt de esenje albe J.--Jasminum fruticans L.
9. Plantajii de salcămt (Robinia P.=Palturus aculeatus Lam.
Pseudacacia L.) Pe.=Periploca graeca L.
Limita inferioară a fagului Py.=Pyrus elaeagnifolia Pall.
Limita pădurtlor propriu S. =Siringa vulgarts L.
zise X.=Zizyphus vulgaris Lam. etc.
Limita antestepei
t,,tu
:11 Pmel
f
i;.O8 z,,c• .1"'
• •:1,,,rrnti
rwlar
,32 1,{4,41,1, rr•
&r,rişt.ţ.ire
fttit4 P9'
j-
FITOGEOGRAFIA 51 SOI,URILE DOBROGEI
Prin.tre quercineele regiunii cităm: Quercus sessiliflora Salisb. (stejarul); Q.

pedunculata Ehrh. (gorunul); Q. conferta Kit. (gârniţa); Q. cerris L (cerul) şi Q. pu-
bescens Wild. (tufanul), foarte abundent in Dobrogea.
Alături de quercinee i în asocia-ţie cu ele mai cresc: Fagus silvatica L (Fagul),
numai in cele trei insule fitogeografice amintite; Tilia argentea Des (Teiul cu frunza
argintată); Fraxinus excelsior L (Frasinul); Carpinus betulus L (Carpinul); dife-
rite varietăţi de ulm: Ulmus pedunculata Fouger ; U. campestris L; U. montana With;
Acer pseudoplatanus L (Paltinul); Acer campestre L (Jugastrul); Acer platanoides
L (Arţarul); Cornus mas L (Cornul); Cornus sanguinea L (Sân.gerul); Crataegus

monogyna Jacq. i pentagyna W. et Kitt. (Păducelul); Corylus avellana L (Alunul);
Pyrus communis L (Părul pădureţ); Malus silvestris Mill. (Mărul pădureţ); Pru-
nus Padus L (Mălinul); Sorbus aucuparia L (Scoruşul 'sălbatec); Cerasus avium
Moench (Cireşul sălbatec), etc.
Ca esenţe caracteristice Dobrogei faţă de restul României, cităm: Colutea ar-
borescens L (Salcâmul galben, Băşicoasa); Cotoneaster integerrima jl. nigra Wahl.

(Bârcoacea); Fraxinus oxyphylla M. Bieb. i Fraxinus coriariifolia (Specii de frasin);
Pyrus elaeagrifolius Pall. (0 speţă de păr); Paliurus aculeatus Lam. (Păliurul); Spi-
raea crenata L (Taula); Rosa agrestis L. (Trandafirul sălbatec); Iasminum ,fruticans
L (Iasomia sălbatecă).
Periploca graeca L radiază din spre marginile pădurilor dobrogen.e pan.ă în
Bărăgan; Rosa pimpinellifolia Lin (Tran.dafirul sălbatec) până in Ţara Bârsei, ca
Cotoneaster Tomentosa Lindl ; iar Cotinus Coggygria Scop. (Scumpia) până..in Mol-
dova de Sud i in. Mun.tenia. Aceste două specii din urmă. apar i în SW. României,
ca şi Ficus carica L (Smochinul sălbatec); Carpinus duinens Scop.; Prunus Ma-
haleb L (Vişinul turcesc); Fraxinus ornus L (Mojdreanul), care in Dobrogea creşte
numai în pădurile din spre graniţa bulgară; Syringa vulgaris L (Liliacul) i Juglans
regia L (Nucul), care în Oltenia apare prin păduri, la apus de Jiu; iar Vitis vinifera
L (Viţa sălbatecă), a cărei graniţă îu România e necunoscută in.că, apare in Dobro-
gea, la Turnu-Roşu, in valea Cernei i în mun.ţii Mehedinţilor.
Insuş faptul că unele din aceste specii apar numai în Dobrogea, iar altele şi in
părţile sud-vestice ale României, prin urmare in acele regiuni unde se face tranziţia
dela climatul dan.ubian spre cel mediterarteu, ne arată că ele au in. România o pro-
ven.ien.ţă meridion.ală i anume din spre Mediterana orien.tală.
Prin luminişuri de pădure mai apar i Rosa canina L (Măcieşul), Amygdalus
nana L (Migdalul pitic); Cerasus chamaecerasus Lois (Cireşul pitic); Sambucus nigra
L (Socul); Prunus spinosa L (Porumbarul), etc.
In sfârşit, vrednice de citat sunt i următoarele. elemente lemnoase scaden.te,
precum: Clematis vitalba L (Curpenul de pădure); Viscum album L (Vascul) parazit
pe măr, păr, tei, arţar, etc.; Loranthus europaeus L (Vâscul de stejar) i diferite
specii de Rosa, Rubus şi Cytisus (Trandafiri, Mure, Drob), intre care o atenţie deose-
bită se cuvine speciei Rubus Mrazecii."
badag 2.598 ha.; la Balabancea 2.048 ; la Niculiţel etc. Cer aflăm la Cainargeana Mică (Durostor)
1.359; la Başchiol 1.169 ; la Teliţa 1.046; la Isac- 1.400 ha.; la Doccelar 4.400; la şahinlar 700, etc.
cea 1.078; la Dorobanţu 706 ; la Slava Rusă 327, (După Statistica pădurilor din România, 1922).
87
FITOGEOGRAFIA. ŞI SOLITRILE DOBROGEI
- sule de ante-
Datorită subsolului, în aceste păduri quaternare de stejar apar i in
stepă, in care se pot citâ, ca vegetaţie ierboasă caracteristică, următoarele specii:
Iris pumila L, foarte abundent (Stânjineii); Triticum cristatum Schreb. (Grâul);
Dianthus nardiformis Janka (Garoafa purpurie); Asperula Cynanchica L (Lipi-
toarea rozalbă); Cephalaria corniculata Roem. et Sch. (Sipica); Achillea compacta
Willd (Coada Soricelului); Centaurea orientalis L (Mătura); Teucrium Polium L
(Dumbeţul); Stachys angustifolia M. Bieb. (Jaleşul); Allium flavum L. (Ceapa), etc.
Dintre quercineele, care fac caracteristica acestor păduri, stejarul i gorunul,

Fig. 47. -Vedere din podgoria «Sarica». «Fologlob-( 'ohslunţa».
după Procopianu Procopovici, descin.d probabil din elemente terţiare pentru aceea
aceste specii preferă înălţimile dealurilor; in timp ce gârniţa i cerul au un caracter
meridional i de aceea preferă câmpia i poalele dealurilor. Ele sunt elemente imi-
grate 'in Dobrogea din spre sud. In orice eaz, vechimea pădurilor dobrogene, mai
ales în nord, este mult mai mare decât aceea a pădurilor de foioase din stânga flu-
viului, unde, până în zorile epocei quaternare câmpia română a fost fundul unui
golf marin şi mai apoi a laculni levantin..
IV. Pădurile preistorice de stejar 'inconjoară de jur imprejur pădurile quater-
nare, din care i descind. Impădurirea naturală s'a inceput i se face şi astăzi de obi-
ceiu mai 'intâiu cu arbuşti. La marginea codrului apar stufişuri şi mărăcin.işuri de
Prunus spinosa L, Roza canina L, Crataegus monogyna Jacq., Evonymus verrucosus L
(Porumbar, Măcieş, Păducel, Lemn râios), etc., după care braintează apoi arborii
88
FITOGEOGRAFIX ŞT SOLI:FRILE DOBROGET
superiori precum sun.t: stejarii, ulmii, frasinii, arţarii, teii ,şi alţii. Sub umbra acestora
arbuştii, — avantgarda codrului — se retrag la margini ş apoi dispar. E un capitol
interesant din lupta pen.tru existen-ţă, aeeastă expansiune a codrului 'in paguba avan.t-
gardei sale de arbuşti. Aproape intotdeauna avantgarda piere după ce a preparat
terenul. Ofensiva codrului nu s'a făcut insă fără oscila-ţii, ci a avut epoce de inaintări
retrageri. In gen.eral insă a predomnit inain.tarea.
Expansiunea pădurii quaternare s'a in.deplinit i după depunerea loessului; ea
ajunge in cele din urmă, ca pădure preistorică, până în marginile stepei. Din faptul

Fig. 48. Ţreeratul eerealelor în stepa (Râmnieul de Sus). «Fotoglob-Constanfm5.
că în aceste păduri nu există tumuli sau gorgane, s'ar puteâ deduce că expansiunea
s'a terminat inainte de inălţarea acestor movile artificiale, care totdeauna s'au ridicat
pe suprafeţe golaşe, de obiceiu pe cumpăna apelor, in poziţii ce domină stepa. Inain-
tarea pădurii s'a infăptuit mai intâiu pe văile cu ape, care-şi au obârşia in platfor-
mele acoperite de pădurea quaternară. Apoi din văi arborii s'au ridicat pe coaste,
spre înălţimi. 0 dovadă o găsim in faptul că n.umărul speciilor lemnoase este n.ease-
mănat mai bogat in văi ca pe podiş, iar solul este mult mai inaintat în degradare.
0 deosebită influenţă au avut i rocile permeabile, precum loessul, nisipul, gresia,
etc., care s'au spălat mai uşor de săruri şi, deci, au oferit teren mai favorabil pentru
expansiune decât argilele impermeabile.
• In Dobrogea de Nord inaintarea pădurii s'a infăptuit mai greu spre W, SW şi E,
din pricina văilor puţine şi uscate ; dar mai uşor spre SE, unde s'a unit cu insula de
89
FITOGEOGRAFIA ,ŞI SOLURILE DOBROGEI
codru quaternar din platforma Slavei şi mai ales spre Nord, dealungul văilor um-
broase i mai umede, unde şi astăzi rezistă energic impotriva defrişerii. Adesea dru-
muri părăsite şi pârloage n.elucrate le vezi năpădite de boschetele de subarbuşti, care
premerg pădurii.
In Dobrogea meridională pădurea preistorică are intinderea cea mai mare. Din.
Deliorman ea a coborit pe văi şi apoi s'a urcat pe podiş, ajungând până la Dunăre
până în colţul de SW al jud. Constan.ţa.
Esenţele lemnoase, care alcătuesc aceste păduri, sunt aceleaşi ca i in cele qua-
ternare. Ceeace le distinge de aceleaşi păduri preistorice din restul României, este
pe deoparte marea frecvenţă a unor specii imigrate, iar de alta faciesul ceva mai deo-
sebit din punct de vedere al infăţişării de total. Intr'adevăr, pe când pe văi ele sunt
foarte bogate în esenţe felurite i au o vegeta-ţie ierboasă tipică de pădure, — de
indată ce urcă pe coaste şi mai ales pe podiş, ele capătă caracterul pădurilor de ante-
stepă, adică: pă.durea devine mai rară, arborii mai chirciţi, cu semne de suferinţă,
numărul esenţelor se reduce simţitor ş în cele din urmă predomină quercineele. Ve-

geta-ţia ierboasă, şi ea, se imbogăţeşte cu elemente proprii antestepei i chiar stepei.
Dintre quercineele care acopere podişul deasupra văilor, predomină. Quercus con-
ferta Kit (gârniţa) i Q. cerris L (cerul); iar vegetaţia ierboasă cuprinde şi ea ele-
mente sosite din domeniulflorei Mediteranee orientale i din stepele pontice ale Ucrainei.
Caracteristic pentru pădurile preistorice este faptul că, spre marginile lor, ele
işi pierd caracterul de massive compacte şi se răresc cu luminişuri şi poene. De altă
parte, dacă arborii devin tot mai chirciţi, in schimb, ca o consecinţă a adaptării la
mediu, ei capătă coroane bogate i ramificate la o mică inăl-ţime dela faţa pământului.
Deasemenea unele esenţe, rare in interiorul pădurii, spre margini se inmul-ţesc i ca-
pătă o vigoare deosebită
Solul pădurilor de stejar preistorice este un sol brun-roşcat, pe alocurea chiar
de un roşu intens. Coloarea aceasta pare a sta in legătură cu nuan-ţa de climat me-
diteraneu ce se observă in Dobrogea. In depresiunile din regiunea sud-vestică a pro-
vin.ciei insă, solul brun-roşcat de pădure s'a degradat prin stagnarea apelor de ploaie,
dân.d aşâ numitul podzol de depresitini, diferit de podzolul tipic din restul ţării. In
ce priveşte compoziţia solului brun.-roşcat, observăm la suprafaţă un orizont supe-
rior, conţinând 3-5`),„ humus, iar dedesubt un orizont inferior, gros până. la 1,50 m.,
de coloare roşcată, datorită hidra -ţilor de fier, cari uneori formează chiar pojghiţe.
Solul acesta a fost adânc spălat de săruri solubile. In. special CO3Ca se găseşte abiâ
la 2 m. adâncime, sub formă de concreţiuni calcaroase.
V. Antestepa dobrogeană nu e decât stepa veche, cucerită de avangarda pădurii.
Oscila-ţiile de graniţă se petrec aci şi astăzi, precum prea bine se poate află i din
tradiţia bătrânilor. După Enculescu, vârsta recentă a in.vaziei pădurii in stepă se
cunoaşte după următoarele caractere:
a) Impuţin.area numărului speciilor lemnoase; tinereţea arborilor; chircirea lor.
b) Degradarea mai puţin inaintată a solului i prezen-ţa in sol i in subsol a
multor galerii săpate de animale de stepă, ale căror schelete incă se mai văd in ele.
1) Vezi pentru toate aceste consideraţii, impor- n România, Bucureşti 1924.

tanta operă: P. Enculescu, Zonele de veget. lemnoasă
90
c) Tumulii, cari la origine au fost inălţaţi numai in stepa golaşe, astăzi sau sunt
acoperiţi de pădure, sau sunt lnconjuraţi de ea.
d) Valurile romane dintre Cernavoda i Ivrinez sunt năpădite de stufişuri
de arbori, arbuşti şi subarbuşti, ceeace arată că pădurea este posterioară epocei
roman.e.
e) Monumentul dela Adam-Clisi, Tropaeum Trajani, ridicat pe suprafa-ţa inaltă
a stepei, pentru ca privirea nelmpiedecată să poată imbrăţişă intinderile până la ori-

Fig. 49 Cişmea monumentală spre coada limanului Teehirghiol, în stepa jud. Constanţa.
zont, astăzi este inconjurat de insule păduroase de antestepă. Vedem adesea arbori
tineri chiar i pe ruine.
f) In fine, chiar drumurile părăsite, miriştile nelucrate i cimitirele musulmane
vechi au fost năpădite, pe alocuri, de tufişuri de antestepă.
Limita externă a antestepei se pune acolo unde arborii chirciţi ai acestei sub-
zone dispar, iar solul nu mai arată semnele degradării. De aci incolo nu mai găsim
deck mărăcinişurile i rugăriile stepei, pierdute în oceanul vegetaţiei ierboase. Li-
mita internă in.să e mai grea de precizat. Ea nu este o linie, ci o zonă de tranziţie,
caracterizată prin rărirea massivului păduros, prin impuţinarea numărului speciilor
lemnoase, prin inchircirea indivizilor, prin imbogăţirea numărului speciilor ierboase
de antestepă i prin dispariţia solului de pădure, spre a lăsă loc unui sol mai puţin
degradat. Cernoziomul degradat i chiar cernoziomul şocolat, mai rar insă solul ca-
staniu sau bălan de stepă, caracterizează această subzonă.
91
FITOGEOGRAFIA ŞI SOLITR TI,E DOBROGEI
In Dobrogea de n.ord antestepa inconjoară de jur 'imprejur insula forestieră

quaternaro-preistorică. Ea diferă, in caracterele sale, de antestepa de din.colo de
fluviu i nu are legături cu ea. Spre N şi W e mai in.gustă; dar spre S şi mai ales spre
E se intin.de în. suprafaţă. Aproape intreaga platformă a Teliţei şi Dunavăţului cade
în domeniul acestei subzone.
In Dobrogea meridion.ală, .afară de cele dou.ă insule de antestepă: un.a,
la apus de Bazargic şi alta in jurul Turtucaei, — mai avem o zonă largă de antestepă
care se 'intinde dela Dunăre până la Coasta-de-Argint şi, prelungin.du-şi bra-ţe în.

«Fologlob-l'onslaul(b>.
Fig. 50. Irigarea stepei prin pomparea apei pe înălţime, la coada lacului Techirghiol.
stepă, pe văile podişului şi mai cu seamă pe pantele expuse spre nord, reprezintă
avangarda codrului Deliorman.ului către stepă.
Ca specii caracteristice antestepei cităm:
Dintre arbori: Quercus conferta Kit (Gârniţa); Q. pubescens Willd (Tufanul) şi
mai rar Q. pedunculata Ehrh. (Gorunul); Carpinus Duinensis Scop. (Carpinul); Fraxi-
nus ornus L (Mojdreanul); Ulmus campestris L (Ulmul de câmp); Pyrus communis
L (Părul pădureţ) şi Pyrus elaeagrifolius Pall. (Părul sălbatec); Malus silvestris Mill
(Mărul pădureţ); Prunus mahaleb L (Vişinul Turcesc); Acer Tataricum L (Arţarul
tătăresc), etc.
Dintre arbuşti şi subarbuşti: Amygdalus nana L (Migdalul pitic); Berberis vul-
garis L (Dracila); Cornus mas L (Cornul); Cornus sanguinea L (Săngerul); Crataegus
monogyna Jacq (Păducelul); Prunus chamaecerasus Lois (Cireşul pitic); Cytisus hir-
92
FITOGEOGRAFIA t SOLURILE DOBROGEI
sutus L (Drobul); Evonymus verrucosus Scop. (Lemnul râios); Jasminum fruticans L

(Iasomia sălbatecă); Prunus spinosa L (Porumbarul); Rosa canina L (Măcieşul);
Rosa pimpinellifolia Lin. (Trandafirul sălbatec); Rosa .austriaca Crantz (Trandafi-
raşul); Rhus Cotinus L (Scumpia); Rhamnus cathartica L (Verigariul); Viburnum
Lantana L (Călinul); Sambucus nigra L (Socul); Ligustrum vulgare L (Lemnul
câin.esc), etc.
In sfârşit, ca specii rare, cităm: Celtis australis L, numai lângă Hârşova şi Man-
galia; Ficus carica L (Smochinul sălbatec), formând stufişuri pe coastele podişului

Fig. 51. Puţ adânc cu depănător in satul Moşneni (Pervelia) din stepa jud. Constanţa.
din spre Dunăre, in apropierea Hârşovei, apoi pe malurile. limanului Mangalia şi mai
ales sub râpele Coastei-de-Argint; Paliurus aculeatus Lam. (Păliurul) in grămezi de
mărăcinişuri, care invadează până în stepă şi Zizyphus vulgaris L, formând. dease-
menea mărăcinişuri numai 1n apropierea Hârşovei şi a satului Greci (Tulcea) Aceste
patru specii, precum i altele din flora mediteranee orientală, mult mai numeroase
în Dobrogea decât în părţile sud-vestice ale României (Oltenia, Banat), fac ca ante-
stepa dobrogeană să capete un facies particular, care o apropie mai mult de regiunea
prebalcanică.
Din vegeta-ţia ierboasă, cităm următoarele specii mai caracteristice antestepei:
Adonis vernalis L (Ruscuţa de primăvară); Centaurea orientalis L (Mătura); Con-
volvulus Cantabrica L (Volbura); Crupina vulgaris Cass. ; Euphorbia glareosa Pall.
(Laptele cân.elui); Hesperis tristis L (Mirodenia); Inula germanica L (Iarba mare) ;
93
Marrubium praecox Janka (Voronicul); Jurinaea arachnoidea Bung. ; Paeonia roma-

nica Brandza (Bujorul); Stachys angustifolia M. Bieb. (Jaleşul); Teucrium Polium
L (Dumbe-ţul), etc.
In.sule de antestepă se mai aventurează şi in interiorul stepei dobrogene, cum
ar fi dealungul văii Casimcea, pe vatea Caratai, la sud de Murfatlar, pe coastele li-
manului Mangalia i pe pantele din spre Dunăre ale podişului; apoi in marile insule
ale Deltei: Chilia, Letea i Caraorman.
Pe grindul quaternar al Chiliei, format din argilă terţiară acoperită de loess,

<<Fologlob-Conlsanta».
Fig. 52. Put adânc cu depănător in satul Chirnogi (Ghiuvenlia) din stepa jud. Constanţa.
— un fragment de pământ basarabean rămas in. deltă, — eră odinioară, după

tradiţie, o frumoasă pădure in partea de SE şi W a insulei; astăzi abiâ se mai
văd urme.
Insulele Letea i Caraorman au o altă origine. La bază stă ş aci, ca sub intreaga
deltă., aceeaş argilă terţiară; dar la suprafa-ţă insulele acestea triunghiulare, cu vârful
către nord, sunt formate dintr'o serie de cordoane litorale marine, adunate mănunchiu
spre vârf, dar resfirate spre SE intocmai ca beţele unui evantai. Intre cordoane se
află lungi i inguste depresiuni apoase, unele cu sărături; iar pe cordoane vânturile
au ridicat dune. In ambele insule vegetaţia e aceea i ne oferă un tip original de
antestepă, un tip <miarin>> după Enculescu, dovadă vegetaţia ierboasă arenarie şi
halofilă, identică cu cea de pe ţărmul Mării.
FITOGEOGRAHA SI SOLURILE DOBROGEI
Pădurea de pe Letea acopere, după. Antipa, o suprafaţă de 3150 ha ; pe Caraor-

man. 1650 ha. Ambele se intind dealungul vechilor cordoan.e litorale în făşii lungi,
paralele, orientate NW-SE, în timp ce pe dunele de pe cordoan.e avem luminişuri,
iar în depresiunile dintre cordoane, inundate în timpul apelor mari, o vegeta-ţie
halofilă .şi chiar bungeturi de esen.ţe lemnoase şi desişuri de trestii. Ceeace ca-
racterizează antestepa aces-
tor insule din deltă este ma-
rea abundenţă a esenţelor
albe, a mărăcinişurilor
a tufişurilor de Hippophae
rhamnoidesL (Cătina albă),
care îşi intinde aria până
în Moldova şi în valea Pra-
hovei, unde creşte în massă ;
apoi de Tamarix gallica L

(Cătina roşie) şi Tantarix
Pallasii, care ajunge pânâ.
la Iaşi i la Slatina (Olt);
în fine, desişurile grele de
străbătut, numite «Hasma-
curi» şi, după origine, fre-
quen-ţa .unor specii medite-
ranee i ucrainiene, ală.turi
de vegetaţia de 1.uncă, de
baltă i de sărătură.
Din esenţele ee compun
pădurile deltei, se pot cită,
în ordinea frequenţei, aso-
ciaţiile intinse de Populus
alba L (Plopul alb) care,
prin lăstărişul său, inn,ăbuşe
elimin.ă pe celelalte esenţe;
iar în indivizii maturi atinge
o înălţime până la 25 m.
şi o grosime până la 1 m.;
Populus tremula L şi Popu-
lus nigra L; apoi marea va-
rietate de săleii, precum:
Salix alba L, S. rosmari- Fig. 53. «Fologlob-Conslanţa».
nifolia i argetttea L, S. cine- Făntănă monumentală îri satul Limanul (stepa Mangaliei).
rea L. S purpurea L, S. tri-
andra L şi S. fragilis L., Fraxinus oxyphylla M. Bieb. ca i desişurile de Fphedra dis-
tachya L sunt comune acestor insule ca i stepei pontice ruseşti. ara principală
a pădurilor Letea şi Caraorman o formează aşa n.umitele «hasmacuri», compuse
din următoarele esenţe: Quercus pedunculata Ehrh. Q conferta Kit. ; Ulmus campestris
()5
FITOGEOGR /kFIA ŞI SOLURILE DOBROGFĂ
L; Pyrtts communis L; Malus silvestris Mill. şi mai rar din Tilia parvifolia Ehrh.
şi Corylu.s Avellana L.
In desişurile i mărăcinişurile de arbuş..ti i subarbuşti distingem: Crataegus
monogyna Jaeq.; Rosa canina L; Rosa dumetorum Thuill Berberis vulgaris L; Prunus
spinosa L; Cornus mas L şi Cornus sanguinea L; Ligustrum vulgare L; Rhamnus ca-
thartica L; Evonyrnus europaeus L; Rubus caesius L şi mai rar Sambztcus nigra L
(Socul) i Rhamnus Frangula L (Verigariul).
Foarte abundentă e i vegetaţia scadentă, reprezentată prin Hedera Helix L

Fig. 54. Cişmeaua monumentală din Ghiaur-Suiuciuc, «Fotoglob-Con,lanţa>.
în antestepa jud. Caliacra. în apropiere de Coasta-de-Argint.
(Iedera), Vitis vinifera L (Viţa sălbatecă), Clematis vitalba L (Curpenul) etc., care
se agaţă de arbori i arbuşti, fie cu cărcei, fie incolăcindu-se 'in jurul tulpinilor şi, —
amestecându-şi frunzişul cu cel din coroana copacilor i legănd creangă de creangă, --
realizează astfel privelişti aproape ca in pădurile equatoriale. Toamna, coloarea
variată a frunzelor verzi, galben.e şi roşii de diferite nuan-ţe creează decoruri de pă-
dure, care incântă ochii.
In sfărşit, vegetaţia ierboasă arată i ea o mare -varietate, din pricina condiţiilor
felurite de sol şi umiditate. Ca specii mai frequente distingem: Allium gutatum Stev.
(Ceapa); Asparagus pseudoscaber Grec. (Umbra iepurelui); Centaurea arenaria M.
Bieb. (Mătura); Dianthus giganteus d'Urv. (Garoafa); Euphorbia gerardiana Jacq.
(Laptele cânelui); Cypsophila paniculata L (Ipcărigea); Heliartthemum vulgare Gaertn.
şi H. procumbens Dun. (Un soiu de Iarba osului); Kochia arenaria Roth (0 speţă de
96
FITO GEO GRAFIA ŞI SOLURILE DOBROGEI
mătură) Helichrysum arenarium D. C. (Floarea paiului); Plantago arenaria W. et

Kit. (Patlagina); Polygonum arenarium W. et Kit. (Troscotul); Scabiosa ucranica L
(Muşcatul dracului); Stipa capillata L (1Negara) şi Stipa pennata L (Colilia), sosită
pe căile stepei din Ucraina i aşâ de răspândită astăzi in. Dobrogea.
Aspectul vegetal al in.sulelor din delta Dun.ării, prin urmare, uu e de loc omogen.
Alături de vegetaţia lun.cilor umede i a pădurilor de antestepă, — plante din stepa
ucrain.iană ş din regiunile meridion.ale, vecine cu Mediterana; alături de o vegeta -ţie
aquatică i limn.ică dulce, — plan.te halofile i arenarii, care dau un aspect aşâ de
caracteristic acestor insule de antestepă din delta Dunărean.ă.

Fig. 55. 0 vedere din stepa centrală dobrogeană. «Fotoglob-Constanţa».
VI. Stepa pontică, sau bărăganul Dobrogei, ocupă toată partea centrală a pro-
vinciei, dela Dunăre pân.ă la Mare, adecă aproape întreg districtul Constanţa şi părti
din. districtele Tulcea i Caliacra.
Regiun.ea aceasta este acoperită mai ales de soluri bălan.e, nisipoase, bogate in
săruri solubile, dar sărace in humus; apoi de soluri castanii mai spălate de săruri
şi cu un procent de humus până la 5%; in sfârşit, pe suprafeţe mici, i de cernozion
ciocolat i chiar degradat, de coloare cafenie inchisă, conţinând dintre toate solurile
stepei, cel mai mare procent de humus.
Vegetaţia lemnoasă formează aci excepţia. Ea este reprezen.tată prin mărăci-
n.işuri i tufişuri de Paliurus aculeatus Lam (Păliur) şi Jasminum fruticans L (Iasomie
sălbatecă) venite din spre sud; Rosa canina L (Măcieşul), Crataegus monogyna Jacq
(Păducelul) i Pyrus communis L (Părul pădure-ţ), care lipsesc îri stepele de peste
97
7 Dobrogea
fluviu; apoi prin rugării de .Rubus caesius L şi Rubus fruticosus L (Mure) i tufişuri
de Rosa austriaca Crantz (Trandafiraşul); Amygdalus nanaL (Migdalul pitic); Prunus
chamaecerasus Lois (Cireşul pitic) şi Prunus spinosa L (Porumbarul), — toate locali-
zate prin depresiuni, sau pe coastele repezi ale văilor ce taie stepa. Dacă mai adău-
găm i Ephedra distachya L din nisipurile litorale, avem elemente suficiente pentru
a diferenţiâ stepa dobrogeană de cele de peste fluviu.
La vegetaţia lemnoasă a regiunii, vrednice de pomenit stin.t i planta-ţiile, in spe-
cial cele de salcâmi dela Valul lui Traian. şi Murfatlar pe valea Cara-Su; dela Istria,

«Fotoglob-Constanfa».
Fig. 56. Pădure de săleii pe malul Dunării, aproape de Oltina, jud. Constanţa.
Vadul, Năvodari, Tuzla i Comarova spre litoralul Mării şi cele dela Cara-Murat
Cara-Omer din interiorul stepei; apoi unele plan.taţii de pin.i, (compromise cu totul),
lângă Mare i un număr de specii de arbori fructiferi ca: zarzărul, caisul, dudul,
prunul, cireşul, vişinul, castanul, ete., care au reuşit a se aclimatiză binişor prin viile
grădinile stepei. Migdalul domestic inaintează in n.ord până la Tulcea i trece chiar
dincolo de fluviu.
Incolo, cât vezi cu ochii, numai cereale i ierburi. Totuş, stepa dobrogeană e
departe de a prezen.tă inonotonia Bărăganului mun.tean. Ea nu este aşâ de netedă
nici aşâ de joasă ca acela. Fiin.d o platformă inălţată şi, deci, sculptată de văi, stepa
Dobrogei ondulează larg spre orizont, un.de pe suprafe-ţele inalte, sau pe cumpăn.a
apelor se in.şirue tumulii artificiali. Iarn.a, viscolul intunecă cerul trist al stepei
vânturile tari dela NE rostogolesc peste câmpuri tufele rotunde de Eryngium
98
campestre L (Spinul vân.tului) i de Salsola Kali L (Ciorlan.). Spre sfârşitul primăverii

insă, holdele bogate on.dulează pe câmpii ca valurile verzi ale unei mări bogate, pă-
tate sau stropite de coloarea roşie a macilor, de cea galbenă a rapiţei i de cea alba-
stră a florilor de lângă arături şi drumuri. Vara cerul stă mai mult senin; arşiţa
seceta usucă semăn.ături i ierburi i aştern.e peste tot coloarea mohorâtă a miriştilor,
aşâ că, spre toamnă, căldura aerului i zările largi, unde se inşirue tumulii plin.i de
taine, îţi apasă sufletul cuprin.s de melancolie. Numai spre margine de stepă, pân-
zele metalice ale limanelor i bălţilor dunărene, sau nemărginita iintin.dere albastră,
severă i răcoroasă a Mării cu veşnice revărsări, i-ţi aduce în suflet Mviorare.

Fig. 57. Şoseaua spre Ostrov (jud. Constanţa) mărginită de săleii. «Fotoglob-Constanţa».
Numărul speciilor ierboase din Dobrogea este foarte Mare. Studiile laborioase
ale botan.iştilor români i străini: Brândză, Grecescu, Z. Pantzu, Enculescu, Prodan,
Borza, Pax şi al-ţii, au dat la iveală un bogat material, din care se poate vedeâ că ma-
joritatea speciilor sunt comun.e tuturor stepelor române; însă numărul lor creşte
dela W la E şi atinge, in. România, cea mai mare bogă-ţie in Dobrogea. Multe din ele
n.ici nu trec spre apus de meridianul Bucureştilor; unele apar numai în Dobrogea;
iar altele n.e duc, fie spre stepele pontocaspice, fie spre regiunile mai calde ale Medi-
teran.ei orientale.
Caracterizează bine stepa Dobrogei i n.0 trec spre apus de ea, următoarele specii;
Astragalus asper Jacq (Coşaci); Asperula setulosa Boiss (Lipitoarea); Artemisia
arenaria D. C. (Pelinul de n.isip) i A. lanata D. C. ; Bupleurum apiculatum Friv. (Urechea
99
iepurelui) i B. asperuloides Heldr.; Centaurea salonitana Vis. (Mături); C. Besseriana

D. C.; C. Caliacrae Prod.; C. Jankae Brândză; C. Kanitziana Janka; C. monocantha
Boiss.; C. napulifera Roch.; C. sterilis Stev.; C. varnensis Vel.; Dianthus pallens
Sibht. (Garoafa; i în Basarabia); D. nardiformis Janka; Achillea Wagneri Prod.
(Coada şoricelului); A. depressa Janka; A. clypeolata Sm.; A. Vandasii Velen.; Eu-
rotia ceratoides (L) C. A. M.; Inula oculus Christi L (Iarba mare); Jurinea stoechadi-
folia D. C.; Leontice odessana (Fisch); Satureja coerulea Janka (Cimbru); Stachys
ajugaefolia Prodan (numai în Cadrilater); S. angustifolia M. B.; S. sideritoides C.

#Fotoglob-Constanţa».
Fig. 58. Luminiş de apă şi pădure de trestii
in limanul dulce Mamaia.
Koch ; S. orientalis Vahl (Jaleşul); Tournefortia arguzia R et Sch. şi a1tele, care sunt
în măsură a diferenţiă stepa Dobrogei de cele aşezate spre apusul ei.
Dintre speciile mediteran.ee, cu caracter aproape subtropical şi care lipsesc în
restul ţării, cităm după Pax: Agropyrum Sartorii (Pirul); Ecballium elaterium (L)
Rich (Plesn.itoarea); Medicago marina L (o lucernă.); Micropus erectus L; Peganum
Harmala L, mai ales pe lângă Coasta-de-Argint, prin vechile cimitire musulmane,
unde răspân.deşte un miros n.eplăcut; Pimpinella tragium Vill (Pâtrunjel de câmp);
Stachys maritima L (Jaleş de mare); Scolymus hispanicus L (o Anghinare) şi Zygo-
phyllum fabago L. Cercetările recente au scos la iveală i alte specii mediteranee la
Coasta-de-Argint, dintre care cităm după Prodan şi Borza: Asphodeline lutea (L)
Rchb, o spe-ţă rară de liliacee la Caliacra; Plumbago europaea L, plantă păscută de
100
capre i descoperită de En.culescu în aceeaş regiune; Euphorbia myrsinithes L; Thymus

carnosulus Vel (Cimbrişorul), etc.
In sfârşit, spre stepele ponto-caspice ne duc următoarele specii: Astragalus pon-
ticus Pall. (Coşaci) ; Artemisia caucasica (Pelinul caucasian); Daucus bessarabicus
D. C. (Morcovul de Basarabia) ; Gagea taurica (o speţă de Ceapa-ciorii);
Heracleum
sibiricum L (Crucea pământului); Leontice altaica var. odessana (Fisch) ;
Mulgedium
tataricum D. C. ; Nitraria caspica L (Tufa spinoasă) ; Onopordon tauricum
Willd ( Scaiul
măgăresc); Statice tatarica i St. caspia Willd (Limba peştelui), etc. Vrednice de po-

«Fotogiob-Constanţa».
Fig. 59. •Terenurile sărate de la Vadul
(Caraharman)-Constanţa. Fund uscat de lagună.
menit sunt mai ales i Xanthium spinosum L (Holera), adusă pe cozile cailor căză-
ceşti în timpul trecutelor ră.sboaie ruso-turce, o plantă de o rară vitalitate, care a
năpădit şanţurile drumurilor i gardurile gospodăriilor; apoi Stipa pennata L (Colilia),
care inn.ălbeşte câmpul ti Goebelia alopecuroides (L) Bge., plantă altaică aflată nu-
mai la Babadag.
Până la 1878 stepa Dobrogei, in urma pustiitoarelor răsboaie ruso-turce, puteâ
fi socotită ca un paradis al botaniştilor, cari ar fi voit să ierborizeze aci. După. 1878,
exten.siunea pe care a luat-o agricultura, a transformat aproape intreaga stepă intr'o
regiune cultivată, acoperită de câteva specii de cereale ca: grâul, orzul, ovăzul, se-
cara, porumbul, meiul i de alte plante folositoare.
101
FITOGEOGRAFIA SI SOLURILE DOBROGEI
VII. Balta Dunării şi Delta. Este regiunea cea mai umedă a Dobrogei. In timpul
marilor inunda-ţii, ea devine în intregime albia unui fluviu imens, care-şi mână po-
topul de ape gălbui spre Marea Neagră. Pe grindurile 'inguste ce iusotesc bra -ţele de
fluvii şi pe iusule distingem pădurile de esenţe albe; iar 'imprej urul lacurilor pu-ţin
adânci i chiar plutin.d pe ele în chip de poduri, numite plaur, — păduri imense de
trestii, care spre primăvară cad pradă flacărilor, 'inroşind cerul lintunecat al nopţii.
Esenţa albă cea mai frequentă, formând păduri etajate, în care distingem mai
multe generaţii, dela mlădiţele fragede î dese ca peria până la in.divizii bătrâni, groşi
scorburoşi, cu rădăcinile roşcate spălate de curenţi, este salcia (şi răchita) cu

numeroasele varietăţi: Salix alba L; S. amygdalina L; S. aurita L; S. cinerea L; S.
incana Schrank ; S. fragilis L; S. purpurea L ; S. pentandra L; S. triandra L; S. rubra
Huds ; S. rubens Schrank i S. rosmarinifolia 13. argentea Sm.
Alături de aceste sălcii i răchiţi, mai cresc în larga lun.că dunăreană i tufişuri
de cătină, inalte de 1-2,50 m., cum sunt cele de Hippopha rhamnoides L (Cătina
albă cu frunzele argintii i fructele portocalii) ; apoi tufişurile de Myricaria germanica

(L) Desv. (Cătina mică) i de cătin.ă roşie, mai ales in. delta Dunării, formate din. 7'a-
marix gallica L.
In sfârşit, pădurile de trestii sau stufăriile, având ca reprezentant stuful: Phrag-
mites communis L, acopere în jurul limanelor dulci, î.n bălţile dunărene şi mai ales
ln deltă suprafeţe de sute de chilometri pătraţi. El ar puteâ alimentă într'un viitor
apropiat una dintre cele mai infloritoare industrii dobrogen.e. Unde-s apele mai adânci,
rămân luminişuri Intinse i senine de lacuri, bogate în peşte i vânat ; pe margi.ni 113Să,
deasupra fun.durilor mai puţin adânci, rhizomele intreţesute i pâslite ale trestiilor,
lungi până. la 15 m., încâlcite i cu rădăcinile altor plante de baltă, formează poduri
plutitoare, numite popular «prundoaie», după Antipa «plaur>>. Acestea, sub acţiunea
vântului, se desprind în insule mai mari sau mai mici i că.lătoresc 'incet peste
luminişuri întocmai ca nişte grădini plutitoare. Stuful atinge, pe alocuri, până la 6 m.
inălţime; iar alături de el cresc pe plaur i o sumă de alte specii precum : Carex pseudo-
cyperus L (un soiu de rogoz); Calystegia sepium (L) R. Br. (Cupa vacii); Cicuta virosa L
(Cucuta de apă); Glyceria aquatica (L) Whlbg. (Mana de apă); Lythrum Salicaria L
(un soiu de răchitan.); Myosotis palustris (L) Lam. (Nu mă uitâ, sau Ochii păsăruicii) ;
Mentha aquatica L (Isma de baltă); Roripa amphibia (L) Bess i R. austriaca (Cr)
Bess. ; Solanum dulcamara L (Lăsniciorul); Stachys palustris L (un soiu de Jaleş);
Sagittaria Sagittifolia L (Săgeata apei); Rumex hydrolapathum Huds (un soiu de mă-
cieş) ; Typha angustifolia L (Papura); Salix cinerea S (Salcea cenuşie), etc.
La rnarginea lacurilor şi, in gen.ere, pe locurile apoase, cresc i desişuri de
papură'. i pipirig: Typha latifolia L, T. angustifolia L şi Scirpus radicans Schk,
apoi asociaţii de rogoz: Carex elata All. în chip de moşoroaie mari inconjurate
de apa rulaştinilor. In deosebi plantele aquatice din genurile Scirpus, Juncus şi
Carex sunt cele mai răspândite. Vrednice de pomenit sunt i Salvinia natans L
(Pcştişoara), Lemna minor L (Lintiţa) i Ceratophyllum submersum L (Cosorul), care
umplu unele bălţi cu mulţimea lor ; apoi Trapa natans L (Ciulinele), ale cărei fructe,
numite ciuline sau castane de baltă, se consumă fierte în mare cantitate şi, în
Nuphar luteum L (Nuferii galbeni) şi mai cu seamă Castalia alba L şi candida
L (Nuferii albi), podoaba apelor stagnante.
102
VIII. Vegetaţia nisipurilor şi sărăturilor. Nisipuri i dune în Dobrogea găsim

indeosebi dealungul M. Negre, formând perisipurile ce despart limanele de mare şi
cordoanele litorale marine, vechi sau nouă, din deltă. Pe toate acestea sa desvoltat
o vegeta-ţie arenarie caracteristică, cuprinzân.d specii dintre care multe nu apar în
regiunile n.isipoase de peste Dunăre, iar altele n.e duc fie spre Mediteran.a, fie
spre părţile Rusiei meridionale.
Intre plantele tipic aren.arii din Dobrogea, cităm: Artemisia arenaria D. C. (Pe-
lin.u1); Asperula setulosa Boiss (Lipitoarea); Agropyrott junceum (L) Beauv.; Carex
ligerica Gay (un soiu de rogoz); Cakile maritima Scop; Crambe maritima L (un soiu
de odclean); Corispermum nitidum Kit. (Ploşniţa); Elymus sabulosus L (Perişorul);
Eryngium maritimum L (Scaiul de dună); Ecballium elathium (L) Rich (Plesnitoarea);
Daucus bessarabicus D. C. (un soiu de morcov); Gypsophila trichotoma Wender (o speţă
de ipcărige); Medicago marina L (un soiu de lucernă); Silene pontica Brăndză (Guşa
porumbelului); Tournefortia arguzia R. et Sch.; Zygophyllunt fabago L, etc. (după
Pax, Prodan, Eneulescu).

Deobiceiu terenurile în care cresc aceste plante sunt cam sărate şi, deaceea,
aceleaşi plan.te acopere i unele sărături marine, asociin.du-se cu specii de graminee
ca: Agrostis pontica Grecescu (Iarba câmpului); Dactylis littoralis Willd (Golomăţul);
Juncus maritimus Lam. (Rugina), etc.; apoi cu diferite specii de Carex şi Salicornii,
care întind covoare colorate pe întinderi mari, s. ex. în dreptul satului Vadul, la S
de laguna Sinoe.
Printre sărăturile con.tinentale, vrednice de pomen.it , sunt cele umede dela Sla-
tin.a, 'intre Măcin. i Greci, care în verile secetoase innălbesc de eflorescenţe saline
şi cele uscate dela Tari-Verde. Vegetaţia halofilă, deobiceiu de coloare roşcată,
dar şi albastră din cauza florilor de Statice Gmelini Willd., atrage atenţia de
departe.
Vegetaţia halofilă bleă nu e indeajuns studiată în B,omânia; mai sunt specii
de descoperit. Dintre cele cun.oscute însă, unele apar n.umai pe ţărmul Dobrogei,
altele numai în interiorul provinciei, altele sunt comune i litoralului i interiorului,
iar altele comune i în restul ţării. Se poate Msă afirmâ că cea mai bogată floră halo-
filă e tot în Dobrogea. După origin.e, dintre speciile imigrate de departe, cele mai
multe par a fi est-europene-siberien.e i apoi, în al doilea rând, vin cele mediteran.ee .
(Pax., op. cit., p. 135).
Ca incheiere, putem afirmâ că Dobrogea, în comparaţie cu celelalte teritorii
ale României, are un aspect vegetal foarte variat i original; iar această varietate
şi origin.alitate îşi găseşte explicarea nu numai în n.atura solului i subsolului şi în
clima sa de n.uanţă danubiană, ucrainiană şi hellenică, dar i în aşezarea sa între
Dunăre şi -ţărmul Mării, care a făcut ca provincia să aibă rolul unui drum de emi-
grare a speciilor intre stepele ponto-caspice i regiunile mai meridionale din spre
Mediteran.a orien.tală. Dacă. flora Dobrogei, în marea majoritate a speciilor este aceeaş
ca şi a ţinuturilor câmpoase şi deluroase din. restul României, prin urmare din Europa
centrală, nu e mai puţin adevărat că ea cuprinde i specii care, pe deoparte, ne duc
spre Ucrain.a, Crimeea, Caucaz i chiar până în Altai, iar de alta spre Bulgaria şi
An.atolia şi, in genere, spre sud-estul Europei. Pentru a explică actualul aspect ve-
getal al Dobrogei, nu mai puţin importante sunt i consideraţiile paleografice. In
103
FITOGEOGRAFIA ş1 SOLURILE DOBROGEI
timp ce câmpia dintre Dunăre i Carpaţi erâ un golf de mare i rnai apoi un lac le-
vantin, Dobrogea erâ o penin.sulă in legătură cu platforma prebalcanică i deaceea
plantele meridionale, în expansiunea lor către nord, işi găsiau la ţărmul acestui golf
o granită de netrecut. Din acelaş motiv flora platformei prebalcanice este mult mai
variată decât aceea a câmpiei române. i chiar azi încă, larga luncă de inunda-ţie a
Dunării insemnează, pentru un.ele specii, deasemenea un hotar către nord. Aceasta
este şi explicarea pentru care Dobrogea posedă un număr de specii de plante
destul de mare, care-i dă un caracter mai meridional şi care nu apar în stânga
fluviului.
104
BIBLIOGRAFIE
1. I. IONESCU DE LA BRAD: Excursiune agricolă în Dobrogea in anul 1850.

Trad. de Fl. Mihăi-
lescu. Anal. Dobr. III, p. 97.
2. ION P. CHIHAIA: Pădurile Dobrogei. Rev. St. X pag. 184 şi 198. Bucureşti 1879.
3. D. BRANDZA: Vegetaţia Dobrogei. An. Acad. Rom. Ser. II, Tom. IV. Bucureşti 1884.
- Flora Dobrogei. Bucureşti 1898.
4. D. GRECESCU: Conspectul Florei României. Buc. 1898.
5. I. P. LICHERDOPOL: Excursiuni in Dobrogea. Buc. 1900.
6. ZAH. PANŢU: Plante vasculare din Dobrogea. Publ. Soc. «Natura>> No. 3, 1902.

7. ERNEST C. GHEORGHIU: Studiu asupra impăduririi nisipurilor din România.
Rev. pădurilor
XVII. Buc. 1903.
8. B. N. PRETORIAN: Impădurirea terenurilor cedate satelor din Dobrogea
(Minister. Agric., etc.)
Bucureşti 1906.
9. ST. MURAT: Influenţa pădurei asupra iuţelei vântului. An. Acad. Rom., Ser. II. Tom. XXIX,
Bucureşti 1907.
10. MINIST. AGRICULTURII, etc.: Statistica pădurilor Statului. Bucureşti 1907.
11. SERVIC. SILVIC AL STATULUI: Harta pădurilor Regatului României, cu arătarea speciilor pre-
dominante. Scara: 1: 400.000. Buc. 1907.
12. G. M. MURGOCI: Graniţa intre pădure şi stepă. Rev. păd. XXI., Aug.-Sept. Buc. 1907.
- Solurile României, in <<Grâtil Românesc>> de A. Zahari., Buc. 1909.
- The climate in Roumania and vicinity in the late quaternary Times. Stockholm, 1910.
Zonele naturale de soluri în România. Anuar. Inst. Geolog. al Rom. IV, fasc. I. Buc. 1912.
- Ţara Nouă. Buc. 1913.
- La cartographie des sols en Roumanie, p. 181-193 din <<tat de re.tude et de la cartographie
du sol dans divers pays de l'Europe>> V Commission internat. p.dologique. Buc. 1924.
13. P. ENCULESCU i I. PRODAN: Contributie la flora Dobrogei. Bul. Soc. Şt. XXI No. 5. Buc. 1912.
14. GR. ANTIPA: Wissenschaftliche u. wirtschaftliche Probleme des Donaudeltas.
Anuar Inst. Geolog.
Rom. VII, 1913.
15. P. ENCULESCU: Contribuţiuni la flora Dobrogei. Bul. Soc. Rom. Şt. XXII No. 6. Buc. 1914.
- Zonele de vegetatie lemnoasă din România. Memor. Inst. Geolog. al Rom. Buc. 1924.
- Harta zonelor de vegetaţie lemnoasă din România, intocrnită după cercetările proprii i după
lucrările botaniştilor D. Brândză, D. Grecescu, Procopianu Procopovici, Zach. Pantzu, etc., pre-
cum i după datele Serv. silv. al Statului. 1914.
16. I. PRODAN: Contributiuni la flora României. An. Acad. Rom. Ser. II. Tom. XXXVI. Buc. 1914
Flora critică a Dobrogei. Analele Dobrogei, IV p. 217 şi 345. Constanţa 1923.
Flora pentru determinarea si deserierea plantelor ce cresc în România. Vol. I şi II. Cluj 1923.
Flora mică ilustrată a României. Cluj 1928.
Achillea Bastarde aus der Dol,rogea. Ung. Bot. Blătt. 1916.
17. Harta solurilor României, intocmită de secţiunea agrogeologică a Institutului Geologic pe baza ridi-
cărilor făcute de P. Enculescu, Em. Protopopescu-Pake i Teodor Saidel; vechiul Regat, sub
conducerea lui G. Murgoci. Scara: 1: 1.500.000. Ed. I. 1927.
18. F. PAX: Pflanzengeographie von Rumiinien. Halle 1919.
19. EM. de MARTONNE: La T/alachie. Paris 1902.
20. Statistica pădurilor din România pe anul 1922. Vol. I. Chişinău 1924, corectată i completată după
date inedite ale Direcţ. VI regionale silvice din Constanţa, până la 1926.
105
..

FA(JNA MĂRII NEGRE PE UTOR kLUL
DORROGEI
DE
I. BORCEA
Profesor Universttar, Ia.,si
Director al staţiunei zoologice marine dela Agigea (judeţul Constanţa)

Din toate cercetările ce s'au făcut până acum, se ştie că fauna Mării Negre e
relativ săracă i aceasta din două cauze:
a) Salinitatea ei mai redusă: 18 —24°/00 ;
b) Lipsa de curenţi şi de oxigenaţie 'in stratele adânci de apă. Fundul, plecân.d dela
adâncimea de 200 metri, e complet lipsit de vieaţă, afară doar de bacterii sulfuroase,
din a căror activitate vitală rezultă hidrogen sulfurat ce impregnează apa de adân.c;
c) Mai adăugăm că această mare, cuprin.să în massa continentală rusească, se
resimte ea in.săş de un climat con.tinental, cu deosebiri pronunţate de anotimpuri;
d) Aportul considerabil de apă dulce prin mari fluvii şi, in regiun.ea Dobrogei
in special, prin devărsarea Dunării, determină asemenea regiun.i cu con.diţiuni
faune deosebite.
Prin faptul că Marea Neagră, in total sau pe anumite regiuni, prezintă o salini-
tate redusă, con.statăm in.teres din două pun.cte de vedere:
a) Persistenţa de forme zise de tip caspic i care ne arată deasemenea vechea
legătură a Mării Negre cu Marea Caspică., pe cân.d aceste mări făceau impreun.ă un
mare basin deosebit i izolat de Mediterana (basinul ponto-caspico-araliaia). Multe
din aceste forme sunt cantonate la gurile fluviilor, în limane i au pătruns i s'au
adaptat chiar complet la apă dulce (polipul: Cordylophora, moluştele Dreissensia,
Adacna, Monodacna, Crustacee, Myside, peşti ca Syngnatus Agassizi, Gobiide, etc.);
b) Fauna cea mai numeroasă e de tip m,editeran, venită după intrarea in comun.i-
caţie a Mării Negre, prin. Bosfor i Dardanele, cu Archipelagul i izolarea ei de Cas-
pica. Această faun.ă insăş e de tip euryhalin şi euryterm (adică forme ce pot suportâ
importante varia-ţii de salin.itate şi temperatură); această faună ea insăş in regiun.ile
noastre dobrogene prezintă forme de pen.etraţiune în apele dulci: Balanus improvisus,
Palaemon, Carcinus, etc;
c) In legătură apoi cu climatul con.tinen.tal şi iarna riguroasă vom găsi, alături
de forme tipice mediteraneene i forme cu afinitate nordică, ex. foca Monachus
moluscul Modiola phaseolina.
In.cât, dacă. fauna Mării Negre e relativ săracă, lipsită de forme abisale i de
reprezen.tan.ţi tipici stenohalini i stenotermi, ea Echhodermele, Tunicierele a., —
107
FAUNA MĂRII NEGRE PE LITORALUL DOBROGEI
nu e mai puţin adevărat că această faun.ă, aşâ cum este, prezintă interes din pun.cte
de vedere deosebite i prezintă asocia-ţii du.pă regiun.i i con.diţii deosebite. Aşâ, alte
forme vom găsi pe fundul din faţa gurilor Dunării i altele coborându-se către sud.
Apoi, mai la sud de capul Midia, iar'âş vom aveă forme sau un facies deosebit, după
cum vom cercetâ o regiun.e stâncoasă, cu malul sau fundul parţial de piatră, sau o
regiun.e cu fundul de nisip curat, sau o regiun.e cu fundul de scoici, sau cu fundul
mâlos; variaţiuni apoi, după cum suntem mai aproape de ţărm, sau mai la adân.c.
Apoi, in ce priveşte formele ce înn.oată sau care plutesc, iarăş avem varia-ţiuni la
suprafa-ţă, după cum apa e mai caldă sau mai rece; iar in profunzime, după diverse
straturi de apă, în legătură cu temperatura şi concentrarea apei. Deasemen.ea varia-
-ţiuni în legătură cu curenţii de suprafaţă i vânturi. In Revista: Annales scientifiques
de l Liziversit de Iassy, Tomul XIII, XIV şi XV, am expas date sumare asupra
faun.ei Mării Negre pe litoralul românesc, deasemenea i un.ele date cu privire la li-
rnane i in special asupra grupei lacurilor Razim, care, inşirate dela nord la sud,
prezintă diferen.ţe gradate de con.centraţie a apei şi, in consecinţă, i variaţie de faun.ă

(forme de apă dulce, forme salmastre, forme marine).
In comunica-ţia de faţă voiu insistâ pe scurt numai asupra un.ui număr redus
de forme, care se intâlnesc in. regiun.ea litorală a Dobrogei, fie ca curiozităţi sau forme
caracteristice, fie mai ales că au un interes din pun.ct de vedere econ.omic. Ne vom
in luarea exemplelor, numai la locuitorii strict ai apei.
1. Foca de Marea Neagră, Monachus albiventer, can.tonată acum in regiun.ea
stâncoasă cu grote din.tre şabla i Caliacra. E un supravieţuitor din timpurile când
in Mediteran.a şi în mările in legătură cu ea se sim -ţiâ o influenţă boreală. Ajunge la
dimen.siuni mari, e tărcată brun cu alb, ziva e retrasă 1n grote, noaptea se deplasează
cu mare uşurin-ţă după. peşti. E blândă, nu se dă la om, mănâncă insă mult peşte
deaceea e detestată de pescari. E un animal rar, care se bucură de legea protec-
ţiei naturii, vân.atul ei fiind strict interzis.
2. Delfinii sau porcii de mare sun.t de trei feluri: Delphinus delphis, Delphinus
phocena i Delphinus tursio. Foarte abundenţi în Marea Neagră, se ţin după cârdurile
de peşti i după vapoare, salturile lor in afară de apă fiind o distracţie plăcută pen.tru
călătorii pe mare.
Nu se pescuesc sau vânează in mod special, deşi grăsimea lor ar puteâ fi pun.ctul
de plecare al un.ei importan.te in.dustrii de săpunuri; pielea deasemenea ar puteâ găsi
in.trebuinţări diverse. La con.gresul intern.aţion.al de zoologie, -ţinut anul trecut, in.
Septemvrie, la Budapesta, un n.aturalist vienez îmi cereă deosebite date, având in-
tenţia de a stabill o societate pentru vân.ătoarea i industria produselor
de delfin.
3. Din. neamul Rechinilor sau Selacien.ilor avem Cânele de mare = Squalus acan-
thias, ce ajunge până la 1,50 m: lun.gime. E un animal foarte răpitor; nu se dă la om,
dar distruge cantită -ţi mari de peşte. Indivizii masculi se ţin mai departe de ţărm,
indivizii femeli se apropie mai mult de -ţărm. Se pot pescul în tot timpul anului, mai
ales cu carmace i cu cârlige cu n.adă (paragate). Femelele nasc puii vii, câte 12 deo-
dată, de dimen.siuni de circa 25 cm.
Carnea e puţin gustoasă., albă, cam teioasă; se mânân.că, totuş, preparată batog,
sau altfel. Unii pescari ştiu să o substitue cărnii de morun. Pielea e foarte dură, cu
108
incrusta-ţii (solzi mici, duri, aspri); e în.trebuin.ţată pentru poleirea metalelor; din fi-
catul său enorm se extrage un bun ulei pentru maşin.i.
Printre rechinii de formă lată, rombică, avem două forme: a) Vatos, n.umit incă
şi vulpea de mare=Raja clavata (fr. la Raie). De formă rombică, cu coada
a-vân.d pe aceasta ca i in lungul d.osului corpului i pe bot, numeroase bucle dure,
cu -ţep drept sau în.doit in formă de cârlig. Trăieşte pe fun.d de nomol, către adân.c
şi se pescueşte simultan cu calcanul ( Rhombus maeoticus), dar se aruncă de pescari,
nefiind la noi obişnuinţa de a se mâncă carn.ea acestei forme. Ştim in.să, că in. Oc-
cident (Italia, Spania, Anglia, Fran.-ţa), asemenea peşte particular, asezonat, e foarte
gustos (ex. raie au beurre n.oir). Trebuie i la noi de făcut educaţia publicului in
acest sens. Maiul poate fi utilizat pentru grăsimea lui abonden.tă. Femelele depun
primăvara câte două ouă simultan şi pân.ă la n.umărul total de circa 40, ouă foarte
curioase, avân.d forma de perni-ţe chitin.oase dreptunghiulare, cu colţurile prelun.gite; in
interiorul acestei coji e oul propriu zis, ce seamănă cu oul de găin.ă. (albuş
gălbenuş);

b) Pisica de mare= Trygon pastinaca e tot de formă rombică; are coada mai
lungă, terminată ca un biciu şi pe partea terminală 1--2 spini lungi veninoşi. Trăieşte
pe fun.d n.isipos; atin.să, aruncă cu repezeciune uimitoare coada, răneşte cu ţepii ve-
n.in.oşi, provocân.d răn.i i in.flamaţii foarte dureroase. Naşte pu.ii vii.
Nu se mân.ân.că, deşi carn.ea ei e tot aşâ de bun.ă i se poate preparâ la fel ca aceâ
de Vatos sau Raja. Din mai se extrage acelaş uleiu, pe care pescarii îl intrebuinţează
incă ca remediu pentru dureri reumatismale.
Peştii Ganoizi sau neamul Morunilor. Fundul Mării Negre, in.fa-ţa gurilor Dun.ării, e
un paradis pentru aceşti peşti, aşâ de aprecia-ţi pentru carnea lor, i mai ales
pentru icre.
Numai în Marea Caspică i in regiun.ea inferioară a fluviului Volga mai întâl.n.im
aceleaşi forme i în aceleaşi în.semnate can.tităţi ca pe litoralul nordic şi n.ord-vestic
al Mării Negre. In celelalte mări europene, asemenea peşti sunt o raritate. La n.o-
avem şase specii: două care trăiesc aproape exclusiv îu apa dulce a Dun.ării şi afluen.i
-ţilor mai mari ai acesteia, rar coborându-se la mare, anume Cega=Acipenser ruthenus
Viza sau Bogzarul= Acipenser glaber. Formele mai comune se găsesc in Mare
emigrează în. Dunăre sau Nistru pentru depunerea ouălor: Păstruga=Acipenser stel-
latus ; Nisetru1=Ac. Guldenstaedti i Morun.u1=Huso huso. 0 formă rară la noi e
Şipul sau Şipca=Acipenser sturio. Această din urmă formă eră cu 50-100 de ani in
urmă foarte comună in mările Europei (Mediteran.a, Ocean., La Manche) şi intră in
cursurile in.ferioare ale fluviilor. Astăzi însă nu se mai pescueşte decât câte un exem-
plar, foarte rareori. Cauza dispari-ţiei e pescuirea inten.să ce s'a făcut mai ales cu in-
strumen.te de ras fun.dul în faţa gurilor fluviilor.
Acest exemplu ar trebui să ne fie de lecţie la noi. ]Producţia de sturion.i scade
an cu an şi dacă se va inten.sifică pescuitul de fun.d în zon.ele unde se -ţin sturion.ii,
dacă nu se va respectâ serios epoca .de prohibiţie şi de a nu se prin.de puii, se va ajunge
la exterminarea acestor forme de peşti aşâ de preţioşi i cari con.stituesc o adevărată
bogă-ţie la coasta Mării noastre şi in regiunea Deltei
Pe lângă vegherea la un pescuit moderat, va trebui să n.e gân.dim şi la piscicul-
tură pentru aceste forme.
109
Dintre peştii propriu zişi, osoşi sau Teleosteeni, avem ca curiozităţi in. Marea
Neagră, in apropiere de ţărm, peştii zişi ac (Syngnatus Siphonostoma, Scyphicus sau
Nerophis; deasemen.ea căluţii de mare: Hypocampus. Forma Syngnatus Agassizi a
pătruns i in apele dulci.
Avem apoi forme frumoase de Labride sau Lapine: Crenilabrus ocellatus, Cre-
nilabrus quinquemaculatus etc.; Bleniide sau Corosbin.e ; Blennius sanguinolentus,
Blennius tentacularis. Ne vom mărgin.1 a insistâ numai asupra unor forme, ce pre-
zintă deosebit interes din punctul de vedere econ.omic:
Scrumbiile de Dunăre (Alosa pontica) i Rizeafca (Alosa Nordmani), se pescuesc

abundent în Mare primăvara i către toamnă, iar iu decursul lunilor Aprilie i Maiu
in Dunăre i bălţile vecine, unde intră in cârduri mari pentru depunerea ouălor.
Carnea lor e foarte gustoasă. Se prepară şi afumaţi, fiin.d delicioşi.
Sardeaua = Sardina dobrogica, e posibil că ne reprezin.tă o formă sau rasă spe-
cială pentru Marea Neagră. Se pescuesc exemplare izolate, din pricină că pescuitul
in mare, la noi, e in genere redus n.umai in apropiere de coastă. Nu avem instrumente

de pescuit, la diferite strate de apă, în. larg. Am arătat, in.tre altele, că la talianele dela
Caliacra s'a pescuit, in Septemvrie 25, anul trecut, 1927, deodată o cantitate apre-
ciabilă de sardele: circa 100 kgr. pe un vân.t din larg, cu direcţia dela S-E. Acest
lucru, impreună cu alte observaţii ale noastre, n.e face a crede că pescuirea acestei
specii importante se va face cu timpul mai intensiv, prin instrumente adaptate lo-
cului i condiţiilor preferate de acest peşte.
De acelaş interes sun.t Mugilidele sau Chefalii, cari se ţin tot timpul sezon.ului
frumos aproape de coastă i intră in mari cantită-ţi în lacurile litorale pentru a se
hrăni; se amenajează, îu acest scop, anume gârle de intrare, iar toamn.a, cân.d ei se
retrag la mare, se prind in mari cantităţi (Mugil cephalus; M. chelo; M. auratus;
Mugil saliens şi M. capito).
Guvizii, reprezen.ta-ţi prin forme de mare şi forme ce pătrund in apele dulci, sunt
peşti de fun.d şi de -ţărm, având capul mare, in genere turtit, iar innotătoarele ven-
trale alipite şi făcând pe partea anterioară a pântecelui ca o ven.tuză în formă
de lingură.
In Marea Neagră, pe coastele stâncoase ale Dobrogei, avem guvizi mari; aşâ,
specia zisă hanos = Gobius batracocephalus ajunge până. la 25 cm. lungime. Se pescuesc
cu undiţa i cu cârligele (paragate), punându-se ca nadă peşti mici (aterine) sau bucăţi
de inimă de bou. Carnea lor e albă, delicioasă. Se prepară mai ales rasol şi prăjiţi.
Prin.tre peştii la-ţi de fun.d, având ochii pe aceeaşi parte, avem: a) Calcanul
(Rhombus maeoticus), care se pescueşte in mare cantitate primăvara, cu plase spe-
ciale zise plase de calcan, ce se aruncă la 20-40 km. dela coastă, pe 25-40 m. adân.-
cime. Exemplarele mari ajung 6-10 kgr. i 50-70 cm. lungime. Exemplare mai mici
se in.tâlnesc in tot timpul anului pe fun.d spre coastă. Carnea de calcan e albă, foarte
digestibilă i foarte gustoasă. E un. peşte recomandat în special pentru convalescenţi;
b) Cambula (Pleuronectes flessus) ajunge până la 25 cm. lungime i 1 kgr. greu-
tate ; intră in lacurile litorale indulcite ;
c) Limba de mare, glossa, sau şoarecele de mare Solea impar e foarte comună
pe fun.durile de nisip ; coloarea ei de pe faţa superioară mimetizează nisipul. Formă
mică de 15-18 cm. lungime, dar foarte delicioasă la gust.
110
FAUNA MĂRII NEGRE PE LITORALUI, DOBROGEI
Printre formele considerate ca seden.tare, care se ţin in apropiere de ţărm sau

mai la larg, cităm: Aterin.ele (Aterina pontica i Aterina hepsetus), apoi Barbunii
(Mullus barbatus i M; surmuletus), cari se apropie de ţărm cu curen.ţii reci i sunt
consideraţi prin-tre cei mai delicioşi peşti marin.i. Mai cităm: Motella zis i galea sau
peşte jidovesc, Ammodites, etc.
Osebit de acestea, un deosebit in.teres, din punct de vedere economic, n.e pre-
zintă un număr de forme, care n.0 se pescuesc tot anul, dar apar aproape de coastă
numai când anume condi-ţii, mai ales de temperatură, sunt realizate i sunt con.side-
rate ca forme periodice sau cu migraţii, anume:

a) Harnsi, Amsa sau Ancinia=Engraulis encrassicholus ce se prinde mai ales
primăvara i toamna în cantităţi mari;
b) Zarganul sau ştiuca de mare= Belone belone;
c) Scrumbia albastră sau macroul=Scomber scombrus, care se pescueşte in
apropiere de ţărm, în mari cantităţi, mai ales in lunile Maiu i Octomvrie. Dar de
câteori apa la mal vara se răceşte (sub 22 0 ) se pescuesc asemenea scrumbii, ce par

a aveâ un optimum de temperatură iu legătură cu care se apropie de -ţărm, sau se
lasă mai la adân.c in strate de apă mai profun.de. Primăvara sunt slabi i se prepară
ca ţâri; către toamnă sunt graşi i gustoşi. Se prepară şi afuma-ţi, fiin.d
excelen.-ţi;
d) Lufarul (Temnedon saltator) i e) Stavrida (Trachurus trachurus) se pescuesc
in timpul verii, când apa e caldă ;
f) Către toarrin.ă şi mai ales primăvara se pescueşte Pălămida sau Lacherda:
Pelamys sarda. Toate aceste forme, in anume condiţii, se apropie de ţărm i se pes-
cuesc cu in.stala-ţiile zise taliane, ce con.stau din.tr'un gard de plasă întins vertical
dela mal pârtă la o distan.ţă de 400-500 i acolo fixat la adâncime de 10-15 m.
Sunt două in.chisori, ale căror extremităţi se pot ridică in formă de pungă.
Cităm, ca curiozită-ţi a-părâ.nd spre -ţărm in puţine exemplare: Păstrăvul de mare,
Levrek roş sau alabalâc— Salmo şalar labiax; Bacaliarul sau Megitul: Gadus euxinus;
Smaridul (Smaris chryselis) ; Hupa (Box boops); Sparosul sau Caraşul de mare
(Sargus annularis) ; Skios sau Corbul (Corvina nigra); Milacop (Onbrina cirrhosa) ;
Levrek sau Bar: Morone labrax; Luci=Sphyraena sphyraena etc., forme care, de
sigur că se găsesc in mai mare abun.denţă în strate de apă spre larg, la anumite pro-
f-unzimi. Exemplarele prinse accidental spre -ţărm sunt, de sigur, exemplare rătăcite.
E necesar a se face cercetări asupra distribuţiei acestor forme, care, de sigur, pot
aveă şi un in.teres deosebit din punct de vedere ecan.omic.
Mai amintim in.că unele forme caracteristice pentru fun.d. In locuri stân.coase,
Scorpia sau porcul de mare=Scorpaena porcus, iar pe f-unduri nisipoase: Rândunica
de mare (Trygla hirundo) ; Boul de mare sau Sol (UranoscopUs scaber) i Draconia
Trachinus draco, peşte veninos , având o glandă veninoasă la buza unui -ţep a
in.notătoarei dorsale.
Dintre Crustacee pe litoralul dobrogean avem in abun.den.ţă crabi i crevete.

Crabii sunt variaţi i deosebiţi după locul şi fundul unde locuesc ; aşă Crabul de piatră=
Puchygrapsus marmoratu.s de coloare negricioasă, cu pun.cte galben.e, foarte agil, se
111
vede fugin.d printre crăpăturile stâncilor; Crabul de ţărm=Xantho rivulosus; Crabii

de nisip= Portunus holsatus i P. arcuatus; Crabul de iarbă= Carcinus moenas;
Crabul mare gri-gălbui, zis Pagurie-----Eryphia spinifrons; e cel mai mare crab de pe
litoralul nostru şi, in acelaş timp, i cel mai bun la gust. Se pescueşte mai ales în luna
Maiu, dela Şabla spre sud, căci la această epocă se apropie de -ţărm i stau ziva pitulaţi
sub pietre; iar n.oaptea, umblând, sunt imobilizaţi i prinşi cu lumină. In restul anului
se lasă la larg. Asemen.ea merită să cităm crabul de apă. dulce: Telphusa sau Potamon
. fluviatilis, foarte abundent în toate torentele ,ş i izvoarele din regiunea capului Ca-
liacra. La Romani, a-ceastă formă eră special cultivată şi foarte apreciată in arta cu-
linară. Dintre Crevete sau Caride, cităm Creveta de iarbă sau stân.că. Palaemon squilla,
care are un gust foarte bun ; creveta de nisip sau sălbatecă Crangon vulgaris. Mai
sunt i alte numeroase forme de Crustacei mai inferiori, servind de hran.ă peştilor,
dar asupra cărora n.0 in.sistă.m.
Dintre Moluşte, vom insistă pu-ţin asupra Midiilor i Stridiilor.

Midiile (Mytilus galloprovincialis) sunt de două forme: forma de piatră, fixate
pe stânci către ţărm i forma de fund, caracterizân.d faciesul zis mytiloid vasos şi
care se găseşte în straturi, fixate unele de altele la adâncimi de 25-55 metri şi la di-
stanţă de 20-40 km. dela ţărm. In golful Balcicului asemenea ban.curi de midii de
fund se apropie de coastă până la 5-6 km. distan.ţă de -ţărm şi 6 m. adân.cime. Mi-
diile sunt foarte gustoase, dar la noi nu sunt intrate în uzul marelui public. Ştim
ce delicios mod de preparare avem in occiden.t, numit: moules marinieres. La noi,
de şi foarte multe se pescuesc numai in timpul postului mare cu draga sau gagamul,
sunt utilizate mai mult de populaţia greacă din Con.stan.ţa, Galaţi, Brăila. E un ar-
ticol abundent i excelent, asupra căruia deasemen.ea trebuie făcută educaţia pu-
blicului dela noi.
Stridiile. Avem in regiunea litorală a Dobrogei două feluri de Stridii: a) Stridia
mică de stân.că (Ostrea sublamellosa) fără mare interes dln punct de vedere econ.omic
b) Stridia de fund (Ostrea taurica) din. regiunea Balcicului, care însă e foarte rară.
Se găseşte printre midiile de fund; e mare i carn.ea ei foarte savuroasă. E forma ce
va trebui cultivată cân.d se vor face ,ş i la noi parcuri de ostreicultură. Socot că partea
de jos a lacului Sinoe, sau lacul Cun.duc, sau Tuzla din Basarabia, find mai ferite
de valuri, ar fi potrivite pen.tru myticultură i ostreicultură. Salinitatea acestor
lacuri ca i aceea a Mării Negre, convine de minune pentru a aveâ stridii gustoase.
Dintre moluştele ce au o valoare comestibilă mai cităm: Cardium, abundent în
locuri mâloase nisipoase (ca în lacul Sin.oe), Venus, Tapes, Mactra subtruncata, care
e o hran.ă preferită de Sturion.i, ca i forma mică şi foarte abunden.tă din regiunea
din dreptul gurilor Dunării: Corbulomyia maeotica.
Amintim forme perforante: Pholas dactylus, ce perforează piatra şi nlarn.ele duri
(abunden.tă pe ţărfla la Balcic) i Teredo navalis, ce perforează lemn.ul şi a stricat,
intre altele, stâlpii sau pilo-ţii de stejar pe care erâ aşezat Casin.oul dela Movilă—
Tekirghiol. Printre melcii de mare, forma cea comun.ă e Nassa reticulata, a cărei scoică
e intrebuin.ţată drept căsuţă de către pagurul Diogenes varians.
* ,*
112
rAUNA MĂRII 1\TEGRE PE LITORALUL DOBROGI
Cu privire la animale mai inferioare din lumea florilor de mare sau Celenterate
cităm Actiniile de piatră (Actinia equina), formă foarte comună pe toate pietrele
dela ţărm şi Cyliste viduata, actinia de pe fundul mytiloid-vasos. Polipi: Campanu-
laria volubilis, pe midii de fund; Aglaophenia pe alga Cystoseira, care în golful dela
Caliacra prezintă şi colonii de Tunicierul Botrylus Schlosseri. Ca meduse mari: Au-
relia aurita, foarte abundentă în apa relativ rece şi Rhizostoma pulmo (in.ima mării)
ce vine cu apa caldă.
De mare interes e planctonul reprezentat mai ales prin crustacei mici inferiori,
larve de crustacei, peşti, moluşte, etc., protozoari, diatomee, variabil ca compoziţie

după stratele de apă şi anotimpuri şi, în legătură cu acest plan.cton, variază şi for-
mele mai superioare şi în special peştii ce se hrănesc cu el.
Chiar numai din cele indicate mai sus, vedem totuş că fauna Mării Negre, pe li-
toralul nostru, nu-i chiar de tot săracă şi n'am citat decât puţine forme; iar cerce-
tări ulterioare n.e vor duce la cunoaşterea şi biologia acestora, cum şi a altor forme
incă multe. Asupra planctonului, asupra fundului, asupra vieţii la diferite straturi

de apă, cunoştinţele ce avem sunt bică rudimentare. Din formele ce ating sau se
apropie de ţărm, n.0 ştim, pen.tru multe, unde şi cum,iernează, unde se retrag în an.u-
mite timpuri ale verii, unde depun ouăle, cum se desvoltă.
Asemen.ea, avem de urmărit probleme relativ la distribuţie în legătură cu na-
tura fundului, curenţii i penetraţia către apa îndulcită, sau dulce.
Pe litoralul dobrogean al Mării Negre avem n.umeroase lacuri în legătură ge-
cetică cu Marea, unele separate complet, altele comun.icând în.că cu marea; unele
nu salinitate mai mare (ca Tekirghiolul, Duingi), altele cu salinitate egală cu marea
(Sin.oe), iar altele cu salinitate din ce în ce mai redusă până la apa dulce. In legătură
cu aceste diferenţe de concentrare a apei, variază i fauna. Iată că avem pe litoralul
dobrogean experienţe in mare, gata făcute, cu privire la marea problemă biologică
a adaptării la mediu.
Deci studiul faunei Mării Negre pe litoralul dobrogean ne interesează în cel mai
inalt grad şi din punct de vedere ştiinţific şi din pun.ct de vedere economic.
In acest scop am stăruit de mai mulţi an.i pen.tru fundarea unei staţiuni de cer-
cetări sau laborator maritim la Agigea. Şi, dacă în această direcţie am in.tâmpinat
unele piedici chiar dela unii colegi, -ţin să aduc mulţumiri Ministerului de Domenii
ce n.e-a cedat loc şi nişte clădiri părăsite şi mulţumiri mai ales d-lui ministru al In.-
strucţiunii d-1 Dr. Angelescu, care a sprijinit in mod constan.t înfiinţarea şi desvol-
tarea acestei instituţii ce, sperăm că, cu în.ceperea anului viitor va fi în stare să adă-
postească diferiţi cercetători. Această instituţie merită să ia naştere pe ţărmul atât
de variat şi interesan.t al Dobrogei.
113
ft Dobrogea



ACTIVITATEA ARCHEOLOGICĂ IN DOBROGEA
ÎN CEI 50 DE ANI DE STĂPÂNIRE RO_VIÂNEASCĂ

DE
RADU VULPE
Dintre toate ţinuturile român.eşti, Dobrogea prezintă cea mai mare bogăţie de
reminiscen.ţe ale trecutului. Coridor ingust de trecere între două lumi diferite, stepa

eurasiatică şi Europa mediteranean.ă şi lu acelaş timp anexă firească a unităţii an.-
tropogeografice carpato-danubiene dintre Tisa şi Marea Neagră, Dobrogea a fost
străbătută în decursul mileniilor de cele mai felurite neamuri: păstori coborân.d cu
turmele lor din munţii Daciei, sau plugari getici statorniciţi la mun.ca ogoarelor incă
din vremuri preistorice, călăreţi prădalnici repeziţi din inima Sciţiei în iureş spre
ţări cu văzduh mai cald, ori iscusiţi n.egustori eleni, cărăuşi ai mării atraşi de bo-
găţia ţărmurilor pon.tice,sau mai 1a urmă maiestoşii legionari romani trimişi să ţină
paza un.ei Intinse impără-ţii. Iar peste amintirea tuturora, 'intr'un lung şir de secole
a răsunat neastâmpărul noroadelor barbare ale evului mediu, mânate de crivăţ tot
mai departe. i apoi, când nici din acest in.delung freamăt de copite, de urlete i de
zăn.găniri de arme n'au mai rămas în. istoria Dobrogei decât pustiul şi tăcerea, peste
tot s'a întin.s, ca o apă rar turburată, mon.otonia stăpânirii turceşti.
Atâtea n.eamuri şi atâtea stăpâniri, toate sau prefăcut, toate sau pierdut in
nesfârşita urzeală a timpului. Dar toate, din zările n.eoliticului până in veacurile de
strălucitoare lumină ale civilizaţiei greco-roman.e şi până in trista epocă a nimicirilor
barbare, şi-au inscris în pământul Dobrogei stăruitoare urme, ascunse în sânul ţărânei,
sau uitate sub mormane de ruine. Rar se mai poate intâlni un alt colţ de pământ, care
pe o intindere atât de mică să fi inghiţit o atât de bogată şi de sbuciumată istorie.
In deosebi pentru antichitatea greco-romană Dobrogea con.stituie un.a din cele
mai preţioase archive, fiin.d pe de o parte depozitara mărturiilor despre vieaţa unora
dintre cele mai importante colonii greceşti ale Pontului Euxin., iar pe de alta con-
ţinând documen.tele cele mai vechi ale procesului de romanizare, care stă la origina
neamului nostru. Deasemeni pământul Dobrogei tăinueşte multe şi insemn.ate urme,
pre- şi protoistorice şi, tot astfel, o uşoară scormonire a lui, poate da oricând la iveală
reminiscenţe ale frământatei epoci bizan.tine. Pământul provin.ciei noastre trans-danu-
biene e o voluminoasă. şi limpede cronică, pentru a cărei citire e nevoie numai de gestul ar-
cheologului, care cu grije şi cu pricepere să dea la o parte scoarţa vremurilor mai
noui.
Cetăţile şi monumentele greceşti, romane şi bizantine, părăsite rând pe rând
din cauza deselor invazii i a mizeriei economice, lăsate la voia intâmplării şi ruinate
117
de focul barbarilor prădalnici, sau de dintele distrugător al vremii, au fost aco-

perite incetul cu incetul cu ţărână şi năpădite de ierburi. i astfel sau aşternut ui-
tarea şi veşnicia peste locurile in care odată a inflorit civilizaţia greco-romană. 0a-
menii, cari mai târziu şi-au dus traiul prin preajma lor, fie necăjiţii -ţărani daco-ro-
mani şi apoi slavo-români din epoca năvălirilor, fie primitivii Tătari din vremea stă-
pânirii otomane, nu şi-au 'indreptat curiozitatea spre ele, decât pentru a le ruină şi
mai mult, preţuindu-le doar ca pe nişte naturale şi comode cariere de piatră cioplită
gata, bună pentru temelii de colibe, pentru ghisduri de puţuri sau pentru lespezi
de cimitir. E o primitivă in.conştienţă şi o tristă decadenţă a spiritului omenesc, care

au fost cunoscute in toate ţările cu monumente vechi, insă nicăiri nu sau manifestat
mai violent şi mai dezastros şi mai ales nicăiri indreptarea lor nu a intârziat mai mult
ca in Dobrogea.
Când in anul 1878 cea mai mare parte din această ţară'. fi alipită României de

curând independente, antichită-ţile ei erau cunoscute numai intr'o mică proporţie
şi cu totul aproximativ. Se puteau citâ asupra lor doar men-ţiunile sporadice şi la-
conice ale diferiţilor cronicari, precum e Dlugosz, care cu prilejul bătăliei dela Varna
din 1444 pomeneşte de «clădiri măreţe ale vechilor impăraţi şi generali romani» 1n-
tâlnite de ostaşii creştini prin partea loculuil), sau informaţiile geografilor ca Bau-
dran.d (1682) 2) ori Wagner (1684) 3) şi relatările diverşilor călători cari au trecut
pe aci. Dintre aceştia menţionăm pe invăţatul domn al Moldovei, Dimitrie Cantemir,
care pentru in.tâia dată presupune i pe Daci printre anticii locuitori ai Dobrogei 4);
pe vestitul numismat La Motraye 5), tovarăşul de pribegie al lui Carol XII, care răs-
pândeşte in Europa faima monetelor antice dobrogene, pe căpitan.ii Miihlbach, von
Vincke şi Moltke (mareşalul de mai târziu) din misiunea militară prusiană chemată
in. 1837 pentru reorganizarea oastei turceşti 6), pe Pappadopulos Vretos, eruditul
consul al Greciei la Varna (1851) 7); pe celebrul naturalist şi preistorician Boucher
de Perthes (1853) 8); pe Dr. Allard şi pe Jules Michel din misiun.ea inginerească fran.-
ceză din 1855 9); pe invăţatul agronom moldovean Ionescu dela Brad "), care fără
să fie specialist, totuş, 'priu exactitatea şi bogăţia informa-ţiilor lui, poate fi considerat
pentru aceâ. vreme (1855), ca un precursor pe pământul dobrogean al archeologilor
4 ) Cf. C. Brătescu, 'in Arhiva Dobrogei, II, 1919, 7) La Bulgarie ancienne et moderne, St. Pe"-
pag. 99. tersbourg, 1856; Cf. Tocilesco, op. cit., pag. 9,
2) Cf. C. Brătescu, Note asupra Dobrogei din n. 1.
«Michaelis Antonii Baudrand Parisini Geographia 8) Voyage â Constantinople par l'Italie, la Sicile
. ordine litterarum disposita, Parisiis MDCLXXXII et la Grece, retour par la Mer Noire, la Roumdie,
1682, in Analele Dobrogei, II, 1921, pag. 159. la Bessarabie russe, les provinces danubiennes, la
3) Cf. C. (Brătescu), Ce se ştia despre Dobrogea la Hongrie, l'Autriche et la Prusse, en mai, juin,
1682, 1n Arhiva Dobrogei, II, 1919, pag. 85. juillet et adit 1,853, H, Paris, 1853; Cf. trad. de I.
4) Istoria impărătiei otomane, I, pag. 406, n. 14, Cornea in Analele Dobrogei, IV, 1923, pag. 179
ed. rom. Bucureşti, 1876; Cf. extrasele din Ana- sqq.
lele Dobrogei, I, 1920, pag. 181. 9) Cf. Tocilescu, op. cit., pag. 12 sq.
5) Cf. Arhiva Dobrogei, I, 1916, pag. 90 sqq. 10) Excursiune agricolă in Dobrogea in anul 1850,
s) Cf. Gr. Tocilescu, Monumentul dela Adam- ttad. de Florica Mihăileseu, Analele Dobrogei, III,
Vienna, 1895, pag. 8 sqq. 1922, pag. 1241-,Şacf., passim•
118
ACTIVITATEA ARCHEOLOGICĂ 1N DOBRO GEA
români de mai târziu şi, in sfârşit, pe geologul austriac Peters '), care, pe lângă preo-
cupările meseriei lui, nu pregetă de a da atenţie i monumentelor greco-romane ale
regiunii. In ce priveşte activitatea archeologică propriu zisă, anterioară anului 1878,
ea se redusese la cele câteva son.dagii făcute prin anii 1839 şi 1841 în insula Şerpilor,
antica Leuce, de către invăţaţii ruşi Solowiew i Murzakievici 2) şi la săpăturile izo-
late ale cetă-ţii romane Troesmis (Igliţa) pe malul Dunării, executate in.tre 1860-67
cu forţe şi cu competenţe n.eegale, de că.tre francezii Desire, More, Engelhardt, Gus-
tave Boissier, Ambroise Baudry i Desjardin.s, -dar cu rezultate în genere foarte im-
portante, mai ales din punct de vedere epigrafic 3). Aşâ, că de fapt, la 1878, in. archeo-
logia Dobrogei totul erâ încă de făcut. Stăpânirea musulmană nu înţelesese niciodată
să facă altceva în acest domen.iu, decât să în.curajeze exploatarea sistematică de că-
tre populaţia turco-tătară, a zidurilor şi a monumentelor archeologice şi epigra-
fice pentru prefacerea lor în bulgări de zidărie sau var 4). Nimic nu le spuneâ
sufletelor acestor primitivi asiatici ruinele splendidei civiliza-ţii mediteraneene de
altădată.

Când, în sfârşit, după treceri de veacuri şi veacuri, anticele ţărmuri ale Pontului
Stâng ajung pentru intâia dată în stăpânirea unui popor capabil de înalte aspira-ţii
culturale, popor care susţineâ cu mândrie sentimentul nobilei sale origini romane şi
tocmai căută cu aviditate pe pământul său cele mai autentice documen.te ale acestei
origini, zile noui de redeşteptare la lumină încep pentru părăsitele cetăţi greceşti
romane, pentru operele de artă ale vechimii ascunse în viscerele pămân.tului şi pentru
monumentele nepieritoare ale unor vremuri ce, prin ele, căutau să. înfrunte uitarea.
0 măreaţă acţiune de desgropare a străvechiului trecut dobrogean, una din cele mai
înfloritoare activităţi archeologice din Sud-Estul european in.cepe de acum i creşte
tot mai mult cu anii, intr'un ritm progresiv, care dă dreptul naţiei noastre la o
justificată mândrie pentru înalta operă de punere în valoare a unei provin.cii, ce păreă
a fi pierdută pentru civilizaţie.
Incă dela inceputul stăpânirii româneşti în dreapta Dun.ării, Remus Opreanu,
cel dintâiu prefect al judeţului Con.stan-ţa, un om destoinic i de inimă, se ocupă cu
strângerea antichităţilor risipite peste câmpuri, pe maidane şi prin cimitire i le de-
pune într'un museu improvizat de el în 1880 la prefectura din Constanţa, care, din
nefericire, s'a desorganizat mai târziu în urma unui in.cendiu. In 1881, în paginile
unei publicaţiuni ştiinţifice din. Paris, apăreă cel dintâiu studiu erudit scris de un
român asupra antichităţilor dobrogen.e, datorit d-lui Mihail Sutzu 5), venerabilul co,
rifeu al ştiin-ţei noastre numismatice. Deatun.ci pân.ă azi d-1 Sutzu n'a 1.ncetat nici
un momen.t de a se ocupâ, în rodnica d-sale activitate tiinţifică , de diferitele pro-
bleme, mai ales numismatice, ale anticei Sciţii min.ore. Pe lângă nenumărate
') Grundlinien zur Geographie und Geologie der şi filolog., I, 1883, pag. 240 sqq..; Gr. Tocilescu,
Dobrudscha, Wien, 1867 (Denkschr. d. kais. Akad. Monumente epigrafice i sculpturale din Dobrogea,
d. Wiss.); Cf. Tocilescu, op. cit., pag. 13. ibidem, pag. 102.
2) G. Popa, Revista pentru istorie, archeologie 4) Cf. More, /oc. cit.; Tocilescu, op. cit., pag. 99,
şi filologie, VII, 1894, pag. 390 sqq. printre atâtea alte triste documente similare.
3) E. Desjardins, Lettre ă M. Henzen, Annuario 5) Coup d'oeil sur les monuments antiques de la
dell'Istituto di corr. archeol., Romn, 1868; D. Dobroudja, Revue areh6logique, XLII, 1881, pag.
More, Săpăturile dela Troe.smis, Rev. p. ist., archeol. 182 sqq.
119
ACTIVITATEA ARCHEOLOGICĂ. IN DOBROGEA
contribuţii importan.te pentru cunoaşterea monetelor bătute de cetăţile greceşti Histria,

Tomi şi Callatis, de numele d-sale se leagă, în special, lămurirea chestiunii regilor sciţi
din. regiunea Tomi-Dionysopolis, documentaţi prin mon.ete caracteristice din sec.
III a. Chr. 1).
Primelor şi modestelor preocupări de archeologie şi numismatică dobrogeană
ale d-lui Sutzu, urmărite cu mijloace particulare, a urmat la scurtă vreme interven-
ţiunea Statului românesc, care, prin patrioţii săi conducători din aceâ vreme, şi-a re-
cunoscut datoria ce aveâ de a luă sub directa sa ocrotire antichităţile nouii provin.cii
şi de a luă iniţiativa unei activităţi ştiinţifice de cercetare i de desgropare a lor, în-

credinţată. direcţiunii Museului Naţional de Antichităţi din, Bucureşti. Fondul pentru
lucrările acestui museu s'au menţinut apoi continuu în. bugetul Statului, 'insă cu vremea
a rămas cu totul in.suficien.t faţă de progresul continuu al activităţii archeologice,
activitate care şi pân.ă azi se bazează prea mult pe munca şi pasiunea desin.teresată
pentru ştiinţă a celor ce o practică şi prea puţin pe contribu-ţia bugetară a
Activitatea archeologică în Dobrogea, in ultimii 50 de an.i, în afară de precum-

pănirea aproape desăvârşită a iniţiativei oficiale asupra celei particulare, se carac-
terizează cu deosebire prin predominarea exclusivă a celor două proeminente perso-
nalităţi ştiinţifice, care au condus Museul Na-ţional dela 1881 până azi:Grigorie Toci-
lescu şi Vasile Părvan. Fiin.d absolu-t diferiţi Intre ei prin temperament, prin metode
şi directive, prin concepţii şi prin pregătire tiinţifică, ei au imprimat lucrului pe
care 1-au făcut sau 1-au dirijat, caractere cu totul deosebite. Deaceea, în evoluţia ar-
cheologiei româneşti privitoare la Dobrogea, trebuie să distingem două diviziuni,
fiecare cu preocupă.rile şi cu metodele ei speciale, în strânsă legătu;ă cu personalită-ţile
diferite ale celor doi învăţaţi. Numim aceste diviziun.i: I. Perioada Tocilescu (1881-
1909) şi 11. Perioada Părvan (1910-1927).
Grigorie Tocilescu eră, ca istoric, după cum îl caracterizează d-1 Nicolae Iorga,
«unul din cei din urmă reprezintan.ţi la n.oi ai şcolii roman.tice apusene, in acel stadiu
al ei când căută să primească şi să scoată cât mai mult la iveală noul criticism ger-
man.>> 2). Şcolar al marelui Haşdeu, fusese trimis la Praga pentru studii de slavistică.
Totuş,pe lângă acestea,l-au atras şi studiile asupra vremurilor antice. Ba chiar a sfârşit
prin a da doctoratul la Praga cu o teză asupra Daciei 'inainte de Romani 3), subiect
propus spre premiere de către Academia Română. Lucrarea, dealtfel mai mult o har-
n.ică expun.ere de material şi de con.statări împrumutate din scrierile în.văţaţilor străini
con.temporani decât o operă originală, i-a adus premiul Academiei şi consideraţia
opin.iei publice in.telectuale dela noi, care in aceâ vreme eră aproape cu totul lipsită
de studii de specialitate in istoria antică. De sigur, Alexandru Odobescu eră un emi-
nent archeolog, de o autoritate recunoscută i în forurile competente de peste gra-
niţă, Insă numai în ce priveşte partea teoretică şi mai mult din pun.ct de vedere ar-
tistic. Ţara noastră n.0 aveâ lincă un istoric competent al antichităţii şi in.că nu aveâ
un cercetător pe teren, special pregătit ; iar din generaţia tânără, care făcuse studii
') Cf. C. Moisil, Numismatica Dobrogei, in Ar- Bucureşti, 1911

hiva Dobrogei. I, 1916. pag. 134. 3) Dacia inainte de Romani, Anal. Soc. Acad.
2) N. Iorga, Două concepţii istorice, Academia Rom., X, Bucureşti, 1880.
Română, Discursuri de receptiune, XXXV, pag. 6,
120
ACTIVITATEA ARCHEOLOGICĂ IN DOBRO GEA
in străinătate, singur Tocilescu arătase mai multă râvnă pen.tru asemenea indelet-
niciri. i astfel, cu toate că pregătirea lui ştiin.ţifică fusese făcută in altă direcţie,
Tocilescu ajun.se profesor de istorie an.tică i epigrafie la Un.iversitatea din Bucureşti
şi director al Muzeului Naţional de Antichită.ţi. In astfel de condiţiuni, Tocilescu a
avut meritul neconstestabil de a se fi adaptat într'atâta acestor rosturi ale lui, incât
a reuşit să imbogăţească in.tr'o mare proporţie colec-ţiile de obiecte an.tice ale Muzeului
Naţional, constit-u.it până atun.ci numai din colecţiunea generalului Mavros, don.ată
Statului in timpul domn.iei lui Cuza, să con.ducă pe teritoriul ţării noastre o activitate
archeologică bogată în con.statări i descoperiri importante şi să con.tribue in mare

măsură la popularizarea an.tichităţilor clasice prin cursurile i seminariile universitare
şi prin diversele articole con.ţinute de revistele lui proprii. In deosebi activitatea lui
in domen.iul istoriei an.tice, atât pe catedră, cât i pe teren., a fost dominată de epi-
grafie, indeletnicire pe care o cultivâ cu pasiune. Ca strân.gător de in.scripţii, dând
un.a din cele mai importan.te con.tribuţiun.i la volumul pentru estul imperiului roman
(vol. III) din Corpus Inscriptionum Latinarum 1), şi-a
câştigat merite apreciate de

Mommsen însu i răsplătite printr'o medalie de aur decern.ată de Academia
din. Berlin..
Mai puţin pregătit ştiin.ţific decât Odobescu, contemporan.ul lui, Tocilescu a fost
in.să, spre deosebire de acesta, un activ cercetător pe teren şi un practic infăptuitor.
Deaci insemn.ătatea deosebită pe care a avut-o în explorarea an.tichită-ţilor din ţara
noastră şi rolul important în propăşirea archeologiei dobrogene. ScOaterea la lumin.ă
a an.tichităţilor din dreapta Dunării ocupă cea mai importantă parte a activităţii lui.
In.că din. 1881, anul 'in care a fost numit director al Muzeului Naţional de An.-
tichită-ţi, el a dat o prin.cipală aten.ţie noii provin.cii româneşti, strân.gând până in.
an.ul 1910 peste 600 de inscrip-ţii şi reuşirtd să dea cea din.tâiu hartă archeologică a
regiunii, cu topografia amăn.un.ţită a valurilor dintre Constan.ţa şi Cern.avoda, cu
traseul prin.cipalelor drumuri şi cu peste 60 de cetă-ţi găsite pe teren., dintre care unele
definitiv idcn.tificate cu localităţile menţionate de itin.erariile an.tice. Cea mai mare
parte a obiectelor, inscripţiilor, mon.etelor şi decora-ţiilor architee . tonice, cu care el
a inavuţit Muzeul din. Bucureşti proven.eau din Dobrogea. Tot această provin.cie
furn.izase cea mai mare parte din. obiectele care constituiau colecţia ilustrului bărbat
de Stat Mihail Cogălniceanu, studiată şi publicată tot de Tocilescu in. 1883. In
aceeaş vreme, mici săpături izolate, mai mult intâmplătoare, scoteau la iveală noui
inscripţii la Con.stan.ţa, la Man.galia, la Igliţa i la Ceatalorman. (azi Pan.telimon.ul
de sus).
Ceeace 1-a atras mai mult pe Tocilescu în Dobrogea i i-a adug apoi o faimă eu-
ropeană, a fost măreţul monumen.t dela Adamclisi, pe care călătorii şi invăţaţii
de mai in.ain.te îl socoteau fie o fortăreaţă, fie un turn de pază, fie mai adesea un fal-
n.ic mausoleu, atribuindu-1 când lui Darius al Perşilor, când Odryzilor tracici din. sec.
III în. Cr., când in sfârşit lui Traian, gen.eralul lui Valens din sec. IV d. Cr. 2). Un
studiu complet al acestei colosale clădiri nu se puteâ in.cepe pe aceă vreme decât prin-
tr'un curaj n.eobişn.uit, căci, pe de o parte erâ nevoie de mari sacrificii materiale, iar
') Revista pentru istorie, archeol. şi filol., I, 1883, 2 ) Cf. Tocilescu,

Monum. dela Adamklissi, pag.
pag. 97. 8 ,sqq.
121
ACTIVITATEA ARCHEOLOGICĂ. IN DOBROGEA.
pe de alta, din pun.ct de vedere ştiinţific, problemele care se puneau la fiecare pas
erau dintre cele mai dificile, monumen.tul neavând o perfectă analogie în alte părţi.
Tocilescu a avut meritul de a fi luat in.drăzneaţa hotărâre şi — printr'o mun.că necur-
mată, agravată de stăruinţa ce trebuiâ depusă pentru obţinerea continuă a spriji-
nului suprabugetar din partea Statului şi pentru strân.gerea pieselor risipite ale mo-
numentului de pe o mare lntindere a Dobrogei, unele trebuind a fi căutate până şi
în muzeul din Constantinopol, — a reuşit să ducă in sfârşit la capăt, după _12 ani
de străduinţă, opera incepută. De sigur, in ce priveşte reconstituirea monumentului
şi studiul reprezentărilor figurate, a fost pe deplin ajutat de două somităţi europene:

architectul archeolog Niemann şi archeologul Benndorf. Dar lui Tocilescu îi revine
meritul datării şi al interpretării istorice a monumentului, pe lângă imensele sforţări
de caracter practic, pe care le-a suportat numai el.
Mon.umentul dela Adamclisi, un impunător colos rotund de piatră şi beton, mas-
siv, vizibil dela zeci de chilometri, a fost mai 'intâiu recomandat opiniei noastre pu-
blice în 1880, prin ziare, de către Remus Opreanu, care a şi transportat la muzeul

său din Constanţa patru metope figurate, publicate de d-1 Sutzu in 1881 la Paris 1 ).
In primă.vara anului 1882 Tocilescu a şi 1n.ceput prima campanie de săpături la par-
tea de jos a monumentului, care erâ 'ingropată in stratul de dărâmături şi de pământ
depus în cursul veacurilor. Printre rezultatele obţinute în această primă campan.ie ,
la care a participat şi d-1 Sutzu, a fost şi găsirea unui fragment de inscripţie mon.u-
mentală, con-ţinân.d doar literile RVA şi IAN. Aceste frânturi de cuvin.te abiâ în 1885,
după aflarea şi a altor fragmente cu indicaţii concludente, au putut fi citite de To-
cilescu in chip sigur: [Ne]rva [Tredian[us]. Prin studierea tuturor fragmentelor ce
s'au putut strânge in total in cele cinci campanii de săpă.turi (1882-1890), s'a ajuns
la reconstituirea părţii principale a inscrip-ţiei, din care rezultâ că monumen.tul fu-
sese ridicat de 'impăratul Traian, invin.gătorul Dacilor, în anul 109 d. Cr. Constatarea
eră o revelaţie. In sfârşit, o importantă enigmă archeologică ihsese deslegată. Mo-
numentul erâ, ca şi column.a traiană dela Roma, un semn nepieritor al biruinţei desă-
vârşite romane 'impotriva celui mai solid stat barbar pe care imperiul roman 1-a avut
vreodată in fa-ţa lui. Invinşii de pe metopele şi crenelurile monumentului nu erau
decât Daci.
Trofeul dela Adamclisi, care până atunci reprezentase numai o atracţie a curio-
zităţii intrigate de enigmatica măreţie a ruinelor lui, acum deveneâ unul din cele
mai scum_pe patrimonii ale naţiunii. Un atestat de naştere al poporului român se
aflâ aşadar chiat pe pământul românesc. Deaci apoi entuziasmul pe care 1-a pro-
dus in aceâ vreme în lumea n.oastră intelectuală şi în discuţiile în jurul soartei ce va
trebui să i se creeze. Din pricina apropierii de o frontieră cu totul n.eapărată 1n caz
de răsboiu, s'a exclus dela 1n.ceput eventualitatea unei refaceri pe loc a monumen-
tului. Mihail Cogălniceanu a propus parlamentului .reconstituirea lui la Bucureşti
şi, în acest scop, s'a şi votat un fond de 5000 lei pentru aducerea 'in capitală a enormelor
pietre sculptate. Transportul acesta s'a făcut cu imense greutăţi şi, iinceput 1n 1885,
s'a terminat abiâ 1n 1894. In. 1887 Cogălniceanu a reamintit Academiei propuuerea
făcută parlamentului cu doi ani mai in.ainte, dar a fost combătut cu succes de Diini-
Revue arch6logique, XLII, 18.81, pag. 182 Nq.
122
ACTIVITATEA ARCHEOLOGICĂ. IN DOBROGEA
trie Sturdza şi de Odobescu, pe motivul că nu se puteâ recon.stitui un monumen.t

a cărui formă in.că nu se cun.oşteă sigur cum fusese. Şi, intr'adevăr, o pun.ere în exe-
cuţie a acestei propuneri ar fi fost cu totul prematură in acel timp: schiţa prezentată.
de Odobescu intr'o conferin-ţă ţinută la inaugurarea Aten.eului M. 1888, cea dintâiu
incercare de reconstituire a monumentului dela Adamclisi, nu puteâ fi, după insăş
mărturisirea autorului, decât o pură fan.tesie, care trebuiâ să ţie loc datelor precise
şi studiilor amănun-ţite ce incă. lipseau 1). Abiâ câţiva ani mai târziu, în 1890, s'au
făcut aceste studii, de către emin.entul architect din Viena, Georg Niemann, care
ne-a dat o reconstituire dintre cele mai exacte, rămasă i până azi clasică. Totuş, pro-
iectul reconstituirii lui n'a mai fost readus în discuţie. Odată aduse pietrele cu sculp-
turi la Bucureşti, ele au fost lăsate ani de zile în ploaie şi nin.soare în curtea Univer-
sităţii vechi, până ce au fost mutate în parcul Carol I, unde i azi se pot vedeâ
în jurul mausoleului militar, expuse tuturor stricăciunilor. Zadarnic in monumentala
lui operă din 1895 asupra trofeului dela Adamclisi, Tocilescu repetă cu accente pate-
tice propunerea de a se reconstitui monumentul în capitală, sau mă.car de a se face

o clădire proprie a Muzeului de Antichităţi, în care preţioasele relicvii să fie puse
la adăpost de intemperii 2 ). Opinia noastră publică, nestatornică şi uşuratică, pri-
zonieră prea mult a trecătoarelor amănunte politice, începuse a obosi după entuzias-
mul provocat la inceput de extraordinarele descoperiri. Iar Statul din proprie ini-
ţiativă cu greu ar fi putut consimţi la un sacrificiu atât de mare, pe care nici o nece-
sitate de caracter utilitar şi imediat nu i-1 cereâ. Se stingeâ generaţia bărba-ţilor noştri
politici cu concep-ţii largi, de pe vremea lui Cogălniceanu. Cât despre atitudin.ea avută
faţă de antichită-ţile patriei de către generaţiile care au urmat, vom mai aveâ ocazia
să vorbim. Astăzi, dacă ar mai fi de vreo importan-ţă efectivă exprimarea unei pro-
puneri asupra acestui monument, ar fi de dorit să se reiâ proiectul recon.stituirii,
insă nu la Bucureşti, unde nu e rostul lui firesc şi unde reclădirea lui ar costâ mult
mai mult, ci pe loc, în Dobrogea, provincie care azi ne este mult mai bine asigurată
decât în 1882, fiind locuită de o popula-ţie îii majoritate românească şi fiind garan.tată,
dela 1913 incoace, de o graniţă mai convenabilă şi mai depărtată.. Pe de altă parte
consideraţii ca acelea, care au făcut pe mica Românie din 1882 să strângă preţioasele
metope şi să le aducă în sânul capitalei sale, nu mai pot aveâ aceeaş valoare intr'o
Românie mare şi puternică, mar puţin expusă surprizelor belice.
Cu o călătorie de studii făcută în Italia pentru căutarea de an.alogii archeologice,
cu o serie de conferin.ţe de popularizare ţinute in ţară şi mai ales in străinătate, în.
Italia, în Franţa şi in. Austria şi cu citata publicaţie monumentală tipărită la Vien.a,
într'o ediţie nemţească şi una românească, în colaborare cu Niemann i Bendorf,
Tocilescu termină în 1895 laborioasa lui activitate privitoare la monumentul dela
Adamclisi.
Paralel cu lucrările făcute aci, Tocilescu a con.dus i alte cercetă.ri în Dobrogea,
printre care men.ţionăm diferitele descoperiri făcute la Constanţa şi rămase în bună
parte nepublicate şi, din nefericire, unele chiar pierdute. Dar mai ales trebuiesc men-
1) A. Odobescu, Ateneul Român şi clădirile antice 2 )

Gr. G. Tocilescu, Otto Benndorf şi George
cu dom circular, Bucureşti, 1888, în Opere complete, Niemann, Monumentul dela Adaynklissi-Tropaeum
ed. «Minerva>>, Vol. III, pag. 328 (figura). Traiani, Vienna, 1895, pag.
123
ţionate cercetările amănunţite făcute pe valurile roman.e din.tre Cernavocla şi Con-

stan-ţa, studiate câţiva ani mai in.ainte şi de către specialistul german Schuchhardt,
însă acum pentru prima dată determin.ate in chip precis cartografic 1). In n.umăr de
trei: unul mic de pământ, unui mare de pămân.t i un.ul de piatră., aceste valuri sunt
de tehnică i de aspecte diferite şi se referă la epoci diverse. In urma cercetărilor lui
Tocilescu e defin.itiv 1nlăturată părerea dela 1855 a inginerului francez Jules Michel,
după care cele trei valuri ar fi constituit un sistem de apărare.
S'a constatat că valul cel mic de pământ, la câţiva chilometri in spre sud de
celelalte, construit pentru a servi de apărare con.tra unui inamic din spre miazăzi,
e mai vechiu i aparţine unui popor de o civilizaţie mai primitivă. Valurile celelalte
sunt de sistem roman., constituind mai mult lanţuri de legătură 1ntre castella i castre,
care sunt foarte dese. Astfel pe valul de piatră, in afară de cetăţile dela capete, Axio-
polis şi Tomi, se află 26 de castella plus cetatea cea mare dela Mircea-Vodă., pe care
Tocilescu o presupuneă, fără dreptate 2), că ar fi fost Zaldapa antică, iar pe valul cel
mare de pământ, probabil mai nou decât celălalt, s'au putut numără 62 castella plus

2 castre mari laterale în dreptul satului Alacapu. Ambele aceste valuri sunt din epoci
apropiate i construite după acelaş sistem defen.siv impotriva unui inamic din n.ord.
Asupra epocii lor a fost multă vreme incertitudin.e. Jules Michel le presupuneâ ca
aparţinân.d epocii lui Justin.ian. Amicul său, Dr. Allard, le atribuiă lui Traian, gen.eralul
lui Valens. D-1 Sutzu, mai târziu, le considera ca o operă a impăratului Theodosius I.
Săpăturile lui Tocilescu, făcute in valul din spre Dunăre, au dovedit că cel puţin va-
lul acela erâ sigur din epoca lui Constantin. cel Mare.In.să, pe deasupra tuturor acestor
con.statări şi hipotese, pentru popor s'a fixat vec,hiul nume de walurile lui Traian»,
pe vremea căruia nu exista, de fapt, decât valul de pământ.
Cu publicaea monumentului dela Adamclisi şi cu aceste explorări ale celor trei
valuri, se 1n.cheie i partea cea mai entuziastă a activităţii archeologice din Dobrogea
1n prima perioadă. Deacum această activitate sufere o depresiune de nivel, o 1nce-
tinire de ritm, ca un semn de oboseală după un prelung efort. In. an.ul 1891 Tocilescu
incepuse explorarea importantei cetăţi romane din apropierea monumentului dela.
Adamclisi i rezultatul fusese dela 1n.ceput 1mbucurător: o inscripţie care îi confirmâ
lui Tocilescu presupun.erea lui an.terioară, că acolo erâ 1n. an.tichitate Tropaeum Traiani,
colonie intemeiată. de Traian in legătură cu monumentul triumfal de alături.
totuş, Tocilescu nu s'a mai ocupat personal de aceste săpături. Totul e lăsat pe mâna
personalului neştiinţific al Museului, care, oricât de obişnuit cu mon.umentele şi cu
săpăturile, nu poate aveâ competen.ţa şi răspun.derea specialistului. i erâ destul de
bine cân.d cei ce-1 supliniau erau architec-ţi sau ingineri, dar se intâmpla de multe
ori ca săpăturile să fie lăsate numai in seama gardienilor, ceeace 1nsemnă o neglijen.ţă
destul de ciudată din partea celui care săpase cu atâta truclă monumentul triumfal
care explorase pe jos, pas cu pas, cele trei valuri dintre Cernavoda şi Con-
stanţa.
Printre cei cari s'au distin.s la săparea şi la s-tudierea cetă.ţii Tropaeum 1n. vremea
lui Tocilescu, menţionăm pe d-1 inginer Polon.ic, un harnic colaborator al lui Tocilescu
1) Gr. Tocilescu, tn Tinerimea Română, V, pag. en Roumanie, Bucarest, 1900, pag. 148 sqq.
14 sqq.; idem, Fouilles et recherches arcUologiques 2 ) V. Pârvan, Cetatea Ulmetum, I, pag. 81.
124
Ă.CTIVITAT'EA ARCHEOLOGICĂ IN DOBROGEA
întro mare parte din activitatea acestuia, apoi pe architecţii români C. V. Miron.escu,
Sp. Cegăneanu şi Honzik şi pe architecţii german.i von Cube, Fakler şi Broetz, acesta
din urmă de o deosebită conştiinciozitate şi pricepere. Ca rezultate generale ale cam-
paniilor de săpături, care dela 1891 s'au urmat, cu mari diferen.ţe de intensitate şi de ritm,
până la moartea lui Tocilescu, avem a citâ desvelirea unei părţi din zidurile de în.conjur,
scoaterea la lumină a străzii principale cu cele două porţi extern.e, desgroparea unei porţi
dela extremitatea unei străzi laterale şi descoperirea a cinci importante basilici şi a unui
baptisteriu. Toate aceste monumente aparţin secolelor dela sfârşitul imperiului roman. 1 ).

Fig. 60. Ruinele monumentului Tropaeum Trajani dela Adam-Clisi. «Fotoglob-Constanfa».
In toată această vreme cât s'au petrecut săpăturile dela Tropaeum fără nici o
conducere unitară în timp, Tocilescu n.0 mai e activ în Dobrogea. Preocupă.rile lui
sunt absorbite în alte locuri, sau în alte domen.ii ştiin.ţifice. Numai în 1898 mai putem
inregistră o campanie de săpături la A xiopolis, cetatea dela sud de Cern.avoda, în
faţa insulei Hinogul, punct extrem al valului de piatră pomenit mai sus şi port la
Dunăre în vremea romană, importan.t centru fortificat pe limes Danubianus. Re-
zultatul a fost constatarea a trei cartiere intărite cu ziduri separate : două în nordul
aşezării şi una la sud, de dată mai recentă, aparţi.n.ân.d -unei popula-ţii de o civilizaţie
i) In genere pentru săpăturile dela Tropaeum lica-cisternă, An. Acad. Rom., XXXVI, secţia
cf. G. Murnu, Noui săpături in cetatea Tropaeum, ist., Bucureşti, 1913; V. Pârvan, Cetatea Tropaeum,
Bulet. Comis. Monum. Istorice, 1910, Bucureşti; Bulet. Com. Mon. Istorice, 1911, Bucureşti, 1912.
idem, Dela cetatea Tropaeum-Adamclissi: Basi-
125
ACTIVITATEA ARCHEOLOGICĂ 11\1 DOBROGEA
decăzută, probabil dintr'o vreme când celelalte două cartiere erau deşarte de locui-
tori. In acestea s'au descoperit câteva clădiri, printre care un templu, o basilică
două capele creştin.e. In genere s'au constatat, 'in toată istoria aşezării, cinci epoci:
preistorică, romană din sec. I d. Cr., romană din vremea lui Constantin cel Mare,
când s'au construit i valul de piatră ce duce spre Tomi, romană creştină din vremea
lui Iustinian şi in. sfârşit slavo-bulgară, epoca la care se referă o inscripţie funerară
aparţinân.d unui Rotoslavus 1).
In 1902 găsim in Revista pentru Istorie, Archeologie i Filologie 2), condusă de

«Fotoglob-Constanţa»
Fig. 61. Ruine din cuprinsul cetăţii dela Adam-Clisi.
Tocilescu, o notiţă asupra descoperirii intâmplătoare a unui mormânt de piatră in-

tr'o movilă de lângă Mangalia, care fusese până atunci tratată de locuitorii igno-
ranţi ai localităţii drept carieră de piatră. Cu acest prilej Tocilescu anunţâ începerea
unei campanii de explorare sistematică a imensei necropole tumulare a Callatidei,
explorare ce ar fi avut rezultate de o covârşitoare importanţă şi care, totuş, nu a tre-
cut niciodată mai departe de această fază a intenţiunilor.
După săpăturile dela Axiopolis nimic mai important nu mai apare in activitatea
archeologică a lui Tocilescu privitoare la Dobrogea, doar campaniile dela Tropaeum,
con.tinuate fără regulă şi fără prea mult con.trol şi descoperirile intâmplătoare făcute
din când 1n când, ici i colo, şi raportate de prefecţii de judeţe.
') Gr. Tocilescu, Fouilles d'A xiopolis, Festschrift 2) IV, 1902, pag. 281 (comunicare la Acad. Rom.).
zu Otto Hirschfelds 60. Geburtstage, Berlin, 1903.
126
ACTIVITATEA ARCHEOLOGICĂ iN DOBROGEA
In vremea aceasta de neglijare a activităţii archeologice pe teren, Tocilescu nu

părăseşte însă contactul cu ştiinţa antichităţilor. Dimpotrivă, articolele scrise în
Tinerimea Română, revistă condusă de el, ca şi Revista pentru Istorie, Archeologie
Filologie, importanta adunare de conferin.ţe ţinute la Paris despre antichităţile din
România, Fouilles et recherches arcUologiques en Roumanie, apărută în 1900, pre-
cum şi cele două volume de Monumente epigrafice i sculpturale din Muzeul Naţional de
Antichităţi, publicate in. 1902 şi 1908, dovedesc străduin.-ţa lui de a nu lăsâ inedite roa-
dele activităţii lui practice de altădată. Din nefericire, cu toate acestea, multe din lucru-
rile, asupra cărora numai el ne-ar fi putut da informaţiuni utile, au rămas nepublicate.
In total, prima perioadă a activităţii archeologice din Dobrogea sub stăpânirea
românească are o evoluţie de circa 30 de ani, 'incepută timid cu o adunare de obiecte
antice răspândite ici şi colo şi cu cercetări de caracter particular, apoi brusc crescută
până la cel mai frumes nivel prin intrarea în scenă a lui Tocilescu şi intens susţinută
timp de 12 ani, până la terminarea desăvârşită a operaţiilor de repunere în valoare
a monumentului dela Adamclisi, pentru ca apoi să capete un ritm de precipitată

deadenţă spre un nivel lent, pierdut in mon.otonie şi oboseală.
Caracterele activităţii din această perioadă sunt cele impuse de in.clinările ştiin-
ţifice ale lui Tocilescu. Cu excepţia monumentului dela Adamelisi, la . care au luerat
archeologi străini, intreagă prima parte a activităţii archeologice din Dobrogea
român.easeă se poate numi o perioadă de explorare epigrafică: preferinţa lui Toci-
lescu. 0 goană excesivă după in.scripţii pune pe ultimul plan tot ce e archeologie
pură. Tocilescu nu reuşise niciodată să se adapteze suficient la această specialitate.
Astfel că toată bogăţia de fapte importante a primei perioade e insoţită şi de insem-
n.ate lipsuri, printre care obiceiul lui Tocilescu de a nu publicâ imediat descoperirile
mai mărunte şi comunicările făcute Academiei a adus chiar reale pagube ştiinţei
noastre archeologice, private în felul acesta de o mulţime de ştiri insemn.ate, care
n'au mai văzut lumina tiparului. 1n ce priveşte archeologia pre- şi protoistorică, ea
este complet abs(ntă în Dobrogea în perioada Tocilescu. Cele câteva obiecte neo-
litice intâlnite printre ruinele dela Axiopolis nu pot reabilită această lacună.
In această perioadă, în afară de activitatea oficială predominantă a lui Toci-
lescu, mai trebuie să amin.tim pe archiepiscopul catolic din Bucureşti dinainte de
răsboiu, Mr. Netzhammer, care a studiat multe din monumentele roman.o-creştine
ale Dobrogei, îu special basilicile dela Tropaeum şi pe cei cari s'au ocupat iu special
cu numismatica Dobrogei: d-nii Sutzu, Knechtel, Ruziczka, apoi pe numismaticii
cari, fără să fi fost n.iciodată în regiunile noastre, s'au ocupat totuş de monetele do-
brogene: Blanchet, Pick, care a făcut un important Corpus al monetelor din Dacia
şi din Moesia (in.clusiv Sciţia minoră), Regling, colaboratorul lui, Tacchella, custo-
dele muzeului din Sofia, care a studiat numismatica cetăţilor elene din Dobrogea,
Brunmid din Zagreb, etc. Tocilescu in.suş fără să se ocupe de numismatică person.al,
a imbogăţit totuş Muzeul Naţional de Antichităţi cu o frumoasă colecţie de monete
dobrogene 1).
La sfârşitul perioadei Tocilescu avem a pune şi inceputurile frumoasei activi-
tăţi ştiinţifice a d-lui Constantin Moisil, un distins specialist în numismatică, actual-
1 ) Cf. C. Moisil, Numismatica Dobrogei, în Arhiva Dobrogei, I, 1916, pag. 116 sqq.
127
A.CTIVITATEA. ARCHEOLOGICĂ. IN DOBROGEA.
mente director general al Archivelor Statului, care, in.că de pe vremea cân.d eră pro-
fesor in oraşul Tulcea, a dat o deosebită atenţie antichită-ţilor dobrogene priu multiple
interesante comunicări făcute prin Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, în
Buletinul Societăţii Numismatice Române, sau mai ales în Arhiva Dobrogei, revistă
intemeiată fn. 1916 de către d-sa, an.aloagă Analelor Dobrogei, pe care le-a precedat 1).
In special prin studiile d-sale asupra monetelor din Dobrogea, d. Moisil şi-a câştigat
un toc de frunte p'rintre numismaţii acestei provincii.
Rezultatele activităţii din perioada Tocilescu au constituit cea mai 'insemnată
parte a izvoarelor archeologice dela baza studiului lui Iacob Weiss, Dobrudscha im
Altertum, apărut la Sarajevo in 1911 şi scris in urma unei destul de sumare călătorii
făcute de autor în provin.cia noastră puţin mai lnainte. De sigur, multe din afirma-
ţiile acestei importante cărţi aveau să fie modificate de cercetările ulterioare ale lui
Pârvan.

Tocilescu moare in 1909. In locul lui e numit d. George Murnu, ilustrul tradu-
cător al poemelor omerice, actualmente Membru al Academiei Române şi profesor
de archeologie la Universitatea din. Bucureşti. In scurta durată a con.ducerii d-sale,
Muzeul Na-ţional de Antichităţi a putut reinviă puţin din ritmul de inerţie in care
căzuse in an.ii din urmă. Din această vreme avem câteva frumoase publica-ţii ale co-
lecţiilor de vase greceşti şi de odoare bisericeşti din muzeu şi, ceeace e mai importan.t,
o punere in ordine a săpăturilor dela Tropacum Traiani, prin directa participare
acolo a d-lui Murnu 2 ). In special d-sale i se datoreşte explorarea i studierea completă
a «basilicei cisterne>> din acel oraş antic: acest monument, constân.d din două edificii
suprapuse şi deaceea numit mai 'inainte in chip greşit «basilica dublă>>, nu e in defi-
nitiv decât o basilică din epoca romană creştin.ă peste o solidă cisternă de apă din
vremuri mai vechi 3).
Conducerea d-lui Murnu la Muzeu a fost numai o scurtă tranziţie intre cele două
conduceri, care caracterizează cele două perioade ale archeologiei dobrogene. In anul
1910 e numit director al Muzeului, Vasile Pârvan, de curân.d intors dela studiile stră-
lucite ce făcuse in German.ia şi care işi câştigase stima lumii ştiinţifice prin lucrările
de mare valoare scrise in specialitatea istoriei antice, precum Die Nationalitât der
Kaufleute im râmischen Kaiserreiche (Breslau 1909) şi M. Aurelius Verus Caesar (Bu-
cureşti 1909). Cu un an mai inainte fusese numit profesor la catedra de istorie antică
şi epigrafie rămasă liberă prin moartea lui Tocilescu. Câţiva ani mai târziu aveâ să
fie ales Membru al Academiei Române. Erâ cel dintâiu invăţat român care veniâ, în
domeniul studiilor despre anctichitate, cu o desăvârşită pregătire de specialitate,
cu o luminată concepţie critică despre istorie şi, în acelaş timp, cu o puternică perso-
nalitate creatoare, pe care istoria va trebui s'o pună pe cele dintâiu trepte ale valo-
rilor culturii noastre.
1) Bibliografia d-lui Moisil despre Dobrogea, Bul. Com. Mon. Istorice, Bucureşti, 1910.
până la 1916 e citată în Arhiva Dobrogei, I, 1916, 3 ) Idem, Basilica-Cisternă, An. Acad. Rom., s.
pag. 116. ist., XXXVI, Bucureşti, 1913.
2) G. Murnu, Noui săpături 1n cetatea Tropaeum,
128
ACTIVITATEA ARCIIEOLOGICĂ 11\1 DORROGEA
Spirit de concepţii largi, clar-văzător şi perfect organizat, Vasile Pârvan in.că

dela începutul preocupărilor lui istorice pun.e în toată măreţia ei problema recon.sti-
tuirii istoriei celei mai vechi a pămân.tului românesc. Cu prilejul
aduse în 1906 cărţii despre Organizaţia provinciei Dacia Traiană un.ei severe critici
a lui Virgil Andro-
nescu, un iubitor al antichită-ţilor, fără să fi avut insă vreodată
prilejul să-şi apro-
fun.deze pregătirea căpătată in anii de Facultate la Tocilescu 1),
Pârvan schiţează
liniile prin.cipale ale unui in.treg program de activitate in stil mare,
pentru cun.oaşterea
epocilor, care stau la origina neamului nostru 2 ). E extraordin.ară t
enacitatea şi en.er-

Fig. 62. Ruinele cetăţii romane dela Adam-Clisi. «Fotoglob-Constanta.0
gia cu care până în ultima clipă a vieţii lui a urmat, fără abatere,liniile acestui pro-
gram. In cei peste douăzeci de an.i de lucru, evenimente uriaşe au sguduit intreaga
ţară, suferin-ţe crude i-au agitat sufletul. i totuş, n.imic nu 1-a făcut să schimbe di-
recţia gândurilor lui dela ln.ceput. A făcut numeroase săpături pe teren., a solu-
o mul-ţime de probleme in legătură cu romanizarea Dacilor, şi-a creat o legiune ţionat
de
şcolari i de colaboratori, atât de n.ecesari pentru exten.siunea şi durabilitatea fru-
moasei lui opere, a introdus metodele archeologiei preistorice în cercetarea origin.ilor
') Mai târziu d-1 Virgil Andronescu şi-a arătat

ocrotirea monumentelor tomitane.
iubirea sa pentru antichităţile ţării, ca primar al 2 ) Căteva cuvinte cu privire la organizaţia pro-
Constanţei, când a fost cel mai preţios sprijin al
vinciei Dacia Traiană, cu prilejul unei cărţi noui
lui Pârvan in stăruinţele acestuia pentru întemeierea asupra acestei chestiuni, Bucureşti, 1906.
museului local, distrus de Bulgari în 1917 şi pentru
9 Dobrogea
129
ACTIVITATEA ARCHEOLOGICĂ. iN DOBROGEA
noastre, creând astfel o protoistorie n.aţională, a alcătuit opere de popularizare, a

organ.izat instituţii pen.tru propăşirea archeologiei, iar când toată această multiplă
activitate a inceput a da suficiente roade, n.'a pregetat să treacă direct la cele dintâiu
Romanizarea Daciei i Protoistoria
sinteze monumentale. Getica a fost inceputul.
Slavilor trebuiau să urmeze atunci cân.d o moarte neaşteptată 1-a fulgerat in culmea
celor mai cutezătoare şi mai măre-ţe realizări.
Activitatea acestui extraordinar om, pe care vestitul archeolog Albert Grenier
îl con.siderâ ca pe unul dintre maeştrii n.0 numai ai României, dar chiar ai in.tregii

»Fotoglob-Constanţa».
Fig. 63. Ruinele unei basilici din cuprinsul cetăţii dela Adam-Clisi.
Europe, a inscris pagini decisive în istoriografia privitoare la vremurile cele mai vechi
ale -ţării noastre. Dobrogea in special îi datoreşte in intregime toată splen.doarea acti-
vităţii archeologice din a doua perioadă. Această provincie n.'a cun.oscut niciodată o per-
sonalitate mai predominantă şi care să fi cercetat-o cu mai multă pasiune. Incă inainte
de a fi deven.it director al Muzeului Naţional de Antichităţi şi, deci, inainte de a fi
putut conduce săpături pe teren, el a pus Dobrogea pe primul plan al preocupărilor
lui. Astfel chiar in 1906, puţin după trasarea acelui program de activitate pomen.it,
el publică un studiu erudit i foarte concis asupra cetăţii Salsovia, pe care o stabileşte
la Beştepe lângă Mahmudia, cu această ocazie expunând i consideraţiile lu.i istorice
generale asupra inceputurilor stăpânirii romane la gurile Dunării şi preconizând un nou
punct de program: cercetarea archeologică a /imes-ului dan.ubian. din Dobrogea 1),
1 ) Salsovia, Bucureşti, 1906, pag. 5 sq.
130
ACTIVITATEA ARCHEOLOGIGĂ. IN DOBROGEA
ceeace, din pricina lipsei de mijloace, n.'a putut vedeâ niciodată realizat. In. 1911
publică un foarte important studiu de con.sidera-ţii istorice asupra cetăţii
Tropaeum,
utilizând toate rezultatele săpăturilor făcute pe vremea lui Tocilescu i in care se
tratează pentru prima dată in amă.nunt problema romaniză'rii Dobrogei an.tice
In accIaş an scoate de sub tipar cartea sa fundamen.tală despre Istoria crestinismului
daco-roman, prin care stabileşte origin.a romană occiden.tală a creştinismului n.ostru
2).
Tot îrt 1911, neobositul savan.t in.cepe prima sa campan.ie de săpături in Dobrogea,
stabilindu-se la Ulmetum (Pantelimonul de sus), cea din.tâiu cetate roman.ă din.
-ţara
noastră explorată complet. Săpătura aceasta, care a durat numai patru ani, este
un model de operă archeologică. Mulţi discipoli entusiaşti ai lui, cari azi ocupă situaţii
importante in ştiinţă,şi-au făcut acolo ucen.icia. Pârvan insuş erâ cel din.tâiu la toate
osten.elile i conduceâ direct toate lucrările, dând cel mai stoic exemplu de conştiin.-
ciozitate ştiin.-ţifică. Se in.troduceă astfel in practicile archeologiei dobrogene un spirit
cu totul n.ou, care distanţâ enorm deprin.derile mult mai comode ale primei perioade.

Ceeace caracterizează metoda archeologică a lui Pârvan, spre deosebire de a lui To-
cilescu, e 'in primul rân.d in.troducerea câtorva norme, precum săparea mai in.tâiu
a zidurilor de incon.jur ale cetă -ţilor i apoi pătrun.derea succesivă în in.terior pe strada
prin.cipală şi apoi pe uli-ţele laterale, pe urmă o deosebită ingrijire pentru zidurile
pe care le descoperiă, mergând cu scrupulele până la a-şi in.vin.ge propria curiozitate
ştiinţifică şi a lăsă neatinse pietre cu inscripţii, pentru a căror cetire ar fi fost nevoie
să se sacrifice in mod ireparabil o parte din zid; şi mai ales îl caracterizează pe archeo-
logul Pârvan o complexă preocupare architectonică, stratigrafică., n.umismatică, cera-
mografică, etc., in afară de cea epigrafică, sing-ura care intrâ în. preocupările lui Toci-
lescu. Natural, cu o astfel de metodă com.plicată i rafinată, săpăturile n.0 se mai
puteau lăsă pe seama gardien.ilor şi nici măcar a architecţilor. Ba chiar archeologul
trebuiâ să aibă o pregătire din cele mai solide şi, acelaş timp, i se cereâ un efort con.-
siderabil de grijă şi de aten-ţie in cursul lucrului.
Săpăturile dela Ulmetum, făcute cu mijloace materiale cu totul mărgin.ite, au
constat în genere din desvelirea zidurilor de 'in.conjur, clădite in epoca imperială târzie
cu materiale mai vechi, prin.tre care s'au găsit şi multe pietre cu in.scripţii, din des-
groparea turn.urilor adiacente i a celor două porţi mari i din sondarea completă a
interiorului incintei, in care sa săpat in in.tregime o clădire absidală. In afară de acest
edificiu, restulinteriorului cetăţii erâ plin de ziduri de căsu-ţe mizerabile din vremea
năvălirilor, clădite din materiale mai vechi lipite cu lut în loc de var. Printre variatele
lucruri gă.site in săpături, remarcăm numeroasele in.scrip-ţii greco-roman.e de mare
insemnătate pentru reconstituirea istoriei cetăţii, in.temeiată pe vremea lui Traian
de către coloniştii roman.i i de către Bessii tracici, aduşi din sud in. mijlocul Ge-ţilor
cari locuiau in. majoritate in Dobrogea antică. Prin Sec. III in.cep zilele grele pentru
această cetate, până ce, în sec. IV şi VI e complet pustiită de barbari şi părăsită. După
sec. VI, in epoca bizantină, cetatea e rechemată la viea -ţă pentru a servi con.tra ata-
curilor sla -ve i durea.ză până pe vremea Avarilor, când îi in.cheie existen.ţa. In pu-
blica-ţiile acestor rezultate ale săpăturilor dela
Ulmetum, Pârvan a făcut o largă.
1 ) Cetatea Tropaeum, Consideraţii istorice,

Bulet. 2) Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului
Com. Mon. Istorice, 1911, Bucureşti, 1912, passim. daco-roman,
Bucureşti, 1911.
131
9*
ACTIVITATEA ARCHEOLOGICĂ 1N DOBROGEA
parte consideraţiilor istorice privitoare la in.treaga Sciţie minoră şi la organizarea

vieţii rurale romane în această provin.cie, dând i cea dintâiu hartă archeologică mai
completă a Dobrogei in. timpul Romanilor, cu o complicată reţeâ de drumuri i cu
delimitarea câtorva din teritoriile in care se impărţiâ regiunea 1).
După explorarea completă a cetăţii, Pârvau o curăţă şi o organ.izează ca pe un
muzeu in aer liber, ridicând alături şi o casă pentru conservarea obiectelor i inscrip-
ţiilor recoltate din săpături şi punând totul sub paza unui gardian oficial. Deacum
ţara n.oastră aveâ asigurat un foarte important loc de atracţie pentru vizitele iubi-
torilor de antichităţi romane, cari in.să, din n.efericire, nici până azi nu sun.t prea deşi,
in primul rând din cauza lipsei de comunica-ţii comode.
Paralel cu campania de săpături din 1913 dela Pantelimonul de sus, Pârvan a
urmărit şi alte cercetări in partea centrală a Dobrogei, pentru a cun.oaşte mai bine
mediul teritorial in care s'a desvoltat vieaţa an.tică a cetă-ţii Ulmetum, cercetări pu-
2). Irt această
blicate in Analele Academiei Române: DescoPeriri nouă "in Scythia minor

comunicare Pârvan tratează despre Capidava (Calachioi pe malul Dunării, azi Ca-
Carsium, cetatea
pidava), centru al teritoriului din care făceâ parte Ulmetum, despre
foarte importantă de lân.gă Hârşova, despre Troesmis (Igliţa), unde Pârvan găseşte
in sensul de organ.izaţie specială,
in.scripţii privitoare la un territorium troesmense,
oarecum autonomă, a vici-lor civili de pe teritoriul legiunii V Macedonice, apoi despre
ţiune a flotei romane de Dunăre,
Noviodunum (Isacea), unde erâ o importan.tă sta-
despre staţiunea de
despre in.teresantul mithraeum dela Acbunar lângă Troesmis,
beneficiarii dela Râmn.icul de jos, despre castrul estival dela Pantelimon.ul de jos
şi despre stân.cile, cu importante in.scripţii greceşti din epoca romană, dela Şeremet.
Deasemeni trebuie să men.ţionăm descoperirile făcute în acel an. la Topalu, la Cara-
nasuf, la Enghez, la Morughiol şi la Tomi, unde s'au găsit câteva interesante statui
din epoca romană, printre care foarte expresivă aceea a unui magistrat tomitan 3).
Ca un exemplu de rară asiduitate a regretatului in.vă.ţat, cu totul n.ouă in dome-
niul studiilor despre antichităţile ţării noastre, trebuie notat că., in acelaş an, 1913,
in care făcuse şi condusese aceste laborioase şi foarte importante s-tudii i cercetări
dobrogene şi executase a treia campanie de săpături dela Ulmetum, el comunică
Academiei rezultatele tot atât de preţioase ale descoperirilor şi cercetă.rilor ce intre-
) şi Castrul dela Poiana
prinsese in stânga Dunării: Ştiri nouă din Dacia Malvensis 4
şi drumul roman prin Moldova de jos 5).
In 1914 Vasile Pârvan incepe săpăturile dela Histria, vechia colonie milesiană
din sec. VII a. Cr., aşezată pe o insulă în mijlocul unui golf marin deven.it azi lacul
Sinoe in urma innisipărilor produse in ultimele două milenii. Explorarea acestei im-
portante cetăţi,susţinută in cea mai mare parte cu fon.duri puse la dispoziţie de eătre
Academia Român.ă, constituie apogeul activităţii lui Pârvan. in. Dobrogea şi, in. genere
-
unul din cele mai remarcabile evenimente archeologice din Sud-Estul Europei din
An. Acad. Rom., Bucureşti, Archiiologischen Anzeiger, Berlin, 1914, 3, pag •

1) Cetatea Ulmetum,
Vol. I (1912), II (1913), III (1914). Harta Do- 438, Abb. 5.
brogei în timpul Romanilor e la finele vol. I. 4) An. Acad. Rom., s. ist. XXXV., 1913.
5) An. Acad. Rom., s. ist., XXXVI, Bucureşti,
2)Analele Acad. Rom., s. Ist., XXXV, Bucureşti,
1913.
1913.
3) Jahrbuch d. kais. deutsch. arch. Instituts,
132
ultimele decen.ii. Situaţia izolată a cetăţii in mijlocul bălţilor i a n.isipurilor, departe

de orice aşezare omenească, a favorizat conservarea ruin.elor, care, in un.ele locuri,
ating impunătoarea irtălţime de 8 metri. Puternicele ziduri de in.conjur, in.tărite
cu trei rân.duri de valuri, sunt clădite in. secolul III d. Cr. din blocuri luate dela mo-
n.umen.tele mai vechi din cetate. Şi,în.tocmai ca la Ulmetum, multe din aceste pietre
au inscrip-ţii, aşâ că diferitele curtin.e i turn.uri, săpate iu primul rân.d conform me-
todei lui Pârvan, con.stituesc cele mai preţioase arhive pentru istoria antică nu numai
a Dobrogei, dar chiar a in.tregii lumi greco-romane, deoarece e vorba de una din cele
mai vechi cetă-ţi greceşti din Pontul Euxin., care a trăit o vieaţă con.tin.uă i câteodată
de inaltă strălucire, din. sec. VII a. Cr. până în vremea bizan.tină.
Con.diţiile externe ale săpăturilor au fost din.tre cele mai grele. Cel mai apropiat
sat, Caran.asuf (astăzi Istria), fiind la o depărtare de 8 km., atât Pârvau cu restul
personalului ştiin.ţific, compus din entusiaştii lui şcolari, cât i lucrătorii, dormiau
în corturi, luptân.d cu toate lipsurile i in.comodităţile unui asemen.ea traiu prelun.git
lun.i de zile. Dar ceeace erâ mai greu de suportat erâ lipsa de apă dulce, care trebuiâ

adusă dela distan.ţe de chilometri. Deasemen.i, nu puţin.e erau greutăţile de aprovi-
zion.are cu alimente. Totuş, rezultatele săpăturilor au fost dela in.ceput atât de extra-
ordinare, in.cât au meritat cu prisosinţă toate aceste sacrificii.
Cetatea se compun.e din.tr'o acropolă stân.coasă, de câţiva metri Inălţime, întin.-
zân.du-se pe mica suprafa-ţă in.conjurată de ziduri i din oraşul civil, de o suprafa-ţă
mult mai mare, în.con.jurat i el mai târziu cu uu alt zid, mai lun.g, dar de aspect mai
modest. Cioburile i alte urme de vieaţă omenească in.ten.să sunt răspândite î.n.să
mai departe, pe o in.tin.dere de peste 40 de hectare. La marginile acestei suprafeţe
extramuran.e sunt n.umeroşi tumuli. Necropola adevărată insă, cu sute şi sute de mo-
vile fun.erare,se află pe o penin.sulă îu faţa cetăţii. Un dig de aproape 400 m.lun.gime,
pornind din peninsula cu necropola în spre cetate, con.stituiă in vechime o apărare
impotriva valurilor mării i in acelaş timp erâ o prelungire a drumului ce veniă din
n.ordul Dobrogei la Histria, rămânând pen.tru a trece în această insulă n.umai un mic
spaţiu de făcut cu barca 1).
Printre monumentele descoperite la Histria în diferitele campan.ii,care s'au urmat
până in 1926 sub cortducerea lui Pârvart, in afară de puternicele ziduri cu numeroase
turnuri i cu o poartă principală de tip «Zwinger», adică protejată de un spa-ţiu inchis
intre 4 turnuri, men-ţionăm băile romane din col-ţul de SV al cetăţii, intr'o admi-
rabilă stare de con.servare, apoi câteva importan.te basilici creştine, dintre care una
extramurană, o basilică foren.să pe strada principală i n.umeroase locuin.-ţe secun.dare
de epocă roman.ă i bizan.tină.
Printre obiecte, in afară de n.umeroase pietre cu inscrip-ţii, reliefe de marmoră
din diferite epoci, olane, ţigle, cărămizi, con.ducte de apă săpate in piatră, s'au găsit
enorm de multe fragmente ceramice, destul de n.umeroase şi de variate cele prove-
nite dela vase greceşti pictate, apoi mon.ete, fibule de bronz, undiţe, chei de fier, orn.a-
mente metalice, piepteni de os, balamale de porţi, etc. In son.dagiile făcute in partea
de NE a cetăţii s'au descoperit o mulţime de statuete votive archaice, din sec.
') V. Pârvan, Raport asupra activităţii Muzeului Bucureşti, 1916, pag. 27

sq.
Naţional de Antichităţi in cursul anului 1915,
133
ACTIVITATEA ARCHEOLOGICA iN DOBROGEA
VII—VI a. Cr., reprezen.tând pe Aphrodite cu porumbiţa în braţe, proven.ind pro-

babil dela un templu al acestei zei-ţe, distrus în.că din vechime.
Inscripţiile găsite aci, in număr de circa 200 pân.ă in 1926, sun.t de o primordială
importan-ţă pentru reconstituirea unei importan.te părţi din trecutul Sciţiei minore,
precum şi pentru lămurirea unora din cele mai insemn.ate probleme ale istoriei gene-
rale greceşti i romane. In special fragmen.tele unei orothesia, prin care se delimitează
teritoriul cetă.-ţii Histria in an.ul 100 d. Cr. i care dă i câteva preţioase amăn.unte
topografice, precum numele de râuri Picusculus, Turgiculus, Gabranus, Sampaeus
şi Calabaeus, con.stitue o considerabilă comoară de informa-ţiun.i istorice, dân.du-ne

noui relaţii despre primii guvernatori romani ai provinciei Moesi.a inferior, din care
făceâ parte Dobrogea, despre vechimea vă.mii Istrului, despre privilegiile Histrien.ilor
de a pescui la gura Peuce, de a aduce lemnul de pin n.ecesar pentru facle i de a ex-
ploatâ pădurile din partea locului. Alte inscripţii n.e atestă vechi genealogii de preoţi
ai cultului lui Apollon Iatros, di-‹tinitatea tutelară a cetăţii, apoi influen.ţa Histrienilor
asupra Traco-Geţilor dimprejur incă din sec. IV a. Cr., luptele civile din.tre His-trieni

in sec. III a. Cr., rela-ţii strânse de alian-ţă. cu Apollon.ia in. sec. II, rela-ţii culturale
cu cetăţile din sud, de ex.: Cyzicul, amestecul regilor traci in afacerile cetă-ţilor elen.e
dela Pontul Euxin., iar în vremea romană vieaţa rurală a vici-lor romani de pe teri-
aduşi
toriul Histriei, prezen-ţa în acest teritoriu a enclavelor trace de Bessi i Lai
din miazăzi, etc. Deasemen.i, epigrafia histrian.ă n.e-a adus o importantă con.tribu-ţie
la lista de nume tracice, purtate de diferiţi Ge-ţi sau Traci, elen.izaţi ori roman.izaţi,
cari scriau inscripţiile.
Pentru publicarea descoperirilor dela Histria, Pârvan alcătuise un plan, irx care
in.trau următoarele rnonografii: I. Vieaţa antică în oraşele greceşti dela Pontul Stâng;
II. Situaţia generală a Histriei i descrierea ruinelor desgropate in, 1914-1916; III.
Fragmente architectonice, sculpturale si picturale găsite in 1914 şi 1915; IV. Inscripţii
găsite in 1914 şi 1915; V. Teracote si vase greceşti din sec. VII .şi VI a. Chr. găsite in
1915 şi 1916; VI. Descoperiri mărunte din anii 1914-1916; VII. Inscripţii găsite in
1916, 1921 şi 1922. Din toate acestea n.0 sau publicat decât volumele cu inscripţii,
adică IV şi VII 1), a căror apariţie erâ de o necesitate mai urgentă. Pentru celelalte
Pârvan aşteptâ ca săpăturile să ajungă la o desvoltare mai mare. Imprejurările care
au urmat d-upă. 1916, 1-au silit să-şi amâne mereu execuţia restului de program, pân.ă
când in ultimul an al vie-ţii lui a şi renun.-ţat la forma iniţială a plan.ului, publicând
a treia serie de inscripţii istriene, ca simplă comun.icare în Dacia 2). Desnodămân.tul
neaşteptat al vieţii lui a lăsat in.edite cele mai multe din descoperirile dela Histria,
pe care nimeni n.0 le puteâ interpretă mai bin.e ca el.
Paralel cu fructuoasele campan.ii dela Histria, Pârvan conduceâ i in restul
Dobrogei direct sau prin şcolarii şi colaboratorii lui apropia -ţi, una din cele mai bogate
activită-ţi. Astfel în. 1914 avem de men.-ţionat, in afară de sfârşitul campan.iei dela
Ulmetum i inceputul celei dela Histria, diferite descoperiri mai mărunte făcute la
Silistra, la Peletlia, la Caraorman, la Mangalia i la Con.stan.ţa 3).
1) Histria IV, Inscripţii găsite in 1914 şi 1915, 2) Fouilles d'Histria. Inscriptions: troisinte
An. Acad. Rom., s. ist., XXXVIII, Bucureşti 1916; 1923-1925, în Dacia, II, 1925, pag. 189 sqq.
Histria VII, Inscripţii găsite în 1916, 1921 .şi 1922, 3) V. Pârvan, în Archăologischen Anzeiger, 1915,
An. Acad. Rom., s. ist., ser. III, t. II, Buc. 1923. 4, pag. 247 sqq.
134
ACTIVITATEA ARCHEOLOGIC.A. IN DOBROGEA.
In.tregirea Dobrogei in 1913 aduse archeologiei noastre in.că un teritoriu bogat

in an.tichită-ţi şi pe care se aflau, printre altele, două cetăţi foarte insemn.ate: colonia
grecească Dionysopolis (Balcic) i mun.icipiul roman. Durostorum (Silistra). Teritoriul
acesta, deşi in.trase în preocupările celor ce după. 1878 se ingrijiseră de an.tichităţile
Bulgariei, precum fuseseră de pildă Jirecek, Skorpil i Kalin.ka, mai aveâ totuş en.orm
de mult până la egalitatea de situaţie, din punct de vedere al activităţii archeologice,
cu Dobrogea veche. Pentru a vedeâ această deosebire, e suficientă o simplă comparaţie
a hărţii Dobrogei vechi in. timpul Roman.ilor, an.exată de Pârvan. in. 1912 la primul
volum din. Cetatea Ulmetum, cu harta localităţilor an.tice ale Cadrilaterului, apendice
al cărţii d-lui G. Popa-Liseanu, Cetăţi i ora.,se greco-romane in noul teritoriu al Dobrogei
(Bucureşti, 1914), o utilă lucrare de popularizare cu informaţii strân.se dela toţi au-
torii citaţi mai sus.
Pârvan a dat o specială aten.ţie noului pămâni dobrogean.. In.că din. 1913 publică
o descoperire făcută in. judeţul Caliacra, la Cara1 ), iar in. 1914 raportul lui asupra
săpăturilor din Român.ia conţine i an.tichităţi găsite la Silistra 2 ). In 1915 in.să

poate fi vorba de o adevărată ofensivă perttru explorarea Cadrilaterului. In special
judeţul Durostor, pus sub con.ducerea d-lui I. Cămărăşescu, in.imos ocrotitor al anti-
chităţilor, a avut favoarea unei deosebite atenţiun.i archeologice in acel an, din partea
lui Pârvan i a şcolarilor i colaboratorilor săi 3 ). Dintre aceştia d-1 D. Teodorescu,
azi profesor de archeologie la Un.iversitatea din Cluj, a con.dus să.păturile un.ei cetăţi
romano-bizantin.e dela Chiose-Aidin., poate antica Palmatis 4), un.de prin.tre diferite
mon.umente de epocă târzie, a găsit i o sculptură bizantină primitivă din. sec. VII
d. Cr. reprezen.tând pe Sf. Fecioară cu prun.cul, piesă care a con.stituit obiectul un.ei
importan.te comunicări a lui Vasile Pârvan la con.gresul in.tern.aţional de bizan.tin.ologie
ţin.ut la Bucureşti în 1924 5 ). Deasemen.i d-1 Teodorescu a făcut in acel an i o explo-
rare a limes-ului danubian. din.tre Silistra (Durostorum) i Turtucaia ( Transmarisca),
executân.d la Vetrina ( Tegulicium) i la Cadichioi, (Candidiana) mici săpături, la
care au participat i d-n.ii G. G. Mateescu i P. Nicorescu i descoperin.d in regiunile
intermediare mai multe urme ale drumului roman an.tic şi câteva sta-ţiuni de o impor-
tanţă mai secun.dară 6 ). 0 mare parte din fon.durile acestor cercetări au fost puse
la dispoziţie de către d-1. Cămărăşescu, care a şi alcătuit din antichităţile descoperite
un mic muzeu întro sală a prefecturii din. Silistra. Activitatea din. Durostor in anul
1915 e foarte pre-ţioasă şi pentru un alt motiv: pentru prima dată Dobrogea in.tră în
domeniul preocupă.rilor de archeologie preistorică, domeniu care se va bucurâ deaci
inain.te de cea mai rodnică aten.-ţie din partea lui Vasile Pârvan.. Cu studierea diver-
selor obiecte preistorice descoperite la Cadichioi, la Vetrin.a, la Damadas i la Cuciuc-
Ghiol, a fost insărcinat d-1 I. Andrieşescu 7 ), actualmen.te director al Muzeului Na-
ţion.al de Antichităţi i profesor de preistorie la Un.iversitatea din. Bucureşti, pe atunci
') V. Pârvan, in-Archăologischen Anzeiger, 1914, 4) Ibidem, pag. 36.

3, pag. 430, Abb. 1. 5) Academie Roumaine, Bullet. de la section
2) In Archăologischen Anzeiger, 1915, 4, pag. 247. historique, XI, 1924, Bucarest, 1924, pag. 217 sqq.
3) Toate lucrările din Durostor din 1915 sunt 6) Raport asupra activităţii Muzeului Naţional
descrise pe scurt in Raport asupra activităţii Mu- de Antichităţi, 1915, pag. 46 sqq.
zeului Naţional de Antichităţi in cursul anului 1915, 7) Raport asupra activităţii Muzeului Naţional
Bucureşti, 1916. de Antichităţi, 1915, pag. 14 sqq.
135
şef-asisten.t al Muzeului, de curân.d in.tors dela studiile de specialitate fă.cute In Ger-

man.ia.
In. 1915, în afară de aceste fructuoase cercetări i de bogata campan.ie dela
Histria, s'au făcut importan.te descoperiri la Tomi i la Callatis. La Tomi (Con-
stan.ţa), în afară de diferitele inscripţii, mon.umen.te i obiecte mărunte publicate In
Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice (1915) de către d-n.ii D. Teodorescu,
H. Metaxa, G. G. Mateescu şi Paul Nicorescu i de cercetările făcute de d-1 Scarlat
Lambrin.o, a fost foarte importantă descoperirea zidului de în.con.jur al oraşului antic,
făcută de in.suş Vasile Pârvan i publicată în An.alele Academiei Române 1), în care
a dat cel dintâiu plan topografic al antichităţilor Constan.ţei, din nefericire distruse
pe o scară foarte intin.să i fără controlul nimă:n.ui, cu prilejul numeroaselor con.struc-ţii
n.oui ridicate dela 1878 încoace. La Callatis (Mangalia), a treia mare cetate grecească
de pe ţărmul dobrogean., d-1 Teodorescu, secundat de regre-tatul M. Dora i de d-nii
Mateescu şi Nicorescu, a pornit cu in.ten.-ţia unei campanii de săpături similare celei
dela Histria, iD.Să dela in.ceput s'a lovit de greutăţi aproape de nein.lăturat: oraşul

actual cu căsuţe mizerabile turceşti alături de câteva con.struc-ţii no-ui mai de seamă,
este situat, ca i Constanţa, deadreptul peste ruinele importan.te ale cetăţii antice,
în.cât e nevoie de o expropriere totală, gest a că.rui urgen.tă necesitate n.'au inţeles-o
nici pân.ă azi conducătorii politici ai ţării n.oastre, cu tot impresionantul apel făcut
în. 1922 de către Vasile Pârvan in paginile Analelor Dobrogei i cu toate plângerile
repetate ale celor cari au_ săpat de atun.ci incoace mon.umentele strălucitei colonii
greceşti de odinioară. Descoperirile din acel an ale d-lui Teodorescu au fost publicate
pe scurt în raportul direc-ţiun.ii Muzeului Naţion.al de An.tichită-ţi pe 1915 (p. 31 sqq.).
Marile evenimen.te care au urmat, au impiedecat publicarea lor detaliată. Numai o
inscripţie greacă, găsită cu prilejul con.strucţiei bisericii greceşti din Man.galia, pri-
vitoare la o gerusia i ilustrând pagin.i foarte interesante din viea-ţa socială i religioasă
a Callatidei în. sec. I d. Cr., a fost publicată şi erudit comentată de Vasile Pârvan
în 1916; publicaţiunea respectivă însă a apărut, din cauza even.imen.telor, tocmai
în. 1920 2).
In 1916 s'au contin.uat săpăturile lui Pârvan la Histria i ale d-lui Teodorescu
la Callatis şi s'au început săpături n.oui la Abrittus (Abtat-Calesi) in. jud. Durostor,
de către d-1 G. C. Mateescu, actualmen.te director al Şcoalei Român.e din. Roma şi
un cun.oscut specialist al antichităţilor traco-roman.e. Răsboiul, care s'a declarat la
15 August 1916, a Inrerupt fulgerător intreagă această activitate frumoasă, iar
tristele even.imete care au urmat, invazia Dobrogei de către in.amic i retragerea
armatei noastre in Moldova, au însemnat sacrificarea pe altarul idealului naţional
şi a roadelor unei îndelun.gate mun.ci de aproape 40 de ani, pe care reprezentanţii de
frun.te ai ştiin.ţii român.eşti au depus-o spre a rechiemâ la vieaţă trecutul in.depărtat
strălucit al provinciei n.oastre dela mare.
Atitudinea faţă de opera n.oastră archeologică in Dobrogea a armatelor in.amice
a fost dintre cele mai puţin civilizate, ceeace poate n.'ar fi constituit o surpriză. Insă
cu mult mai neaşteptat, pentru orice om deprins să creadă în idealul unei solidarită-ţi
1) An Acad. Rom., s. ist., 2) Gerusia din, Callatis, An. Acad. Rom., s. ist.,
Zidul cetăţii Tomi,
XXXVII, Bucureşti, 1915. XXXIX, Bucureşti, 1920,
136
ACTIVITATEA ARCHEOLOGICĂ. iN DOBROGEA
ştiin.ţifice obiective mai presus de trecătoarele vicisitudini politice dintre popoare,

a fost atitudinea invă-ţaţilor bulgari i germani faţă de aceste monumente.
Dintre to-ţi aceştia, singur Carl Schuchhardt i Mr. R. Netzhammer au avut,
ca invadatori, o activitate pozitivă folositoare ştiin.ţii. Schuchhardt a să.pat la Con.-
stanţa în valurile romane, pe care le mai studiase odată pe la 1884, apoi in apropiere
de Constan-ţa a desfundat două movile de epocă n.eolitică, descoperind morminte
caracteristice, dintre care unul cu un schelet inchircit i colorat cu roşu şi în sfârşit
a executat săpă.turi in.tr'o sta -ţiune eneolitică dela Cernavoda, descoperin.d pentru
prima dată ceramica pictată de tip Cucuten.i în Dobrogea cen.trală 1). De fapt însă
confirmă, în această privin.-ţă., o presupun.ere mai veche a d-lui I. Andrieşescu, care
în 1915 con.statase ceramică an.aloagă în Dobrogea meridională, la Cadichioi (Durostor)2).
In ce priveşte pe arhiepiscopul Netzhammer, el şi-a con.tinuat în timpul ocupa-ţiei
vechile lui cercetări asupra antichităţilor romano-creştine din. Sciţia minoră, publi-
când şi o carte despre ele 3).
Ceilal-ţi dnvă-ţa-ţi», fie că ven.iau dela Sofia, fie aela Berlin, nu s'au ilustrat decât

prin jafuri i vandalisme. Toate muzeele region.ale din Dobrogea, care mai ales în
urma stăruinţelor şi îngrijirilor lui Vasile Pârvau i ale şcolarilor şi colaboratorilor
săi se creaseră incă din 1914 şi 1915 la Ulmetum, la Constan.ţa, la Man.galia i la Silistra,
în afară de cel dela Adamclisi înfiinţat de Tocilescu i de cel dela I-Iârova, lăudabila
operă a in.iţiativei person.ale a d-lui V. Cotovu diu localitate, au fost complet de-
vastate, în aşâ mod, incât nici până astăzi nu s'au mai putut reface un.ele din.tre ele.
Cea mai mare parte din obiectele, inscrip-ţiile i operele de artă gă.site au fost furate
duse în Bulgaria. Ba, ceeace e mai caracteristic pentru lăcomia acestor ciudaţi
oamen.i de ştiin-ţă, e că la _Histria au dărâmat din ziduri, ca să ia cu ei pietrele cu inscripţii
pe care Pârvan le lăsase acolo din respect pentru integritatea monumentelor respec-
tive. Atât de mult îi cuprin.sese furia prădatului, incât in graba lor de a profitâ cât
mai mult de norocul răsboiului, publicau ca in.edite i incă destul de prost, in.scripţiuni
pe care Pârvan de mul-ţi an.i le făcuse cun.oscute lumii ştiin.ţifice i cu excelen.te comentarii.
După răsboiu, când, spre ruşinea lor, «savanţii» german.o-bulgari au fost soma-ţi
prin tratatele de pace să dea in.apoi lucrurile prădate din teritoriile ce ocupaseră
in decursul ostilităţilor, s'au putut recun.oaşte şi aduce in.apoi o bună parte din inscrip-
ţiile dela Ulmetum şi dela Histria. Nici pân.ă astăzi insă n.0 s'a mai putut da de urmele
lucrurilor care constituiseră muzeele din Con.stanţa i Mangalia şi de sculpturile ar-
tistice dela Histria. Dispărut deasemen.ea e capul de statue uriaşă al lui Helios
dela
Histria, o distin.să operă de artă din epoca elen.istică 4).
1) C. Schuchhardt, Cernavoda, eine Steinzeit- verdient,>, cf. Zeitschrift fiir Ethnologie, 49, 1917,
siedlung in Thrakien, în Prăhistorische Zeitschrift, pag. 214. Nu mai vorbim de diversele pasagii în
XV, 1924, pag. 9 sqq. Ca un exemplu de primitiva care se laudă că a lucrat cu prizonieri români,
mentalitate cu care chiar o minte distinsă, şi tem- aci fiind vorba mai mult de o trufie de prost gust.
perată ca a lui Schuchhardt tratâ drept pradă de 2) Raport al Muzeului Naţional de Antichităţi pe
răsboiu antichităţile noastre, dăm un citat dintr'un 1915, Bucureşti, 1916, pag. 15.
raport din 1917 al acestui bătrân Invăţat către 3) Die christlichen Altertiimer der Dobrudscha,
Societ. deeiL antropologie din Berlin asupra desco- Bukarest 1918.
peririlor din Dobrogea: <Wir bringen alles mit, 4) Cf. V. Pârvan, Inceputurile vieţii romane la
auch die sămtlichen hiesigen Funde. Den Rumănen gurile Dunării, Bucureşti 1923, pag. 187; idem,
assen wir nichts, das haben sie nicht anders Histria, VII. An. Acad. Rom., s. ist. II, 1923, pag. 1.
137
In ce priveşte ruinele, numai timpul relativ scurt al ocupaţiei duşman.e a făcut

ca ele să nu fie distruse complet. Altminteri, distrugerile un.ora din cele mai impor-
tan.te camere ale băilor din Histria i stricăciunile aduse zidurilor de in.conjur pentru
a scoate inscripţiile, sunt o dovadă decât puţin interes aveau «invăţaţii» germano-
bulgari pentru opera archeologică făcută acolo. După armistiţiu, in 1918, când inamicul
a evacuat Dobrogea lăsând-o in.tr'o stare de pustiire an.aloagă celei de mai in.ainte
de 1878, situaţia şantierelor de săpături erâ deplorabilă. Materialul rulant pentru că-
ratul pământului i utilajul de săpat dispăruseră, zidurile stricate cereau grabnică
reparaţie, muzeele locale trehuiau refăcute, iar pe deasupra Statui român.esc, abiă
scăpat din cele mai grele 'in.cercări ale destinului său, nu puteâ incă furniză pentru
moment n.ici măcar micile fonduri obişnuite, ca să se reiâ activitatea dinaintea răs-
boiului. Sub greutatea precipitatelor evenimente prezente, trecutul cel mai vechiu
al -ţării noastre trebuiă iarăş să doarmă în uitare.
Totuş, in 1919, pe lângă epicele comemorări făcute în amintirea ostaşilor rnorţi
în răsboiu i in cin.stea celor in.torşi cu glorie 1), pe lângă solemn.a pomenire a impă.-

ratului Traian cu prilejul a 1800 ani dela moartea lui 2), Pârvan işi revarsă talen.tul
său de gânditor i de stilist, o altă latură a complexei sale person.alităţi, intr'o magni-
fică expun.ere a concepţiilor despre lume i vieaţă ale Greco-Roman.ilor din. Pon.tul
Stâng, recon.stituite după frânturile de gân.duri trădate de inscripţiile fun.erare ale
străvechilor locuitori ai Dobrogei 3).
In., raport cu n.oua situa-ţie a României, Pârvan ia atitudine faţ.ă de n.ouile pro-
bleme care se pun pe tărâmul social i cultural. Printre aceste preocupări ale lui, de
o deosebită importanţă sunt acelea asupra problemelor de archeologie, pe care el le
deosebeşte in a) generale, adică A. Organizarea, B. Explorarea, C. Sinteza i D. Popu-
larizarea şi b) regionale, impărţind -ţara intreagă in regiun.i cu caractere archeologice
deosebite. Partea privitoare la Dobrogea, din acest program de vaste concepţii, e de
un interes special. Ca unitate archeologică, această provincie işi are elementele ei spe-
cifice in diferite epoci: artă veche greacă, artă greco-roman.ă, artă by-zan.tin.ă, artă
musulmană. 0 explorare cu sistemă a Dobrogei ar duce la constituirea un.or mari
muzee in aer liber pentru toate civilizaţiile caracterizate de aceste arte. Prin săparea
completă a Histriei şi prin exproprierea i explorarea completă a Man.galiei, vechea
Callatis, România poate aveă Grecia, I-talia şi Africa romană pe propriul ei teritoriu.
Excavaţiun.ea n.umeroaselor movile ar puteâ duce la rezultatele cele mai preţioase.
Pârvan in.cheie aceste propun.eri privitoare la archeologia dobrogeană, declarând
că «un muzeu regional la Con.stan.ţa ar fi o chestiune de n.ecesitate absolută ştiin.ţifică
culturală», gân.din.du-se, bine inţeles, la o in.stituţie propriu-zisă care să reprezinte
antichităţile intregului teritoriu român.esc dintre Dunăre i Mare 4).
Din nefericire, pentru toate aceste nobile năzuin.ţe, me:nite să apropie, pe tărâmul
archeologiei, prestigiul n.ostru de al -ţărilor civilizate din. Apus, lipsiă şi in.teresul opi-
niei publice cât i al conducătorilor politici, despre a căror dificultate de a pricepe
') 1u căzut pentru libertate. Un cânte de jale, 3) Gânduri despre lume şi vieaţă la Greco-Ro-
un cântec de biruinţă, Bucureşti, 1919. manii din Pontul Stâng, în Revista Istorică, VI,
2 ) Parentalia. Pentru pomenirea impăratului No. 1-2, Bucureşti, 1920.
Traian, An. Acad. Rom., desb., XLI, Bucureşti, 4) V. Pârvan, Probleme de archeologie in Ro-
1921. mânia, in Transilvania, Sibiu, 1921, pag. 10.
133
în chip clar importan.-ţa cunoaşterii cât mai precise a trecutului -ţării i datoria de a-i
pune in. -valoare monumentele străvechi, am mai pomenit i când a fost vorba de re-
construirea monumen.tului dela Adamclisi.
Erâ nevoie de bani pentru in.stitute de cercetă.ri, pentru săpături cât mai intinse,
pentru biblioteci speciale, pentru in.lesniri de studii în străinătate i pentru răspân-
direa îri masse a cunoştin.ţelor rezultate din studiile şi săpăturile archeologice. Printr'o
bună organ.izare, oamen.ii pregătiţi i entuziaşti n.elipsind, s'ar fi putut ajun.ge cu
relativ puţin.e cheltueli, la crearea unei in.alte acti-vităţi archeologice, care să.n.e impună
întregii lumi. 1Nici un. guvern., diu câte au fost dela răsboiu in.coace, nu a căutat să-şi
insuşească frumoasele gânduri ale regretatului Vasile Pârvan.. Si atun,ci, acest caracter
de oţel, creat din stofa marilor demiurgi, s'a hotărît să facă singur i pe incetul, aceea
ce Statul nu-i acordâ. Deaci toate năzuin.ţele de organizare i mari realizări, care
caracterizează activitatea archeologică din România de după răsboiu. Erâ în această
formidabilă acti-vitate en.ergia de centralizare şi de conducere a acelui dorit Institut
archeologic, care în chip paradoxal funcţionă înainte de a fi căpătat recunoaşterea şi

sprijinul cuven.it diu partea oficialităţii, animat n.umai de en.ergia i priceperea lui
Pârvan i de en.tuziasmul pentru ştiinţă al şcolarilor i colaboratorilor lui.
La 1921 Pârvan işi reiâ activitatea archeologică la Histria şi o va continuă în
fiecare an până in. 1926, fie direct, fie priu n.umeroşii săi discipoli. Reuşeşte în sfârşit
să-şi implinească gândul, exprimat in.că din 1915 1 ) de a-şi face pe şan.tier o casă
pentru adăpostul person.alului ştiinţific i alta pentru gardieni. Deasemenea a inceput
in 1922, dar n'a reuşit să ducă pân.ă la capăt, un muzeu lân.gă cetate, pen.tru adăpostirea
materialului archeologic de preţ, care stă in.ghesuit prin lăzi i rafturi provizorii sau
ingrămădit in aer liber. Activitatea in Dobrogea de după răsboiu nu mai are intensi-
tatea de mai înainte, din cauza lipsei de fonduri. Aşâ, de pildă, de un.de in.ain.te de 1916
n.umai pentru săpăturile dela Histria Pârvan aveă la dispoziţie 30.000 lei pân.ă la
50.000 2 ), echivalân.d in valoarea actuală cu 1.200.000-2.000.000 lei, acuma abiâ
dacă se ajun.ge a se da această sumă pentru toate cele 12-14 şantiere anuale din.
toată România Mare ! Totuş, mulţumită energiei lui Pârvan i dragostei de muncă
a elevilor lui, activitatea continuă tot atât de variată i de n.ein.treruptă ca şi in vre-
murile bune. Anul 1922 e acela in care, paralel cu săpăturile dela Histria, Pârvan
incepe direct primele cercetări person.ale protoistorice in. stân.ga Dunării, in. Bărăgan
şi care nu se vor mai opri decât odată cu sfârşitul vie-ţii lui i culminân.d cu apariţia
Geticei. In aceeaş vreme organizâ şcoala Română din Roma şi răspân.diă in lumea
intelectuală italiană n.outăţile archeologice din. Dobrogea in sin.teze bogate in idei
concis exprimate.
In. an.ul 1923 Pârvan clă la iveală o sin.teză de popularizare despre Inceputurile
vielii romane la gurile Dunării, care dă, in.tr'o expun.ere plăcută., toate rezultatele
istorice ale săpăturilor făcute în Dobrogea. E o carte de o importanţă primordială
pentru lămurirea procesului de roman.izare a Geţilor şi a Tracilor din. d:reapta Dun.ării
care a fost tradusă şi in. ungureşte 3). In acelaş an. Pârvan face o comunicare la
i) Raport al Muzeului Naţ. de Ant. pe 1915, 3) Tradusă de către d-1 Alex. Ferenczi; în curs
Bucureşti, 1916, pag. 29. de apariţie la Cluj.
2) In ce; mai mare parte dat de Acad. Română.
139
congresul intern.aţion.al de ştiin.-ţe istorice dela Bruxelles cu subiectul La Sn&ration

heWnique et helMnistique dans la vall& du Danube 1), privire sintetică a protoistoriei
noastre, in care pune pentru prima oară de acord datele archeologiei dobrogene cu
rezultatele cercetă.rilor protoistorice din Muntenia. Cu toate că e n.umai o scurtă
comunicare academică, această lucrare a avut totuş un deosebit succes în cercurile
specialiste din Europa, din pricin.a con.siderabilelor n.oută-ţi pe care le aduceâ.
Tot îu 1923 neuitatul istoric, intr'o comun.icare la Academia Român.ă, lămureşte
origin.a câtorva n.umiri de râuri principale din răsăritul ţării n.oastre 2), prin.tre care
explicarea Dunării dintr'o formă. getică Dunaris s'a bucurat de cele mai multe apro-
bări, atât 'in ţară cât i peste graniţă.
In 1924 Dobrogea, in afară de obişn.uita campan.ie dela Histria, incepe a fi explo-
rată in.că in două locuri: la Capidava (Calachioi) prin. d-1 Gr. Florescu i la Callatis
(Man.galia) prin. d-nii Sauciuc-Săveanu, profesor la Un.iversitatea din. Cern.ăuţi, ar-
cheolog distins incă de pe vremea cân.d, ca membru al Institutului archeologic austriac,
a executat săpături in. insula _Andros i Oreste Tafrali dela Un.iversitatea din. Iaşi,

cun.oscut priu studiile şi lucrările d-sale de artă bizantină, insă insufleţit de o vie
simpatie şi pentru problemele istoriei i archeologiei clasice. In dedalul de ruine antice
de construcţii modern.e care con.stitue Man.galia de azi, d-1 Sauciuc-Săveanu şi d-1
Tafrali au luat hotărirea, intr'adevăr curajoasă, de a luptâ cu n.en.umăratele dificul-
tă-ţi ce li se pun la tot pasul de către diverşii proprietari de căsuţe sau de locuri viran.e,
pentru a aduce tiinţei darul unor foarte preţioase ştiri. Aşâ, de pildă, prin.tre descope-
ririle d-lor foarte importante sunt două inscripţii ale colegiului dion.isiaştilor din.
Callatis, una avân.d ca eponim pe un basileus Cotys, fiu al regelui trac Rhoemetalces
pe care Pârvan îl identifică cu poetul filoelen. Cotys men.ţionat de Ovidiu şi de
Antipater din Thessalon.ic 3). Acestea dovedesc foarte importante relaţiuni culturale
intre Greci i Traci, precum i influen.-ţa politică a acestora din urmă asupra cetăţilor
elene dela mare 4).
Tot în 1924 Vasile Pârvan face person.al o cercetare pentru a ridicâ harta archeo-
logică a malurilor lacului Tekirghiol, iar la Histria face o săpătură la margin.ea extremă
a oraşului extramuran, dân.d de câteva cioburi primitive getice alături de cele supe-
rioare greceşti. In acelaş timp d-1 Metaxa cercetă pentru harta archeologică regiunea
dintre Histria i Jurilofca 5). Paralel cu aceste explorări practice, Pârvan, in afară
de preparaţia Geticei, incepută incă din. 1923, scrie un importan.t studiu in italieneşte
despre Durostorum, cetate căreia îi restabileşte istoria dela originile sale geto-tracice
(— iar nu celtice), până la vremea lui Marcu Aureliu, când devine municipium
1) Acade*mie Roumaine, Bulletin de la section logique, fiind rând pe rând corijată de către marele
historique, X, Bucarest, 1923. epigrafist Haussoullier, decedat acum un an, de
2) Consideraţiuni asupra unor nume de râuri către celebrul istoric G. Glotz şi mai ales de către
daco-scitice, An. Acad. Rom., I, Bucureşti 1923. d-1 Sauciuc-Săveanu, ale cărui numeroase indrep-
3) V. Pârvan, A propos du «basileus>> Cotys de tări sunt in sfârşit recunoscute cu francheţă chiar
Callatis, in Dacia, 11, pag. 363 sqq. de către d-1 Tafrali, in Revista de archeologie şi
4) Ambele inscripţii, publicate şi de d-1 Tafrali artă, I, 1927, fondată de d-sa.
şi de d-1 Sanciuc-Săveanu, au făcut obiectul unor 5) Rezultatele ambelor cercetări pentru harta
importante discuţiuni, lectura i interpretarea archeologică au rămas incă inedite.
d-lui Tafrali, publicată in 1925 in Revue arche'o-
140
ACTIVITATEA ARREOLOGICĂ IN DOBROGEA
pân.ă in epoca bizan.tin.ă, cân.d işi con.tinuă existen-ţa sub diverse stăpâniri barbare ').
In dările de seamă ale Academiei Porttificii din Roma publică tot in. 1924, un alt studiu
asupra episcopatului creştin. al Sci-ţiei min.ore, o pre-ţioasă contribuţie la istoria creşti-
nismului romart oriental 2).
In anul 1925 se con.tinuă săpăturile dela Histria i dela Callatis.
In 1926 Dobrogea îşi are ultimul an de activitate exten.sivă din perioada doua.
La Histria săpăturile san.t făcute de şcolarii lui Pârvan.. La Capidava, d-1 Florescu
îşi reiâ săpăturile în.trerupte în 1925 şi găseşte multe in.scripţii importan.te pen.tru
romanismul regiurtii dun.ărene a Dobrogei. Din.tre elevii mai vechi ai lui Pârvan., d-1
Mateescu sapă la impunătoarea cetate dela Slava Rusă lângă Babadag, presupusă
a fi an.tica Ibida, iar d-1 Paul Nicorescu 3) începe explorarea cetă-ţii de pe promonto-
riul Dolojrnan, pe -ţărmul lacului Razelm, considerată ipotetic ca fiind vechiul Arga-
mum, al cărui teritoriu se mărginiâ cu al Histriei. D-n.ii Sauciuc-Săveanu. i Tafrali
con.tinuă a săpă la Callatis. Lucrările dela Callatis, Capidava i Argamum s'au con.-
tin.uat i în anul următor.

In epoca de după răsboiu, în afară de această activitate a specialiştilor, în cea
mai mare parte şcolari ai lui Pârvan, trebuie să menţion.ăm şi lăudabila sârguin.-ţă
a d-lui Pericle Papahagi, directorul liceului din. Silistra, cunoscut filolog i folclorist,
care a publicat în diverse reviste informaţiuni asupra mon.umentelor durostorene,
a adunat diferitele an.tichită-ţi din jurul Silistrei i le-a expus intr'o cameră a liceului,
în.locuin.d astfel golul produs prin devastarea în timpul răsboiului a muzeului d-lui
Că.mărăşescu dela prefectură. Deasemen.ea d-1 Cntovii din Hârşova, a reuşit să-şi refacă
muzeul distrus în 1916-1918 de invazia bulgară. La Callatis în locul muzeului nimicit
de năvălitori s'a alcătuit unul nou in localul subprefecturii. Lucrurile furate de Bul-
gari dela Ulmetum la inapoiere, au fost transportate la Histria, în vederea n.oului
muzeu care urmâ să se construească pe şantier. Singură Con.stan-ţa, care e metro-
pola Dobrogei i oraşul cu cele mai fireşti preten.ţii culturale din toată provin.cia, a
rămas în urmă cu refacerea muzeului distrus in timpul răsboiului, fiin.d până azi
lipsită cu totul de un muzeu public, iar pe de altă parte e oraşul care poartă în istoria
progresului său edilitar răspun.derea celor mai multe infracţiun.i la legea con.servării
mon.umentelor istorice. E timpul ca elita intelectuală a municipiului nostru dobro-
gean să dea o grijă mai efectivă vechilor monumente şi să ia iniţiativa ocrotirii
lor fără să mai aştepte acest lucru numai dela Stat. Un oraş civilizat se carac-
terizează şi prin pioasa ingrijire pe care o dă monu.mentelor doveditoare ale tre-
cutului său.
In 1927 activitatea lui Vasile Pârvan pe tărâmul istoriei antice şi al archeologiei
şi-a avut suprema incoronare: apariţia celei dintâiu sin.teze ştiinţifice asupra stră-
moşilor noştri preromani, monumentala Getica i apariţia primelor volume ale splen-
didei Dacia, buletin anual al cercetărilor i descoperirilor din. România.
1.) Municipium Aurelium Durostorum, Rivista

Roma, 1924.
di Filologia e d' Istruzione classica, II, fasc. 3, Torino, 3) Din activitatea dobrogeană a d-lui Nicorescu
1924, cităm şi cercetările d-sale dela Cicrâcci (azi Sibioara)
2) Nuove considerazioni sul vescovato della Scizia publicate în Analele Dobrogei, III, 1922, pag. 559.
Minore, în Rendiconti della Pontificia Accademia,
141
ACTIVITATEA ARHEOLOGICĂ IN DOBROGEA
Getica, o protoistorie a Daciei 1), este, prin orizonturile luminoase pe care le des-
chide istoriei regiunilor noastre n.aţionale, o operă epocală. Cu totul departe de peri-
mata Dacia inainte de Romani a lui Tocilescu, simplă inşirare de material sau de
fantastica Dacia preistorică a lui Nicolae Den.suşian,u 2), un imens basm -ţesut din
imagina-ţie i hypernaţionalism, considerabila sinteză a lui Pârvan este dimpotrivă
o desăvârşită operă tiinţifică, bazată pe cea mai severă critică, şi pe cele mai au.ten-
tice izvoare, direct şi minu-ţios controlate. Minunatele concluziuni asupra istoriei,
felului de vieaţă i sufletului Geţilor sau Dacilor, dovedind atâtea intime puncte de
legătură cu urmaşii lor latiniza-ţi Românii, nu sunt rezultatele unei inchipuiri crea-
toare de ipoteze mai mult ori mai pu-ţin probabile, ci dimpotrivă, ele sunt fructul celor
mai in.contestabile documente istorice, filologice i archeologice puse în lumin.a unei
erudi-ţii nesecate i a unei intui-ţii sclipitoare.
Dacia reprezintă alături de Ephemeris Dacoromana i Diplomatarium Italicum,
anuarele Şcoalei Române din Roma, unul din cele mai strălucite exemple ale talen.-
tului de organizator al lui Pârvan i în acelaş timp constituesc, prin forma lor exte-

rioară, dovada unui rafin.at gust estetic. Precum cele două anuarii dela Roma, infiin-
ţate i conduse de el, sunt scrise in. italieneşte, Dacia e cea dintâiu revistă românească
de archeologie scrisă numai pe fran.-ţuzeşte, pentru a fi folosită de lumea ştiinţifică
a tuturor ţărilor. In cercurile de specialitate din Apus, apari-ţia primelor volume ale
Daciei au produs un adevărat en.tuziasxn, intr'atât de mult se simţiâ necesitatea infor-
maţiilor din ţara noastră, care le ajungeau foarte rar i in.complete. Dacia este una
din cele mai frumoase şi mai eficace afirmări ale culturii noastre in ştiin-ţa interna-
ţională.
Printre numeroasele studii i comunicări din cele două volume, privitoare la
Dobrogea, foarte importante i bogate sunt expunerile ultimelor inscrip-ţii găsite la
Histria intre 1923 şi 1925, de Vasile Pârvan, rapoartele asupra săpăturilor din 1924
şi 1925 dela Callatis ale d-lui Sauciuc-Săveanu i studiul despre campania regelui Philip
al Macedoniei in regiunile Dunării de jos in. anul 339 a. Cr., de d-1 Paul Nicorescu ;
apoi de un deosebit interes sunt articolele mai -mărunte ale lui Pârvan despre tribul
Hoplitilor din Tomi, despre basileus Cotys dela Callatis, despre o importantă Mon.etă
olbiană dela Salsovia i despre menhirul sculptat dela Hamamgia, cel dintâiu monu-
ment preistoric de acest fel găsit in Dobrogea.
Getica i primele volume din Dacia, ultimele fapte din strălucita activitate a lui
Vasile Pârvan, care moare numai câteva luni după apariţia lor, n.0 sunt cântece de
lebădă ale unui bătrân, ce resemnat işi incheie zilele unei vieţi complete, ci strigăte
puternice de afirmare ale unei vieţi inten.se, violent răpuse in culmea biruin-ţii. Pârvan
îi termină extraordinara activitate la vârsta numai de 45 .gri, atunci când cei mai
mul-ţi sunt abiâ la inceputuri. Speran-ţele pe care această tânără etate le inspirâ pentru
viitor au fost brutal sdrobite in mijlocul celor mai măreţe realizări.
Dobrogea pierde in Pârvan pe cel mai destoinic şi mai pasionat cercetător, pe cel
care a redat vieaţă celui mai frumos trecut al ei i care i-a inchinat cea mai frumoasă.
i) E xtras din An. Acad. Rom., 1924, Bucureşti, in text, 43 planşe, 4 hărţi.
1926 (apărută de fapt in 1927): 850 pp. (cu un 2) Dacia preistorică, Bucureşti, 1913, (dată
rezumat francez şi un indice general), 462 figuri postumă).
142
parte din imensa bogăţie a sufletului său. Spiritul lui, continuu ars de gânduri şi de
chinuitoare probleme, veşnic neobosit, veşn.ic nou, predomină în intregime cea de
a doua perioadă., cea mai bogată i cea mai completă a archeologiei româneşti in. Do-
brogea, pe care în formele ei superioare el a creat-o.
Cu moartea lui Pârvan se incheie capitolul intregei activităţi archeologice româ-

neşti in Dobrogea în cei 50 de ani dela alipire. Aruncân.d in.apoi o privire recapitu-
lativă i urmărind ritmul acestei activităţi, după linia ascen.dentă i apoi brusc cobo-
râtoare, corespunzătoare harnicelor explorări ale lui Tocilescu la trofeul dela Adam-
klissi şi apoi an.ilor următori de neglijenţă i de oboseală, observăm o bruscă urcare
la niveluri incă. neajunse (Ulmetum, Histria şi toată activitatea lui Pârvan din.tre
1911 şi 1916), pe urmă o bruscă coborâre până la cele mai de jos limite, in vremea

răsboiului, ca după 1921 lin.ia să-şi reiâ repede urcuşul spre nivelul superior de mai
inainte, pe care e aproape să-1 in.treacă în momentul ultimei intreruperi.
Cu toată această evoluţie acciden.tată, activitatea archeologică dobrogeană in ul-
tima jumătate de veac prezintă o continuă imbogăţire şi creştere calitativă.. Dela epoca
indolentei stăpâniri musulman,e, care autorizâ pe locuitori să exploateze ca pe nişte
cariere de piatră de construcţie ruinele vechilor cetăţi i pâriă in vremea excelentelor
săpături ştiinţifice dela Ulmetum şi dela Histria, e o enormă distan.ţă de civilizaţie,
cu totul disproporţionată ca importanţă faţă de jumătatea de veac căreia corespun.de.
Azi Dobrogea are o frumoasă hartă archeologică., ale cărei nenumărate amăn.un.te
sunt rezultatul numai al celor 50 de an.i de activitate românească. E drept că Do-
brogei îi lipseşte hică. -un mare muzeu region.al, dar bun.ele inten.ţiun.i in această pri-
vin-ţă n.'au lipsit şi să sperăm că pe viitor se va ajun.ge la realizarea lui.
Un falnic mon.ument triumfal explorat pe deplin i prezen.tat lumii ştiin.ţifice
de peste tot i două cetăţi săpate cu cea mai perfectă metodă, la Ulmetum şi la His-
tria, sunt opere legate de amintirea eponimilor celor două perioade de activitate archeo-
logică românească in Dobrogea. Nenumărate alte oraşe i cetăţi străvechi sun.t săpate
in parte sau în curs de explorare pe tot intinsul provinciei: Troesmis (Igliţa), Axio-
polis (Cernavoda-Hinogul), Tropaeum (Adamclisi), Callatis (Man.galia), Abrittus
(Abtat-Cales1), Palmatis (Chiose-Aidin.), Capidava, Ibida (Slava Rusă), Argamum
(Jurilofca-Dolojman.). E un frumos bilan.ţ archeologic cu care se prezintă provin.cia
noastră dela Mare după 50 de an.i de stăpân.ire românească.
* *
Printre deplinele argumen.te care con.cordă la dreptatea stăpânirii noastre în

Dobrogea, afară de cel istoric, de cel etnografic i de cel economic, e de o covârşitoare
importan.ţă argumentul cultural. Poporul român a dat Dobrogei în 50 de ani singura
civiliza-ţie superioară cunoscută de această provincie dela Romani incoace. 0 munck
ten.ace şi prosperă a creat in diferitele aspecte ale vieţii dobrogene o pecetie de spiri-
tualitate care n.e face cin.ste in faţa istoriei. i una din cele mai n.obile forme ale acestei
]43
spiritualităţi, dragostea pentru trecut, a fost aceea care a ridicat Dobrogea în rân.dul
ţărilor cu cea mai frumoasă şi mai bogată. archeologie.
Nu trebuie să uităm 1114., tocmai pentrucă sun.tem in an.ul recapitulărilor, că
nu toţi factorii prin.cipali, cari trebuie să promoveze o cultură, au fost la in.ălţimea
misiun.ii lor. Prea mult se datoreşte en.ergiei şi convingerii personalită-ţilor creatoare
prea puţin Statului ca forţă organ.izată şi conştien.tă de men.irea sa civilizatoare.
Istoricul activită-ţii archeologice dobrogene, pe care îl făcurăm pân.ă aci, nu e decât
cea mai evidentă confirmare a acestui desechilibru de forţe.
Câtă vreme a fost in frun.tea archeologiei -ţării noastre o mare person.alitate ca

Pârvan, o asemen.ea situaile se puteâ perpetuâ fără urmări prea grave. Cu sacrificiile
cu energia acestuia s'au putut creâ lucruri măreţe, fără sprijinul hotărâtor al ofi-
cialită-ţii. Azi insă, când el nu mai este, Statul trebuie să-şi in.suşească pe deplin crea-
-ţiile lui i să le dea sprijin pentru o prosperă desvoltare. E o datorie dela care nu se
mai poate sustrage fără primejdia pierderii sigure a celui mai frumos dar pe care un
om superior 1-a putut aduce patriei sale: prestigiul spiritual.
144
iNTRODUCERE IN NUMISMATICA DOBROGE1
CONST. MOISIL
GENERALITĂŢI
Progresele in.semnate pe cari le-a realizat numismatica în ultima jurnătate de

veac, obligă pe toţi cei ce se ocupă de această ştiinţă să privească monetele vechi

sub toate aspectele şi să le studieze din toate punctele de vedere din cari pot fi stu-
diate.
De foarte multă vreme numismaţii n.0 se mai mulţumesc să considere mone-
tele vechi numai ca nişte simple obiecte de curiozitate, menite să satisfacă gustul
sau pasiunea unor amatori sau colecţionari mai mult sau mai puţin rafinaţi.
Au trecut i timpurile când ele erau studiate numai pentru cunoaşterea portre-
telor oamenilor celebri din antichitate ori din timpurile mai noui, sau pentru lă-
murirea unor chestiuni în legătură cu trecutul dinastiilor, statelor şi oraşelor ').
Astăzi se dă studiului monetelor vechi o mai mare amploare, ele fiind conside-
rate atât ca opere de artă, cât şi ca documente istorice, şi în acelaş timp ca izvoare
pentru cunoaşterea desvoltării econ.ornice.
Privind monetele vechi din punct de vedere estetic, cercetând indemânarea
artistică cu care sunt concepute şi tratate tipurile monetare, cum şi gradul de per-
fecţiune a execuţiei tehnice, ne putem da seamă de evoluţia gravurei în metal în di-
ferite epoce, de legăturile şi influenţele reciproce dintre această artă şi celelalte arte
plastice, şi de concepţiile artistice ce au stăpânit-o. Astfel devine mon.eta
un izvor de primul ordin pentru istoria artelor, iar numismatica, după Hirtius, «lu-
mina tuturor studiilor arheologice» 2).
Studiind, de altă parte, inscripţiile monetare (legendele), interpretând repre-
zentările de pe faţa şi reversul monetelor, identificând numele persoanelor şi locali-
tăţilor, simbolurile .5i stemele, şi fixând datele cronologice, dobândim nenumărate
informaţii de cele mai multe ori cu totul noui
cu privire la istoria politică, reli-
gioasă, militară şi culturală, la organizarea statelor, oraşelor, corporaţiilor şi socie-
tăţilor, la obiceiuri şi moravuri, la instituţii politice şi sociale, etc. In chipul acesta
1) In tot cursul veacului al XVI-lea şi al XVII-lea

erau utilizate pentru explicarea diferitelor eveni-
sau publicat numeroase lucrări in scop de a popu- mente din vieaţa regiIor, principilor sau oraşelor.
lariză, cu ajutorul monetelor, portretele impăraţilor 2) Hirtius in Boettigeri analecta, III, 18, citat de
romani şi ale altor personagii antice ; iar pentru Babelon (Ernest), Traite" des monnaies grecques et
veacul al XVIII-lea sunt caracteristice aşă numitele romaines, I, 1 col. 65 n. 2.
«historische Miinzbelustigungen» 1n cari monetele
145
10 Dobrogea
INTRODUCERE IN NUMISMATICA\ D OBROGEI
moneta câştigă valoarea de document istoric, adeseori superior oricărui alt document
scris. «0 colecţie de monete, spune marele numismat francez, Ernest Babelon, este ca
un depozit de arhive oficiale de documente contimporane, cari n'au putut fi alterate,
1n decursul timpurilor, prin transcrieri greşite, prin interpolări voite, prin suprimări
arbitrare sau inconştiente... Monetele sunt martori oculari i oficiali, chemaţi fără
incetare să facă mărturisiri în vasta anchetă pe care ştiin-ţele istorice o intreprind,
din diferite puncte de vedere, asupra trecutului omenirii: o monetă este, mai ade-
seori decât se crede, singurul document autentic, care a ferit de profan.area uitării
un eveniment istoric>> 1 ).
In sfârşit, monetele vechi au inceput să se studieze şi din punctul de vedere al
valoarei lor intrinsece i al rolului ce 1-au avut in trecut ca mijloace de schimb 2). Deşi
prin aceasta numismaţii intră in domeniul economic, cu care sunt pu-ţin familiarizaţi,
totuş studiul monetelor vechi, ca izvoare ale istoriei economice, este pe deplin indrep-
tăţit, deoarece in toate timpurile moneta a fost cel mai important agent al propă-
şirii econornice şi numai cu ajutorul ei ne putem da seamă, in mod real, despre fazele

prin cari a trecut vieaţa economică a popoarelor. Dealtfel este bine să avem totdeauna
1n vedere faptul, că moneta n'a fost creată spre a fi un obiect de curiozitate sau o operă
de artă şi nici spre a servi ca document istoric. Menirea ei a fost in toate timpurile de
a servi în primul rând ca factor economic, ca mijloc de schimb, i numai după ce o
monetă 1şi pierde rolul economic pentru care a fost creiată, intră in categoria do-
cumentelor istorice şi a izvoarelor artistice.
In paginile ce urmează. vom 1ncercă să." studiem din -toate aceste puncte de vedere
monetele cari sau bătut ori au circulat in Dobrogea, in speranţa de a contribui 1ntru
câtva la lămurirea trecutului acestei regiuni 3).
IZVOARE
Monetele vechi din Dobrogea sunt de mai multe categorii. Unele provin din mo-
netăriile oraşelor greceşti din această regiune: Istria (Caranasuf), Callatia (Mangalia),
Tomi (Constanţa) şi Dionysopolis (Balcic). Altele au intrat prin mijlocirea relaţiilor
comerciale cu Macedonia sau cu diferite centre importante din Peninsula Balcanică.
Altele au fost bătute de către regii sci-ţi cari au stăpânit intr'un timp o parte din Do-
brogea. In sfârşit altele sunt monete romane, consulare şi imperiale, cari au circulat
in Dobrogea după ce comerţul roman a reuşit să cucerească pie-ţele de aici. Se adaogă
apoi monetele medievale, in special bizantine, cum şi cele vechi româneşti.
Pe lângă acestea mai avem monete barbare, care imitează pe unele monete gre-
ceşti, şi au fost bătute de către populaţia autohtonă din Dobrogea sau din ţinutu-
rile invecinate.
Nu toate aceste categorfi de monete au fost studiate cu acelaş interes de către numis-
maţi. Dimpotrivă dacă monetele bătute de oraşele greceşti din Dobrogea sau bucurat
de o atenţie specială, celelalte n'au fost studiate până acum decât cu totul insuficient.
1) Babelon, o. c., col. 29 şi 33. 3) V. şi Moisil, Numismatica Dobrogei in «Arhiva

2) Luschin von Ebengreuth, Allgemeine Miinz- Dobrogei» I, (1916) p. 112 urm.
kunde u. Geldgeschichte, ed. I, p. 2.
146
INTRODUCERE 1N NUMISMATICA DOBROGEI
Deaceea şi în expunerea ce urmează asupra izvoarelor numismaticei dobrogene,

locul de căpetenie îl vor aveâ izvoarele privitoare la monetele oraşelor grece,şti, pe
câtă vreme cele privitoare la monetele macedonene, romane i barbare, ca i cele pri-
vitoare la monetele medievale şi româneşti, fiind cu mult mai puţine, vor trece pe planul
al doilea.
1. insemnări de călători i amatori numismati

Deşi există descrieri de călătorii îI1 Dobrogea, destul de vechi, cu toate acestea
primele men-ţiuni despre monete dobrogene le găsim la un călător dela inceputul
veacului al XVIII-lea, invăţatul inso-ţitor al regelui suedez Carol XII, francezul A.
de La Motraye.
Trecând în anul 1711 prin Dobrogea, acest călător, care erâ şi un mare amator-
numismat, a cumpărat în Babadag mai multe monete romane imperiale şi consulare,
rnai ales dinari de argint, cum şi monete greceşti din. Tomi şi Aenos. Deasemenea

în satul Carasu a găsit monete din Tomi şi bronzuri romane imperiale 1).
In o a doua călătorie, făcută trei ani în urmă, La Motraye a vizitat Silistra,
Reni, Constanţa, Isaccea şi Babadagul, cumpărând peste tot locul monete antice,
mai ales romane, greceşti şi macedonene 2). Unele din aceste monete sunt repro-
duse în descrierea călătoriei sale, dar desenurile lor lasă mult de dorit ca exactitate.
Cu prilejul acestor călătorii La Motraye povesteşte şi despre un obiceiu foarte
păgubitor ştiin-ţei numismatice, şi care din nenorocire se mai practică incă, atât în
Dobrogea, cât i în restul ţării: argintarii topesc monetele de aur i de argint ce le cad
în mâini, afară de cazul când vreun cunoscător sau vreun amator de astfel de relicvii
antice nu le scapă din foc.
Printre monetele cumpărate de La Motraye în Dobrogea şi descrise în cartea
sa, nu intâlnim decât din două oraşe vechi dobrogene: Tomi i Callatia e curios eum de
n'a găsit nici o piesă. din Istria, dat fiind că monetele acestui oraş sunt foarte răspândite.
Cel puţin cu 30 de ani inainte de călătoriile lui La Motraye monetele oraşelor
greceşti din Dobrogea incepuseră să fie cunoscute în cercurile amatorilor-numismaţi
din apusul şi centrul Europei. Iri publicaţiile invăţatului Andre Morell se află descrise
mai multe piese din Tomi 3), iar in vestita colecţie de monete a reginei Christina a
Suediei deasemenea se găseau piese din acest oraş 4).
Dar cel care a dat tn acest timp mai mare atenţiune monetelor oraşelor dobro-
gene a fost celebrul «an.ticar» al regelui Ludovic XIV, Jean Vaillant. In nenumăratele
sale călătorii şi -vizite făcute în muzeele i colecţiile publice şi particulare din toată
Europa, acest neintrecut cercetător a avut grija să noteze, pe lângă alte monete antice,
pe cele bătute în Istria, Callatia i Tomi, astfel că dela el ne-a rămas un foarte
mare număr de descrieri ale acestor monete 5). Păcat numai că aceste descrieri au
') A. de la Motraye, Voyages, Haga, 1727, vol. II, 4) Despre această colecţie v. Ruzicka, Une col-
p. 10. lectionneuse royale de monnaies în «Buletinul Societ.
2) Ibidem, p. 205 urm. Cf. şi Const. Moisil, Numismat. Rom.>>, XVIII (1923), p. 38 urm.
«Arhiva Dobrogei>>, I, p. 92 urm. 5) Vaillant, Numismata imperatorum. . . a po-
3) A. Morell, Specimen universae rei numariae, pulis graece loquentibus. . percusa. Paris, 1693.
Paris, 1683.
147
10.
INTRODUCERE iN NUMISMATICA DOBROGEI
fost făcute de multe ori în grabă, aşâ că ele sunt In mare parte incomplete sau
neexacte, fapt care le scade foarte mult valoarea ').
In prima jumătate a veacului al XVIII-lea unele monete tomitane se află de-
scrise în lucrările arheologului vienez P. Erasmus Froelich (1738) 2), cum şi în vo-
luminoasa publicaţie a elveţianului I. Iacob Gessner, asupra monetelor împăraţilor şi
popoarelor antice (1742) 3), iar către sfârşitul acestui veac se găsese în mare număr
în scrierile lui Iosif Pellerin, unul din cei mai mari colecţion.ari şi cărturari francezi
din acel timp 4).
Se inţelege că foarte adeseori aceste descrieri sunt inexacte i comentariile gre-

şite, dar ori cum către sfârşitul veacului al XVIII-lea existenţa monetelor vechi do-
brogene erâ bine cunoscută în centrul i apusul Europei.
In timpul acesta la noi nu se manifestaseră incă preocupări în domeniul numisma-
ticei. Primii amatori români apar abia pe la 1828 când se formează şi cele dintâi co-
lecţii de monete antice în ţara noastră.
Marele Ban din Muntenia, Mihail Ghica, poate fi considerat ca primul amator-

numismat român şi în colecţia de monete antice pe care şi-o formase pe la 1828 se
găseau şi câteva piese dobrogene din Istria şi Tomi 5).
Cam la această dată s'a stabilit în Bucureşti şi un alt amator de monete antice,
generalul N. Mavrus, care numit inspector general al carantinelor, 1.şi formă în scurt
timp o bogată colec-ţie de monete greceşti şi romane, adunate de pe amândouă malu-
rile Dunării, colecţie în care se găseau şi numeroase piese din toate vechile oraşe do-
brogene. Intre primii colaboratori ai lui Mavrus, cel mai activ a fost Cezar Bolliac,
un entuziast admirator al monumentelor noastre antice. Devenit membru al «Co-
mitetului arheologic» Bolliac a intreprins numeroase călătorii i cereetări atât In
ţară, cât şi în -ţările vecine, adunând, intre altele, şi o mare cantitate de monete vechi.
Printre acestea au fost i unele din oraşele dobrogene, mai ales din Istria, Callatia
şi Tomis, dar Bolliac n'a dat monetelor dobrogene o atenţie deosebită 6).
Numai după ce Dobrogea a fost anexată la România, monetele antice de aici
au fost preţuite după cuviinţă de către colecţionarii i numismaţii noştri.
2. Studii i cercetări numismatice
0 tratare ştiinţifică a monetelor vechi din Dobrogea îneepe odată cu publica-

ţiile marelui munismat austriac, iezuitui Iosif H. Eckel. In opera sa fundamentală:
Doctrina numorum veterum, apărută la .Viena în 1786, Eckel descrie i un număr de
monete emise de cele patru oraşe vechi dobrogene: Istria, Callatia, Tomi şi Diony-
sopolis 7). Deasemenea în Catalogul cabinetului imperial din Viena şi în alte câteva
') V. părerea lui Pick, în Die antiken Miinzen Paris, 1763. Toate citatele de mai sus sunt după
Nord-Griechenlands, Berlin,1898, Bd. I, Hbd.l. p. XI. Pick [şi Reglingl, Die antiken Mnzen Nord-Grie-
2) Froelich, Quator tentamina in re numaria vetere, chenlands, I, 1 şi 2, passim.
Viena, 1737 şi Animadversiones, Viena. 1738. 5) V. catalogul manuscris ai colecţiei la Academia
3) Gessner, Numi imperatorum şi Numi popu- Romănă.
lorum. 6) Cf. articolele lui Bolliac publicate în Trompeta
4) Pellerin, Recueil des mdaille. des rois, Paris, Carpafilor 1869 şi 1671 şi tabelele editate de el.
1762 ; Recueil des mMailles des peuples et des villes, 7) In special în vol. II, p. 13 urm.
148
lucrări mai mici ale lui găsim menţionate i descrise monete dobrogene. Se inţelege
că atât descrierile, cât şi consideraţiile numismatice i istorice ale lui Eckel sunt tot-
deauna exacte, precise i vrednice de toată increderea, ceeace contrastează mult
cu u,şurinţa şi lipsa de preciziune a lui Vaillant.
Scurt timp în urmă un alt numismat celebru, francezul Mionet, publică şi el un
număr de monete de-ale oraşelor vechi dobrogene în importanta sa lucrare, rămasă
până astăzi neintrecută: D6cription des mMailles antiques, Paris 1806-1811 1).
Mionet cunoaşte monete din toate cele patru oraşe greceşti men-ţionate mai sus, dar
în corpul lucrării publică numai pe cele din Istria, Callatia şi Dionysopolis, pe câtă
vreme cele din Tomi se găsesc numai în supliment 2).
Ca o întregire a lui Mionet, în ce priveşte monetele din Callatia, poate fi considerat
articolul arheologului francez Millin, Notice sur des mMailles inMites de Callatia,
publicat în 1815, în care se descriu un număr de piese, necunoscute până atunci, ale
acestui oraş 3).
Ca mult mai multe piese inedite a publicat ceva mai înainte neobositul numismat

italian, abatele Domenico Sestini. In Catalogul muzeului Iledervary şi în Catalogul
muzeului Chaudoir, amândouă redactate de el, cum şi în Lettere e dissertazioni numisma-
tiche se găsesc descrise şi comentate cu multă exactitate şi cu deplină conştiin-
ciozitate monete din toate oraşele vechi dobrogene, fapt care a contribuit intr'o mare
măsură la completarea cunoştinţelor numismaţilor asupra monetăriei antice din
Dobrogea 4).
In timpul acesta evenimente politice şi militare de mare iinsemnătate, petrecute
în preajma Dobrogei, atrag tot mai mult atenţiunea asupra ei i asupra bogăţiilor
ei arbeologice. După ce Ruşii anexează Basarabia la 1812, devin vecini cu Dobrogea
şi propaganda rusească se intensifică în această regiune. Un nou răsboiu cu Turcii
se declară în 1828 şi acesta dă prilej atât ofi-ţerilor ruşi cât i ofi-ţerilor apuseni cari se
găseau în armata turcească, cum eră Moltke, să cerceieze şi să studieze Dobrogea.
Dar deşi ei se ocupă. cu acest prilej, de diferitele monumente arheologice de aici, nu
amintesc nimic despre monetele vechi, cari cu toate acestea erau destul de căutate
şi finbogăţiau mereu muzeele i colecţiunile partieulare din centrul şi apusul Europei,
ca şi pe cele din Rusia.
Abiă în anul 1839 guvernatorul rusesc al Basarabiei a insăreinat o comisiune
de arheologi ruşi să facă săpături în Insula Şerpilor, spre a scoate la iveală monu-
mentele antice ce se credeâ că sunt Ingropate în această insulă izolată, unde a fost
odinioară un vestit templu al lui Ahile. Săpăturile acestea, cari s'au prelungit până
la 1850, au dat la lumină şi vreo 2000 de monete antice, cari au intrat în cea mai mare
parte în muzeul din Odesa. Ele au fost descrise de numismatul rus N. Murzakewicz,
care a constatat că unele provin din localităţile dobrogene: Istria, Callatia, Tomi
Dionysopolis; altele dela :regele scit din Dobrogea: Canites; ahele din oraşele pon-
tice Odessus, Mesembria, Anhial şi Bvzantium. Afară de acestea mai erau un.ele din
oraşele greceşti din Peninsula Balcanică: Nicopolis ad Istrum. Adrianopolis şi Mar-
') In vol. I, p. 353 urm. şi suppI. II, p. 64 urm. 4 ) Cf. Pick [şi Regling], Die antiken Miinzen
2) Supplement, vol. II passim. Nord-Griechenlands, I, 1 şi 2 la oraşele respective;
3) Publicat în 1VIagazin encyclopMique,Paris,1815. cum i Babelon, o. c., col. 194 urm.
149
INTRODUCERE IN NUMISMATICA DOBROGEI
-kianopolis, altele din localităţi mai depărtate europene şi asiatice, ca Cyzicus, Lam-
psacus, Efes, Abydos, Pergam, Amastria, Nicomedia Bithiniei, Nicea, Adramitea,
Apollonia din Caria, Prusia pe Ipsius, Tium, Patara, Pherae, Chios, Pvlos, ori dela
regi ai Bosforului ca Rometalkes, Inismeos, Helios i Kesmagakos 1).
Cam in acelaş timp monetele oraşelor dobrogene din colecţia muzeului din Viena
au fost studiate publicate de .Arneth 2); iar o parte din cele aflătoare în mhzeul
din Odesa de contele Ouvaroff 3).
Este interesant de constatat, că deşi intre anii 1864-1867 a lucrat in Dobrogea
o misiune franeeză, compusă din arheologii Engelhardt, Boissiere, Baudry şi Des-

jardins, făcând cercetări şi săpături in toate localităţile antice mai insemnate, cu
toate acestea ei n.'au publicat despre monetele descoperite decât notiţe sumare, insă
au colectat un mare număr de piese pe cari le-a dus in Franta 4).
Deasemenea nici invăţatul austriac K. F. Peters, care a cercetat temeinic Do-
brogea în 1864 şi care aveâ cunoştinţe arheologice destul de serioase, nu aminteşte
decât despre monetele antice ce se descoperiau mereu intre ruinele vechiului Tomi.

El spune că localitatea Ciistenge (actuala Constanţa) este o comoară inepuizabilă
de monete antice şi că toţi vizitatorii oraşului i ai băilor de mare, cari sunt mai ales
Bucureşteni şi Gălăţeni, -ţin să ia ca amintire măcar câteva piese de acestea 5).
In schimb diverşi numismaţi francezi, germani i englezi ca Sabatier, Friedlân.der,
Vaux şi Gardner publică intre anii 1859-1876 un număr destul de mare de monete
inedite, mai ales din Tomi, aducând noui contribuţii la cunoaşterea monetăriei acestui
oraş 6).
După anexarea Dobrogei la România (1878), numisma-ţii noştri au avut i ei pri-
lejul să se ocupe de monetele din această regiune. Cel dintâiu care le-a studiat a fost
d-1 M. C. Sutzu, care incă in 1881 a publicat un număr de piese inedite din Istria,
Callatia şi Tomi 7). De acum inainte d-sa s'a devotat cu toată râvn.a colecţionării
şi studiului monetelor dobrogene, publicând un număr hisemnat de lucrări asupra
lor. In aceste lucrări — apărute parte in revistele numismatice străine, parte in
<<Analele Academiei Române» şi in <<Buletinul Societăţii Numismatice Române» — d-1
Sutzu nu s'a mulţumit numai să descrie monetele inedite ce le-a adunat, dar a căutat
să le studieze in special din punct de vedere metrologic, spre a descoperi sistemele
ponderale cărora aparţin şi a puteă astfel precizâ legăturile comerciale i culturale
al oraşelor greceşti din Dobrogea cu cele din restul lumii greceşti. In acest scop
d-sa s'a interesat, cel dintâiu şi de pondurile comerciale deseoperite in aceste oraşe,
căutând să vadă ce rela-ţii există intre ele şi greutatea monetelor. Deasemenea s'a
1) Cf. Zapiski, III, p. 237 şi Descr. mus. Odess. der Dobrudscha, Wien, 1867, p. 141. (61).
2) In <<Sitzungsberichte der Wiener Akademie», 6) Friedlănder, în «Annalen des Vereins f. Nassau.
phil. hist. Cl., 1852, tom. IX. Alterthiimer>>, 1859; Sabatier, în «Revue belge de
2) In Recherches sur les antiquite's de la Russie numism,at.>>, 1863; Vaux, 'in <<Numismat. ehro-
m&idionale, Odesa, 1855. niele>>, 1869; Gardner, ibidem, 1876 (citate toate de
4) Cf. Boissikre, Rapport sur une mission archeo- Pick şi Regling, o. c., passim).
logique (in «Archives des missions scientif.>>, 1867, SOUtZ0, Coup d'oeil sur les monuments antiques
IV, p. 186) şi Desjardins, Voyages, in <<Revue de Dobrodja, in <<Revue archologique», 1881, p.
Arch631.>>, 1868. 209 urm.
5) Petets, GYundlinien zur (eogYaphie u. Geologie
150
INTRODUCERE ÎN NUMISMATICA DOBROGEI
ocupat in mod special de monetele regilor sciţi din Dobrogea, imitate după cele din
oraşele dobrogene şi, desigur, chiar bătute in vreunul din aceste oraşe, o problemă
foarte interesantă in legătură cu numismatica şi istoria antică a Dobrogei 1).
Interesul ce 1-au deşteptat in rândurile invăţaţilor numeroasele lucrări asupra
monetelor oraşelor vechi din Dobrogea, a dat motiv redactării unui corpus, care să
cuprindă descrierea tuturor pieselor cunoscute. Sarcina publicării acestei opere şi-a
luat-o Academia de Ştiinţe din Berlin, iar redactarea ei a fost incredinţată. d-lor B.
Pick şi Kurt Regling, doi dintre cei mai eminen.-ţi numismaţi germani. Primul volum
al acestei importante opere a apărut in 1898 şi cuprinde, dintre monetele dobrogene,

pe cele ale oraşelor Callatia, Dionysopolis şi Istria; al doilea a ieşit abia după 12
ani, este redactat de d-1 Regling ,şi cuprinde monetele din Tomi 2). Autorii nu s'au
mul-ţumit 'insă să facă numai descrierea şi clasificarea cronologică a tuturor monetelor
bătute în aceste oraşe in decursul antichităţii şi cari se cunoşteau in momentul pu-
blicării acestei lucrări, ci pe baza informaţiilor scoase din studiul monumentelor mo-
netare şi din scriitorii antici, au reconstituit, pe cât a fost posibil, istoria acestor

vechi aşezări greceşti. Astfel opera lor a devenit baza oricărui studiu asupra mone-
telor i istoriei oraşelor noastre dobrogene.
Incă indată după apari-ţia primului volum, alţi numismaţi de ai noştri şi străini,
cari se ocupaseră de monetele antice din Dobrogea, au inceput să publice contribu-
-ţiuni la acest corpus.
Astfel Ia 1902 ş i 1903, Tacchella, pe atunci conservator al muzeului din Sofia,
publică un număr de monete pontice găsite in sudul Dobrogei i din care multe erau
de ale oraşelor Istria, Callatia şi Dionysopolis 3). La 1903 şi 1904 I. Brungraid,
directorul muzeului din Zagreb, descrie un număr insemnat de monete din
aceleaşi oraşe 4). Tot atunci numismatul nostru W. Knechtel, publică o
serie de monete inedite din Istria i Callatia 5), iar la 1908 şi 1915 aduce i alte
compIetări la monetăria oraşelor dobrogene 6). In sfârşit în 1912 d. N. _11 , uşmov pu-
blică monetele de acest fel aflătoare in muzeul din Sofia 7). Contribuţiuni importante
la monetăria oraşului Tomi publică 'in 1907 d-1 M. C. Sutzu, care de acum inainte
i) Lucrările d-lui Sutzu privitoare la monetele 2) Die antiken Miinzen Nord-Griechenlands, Da-
pondurile oraşelor dobrogene sunt: Poids et cien u. Moesien, Bd. I, Hbd. 1 şi 2, Berlin, 1898
monnaies de Tomis in «MC'moires du Congres internat. şi 1910. Parte din capitolele privitoare la monetele
de Numismatique de Paris>> 1900; Greutate de plunib oraşelor dobrogene s'a publicat 1n traducere ro-
din Tomis, 1n «Buletinul Societ. Numism. Rom.>>, mânească de Knechtel, 1n «Buletinull Societ. Numism
1904, p. 6; Monete inedite sau puţin cunoscute din Rom.», 1911 p. 15, 1912 p. 17 şi 1916 p. 20.
urbele antice din Dobrogea, acelaş «Buletin», 1907, 3) Tacchella, Monnaies de la M6ie InPrieure, 'in
p. 3 şi 1908, p. 7; Ponduri antice inedite din Tomis «Revue Numismatique», 1902, p. 368 şi 1903 p. 203.
şi Kallatis, «Buletin>>, 1913, p. 3; Monete inedite 4) Brunsmid, Unedierte Miinzen von Dacien u.
din oraşele noastre pontice, in «Analele Acad. Rom.>>, Moesien, în «Numismatische Zeitschrift>>, XXXV
XXXV; Contribuţiune la studiul pondurilor antice şi XXXVIII.
din oraşele noastre pontice, «Buletin», 1914, p. 1; 5) Knechtel, Câteva monete inedite din Dacia şi
Ponduri şi monete inedite din oraşele noastre pontice, Moesia, in «Buletinul Soc. Num. Rom.», 1904 p. 10.
«Buletin», 1915, p. 157; Contribuţiunea numisma- 6) Cf. «Buletinul Societ. Numism. Rom.», 1908
ticei la istoria României transdunărene, in «Analele p. 30 şi 1915 p. I.
Acad. Rom.», XXXVIII; Monetele regilor sciţi din 7) Muşmov, Anti6nitea moneti, Sofia 1912.
Dobrogea, «Buletin», 1916, p. 1.
151
urmi,'Ireşte cu eel mai mare interes descoperirile monetare din. Dobrogea şi studiul
acestor monumente, aducând mereu la cunoştinţa numismaţilor exe.mplare numeroase
inedite sau variante interesante 1). Monetele dobrogene au fost studiate cu interes
şi de către Mgr. R. Netzhammer, un eminent arheolog şi neobosit cercetător al mo-
numentelor noastre antiee 2 ); precuin şi de apreciatul numismat d-1 L. Ruzicka, au-
torul câtorva excelente şi importante contribuţiuni la studiul monetelor greceşti
din ţările Peninsulei Balcaniee 3). In sffirşit autorul acestor rânduri, a avut şi el pri-
lejul să dea la iveală câteva descrieri de monete pontice dobrogene, precum şi o seurtă
lucrare de sinteză despre numismatica Dobrogei i alta asupra monetăriei oraşelor

greceşti de aici 4).
Dar in afară de monetele oraşelor greceşti, şi alte monete dobrogene au atras
atenţia numismaţilor noştri şi a celor străini. Un interes special au deşteptat mo-
netele regilor sciţi cari au domnit prin veacul al III-lea in. d. Cr. in regiunea dintre
Constanţa şi Balcic. Acestea au fost publicate mai intâiu de Tacchella 5), pe urmă
au adus contribuţiuni la studiul lor d-nii Regling 8), Knechtel 7) şi Netzhammer 8),

iar în 1916 d-1 Sutzu a scris un important studiu de sinteză asupra mone-
tăriei acestor regi 9).
Spre a completă seria contrib-uţiilor la corpul monetelor dobrogene amintim,
eă in ultimii ani d-1 Dr. G. Severeanu a publicat un studiu asupra drahmei istriane 10)
şi altul despre o monetă inedită din Callatia, cu tipul în legătură cu cultul Afro-
ditei şi a lui Priap ; regretatul R. Miinsterberg, câteva monete noui din Istria 12) ;
noi am publicat un scurt studiu asupra celor mai vechi monete din Istria 13);
iar d-1 Valentin Bude un studiu interpretativ al tipului monetelor de argint din Istria 14).
De altă parte d-1 Muşmov a adus în 1922 alte contribuţii la monetăria oraşelor
dobrogene, pe baza unui important tezaur descoperit în Bulgaria 35).
Cât priveşte celelalte monete antice din Dobrogea, greco-macedonene şi romane,
informaţiile ce s'au publicat până acum asupra lor sunt extrem de reduse.
') V. mai sus p. 306 n. 1. şi tab. V.

2 ) Netzhammer, Aus Rumiinien, I şi 11 passim ; Begling, Corolla numismatica, p. 261.
Ceva nou despre istros, 1n «Revista Catolică», 1912, 7) Knechtel, 0 monetă scitică a Regelui Kanita.
p. 355. Ce-mi povestese monetele mele din Tomis? fr, <<Rei, ista Catolică,>, 1912, p. 209.
Ibidem, p. 487; Mărunţişuri arheologice, Ibidem, 8) Netzhammer, Mărunţiuri arheologice, in <<Rev.
1914 p. 127; Dioscurii în Tomis, in <<Buletinul Catolică», 1913, p. 127.
Societ. Numism. Rom.>>, 1913 p. 29; Eine Miinze 9) Sutzu, Contribuţiunea numismaticei, in <<Anal.
von Istros barbarischen Ursprungs in «Buletinul Acad. Rom>>, XXXVIII; Cf. şi Monetele regilor
Societ. Numism. Rom>>. XXII (1927) p. 12. sciţi din Dobrogea, 1n «Bulet. Soc. Num. Rom.»,
3 ) Ruzicka, Inedierte Miinzen von Kallatis, in 1916, p. 1.
<<Zeitschrift f. Numismatik», 1913 p. 293. lnedita 10)In <<Bulet. Soc. Num. Rom.>>, XV (1920),
aus Moesia inferior, 1n <<Numismatische Zeitsehrift», p. 20.
1917 şi 1n «Vjesnik», Zagreb XV/1927). 11)Ibidem, XX (1925), p. 16.
4 ) Moisil, Creşterea Colecţiunilai Academiei Ro- 12)Ibidem, XVI (1921), p. 47.
mâne, 1912-1915; Numismatica Dobrogei, in «Ar- 13)Ibidem p. 108.
hiva Dobrogei>>, 1915; Cele mai rechi ateliere mo- 24 ) lbidern, XX (1925), p. 40.
netare dela noi, în <<Convorbiri Literare», 1915, p. 293. '5) Muşmov, Trouvaille de monnaies de la Mes-
5 ) Tacchella, Acrosandre, roi des Ge.tes? in <<Revue sie inferieure, in «Revue numismatique;, Paris,
Numismatique>>, 1900, p. 397 şi tab. XII; Cinq 1922.
reis de Getes,in <<Revue Numismatique,,, 1903, p. 31
152
Cele privitoare la tezaurele monetare descoperite acolo le-am adunat şi publicat

noi sub titlul de Monete .,si tezaure monetare din România 1); iar altele le-am
descris în «Convorbiri Literare>> 2).
Monetele pe cari le-au dat la iveală săpăturile făcute de V. Pârvan la Ulmetum
s'au publicat în «Analele Academiei Române» 3). Iar câteva tezaure descoperite în
anii din urmă au rămas până acum nepublicate.
Şi mai reduse sunt informaţiile despre monetele bizantine şi medievale găsite
în Dobrogea şi numai despre monetele vechi româneşti de acolo avem oarecari re-
laţii mai complecte. Ele au fost date de noi în mai multe studii asupra tezaurelor de
monete vechi româneşti descoperite în diferite regiuni ale Dobrogei, tezaure cari
dovedesc nu numai stăpânirea efectivă a Domnilor români asupra acestei provincii,
dar şi întinsa circulaţie a monetelor româneşti în comerţul de tranzit de aici 4).
După cum se vede, dintre toate monetele dobrogene, cele ale oraşelor greceşti
au atras mai mult atenţiunea invăţaţilor; celelalte nu au fost decât prea puţin urmărite

numai o mică parte au fost studiate. Cu toate acestea pentru cunoaşterea istoriei
Dobrogei este de mare importanţă să se ştie, ce fel de monete s'au găsit în diferite
localităţi şi deci ar fi de dorit, ca descoperirile de monete dobrogene fie urmărite .
de aproape i totdeauna când se publică descrierea lor, să se rnen-ţioneze locul de
provenienţă.
3. Tezaure monetare
0 valoare deosebită au pentru istoria politică .şi culturală a Dobrogei tezaurele

de monete ce se găsesc ascunse în pământul ei. Cu ajutorul lor se poate fixă nu nu-
mai situa-ţia monetară a acestei regiuni în anumite epoce, dar i starea politică., relaţiile
comereiale şi influenţele culturale. Tot ele ne descoperă adeseori evenimente necu-
noscute din istoria Dobrogei, sau ne permit să lămurim altele numai pu-ţin cunoscute.
Cu toate acestea tezaurele monetare dobrogene n'au fost urmărite până acum cu des-
tulă atenţiune, aşâ că multe s'au imprăştiat fără de nici un folos pentru ştiin-ţă ; dar
nici acelea cari au intrat în mâinele oamenilor pricepuţi n'a fost totdeauna studiate
publicate. Astfel, deşi avem indicaţiuni despre un mare număr de descoperiri de
tezaure, nu cunoaştem bine decât prea puţine din ele.
Un tezaur care prezintă un interes particular pentru numisrnatica antică a Do-
brogei este cel ce s'a descoperit la Cuzgun (jude-ţul Constan-ţa) prin anul 1905. El
conţineâ vreo 2000 de monete de argint din Apollonia (Tracia), Mesembria şi Istria,
printre cari erau amestecaţi -vreo 20 ciziceni de electru 5). Piesele din urmă nu erau
i) <(Buletin» X (1913)—XIII (1916) passim. lui Mircea cel Mare, ibid. XLII, 2, p. 413; Consi-
2) Monete romane descoperite la Măcin, în <<Conv. deraţiuni asupra monetelor lui Mircea cel Bătrân, în
Lit.», XLIII, 1, p. 751 ; altele istriane găsite la «Bulet. Soc. Num. Rom.>>, X (1913), p. 8; Mone-
Dăieni, ibid., 2, p. 681. tăria Tării Româneşti sub dinastia Basarabilor, în
3) Cetatea Ultretum, în «An. Acad. Rorn.», XXXIV «Anuarul inst. de ist. naţion.», Cluj, III (1924) p.
p. 556; XXXVI, p. 299 şi XXXVII, p. 281 107 urm. şi ediţie separată.
4) Const. Moisil, Monete vechi româneşti găsite în 5) Moisil, Monete şi Tezaure monetare, in «Bulet.
Dobrogea, în «Conv. Lit.», XL. p. 1120 ; Cele mai Soc. Num. Rom.», 1913, p. 63.
vechi monete muntene, ibid. XLIi, 1, p. 588 ; Monetele
153
INTRODUCERE ÎN NUMISMAT1CA DOBROGEI
anterioare veacului al V-lea în. d. Cr. şi contează printre cele mai rari monete gre-
ceşti; ele au fost achizi-ţionate de eruditul numismat rus, marele duce Alexe Mihai-
lovici, cu ocazia vizitei flotei ruseşti In portul Constanţa. Monetele celelalte sunt din
veacul al III-lea în. d. Cr. şi au o importanţă mai mică. Găsirea impreună a unor
monete contimporane din Appollonia, Messembria i Istria intr'un tezaur dobrogean,
dovedeşte intrebuinţarea lor simultană în comerţul local din acel timp şi deci strân-
sele rela-ţiuni negustoreşti intre cele trei oraşe pontice. Iar aflarea impreună cu ele
a cizicenilor mult mai vechi, probează că aceste monete de electru aveau curs pe piaţă
mult timp după emiterea lor.

.A_lt tezaur de monete antice, despre care insă nu avem decât o informaţiune su-
mară, s'a găsit la Anadolchioi (judeţul Constanţa) prin 1895. El se compuneâ din
vreo 1.000 de stateri de aur macedoneni, dela Filip II i Alexandru cel Mare 1). Pro-
babil trebuie să vedem intr'insul averea unui negustor bogat din Tomi, căci loca-
litatea unde s'a găsit, este în imediata apropiere de ruinele acestui oraş.
Monete de tip macedonean, dar de argint sau găsit intr'un tezaur dela Slava-

Rusă, lângă Babadag (judeţul Tulcea), descoperit prin 1907. El cuprindeă câteva
sute de stateri de argint dela Lysimac, regele Traciei, şi s'a imprăştiat imediat printre
locuitori. Descoperirea lui acolo ar pledâ pentru originea ante-romană a acestei loca-
lită ţi 2).
In sfârşit un alt tezaur de monete greceşti a fost găsit în 1909 la Dăieni (judeţul
Tulcea). Monetele ce-1 compuneau erau toate de argint, de ale oraşului Istria, i au
fost aduse de apă dintre ruinele cetă-ţii Beroe, din apropiere, în urma unei ploi to-
ren-ţiale3). Cum mon.etele sunt din veacul al II-lea 1n. d. Cr. probează sau că localitatea
existâ şi linainte de cucerirea roman.ă, sau că aceste monete de argint au circulat
până târziu în epoca fortificării ei de către Romani.
In 1916 s'a descoperit lângă Constanţa un foarte interesant tezaur de monete
istriene de argint. El cuprindeâ cam 110 piese din cari 108 erau drahme, iar 2 monete
divizionare. Caracteristica acestor monete este că au fost ingropate inainte de a cir-
culă şi că cel puţin 12 piese erau inedite la 1920, când tezaurul a fost publicat. După
stil sunt din veacul al III-lea în. d. Cr. 4).
In legătură cu tezaurele de monete greceşti trebuie pus un tezaur de monete
dace, descoperit în jude-ţul Constanţa la 1903. El cuprindeâ 240 piese de argint, imi-
taţii barbare după tetradrahmele lui Filip II. Tipurile sunt foarte degenerate, iar în
locul călăre-ţului de pe revers se află două sau trei globule 5).
Dintre tezaurele de monete romane nu cunoaştem decât foarte puţine şi mai
ales din epocile târzii. Un mic tezaur cu monete de bronz dela Traian şi Adrian, 'intre
cari şi o monetă istriană de argint s'a găsit în 1913 la Dăieni (jude-ţul Tulcea) 6). Afla-
rea unei monete istriane impreună cu monete din veacul al II-lea d. Cr., dovedeşte
că până târziu în epoca romană mon.etele greceşti de argint au circulat în Dobrogea,
după cum dealtfel monetele greceşti au circulat i în alte părti ale imperiului roman.
1)Moisil, în <ffluletin>> 1913, p. 63. Numism. Rorn.,>, XV (1920), p. 20.

2) Moisil, Ibidem, 1916, p. 42. 5 ) Moisil, Ibidem, p. 21.
3) Moisil, Ibidem, 1913, p. 22. 6) Moisil, Ibidem, 1914, p. 22.
4) Publicat de Dr. G. Severeanu în «Bulet. Soc.
154
Un alt tezaur, acesta de monete constantiniane, s'a descoperit la Măcin (judeţul

Tulcea) în 1908. Cele câteva sute de piese erau de bronz, 'insă acoperite cu un strat
de argint, ceeace dovedeşte că au fost fabricate pentru a servi ca monete de argin.t 1).
Găsirea tezaurului 'intre ruinele vechii cetăţi romane Arrubium, trebuie pusă în le-
gătură cu restaurarea limesului dunărean de către Constantin cel Mare şi urmaşii
Tot monete dela aceşti împăraţi cuprindeâ şi un tezaur mai mic găsit la Nal-
bant (judeţul Tulcea) în 1910 2). El confirmă existen-ţa unei aşezări romane în
această localitate izolată din. n.ordul Dobrogei.
Dintr'o epocă mai târzie de restaurare a limesului dobrogean este tezaurul găsit
în ruinele dela Satu-Nou (judeţul Tulcea), în 1912. El se compuneă din 25 piese de
bronz dela 1.mpăratul Justinian 3).
Cu mult posterior este tezaurul descoperit la Cilibichioi (judeţul Constanţa),
format din un mare număr de piese mici de bronz dela impăratul bizan.tin Leon I 4).
Iar un alt tezaur găsit la Isaccea în 1913, conţineâ monete bizantine şi mai n.oui, dela
impăraţii Comneni din veacul al XI-lea 5 ). Deasemenea un mare tezaur găsit în anul

1927 lângă Silistra conţineâ monete bizantine de aur, insoţite de obiecte de podoabă
de aur. Dintre monete numai 28 au putut fi achiziţionate şi ele sunt tot dela împăraţii
Comneni din veacul al XI-lea. i unul şi celălalt probează circulaţia monetelor bi-
zantine în ţin.utul nostru până târziu în evul mediu.
Dintre tezaurele de monete româneşti abiă două sunt cunoscute. Primul, găsit
pe dealul Bădila (Iângă Nieuli-ţel, jude-ţul Tulcea) în 1907, con-ţineă câteva mii de
monete dela Mircea cel Bătrân, insoţi-ţe de monete dela Petru Muşat al Moldovei
Ludovic cel Mare al Ungariei 6 ). Al doilea, descoperit în 1916 lângă Silistra, cuprin.-
deă vreo mie de monete bulgăreşti dela ţarii Alexandru şi Sraeimir, amestecate cu
câteva sute de monete românesti dela Vlaicu Vodă, Radu I, Dan I şi Mircea cel Bă-
trân 7 ). Marele număr de monete româneşti din aceste tezaure, găsite unul pe dru-
naul principal ce duceă din Basarabia în Dobrogea prin vadul dela Obluciţa (Isaccea),
celălalt pe alt drum principal ce treceâ din Muntenia în Dobrogea pe la Silistra, do-
-vedesc nu numai strânsele legături politice intre Dobrogea i Muntenia în vremea
primilor Basarabi, dar si o circulaţie abundentă a monetelor românesti în provincia
lor transdanubiană.
Este demn de menţionat, că toate tezaurele enumărate mai sus, se datoresc unor
descoperiri intâmplătoare şi că nu avem nici o informaţiune despre vreo astfel de
comoară, ce s'ar fi găsit cu ocazia numeroaselor săpături, intreprinse de arheologii
noştri, oficiali sau amatori, în diferitele regiuni ale Dobrogei. Aceasta este o indica-
ţiune foarte pre-ţioasă cu privire la importanţa descoperirilor intâmplătoare şi la ne-
cesitatea de a se luâ cele mai intinse măsuri, ca astfel de descoperiri să nu rămâne
necunoscute specialiştilor.
1 -) Moisil, în <<Convorbiri Literare», XLIII, p. 751. XLII, 1, p. 588 şi 2, p. 413. Cf. şi Creşterea Colecţiilor
2) Moisil, Monete şi Tezaure mon etare, în Academiei Române, 1911.
tinul Soc. Num. Rom.>>, 1914, p. 55. ') •Moisil, Monete şi Tezaure monetare, în <<Buletin»,
3) Moisil, Ibidem. 1916, p. 43. Informaţia aceasta trebuie rectificată
4) MO1S11, Ibidem, 1913, p 21. în sensul, că ulterior am aflat, că pe lângă monetele
b) Moisil, Ibidem, 1914, p. 25. bulgăreşti erau în acest tezaur i piese româneşti
6 ) Moisil, în «Convorbiri Literare», XL, p. 1120 ; dela Domnii contimporani.
155
De altă parte trebuie să ţinem seamă că tezaurele cunoscute nu constituie

decât o mică parte din descoperirile monetare făcute în Dobrogea. Obiceiul de a-se
topi monetele vechi ce se găsesc intâmplător —amintit de La Motraye — a existat
totdeauna în Dobrogea şi din această cauză numai puţine tezaure monetare au
putut fi cunoscute de colec-ţionarii noştri, cele mai multe fiind topite sau instrăinate
'inainte ca ei să poată prinde de veste.
Dacă aruncăm o privire asupra localităţilor cari au dat la iveală tezaure
monetare, constatăm că acestea provin parte din vechile aşezări mai impor-
tante ale Dobrogei, parte din localităţi situate dealungul principalelor drumuri ce
străbăteau în vechime -ţinutul nostru 1n toate direcţiunile. In special numeroase sunt
tezaurele găsite 1n localităţile de pe malul Dunării, pe unde, se ştie, că treceâ drumul
comercial cel mai important, care legâ Dobrogea cu restul lumii. Astfel este de pre-
supus, că cea mai mare parte din tezaure nu sunt altceva, decât depozite comerciale,
ascunse pentru siguranţă in pământ, şi rămase acolo din anumite cauze. Dealtfel
faptul că cele mai multe din ele sau găsit aşezate in vase de lut — obiceiu vechi

pentru păstrarea banilor — probează ş el, că erau depozite monetare ingropate in-
ten-ţionat. Prin urmare monetele din aceste tezaure reprezintă in mod fidel speciile
monetare, cari circulau in -ţinutul nostru 1n epocile când au fost ingropate tezaurele.
Constatările ce facem permit să ne dăm şi mai bine seama, de marea importanţă
ce au pentru ştiinţă tezaurele monetare şi de nevoia ce se simte, ca to-ţi oamenii lu-
minaţi să conlucreze la descoperirea i salvarea de distrugere sau înstrăinare a acestor
comori.
Dar în afară de tezaure, din pământul Dobrogei sau scos nenumărate monete
singuratice sau unite la întâmplare in grupuri mai mici ori mai mari. Se inţelege că
cele mai multe piese de acestea sau găsit 1ntre ruinele aşezărilor antice şi medievale
şi în punctele cari au fost odinioară centre comerciale sau militare. Dar trebuie să
accentuăm, că i 1n alte locuri mai izolate, retrase prin fundurile văilor sau prin grin-
durile bălţilor, sau descoperit adeseori monumente monetare din cele mai interesante.
Această profuziune de monete este dovada cea mai strălucită de intinsa intrebuin-
ţare a acestui instrument comercial in Dobrogea, consecin-ţă naturală a rolului eco-
nomic important, pe care ţinutul dela gurile Dunării 1-a avut, atât in cursul antichi-
tăţii cât şi in timpurile mai noui, in mişcarea comercială şi culturală din răsăritul
Europei.
1NCEPUTURILE MONETEI ÎN DOBROGEA
1. Schimbul in natură .,si obiectele-monetă
Prin situa-ţia ei geografică la gurile Dunării şi la Marea Neagră, prin porturile

ei admirabile i prin bogăţiile ei naturale, Dobrogea a avut din vremuri foarte vechi
contact eu comerţul mondial si deci a cunoscut mijloacele de schimb pe cari acest
comerţ le-a intrebuinţat in diferite epoci.
Este sigur, că Fenicienii, primul popor din antichitate care a reuşit să intemeieze
un comerţ mondial, cunoşteau Marea Neagră şi aveau contuare la gurile Dunării.
Dar În timpul când ei stă'pâneau traficu1 lumii (veacu1 al XI-lea—VIII-lea în. d. Cr.)
156
INTRODUCERE IN NUMISMATICA DOBROGI
nu se cunoşteâ Incă moneta, şi tranzacţiile se făceau parte prin schimb in natură,

trocul, parte prin anumite obiecte de utilitate i de podoabă, cari câştigaseră rolul
de măsuri de valoare, obiectele-monetă ').
Cercetările preistorice făcute până acum 1n Dobrogea nu ne permit să precizăm
cari obiecte-monetă s'au intrebuinţat mai mult în această regiune, dar probabil că
securile de bronz, iar de altă parte brăţările de bionz i inelele de aur i de argint
obiecte cari s'au utilizat şi in Dacia ca mijloace de schimb — au avut acest rol
In Dobrogea.
Se inţelege că după. ce Grecii au inlăturat pe Fenicieni din Marea Neagră şi au

pus ei mâna pe comerţul de aici, s'a continuat schimbul in natură i prin obiecte-
monetă, mai intâiu din cauză că moneta propriu zisă n'a fost inventată de Greci decât
pe la anul 700 in. d. Cr., şi al doilea, fiindcă răspândirea ei in comerţul mondial nu
s'a făcut decât incet i treptat.
Este adevărat că Grecii au infiinţat colonii 11.1 Dobrogea incă pe la jumă.tatea
veacului al VII-lea in. d, Cr., — deci după inven-ţia mon.etei — şi că cele mai veclii

din ele, Istria i Callatia, luaseră un mare avânt incă in veacul al VI-lea, dar cu
toate acestea a trebuit să treacă incă cel puţin două veacuri până când aceste co-
lonii să întrebuinţeze moneta 1n relaţiile lor comerciale.
In veacul al VII-lea i al VI-lea 1ntrebuinţarea monetei în lumea greacă s'a măr-
ginit numai la marile centre comerciale din Grecia europeană şi din Asia Mică; chiar
in Macedonia nu se cunose monete Inainte de anul 500 în. d. Cr. 2).
Prin urmare in toată această perioadă traficul cu coloniile greceşti dela Marea
Neagră se fă.ceă prin schimbul in natură, combinat cu schimbul prin obiecte-monetă.
2. Primele monete
in veacul al V-lea in. d. Cr. intervine o mare schimbare 1n situaţia mijloacelor

de schimb intrebuinţate in Dobrogea, prin laptul că acum incep să apară in comerţ
monetele.
Se pare că primele monete ce s'au introdus in Dobrogea au fost de aur, şi anume
staterii de electru (aur albicios) ai oraşului Cyzicus de pe coasta Asiei Miei. Acest
oraş a avut şi in timpurile mai târzii relaţiuni comerciale i culturale foarte strânse
cu oraşele greceşti din Dobrogea 3), iar faptul că primele monete ce au circulat in
această regiune sunt cyzicenii de electru dovedeşte că aceste relaţii existau şi in
timpurile mai vechi.
Este adevărat că până acum nu s'a descoperit nici un tezaur de astfel de mo-
nete, care să confirme circula-ţia lor in veacul al V-lea 1.n Dobrogea, dar piesele izo-
late ce s'au găsit in diferite localităţi şi cari au toate caracteristicele cyzicenilor din
acest veac., ar puteâ servi ca probă că staterii de electru din Cyzicus au fost primele
') Asupra diferitelor mijloace de schimb din tim- 2) Cf. Svoronos, L'hellenisme primitif de la Ma-
pnrile preistorice v. K. Regling in Ebert, «Real- eMoine, Paris, 1919, unde deşi se exagerează vechi-
lexikon der Vorgeschichte>>, IV, cuv. Geld. Pentru mea monetelor macedonene, totuş rezultă că nu
cele din llacia cf. Pârvan, Gelica, pp. 19, 386, sunt anterioare acestei date.
405 urm. 3) Cf. Pârvan. Histria VII p. 26 urm.
157

INTRODUCERE iN NUMISMATICA DOBROGE1
monete de aur cunoscute în această. provincie. Dealtfel aceste monete erau în timpul
de care vorbim cele mai mult intrebuinţate în comerţul Mării Negre i deaceea există
o foarte mare probabilitate că au circulat i în Dobrogea. Ele prezintă pe faţă un cap
de zeu, un pescar, un leu, un berbec, un taur, un sfinx, o pasăre, un coif, o liră, o
proră de corabie, etc., insoţite totdeauna de un peşte (lacherdă.) care este simbolul
oraşului Cyzicus, iar pe revers unul sau mai multe pătrate adâncite de diferite forme.
Execu-ţia ingrijită i greutatea lor ridicată şi constan.tă a făcut din aceşti stateri
mon.eta cea mai apreciată în comerţ un timp foarte indelungat 1).
Ar fi fost natural şi logic ca oraşele greceşti din Dobrogea să fi introdus, cel

puţin la inceput, monetele metropolelor lor. Istria erâ o colonie a Miletului, Cal-
latia erâ o colonie a Heracleei Porttice; amândouă aceste metropole au emis monete
incă din veacul al VII-lea şi deci ne-am fi putut aşteptâ să găsim în coloniile lor do-
brogene un număr cât mai mare de monete de ale acestor importante centre co-
merciale. Dar în realitate nici în Istria nu sau găsit monete milesiene, nici în Cal-
latia monete de ale Heracleei, ceeace dovedeşte că, dacă'.din punct de vedere religios

naţional coloniştii păstrau legături strânse cu metropolele, în schimb rela-ţii comer-
ciale legau cu acele oraşe cari aveau interese economice mai mari în regiunile noastre
sau făceau comerţ mai intins 1n aceste părţi. Astfel se explică de ce primele monete
ce au circulat în Dobrogea în loc să fie staterii din Milet sau din Heracleea, sunt cv-
zicenii de electru. (Tab. I fig. 1-2).
Cyzicenii descoperiţi până acum în Dobrogea sunt puţini la număr; aceasta
dovedeşte că în veacul al V-lea 1n. d. Cr. moneta se intrebuinţă numai în marile
tranzacţii, în special în cele de export, şi că traficul mai mic, din interior, se făceâ
tot pe mijloacele de schimb cele -v echi. Dealtfel acesta a fost peste tot locul mersul
natural al 'intrebuinţării monetei: ea n'a pătruns decât treptat in uzul publicului şi
vechile mijloace de schimb: trocul şi obiectele-monetă sau menţinut încă foarte
multă vreme alăturea de monetă. 2).
0 intensificare ceva mai largă a eirculaţiei monetare în Dobrogea s'a produs
pe la sfârşitul veacului al V-lea, când se introduc monetele de argint. Este interesant
de con.statat că primele monete de argint introduse în conierţul dobrogean n'au fost
monete străine, ca cele de electru, deşi in timpul acesta nu numai centrele mai
insemnate din Grecia, Asia Mică, Italia sudică i din Macedonia hatrebuin-ţau în
mod curent mon.eda, dar insăşi coloniile greceşti de pe coasta europeană a Mării
Negre, din vecinătatea Dobrogei, ca Appollonia, Mesembria i Olbia băteau monete
proprii de argint 3). Nu s'a găsit insă pârtă acum în Dobrogea nici un tezaur de
monete de argint din veacul al V-lea în. d. Cr. ceeace dovedeşte că până la anul
400 n'au circulat aici monete străine de argint. In schimb unul dintre oraşele do-
brogene, Istria, a inceput să bată către sfârşitul acestui veac monete de argint,
cari pot fi considerate drept primele monete de acest metal ce au circulat în Do-
brogea.
1) Cf. Greenwell, Electrum coinage of Cyzicus, 2 ) Cf. Regling euv. Geld în Ebert, «Reallexikon
London, 1887; Babelon Trait II 1 col. 149 urm. der Vorgesebiebte>>, IV
şi K. Regling, eav. Kyzicencr în Paully-Wissowa, 3 ) Head, Historia numorum la oraşele respective.
«Realeneyklop. d. Klass. Altert.», Hlb. 23 p. 1124.
158
INTRODUCERE ÎN NUMISMATICA DOBROGF.I
3. Infiinţarea monetăriei din Istria.
Aşezată intr'o poziţie din cele mai favorabile pentru comerţ„ pe malul mării,
în apropiere de gura «sfântă>> a Dunării actualul braţ Sf. Gheorghe — i având
la spate o regiune agricolă extrent de fertilă, colonia grecească din Istria a putut să
se desvolte repede atât pe terenul economic cât şi pe cel cultural. Monumentele isto-
rice, descoperite în ruinele acestui oraş — ruini formidabile ce se intind pe o supra-
faţă de zeci de hectare ne permit să ne dăm seamă nu numai dc puterea i impor-
tanta ce a avut-o în antichitate, dar şi de vechimea unei culturi superioare aici

a rela-ţiilor comerciale şi culturate cu lumea greacă 1).
Acestei situaţii infloritoare trebuie să-i atiibuirrt faptul, că dintre toate oraşcle
greceşti din Dobrogea, Istria a fost cel dintâiu care a bătut monetă. Este adevărat,
că nu avem nici o informaţie literară despre data infiinţării acestei monetării,
dar studiul monetelor istriane a dovedit în chip incontestabil, că ea existâ pe la anul
400 in. d. Cr. 2 ). Părerea noastră este, că cele dintâiu monete istriane sunt ceva mai

vechi şi că monetăria din acest oraş trebuie să se fi infiinţat cam irt acelaş
timp cu monetăriile din Apollonia şi Mesembria, adică imediat după anul 450
in d. Cr.
Primele piese ce s'au bătut in monetăria din Istria au fost drahme de argint,
cari prezintă atât pe fa-ţă cât şi pe revers tipuri arhaice, puţin obişnuite in monetăria
greacă. Pe fa-ţă ele infăţişază două capete bărbă'teşti tinere aşezate invers unul faţă
de celălalt, iar pe revers o acvilă de mare ciugulind un delfin i legenda IITPI, numele
oraşului. (Tab. 1. fig. 3-4) Acest din urmă tip se intâlneşte şi in monetăria oraşului
Olbia dela gura Niprului şi a oraşului Sinope de pe ţărmul a:siatic al Mării Negre.
Dovada necontestată că aceste drahme datează dinainte de anul 400 in, d. Cr.
este in primul rând pătratul adâncit (quadratum incusum) in care este fixat tipul
de pe revers, în al doilea rând stilul arhaic şi tehnica cu care sunt executate, iar în
al treilea rând greutatea lor.
Este indeobşte cunoscut că pătratul adâncit este o caracteristică a monetelor
din prima epocă dela invenţia acestui mijloc de schimb i că nici o piesă posterioară
veacului al V-lea nu prezintă această particularitate 3). Astfel faptul că.-1 intâlnim
pe cele dintâi drahme din Istria este o probă evidentă că sunt anterioare anului
400. De altă parte stilul lor este in concordanţă cu epoca de care vorbim, iar tehnica
lor artistică este cea obişnuită in aceâ epocă.. In sfârşit greutatea lor de 8 gr. 36-
8 gr. 26 este in legătură cu valuta feniciană., care dominâ in veacul al V-lea monetăria
de argint din regiunile nordice ale comerţului grecesc, şi care n'a fost inlocuită decât
mai târziu cu valuta atică, adoptată pentru prima oară de regele macedonean Ale-
xandru cel Mare.
i) Datele istorice privitoare la Infiinţarea şi des- la gurile Dunării, Bucureşti 1923 p. 40 urm
voltarea oraşului le dă Pick, o. c., I, 1 p. 139 urm., 2) Pick, o. c. I, 1, p. 147-
iar monumentele cele mai vechi găsite fn ruinele 3) Babelon, o. c. I, 1, col. 930 urm. Singura ex-
ei — mai ales vase şi statuete de lut din veacul cepţie o fac monetele de electru din Cyziens, cari
al VII-lea şi al VI-lea în. d. Cr. sunt amintite şi au păstrat această particularitate arhaică până 1n
descrise de Pârvan 1n, Histria VII («An. Ac. veacul al III-lea.
XXXVIII, p. 706) şi I nceputurile vieţii romane
1 59
INTRODUCERE N NUMISMATICA DOBROGEI
De altfel drahmele din Istria bătute mai târziu, in veacul al IV-lea, sunt mult
mai uşoare decât cele dintâi; greutatea lor abiâ atinge 6 gr. 70 şi deci sunt in legă-
tură cu valuta atică.
Cât priveşte tipurile drahmelor istriane, ele sunt, după cum am spus mai
sus, cu totul caracteristice i în acelaş timp inspirate de preocupările comerciale ale
orăşenilor.
Tipul de pe revers: o acvilă de mare ciugulind un delfin, a devenit stema ora-
şului Istria, căci îl găsim nu numai pe monete, dar i pe alte monumente oficiale,
cum este, de exemplu, stela de piatră pe care este scris decretul senatului istrian pri-
vitor la Aristogoras, aflătoare in Muzeul de Antichităţi din Bucureşti 1). Este evi-
den.t că această stemă simbolizează comerţul maritim al Istrienilor.
Tipul de pe faţa drahmelor: două capete bărbăteşti tinere, alăturate şi aşezate
invers unul faţă de celălalt, este cu totul neobişnuit in monetăria greacă şi a dat pri-
lej la numeroase ipoteze. Cele mai multe din aceste ipoteze caută să-1 explice tot prin
motive in legătură cu comerţul şi cu navigaţia pe dubla cale de apă ce stăteâ la dispo-

zi-ţia Istrienilor: Dunărea şi Marea Neagră 2). Altele insă îl pun in legă.tură cu zeul
soarelui, al cărui cult erâ foarte răspândit in Istria 3).
Am arătat in altă parte 4), că pe prima serie de drahme istriane cele două capete
bărbăteşti au pieptănătura cu totul deosebită. Capul din stânga, adică cel aşezat
normal, poartă părul ridicat in sus, in formă de -ţepe lungi şi ascuţite, pe câtă vreme
cel din dreapta, aşezat invers, are părul pieptănat in bucle mici i creţe, dispuse în
formă de mici undulaţiuni 5 ). Acest mod de reprezentare a celor două capete poate
indreptă-ţi următoarele ipoteze ce s'au emis in ultimul timp. Una formulată de d-1
Dr. G. Severeanu şi completată de noi, că cele două capete ar infăţişă zei ai navi-
gaţiei pe Dună.re şi pe Mare, şi anume cel cu părul vâlvoiu, care exprimă furia, ar fi
zeul provocător de furtuni, iar cel cu părul undulat, ar fi un zeu contrar, care po-
toleşte furtunile şi asigură liniştea apelor 6). Cealaltă ipoteză, emisă de d-1 Valentin
Bude i admisă i de Monseniorul R. Netzhammer, consideră cele două capete ca
reprezentări ale zeului solar, in sensul că unul din ele infăţişază soarele răsărind,
iar celălalt soarele apunând 6).
Oricum ar fi, fapt este că acest tip este unic in numismatica greacă şi
de aceea trebuie considerat ca un tip specific istrian i deci cu atât mai greu
de explicat.
Infiinţarea monetăriei din Istria are din punct de vedere economic e semnifi-
caţie foarte importantă. Ea probează nu numai că negoţul istrian ajunsese la sfârşitul
veacului al V-lea la o desvoltare insemnată, dar şi că 'intrebuinţarea monetei erâ
reclamată şi pentru tranzac-ţiile mai mici, pentru cari nu erâ nevoie de monete de
aur, ci erau suficiente monetele de argint. De sigur că aceste monete au fost utilizate
în primul rân.d în traficul din interiorul oraşului şi apoi în tranzac-ţiile cu populaţia
1) Tocilescu în «Arh. epigr. Mitth.>> VI (1882) 4) Moisil, Cele mai vechi monete din Istros în
37,78. <(Buletin» XVI (1925), p. 108.
2) V. toate aceste ipoteze la Pick, o. c. I, 1, p. 5)Moisil, ibidem, p 109.
149 Cf. şi Bude, 0 ipoteză nouă in dluletinul Societ. 6) Dr. G. Severeanu, Drahma istriană, 'in «Bu-
Numism. Rom.» XX (1925), p. 40. letin». XV (1920), p. 21. Cf. Netzhammer, ibidem,
3) V. la Bude o. c. XXII (1927) pag. 12. urm.
160
TA BELA I.
Didrahme de argint dela Filip II
161
11 Dobrogea
autohtonă din imprejurimi i numai târziu au inceput să fie primite şi în comerţul

cu regiunile mai 'indepărtate 1).
Nu este greu de înţeles de ce drahmele istriene nu au nici o legătură nici ca ti-
puri, nici ca greutate (şi deci ca valută) cu monetele din metropola acestei colonii,
Miletul. Monetăria din Istria a inceput să funcţioneze în timpul când Miletul pierduse
importanţa comercială ce o avusese în veacul al VII-lea i al VI-lea. Se ştie că, după
răscoala Grecilor din Asia-mică. impotriva Perşilor, Miletul a fost distrus de aceştia
în anul 494 şi nu s'a refăcut decât mai târziu, natural fără să-şi mai poată câştigă
situaţia economică şi comercială de mai 'nainte. Deci în timpul când Istrienii şi-au
bătut primele monete, ei au trebuit să adopte sistemul monetar care predominâ atunci
în comerţul Mării Negre şi acesta erâ sistemul fenician, cu care primele serii de drahme
istriene intr'adevăr sunt în raport foarte strâns 2).
De altfel drahmele istriene nu se acordă de loc cu etalonul milezian din veacul
al V-lea 3) i nici cu etalonul atic, adoptat de Milet după ce a intrat în confederaţiunea
ateniană (478) şi menţinut până la mijlocul veacului al IV-lea

INTENSIFICAREA CIRCULAŢIEI MONETARE
1. Monetele regilor macedoneni Filip II şi Alexandru cel Mare.

Introducerea staterilor de electru din Cyzicus în comerţul oraşelor greceşti din
Dobrogea şi punerea în circula-ţie a drahmelor din Istria, n'a 'insemnat generalizarea
intrebuinţării monetei în toată Dobrogea, deoarece numai tranzacţiile mai importante
şi, în special, din oraşele mai mari — deci în număr redus — puteau fi făcute în
aceste monete. 0 intensificare a circulaţiei monetare în sensul utilizării monetei şi
în tranzac-ţiile mai mici şi a răspândirii ei şi în centrele mai pu-ţin 'insemnate, nu s'a
produs decât atunci, când pieţele dobrogene au fost invadate de o cantitate foarte
mare de monete de aur, de argint şi de bronz, cari au putut satisface nevoile
comercianţilor de toate categoriile. Iar aceasta s'a 'intâmplat abiâ în a doua jumătate
a veacului al IV-lea, când monetele regilor macedoneni Filip II şi Alexandru cel Mare
au câştigat preponderanţa în comerţul mondial.
In adevăr incă din primii ani ai domniei sale, Filip II a desvoltat nu numai o
activitate politică foarte intensă asupra oraşelor şi statelor din Grecia şi din nordul
Peninsulei Balcanice, dar şi o activitate comercială foarte prodigioasă. In acest scop
el a emis un număr cu mult mai mare de monete, decât predecesorii săi, aruncân-
du-le pe pieţele greceşti nu numai în vederea tranzacţiilor comerciale, dar şi pentru
câştigarea de partizani politici. i astfel 'intr'un timp relativ scurt moneta macedo-
neană a reuşit să se introducă atât în Europa cât şi în Asia-mică, câştigând o situa-ţie
superioară faţă de celelalte monete.
Cele dintâiu monete bătute de Filip II au fost didrahmele de argint (piesele de două
drahme, numite i stateri de argint), având pe faţă capul lui Zeus, iar pe revers un
) Sistemul monetar milezian de a:rgint la Ba-

1) In adevăr monetele istriene ce sau găsit în 3
afară de Dobrogea Dacia sau Moesia) sunt belon, o. c., II, 1 col. 267.
din veacul al III-lea sau al II-lea în d. Cr. 4 ) Cf. Babelon, ibid. II 2 col. 1047 urm.
2) Cf. Pick, o. c. I, 1, p. 117.
162

călăreţ. In privinţa tipului de pe revers ele sunt de două feluri: pe unele călăreţul
-ţine în mână o ramură, pe altele are pe umeri o mantâ i -ţine mâna dreaptă ridicată în
sus. Amândouă au legenda (D1A111110 Y (numele regelui) aşezată totdeauna pe revers 1).
Aceste două serii de didrahme se leagă şi ca tipuri i ca stil de monetele de argint
ale 1naintaşi1or lui Filip II, iar ca greutate fac parte din sistemul eginetic. In orice
caz atât calitatea argintului şi greutatea constantă a pieselor, cât şi frumuse-ţea exe-
cu-ţiei, au contribuit caiele să fie primite cu uşurinţă 111 comerţ şi să cucerească în cu-
rând pieţele din nordul Greciei i din mările învecinate.
In Dobrogea s'au găsit mai ales didrahme de tipul I, cari sunt cele mai obişnuite
în Dacia. Cu toate acestea uneori am intâlnit i piese de tipul II. (Tab. I fig. 7-8).
Staterii de aur ai lui Filip II sunt ceva mai târzii decât didrahmele. După părerea
celor mai mul-ţi numisma-ţi emiterea lor trebuie pusă în legătură cu victoria lui Filip
la jocurile olimpice (a. 356), din care cauză şi tipul de pe revers reprezintă un car
tras de doi cai (o bigă) în atitudinea de alergare la curse.
Deşi emişi ceva mai târziu, staterii de aur ai lui Filip II s'au răspândit i ei foarte

repede. De altfel ei nu erau de electru ca cizicenii, ci de aur bun; de altă parte va-
loarea lor erâ identică cu a cyzicenilor de electru i a daricilor de aur, iar execuţia foarte
artistică. Pe faţă reprezentau capul lui Apollon, cu părul buclat legat cu o coroană
de lauri, iar pe revers o bigă condusă de o Victorie, şi jos legenda 01A111170Y.
(Tab. I fig. 5-6).
Este interesant de observat, că Filip II nu şi-a pus nicăiri pe monete titlul de
rege, BAIIAES2I, şi aceasta probabil, spre a nu indispune pe Greci, asupra cărora
urmăreă să-şi impună eghemonia sa politică şi economică.
Numărul staterilor de aur bătu-ţi 1n timpul domniei lui Filip II a fost foarte mare.
După siglele monetare puse pe reversul lor s'a putut constatâ că cel pu-ţin 12 ateliere
din diferite regiuni ale Macedoniei, Traciei i Greciei au fabricat astfel de monete,
iar din descoperirile monetare rezultă că ei s'au răspândit nu numai 11-1 Peninsula
Balcanică. i Grecia, dar şi în Dacia i în sus pe valea Dunării, în nordul Mării Ne-
gre, în Asia-mică cum şi în -ţările din bazenul apusean al Mediteranei. Sunt cele din-
tâi monete cari au avut o circula-ţie atât de intinsă şi de aceea numele de «filip»
sau «filipeiu» (q9c2(nneto;, philippaeus, philippus) s'a generalizat atât de mult, 1n.cât
a rămas în tot timpul antichită-ţii, şi la Greci şi la Romani, ca un nume generic pentru
orice monetă de aur 2). l\u este deci de mirare că şi în Dobrogea s'au descoperit în
diferite localităţi astfel de stateri de aur, cari în curând auffilocuit pe ciziceni 1n co-
mer-ţul de export.
Filip II a bătut şi monete divizionare de aur; de acestea 1nsă nu s'au găsit în
Dobrogea decât prea pu-ţine, nu pentrucă n'ar fi circulat, dar fiindcă piesele mici
de orice metal se păstrează foarte greu.
Dar 'pentru intensificarea circulaţiei monetare în Dobrogea, pe timpul lui Filip
II, are o importanţă foarte mare faptul, că acest rege a bătut i monete de bronz
că astfel de monete s'au găsit în număr destul de mare 1n provincia noastră. De
sigur că monetele de bronz se 1ntrebuin-ţau 111 traficul mic, în tranzacţiile zilnice şi
1) Pentru monetăria lui Filip v. mai ales greceşti numele emiţătorului şi al locahtăţii se
Miiller, Numismatique d'Alexandre le Grand, CO- puneau la genetiv.
penhaga 1855, p. 335 urni. i tablele. Pe monetele 2) Cf. MiilIer, o c., p. 351.
163
de mică importanţă i deci apariţia lor 1n Dobrogea este o probă eviden.tă, că în acest
timp moneta a ajuns să fie aici un mijloc de schimb obişnuit i care se 1ntrebuinţâ
1n mod curent în toate tranzacţiile. Când spunem aceasta, n.e gândim în primul rând
la traficul locuitorilor din oraşe, căci la sate se mai intrebuinţă, de sigur, schimbul
în natură sau în obiecte-monetă, schimb care, propriu zis, a continuat să se intrebu-
in-ţeze până în zilele noastre, intr'o măsură mai mare sau mai redusă, la toate popoarele').
Ele sunt de mai multe tipuri, dintre cari cel mai obişnuitare pe faţă capul lui
Apollon, cum este pe staterii de aur, iar pe revers un călăre-ţ, asemănător cu cel de
pe didrahmele de argint 2 ). In Dobrogea sau găsit mai ales piese de tipul acesta
prezintă pentru noi o importanţă foarte mare, căci sunt cele dintâi monete de bronz
cari au circulat în această regiune, aducând o mare uşurinţă în traficul mic de aici.
Dealtfel răspândirea monetelor lui Filip II se explică i prin influenţa şi auto-
ritatea pe care marele rege mecedonean o dobândise asupra oraşelor greceşti i asupra
populaţiei autohtone de aici, Geţii. Desele răsboaie ce le-a purtat cu popoarele din
vecinătatea Dobrogei i succesele ce le-a câştigat în Grecia i-au adus nu numai faima

până la gurile Dunării, dar au făcut ca cele mai multe oraşe de pe coasta Mării Negre
să se pună sub protectoratul său. In această situaţie Filip II a avut prilejul să intervină
direct 1n unele evenimente ce sau petrecut în Dobrogea. La gurile Dunării se stabi-
lise mai de mult timp un număr de Sci-ţi, emigraţi din sudul Rusiei, şi regele acestora,
Atheas, reuşise să-şi impună dominaţia atât asupra Istriei — şi probabil i asupra
celorlalte oraşe greceşti de aici — cât şi asupra statului get ce existâ în această re-
giune. Geţii ridicându-se cu războiu contra lui Atheas, acesta cere, prin mijlocirea
oraşului Apollonia, o colonie milesiană. ca i Istria, ajutor dela Filip. Dar Atheas
nerespectând convenţia făcută cu Filip 1n momentul când i-a cerut concursul, acesta
porneşte în anul 339 cu răsboiu contra lui. Atheas este bătut şi omorit, iar Macedo-
nenii iau un mare n.umăr de prizonieri sciţi 3). Deşi Filip n'a putut profită de această
victorie, căci la intoarcere spre casă a fost atacat i 1nvins de Tribali 4), totuş inter-
venţia lui în Dobrogea n'a putut decât să-i intărească şi mai mult autoritatea în această
regiune, asigurând i comerţului macedonean o situaţie mult mai favorabilă.
Dealtfel domina-ţia macedoneană în Dobrogea s'a consolidat definitiv câţiva ani
în urmă, sub Alexandru cel Mare. De o parte luptele ce acesta le-a purtat cu Geţii
din dreapta i din stânga Dunării — regele macedonean a inaintat în anul 335 mai
intâiu 1n delta Dunării şi apoi a trecut ş în câmpia Munteniei 5) — de altă parte in-
temeierea marelui imperiu greco-persan, i-au dat lui Alexandru un prestigiu i o pu-
tere atât de mare, incât şi oraşele i popoarele dela gurile Dunării au trebuit re-
cun oască supremaţia.
In acelaş timp moneta macedoneană s'a răspândit şi ea intr'o măsură cu mult
mai mare decât pe vremea lui Filip II, devenind o monetă -universală. Dealtfel Ale-
xandru a contribuit la aceasta i prin introducerea unei modificări imp ortante în
monetăria de argint macedoneană: piesele de argint emise de el nu mai au legătură
') In privinţa aceasta v. Regling cuv. Geld în privitoare la Atheas şi la enigmaticul <<rex Istria-
norum», care nu poate fi decât get, este cea mai
Ehert, Reallexikon d. Vowschichte, IV.
MiJ1er, o. c. p. 339 conformă cu realitatea.
2)
3) Pârvan, Getica, p 51 urm ; Pick o. c. I, 1, 4) Pârvan, ibidear, p. 53.
p. 143. Interpretarea dată de Pârvan relaţiilor 5) Pârvan, ibidern, p. 43 urm.
164,
INTRODUCERE 1N NUMISMATICA DOBROGE1
TABELA 11.
9 10
Stater de aur şi tetradrahmă de argint dela Alexandru cel Marc

Drahmă din Istria (serie nouă) Drahmă din Callatia
13 14
Stater de aur şi tetradrahmă de argint dela Lysimac.
15
Monetă barbară de argint
(imitaţie Filip 11)
1 65

INTRODUCERE ÎN NUMISMATICA DOBROGEI
cu sistemul monetar din Egina, ca cele ale lui Filip II, ci sunt bătute după sistemul
atic, care devenise predominant in Grecia in timpul eghemoniei ateniene şi a ră-
mas în această situa-ţie incă mult timp după căderea Atenei. In acest sistem mone-
tar piesa principală nu erâ didrahma, ca in sistemul eginetic, ci piesa de 4 drahme
(tetradrahma), iar ca subdiviziune a ei drahma. Atât tetradrahmele cât şi drahmele
lui Alexandru cel Mare au aceleaşi tipuri, şi anume: pe faţă capul lui Heracles aco-
perit cu blana leului nemean, iar pe revers Zeus şezând pe tron i ţinând in mâna
dreaptă acvila, iar in stânga sceptrul. Legenda, totdeauna pe revers, este: AAE-
j.-,7 AN A POY sau BA2:1AE,S2 AAESANAPOY Ele cântăresc 16 gr. 50 — 17 gr.

(Tab. II, fig. 10).
Staterii de aur ai lui Alexandru cel Mare fac parte din acelaş sistem ca şi ai lui
Filip II, dar diferă ca tipuri. Pe faţă reprezintă capul zeiţei Athena, iar pe revers o
Victorie in picioare, -ţinând în mâna dreaptă., intin.să, o coroană de lauri, iar în stânga
un toiag de diferite forme. i aici legenda este totdeauna pe revers: AAEEANA PO Y.
Valoarea staterilor de aur ai lui Alexandru, cât i ai lui Filip II nu este deloc in con-

trazicere cu sistemul atic al monetelor de argint, căci cântăresc cam două drahme
atice de aur, deaceea in comerţ monetele de aur ale acestor doi regi au avut tot-
deauna acelaş curs. (Tab. II, fig. 9).
Se inţelege că Alexandru cel Mare a bătut şi el monete de bronz, ca i Filip II.
Ele prezintă pe faţă capul lui Heracles acoperit cu blana leului nemean, iar pe re-
vers armele lui Heracles: măciuca i arcul pus în teacă. i legendele acestora sunt
totdeauna pe revers şi conţin numai numele regelui: AAEANz1 POY 1).
Din studiul monetelor lui Alexandru cel Mare s'a constatat după cum erâ şi
natural, că in timpul domniei lui s'a bătut o cantitate cu mult mai mare de monete,
decât sub Filip, şi că răspândirea acestor monete a fost cu mult mai intensă. De altă
parte după moartea prematură a marelui rege s'a continuat încă multă vreme să se
bată in diferite ţări monete de aur şi de argint cu tipurile monetelor lui, ceeace a con-
tribuit şi mai mult la generalizarea acestor monete în comerţul mondial 2). •
In Dobrogea s'au găsit deasemenea monete dela Alexandru cel Mare atât de
aur, cât şi de argint şi de bronz. Ele dovedesc că intensificarea circulaţiei monetare
constatată. sub Filip II a continuat sub Alexandru. Mare serviciu au adus in această
privinţă mai ales drahmele de argint, cari fiind la indemâna tuturor au devenit mo-
neta curentă în Dobrogea, alăturea de drahmele istriane şi de cele pe care a inceput
să le emită tocmai in această epocă. oraşul Callatia. Deasemenea monetele de bronz
ale lui Alexandru cel Mare au circulat şi ele in mare cantitate In regiunea noastră,
inlesnind comerţul de detaliu intr'un timp când oraşele dobrogene nu incepuseră
încă să emită monete de bronz.
2. Monetele de argint din Istria .,si Callatia in veacul al I V-lea i al III-lea
Introducerea monetelor macedonene în comerţul dobrogean n'a 'impiedecat pe

Istrieni să continue a bate monete proprii.
1) Cf. pentru tot ce priveşte monetăria lui Ale- haga 1855.
xandru cel Mare lucrarea fundamentală a lui Ml- 2) Miiller o. c. p. 72 urm.

ler, Niimismatique d' Alexandre le Grand, Copen-
166
Atât oraşul Istria, cât i Callatia, deşi au primit dominaţia macedoneană, şi-au
păstrat o autonomie deplină atât sub Filip II cât şi sub Alexandru cel Marel), iar
avântal ce 1-a luat comerţul Mării Negre în urma impulsului dat de către cei doi regi,
cum şi starea de siguranţă ce s'a creat prin intinderea autorită.-ţii lor in regiunea dela
gurile Dunării, au contribuit ca oraşele noastre să prospereze tot mai mult. Iar această
prosperitate s'a manifestat in primul rând prin continuarea emisiunii de monete in
Istria i prin infiinţarea unei monetării proprii in
In ce priveşte monetăria istriană, ea nu s'a redus numai la continuarea emiterii
drahmelor cunoscute, ci a bătut şi piese divizionare de argint.

Atât drahmele cât i monetele divizionare de argint din Istria păstrează tipurile
vechi: pe faţă cele două capete bărbăteşti, aşezate invers unul faţă de celălalt, iar
pe revers acvila ciugulind delfinul. Dar ele se deosebesc ca tehnică de cele din vea-
cul al V-lea şi dela inceputul veacului al IV-lea. In primul rând pătratul adâncit de
pe revers a dispărut cu totul sau abiâ este indicat; de altă parte pieptănătura cape-
telor de pe faţă nu mai este diferită, ci se prezintă la amândouă la fel, cu cărare la

mijloc; in sfârşit pe revers se intâlnesc anumite sigle, puse sau sub delfin, sau lângă
coada acvilei. Iar afară de acestea greutatea drahmelor noui este mult mai scăzută,
decât a celor vechi: ea atinge cel mult 6 gr. 5-7 gr. 2) (Tab. II fig. 11) urm.
Ca stil i ca execu-ţie tehnică ele trădează epoca de strălucire artistică a
gravurii 1'n metal, care incepe sub Filip II i se termină pe la mijlocul veacului
al III-lea.
Emiterea de monete divizionare de argint in Istria probează şi ea intensificarea
circula-ţiei monetare în Dobrogea şi pătrunderea uzului monetei in traficul de detaliu
şi prin urmare in clasele mai puţin bogate ale popula-ţiei, fapt pe care 1-am constatat
mai sus.
Iar o confirmare tot atât de evidentă a acestui fap t ne-o dă infiin-ţarea in acest
timp a monetăriei din Callatia.
Acest oraş, aşezat pe locul Mangaliei actuale, erâ o colonie a Heracleei Pontice.
Intemeierea lui nu pare a fi fost mult mai recentă ca a Istriei, iar poziţia extrem de fa-
vorabilă ce o aveâ ca port la mare, şi ca schelă a unei regiuni foarte fertile, i-a dat
putinţa să se ridice destul de repede. Cu toate acestea, anumite imprejurări, pe cari
nu le putem cunoaşte astăzi, au făcut ca orăşenii din Callatia să nu 'inceapă a bate
monetă proprie decât puţin inainte de anul 300 in. d. Cr. 3).
De sigur că imprejurările generale, sub cari s'a desvoltat vieaţa Callatienilor
inainte de acest eveniment, au fost aceleaşi ca şi in Istria. Comerţul de export a in-
trebuin-ţat ca primă monetă tot cyzicenii de electru — astfel de monete sau gă.sit
in apropierea oraşului — apoi monetele lui Filip II i ale lui Alexandru cel Mare au
produs i aici o animaţie comercială mai mare şi au introdus întrebuinţarea monetei
pe o scară mai intinsă. i tocmai ca o con.secinţă a acestei circulaţii monetare mai
intinse trebuie să privim infiinţarea unei monetării proprii in Callatia, ai cărei oră.-
şeni, ca şi cei din Istria, nu se mai puteau lipsi pe la sfârşitul veacului al IV-lea de
acest instrument de schimb, chiar In tranzac-ţiile mai mărunte.
1)Pick, o. c. I, 1 p. 63. 3) V. pentru toate acestea Pick ibid. la Kallatis,

2) Pick, ibidem. p. 147. passim.
1.67
INTRODUCERE IN NUMISMATICA DORROGEI
Ca i în Istria primele monete callatiene au fost drahmele de argint, căci potri-

vit cu bogăţia lor relativă şi cu importan-ţa lor economică secundară 1n comerţul
mondial, nici unul dintre aceste oraşe nu puteâ aveâ pretenţia să bată monete de aur.
Cum erau colonişti ai Heracleei şi considerau ca fondator mitic al metropolei
lor pe Heracles, Callatienii au pus pe drahmele lor tipuri în legătură cu acest erou.
în adevă'r ele reprezin.tă pe fa-ţă capul lui Heracles, acoperit cu blana leului nemean,
iar pe revers armele eroului: măciuca şi arcul pus în teacă, iar pe lângă acestea, spre
a simbolizâ cultura grânelor i comerţul de cereale ce-1 făceau, un spic de grâu. Le-
genda, pusă pe revers, indică numele oraşului, preseurtat : K AAA AT I ( Ka2.2aricivcov )

Greutatea drahmei callatiene atinge 5 gr.-5gr. 58, deci sistemul monetar din care
face parte este cel eginetic1).
Ca stil şi execuţie artistică aceste monete de argint se prezintă destul de arti-
stic şi susţin comparaţia cu drahmele istriene din această epocă. (Tab. II fig, 12)
Dacă privim mai de aproape aceste noui monete ce se introduc în Dobrogea,
constatăm că în privinţa tipurilor sunt foarte mult influen-ţate de monetele de bronz

ale lui Alexandru cel Mare. După locul unde s'au descoperit cele mai multe din ele,
actuala Mangalie, suntem în drept să deducem că, cel pu-ţin la inceput, ele n'au
avut o circulaţie intinsă, ci au servit mai mult traficului din interiorul Callatiei
tranzacţiilor cu locuitori din vecinătate.
Drahmele nu au fost singurele monete de argint bătute de Callatieni ;, ci găsim
jumătăţi de drahme, cu aceleaşi tipuri, dovadă că i aici moneta a intrat în uzul comun.
3. Urmaşii lui Alexandru cel Mare din Macedonia şi Tracia

Dacă drahmele istriene şi callatiene serveau mai mult pentru traficul din inte-
riorul acestor oraşe şi pentru tranzacţiile cu populaţia din vecinătate, în co-
merţul cel mare al Dobrogei au continuat să se intrebuinţeze, i după moartea lui
Alexandru cel Mare, staterii de aur i tetradrahmele de argint ale acestuia, cum i sta-
terii de aur şi didrahmele lui Filip II. Este o caracteristică a popoarelor antice de a
nu demonetizâ piesele vechi, ci de a le lăsă să circule şi mai departe, intercalate in,
tr'un sistem monetar nou sau preţuite după valoarea metalului. Se mai constată
şi un alt obiceiu, pe care îl întâlnim apoi şi în evul mediu şi în timpurile mai noui:
monetele de mare circulaţie nu işi schimbă tipurile, ci păstrează vreme indelungată
aceleaşi tipuri, şi uneori chiar în forma arhaică, cu care acele monete şi-au creat
reputaţia i au reuşit să cucerească pie-ţele comerciale. Astfel i monetele lui Filip II
şi Alexandru cel Mare au continuat să circule incă multă vreme după moartea lor
şi — mai mult decât atâta — regii următori au preferat să bată ei inşişi astfel de
monete, cu tipurile şi chiar cu numele lui Filip şi Alexandru, spre a-şi asigură veni-
turile mari ce rezultau din emiterea unor monete cu o circulaţie atât de intinsă. Cel
mult pe monetele de bronz au pus aceşti urmaşi ai marilor regi tipuri deosebite, cari
ne dau putin-ţa să le determinăm cu mai mare siguran-ţă 2). Astfel monetele de aur
de argint ale regilor maeedoneni Filip III Aridaeus (323-316), Cassandru (316-
297), Filip IV (297-296) şi Alexandru V (295), toţi urmaşi omonimi ai celor (loi mari
1) Cf. Pick, ibidem, p. 86. 2) Miiller, o. c., 72 urm. i 371 urm.

ITead, Historia numorum, Macedon (Kings)
168
regi, nu se disting de ale acestora decât prin tehnica artistică cu care sunt executate
şi uneori prin sigle noui de fabrică; altfel tipurile i numele sunt aceleaşi.
Se inţelege că nu numai regii macedoneni, dar şi foarte multe oraşe autanome
din Grecia i din Asia au bătut monete de acestea, fapt care explică atât enorma cau-
titate de piese ce ni sau păstrat, cât i marea lor varietate tehnică.
Dintre regii Traciei, urmaşi ai lui Alexandru cel Mare, acela ale cărui monete
au circulat mai mult in Dobrogea a fost Lysimac (323-311). Şi el in prirnii ani ai
domniei, când a fost numai <<regent», a bătut monete cu tipurile şi numele lui Ale-
xandru i Filip III, pe cari uneori şi-a adăugat ini-ţialele numelui său A Y, dar după
anul ,306 a emis monete cu tipuri noui şi cu numele său. (Tab. II. fig. 13-14).
Ele sunt stateri de aur, tetradrahme şi drahme de argint, şi monete de bronz.
Monetele de aur şi de argint prezintă tipuri comune şi anume: pe faţă capul
lui Alexandru cel Mare, divinizat, iar pe revers Pallas Athena şezând pe scaun şi
-ţinând in mâna dreaptă., intinsă, o Victorie, iar in mâna stângă, rezemată pe scut,
sceptrul (Athena Nikephoros). Legenda pe revers este: BAIIAE,(22: AYIIMAXOY.

Cele de bronz au pe faţă capul lui Heracles sau al lui Ares, iar pe revers un leu
mergând sau numai un cap de leu, un trofeu sau o coroană de spice 1).
In Dobrogea monetele lui Lvsimac au circulat alăturea cu ale regilor macedoneni,
mai ales că aveau aceeaş valoare, constituind n.umerarul necesar pentru tranzacţiile
comerciale mai mari.
Cel puţin până la sfarşitul veacului al III-lea in d. Cr. comerţul mare grecesc,
stingherit foarte mult din cauza desmembrării imperiului lui Alexandru cel Mare
şi de starea de slăbiciun.e şi nesiguranţă a nouilor state, a intrebuinţat vechiul stoc
de monete de aur i de argint bătute de marii regi macedoneni şi nouile emisiuni de
monete de acest fel fabricate in tot cursul acestui veac. Căci nici unul dintre statele
mai mari create pe ruinele imperiului lui Alexandru: Siria, Egiptul, Macedonia, n'au
reuşit să ia in acest timp o desvoltare atât de mare, Incat să poată domina comerţul
mondial.
Deaceea nu e de mirare, că le găsim in acest timp i in Dobrogea, alăturea de
monetele de argint ale Istriei i Callatiei.
4. Monetăria barbară
Paralel cu emisiunile monetelor de mare circula-ţie de către state şi oraşe cari,

după con.cepţia modernă a dreptului monetar, n'ar fi fost indreptăţite să fabrice
astfel de monete, constatăm in antichitate şi emisiun.i de ale popoarelor barbare,
adică de ale acelor popoare cari trăiau in afară de lumea greacă, dar cari prin
contactul cu Grecii au fost influen-ţate mai mult sau mai puţin de cultura acestora.
Apari-ţia moneteler barbare este o nouă dovadă de intensificarea circula-ţiei mo-
netare, căci inainte de a emite monete proprii, popoarele barbare trebuie să fi cu-
noscut i intrebuin-ţat monetele greceşti şi să se fi obişnuit atât de mult cu acest mij-
loc de schimb, incat să nu se mai poată lipsi de el.
1) Heacl, o. c., Thracian kings (Lysimachus).
169
INTRODUCERE ÎN NUMISMATICA DORROGEI
Motivele cari au determinat popoarele din afara lumii greceşti să bată monete
proprii au putut fi diferite: împuţinarea monetelor greceşti intr'o anumită epocă,
modificarea raporturilor politice şi economice în statele barbare, interesul material
al regilor barbari, etc. In orice caz faptul important este că monetele barbare nu
sunt monete noui, nici ca tipuri nici ca tehnică artistică, ci sunt imitaţii servile ale
unor monete greceşti, cari au avut o circulaţie mai intinsă la popoarele respective.
Natural că aceste imitaţii, cari reproduc forma şi tipurile monetelor greceşti, sunt
din punct de vedere al execuţiunii artistice cu mult inferioare originalelor greceşti,
cu toate acestea execuţiunea lor tehnică merge paralel cu desvoltarea monetăriei

greceşti: cele fabricate în epoca de inflorire ale artei monetare greceşti dovedesc
ele o tehnică mai bună, cele din epocele de decadenţă ale artei monetare greceşti
poartă i ele semnele acestei decadenţe. Căci trebuie să se ştie că astfel de monete
barbare nu sau bâtut numai intr'o singură epocă, ci în întreg cursul antichităţii,
incepând cu veacul al IV-lea în. d. Cr. şi până la căderea imperiului roman, şi apoi
în primele veacuri ale evului mediu diferitele popoare barbare au bă.tut monete pro-

prii, imitând pe cele greceşti sau pe cele romane.
Primele monete greceşti care au fost imitate de popoarele barbare au fost didrahmele
de argint ale lui Filip II. Aceasta dovedeşte că ele au fost şi cele dintâi monete
cunoscute de popoarele aflătoare în afară de lumea greacă, cum erau Tracii,
Cel-ţii. Fiecare din aceste popoare au imitat piesele lui Filip II după modul cum gravorii
lor au văzut tipurile i conform cu mijloacele de realizare tehnică de care dispuneau.
Deaceea imitaţiile diferitelor popoare se deosebesc între ele mai ales din acest
punct de vedere, pe câtă vreme ca mod de reprezentare sunt cu totul asemănă-
toare, căci copiază aceleaşi prototipuri. Tot din această cauză se poate stabill o gra-
daţie artistică Intre aceste imitaţii, căci cele fabricate de popoarele mai apropiate
de cultura greacă se aseamănă, ca tehnică, mai mult cu prototipul grec, iar cele bă-
tute de popoarele mai depărtate denotă o tehnică inferioară. In sfârşit cele dintâi
copiază i legenda prototipului grec — se înţelege în mod incomplet i inexact — ce-
lelalte sunt cu totul lipsite de legende.
Dobrogea fiind în contact mai apropiat cu cultura greacă, este natural să găsim
acolo imitaţii barbare de o factură mai bună. Este problematic că aceste imitaţii
să fi fost bătute chiar de «barbarii» dobrogeni, Geţii, ci probabil au fost aduse dela
triburile trace mai dela Sud, inrudite cu Ge-ţii, în special dela Odrizi, cari incă din
veacul al V-lea aveau un regat destul de puternic.
Tipul obişnuit al imitaţiilor găsite în Dobrogea este cel care reprezintă capul
lui Zeus cu nasul puţin coroiat şi cu părul legat cu o coroană lată de lauri, iar pe re-
vers călăreţul -ţinând în mâna dreaptă o ramură ş sub picioarele calului, cu articula-
ţiile globulate, o linie orizontală inchipuind mănunchiul de fulgere. Legenda este
01A, sau PA11 sau IA111, etc. (Tab. II fig. 15).
. S'au găsit 'insă şi imitaţii de ale didrahmelor lui Filip II de un stil mult mai de-
cadent. Ele reprezintă capul lui Zeus prin câteva linii curbe, mărginite de 3-4 glo-
bule, ce inchipuie ochiul, nasul, gura i barba, iar călăreţul de pe revers prin 2-3
globule puse deasupra unui cal cu totul inform i cu o coapsă mare rotundă. Aceste
sunt cu mult posterioare celor dintâi — abiâ dela sfârşitul veacului I în. d. Cr. —
şi sunt lipsite cu totul de legendă.
170
Oricât de pu-ţin artistice ar fi imitaţiile barbare ale didrahmelor lui Filip II,
faptul că ele au circulat în Dobrogea dovedeşte existen-ţa de relaţii comerciale strânse
ale popula-ţiei de aici i cu «barbarii» din Sud, nu numai cu Grecii, cum i necesitatea
ce simţeau şi unii i alţii de a întrebuinţă moneta in astfel de tranzacţii.
Mult mai pu-ţine sunt imitaţiile barbare ale tetradrahmelor lui Alexandru cel
Mare, probabil din cauza valorii mai mari a acestor monete.
Este interesant insă de constatat, că drahmele din Istria au fost i ele imitate
uneori chiar i monetele divizionare de argint 1). Este aproape sigur că imitaţiile
monetelor istriene au fost fabricate in Dobrogea, pentru nevoile populaţiei deacolo,

căci circulaţia monetelor acestui oraş n'a fost niciodată prea intinsă: în afară de te-
ritoriul Dobrogei s'au găsit cel mult in regiunile imediat invecinate.
Astfel alăturea de monetele greceşti străine i indigene, populaţia Dobrogei a
avut la îndemână i imitaţiile barbare, cari departe de a fi considerate ca monete
false, circulau, cel puţin la sate, alăturea de monetele greceşti, contribuind intr'o
mare măsură la inlesnirea traficului.

DECADENŢA MONETARĂ.
1. Lipsa unei monete de mare eirculaţie
Transformările ce s'au petrecut in lumea greacă după desmembrarea imperiului

lui Alexandru cel Mare; infiinţarea diverselor state, mai mari şi mai mici, cum şi
a feluritelor confederaţii de oraşe in necontenită prefacere, au avut o influenţă foarte
mare asupra situaţiei economice, i deci i asupra circulaţiei monetare, din toate
ţările fostului imperiu macedonean.
După cum nici unul dintre nouile State nu şi-a putut impune stăpânirea
asupra celorlalte, tot astfel nici unul din ele n'a putut câştigă o eghenomie co-
mercială. Raporturile comerciale s'au modificat radical şi, din această cauză., i in
circula-ţia monetară au intervenit schimbări.
Urmarea imediată a acestor împrejurări a fost lipsa unei monete de mare cir-
culaţie, cum fusese înainte monetele lui Filip II i ale lui Alexandru cel Mare. Deşi,
cum am văzut mai sus, emiterea de monete cu tipurile acestor regi a mai continuat
un timp destul de îndelungat, totuş ele au pierdut caracterul de monete universale,
prin faptul că nu mai reprezentau un imperiu existent i astfel încetul cu incetul
au fost inlocuite cu monetele proprii ale noilor state.
De altă parte centrul de gravitate economic s'a deplasat tot mai mult spre ră-
sărit, unde Egiptul sub Ptolemei i Siria sub Seleucizi au inceput să desvolte o ac-
tivitate economică i comercială mult mai intinsă decât Grecia i Macedonia. Mai
mult, ţările aceste din urmă încep să decadă din punct de vedere economic
şi dela mijlocul veacului al III-lea în. d. Cr. relaţiile lor comerciale devin tot mai
restrânse.
Natural că această stare de lucruri a influen-ţat foarte mult i asupra Dobrogei.
') Pick, o. c. I, 1, p. 148; Netzhammer, Eine Societ. Numism. Rom.» XXII (1927), p. 12.
Miinze von Istros barbarischen Ursprungs in «Bul.
171
INTRODUCERE ÎN NUMISMATICA DOBROG EI
In primul rând monete de aur incep să intre tot mai puţine in Dobrogea, de o
parte fiindcă ele devin foarte rari in comerţul Mării Negre, de altă parte fiindcă tran-
zacţiile comerciale sunt tot mai reduse.
In al doilea rând oraşele Istria şi Callatia, cari ajunseseră la o desvoltare Insem-
nată pe vremea lui Alexandru cel Mare, cad întro situaţie foarte grea sub Lysimac.
Din cauza că acest rege al Traciei nu a mai voit să le respecte autonomia, ele
se revoltă impotriva lui, unindu-se cu Tracii i Seiţii nemulţumiţi şi ei de aspra gu-
vernare a lui Lysimac (313 in. d. Cr.).
Dar aliaţii au fost bătuţi i cele două oraşe au trebuit şi ele să se supună, după
ce rezistenţa le-a adus mari pagube materiale.,Se inţelege că ele au rămas supuse
până la moartea lui Lysimac (281 in. d. Cr.) şi in tot acest timp n'au avut dreptul
de a bate monetă.
Un alt răsboiu, ce a avut loc ceva mai târziu, pe la anul 260 in. d. Cr., a contri-
buit şi mai mult la slăbirea celor două oraşe dobrogene. De astădată ele au luptat
impreună contra Bizan-ţului, dar au fost din nou învinse şi deacum inainte îşi pierd

intâietatea in Dobrogea. Locul principal îl câştigă oraşul Tomi, care până atunci
fusese o simplă schelă. a Callatieil).
Natural că situa-ţia în care au ajuns după aceste ră.sboaie, nu mai permiteă celor
două oraşe să desvolte o activitate monetară mai importantă. Deaceea deacum
înainte ele nu mai emit monete de argint, ci se mărginesc a bate n.umai monete de
bronz.
Dar nici oraşul Tomi, care in urma acestor evenimente reuşise să', 'câştige o si-
tuaţie de primul ordin in Dobrogea, nu aveâ o stare economică atât de strălucită,
ca să poată emite monete de argint. Deaceea, infiinţându-şi o monetărie proprie,
scurt timp după ce au devenit independenţi, Tomitanii se mulţumesc şi ei să bată
numai monete de bronz.
In sfârşit un alt oraş dobrogean, care incepe tot acum să bată monete, este Dio-
nysopolis (Balcicul). Dar i monetele lui sunt tot de bronz.
Faptul că dela jumătatea veacului al III-lea în. d. Cr. oraşele dobrogene nu mai
sunt in situaţia de a emite monete de argint, este concludent pentru inţelegerea stării
lor politice şi economice. Imprejurările grele prin cari au trecut nu le-au răpit auto-
nomia — dovadă că au continuat să emită monete — in schimb le-au redus relaţiile
comerciale şi le-a scăzut foarte mult bogăţia naţională, aşâ incât deacum inainte
ele nu mai contează decât prea puţin în mişcarea comercială din Marea Neagră.
2. Monetăriile dobrogene in veacurile al III-lea—I-iul in d. Cr.
Dacă cercetăm mai de aproape activitatea monetăriilor din Istria, Callatia,

Tomi şi Dionysopolis incepând dela jumătatea veacului al III-lea în. d. Cr. şi până
la căderea Dobrogei în stăpânirea Romanilor (anul 29 in. d. Cr.) constatăm că în
tot acest timp s'au bătut in oraşele noastre o mare cantitate de monete de bronz, prezin-
tând tipuri foarte felurite şi de o execuţie destul de ingrijită, uneori chiar artistică.
') Cf. Pentru toate acestea Piek, o. c., T, 1, pp. 63, 85 şi 143.
172
Numeroasele serii de monete autonome de bronz emise de oraşele dobrogene

dovedesc de o parte că traficul intern a fost destul de animat in această epocă, iar
de altă parte că arta monetară s'a -ţinut la nivelul la care ajuns'ese in oraşele greceşti
mai importante.
Tipurile acestor monete de bronz sunt in legătură sau cu divinităţile principale
din aceste oraşe, sau cu bogăţia naturală a Dobrogei; în sfârşit unele amintesc pe
fundatorii mitici ai oraşelor.
In Istria găsim figuraţi pe monetele autonome mai ales pe Apollon i Demeter;
cel dintâiu eră zeul străvechi al oraşului, cealaltă simbolizâ producţia in grâne a re-
giunii i comerţul de cereale al orăşenilor. In legătură cu cultul lui Apollon trebuie
să punem reprezentarea frecventă a lui Helios pe monetele din acest oraş. Zeul fun-
dator Istros — xxianx este infă-ţişat sub forma de zeu fluvial. Este de observat
că vechea stemă a oraşului: o acvilă de mare ciugulind un delfin, continuă a figură
şi pe monetele de bronz.
In Callatia intâlnim in special pe Heracles, care apare i ca xriar, i pe De-

meter. Primul este zeul metropolei transplantat în colonie, iar a doua simbolizează
ca 1 in Istria, producţia i comerţul de cereale.
Monetele autonome din Tomi infă-ţişează mai ales pe Zeus sau Zeul mare ; el
pare a fi fost protectorul oraşului. In al doilea rând vin Demeter şi Hermes, simbo-
lizând producţia de cereale şi comerţul. Foarte frecven-ţi sunt şi Dioscurii, reprezen-
taţi sau 1n 'intregime sau numai picioarele dinainte ale cailor (protomele), adeseori
instelate. Şi aici găsim un fundator, xTlarnc, pe eroul Tomos.
In sfârşit în Dionysopolis tipul obişnuit este zeul Dionysos, care erâ considerat
şi ca fundatorul oraşului. Afară de el găsim mai adeseori pe Demeter 1).
Ca mărime şi ca greutate monetele autonome de bronz din aceste oraşe
prezintă deosebiri foarte mari, incât •nu ne putem da seamă nici de valoarea
lor comercială in interiorul fiecărui oraş, nici de modul cum puteau fi cotate 1n
tranzacţiile dintre oraşele respective. In orice caz ele sunt cele mai bune probe
despre decadenţa economică a acestor oraşe i despre restrânsele relaţii comerciale
dintre ele.
0 situaţie economică tot atât de neinsemn.ată pare a fi avut in acest timp
aşâ numitul «regat» al Sciţilor dobrogeni, ce se formase 1n vecinătatea acestor oraşe
greceşti şi ai că.rui «regi» 1ncep să emită i ei monete de bronz.
Este greu de spus dacă regii sciţi pe cari îi constatăm 1n Dobrogea in veacul al
III-lea i al II-lea in. d. Cr. sunt descendenţii lui Atheas, contimporanul lui Filip II.
Se pare hisă că regiunea unde se 1ntindeă acest regat erâ aceeaş: dela Mangalia până
în gurile Dunării.
Numele regilor sciţi din Dobrogea ne este cunoscut numai din monetele ce le-au
bătut ; singur Canites este amintit i 1ntr'o inscripţie antică 2 ). i pentru fixarea epocei
când au domnit aceşti regi suntem reduşi numai la informa-ţiile ce le putem scoate
din studiul monetelor i de aceea nu o putem stabil decât 1n mod vag: veacul al III-lea
al II-lea in. d. Cr.
1 ) Cf. pentru toate acestea Pick i Regling 2) C. I. G. No. 2056.

o. .c la oraşele respective.
173
INTRODUCERE IN NUM1SMATICA DOBROGEI
Monetele descoperite până acum ne-au păstrat numele a cinci regi de aceştia:
Canites, Charaspes, Tanusa, Acrosas şi Sarias; nu putem să fixăm însă în mod pre-
cis ordinea cronologică în care au urmat unul după altul. Sigur este numai faptul
că aceste monete sunt de bronz i că au o foarte mare asemănare cu unele monete
din Tomi, Callatia şi Dionysopolis, fără însă a imitâ în mod servil tipurile de pe mo-
netele acestor oraşe.
Gravorii cari au executat monetele regale s'au inspirat din tipurile monetelor
oraşelor greceşti din apropiere, reprezentând divinităţile cele mai obişnuite de pe
monetele acestor oraşe. In schimb ei au reuşit uneori să intreacă în execuţia artistică

monetele oraşelor greceştil).
Dacă to-ţi regii amintiţi mai sus au stăpânit peste Sciţii din Dobrogea, atunci
insemnează, că monetăria aceasta a durat timp de cinci generaţii regale, deci un timp
destul de lung. Ea a fost creată, de sigur spre a inlesni tranzacţiile din interiorul re-
gatului, dar în acelaş timp i spre a promovâ relaţiile comerciale cu oraşele greceşti
invecinate. Este foarte probabil că monetele regilor sciţi, asemănătoare i ca tipuri

şi ca mărime cu ale oraşelor greceşti din apropiere, au avut curs şi în aceste oraşe.
Dealtfel unele piese poartă contramărci ce le găsim i pe monetele din Callatia, Is-
tria i Tomi, o dovadă evidentă că au circulat în aceste oraşe.
Nu lincape îndoială, că monetăria de bronz a regilor sciţi din Dobrogea consti-
tue o probă de cea mai mare importan-ţă despre pătrunderea întrebuinţării acestui
mijloc de schimb chiar i la poporul cel mai puţin civilizat din această regiune. Cu
toate acestea faptul că toate monetele regilor sciţi sunt de bronz ne indreptăţeşte
să credem, că regatul Sciţilor dobrogeni se află într'o situa-ţie economică tot atât
de precară, ca i oraşele greceşti. Pe câtă vreme regii sciţi din alte regiuni, ca de pildă
cei din apropierea Olbiei, au bătut monete de aur i de argint, cei din Dobrogea n'au
avut putinţa să emită decât monete de bronz, semne evidente ale sărăciei i ale re-
strânsului trafic ce se făceă în acest regat.
3. Ultima monetă greacă de mare circulaţie în Dobrogea
0 indreptare a acestei situaţii pare a se fi produs în a doua decadă a veacului

al II-lea in. d. Cr., când au inceput să intre din nou în Dobrogea o cantitate mai mare
de monete de argint. Acestea au fost tetradrahmele bătute de insuLa Thasos pe la 196
în. d. Cr. şi cari în scurt timp s'au răspândit nu numai în Peninsula Balcanică, dar
pe coastele Mării Negre până departe în Crimea şi în Rusia sudică, cum i în valea
Dunării.
De sigur că i inainte de apari-ţia acestor tetradrahme au circulat monete de
argint în Dobrogea. Regii macedoneni din veacul al III-lea, ca Dimitrie I Poliorcetes
(306-293), Antigon Gonatus (277-239), Dimitrie 11 (239-221) şi Filip V (220-
179) au bătut nu numai monete de bronz, dar şi de aur şi de argint. Aceste din urmă
'insă s'au emis în cantităţi prea restrânse ca să poată intrâ în număr suficient de mare
Sutzu, Contribuţia numismaticei la istoria an- Rom. XXXVIII (1916) p. 526 urm. şi tablele.
tică a Romăniei transdunărene în Analele Acad.
174
INTR6DUCERE iN NUM1SMATICA DOBROGEI
în Dobrogea, iar de altă parte comerţul dobrogean erâ şi el prea puţin desvoltat ca
să poată utilizâ pe o scară mai intinsă astfel de monete. Deaceea piese de aur şi de
argint dela regii aceştia nici nu s'au găsit în Dobrogea.
Cu tetradrahmele din Thasos Insă s'a petrecut cu totul altfel. Insula aceasta
liberându-se în anul 196 în. d. Cr. de sub dominaţia macedoneană, a luat imediat
un avânt comercial atât de mare, incât tetradrahmele sale de argint au devenit în
scurt timp monetele preponderente la popoarele de pe coasta europeană a Mării Negre.
Astfel ele s'au introdus i în Dobrogea, dând oarecare inviorare comerţului deaici.
Tipurile acestor tetradrahme sunt în legătură cu cultul lui Dionysos, protectorul

Thasienilor. Pe faţă reprezintă capul zeului impodobit cu o coroană de iederă, iar
pe revers figura lui Heracles în picioare, ţinând în mâna dreaptă măciuca, în stânga
blana leului nemean. Legenda este: HPAKAEOYI IS2THPOI (Tab.
11 fig. 16).
Metalul de bună calitate, mărimea i greutatea acestor tetradrahme, şi mai pre-
sus de toate faptul că au fost emise intr'un timp când pieţele greceşti tocmai erau

lipsite de o monetă de mare circulaţie, au contribuit ca piesele de argint din Thasos
să câştige foarte repede locul Mtâiu în comerţul Mării Negre i să aibă o circula-ţie
foarte
Din această cauză ele au i fost imitate de către toate popoarele barbare din ve-
cinătatea acestei mări, ajungând astfel i pentru oraşele greceşti din Nord i pentru
barbari monetele cele mai 'intrebuinţate în tranzacţiile mai mari 2). Tar situa-ţia aceasta
preponderentă şi-au menţinut-o până târziu în veacul I în. d. Cr., când în urma pă-
tr underii comerţului roman în aceste ţinuturi, monetele din Thasos au fost inlăturate
de către dinarii romani, mult mai potriviţi pentru traficul obştesc, decât greoaiele
incomodele tetradrahme.
Dar odată cu pătrunderea comerţului şi culturii romane în regiunile dela gurile
Dunării şi dela Marea Neagră o nouă transformare radicală se produce în situaţia
monetară a acestor regiuni şi deci i a Dobrogei, transformare ce tinde la cucerirea
pie-ţelor comerciale de către monetele romane.
Oraşele greceşti păstrându-şi o autonomie măcar formală sub stăpânirea romană
vor continuâ să emită monete de bronz pentru trebuinţele lor interne, dar în tran-
zacţiile externe atât ele cât i populaţia autohtonă vor fi obligate să utilizeze numai
monetele romane de aur i de argint.
In modul acesta expansiunea comercială romană va pregăti pătrunderea culturii
romane în regiunile noastre, iar monetele romane vor fi primii soli cari vor anun-ţă
popoarelor de aici civilizaţia latină triumfătoare.
') Head, o. c. Thasos. Donaulande, Strassburg, 1908, p. 226 urm.

2 ) Forrer Keltische Numismatik der Rhein- und
175

iNFĂŢIŞAREA ETNOGRAFICĂ, A DOBROGE1
IN ANTICHITATE, DUK LUCRĂRILE LUI

VASILE P / 11,-VAN
DE
AL. P. ARBORE
Profesor la liceul din Focşani

Cu toată bogă-ţia de informaţiuni din literatura antică i medievală cu privire
la Dobrogea şi cu tot numărul, reIativ insemnat, de lucrări care s'au con.sacrat acestei
provincii, mai ales pentru epoca veche, nu putem spune că avem o viziune destul de
limpede cu privire la vieaţa care s'a desfăşurat odinioară. aici. De cele mai multe ori
ştirile izvoarelor antice se contrazic in mod evident, ceeace arată că informaţiunile scrii-
torilor nu sunt precise, adeseaori, aceste ştiri fiindu-le şi lor cunoscute pe cale indirectă.
A face istoria acestei provincii sprijinindu-se numai pe asemenea izvoare, aşâ
cum a incercat intr'o compilaţiune numai pe baza informaţiunilor scriitorilor vechi
Iakob Weiss (Die Dobrudscha im Altertum (Historische Lan.dschaftskunde) Sarajevo
1911), ni se pare ceva unilateral i in acelaş timp cu prea pu-ţină probabilitate de ade-
vărată ştiin-ţă, fiind foarte greu să poţi alege ade-vărul din n.oianui şi contradicţiunea
pe care le oferă antichitatea şi cele mai indepărtate timpuri ale evului mediu.
Pentru a află adevă.rul asupra trecutului acestui pământ, trebuiă intrebată insăş pro-
vincia transdanubiană, care -ţineă ascunsă o adevărată comoară in măruntaiele solului ei.
Această operă de cercetare arheologică-epigrafică, indărătnică, n.eobosită, dar
foarte laborioasă, care ne-a dat putinţa să ne infă.ţişăm in amănun.ţime una din cele
mai grandioase opere de cultură i civiliza-ţie ce s'a desfă.şurat in coprinsul ţinutului
nostru românesc, a fost infăptuită de regretatul invă-ţat V. Pârvan., a cărui activitate
arheologică-istorică în. Dobrogea este incă unul din titlurile de afirma-ţiune româ-
nească in această regiune dintre Dunăre şi Mare.
La sărbătorirea semicentenarului alipirii Dobrogei la România credem că nu
poate fi un omagiu mai distins decât acela pe care-1 aducem amintirii acestui măreţ
fapt istoric, cercând să reconstruim infă -ţişarea etnografică a Dobrogei, aşâ cum re-
zultă din ştiinţa românească creatoare, prin munca neobosită a aceluia care a fost
V. Pârvan.
Dobrogea, numită în antichitate Scythia min.or, intră în acelaş teritoriu mare

geografic în care infloreşte pe la anii 1000 a. Chr. o dezvoltată formă a civilizaţiei bron-
177
12 Dobrogea
INFĂŢIŞAREA ETNOGRAFICĂ A DOBROGEI IN ANTICHITATE
zului. Această provincie face parte dar dintr'o mare unitate antropo-geografică, locuită
din cele mai indepărtate vremuri de o ramură a poporului trac,
Această viea-ţă. a Geţilor, ce devenise infloritoare, este turburată de năvălirea
Cimmerienilor dinspre răsărit, năvălire ce se intâmplă pe la anul 1000 a. Chr., urmată
după aceea in veacul al VII a. Chr. de o altă năvălire, a Scythilor, cari de bună seamă
că au pătruns i în Dobrogea, fiindcă altmin.treli nu s'ar puteâ explicâ numele de
Scythia minor, aşâ cum e cunoscută provincia noastră in toată literatura antică.. Res-
turi scitice se găseau incă i în vremea luptelor lui Lysimach impotriva Grecilor
răsculaţi din Pontul stâng, cari aveau in frunte pe Callatiani, fiindcă. Diodor ne spune
că in aceste răsboaie au luat parte şi Scythii vecini — in afară. de Dobrogea — cari,
de bun.ă seamă, vor fi locuit in sudul Basarabiei, deasupra gurilor Dunării, i de unde
nimic nu-i impiedică ca să se strecoare i 'in Scythia minor, fiind aliaţii populaţiunilor
de aici in luptele ce le duceau aceştia impotriva regelui macedon.ean..
Accentuarea mişcărilor Sarmaţilor nomazi dinspre Răsărit a produs o impin.gere
către Apus a Scythilor, care mişcare s'a resimţit indată i puternic i asupra Geţilor

băştin.aşi in regiunea dela gurile Dunării ca i in Dobrogea. Aceşti Geţi erau agricul-
tori, statornici i de aceea, fiind legaţi de pământul lor, ei au incercat să-şi apere ţara,
provocând o contra ofensivă., care a reuşit un momen.t sub «rex Istrianorum», dar
care după moartea lui a căzut, pentru a fi reluată cu mai multă greutate i vigoare
abia de către Dromichaites.
Când s'a produs un al patrulea val de năvălire scitică, Dobrogea ca şi intreaga
Tracie până la Rodope i in spre marea de Marmara, a fost acoperită de asemenea
populaţiune. [V. Pârvan: Getica, Bucureşti, 1926, pg. 32-331. Enclave de acestea sci-
tice le putem chiar precizâ îu Scythia minor cu ajutorul toponimiei. Cele două nu-
miri scythice, de râuri„4sampaios şi Kalabaios, cel dintâiu lângă Histria, iar cel de al
doilea la sud-est de Durostorum, — precum i numirea Zaldapa, Zaldaba, tot din
această provincie, ne arată eviden.t că s'au produs infiltra-ţiuni de populaţiune scytho-
sarmatică (ambele iraniene) mult mai inain.te decât epoca când documentar găsim
aceste n.umiri in toponimia Dobrogei.
t<Topirea Scythilor intre Traci nu a desfiin-ţat numele date locurilor de cei dintâiu,
ci Thracii le-au adoptat i le-au pă.strat până târziu, pentru a le trece apoi Roman.ilor
lui Traian>>. [V. Pârvan, Consideraţiuni asupra unor nume de râuri daco-scitice, An. Ac.
Române, seria III, tom. I, Bucureşti, 1923, pg. 5; Getica pg. 54). Rămăşiţele Sarmaţilor
se menţin până in vremea lui Ovidiu, pe care el ni-i arată n.umai ca năvălitori; totuş
ei trebuie să fi fost destul de numeroşi aşezaţi chiar in provincia noastră, el in.suş sim-
-ţind n.ecesitatea de a invăţă limba sarmatică.
Intre anii 342 şi 338 in. de Christos se găseau trei regate getice «la gurile Dunării»,
conduse de regii Atheas, Kothelas i un altul, fără riume propriu păstrat — regele
dstrianilor»; — dintre aceştia Atheas stăpâneâ i-n Basarabia sudică, iar Anon.imul
<<rex Istrianorum» in Dobrogea nordică. Atheas fiind atacat de dstriani» este nevoit să
ceară ajutorul lui Filip II, care i-1 făgădueşte in anumite con.diţiuni.
Intâmplându-se ca să moară regele dstrianilor» Atheas, işi intinde stăpânirea
şi asupra Dobrogei, de unde va fi scos de către Filip, cu mare greutate [V. Pârvan.,
Getica, pg. 511. Pârvan este sigur că stăpânirea lui Atheas s'a intins asupra Dobrogei
iar luptele date de Filip pentru a-1 scoate de aici ne vădesc intenţiun.ea acestuia de a
178
iNFĂŢIŞAREA ETNOGRAFICĂ. A DOBROGEI 1N ANTICHITATE
rămâne numai el stăpan. in. Dobrogea. Puterea Ge-ţilor în Scythia minor creşte din n.ou
până la a. 61 a. Christos, când Graius An.tonius,guvernatorul Macedoniei vin.e la gurile
Dunării i când in luptele impotriva lui, alături de Geţi, de oraşele greceşti dela Mare,
iau parte şi Bastarnii ce-şi aleseseră momen_tul potrivit ca să treacă din. Basarabia în
Dobrogea, iar de aici spre Tracia şi Macedonia.
Autohtonia Geţilor in Dobrogea este, după Ovidiu, in.contestabilă, această ţară
fiind după el getică, din care cauză scriitorul latin este obligat să inveţe limba getică,
in care limbă el face o poemă de laudă lui Augustus «la ascultarea căreia et caput et
plenas omnes movere pharetras, et longum Getico murmur in ore fuit>>.

Oraşul Tomi e mai mult getic decât grecesc, după toate afirma-ţiunile i insem-
nările ce se găsesc îii Tristia lui Ovidiu.
Tot ţinutul dobrogean erâ ocupat de Geţi, cari erau agricultori i cari aveau multe
de indurat după urma năvălirilor de cete prădalnice de dincolo de Dunăre. In această
privin-ţă avem o minun.ată infăţişare a acestor nen.orociri ce se abăteau asupra lor in
Tristia i Ex Ponto ale lui Ovidiu: «Cată vreme e vân.tul cald suntem apăraţi de Istrul

care stă intre n.oi şi barbarii nordici». Dar când ingheaţă Dunărea i caii incep să se
plimbe in voie pe apele impietrite i pe podul acesta nou incep să treacă barbarele
care trase de boi sarmatici, <<duşmanul barbar dă năvală pe caii iuţi; tare pe repe-
zeciunea lor i pe săgeata lui care sboară departe, pradă pământul 'invecinat până in. -
adâncul ţării. Un.ii localnici fug şi n.emai apărând nimeni ogoarele, averile n.epăzite
sunt jefuite; bietele a-v-eri dela -ţară: vitele i carele scârţâitoare i ce bogă-ţii mai are
săteanul nevoiaş; al-ţii sunt luaţi robi i duşi cu mâinile legate la spate, privind za-
darnic înapoi la ogorul i căminul lor; insfârşit al-ţii cad străpunşi de blestematele
săgeţi incârligate ; căci fierul sburător e uns cu venin.
Si ce nu pot sălbaticii duce cu dânşii, ori mân.ă mai departe, nimicesc ; şi aşâ focul
vrăjmaş mistuie colibele nevin.ovate. Deaceea chiar când e pace, tremură toţi de groaza
răsboiului i nimeni nu mai scoate plugul să are -ţarinele>>. [V. P. Getica, pag. 1001.
In anul 8 d. Christos când Ovidiu işi petrece exilul la Tomi, splendoarea vieţii
greceşti in oraş scăzuse i deci i elementul grecesc se micşorase, inmulţindu-se i dând
năvală in . cetate i în imprejurimele ei «Geţii aspri i neciopliţi, Bessii (rude cu Geţii,
dar veniţi de dincolo de Balcani i tot aşa de neciopliţi ca i Geţii) şi in.sfârşit barbarii nă-
vălitori, de alte neamuri (mai ales Sarma-ţi i Bastarni) veniţi din Rusia i Basarabia>> [V.
Pârvan : inceputurile vieţii romane la gurile Dunării, Bucureşti, 1923, pg. 65 ; V. Pârvan:
Zidul cetăţii Tomi, An.alele Ac. Române. tom. XXXVII, secţ. istorică,
pg. 14-15].
Pe lân.gă Geţii autohtoni in Scythia minor, răsboaiele romane pentru liniştirea
Traciei au gonit de acolo, incepand dela anul 73 în. de Christos, pe Bessi, cari nu sunt
decât Traci din Rodope; impinşi intr'una către n.ord, ei au ajuns până in provincia
noastră unde s'au aşezat in mod statornic, ajungând a fi pomen.iţi, in.tre altele i de
inscrip-ţiunile dela Ulmeturn ca locuind in graniţele acelei aşezări. — Cives Romani et
Bessi consistentes vico Ulmeto. [V. P. Cetatea Ulmetum, An. Ac. Române, tom.
XXXIV, s. istorică, pg. 542; V. Pârvan., Fouilles d'Histria, in Dacia,
II, pg. 243].
Venind in Dobrogea, Bessi au fost aşezaţi in sate de Romani i con.sidera-ţi ca o
poulaţiune. privilegiată, tocmai fiindcă veneau din altă parte. lleaceea i insemnările
179
INFĂŢIŞAREA ETNOGRAFICĂ A DOBROGEI IN ANTICHITATE
inscripţiunilor îi arată «Bessi consistentes» alături de «Veterani et cives Romani consis-

tentes>>. Că ei erau aşezaţi in mare număr in sate se vede de acolo că inscripţiunile ne
arată totdeauna un primar (magister) bess, din cei doi pe cari-i are satul, «ba de multe
ori i perceptorul (quaestor) satului>> e tot bess. [V. Pârvan: Inceputurile vieţii ro-
mane... pg. 108].
Rectificând senzul cuvântului Lai, găsit intr'o inscripţiune dela Histria [Histria,
VII, pg. 98-106 şi 129-132], Pârvan stabileşte după Thucydide, în interpretarea
ultimelor descoperiri dela Histria, că Lai-i erau în realitate Traci, aşâ cum bănuise
in lucrarea sa Zidul cetăţii Tomi, pg. 432, — cari locuiau in regiunea Strvmonului
superior. Invecinându-se cu Medes şi cu Bessii, Lai-i au trebuit să impărtăşească
aceiaşi soartă ca şi aceştia in fa-ţa vicisitudinelor istorice, adică să urmeze acelaş
drum de emigrare ca şi fraţii lor Bessi i să se aşeze in Dobrogea. Ei nu erau aşâ
de numeroşi ca Bessi i abia in epoca Severilor, când toate na-ţiunile din Imperiu
incep să-şi valorifice propria lor existenţă, tribul Lailor incepe «să se prezinte pe acelaş
picior de egalitate alături de Bessi, Sarmaţi, Carpi şi Bastarni>>. [V. P. Fouilles d' Histria,

in Dacia,II, pg. 244]. Aceşti Lai locuiau in Vico Secundini, în regiunea Histriei ca şi
Bessii.
Odrisi se găsesc la Aegissus-Tulcea, unde o garnizoană formată de un asemenea
popor este masacrată de Geţi in anul 12 după Christos. [V. Pârvan: A propos du «Ba-
sileus» Cotys de Callatis, în Dacia, I, pg. 366].
Ca centre de aşezări tracice in Dobrogea trebuie să adăugăm localităţile
Troesmis de astăzi) şi Aegissus (Tulcea). [V. P. Salsovia, Bucureşti,
1906, pg. 101.
Numirile de persoane nu ne lipsesc, care să ne intărească convingerea asupra
existen-ţii elementului tracic în Dobrogea. Din in.scripţiunile găsite până acum pe teri-
toriul Dobrogei cu prilejul diferitelor săpături pentru dezgroparea cetăţilor vechi, se
poate vedeâ, deşi intr'o epocă de completă romanizare a provinciei i deci a populaţiei
aborigene, — că numirile de origină tracică nu sunt aşâ de rare.
Daizus Comozoi [Tropaeum, pg. 28], Rigozus [Ibidem pg. 29], Siampudus [pg. 31],
Dizzace, din Troesmis [pg. 32], Zudecitulup dela Cuzgun, Dusia dela Istria, Dalemus
din Amlaidina, Uthis, Sedida, Ret-tis din Clementianum, Dadae, Daciscus, Mucasius
din Tomi, Skirtos Dakesis [Tropaeum, pg. 32], Zinenis dela Saragea, Castus Mucapori
din satul Clementianum, Possis [V. P. Ulmetum, pg. 562], Ithazis [Ibidem, 565], Ziftia
[Ibidem, 566], Sisinus [V. P., Ulmetum, II, 2, 3361, Teres [Ulmetum, 111, 278], —
Bithus din satul Quintio, [V, P., Inceputurile vieţii romane, pg. 126], Auluporus [Ibidem,
126], — apoi Decibalis, Seiciperis, Mamutzis, ce se trag dintr'o familie al cărei nume
deşi e Valeriu, adică roman, sunt totuş numiri trace, — toate aceste nume inşirate
mai sus, sunt traco-getice mărturisite, in mod neindoios, de inscrip-ţiun.ile fun.erare
sau votive ale regiunii dobrogene.
Densitatea elementului getic 'in Scythia Minor o arată şi numeroasele localităţi
cu terminaţiunea dara, care este specifică acestui neam. Compuse cu aceste sufixe
apar i o serie de numiri de cetăţi din această regiune ca Sucidava, la nord-est de Du-
rostorum, Capidava, probabil lângă satul Kalakioi [V. Pârvan: Cetatea Tropaeum,
Bucureşti, 1912, pag. 29], apoi Sagadava, Zisnudava, Muridava şi Buteridava [V. P.
Inceputurile vieţii romane, p. 113].
180
INFĂTIŞAREA ETNOGRAFICĂ A DOBROGEI IN ANTICHITATE
Ca vici, sate, tot in acest ţin.ut de populaţiune getică, găsim un vicus Buridavensis,
lângă Noviodunum (Isaccea), [V. P., Cetatea Tropaeum, p. 30], Iiamaus, lângă sa-
tul Ostrov [Ibidem, p. 31], Vicus turris Muca, Anadolchioiul de azi, in care cuvântul
Muca e trac, in.rudit cu Mucapor, Mucapuis, Mucatralis, [Ibidem, p. 32, nota 71; V.
P., Zidul cetăţii Tomi, p. 432 ; V. P., Cetatea Ulmetum, p. 581 nota 3], — un vicus
Ausdec... lângă Azarlâc [V. P., Ulmetum, p. 80, 83], Ultinsium, in.rudit ca rădăcină
cu o mulţime de numiri tracice ca Bassi-dina, Beli-dina, Bis-dina, Resi-dina, Am-
lai-dina, Asbolo-dina, Ulu-dina, atestate toate <din Scythia-Minor până spre Marcia-
nopolis, deci in ţinutul locuit de Bessi colonişti i de Geţii, Crobyzii i Terizii in.di-
geni». [V. P., Cetatea Ulmetum 112, An. Ac. române, tom. XXXVI, seria
II, p. 347].
Alături de populaţiunile daco-geto-scitice, deopotrivâ de vechi, in_că din veacu

al VII-lea inainte de Christos s'au stabilit in părţile dobrogene, colon.ii greceşti din re-
numita cetate a Miletului, din Asia-Mică — cum a fost Histria, la sudul gurilor Du-
iar la nord in Basarabia Tvrasul la vărsarea Nistrului. Aşezarea acestor Greci
n.0 erâ pricinuită numai de bogăţia in peşte a regiunilor respective i nici numai de
comerţul cu grâne ce se puteâ face prin aceste locuri, ci «şi de nevoia de a străbate
cât mai adânc in ţinuturile barbare pe calea marilor râuri, care erau i .ttunci cum
sun.t i azi in atâtea părţi ale lumii, singurele drumuri pe care se poate pătrunde inăun-
trul ţărilor rămase incă inapoi, ori deadreptul sălbatece». [V. P., Inceputurile vieţii
romane..., p. 41].
Tomis nu-şi capătă insemnătatea sa deosebită decât in veacul al III-lea in. de
Chr., după decăderea coloniei, de asemenea greacă, Callatis.
Aceasta din urmă, ajunsă la o insemnătate deosebită in veacul al IV-lea in. de
Chr. este mai mult o colonie agricolă, a cărei activitate se intin.deă asupra intregului
teritoriu
- din imprejurime, i ale cărei relaţiuni comerciale căutau să imbră-ţişeze mai
mult pe indigen.ii ţinutului, adică pe Geţi. Ca probă despre această ocupaţiune spe-
cială agricolă <<Callatis are printre sărbătorile sale publice una inchinată direct ume-
zelii roditoare a ploilor de toamnă: Diombria, sărbătoare cu totul caracteristică
pre cât ştiu pâilă acum necun.oscută, din alte documente, nu numai în lumea gre-
cească din Pont, ci in toate ţările elenice». [V. P., Gerusia din Callatis in An. Ac. Rom.
s. istorică XXXIX 1920, p. 55; cf. V. P. I primordi della civiltă romana alle ,foci del
Danubio, estratto da «Ausonia», An. X [MCMXXI], p. 191].
Că numărul elemen.tului grecesc devin.e destul de insemnat ne-o arată şi faptul
că Histrianii ajung stăpâni peste intreg comerţul de peşte care se desfăşoară la gu-
rile Dunărei şi in regiunea marilor lagune ale Razimului i a celorlalte lacuri vecine,
simţind nevoia de a creâ sucursale de comerţ, cum este aceea de lângă. Barboşi, la
Galaţi, care este o fundaţiune histriană, si străbătând astfel cursul Dun1rii in sus
şi in jos. [V. P., La p&iâration helMnique et helMnistique dans la valMe du Danube,
in Bull. de la sect. historique, tome X (1923), p. 27].
In acest caz ocupaţiunea elementului grecesc trebuie să fi fost şi pescuitul, pe
lângă comerţul ce-1 vor fi exercitat pe aici.
181
iNFAŢIŞAREA ETNOGRAFICĂ A DOBROGEI iN ANTICHITATE
Preponderanţa acestui element etnic a trebuit să fie in strânsă legătură cu des-

voltarea i in.florirea Istriei, ,dăinuind'până prin veacul al III-lea, cân.d invaziunea
celtică a produs mari perturbaţiuni în popula-ţiunile din aceste ţinuturi.
Din veacul al VI-lea a. Chr. a inceput să se petreacă un amestec in.tre Grecii
din. Histria i celelalte cetăţi greceşti i elementul indigen, adică getic, care incepe
a pătrunde in. cetate. Anumite fragmente de vase indigen.e găsite la Histria arată
aceasta. Amestecul, sau mai bine zis, apropierea intre Greci i Geţi a dat pu.-
tin-ţa celor din.tâiu să-şi stabilească o mulţime de mici stabilimen.te greceşti pe
malul mării, pe care nu le pomen.esc ştirile literare, dar n.i le atestă mărturiile
archeologice.
Astfel la Sibioara, Caraharman, Casapchioi, Bisericuţa, au fost puncte de colo-
nizare grecească. [V. P., La pe'n&ration p. 34]. Sibioara aveâ ca metro-
polă. pe Tomi, pe cân.d celelalte puncte colonizate depindeau de Histria.
Pe Dunăre o staţiune elenică avem la Carsium, alta la Axiopolis, unde se vede
o con.tinuă vieaţă civilizată din epoca helen.istică i până în timpurile bizantino-bul-

găreşti. Această aşezare grecească aveă de scop să apere comerţul grecesc in susul
josul Dunării, impotriva Geţilor.
«Thracii nu puteau alungâ pe Greci de pe -ţărmul pontic, fiindcă nu ştiau meş-
teşugul de a cuceri cetăţi in.tărite. Grecii nu se puteau lipsi de teritoriul rural thra-
cic. Câte odată mai veneau i duşmani comuni, cari îi fă.ceau să se unească; i unii
alţii -ţineau la libertatea lor ca la vieaţa lor.
Thracii i Grecii din. Pontul Stâng s'au făcut prieteni. Thracii au ven.it la _oraşe
şi au cun.oscut pe Greci cu viea-ţa lor strălucitoare de sărbători i jocuri, in.chinate
zeilor sudici iubitori de frumuseţă trupească; Grecii s'au dus la ţară i au prin.s dra-
goste de ogoarele roditoare, venindu-le dorin-ţă să cultive i ei pământul>>. [V. Pâr-
van, Gânduri despre lume i vieată la Greco-Romanii din Pontul Stâng in Memoriale,
Bucuresti, 1923, p. 14].
Alătuii de Halmyris, Histria, Tomi, Callatis, dealungul litoralului mării in pro-
vin.cia dobrogeană se mai găseau: Tiriza (Caliaera) Bizone (Cavarna), Dionysopolis
(Balcic), care coprindeau inlăuntrul lor o activă populaţiune grecească, ce de bună
seamă se intin.deă i înăuntrul provinciei pentru a activâ negoţul ce-1 intreţineau
la mare. Ca probă despre această pătrun.dere a lor îii interior este existenţa lor chiar
la Ulmeturn. [V. P., Ulmetum, pag. 533].
Populaţiunea grecească a oraşului Tomi erâ alcătuită din mai multe triburi, care
locuiau cete şase mahalale ale oraşului: Ovwr, Alyixoce7,' "OnĂ8cre, triburi
milesiene ce au fost dejâ cunoscute i studiate, rămânând a fi lămurite cele două,
despre care se ştie incă prea puţin: TE2,ovres şi BC0e8. [V. Pârvan, Une nouvelle
inscription de Tomi în Dacia, I, p. 274-275].
Cu tot numărul mare al elementului grecesc ce • se găseşte in Dobrogea, Pârvan
socoteşte că populaţiun.ea getică s'a arătat foarte puţin inclinată să se grecizeze,
lucru ce nu s'a mai petrecut atunci cân.d a inceput să se petreacă, colonizarea roman.ă
romanizarea Scythiei, care a topit deopotrivă i pe Greci ca i pe băştinaşi in massa
romană, petrecându-se acel mare proces etnografic de dizolvare, decisiv pen.tru viea-ţa
aspectul provinciei noastre.
Nu ne lipsesc cu toate acestea dovezi că uneori se intâmplă. i grecizarea Ge-ţi-
182
iNFĂŢIŞAREA ETNOGRAFICĂ A DOBROGEI ÎN ANTICHITATE
lor, cum se vede la Histria, prin secolul al IV-lea inainte de Chr. [Pârvan V., Fouilles
d'Histria, in. Dacia II, pag. 203].
Viea-ţa grecească covârşitoare a fost insă tot spre mare, unde s'a i putut men-
ţine mai bine. Oricât ar crede Pârvan că este o exagerare în ceeace afirMă
Annale II, 64 sq., totuş este o mare doză de adevăr in afirmaţiunea scriitoruluTlatin
că in cei cliri an.i ai domniei lui Tiberiu partea orientală a Dobrogei se mărgineă
cu elemen.tul grecesc, arva et urbes et vicina Graecis, pe când cea occidentala aveâ
mai mult un caracter s1in cauza duşmanilor: «quod incultum, ferox, adnexum
hostibus>> [V. Pârvan., I primordi della civiltâ romana..., p. 192].

Lrecescnu se mărsineşte numai în regiunea litoralului mării ci pă-
trunde şi inInterior, ceeace e dovedit prin inscripţiunile greceşti din veacurile II
şi III «afirmân.du-se ca element eterogen chiar in ţinuturi prin excelentă romane,
cum eră territorium_ga_.Eidavense» [Ulmetum, 532, 533]. Unii dintre Grecii aceştia
aveau rela-ţiuni stranse cu locuitorii din interior procurându-le acestora i pietre cu
inscriptiuni funerare sau votive.

Pe drumul spre Carsium (Hârşova) grecisţm Dnnăre după cum
arata in.scripţiuni e grecesti dela Eski-Sar4-Cius Groapa-Ciobanulni şi
ajuns până aici «pe drumul din spre sud-v-Z- tât lirei -:Tela— Hi-st-ria şi ToMi cât şi
din lumea greacă sudică». Tzni,-22:}21.9.jungpân., ă la_Carsium, unde o inscripţiune gre-
ceăscă, pomeneşte senatul i poporul «Pon.tului stân.g, i de nişte archonţi din insulele
Rhodos şi Knidos>>.
Pe directiunea Tomi—Carsium se confirmă deasemenea scurgerea elementului
grecesc spre Dunăre, cum dovedesc inscrip-ţiunile greceşti publicate, cele mai multe
din ele în Archeologisch-epigraphische Mittheilungen, — in următoarele localită-ţi: Sa-
righiol, Ciamurli de jos, [Ulmetum, 583, nota 12, 13], Caramurat [Ibidem 581, nota 2],
Azarlâc [Ibidem, 579, nota 3], Sofular, centru de cultură greacă'. [Ibid, 579], apoi în
ţinutulrural al Dobrogei sud-estice: Hasiduluk, Onzurcea, Agigea, Tatlâgea-
cul Marc, Tuzla-Muratan, Karacikiulakkioi, Alakapu, centru romano-greco-trac [Ul-
metum, 580], Hasancea centru greco-roman, Anadalchioi şi Palazu [Ibidem, 581, nota
3], Tekirghiol, centru roman.o-grec [Ibidem, 589]. [Asupra tuturor acestor localită-ţi
să se vadă i Tropaeum, 55, nota 11].
0 influenţă grecească se constată la Ulmetum nu numai asupra un.or numiri de
persoane trace, dar chiar asupra artei. Pe lângă partea technică a unor mon.umente,
chiar forma în care inscrip-ţiunile sunt redactate vădesc o puternică influen-ţă gre-
cească.
Valea Casimcei, drumul dintre Histria i interiorul Dobrogei, e invadată de
grecism.
- Numiri personale femenine ca Theagenia, Ulpia Nican.dra, Theodote, apoi de li-
bcrţi ca Valerius Nilus, Soter, formulele onomastice vădesc o inrâurire grecească
de netăgăduit; [Ulmetum, 557, 592]; deasemenea Sozusa, Hermogen.es, Chrestio,
Glyco, Pylades, e c i cari vorbesc latineşte_
— numele unora primind chiar o formă
latină ca Nevius Palmas, Theotimianus, ce se găseşte pe inscripţia găsită cu ocazia
închinării unui altar votiv lui Jupiter Olbiopolitanus [Tropaeum 37, 55], — precum
si nume ca Saturnina, Satirrnni, Valentis, Varro Valentiş unde se intrebuinţează
«un singur nume, deobiceiu cognomen individual filiaţia, in genetiv, in locul gen-
183
INFĂŢIŞAREA ETNOGRAFICĂ. A DQBROGEI IN ANTICHITATE
tilicului la nominativ, sau al pronumelui părintesc la gerretiv», — precizează lămurit

că elementul grecesc aveâ un însemn.at rol în infăţişarea etnografică a Scythiei minor.
Printr'insa numai ajunseseră ei in. Moldova de sud, stând intr'o nemijlocită atin-
gere cu Tracii din nordul Dunării, un.de sarcofage, aduse tocmai diu Asia-Mică, do-
vedesc aceasta, iar prezenţa lor nu erâ nein.semnată nici chiar în părţile Gala-ţilor
de azi. [V. Pârvan, Castrul dela Poiana ,şi drumul roman prin Moldova de jos in An.
Academiei Române, t. XXXVI, p. 12]].
Când romanismul incepe a decădeâ, influenţa greacă i cu dânsa deci fluxul
populaţiunii greceşti se intinde din ce in ce in centrul şi NW provinciei, immul-ţin-

du-se urmele cu cât ne apropiem de cele trei centre greceşti dela Mare: Callatis, To-
mis şi Histria.
Popnlaţiunea grecească îşi va fi dus şi mai departe, după romanizarea
_
Dobro-
gei, o existenţă precară, aşă cum rezultă pentru Histria, unde o serie intreagă de că-
rămizi gă.site in zidul cetăţii poartă numele impăratului_Anastase I (491-518 după
Christos). Impăratul bizantin a intărit această cetate impotriva lui Vitelian.us, ge-

neral got, aşezând in ea o garnizoană bizantină, menită să facă fa-ţă tuturor încercă-
renăvă1ire a barbarilor din aceste părţi. [V. P., Histria IV, 701.-702; V. P.,
Fouilles d'Histria in Dacia, II, 248].
Miscarea Celţilor care incepuse către 280, la Dunărea de jos, a avut oarecari
urmări pentru aspectul etnografic al Scythiei minor. Nu numai că s'a produs o mare
perturbare în populaţiunea provinciei noastre, dar se pare că s'au stabilit chiar oare-
cari aşezări celtice. Unele din aceste aşezări au rămas, fiind cunoscute chiar de Pto-
lemeu, care cunoaşte in veacul al II-lea d. Chr., in valea Tyras, oraşele Ka9eOoovvov,
Matubvtov, 013cfiarravdgcov, poate i Heoyirov, numărând printre populaţiunile deaici pe
Teurisci, cari de sigur că sunt celţi. Betrohirat, din nordul deltei in Basarabia şi
oraşele din Dobrogea, Arrubium, Noviodunum i A.loPete ne atestă aşezări celtice cu
o populaţiune identică. [V. P. La Sritration helWnique, 43].
Pârvan combate părerea_lui Weiss că aceste numiri celtice s'ar datori unor auxi-
liariali aici de către Romani. Cel-ţii erau la Tyras şi Olbia in sec. III a. Chr.
Si deci foarte lesn.e au putut trece ş in Dobrogea. [V. Pârvan: Zidul Cetăţii Tomi,
424, nota 5, un.de e şi discu-ţia ; V. Pârvan, I primordi della civilta romana, pag. 1921.
Dela an.ul 15 după Christos, când Tiberiu linişteşte lucrurile in. Sciţia mică şi până
când impăratul Claudiu transformă provincia intr'o ţară romană, s'a produs
unroces
p mten.s si mas.2:k&O —niă-nizare.
lntememdu-se vajna Du m nării ca pe la anul 46:a entreprenorii unor asemenea
instituţiuni de stat au adus_ _cu dânşii o intreagă 1ne care vorbiâ l_i_m_ ba_ latină şi-i
cunoşteâ scrisul ei 4.1.4,]144:44..tet malul Dunării şi toate drumurile cele mari din
lăuntrul -ţării cu staţiile lor de s-amă şi cu gospodăriile celorlalţi, de
şi negustori, mici zarafi ori chiar antreprenori de lucrări şi mijlocitori de cumpărături
184
INFĂŢIŞAREA ETNOGRAFICĂ. A DOBROGEI iN ANTICHITATE
pentru Stat sau pentru negustori şi bogătaşii mai mari din oraşele greceşti». [V. P.
Inceputurile vieţii romane, pag. 89; V. P.,,Salsovia, 11, 12, 17).
pe malurile Dunării, au inceput să se adune
îrx iurul 1or rivili rQmani, cari deveneau mai ales arendaşii moşiilor ce le aveau gar-
nizoanele în jurul acestor cetă-ţi în care era aşezată populaţiune romană ce se in-
tăriă i prin aşezarea veteranilor, adică a acelora care-şi isprăviseră serviciul militar
şi cari, acomodându-se cu această vieaţă, nu se mai îndurau să se 'instrăineze din -ţinu-
tul unde-şi petrecuseră. tinereţea.
Paza Dunării o făceă flota, care aveâ şi ea din loc în loc anumite sta-ţii dntărite
tot ca nişte cetă-ţi pe malul îna1t al Dunării» i imprejurul cărora s'a stabilit cu vre-
mea o 'intreagă populaţiune, in majoritate romană, ca i aceea care se aşezase in jurul
castrelor din interior.
Vieaţa romană, din ce în ce mai intensă, ajun.se «să se himul-ţească spre a umpleâ
satele (vici) şi ţinuturile de ţară. (territoria), alăturea cu Dacii şi Bessii traci, localnici,
alcătuind bogatele comune rurale (territoria), intinse cât o plasă de azi, şi cuprinzând

mulţime de sate (vici), cătune, brănişti şi slobozii (pagi), curţi cu moşiile lor (villae).
Căci nu trebuie să uităm, că alăturea de satele (vici) atârnătoare de oraşele greceşti
dela Mare şi făcând o singură comună cu ele, avem adevăratele comune rurale, numai
traco-romane, cu primari aleşi pe cinci ani (quinquennales), ajutaţi de primarii mă-
runţi, aleşi—câte doi — pe un singur an (magistri), de fiecare sat (vicus), ori de
primarii numiţi — câte unul — de autoritatea civilă ori militară, care stăpâneşte
peste ţinutul deacolo (princeps loci, praejectus pagi etc.) şi încasând veniturile comu-
nale prin perceptorii-săteşti (quoestores vicorum). Aceste mici comune rurale 'işi au
consiliul lor comunal, de sfetnici numiţi curiales, un fel de senatori, iar satele îşi au
şi ele, consilii comunale mai mici, de oameni bu-ni şi bătrâni numiţi decuriones. Satele
care au şi târg, sunt fireşte mai neatârnate, fie faţă de capitala grecească a comunei,
unul din oraşele însemnate dela Mare, fie de capitala romană a comunei lângă unul
din lagărele de degionari» ori de «ajutoare» de pe malul Dunării. Satele mai sărace
şi cătunele atârnă insă mai mult de porunca primarului i consiliului comunal cen-
tral». [V. P., Inceputurile vieţii romane, pag. 105].
Am reprodus s-uccinta infăţişare de viea-ţă prosperă a Dobrogei îa vremea romană
şi organizarea ei, pentru a ne puteă convinge i mai lămurit asupra intensită.ţii ele-
mentului roman şi ca să putem 'inţelege apoi cum s'au pierdut in această massă toate
celelalte popula-ţiuni eterogene care alcătuiau şi atun.ci, ca i în vremea noastră, un
fel de mozaic etnografic.
Aşâ dar lângă centrele legiunilor în mod natural se desvoltau satele, vici, ce co-
prindeau o populaţiune rurală romană, alături de elementul aborigen.
linişte de sub Claudiu, liadrian şi. Antonin Piul favorizează o puternică populare
a 15- 0-b.rogei cu colonişti romani «agricultori şi crescători de vite,in centre rurale, vici
şi pagi, cu o organizaţie municipa1-a, ce-1 dreptul, primitivă, dar, in vederea apropierii
oraşelor greceşti dela Mare şi a oraşelor castre, romane, dela Dunăre, de care, ca
territorium, cei mai mulţi din aceşti vici şi pagi atârnă. — fără îndoială satisfăcătoare».
[V. P., Cetatea Tropaeum, pag. 18--19].
Unele sate s'au alcătuit in jural_asezării unui sin.gur cap de familie, aşâ cum îl
arată Odinioară, la Caramuratul de azi erâ satul vicus Clementianus, numit
185
iNFĂŢIŞAREA ETNOGRAFICĂ A DOBROGEI IN ANTICIIITATE
Clementianensis, după Clemens, numele descălecătorului; la Şeremet, vicus Casia-

nus ; la Sarai. lângă Hârşova vicus Verobrittianus, iar in. -ţinutul Histriei vicus Ce-
leris, vicus Quintionis şi vicus Secundini; în regiunea oraşului Tomi un. vicus Nar-
cisianus. [V. P., Inceputurile vieţei romane. . pag. 147].
Tropaeum Traiani se formează ca un vicus civil pe lângă staţiunea militară,
alcătuindu-se din veteranii diferitelor corpuri legionare sau auxiliare dela Dunărea
de jos, aşeza-ţi i dăruiţi cu proprietăţi rurale.
Coloniştii proveneau nu n.umai din aceia cari-şi termin.au serviciul militar în.
Scythia minor, ci i din alte părţi ca de pildă din Siscia (Panonia), din Italia, ca aceia
dela Troemis, sau chiar din Asia Mică: Perinthus, Tius, Nicomedia, Heracleia, Ma-
zaca, Tyan.a, Abonuteichos i Bithynia; o romană din Ratiaria la Tomi, un roman
din Oescus in Troesmis, după cum se găsesc deasemenea şi veteran.i din Dacia. [V.
P., Tropaeum, pag. 34, nota 74, pag. 35].
«Toată An.atolia i Siria au ajutat la creşterea popula-ţiei din Sci-ţia Mică. Dea-
semenea Grecia, cu toate coloniile ei din răsărit şi din Marea Neagră. Ceeace e insă

vrednic de cea mai mare luare aminte, este că răsăriten.ii acestia ij.i infătisează intot-
deauna vieata grecească, cum fac, fără nici o abatere în -ţara Traciei (intre Balcani
şi Marea Egee) ci de cele mai multe ori sun.t trecuţi cu totul la vieaţa roman.ă>>. [V. P.,
Inceputurile vieţei romane, pag. 153]. In Troemis, Noviodun.um, Aegissus, Ulmetum,
Tomi i Axiopolis se află un intreg colegiu de navigatori «collegium nautae universi
Danuvii». [V. P., Die Nationalitiit der Kaufleute im tiimischen Kaiserreiche, Breslau,
1909, pag. 33 şi 72].
Apariţiunea unor anumite sărbători în Sciţia Mică, ne arată amestecul ce s'a
produs in popula-ţiunea -ţinutului. Tracii imprumută dela Romani sărbătorirea celor
mor-ţi «Ziva trandafirilor>>, Rosalia; Romanii primesc dela Traci «credin.-ţa in zeul
nemurirei
.
sufletului: Heros Domnus>>; «Un.ii, din. fundul Asiei Mici si din Persia, adu-
ceau credinţă in Mithras, Soarele Nebiruit (Sol invictus Mithras) — alţii, din. Siria
de rneazănoapte, credin.-ţa in zeul cerului i al trăsnetului, Jupiter din, Doliche, stând
in picioare pe spatele unui taur, cu securea cu două tăiuşuri in mân.a dreaptă, cu
' tuitoare_prinb_otez,
fulgerul incea stângă — al-ţii, din Egipt, credinţa in Isis, Zeiţa-r41-ân
mărturisirea tainelor ascunse ale suferinţei ei pentru găsirea trupului ciopârţit şi
aruncat pe drumuri al Zeului ei soţ Osiris — sau credin.-ţa in zeul părinte, tovarăş
nou al Isidei, Sarapis sfârşit alţii, alte credin.-ţe>>. [V. P., Inceputurile vieţei ro-
mane, pag. 167--168; cf. V. P., Fouilles d'Histria în. Dacia, II (1925)
pag. 221, 227]. Si'Ld
Pentru anul 142 avem asezare romană rurală la Udiţ,2,214.(n.ord cte Constan.-ţa);
in 157, colonizări in -ţinutul Histriei la Kuciuk-Kioi. [V. Pârvan., Ulmetum, 57g-;- V. P.,
Tropaeum 20, nota 24]; in vremea lui An.tonin Piul vici romani lângă Aegissus, Vicus
I. Urb., i in timpul lui Septimiu Sever aşezări lângă Noviodunum, ca vicus B.
...ridav (?), vila Siampudi (?)şi vicus Siribuendi (?); în 178 o aşezare rurală lângă Ba-
badag, un vicus Nov (?) i in 187 un vicus la Caildere [V. P., Ulmetum, 578; Tropaeum,
21]. Din găsim următoarele centre de viea-ţă romană: Abrittus, un
territorium Cqpidavense lângă. Capidava, (astăzi Kalakioi), vicus Ulmetum, lângă
satul Pantelimonul de sus, sau odinioară Ceatalorman., un puternic centru de aşezare
romană.
186
INFĂŢIŞAREA ETNOGRAFICĂ A DOBROGEI iN ANTICHITATE
Elementul roman, atestat de numeroasele inscripţiuni descoperite acolo, este

absolut predominant i e reprezentat prin următoarele familii: Aelia, Valeria (cu
patru ramuri, ori poate chiar gen.era-ţii, ale unei familii primitive unice: familia lui
Valerius Maxellius, cea mai veche, constatată la a. 140, apoi a lui Valerius Felix,
a lui Valerius Victorinus şi a lui Valerius Valens, probabil cea mai târzie) — Aemilia,
Cocceia, Calventia, Longinia i Iulia, apoi două gentilicii Ulpia i Flavia, toate formate
din. «Roman.i compleţi, cives Romani, de prin alte provincii mai de mult romanizate.
[V. P., Ulmetum, 591], pe lângă cari am mai puteâ adăugă incă familii ca Martia
Domitia. [V. P., Ulmetum,( -11 - 2, 397].

Lân. ă Hasarlâc, un (vicus,a-N Verobrftti(mus, apoi o serie intreagă de vici
pe lângă Karaharman, pe iritriu1 vechiului Histrus, ca vicus Parsal (?), vicus C . . .
cos (?), vicus Cereris impreună cu altele nenumite, pe care inscripţia le pomeneşte prin
vorbele: «quod si q[ui] ex eis non fecerint»; lângă satul Karamurat un vicus Clemen-
tinus [Tropaeum, 23; Ulmetum 581] ; pe teritoriul cu capitala Tomi, la Hasiduluk,
un vicus de veterani si cives Romani [Ulmetum, 579], la Urluchioi un vicus Amlaidina

iar la mijlocul Dobrogei un vicus Hi. . . . lângă Dorobanţul [Vezi harta «Dobrogea
in timpul Romanilor», anexată la lucrarea Ulmetum, i pag. 577], la nord de Constanţa,
lângă satul Palazu-mare, un vicus Sc. . .ia i un vicus turris Muca. La nord de Cal-
latis vicus Sardes i vicus Asbolodina ce se pot socoti ca nişte vici extramurani, iar
la sud doi vici: Val . . . (?) şi Ce . . . (?) [Pentru cei doi dintâi vezi Tropaeum, 24,
iar pentru ceilalţi doi, harta dela Ulmetum].
In. Nord se găsesc o serie de aşezări romane la Pisicuţa (din faţa Gala-ţilor), Garvăn,
Ghermea, Greci, Tai-ţa, Carcaliu, Turcoaia, Satu-Nou, Pecin.eaga, Ortachioi, Bala-
bancea, Văcăreni, unde se vede i o staţiune de beneficiarii, Rachel, Parcheş, Somova,
Teli-ţa, Câşla, Daucea, Meidan.chioi, Niculi-ţel. [Ulmetum, 578], după cum in col-ţul
cuprins intre Tulcea-Dun.avăţ-Halmyris i Karanasuf-Istros se dovedesc, pe baza
rămăşiţelor găsite, ca vechi aşezări romane următoarele localităţi actuale: Caraibil,
Agighiol, Sarinasuf, Zibil, Enisala, Beştepe, Prislava, Karamankioi, Paşa Câşla, Kanlâ-
Bugeac, Ciamurlia de jos, Casinicea, Râmn.icele amândouă, Casapchioi, Imam-Cişme,
Tariverdi, Caranasuf, Peletlia, şi in jos, spre Constanţa : Caraharman., Gargalâc, Pa-
lazu-Mare.
Pe drumul Abrittus-Tropaeum-Cavaclar aşezări romane se aflau la Saragea (vi-
cus), Kerimcuius, Kiosseler, Beşaul, Cavaclar, iar pe drumul Callatis-Cavaclar urme
ce atestă o vieaţă romană prin morminte frumos clădite, la Sarighiol i Kiragi. Di-
recţiunea Axiopolis-Tomi enumără «cen.trul romano-greco-trac» dela Alakapu, apoi
Hasancea ; Baltăgeşti, Ghelingec, Cogelac, Dulgheru,
Caildere (vicus) sun.t atestate prin inseripţiuni, ca localită romane, pe drumul
-ţi
Capidaya-Ulmetum-Histria. [Ulmetum, 580, 583 şi harta]. Izzaz
avem: Valea Hogii, Ostrov, Dăeni, Ek:Ş2Lai, Hasarlâc, 'Haradoc, Tichileşti si
,
Terzichioi.
In sfârşit, intre Axiopolis-Tropaem i Durostorum urmele romane sunt vădite
la: Hinog, Mircea-Vodă, Celebichioi, Cetatea Pătulului, Raşova, Muzait, Vlahchioi,
Aliman, Mulciova, Cocargea, Urluia, Cuzgun, Baccuius, Beilic, Mărleanu, Oltina, Satu
Nou, Părjoaia, Canlia, DerN'en.t, Bugeac, Ostrov, Almalâu, Arab-Tabia, Caranlâc,
Nastradin, Dobromiru din Deal, Abtat, Abtatcalesi, Copacli, Cociular.
187

1NFĂŢIŞAREA ETNOGRAFICĂ A DOBROGEI 1N ANTICHITATE
Inşirarea aproape a tuturor localităţilor existente astăzi în Dobrogea ne arată că

nu este loc unde odinioară să nu fi fost viea-ţă romană, dovedindu-ne, fărănici o pu-
tinţă de indoială că elemen.tuLetnic, care stăpâneă Scythia minor, erâ cel roman, venit
din diferite părţi ale imperiului roman., cum am amintit mai sus.
Romanizarea mersese aşâ de departe îneât chiar la Histria, puternic centru grecesc,
alre~"
.
lista oamenilor pe o lespede de marmoră găsita arată că, din cei 157 de bătrâni, 29
cari 5 poartă numele de Flaviu după impăra-ţn Vespasian,
Titu şi Domiţian. Chiar Grecii, deşi nu sunt cetăţeni romani, incep să poarte n.ume
romane. <<Ceeace însă e incă mai insemnat pentru viaţa romană, in ţinutul de ţară al
Histriei, e marele n.umăr de sate traco-romane de aici, cu limba n.umai romană, cu
sărbătorile romane ale Rosaliilor, cu civilizaţia aproape orăşenească romană», [V. P.,
Inceputurile vieţii romane, pg. 125 ], cum este d. ex. in satul lui Quintio.
In aceas vrem d iflo • vietii romane elemen.tul aborigen nu dispăruse cu
desărşire, ba putem spun.e că aleătuirea popula!innii.
r,n_za,14, fiind adus 1iscu1tare insă., acolo

unde prezenţa lui deveneă neliniştitoare pentru siguran-ţa celorlalte populaţiuni.
Poate o bună parte din ei, impiedecaţi in rosturile lor de acasă prin in.ain.tarea romană,
se vor fi retras pe celălalt mal al Dun.ării, in câmpia munteană, pentru ca mai târziu
să se retragă spre munţi.
Existau Daci îneă in cetatea Ăusdec..., sau in apropierea ei, căci in.scripţiunea
găsită lângă satul Azarlâc, din vremea lui Marcus Aurelius spun.e intre altele: termini
positi territorii civitatis Ausdec(...) adversus Dacos secundum actorem civitatis Vexarus
T(...). Opus hoc excessent Daci.
Vexarus delimitează, deci, după ordinul guvern.atorului provinciei, impreună cu
comandan.tul cohortei din apropiere i cu un alt cetăţean, teritoriul cetăţei Ausdec (...),
faţă de Dacii vecini cari, probabil că din cauza năvălirilor produse în. Dacia i Moesia
de răsboiul marcomanic, se aşezaseră, violân.d proprietatea rurală a cetă-ţii sus numite.
[V. P., Tropaeum, 26, interpretarea in.scripţiunii; Ulmetum, 589].
Dacă inscrip-ţiun.ea zice adversus Dacos i opus hoc excessent Daci, inseamnă că
chiar în apropierea graniţelor fixate de noua delimitare ei se aflau in centre stabile,
în care erau invitaţi să se retragă, probabil i cei ce in mod abuziv se aşezaseră in
teritoriu străin.
Altăinşcriptiune ni-i arată stabili la Ulmetum impre-ună. cu Romanii: Cives Ro-
mani et Bessi consistentes vi,co tilmeto.
Nume trace ca Attas Possei, Ithazis Dada şi soţia lui Ziftia, găsite Intr'o inscrip-
ţiune la Ulmetum sun.t insemnate, pentru' problema noastă etnografică, din mai multe
puncte de vedere. Cea mai insemnată latură insă a chestiunii este ex
nului etnospfiy dei3refacere a_v2pula-ţiunii i pentru cazurile un.de exemple documen-
tare ipsesc.
In cazul nostru bunicul a fost un adevărat trac: Possis; Attas Possei a căpătat
un nume grecesc, Attas, ceeace ne arată că influenţa grecească a oraşelor dela mare
a fostioarte puternică asupra elementului autohtOn, Inainte de colon.izarea pe care
au făcut-o Roman.ii cu acest element in centrele mai prin.cipale de viaţă i că, deci, <<ei
n.'au reprezentat o rezistenţă etnic-naţională tracă, ci una cultural-naţională greacă
mult mai puternică faţă de romanism i mult mai statornică».
188
iNEĂŢIŞAREA ETNOGRAFICĂ A DOBROGEI ÎN ANTICHITATE
Fiul lui Attas Possei, atestat 1n inscripţie cu cognomenul de /ustus, lămureşte pe

deplin că erâ câştigat pentru romanism. Aceşti Bessi, strămutaţi în Ulmetum de
lângă. Philippi din Macedonia, pe lângă obiceiurile pur trace relativ la cultul stră-
moşilor, adoptaseră insă formele italo-romane pentru cinstirea memoriei eroilor lor.
[Ulmetum, 561-562].
Pen.tru cunoaşterea mai de aproape a romanizării Tracilor ne vine în ajutor o
altă inscripţie funerară din Tropaeum, în care Itz-ţu y
Comozoi interfectus a Castabocis îi ridică un monumen.t fun.erar de aducere aminte. Se
vede de aici că tatăl i bunicul au fost daci: Daizus i COmozous (nume trace), iar
copiii poartă amândoi nume romane.
Tot din Tropaeum ştim că un. Mucaporus, tatăl, i Eftepir, mama, cu nume tra-
cice, au ca fii pe Valens i Sabinianus fili superstantes, cu nume romane, după cum
altă in.scripţiune din aceeăş localitate mărturiseşte clar că cei doi fii ai lui Rigozus,
un trac, Crescens i poate chiar Cornelius Vitalis, deveniră, romani!
spre deosebire 4e—Daci, rni repede atraşi de val-ul romanizării, lucru ce se vede pentru

cei dintâiu din tene -ţa de a si vinumeleoretnf2rmaromană.Asa in
loc de Mucatra sau Mucatralis ei işi zic Mucatrio-onis, sau în loc de Seuthes, işi scriu
numele Seutho-onis. [Tropaeum, 28 —29].
Spre mijlocul provinciei mulţi din autohtoni, aparţin.ând ţin.uturilor Capidava
Sucidava, unde se aflau sigur in.tr'un n.umăr destul de insemnat, — vor fi suferit
acelaş proces de desnaţionalizare, pe care totuş nu-1 putem urmărl din lipsa materia-
lului documentar.
Numiri trace intâlnim insă mai multe, aşă cum am arătat mai sus, când am po-
menit despre elementul autohton al Scythiei minor.
Câte odată unele inscripţiuni ca: Marti(u)s P(h)ilo mag(ister) vici Ultinsium
posuit de suo et Bes(s)is, constată că sate locuite_în intregime de Bessi, ca Ultinsium,
vicus cu magister şi decuriones, erau romanizate_in întregiu.i.e. In fundul sufletului
lor licăreâ incă conştiinţa că sunt peregrini, d.eosebiţi de Romanii compleţi, cives Romani,
şi că deci sunt natione Bessi.
N.umkrul_elem_eutului autohton descreste , deci treptat, iuvadat, de. colon.iştii ro-
mani cari se aşează necontenit lângă vechii locuitori, iar aceştia din urmă hylEy.timută
chniza-ţiunea _rurală. romană. Ei se _ mentin totus până in veacul III, singuri in
sate, sau amestecaţi cu alte n.eamuri.. [Ulmetum, 112, 345 sqq, 397].
Din toate exemplele mai sus amintite reiese în mod clar cum s'a săvârşit procesul
de romanizare a autohtonilor, sau a Bessilor aduşi sub formă de colonizare, in pro-
vincia n.oastră.
In marile oraşe, sau in apropierea lor, aristocraţia pământean.ă, sedusă_d.e civili-,
zaţiunea latină, a trebuit să adopte moravurile acestora pentru a se pierde in cele din
urmk, în massa ei. Po ulaţiunea de tară însă s'a asimilat aici ca şi în alte părţi ale
Imperiului dtort esittUa inv_ ăţă limba ÎYua serviciului militar
pe care-1 făceă n alte părţi ale impărăţiei, precum i prin faptul că unii dintr'in.şii,
luând in căsătorie femei latine, copiii născuţi din asemenea căsătorii invăţau, evident,
limba latină a mamelor lor.
Sclavii eliberaţi, intorcându-se acasă, aduceau cunoştinţa limbii latine ; alte ori
ridicarea unor cetăţi ca Tropaeum sau Ulmetum, necesitând braţe de muncă i popu-
189
INEĂTIŞAREA ETNOGRAFICĂ .A DOBROGEI iN ANTICHITATE
laţiunea băştin.aşă fiind în mod forţat să ia parte la zidirea lor, a făcut ca limba latină
să se intindă mai departe 11.i popula-ţiun.ea nevoiaşă. Nu pu-ţin a con.tribuit la aceasta
şiîntinderea creştinismu'ini, care mijloceâ astfel pătrunderea limbii latin.e, mai ales că
această religiune, adresân.du-se celor umili, făceă ca roman.izarea să prin.dă rădăcini
să se în.tărească mai ales in clasa rurală.
Astfel, îi d ul a ouă, trei generaţiuni, orizaj.Lizarea erâ îu;L parte săvârsită,
„--
acolo unde infru—eiifa romană era mai puternica, sau elementni-diitohton este atras in
sfera de influenţă grecească a oraşelor de lângă mare, care, drn cauza administraţiunii
rom—aii-e; bucurându-se de o completă siguranţă, luaseră un puternic avânt comercial.

Unele inscripţiuni cu n.-umiri trace, scrise în greceşte, dovedesc accasta. [V. P., Zidul
cetăţii Tomi, 434, 443, nota 11.
Din cele expuse aici se vede bine ce intensivă a fost colonizarea romană in. Do-

brogea. «In toate aceste sate romane, răsărite în scur tiinp a a.
100-200, intocmai ca iarba din pămân.t după o ploaie abundentă, p,22-93_41a_e_ for-
de‘o..p.saxiy_L(iigeni daci şi de. colon.işti «romani>>. [Tropaeum, 24].
în ceeace priveşte infăţişarea etnografică a Dobrogei, erâ i ea, ca i intreaga
pen.insulă balcanică, inundată de element roman., care se 1ntin.deă dela coastele Adria-
ticei i până la gurile Dunării i Marea Neagră, mai cu seamă dealungul marelui
rămânând n.umai pe litoralul mării o porţiune de pământ ce cădeă în cercul
de inrâurire greacă.
0 limbă romană se vorbi aici dela August si până la Phokas.
Elementul indigen rămas fu cu vremea câştigat de influenţa celor două culturi,
— mai mult de cea romană. insă, — cu care se i asimilează în bună parte şi nu 1n
lungă vreme. In unele locuri vedem trăind alături Romani, Greci i Traci, până când
un-ul din aceste elemente, devenind precumpănitor, inăbuşă pe celelalte.
In aşă fel trebuie să ne în.chipuim etnografia Dobrogei până la inceputul mişcării
popoarelor, după urma dovezilor oferite de chiar pământul acestei provincii.
Ştiin.ţa român.ească va trebui să ducă mai departe opera regretatului dispărut V.
Pârvan, fiindcă numai aşâ vor eşi la iveală toate dovezile trecutului n.ostru milen.ar
în aceste părţi, desăvârşindu-se i în domeniul ştiinţific o operă de afirmare a calită-
-ţilor neamului românesc, aşă cum a dovedit-o cu prisosin.ţă ilustrul in.văţat, după a
cărui mun.că uriaşe am incercat această modestă i unilaterală infă-ţişare etnologică
a pământului românesc transdanubian.
190
D CIA PONTICĂ ŞI DACIA C ,-kBP 1TIC
OBSERVĂRI ANTROPOGEOGRAFICE
DE
S. MEHEDINŢI
După ce elementul omenesc fusese eliminat din sfera geografiei (Gerland), azi,
chiar morfologi ai litosferei văd în geografie <<ştiinţa despre pămân.t ca locuinţă a
omului» (Davis). Iar pentru unii, <<geography is human Ecology» (Barrow, 1923).

Expresiile acestea ar puteă mulţumi şi pe bătrânul C. Ritter. Adevărul rămân.e însă
la mijloc: fără a i se da un loc precumpănitor, elementul omenesc va fi n.elipsit din
orice descriere regională, deoarece nu se poate rupe arbitrar lanţul fenomenelor ; iar pre-
zen-ţa acestui element e cu atât mai necesară, cu cât, de multe ori, tocmai
faptele antropogeografice pun i mai bine in eviden-ţă anume caractere fizice ale
unei regiuni. Aşă că vorba lui Herder: <<istoria e o geografie în miscare» va păstră
o valoare durabilă.
Totuş încercarea de a stabill legături intre om ,ş i pământ poate duce un.eori
la iluzii. Astfel, multora li se pare că nu-i cu putinţă să inţelegi vieaţa poporului
român, dacă n'o legi de fenomenul descălecării din munţi. Incepân.d eu cronicarii
sfârşind cu istoricii moderni, aproape la toţi găsim ca un. leitmotiv «Descălecarea»,
adică din Carpaţi s re Atât cre puternic s'a
impus aeeastă concepţie, incât chiar cucerirea Daciei de Traian şi colonizarea de acuma
18 sute de ani a fost privită de unii tot sub prisma descălecării. Ven.irea Romanilor
a fost n.umită. Wescălecatul dintâiu>>, pentru a lăsă lui Radu Negru i Dragoş rolul
unui al doilea <<descălecat»..
Nu e uşor să precizăm la ce se vor fi gândit to-ţi cei cari au in.trebuinţat acest
termen. Pe lângă amintirea unor legende, faptul fun.damen.tal a fost pentru cei mai
mulţi antiteza dintre Carpaţi şi netezimea şesurilor dimprejur. Iar pentru scriitorii
mai nou.i s'a mai adăugat i sugestiunea unei alte idei: nomadismul poporului român.
Geneza acestei teorii, răspândită cu deosebire intre filologi, pare a fi fost aceasta:
Cercetătorii limbii române au băgat de seamă un fapt ciudat. Poporul n.ostru a lăsat
urmele vie-ţii sale pe o suprafaţă geografică excepţional de mare. Topon.imia şi etno-
grafia ne arată dovezi despre traiul Românilor până în Moravia, unde găsim aşezări
româneşti si voevozi români chiar in secolul al XVII-lea; până. in Istria, unde câteva
sate mai vorbesc incă i acum româneşte; până în sadul penin.sulei balcanice, unde
celnicii aromâni- iernează i azi pe lângă golful Arta ori Salonic, iar spre răsărit, afară
de Românii din Rodope i atâtea *-urme român.eşti în. Balcani, găsim în stepele de
lângă Marea-Neagră n.a numai pe <<Vlahii pontici>> ai evului mediu, dar şi grupe de
popula-ţie românească, răspândită până in Crimea şi mai departe, spre Caucaz.
191
DACIA PONTICĂ. ŞI DACIA CARPATICĂ
Un astfel de fenomen este unic ca întindere în toată Europa, dacă ţinem seama
de proporţiile massei_etnice, din care roise ,această populaţie.
Care să fi fost cauza răspândirii Românilor ?-ea să atim —item ocuparea unui ţinut
atât de vast pe calea gospodăriei agricole, ar fi trebuit o gloată enormă de plugari.
Să presupun.em niscaiva mişcări subite, ca ale barbarilor, sub forma unor cete por-
nite după prăzi, iarăş nu e de gândit. Istoria nu le pomen.eşte, iar etnografia nu le
admite. Cine a ajuns odată pe treapta de civilizaţie şi cultură a poporului dac şi do-
roman, nu se mai poate intoarce la nivelul unor cete nestatornice, care să pornească
din loc in aloc, spre a trăl din prădarea altora. Nu mai răm - âneă altă explicare decât
nomadismul, adică rătăcirea cu turmele in lungul Carpa-ţilor, până in. Alpi, unde Car-
paţii-Mici ating basinul Moravei; până in culmile dalmatice şi în Istria ; până. in. Bal-
cani şi massivele Albaniei şi Greciei. Aşadar, £22211.11 ro
pe un teritoriu atât de intins, decât în ceeace a făcut in
evul mediu ca Vlah şi păstor să ajunga smomme.
Urmând acestei sugestiuni filologice, istoricii la rân.dul lor s'au grăbit să ţină

isonul spre a justificâ si ei liy_s_âdocumentelor despre Români in evul mediu. Un.de
a putut stâ neamul românesc atâtea secole? Desigur in rnunţi, spre a se adăposti
de barbari. i cu ce trăiau acolo ? In.deosebi cu păstoritul. Prin urmare, după ce tim-
purile s'au mai liniştit, Românii, tot ca pă'.stori, au trebuit să se intindă spre poalele
Carpaţilor, adică au ftlescălecat». i astfel, descălecare şi nomadism au ajuns un fel de
categorii inevitabile pentru judecata celor ce se ocupă cu vieaţa poporului român in
evul mediu. Iar din modul acesta de a ra-ţionă a rezultat ca un fel de sub-concluzie:
îusemnătatea mai mică a şesului faţă de centrul muntos al teritoriului român. Carpaţii
au fost adică / u/, iar ntarginile 'intre care i Dobrogea — sunt ca unferTe
anexă de valoare fluctuantă şi deci secund.ară.
Totuşi, pentru geografi i etn.ografi, concep-ţia aceasta e cu totul neadmisibilă. Ei
au reacţionat in contra unei astfel de simplificări arbitrare a vieţii poporului român.
Şi de_oldicarep şi n~splul Românilor sânt simple iluzii de bibliutecă 1 ). Insă
şi antropogeografiei ţărilor carpatice nu va puteă
fi deplin elucidată 4.eciţ_p_rintr'o cer.eetare_anOitieă (incepând cu măsurători aiitropo
logice), după un program la fel cu cele ce se urmează în alte regiun.i similare. Deo-
camdată, in legătură cu arginea de răsă'rit a teritoriului nostru etnic, să ne fie permis
a subliniâ câteva fapte, care ne arată Dacia ponfică
t al _ ă lumină, decât aceea, pe
_ -" _ _
care caută s'o acrediteze cei care pierd din vedere punctul de privire geografic.
I. PERIOADA PREISTORICĂ
Ascensiunea muntelui.— In.ainte de istoria scrisă, care incepe în ţinuturile

noastre numai cu vreo jumătate de mileniu inainte de era creştină, elementul geografic
cel mai insemnat pentru vieaţa omului erâ aci lunca râurilor. Resturile neolitice sunt
1) Intr'o comunicare Ia Academia Română, cu poporului român›> s'a arătat temeiurile pentru care
titlul «Premise geografice şi etnografice la istoria formulele acestea nu pot fi acceptate.
192
DACIA PONTICĂ ŞI DACIA CARPATICĂ
destul de abun.dente pe lângă lun.ci, iar în timpurile din urmă s'au găsit şi resturi
paleolitice. Se în-ţelege că ar trebui să fie cartografiate mai intâiu toate staţiun.ile,
înainte de a formulă o concluzie definitivă. Dar şi atât, cât putem judecâ până acuma,
este evident că lun.ci ca ale Prutului şi Nistrului, unde omul primitiv, pe lângă hrană,
aveâ la în.demână şi cremenea indispensabilă pentru fabricarea uneltelor, au fost
regiuni privilegiate. Tot aşâ şi b%2Lâta luncă a Dun.ării. In bălţile şi gârlele regiunilor
inun.dabile, hrana erâ mai u,şor de_.£1.~t, nu numai pentrucLuguii, scoicile, etc.
sunt un v nofensiv,,ca meJiiisibătrkuii_il.--p-trheau,!elege>>, dar
mai ales pentru regularitatea cu care bălţile se umplu in fiecare primăvară cu peşte
şi uşurinţa pescuitului în lunile de secetă., când apa se scurge iarăş in Dunăre. Apoi
nu trebuie să uită.m că 11,1ncile_ufzrj4.u.z. pe lângă hrană, şi bune adăposţui: "in ostroa-
vele cu păduri de să1,51,Lplopi, răchia.,421 cătină, 14z,Lc~!:i. 21.1tea. u ascund.e, ca şi
cei ce tră.esc în pădurile ecvatoriale. Hikeugulsk_fmn,ziş, încurcat de liane, este şi
azi in un.ele părţi aproape insondabil, ca şi stufişul Iar in unele părţi
se mai adăugau pentru adăpost şi peşterile malurilor înalte. Deaceea, nu-i de mirare

că, Incepând cu Ostrovul mare şi sfârşind cu Delta, popinele şi «grădiştele» cuprind
atâtea rămăşiţe de aşezări omeneşti străvechi.
Tot in legătură cu lunca trebuie să amintim aşezările legate de «piscuri>>. In realitate nu au nimic
comun cu inţelesul obişnuit al acestui termen orografic, afară de faptul că piscurile sunt doar capetele
mai mult sau mai puţin ascuţite ale unor peninsule pe care ţinutul vecin le trimite ca un fel de promon-
torii în lunca inundabilă a râurilor. Din aceste locuri proeminente, populatiile străyechi
teau privegheă 2.41.?4,1,..UAL(Lepaur.„.; se puteau apără nu numai de inundaţii, ci şi de duşmani, fără să
se depărteze de hrana de toate zilele, pe care le-o procurau apele luncii.
Din această constatare rezultă însă un fapt foarte insemn.at: abiâ după ce s'a
în.desit populatia in lun.cile râurilor şi
ş.pe,... e~uyatei•kx&d. .1.ri
meroase atat spre Tisa, cât şi spre Dună.re),tzrotoparmtnrLostri s u sindumt
de bălti z
, spre
ruuntele mai puţin favorabil vieţii. Intâi au trebuit să scape Car p zăp zile e
abunden.te ale epocii glaciare, care chiar şi vara căptuşiau cu ghiaţă culmile mai
inalte, pentru ca primii locuitori să ia in stăpânire şi văile carpatice. Pen.tru acest scop
ei trebuiau să se deprindă cu o vânătoare mai grea decât cea de lângă luncile râurilor
din şes şi mai ales le trebuiâ tovărăşia animalelor domestice.
Aşadar, pentru înleg ăturii din m , ttrebuie să urmărm
ascensiunea progresivă spre cetatea carpatică. Din punct de vedere demografic şi antro-
pogeografic, am puteâ zice că s'a petrecut aci un fel de dncălecare>> a Carpaţilor, apoi
o cuibărire in podişul ardelean. i în toată această epocă, şsul a avut u
eădere asu ra munţilor, mai ales că şesul, alături de luncile râurilor şi de bălţi mai
aveâ aci la inde—mână păduri, poene, antestepă şi stepă, adică o gal0 intreagă de
condiţiuni, J.Q.Qă ad_utaz,„La zuzcjin.—P\entru a inţelege toată
adaptarea aceasta, pe lângă explorarea staţiunilor preistorice va fi necesară o amă-
nunţită descriere a păstrate în.că şi azi sub forma
<<culegerii>>‘ diredin _natură a mijloacelor de existentă. P riitu1 ri, M
cirea gârlelor, adun.area scoicilor, a racilor, a rădăcinilor comestibile, a ciulinelor din
bălţi, etc., sunt documente expresive, pentru a dovedi In faza aceasta de populare
193
13 Dobrogea
DACIA PONTICĂ. ŞI DACIA CARPATICĂ.
s:zerioritate uncii şi câmpiei asupra munţilor şi prin urmare şi

care 1-a avuţ Balta>> imen.să dela apusul şi n.ordul Dobrogei> zorile istoriei.
II. PERIOADA GETO-DACICĂ
In mornentul când începe istoria scrisă, cetatea carpatică erâ de multă vreme
nu n.umai locuită, dar i ajunsă la o civilizaţie destul de înaltă, — ceeace presu une
o Ândesire considerabilă a populaţimi. Vom relevâ numai două fapte: încă din zon. e
~siffle~-,
oriei documen.tare, vedem tot lantul carpato-balcanic legat de vieata aceleeaşi masse de
popula-ţie (tracă ; iar în ee priveşte pe locuitorii Ardealului, îi găsim vestiţi pentru
reşterea albinelor şi exploatarea minelor (in.deosebi pentru bogăţia lor în podoabe
r t .y-de aur, ceeace inseninează stabilitate şi trecerea spre industrie). Când se arată
Dariu pe ţărmul dobrogean, an.titeza între n.omazii, cunoscu-ţi sub n.umele de Sciţi,
7 19Mitorii -ţinuturilor legate de Carpa-ţi erâ nu se poate mai vădită: de o parte o

Jume statornică de plugari, apicultori, minieri şi industriaşi; de altă parte popula-ţia
1-"H flotantă a celor ce trăiau purtându-şi corturile pe Documentul cel mai
semnificativ al acestei an.titeze ni-1 procură insuş Herodot. Când Sciţii au cerut aju-
torul părin.ţilor noştri, ca să se impotrivească.în cTui Dariu, cei lega-ţi de
carpatice i pericarpatice prin atâtea şi atâtea fire ale un.ei vieţi statornice au
respins propunerea nomazilor, lăsându-i in seama norocului lor de oameni ră-
tăcitori.
Astfel nu e de mirare că centrul puterii politice a Dacilor se rezemâ la n.evoie pe
Carpa-ţi, desi ei fac fron.t lui Dariu lângă fărmul mării. Căci atft.t_Qununa_ carpatică
a,mun-ţilor, cât şi periferia pontică erau deopotrivă ale neamului
si Daci de Roniani. Insă, ca pps:a—efritt~tal, ei au trebuit să se sprijine mai ales
pe munţi. iieaceea, momentul sub Burebista i Dee,ebal,
acropolea dacică erâ ţara dintre cele Mureş, Tisa, Dunăre şi Olt, având
la mijloc ceeace geografii şi geologii numese «massiv-al banatic», cu pun.ctul de cul-
minare în Retezat. Acolo erâ firese să se condenseze puterea lor, dacă ţinem seama
de depresiunile adăpostite între mun.ţi şi de coridoarele de comunicare între ele: lungul
coridor bănăţean, un.de siCernâ; coridorul Bistrei sau
al Porţilor-de-Fier din.tre Banat şi Haţeg, precum şi coridorul Surducului i al Meri-
şorului, între Jiu şi Streiu. Acolo erâ nodul orografic cel mai favorabil pentru privi-
gherea politică şi a Carpaţilor, şi a Dunării care arată calea spre mare 1). — 0 dovadă
pipăită sun.t şi cetăţile dacice, găsite de curând până la 1000 m. în creerii
mun-ţilor.
Dar asta nu in.semnează deloc că periferia pământului dacic a ieşit vreodată din
sfera vieţii poporului nostru. — Totuş, cu privire la marginea răsăriteană, ad.ică Dacia
ontică, un.ii au avut impresia că ea ajunsese streină de elementul autohton. De
istoricii greci ne arată uneori ţinutul dintre Dunăre şi Mare sub numele de Sianjjcă
1) E caracteristic că in momentul celei mai li- cebal, când incepe strâmtorarea din partea Roma-
beri manifestări dacice, sub Burebista, capitala nilor, capitala se retrage spre mijlocul masivului
statului erâ acolo unde lanţa—Ca—rpatic-e tăiat de banatic.
Dunăre (aproape de Oraviţa), şi numai sub De-
194
DACIA PONTICĂ ŞI DACIA CARPATICĂ.
Care este origina acestui apelativ şi care e valoarea lui etnografică.?

Privin.d faptele mai deaproape, vedem că numele de Scitia-mică e un. laps toyo-
n.imic, cum găsim multe 'in literatura geografică si in hărţile mai vechi. Porecla s'a
ilu inarilor greci. Cine plecâ din. Egea, cea plină de insule
muntoaseşi mărginită de -ţărmuri iarăş muntoase, trecând prin. Bosfor, când ajun.geă
in. Marea-Neagră, da cu ochii de un peisaj nou: ape intunecate, mai reci decât ale
Arhipelagului şi o completă lipsă de insule. Tinând: drumul pe lângă ţărmul stân.g
al Pontului, câtva timp, peri lul amintiă incă imagina patriei, deoarece la orizont
tot se mai zăriau vârf-uri de munţi, până la capătul lui Haemus. Indată insă ce corabia
treceâ de capătul Balcanilor şi cârmiă prin golful Balcicului spre Caliacra, Callatis,
Tomis şi Histria, aspectul se schimbă fundamen.tal. Pe lângă răceala vântului care
anun-ţă «frigul scitic», cel care se apropiâ de -ţărm zăriâ dintr'odată un ţinut monoton.:
o câmpieìntinsă şi acoperită numai de ierburi, cum nu se găseşte nicăiri imprejurul
Egeei. Doar spre gurile Dunării, dacă se mai arată in depărtare câteva dealuri teşite.
Apoi dela deltă spre n.ord piere din ochi orice urmă de inălţime. Pentru marinar, toată

ţara aceea erâ o parte din marea stepă locuită de n.eamuri no.made, cunoscute sub nu-
mele de Sci-ţi.
Aşadar, nimic mai firesc decât să lege de numele Sciţiei tot -ţărmul de unde pier-
deau din vedere ultimul munte (Haemus) care le mai aduceâ amin.te ţinuturile egeene.
Astfel, călătorii greci, printr'o generalizare uşor de inţeles, au intins numele Sciţia
până la extremitatea Balcanilor. — 0 simplă iluzie de marinar.
Adevărul geografic e însă altul. Pen.tru cine se coboar-ă din Carpaţi, ţinutul dintre
Dunăre i Mare se prezintă sub un aspect cu totul deosebit. i anume, şunt trei
44.9.~424r..i mai caracteristice pentru cel care se apropie de mare, venind dinspre Ardeal.
Drumul codrului.— Cine coborâ din Carpaţii de miazăzi puteâ până in

timpurile din urmă să ajun.gă in. golful Balcieului, fără să bage de seamă că a intrat
in.tr'un ţinut deosebit de cele legate de munţi. In adevăr, urmând mănunchiul de râuri
din. basinul Argeşului, se intin.deă la poalele munţilor un imens codru Vlăsia), con-
tinuându-se peste Dunăre cu altă pădure mare (Deliormanul). Călătorul ar fi putut
să meargă la umbră din. culmea Carpaţilor până la ţărmul Pontului.
Azi, puntea aceasta de verdeaţă a fost fărâmată şi in multe locuri nimicită. Dar reconstituirea pei-
sajului dacic de odinioară e lesne. Continuitatea pădurii e adeverită nu numai de apelativul incă viu de
#coskul ci chiar de resturile vegetaţiei arborescente, precum, şi, de solul de pădure, care este o probă
irecuzabilă. Basinul Argeşului, primind o cantitate mai mare de ploi, iar luncile afluenţilor săi fiind nu-
meroase şi aproape unele de altele, creşterea copacilor găseă aici condiţiuni deosebit de favorabile.
Aşa dar, pentru cel care urmă drumul codrului, Dacia nu se sfârşiă decât la
ţărmul Mării-Negre.
_
Lunca Dun.ării aproape nu se băgă in seamă, deoarece tocmai
-
în. •Deptul gurn Argeşului, albiâ e foarte ingustă.
Drumul stepei.— Aceeaş impresie unitară o aveâ şi cel care apucâ pe drumul
n.eted al Bărăganului. Cine urmează hasinul IalQuiţeie indată ce se depărtează de
mun.te are peste tot înaintea ochilor monotonia şesului acoperit de ierburi. Copacii
lipsesc cu desăvârşire (afară de perdeaua ialomiţeană). Iar dacă treci Dunărea şi tai
Dobrogea pe la mijloc, ai aceeaş impresie dominantă: lipsa de râuri, lipsa de puţuri,
195
13*
lipsa de copaci, atât în dreapta, cât şi in stânga fluviului. Aşadar, o imensă stepă dela
poalele Carpaţilor până în mare. Deaceea, pentru părinţii noştri, Dacia sfârşiă i pe aci
tocmai la malul mării.—E drept că la mijlocul drumului, dau de un lar uluc Balta. Insă
e vrednic de relevat că marginile ulucului, pentru cel care il observă din mijlocul
par tot atât de inalte, fie că se uită spre Bărăgan, fie că priveşte spre răsărit, către
Dobrogea 1).
3. Drumul luncii Siretului. —0 altă legătură pipăită intre cetatea Carpaţi-

lor i ţărmul mării este lunca Siretului de jos, unde arcul carpatic inaintează mai mult
spre răsărit. Tocmai pe aci sunt câteva din pasurile cele mai directe care duc din Ar-
deal spre Dunăre şi Dobrogea. Iar călătorul aveâ i pe aci sub ochi un aspect destul
de omogen: din codrul carpatic, prin zăvoaele din lunca Siretului, puteâ ajunge în
massivul păduros din nordul Dobrogei, care se intindeă până aproape de mare (cum
dovedesc incă şi acum urmele pădurii). Chiar i fagul, care se teme de stepă, pe aci
trece peste Dunăre, cum trece şi in Deliorman. Prin urmare, i pe calea aceasta, Dacia

carpatică şi Dacia pontică, făceau pentru ochii autohtonilor urtul i acelaş trup.
E drept că pentru cine ia seama de aproape, ţinutul din nordul Dobrogei, i ca relief, şi ca struc-
tură a scoarţei, se deosebeşte de câmpia română. Până mai ieri, petecul acesta de pământ erâ o enigmă.
zi sştieac.1 e r4gLăşiţa unui lanţ de cari se intindeau până in Boemia. Din ruinele masivelor
străvechi s'au clădit in parte culmile carpatice actuale. Prin urmare şi din punct de vedere geologic, Dacia
carpatică se leagă cu cea pontică. Podurile aruncate după vremuri la Issacea, işi sprijineau capetele lor pe
amândouă malurile 'in aceeaş rocă.
Dar, alături de aspectul fizic, insemnătatea cea mai mare, pentru epoca de care
vorbim, o aveâ ugitatea elementului etnic iu toată intinderea basinului de jos al
Dunării, — şi chiar dincolo de acest basin, până in valea 1istru1ui, unde locuiau
adică Ge-ţii nistrieni. Aşadar, când se i-vesc in aceste părţi zorile istoriei
scrise, iar Grecii incep a disemină factoriile lor pe ţărmul Pontului stâng, toată re-
giunea Carpato-balcanică, din munţi până la mare, erâ locuită de maisa etnică, din
care se trage poporul nostru 2). Deaceea, c d Dariu se arătâ în aceste meleaguri,
negustorii greci se supun ; pe Sciţi nu-i intâlneşte nicăiri, iar sunt
Getii cum erâ şi firesc pentru nişte oamen.i lipiţi prin agricultură de _pământul patriei
lor. Ca să producă o diversiune, Scitii, după ce Dariu trecuse_124zea, se gândesc
un moment să ceară ajutorul populaţiei dinspre Carpaţi, spre a da invaziei lui Dariu
un nou obiectiv. Dar autohtonii, cum am relevat mai sus, pe temeiul lui Herodot, se
leapădă de atin.gerea cu Sciţii, aşă că nomazii au trebuit să apuce drumul stepei.
Ce insemnează aceasta? Tradus în termeni geografici, demografici i antropogeogra-
fici, aceasta insemnează că străbun.ii n.oştri incă din secolul al VI-lea a. Chr. erau atât de
numeroşi ş i bine cuibăriţi pe şes i in cetatea carpatică, incât dominau toate ţinuturile
') Când s'au făcut săpături pentru aşezarea presia de unitate e veche pentru toţi, cari treceau
stâlpilor podului s'a văzut că şi sub Baltă e tot de pe o margine a ulucului spre cealaltă. Omoge-
pământ dobrogean, ba incă şi mai departe, spre nitatea stepei e vădită pentru ori i cine.
apus, până. 'in mijlocul Bărăganului (Mărculeşti), 2) când au Jundat Tomis, au găsit
unde s'a găsit părţi dobrogene, cufundate sub aici pe Geţi: Mileto, missi cloni inque Getis
stepă. Faptele acestea sunt relativ nouă, dar im- graias constituere domos. OVID. Tristia III, 9.
196
DACIA PONTICĂ 51 DACIA CARPATICĂ.
carpatice i pericarpatice până la Nistru i Mare. Deaceea, ei se cred datori să reziste. Pen-
tru ei, i Dariu, i Sciţii erau ceva eterogen faţă de pământul şi interesele lor. Stăpâ-
nind ca păstori, uicultori, jeji i min.eri tot ocolul Carpaţilor şi esu-
rile legate de Dunăre, sfân.t», - care îi 'indreptă spre mare, Geto-Dacii primiseră
'in margin.ea ţării lor pe Greci, doar ca mijlocitori ai negoţului. Dar hinterlan.dul rămă-
ses—e arantohtonilor. Stăpânul casei tre-buiă in chip firesc să fie i stăpânul uşei, adică.
al Daciei pontice. Iată cum se expiică rezistenta in con.tra străiniloi, in.cepân.d dela
1iipână la Fihp, Alexandru i Lyşimaeh„care in.cercaseră a se infige pe acest ţărm.
Insă această stăpânire a marginei răsăritene nu insemn.ă nici în epoca aceea o <des-
călecare» dela munte spre mare, ci o simplă dinţelinare», adică o 'in.chegare pe loc a
massei autohtone, din ce in ce mai numeroasă, mai deasă şi mai civilizată. CkLdp.ş.gre
o ase a _scitică aici, ori pe şesul de sub Carpaţi, cum vrea să sugereze schiţa carto-
grafică a răposatului arheolog V. Pârvan, este inadmisibil. .şă vorbesti de o
<<Dacre scitică» până in Carpaţi sau cTliar peste Carpaţi, pe temeiul câtorva rămăşiţe
de obiecte, e ca i cum ai afirmâ cj Dslizagea, ori Câmpia română sau Ardealul

reprezentau o. <<Dacie elenică», fiindcă găsim ici si colo resturi de amfore,
monete greceştr sau alte urme ale negoţul-ui. Pe calea aceasta putern construi
hărţile cele mai absurde, mai ales dacă uităm că negoţul e un fenomen cunoscut
chiar primitivilor.
Oricare ar fi insă amăn.untele, un lucru e sigur: in m_o_r_n_~_de_culminare al da-
cismului, adică. sub Burebista şi Decebal, când autohton.ii -ţărilor carpatice reprezentau
singura putere euroireşa-
, nă, ca_.pabilă de a se măsură cu imperiul roman., stăpânirea
dacică se întindeă din creştetul mun.ţilor până. la -ţărmul mării. Dacia carpatică si
Dacia Eontică formau o wit.a1e-~ţică, apărată, cum spune Strakp, de armate
care se ridreau până la
Concluzie: Pentru marinarii greci, care veniseră dinspre miazăzi i se opriseră
(ca i în. Tracia) la ţărmul mării, lăsând restul pe seama localnicilor, putuse să GC
nască iluzia unei Sciţii-mici, care in.cepeă chiar dela capătul Balcanului, unde ţărmul
deveniâ monoton. Din contra, pentru cei cari coborau din Carpaţi, fie că luau calea
codrului, fie că sosiau pe drumul stepei ori pe lângă lunca păduroasă a Siretului de jos,
de unde intrâ in pădurile din nordul Dobrogei, Dacia carpatică se continuă cu Dacia
pontică., fără să arate nicăiri o diferenţă de acelea care despart felul de tram al oa-
menilor. Pe un mal, ca i pe celălalt al Dunării, erâ aceeaş populaţie care, in vre-
murile de secetă işi 'indreptă turmele spre lunca verde a fluviului. Cât priveşte le-
gătura Sciţilor cu Dobrogea, ea nu se deosebeşte mult de a Cerchezilor, care, in
timpurile noastre, au trecut pe aci ca un val, lăsând în urma lor câteva ruine şi
numele unui râule-ţ.
Pentru caracterul etnografic al Daciei pon- Ovidiu. TRIST. V , 7. De aceea, el numeşte

tice, mărturia decizivă e a lui Ovidiu. El nu cu apelativul getic : F:¥1.
erâ călătOr in trecere, ci fixat in regiunea, a cărei etico littug procul a geticis
populaţie îi este aşa de bine cunoscută, in cât a finibus arbiir abest TRIST. III, 12. Chiar
invăţat şi limba getică. (Videor geticis scribere in oraşul Tomis mai mult de jumătate, locuitorii
posse modis). TRIST. III, 14. Deşi pe ţărm erau Geţi, î cic.jaee. TRISTIA
sânt şi Greci, dar Geţii sânt in majoritate
(major geticaeque frequentia gentis) spune tot
197
DACIA PONTICĂ ŞI DACIA CARPAT ICĂ
III. PERIOADA DACO-ROMANĂ
In toată perioada daco-romană, legăturile intre cetatea carpatică i periferia

maritimă urmează aceeaş direcţie, ca i sub Daci. Putem zice că, in unele priviri,
devin şi mai strânse. Relevăm numai câteva fapte:
1.Unificarea Dunării prin infiltrarea romană.—Alături de elemen-

tul autohton se adaugă un strat de populaţie romană in tot lungul fluviului. Adăugirea
aceasta am numit-o inadins «infiltrare», fiindcă fenomenul n'a fost ceva subit, ci s'a des-
-
făurat pe incetul timp de mai multe secole. Cum râurile coboară dinspre Alpi spre
Dunăre, aşâ a inaintat i elementul latin, mai ales după romanizarea Iliriei şi des-
voltarea industriei fierului la periferia răsăriteană a Alpilor. Iar curentul de oameni
de mărfuri trebuie să fi fost destul de intens, deoarece incă de pe timpul lui Tiberiu,
limba latină erâ răspândită î.n toată Panonia. Aşadar, «infiltrarea romană.», departe
de a fi opera colonizării lui Traian, este un fapt cu mult mai vechiu i socotim ca un

progres că acest termen etnografic începe acuma a fi intrebuin-ţat şi de istorici, inlocuind
nu numai termenul mai vechiu al <<descălecării», dar şi expresia mai nouă de
taţie», n.eexacte amândouă, 'intrucât sugerează idea un.ei opere politice, con.ştient
plănuită din capul locului. Nu. Fenomenul acesta, ca i multe alte fapte etnografice,
s'a desfăşurat pe incetul. Rezultatul a fost insă considerabil. De unde Dunărea erâ
tăiată in două, numindu-se Danubius in. sfera negoţului apusean., si Ister in basinul
_
unde circulau Crecii, epoca (faco-roman_ă aduce întregirea, 'intinzând numele latin.esc
până la mare. August ajunsese cu ltotarul până la Dunăre, dar incununarea operei
se iveşte abiâ. sub Traian care, deschizând cel dintâiu drum prin clisuri, leagă defi-
nitiv cele două segmente ale fluviului, unificân.d numele.
Intregirea aceasta a 'insemn.at, se înţelege, o legătură şi mai strânsă. intre Dacia
carpatică şi cea pontică. Iar semn.u.Lxel mai vizibil alintregirii erâ flota. De unde in
epoca geto-dacă, autohtonii nu cunoscuseră decât circulaţia cu. ciobace (monoxile),
iar flota de tonaj mai mare erâ a cetăţilor greceşti, acuma, pe lângă flota romană,
care patrulă în toată Marea-Neagră, apare i o flotă specială pentru Dunăre, ca o com-
-
pletare a escadrei de mare. (Flota aceasta a Moesiei joacă un rol in.semnat chiar in
răsboaiele dacice). Aşa dar, pentru Intâia oară, fluviul devine o arteră de navigaţie
regulată şi sigură, legând toată regiunea carpatică de -ţărmul Pontului, _ _ unde _Traian.
apasă doar pecetea romanităţii, 'intemeind oraşe nouă şi botezindu-le cu nume scumpe
al surorii). TOt Traian, ridicând în Dobrogea marele mo-
nument Tropaeum Trajani, iar în Haţeg Ulpia Trajana, a dovedit in chip concret
că închezarea politică a Daciei ajunsese completă, mergând tot in calea de pe vremea
lui hurebista.
2. Deschiderea pasurilor pe-ste munţi.—In epoca daco-romană s'a mai

petrecut incă un fapt antropogeografic i etnografic insemnat: penetrarea elementului
roman în regiunea minieră a Munţilor Apuseni. Aurul fusese aci exploatat de multă
vreme. Ţinutul devine insă acuma un fel de Californie. Pentru apărarea acestei regiuni
privilegiate, massivul 'intreg e 'incadrat de lagăre militare (Apulum, Potaissa, Napoca,
Porolissum etc.). Dar exploatările din zona minieră inviorau comerţul nu numai
198
DACIA PONTICĂ. ŞI DACIA CARPATICĂ.
spre apus, ci şi spre răsărit, către porturile dobrogene. Deaceea, pe lângă drumurile
deschise incă din vre.mea răsboiului prin Carpaţii de miazăzi şi spre Banat, se dădit
o aten.ţie deosebită i circulaţiei spre răsărit. In primul plan stâ aici drumul Oitu-
zului, păzit de un lagăr, ale cărui rămăşiţe au fost desgropate de curân.d. Pe valea
Trotuşului şi peste castrul dela Poian.a, drumul se coborâ tocmai la cotul cel mare
al Dunării (castrul dela Bărboşi), apucând direct spre gurile Dunării. Cine voiâ din.
Ardeal să. ajungă în Italia, pe calea mării, pe aci află itinerarul cel mai
scurt.
Astfel Dacia felix a insemnat în acelaş timp o nouă'. inflorire şi pentru Dacia pon-
.
tică. Ultima ..povincie romană, din punct de vedere economic, cum arata i titlul ei
(felix), lăsase ii nbăptoate celelalte. Eră in acelaş timp şi situ44341,1,1, jm-
periului. , atât de ingrijat de-bugetul deficitar, deşi era foarte circumspect în toate
măsurile Jui politice i militare, se incumetă totuş să susLende îneassarua_~itului
in tot imperiul. — Atâtea tezaure 1i. procurau Carpaţii). Putem afirmă că faţă de scă-
derea popula-ţiei în Italia şi simptomele decaden-ţii economice, Dacia se prezentă cu un

relief in adevăr singular. Numai Gallia i se puteâ asemănâ. Ulpia Trajana, cu temple,
amfiteatre i frumuseţea alpestră a Retezatului nu va fi fost departe de Lugdunum,
unde chiar i August 1şi clădise un palat. Pe Riviera galică, Massilia, fundată cam in
acelaş timp cu cetăţile pontice se puteâ mândri cu maslini, dar 1n ce priveşte cerealele,
nu se puteâ măsură cu porturile dobrogene, unde se mai adunau produsele minelor
carpatice (aur, sare) pe lângă miere, ceară, seu i peşte in cantităţi uriaşe. Fără să
putem invocâ preciziun.i statistice, socotim că nu suntem departe de adevăr, dacă vom
afirmâ că 'ingustul basin al Ronului nu puteâ susţine atunci compara-ţia cu vastul basin
al Danubiului _daco-ronign.. La intrarea, în_Istria, metropola Dunării de jos, călătorul
ceteşte si azi in—scripţia lui Hadrian, care inălţase ziduri noui ca dovadă a infloririi
din care se 'impărtăşiă toată faţa răsăriteană a provinciei. i Dunărea, i drumurile
roman.e care legau Dacia carpatică. de Dacia pontică inlesniau avântul economic şi
intăriau unitatea politică a ţinutului, ca i in epoca dacică, — ba 'incă şi mai mult,
dacă -ţinem seama că, după căderea Daciei, 'in faţa Romei nu mai stâ nimeni ca rival
în toată. Europa.
Co ncluzi e.—Prin fă.ptura sa fizică, făşia de lângă . .mare este o simplă continuare
a Daciei carpatice. In tot cursul istoriei an.tice, unitatea este evidentă. Iar a vorbi
de„o Dacie scitică si 'incă a o intinde pe hartă până in Carpa-ţi, e tot aşâ de n.elogic şi
neiutric,ca i cum ai in.ventă o Dacie elenică din cauza factoriilor greceşti dela malul
Pontului sau. o 'Dacie bastarnică, gotică, hunică, bulgară, tătară etc. E drept că forma
lunguiaţă, în chip de penin.sulă a -ţin.utului dintre Dunăre i Mare, precum i aşezarea
lui intre marea stepă din răsăritul Europei ş ţările mediteranene, i-au impus din
timp în timp rolul de pu.nte, 'incepând cu expediţia lui Dariu al lui Histaspe.
Spre sfârşitul epocii daco-romane i in evul mediu, pun.tea devine tot mai um-
blată (dela Go-ţi până la Tătari şi Turci). Deasemenea, 1n timpurile modern.e, rivali-
-
ta, intre_Sta,tul moscovit şi impărăţia Sultanilor a accentuat iarăş pentru câtăva
vreme fun.cţiu.n.ea 'de punte militară, lăsân.d in marginea de răsărit a ţării unele
gugmenta1logene: Bulgari, Cerchezi, Tătari, Lipoveni ete. Dar stabilitatea spre care
se Indreaptă lumea modernă şi 'indesirea populaţiei autohtone (care erâ in rnajori
199
tate tot românească chiar pe vremea stăpânirii turceşti) face să cază in umbră
rolul de «şleau* militar, pentru a se ivi tot mai clar rolul organic de intregire fizică,
economic ra4 a Daciei carpatice, cum a fost şi în antichitate 1).
In orice caz, înţelenirea sau inrădă.cinarea elemen.tului autohton până la periferia
maritimă a Daciei este un fapt cu mult anterior aşa numitelor «descălecări>>, i s'a făcut
pe încetul printr'o lungă adaptare a omului la mediu: yescuit în lunci, agricultură pe
şes şi dealuri, apoi pe plaiuri şi păstorie cu mişcări de mică şi mare amplitudine (transhu-
manţă), iar nu prin nomadism, care n.'a fost niciodată forma de viaţă a poporului nos-
tru, — nici măcar în zorile istoriei, necum epoca dacă sau daeo-romană ori mai târziu.
In deosebi Dobrogea este documentul cel mai clar spre a dovedi că traiul
nostru a fost totdeauna legat nu n.umai de munte, ,ci şi de câmpie şi chiar, de
2ona cea mai joasă a râurilor, până la marginea_ dinspre mare.
1) Pentru mai multe amănunte a se vedeă: 1928 şi Vechim£Lp.22rului român, 1925.
Le pays et le peuple roumain, 1927; România,
200
POPULAŢIA DOBROGEI
DE
C. BRĂTESCU
Profesor Universitar, Cernăuţi
După cum geologul, cercetân.d pământul Dobrogei, constată o surprinzătoare

varietate de formaţiuni, dela cele paleozoice până la aluviunile recente; i după cum

climatologul şi biogeograful in.tâlnesc pe acest colţ de planetă numeroase caractere,
care n.e duc, unele spre Mediterana, altele spre stepele pon.to-caspice, unele spre Europa
centrală, altele spre podişul Anatoliei, — tot asemenea antropologul i etnograful văd
în populaţia Dobrogei un adevărat mozaic rasse si de neamuri un muzeu etno-
grafic vm; iar istoricuIi acestui pământ, urmăreşte o succesiune
de cultrri suprapuse i de schimbări politice, în care forţa cuceritoare vine când dela
nord, când dela sud şi când dela apus.
«0 adevărată corabie a lui NOf este păndituul ,dobrogeart. Mai ales primăvara şi
toamna, când apele sunt inpânzite de puzderia păsărilor călătoare, furnicarul cel mai
bogat de animale in Dobrogea se află. Dela mistreţii cărora le place desişul umbros al
plaurului, până la helghea ca ninsă, lungă de o şchioapă; dela vulturul măreţ i pajura
voinică, până la auşelul ce-şi ţese din pâslă cuibul ca o pungă, aninându-1 de vârful
rarrturilor de salcieopescărusul albastru numai smaragde i topaze; dela şarpele lui
Aesculap, gros i lung, până la şopârliţa cu bumbi de sidef; dela lenevosul somn i gus-
tojJiar, până la svârluga cât un vierme ; dela lăcusta pustiitoare până la ţanţaruT
aducător de friguri, — tot noianul animalelor felurite mişună prin iarbă, pe sub pământ,
fn ape ca si fn aer. Unele au venit de departe; altele, musafiri vremelnici, dau un colorit
exotic. Flamingii din delta Nilului fac uneori vizită neamurilor lor dela gurile Dunării,
iar vestitul şarpe boa i,si are drept reprezentant pe Eryx Jaculus, care stă toată ziva as-
cuns in nisip. Familii răzleţe de foce stau ascunse în grotele săpate de valuri la Cavarna.
«,Şi plantele dau Dobrogei un caracter exotic. Până aproape de Agighiol, liliecii
infloresc pe coasta dealurilor, iar seminţele plantelor din Transcaucasia „si Persia au
incolţit pe pământul dobrogean, alăturea de obişnuitele flori de prin meleagurile noastre.
«Acelaş amalgam se observă i printre oameni. Nu este numai babilonia in spaţiu,
dela Tătarii fn stingere i Găgăuţii cu origine enigmatică, până la Italienii, cari au men-
ţinut vioiciunea lor meridională in satul Cataloi. E mai ales variaţiunea in timp. In
Dobrogea, mai mult decât ori unde, se gesşuprapuse civilizaţiunistinse,
straturi istorice continuind pe cele geologice»2)_)
JI. Simionescu: Dobrogea, «Analele Dobrogei. An. I, No. 3, pag. 349-353.
201
POPULATIA DOBROGEI
:Jea, dintre toate provin.ciile României, este cea dintâilicare intiă

Dacă 1:221,31
in lumina istoriei _si dacă romanizarea s'a infăptuit aci mai curând ca peşte fluviu,
aşâ incât cu drept cuvan.t şa.ar putea socoti rept unul din cele — mai vecIii. leagăne
ale poporului român.; dacă., de altă parte, a avut un.t7e";rt fim
pustiită îu repeţite rânduri de invazia popoarelor i secătuită de mersul armatelor ;
dacă, în fine, ea se găseşte astăzi cu o majoritate de element român.esc i ca parte in-
tegrantă a Daciei refăcute,—aceasta se datoreşte, iri primul rând, faptului că s'a ne-
merit la o mare răşp_ântie de drumuri şi, când n'a jucat rolul de cetate 'intărită cu
ziduri, cu valuri şi cu oşti, ea a fost o poartă de trecere in.tre n.ord şi sud, in.tre Car-
paţi i Mare, deci un drum, cu toate con.secinţele ce decurg din această imprejurare.
Şi n.'a fos-t un sin.gur drum, ci trel, care s'au pus in evidenţă rând pe rând: un
drum al Mării, un drum al stepelor dela nord i al podişurilor dela sud i un drum al
rtturilor dace.
Pentru aceea, când la 1878 România reintră in dre turile sale de Stat şi de rassă.,
realipindu-şi această provin.cie instjjnată de aproape cinci secole, ea n'a găsit aci

de Dobr ge, ci trei, cu caractere diferite, care lămuresc ro—s-t-ul -Cleo-sebit
al de oltării sale ISTerice ca ş al populaţiei sale în toate timpurile 1).
ntr'adevăr, pe de o arte avem litoralul Mării cu vechile sale t orturi, ferestre
desc ise spre orizonturile de ape, pe ude vin drumurile din spre Mediterana. 0
legendă străveche, mai veche decât răsboiul Troei, pomeneşte de stân.ca dela Tomi
— Constan.ţa de astăzi — unde fac un popas .kgon.auţii în fuga lor din.Colchida. Colo-
niştii milesien.i intemeiază aci iscc. VII a Cr,o prirnă asezare comercială, ajunsă
mai târziu, sub Romani, la mare inflorire, aşâ incât on.stan-ţa ece drept _ ,13E-Lr42£21a
Pon:tului Euxin. Intr'o insulă mai la n.ord, astăzi innisipată, din. lagun.a Sinoe, alţi
colonişti infiinţează vestita cetate comercială a Istriei; Dorien.ii se aşează mai la
miazăzi in. Kallatis (Mangalia) şi iarăş, alte roiuri de Elin.i, veniţi din. regiunile Egeei,
pun temeliile oraşelor Dionysopolis (Balcic), Bisone (Cavarna), Halmyris şi alte
centre mai mici; ba chiar inain.tează i pe Dun.ăre până la Aegy.ssus (Tulcea),
Axiopolis (Cernavoda) i Durostorum (Silistra), unde se opresc in fa-ţa energiei
n.r9.1.Wa-c-i 2). Aducân.d cu d.ânşii concep-ţia unei culturi inalte si străvechi, care
se manifestă in templele lor de marmură, in vasele, ornamentele i statuile lor; î.n
monezile şi in.scrip-ţiile de pe stele; in sarcofagiile, necropolele i pietrele funerare,
care ne desvă.luie mişcătoare <<gânduri despre lumeşi vieaţă» 3) ; in vieaţa lor politică,
religioasă şi socială 4), — aeesti-colon.iveni-ţi depe mare au juca trolul un.ui elemen.t civi
lizator _ fa-ţă de băştin.aşii din in.teriorul provinciei, dela cari cumpărau cerealele, pieile si
petele sărat, spre a-1 duce in corăbii către oraşele greceşti din. Mediterana. Conflictele
cu aceiaşi băştin.aşi, faţă de cari se apă'rau inconjurându-şi oraşele cu ziduri pe
insule şi peninsule, găsiră, un sfârşit când kgiunile r_omane_inţinseră si n aceste părţi
binefăcătoarea <<pax romana>>. Dintre aceşti oaspe-ţi ai Dobrogei s'a ridicat Deme-trios
Callatianul, geograful care pela an.ii 216-200 a. Cr. scrise «Despre Asia şi Europa»
-.^^,---•
') ţreLliabrogi pc care le-am găsit. 3) V. Pârvan: Gânduri despre lume şi vieaţă
<<Anârefe---Dobrogei>>, An. III, No. 1, pag. 25-29. la Greco-Romanii din Pontul Stâng. Rev. ist. VI,
2) N. Iorga: Drepturi naţionale şi politice ale 1-2, 1920.
Românilor in Dobrogea. «Analele Dobrogei», An. 4)V. Pârvan: Gerusia din Callatis. An.Acad.Rom.,
IV, No. 1, pag. 3-48. ser. II, Tom. XXXIX, 1916-1919, pag. 51-90.
202
POPULAŢIA DOBROGEI
in 20 cărţi, folosite de istoricii i geografii posteriori; printre ei şi-a cules informa-ţii

vestitul polyhistor Herodot, urmărin.d drumul lui Dariu al lui Histaspe; si dela ei
căpătă in semn de apreciere o cunun.ă de aur nefericitui poet,Ovidius, exilatTomi
de mânia impăratului August. Persisten.ţa lor la litoralul M. Negre în colonii harnice
de negustori se constată până la risipa totală a cetăţilor de către barbarii dela nord.
Imprăştiaţi din vechile lor aşezări, ei totuş se refac i se adună din nou in epoce mai
lin.iştite, adă.ogindu-se cu afluxuri de noui colon.işti i fiind sprijiniţi pe mare, până
in sec. XIV, de flota bizantin.ă.. In vremuri de decadenţă ei cedează intâietatea Ve-
neţienilor i Gen.ovezilor 1), pentru ca in epoca modernă să-şi recucerească situa-ţia

pierdută i să intre în concuren.ţă cu un nou element negustoresc, foarte bin.e inzestrat
şi sosit in porturile Dobrogei pe aceleaşi drumuri de ape: cu Armen.ii.
In scurt, drumul Mării a fost drumul comerţului i drumul luminoasei civili-
zaţii mediteranee, care a pus în contact pe băştinaşii Dobrogei cu lumea hellenică
şi mai târziu, prin Genovezi i Vene-ţieni, cu cea italică. Lui i se datoreşte i astăzi
procentul cel mare de negustori Greci i Anneni din oraşele-porturi dobro-

gene„
Al doilea drum este acel al stepelor ponto-caspice dela nord şi al podişurilor
dela sud, primul caracterizat prin invazia T1grarea popoarelor spre
al doilea prin inaintarea cuceritoare a armatelor, urmată de expansiunea politică.
Şi drumul stepelor a dus la mici alcătuiri politice, însă trecă.toare. Slymnos
din Chios, care s'a servit de scrierile lui Demetrios din. Kallatis, arată. că Scythii se
întind_eau.in_Dobrogea in. sec. II a. Cr. până la râul Zyras, astăzi Batova, sau Valea-
fără-iarnă, dincolo de care erau Krobyzii thraci. Cercetările n.umismatice au desco-
perit pe monezile aflate la Balcic, la Cavarn.a, la Man.galia i chiar in insula Şerpilor
un şir de,yegişori sciţi, un Kanites, Tanusa, Charaspes, Akrosas, Sarias, cari, după
părerea lui Sutzu 2), stăpâneau intreaga Dobroge şi dela cari şi-a tras n.umele si pro-
vincia: Scythia Minor. Colon.iile greceşti depe litoral erau in.conjurate de posesiunile
acestor regi, iar mormintele lor trebuesc căutate in tumulii 3) cari, mai ales in părţile
Mangaliei i Cavarnei impresionează prin tainele pe care le asoun.d.
Tot din spre stepele dela miazănoapte s'au lăsat in aceste Ei, in. sec. VII,
sub con.ducerea kagan.ului lor Asparuch; însăi veniră ca ceată dedă
privirde lor erau indreptate mai ales spre trecătorile Balcan.ilor i spre măreaţa
cetate bizantină, care in.floreâ pe malurile Cornului-de-aur. Neputând fi respin.şi de
Bizantin.i, ei se aşezară ca dederati» ai lor in pă.mân.t roman.. Mai târziu ei poartă
o serie de răsboaie sângeroase cu stăpânitorii imperiului, in tendin.ţa de a-i moşteni;
insă expediţia lui Tzimiskes in. sec. X pun.e un sfârşit acestui Stat in părţile sale
răsăriten.e i stăpânirea Bizanţului se intinde iarăş până la Dun.ă.re 4). In a doua ju-
_
mătate a sec. X un prin-ţ rus, Swiatoslav, coboară din părţile Kievului la gurile acestui
1)N. Iorga: Veneţia in Marea Neagră. An. Acad. 3) O. Tafrali: Les tumuli de Callatis. In «Arta
Rom. XXXVI, pag. 1043-1118 şi XXXVII, Arheologia», An. I, fasc. II, 1928, pag. 23-53.
pag. 1-76. 4) N. Iorga: Observările unui istoric asupra eve-
2) M. C. Sutzu: Contribuţiunea numismaticei nimentelor din Balcani. An. Acad. Rom., XXXV,
la istoria antică a României transdunărene. An. pag. 119.
Acad. Rom., XXXVIII, pag. 523-532.
203
POPULAŢIA DOBROGEI
fluviu si întemeiază la Silistra o stăpânire efemeră, pe care in curând o desfiin.ţă,

intr'un răsboiu, en.ergicul im-părat Tzimiskes 1).
In afară de aceste cuceriri politice mai insemnate pe care ni le-a trimis n.ordul,
poarta Dobrogei n'a văzut trecân.d prin ea spre ţărmurile calde ale Mediteranei decât
triburi migratoare, începând cu Sarmaţii de cari vorbeşte Ovidiu şi cari sosiau peste
fluviul inghe-ţat in carele lor scârţâitoare, până la Tigan.ii răscoliţi în vetrele lor in-
diene de o invazie tătară, precum şi un şir lung de alte neamuri cum sunt Carpii cei
învinşi de Aurelian, Scyrrii şi Sadagarii, apoi o parte din Alani, cari cu şeful lor Chan-
dax fură stabiliţi de Valen.s, după marea trecere a Goţilor, la 375; in fine Hunii, Avarii,
Slavii, Pecen.egii, Cumanii şi Tă.tarii, mai mult in trecere, ca pe un drum, nelăsând
pe urma lor decât semnele invaziei şi, numai cei din urmă, rămăşiţele disparente ale
unor aşezări cu totul primitive 2).
In scurt, drumul stepelor n.ordice este drumul energiei barbare distrugătoare,
un drum mai mult de jale şi de intuneric, care în anumite epoci reuşeşte să inăbuşe
frumoasa i stră.vechea civiliza-ţie ellino-romană, implântată de secole în acest cotlon

inaintat al Mediteranei.
Lăsând la o parte marile expediţii în.armate ale unui Darius fiul lui Histaspe, —
căruia singuri Geţii memuritori» incearcă a-i opune o in.clărătnică rezisten-ţă
său spre vadul dela Isaccea, care trebuiâ să.-1 ducă 'in stepele Sciţilor dela nord
precum şi expediţiile macedonene ale unui Filip şi Alexandru cel Mare, — două po-
poare venite din spre sud au avut o influenţă hotărâtoare asupra destinelor -politice
şi etnografice ale Dobrogei: aceştia sunt Romanii i Turcii Pe cân.d insă Roman.ii,
porniţi din pen.in.sula lor italică, aduceau aci, odată cu stăpânirea politică, nu numai
ordinea şi pacea roman.ă, dar şi o sistematică colonizare oficială, alături de tradi-
ţiile unei înalte culturi ajunse la apogeu, — Turcii, dimpotrivă, sosiţi pe drumurile
de stepe in.alte ale Turanului şi Anatoliei, n.'au adus decât duhul pustiirii şi imprăş-
tierea, până aproape de dispariţie, a străvechei popula-ţii traco-romane, nevoită in
mare parte să-şi caute un refugiu peste fluviu.
Săpăturile arheologice ale lui Tocilescu şi mai ales ale lui Pârvan în această
provin.cie 3), au scos la iveală, din ruine de cetăţi şi din morminte, din valuri de apă-
rare i aşezări mai vechi sau mai nouă, bogate concluzii cu privire la popula-ţia au-
tohtonă, la procesul de romanizare, la organizaţia provinciei şi la inflorirea culturală
la care s'a ridicat in epoca romană. Nicăeri in. peninsula Balcanică, in afară de Hellada,
nu se citează atâtea oraşe şi cetă-ţi, ingrămădite pe un spaţiu mai mic ca în Dobrogea.
Dealungul limes-ului scythic, pe laturea Dunării, au înflorit Transmarisca (Tur-
1) Leo Diaconul. Vezi trad. acestui episod răs- V. Părvan: Cetatea Ulmetum. An. Acad. Rom.,
boinic de C. Brătesca, in «Anal. Dobrogei>>, An. I, XXXIV, pag. 497-608; XXXVI, pag. 245-328
No. 2, pag. 282-309. şi 329-420; XXXVII, pag. 265-304; Descope-
N. Iorga: Chestiunea Dunării. Vălenii de Munte, riri nouă din Scythia Minor. An. Acad. Rom.,
1913. Chestiunea Mării Mediterane, Vălenii de XXXV, pag. 467-550; Cetatea Tropaeum, Bu-
Munte, 1914. Scurtă istorie a slavilor răsăriteni. cureşti, 1912; Zidul cetăţii Tomi, An. Acad. Rom.,
Bucureşti, 1919. XXXVII, pag. 415-450.; Inscripţii găsite in
2) A. Xenopol: Istoria Românilor. 1914 şi 1915. An. Acad. Rom- XXXVIII p.
N.Iorga : Istoria Românilor. Vălenii de Munte,1910. 533-732. Salsovia Buc. 1906.; Histria. An. Acad
3) Gr. Tocilescu: Dacia inainte de Romani. Rom. Ser. III. T. II. Bucureşti, 1924, p. 1-132.
Bucureşti, 1880; Fouilles et recherches, etc, Buc. 1900.
204

POPULAŢIA DOBROGEI 0-721--(e
tucaia), Nigriniana, Durostorum (Silistra), Sucidava, Axiopolis (Cernavoda) nu-
mită mai târziu St. Cyril, Capidava (Calachioi, Gen.eral Cern.at), Carsium (Hâr-
şova), Beroe, Troesmis (Igliţa), Arrubium (Măcinul), Dinogetia (în. faţa Galaţi-
lor), Noviodunum (Isaccea), Aegyssus (Tulcea), Salsovia (spre Mahmudia) şi Ad Sto-
ma, continuate la litoralul Mării cu pomenitele colonii greceşti, iar în interior, pe
un drum central în sensul meridianului, cu Abrytus (Abtat Calessi), ..41da a (la
SE de Si1istra, Tropaeum-Traiani (Adam-Clisi), Ulmetum (Pantaimon. Ibida
(Slava Rusă) i alte o sumă de aşezări mai puţin. importante. Ca lo rodie p1ină _ de
sâmburi, aşâ. erâ Dobrogea plină de cetăţi, castele şi oraşe in e oca roulană. Im-
potrivă barbarikir dela nord, o flotă pluteâ pe apele fluviului, mai te legiuni
erau in.şirate dealungul Dunării şi două valuri săpate în epoce diferite, in.tre Cerna-
voda-Constanţa, alături de unul mai vechiu, in.semnau lin.iile de rezisten.ţă în cazul
când barbarii ar fi fost scăpaţi dincoace de fluviu. In. urma răsboaielor lui Traian
cu Dacii, cari s'au purtat şi sus în munte, pentru Sarmisegethuza, dar şi jos la
Mare, în Dobrogea, —in dosul acestor linii, la anume depărtare, fit în.ălţat pe

un pediş TiopaeumTraiani, cel mai măreţ monument de piatră pe care 1-a
ridicat cuceritorul în pământul dacic. Provincia ft impărţită in teritorii pe
care ni le descopere inscripţiile desgropate: un territorium Capidavense, Histriae,
Tomorum, Callatidis, Argamensium, civitatis Ausdec..., cuprinzân.d în interiorul
lor numeroşii vici şi pagi, cu locuitorii lor vicani şi pagani. Romanizarea face
progrese repezi în davae-le dacice şi 'n. satele gete şi bessice, ale căror nume
un.ele sunt terminate in. -dina. Inscripţiile ne arată în ele o populaţie mixtă,
care urmă să se con.topească: «cives Romani et Bessi consistentes region.e Capida-
vae», «cives Romani et Bessi con.sistentes vico Ulmeto», «cives Romani et Lae-
(pti?) consisten.tes vico turre Muca...» etc. Alături de Geţi i Romani, I3esii colo-
niza-ţi j metum sunt cel mai numeros sr mai vestit n.eam thracic din
SeY-thia Miuor Până-şi,rurile ţării căpătară, unele, numiri latine: un. Turgicuius
(Suflaru), un. Picusculus (Potur), alături de cele cu nume vechi iranice, cum sunt: Sam-
paeus ( = drum curat, Beidaud), Calabaeus ( = apa neagră, Casimcea), Gabranus (Hagi
Avat), Zaldapa ( = apa galbenă) 1). Paralel cu romanizarea şi răspândirea culturii
mediteranee a mers, pe urmele apostolului Andrei, şi creştinismul, care prinse ră-
dăcini adânci în această provincie. 0 serie bogată de episcopi ilustrează scaunele
păstoreşti din Tomis şi Durostor 2).
G. Murnu: Dela Cetatea Tropaeum-Adam Clissi. I. Weiss: Dobrudscha im Altertum. Sarajewo,

Basilica cisternă. An. Acad. Rom., XXXVI, pag. 1911.
421-440. C. Brătescu: Dobrogea la Ovidius. «Anuarul de
G. Litzica: Castele romano-bizantine în Dobrogea. Geogr. şi Antropogeogr.>>. Bucureşti, 1911.
«Convorbiri Literare>>, No. 3-4, 1920. 1) V. Pârvan: Consideraţiuni asupra unor nume
G. Popa-Lisseanu: Dreistorul. Bucureşti, 1913; de râuri daco-scitice. An. Acad. Rom., Ser. III,
Cetăţi şi oraşe greco-romane. Bucureşti, 1914. • Tom. I, pag. 1-31. Bucureşti, 1923; Inceputurile
Netzhammer: Die christlichen Altertiimer der vieţii romane la gurile Dunării. Bucureşti 1923;
Dobrogea. Bucureşti, 1918. I primordi della civiltă romana alle foci del Danubio.
E. Kalinka: Antike Denkmăler in Bulgarien. Ausonia, X. Roma, 1921.
Wien, 1906. 2) Gh. Rădulescu: Starea religioasă a Dobrogei
Procopius: De Aedificiis. în decursul vremurilor. Bucureşti, 1904.
Tabula ,Peutingeriana. V. Pârvan: Contribuţiuni epigrafice la istoria
205
POPULAŢIA DOBROGEI
Aşezarea provinciei dobrogene şi natura sa de cetate întărită, care domină ferti-

lele depresiuni vecine, a in.demn.at pe Romani să păşiască şi peste fluviu, însemnând
hotarele teritoriilor anexate prin castre i valuri 1). Aceasta a dat Dobrogei posibili-
' ,sguanat
tă-ţi de mare inflorire econ.omică, aşâ incât cucerirea roman.ă din spr_e_şusLa-4R
pentru provin.cia n.oastră, pe de o parte stabiIirea păcii si ordinei roman.e, iar de alta,
raspândirea culturi superioare dinsp iterana, adtarea limbii latine po-
pulare ca limbă curentă de către autohtoni, inplântarea creştinismului şi o frumoasă
inflorire economică. Ajungân.dposesiune roman.ă cu mai bine d.e un secol inain.te de
„
cucerirea Daciei de Tralan si rămân.ând In. hotarele imperiului 111.Că o vreme- inderun--
, ,
gTfpă părăsirea—ba- ciei de Aurelian., — Dobrogea se romanizează derdin şi devin.e
un leaiăn al poporului român, şi nu dintre cele mai puţin in.semn.ate. Ca o provincie
o cetate inain.'tată spre stepele pontice, de unde vene. â lumea barbară,
Dobrogea continuă tradi-ţia romană sub Constantin cel Mare, sub Iustijan, sub Com-
n.eni i îii genere sub Bizan.tini. Prin sec. XI-lea ea stă sub conducerea unor duci de Pa-
ristrion., cu reşedin-ţa în Durostor, cari aveau Insărcinarea să apere la Dun.ăre hotarul

impără-ţiei 2 ). Deaceea la 1164, cân.d Manuil ComnenuI porneşte un răsboiu in contra
Ungurilor, el îi poate atacâ «din părţile de către Pontul Euxin.», cu menumărată mul-
-ţime de Vlahi, despre cari se spune că sun.t coloni din Italia», precum se exprimă Kin.-
namos. Totuş, moşten.irea roman.ă prezintă scăderi din ce in ce mai mari, atât din
cauza decaden-ţii imperiului, cât şi a repeţitelor invazii barbare, până când sgsirea Tur-
dlor în. sec. XIV, pe aceleaşi drumuri meridionale pe care au venit şi Romanii, risipeş-te
aproape cu desăvârşire frumoasa• moştenire an.tică si barbarizează complet provincia.
Popor cuceritor, dar fără in.i-ţiativa creatoare romană i fără să vie in numele
unei inalte culturi ca cea mediteran.ee, — Turcii desfiinţează si suprimă. 0 mare
parte din popula-ţia autohtonă este nevoită a se rerugla peste fluviu. Turcii coloni-
zează. rovincia, la 'inceput cu elemente din spre Anatolia, mai târziu cu Tătari din
stepele M. Negre it.ş1iirmbă aproape in totul toponimia, îşi al_eg centrele de reşearn-ţă
la Silistra i Babadag, infiintează câteva tâLguri orientale precum Bazargicul, Me-
gidia i Mahmudia şi, conştien-ţi de rolul strategic al acestei peninsule faţă de ţările
aela nord, o tran.sformă intr'o tabără de concentrare a armatelor, o intăresc cu cetăţi
ca Silistra si Enisala i îi dau rolul un.ui drum de oşti, pentru orientarea cărora
prin mijlocul stepei gorgane călăuzitoare. Călcând pe urmele Romanilor, ei anexează
teritorii pe malul stâng al Dun.ă.rii in jurul unor garnizoane, formând aşâ numitele
raiale 3). Totuş, decadenţa provinciei se accentuiază tot mai mult i ea culminează in.
sec. XIX in acele jalnice stări, despre care ne dau mărturie călătorii vremii. Porturile
creştinismului daco-roman. Bucureşti, 1911; Ce- Dobrogea. Bucureşti, 1918. Aus Rumiinien, 1909.
tatea Tropaeum, pag. 145-146. ') V. Pârvan: Castrul dela Poiana.
C. JireCek: Das christliche Element in der topogra- 2) N. Bănescu: Paristrion, un ducat de graniţă
phischen Nomenclatur der Balkanlânder, pqg.8, 9 şi 45. bizantin în Dobrogea de astăzi. «Analele Dobrogei»,
C. Moisil: Bisericuţele. In «Bulet. Comis. Mon. An. II, No. 3, pag. 313-317 ; Cele mai vechi ştiri
Ist.>>. An. TII, No. 1, pag. 28. bizantine asupra Românilor la Dunărea de Jos.
Al. Arbore: 0 incercare de reconstituire a trecu- «An. Inst. Istor. Naţd>, Cluj, 1921-1922.
tului Românilor din Dobrogea. <An. Dobrogeb. 3) N. A. Constantinescu: Intinderea- Raialelor,
An. II, pag. 237-291. în «Anuarul de Geogr. şi Antropogeogrd>, Bucureşti,
R. Netzhammer: Die christlichen Altertiimer der 1911.
206-
POPULATIA DOBROGEI
dela Mare se înn.isipează i decad, iar interiorul arată cea mai slabă densitate de
populaţie. Drum al răsboaielor de cucerire către nord şi mai apoi drum al armatelor
ruso-turce în cursul sec. XVIII şi XIX, Dobrogea ajunge un pămân.t pustiit; iar în
anul 1878, când reintră în posesiunea României, după o instrăinare de aproape cinci
veacuri, ea in.tră ca un pământ cu totul schimbat la faţă în alcătuirea etnografică,
în toponimie, în vieaţa culturală; upământ ruinat sub raportul econ.omic 1).
Prin urmare, s'ar puteâ spu .ne că drumul stepelor dela nord i drumul podişurilor
dela sud, care au condus atâtea popoare şi armate prin Dobrogea ca printr'o poartă.,
a avut cele mai hotărâtoare rezultate asupra soartei etn.ografice şi politice a acestei
provincii. Fără aceste drumuri Dobrogea ar fi rămas, din an.tichitate pân.ă azi, un
domeniu al rassei i culturii băştinaşilor din valea Dunării i din Carpa-ţi, influen-ţat
doar Hera Mării de cultura hellenică sosită pe drumuri de apă.
n sfârsit
, al treilea drum este acela al râurilor dace. Din cele mai vechi tim-
puri pârtă azi el se caracterizează. prin tr'o statornică—e- x-pansiune etnic ă a rasei din
Carpaţi spre ţărmul Mării, printr'un continuu schămb de populaţie de pe un mal pe

celălalt al fluviului şi, în anumite epoci de inflorire, printr'o expansiun.e politică,
printr'o 'intregire a statului din stânga Dunării cu această provincie din dreapta.
Mărturiile istorice si geografice din antichitate ne arată ca populaţie , precumpăni-
- „- -
toare a Dobrogei pe Geti; în timpul lui Dariu şi Herodot aproape numai Geţi; mai
apriinfi1traţii scytice i sarmatice. Sarmaticae maior Geticaeque frequentia gentis, scrie
şi Ovidiu la inceputul erei creştine 2). Săpăturile arheologice ale lui Pftrvan. au desco-
perit o majoritate de Geţi si Daci, după cari în al doilea rând vin Bessii thraci, colo-
nizaţi dinspre Faţă de această massă de locuitori, celelalte infiltraţii de
neamuri, precum sunt Ellinii de pe litoral; Sţii, cari dela o vreme dispar; Celţii,
ale căror urme se văd îi numele oraşelor Noviodun.um, Arrubium i Durostorum;
Sarmaţii, cari trec fluviul pe ghiaţă în carele lor scârţâitoare, spre a se răspândi în
interiorul peninsulei baleaniee; Troglodiţii cu locuinţele lor în bordeie şi alte frânturi
de neamuri ce au trecut prin Dobrogea, In.semnează doar min.orităţi sau episoade
în popularea acestei provincii. Afluxul statoinic de locuitori a fost 'in toate timpurile
din stân.ga f1u iului Ceeace invaziile, răsboaiele şi molimele decimau in răstimpuri
se implin.Wrepede cu prisosul elementului carpato-dunărean. Aşă a fost
în a-n-tichitate i tot aşă se Pet' rece i astăzi sub ochii noştri. Cnm curg apele spre Du-
năre i Mare, aşă au curs şi oamenii în vremurfie când singurele drumuri de circulaţie
erau mai ales pe lân.gă aceste ape curgătoare. Prin urmare pe Argeş, pe Ialomi-ţa, pe
Călniăţui şi Buzău, pe Siret şi Prut, intr'una s'au lăsat Carpatinii spre litoralul Mării,
în această provincie care, de n.'ar fi fost un podiş inalt i de n'ar fi silit Dun.ă.rea să-1 oco-
lească Imprejur, ar fi oferit centrul de confluen-ţă al tuturor acestor râuri pe pământul ei.
Un rol in.semn.at
_ a jucat in popularea Dobrogei bălţile Ialomiţei, Brăilei şi Delta.
Regiuni naturale de o rară bogăţie, cu păşuni fragede i verzi, cuprin.se 'intre stepele
in.gălbenite de arşi-ţa verii, cu belşugul peştelui i al vânatului de multe feluri şi cu
locurile de adăpost vremelnic în timp de restrişte,—ceeace s'a adeverit până i în ul-
') S. Mehedinţi: Observări asupra Dobrogei. geogr.», Bucureşti, 1911.

«Bul. Soc. Geogr.», 1919, pag. 187-197. 3) V. Pârvan: Zidul cetăţii Tomi, An. Acad.
2) Ovidius: Trist. V, 7, 11. Vezi i C. Brătescu: Rom., Tom. XXXVII, pag. 434 şi urm.; Getica,
Dobrogea la Ovidius. «Anuar de Geogr. şi Antropo- An. Acad. Rom., Ser. III, Tom. III, Bucureşti, 1926.
207
POPULAŢIA DOBROGEI
timul răsboiu european — ele au atras şi au unit, mai mult decât au despărţit în apa-
renţă prin lărgimea lor i mulţimea apelor. «Pe toată întinderea, dela Olteniţa la
Gura Ialomiţei, gă.sim o adevărată ţară geto-greacă, plină de aşezări străvechi, ince-
pân.d din vremea armelor şi un.eltelor de piatră, adică deacum 5.000 de ani>>. In. cu-
n.oscutele «grădişti>> şi «popine>> din Baltă, resturile de amfore gă.site in pămân.t arată că
Balta erâ umanizată şi locuită, măcar temporar, din. vechime ; cu atât mai mult malurile
ei. Pentru aceea sunt aşâ de numeroase i dubletele toponimice ale localităţilor, ce
se inşiră pe ambele maluri al fluviului: Vaidemir-Aidemir ; Satu Nou-Satnoeni; Cos-
lugea-Coslogeni ; Cocargea; Mârleanu; Beilicu; Vlahchioi-Vlăheni pe Borcea (1828);

Oltina ; Strachina în Ialomi-ţa i Con.stanţa pe la 1720; Stelniţa-Stelniceni (1828);
Maltezeni, Cegani şi Pârţani (ca părţi ale satului Seimenii Mari); Tichileşti; Hâr-
şova; Mangina-Mânjina (1ângă. Cerna-Tulcea şi în Covurlui); Frecăţei (şi In. Basa-
rabia); cele două. Chilii etc. 1). Toate aceste n.umiri arată un curent de populare ro-
mân.ească, fie din spre Dobrogea spre stânga fluviului, întrucât numele antice, tul-
pinile turceşti, sau formele primitive sunt in această provin.cie, iar cele derivate peste

Baltă ; fie din stânga fluviului spre Dobrogea, cum este cazul cu Strachina, Malte-
zeni, Pârţani, Cegani, Tichileşti, Mangina şi Frecăţei.
Un rol nu mai puţin. insemnat In. popularea Dobzeui ii rAirriffivţ.£ c-arpatin.e._1-a
jucat 7Iumanta 2). Cu o regu antate astronomică, păstorii Carpa-ţilor au pen-
'cifflat cu — t-urineTe---"lor dela muntele mai rece spre marea mai caldă, toamn.a ; dela
mare la munte, primăvara, pentru ca, în cele din urmă, o parte dintre ei să se stabi-
lească in Dobrogea, trecând dela păstorit la agricultură. Stepele Intinse ale provinciei,
cu o vegetaţie persistentă in tot an.ul i cu văile lor «fără iarnă>>, erau cele mai
bune locuri pen.tru iernatul turmelor. Transkumaga aceasta se făceă — ca şi azi
1) C. Brătescu: Contributions â la question de Fr. Ratzels Gedăchtnis», Leipzig, 1904.

la Dobrogea, în «La Dobrogea Roumaine>> par N. S. Mehedinţi: Die rumânische Steppe. In «Zu Fr.
Iorga, Bucureşti, 1919. Ratzels Ged.>>, Leipzig, 1904; Observări asupra Do-
S. Mehedinţi: România, ed. III, Bucureşti, 1923, brogei. «Bul. Soc. R. R. Geogr.>>, 1919, pag. 187-197.
pag. 201-203. F. Kanitz: Donau Bulgarien, 1879.
V. Pârvan: Inceputurile viejii romane la gurile Iohann Hinz: Das wandernde Siebenbrgen.
Dunării, pag. 55. Kronstadt, 1876.
V. Morfei: Balta Ialomiţei. «Analele Dobrogei>>, O. Densuşanu: Păstoritul la popoarele romanice.
An. V—VI, pag. 59-86 (1924-1925); Relaţiile Bucureşti, 1913; Vieaţa păstorească £n poezia
satului Topalu cu ostroavele din faţa sa. «Analele noastră populară. Bucureşti, 1922, pag. 122.
Dobrogei>>, IV, 1, pag. 113; Infiltrări româneşti, etc., I. Georgescu: 15 ani de transhumanţă £n Ţările
«Bul. Soc. Geogr.», 1927, pag. 127-138; Mono- Române (1782-1797), «Analele Dobrogei>>, V—VI,
grafia comunei Topalu, «Analele Dobrogei>>, IV, 4, pag. 30-48, 1924-1925.
pag. 86; Pentru numele de Stelniceni in Dobrogea, N. Dragomir: Din trecutul oierilor mărgineni
vezi şi harta rusească din 1828-1829, publicată din Sălişte şi comunele din jur. In Lucrările Instit.
de G. Vălsan in «Bul. Soc. geogr.», 1912: 0 fază Geogr., Cluj, Vol. II, pag. 195-257. Cluj, 1926.
'in popularea Tărilor Româneşti. G.Vâlsan: Drepturi române şi bulgare in Dobrogea.
2) I. Ioneseu dela Brad: Excursie agricolă în «Neamul Românesc», No. 172-175, Iunie, 1918.
câmpia Dobrogei, «An. Dobrogei», An. III, 1, Trad. *** : Mocanii din Dobrogea. In «Gazeta Transil-
de Flor. Mihăilescu. vaniei>>, 1881, Iulie 11, 12 şi Mocanii şi Ţuţuenii,
F. Ritter: Briefe iiher Zustânde u. Begebenheiten ed. loc., 1911, Iulie 22.
in der Târkei aus den Jahren 1835 bis 1839. AL P. Arbore: 0 încercare de reconstruire a tre-
Em. de Martonfie: La vie pastorale et la trans- cutului Românilor din Dobrogea. «Analele Dobrogei»
humance dans les Carpathes mftidionales. In «Zu III, 2, pag. 237 ş. u. etc.
208
POPULAŢIA DOBROGEI
pe la vadurile Dunării, unde în cursul timpurilor au in.florit perechi de oraşe: pe la

nfteanitt:Tu-r-tucaia; pe la Călăraşi-Silistra (aci se pomeneşte un «vad al cailo"), pe
la Cetatea de Floci-Hârşova, unde avem un <<yad al oii>> şi pe la Brăila-Ghecet, pentru
transhumanţa spre nordul Dobrogei şi spre deltă. La toate aceste vaduri păstorii
îi aveau podurile lor urnblătoare, cu care treceau i trec incă turmele de pe un mal
pe celălalt al fluviului '). Se in-ţelege că tran.shumanţa aceasta a variat în in.ten.si-
tate in cursul veacurilor, după condiţii istorice i antropogeografice care se pot uşor
inchipui; însă ea n'a incetat a se infăptui niciodată. Chiar în timpul răsboaielor, păs-
torii i turmele lor se puteau strecurâ uşor, nevătămaţi, îndeplinindu-şi străvechia

pendulare la care-i obligâ făptura pământului şi nevoile existenţii.
Dacă mai adăogăm strămutările de populaţie in masse mari, îndeplinite în anti-
chitate de Romani dela n.ordul fluviului la sudul lui, iar în epoca modernă, emigră-
rile cauzate de imprejurări economice, sociale şi administrative din stânga Dun.ării
pe dreapta, avem o icoan.ă aproape intreagă a cauzelor care au determinat o revăr-
sare continuă de element carpatic spre litoralul dobrogean. al Mării Negre.

Pe urma acestei expansiuni etnice s'a in.deplinit i expansiunea politică, atunci
când imprejurările au fost favorabile. Marele rege dac, Buerebista, stăpâneşte -ţărmul
Măriide1t Olbia la gura Bugului, pân.ă pe la Burgas in iia actua a ; m evu
diu Mircea Voevod ia in stăpânireoată , ra Lrogei, lar clu- p-â 1878, provirlia
pierduta -de acelaş Voevo upte e cu urcn, revme larăşi în posesiunea statului
de sub Carpaţi, pentru care ea reprezin.tă un element de integrare de o insemnătate
vitală. Paralel cu această expansiune politică a mers apoi şi o puternică colonizare
cu elemente na-ţion.ale, fie oficială, fie independentă de oficialitate; aşâ incât, dacă
ţinem seamă de toate aceste con.sideraţiun.i, putem afirmâ că, dintre toate drumurile
ce duc în Dobrogea sau trec prin partea Dobrogei, numai cele dacice au avut o in-
fhren.ţă permanentă asupra alcătuirii etnice a provinciei, pe când celelalte, oricât
delrotărâtoare în an.umite epoci, au avut un rol mai mult episodic.
Aşâ dar, recapitulând, drumul Mării a dăruit Dobrogei infloritoarele colonii
dje1itora1, alcătuite din elemente mediteranee, mereu reimprospă.tate, care au răs-
pândit la gurile Dun.ării şi în interior lumina inaltei culturi egeice i produsele un.ei
clime mai calde. Drumul stepelor ponto-caspice, dimpotrivă, este un drum de invazii,
de _răsboaie, depustiiri, de întuneric şi de jale. Exepţional numai, sub
din antichitate, sub Asparuh i urmaşii săi în evul mediu şi, efemer, sub Swiatoslaw
rusul, drumul acesta a condus la oarecare formaţiuni politice, a căror urmă astăzi
nu se mai găseşte în Dobrogea decât în mărturiile istorice şi în oarecare sărace des-
coperiri de cultură materială: câteva mon.ezi scitice, un număr de tumuli, o stelă bul-
gărească cu inscripţie grecească şi oarecare urme de valuri dincolo de Dobrogea, pe
la Plisca-Aboba. Drumul_padisurilor dela miazăzi, dimpotrivă, a avut cele mai însem-
n.ate efecte asupra destin.elor istorice şi etnice ale provinciei n.oastre. Stăxânirea ro-
man.o-bizantină durează aci din sec. I a. Cr. până în sec. XIV d. Cr., in total,„..
15 v_eacur4
cu oarecare intreruperi. Ea a condus la romanizarea provinciei şi la menţinerea
ei, pe cât posibil, in afară de sfera barbarizării. St_ăpânirea turcească a durat apoi
aproape cinci veacuri, cu efecte importante, care au imprimat -ţăxişoarei un caracter
1) P. Papahagi: Dunărea. «Analele Dobrogei», An. III, No. 2, pag. 229-235 (nota 1, pag. 233).
209
1 -4 Dobrogea
POPULAŢIA DOBROGEI
exotic, ce se poate şi astăzi observâ: colonizarea musulmană, schimbarea toponimiei,

decadenţa culturală i economică. In sfârşit, drumul ,
râurilor dace se caracterizează
printr'o permanentă colonizare cu elemente ale rasei din Carpaţi şi prin.tr'o ten.dinţă
de integrare politică cu provincia din.tre Dunăre şi Mare, ori de câte ori cauze de ne-
invin.s n.'au impiedicat aceasta.
Din punct de vedere etn.ografic, fiecare drum a contribuit întro măsură sau
alta la alcătuirea mozaicului Dobrogean: drumul Mării i-a dăruit actuala populaţie
negustorească de Greci i Armeni; pe drumul stepelor nordice a sosit min.oritatea
tătărească, a Găgăuţilor-Cumani amestecaţi apoi cu Greci i cea ucraino-lipoveneaseă ;

drumul meridional, balcanic, i-a complicat aspectul cu minoritatea turcească; iar
drumurile de râuri dacice i-au dăruit popula-ţia românească, superioară astăzi din
toate punctele de vedere: numeric, cultural, econ.omic şi politic. .. Bulgarii
in. Dobro-
g jela..n.orumuri
c de stepL. ei se
cani şi abiâ in sec. XVIII şi XIX, in tim_pul răsboaielor ruso-turce, in peregrinările
lor dela Sud la Lnra i aoi iarăsi dela Nord la Sud_, se stabilesc în această _provincie,

com letându-se in părtile meridionale cu ăstori si a ricultori din. Balcani.,_wecum
_ cari oficialitatea bulg_ară i-a aşezat între 1878-1913. Minoritatea
cu colon
bulgară, până pe la 1916, veneâ in al treilea rând, din punct de vedere numeric,
după elementul românesc i cel musuli Ttalienii, Germanii vreii nu se pot
legă de nici unul din aceste drumuri; iar istoria colonizării lor nu a fost determi-
nată n.ici de cuceriri răsboin.ice i nici de migrări importante de popoare. Sunt
simpli colonişti, numericeşte disparenţi, aduşi îu aceste părţi de finprejurări eco-
nomice. In. sfârşit Ţiganii, nelipsi-ţi aproape din n.ici o ţară din. Europa, reprezin.tă
resturile a două curente -de migrare: unul mai vechiu, pornit din patria lor sub-
-..
himalaiană pe drumul podişurilor asiatice spre imperiul bizantin, şi deaci spre Nord
altul mai nou, determinat de invazia tătară pe drumul stepelor ponto-caspice.
Caracterul de mozaic etnografic al Dohro. • • I ' • II ' I I * -opo_cile
istoriei sale. Aşâ a fost soart-a acestei ţări, aşezată la răspântia atâtor drumuri mari. Hero-
dot, Strabo, Ptolemaios, Ovidius i alţi scriitori, precum i săpăturile arheologice, con-
stată ca locuitori permanen-ţi sau trecători, formân.d majorită-ţi sau min.orită-ţi, pe
Daci, Bessi i Carpi dintre popoarele tracice; apoi Roman.i, Sarmaţi, Scyţi,
Elini, Celţi, Peucini, Troglodiţi etc. Mărturiile evului mediu sunt mai puţine;
in.să şi ele ne arată, în diferite epoce, pe Greci, Hun.i, Slavi, Bulgari, Pecenegi
şi alte triburi, care au sălăşluit o vreme in această provin.cie. Din sec.
XII
,
in.cep a fi pomen.iţi şi Vlahii; mai târziu Tătarii si Turcii. Astăzi harta etn.o-
grafica a provin.ciei este un adevărat mozaic: ală.turi de Români, cari formează
majoritatea populaţiei şi a căror limbă este limba curentă a ţării, avem pe Turco-Tă-
tarii musulmani, pe Bulgari, pe Ucrainienii i Lipoven.ii slavi, pe Greci, Germani,
Italieni, Găgău-ţi, Ţigan.i şi Evrei. Rasa albă şi rasa galben.ă; indo-europeni, semiţi
şi mongoli ; latini, germani şi slavi; creştini ordodocşi, catolici şi protestan.-ţi ală-
turi de mohamedani i mozaici; o Europă i Asie in miniatură; un uriaş muzeu
etnografic viu, —iată icoana rezumată a lumii dela gurile marelui fluviu.
Totuşi, peste toate aceste realită.ţi, o con.statare care ni se impune din cercetarea
istoriei şi etn.ografiei acestui pământ, este permanenţa poporului român in Dobrogea,
din primele timpuri ale formaţiunii sale până astăzi.
210
POPULAŢIA DOFIROGEI
ROMÂNII IN EVUL MEDIU
Când vorbim de permanenţa unui popor întro regiun.e instrăinată politiceşte,

care a avut rolul de drum de migrare al popoarelor şi uneori de cetate de rezistenţă
în faţa invaziilor, sau de loc de concentrare al forţelor armate pentru expediţii in
afară, fac~-vident abstractie de.v.aloaxeg,san.umerică. Au fost timpuri când poporul
—
român a fost 'imputinat , in. Dobrogea
_ până aproape de dispari-ţie; alte timpuri
când drumurile dacice, rămase liber- e, şi-au recăpătat vechea lor fu.nc-ţie, revărsând
poporul carpatic într'o nouă ofensivă spre litoralul Mării. In vremuri când mărtu-
riile istorice ne lipsesc, permanenţa aceasta se poate deduce şi din păstrarea unor
nume topice, antice sau medievale, precum: Drâstor (Durostorum), Oltina (Altina), Bă-
roiu (Beroe), Peceneaga, Isaccea (Sacea), Bădila '), semnificative mai ales prin pre-
zen-ţa lor pe malul Dunării şi surprinzătoare intr'o regiune unde prefacerile vremii
au şters aproape cu desăvârşire toponimia veche. Pe litoralul mă.rii, păstrarea altor
nume an.tice sau medievale ca: Ecrene ((Jrunoi), Cavarna, Caliacra, Constanţa, care

se păstră incă sub forma aceasta i la finele sec. XVI (Paul Giorgio) şi Sulina .(sec.
X); apoi la una din gurile Dunării, Chilia, iar în interior poate Cataloi, dar mai sigur
Calistria frâul de lângă. satul Greci), — s'ar datorâ permanen.ţei elementului grecesc,
capabil şi el a se reface numericeşte pe drumul mării, precum Românii sau refăcut
incontinuu prin afluxul de conaţion.ali de peste fluviu. Toponimia interiorului ţării
este, azi, aproape exclusiv turco-tătară.' şi românească; însă vechimea ei, cu
câteva excepţii pe la margine (precum: Babadag (sec. XIII); Balcic (sec. XIV?) ;
Turtucaia (sec. XII?) 2); Vetrina (sec. XI — An.na Comnen.a) — nu trece de
sec. XV sau XVI.
Cea dintâiu mărturie despre graiul romanic
_ in vecinătatea Mării Negre o găsim
în sec. VI (ann.o 571) d. Cr. Nu e vorba insă de o populaţie aşezată în sate sau oraşe,
ci'M-ostaşi din armata lui Comentiolus, generalul bizantin însărcinat cu respingerea
Avarilor resfira-ţi după pradă in. Sudul Dunării. Atunci sau auzit «în graiul părintesc»
(771 nareok (pcovfi), la poalele Balcanilor, acele cuvinte de
care totuşi nu sunt incă limbă român.ească, ci numai _populară. Romanizarea
penin.sulei balcanice făcuse progrese aşă de insemnate şi limba latină populară erâ
aşa de răspân.dită, incât Prokopius ne spune că, şi un slav din. neamul Anţilor, cari
locuiau la Nord de Dunăre, ştia latineşte 4). Mărturii bizantine despre existenţa Vla-
hilor lângă. Marea Neagră şi mai ales intre gurile Dunării şi Balcani, nu
aper clecât târzia, prin sec. XI şi XII. După'. cucerirea Moesiei răsăritene
de către Asparuh — chaganul Bulgarilor, care la 679 trece Dunărea i işi
alege capitala la Preslav, îiz fa-ţa trecătorilor ce duceau prin Balcan.i spre
1)Poate dela Pudilos, Vlahul, care sosind dela 3) Theophanis: Chorographia, Vol. I, ed. Bonn,
Dunăre, instiinţează pe Alexe Comnenul că Cu- 1839, pag, 397, rând 19.
manii au trecut fluviul. Bădila vine in podgoria 4) Prokopius: De bello gottico, I, 3, cap. 14, ed.
de lângă Sarica, in dreptul vadului dela Isaccea. Bonn, pag. 337.
2) Turtucaia, Tmutaracanul Cumanilor. Vezi N. JireCek: Die Romanen in den Stiidten Dalma-
Iorga: Imperiul Cumanilor domnia lui Băsă- tiens. Denkschr. der k. k. Ak. Wiss., Wien, XLIX,
rabă. Extras din publ. Acad. Rom., Mem. Sect. pag. 18.
Istor., Ser. III, Tom. VIII, Mem. 3 (1928), pag. 4.
211
POPULAŢIA DOBROGEI
Constantinopole şi până la restabilirea imperiului bizantin in, această parte

la 971, cân.d impăratul ioan. Tzimisces reuşeşte a goni din. Durostor pe
prinţul rus Swiatoslaw, — timp, de aproape 300 ani, Dobrogea se pare că
nu mai aparţine Byzanţului. Abiâ după această dată, în cursul evenimen-
telor provocate de apariţia - Pecenegilor i Cuman.ilor la Dunăre, ies şi Valahii la su-
prafa-ţă. Insă populaţia provinciei este destul de amestecată.. Cronicarul bizantin.
M. Attaliota pomeneşte la Istru 1.zloficiefiaent, deci o veche populaţie civilizată ames-
tecată cu barbari, şi adaugă: <<căci se află pe malul său multe i mari o-
raşe, având o populaţie alcătuită din toate limbile>>, la care Scy-ţii, trecuţi aci mai
de mult, au adus felul de vieată scitic 1 ). Insemnătatea regiun.ii dela gurile Dun.ării
unde, în afara evenimentelor răsboinice cu caracter episodic, infloriă o vieaţă eco-
n.omică destul de vioaie 2), a dus cu n.ecesitate la organizarea unui ţinut bizantin
de graniţă, care în sec. XI şi XII dncepeă din sus de Silistra i mergeâ către gurile
Dunării, pentru a fi statornic amintit ca unitate administrativă a oraşelor i ţîriu-
turilor dela Dunăre» 3). Acest teritoriu numit Paristrion, aveă ca reşedinţă a cârmui-

torului bizantin oraşul Silistra. Pe acelaş teritoriu Anna. Comnena pomeneşte, intre
anii 1086-1091, nişte formaţiuni politice trecătoare, sincrc7;17.4ruCe7ea unor căpetenii:
Tatu în Silistra, Sacea probabil la Isaccea, Chalis şi Seslav, 'in care formaţiuni N.
Iorga vede <<cele dintâlu cristalizări de Stat ale Românilor» 4), iar N. Băn.escu, produ-
când i alte izvoare, ajunge la aceeaş concluzie. In povestirea evenimentelor provocate
de apariţia Cumanilor la gurile Dunării, Anna Comnena pomeneşte de <«) căpeteni
a k'›txevro; T(52, 13A,cixow, un oarecare Pudilos (probabil un Bădilă) care, sosind
in timpul nop-ţii, aduce lui Alexios Comnenul, în lagărul său de lângă. Anchialos,
vestea trecerii Cumanilor peste Dunăre 5). Dacă însă s'ar obiectâ că acest Pudilos
n.'ar fi un Dunărean, ci un Vlah dintre cei din peninsula Balcanică., cari dădeau con.-
tingentul lor oştirii imperiale, — rămân totuş, pe pagin.a următoare a scriitoarei,
Vlahii pe cari ea îi aminteşte că au călăuzit pe Cumani prin. clisurile Balcanilor,
pentru a-i duce la Goloe, in basinul superior al Tungei 6). Vlahii, cari le arătau
potecile munţilor prin pasul Sidera (Demir Capu) veniau, prin ş—urmare, din părţile
Dunării dobrogene.
M. Attaliotae: Historia, ed. Bonn, 1853, pag, mains. Byz. neugr. Jahrb. III, 1922; Changements
204: «... naca TOr "iareov xaroworiv Ăzt$oPOtePaeoc. politiques dans les Balkans. «Bull. Sect. hist. Akad.
IlaecixEnrrat yde Tij ăxt9n Totirov no22,ai Roum.», X, 1923.
rcUat viciAeG, ;,c ndow.,Aciwoqg avvny[dvov 'xolioav 4) N. Iorga: Cele dintâiu cristălizări de Stat ale
712 fil9oq Românilor. «Rev. istor.», An. V, pag. 103-113.
2) C. Brătescu: Dobrogea în sec. XIL Bergean. Bucureşti, 1919.
Paristrion. «Analele Dobrogei>>, I, pag. 3-38. Annae Comnenae: Alexiades liber X, cap. 2,
Constanţa, 1920. ed. Bonn, 1878, pag. 10: « vv<r <5e xara2.aPOrrog•
G. Vâlsan: Dunărea de Jos în vieaţa poporului HoN,lov -rtvO; h<3<0ITOV 2-c51, 132,dxwv cai TO r(Sv
român. «Graiul românesc», An. I, pag. 197-212. Kopărcov (Stcl Tof) davot5fimq &aneeakocnv
Bucureşti, 1927.
3) N. Bănescu: Paristrion, un ducat de graniţă 6) Annae Comnenae: Alexiadis lib. X, cap. 3,
bizantin în Dobrogea. «Anal. Dobrogei», An. II, pag. 11, ed. Bonn, 1878: « TcSv oi5v Kopcivwv
pag. 313-317. Constanţa, 1921; Cele mai vechi ncteâ Tci)v BilAxcov rd <5id rc52, x2.etoaoveCo'v Crrea-
ştiri bizantine asupra Românilor dela Dunărea de noi); pepag-rp<Orcov xal 0i3TW TOV 'k)2)(3v Mict) 616-
Jos. «Anuar. Inst. Istor. Naţ.>>, Cluj, 1921-1922; 20.v#3rcov d,ua TC:')r ToUn neoone2ăaat..'»
Les premiers te'moignages byzantins sur les Rou.
212
POPULAŢIA DOBROGEI
După două generaţii numai, aceiaşi Vlahi pontici sunt aşâ de numeroşi, incât
dau un mare con.tin.gent de soldaţi armatei imperiale. Cronicarui Kinnamus, poves-
tind luptele purtate de Manuel Comnenul cu Ungurii la 1164, afirmă. că Leon Ba-
tatzes <<adunându-şi din altă parte armată numerOasă i chiar o mare mulţime de
Vlahi, cari se zice că sunt coloniştii Italilor de odinioară, aveâ ordin.ul să n.ăvălească.
în Ungaria din -ţinuturile de că.tre Pontul Euxin, de unde nimeni niciodată nu nă-
vălise asupră-le» ').
După incă o generaţie Vlahii yontici_ domin.ă situaţia şi joacă .U11 rol.euro. pean.
Acum găsim mă.rturii mai bogate despre dân.şii la cron.icarii byzantini, francezi, ger-
mani i la călătorii-misionari.
Intr'adevăr, Nicetas Choniates, un martor ocular al epopeei Asaneştilor, ne po-
vesteşte cum impăratul byzantin Isaac Angelos, jefuind localităţile dinspre Anchia-
los, pentru a-şi procurâ venituri în vederea nun-ţii sale cu fica regelui ungur Bela,
şi-a făcut meîmpăcaţi duşmani pe acei kuhari co locuesc peste tot cuprinsul muntelui
Haemus i cari mai 'inain.te se numiau Mysi, iar acuma Vlahi se,chiamă'>> 2). «Aceştia —

scrie mai departe cronicarul — bizuindu-se pe clisuri şi sumeţindu-se în cetăţile lor,
de care foarte multe sunt şi se înalţă drepte pe stânci prăpăstioase... au făcut răscoală
înfricoşată. Cei cari au iscodit răul şi au vânzolit 'in.treg neamul erau Petru şi Asan,
doi fraţi din aceeaş seminţie» 3), adică. doi Român.i. Dar pasagiul cel mai preţios, din
care se vede şi mai bine originea român.ească. a Asanizilor, este acela în care se vor-
beşte de răsboiul între Vlahii lui Asan şi comandantul bizantin, sevastocratorul Issac.
Acesta cade în luptă rob impreun.ă cu un preot grec, care <<se rugâ de Asan, grăindui
în limba lui, ştiutor fiind de limba Vlahilor, să aibă milă de el şi să-1 lase liber» 4).
Pretutin.deni în cronica sa Nicetas Choniates vorbeşte de Vlahi, când se ocupă
de even.imentele din Balcani. Chiar şi în munţii mai din.spre miazăzi conducătorii
răscoalelor in contra Byzantinilor sunt tot Românii. Aşâ s. ex. Hryses, care «pune
mâ-n.a pStruiiţa şi pe cetatea Prosacon», un.de-şi face «scaun de domnie», erâ un
<<Vlah de neam» 5); apoi Ivancu, cel care porneşte răscoala în ţinutul Filipopolei şi
care-şi schimbă n.umele în Alexe, este tot un Vlah, căci cron.icarul spune precis despre
dân.sul că întro vreme a fost coman.dan.tul oştilor bizantin.e in. părţile Filipopolei,
care oşti dmpiedicau valul Vlahilor cei de un n.eam cu dânsul>> 6).
Ca să capete forţele n.ecesare răscoalei şi proclamării indepen.denţii de Bizan.ţ,
acest Ivan.cu-Alexe dmbogăţeă cu daruri pe cei de un neam cu dânsul» şi «îşi sporeâ
oastea cu oameni din n.eamul său, impuţinând pe Greci» 7); -apOi intră în legături
cu Ioni-ţă Asan.idul, care domneâ la N. de Balcani 8) şi, intărindu-şi cetă-ţile ridicate
pe culmi1enunţi1or din faţa muntelui Haemus, răscoală toată ţara la sud de Bal-
1) Kinnamos VI, § 260, col. 626, ed. Migne: «... § 482.

xai 132cizcov ro1v Opt2ov, oZ rib-v c Ira..ta ănotzot 4) «(5/' O,uoTaw(a; cbMer, z rcn .132Axwv 930)v
ncUat elvat 2.yovrat, cc 7- 65v 7c0; ri E3vivp xa- elaaeov hsxa).oV iuevo>> § 617.
2ovi.dvcp ozOrup xwelov vifaivp ccE.EVEV 5) 0).1.' 5 c Hel5o.N. BAcixo TO yv,(;, >> § 643. <<./3(1-
015viaxliv, 5081, oix5ei; ol.',U7zor8 T0i3 navTO; aici)vo x0 J)1) TO yv(:))) § 665.
izd:5eaĂue 6) «Tai. . OpoyEvacv ai5r BRdxoG». § 676.
2) N. Choniates, § 482: «Tcvi); xarCI rOv A.7,uov
7) § 676.
râ (Ye0 Jaj3aov oZ MVoot 7te6recor (hvo,uriZorTo,
vvvi cSc B2.dxot xcx).?kmovrat)>. 8) § 679.
3) «11cTQO xai Aadv, Opayeva,; xa2 Tavxd(rnococ9.
213
POPULATIA DOBROGEI
cani pân.ă la M. Egee. Trebuie, •prin urmare, să nu confun.dăm n.aţion.alitatea acestor

Vlahi I), a căror origine românească unii autori slavi caută să o mistifice. Deasemenea
trebuie să stabilim că semnalul răscoalei împotriva Byzan.tinilor n'a pornit din sud
ca să se Intindă şi în nordul Balcanilor, ci a pornit din părţile româneşti de lângă.
M. Neagră ca să se intindă mai târziu în spre Rhodope.
In armata Asan.eştilor Nicetas Choniates pomeneşte aproape numai de Vlahi
Cumani. Rareori se vorbeşte despre Bulgari, ca de ceva cu totul secundar. Prin
Dobrogea Asaneştii aveau legături şi cu Românii din nordul Dunării şi cu Cuman.ii.
La aceştia fug fraţii Petru şi Asan după primul lor ne-succes şi dela aceştia
imprumută Ioni-ţă multe ajutoare, ca şi înaintaşii săi, cu care ajutoare răzbeşte
până sub zidurile Constantinopolei. Pe când împăratul erâ boln.av— scrie cronicarul
— «Cumanii cu o ceată. de Vlahi, trecând Dunărea şi năvălind in ţară (la Sud de
Balcani), prădau in ziva de Sf. Gheorghe oraşele Thraciei de pe lângă Mesene şi
Tzurul>> şi făceau mulţi robi 2).
Ţara Asaneştilor este numită de cronicarul byzantin Mysia 3), uneori

«Zagora>>, iar Ioniţă este numit şi «Domnul Zagorei>> 4), prin care trebuie să in-ţelegem
numai partea răsăritean.ă a Bulgariei nordice de azi. La hiceput stăpânirea
Asaneştilor s'a limitat numai asupra acestei Zagore. Cetăţile şi oraşele mari-
time precum: Constan-ţa, Varna şi celelalte mai meridionale, erau incă în stă-
pânirea Byzantinilor 5); de asemenea şi părţile apusene ale Bulgariei cu Sofia.
Mai apoi insă, scrie cronicarul, „.saneştii «nu mai erau mulţumi-ţi să poată păstrâ ce
erâ al lor, îndestulându-se cu sdpânirea Mysiei, ci erau hotărâti să aducă împărăţiei
Romeilor cea mai puternică lovitură şi să impreune domnia Vlahilor şi a,Bulgarilor,
precum a fost odinioară>> 6). Aceasta le-a reuşit mai târziu, fiindcă îşi intind
cucerirea lor şi asupra Bulgarilor din apus şi asupra Macedon.iei, unind intr'adevăr
la un loc pe Românii şi Bulgarii din. penin.sula Balcanică, «precum a fost odinioară.">>.
Aceşti Români Asaneşti nu erau numai răsboinicii cari stăpâneau cetăţile dela
clisurile Balcan.ilor răsăriteni şi nici numai ciobanli sprinteni ce se că-ţărau pe coaste,
ci şi marea mulţime de plugari care locuiâ podişul dintre Dunăre şi Balcani, ca şi
pescarii din lungul marelui fluviu ; căci iată ce scrie in această privinţă. Nicetas Cho-
niates :
-uhapăratul, măcar că nu găsi nici o piedică îrt Mysia şi puteâ s'o cutreere toată
şi să aşeze armie de straje in toate cetăţile de acolo, de care multe sunt dealungul
Haemului, in.să cele mai multe sau mai toate clădite sun.t pe râpi stâncoase şi pe culmi
acoperite cu nouri, n'a făcut nimic din toate acestea, ci dând foc secerişului strân.s
1) Naţionalitatea românească a Vlahilor se vede Vezi i C. Brătescu: Nume vechi ale Dobrogei:
foarte bine şi din corespondenţa Papală cu Ioaniţă.. Vlahia lui Asan, Vlahia Albă. «Arhiva Dobrogei>>,
In repeţite rânduri Inocentiu III îi anteşte Vol. II, pag. 18-31.
acestuia or_iginea sa romană şi sângele roman ce 2) § 663.
curge in vinele supuşilor săi: mos autem, audito § 489 «eig Th11 nareicSa Mvata>>.
quod de nobili Urbis Romae prosapia progenitores 4) § 679 <Td:) dexorrt Tijg Zayoedg 'Icodvvn>>.
tui originem traxerint, et tu ab eis et sanguinis 5) § 706.
generositatem contraxeris...>>. Anno 1199, Hurmu- 6)«Kai rfiv Tc7n, Mvoc-ov xai Tc-t5v Bovilydecov
zachi: Documente, Vol. I, pag. 1, No. 1. «populus (5vvozelav eig gv avvdtpovatv Zg naat noz- ?riv
terrae tuae, qui de sanguine Romanorum se asserit ş 489. Vezi Gh. Murnu: An. Acad. Rom., Ser.
descendisse...>>. Ibid., Vol. I, No. III, pag. 3-4. II, Tom. XXVIII, 1905-1906.
214
POPULAŢIA DOBROGEI
1n snopi şi ademenit fiind de vorbele inşelătoare ale Vlahilor cari i sau 1ntăţişat, se
-
grăbi să se intoarcă 1napoi>> 1).
Despre epopeea Asaneştilor au scris şi cronicarii fran.cezi ai imperiului latin de
ră.sărit (1204-1261): Geoffroy de Ville-Hardouin şi Henri de Valanciennes ; apoi
o cronică. anonimă 1.n vechiul dialect din Valanciennes ; iar despre Vlahii si Cumanii
lui Ioniţă — «li Blak et Coumain>> 2), cari prin.d pe contele Balduin. - de Flandra, 11
.17117—
. 1n-liichisoare şi-1 ucid, vorbeşte i o cronică rimată a cuceririi Constantinopolei
de că.tre Frânci, de Philippe Mouskes, episcop de Tournay (1274-1282) 3).
In Geoffroy de Ville-Hardouin, Ioniţă, _impăratul Românilor i Bulgarilor, este

intitulat «Iohannis, le roi de Blaquie>>, sau «le roi de Blaquie et de Bougrie» 4). Acest
Ioniţă e recunoscut ca Vlah: «Et cil Iohannis si ere un.s Blaque>> 5). In armata sa sunt
menţion.aţi mai adesea Vlahii i Cumanii i foarte rar Bulgari i Greci 6). Prizonierii,
pe cari-i ia Ioniţă din sudul Balcanilor, sunt duşi1n. «Vlahia>> dintre Dunăre şi Balcani 7).
Vlahii săi locuesc, ca popor independent, la n.ord de munţii Balcani şi mai ales în spre
M. Neagră. Ei au in mâinile lor clisurile mun.ţilor, iar partea răsăriteană a ţării

dintre aceşti mun.ţi şi Dunăre se numeşte Vlahia, după cum rezultă şi din acest
pasaj :
«Şi a doua zi el se porni şi călări spre ţara lui Ioniţă şi că.lări patru zile. Iar 1n, a
cincea zi ajunse la poalele munţilor Vlahiei, la o cetate ce se n.umeă Elin, pe care Io-
niţă o populase de curând cu oameni. Şi când oamenii acelui loc văzură oastea venind,
părăsiră cetatea i fugiră in munţi 8). Impăratul Henric, după ce face multă pradă
in grâu şi vite, porneşte spre defileuri, căci in munţi «se găseau clisuri foarte tari şi
unde se adunaseră Vlahii ţării>> 9), cari aduseră Frâncilor multă pagubă şi la cai şi
la oameni.
De aci se vede clar că Balcanii răsăriteni erau locuiţi de Vlahi; că aceştia apărau
clisurile munţilor de atacurile ce ven.eau dela sud; că lanţul munţilor Balcani, de pe la
oraşul Elena spre Mare se numeâ «munţii Vlahiei>> — «la montaigne de Blaquie» — si
că, prin urmare, Ţara dela aceşti munţi spre n.ord se numeă Vlahia, după cum rezultă
din pasagiile anterioare, privitoare la tran.sportul captivilor. De altă parte, ţara
dela sud de Balcani, cronicarul o numeşte «Romenie» o‘ adică Romania Byzantinilor.
l) § 487. portes de Constantinople» (pag. 164) şi luând mulţi

2) Sau «li Blacois et li Coumain», sau «les Blas». captivi, îi duc deasemenea <în Flahia».
3) Ediţia I. A. Bouchon. Paris, 1828. 8 ) «Et al cinquiesme jor si vint al pie dc la mon•
4) Şi «le roi de Blakie>> (de vreo 14 ori in cronică) tagne de Blaquie, a un cit qui avoit nom Elin,
şi «roi de Blakie et de Bougrie>> (de vreo 13 ori). que Iohannis avoit nouvelement repopMe de gent>>,
8 ) Pag. 80. pag. 189.
4 ) «Li Blac et li Comain»«, «Comains et Blas» 8) «Si troverent les destrois mult forz et li Blac
(passim) şi foarte rar «Bougres>>, «Grieux>>. del pals se furent assembl€..», pag. 189-190.
7 ) «Ainz les fist prendre et tollir tot or avoir Despre aceşti Vlabi se mai vorbeşte intr'o scrisoare
et mener en Blakie, nuz et deschaux et ă pie» a lui Henric, administratorul imperiului latin de
(pag. 154); deasemenea, după ce cuceri oraşele Cos-pole, către Papa Inocenţiu III, .Anno 1205:
Neapole şi Panedor (Panion), luă captivi «et les «Andronopolim... que civitas est Greciae muni-
fist mener en Blakie»; Idem la Heraclea (pag. tissima et montibus tantum interpositis Blachorum
163). In.tr'un rând «Vlahii şi Cumanii>> ajung cu affinis
incursiunile lor până la porţile Constantinopolei: 1") Pag. 161, 179.
«Lors coururent li Comain et li Blac devant les
215
k
POPULAŢIA DOBROGEI
In munţii din jurul oraşului «Messin.ople», însă, autorul pomeneşte de Bulgari, —

«li Bougres de la terre>>, cari rănesc cu o săgeată pe marchizul Bonifaciu de Montferrat
şi-i taie capul, trimiţându-1 lui Ioniţă (anno 1207). Cron.icarul in.să distinge bin.e pe
aceşti «Bougres» şi niciodată nu-i confundă cu Vlahii. Şi dacă cronica sa e plină de
faptele Vlahilor, aceasta inseamnă că Românii erau foarte n.umeroşi in aceste părţi
şi mai presus de toate activi, in deosebire de Bulgari, cari erau mai puţini ca număr
şi mai pasivi.
Con.tinuatorul lui Geoffroy de Ville-Hardouin. este Henri de Valancien.n.es. In
cronica acestui cavaler se vorbeşte, intre altele, şi despre rivalităţile dintre Asan
(Esclas) i Burilă, urmaşii lui Ioniţă; iar in armatele lor se pomenesc veşnic aceiaşi
Vlahi i Cumani, «li Comain et li Blac>>, «Blas et Comains», ca şi când Bulgari nici n'ar
fi existat. Ţara dinspre Constantin.opole e numită, şi aci «Romenie» 1) ; şi se mai vor-
beşte de o «Vlahie Mare>>, (>Blaquie-la gran.t» 2), în.să aceasta e către Grecia şi nu are
de a face nici cu Vlahia Asanizilor, care la origine se poate confundâ cu Moesia-inferior,
şi nici cu Vlahia neagră dela nordul

In sfârşit, 'in cronica anonimă scrisă în vechiul dialect din Valencienn.es, se vor-
beşte de «Iohannis, qui estoit roi de Blaquie>> (p. 287); de lupta lui Balduin de Flandra
in contra Vlahilor, Cumanilor i Grecilor lui Ioniţă: des Blaks, les Comains et les
Grecs» (p. 288) şi de «ţara Vlahiei>>, de unde Ioniţă, pentru a combate pe Latini,
ridică toată populaţia capabilă de a purtâ arme i împreună cu încă 10.000 de Cumani
şi cu mulţi Greci, porneşte spre miaz ăzi 3).
Iată, prin urmare, cum toţi scriitorii, cari vorbesc despre evenimentele dela
fin.ele sec. XII şi inceputul sec. XIII, din părţile răsăritene ale penin.sulei Bal-
canice, sunt de acord îu a recunoaşte in. părţile Moesiei in.ferioare o Vlahie, locuită
in cea mai mare parte de Vlahi. Să vedem acum ce scrie un alt con.temporan., care
priveşte ţara Asanizilor din spre apus. Acesta este An.sbertus, cron.icarul expediţiei
cmciate, a Frideric Barbă-roşie 4). Ştirile sale despr-e- Ibia lui Asan sunt foarte
precise. Intr'un. pasaj (pag. 24) el scrie:
«Pe lângă aceasta, îrt cea mai mare parte a Bulgariei, precum i către Dunăre,
unde se varsă in. Mare, stăp_ân.eă un_parecare Roinkn. Calo-Petru i fratele său Crasian,
'impreună cu supuşii lor Românii» 5).
E vorba de cei doi Asaneşti: Petru i Asan.. In determin.area ţării stăpânite de
ei, vedem că se face o distincţie, căci se zice: «în cea mai mare parte a Bulgariei>>,
deoarece Asaneştii nu cuceriseră dela Byzan.tini toată Bulgaria, şi apoi se adaugă:
«precum i către Dunăre, unde se varsă in. Mare», adică Dobrogea şi Bulgaria răsă-
ritean.ă de astăzi, de unde rezultă. că Ansbertus nu n.umeşte ţin.uturile dinspre M.
Neagră ca Bulgarie.
1) Pag. 269. Pentru Vlahi şi Cumani vezi pag. 4) Fontes rerum Austriacarum, Tom. V: «Istoria
196, 197, 201, 202, 203, 205, 209, 219, 235, 267. de expeditione Friderici imperatoris edita a quo-
2) Pag. 213. dam austriensi clerico, qui eidem interfuit, nomine
3) «Il avoit tous ceulx de la terre de Blackye qui Ansbertus>>.
armes povient porter et bien de dix mille Comains «Praeterea Bulgariae in maxima parte ac
et grand plent de Grc'geois...>>, pag. 288. De Bul- versus Danubium quousque mare influit, quidam
gari nu se pomeneşte nimic. Cum s'a transformat Kalopetrus Flachus et frater ejus Crassianus cum
mai târziu acest Stat românese in bulgărese sau subditis•Flachis tyrannizabat>>, pag. 24.
bulgaro-cuman, ne-a arătat-o bine N. Iorga.
216
POPULATIA DOBROGEI
Pentru Ansbertus, Petru e un Român., «Flachus». Acesta poartă apoi titulatura

de <<Domn al Românilor», iar supuşii săi îl numesc dmpărat .al Greciei>> 1). Ca supuşi,
Petru are pe Români i pe cea mai mare parte din Bulgari 2). El stăpân.eşte insă cu
«Vlahii>> săi 3). Lui Frederic Barbă-Roşie Îi oferă un ajutor de 40.000 Români şi Cumani
cu arcuri şi săgeţi impotriva Constantinopolei, cu con.diţia ca impăratul german să-i
ofere coroana imperială a Bizan.-ţului 4).
Din toate acestea se vede că pe la anul 1188, cân.d porn.eşte cruciada lui Frederic
Barbă-roşie, Petru, român de neam, stăpân.eă ţinutul dintre Balcani şi Dunăre; că
acest -ţinut mai spre apus se numeă Bulgaria 5), dar mai spre răsărit, către M. Neagră,
erâ un teritoriu deosebit. Poporul stăpânit de Petru e format din Români şi Bulgari,
iar armata lui din Români i Cumani. Din.tre aceste popoare însă, cel care jucâ rolul
istoric principal, erâ acela al Românilor. Că Românii aceştia erau numeroşi i locuiau
nu numai muntele, ci acopereau ţara cu aşezările lor, se vede i din cifra cea mare
de 40.000 luptători Români i Cumani pe cari-i promite Petru ca ajutor lui Frederic
Barbă-roşie; se vede şi din multele răsboaie pe care le-au purtat Asaneştii cu By-

zantinii şi cu Latinii aşezaţi în Con.stantinopole, în care răsboaie sunt pomeniţi ca
luptători, de toţi cronicarii contemporani, aproape intotdeauna n.umai Vlahi i Cu-
mani. 0 parte din aceşti Vlahi veneau şi din n.ordul Dunării, ca aliaţi ai fra-ţilor lor
Asaneşti; insă grosul lor îl formau Românii din. Dobrogea, răsăritul 1F3ulgariei actuale
şi dela clisurile Balcanilor.
In sfârşit, un alt izvor, care pomeneşte pe Vlahi lângă M. Neagră, este povestirea
călătoriei sale de misionar, făcută de călugărul minorit Wilhelm de Rubruquis, 1n
anul 1253. Cu vreo 12 ani mai inainte avusese loc marea in.vazie tătară spre Eu-
ropa centrală; iar acum călugărul n.ostru aveâ misiunea să-i cerceteze pe aceşti noui
veni-ţi pe scena istoriei şi să contunice apusen.ilor relaţii asupra lor. Arătând care sunt
teritoriile supuse Tătarilor, Rubruquis pomeneşte şi de Valahia lui Asan, ce se
întindeă dela gurile Dunării spre miazăzi, în direcţia Constantinopolei, până 'in Munţii
Balcani, precum i de Bulgaria mică, in deosebire de Bulgaria Mare dela Volga, dar
şi de Valahia Asaneştilor. Iată şi acest preţios pasaj din itinerariul călugărului minorit
Rubruquis:
«Dela Ktga. Donuluiîn spre apus şi până la Dunăre, totul le este supus. Ba chiar
şi dincolo de Dunăre, către Constantinopole, Valahia, care este ţara lui Asan i Bulgaria
1) «Kalopetrus Blachorum Dominus, itemque atacaţi cu săgeţi otrăvitc de «Greculi», <<Bulgari>>,

a suis dictus imperator Greciae>>, pag. 54. «Serbi» şi <<Flachi», pag. 20; iar dela Niş spre E
2) <<Kalopetrus, Blachorum et maximae partis de <<Grecis et Flachis>> şi că cruciaţii au stârpit
Bulgarorum in hortis Traciae Dominus», pag. 44. «perplures e Bulgaris latrunculos>>, (pag. 26). Mai
3) «Cum subditis Flachis». departe, pag. 47: in transitu suo per Bulgariarn
4) «Se imperatorem et coronam imperialem requi vidisset, proh dolor! omnium pene peregrinorum
Greciae ab eo sibi imponi efflagitat, seque ei Christi inibi in via sepultorum corpora immani
circa initium veris quadraginta milia Blacorum feritate seu vesana stultitia Bulgarorum effosa ad
et Comanorum tenentium arcus et sagittas ad- ignominiam exercitus Christi...», de unde rezultă
versus Constantinopolim transmissurum constan- că Ansbertus numeşte părţile apusene ale Bul-
ter asseverabat», pag. 44. gariei actuale Bulgaria i cunoaşte acolo locui-
5) La 1188 Ansbertus arată intre Dunărea din tori Bulgari, dar şi Serbi, Vlahi i Greci, pe când
Jugoslavia actuală i Sofia o <<silva longissima spre Marea Neagră sunt Vlahii Pontici ai Asa-
Bulgariae>> prin care au trecut cruciaţii i au fost neştilor.
217
POPULAŢIA DOBROGEI
mică pttnă la Salona, totul 1e plăteşte tribut. Ba Incă In afară de tributul pome-
nit, ei nu ridicat în anii din urmă, de fiecare casă, câte o secure i tot grâul pe
care 1-au găsit» 1).
In evul mediu au existat mai multe Vlahii în peninsula Balcan.ică. Eră o Vlahie
Mare, Meyd27, 132.axţa, In Thessalia ; o Mweă Maxict In Pind; o Vlahie
de jos, 'Avoil32axa, in Epir, pomenite de Byzantini; Ansbertus pomen.eşte o «Flachie»
lân.gă Salonic, unde M. Egee este numită de Schiltberger «Walachisches Meer» 2).
Valahia Asaneştilor Insă nu erâ nici una din cele amintite mai sus, ci Intre Balcanii
răsăriteni şi gurile Dunării. In deosebire de celelalte ea s'a mai numit şi Vlahia - Albă,
nume ce apare Intr'o glossă la cronica lui Geoffroy de Ville-Hardouin. La titlul lui Io-
niţă: dohannis qui ere roi de Blakie et de Bougrie», Intr'o n.otă marginală se adaogă
«et des habitants du Mont Haemus qui est la basse Mysie, s' appelant mainte-
nant Blankis-Blakie, et de Bulgarie». După această glossă Ducange, In notele la
cronica lui Ville-Hardouin (p. 303-304), admite o Valahie-Albă.: «blanche Blaquie»
Intre gurile Dunării şi Balcani, în deosebire de Valahia Neagră din n.ordul fluviului.

Deasemenea Hopf In «Istoria Greciei» (p. 165) scrie: «Die zwischen Hămos und
Donau lebenden Wlaclten, deren Land meist als Weiss- Wlachien bezeichnet zvird».
După Hopf se conduce şi JireCek In «Geschichte der Bulgaren» (p. 218), precum
şi HUler în opera sa: dlomânii ca Intemeietori ai celui de al doilea imperiu
bulgar» (p. 233) 3).
La vreo 30 an.i după Rubruquis, deci în anul 1284, cronicarul bizantin G. Pa-
chymeres pomen.eşte o mare mulţime de Vlahi pontici in timpul lui Andronic Pa-
laeologul, ca locuitori ai ţinuturilor dela Sud de Bacani 4). Din cauza deselor
incursiuni ale pira-ţilor «Scyti>> (= Rusi), Impăratul, ca să-şi apere pe de o parte
populaţia de jaful şi devastările acestora, iar de alta de teamă ca nu cumva o parte
din această populaţie, mai puţin legată de imperiu, să nu se asocieze cu barbarii,
— hotări să Indepărteze pe unii interiorul ţării, iar pe alţii, pe numeroşii
Vlahi, cari ocupau -
cu turmele lor regiunea dela zidurile Constantinopolei
până la "Vizya şi mai departe pre nord şi despre cari cro-n.icarul afirmă
că erau oameni Inăspriţi in traiul prin locuri grele, In vânătoarea de
fiare şi în luptele cu duşmanii In.armaţi, asemănându-se cu Scyţii prin felul
vieţii şi, poate, şi prin. origine, — să.-i transplanteze In Asia, trecându-i peste
Bosfor. Acest exod forţat, executat cu nenumărate şicane bizantine in vreme
1) Itinerarium fratris W. de Rubruquis de ordine C. Brătescu: Nume vechi ale Dobrogei, Valachia
fratrum minorum, anno gratiae 1253, ad partes lui Assan, Valahia Albă (1186— sec. XIII), in
orientales>> în <<The principal navigations, voyages, «Arhiva Dobrogei>>, vol. II, 1919, pag. 18-31.
traffiques and discoveries of the english Nation Trad. lui Rubruquis de C. Brătescu in «Analele
etc.>> Vol. I, London, 1599: dib orificio Tanais Dobrogei>>, An. II, pag. 507-535.
versus occidentem usque ad Danubium, totum 2') Schiltberger's Reise in den Orient, etc., Miinchen
est subditum. Etiam ultra Danubium versus Constan- 1814, pag. 83.
tinopolim, Valakia, quae est terra Assani et minor Re>sler: Rom. Stud., pag. 105. Pentru Vlahiile
Bulgaria usque ad Solonam, omnes solvunt din Balcani.
eis tributum. Et etiam ultra tributum condictum 3) In Sitzungsber. d. k. k. Akad. d. Wiss. Wien,
sumpserunt annis nuper transactis de qualibet 1879. Ph. h. Cl. XVC.
domo securim unam et totum frumentum quod 4) G. Pachymeres, Vol, II, ed. Bonn,1835, cap. 37.
invenerunt in massa>>. Vezi p. toate aceste izvoare
218
POPULAŢIA DOBROGEI
de iarnă şi insoţit de mare mortalitate in copii şi turme, pe care bie-ţii oameni

erau sili-ţi a le vinde pe nimic, in cele din urmă n'a reuşit. Vlahii şi-au răscumpărat
dreptul de a rămâneă 1n locurile lor natale, plătind su.me mari 1).
-- Iată, prin urmare, o sumă de mărturii, care ne arată că 1n evul mediu (sec. XI,
XII, XIII), dela Constantinopole până la gurile Dunării, o zonă destul de lată, vecină
cu M. Neagră, erâ locuită de o numeroasă populaţ:ie de Vlahi pontici 2). Această stare
de lucruri a durat până la venirea Turcilor 1n Europa, după care, în aceeaş zonă,
şi mai ales 1ntre Balcanii răsăriteni i gurile Dunării, s'a realizat cea mai compactă
massă de colonizare musulmană 3). Repedea Intindere până la Mare a voevodatelor

româneşti ce apar in Carpaţi in sec. XIII, nu se poate explică decât tot prin prezenţa
acestor Vlahi pontici spre gurile Dunării; şi, credem a nu greşi, dacă vom atribui
aceloraşi Vlahi, de origine mai meridională, prezen-ţa 1n folklorul dobrogean de azi
a un.or elemente exotice precum: chiparoşii şi dalbele mânăstiri din ostroavele mării;
după cum epocii A~ilor (sec. XIII) se datoreşte «Caloianul» (Calo-Ioannis);
epocii lui Mircea cel Bătrân, — pomenirea acelui enigmatic «luh de Mare Neagră»

ca şi a scenelor cu pescuitul, corăbierii şi mai ales cu vămile dela Mare (sec. XIV—
XV); luptelor lui Ioan Corvin cu Turcii la Varna (1444) — balada Iancu Vodă.;
conflictelor cu Turcii şi negustorii Veneţieni i Genovezi, — atâtea poezii in care se cântă
luptele cu Turcii şi cu Frân.cii; contactului cu negustorii Raguzan.i din târgurile Do-
brogei, pomenirea acelor «ltini bogaţi», sau detini spurcaţi» (sec. XVII); expe-
diţ.iilor din timpul lui Mihai Viteazul şi "kadu Şerban în. Dobrogea,—baladele 1n care
se vorbeşte de oşti moldoveneşti, oşti mun.teneşti şi craioveneşti, şi aşâ mai de-
parte 4). Nimic din toate acestea 1n folklorul minoritarilor dobrogeni. Cân.tecele tă-
i) Dr. I. Gherghel adună în «Câteva contribuţiuni 123-124 scrie: <(Das rumănische Element war
la cuprinsul noţiunii de Vlach», «Convorbiri Lite- einst in Bulgarien viel stărker und eine Menge
rare>>, 5-6, 1920; «Ştiri mai vechi despre Vlahii Wlachen hat sich schon vor langer Zeit bulgarisiert,
Penms. Balcanice şi din N. Dunării». In izvoarele In vielen Landschaften, wo sich gegenwărtig nur
apusene numele de Vlach se poate urmări până im Sommer einige wlachische Wanderhirten
în epoca lui Carol cel Mare. In Dionysios Byzan- blicken lassen, zeugt eine an Gebirgsh6hen und
tios cetim: «Tertius (locus) vocatur Blachernae a Hochtălern haftende romanische Nomenklatur
quidam rege ibi regnante>>. (C. Miăller: Geogr. graec. von einer jetzt verschwundenen altansăssigen
minores» Paris 1861, II, 2-101). Vlacherne ar fi Bevedkerung lateinischer Zunge>>. Urmează apoi o
o colonie a unei populaţii româneşti lângă. Constan- listă de nume româneşti de locuri şi persoane din
tinopole, venită acolo dinspre Scyţi inainte de Bulgaria. Despre locuitorii din Cotel, un soiu. de
mijlocul sec. V, după Malalas: Cronographia, ed. Săcele al Balcanilor, Rakovski şi SlavejkOv presupun
Bonn, 1831, pag. 430. Vezi şi Genesios: Basileiai, că ar fi descendenţi din Valahi păstori.
ed. Bonn, 1834, IV, pag. 85; Theophanes: Crono- 3) Românii au fost siliţi să treacă în nordul Du-
graphia, ed. Bonn, 1883, pag. 175. Numele de nării. Cu ei au trecut, desigur, i Bulgari, a căror
«Olah>> la Unguri ar fi fost imprumutat de aceştia prezenţă in stânga Dunării, în Muntenia, dar şi
dela Chazari, cari locuiau prin sec. VII pe la N. fn sudul Moldovei, o putem urmări după topo-
Crimeii şi in cari s'au contopit Hunii Sabiri, a că- nimie, care nu poate aveă 'in totalitate vochimea
ror regină aveă ca soţ pe Vlachernos. In nordul ce i-o atribuie G. Weigand (sec. XIII) in Ursprung
Dunării cronicarul islandez Snorri Sturlesson der sădkarpatischen Flussnamen in Rumănien,
(1178-1242), pomeneşte o «Bliikumanaland». Terra XXVI—XXIX Jahresbericht, 1921, pag. 70 şi
Blacorum et Comanorum. Ştirile eele mai vechi următ. Vezi j I. Iordan: Bibliografia toponimică
asupra Vlachilor ni-i arată >in peninsula Balcanică românească, în d3ulet. Soc. R. R. geogr.», 1927,
incă din sec. III d. Cr. pag. 45.
3 ) JireCek: Das Fărstenthum Bulgarien, pag. 4) T. Burada: 0 călătorie in Dobrogea, Iaşi, 1880.
219
POPULAŢIA DOBROGEI
tăreşti ne duc spre Crimeea şi chiar spre cetatea de lemn a Cazanului dela Volga ');
cele bulgăreşti ne duc spre interiorul Balcan.ilor 2); iar cele turceşti, multe de import
recent, ne duc spre lumea orientală cu care aceşti musulmani au legături. Fiecare
epocă din trecut a lăsat, 1n folklorul românesc din Dobrogea i din regiunile imediat
vecirte de peste fluviu, amintirile unui traiu 1n apropierea M. Negre. Asta 'insă însem-
nează continuitate şi permanenţă pe acest pământ.
In anul 1241 are loc- marea invazie tătară spre E-uropa centrală. Cuwa• 1, cari
pânîaceastă dată locuiau în n.ordul Dunării şi M. Negre, fură unii pân.ă
in. inima Ungariei, unde până astăzi două ţinuturi le perpetuează'. numele: Cumania
Mare şi Cumania Mică; alţii trecură Dunărea şi se aşezară în stepa Dobrogei, unde
de pe acurn se arată un gol, şi în Bulgaria dunăreană. Cei din Dobrogea se creştinară
sub influenţa bisericii bizantine de aici; iar urmaşii lor, amestecaţi cu diferite nea-
muri şi alteraţi ca tip antropologic, nu sunt alţii decât Găgăutii de azi 3).
In prima jumătate a sec. XIV mărturiile scrise ne arată o populaţie alogenă
în Dobrogea. Prezenţa elementului creştin, fără indicarea naţionalităţii, se dovedeşte

dintr'o listă a posesiunilor Patriarhatului din. Constantinopole din anul 1320, in care
se pomenesc şase castele patriarhale, dintre care două la Dun.ăre (Chilia şi Silistra)
şi 4 la Coasta de Argin.t (Ecren.e, Gerania-Dişpudac, Cavarna şi Caliacra) 4). Mai târ-
ziu, la 1340, se pomeneşte la Vicina, in roird-ul_Dobrogei, un episcopat, având in frunte
pe <<smeritul Mitropolit al Vicinei şi prea cinstit Macarie»; iar la 1359 urmaşul său,
Iachint, va trece din Vicina ca Arhiereu al intregii Ţări Româneşti 5).
Alături de această popula-ţie creştină mai trăiau in Dobrogea i Tătarii, dintre
cari unii recent colonizaţi. Făcând dese incursiuni in Tracia i Podolia, Tătarii sunt
bătuţi 'in cele din urmă de Olgerd, marele principe al Lituanici, la gura Nistrului,
1n. anul 1333. Atunci trei şefi ai lor, se refugiară 1n Dobrogea 6), aşă că geograful arab
Abulfeda poate scrie despre Isaccea dinn.ainte de 1331, că <<e un oraş din -ţara Vala-
hilor i atârnă de Constantinopole» şi că.<<cea mai mare parte dintre locuitorii săi
profesează islamismul»; iar un alt arab, călătorul i exploratorul Ibn Batutah, poate
scrie imediat după 1333, că orasul , Babadag «este cel din urmă pe care-1 stăpânesc
Vezi şi G. Vâlsan: Drepturi române şi bulgare in III, pag. 309 şi pag. 370.
Dobrogea, «Neamul Românesc», No. 172-175. 2) C. Brătescu: Folklor bulgăresc dobrogean. Re-
Iunie, 1918. cenzie a articol. lui Arnaudov (cap. VII) din pu-
Vezi i «Arhiva Dobrogei», An. I, II; «Analele blicaţia «Die Dobrudscha», Sofia 1918. Din analiza
Dobrogei» An. I. acestui folklor se vede că cel istoric n'are rădăcini
N. Iorga: Drepturi naţionale, etc., pag. 40-41. în solul şi istoria Dobrogei.
C. Brătescu: Amintiri ale trecutului istoric în 3) C. JireCek: Einige Bemerkungen iiber die
folklorul român,sc dobrogean (inedit); Petschenegen und Cuman,en. Vezi şi Das Fârsten-
Al. P. Arbore: Raguzanii, «Analele Dobrogei», thum Bulgarien, 1891, pag. 142-146.
III, No. 1, pag. 36 ff. 4) Hurmuzaki, Vol. XIV, partea I, pag. 1,
') I. Dumitrescu: Insemnări despre Tătarii din Kdevai3a (Cavarna), Kectva (Ecrene), K 1a iirot
Moşneni ( Pervelia). «An. Dobrogei», I, pag. 154; TO 4VXOGTdp0V (Chilia), reePta (Dişpudac),
Note asupra Tătarilor din Pervelia, I, pag. 491; ,d0area (Silistra) i FaÂAidyea (Caliacra).
Folklor Tătăresc din Pervelia, I, pag. 633; In- 6 ) Hurmuzaki, Vol. XIV, partea I, pag. 1-6.
semnări despre Tătarii din Pervelia, II, pag. 115; 8 ) N. Iorga: Istoria Chiliei, pag. 38. Sarnicki:
Folklor din Pervelia, II, pag. 261; Sărbătorile la Annales, p. 1134; Hammer: Goldene Horde. p. 297.
Tătari, II, pag. 372; Folklor Tătăresc din Pervelia,
220
POPULAŢIA DOBROGEI
Tătarii» şi că intre el şi inceputul imperiului byzantin ar fi «18, zile de mers printr'o

stepă 'in intregime Iipsită de oameni» 1).
Abiă la vreo zece ani după călă.toria acestui arab prin Dobrogea are loc marea
expediţie ungaro-română in contra Tătarilor, la care participară Dragoş-Vodă al
Moldovei şi Nicolae Alexandru Basarab al Munteniei. Acesta cuceri i anexă la
ţara sa Basarabia. Tătarii fură astfel indepărtaţi peste Nistru. Se pare că din acest
timp intră. şi Dobrogea de nord in. posesiunea Munteniei.
Cam in acelaş timp, din mijlocul populaţiilor amestecate de pe litoralul meri-
dional al Dobrogei se ridică in Cavarn.a, ca arhonte, un oarecare Balică, - - un Vlah 2).

Acesta se amestecă in luptele civile dintre pretenden-ţii la tron.ul byzantin, trimiţând
ajutoare de călăreţi sub conducerea a doi comandan-ţi, Teodor si , Dobrotici. Dobrotici
se căsători in Constantin.opole cu fiica unui demnitar bizantin i fi numit coman-
dant al cetătii Midia de lângă M. Neagră. După vreo patru ani el apare ca Despot
bizantin la Cavarna. Statul să.0 se intindeâ la M. Neagră dela cetatea Emon.a, lângă
capul Emineh de azi, pârtă la gurile Dunării, având reşedinţa la Caliacra. Dobrotici

avu relaţii comerciale cu Gen.ovezii, ba chiar si conflicte. Moare la 1385. Dela dânsul '
a rămas_şi numele Dobrogei pentru provincia noastră tran.sdunăreană.
Imediat după moartea lui Dobrotici, Dobrogea întreagă intră rn stăpânirea
lui Mircea cel Bătrân, domnulŢării Româneşti. Dela stăpânirea lui Buerebista, regele
dac, acesta este al doilea moment important, când Statul de sub Carpaţi reuşeşte
a se integrâ cu ţărişoara dintre Dunăre i Mare. La Titlurile sale, Voevodul român
adaogă i pe acela de Terrarum Dobrodicii Despotus et Tristri Dominus. Pentru această
frumoasă cucerire tradiţia o fă'cuse fratele şi inaintaşul său, Dan Voevod, care şi moare
în lupta cu şişman, ţarul Bulgarilor. «Lupta erâ, cum se pare, in legătură cu moş-
tenirea lui Dobrotici, ocupată atun.ci, bripreună cu cetatea Silistra ca posesiune deo-
sebită, luată dela Şişman. Tot in legătură cu posesiun.ea transdanubiană, ca «Despot
al Tă'rii lui Dobrotici», Mircea aveă emblema despotatulrd, pajura bizantină, eum
se vede la chipul lui dela Cozia» 3). Această cucerire a adus in. Dobrogea un aflux destul
de puternic de element românesc peste cel an.terior. Ea insă n'a durat prea mult.
lyli.rs_e_a„.zoartă lupte crâncen.e cu Turcii şi, in cele din urmă, părăseşte _Dobrogea_ in_
mannle acestora. La 1416-17 Turcii isi intind stăpânirea pârtă la gurile Dunării şi
fortifică cetăţile Isaccea i Ieni-Sale. Dar timpul pentru o colonizare turcească ru-
rală incă nu venise. Sosirea acestor ultimi barbari de semin.-ţie turan.ică, de data
aceasta dinspre miazăzi, este cauza cea mai insemnată a depopulării Dobrogei
Bulgariei răsăritene. In fa-ţa cruzimii lor, o mare parte dintre locuitori se refugiară:
unii peste Dun.ăre sub scutul Voevozilor români; alţii, din apropierea Balcanilor,
se adăpostiră în munţi. Un gol şi mai mare se făcii in Dobrogea, în special in stepă;
1) C. Brătescu: Ibn Batutah, un călător arab prin historique», X, 1923.

Dobrogea in sec. XIV. <<Analele Dobrogei», An. N. Dobrescu: Intemeierea Mitropoliilor şi celor
IV, No. 2, pag. 138-156. dintâi mănăstiri din ţară, Bucureşti, 1906, pag. 46.
N. Grămadă:Vicina 1n «Codrul Cosminului», An. I, 2) N. Iorga: Notes d'un historien, pag. 39 ; C.
1924, pag. 437 şi urm. După hărţi se constată in Do- JireCek: Einige Bemerkungen iiber die Petschenegen
brogea o stăpânire Tătară in sec. XIV, care a durat u. Cumanen (admite orig. rom. a lui Balică).
probabil până la exped. ungaro-română. 3) D. Onciul: Mircea cel Bătrân, cuvântare
G. Brătianu: Vicina, în <(Bulletin de la section comemorativă. Bucureşti, 1918, pag. 9 — 10 ;
221
POPULAŢIA DOBROGEI
aşâ incât 14_14.4*,4 .când armatele ungare, conduse de regele Vladislay şi. Ion Corvin,
fură in-vin.se in lupta cu trurcii dela Varn.a, — in fuga lor spre vadul dunărean dela
,gura_ Ialomiţ,ei, nu aflară. în stepa Dobrogei decât un «lesertum». Totuş, destul de
semnificativ pentru alcătuirea etnografică a provinciei este faptul că, din.tre toate
neamurik care au participat la această luptă, sin.guri Românii sunt aceia cari sau
putut orientâ prin acele locuri.
«Un.gurilor, Valahilor şi celorlalţi din. armata Rege.lui — scrie cronicarul Dlu-
gosz — frica le puse aripi la picioare, aşâ in.cât Voevodul Ion Corvin, căpitanul ar-
matei, care aveâ călăuze pricepute, ajunse numarin —d—ouă zile şi două nopţi la malul
la vadul La Floci, pe unde treci în Valahia; alţii 1nsă nu ajunseră decât 1.n
trei şi chiar în patru, sau cinci zile şi nopţi, la acelaş mal al Dunării şi fără să mâ-
nânce ceva, când un călăreţ deobiceiu străbate aceeaş distanţă 1n zece, sau 1n cel
puţin opt zile, printr'un pustiu în care nu se găseşte nimic pentru trebuin-ţele omu-
lui; şi mulţi călărin.d câte trei zile, n.'au descoperit nici o apă i nu puţini lânceziau
de sete şi foame. Căci, En afară de Vlahi, nimeni nu tiâ fncotro s'o apuce i fiecare se

indrumă intr'acolo ‘unde 11 'impin.geă frica şi norocul. i 'işi alegeau drumul fără nici
o judecată cei cari fugeau fără. de Români. Iar aceştia din urmă, orientându-se ziva
după soare şi noaptea după stele, chiar şi dacă ocoliau, ajungeau cu bine la Dunăre.
Aceia insă cari n.'avură călăuze Români, ajun.seră sau în locurile Turcilor, pe care le
socoteau că sunt creştine, sau pieriră., fie rătăcindu-se, fie de foame, fie de frig» 1).
Nu mai puţin important este şi faptul că cei cari trec cu luntrea peste Dunăre pe
fugari sunt tot Valahii, ceeace indică prezenţa unei popula-ţii pescăreşti de Români
dealun.gul acestui fluviu 2).
Anul 14.41 'insemnează pentru istoria etnografică a Dobrogei «S,,chimbarea la
faţă». Pe 'incetul satele, în marea lor majoritate primiră populaţie şi nume turceşti;
oraşeieşi cetăţile fură ocupate de garnizoane şi administraţie musulmană. In loc
de biserici, se ridicară geamii. Insemnătatea Dobrogei, aşâ cum se află adânc inter-
calată intre uriaşa cotitură a Dunării şi M. Neagră, erâ prea evidentă, pentru coma-
sarea trupelor turceşti în cazul unei expediţii în contra Românilor, Ungurilor, sau
Polonilor, mai târziu şi a Ruşilor, pentru a nu fi observată şi de Turci. Silistra şi
Babadagul ajung centrele provinciei. Istoria se repetă. Schimbările fundamen.tale pe
care le-au adus în Scythia-Minor Romanii, le aduc în Dobrogea Turcii. Dela 1444
până in. sec. XIX avem faza turcească în etnografia Ţării 3).
II. EPOCA TURCEASCA. iN DOBROGEA 4): sec. XV—XIX
Ca un preludiu al colonizărilor turceşti, izvoakele istorice pomenesc la anul 1263

o numeroasă ceată. de Turcomani cari, sub conducerea unui şef, Baba-Saltuc-Dede,
Titlul lui Mircea cel Bătrân şi posesiunile lui. Literare», XL, pag. 681 şi urm.
Convorbiri «Literare», XXXV XXXVII (1901 — ') Dlugosz, Liber XII col. 809.
1903). 2) Dlugosz, Liber XII, col. 810; Cromer, pag.
N. Iorga: Veneţia in Marea Neagră. Analele 327.
Academiei Române, XXXVI, Mem. secţ. istorice; 3) C. Brătescu: Dobrogea la 1444, Lupta dela
Chestiunea Dunării, pag. 143. Varna. «Arhiva Dobrogei», An. II, p. 96-115, 1920.
C. Moisil: Despotatul lui Dobrotici. .«Convorbiri 4) N. Iorga: Geschichte des rumănischen Volkes ;
222
POPULAŢIA DOBROGEI
adorat de musulmani ca sfânt, se stabiliră, sub protecţia impă,ratului din Byzan-ţ,

în părtile
, Babada ului dobrogean. Peste câţiva ani însă această colonie părăseşte
Dobrogea şi se aşează în Crimeea. N'am fi pomenit acest episod, dacă n'ar fi dă'ruit
Dobrogei cel mai vechiu nume topic turcesc care se mai păstrează in această pro-
vincie: Babada gul 1).
După pierderea Dobrogei de către Mircea cel Bătrân (1417), sultanul Mohamed,
inţelegând rolul de cetate al provinciei i de loc de supraveghere şi de concentrare
al armatelor în expeditiile de peste fluviu, intăreşte cetatea Ieni-Sala pe marginea
lagunei Razim, incă navigabilă in această vreme, şi Isaccea la cel mai de seamă vad
dunărean ce duceă către Moldova şi Polonia. Primii colonişti fură deocamdată gar-
nizoanele turceşti. Insă timpul pentru o colonizare in massă cu elemente rurale incă
nu -venise.
Intr'ad.evăr, 'in urrna dezastrului creştinilor dela Varna (1444), cronicarii vremii
ne zugrăvesc stepele Dobrogei ca un Mesertum», termen care, dealtfel, nu trebueşte
interpretat în sensul unui gol antropogeografic. Acest «desertum>> se men.ţine şi spre sfâr-

şitul sec. XV, după mărturia lui Donado da Lezze, care, inso-ţind la 1476 marea ex-
pediţie turcească impotriva Moldovei lui ştefan. cel Mare, arată că 'intre_Varna şi
Isaccea sultanul si-a făcut drumul iD zece zile, prin locuri să.lbatece şi nepopulate,
potolindu-şi setea cu apa aflată 1n nisipurile de pe litoralul Mării i luptându-se cu
nouri de lăcuste 2).
Se pare— că o colonizare mai intensă cu element musulman nu in.cepe decât in
sec. XVI. Ea s'a Indeplinit din motive strategice şi avii cele mai dezastroase urmări
asupra resturilor de colonii creştine, care se mai. păstrau mai ales pe malul dună'rean.
Colonizarea a 'inceput mai de vreme in ţinutul Filipopolei şi a Stara Zagorei_cn
elemente dinLidiaîn.timpul sultanului Murat I (1362-1389) şi s'a continuat sub
Baiazid I (1389-1402) in regiunea Adrianopolei şi în Stara Planina, de unde apoi
s'a intin.s pe incetul până la gurile Dunării, năpădind astfel provincia lui Mircea cel
Bătrân şi trecând i in Basarabia, în urma răsboaielor pentru Chilia cu ştefan cel
Mare. Astfel formaţiunile politice de sub Carpaţi fură indepărtate de litoralul Mării,
iar expansiunea etn.ografică şi economică a elementului românesc către gurile Du-
Geschichte des osmanischen Reiches ; Drepturi na- cureşti, 1919.

ţionale şi politice ale Românilor in Dobrogea. «Ana- 1) Hammer Purgstall: Geschichte der goldenen
lele Dobrogeb, An. IV, No. 1, pag. 1 i următ. Horde in Kiptschak, das ist der Mongolen in Russland
Al. P. Arbore: Contribuţiuni la studiul aşezărilor Pesth, 1840, pag. 176, 179-180; Geschichte des
Tătarilor şi Turcilor in Dobrogea, «Arhiva Dobrogei», osmanischert Reiches, Pesth, 1836, Vol. I, pag.
An. II, pag. 213-260, 117. Vezi şi ediţia I, Vol. I, pag. 121; Vol. III,
C. JireCek: Das Fiirstenthum Bulgarien 1891, pag. 202, 799-800; Vol. VIII, pag. 254. După
Geschichte der Bulgaren, Praga, 1876. Evlia Celebi (sec. XVII) mormântul sfântului ar
I. Ionescu: Excursion agricole dans la plaine fi in Babadag, unde îl arată şi astăzi tradiţia.
de la Dobrogea, Constantinople 1850. 2) Donado da Lezze: Historia Turchesca
Kanitz: La Bulgarie danubienne et le Balkan. (1300-1514) publ. de I. Ursu. Acad. Rom. 1919.
Le Jean: Etnographie der europăischenTiirkei 1861. Autorul numeşte Dobrogea uAbrozit» şi mai de-
K. F. Peters: Grundlinien zur Geographie u. parte: «un gran stretto che dura per due giornate
Geologie der Dobrudscha. Wien, 1867. et piu et si chiama deserto De Brozie», la marginea
Baron d'Hogguer: Renseignements sur la Do- căreia vede osemintele neIngropate ale oştaşilor
brodja, Bucureşti, 1879. morţi in lupta dela Varna.
N. Iorga, etc.: La Dobrogea Roumaine. Bu-
223
POPULAŢIA DOBROGEI
nării işi află o piedică dintre cele mai serioase. Mai târziu, infiinţarea raialei Brăilei
in jurul acestei cetăţi pe malul stâng al Dunării şi colonizarea mai intensă a„ Bu-
geacului basarabean cu Tătari, a transformat cele două principate român.eşti in două
mici state continentale, vasale imperiului turcesc. In zadar au fost luptele eroice
pentru independenţă ale Voevozilor români in secolii următori. Odată pierdute gurile
Dunării şi litoralul Mării, s'a pierdut mai bine de jumătate din valoarea economică
din insemnătatea politică a acestor principate. Marea Neagră rămâne, pentru
patru secole aproape, .un lac turcesc.
ciudată, care datează de pe la mijlocul sec. XVII, datorită călă-

torului turc Evliia Celebi, n.e spune că, după ce sultanul Baiazid a cucerit Dobrogea
«dela Bulgari, Valahi şi Moldoven.i, el a colonizat aci Tătari şi solda-ţi din Anatolia.
Dfn incrucişarea soldaţilor cu Valahii au rezultat Citacii, cari intrebuin.ţează un dia-
lect particular» '). De remarcat că aceşti colonişti 'au făcut o selec-ţie foarte firească
in alegerea locurilor: Turcii au ocupat mai ales regiunile păduroase ale Deliorma-
nului i Bulgariei răsăriten.e,unde ajun.g in. sec. XIX să formeze o massă compactă;

iar Tătarii, sosiţi în numeroase rânduri din stepele pontice şi din Crimeea, s'au
aşezat in stepa pleşuvă dobrogeană.Ac îi menţion.ează toate izvoarele istorice,
hărţile şi călătorii, incepând din sec. XVI incoace, uneori sub n.umele de «Tartari
dobrucenses» 2). Populaţia român.ească ft impin.să către Dun.ăre, unde in.cepe a fi
pomenită mai des dela inceputulsec.XVII. Liziera mării păstrează i ea, mai ales
prin oraşe, o populaţie creştină amestecată i cu alte elemente.
') Evliia Celebi: Din descrierea călătoriei sale în Cos-pole. N. Iorga: Studii şi documente, IV,
(sec. XVII) de Goran I. Cialicoff. «Arhiva Dobrogei», pag. 117: Turci i Tătari in Dobrogea. I. v. Ham-
Vol. II, pag. 134-146. mer: Des osman. Reiches Staatsverfassung, 1815,
2) Paul Giorgio, pe la 1590, constată pe lângă Vol. I, pag. 288: Două soiuri de Tătari 1n Dobrogea:
creştinii din Balcic, Cavarna, Constanţa, Man- Gebeli i Motras. Tommaso Alberti: Viaggio a
galia, că toate satele sunt pline de ieniceri, cari Cos-poli, citează la 1612 Bazargicul ca «citta dei
au ajuns mult mai numeroşi ca mai 1nainte (V. Turchi (Bulet. Inst. p. l'aude de l'Europe sud-
Macuscev: «Monum. histor. Slavon. meridion.», Vol. orient.>>, II (1915), pag. 235. Apoi satul românesc
II, pag. 243); Marco Vernier, pe la 1596, afirmă că Straggia = Straja (Bogrea — Iorga). Multe amă-
40.000 Tătari, sub conducerea unui frate al hanului nunte in Evliia Celebi («Arhiva Dobrogei>>, An. II,
tătăresc, s'au aşezat 1n Dobrogea alături de Turci, pag. 134-146) pentru anul 1651. La 1654 Paul
pe cari-i atacă, îi pradă şi-i robesc Cosacii, Mol- din Alep arată că Dobrogea a fost colonizată de
dovenii şi Muntenii (Hurmuzaki, XI, CCLIII, sultanul Mohamed cu colonişti din Caramania
pag. 151 ; CXLI, pag. 671 ; CLXII, pag. 702; din părţile Alepului «ca să intărească malurile
III' ; IV2, CLXXV, pag. 211. Vezi Al. P. Arbore: Dunării 1n contra inamicilor săi creştini, căci e
Contrib. etc., «Arhiva Dobrogei>>, II, pag. 254); o provincie mărginaşe i ca să intărească hotarul
G. Dousae: De itinere suo Constantinopolitano Rumeliei, care e opusă Dunării, Moldovei şi Va-
epistola, anno 1599, numeşte stepa Dobrogei lahiei». (The Travels of Macarius etc. tr. by F. C.
«Tatarskipole» în care se află dese dar mizerabile Belfour. A. M. Oxon. London, 1829, Vol. I, pag.
sate, locuite de peste 6.000 Tătari amestecaţi cu 41-42). Palatinul de Kulm dă ştiri diverse. Do-
Turci; Lazarus Soranzius: Ottomanus sive de rebus brogea incepe la Babadag. In ea sunt o sută de
turcicis etc., 1600, cap. XVII, pag. 39: «De Acanziis sate pe care le locuesc Tătarii; sunt 150 boeri
et Haiduchis. De provincia Dobruccia, — vorbeşte «timari»; fac prăzi şi iau robi. Până la Bazargic
de colonişti militari turci intre Silistra i Constanţa. numai sate turceşti. Cornelio Magni: Quanto di
După Drinov (Period. Spis., 1884, VII, pag. 71) piu curioso etc., 1678, pag. 328 şi 450, nu cunoaşte
aceşti militari au fost colonizaţi sub Murat II 1n Dobrogea decât cetăţi turceşti şi sate tătăreşti.
(1574-1595) 1n nrma răscoalelor ce le-au făcut (Bullet. Instit. sud-orient.>>, II, pag. 236). D.
224
POPULAŢIA DOBROGEI
Paralel cu această colon.izare musulmană a mers şi schimbarea toponimiei

dobrogene: mai iin.tâiu 'in jurul cetăţilor, pe la Ieni-Sala şi Silistra, apoi dealun.-
gul marelui drum turcesc care, venind dinspre pasurile Balcanilor, duceâ prin Ba-
zargic — o fundaţie turcească nouă, — Abtat-Calessi (vechiul Abrytus roman),
ara-Su (devenită mai apoi Megidia) i Babadag, spre a ajunge la vadul dună-
rean. al Isaccei; in timp ce alte drumuri laterale duceau la celelalte vaduri: la
Hârşova în faţa gurii Ialomiţei i la Ghecet in fa-ţa Brăilei'). 0 clasificare a tu-
turor acestor nume ne-a dat-o Al. P. Arbore 2).
Unele ne arată populaţi-unile pe care le-au găsit Turcii aci, sau care sau stabilit
in timpul lor. Aşâ avem: Anadol-chioi = Satul Anatolenilor; Arnaut-chioi = Satul
Albanezilor; Laz-Mahale =-- Mahalaua Lazilor; Vlah-chioi şi Vlahlar = Satul Ro-
mânilor; Urumbei Prinţul grec etc.
Alte nume ne arată ocupaţia locuitorilor: Arabagilar = Cărăuşii; Casap-chioi =
Satul măcelarilor; Covan.gilar = Prisăcanii; Dulgher =--- Tâmplarul; Hamamgia =
Băiaşa; Chiragi = Cărăuşii; Nalbant = Potcovarul; Terzi-chioi = Satul Croitori-

lor, etc.
0 altă categorie de nume arată păsările caracteristice regiunii: Atmagea = Şoi-
mul; Balabancea = Eretele; Biulbiul = Privighetoarea; Cuzgun = Corbul; Cartal =
Vulturul; Gargalâc = Ciorăria etc. -Sau animale: Tauşan. tepe = Dealul iepurelui;
Curt-bunar = Fântâna-lupului etc.
Nu lipsesc nici numele privitoare la plantele caracteristice regiunii: Armutlia
Cara-agaci ---= Ulmii; Cavaclar = Plopii; Cara-pelit = stejarul negru; Cara-
orman = Pădurea neagră; Deli-orman = Pădure nebună (codru întins) etc.
Nume în legătură cu vieaţa păstorească: Cadi-Câşla = Stâna Cadiului; Coium-
punar = Fântâna oii; Teke-dere =. Valea Ţapului; Iaila = Poian.a; Mandra = Târlă
etc.; sau referitoare la pescuit: Cherhana = Locul unde se aduce i se sărează peş-
tele; sau referitoare la caracterul geografic al terenului, precum: Altân-tepe = Nalul
de aramă; Bugeac = Colţ de ţară.; Bogaz Gura unei ape; Burun = Promon-
toriu ; Canara = Carieră; Ceatal = Bifurcare; Ceamurlia = Nămoloasa; Sari-nasuf =

Nisipul galben; Meşe = tufan etc; apoi o sumă de nume compuse cu (sat);
-bair (deal); -dere (vale); -iuc (moviliţă); -bunar (fântână); -cişme (isvor) unte);
-tepe (deal); -ghiol (lac) etc.
Din. cele 3776 nume topice câte sau înregistrat in Dobrogea veche după 1878,
la sfârşitul stăpânirii turceşti, nu mai pu-ţin. de 2338, deci un procent de 61.89°,7„ au
fost turceşti şi numai 1260, adică. 33.34% româneşti 3).
Nu trebuie să ne 'inchipuim insă că această colonizare musulmană a Dobrogei
s'a desfăşurat liniştit. Pe de o parte Cazacii prădau aşezările turco-tătare din spre
Cantemir, vorbeşte la inceput. sec. XVIII de Ci- Românilor in Dobrogea, pag. 27-29. <(A.nalele Do-
tacii ospitalieri ai Dobrogei şi de populaţie creştină brogeb, An. IV, No. 1.
«Istor. imp. otomaro, pag. 309, nota 123. Alvise 2) Al. P. Arbore: Contribuţiuni la studiul aşe-
Radibrati nu găseşte decât Turci şi Tătari până zărilor Tătarilor i Turcilor în Dobrogea, «Arh.
'in Bazargicul docuit in intregirne>> de musul- Dobrogei>>, II, pag. 246-251.
mani (După N. Iorga: Drepturi naţionale etc., 3) C. Brătescu: Contributions a la question de
pag. 33). la Dobrogea în «La Dobrogea Roumaine>>, Bucu-
') N. Iorga: Drepturi naţionale şi politice ale reşti, 1919, pag. 87.
225
1 5 Dobrogea
POPULATIA DOBROGEI
laturea 1VIării, iar de alta Domnii români, după ce cucerirea turcească le răpise
Dobrogea şi mai apoi chiar şi cetăţile de pe malul stâng, cu vadurile lor negustoreşti
şi vămile care aduceau insemnate venituri tezaurului, — treceau in repeţite rânduri
Dunărea spre a jeful şi ucide ca în ţara turcească. Dan II o făcii pe la Silistra; Vlad
ŢoPeş pe toată'. linia Dunării bulgăreşti, dar şi în Dobrogea până la gurile fluviului.
La finele sec. XVI oştile lui Mihai Viteazul incendiază oraşele turceşti de pe dreapta,
iar Radu şerban inaintă cuceritor până la Bazargic, unde se retrăseseră Turcii.
Ca să se apere Impotriva unor asemenea atacuri, aceştia infiinţară în aceste părţi
extreme ale imperiului turcesc un paşalâc cu capitala în Silistra, pe care o fortificară

puternic. Urmarea a fost o intărire a colonizării turco-tătare, iar provincia se trans-
formă. Sintr'o tabără fortificată, gata în orice moment a porni impotriva duşmanului ').
Insă, odată cu în.ceputul seriei de răsboaie ruso-turce din a doua jumă.tate a sec.
XVIII şi din tot cursul sec. XIX, elementul musulman, cu tot afluxul de colonii
tătare venite din Crimeea şi chiar de Cerchezi din Caucaz, începe a regresă şi provincia
a se pustil. Dobrogea joacă îrr această epocă rolul un.ui drum al expediţiilor ră.sboi-

nice: al celor turceşti dela sud la n.ord şi al celor ruseşti dela nord la sud. Incepe să
se facă din nou un gol 1n această ţară. La fiecare isbucnire de răsboiu populaţia se
risipeşte, lă.sând satele pustii. Chiar cele ce mai rămân., sunt foarte rare. Mărturiile
vremii ne arată pretutindeni cimitire şi cenuşe în locul aşezărilor omeneşti distruse ;
aşâ că, după in.toarcerea plugarilor diu pribegie, satele trebuesc din nou ridicate şi
adesea de alţi locuitori decât cei anteriori 2). 0 parte din Tătarii, cari sosiseră din
Crimeea, sunt înapoiaţi de Ruşi în patria lor 3), iar provincia pe nedrept este numită
de acum înainte <4Dobrogea Tătărească». Dacă in urma răsboiului dela 1828-29 — cel
mai pustiitor dintre toate — nu se pot numără in această ţară decât cel m —UT-C4W.i300
,locuitori 4), In schimb, in timpul răsboiului Crimeei, după mărturiile lui Allard 5),
ea este o ţară şi mai pustiită de boli şrma. Pela 1850 Ion. Ionescu dela Brad afirmă
că Jurcii ocupau ţărmul M. Negre, Valahiial1e Dunării, iar Tătarii interiorul» 6).
Aceştia din urmă, in interval de 44 sni,---Au părăsit ţara de trei ori Dpă răsboiul
-Crimeii o colonie nouă de Tătari trece din acea pen.insulă in Dobrogea şi in.temeiază
in centrul ei târ&-usorul Megidia 7). In.să numărul cel mare al satelor arse şi desfiin.-ţate
de răsboaie se poate urmări foarte bin.e după, mărturiile lui Moltke, Allard, Ritter şi
mai ales ale lui Ion. Ionescu. Unele din ele nu s'au reclădit nici până azi; doar pietrele
cimitirelor le mai indică locul. Totuş, imediat după răsboiul in.dependen.ţei dela 1877-78,
după statisticele ce le posedăm, elementul musulman se află încă în majoritate 8). As-
tăzi populaţia aceasta se gă'seşte în plină'. decaden.ţă. Cu tot sprijinul şi simpatia de
1) N. Iorga: Drepturi naţionale etc., pag. 30-31. 8 ) I. Ionescu: Excursion agricole dans la plaine
2) E. Ritter: Briefe iiber Zustănde und Begeben- de la Dobrodja. Constantinople, 1850.

heiten in der Tiirkei aus den Jahren 1835 bis 1839, 7 ) A. Ubicini et Pavet de Courteille: Etat pre--
Berlin, 1841, pag. 163. sent de l'empire ottoman. Paris, 1876, pag. 25.
8 ) Moltke: Campagnes des Russes dans la Tur- s) A. Ritter zur Helle von Samo: Die Vlker
quie d'Europe en 1828 et 1829, pag. 36. des Osmanischen Reiches 1877, pag. 43, dă la 1873
4) Al. P. Arbore: Contribuţiuni la studiul Tăta- —1874 in Sangiacatul Tulcea şi Varna 687 locali-
rilor etc., «Arhiva Dobrogei», An. II, pag. 227. tăţi cu 110.717 musulmani şi 60.937 creştini;
5) Dr. C. Allard: Mission m&licale dans la Tar- Ubicini: La Dobroudja et le Delta du Danube («Re-
tarie de Dobroudscha şi in La Bulgarie orien- vue g€ogr.», 1879, pag. 246) dă la 1879 in plăşile
tale etc. Tulcea, Isaccea, Chilia, Sulina, Măcin, Mahmudia,
226
DOPULAtIA DOBROg-Ei
eare s'a bucurat din partea Statului român, ea nu se poate ridieâ la nivelul unui fac-
tor de activitate şi progres. Musulmanii emigrează din. Dobrogea. După o statistică
publicată în 1913, în toată provincia se aflau la acea dată 208.666 Turco-Tătari, re-
partizaţi astfel pe distriete
Populaţia Musulmani
Districte Turci %
t Tă ari % totală pe judeţe % % Pe prov.
Tulcea 5.159 3 1.141 0.7 170.859 3. 7 }

10.9%
Constanţa . . . 14.933 7.2 20.209 10.1 209.571 17.3
Caliacra 58.405 39.4 9.419 6.3 148.220 45.7 }
Durostor . . . 95.443 58 2.957 1.8 164.558 59.8
Total . . 173.940 25.1 34.726 5. 693.208 30.1

De unde se vede că Turcii sunt comassaţi in. Dobrogea meridională şi în special
în regiunea păduroasă a Deli-Ormanului, iar Tătarii locuesc ceva mai numeroşi în
stepa centrală a jud. Constanţa şi că , din populaţia totală'. a Dobrogei, de 693.208 su-
flete, la 1913, ei reprezintau abiâ un procent de 30.1%. Adică: în Dobrogea de nord
10.9%, iar în cea nouă ei formau majoritatea absolută cu 53.1°,4).
ELEMENTUL
„..._—
Stăpânirea lui Mircea în Dobrogâ. despărţitor_Intre epoca

romano-BiZan.tină. (sec. I a. Cr.—XIV si ă see, XV—XIX). Ea repre-
zmta în acelaş timp al doilea momen.t, din nefe e de scurtă durat'ă, al tendinţei
de integrare a Statului de sub Carpaţi cu prov icia d1a Mare.
turceaseă, care a durat aproăp 1, s'ar aputeă impărji, din
punerae vedere al evenimentelor istorice ilitătilor de • ersistenţă şi -
ionizare a elementelor româneşti tran.sdunărene i Dobrogea, în trei perioade 1-
ferite:
rima perioadă, care durează dela Meeputul see. XV până la finele sec. XVI,
adica dela Mircea cel Bătrân până la Mihai Viteazul, se caracterizează pin numeroase
răsboale romano- urce pentru independenţă şi prin acele expediţii pus.tirtoăl---•e ale
Domnilor români, cari, trecând Dunărea în Dobrogea, pradă, ucid şi ineendiază ora-
şele turceşti. In. asemenea imprejurări de sigur că elementul românese n'aveă sorţi
de_înflorire în Dobrogea şi nici posibilităţi de expansiun.e din stânga în dreapa. flu-
Babadag, Constanţa, Hărşova şi Medgidia: 271 Români, 16.479 Bulgari şi 13.986 alte naţionali.
sate cu 134.662 musulmani şi 87.900 creştini. tăţi.
Lorenz Diefenbach:Vălkerkunde Osteuropas, 1880, S. Mehedinţi: Observări asupra Dobrogei,
Vol. I, pag. 18, dă în Dobrogea de Nord 56.000 <<Convorbiri Literare*, 1919, pag. 79.
mohamedani şi 54.726 creştini dintre cari: 24.314
227
1 5*
POPULAŢIA DOBROGEI
viului. Pentru aceea, în afară de cronicile luptei dela Varna (1444) pomenite mai
rnainte, doar in RegistruM Mund.i al lui Antonius Coberger dacă mai aflăm o men-
ţiune despre Românii din Dobrogea. Intr'adevăr, 1.n această cronică dela Năremberg
din 1493 citim următorul pasaj: «Valachi et insulas Histri accolunt. Inter quos Peu-
cent insulctm apud veteres fama notavi. Et in Tracia quos sedes habent>> 1). Incolo nici
un alt izvor nu-i mai pomeneşte 'in această provincie, care trebuiâ să devie în primul
rânLun domeniu al colonizărilor musulmane;
A doua perioadă, care durează deasemenea două'. veacuri (sec.XVII si XVIII),
se caracterizează prin numeroasele .emigrări ale Românilor din Principate, peste l u-

nă're la miazăzi şi peste Nistru la răsărit, în părţile turceşti şi tătăreşti, pe deoparte
din. cauza decadentii econ.omice si sociale a tăranului român., legat de pământ şi robit
proprietarulm asupritor, lar de alta din cauza grozavelor persecu-ţiuni fiscale din
timpul Fanarioţilor, cari au dus -ţara la sapă de lemn şi apoi la ‘risipă Oam -enii fu-
geau astfel şi 1.n. această Dobroge, unde pământ erâ destul şi unde spahiul turc nu
cereâ decât dijma. Din această perioadă datează un număr de aşezări româneşti în

Dobrogea, dintre care unele sunt pomenite de călătorii vremii.
Aşâ, 1n anul 1603, când Domnul muntean Radu şerban face o incursie 'in Do-
brogea, mu erau—aTirfocuitori pe malul Dună'rii -decât 'in 'satul ce se chiamă 1 .2:dgA4
care se poate compară cu un adevărat oraş, unde se adunaseră mii de Români cu fa-
miliile lor-,- ca să scape de tirania Domnilor din Moldova şi Muntenia>> 3). Aceşti Români
ridicară arniele şi opuseră o rezistenţă duşmănoasă cuceririi lui Radu Şerban., în care
ei nu vedeau decât pe reprezentantul clasei asupritoare.
La 1612 negnstorul Bologn.ez Thomaso Alberti men.ţionează in interiorul pro-
vinciei «un sat foarte mare, locuit in cea mai mare parte de Români>> 4), pe care 11
numeşte «Straggia>> ( Straja, apud Bogrea şi Iorga). La 1659, un episcop catolic
din Nicopole, bulgarul Filip Stanislavici, arată ca locuitori ai oraşului Babadag pe
Valahi alături de Turci, Bulgari şi Greci. Pela sfârşitul sec. XVII Dimitrie Can-
temir pomerteşte in satul Alibeg peste 100 de muncitori creştini cari sărbătoreau
in ziva de 22 Iulie pe Sf. Foca 5), obiceiu care durează şi astăzi la Românii din
Dobrogea. Prezen-ţa acestor lucrători creştini pe moşia unui bogătaş turc se explică prin
') G. Vâlsan: Românii locuiau Delta Dunării begiei îI luau tot4auna «elementele cele mai dârze,
in sec. XV. Graiul românesc, •An. I, 7, 1927, pag. mai Sainice şi mai capabile», scrie N. Iorga fn
145-148. <,Ce° reprezentăm in Dobrogea», pag. 18, 1910.
2 ) N. Iorga: Constatări istorice cu privire la vieaţa 3) N. Iorga: Studii şi documente, IV, pag. 117:
agrară a Românilor, 1908, pag. 40-41. «Fără ca «non essendo altri habitatori sula ripa del Da-
satele româneşti de pe malul Dunărei să-şi aibă, nubio, solo che il vilagio che si chiama Daiani,
toate, Inceputurile atunci, — căci din cele mai che si pb aqualiare a una bona cittă dosse si sono
vechi timpuri au fost Români de o parte şi de riccolti molti migliaia di Valachi, con le loro fa-
alta a marelui râu cântat şi slăvit de dânşii, — o miglie, fugendo la tiranide delli principi pasati di
mare parte din emigraţie trebuie fixată In această Moldavia et Walachia..».
epocă>>. Foarte mulţi ţărani, in special din Mun- 4) «Bulletin de l'Institut p. retude de l'Europe
tenia, «pentru a scăpă de ruşinea Rumânieb, trec sud-orientale», II, pag. 235: «Villa grandissima
In Dobrogea, unde găsiau la - Tu-r-er 6-Vieaţă mai abitata la piu parte da Valacchi>>.
suportabilă. Sub Fan-ă-Aoţi, din cauza «ciocOilor 5) D. Cantemir: Istoria imper. otoman, Vol. I,
niătbri» şi a «caznelor neomenoase», fugiau pag. 309---311, Bucureşti, 1876. Alibeg = Alibei-
peste fluviu, in dreapta. E al doilea •curent de chioi, azi satul Regele Ferdinand.
emigrare românească peste Dunăre. Drumul
228
POPULAŢIA. DOBROGEI
faptul că Turcii aveau obiceiul incă din sec. XVI de a colonizâ pe vacufurile lor ţărani
creştini, cărora le acordau prin tocmeli de bună voe clauze dintre cele mai ademenitoarel).
După Cantemir, plugarii aduşi de Turci în Dobrogea erau Sârbi i Români-munteni -
2).
AceUrâ'utor constată printre locuitorii Silistrei i pe Românii, cari, impre-
ună cu ceilalţi creştin.i, îi majorează pe Turci 3).
După La Motraye, Mangalia este locuită, la in.ceputul sec. XVIII, <<par des
Grecs, la plupart Moldaves, ou Bulgariens»; iar despre Constan.ta se afirmă că
Românii o numesc Tomisvoara deosebire de Turci, cari-i zic Pangala 4).
'
In a doua jumătate a sec. XVIII, pe la 1761-62, eruditul abate raguzan
Boscovici, străbă.tân.d Dobrogea, citează in drumul său o familie de Valahi la
Ienibazar, fugită de din.colo de Dunăre de greutatea dărilor ; iar în n.ordul
provinciei poposeşte intr'o localitate ai cărei locuitori «parlaient la langue valaque,
fort differente de la bulgare, etant compose d'un melange de plusieurs idiomes,
mais principalement de l'italien et de latin.»
In sfârşit hărţile sec. XVIII, după care se pot corectâ sau implini unele

afirmaţiuni ale lui Boscovici 6), sunt şi ek un documen.t de prezenţa şi distribuţia
elementului românesc în Dobrogea, prin numele topice româneşti pe care le
inregistrează 7). Din ele se vede că. Românii locuiau in această perioadă delta
i) Vezi şi C. JireCek: Das Frstenthum Bulga- Docan şi analizată şi de G. Vâlsan). Anno circa
rien, pag. 48. 1769-1774. Scara 1/420.000;
2) B. P. Haşdeu: Istoria critică a Românilor, 0 hartă a Dunării dela oraşul Hârşova până
Cap. 36: «Coloniile române din Dobrogea» după D. la vărsareain Marea Neagrit', cu arătarea adâncimilor
Cantemir: Kniga Systima etc., 1722, pag. 241. (din circa 1780-1800) publicat in Omagiu lui
3) D. Cantemir: Istoria imper. otoman, pag. 445, Bianu I. (După t(Graiul românesc>>, An. I, 1927,
nota 27. pag. ).
4) La Motraye: Voyage en Europe, Assie et en Rizzi Zannoni: Carte dela partie septentr. de
Afrique, Vol. II, pag. 9-10, 205-210. Haye, 1727. l'Empire ottoman. Venisse, 1774 şi ediţia 1777.
Trad. «Arhiv. Dobrogei», I. Bauer u. Schmidt: Knegstheater oder Graenzkarte
5) Boscovich: Voyage de Constantinople en Po- (1788) şi Neueste Karte von der Moldau. (După
logne, pag. 167. A. P. Arbore op. cit., pag. 261).
3 ) G. Vâlsan: «Bulgarii» lui Boscovich, «Anal. Hărţile folosite de noi in plus:
Dobrogei», III, No. 3, pag. 319-324 şi Adaosuri, 1. Tabula synoptica totius fluminis Danubii etc.
pag. 442. de Matthaeus Seutter, (fără an). Cu multe greşeli
7 ) N. Iorga: 0 hartă a Tării Româneşti şi dar dă şi satul Strachina pe malul dobrogean al
geograf dobrogean din circa 1780. An. Acad. Rom. Dunării, la N. de Axiopoli (Cernavoda).
Secţ. Istor., Ser. II, Tom. XXXVI (1913-1914). 2. N. Visscher: Nouvelle Carte de la Mer Noire
N. Docan: Lucrările cartografice despre răsboiul et du Canal de Constantinople (anno 1680 (?) •cu
din 1787-1791. An. Acad. Rom., Secţ. Istor., localitatea Wachi (= Chilia Veche).
Ser. II, Tom. XXXIV, pag. 1269-1270 (1911-12) ; 3. Ger. et Leon Valk: Bulgaria et .Romania,
Exploraţiuni austriace pe Dunăre, An. Acad. Rom., divisa in singulares sangiacatus, etc. (anno 1720?),
Ser. II, Tom. XXXVI (1913-1914). cu localităţi pe malul Dunării In Dobrogea:
Al. P. Arbore: 0 incercare de reconstruire a Strachina («Trachina>>) şi altele.
trecutului Românilor din Dobrogea, «Anal. Dobrogei», 4. Matthaeus Seutteri: Transylvaniae, Molda viae
1922, An. III, No. 2, pag. 260-261. Walachiae, Bulgariae nova et accur. delineatio etc
G. Vâlsan: Românii din Dobrogea, de pe o (anno 1720?). Dă Trachina Strachina).
hartă din circa 1769--74, «Anal. Dobrogeb, I, pag. 5. Joh. Baptista Homann: Tabula geographica
532-540. Harta poartă'. titlul: «Plans der Moldau, qua pars Russiae Magnae, Pontus Euxinus seu
Besarabie.n und Walachey, nebst angrăntzenden Mare Nigrum ed Tartaria Minor, cum firtitimis
Theilen von Pohlen u. Bulgafien» (descrisă de N. Bulgariae, Romaniae et Natoliae provinciis etc.,
229
POPULAŢIA DOBROGEI
Dunării şi tot malul drept al fluviului, ba chiar şi spre laturea Mării, unde
dat gurii lagune. spre M. Neagră, stă ca o dovadă elo-
quentă. Aşâ, în lungul Dunării se pot cită, după hărţile sec. XVIII, următoarele
nume topice româneşti: Turtucaia (nu Tutracan), Drâstor (Silistra), Strachina,
Roseşti, Bărţeni, Peceneaga, Rachel, Ciocăneşti (la S. de Silistra), Satu-Nou,
Parcheş, Somova, Igliţa, Dăeni, Ghizdăreşti, Hăsăneşti (la Topal), Stelnicen.i, Tur-
coaia, Mânăstirea (Niculi-ţel), etc.; iar în dettă şi la -ţărmul Mării: Rosul, Roşuleţ,
Puiul, Puiule-ţ, Portiţa, Bisericu-ţa, Chilia Veche, Merheiul, Răducul, Dunărea Rusca,
Roşul, Dunărea Veche, Satul Lipovenesc, etc.

A treia perioadă este aceea a răsboaielor ruso-turce, care încep din a doua ju-
ma e a sec. XVIII şi durează pârlă spre sfârşitul sec. XIX. Este o perioadă foarte
tlbure, o perioadă de răscaire a neamurilor Acumîncep a se porni din părţile
Thraciei, Mâe-edeniei usi-a acele caravane nes Lwiţe_slepLnigran-ţi
bulgari, compromişi în patria lor faţă de Turci şi cari trecând prin. Dobrogea, rămân
şi prin satele pustiite de răsboaie. Căci, după cum Dobrogea în celelalte două perioal.e

devenise o tabără turceacă 'indrită pentru expediţiile în contra Muntenilor, Moldo-
venilor i Polon.ilor, acum ea devine un drum al armatelor ruso-turce, deci o -ţară
dată pradă focului, jafului şi crimei. E destul a citi mărturiile serioase ale vremii,
spre a ne convinge că în această afirmare nu e nici o exagerare. Răsboiul dela 1828
şi răsboiul Crimeei (1856) transformară cea mai mare parte din Dobrogea întrun
cimitir şi un. pustiu.
<<C'est un veritable desert, qu'on s'eton.n.e de ren.contrer au milieu de l'Europe.
En comptant la population des villes, il n'y a guerre plus de 300 habitants par mille
carre», scrie Moltke 1) cu privire la Dobrogea din anii 1828-29. După un alt contem-
poran., un ofi-ţer superior turc, Dobrogea la 1828 nu erâ decât «un desert, comme on
n'en ren.contre nulle part en. Europe>> 2). Aceeaş icoană a provinciei ne-o dă şi F.
Ritter 3), pentru anii 1835-1839: <dDieses ganze, wohl 200 quadrat Meilen grosse
Niiremberg, (anno 1730?). Aci apare Portiţa 9. Plan des exp&litions faites par le G-ral
(=Porktztzia). Weissman de l'autre cot du Danube contre Tultschi
6. Ian l3t. Elwe: Nouvelle Carte de la petite et Isaktschi. Attaque de Tultschi le 4 Avril 1771.
Tartarie ou Taurie, montrant les frontires de «Lac Monast&e» lângă Saona; «Samawka»
l'Imperatrice de Russie et l'Empereur des Turcs, Somova).
etc. Anno 1742. Băltăgeşti apare ca «Baltags», 10. Mappa nova Principatus Moldaviae et
Allah-capu ca «Porte des Escadrons>>, Ienisala ca Bucovinae etc. Desenat de I. F. Carl. Ar. L. 1789
«Scala Nova>>, iar Mangalia ca port «un des meil- Dă «Roseschty» şi «Nou>> şi «Telitze» pe lângă oraşele
leurs de la Mer Noire>>. Tulcea, Măcin, Isaccea, Chilia Vechia.
7. F. L. Giissefeld: Charte dela Moldavie et dela ') Moltke: Campagnes des Russes dans la Tur-
Valachie, dress€ d'apr'es de Memoires autentiques. quie d'Europe en 1828 et 1829. Demmler, ed. Paris,
Anno 1785. In Dobrogea apar: Cernavoda, Daja 1854, pag. 36. In Constanţa rămăseseră pe atunci
(= Dăeni), Roseşti (Roseschty), Nou Satu abia 40 case locuite (pag. 79).
•Nou), 1glitza, Maczin, Isacza, Tulcza, Chirschowa, 2) Aperu critique des passages du Danube pen-
Cowtanţa ca «Tomiswar (Pargala)» şi «Turtucar, dant les guerres turco-russes depuis 1828 et des
nu Tutrakhan. opftations respectives qui s'en suivirent, par un of-
8. Topographische Karte der grossen u. kleinen ficier sup€rieur ture. Constantinople 1896, pag. 13.
Wallachey, aus verschiedenen Recognoscirungen, 3) F. Ritter: Briefe iiber Zustănde und Bege-
Plaenen der K. K. general Quartier Meisters benheiten in der Tiirkei aus den Jahren 1835 bis
Staabs im Jahre 1790 zusamengetragen. Tipărită 1839. Berlin, 1841, pag. 162.
la 1812. I• n Dobrogea apare «Dojan».
230
POPULAŢIA DOBROGEI
Land zwischen dem Meere und einem schiffbaren Strome ist eine so trostlose Eindde,
wie man sich nur vorstellen kann, und ich glaube nicht, das es 20.000 Ein.wohner
zăhlt. So weit das Auge trăgt, siehst du nirgen.ds einen Baum oder Strauch. Die stark-
gewlbten Hiigelriicken sind mit einen hohen von der Sonne gelb verbran.nten Grase
bedekt, welches sich un.ter dem Winde welleneinfekrmig schaukelt, und ganze Stunden
lang reitest du uber diese ein.frmige Wste, bevor du ein elendes Dorf ohne Băume
oder Gărten in irgend einen wasserlosen Thal entdeckst. Es ist als ob dies belebende
Element in dem lockeren Boden versankte, denn in den Thălern sieht man keine Spur
von dem trocken.en Bett eines Baches ; nur aus Brunnen wird an. langen Bastseilen
das Wasser aus dem Grun.de der Erde gezogen>>. Ca populaţie se citează Tătari, Wlachi,
Moldoveni, Bulgari şi puţini Turci. Or.a.ş.uUla.r. s
Pentru starea provinciei în timpul răsboiului Crimeei, ne dă mărturie C. Allard 1):
«L'abandon de ces fertiles terres, que nous avon.s visitees, s'explique ainsi: depuis
l'invasion de 1829, un.e grande partie de la Bulgarie orientale, la region des plateaux
surtout, etait â peu pres deserte. Un assez grand nombre de familles chretiennes et

musulmanes etaient revenues depuis peu dan.s la Dobroudscha, quand en. 1854 la
derniere invasion russe et apres elle les bachi-bouzoucks desolerent de nouveau le
pays». In sfârşit, o mărturie şi mai frumoas.să despre efectul acestor răsboaie pustii-
toare asupra stării econ.omice a provinciei, ne-o dă ierom,onahul rjis Partenie 2), in
prima jumătate a sec. XIX (an.no 1839). ----
Trecând Dun.ărea la Măcin, călugărul vede biserica Românilor «afară din oraş,
ca un hambar, făcută dinuri, mânjită cu glod, acoperită cu olane şi cu o lature
deschisă», fără cruce i fără clopote. La mirarea sa, i s'a explicat că creştinul care a
voit s'o acopere a fost spânzurat şi că biserica din Babadag a fost arsă, fără ca epis-
copul grec să le ia apărarea. Mai află apoi acest ieromonah rus dela aceşti creştini «Ro-
mâni» «cu vorba valahă» că sunt două drumuri ce duc spre Sf. Munte: unul prin munţi
şi sate turceşti, iar al doilea drum pe malul Dunării in sus până. la Rusciuc, prin sate
româneşti, de unde apoi cjgul va trece prin sate bulgăreşti. Ca explicare pentru
stările jalnice ale provinciei ţăranii i-au spus:
«Din vechime Tara noastră ir-ş7- deseori răsboaiele se fac pe aici, din zece,
mult doisprezece ani. Abiâ ne mai indreptăm, creştem vite şi cultivăm grădin.ile
iarăş se face răsboiu. i atunci, cine poate, fuge »in Valahia; iar pe cari-i prind Turcii,
îi duc cu dânşii in Ţara lor ; turmele ni le mânâncă, caselor le dau foc şi grădinile ni le
pustiesc. După ce trece răsboiul, cari mai rămânem vii, iarăş ne intoarcem pe la vetrele
noastre şi ne facem pe ruine bordeie şi iar ne apucăm de gospodărie. Gândeşte acum,
când ne mai putem indreptă? Se mai intâmpl'ă incă şi altă nevoie. După fiecare răs-
boiu incepe ciuma, care incepe a ne secerâ. Atunci iar lăsăm toate şi fugim, care in-
cotro, şi ne ascundeni prin mun-ţi şi păduri i ne temem unii de alţii, frate de frate,
şi fugim unii de alţii. Incă şi Turcii pe aici sunt tare răi şi sălbateci; mereu ne asu-
presc şi ne ruinează; bisericile ni le ard; la care găsesc argint, îl fură; icoanele le ni-
micesc şi la nimeni nu ne putem jelui...».
1) C. Allard: La Bulgarie orientale, pag. 163. Trad. din ruseşte de Arhim. V. Puiu. Vălenii de
2) Din călătoriile ieromonahului rus Partenie Munte 1910, pag. 39-42.
prin Moldova în jum,ătatea intăin a veac. XIX.
231
POPULAŢIA DOBROGEI
Admirabilă povestire succintă şi tragică a stărilor de lucruri din Dobrogea sec.

XIX! In asemenea Imprejurări, e firesc să con.chidem că loc pentru o expan.siun.e
românească şi, In genere, creştin.ă, mai importan.tă, către ţărmul M. Negre, n.0 erâ.
Totuş, cu toată vitregia vremurilor, prmanenţa elemen.tului român, in Dobrogea
şi in acea ă epocă e un fapt real. In afară de vechii plu ari români, cari se numiau
şi Dicien si de vechii escari, cari din cen.tre e lor, In.tre care Turtucaia ocupă un
loc de frunte, exploatau bălţi e pe ambele malun a,n.ă eltă,
unde Rom` au premers ca pescari actualilor Ruşi i Lipoven.i 2), mai erau şi şjii
ardelen.i,. Mocanii, pe cari Transilvan.ia îi trimiteâ cu turmele lor până 1.n vă-ire—Wă
iarn.ă din spre Mare, şi cari tran.sformară 1ntin.sele stepe ale Dobrogei pustiite de răs-
boaie 1ntr'o imensă târlă de ciobani ardeleni. Mai ales satele transilvăn.en.e Săcele,
Seliştea, Tilişca, Galeş, Răşin.ari, Poiana şi Rod Işi trimeteau păstorii şi turmele lor
la iernat 1n. Dobrogea. Aci o parte dintre aceşti ciobani rămâneau şi peste vară, spre
a pregăti fân.ul pentru iarna următoare. Transhuman-ţa aceasta a căpătat proporţii
mai ales după ce in Transilvania se luară măsuri mai aspre pentru apărarea ogoarelor

de stricăciunile turmelor. Atun.ci o parte din numeroasa populaţie de păstori dela
poalele Carpa-ţilor meridionali — circa 200.000 suflete, după Hinz 3) — fti nevoită să
se reverse, pentru n.evoile turmelor, spre intinsele câmpii ierboase şi puţin cultivate
dela Dunărea de jos, ajungân.d pân.ă in. Dobrogea, unde 1n cele din urmă se stabiliră.
Unii se căsătoriră. — dupămărtuljAluijontscii dela Brad 4), cu fetele plugarilor
Dicieni şi cu timpul trecură -a—ela păstorie la agricultură. Ei intemeiară şi sate 11.0Uă
pe ruinele celor vechi şi ocupară in massă mai compactă plăsile Hârşoyâ, Megidia
şi Con.stanţa. Mulţi se indreptară spre nego-ţ i alte ocupaţii. Puţini, cari se infiltrară
prin sate alogene, se desna-ţionalizară, păstrând totuş amintirea unei origini «aus-
triene>> 5). Lor li se datoreşte şi inălţarea frumoasei mânăstiri dela Cocos, in n.ordul
ţării, 1n imediata vecinătate a vestitei podgorii dobrogene dela Sarica. Pe la 1850
se socoteau mai mult de 1.000.000 oi care cutreerau cu aceşti ciobani Dobrogea in-
treagă, ţinutul Silistrei i arVarne1-5); iar pe la 1867, după mărturia lui Peters 7),
podişurile dela nord de Allah-bair i din spre Turcoaia erau ocupate de târlele acestor
ciobani.
') I. N. Roman: Pagini din istoria culturii rom. «Bulet. Soc. geogr.», 1919, pag. 187-197.
in Dobrogea inainte de 1877. «Analele Dobrogei», I, 3 ) Yohann Hinz: Das wandernde Siebenbrgen.
No. 3. -
Kronstadt, 1876, pag. 6.
Ap. D. Culea: Românii din Caliacra şi Durostor. Ionescu dela Brad: ,Excursion agricole etc.
«Graiul românesc», An. I (1927), pag. 117-123; G. Popa Lizeanu: Incercare de monografie
Românii ardeleni in Dobrogea. «Tribuna», 20, asupra cetăţii Drâstorului-Silistra. Bucureşti, 1913,
21 Ianuarie 1912. pag. 55, nota 2.
2 ) Gr. Antipa: Pescăria şi pescuitul în România C. Allard: Mission mMicale etc. pag. 64.
1916, pag. 741: «Şi azi mai sunt bătrâni prin sa- 6) Skyzze von Bulgarien. Nach den Berichten
tele moldoveneşti dela Razim, Calica, Sarinasuf, der K. K. Consular-Agenten zur Rustschuk etc.
Sarighiol, Enisala etc., cari povestesc cum părinţii in Mitteilungen aus dem Gebiete der Statistik.
lor erau primii vătafi la năvoade şi că ei au In- Handels-Ministerium Wien, III. Jahrgang, Heft 4,
văţat întâiu pe Cazaci să tragă cu năvodul, căci 1854, pag. 60.
aceştia veniseră ad numai cu carmacele şi setcele». 7) K. F. Peters: Grundlinien zur Geographie u.
De aci numele de Portiţa. Geologie der Dobrudscha, pag. 52.
Vezi şi S. Mehedinţi: Observări asupra Dobrogei. Pentru restul bibliografiei, vezi Al. P. Arbore:
232
POPULAŢIA DOBROGEI
Iată de ce, în tot timpul stăpânirii turceşti, Românii reprezen.tau numericeşte

populat'a ea mai importantă din Dobrogea după majoritatea musulmană.
Camille Allar menţion.ează în anudirat»-ul Chiustengea 19 sate turceşti, 9 tă.-
tăreşti româneşti. el află —1n anii răsboiului Crimeei cio-
bani români şi tktari, m timp ce «populatia_bulg eroas
.' ă;>.
unde populaţia este In. Intregime român.ească, el admiră costumul antie al Ro-
mânilor, fizionomia lor interesantă şi iri1e <<aproape celtice>> după cum spre Con-
stanţa constată la ei «puritatea tipului italian» şi «aceâ- in.—teligenţă care-i caracteri-
zează intr'un grad aşâ de înalt>>, adăogând că «trebuie să existe In ei o forţă de resort
foarte remarcabilă, ca să fi putut rezistâ acestei vieţi de frică şi de mizerie, care i-a
fost partea de atâta timp» 1).
Intr'o vreme când Bulgarii nu apar decât sporadic în Dobrogea, în sate cu to-
ponimie turcească, Românii locuiau o bună parte din satele provinciei, dintre care
multe au nume româneşti dintre cele mai caracteristice. Din cele 65 de aşezări ome-
nesti, desfiin-ţate de răsboiul ruso-turc dela 1828 şi pomeniLe de- Ionescu dela 13rad

la 1850 ca dispărute şi Incă nerefă.cute;-=--- o frumoasă to onimie româneascăur
mătoArele: Cja, Fântâna Nedelii,
. Roseşti, Satu-Nou, Topologul, Stân-
cile, Zăvalu, Hăsăneşti, Tortoman, Straja, erdacu, Peştera. Acelaş autor afirmă că
elementul românesc locuiâ în massă mai compactă dealungul Dunării. Din studiul
său cu caracter aproape oficial, pentru a cărui alcătuire nu i-a lipsit concursul auto-
rităţilor turceşti, rezultă. că. Ionescu_dela, Brad. vizitat 388sate din caza-lele (plă-
şireTT— uleea, Saccea, Măcin, Hârsova şi Baba ale sangiacului Tulcea; şn caza-lele
Chiustenge, Mangalia, Balcic şi Bazargic ale sangiacului Silistra; i că a găsit in acele
sate, peste tot, un număr de 15.764 de familii, repartizate, după naţionalitate şi im-
portanţă numerică, precum urmează: 4800 turceşti, 3656 româneşti, 2225 tătăreşti,
2214 bulgăreşti, 1092 căzăceşti, 747 lipoveneşti, 300 greceşti, 212 ţigăneşti, 145 arabe,
126 armeneşti, 119 evreeşti şi 59 germane. Familiile româneşti veneau, prin urmare,
în rândul al doilea, în ordinea importan-ţei numerice.
Pentru Dobrogea veche (Tulcea şi Constanţa), numărul familiilor româneşti ră-
mâne acelaş, de 3656 şi ele vin în primul loc ca insemnătate numerică, faţă de 2268
turceşti, 2225 tă.tăreşti, 1194 bulgăreşti, 1092 căzăceşti, 747 lipoveneşti, 250 greceşti,
172 -ţigăneşti, 119 evreeşti, 76 armeneşti şi 59 germane. De aci urmează că Românii,
Cazacii, Lipovenii, Evreii şi Germanii nu locu.esc în satele din Cadrilater, vizitate
42 Cele 3656 familii româneşti se de-scompuneau precum urmează:
4. 603-bărbaţi, 4728 femei, 6789 băeţi, 8367 fete, 1800 flă.'căi şi 1744 fete mari; în total
28.301 suflete 2). Aşa d la acea epocă, formau grupul etnic cel mai nu-
meros, reprezentând(30.1% in totalul populaţiei şi erau de trei ori mai numeroşi
0 incercai-e de reconstruire a trecutului Românilor din pag. 97 şi urm. (Trad. de F. Mihăilescu); Românii
Dobrogea. «Analele Dobrogei», III, pag. 265-276. din Dobrogea, «România Literară», 1855, Ianuarie 8.
') C. Allard: Souvenirs d'Orient: La Dobroudja, I. N. Roman: Pagini din istoria culturii româ-
Paris, 1859; La Bulgarie orientale, Paris, 1864, neşti1,n Dobrogea Enainte de 1877. «Analele Dobrogei»,
N. Iorga: Drepturi naţionale etc., «Analele I, No. 3, pag. 386--387. Drepturile, Sacrificiile şi
Dobrogei», IV, pag. 44-45. munca noastră în Dobrogea. «Analele Dobrogei»,
2) I. Ionescu dela Brad: Excursie agricolă în 111, No. 4, pag. 457.
câmpia Dobrogei. «Analele Dobrogei», III, No. 1,
233
POPULATIA DOBROGEI
iilgaii,carLveneauîn rândul al patrulea, du ă. Turci si Tătari, re rezentând

10%. Această întâietate numerică a Românilor în Dobrogea explică şi faptul pentruce
limba românească ajun e limba curentă a provinciei, după cum ne-o confirmă şi
urmatoare e rânduri: «ce n.'est que par suite de relations frequentes com-
merciales ou autres, que les Turcs du NE (de la pen. Balc.) parlent le bulgare, ceux
du SE le grec et ceux de la Dobro • le roumain>> 1). Aceleaşi constatări şi la Ionescu
dela Brad, care afinnă că pe 1 18.50 n — biserica grecească. din Silistra se cântă ron4-
neste, iar în cutare şcoală. pnmara « ascălul, care este bulgar, învăţă pe tineri in limba
_ uirea sate_lor româ-

românească, ca una ce este inţeieasă de toţi» 2). Cât ds,ş42,r_e_akăt
nesti, acelaş autor afirmă că a ,p e fiecare dintre ele este «o Dacie ,ra>>,
•oa
întrucât alături de Românii mai vechi, de aşă numiţii Dicieni, mai sunt şi Români
sosiţi din toate părţile locuite de acest popor, intre cari şi «acea populaţie păstorească,
care vine acolo pentru păşunatul vitelor sale din Ingustimile mun-ţilor Ardea-
lu lui>>.
Aceste constatări ale lui Ionescu dela Brad dela 1850 sunt c_onfirmate şi_ de alte

izvoare ulterioare, precum sunt «o condică de milostenii», aflată de N. Iorga la bi-
serica din Azaclău 3), apoi de statisticile si in 856). fiejean
Peters 1865 Bielosercovici i Baron d'Hogguer (1878 , cum si de statisticfie
.N.
dintre 1870-74 ale institutorului Costache
Lejean dă pentru toată Dobrogea 33.000 Români, faţă de populaţia bulgară

«qui ne forme qu'une faible minorite». Peters, având în faţă cifra lui Lejan de 33.000
şi aceea a. lui Viscovich de 120.000, se dă de partea celei dintâi, pe când Bulgarilor
le atribuie 25.000 suflete. După Baronul d'Hogguer erau în Dobrogea, la 1879, 24.167
Români (30.31/2.,), faţă de 21.916 Bulgari (27.6%), la o populaţie totală de 79.357
suflete. Această statistică fii alcătuită după aceia necompletată a guvernatorului rus
1.) Lejean: Etnographie de la Turquie d'Europe, Soc. geogr.», 1919, pag. 187-197.
1861, pag. 35. Statistica lui Bielosercovici (guvernator rus al
2) Ionescu dela Brad: Românii din Dobrogea. Dobrogei) dă tn Sangiacul Tukea (plăşile: Tulcea,
«România Literară», 1855, Ianuarie 8. Chilia, Mahmudia, Isaccea, Măcin, Hârşova, Baba-
3) N. Iorga: Cele trei Dobrogi pe care le am găsit dag, Constanţa, Medgidia, Sulina):
şi Sate şi oameni din Dobrogea românească la 1859.
«Analele Dobrogei», III, pag. 25--33; Vezi şi Români 5.542 capi de familie
«Neamul Românesc>>, No. 35 şi 36 din 13 şi 15 Bulgari 4.750 » »
Februarie 1919. Ruşi . 1.579 » »
4)C. Allard: La Bulgarie orientale, pag. 108-114; Lipoveni 1.526
Mission mMicale etc. pag. 8, 164. Malacani 144
Lejean: Ethnographie der europiiischen Greci . 544
Armeni 111 >>
pag. 19.
Evrei 222
K. F. Peters: Grundlinien der Geographie u.
Germani 416
Geologie der Dobrudscha.
Tătari 131
Baron d'Hogguer: Renseignements sur la Do-
Diverşi. 736 » »
broudja, Bucureşti, 1879.
5) I. N. Roman: Pagini din istoria culturii ro- Total . . 15.701 capi de familie
mâneşti în Dobrogea înainte de 1877. «Analele Do- De unde se vede că Românii formau 1/3 din
brogei», I, No. 3, pag. 387-392. populaţia creşbină şi că aveau majoritatea rela-
S. Mehedinţi: Observări asupra Dobrogei. «Bulet. tivă.
234
POPULAŢIA DOBROGEI
Bielosercovici, din 1878, care dă 5542 familii româneşti (35.3%), faţă de 4750 familii
bulgăreşti (30°,70) din.tr'o populaţie totală de 15.719 familii. Din această statistică
1nsă lipsesc caza-lele Mangalia, Cernavoda şi Silistra, acestea două din urmă în bună
parte româneşti.
Toate aceste mărturii ne arată că 1n Dobrogea, in. sec. XIX, în cursul răsboaieIor
ruso-turce, alături de majoritatea românească —1ntrecută numai de populaţia mu-
sulmană, considerând pe Turci şi pe Tătari în bloc —,1ncepe a se formâ şi o mino-
ritate bulgară, a cărei lipsă de rădăcini mai adânci în trecutul acestei provincii se vede
şi din cercetarea toponimiei 1). Intr'adevăr, 1n cele 738 hărţi ale vechei Dobroge, ri-
dicate de S. M. R. aflăm în total 3776 nume topice, dintre cari 367 sunt nume de
sate, iar 3409 nume de văi, coline, lacuri, bălţi, ruine, cariere, cruci şi fântâni izolate
etc. După originea lor, se găsesc: 2338 nume turco-tătare, sau 61.89%; 1260 româ-
neşti, adică 33.34%; 145 ruseşti (mai cu seamă în deltă), sau 3.84%; 28 bulgăreşti,
sau 0.71%,si 6 de origini diverse, sau 0.22%.
ciuzij Perm,anenţa elementului romein £n Dobrogea în toate timpurile este un

fa t real. Această permanenţă se ex lică prin rolul antropogeografic pe care a trebuit
să-1 joace provincia faţă de drumurzle ce treceau _ErLn ea, sau duceau către ea.1~-
c
tru alte neamuri, care au circulat dela sud la nord i dela nord la sud, Dobrogea a fost
numai o poartă, sau o porţiune dintr'un drum mai lung, — pentruRomânii din Car-
paţi Dobrogea este insuş termenul final al drumurilor lor, care toate se concentreaza spre
acest pământ fiugari, păstori, pescari şi răsboinici; Moldoveni,- Munteni_ _ rde
leni ; dealungul oricărei ape ar fi venit, pi nu puteau să se oprească la Dunăre, ci tre
buiau să treacă şi mai departe, în direcţia în care-i indrumau râurile de sr1liaţi,
ori de câte ori cauze prea vitrege nu i-au impiedicat a o face. Dar această permanenţă
nu implică numai decât în toate timpurile şi o majoritate numerică. Când România
isi reanexează. la 1878 Dobrogea de nord, provincia aceasta aveâ o majoritate turco-
tătară. Dintre creştini apoi, Românii aveau o majoritate relativă. La 1913 insă, —
după 34 ani de stăpânire politică românească şi 1n urma colonizărilor libere sau ofi-
--,
ciale, ce s»Tndeplinit în acest răstimp intr'o provincie, care abiâ arătă o densitate
de populaţie de 5-6 locuitori pe km.2, — raporturile se inversează: Românii reali-
zează un procent de 5din totalul 1ocritri1or, pe când l'urco-Tătarii rămân
la 10.9%, după cum se vede din alăturatul tablou statistic 2).
La- 1-913 Dobrogea aveâ o densitate de • o ulatie de circa 25 locuitori
pe km.2.
Aceste cifre ne duc la a doua ţ,concluzie:5,Statul care stăpâneşte o provincie, tinde
cu timpul a-şi creâ acolo o majoritate absolută de conaţionali. Această tendinţă este
lesnită mai ales de staba densitate de populaţie, pe care un Stat o găseşte 1ntr'o
provincie anexată. Fenomenul s'a repetat în Dobrogea sub Romani, sub Turci
astăzi sub Români. Aria etnografică.' românească (la 1877) în Dobrogea de N. este
mai intinsă decât cea toponimică. La 56.9% Români (în 1913) avem 33.3% nume
topice româneşti, pe când la 10.9 % Turco-Tătari corespund 61.9% nume topice turco-
1) C. Brătescu: Corttributions â la question de la 2) I. N. Roman: Drepturile, sacrificiile şi munca

Dobrogea •in «La Dobrogea roumaine», Bucarest, noastră in Dobrogea. «Analele Dobrogei>>, An. 111,
1919, pag. 87. No. 4 (1922), pag. 460.
255
POPULAŢIA DOBROGEI
No. curent 1
Jud. Constanţa Jud. Tulcea Dobrogea veche (de N)
Naţionalitatea %
Urbană Rurală Total Urbană Rurală Total Urbană Rurală Total
1 Români . . . 30.929 98.157 129.086 19.171 68.168 87.339 50.100 166.325 216.425 56.8
2 Bulgari. . . . 1.738 22.639 24.377 5.854 20.918 26.772 7.592 43.557 51.149 13*4
3 Ruşi 279 2.070 2.349 10.550 22.960 33.510 10.829 25.030 35.859 9•4
4 Tătari . . . . 2.050 18.159 20.209 221 920 1.141 2.271 19.079 21.350 5.8
5 Turci . . . . 4.900 10.033 14.933 2.648 2.511 5.159 7.548 12.544 20.092 5*3
6 Greci . . . . 4.136 1.095 5.231 4.393 375 4.768 8.529 1.470 9.999 2.8
7 Germani . . 465 5.115 5.580 333 1.784 2.117 798 6.899 7.697 2'o
8 Evrei 1.531 71 1.602 2.752 219 2.971 4.283 290 4.573 1.2
9 Ţigani . . . . 206 630 836 500 1.927 2.427 • 706 2.557 3.263 0.9
10 Armeni. . . . 1.886 538 2.424 673 97 770 2.559 635 3.194 0.8
11 Italieni. . . . 456 138 594 127 1.207 1.334 583 1.345 1.928 0.6
12 Diverşi. . . . 1.552 798 2.350 899 1.652 2.551 2.451 2.450 4.901 1.4

Total . . 50.128 159.443 209.571 48.121 122.738 170.859 98.249 282.181 380.430 100
tătare 1 ). Astăzi insă şi aria toponimică se intinde pe urma celei etnografice, printr'o
reacţiune firească a elementului românesc care, rămânând singur ca Iocuitor in
satele sale, fnţelege a le imprimă şi în toponimie caracterul său na-ţional 2). Nu avem
de a face aci cu o măsură administrativă artificială, ci cu un proces istoric care se
indeplineşte chiar sub ochii noştri.
In ceeace priveşte iuţeala cu care se indeplineşte colonizarea, ea depinde de cauze
diferite. In Dobrogea colonizarea s'a petrecut intr'un tempo prea puţin grăbit. Cauza
trebuie s'o vedem nu numai în densitatea slabă a populaţiei din regiunile româneşti
imediat vecine de peste fluviu la 1878, ci şi în imprejurările politice, in spiritul de
organizare, in gradul de pătrundere a intereselor naţionale. Tări ca Italia sau Ger-
mania, care inainte de marele răsboiu expatriau anual până la 600.000 şi chiar 800.000
emigran-ţi, ar fi colonizat Dobrogea cu prisosul populaţiei lor intr'un singur an.
BULGARII
Bulgarii din Dobrogea formează a doua minoritate importantă după musulmani.

Ei ni sunt autohtoni in această provincie; coloniile lor sunt _de dată recentă.
_ Ace-siea
sunt concfTEiTe'
i la care s'au oprit cei mai -de seamă cercetători, cari i-au studiat din
punct de vedere istoric, etnografic şi linguistic.
Urmărind vechimea acestui element în provincia noastră, distingem trei perioade
diferite:
1 ) C. Brătescu: Două probleme dobrogene: Colo- pag. 152 şi urm.

nizare, toponimie. «Analele Dobrogeb, II, 1921, Verax: In chestia impărţirii administrative şi
pag. 129 şi urm. a unor numiri nouă date satelor româneşti din jud.
• 2) «Monitorul jud. Constanţa>›, cuprinzănd nouile Constanţa. «Analele Dobrogei», VIII, 1927, pag.
numiri de sate. «Analele Dobrogeb, VII, 1926, 166 şi urm.
236 .
POPULAŢIA DOBRO
rima perioadă i cea mai veche, pâ1l 1828 caracterizatkprin _uaritia _.

s ora ică a Bulgarilor prin oraşele Dobrogene, precum i
sem ate ;
erioada marilor mirări din tim ul răsboaielor ruso-turce intre _1828 şi
1877 1n care timp incepe a se formâ o minoritate bul ară in Dobrogea;
Ultima perioadă, 1ntre 1877 şi 1913. _ când Dobrogea meridională, sau aşâ
numitul Cadrilater (districtele Tiia si Durostor,, intrând sub _siăpânirea nou-lui
Ş-tat bulgar, ehberat la 1877 de sub Turci, primeşte numeroase colonii de Bulgari,
fie spontane, fie patronate şi provocate de oficialitate.—

Tp • onimia provinciei nu ne ingăduie a admite o veche o ulatie bul ară cu
rădăcini adânci în pământul dobrogean. «Nimic m izvoare, nimic în logi_ca istoriei,
nimic in nomenclatură chiar, care ar trebui să ofere desinenţe precum — anţi, -iţa,
-aţi, afal icrţa lângă. Isaccea, cu care se i confundă, nu ne semnalează pre-
zenţa lor» 1 ). Nici călătorii sec. XVI şi XVII ca: Paul Giorgio, Thomaso Alberti,
Cornelio Magni şi Alvise Radibrati nu ne fac vreo menţiune despre ei in Dobrogea.

La anul 1659 episcopul Filip Stanislavici numără la Babadag, pe lângă 1700 case tur-
ceşti, circa 400 case ale «Bulgarorum, Graecorum, Valachorum schismaticorum» 2);
iar 1n a doua jumătate a sec. XVII, Paul din Alep pomeneşte de Teli-ţa, «un sat de
creştini bulgari», prin cari, după N. Iorga, trebuie să 1nţelegem «creştini din Bulgaria»;
apoi de Măcin cu 420 case de «creştini bulgari» cari, ca şi cei din Ismailul Basarabiei,
trebuesc interpretaţi la fel cu cei din Teliţa 3). La 1677 Palatinul de Culm găseşte
la Isaccea Greci, Armeni, «Bulgariens» (sic), Evrei şi Turci, pe când 'in interiorul pro-
vinciei, pe drumul spre Constantinopole, numai Mohamedani.
Sec. XVIII nu e mai bogat in ştiri asupra Bulgarilor dobrogeni. Pe la 1714 ar-
heologul francez La Mottraye, distinge 1n lungul litoralului dobrogean, 1ntre altele,
şi localitatea Kallatis ( --= Mangalia), un sat mizerabil, având o populaţie puţin
numeroaşă, Greci ca roligie, dar ca naţionalrtate «cei inai mulţl Moldoveni sau
Bulgari» 4 ). In sfârşit abatele Boscovici, un erudit raguzan, străbătând Dobrogea
in drumul dintre Constantinopole şi Polonia, află pe la 1761 — 1762 Turci şi Bul-
gari, trăind in mahalale deosebite, in satele Baltagichioi (Băltăgeştii de mai târziu)
şi la Ţas-burun, un sat astăzi dispărut 5). Si atât. Aparrţn sporadice de emigranţi,
pribegiţişi prin părţile Dobrogei din cauza repeţitelor răsboaie ale Turcilor 1mpo-
triva Transilvaniei austriace, a Poloniei şi Rusiei, de pe urma cărora regiunile
dintre Dunăre şi Balcani au fost puternic despopulate.
Se pare că cea dintâi emigrare mai im_portantă din Balcani spre nord, pe dru-
muri dobrogene, datează din anii 1752-1754, când 620 familii de BuiTaă
1) N. Iorga: Drepturi naţionale etc., pag. 29. mai mare parte din locuitorii Ismailului la 1711
2) Monumenta spectantia historiam Slavorum sunt Munteni şi Moldoveni.
meridionalium, XVIII, pag. 264. Cf. Iorga, pag. 32. 4)La Mottraye: Voyages, II, pag. 9-10, 205-210,
Vezi pentru toate aceste izvoare şi Al. P. Arbore: Haga, 1727. Traducerc 1n <xArhiva Dobrogei>>, An.
Aşezările Bulgarilor. «Arhiva Dobrogei*, An. I, I, pag. 92-100.
1916, pag. 17-60. 5) I. Boscovich: Reise von Konstantinople durch
3) F. C. Belfour: The Travels of Macarius Pa- Romanien, Bulgarien u. Moldau nach Lemberg in
triarch of Antioch etc. Traducere nu tocmai exactă. Polen, Leipzig, 1779.
După La Mottraye, Voyages, II, pag. 9-10, cea
237
"POPULATIA DOBROGEt
un număr de colonii in guvernământul Cherson, alături de Ruşii, Moldovenii şi Sârbii

cu cari guvernu rus voia sa popu eze stepele deşerte ale Ucrainei la răsărit de Nis-
tisu 1). Dar nki o mărturie contemporană nu ne informează dacă o pi jreşti
emigr o ro ea.
eco u msemnează pentru regiunile europene de lângă. M. Neagră un
s. tde tulburări şi de prefaceri dintre cele mai mari. Patru_răsboaie de exterminare
intre Ruşi şi Turci, purtate la intervale dese, aupustiit Dobrogea 'ingrozitor şi au
schimbat faţa etnografică a provinciilor de lângă Pont. Intre 1,806-1812 Ruşii cu-
ceresc Moldova dintre Prut şi Nistru şi deşartă stepele Basarabiei de Tă'tari. Cea
dintâiu iJa ter a fost să infocuia.scă pe Tătarii dispăruţi cu o populaţie creştină,
care să nu fie românească. Neamurile cele mai felurite fură coionizate atunci Ia nOrd
de gurile fluviului, in vechiul pământ moldovenesc. S'au adus astfel _Germani, Ca-
zaci şi Lipoveni; şi tot atunci generalii ruşi au trans lantat oficial vreo 4000 familii
de-Bulgari din Balcani, • e care-i asezară in Basarabia s re tărmul Mării până la
Odesa 2). Intenţiile Ruşilor reies cu claritate din rapoartele diplomatice a e vremii:

<4,es seuls avantages apparents que nous puissions tirer d'une expedition pareille,
serait de detruire tout ce qu'il y a de villages entre les Balkans et le Danube et d'en
emmener les habitants en Moldavie>> 3); iar intr'un alt raport din 27 Sept. ,1810 se
constată că d'avantage le plus reel que la Russie ait tire jusqu'â present de la guerre
actuelle, c'est d'avoir envoye les habitants de la Dobrogea et de la Bulgarie peupler
la Bessarabie et meme le gouvernement d'Odessa>> 4). Prin urmarepul pentru,o
c1onizar »obrogei cir Rulgari incă nu sosise. In tot timpul răsboiului satele ro-
mâneşti dunăren.e işi că.utară in bun.ă. parte un refugiu peste fluviu ; 1VIU-Sarnanii din.
. _ .,, • • .- • •
mterior, in. parte măcelariţi, in parte gonaţi spre sud, goliseră provin.cia; iar G:ăgăutii
de lângă litoralul sudic fură colonizaţi in cea mai mare parte in. Basarabia.
Revenirea populatiei rerUgTate la vetrele sale dobrogene avu loc du-Pă incheierea
păcii dela Bucureşti, in , 1812. Provincia insă n.0 se bucură multă vreme de linişte,
căci la 1828 isbucni un al doilea răsboiu ruso-turc, cel mai_p:ustiitor dintre toate, care
lăsă. ănumaicni şiriT upăl82 Ruşii ocupă delta; satele—dobrogen.e
din cotul Bugeacului fură. desfiin.ţate 5). După incheierea păcii din 1829 nu mai ră-
măseseră in Constanţa decât 68 case, in Isaccea 150, in. Babadag 500. In toată Do-
brogea erau abiâ 40.000 locuitori 6), iar satele erau foarte rare şi mici 7).
lii, cărora Ruşii le treziră conştiinţa na-ţională, purtară răsboiul alăturea
de armatele creştin.e ale Ţarului liberator. Ei le serviră drept călăuze şi spioni. De
aceea re r vă. Astfel se porn.iră spre ţările dela nordul
1) I. Miletici: Staroto naselenie etc., pag. 14 şi 861, 871, 878, 383 şi III, supl. I, pag. 176.
Das Ostbulgarische, Col. 13, Wien, 1903. Trad. in 5) Al. P. Arbore: Cotul Bugeacului. «Analele
«Analele Dobrogei», III, No. 2, 1922. Dobrogei», II, No. 3, pag. 332.
A. Skalkovski: Bolgarskija kolonii v. Bessarabii 6) G. Vâlsan: 0 fază in populaţiunea ţărilor ro-
i Novorossijskom Krae, Odessa, 1848. mâneşti. «Bulet. Soc. R. R. de geogr.», 1912, pag.
N. Iorga: Drepturi naţionale etc. pag. 37; 225.
Chilia şi Cetatea Albă, pag. 265. 7) Moltke: Campagnes des Russes dans la Tur-
2) Hurmuzachi, III, Supl. I, No. LI, pag. 371. quie d'Europe en 1828 et 1829, Paris, 1854, pag. 36.
4 ) Hurmuzachi, XVI, pag. 876. Vezi i alte Ami Bou: Mcueil d'itin&aire dans la Turquie
mărturii contemporane adunate de Al. P. Arbore în d'Europe. Vienne, 1854, pag. 136.
«Arhiva Dobrogei», I, din Hurmuzachi XVI, pag.
238
POPULAŢIA 130BROG1
Dunării acele exoduri mari de pribegi balcanici, dintre cari unii se aşezară in. câmpia
Munteniei, dar cei mai mulţi in. Basarabia şi Rusia. Se pare că numărul emigranţilor
s'a urcat până la 25.000 familii 1). Printre ei se aflau şi alte neamuri decât Bulgarii.
Aşâ, locuitorii din Silistra, printre cari Români şi Greci, — cereau Domnului Mun.-
teniei invoirea a se stabi1 în oraşul românesc de peste Dunăre, Călăraşii, din care
promiteau a face o a doua Brăilă 2). Pentru a impiedică acest exod, care ar fi pustiit
ţara de locuitori, Poarta dete la 1830 amnes-tia 3). După aceste evenimente răsboinice
Dobrogea „căpătă primele colonii mai importante de Bulgari. Cei mai mulţi ocupară
sâte-1.e pârasite de Turci in apropierea lagunelor Mării, deoparte şi alta a marelui drum
ce leagă Constanţa cu Isaccea prin Babadag. Unii se aşezară aci chiar îu timpul răs-
boiului, desfăcându-se diu mulţimea emigran-ţilor ce treceau spre nord; alţii sosiră
la câtva timp după incheierea păcii, intorcându-se din. Basarabia, unde nu se puteau
obişnui cu natura stepei, cu serviciul militar şi cu administraţia rusească 4). Aşâ că
Ion Ionescu_dela Brad puteâ scrie că «Bulgarii au venit in. Dobrogea
de vreo 20 ani,"-p —ăr'ăSind' ogoarele for ingrate pentru altele mult mai fertile, pe care

1-au găsit aci» 5). După JireCek, numărul familiilor emigrate la 1828-29 în Basarabia
se urcă la 4400, dintre care 900 se ffitoarseră înapoi. 0 parte dintre acestea se stabi-
liră in satele pustiite din ţinuturile Varn.ei şi Provadiei. După. Miletici, coloniştii din
Dobrogea ar proveni din Imprejurimile oraşelor Şumla, provadia, Razgrad, apoi din
Balcanii răsăriteni şi Tracia, de pe la Slivna, Jambol şi Adrianopole 6). Ca totdeaun.a
în asemenea exoduri forţate, mortalitatea a decimat pe emigran-ţi. «Il n.'y a pas en.core
longtemps, scriâ la 1863 A. H. Layard, — 11.000 Bulgares furent entrain.es des agen.ts
Russes â quitter leur pays natal et â se fixer en Russie. Mais ils y furent reTis d'une
faon si inhospitaliere, ils y furent en butte de tant de privations et â tant de rigueurs,
que 4000 d'entre eux moururent, les autres saisirent la premiere occasion favorable
pour retourn.er en Bulgarie. Les Turcs les reurent avec bienveillance» 7).
1) Petrescu şi Sturza: Acte şi documente relative la pune din colonişti recenţi, dela finele sec. pre-
România. Vol. III, pag. 1083-1084. cedent (XVIII) şi chiar până la răsboiul româno-
Hurmuzachi-Odobescu: III, supl. I, pag. 177. ruso-turc (1877). Ca provenienţă, aceşti colonişti
JireCek: Das Frstenthum Bulgarien, pag. 50; sunt din aceleaşi locuri din care provin coloniile
Geschichte der Bulgaren, pag. 526. 530. Pentru bulgare dela Silistra şi Varna, deoarece mai mulţi
privilegiile bulgarilor în Basarabia, vezi «Periodi- din ei s'au fixat aici, după ce au colindat Dobrogea
cesco Spisanie», XLVIII, pag. 868-869. câţiva ani dearândul după pacea dela Adrianopol.
2) N. Iorga: Studii şi documente, XI, cap. I: Căci drumul cel mai bun. spre Rusia, unde se in-
Drepturi naţionale etc., pag. 38. dreptase puhoiul principal al emigrării, treceă
3) N. Iorga: Acte şi fragmente, II, pag. 730. prin Dobrogea. Şi aşă că din aceeaşi masă e popu-
4) L. Miletici: Staroto bălgarsco Naselenie, pag. laţia bulgară dimprejurul Silistrei ca şi din Do-
14 şi 42-43. brogea>>.
Cyprien Robert: Les slaves de la Turquie, II, Şi aici elementul emigrării provine din Şumla,
pag. 232 şi 327-328. Confer. Arbore: op. cit., Provadia, din Balcanii răsăriteni (intre Cotel
pag. 33. Guliţa) şi din Tracia, din imprejurimile Slivnei,
5) I. Ionescu dela Brad: Excursiune agricolă în Iambol, Kavachi şi Adrianopole>>. Cf. şi Arbore:
Dobrogea in anul 1850. Trad. de F. Mihăilescu. op. cit., pag. 35-36.
«Analele Dobrogei», III, 1, pag. 153; 7) A. H. Layard: Etat de la Turquie et de ses
6) JireCek: Das Fiirstenthum Bulgarien, pag. 50. pendances. Discours â la chambre de comunes.
L. Miletici: op. cit., pag. 167: «Am zis mai sus că Londres, 1863, pag. 83-84. Notă comunic. de C.
şi în Dobrogea română populaţia bulgară se com- Moisil.
239
POPULAŢIA 130BROGM
Alături de aceşti emigranţi, o a doua categorie de colonişti dobrogeni o formară

şi ciobanii din Cotel ,cari, după unira-uto.ri bulgari, n'ar fi decât Vlahi bulgariza-ţi 1).
Stepere—D-Ohrogei ajunseseră in sec. XIX o imensă târlă. Oguarele-
părăsite_de_plu-
gari fuseseră năpădite de ierburi aşă de inalte, incât caii le păşteau din mers 2). Spre
acesfe paşum mtmse coborau, aşa dar, nu numai ciobanii români din Carpaţi, dar
şi cei din Cotel-ul Balcanilor, cari mai Inainte îşi Indeplineau transhumanţa lor spre
cârnpiile Traciei. Mul-ţi nu erau ; transhumanţa lor nici pe departe nu aveâ propor-
ţiile aceleia a ciobanilor Transilvăneni; totuş ei Işi aveau stânele răspândite până
în nordul Dobrogei, dar mai ales în linuturile Babadag si Silistra, unde functionarii
tuci rugau chiar să se aşeze. In stepa Caliacrei insă erau ceva mai numeroşi. După
G.heşov, numai 106/0 din satele bulgăreşti de aci n'au <<câşle» din Cotel 3).
Transhumanta aceasta a durat până la 1877, când Dobrogea capătă o graniţă
spre Bulgaria şi este atribuită României. Munci unii dintre aceşti păstori, cari până
acum petreceau ne'insuraţi in provincia noastră şi după o vreme se Intorceau In Cotel,
se stabiliră definitiv in Dobrogea 4). La 1850 numărul tuturor coloniştilor bulgari

se ridică la 2214 familii-4.-Dis.ţribu-ţia, după cazale, erâ următoarea: In. Tulcea 200
familii: ţrt Isacceaşi 'Ilârşova nici una; in Măcin 92; in Babadag 871; 1n Constanţa
26; in Mangalia 5; m' Balcio 482 şi 1n Bazargic 538.
Răsboiul Crimeei aduse din nou tulbură'ri şi migrări 'in provincia noastră. Stră.-
bătută şi pustiită pe de o parte de Cazaci, de alta de Başbuzuci, ea ajunge 'intr'una
din cele mai jalnice stări, de care ne dă mărturie Dr. C. Altrd, medicul
litare franceze in Dobrogea. El găseşte aci, pe lângă alte neamuri, şi o populaţie <<pu-
-
-ţin numeroasă» de bulgari, ocupând câteva sate intre Constan-ţa şi Tulcea şi in apro-
pierea Mangaliei şi mai adaogă Allard că, deoarece Românii sunt priviti cu ochi
răi de către Turci, ei sdau_drept Bulgari, vorbind de preferinţă turceşte, fără. Insă
a se puteâ ascunde cu totul, căci se recunosc uşor după tipul lor italienesc 6). Totuş,
după Lejean 7), limba română erâ limba curentă a -ţării, iar Bulgarii nu reprezentau
in Dobrogea decât <<o slabă minoritate». Geologul Peters nu admite la 1865-67 decât
25.000 Bulgari pentru toată Dobrogea 8). 0 parte din ei 1nsă nu se fixaseră definitiv
în satele în care au ajuns. Spre nord sau spre sud, Intre Bulgaria i Rusia, sau dintr'un
sat întraltul în cuprinsul Dobrogei, ei emigrau fără. 'incetare incotro le surâdeă spe-
ranţa unui traiu mai bun. La 1861 exodul lor spre Rusia Incă nu erâ terminat 9). La
1) JireCek: Das Fiirstenthum Bulgarien, pag. 124, dă pentru Dobrogea 3.734 familii: in Tulcea 850;
după scriitorii bulgari Rakovski şi Slavejkov: Isaccea, Măcin 162; Hârşova 20; Babadag 1.007;
«Nachkommen angesiedelter wlachischer Wander- Constanţa 60; Mangalia 18; Balcic 682 şi Bazargic
hirten. seien». 932. Cf. Miletici, op. cit., pag. 169-170.
2) G. Allard: La Bulgarie orientale, Paris, 1864, 13 ) C. Allard: Souvenirs d'Orient: La Dobroudscha,
pag. 28-30. Paris, 1859; La Bulgarie orientale, Paris, 1864,

3) I. Ev. Gheşov: Obcaritu otu Kotlensko i jit- pag. 7, 129-136. Cf. Iorga: Drepturi etc.,
varitu otu Tarnovsko. In «Period. Spisanie», XXXII pag. 44-46.
— XXXIII, 1890, pag. 311-312. Apud Arbore, 1) Lejean: Ethnographie der europ. Tiirkei, 1861,
pag. 37-38. pag. 35 şi 19.

L. Miletici: Staroto etc., pag. 168. 8) K. F. Peters: Grundlinien zur Geographie etc.
4) L. Miletici: Staroto etc., pag. 168. 9) Briefe iiber bulgarische Zustiinde.Wiener Journal
') Ionescu dela Brad: Excurs. agric. etc., «Analele «Wanderer>>, 1864, No. 63. Apud Arbore, op. cit..
Dobrogei», III, pag. 152. 0 statistică bulgară pu- pag. 44.
blicată în «Tzarigradski veastnic>>, No. 9 din 1850,
240
POPIJLATIA DOBROGEI
1877-78 mulţi se intorc din nou spre sud. Independenţa Bulgariei pe de o parte şi
exodul în massă a elementului musulman după 1877 de alta, au atras inapoi în patrie
pe aceşti emigranţi. Atunci trecură din Dobrogea română în ţinutul Varnei nu mai
puţin de 1000 Bulgari 1). Mişcările acestea necontenite sunt cauza pentru care şi sta-
tisticile făcute la inter-vale destul de mici de timp să nu se potrivească ; ba chiar şi
satele ne apar, la aceleaşi intervale mici, populate adesea tot de alte neamuri. Sin-
gură laturea Dunării, cu satele sale româneşti, arată o mai mare stabilitate. Astăzi
ava- em posibilitatea a toziiiv, după hăr- ţi, călători şi studiile filologico-etnografice
mai recente, când, cum şi de unde şi-a primit fiecare sat bulgăresc populaţia sa 2).
Nu există nici un sat ilobrogean care aibă
Aceasta ne-a arătat-o foarte frumos mai ales filologul bulgar Miletici, care scrie:
<<Populaţia bulgară din nord-estul Bul ariei -si în s ecial - • din
cercura e arna, a astra şi Şumla, provine, în marea ei ma•oritate din sudul Bul-
gei şi din regmTine muntoase a e a eam or (Stara Planina)>> 3). Şi mai departe:
un fapt neindoios că, in afară de Găgăuţi şi de coloniile.

ţine la numă-r, hatreaga populaţie creştină 4) din cercurile Varna, Balcac, Dobrici şi
in mare parte din Novi-Pazar, Provadia, Curtbunar şi Silistra, precum si în toată
iJobrogea, se dovedeşte a fi recent colonizată, adică nu e mai veche de 100 ani şi, numai
în cazuri foarte rare, de un secol şi jumătate>> 5).
<<S'ar puteâ limitâ precis numitul ţinut de curând colonizat, dacă am socoti ca gra-
niţă sudică valea Provadia, dela Mare piină la oră.,selul Provadia; ca graniţă vestică
o linie verticală dusă dela Dunăre pană la Provadia; iar ca graniţă nordică i răsări-
teană insăşi Dunărea i M. Neagră>>.
«Chiar şi la apus de sus numita linie verticală i anume la nord de linia ferată
dintre Provadia şi Razgrad până la Dunăre, aşezările bulgăreşti, cu puţine excepţii, sunt
cu totul nouă, intrucât ele se găsesc risipite în massa compactă turcească din Deliorman>>.
«Abiâ la sud de valea Provadiei sau, mai bine zis, de linia ferată, dintre Varna
Razgrad, s'au mai putut păstrâ, ici-colo, resturi din populatia bulOrească băştinaşe».
şi în altă parte: «Să credem că în Dobrogea, exceptând oraşele, este şi populaţie
veche bulgară, ar fi să ne tnşelăm singun»
—~
Totuş un bun procent din negustorimea bulgară a oraşelor dobrogene e de pro-
venienţă reeentă, sosită fiind din Bulgaria, în special din oraşele Şumla şi Cotel, apoi
din oraşele României, unde se refugiase mai de mult, din cauza persecuţiunilor turceşti.
La aceleaşi concluzii s'a oprit şi geograful bulgar A. Işirkow, care a făcut studii
speciale asupra Bulgarilor dobrogeni în anii 1895-97 7).
1) JireCek: Das Fiirst. Bulgar., pag. 52; Miletici: 4)Mai corect : «creştină bulgărească», nu «creştină>>.
Staroto etc., pag. 171. Persistenţa Românilor e dovedită în satele dună-
2) După harta rusească din 1828 (G. Vilsan); rene.
După harta etnografică a lui Ionescu dela Brad; 5) L. Miletici, op. cit., col. 19-20. «Analele Do-
După Allard, Peters, Kanitz, Jirecek, Işirkow, brogei», pag,. 196-197.
Miletici etc. Apoi după statisticile oficiale bulgare 8 ) L. Miletici: Staroto etc., pag. 168. Cf. Al. P.
şi române. Arbore, op. cit., pag. 58.

3) L. Miletici: Das Ostbulgarische (Kaiserl. Ak. 7 ) A. Işirkow: Românska Dobrogea. In dBăl-
d. Wiss. Schr. d. Balkankomiss. Linguist. Abth. garski Pregled», An. V, Vol. 4, pag. 80. Cf. Arbore,
II, Wien, 1903), Col. 13. Cf. Trad. în «Analele Do- op. cit. pag. 39.
brogei», III (1922), pag. 191.
241
1 6 Dobrogeu
POPULATIA DOBROGEI
După statistica_guvernatorului
_ rus Bielosercovici, făcută in 1878, trăiau in plă-
şile Sulina, Măcin, Babadag, Ilârşova, Constanţa şi Medgidia, în total 4750 capi de
familie Bulgari 1) ; iar după statistica română din 1880, intreagă Dobrogea de nord
cuprindeâ 29.000 suflete de Bulgari 2), formând două insule mai comassate:
una lângă lagunele Mării, in vecină.tatea oraşului Babadag i a doua 1.n zona
Silistrei.
La 1895 geograful Işirkow socoate numărul Bulgarilor din Dobrogea în-
tre 35.000 şi 45.000 şi adaogă: «Să credem că sunt mai mult de 50.000
gari 1n Dobrogea, cum o facem adesea, 1nsemnează să ne inşelăm groso-

la-
m> 2).
La 1913 numărul Bulgarilor se urcâ la 51.149, formând un _procent de 13.4%
din totalul • opulaţiei provinciei, in tim ce Românii musulmanii
10.9% 4).
c) A _treia perioadă de colonizare bulzară în Dobrogea datează din_, tre anii
1878-1913. Ea s'a efectuat cele două districte meridionale — Caliacra si

Durostor un_de._.până dată câ-
teva sate de Greben-ţi i Sicov-ţi in jurul Silistrei. In special orăşelele de pe litoralul
Mării nu aveau ână la a astă dată nic •aul ărească. Populaţia Bal~ui
,-
şi Cavarn • a ătuită mai ales din Gă, ăuţi, Greci şi MUsulmani. Pupă. 1878, cele
do-uă districte, intrând 1n alcătuirea noului Stat bulgar, ac_esta
persecutarea şi alungarea in massă a elementului mahomedan, să creeze, dealungul
granitei române, o zonă de sate bul are ti rm care a reuşit să-şi creeze o majoritate
retativ'4. Din totalul de 338.897 suflete, câte ne statistica recentă ( •28) in
districtele Caliacra i Durostor, Bulgarii numără nu mai puţin de 133.077 —
dintre cari 19.326 populaţie urbană şi 113.751 populaţie rurală, — ceeace
reprezintă un procent de 39% din totalul locuitorilor acestor două di-
stricte 5).
Lăsăm să urmeze tabloul statistic al intregii Dobroge, după numărătoarea din
Tulie 1928:
') L. Ionescu: Dare de seamă a jud. Tulcea, pag. I. Georgescu: Coloniile germane din Dobrogea.
26-29. Cu sangiacatul Varnei, erau 57.000 Bul- «Analele Dobrogei>>, VII, pag. 17-58.
gari, după E. G. Ravenstein: The populations of Al. P. Arbore: Coloniile germane din Basarabia
Russia and Tiirkey. Journal of the statist. So- Dobrogea. <<Analele Dobrogei>>, II, pag. 471 şi
ciety of London, Vol. 40, 1877, pag. 433-459. urm.; Câteva insemnări asupra Cerchezilor, Greci-
Cf. Arbore, pag. 47. lor şi Arabilor din Dobrogea. «Anal. Dobrogei>>, III,
2) M. D. Ionescu: Dobrogea în pragul veac. XX, pag. 504; Din etnografia Dobrogei, «Analele Dobro-
Bucureşti, 1904, pag. 905. Vezi i L. Diefenbach: gei», IV, pag. 329.
Vijlkerkunde Osteuropas. Darmstadt, 1880, Vol. I, Brutus Cotovu: Cerchezii, un neam dispărut din
pag. 18: la 1879 în Dobrogea locuiau 116.732 Dobrogea. «Analele Dobrogei>>, II, pag. 394.
locuitori, din cari 16.479 Bulgari. Tr. Cuzmici: Folklor lipovenesc din Năvodari
3) A. Işirkow: Românska Dobrogea. «Bălgarski (Caracoium). Analele Dobrogei>>, II, pag. 273.
Pregled», V, pag. 80. Cf. Arbore, pag. 49. Căp. Ionescu Dobrogeanu: Dobrogea în pragul
4) I. N. Roman: Drepturile, sacrificiile şi munca veacului XX.
noastră în Dobrogea. «Analele Dobrogei», III (1922), O. Tafrali: Apărarea României transdanubiene
pag. 460. in străinătate.
b) Pentru celelalte minorităţi, vezi:
242

POPULAŢIA DoBrcoGEI
Judeţul Judeţu1 Judeţul Judeţul

Naţionalitatea Dobrogea ŞV„
Tulcea Constanţa Durostor Caliacra
Români 93.338 167.219 24.361 25.622 310.540 41.07

Bulgari 28.36I 22.630 72.720 60.357 184.068 24.34
Turci, Tătari . . . . 5.785 28.074 88.088 49.351 171.298 22.66
Ruşi 34.812 3.055 916 854 39.637 5.24
Germani 2.428 8.275 16 373 11.092 1.47
Greci 2.263 6.996 - 1.636 10.895 1.44

Evrei • 1.776 2.110 348 599 [4.833 0.64
Diversi 1) 1.791 8.237 2.172 11.484 23.684 3.14
- Tutal . . 170.554 246.596 188.621 150.276 756.047 100
După districte, diferitele naţionalităţi se prezintă astfel în procente %:

DISTRICTE Români Bulgari Turci-Tătari Ruşi Diverşi
Tulcea 54.72 16.63 3.38 20.41 4.86
Constanţa 67.81 9.19 11.39 1.24 10.37
Durostor 12.92 38.55 46.70 0. 48 1.45
Caliacra 17.05 40.16 32.84 0.57 9.38
Dobrogea 41.07 24.34 22.66 5.24 6.69
De unde se vede că. Românii au majoritatea absolută in cele două districte nor-
dice: Tulcea şi Constanţa; Turcii au majoritatea relativă in jud. Durostor, iar Bul-
garii au majoritatea relativă in stepa Caliacrei, colonizată intre anii 1878-1913.
1.) Aci intră: 6.738 Găgăuti; 5.664 Armeni; Cehoslovaci; 110 Francezi; 25 Belgieni şi 5.425
1.993 Italieni; 1.135 Unguri; 1.057 Albanezi; diverşi, intre cari şi Ţiganii.
1.045 Jugoslavi; 187 Poloni; 177 Austriaci; 128
243
16*

POPULAŢIA DO BR OGEI
<<Fotoglob-Constanţa». «Fotoglob-Constanfa».
Fig. 65. Român dobrogean. Fig. 66. Român dobrogean.

ia-g011tIOC[ VIIVIadOd
«Fologlob-Constanţw>. «Fotoglob-Constanţa».
Fig. 68. Român dobrogean Fig. 67. Român dirt Oltina, jud. Constanţa.

POPULAŢIA DOBROGEI
«Fologlob-Constanţa. «Fotoglob-Constan fa».

Fig. 69. Român dobrogean din Oltina, jud. Constanţa. Fig. 70. Român din Oltina, jud. Constanţa.
POPULAŢIA DOBROGEI
Fig. 71. Roman din Com. Limanul, jud. Constanţa,
247
POPULATIA DOBROGEI

<,Fotoglob-Constanţa».
Fig. 72. Român dobrogean din Sibioara, jud. Constanţa,
eolonist din Transilvania.
248

«Fologlob-Constartia*.
Fig. 73. Gospodă.rie mocănească din Pazarlia, jud.• Constanţa.
Fig. 74. Gospodărie nemţească din Malcoci.
249

POPULAŢ IADOBROG EI
C•1
«Fotoglob-Constanţao.
Fig. 76. Turc din jud, Durostor.
Fig. 75. Turc din jud.• Durostor.

Ian011£10([
«Fologlob-Constanţa». «Fologlob-Constania».
Fig. 78. Turci din satul Vadul (Caraharman), jud, Constanţa. Fig. 77. Artist popular din Dobrogea.

Fig. 78 a. Gospodărie Tătăreaseă din satul Moşneni Pervelia), jud. Constanţa. «Fotoglob-
Constan(a»
«Fotoglob-
Fig. 79. Interior tătărese de tineri insurăţei, din satul Moşneni (Pervelia), jud. Constanţa. Constanţa».
252

MOIHIOCT VIIVIrld0d
<‹Fotoglob-Constanta». «Fologlob-Constania».
Fig. 80. Tip şi port de Bulgăroaică din Dobrogea meridională.
Fig. 81. Tip şi port de Bulgar dobrogean.
POPULAŢIA DOBROGEI

«Fotoglob-Constania».
Fig. 82. Gospodărie bulgăreaseă din Istria, jud. Constanţa.
Fig. 83, Ruinile unui sat vechiu, distrus de războiu la Gura-Dobrogei, jud. Coustanţa.
254

Iagout[oa viiVirld0d
«Fologlob-Constanţa». «Fotoglob-Constanţa».
Fig. 84. Lipovean din satul Năvodari, jud. Constanţa.
Fig. 85, Lipovean din satul Năvodari, jud. Constanţa.
POP ULAŢIA DOBROGEI

Fig. 86. Stradă lipoveneaseă din satul Năvodari, jud. Constanţa. «Fologlob-Constanţa».
Fig. 87 - 88 Gospodărie lipoveneaseă din Jurilofea. «Fologlob-Constanfab.

-256
STATISTICA DOBROGEI 1) PE DISTRICTE, NAŢIONALITĂŢI ŞI POPULAŢIE URBANĂ ŞI RURALĂ, IN ANUL 1928.
Jud. Tulcea Jud. Constanţa Jud. Durostor Jud. Caliacra Dobrogea

,cs
Urbană
Naţionalitatea gd
Urbană
>cct gct
Rurală
,cd
es0
Rurală
7's
Rurală
Ci
cs
7's 7d
Total
ss
Total
Total
i.
r: ', r: i .'3'
c
Români . . . 20.885 72.453 93.338 62.135 105.084 167.219 11.623 12.738 24.361 10.249 15.373 25.622 104.892 205.648 310.540
Turci-Tătari . 3.438 2.347 5.785 6.412 21.662 28.074 7.970 80.118 88.088 20.725 28.626 49.351 38.545 132.753 171.298
Bulgari . . . 4.746 23.615 28.361 2.278 20.352 22.630 7.484 65.236 72.720 11.842 48.515 60.357 26.350 157.718 184.068
Germani . . , 339 2.089 2.428 1.079 7.196 8.275 7 9 16 115 258 373 1.540 9.552 11.092
Greci . . . . 210 2.053 2.263 6.694 302 6.996 -

- - 1.524 112 1.636 8.428 2.467 10.895
Israeliţi . . . 1.684 92 1.776 2.100 10 2.110 331 17 348 580 19 599 4.695 138 4.833
Armeni . . . - - - 3.962 183 4.145 - - - 1.413 106 1.519 5.375 289 5.664
VIIVrIfIdOd
Albanezi . , . - - - 1.042 15 1.057 1.042 15 1.057
Austriaci . . - - - 177 - 177 177 - 177
Unguri . . . - - - 830 65 895 106 53 159 56 25 81 992 143 1.135
Cehoslovaci . - - - , 120 8 128 120 8 128
Jugoslavi . . . 262 30 292 321 13 334 76 124 200 # ţă-'75 144 219 734 311 1.045
IaDougoa
Italieni . . . 362 951 1.313 651 29 680 - - - - - - 1.013 980 1.993
Francezi . . , - - - 109 1 110 109 1 110
Belgieni . . . - - - 25 - 25 25 - 25
Ruşi . . . . 3.388 13.409 16.797 727 825 1.552 74 /8.36 910 84 770 854 4.273 15.840 20.113
Ucrainieni . . - - - 2 1 3 6 - 6 - - - 8 1 9 39.637
Lipoveni . . 3.386 14.629 18.015 - 1.500 1.500 3.386 16.129 19.515
Poloni . . . 15 - 15 123 49 172 138 49 187
Găgăuţi . . . 3.316 3.422 6.738 3.316 3.422 6.738
Ţigani . . . . 49 49 - 49 49
Diverşi . . . 128 43 171 361 153 514 1.450 363 1.813 1.111 1.767 2.878 3.050 2.326 5.376
Total . . . . 38.843 131.711 170.554 89.148 157.448 246.596 29.127 159.494 188.621 51.090 99.186 150.276 208.208 547.839 756.047
1 ) Această statistică, pe sate şi naţionalităţi, ne-a fost comunicată de Prefecţii celor patru districte dobrogene, iar 'insumarea conştiincioasă
a cifrelor parţiale 'in totalurile acestui tablou se datoreşte d-lui I. Dumitrescu Frasin, căruia ti aduc aci viile mele mulţumiri. C. Brătescu.

ROVIk\I ŞI BULGAIII IN DOBROGEA
CÂTEVA SIMPLE OBSERVAŢII NOUĂ
DE
N. IORGA
Luarea în stăpânire a Dobrogei, care, în trecutul istoric, In.seamn.ă: -ţărm gre-

cesc de_mare, -ţărm românesc de Dunăr_e, drum turcesc pentru oşti prin. rnijle
inrşează. ca -t .cru n.en.atural, adus de imprejurări neaşteptate. 0 mai at—e-n-fă
rr
observare a 'in—iprejurărilor arat ia a putut să nu ceară această
întindere teritorială ; poporul românesc, Mocanul, Cojanul, au pretins-o prin des-
voltarea in.săş a necesită.-ţilor istorice.
Când Ruşii avură Dobrogea, prin trecerea generalului Zimmermann dela Brăila
ei o con.siderară ca o parte integrantă din marea Bulgarie viitoare. Ea
intră in sistemul decretat prin <<Materiale pentru cunoaşterea Bulgariei>>, publicate
d11.in.u1 are ui luce Nicolae, la Bucuresti, in Iulie: akgere de muctari şi a unui
«Consiliu de -bătrân.i>>
însărcin.at cu administraţia,
_ cu conducerea economică a comu-
_
nelor, cu impărţirea impozitelor, cu dreptul de a con.troiă şi pe muctari; jde-
cător de pace, instruind şi pentru crime ; adun.are anuală pentru alegerea muc-
tarilor i a bătrânilor, cu alegători dela optsprezece ani in sus, plătind un im-
pozit de măcar 50 de piaştri (se păstrează darea uşurului); judecători aleşi pe
d oi an.i
Trecerea aceea a Ruşilor cu generalul Zimmermann, dela Brăila la Măcin., se făcit cu
ajuto7a—vaselor n.oastre pe Dunăre. După expunerea unui-Rom —ân ha'sarabe—an, Onu,
prim-dragoman la Constan.tinopol, <<afacerea dela Măcin.>> se petrece aşa: 3000 de Ruşi,
intre cari 7-800 de Cazaci, trec Dunărea la vad, cu apa până la burtă. Turcii, pu-
ţini, rezistă n.umai de formă, retrăgându-se spre Hârşova. P6pulaţia iese cu crucea
şi cu evanghelia. Erau 6.000 de locuitori, si corespondentul francez al ziarului <<Re-
Qublique franaise>> asigură că majoritatea se compuneă din Bulgari (cette popu-
lation est en maforite bulgare) 2).
Dar avem reprezintarea, in.tr'un desemn contemporan, a acestei ceremon.ii. Ilus-
tratorul spaniol, a cărui operă se poate vedeâ aici chiar, după clişeul imprumutat
dela Academia Română, prezin.tă insă in populaţie elemente care, de toată evidenţa,
aparţin rassei noastre. Nimeni nu poate băn.ui buna credinţă a informatorului prin.
creion.
1 ) Constitutionnel din 2 Aug,ust, 1877. 2) Corespondenţa din Bucuresti, 24 Iunie.
259
17*
ROMÂNI ŞI BULGARI iN DOBROGEA
Iar, dacă el ar fi pă.trun.s în in.teriorul ţării, ar fi întâlriit pe acei ţăran.i român.i,

vechi localnici: Cojanii 1 ) sau Mocanii, cari cu douăzeci de ani îuainte dăruiau pentru
biserica aceasta din. Măcin., ale cărei căr-ţi bisericeşti — de ce nu s'ar fi făcut o

Fig. 89. Locuitorii din Măcin, cu preoţii în frunte, ieşind Maintea Ruşilor
astfel de cercetare pentru toate bisericile de sate? — sun.t mai toate român.eşti (li-am
reprodus in.scrip-ţiile în Studii i documente, XVI).
Nu se poate tă4dul că elemen.tul bulgăresc dobrogean vin.e prin in.filtrare,
fie din Sudul basarabean., unde oamenii au venit pe urma oştiilor ruseşti din 1828,
de foarte departe în adâncul ţării, fie din Estul Balcan.ilor, colonizat el insuş cu ele-
mente din Vest, precum o arată dialectul chiar pe care î1 vorbesc. Topon.imia e tur-
cească întoate locurile unde sau aşezat acesti noi-ven.iţi şi, dacă s'ar obiectâ. că
Turcii au înlocuit vechi nume bulgăreşti, este un răspuns, şi un.ul neasteptat de lă-
muritor. Am avut şi n.oi Turci colon.izaţi în raielele dunăren.e, dela Severin pân.ă la
Reni şi pe urmă dealungul Dunării basaraben.e. Şi ce se con.stată? In. judeţul Brăila
sunt nume turceşti numai cân.d arată proprietarul de odinioară, prin fu.n.cţia ce o
ocupă, al locului. Muftiul, Vizirul, Naipul, fiindcă veniturile mergeau la Muftiu sau
la Vizir, la naip. Silistrarul arată numai că acolo lucrâ silistrarul, fabricantul de sa-
litră pentru cetate. In judeţul Ialomiţa niciun nume turcesc. Nici în Vlaşca nu e
altfel, nici în Teleorman ori în Mehedinţi. Raiaua Benderului cuprinde nume ca Săl-
cu-ţa, Gangura, Căprioara, Cruşovul, Copanca, Mereni. A Hotinului n.'a dat nume
nouă, turceşti. Sunt insă nunie tataro-turceşti multe în Bugeac. De ce acolo? Fiindcă
stepa n'aveă în destui locuitori.
pus alături de Mocani nu derivă dela poreclă fără sens, cum e şi a Mocanilor, de la «Moţ»
un nume de loc sau dela un nume comun, ci e o sau a Cuţo-Vlahilor dela «Cuţ>>.
260
ROMÂNI ŞI BULGARI IN DOBROGEA
In această regiun.e chiar, harta lui Riga (rsvosi) zdera MOMCOICU,;), dă la 1797 aceste
nume român.eşti, dela Ren.i spre Est, dela Vadul lui Traian in jos: Brânza, Văleana, Ba-
hupi ( Mnaţurofint), Ghen.enei (revevâ) , Nou, Cârşli-ţa, alte două. Nou, Cartal, Vâlceneşti,
Bulboana, Babele, Ciumaţi, Atlugeşti C.A.r2ovuro, Simponeşti, Burn.azul (Mnovev(Zov2).
Acelaş lucru pentru Dobrogea i pentru teritoriul adaus la 1913.
In oraşe au fost insă Bulgari de mult, pe când, altfel, Dun.ărea curge intre Ro-
mâni, iar malul Mării a avut vechi Greci deven.iţi, ca acei din. Caramania, creştini
de limbă turcească, Găgăuţii. Dar aceasta fiindcă, urmaşi ai Grecilor pe cari i-au
absorbit Bulaarii reprezintau o burghezie in Balcani, unde Sârbii reprezin.tă pe lup-

tători şi 1ie păstor an.giii de drumul mare. Doar cân.d
a fost vorba de a se face un adevărat oraş la , Ploeşti, s'au adus Bulgari, ai căror ur-
maşi poartă încă nume ca Zagoriţ, din. «Zagora* care li arată. originea. Cân.d s'a făcut
oraş Călăraşii; Bulgarii din. Silistra s'au oferit pentru a creâ clasa mijlocie. Tot aşâ,
şi sub acelaş Domn. Alexandru Ghica, i cu n.oul oraş, numit după acest princiar
ctitor: Alexan.dria

Pentru Dobrogea ca şi pentru restul Balcanilor, pământ bizantin nenaţional,
pământ turcesc antinaţional, chestia nu trebuie pusă pe na-ţionaTaă-ţi
ci pe clase naţionale colaboratoare. Atunci s'ar in.ţelege multe lucruri pe care orbirea
naţională nu le vede şi miopia n.a-ţională nu poate să le vadă.
Pentru a invederă acest lucru, publicarea primelor acte comun.ale dup_ănsta- _:
larea românească din 1878 e necesară. M ş
ă .car ce putui va
sar- distrugerea dela
1916 trebuie să ia-srrâ-Tv—e-ăr —So facem la acest jubileu!
Si o intrebare: de ce Bulgarii, cari se simt aşâ _ _ de siguri, au distrus aceste acte,
in cursul ocupaţiei lor din 1916, in. loc de a le da in. vileag pen.tru evidenţiarea drep-
tului lor?
•
') Se îneerease Intâiu la Brezoaia in Dâmboviţa. ilustrat (o copie la mine) pomeneşte «vopseli,
Apoi aşezarea de megustori şi boierinaşi>> se face mahalale şi părţimiţi». (sic). Delegaţii la Domnie
la satul Văcăianca, pe trupurile de moşie Văcăieni, sunt Hristache Hagi Parascheva, Ioan Lazar,
Aldeşti, vechi nume de Mocani, Bucureşteanca Denco Paşalâu, Petre Anghel.
şi Negreasca, sate patriarcale. Actul de fundaţie
261
0 DESCRIERE NECIJNOSCUTĂ A DOBROGEI
N. TORGA
Un Evreu neştiut, Simon Burăh (Schimhon Borach) publică «in anul lumii
5720» undeva in Germania o Cronică a războaielor ruso-turce, Die Biicher der Cro-
nica von den Kindern der Russen und den Kindern der Tiirken, lucrare curioasă,
naivă, dar bine informată şi uneori de folos. in ea e şi o descripţie a Imperiului

Otoman. Şi în aceasta iată cum apare Dobrogea, cu lipsa ei de lemn, cu focul aprins
din tizic, cu caii cei iuţi, cari vin după cei moldoveneşti, cu locuitorii ei Tatari
ospitalieri: <<Die Landschaft Dobrudsche erstreckt sich lăngst der Donau von Drysta
bis an die Miindungen des Stromes und ist ganz eben, und hat Mangel an Holz,
daher die Einwohner gedorten Viehmist brennen. Diese Einwohner sind von Her-
kunft Tartarn, und ihrer grossen Gastfreundschaft wegen berhmt. Ihre Pferde
k6nnen sehr gesehwind lanfen, und werden -von den Trken, nach den Moldauischen‘
făr die besten gehalten» (pag. 67).
262
ASUPRA PROPRIETĂŢII I COLONIZĂRILOR
DIN DOBROGEA
DE
TOMA IONESCU
Director general al Bunurilor din Ministerul Agriculturii şi Domeniilor
Inainte de a in.cepe expunerea materiei ce ne preocupă, ţinem să se ştie că aşe-

zarea diferitelor legi de proprietate şi colon.izare cuprin.se în acest studiu s'a făcut
nu atât în ordinea cronologică a promulgării şi publicării lor, ci mai ales în aceea a
'insemn.ătă-ţii lor din punctul de vedere ce ne preocupă, ţinându-se — bine înţeles —
seamă de inrudirea i similitudinea ce există intre diferitele dispoziţiuni ce ele cuprind.
Prima legiuire română în care găsim oarecare n.orme privitoare la regularea pro-
prietăţii în Dobrogea este legea pentru organizarea Dobrogei, publicată în Monitorul
Oficial No. 57 din 2 Martie 1880.
In şapte capitole — 68 articole — această lege reglementează chestiuni privi-
toare la teritoriul şi drepturile Dobrogei, administraţia ei, in.stituţiunile judeţene
comunale, puterea judecătorească, finanţele şi puterea armată, iar ultimele 12 articole
cuprin.d dispozi-ţiuni generale şi transitorii.
Articolele 11-14 in.clusiv cum i art. 73 al acestei legi tratează despre modu-
rile de dobândire, conservare, transmitere şi pierdere a proprietăţii i posesiunii imo-
biliare, desfiinţarea dijmei în natură, dreptul de a c-umpără imobile rurale în Do-
brogea şi aplicarea legilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică.
Regulamentul publicat în Monitorul Oficial No. 125 din 5 lunie 1880 desvoltă
desluşeşte principiile legii din 9 Martie 1880, tratân.d despre constatarea şi verificarea
titlurilor de proprietate i posesiune imobiliară rurală în Dobrogea: s'a instituit, în
acest scop, câte o comisiune locală de fiecare plasă, pentru strân.gerea titlurilor de
proprietate şi o comisiune centrală pentru verificarea propriu zisă a titlurilor de pro-
prietate i liberarea de titluri n.oi, în limba română.
Intrucât articolul 11 al legii din 9 Martie 1880 dispune că, pân.ă la regularea de-
finitivă a proprietăţii şi posesiunii imobiliare în Dobrogea, această proprietate i po-
sesiune se dobândeşte, se conservă, se tran.smite şi se pierde conform legilor otomane în
vigoare până la 11 Aprilie 1877, se cuvine, pentru o deplină înţelegere a situaţiunilor men-
ţinute sau create prin legile respective român.e, să dau următoarele desluşiri prealabile :
Legea otomană, despre pământuri, din. 21 Aprilie 1858, dis uneâ, prin art. 1,
că în Turcia există următoarele categorii de pământuri:
1. Pământul adică proprietatea absolută şi exclusivă a particularilor.
In această categorie intră pământurile situate în vatra satelor i oraşelor; părnân-
263
ASUPRA PROPRIETĂŢII ŞI COLONIZĂRILOR DIN DOBROGEA
turile care detaşate din. domeniul Statului, au fost date în absolută si exclusivă pro-
prietatea particularilor ; pn1e care au fost luate dela popoarele străine invin.se şi
impărţite Invingătorilor musulmana in absolută i exch-YliVă proprietate; apoi, pământu -
rile care, în epoca cuceririlor musulman.e, au fost lăsate îa posesia popoarelor
in.di e, nemusulman.e, cu obligaţiun.ea de a plăti un impozit fix sau proporţional.
2. Pământul mirie: bun al Statului, proprietate a fiscului, pământ depinzând
de men.iul public.
Pământuri mirie erau: ţarinile şi fâneţele, locurile de adăpost şi păşunat vara
iarna, pădurile şi alte pământuri, a căror folosin-ţă se dobândeă de către particulari,

cu permisiunea unui agent al Statului, l.n.sărcinat anume cu aceasta.
Dobânditorii acestei folosin.ţe primeau, pentru constatarea dreptului lor de fo-
losinţă, un titlu numit tapit prevăzut cu tugraua (namele şi titlurile) Sultan.ului.
Tapti erâ plata anticipată care se făceâ în schimbul dreptului de folosinţă şi se
vărsă pe contul tezaurului, in mâinile funcţionarului competen.t. Necultivarea pămân-
tului ip de trei ani aveâ de cfect că posesorul pierdă dreptul de a se folosi de teren.

ământurile mefcufe, adică terenuri de mână moartă, bun.uri al căror uzu-
fruc ervă, In general, la intreţin.erea unor instituţiuni religioase sau culturale.
Pământurile metruke sunt proprietatea Statului, dar folosin.ţa acestor pământuri
eră atribuită uzului public, neputân.d deveni nicodată obiectul unui drept de proprie-
tate particulară.
Astfel sunt: bâlciurile, pieţele şi drumurile publice, pădurile şi islazurile folosite
în comun de locuitorii unui sat.
Pământurile mevat, sau pământurile moarte, adică nelocuite i necultivate. Cei
ce o pau şi cultivau un asemen.ea teren deveneau posesori mirie i după ce 'indeplineau
anumite formalităţi obţineau adică actul de concesiune.
Dintre cele cinci moduri de posesiune a terenurilor în Dobrogea, cel mai des
'intâlnit este cel denumit vos£sinnewnirie>>.
Posesorii terenurilor ITlife .A11..-eZaJj3 conform legilor otoirkane şi bulgare,
priet.m.d1i asupra pământurilor ce posedau, ci numai tuari,
având o situaţiune foarte asemănătoare cu aceea a embaticarilor din res-tul ţării,
cărora legile n.oastre le-au acordat răscumpărarea de embatic, în schimbul plăţii unei
sume numite preţ de răscumpărare, odată pentru totdeauna.
Mulţi scriitori şi jurişti bulgari contestă că posesiunea mirie ar fi con.tin.uat să
existe în Dobrogea, sub domin.a-ţiunea bulgară.
Ei nu recunosc decât existenţa unui singur fel de proprietate: cea absolută.
La această afirma-ţiune răspundem:
Aşezarea juridică a posesiunii «mirie» işi are obârşia în legislaţiunea fostului im-
periu otoman, de sub domin.aţiunea căruia Bulgaria a eşit în 1879.
'Potrivit art. 1, 2 şi 3 din legea otomană despre pământuri din. 1858, pământurile
rurale sunt proprietatea Statului (arz miri),şi numai acelea din ele devin proprietate
particulară (miilki), care au fost detaşate de Stat din domeniul său şi date particula-
rilor în absolută şi exclusivă stăpânire.
264
Această aşezare juridică n.'a fost modificată. de Statul bulgar. Din potrivă, prin
legea bulgară pentru pământuri gospodăreşti şi ciflicheşti, din. 5 Februarie 1885, se
reglementează situaţiunea bunurilor mirie, respectându-se în totul prin.cipiile legii
otomane despre pământuri din. 1858 şi se stabileşte că pământurile mirie nu pot fi
deţinute decât de către aceia cari au dobândit dreptul de folosin-ţă in modurile pre-
văzute de legea otomană, urmând ca Statul să reiâ pământurile din mâna oricărui
deţinător fără drept.
Legiuitorul bulgar, tratân.d despre pământurile gospodăreşti i ciflicheşti M.tre-

buinţează termenii de «posesori fun.ciari>> (art. 1), «bunuri ale Statulai>> (art. 12), ter-
meni de cari nu s'ar fi servit dacă ar fi con.siderat acele pământuri ca fiin.d bunuri
«miilki>>, adică proprietate absolută.
Curtea de Casaţie bulgară, ori de câte ori a avut de hotărît asupra bunurilor imo-
biliare rurale, ca tarlale, fâneţe, etc., le-a considerat ca pământuri ale Statului, mirie
sau guvernamentale, dând, ia acest sens, intre altele, deciziunile No. 61 din 29 Martie
1888, No. 97 din. 23 Maiu 1888, No. 33/1890, No. 7/73 din 3 Februarie 1886, No.

71/417 din 30 Septemvrie 1896, No. 88/485 din. 9 Octomvrie 1896, etc.
Apoi, legea bulgară despre bunuri, proprietate i servitute, din. 7 Februarie 1904
prevede că, pe viitor, nu se mai poate dobândi posesiun.ea mirie, confirmân.d, prin
aceasta, existenţa ei.
Rezultă, deci, că atât doctrina cât i jurisprudenţa bulgară recun.osc că posesiunea
mirie a continut a existâ i îa timpul domin.aţiunii bulgare în Dobrogea.
Legea pentru regularea proprietătii imobiliare în Dobrogea, dela 3 Aprilie 1882,

modificată, fără a i se schimbâ prin.cipiile, prin. legile din. 10 Martie 1884, 15 Februarie
1885, 11 Iunie 1889, 25 Martie 1893 şi 4 Aprilie 1908, a urmărit un. 'impătrit scop:
,,ffl Consolidarea dreptului de proprietate.
4 2 Tran.sformarea posesiunii mirie în.tr'un. drept de proprietate absolută, prin
răsicumpărarea dijmei.
£9 Comassarea şi cadastrarea proprietăţilor imobiliare rurale ale Statului şi locui-
ton
Colonizarea Dobrogei cu elemen.te român.eşti din stân.ga 1)un.ării, prin vân-
.[zarea terenurilor Statului.
Spre a se puteâ înfăptui cât mai repede colonizarea Dobrogei, legiuitorul din
1882 a introdus o sumă de dispoziţiuni menite nu numai să atragă In. Dobrogea ele-
.mentul n.a-ţional, dar să lipească de solul patriei populaţiunea indigenă.
S'a procedat cu cea mai mare in.dulgenţă şi cu cel mai larg spirit de equitate la
verificarea titlurilor de proprietate i posesiune ale locuitorilor aflători în Dobrogea,
iar emigraţii işi puteau reclamâ pământurile lor i drepturile lor fiin.d verificate
admise, Ministerul Domeniilor îi puneâ în posesiune pe cale administrativă, dacă ei
reclamaseră sau se restabiliseră cu familiile la Căminele lor în termen de un an dela
promulgarea legii.
S'au rezervat terenuri pentru vetre de sat, islazuri, plantaţii de păduri, cimitire,
şcoale, biserici şi geamii.
265

Vânzarea păffiântului către locuitori se făceă pe preţul de 90 lei hectarul, plă-

tibil in 20 ani, câte 4 lei 50 pe an., iar plătindu-se integral înainte, preţul erâ de lei 80
hectarul.
Pentru loturile mai mari de 100'hectare se ţineau licitaţiun.i, în.cepân.du-se con-
curen.ţa dela 80 lei hectarul.
Agricultorii români cari voiau să cumpere pământ până la 10 hectare, sau să
completeze până la această întindere pământurile ce aveau recunoscute, plăteau
preţul in termen de 30 ani, câte 3 lei pe hectar pe an.

In baza legii din 3 Aprilie 1882, s'au făcut următoarele lucrări:
1. S'au recunoscut 1n anul 1882, dar nu s'au parcelat, locuitorilor emigraţi intre
data recunoaşterii i aceea a parcelării:
In judeţul Constanţa: 14.300 hectare teren cu tapiu

In judeţul Tulcea: 5.600 hectare teren cu tapiu

Total . . 19.900 hectare.
2. S'au recunoscut 1n. anul 1882 şi s'au parcelat in. anul 1885:
In judeţul Constanţa: 115.920 hectare teren cu tapiu

4.879 hectare vii
In judeţul Tulcea: 60.818 hectare teren cu tapiu
6.596 hectare vii
Total . 176.738 hectare tapiu
11.475 hectare vii.
3. S'au parcelat in loturi mici i mari la improprietărirea din anii 1885-1887,

din teren liber al Statului i din cel recunoscut dar neparcelat:
In judeţul Constanţa: 219.908 hectare

In judeţul Tulcea: 116.300 hectare
4. S'au parcelat in loturi mici şi mari, la improprietărirea din anii 1888-1891,

din terenul liber al Statului şi din cel recunoscut dar neparcelat:

Total . . 75.468 hectare
5. S'au parcelat in loturi mici şi mari la improprietărirea din anii 1893-1897,

din terenul liber al Statului:

6. S'au revândut 1n loturi mici şi mari la improprietărirea din anii 1893-1897,

din terenuri deposedate pentru neplata de rate:
266
ASUPRA PROPRIETĂŢII 51 COLONIZĂRILOR DIN DOBROGEA

7. S'au parcelat in loturi mici, la improprietărirea din anii 1904-1907, din
terenul liber al Statului i din loturi deposedate:

8. S'au parcelat in loturi mici, la improprietărirea din. anii 1912-1914, din
terenul liber al Statului şi din loturi deposeclate:
In judeţul Tulcea: 557 hectare

Parte din proprietarii tapiurilor, loturilor mici şi loturilor mari, parcelate intre
anii 1885-1914, au fost deposedaţi de următoarele terenuri:
1. In anul 1889 au fost deposedaţi, conform art. 14 al legii din 3 Aprilie 1882,
pentru neplata ratelor răscumpărării dijmei:
In judeţul Constanţa: posesorii a 4.798 hectare teren cu tapii.
In judeţul Tulcea: posesorii a 1.467 hectare teren cu tapii.
2. In anul 1892, au fost deposedaţi, pentru neplata de rate, conform art. 45
al legii din 7 Aprilie 1889, pentru instrăin.area bunurilor Statului i răscumpărarea
embaticurilor :
In judeţul Constanţa: posesorii a 36.718 hectare loturi mici şi mari.
In judeţul Tulcea: posesorii a 2.860 hectare loturi mici i mari.
3. In anii 1902-1904, au fost deposedaţi, pentru neplata de rate, conform art.
45 al legii din 7 Aprilie 1889 pentru răscumpărarea bunurilor Statului i răscumpă-
rarea embaticurilor:
In judeţul Constanţa: posesorii a 6.193 hectare loturi mici.
In judeţul Tulcea: posesorii a 682 hectare loturi mici.
4. In anii 1902-1904 au fost deposedaţi, pentru n.estabilire la loturi:
In judeţul Constanţa: posesorii a 48.274 hectare loturi mici şi mari.
In Judeţul Tulcea: posesorii a 14.752 hectare loturi mici i mari.
In anul 1910, adică după mai bin.e de 27 ani dela aplicarea legii din 3 Aprilie
1882 pentru regularea proprietăţii imobiliare în Dobrogea, s'a constatat că multe
din dispoziţiunile ei fuseseră rău inţelese iar inten.ţiunea legiuitorului fusese rău în-
terpretată.
267
Afară de aceasta, un.ele dispozi-ţiuni nu au putut fi traduse în fapt, fiindcă nu

corespundeau realităţii lucrurilor i n.evoilor pentru care se introduseseră., aşâ că
se crease o stare de fapt pentru limpezirea căreia eră imperios n.ecesar a se in.terpretă,
modificâ şi suprimă un.ele articole, care dădeau n.aştere la incureături păgubitoare
sau nu se puteau executâ.
Astfel, dispoziţiunea art. 9, care hotără că locuitorii cari dispăruseră din Do-
brogea până. la Aprilie 1883 pierdeau dreptul la posesiun.ile lor rurale, trebuiâ iinţe-
leasă că se aplică şi acelora cari dispăruseră in urmă, fără gân.d de reintoarcere, aceeaş
raţiune fiind pentru toţi locuitorii cari îşi părăsiseră pămân.tul în voia
intâmplării.
Art. 14, după. care Statul in.tră in stăpânirea terenurilor ai căror titulari recunos-
cuţi nu plătiseră timp de 3 ani mica sumă ce dedeau anual ca preţ al răscumpărării,
trebuiâ in-ţeles n.umai în felul cum i legiuitorul 1-a in-ţeles, adică. Statul să intre în po-
sesiunea acestor locuri pe cale administrativă, fără a fi nevoit să se adreseze justiţiei
pentru fiecare caz in parte, ceeace pentru acte de guvernămân.t nu se poate

inţelege.
Deci, prin legea din 10 Aprilie 1910, s'a interpretat acest articol pentru trecut;
iar pentru viitor, adică pentru deposedările ce urmau să se facă după promulgarea
acestei legi, sau indicat forme n.oui după care să se facă deposedările.
Art. 26 al legii din 3 Aprilie 1882, după care proprietăţile Statului trebuiau să se
vân.ză numai acelora cari se stabileau în mod permanent i definitiv în Dobrogea,
trebuie in-ţeles n.umai in sen.sul urmărit de legiuitor, care eră călăuzit de dorin.ţa de
a populă noua provin.cie cu o cât mai numeroasă populaţiune românească.
Preocuparea aceasta a legiuitorului a creat — din cauza unei greşite aplicări
a legii şi printr'o rea interpretare a dispoziţiunilor ei — o stare de lucruri ingrijoră-
toare. Se impuneâ, deci, a se luâ grabn.ice i serioase măsuri de in.dreptare.
Chiar dela primele împroprietăriri făcute in Dobrogea—îneepân.d cu anul 1885—
s'a observat tendinţa că, pe căi piezişe, să se obţină de către un singur locuitor —
care, in. cele 'mai multe cazuri, nici nu eră cultivator de pământ sau econom de vite,
loturi mici, luate pe nume de persoan.e in.terpuse, pentru care, de şi existau atestă.ri
ale Primăriilor că sunt stabiliţi efectiv în Dobrogea, totuşi, un mare număr dintr'in.şii
nu erau stabili.ţi in comunele respective, astfel că tendinţa de colon.izare eră zădăr-
nicită prin aceste man.opere, graţie cărora se ingrămădeau la câteva persoan.e domenii
in.tinse.
Afară de aceasta, la popula-ţiunea indigenă, căreia, în dorin-ţa de a o legă defi-
nitiv de pămân.tul patriei, i se vânduse din belşug loturi din. proprietă-ţile Statului,
existând un curen.t de a plecâ, fără tendinţa de reintoarcere, s'a creat pentru mica
proprietate rurală o situaţiune de drept cu totul an.ormală, prin aceea că loturile
mici, fiind, prin Constitu-ţiune, inalien.abile, speculanţii cari au avut grija să profite
de nevoile celor cari emigrau, le-au acaparat, recurgând la tot felul de acte consti-
tutive de drepturi reale sau person.ale, prin mijlocirea cărora reuşiseră să stăpânească
intin.se suprafeţe formate din astfel de loturi mici, părăsite de foştii cumpărători.
Se găsiă, deci, la 1910, in. Dobrogea, un insemnat domeniu ieşit din patrimoniul
Statului, fără ca el să-şi fi indeplinit menirea, care, in inten.ţia legiuitorului din 1882,
fusese de a colonizâ Dobrogea şi de a fixă la loturi pe cumpărători.
268
Toate aceste terenuri trebuiau să rein.tre in patrimon.iul Statului, cu destina-

ţiun.ea de a servi la improprietăriri efective şi a satisface nevoile locuitorilor agricul-
tori, români, stabiliţi de ani de zile in Dobrogea, sau cari ar fi vrut să se stabilească
deatunci inain.te.
Numai în modul acesta se puteâ ajunge la desăvârşita regulare a proprietă -ţii
imobiliare rurale in Dobrogea şi la incoron.area operei de colonizare.
Articolul 26 al legii in.terpretative din. 1910 prevede că Ministerul Agriculturii
Domeniilor are dreptul de a reziliâ actele de vânzare, fără somaţiun.e, punere in
intârziere sau judecată i a deposedâ pe cale administrativă pe toţi cumpărătorii de

loturi mici, fie până la 10 hectare inclusiv prevăzute in acest articol, fie de 10 hectare
combin.ate cu alte loturi până la suprafaţa totală. de 25 hectare, prevăzute in art.
27 al legii din 3 Aprilie 1882, cari nu sau stabilit in Dobrogea sau cari, deşi stabiliţi,
nu vor fi rămas îri permanen-ţă i efectiv la terenurile cumpărate; precum şi pe acei
cari vor fi posedând prin alţii, in bază de procuri, contracte de antihreză, de arendare
sau orice fel de acte, sub orice titlu, constitutive de drepturi reale sau personale, asu-

pra unor asemen.ea loturi.
Stabilirea permanentă şi efectivă in Dobrogea nu se poate dovedi decât prin
chitanţele de plata impozitului personal pe tot timpul posesiunii in.vocate. Orice alt
mod de dovadă este prohibit.
Acelaş articol prevede că sun.t nule de drept toate instrăinările făţişe sau de-
ghizate de asemenea loturi i Ministerul Agriculturii şi Domeniilor poate deposedâ
pe cale administrativă pe orice alt deţinător decât cumpărătorul primitiv sau moşte-
nitorii săi legali, cari ar posedă aceste terenuri in virtutea oricărui fel de act de in-
străinare cu titlu oneros sau gratuit, fie chiar deghizat sub formă de procuri, con-
tracte de arendare, de antihreză sau orice alte acte constitutive de drepturi reale
sau person.ale.
Se pot arendâ, insă numai pe trei an.i, teren.urile de această natură aparţinân.d
văduvelor sau in.firmilor, in.terzişilor şi minorilor cari au alţi tutori decât unul din
părin.ţi.
Nu dispensează de obligaţiun.ea de a fi locuit sau de a 1ocu în Dobrogea, nici
funcţiun.ea proprietarului sau a soţului său, afară de fun.cţiun.ea de preot sau invă-
ţător i de obligaţiun.ea de a face serviciul militar.
Deposedările făcute de Minister — la data promulgării legii din 1910 pentru
unul diu motivele arătate mai sus sun.t şi rămân valabile.
Dispozi-ţiunile acestui articol se aplică tuturor celor ce vor fi cumpărat pe
numele lor, sau prin persoan.e interpuse, mai mult de un lot mic.
In baza art. 26 al legii interpretative din. 10 Aprilie 1910, au fost deposedaţi
in. anul 1910, pentru lipsă dela teren, în judeţul Constan-ţa, titularii a 20.823 hectare
loturi mici i in. judeţul Tulcea titularii a 8.840 hectare loturi mici; iar intre anii
1911-1922, tot pentru lipsă, titularii a 1.240 hectare loturi mici in judeţul Con.stanţa
şi a 834 hectare loturi mici in. judeţul Tulcea.
Prin art. 22 al legii din. 3 Aprilie 1882, legiuitorul voise să creeze un islaz al ob-
ştii, în proporţie cu numărul locuitorilor afla-ţi in comune şi numai acolo unde Statul
aveâ pământ; iar prin art. 23 se destin.au in mod gratuit, tot proporţion.al cu numărul
locuitorilor, terenuri pentru impăduriri. Amândouă aceste articole n'au corespuns
269
scopului urmărit de legiuitor, deoarece numărul locuitorilor din sate mărin.du-se

necontenit, a trebuit, fatal, să se mărească i vetrele satelor în paguba terenului de
islaz, care, la 1910 aproape nu mai existâ, iar acolo unde mai rămăsese erâ singurul
teren liber din care să se facă pe viitor mărirea vetrelor de sat.
Tot astfel şi cu terenurile destinate a servi, în mod gratuit, pentru Impădurire:
ele serviseră, In cursul vremii, la satisfacerea trebuinţelor de parcelare pentru
numeroasele familii româneşti şi in special pentru familiile foştilor luptători
din răsboiul 1877-78, cărora li se acordaseră terenuri, în baza legii din
2 Aprilie 1903.
Din cele mai sus arătate, rezultă că, la 1910, dispoziţiunile art. 22 şi 23 ale legii
din 3 Aprilie 1882 nu mai corespundeau scopului urmărit şi deci ele trebuiau să fie
desfiinţate şi puse, prin art. 24 modificat, In concordanţă nu numai cu starea de fapt
existentă la 1910, dar şi cu nevoile de atunci, care, în -tot cazul, nu mai erau acelea
din timpul când aceste articole fuseseră Inscrise In legea din. 1882.
Deoarece proprietatea Statului din Dobrogea se Imputinase prin n.umeroasele

vânzări făcute de Stat dela 1882 până la 1906; iar pe de alta, fiindcă se găseau în
acea parte a ţării un mare număr de familii agricole care aşteptau n.oui vânzări, nu
se mai puteâ incuviinţă vânzarea de loturi mari (10-1000 hectare) prevăzute la art.
27 al legii din. 1882, astfel că acest articol trebuiâ suprimat, ca un.ul ce nu-şi mai
puteâ găsi aplicarea in viitor.
Există, Insă, la 1910, o categorie de locuitori, puţini la număr, cari, la data ane-
xării Dobrogei, se ocupau cu creşterea vitelor pe Intinsele câmpii Dobrogen.e. Din
diferite Imprejură'ri, ei n'au putut cumpără loturi mari, aşâ că, intre anii 1884-1887,
când au fost primele vânzări de loturi In. Dobrogea, ei au trebuit să se mulţumească
cu câte un lot mic pe numele lor, ceeace erâ cu totul nein.destulător pentru creşterea
numeroaselor lor turme. S'au vă.zut, deci, siliţi de n.ecesitatea momentului, de a luă
loturi mici pe nume de persoane interpuse, loturi pe care le stăpâneau i la
1910, dar a căror situa-ţie legală erâ cu totul neclară, ei stăpânind Intin.deri de
teren, relativ mari, pe nume de persoane străine, dintre care foarte multe
in.existente.
Spre a legitimă starea lor precară i spre a le da putin-ţa să-şi consolideze drep-
turile de posesiune şi proprietate, legiuitorul din. 1910, a crezut necesar şi echitabil
să le acorde favoarea de a le puteâ revin.de In anumite condiţiun.i terenurile pe care,
la 1910, le de-ţineau In mod efectiv şi neIntrerupt, dela cumpă'rare. Erâ Intr'adevăr
şi echitabil şi necesar din punct de vedere naţional să fie ajuta-ţi şi In.curajaţi aceşti
locuitori cari, cei dintâi din.tre Români, puseseră piciorul In Dobrogea i cărora, în
bun.ă parte, li se datoră avântul economic al acestei provin.cii: erâ firească deci, ten-
dinţa de a se legitimâ situaţiun.ea lor destul de precară la acea epocă.
S'a dispus deci, prin art. 27 al legii din 10 Aprilie 1910, că toţi crescătorii de vite
cari, la parcelarea din. anii 1884-87, cumpăraseră loturi mici pe nume de persoane
interpuse şi cari de atun.ci şi până la promulgarea legii din 1910 continuaseră a le
stăpâni neintrerupt, dovedind cu originalele chitanţe de plata foncierei şi a ratelor
că ei au plătit aceste dări, vor puteâ fi recunoscuti ca proprietari ai loturilor ce stă-
pânesc, cu obligaţiunea de a plăti câte 100 lei de fiecare hectar ce nu ar fi fost
cumpărat pe numele lor propriu i fără a li se tine In seamă orice plată ar fi
270
ASUPRA PROPRIETĂŢII SI COLONIZĂRILOR DIN DOBROGEA
făcut până la 1910, totală sau parţială, cu privire la loturile dobândite prin
persoan.e irtterpuse.
S'a numit de Ministerul Agriculturii i Domeniilor o Comisiune care a verificat
toate loturile ce se găseau in această categorie; iar lucrarea, confirmată de minister,
con.stituie titlul de proprietate pentru de-ţinătorii de astfel de terenuri i tot în baza
ei au fost executa-ţi, pe baza legii de urmărire, la plata pre-ţului de lei 100 hectarul.
Deciziunile Ministeriale cuprinzând numele economilor de -vite, al persoanelor inter-
puse, al suprafeţelor recunoscute ca proprietăţi a acestor economi şi al localităţii
unde se găseau situate loturile, sau publicat în Monitorul Oficial».

Preţul eră de lei 100 hectarul, dacă se plăteă in termen de trei ani dela promul-
garea legii — 10 Aprilie 1910 sau 90 lei hectarul, dacă se plăteă în şase lun.i dela
promulgare.
Persoanele de ale căror nume se serviseră aceşti economi de vite pentru a cum-
părâ loturi mici sunt i rămân definitiv deposedate, prin efectul acestei legi, de lo-
turile cumpărate pe numele lor: ei n'au nici un fel de acţiune de revendicare sau des-

păgubire contra Statului.
In baza art. 27 al legii din 10 Aprilie 1910, sau recunoscut crescătorilor de vite
dreptul de proprietate asupra următoarelor terenuri formate din loturi mici, ai că'.ror
titulari fuseseră deposeda-ţi: în judeţul Constan-ţa 7117 hectare la 101 locuitori.
1n judeţul Tulcea: 960 hectare la 19 locuitori.
Prin art. 28 al legii din 10 Aprilie 1910, s'a ridicat preţul de vânzare al hecta-
rului de pământ dela suma de lei 90, cât erâ inainte, la sumele de 350, 250 şi 150 lei
hectarul, după diferitele calităţi de pământ. Aceste preţuri, faţă cu extraordin.arul
avânt econ.omic luat, în acel timp, de Dobrogea, erau cu mult inferioare preţurilor
reale cu care se vindeau atunci terenurile acolo.
Acestea erau, în trăsături generale, elementele care sau avut in vedere la inter-
pretarea, în 1910, a unor articole din legea dela 1882, cum şi la modificările i supri-
mările altor articole din acea lege, care, după o lun.gă aplicare, de aproape 28 de
ani, sau ară.tat a con.stitui singurele lipsuri i dispozi-ţiuni n.eclare.
Legea din. 10 A rilie 1910 a suferit oarecari modificăyLşi Campleţ4i4ein—legea

din 5 idisoziţiuni esenţiale sunt următoarele:
1. Minister
-9u Agriculturii si Domeniilor erâ autorizat ai3d. pe preţul de 100
lei hectarul, plătibil în 5 ani, până la o intindere de 150 hectare, ofiţerilor cari au fă-
_-
cut campania 1877-78, sau urma ilor lor în linie dire loturile ce ei posedau atunci
e care fuseseră • eposedaţi.
In baza acestei dispoziţiuni a legii, s'a vândut de Stat în judeţul Constanţa, la
10 ofi-ţeri veterani, 903 hectare de teren..
2. Funcţion.arii publici domiciliaţi efecti-v în Dobrogea, cari cumpăraseră lot tri
mici până la 10 hectare, sau loturi combinate până la 25 hectare, erau dispensaţi de
obligaţiunea de a locui în comuna unde erâ situat lotul.
3. "V ăduvele şi moştenitorii titularilor loturilor mari i mici, cari — cu excep-
ţiunea prevă.zută la punctul precedent — locuiseră permanent şi efectiv la loturile
271
cumpărate, sun.t autorizaţi a vinde loturile lor, în termen de 5 ani dela moartea ti-
tularului, sătenilor români cultivatori manuali de pământ. Aceeaş facultate se acordă
femeilor măritate cu un bărbat care îşi aveâ domiciliul în altă parte decât comu-na
în care erâ situat lotul.
La expirarea termen.ului de 5 ani, în cazul cân.d nu s'a uzat de susmenţionata
facultate, lotul intr'ă de drept in stăpânirea Statului, pe cale administrativă.
4. Pământurile improductive ale Statului, infundate în proprietăţi străin.e, se
pot vinde de Minister proprietarilor în a căror proprietă-ţi se găsesc infundate, iar
în cazul când proprietarii refuză cumpărarea acestor terenuri improductive, ele se

vor vinde ca bunuri mici, prin licita-ţie.
Menţionăm, in treacăt, că, pentru aplicarea principiilor legii din 3 Aprilie 1882
şi a micilor modificări ce le-a suferit prin legea din 10 Martie 1884, s'a intocmit un

regulament, publicat în «Monitorul Oficial>> din 8 Iunie 1884. Acest regulament tra-
tează despre măsurătoarea, parcelarea şi impărţirea atât a pământurilor recunoscute
de către Comisiunea de verificare cât şi a celor destinate a fi vândute, din pământul
rămas pe seama Statului.
0 legiuire de n.etăgăduită însemnătate din punct de vedere al înfăptuirii tendinţei

de a se naţionalizâ solul Dobrogei este legea din 2 Aprilie 1903 pentru acordarea de
pământuri în Dobrogea luptătorilor din răsboiul 1877-1878 (veterani).
Se implinise un sfert de veac de cân.d se anexase la România provincia trans-
danubiană a Dobrogei. Pentru a asigurâ proprietatea acestei provincii şi contopirea
ei cu patria-mumă, ţara fşi impusese tot felul de sacrificii. Măreţul pod de peste Du-
năre şi ridicarea portului Constanţa, atât de necesar infloririi comerţului român,
cum şi o serie de legi menite a asigurâ proprietatea acestui teritoriu românesc dintre
Dunăre şi Marea Neagră erau o dovadă vie de sforţările noastre pentru a atinge un
ideal patriotic.
Preocuparea de căpetenie a tuturor bunilor români a fost de a face din. Dobrogea
una din cele mai 'infloritoare provincii ale României.
Erâ firesc şi echitabil ca aceia cari işi expuseseră viea-ţa lor pentru independen-ţa
Ţării să se bucure de oarecare 'inlesnire în.tru dobândirea pământului de hrană în
această provincie.
Luptătorii din răsboiul n.eatârnării au cerut să li se dea pământuri de hrană,
nu numai celor cari sunt săteni, dar şi celor dela oraşe, cari îşi luau legământul de a
cultivâ ei inşişi pământul ce li se concedâ.
Această cerere a fost găsită dreaptă şi vrednică de a fi luată în seamă.
Prin legea din 2 Aprilie 1903, se dispune ca luptătorii cari au participat la răs-
boiul 1877-1878 ca grade inferioare, fie ei săteni sau orăşen.i, să poată dobândi câte
8 hectare pământ de hrană — dacă nu mai posedă astfel de pământ — pe care îl
vor plăti prin anuităţi în timp de 60 ani, socotind pământul a 80 lei hectarul şi cu
o dobândă de pe au.
272
In art. 3 al acestei legi se prevăd avan.tajele excepţion.ale ce se acordă vetera-

nilor şi anume: scutiri de impozite pe 5 an.i de zile; ajutor pentru a-şi clădi case;
procurarea gratuită a lemn.ăriei n.ecesare casei şi instalaţiun.ii, cum i a vitelor şi in-
strumentelor agricole strict n.ecesare.
Pă.mânturile astfel obţinute nu se pot n.ici instrăină nici ipotecâ, timp de 30 an.i.
Orice act de in.stră'inare făţişă ori deghizată este nul i n.eaven.it.
In schimbul inlesnirilor acordate, legea prevede şi anume de a cul-
tivâ ei in.şişi pămân.tul ce li se atribuie şi de a plan.tă pe o parte din locul de casă pomi
roditori, sau duzi, primiţi gratuit din. pepinierele Statului.

Spre a se asigurâ stricta aplicare a legii, s'au prevăzut anumite sancţiuni, atât
pentru a asigurâ respectarea indatoririlor ce le sun.t impuse, cât şi pentru plata re-
gulată a ratelor de răscumpărare şi despăgubire.
Legea din 2 Martie 1916. Cheltuiala ce se făcuse de Stat, în conformitate cu
dispoziţiun.ile legii din 2 Aprilie 1903, pentru cei aproape 4500 veterani şi anume
1700 in. judeţul Tulcea şi 2650 în judeţul Constan.ţa, 'in.cepân.d dela 1903, a fost de

lei 2.413.826,54 ban.i.
Această sumă, care s'a dat prin mai multe credite anume deschise intr'acest
scop, se descompune astfel:
1. Pentru con.struirea a 655 case Lei 507.033,-

2. » biserici, şcoale şi puţuri » 20.480,-
3. » procurare de seminţe » 43.500,-
4. » repararea caselor » 88.700,-
5. » procurare de an.imale şi anume pentru
1442 perechi boi » 556.187,10
» 944 perechi cai » 372.369,45
6. » procurarea a 2367 căruţe » 537.968,55
7. » » a 2850 pluguri. » 151.467,95
8. » » a 2900 grape » 136.120,45
Total Lei 2.413.826,50
Bin.ein.ţeles că, faţă de starea precară in care se găseau, la 1916, veteranii, fin-
prăştiaţi în mijlocul un.ei populaţiuni care adesea îi priveâ cu ostilitate, Statul nu
puteâ să le pretindă restituirea sumelor avan.sate, pe care le lăsase n.ecerute până la 1916.
A fi cerut restituirea acestor avansuri, ar fi însemnat ca, pe de o parte să fie re-
duşi — cea mai mare parte din ei starea precară materială în care se aflaseră
la In.ceput, iar pe de altă parte, mulţi dintre veteran.i, decedân.d in decursul timpului,
ar fi fost nedrept şiîn tot cazul neechitabil a urmări la plată pe moştenitorii lor.
S'a pretins acestor foşti luptători ca, la o vârstă care apropiâ bătrâneţele,. să
vie să colonizeze o provincie, li s'a cerut să rupă cu tot trecutul lor, prin aceea că Ii
s'a impus obligaţiunea e a se stabiIi in mod efectiv in satele Dobroune, li s'a cerut
să plătească prin an.uităţi varoarea pământurilor date, se cuven.eă deci a li se uşură
traiul i a li se asigură pe cât posibil buna lor stare, desfiin.ţând aceste grele datorii,
care, dealtfel, nu s'ar fi putut realizâ decât slăbin.d aceeace se dorise a se face cu
aceşti coloni-plugari, vrednici de toată'. solicitudinea.
273
I N Dobrogea
De notat, insă, că, în interval de 13 ani — dela 1903 pân.ă. la 1916 — o în.tin.dere
de teren de circa 50.000 hectare fusese distribuită veteran.ilor, iar la 1916 cererile
de împroprietărire ale acestor locuitori deveniseră foarte restrânse, ceeace inseamnă
că toţi cei cărora Statul le dăduse i pământ de hrană i celelalte înlesn.iri au fost
aproape în în.tregime satisfăcuţi.
Deaceea, prin legea din 2 Martie 1916, sau abrogat dispoziţiunile prin care se
acordau veteranilor ajutoare în bani sau în n.atură.
şi pentrucă, intre avan.tajele citate mai sus, se cuprindeâ şi locul de casă, iar
comun.ele, în baza legii din 1 Maiu 1904, pentru organizarea comun.elor rurale, refu-
zau de a mai acordâ luptătorilor locuri de casă, s'a găsit n.ecesar, in. 1916, să se adaoge
un alineat la art. 1 al legii din 2 Aprilie 1903, in puterea căruia comun.ele urban.e şi
rurale să fie obligate a cedâ în mod gratuit locuri de casă — câte 1500 m. p. — din
vetrele lor, tuturor luptătorilor împroprietăriţi, pe baza acestei legi, cum i copiilor
lor cari vor dobândi loturi de cultură în baza legii din 3 Aprilie 1882.
Se menţionează că, din cele peste 45.000 hectare date veteran.ilor, sau reluat

la Stat, prin deposedarea celor ce nu sau stabilit la loturi, peste: 8000 hectare în
jude-ţul Con.stan.ţa şi 5000 hectare î.n. judeţul Tulcea.
0 altă categorie de locuitori cărora s'a căutat a li se face înlesniri prin impro-
prietărirea în Dobrogea sunt subofiterii reangajati.
Legile prin care li se acordâ aceste inlesn.iri sunt:
Legea din 9 Ianuarie 1888,
Legea din 15 Martie 1906,
Legea din 1 Aprilie 1908,
Legea din 4 Ianuarie 1912,
Legea din 21 Aprilie 1913.
In baza acestei din urmă legi, rean.gajatul admis pentru improprietărire gratuită,
primiâ în plină proprietate, 'insă condiţional: 7 hectare pământ de cultură pe mo-
şiile Statului din partea stângă a Dunării ori in. in.teriorul Dobrogei, sau 20 hectare
pe linia de fron.tieră a Dobrogei.
Pe lângă pământul de cultură, rean.gajatul primiâ şi un loc de casă, 1n vatra
comunei în intindere de 2.500 m. p.
Pământurile de casă şi de hrană, dobân.dite 51n virtutea acestei legi, nu se
pot în.străină, n.ici ipotecâ, timp de 30 ani, dela data punerii în posesie a
reangajatului.
In timpul celor 30 de ani, orice act care, pe faţă ori în mod deghizat, ar ascunde
o instrăin.are oprită de lege, este n.ul i de nul efect.
Loturile de pământ concedate în baza acestei legi sunt in.divizibile.
Fetele nu pot fi inzestrate decât dacă se dă intregul lot unei sin.gure fete; iar
în caz de moarte a proprietarului, moşten.itorii săi sunt ţin.uţi să stăpânească lotul
în devălmăşie până la împlinirea celor 30 de ani prevăzu-ţi mai sus.
0 deosebire esen.ţială între legile pentru improprietărirea sub-ofiţerilor rean-
gajaţi i celelalte legi de bnproprietărire în Dobrogea (veteran.i, etc.) constă în aceea
274
că, pentru nici un.a din dispoziţiunile prohibitive prevăzute in legile de i'mproprietă-
rirea subofiţerilor, nu există In lege vreo san.cţiune, în caz de nerespectare.
Legea din 24 Martie 1916, pentru determinarea părţii Statului în islazurile din
Dobrogea Veche. In baza legii din. 3 Aprilie 1882, Statul vânduse, în Dobrogea
Veche, la diferite epoce, loturi la locuitorii plugari, loturi care în regulă generală,
se parcelaseră de inginerii Statului in două diviziuni, din care una pentru cultură,
iar cealaltă islaz în indiviziune, delimitat pentru toţi cumpărătorii de loturi, în bloc
intr'un sin.gur poligon.
In decursul timpului, însă., Statul, prin aplicarea diferitelor dispoziţiuni de lege,
care îi dădeau dreptul să deposedeze — pentru anumite motive — pe locuitori de
loturile ce cumpăraseră, a deven.it proprietar codevălmaş pe porţiunile pe care locui-
torii deposeda-ţi le aveau în islazul în indiviziune.

Statul, insă., în majoritatea cazurilor, nu puteâ uză de dreptul său de coproprie-
tate, din cauză că locuitorii îi lăsau in stăpân.ire terenurile cele mai accidentate şi
mai fără valoare pe care arendaşii Statului nu le puteau folosi.
Această stare de indiviziune aduceâ o vădită pagubă Statului, n.0 numai din
punct de vedere al intereselor băneşti. Ea produceâ un efect cu mult mai grav, care
se resfrângeă direct asupra locuitorilor din sate prin aceea că distrăgeă din domeniul
Statului o însemnată intindere de teren care din cauza stării de indiviziune nu puteâ
fi distribuită în loturi la agricultorii români stabiliţi in. Dobrogea, nici la veteranii
războiului in.dependen-ţei, cari solicitau finproprietărirea In baza legii din. 2 Aprilie
1903 şi nici — mai ales — fiilor de veterani, e1 utele cele mai viguroase pentru
n.a-ţion.alizatea solului.
Pe de altă parte, prin vânzări succesive, dela 1882 până la 1903, patrimon.iul
exclusiv al Statului se redusese simţitor, aşâ că încetarea acestei stări de indiviziune
se impuneă în mod imperios, pentru mărirea disponibilităţilor de teren. al Statului,
destinat la improprietărire şi colonizare.
A executâ, însă, această eşire din indiviziune după normele fixate de dreptul
comun, ar fi iinsemnat să nu se termin.e timp îndelungat cu alegerea părţilor cuvenite
Statului, ştiute fiind dificultă-ţile ce se intâmpină în această privinţă cu minorii,
interzişii, absenţii, femeile măritate etc.
Prin legea din 24 Martie 1916 s'a prevăzut, deci, o procedură sumară, graţie
căreia, in.tr'un timp relativ scurt, se poate alege, cu toate garan.ţiile necesare, partea
de islaz ce se cuvine locuitorilor şi Statului.
Notăm că, in această privinţă, stabilirea drepturilor de proprietate ale Statului
locuitorilor se face fără nici un fel de dificultate, căci ele se dovedesc cu actele de
parcelare, care, conform legii din. 3 Aprilie 1882, sunt con.siderate ca sentin.ţe j ude-
cătoreşti definitive şi opozabile tuturor.
S'a prevăzut în lege că impărţeala nu se poate face decât în natură
această dispoziţiun.e se explică prin Însăşi natura obiectului ce se împarte,
care fiind pământ bun de cultură, urmează să se vânză in loturi locuitorilor
din satele respective.
275
Călăuzit de ideia că in nici un. caz locuitorii să n.0 fie păgubiţi, legiuitorul din.
1916 a dispus că aceleaşi drepturi pe care le are Statul să fie recun.oscute şi sătenilor,
ori decâte ori vor voi să ceară determin.area porţiun.ii cuvenite lor in. islaz.
Legea din 7 Aprilie 1889 pentru instrăinarea bunurilor Statului i răscumpărarea

embaticurilor, in articolele 6 şi 45, cuprinde dispozitiuni care se aplică şi în.
Dobrogea.
Articolul 6 autoriză guvernul a vinde, ca bun.uri mici, locurile virane, casele,

prăvăliile, locurile infundate i.n proprietăţi străin.e, viile, livezile, grădinile, morile,
pivele şi orice alte asemen.ea bun.uri mici i ecarete izolate, iar art. 45 prevede depo-
sedarea pe cale administrativă a titularilor de loturi, cari n.0 vor fi achitat la timp
două rate pen.tru plata teren.ului.
Cei cari posedă loturi mai mari de 10 hectare le puteau vin.de prin bun.ă in.vo-
ială in con.diţiun.ile următoare:

1. Să justifice plata către Stat a tuturor ratelor, până la ziva vânzării.
2. Noul cumpărător să fie Român.
3. Transmiterea să fi fost aprobată de Min.ister.
Cân.d pre-ţul acestor pămân.turi ar fi achitat integral, vân.zarea către român.i
se puteâ face i fără autorizarea Min.isterului.
Legea din 21 Martie 1909, autoriză Min.isterul Agriculturii i Domen.iilor să do-

bân.dească, prin rezilierea vânzărilor sau prin cumpărări, teren.urile locuitorilor din.
Dobrogea cari voiau să emigreze.
Situaţiun.ea care a determinat această lege erâ următoarea:
Un mare număr de locuitori de origină rusă, proprietari de terenuri in. Dobro-
gea, voin.d să emigreze in Siberia, unde li se făgăduiseră mari in.tin.deri de teren., do-
riau să-şi in.străineze pămân.turile lor deaci.
Un.ii din.tr'inşii erau proprietari pe bază de tapiuri, alţii cumpăraseră dela Stat
pămân.turi in loturi mici de câte 10 hectare. Erâ de mare in.teres ca aceste pământuri
să nu intre in stăpânirea unor persoane n.ecunoscute, ci Statul, cumpărându-le, să
le revândă la Român.i.
şi atunci, prin legea din. 21 Martie 1909, s'a dispus ca Ministerul Agriculturii
Domen.iilor să fie autorizat a reziliâ con.tractele de vânzări de loturi i să cumpere
pământurile recun.osente locuitorilor pe bază de tapiuri.
Pămân.turile cumpărate astfel de Stat s'au vândut n.0 n.umai în loturi de 10
hectare, ci de orice intin.dere, pen.tru a se puteâ stabili in Dobrogea i cultivatori
dispuşi a face o cultură mai in.ten.să decât aceea pe care o făceau posesorii de loturi
mici.
In baza acestei legi, Statul a cumpărat:
In judetul Constanta: 351 hectare tapiuri şi loturi.
In judetul Tulcea: 661 » » >>
276
Situaţiun.ea recapitulativă a terenurilor ai căror titulari au fost deposedaţi — pe

baza a diferite dispozi-ţiuni legale, ca: n.eplată sau lipsă dela lot — terenuri care, apoi,
au fost, fie redate titularilor, fie revăn.dute la diferiţi locuitori, este aproximativ
următoarea:
JUDEŢUL CONSTANŢA
Tapiuri deposedate 'in anul 1889 4 798 hectare

Loturi » » 1892 36 718 »

» » » 1902/1904 (Art. 45) 6 193 »
» » » » (Art. 26) 48 274 »
» » » 1910 20 823 »
» » » 1911 1 150 »
» » » 1911/922 1 240 >>
Loturi deposedate dela veterani 7 936 »

» cumpărate dela emigranţi 351 »
Total . . .127.483 hectare
Din această suprafaţă s'a revăn.dut in anul 1893 31 400 hectare

S'a revăndut la veterani şi in.sură-ţei 'in. anul 1904/1914 13 745 »
S'a revăndut la crescători de vite in anul 1910/1915 7 117 »
S'a revândut la ofiteri veterani 903 »
S'a redat la veterani grade inferioare 160 »
» » 'in. anii 1904/1910 24 886 »
» » în. anul 1911 990 »
» » in anii 1911/922 2 926 »
Teren rămas la Stat din deposedări 45 356 hectare

Teren liber, de păşune, impropriu pentru cultură, islaz, inun-
dabil etc 20 643 »
Totalul terenului domen.ial . 65.999 hectare
JUDEŢUL TULCEA
Tapiuri deposedate in. anul 1889 1 467 hectare

Loturi » » 1892 2 860 »
» » anii 1902/904 (Art. 45) 682 »
» » » » (Art. 26) 14 572 »
» » anul 1910 8 840 »
» » >> 1911 2.270 »
» » anii 1911/922 834 »
» » dela veterani 5.168 »
» cumpărate dela emigra-ţi 616 »
277
Din această suprafaţă s'a revândut In anul 1893 3 200 hectare

S'a revândut la veterani şi Insurăţei In. 1904/914 11.027 »
S'a revândut la crescătorii de vite In. anul 1910/915 960 »
S'a redat la veterani 64 »
S'a redat la veterani In. anii 1904/910 3.412 »
» » » » 1911 2.130 »
» » » » 1911/922 1.280 »
Total. . . 22.073 hectare
Teren rămas la Stat din deposedări . 15 236 hectare

» liber, de păşune, impropriu pentru cultură, islaz, inun.dabil,
etc 20 176
Totalul terenului domenial . . . 35.412 hectare
In sfârşit, ultimele două legi care se ocupă de terenurile din Dobrogea Veche sunt:
1. Legea din 17 Iulie 1921 pentru reforma agrară în Vechiul Regat.

Art. 125, alin. 3 şi 4 ale acestei legi, abrogă dispoziţiunile legilor 3 Aprilie 1882
şi 10 Aprilie 1910, privitoare la instră.in.area cu titlu oneros sau gratuit a loturilor
mici din Dobrogea veche, nemai impunând pe viitor con.diţiunea ca titularul unui
lot mic să fie muncitor manual de pămân.t, stabilit efectiv la localitate i men.ţin.ân.d
numai con.diţiunea eetăţeniei român.e.
2. Legea din 13 Martie 1925 privitoare la instrăinarea loturilor dobândite prin
improprietărire.
Art. 1 al acestei legi dispun.e — In.tre altele — că pământul dobân.dit de săteni prin
Improprietărire nu poate fi vândut decât sub rezerva exercitării dreptului de preem-ţiune
al Statului, iar pă.mân.tul intrat In patrimoniul Statului prin exercitarea acestui drept
se va vinde de Stat numai săten.ilor Indreptăţiţi i cari nu au fost Improprietăriţi.
Art. 2 al aceleiaşi legi dispun.e că, "in cazul când Casa Centrala a Improprietăririi
nu va exercitâ dreptul de preemţiune, săteanul proprietar este liber a dispune de
pămân.tul său, Insă numai In condiţiunile următoare:
1. Cumpărătorii loturilor să fie cetă.ţeni români, mun.citori de pămân.t, sau absol-
venţi ai unei şcoli de agricultură i să aibă domiciliul In comun.a In care se află lotul
ce cumpără.
2. Loturile nu se pot Instrăină decât 'in suprafa-ţa lor totală.
3. Vân.zarea nu se poate face decât după cin.ci ani dela data la care deţinăto-
rul a obţinut titlu definitiv de proprietate,pe baza achitării integrale a preţului lotu.lui.
4. Cumpărătorul să nu aibă'. In proprietatea sa mai mult de 25 hectare teren cultiva-
bil, Intindere în care se socoteşte atât ceeace stăpâneşte cât i ceeace voeşte să cumpere.
In aceleaşi condiţiuni sunt valabile donaţiunile şi Inzestrările.
Instituţiunile culturale recunoscute persoane morale, obştiile şi cooperativele agri-
cole pot cumpără In fiecare comună cel mult 25 hectare pentru a fi Intrebuin.ţate In
scopuri culturale sau de interes obştesc, Insă numai cu autoriza-ţia Casei Cen.trale
de Improprietărire.
Experien-ţa făcută In Dobrogea veche a slujit In bună parte la alcătuirea legii pen-
tru organizarea Dobrogei Nouă (cap. VI) din 22 Aprilie 1924, lege In baza căreia se face
actualmente verificarea titlurilor de proprietate In jude-ţele Durostor şi Caliacra.
278
PROPRIETATE4 IVIOBILIARĂ RURALĂ.
DIN DOBROGEA
CONDIŢIUNEA EI jURIDICĂ. 1N LEGISLAŢIA OTOMANĂ,

ROMĂNĂ. ŞI BULGARĂ
DE
IOAN N. ROMAN

0 colecţie de regule, in.tocmită, probabil, sub domnia uzurpatorului Basilisc,
sau puţin după. aceea, — deci către sfarşitul secolului V, — sub titlu: «Libri fiaotAuso5v,
Statuta imperatorum, Leges Constantini, Theocro-s—Ji: et Leonis», fusese, după cât
se pare, mult răspândită, pe timpul impăra-ţilor creştini, printre clericii diferitelor
popoare orien.tale, cari exercitau de multe ori, precum se ştie, pe lân.gă puteri de
ordin.e spirituală, şi atribuţiuni judecătoreşti.
S'a dat acestei colecţii o mare importan.ţă în evul mediu; iar în 1880 a fost scoasă
într'o magistrală ediţie, la Leipzig, de Sachau i Burn.s. Ni s'au păstrat din ea traduceri
în hrnbile siriacă, georgiană şi armeană; iar împrejurarea că s'au păstrat şi traduceri
in. Iimba arabă a făcut pe Schaw să afirme,—desig-ur cu insuficientă documentare,—că
pe vremea aceea (înainte de epoca lui Mahomet) se predau şi se explicau în semin.a-
riile arabe şi turceşti Codul şi Digestele lui Justinian., ca şi în Universităţile europen.e.
Cu mai multă moderaţiune i pentru o epocă ceva mai apropiată, Loewen.klau susţine
cam aceea ş părere în privinţa răspân.dirii prin.tre clericii arabi a Codului Justin.ian,
după care mai există o deosebită traducere în limba arabă.
Cât se va fi propagat ştiinţa dreptului roman, pe atun.ci la apogeul dezvoltării
sale, prin.tre popoarele orientale nesupuse Imperiului roman, şi în ce măsură această
ştiinţă va fi influen.ţat mentalitatea acelor popoare, e greu de precizat; dar chiar
traducerile mai sus menţion.ate, — pe lângă care vor mai fi fost i altele rămase ne-
cunoscute, — dovedesc că i pe atunci penetraţiunea se făceă în toate limbile şi in
toate direc-ţiile; şi n'ar fi nimic de mirare ca unele concepţii din această admirabilă
ştiinţă a dreptului roman să fi impresionat pe un.ii i să fi rămas în conştiin.ţa arabă la
epoca la care genialul cioban. şi conducător de caravan.ă al bogatei văduve Kadige,
care a fost Mahomet, îşi incepeă opera sa religioasă sub injoncţiun.i divine şi
uneori difuze şi mcoherente; după cum tot aşâ,in aceiaşi con.ştiin.ţă şi in acelaş chip,
au pătruns i au rămas dogme, parabole, anecdote, etc. din vechiul şi noul testamen.t,
uneori obliterate şi diforme, de care se fac numeroase men.ţiuni in. Coran..
279
PROPRIETATEA IMOBILIARĂ RURALĂ DIN DOBROGEA
Chiar dacă ne-am inchipui că pe atun.ci — în cei dintâi secoli ai erei creştine —
n'ar fi existat raporturi intelectuale intre popoare (ceeace e şi absurd i fals), cel puţin.
dela 145.3, incoace, după cucerirea Con.stantin.opolului, trebuie să convenim că lumea
islamică s'a găsit fa-ţă in faţă cu lumea roman.ă-bizantină, i că cele două lumi i cele
două civilizaţii din acel momen.t s'au influenţat reciproc. Or, este in istorie o lege ce
nu cun.oaşte excep-ţiune: Când_ o civilizatie iu floarea maturităţii sale, vin.e in contact
_ -
cu o civiliza-ţie copilărească sau_stecrepită, aceasta din urmă trebuie să dispară.
Civilizaţia arabă a-veâ,in un.ele priviuţe, -vechimea i dezvoltarea ei, fără a se puteâ
compară cu civiliza-ţia romană si bizantină., al căreia Qel mai gran.dios expon.en.t eră
tocmai_ştiinţa dreptului. Dar nici măcar cu această civiliza-ţie arabă nu veneâ în con.-
tact cilT ţia romanO-bizan.tină, ci cu civilizaţia Turcilor lui Mahomet II din. Adria-
nopol şi din Asia Mică.. Turcii erau, desigur, popor tânăr, viguros, fan.atic; dar de o ci-
vilizaţie turcească nu puteâ fi nici pe atunci vorba. Amintita lege istorică urmă deci
3ă-şi producă efectele. Turcii au putut cuceri Con.stantinopolul, dar au trebuit in cele
din urmă să se plece în faţa civiliza-ţiei superioare a celor in.vinşi. S'a intâmplat adică

. -
şi cu ceeace, aproape o mie de an.i mai in.ain.te, la căderea Romei, se intâmplase cu
Herulii lui Odoacru, cu Ostrogo-ţii lui Teodoric şi cu Vizigo-ţii lui Alaric. (Să nu uităm
că Teodoric incercase chiar recon.stituirea Imperiului roman. de Apus, iar «Breviarul»
lui Alaric, aşâ sărac şi inform cum erâ, formâ raţiunea scrisă nu numai pentru Italia,
ci şi pentru tot Sudul Franţei, pân.ă in. secolul XII). Turcii nu s'au atin.s nici chiar de
dreptul cutumiar al Statelor creştin.e cucerite, drept ce se alcătuiă din aşâ zisele leges
colonariae, vOito yecoeywOc, adaptate un.or trebuinţe sociale mult mai grosiere şi mult
deosebite de starea socială a oraşelor i claselor superioare.
Deci, oricând, in.ainte sau după căderea Con.stan.tinopolului, s'ar fi in.tâmplat
con.tactul de ideologie intre lumea romană-bizantină şi lumea musulman.ă., influen-
ţarea acestei diu urmă de civilizaţia superioară a celei dintâi rămâne un.• fapt cert,
ce se poate verificâ chiar i in ordinea de idei ce n.e preocupă, cu privire la proprie-
tatea imobiliară rurală. Sunt, în adevăr, asemănări isbitoare de con.cepţiiin.privin.ţa
de proprietate şi exerci-ţiului acestui drept, dar mai cu seamă in priv3inţa distin.c-
-ţiunii dintre proprietatea publică şi privată, care nu lasă nici o indoială că lumea mu-
sulmană a adoptat con.cepţia roman.ă.-bizantină, fără a puteâ ascunde imprumutul sub

masca un.ei termin.ologii deosebite şi fără a-1 puteâ pune cu totul la adăpost sub pres-
tigiul egidei religioasă a Coranului ori a Şeriatului.
Codul proprietă-ţii fonciare otomane din 7 Ramazan 1274 (21 Aprilie 1858)
clasează pământul Turciei în cinci categorii: m/k, miri , mevkufl, metruU
şi mevat.
Pământurile miilk sunt acele ce aparţin în chipul cel mai absolut proprietarilor
lor. Sunt deci pământurile pe care Roman.ii le n.umiau «plenum dominium>>, «dominium
ex jure quiritium>>, proprietate absolută, individuală, cu întreitul drept: utendi, fruendi
et abutendi, ce-1 are asupră-i proprietarul.
Origin.a acestor proprietăţi trebuie căutată la epoca marilor cuceriri, cân.d Sul-
ţanii se credeau obligaţi a răsplăţi meritele civile, i mai ales militare, coneesionând
280
celor cari se distin.geau, in.tin.deri mari de teren., numite iktă, adevărate fief-uri, cărora
li-se spun.eă timar-uri, când aveau un venit mai mic de 20.000 de piastri şi ziamet-uri,
când aveau uri— venit mai mare. Iktă-lele, fie că'. erau timar-uri, fie că erau ziamet-uri,
erau un.eori con.cesion.ate in plină proprietate, cu această men.ţiun.e specială, i atun.ci
in.trau ca proprietate miilk in patrimoniul con.cesion.arului, i alteori erau concesionate
numai ca folosinţă. In ambele cazuri, ben.eficiarii le exploatau la fel, concedându-le la
rândul lor cultivatorilor de pământ i percepân.d, în folosul lor, atât taxa in.i-ţială (muad-
jel) , cât şi dijma anuală din recoltă, de care va mai fi vorba. Irt anul.hegirei 1255
(= 1839) s'a intâmplat însă ca iktă-lele (timar sau ziamet) avân.d de obiect numai
folosinţa, să fie desfiinţate pur i simplu, — beneficiarii lor iniţiali fiind de mult in.ce-
ta-ţi din via-ţă, — iar taxele ş dijma datorită de posesori să rămân.ă a fi plătite la
în.ceput fermierilor impozitelor (muhassili si multezimi), mai târziu fiscului (beit-ul-mal)
ş în sfârşit cadastrului (defterhan). Din contra, iktă-lele concedate in plin.ă.proprietate
au rămas respectate i formează până în prezent prin.cipala sursă de pământuri miilk, la
care ar mai fi să se adaoge terenurile numite erasi-i-kharadji, adică terenurile lăsate în

plină proprietate locuitorilor nemusulmani invinşi, cu obligaţiun.ea de a plăti «ha-
raciul», ce se puteâ percepe, după trebuin-ţele Statului sau lăcomia guvernanţilor,
şi de două ori pe an., i puteă ajunge până la jumătatea recoltei !
Cum se vede, teren.uri miilk erau şi sunt numai acele pe care Sultanii le declarau
_
formal ca atare SuTi suverani de drept divin., ca urmaşi ai marilor Califi, exer-
citând puterea temporală prin in.stituţia Viziratului i cea spirituală prin a
ului, aveau cele mai 'intin.se puteri ş drepturi în această privin.ţă. E destul să amintim
faptul că în 1885, pen.tru anumite calcule politice, Sultanul Abdul-Hamid a transformat,
prin.tr'un hatti-humaiun, in.treaga deten.ţiune mirU din.•Rumelia-Orientală. în proprietate
absolută, m.iilk, în favoarea detentorilor ei, ceeace a avut ca rezultat faptul că în Bulgaria
de mai târziu,—cum am remarcat în mai multe rân.duri,—în.săş Inalta Curte de
Casaţie dela Sofia a trebuit să distingă două regimuri de proprietate deosebite:
unul al proprietătii absolute, în. Rumelia-Orientală, i altul al posesiunii
restul Bulgariei.
Tot bunuri miilk sunt terenurile i con.strucţiunile din interiorul satelor (kura)
şi oraşelor (kassabat), cum i plan.ta-ţiile făcute de cin.eva cu bun.ă credinţă pe teren
străin, şi de care poate dispun.e cu acelaşi drept cu care poate dispune de averea sa
mobilă sau de ban.i, cari deasemen.ea sunt bunuri miilk. i trebuie să adăogă.m că legea
civilă nu se ocupă de aceste bunuri mlk, decât in.trucât formează obiect de contracte
civile. Transmisiunea lor insă prin acte de ultimă voinţă, succesiun.ile ab-intestat în care
se găsesc astfel de bunuri, cum şi alte acte de dispoziţie, rămân supuse legii i procedurii
din cărţile de jurisprudenţă religioasă, fikh.
A doua categorie de terenuri rurale sunt pământurile
. - domeniul public,
proprietatea Statului. Acestea sunt câmpurile, locurile de adăpost i de păşun.e, de
vară şi de iarnă, pădurile şi alte domen.ii, a căror folosinţă se dă in arendă de guvern. Cei
cari dobândesc aceste posesiuni, primesc un titlu numit tapă,investit cu tughră-ua impe-
_,
rială, în schimbul un.ei plăţi an.ticipate, muadjeM, anuale, îit natură, din recoltă.
Proprietatea miri. corespunde lui ager publicus roman, iar deten.torii cu tapit,
cari plătesc o taxă iniţială i apoi dijma anuală fiscului din recoltă, sunt exact acei
vosşeşsores» roman.i, cum jus in agro vectigali.
281
Altă categorie de terenuri pe care codul proprietă-ţii fon.ciare o distin.ge sunt

terenurile mevkufi sau vakuf. Ea îşi are origina in sentimen.tul înăscut al milei i in
obliga-ţiun.ea binefacerei zekiet, pe care Coranul o impune, ca un.a din principalele în.da-
toriri, dreptcredincioşilor.
«Vakf» însemnează, etimologiceşte, a legâ, a constrânge la nemişcare, a imobi-
; iar vakuf-urile sunt convertirea bunurilor millk sau mirie in bunuri de mână _
moartă, adică in bunuri al căror venit să profite instituţiunilor religioase ori de bine-
facere.
De aci rezultă că sunt două feluri de proprietăţi vakuf: 1. acele cari au fost la
origine mulk i au devenit vakuf, prin indeplinirea formalită-ţilor prescrise de legea re-
ligioasă, aparţinând deci in plină proprietate administraţiunii vakuf-urilor, pen.dinte de
ministerul Evkaf-urilor i fiin.d îri totul supuse prescripţiunilor legii religioase ; 2. acele
cari au fost la origină miri i apoi con.vertite în vakuf-uri (numite erasi-i-mevku$),
de către detentorii lor cu tapit, cu sau fără autorizaţia Statului, transmiţând institu-
ţiunilor beneficiare numai dreptul de folosintă i fiind guvernate de legea civilă prin

chiar faptul că nuda proprietate (rakkaba) con.tin.uă să rămână Statului.
A patra categorie de pămân.turi rurale sunt cele metruk, adică cele «abandonate»
uzului public, care nu pot formâ obiectul unui drept de posesiun.e sau proprietate par-
ticulară i sunt de două feluri: 1. cele lăsate la dispozi-ţia unuia sau mai multor sate,
(mahmi), protejate de Profet, cum sunt pădurile baltaltte, ce nu pot fi tăiate decât de
comun.ele cărora le aparţin. <<ab antiquo», ariile în aceleaşi condiţii, ce nu pot fi vân.dute,
arate ori construite, islazurile comun.ale, etc.; 2. cele în.trebuinţate de în.treaga populaţie
(merefek), cum sunt căile publice, pieţele publice, bâlciurile, locurile de rugăciune,
etc., care nu pot fi apropriate de n.imeni in.dividual i sunt extra-commercium, inalie-
nabile şi imprescriptibile.
In fin.e, ultima categorie este a pămân.turilor mevat, proprietate «moartă», nelocuită
şit n.eculti-vată, locuri deşerte, urt fel de res nullius, despre care Codul spune că'. «neaflân-
du-se în posesiun.ea nimănui ş nefiin.d lăsate şi afectate popula-ţiun.ii, se intind departe
de comune şi sate, la o depărtare de unde vocea omenească nu se poate auzi dela un punct
extrem al locurilor locuite, adică la o depărtare de o milă i jumătate, sau aproape o
jumătate de oră>>.
RtQfetul a zis că «acel care dă viaţă unui pământ mort, devine proprietarul lui>>
şi «acel care vivifică uu pămân.t ce nu este proprietatea nimănui, are asupră-i cele
mai multe drepturi».
Cu toate aceste, legea civilă pune ocupantului obligaţiunea de a incun.oştiin.ţă
autoritatea şi, în an.umite condiţii, porţiunea de teren. mevat «vivificată.» de el prin
arături, semăn.ături, inconjurare cu ziduri sau diguri, canalizare sau in.şănţuire pentru
irigaţii, îi poate fi recunoscută chiar ca proprietate
11
Această simplă enumerare a categoriilor principale de pământuri, fără a in.tră in

detalii, în diviziuni i subdiviziuni, i fără a insistâ asupra surselor dreptului şi şcoalelor
în onoare în diferitele regiuni ale Turciei, ori asupra organizării judecătoreşti propriuzise,
282
PROPRIETATEA IMOBILIARA RURALA DIN DOBROGEA
regulelor procedurale şi de competenţă ce trebuesc observate, etc., vădeşte o in-

contestabilă complicaţiune în chipul de a fi aşezată proprietatea rurală în dreptul
otoman.
E dela sine inţeles că această complica-ţiune nu aveâ sorţi de a rămâneă în legisla-ţia
română, unde concep-ţia plinei proprietăţi erâ admisă de toată lumea, mai mult ca o
consacrare a unei vechi stări de fapt, decât în respectul unor arhaice amintiri istorice.
E drept, dealtfel, că noi nu am găsit în Dobrogea toate felurile de proprietate pe
care Codul otoman, principial, le distinge, iar unele din cele găsite erau cu totul ase-
mănătoare celor admise de moravurile i legile noastre. Astfel, n.'am găsit proprietatea
mevat, «vivificată» cu ştirea i învoirea autorităţilor, care-să fi creiat drepturi în favoarea
ocupanţilor, nici măcar în delta Dunării (regiune ce, dealtminteri, 'impreună cu triun-
ghiul Dunavă-ţului, a fost multă vreme evacuată de locuitori pe timpul răsboaielor ruso-
turce) ; apoi proprietatea metruke destinată uzului public (drumurile, pieţele, etc.),
erâ cunoscută şi respectată i la noi, ca pretutindeni; tot aşâ bunurile vakuf sau mev-
kufe erau în definitiv bunuri de mână moartă, consistând în general din

— prăvălii, cafenele, etc., — donate geamiilor (căci instituţii de binefacere: spitale,
ospicii, etc. nu erau în Dobrogea sub Turci).
Drept vorbind, noi am găsit în Dobrogea proprietate milk, locurile,
plantaţiile din interiorul satelor i oraşelor, proprietate absolută, plenum dominium)
şi proprietate mirie (ogoarele, miriştile, locurile de păşune, etc., intr'un cuvânt pro-
prietatea rurală, aparţinând domeniului public, — singura care ne interesează în stu-
diul de faţă).
Legiuitorul român nu a simţit nevoia să se ocupe de cea dintâi, intrucât, afară
de nume, nu prezentâ nimic deosebit în concepţia i condi-ţia ei juridică; în privin-ţa
celei de a doua, el a voit să unifice regimul proprietăţii rurale pe toată intinderea ţării,
transformând detenţiunea mirie în proprietate absolută, — aceasta nu numai în in-
teresul populaţiunii româneşti, care incă de pe atunci alcătuiă grupul etnic cel mai
important, dar chiar i în interesul populaţiunii musulmane, care să nu se creadă că
a primit reforma din 1882 numai din spirit de oarbă supunere către autoritate i fără
o bună 'inţelegere — fie i instinctivă — a avantajelor serioase ce infă-ţişă pentru ea
suprimarea dijmei, izvor de abuzuri şi samavolnicii.
Na fost, de sigur, numai o simplă intâmplare că, pe când Remus Opreanu, primul
prefect de Constanţa, studiă chipul cel mai inţelept de organizare politică şi admi-
nistrativă a provinciei, Dimitrie Ghica, primul prefect de Tulcea, studiâ la rândul său
traduceâ, în prescurtare, probabil după Aristarki-Bey, dispoziţiunile Codului pro-
prietăţii fonciare otomane din 1858.
Legea de organizare a Dobrogei din 3Aprilie 1880, pe care
ministru de intrneo numeâ cu mândrie «Constituţia Dobrogei», dispuneâ prin art.
11 că «până la regularea definitivă a proprietăţii şi posesiunn imobiliare în Dobrogea,
această proprietate i posesiune se dobândeşte, se conservă, se transmite i se pierde
conform legilor otomane în vigoare până la 13 Aprilie 1877».
Dispoziţiunea din articolul imediat următor (12) că «in Dobrogea dijma în natură
rămâne desfiinţată i inlocuită printr'o dare bănească, ce se va hotări printr'o lege spe-
cială>>,dovedeşte până la evidenţă că chestiunea proprietăţii imobiliare rurale din Do-
brogea, erâ studiată la epoca aceea i guvernul se hotărise asupra soluţionării ei.
283
PROPRIETATEA IMOBILIARĂ RURALA DIN DOBROGEA
Dealtmin.trelea tot atun.ci, la 5 Iunie 1880, s'a in.tocmit un regulament pen.tru

constatarea şi verificarea titlurilor de proprietate i posesiun.e imobiliară rurală in
Dobrogea, in.stituin.du-se in fiecare plasă câte o comisiune de plasă, compusă din ad-
min.istratorul local, un delegat al Admin.istraţiun.ii Domen.iilor i primarul fiecărei
comune, cu insărcin.area de a strân.ge titlurile de proprietate i posesiun.e ale pămân.-
turilor rurale i a le in.aintă unei a doua comisiun.i, comisiunii centrale, de verificare, din.
Bucureşti, compusă dintr'un delegat al Administra-ţiunii Domen.iilor, -uu delegat al
Ministerului de Intern.e i un delegat al Ministerului de Justi-ţie, pe lân.gă care mai
puteă asistâ, cu vot deliberativ, un membru al Admin.istraţiunii Domeniilor, mai având

ca ataşaţipe impiegatul turc trimes de guvern.ul otoman cu registrele archivei imperiale
şi un translator de limba turcă ; iar această comisiune centrală examin.ă dosarele
primite dela comisiunile de plasă, con.frun.tând titlurile prezentate cu registrele arhivei
imperiale, verificându-le i admi-ţându-le sau respin.gându-le, după cum erâ cazul;
tot această comisiune centrală determină intin.derea vetrei satului i a islazului comunal
şi, acolo un.de nu se găsiă pădure, decideâ, pentru fiecare localitate, intinderea de pă.-

mân.t destin.ată a fi impădurită.
După aceste măsuri pregătitoare, la 23 Februarie 1882, s'a putut veni
inain.tea Camerei cu proiectul de lege pen.tru reguFarea proprietăţii imobiliare
rurale dobrogene.
<<Pincipala dispoziţiune a acestei legi, aceea care face chiar baza ei» — zicea pro-
fesorul universitar C. Nacu, raportorul, <<este de a se asemăn.ă proprietatea rurală
din Dobrogea cu aceea- care există în celelalte părţi ale României».
Mai departe, el arată că România se bucură, in această privinţă, de legile socie-
tăţilor cele mai bin.e organ.izate ; că prin modul simplu cum sun.t create drepturile reale,
proprietatea in ţara noastră nu este în acea stare de confuziune, ca pe acelaş pământ
să se exercite diferite drepturi; că facilitatea cu care se face circula-ţia bunurilor_pun.e
pe oricin.e
_ in situaţie de a dobân.di proprietate prin MUlleă şi economie ; că legea in.gră-
deşte dreptul de proprietate cu toate garanţiile şi cu tot respectul; că Constitu-ţia a
făcutdin.
, _
dreptul de proprietate rurală un drept de cetăţenie, refuzân.du-1 celui c-a-re
nu se bucură de calitatea de român. ; şi,in sfârşit, că. Statul -urmăreşte in Dobrogea o idee
economică: aceea de a vinde plugarilor, in loturi, domeniile sale, şi o idee pohtica 'a—ceea
de a face să se populeze Dobrogea cu cât mai mulţi cultivatori români.
<<Dela promulgarea legei de faţă», — zice art. 1, reven.ind asupra dispozi-ţiunii art. 11
din legea dela 3 Martie 1880, men-ţionat mai sus, — «proprietatea din Dobrogea de orice
natură, se dobândeşte, se conservă., se tran.smite şi se pierde conform legilorin vigoare in
România de clincoace de Dunăre şi a dispoziţiunilor speciale prevăzute in legea de faţă».
Acesta e primul articol al legii din. 3 Aprilie 1882 pen.tru regularea proprietă-ţii in.
Dobrogea i totodată prima dispoziţie in sen.sul unificării regimului ei.
1n ce priveşte persoanele, art. 2 dispune că «n!,tmai Românii pot dobân.di proprietate
rurală imobiară»; dar adaogă imediat că. «Românii de origină, cari, conform art. 9 din.
Con.stituţiune, pot dobândi recunoaşterea, fără stagiu i prin.tr'un simplu vot al Adu-
nărilor, au acelaş drept»; şi, in sfârşit, că «cultivatorii, stabiliţi în Dobrogea la
284
promulgarea legii de faţă sunt considerati ca Români şi se bucură de acelaş drept»; —

adică două dispoziţiun.i, de ordine oarecum con.stituţională, care creiază două n.oui cate-
gorii de «cetăţen.i-dobrogen.i», — cel pu-ţin în privin.-ţa dreptului de a dobân.di proprietate
rurală, — dispoziţiun.i n.0 se poate mai bin.e venite, pentrucă una legă de pământul
Dobrogei pe cultivatorii de pământ —element util propăşirii sale econ.omice — şi cea-
laltă con.stituiă cel mai puternic in.demn pentru plugarii i crescătorii de vite români,
— cei mai mulţi ardelen.i, — din cele trei jude-ţe de sud ale Basarabiei, pe care auto-
rităţile român.e le predau celor ruseşti concomiten.t cu luarea in primire a Dobrogei, să
vin.ă cu turmele lor numeroase şi să se aşeze pe şesurile acestei n.oui provincii româ-
neşti, cu bogate i întinse locuri de păşune, ca un elemen.t intr'adevăr in.dispen.sabil
prosperităţii sale de mai târziu.
Drepturile de p.,1oprietate absolută (mlk) şi cele de posesiune imobiliară rurală
__
dobân.dite conform legilor de mai inain.te,,au fost respectate (art. 3), iar tit-
lurile eman.ate dela autorităţile otoman.e i actele de posesiune admise de comisiun.ea
centrală asigurau deten.torilor dreptul de posesiune, eliberându-li-se în schimb titluri

noui, fără nici o taxă de timbru i in.registrare (art. 4).
Ca să se vadă în ce chip larg s'a procedat în această privin-ţă, când a fost vorba de
recunoaşterea drepturilor dobândite de particulari, vom amin.ti in.că trei dispoziţiuni
ale legii:
1. Aceea după care cei ale căror titluri au fost respin.se de comisiune puteau atacâ
deciziunile sale cu apel la Tribunal, care p-u.teâ admite .si proba cu martori în dovedirea
preten-ţiunilor lor (art. 6);
2. aceea după care cei cari nu s'au prezentat la comisiunea centrală puteau încă, in
termen de şease luni, să-şi constitue un titlu de posesiune prin orice mijloc de dovadă,
iar in.cheerile comisiun.ii mai erau supuse apelului la Tribunal, procedura fiin.d cu totul
gratuită (art. 7);
3. şi in fine aceea după care emigra-ţii, cari au părăsit locurile lor îi puteau
incă reclamâ pămân.turile, i drepturile lor fiin.d verificate i admise, Ministerul
Domen.iilor erâ obligat a-i pun.e in posesiune pe cale administrativă, intrucât ei au
reclamat i s'au restabilit cu familiile la căminurile lor, în termen de un an dela
promulgarea legii, (art. 9) — i să se noteze că aceasta erâ a treia prelungire de câte
un an ce li se dădeă!
Cea mai importan.tă dispoziţiune a legii rămâne insă cea din art. 11 (repetarea
dispoziţiunii art. 12 din legea organ.izării Dobrogei din. 3 Aprilie 1880), după'. care
Wijma pământului se desfiintează prin răscumpărare sz cu modul acesta posesorii capătă
deplină proprietate pe pământurile posedate», cea mai importan.tă dispoziţiun.e,
pen.trucă n.umai defiin.ţarea dijmei operează în principiu şi de fapt tran.sformarea
deten.ţiun.ii nziri în proprietate absolută,
Legea fixâ dela 'in.ceput i preţul răscumpărării dijmei la 55 lei de hectar, care aveâ
să se plătească în timp de 15 an.i: câte trei lei de hectar în primii 5 an.i şi câte patru în
ultimii 10.
După doi an.i insă, in. 1884, textul a fost modificat, prelun.gindu-se perioada răs-
cumpărării dela 15 la 20 de an.i şi micşorându-se ratele la câte doi lei de hectar pe
primii 5 an.i şi la câte trei pe ultimii 15. Mai mult, s'a prevăzut atun.ci, in textul art. 21,
modificat, că «acei ce vor cedă Statului o treime din pămân.tul ce li s'a recunoscut sun.t
285
PROPRIETATEA IMOBILIARĂ. RURALĂ DIN DOBROGEA
liberaţi de plata răscumpărării dijmei pentru restul de două treimi», cu obliga-ţiunea

de a face declaraţiunea cesiun.ii în termen de doi an.i, adică până in 1886.
Erâ şi aceasta o dispozi-ţiune de favoare pentru vechea populaţie a Dobrogei,
deoarece preţul hectarului fiind fixat la 90 lei (art.28) i răscumpărarea dijmei la 55
lei, in.semn.ează că valoarea n.udei proprietăţi (rakkaba) sau a dijmei perpetue,
care aparţineâ Statului, a fost fixată, cu drept cuvânt, la mai mult de jumă-
tatea valoarei terenului, aşâ in.cât s'ar fi putut pretinde detentorilor să cedere
Statului cel puţin jumătate din terenurile posedate, pentru a deven.1 proprietari
absoluţi pe cealaltă. jumă.tate ; — şi totuş legiuitorul, cum am văzut, s'a mulţumit

cu cesionarea numai a unei treimi, pentru a transformă în proprietate absolută
celelalte două treimi.
S'a prevăzut insă in lege (art. 14) că «acei cari n.0 vor plăti dreptul de
răscumpărare in timp de trei ani pierd in folosul Statului dreptul la pămân.t».
Această dispozi-ţiun.e, dreaptă i echitabilă, o găsim şi in. Codul proprietă-ţii
fonciare otoman, (art. 68 şi urm.) care pun.e deten.torilor cu tapit obligaţiunea

de a n.0 lăsă terenurile ce deţin necultivate timp de trei an.i, fără scuză legală,
sub sancţiunea deposedării, — iar scuzele legale sun.t n.umai: odihna pământului,
in chip cu totul excepţion.al i după localitate, inun.daţiile şi capt-i-vitatea posesorului
în timp de răsboiu.
Rămâneau astfel proprietate absolută a Statului, con.stituin.d domen.iul său in.
Dobrogea: locurile i clădirile care au aparţinut guvernului otoman in.ainte de 11
Aprilie 1877; pădurile, afară de cele recun.oscute particularilor sau destinate a se da
comun.elor; minele, lacurile, bălţile, canalurile şi pescăriile de orice natură, i pămân.-
turile emigra-ţilor cari n.0 sau in.apoiat la cămin.urile lor i n.0 le-au reclamat in termen
de un an dela promulgarea legii (art. 16), la care se adăugă 1/3 cedată de un.ii deten.-
tori, pentru răscumpărerea dijmei.
S'au delimitat apoi pământurile cuven.ite locuitorilor de cele ale Statului (art.
17), intrun.indu-se la un loc terenurile risipite in mai multe părţi (art. 18) i s'a proclamat
prin.cipiul că locuitorii au dreptul să-şi adape vitele in toate apele i că n.ici o piedică
nu se poate pun.e, prin delimitare, la acest drept (art. 19).
Legea se ocupă apoi de comunele rurale i cătunele existen.te la acea epocă i de
cele ce se vor înfiinţă de Stat pe pământul său, dispun.ând să li se lase o portiane , su-
ficien.tă de teren pentru vatra satului şi pentru cimitir i cedându-se gratuit fiecărui
cătun până. la 10 hectare pentru şcoală i fiecărei comun.e câte 10 hectare pentru intre-
-ţin.erea bisericelor sau geamiilor (art. 20). Deasemen.ea, s'a dispus insemnarea razei
comunelor urban.e cu pietre i an.-ţuri, prevăzându-se şi posibilitatea extin.derii lor prin

con.cesiun.i de pămân.turi ale Statului, gratuit sau cu plată (art. 21). In fin.e, alte două
măsuri excelente: prima, infiinţarea de islazuri pe lân.gă vetrele tuturor satelor in fiin.ţă
sau celor ce aveau să se infiin-ţeze, potrivit cu numărul locuitorilor i luându-se de bază
un hectar maximum de fiecare familie (art. 22); a doua, cedarea, in localită-ţile unde Stat-ul
aveâ păduri, a un.or porţiuni, in raport cu n.umărul locuitorilor, luându-se de bază un
hectar maximum de locuin.-ţă, cu destinaţia de a servi drept păduri comunale, iar in
regiun.ile un.de Statul n.0 aveâ păduri, cedarea de in.tinderi de tereu de aceiaşi mărime
după aceleaşi baze, punân.du-li-se locuitorilor obliga-ţiun.ea de a plan.tă sub direcţia
agenţilor silvici ai Statului (care aveâ să le pun.ă la dispoziţie i sămân-ţa necesară)
286
comun.elor obliga-ţiunea de a prevedeă in bugetele lor personalul necesar pentru paza

plan.taţiunilor.
Prima măsură a şi dat rezultate; — i dacă chestiun.ea islazurilor ar fi fost
atunci studiată şi soluţionată in intregul ei, -ţin.ându-se seama de n.eajunsurile
scoase la iveală de Im_troprietărirea dela 1864, _ desigur rezultatele ar fi fost şi
mai apreciabile. Cât despre a doua măsură, a infiinţării de păcluri comunale, ea a
căzut, din nen.orocire, de a dou.a zi, in desuetudine, şi, cu toate măsurile
precauţiunile luate de legiuitor, nici o comună n.'a prevăzut in buget sumele
n.ecesare pentru personalul de paza plan.ta-ţiilor, nici un prefect nu le-a înscris din
oficiu, nici un primar, nici un agen.t silvic, — nimen.i, n'a luat nici o măsură şi n'a
avut nici o iniţiativă; aşă în.cât locuitorii nu au putut trage avantagiile ce se
puteau aştepta dela aceste păduri comunale, iar Dobrogea a rămas pân.ă astăzi
cu aceiaşi infăţişare aridă, de stepă. (Cel puţin dacă de aci inain.te s'ar face ceva iu
această direc-ţie !)...
Legea mai dispun.e,'in sfârşit, că pământurile cuvenite Statului se pot vin.de (art.

25), în care scop aveau să se rezerve loturi de trei pân.ă la zece hectare, in jurul ve-
trelor de sat i plantaţiilor comun.ale, pentru a fi vân.dute cu preferinţă cultivatorilor
cari aveau să se aşeze priu sate sau cătun.e n.oui, cu autorizaţia gu.vernului (art. 26), ră.-
mânând ca celelalte pămân.turi să fie vândute în loturi dela 10 la 1.000 hectare
(art. 27).
Preţul unui hectar, cum am arătat, s'a fixat la 90 lei, plătibili in 15 rate anuale
de câte 6 lei de hectar; apoi (in 1884) pentru agricultorii cari ar voi să cumpere pă-
mânt pân.ă. la 10 hectare, sau să completeze până la această intindere pământurile ce
aveau recunoscute, s'a decis să plătească numai câte 4,50 lei de hectar pe timp de 20
ani, — dispoziţiune, care dela 1889 s'a gen.eralizat pentru toată lumea (art. 28), iar
dacă plata se făceă in.tegral şi cu an.ticipaţie, preţul hectarului erâ numai de
80 de lei.
Familiilor agricole care aveau să se stabilească in. Dobrogea, li se făceâ o scutire
de dă.ri pe timp de trei ani i chiar plata ratelor pămân.tului iincepeă după expirarea
acestui termen (art. 29).
S'a mai dispus ca, timp de 15 ani, proprietatea imobiliară rurală să nu poată fi
înstrăin.ată decât către Stat, comun.ă sau un locuitor din comun.ă fără pământ; apoi
ca cei cari aveau mai mult de 25 hectare să poată înstrăin.ă in totul sau in parte pri-
sosul către persoan.ele indreptăţite să cumpere; Iu sfârşit, că până la răscumpărarea
completă a dijmei, instrăin.ă.rile să nu fie valabile fără autorizarea guvernului (art.
30); dar dela 1889 dispoziţiunile dela aliniatul 1 şi 2 ale acestui text au fost supri-
mate, rămânând in vigoare numai dispozi-ţiunea ultimului aliniat, după care, până la
completa achitare a răscumpărării dijmei, instrăin.area pământurilor mirie, să nu fie
valabilă fără autorizarea Ministerului Domenilor, şi numai 'intrucât aceste in.străinări
vor fi fost făcute către persoan.ele care îndeplin.eau condiţiun.ile art. 2 din lege,
privitoare la drepturile lor cetă-ţeneşti.
Legea din 3 Aprilie 1882, cu modificările ce i sau adus prin legea din. 10 Martie
1884, a fost pusă in aplicare prin regulamentul din. 5 Iunie 1884; şi putem spune că
rezultatele obţinute, atât din punct de vedere economic cât i din punct de vedere
naţion.al, sun.t mulţumitoare.
287
Ajunşi la o vieaţă autonomă i apoi la independenţă, după mai bine de patru

veacuri şi jumătate de robie sub Turci, in epoca la care şi noi n.e-am redobândit nea-
t-A-rrrafea, Bulgarii, după cum am mai spus-o, n.'au simţit nevoia de a schimbâ fun-
damental regimul proprietăţii, cum am făcut-o noi, poate şi din cauza că concepţia
otomană în această privinţă erâ oarecum şi concepţia lor tradiţională. E drept că ei
au legiferat mult in această materie dela 1878 incoace, dar toată legiferarea lor s'a
inspirat numai din consideraţiuni politice, economice i fiscale, fără a se atinge de

concepţia dreptului in sine.
Ucazurile No. 33 (din. 24 Iulie 1879), 810 (din 1 Noembrie 1882) şi 846 (din 14
Octombrie 1883) cuprind numai regule de procedură sumară pentru repunerea emi-
graţilor rein_torşi la căminuri în posesiunea bunurilor lor.
Pravilele provizorii judecătoreşti (din 24 August 1878) prescriu normele de urmat
in diferendele privitoare la bunurile Statului şi instituţiunilor pioase, la grevarea şi

instrăinarea lor i o lege ulterioară (din 14 Iunie 1880) completează acele n.orme,
obligând pe procurori să pună concluzii in toate procesele relative la aceste categorii
de bunuri şi pe judecătorii de ocol să inainteze tribunalelor respective, pentru con-
firmare, actele autentificate de ei. (1-Iristu D. Beleff, autorul unui cod adnotat din
1891, observă, cu drept cuvânt, că bunurile la cari se referă aceste pravile şi suplimen-
tul lor sunt pământurile miri şi mevkufi).
Constituţia din 16 Aprilie 1879 se mărgineşte a spune, in. art. 51, că <<bunurile
Statului aparţin Principatului bulgar>>, adăugând imediat că <<de ele nu se pot bucurâ
nici Prinţul nici rudele sale», (spre deosebire de Turcia autocratică., unde Sultanul
puteâ dispune de ele in chip suveran), iar art. 63 decide că «toate bunurile imobile
cari se găsesc 'in Principat, chiar dacă aparţin străinilor, sunt sub imperiul legilor
bulgare». i cu toate că Constituţia s'a mai modificat la 15 Maiu 1893 şi 11 Iunie 1911,
nici o schimbare nu s'a făcut şi nici un adaos nu s'a adus textelor privitoare
la proprietate.
Legea pentru colonizarea pământurilor n.elocuite (din 31 Mai 1880) „ .
se mărgi-
neşte a autoriză guvernul să deâ Bulgarilor din alte ţări câte 30 până la 60 donum-uri
pământ de cultură, şi islaz in raport cu numărul de vite ce posedau, având însă grija
să precizeze că ei nu devin proprietari (pâlni sobstveniţi), ci numai posesori (prite-
jateli) asupra acelor terenuri, şi incă numai după 10 ani dela aşezarea lor, aşâ in.cât
de fapt de abiâ în 1902, prin o lege specială,li s'a recunoscut un drept de posesiune
embaticară, miri ,— («sobstvenost»).
Printr'un jurnal al comisariatului rus din 2 August 1879 s'a interzis reitntoarcerea
Cerkezilor i Tătarilor emigra-ţi i apoi s'a decis, prin legea din 23 Decemvrie 1880,
ca terenurile lor să fie restituite vechilor detentori, <<despoiaţi» de ele, (autorităţi sau
particulari), stipulându-se insă printr'o altă lege (din 1 Martie 1883) că acele terenuri
işi păstrează mai departe vechiul lor caracter
Deasemenea, prin. legea pentru finbunătăţirea stării populaţiunii agricole de pe
pământurile Kos_podăreşti şi cifliceşti din 17 Decemvrie 1880, modificată în 1883 şi
apoi abrogată prin legea pământurilor gospodăreşti i cifliceşti din 5 Februarie 1885
(modificată i ea la 15 Decemvrie 1890) se dispune exproprierea vechilor detentori
288
PROPRIETATEA IMOBILIARĂ RURALĂ DIN DORROGEA
turci de o parte a ciflicurilor lor i vinderea porţiunilor expropriate plugarilor bul-

gari cari le-au cultivat câtva timp mai inainte, precizându-se de astădată că vechii
detentori expropriaţi devin proprietari absoluţi (pâlni sobstveniţi) pe porţiunea
neexpropriată, fără ca 'insă cultivatorii bulgari, aşeza-ţi pe porţiunea exproriată, să
devină i ei proprietari absoluţi ai terenurilor cumpărate, Sinainte de achitarea inte-
grală a pre-ţului, cu dreptul pentru Stat de a-i deposedâ pentru n.eplată.
Legea din 5 Februarie 1885, pentru determinarea pământurilor de cultură şi
păşunelor, cuprinde numai dispoziţiuni de ordin administrativ.
Legea din 3 Ianuarie 1893 hotărăşte inlocuirea vechilor titluri turceşti

(«tapit>>) cu -titluri bulgăreşti («ereposni aktove>>), adică traducerea celor dintâi
in limba Statului. 0 altă lege, din 18 Maiu 1901, menţinând dijma, (caracterul
esenţial i distinctiv al proprietăţii miri) , dispune să nu se mai perceapă in
natură, ci in bani.
Pentru o mai completă enumerare a legiuirilor bulgare relative la proprietate,
cercetătorii vor consultâ cu folos studiul d-lui A. N. Pineta «Regimul bunurilor imo-

biliare în Dobrogea nouă», unde vor găsi şi o succintă, dar conştiincioasă ana-
liză a lor. Noi vom mai menţionă numai câteva legi, de dată mai recentă, pen-
tru a invederă că i mai târziu concepţia dreptului de proprietate, în legislaţia
bulgară, a rămas aceeaş.
Astfel, vom mai menţionâ legea notarilor i judecătorilor de pace, cari fac acte
de notariat, din 31 Ianuarie 1885; — legea pentru vânzările făcute prin acte private
de bunurile imobile ale supuşilor bulgari i străini emigraţi, din 18 Decemvrie 1888 ;—
legea pădurilor, din 25 Februarie 1904; —legea pentru privilegii i ipoteci din 19 Ia-
nuarie 1908, modificată, şi completată prin legea din 5 Februarie 1910, — toate legi
ale căror titluri chiar indică suficient conţinutul lor; şi vom spune apoi câteva cu-
vinte asupra altor două legi în legătură cu ideia ce ne preocupă i anume: legea pentru
prescripţiune., din 18 Decemvrie 1897 şi legea pentru bunuri, proprietate şi servituţi,
din 27 Ianuarie 1904.
Legea pentru prescripţiune are 54 de articole. La cap. I «dispoziţiuni generale»
se defineşte prescrip-ţiunea ca «un mijloc de dobândire a unui drept, sau de liberare
de obligaţiune prin trecerea unui timp determinat i sub condiţiunile stabilite de
lege» (art. 1); se adaugă apoi că. «pentru dobândirea
_ prin prescripţiune este indispen-
sabilă posesiunea kgală», explicându-se ca «p0sesiurLea legală când este permanentă,
neintreruptă, neturburată, publică, neindoelnica şi cu inten-ţiunea de a de-ţine lucrul
ca al său prop—riu» (art. 2). In textele următoare se legiferează principiile generale:
că «nu se poate ren.unţă la prescripţiune decât când este dejă dobândită» (art. 3);
că «acela ce nu poate instrăină, nu poate renunţâ la prescripţiune» (art. 4); că «ju-
decă.torul nu poate din oficiu să aplice prescripţiunea, dacă partea nu voeşte să uzeze
de ea» (art. 5); că «prescripţiunea se poate invocâ chiar i în instanţa de apel, dacă
acela ce are dreptul să o invoace nu a renunţat la ea» (art. 6); că «renunţarea poate
fi expresă sau tacită» (art. 7); că i «creditorii i orice persoane interesate o pot in-
vocă» (art. 8); că «prescrip-ţiunea nu se aplică lucrurilor în afară de comerţ» (art. 9);
că «Statul, jude-ţele şi comunele pentru proprietăţile lor particulare precum i toate
persoanele juridice sunt supuse prescripţiunii şi pot uzâ de dânsa, ca i persoanele
particulare» (art. 10).
289
1 9 Dobrogea
Cap. II tratează despre «cauzele cari impiedecă sau suspendă cursul prescriptiunii»
cap. 111 despre «cauzele cari intrerup cursul ei». Cap. IV, cel din urmă, fixeazătim-
pul necesar prescripţiunii», care se socoteşte pe zile întregi, nu pe ore, şi în prescrip-
ţirinile mai scurte, pe luni, luna se socoteşte totdeauna de 30 de zile (art. 27). <<Pen-
tru dobândirea prin prescripţiune a dreptului de proprietate asupra bunurilor imo-
biliare şi altor drepturi reale, — zice art. 29, — este indispensabil ca lucrurile să fie
posedate cu bună-credinţă i just titlu timp de 10 ani>>, — buna-credinţă presupu-
nându-se i fiind suficient ca ea să fi existat la epoca dobândirii posesiunii (art. 31).
Pentru dobândirea dreptului de proprietate i altor drepturi reale prin prescripţiune,

fără just titlu i fără bună credinţă, se cer 20 de ani (art. 34). «In privinţa bunurilor
mişcătoare prin natura lor i a hârtiilor de valoare la purtător, posesiunea înlocueşte,
în favoarea terţiilor de bună credin-ţă, titlul juridic» (art. 35), fără ca regula să se aplice
universalităţilor de bunuri mobiliare. Restul dispoziţiunilor legii se ocupă de pre-
scripţiile scurte i de stingerea acţiunilor ; iar la «dispozitiunile transitorii>>, în art. 52
se lămureşte că «prescripţiunea dobândită inainte de publicarea acestei legi>> (adică

inainte de 30 Ianuarie 1898, când a apărut în «Dărjaven Westnic>>, («Monitorul Oficial»
bulgar) «se va regulâ după legile în vigoare până atunci, chiar când este invocată
în justiţie sub imperiul legii de fa-ţă.», adăugându-se, în art. 53, că «regulele prescrip-
-ţiunii prevă.zute în prezenta lege nu se pot aplică prescripţiunilor cari au inceput
a curge sub vechea lege, decât în cazul când pentru implinirea prescrip-ţiunii după
legea veche se cereâ un termen mai lung decât acela care este prevăzut în pre-
zenta lege».
"N7 om observâ, în legătură cu dispozi-ţiunile acestei legi, că în dreptul oto-
man prescripţiunea (murur-i-zeman) nu este un mod de a dobândi proprietatea ;
că prescrip-ţiunea dă drept posesorului numai la o excepţiune în contra ac-
ţiunilor în revendicare ce n'au fost introduse şi exercitate în timp util, fără
scuză valabilă ; că posesiunea cerută pentru prescripţiune, — în regulă generală
de 15 ani, — este redusă pentru terenurile mirie la 10 ani şi sporită pentru cele
vakuf la 36 ani; că însă defendorul nu se mai poate prevalâ de beneficiul
excep-ţiunii prescripţiei, de indată ce mărturiseşte că n'a inceput posesiunea
şi n'a continuat-o cu bună-credinţă ; şi, infine, că nici în aceste condiţii nu se
poate prescrie decât dreptul de folosinţă al detentorului neglijent, nu i dreptul
nudei proprietă-ţi (rakkaba), care nu-i aparţine şi este imprescriptibil, ca
proprietatea metruk.
A doua lege pe care vom analiza-o pe scurt, — legea despre bunuri, proprietate
şi servituţi, promulgată cu decretul No. 16 din 27 Ianuarie_1904. si publicată'. in «Dăr-
javen Westnic» No. 29 din 7 Februarie 1904, care s'ar cuveni să fie insuş sediul ma-
teriei în chestiunea ce ne preocupă, — cuprinde 326 de articole şi este impărţită în
patru părţi.
Partea I (art. 1 —28) tratează : «despre deosebirea bunurilor>>, pe cari le imparte
în bunuri imobile i mobile. Cele dintâiu sunt imobile sau prin natura lor, sau prin
destinaţie, sau prin obiectul la care se aplică (art. 2); cele de al doilea sunt mobile
prin natura lor, sau prin lege (art. 11). In raport cu persoanele, i unele i altele apar-
ţin sau Statului, sau judeţelor, sau comunelor, sau instituţiilor publice, sau persoa-
uelor juridice, sau, înfine, particularilor.
290
Partea II (art. 29-154) tratează «despre proprietate>>, pe care o defineşte «dreptul

de a se folosi i de a dispune de lucruri în chip absolut, intru atât intrucât nu se face
cu ele vreo intrebuin-ţare pe care legile şi regulamentele o interzic» (art. 29). In pri-
vinţa acestei proprietăţi legea enumeră apoi următoarele «dispoziţiuni generale»:
Producţiunile ştiinţifice, literare i artistice aparţin autorilor lor, după regulele sta-
bilite prin legi speciale (art. 30) ; nimeni nu poate fi forţat să cedeze proprietatea sa,
decât pentru cauză de utilitate publică şi după plata prealabilă a unei drepte des-
păgubiri (art. 31); proprietarul unui lucru are dreptul de a cere inapoierea lui dela
oricare posesor sau de-ţinător (art. 32) ; proprietatea pământului cuprinde proprietatea
suprafe-ţei i a tot ce se găseşte deasupra şi dedesubtul ei (art. 33); şi, in fine câteva
alte dispoziţiuni privitoare la hotărnicia i imprejmuirea proprietăţilor (art. 34-38).
Mai departe, se legiferează regimul apelor (art. 39-52) şi se dispune despre copro-
prietate şi ieşirea din indiviziun.e (art. 53-63), despre ocupaţiune (art. 64-72), des-
pre dreptul de accesiune asupra celor produse de lucru (art. 73-75), despre dreptul
de accesiune asupra celor 'incorporate şi unite la lucru (art. 76-108) şi despre măr-

ginirea dieptului de proprietate în folosul bunurilor imobile învecinate (art. 109---154).
Partea III (art. 155--300) tratează «despre servituţi» i anume despre ser vituţile
personale (uzufructul, uzul i abitaţiunea) i despre servituţile fonciare, fie stabilite
prin lege (cum ar fi primirea apelor ce curg în chip natural din fondurile superioare),
fie stabilite prin acţiunea omului (cum ar fi dreptul de trecere, de vedere, de aducerea
de luarea apei), reglementând în acelaş timp exerci-ţiul i extinc-ţiun.ea tuturor
acestor servitu-ţi.
Partea IV (art. 301-326) tratează «despre posesiune>> considerată sub toate
aspectele ei, cu toate consecin-ţele la cari poate duce şi acţiunile la cari poate da naştere.
Am insistat în adins mai mult asupra acestei legi, care tratează şi reglementează
în chip amăn.unţit dreptul de proprietate şi posesiunea, pentrucă., cum am mai spus-o,
socotim că numai aci, — întrucât Constituţia nu se opune, — eră locul ca Statul
bulgar, renun.ţând în favoarea detentorilor priva-ţi la drepturile sale de nud-proprie-
tar, să fi transformat, printr'un text formal şi categoric, care să nu lase nici o
deten-ţiunea emfiteotică, miri , in proprietate absolută., plenum dominium, miilk, —
ceeace insă n'a făcut-o, i n'a făcut-o pentrucă nu aveă interes să o facă, ba chiar
aveâ interes să n'o facă, — după cum n'a făcut-o prin nici o altă lege.
Dar fiindcă totuş cei interesaţi, intr'o laborioasă dar sterilă campanie, au sus-
ţinut contrariul, fără insă a fi putut invocâ un singu.r text pozitiv, invinovăţind le-
giuitorul român că ar fi nedreptă-ţit pe detentorii de pământuri rurale din Cadrilater
i-ar fi «lespoiat» pur şi simplu de 1/3 a drepturilor lor legalmente câştigate,—credem
util a arătă care a fost jurispruden-ţa celei mai înalte instanţe judecătoreşti bulgare
în această'. materie.
Inalta Curte de Casaţie dela Sofia, în ambele ei secţiuni, a decis, în chip constant,
că deosebirea dintre proprietatea «miilk» i detenţiunea «mirie», subzistă în legislaţia
bulgară i că Codul proprietăţii fonciare otoman ( = legea pământurilor) nefiind abro-
gat, are incă în Principat (acum Regat) toată puterea de aplicabilitate.
291
19*
PROPRIETATEA IMOBILIARĂ RURALĂ •DIN DOBROGEA
Astfel, prin Deciziunile No. 217 din 15 Decemvrie 1889 şi 332 din 7
Septemvrie 1890, ea a hotărât că proprietatea rurală. din Bulgaria şi-a păstrat
organizaţia i caracterul primitiv de proprietate iar prin Decizia cu
No. 346 din 13 Noemvrie 1891, revenind asupra chestiunii, lămureşte că în
Bulgaria propriu-zisă nimic nu s'a schimbat din vechile condiţiuni ale proprietăţii
rurale, care a rămas i continuă să fie <<mirie», spre deosebire de ceeace s'a petrecut
în Rumelia-Orientală, unde Sultnnul, ca şef al Statului, prin decretul din 15 Iulie
1885, a convertit posesiunea imobiliară «mirie» în proprietate absolută, — fapt
de care am mai men-ţionat.

E interesant cum aceeaş Inaltă Curte, prin o altă Decizie, cu No. 303, din 24 Oc-
tomvrie 1890, critică i casează o decizie a Curţii de Apel din Rusciuk, care iincercase
să stabilească, prin o serie de considerente, cu argumente trase din diferite legi, că
după eliberarea Principatului, legiuitorul bulgar ar fi abandonat distinc-ţiunea dintre
pământurile miilk şi miri («stopanski i pravitelstveni zenzi»), i e aproape amuzant
cum mustră şi cum ceartă pe instan-ţa de fond pentru această erezie juridică şi pen-

tru nesupunerea ei la normele pe cari ea, — Curtea de Casaţie, ca inaltă instanţă
de control i de interpretare, le-a dat în repetate rânduri instan-ţelor de fond, hotărind
aplicabilitatea dispoziţiunilor din Codul proprietăţii fonciare otoman în toate dis-
poziţiunile lui, deci şi în privinţa deosebirilor ce face între diferitele categorii de pă-
mânturi.
dnalta Curte de Casaţie, — zice Decizia amintită, după ce a ascultat raportul,
lămuririle orale ale pă.rţilor şi concluziile procurorului în soluţionarea procesului,
a luat în consideraţie că e cu totul anormală consideraţiunea Curţii de Apel din Rus-
ciuk, că diferitele categorii de proprietate imobiliară, aşâ cum le stabileşte art. 1 din
legea pământurilor ( = Codul proprietăţii fonciare otoman) nu ar mai fi în vigoare,
că toate acele categorii de bunuri imobiliare ar fi devenit proprietate deplină (<<pâlna
sobstvenost›>) a persoanelor particulare sau juridice, în virtutea legii pentru pămân-
turile gospodăreşti i cifliceşti, legii pentru colonizarea pământurilor nepopulate din
Bulgaria, şi altor legi.
«Asemenea părere pentru existenţa sau abrogarea celei mai esenţiale părţi a celei
mai importante legi existente la noi, care regulează cea mai mare parte a bunurilor
imobiliare situate pe teritoriul Principatului, este în flagrantă contrazicere cu legile
în vigoare i cu 'intreaga practică a Inaltei Curţi de Casaţie, căreia singure îi este dat
să supravegheze la stricta executare a legilor i la corecta lor aplicare de către in-
stan-ţele judecătoreşti din Principat (art. 5 din legea de organizare judecătorească)
şi căreia toate aceste instanţe judecătoreşti îi datoresc supunere în interpretarea
exactului spirit al legilor (art. 30 din suplimentul pravilelor provizorii judecătoreşti).
<<Cu toate acestea, Curtea de Apel din Rusciuk, în soluţionarea acestui proces,
a nesocotit în chip evident datoria ce-i pune legea de a se supune hotărârilor date de
Inalta Curte de Casaţie în interpretarea strictă a legilor, cum i în interpretarea
art. 1 al. 2 şi 3 din legea pământurilor.
In realitate, nici una din legile speciale citate de Curtea de Apel din Rusciuk nu
are i nu poate aveâ puterea de a abrogâ diferitele categorii de proprietate imobiliară
stabilite de art. 1 din legea pământurilor i să convertească aceste categorii în deplină
proprietate (<<pâlna sobstvenost») a persoanelor particulare sau juridice.
292
PROPRIETATEA IMOBILIARĂ. RURALĂ DIN DOBROGEA
«Afară de aceasta, sensul cuvintelor «pritejanie», «sobstvenost» i «pălna sobstvenost»

nu este unul şi acelaş. Primul cuvânt designează a doua şi a treia categorie de bunuri
imobiliare din art. 1 al legii pământurilor mevkuf0, iar «pălna sobstveno st»
se pot numi numai pământurile miilk (memliik) = «stopanski».
«Pe considera-ţiile expuse mai sus (pe cari noi le-am dat numai parţial), Inalta
Curte hotărăşte: Decizia No. 46 din 24 Martie 1890 a Curţii de Apel din. Rusciuk, —
fiindcă sunt violate art. 30 din suplimentul pravilelor provizorii judecătoreşti, art.
1 al. 2 şi 3 din legea pământurilor şi art. 2, 3 şi 24 din regulamentul antichită -ţilor
din 20 Sefer 1291, — în virtutea art. 11 al. 1 din aşezământul («ucirejdenieto») Inaltei
Curţi de Casaţie, — se casează şi procesul se trimite aceleiaşi Curţi de Apel, pentru
a fi revăzut de un alt complet>>.
să nu se creadă că Deciziunile Inaltei Curţi de Casaţie men-ţionate mai sus
sun.t singurele 1n acest sens. Dintr'o lucrare a d-lui N. Popov din Filipopol asupra
Deciziunilor Inaltei Curţi de Casaţie bulgare, apărută 1.n 1905, d-1 A. N. Pineta, in-
tr'un alt merituos studiu, intitulat <<Chestiuni dobrogene>>, extrage, la pag. 114-115,

un index de nu mai puţin decât 86 de Deciziuni ale Inaltei instanţe, pronunţate între
anii 1884 şi 1899, in care se face aplicarea diferitelor texte ale Codului proprietă.ţii
fonciate otoman; şi d-1 Pineta adaugă şi Deciziuni mai recen.te, şi anume: Deciziunile
No. 16 şi 57 din 1901; 36 şi 64 din 1902; 18 din 1904; 14, 15, 24, 36 şi 40 din 1907;
şi, infine, după «Spisanie na juridicesco Drujestvo» (Revista societăţii juridice), Decizia
No. 472 din 25 Iunie 1910 (numai cu trei ani inainte de anexarea Cadrilaterului),
in care se aplică deasemenea dispoziţiunile aceluiaş Cod otoman., pe care cei inte-
resaţi de mai târziu ar fi voit să-1 vadă abrogat, sau cel puţin căzut in disuetudine.
Dar chiar dacă s'ar admite că., 1n tăcerea legii din 1904, prin o abilă inter-
pretare se poate susţineă convertirea bunurilor miri 1n proprietate absolută, cu
renun-ţarea subffiţeleasă a Statului la drepturile sale de nud-proprietar, —lucru ce
instan-ţele judecătoreşti bulgare, »i in deosebi Inalta Curte de Casaţie de la Sofia,
vor aveâ să descurce şi să. limpezească, — chestiunea e indiferentă din punctul de
vedere al Statului român pentru proprietatea rurală din Dobrogea-Nouă.
iată pentru ce:
Art. 326 (ultimul) al legii din 1904 pentru bunuri, proprietate şi servitu-ţi dis-
pune că această lege «intră în vigoare la 1 Septembrie 1904 şi abrogă toate dis-
poziţiunile existente asupra obiectelor prevăzute 1n ea>>, — deci şi dispoziţiunile Co-
dului proprietă-ţii otoman legea pământurilor). Dar, cu ocazia discuţiilor urmate
in Sobranie asupra acestui articol, Ministrul de Justiţie N. Ghenadief, care prezentâ
şi sus-ţinea proiectul, a făcut de două ori declaraţia formală că legea nu are putere
retroactivă .şi dispune numai pentru viitor, adăugând chiar că. lucrul se 1n-ţelege dela
sine i că face deelaratia numai pentru a linişti ingrijorările fostului ministru T. P.
Teodorof, care propusese un amendament in acest sens. (Vezi A. N. Pineta
mul bunurilor rurale din Dobrogea-Nouă>>, p. 118-132).
In legătură cu chestia ce ne preocupă, ceeace ar urmâ de aci ar fi cel
mult că pământurile miri din Bulgaria ar fi intrat 1n domeniul privat al Statului,
ca proprietate absolută, lăsându-se in incertitudine, — poate pentru consideraţiuni
şi calcule politice, — drepturile detentorilor; şi, intrucât bunurile din domeniul privat
al Statului pot fi prescrise, ca ale oricărui particular, s'ar fi dat astfel detentorilol
293
posibilitatea de a le puteă prescrie prin o posesiune de 10 sau 20 de ani, care să inceapă

dela 1 Septemvrie 1904. Or, dela 1 Septemvrie 1904, data 'intrării în vigoare
a acestei legi, (care, incă odată, dispune numai pentru viitor), şi până. la 28 Iulie
1913, data tratatului dela Bucureşti, care ne-a dat Dobrogea-Nouă, n'au trecut
nici măcar cei 10 ani a prescripţiei cu bună-credin-ţă şi cu just titlu, necum cei 20
ai prescrip-ţiei fără bun.ă-credinţă i fără just titlu, —singura de care s'ar puteâ pre-
vală detentorii de pământuri rniri, cărora le lipseşte justul titlu de proprietate
cari folosesc terenurile cu precizarea în lege, i deci cu bună ştiin-ţă, — că ele
apartin Statului ca nudă proprietate.
In faţa acestei situa-ţiuni, ce puteă face legiuitorul român din 1914, care aveâ
să legifereze organizarea Dobrogei-Noi, atribuită României prin tratatul dela Bu-
cureşti din 28 Iulie 1913?

Datoria lui erâ clar indicată de indoita sa obligaţiune de a extinde regimul pro-
prietă-ţii quiritare i în n.oul teritoriu anexat, ca o chestiune de ordine publică., i de
a valorificâ în acelaş timp i drepturile de nud-proprietar ale Statului, în vederea
problemelor de viitor ce i se puneau inainte.
Această datorie îi erâ dealtfel impusă i de procedarea predecesorilor, în Do-
brogea-Veche.
Legiuitorul din 1914 a adoptat deci sistemul celui din 1882, desfiinţând pro-
prietatea miri, în sensul convertirii ei în proprietate absolută, miilk, şi fixând va-
loarea nudei proprietăţi tot la 1/3 a terenului posedat de deten.torii precari. El a ho-
tărit totodată ca această 1/3 să se re-ţină în natură, în vederea nu numai a colonizărilor
ce trebuiau făcute, ci şi pentru satisfacerea unor imperioase necesită-ţi economice
sociale.
Acesta e tot inţelesul cap. VI din legea dela 1 Aprilie 1914, modificată i com-
pletată prin legea dela 22 Aprilie 1924.
Intârzierea aducerii la îndeplinire a dispozi-ţiunilor acestor legi se datoreşte nu-
mai izbucnirii răsboiului mondial. In momentul de fa-ţă insă lucrările de verificare
sunt aproape terminate i cele de delimitare i parcelare în multe locuri incepute.
Colonizarea chiar sa făcut în parte, în condiţiuni mulţumitoare. Desăvârşirea aces-
tor lucrări va inlesni înfăptuirea unei insemnate probleme naţionale i în acelaş
timp a uneia de dreptate, asigurând i promovând opera de civiliza-ţie, pe care şi
duşmanii noştri au fost nevoiţi să recunoască i să mărturisească făţiş că. Statul
român o realizează în provincia sa din dreapta Dunării de cincizeci de ani incoace.
294


DOBROGEA BIZANTINĂ. DUCATU L
DE PARISTRIO:\
DE
N. BĂNESCU
Profesor la Universitatea din Cluj
Cercetă.rile mai nouă geografice au dovedit că Dobrogea, sub toate raporturile,

face parte integrantă din regiunea Nordul Dunării. Nimic n'o apropie de regiunea

Balcanilorl). Cei vechi au i numit-o, atât de potrivit, Scythia Minor, căci ea nu erâ
decât c a marei Sciţii, ce se "intindeă, la Miază-Noapte de gurile
Dunării i pontul-Euxin, prin Basaral;ia---r i Rusia de azi, până departe, către Răsărit.
Insemnătatea platoului dobrogean., dominând toată câmpia din stânga Dunării,
legătura lui intimă cu vieaţa economică mereu activă la gurile marelui fluviu 2), a
făcut ca Dacii să pătrundă aici din cele mai vechi timpuri, iar Romanii să caute,
incă dela inceputul imperiului, a luă in stăpânire ţinutul. Sub impăratul Tiberiu,
un Praefectus orae maritimae sau Praeses laevi Ponti, care atârnă de guvernatorul
Mesiei, vegheâ la siguranţa <<Sciţiei mici» Diu.ţian preface apoi .in provincie romană-
-__
toată regiunea_ traco-getică. din. dreapta Dunării, numind-o Mesia jitferioură, spre
deosebire de cealaltă Mesie, de către Apus. Regretatul Pârvan a dovedit ce puternic
s'a implântat de atun.ci romanitatea intre Dunăre şi Pont. Penetraţia a trecut ş i din-
colo de fluviu, urcând pârtă în munţii Moldovei, pe Siret şi pe Trotuş 3). Un papyrus
latin, scos de curând la lumină i coprinzân.d datele unei cohorte romane din Mesia
inferioară, confirmă in totul rezultatele arheologului. El ne arată că trupele din Su-
dul Dunării aveau misiunea de a ocupâ i apără toată câmpia noastră de azi, dela
Olt spre Răsărit, prin Moldova de Miazăzi şi Basarabia. Ocupaţia romană erâ desă-
vârşită. câ-ţiva ani n.umai după cucefirea lui Traian. (110-11-7) 4). In <<Sciţia Mică>>,
vieaţa romană ajunge în scuă vreme una din cele mai prospere.
Când valul n.ă.vălirii barbarilor se abate asupra Daciei romane, niciodată im-
periul nu cedează linia Dunării. Acolo
. se dau luptele cele mari, susţinu-te Ire-cetăţire-
tah ce acoperea'u intreg -ţinutul.
') S. Mehedinti, Le pays et le peuple roumain, 3) V. Pârvan, Ineeputurile vieţii romane la Gu-
Bucureşti 1927. rile Dunării, Bucureşti, Cultura Na!ională, 1923.
2 ) G. Vâlsan, Dunărea de Jos in vieuţa poporului 4) G. Cantacuzino, Un papyrus latin relatif â la
român, Extras din «Graiul românesc>> 1, No. 10, dgense du Bas Danube, în «Revue Historique du
Cartea Bomânească, Bucureşti. Sud-Est Europen, 5„ (1928), pag. 38— 74.
297
DOBROGEA BIZANTINĂ. DUCATUL DE PARISTRION
Cu aşezarea nouii capitale a lumii roman.e la Bizan.-ţ, apărarea graniţei de Nord

a fost un.a din grijile de căpetenie ale noului Stat. Impăratul Teodosiu II (4!1__,_ .-450)
işi aveâ in.că in Sciţia Mic'ă şaptesprezece garn.izoan.e, sub comanda unui su-
pus ca i cel al Mesiei inferioare, autorităţii şefului militar al Traciei. Acesta erâ an.ume
însărcinat cu paza Dun.ării, sub marele Iustinian (527-565). Istoricul Procuios ne
-
spune că Chilbudios, strategul Traciei, primise dela impărat orcTil de a vegheă ca
barbarii să nu treacă fluviul i). In acest scop, chiar înainte de Iustinian, — afirmă
acelaş istoric împăraţii intăriseră malurile Dunării, construind cetăţi şi castele
nu numai pe malul drept, dar i pe cel stâng 2). Flota imperiului erâ n.econtenit stă-
până pe apele fluviului.
Istoria ne-a păstrat numele Şefilor militari din cele două provin.cii dela Sudul
Dun.ării, în epoca lui Iustinian: Badua_ritts comandă in Sciţia Mică, iar Iustin. in. Mesia
inferioară 3).
Marea năvălire a Avarilor zguduie, după o jumătate de veac, viea-ţa acelor ţi-
nuturi. Generalul Priscus poartă, sub Mauriciu (582 — 602), luptele cu dânşii la Du-
--

năre. Impăratul ştiă că barbarii nu se vor uniştt atata timp cât nu se vor păzi, cu
o extremă malurile fluviului 4).
In. an 679, un eveniment in.semnat se produce in acele părţi. In.curaja -ţi de o
expedi-ţie fa oroc a impăratului Con.stantin IV Pogonatos, Bi,i porn.esc din.
Onglos, coltul
, Sud-Estic al Basarabiei de azi, trec Dunărea s9 a:"SeăZă
-
poalele 13a4canilor. Ei aveau să turbure adânc viea -ţa prosperă a provinciilor din preajma
Bizanţului. De câteva ori îndrăznesc a impresură capitala, iar ţarul Simeon dispută
indărătnic stăpânirea imperiului în Balcan.i. Deaceea, împăraţii fac adesea sforţări
pentru a-i nimici.
Cân.d, du.pă moartea -ţarului incoron.at Simeon (927)9 puterea Bulgarilor de-
,
cade, 13izan.ţul se gân.di a sfârşi pentru totdeaunatr aceşti supărători vecini.
După vechi metode ale diplomaţiei bizantine, Nikephoros Phokas aruncă asupra
Bulgarilor pe Ruşii dela Kiev. Sviatosla-v nimiceşte atun.ci, In două reprize
(968-969), Statul bulgar. Ne mai vOind însăi p ărăsi ţinutul, în care se simţiă
mai bine decât acasă, râvrtind, ca atâţia al-ţi barbari, spre Constan.tinopole, Svia-
toslav deschide un crân.cen răsboiu cu imperiul. Intr'o lun.gă şi glorioasă cam-
panie la Dun.ăre, impăratul ,Tzimiskes ii distruge cea mai mare parte din oşti şi,
împresurându-1, pe apă i pe uscat, câteva luni, la Dorostolon (Silistra de azi), îl
sileşte a capitulâ (vara anului 972). Ruşii părăsesc atunci ţinutul, supraveghiaţi
de flota bizantină.
Statul bulgar e desfiin.ţat. Moştenitorul legitim al din.astiei, scos din. mâinile
Ruşilor, e dus la Con.stantinopole, pentru a împodobi triumful lui Tzimiskes. El de-
pune atunci insemnele domniei i primeşte un rang în nobilimea Bizanţului. Pa-
triarhul dela Silistra e coborât la rangul de Metropolit, subordon.at Patriarhiei de
Constantinopole. Bulgaria, anexată ca provincie la imperiu, işi avit deacum strategul,
aşezat de Tzimiskes la Dristra (Silistra).
I) De bello goth., ed. Haury, 354, 3. 3) Theophanes, ed. De Boor, 217, 27.
2 ) De ,4edif., 124, 36 urm.
4) Theoph., 230, 15 urm.
298

DOBROGEA BIZANTINĂ. DUCATUI, DE PARISTRION
După aproape trei veacuri, dominaţia bizantină se intoarse astfel iarăş dincolo
de Balcani, pâ.n.ă la gurile Dunării. Un sigiliu din această epocă n.e-a păstrat n.u.mele
unuia din. Strategii de Dristra: Teodor, cu rangul de primikerios. Un alt strateg,
Tzitzikios, de origine din. Iberia, e atestat de izvoare pe vremea luptelor
Bulgarocton.ului.
Se cunosc episoadele crâncen.e ale răsboiului purtat de Basilios _- II cu Bulgarii,
după an.exarea Statului lor la imperiu. Mişcarea pornise din Apusul pen.insulei. Sub
conducerea viguroasă a lui Samuel, ea amen.inţă serios hegemonia Bizanţului în. Bal-
cani. Dar Bulgarii află in n.oul basileus un ireductibil ad-versar. Impăraţii, ne spun.e
un istoric celebru, obişnuiau să-şi incheie campaniile, in.cepute primăvara, la sfâr-
şitul verii; pen.tru Basilios II «termenul intoarcerii erâ numai atingerea scopului
pentru care se pusese in mişcare» '). Treizeci de ani el poartă, in.dărătnic, răsboaiele
sale in. Balcani, zdrobin.d, la fiecare dată, cuiburile rezistenţei bulgare. La sfirşitul
anului 1018, toată peninsula erâ iu mâinile sale, ţaratul lui Samuel zăceă la pămân.t,
nimicit.

Un şef militar, cu puteri supreme, fu aşezat deacum la Skoplje, pe Vardar, având
sub coman.da sa pe toţi strategii, cari ţineau in provincie paza cetăţilor mari. El
poartă titlul de «duce» sau xaTencivco BoWycie(a; ), iar
trupele sale sunt pen.tru cronicarii bizantini, «forţele» sau «armatele bulgare»
(i30v2yczewal 6vvd,uet, 13ov2yaetwl arecureti,uaTa), fiindcă veneau din ducatul creat anume
spre a stăpâni pe rebeli 2).
Sintetizând rezultatele cercetărilor n_oastre privitoare la aceste evenimente din
Balcani, am stabilit, in ordin.e cronologică, o intreagă serie de 14 duci de Skoplje,
dela 1026 pân.ă la sfirşitul dinastiei Comnenilor (c. 1185) 3).
11
Alături de acest ducat, din. Apusul Peninsulei Balcan.ice, gravitând in jurul văii
."•••••=ţ,.
Vardarului, se creează, cu reşedin.ţa la Dristra (Dorostolon), ducatul de Paristrion.
Inceputurile lui se ureă, de sigur, la cucerirea fui Tzimiskes. Doi din.tre strategii cari
au comandat la Silistra sun.t atestaţi, cum am văzut, de izvoare. Dar titlul de «duce»,
«arhon» sau «catepano» al şefului militar de Silistra e documentat intâia oară pe la
1-0-311:-Poate nâ:vălâ-impetuoasă a Pecenegilor in ţin.utul acesta, sub urmaşul lui Ba
sils II, va fi determinat aşezarea la Dristra a unui coman.dant mai distins; căci
tot pen.tru a le ţineă piept, Constantin VIII (pela 1025-6) strămutase dela Sirmium
ca d jgj. ie Constantin Dio_wne.s, general de talen.t, cunoscut din vremea
luptelor Bulproctonului.
Cum am arătat i altădată, ducele de Dristra (Silistra) are in izvoarele bizan.tine
titlul de «duce (sau arhon.) al oraşelor i ţinuturilor dela Dunăre» (~riene» am
traduce exact termenuPgrec, format dela Istros, cum se ziceâ Dună.rii de jos, dela
') Mihai Psellos, Cronografia, ed. Renauld, Samuel, Acad. Roum., Bulletin de la Section hist.,
pag. 20. t. X, 1923.
2 ) N. Bănescu, Changements politiques dans les 3 ) Byzantinische Zeitschrift, 28 (1928), numărul
Balkans apres la conqu'ete de l'empire bulgare de ultim, sub presă.
299
Porti până la guri). Expresia s'a redus apoi la termenul de Paristrion, aplicat
a cărui reşedinţă erâ la Silistra. 11 afrăm ca atare - la AiriCtiru.uja. In
luptele ce se dau deacum aprig cu barbarii stepei, Pecenegi i Cumani, ducele de Pa-
ristrion e mai intotdeauna ajutat dco1egii sai dela Adrianopole i Skoplje, cu tru-
pele lor.
Am putut stabill până acum o serie de iapte duci de Paristrion, atestaţi de iz-
voare "n. cursul veacului al XI-lea.
'Cel dintâiu e Simeon, al cărui nume, păstrat de un sigiliu, e insoţit de titlul
de <<Vestes şi Catepano de Paradimavon>>. Termenul de «Paradimavon>> e transcripţia

bizantinului «Paristrion>>. Acest Simeon nu poate fi altul decât demnitarul insemnat
de istoriografia bizan.tină in timpul domniei lui Constantin VIII i a celei a lui Rco
manos III La inceputul domniei următoare, a Paphlagonia-
n.ului, care-I:prigon.te, el ne apare cu titlul de protovestiarios, şeful garderobei im-
periale, i n.'a putut fi inălţat la acest rang decât de- Romanos III, de a cărui favoare
Se poate stabill prin urmare data ducatului său în. Paristrion. pela 1030.

După dânsul, insemn.ăm pe Katakalon Kekaumenos, unul din cei mai iluştri
generali ai epocii. Vieaţa sa am schiţat-o in.tr'o comun.icare, la primul congres inter-
n.aţion.al de Bizantinologie 2 ). Izvoarele îl semnalează ca duce de Paristrion la anul
1043, când el nimiceşte, lângă. Varna, rămăşiţele Ruşilor lui Vladimir,, zdrobi-ţi pe
mare, la intrarea Bosforului, de flota bizan.tină.
CT. Imperiul dedeâ, in acest timp, .mari lupte în Caucas, i viteazul Katakalon
e trimis indată in acele părţi. In locul său, comanda la Silistra o ia Mihail, fiul lui
Anastasios. El primeşte la Dristra, in 1048, pe Kegen cu cei 20.000 de Pecenegi ai
răzvrătiţi impotriva şefului legitim Tyrak i oferindu-şi serviciile imperiului.
Tyrak se răzbună trecând Dunărea i răspân.din.d ruin.a in drumul său. Un răsboiu
crâncen se in.cin.ge atun.ci cu Pecenegii în Balcani, şi multe oşti bizan.tine fură nimi-
cite de barbari.
0 ultimă luptă mare se dete cu dân.şii in an.ul 1053, când Bizantinii, retră
gându-se dela Preslav, fură urmăriţi cu indârjire de Pecen.egi i mulţi pieriră in fuga
pricinuită de panică. Basilios Monachos, ducele de Bulgaria, pieri 1.n această incăe-
-
rare, căzând de pe cal. Comanda trupelor din Paristrion o avu atunci vestitul
manos Diogenes, care aveă să urce, 14 ani mai târziu, tronul imperiului. Istoricul
_
Attaliates, un. con.temporan perfect informat, ne spun.e intr'un loc că, sub Constantin
X Dukas (1059--1067), Diogenes, indignat de starea decăzută in care se află impe-
riul, pregă.ti o răscoală i căută a-şi atrage pe Sauromaţi (aici: Pecenegi), «căci aceştia
ascultau de dânsul, fiindcă le eră cunoscut mFdinainte, din str-ategia vecină, când,
poruncind peste cetătile de lângă Istru, se răsboi cu ei i fu in primejdie a-şi pierde
vieaţa, dacă n'ar fi fost scăpat de avântul nebiruit şi de puterea lui Nikephoros Bo-
taneiates>> 3). Attaliates face, evident, aluzie la lupta din 1053, pe care n.e-o descrie,
îIi altă parte, amănunţit, lăudând eroismul lui Botaneiates, prin bra-vura căruia res-
turile armatei fură mântuite, după unsprezece zile de hărţueli, până la Adrianopole.
1) Cedrenus, II, 484, 23, -- 495, 1. historique, t. XI, Bucarest, 1924.

2) Un duc byzantin du XI-e Katakalon 3) Ed. Bonn, 97, 15 urm.
Kekaumenos, L'Ac. Roum., Bulletin de la section
300
Romanos Diogenes trebuie prin urmare pus în seria ducilor de Paristrion, imediat
după Mihail, fiul lui An.astasios. In. 1057, acesta se aflâ în adevăr la Constan.tinopole,
amestecat în mişcarea ce inlătură pe Stratiotikos de pe tron.
5. Sub Isaac Comnenul, Basilios Apokapes e pomenit ca «duce de Paradunavis»
intr'o notiţă pe un manuscris grec ( Paris. Coisl. 263), datată din 4 Aprilie 1059.
E un gen.eral cunoscut din luptele purtate de imperiu în Asia. La 1065 Apokapes
se aflâ încă la Silistra. Cuman.ii năvălesc, în acel an, în massă, peste Dunăre. Ducele
de Silistra, ajutat de colegul dela Skoplje, Botaneiates, încearcă zadarnic a le opri
trecerea. Lupta e pierdută, i amândoi şefii cad prinşi în mâinile barbarilor.

6. La inceputul domniei incapabile a lui Mihail VII Dukas (c. 1072), cetăţile
dela Dunăre se revoltă impotriva imperiului, din pricina măsurilor de ordin fiscal.
Impă.ratul trimite atunci «catepano de Dristra» pe Nestor, care aveâ rangul de Ves-
tarches. El aveâ misiunea de a linişti pe rebeli. Dar aceştia, ne mai voind să asculte
de impărat, deteră fortărea-ţa Silistrei în mâin.ile propriului lor şef Tatus. Nestor
trece atunci de partea lor, pornind răsboiu impotriva imperiului 1).

7. In sfârşit, sub doinnia lui Alexios I Comnenul, către 1091-2, Leon Nikerites
e men-ţionat de Anna Comn.ena ca <<duce de Paradunavion>>. E ultimul duce de Paris-
trion pomenit de izvoare.
Aceasta nu inseamn.ă însă că dominaţia bizantină a incetat la Dunăre cu sfâr-

şitul veacului XI. Timpul va puteâ aduce şi pentru veacul al XII-lea documentarea
ce ne lipseşte azi. In comunicarea făcută la al II-lea congres de studii bizantine, la
Belgrad, am arătat că istoriografia bizantină nu inregistrează niciodată pierderea
acestui -ţin.ut, pe care impăraţii 1-au apărat cu toată energia, până la sfârşitul dinastiei
glorioase a Comnen.ilor 2 ).
Alexios I Comnenul îşi aveâ la Dunăre garnizoanele sale, pentru a o apără 1m-
potriva Cumanilor. Când ban.dele lui Tzelgu-Han fură n.imicite (1086), retrăgându-se
din Balcani, tăbărâră pe malurile Dunării. Dar impăratul Alexios, ne spun.e Ann.a
Comnen.a, n.u. voi «să tolereze ca Sciţii să se aşeze inlăuntrul hotarelor bizantine» 3)
trece cu oştile Balcanii, pentru a-i alun.gâ, trimi-ţând în acelaş timp flota în apele
Dunării, la Silistra. Altădată, la vestea năvălirii Cumanilor în părţile Vidinului, el
aleargă impotriva lor i trimite oşti spre a-i urmări dincolo de fluviu 4).
In al cincilea an al domniei lui Ioan. Comnenul, Pecenegii năvălesc până în Tra-
cia, dar impăratul merge asupra lor şi-i alun.gă. Flota stăpân.eă i în această domnie
apele Dunării.
Manuel I Comnenul trece în 1148 Dunărea, pela Deînnitzikos,
- Zi.uia de azi,
pe urmele Cumanilor ce prădaseră in. imperiu. El ii ajungela. Telutormon , Teleormanul
nostru, un.de-i izbeşte şi-i pune pe fugă 5). Impăratul erâ atât de stăpân. pe ţinutul
ada gurile Dunării, incât pnteă dărui în acele părţi un teritoriu prinţilor ruşi Was-
siljko şi Vladislav 6).
') Attal., 204, 16 urm., Skylitzes, 719, 11. 3 ) Ed. Reifferscheid, I, 228, 21.
4 ) Ibid.,
2 ) La domination byzantine sur les rgions du 260, 30.
Bas-Danube, L'Acad. Roum., Bulletin de la sec. 5) Kinnamus, pag. 93-95.
historiques, XIII (1927). 6 ) Ibidem, 236, 19.
301
Toate aceste fapte ne arată că tin.utul dintre Dunăre ,si Balcani n'a fost nicio-
dată ocupat de barbari, cum pretin-a unii invăţaţi, iR epoca din.astiei Comn.enilor
(veacul XII). -flacă istoria n.0 inregistrează numele vreunui duce de Paristrion, în
această perioadă de timp, explicaţia stă în faptul că barbarii, venin.d tot mai n.u-
meroşi, sunt de obiceiu intâmpinaţi de puternice oşti, comandate deadreptul de im-
păraţi ori de marii şefi militari. Comandanţii de Paristrion trec astfel pe planul al
doilea, cum se întâmplă şi mai înainte: în marea luptă dela 1053, Romanos Diogen.es,
ducele de Dristra,nu e pomenit de cronicarul bizantin, a cărui atenţie se opreşte asupra
celorlalţi doi generali, ierarhic superiori (Mihail Akoluthos, i Basilios Monachos) 1).
Numai o aluzie a lui Attaliates ne-a putut descoperi calitatea de duce de Paristrion
a lui Diogenes. Se poate prin urmare afirmâ, fără teamă de a greşi, că stăpânirea bi-
zantină la Silistra n'a putut incetă decât odată cu răscoala Asăneştilor şi intemeierea
noului Stat bulgar de dina.stie românească (1185). Atunci s'au ru:pt de fapt legătu-
rile ce uneau deadreptul ţă.rmurile Dunării-de-jos cu imperiul.
- - Bizanţul a fost stăpânul -ţinutului nostru dobrogean.
Astfel, tim de 200 deani,

La adăpostul autorită- ţii sale, s'au putut creâ, in a doua jumătate a veacului ârXMca-
acele mici alcătuiri politice, cu şefi indigeni, pomenite de Anna Comnena la Silistra,
la Vicin.a i aiurea. Am dovedit, cu alt prilej, că ele n'au putut aveă alt caracter decât
românesc. Invăţa-ţii ruşi le revendică pentru neamul lor, printr'o confuzie a termenilor
intrebuinţaţi de scriitorii bizantini. Alţii, din motive politice, sunt aplecaţi a le atribui
barbarilor stepei, de care in.să izvoarele insăş îi disting hotărât. Nu putem prelungi
expunerea de fa-ţă cu examinarea acestor riscate păreri i vom documentâ altădată
n.etemeinicia lor.
Dar roman.itatea atât de puternică a Sciţiei mici, aceea a Mesiei inferioare, n'au
putut pieri deodată. Ea e con.statată, cu prilejul luptelor cu Avarii, pela inceputul
veacului al VII-lea, când e în stare a înfruntâ singură pe barbari in oraşele asediate,
şi e constatată iarăş în veacul al XI-lea, în acele «multe i mari oraşe» de pe ţărmul
drept al Dunării, descrise de Attaliates ca locuite de o popula-ţie amestecată, semi-
barbară, vorbind toate limbile i în atin.gere neintreruptă cu populaţia din stânga
fluviului. Anna Comnena, povestind o expediţie a tatălui său impotriva Cuman.ilor,
amin.teşte 'a-e-aS-einemnea de «Vlahi», călăuzind pe barbari din. spre Dunăre la Goloe,
în Balcani. Şi, în sfârşit, în a doua jumătate a veacului al XII-lea, această popula-ţie
e incă atestată în aceâ anare multime de Vlahi», ridica-ţi de generalul Vatatzes, <<din
părţile de către Pontul xin», pentru luptele impâratului Manuel cu Un.gurii. In
aceeaş epocă, în partea de Sud a Basarabiei actuale, Vlahii sunt iarăş atestaţi, cu pri-
lejul fu.gei lui Andronic Comnen.ul, vărul lui Manuel, la Ruşi. Nu poate fi deci de mi-
rare a-i intâlni i în acele mici injghebări ale vieţii politice dunărene.
Când, către sfârsitul v Ştatular fu restaurat la_ Trnoyo,

de el nu putut infige stăpânirea in acest teritoriu de veche omiţ
a imperiului. Vieaţa religioasă erâ, în aceste părţi, in atârnare de Patriarhia de Con-
stan.tinopole. Mihail VIII Paleologul a creat, la gurile Dunării, pentru această re-
giune prosperă prin relaţiile ei de comerţ, episcopatul de Nicina (la Isaccea de azi),
1) Cedrenus, II, 607.
302
de unde aveă să vin.ă cel dintâiu rji-J3mTlânnş/1.11_359). La sfârşitul

veacului al XIII-lea, un senior bulgar, Myltzes, stăpâneă ţărmul mării la Mesembria
şi Anchialos, in virtutea inrudirii sa e cu impăratul bizantin. Câtva timp mai în urmă,
găsim la Karvarna un sen.ior, vasal, de sigur, şi dânsul ali periului 1). Tot
vâ;a1 şi rudă imp
în calitate'We----- scă aflăm pe la 1350, p stă:
toral. şi dacă se 'intitulează aceasta se explică numa ianţa sa de fa-
cu impăratul. Urmaşul lui Dc i&otici în tinutul vechiului Paristrion a fost
cel-Bătrân. Numele greeesb a mamei sale, Kallinikia,
m-ilie, care ne explică posesiun.ile Domnului român în_părţile„Xării_ly21,12, -

''''—ania-te-ace-s-t-e-răp"ree—
evTdenţiazălegătura indisolubilă a unui trecut mai mult decât
milenar, dela Geto-Traci la Romani şiLBizantini şi la urmaşii lor fireşti, continuatori
ai romanită`ţii, pe care vicisitudinile vremilor aspre n'au putut-o nimici pe pământul
ei străbun.
1 ) N. Iorga, Droits nationaux et politiques des Roumains dans la Dobrogea, Iaşi, 1917, pag. 36.
303
*1

i
DOBROTICI ŞI MIRCEA CEL BĂTRÂN
CONST. MOISIL
Când in primăvara anului 1878, după gloriosul războiu pentru neatârnare,

se discutâ cu mare aprindere hotărirea luată de foştii noştri alia-ţi, Ruşii, de a
ne răpi sudul Basarabiei i a ne oferi in schimb teritoriul din dreapta Dunării, care

formâ atunci «sangeacul Tulcei>>, puţini dintre bărbaţii de stat i dintre cărturarii
români îşi dădeau seama, că prin această ofertă Ruşii nu făceau decât să realizeze,
in mod inconştient — de sigur — o veche i statornică pornire a poporului nostru de
a aduce sub stăpânirea românească un -ţinut, care de fapt eră de multă vreme un
patrimoniu naţional.
Căci Dobrogea atât prin constitu-ţia geografică i prin compoziţia etnografiei
sale, cât şi prin tradi-ţia istorică a fost totdeauna o dependenţă a teritoriului românesc.
Pe aici s'au scurs în cursul veacurilor produsele solului nostru menite exportului ;
aici şi-a găsit adăpost în toate timpurile prisosul de popula-ţie din mun-ţii noştri ;
pe aici am avut totdeauna contactul cel mai direct cu lumea mare. Popu-
la-ţia autohtonă a Dobrogei a fost în toate epocile de acelaş neam cu popu-
la-ţia teritoriului din. stânga Dunării şi soarta ei a fost strâns legată de soarta
acesteia. Iar dacă in antichitate instinctul de conservare naţională a impins
pe regii Dacilor să incorporeze in statul lor pe fra-ţii Geţi din dreapta Du-
nării, in evul mediu şi in timpurile mai noui expansiunea firească a elemen-
tului românesc şi politica prevăzătoare a voevozilor şi regilor români au urmărit
acelaş scop.
Dealtfel niciodată Dobrogea n'a avut legături politice prea strânse cu
statele din sudul Balcanilor. Sub stăpânirea romană ea formă o regiune deose-
bită a provinciei Moesia inferioară, numită Scythia minor ; sub imperiul bizantin
o unitate admistrativă separată. Statul bulgar nu a stăpânit niciodată acest
teritoriu, iar când dominaţia bizantină revine către sfârşitul veacului al X-lea
d. Cr., ţinutul dobrogean îşi păstrează o autonomie cu atât mai mare, cu cât
luptele pentru tron din Bizanţ impiedecă pe impăraţi să-şi exercite intreaga lor
autoritate aici.
In astfel de imprejurări nu poate să ne surprindă incercarea pe care o face Do-
brotici in a doua jumătate a veacului al XIV-lea de a organizâ in regiunea noastră
un stat autonom, şi nici anexarea acestui stat, mai târziu, de către Mircea cel Bătrân,
Domnul Ţării Româneşti, căruia necesităţile politice i economice ale ţării sale îi
inapuneau în mod necondi-ţionat această acţiune.
305
20 Dobrogea
DOBROTICI ŞI MIRCEA CEL B.Ă.TRÂN
Revine marelui nostru istoric, d-1 N. Iorga, meritul de a fi adunat toate informa-
ţiile ce le posedăm astăzi asupra lui Dobrotici i de a-i fi studiat personalitatea
activitatea politică şi militară I).
După cercetările d-sale originea lui Dobrotici nu poate fi bulgărească, cum sus-
ţin istoricii bulgari, căci de o parte numele său nu se intimpină la acest popor, de
altă parte -ţinutul ce 1-a stăpânit nu făceâ parte din statul bulgar, ci depindeâ de
imPeriul bizantin. In orice caz nu se poate constatâ nici o legătură de familie a lui
Dobrotici cu dinastia bulgărească ; iar după ce şi-a câştigat o glorie militară, el a cău-
tat o inrudire in aristocraţia bizantină, iar nu in hoierimea bulgărească.
Prima menţiune despre Dobrotici este din ,anul 1346. La această dată el eră. în
serviciul lui Balica, stăpânit. Cavarna, car fiind solicitat de finpărăteasa
regentă Ana de Savoia, mama lui Ioan V Paleologul, ca să o ajute contra usurpăto-
rului IoaVI răn-Fa-c-uzino, trimite la Constantinopol o ceată de «o mie de oştaşi

aleşi>> su T1 Teodor şi a fratelui său Dobrotici. Pentru serviciile ce i le-a
adus cu acest prilej, cucerind dela Ioan VI Cantacuzino mai multe cetăţi, impărăteasa
Ana îi dă'. lui Dobrotici în căsătorie pe fica ministrului său atotputernic Apokaukos,
titlul de generalisim al armatei bizantine. Cu toate că într'o ultimă ciocnire, la
Selimbria, călăreţii lui Dobrotici sunt invinşi i mulţi dintre ei omoriţi sau prinşi,
el rămâne şi mai departe în capitala imperiului şi numai fratele său Teodor se îna-
poiază acasă cu restul trupei.
In anul următor îl găsim pe Dobrotici 'in oraşul Midia dela Marea Neagră, de
unde cu o ‹ceată mare de tâlhari», cum numeşte Ioan Cantacuzino armata acestuia,
prădează oraşele invecinate. In timpul acesta Cantacuzino se i'mpăcase cu Ioan V
Paleologul şi hotăriră ca impreună să lupte contra lui Dobrotici, care nu voiâ să ce-
deze nici una din cetăţile ce le cucerise şi aveă veleităţi de a deveni independent. Dar
în faţa acestei ameninţări Dobrotici primeşte ofertele de pace ale celor doui impăraţi
astfel este primit »în rândul celor mai vestiţi Romei» 2).
ir-c-e- o aveâ la curtea imperială i-au
Luptele purtate in aceşti doi ani şi situaţ
adus lui Dobrotici un număr de posesiuni, pe cari le-a adăugat celor ce le aveâ mai
dinante şi astfel şi-a format un mic principat, pe care 1-a stăpânit până la moarte,
in calitate de #despot>> — titlu ce 1-a primit dela impăratul bizantin — sau «dominus>>
cum îl numesc unele documente contimporane.
Care erau aceste posesiuni şi cât de intinsă erâ stăpânirea lui Dobrotici?
Un act al Patriarhiei din Constantinopol cu data 1357 arată pe Do-
brotici stăpânind două castele pe mal-ul mării lângă Mesembria, anume
1) Cf. mai ales: Lupta pentru stăpănirea Vidi- caţiilor d-lui Iorga, apărute până atunci, a redactat
nului in «Convorbiri Literare>, XXXIV, pag. 962 autorul acestor rânduri un studiu despre Despo-
urm.; Veneţia in Marea Neagră I. Dobrotici in tatul lui Dobrotici, publicat in «Convorbiri Literare>>
«Analele Academiei Române>>, XXXVI (1914); XL (1906), pag. 680 urm.
Notele unui istoric cu privire la evenimentele din 2 ) Cf. pentru toate acestea Iorga, Veneţia in
Balcani in aceleaşi Anale XXXV (1913); Droits Marea Neagră I. Dobrotici, tle unde am luat şi
nationaux et politiques des Roumains dans la Do- citatele.
brogea, Jassy 1917, pag. 36 urm. Pe baza publi-
306
«Kozeakon>> şi «Emmona>>, pe cari JireCek le identifică cu actualele Kozak-chioi

Emine 1 ).
Din socotelile expediţiunii contelui Amedeu de Savoia, făcută mai târziu contra
lui Dobrotici, rezultă că «despotul>> aveâ reşedinţa la Caliacra 2). In sfârşit călătorul
bavarez Schiltberger, care a trecut pe aici prin 1396, vorbind de cele trei Bulgarii,
a lui Sracimir din Vidin, a lui Şisman din Târnovo i «Bulgaria dela Marea Neagră>>
a lui Dobrotici, arată ca oraş principal al acesteia tot Caliacra (Kallacerka) 3). Scrii-
torii de mai târziu, Chalcondylas i cronicarii turci compilaţi de Leunclavius, mai
pomenesc ca posesiuni ale lui Dobrotici: Varna şi «regiunea vecină zisă Dobritze>> 4).
Dar Schiltberger mai spune că «a treia Bulgarie — deci a lui Dobrotici — e
acolo unde curge Dunărea in Mare>>, iar acte anterioare călătoriei lui arată, că şi Chi-
lia erâ in posesiunea despotului 5).
Rezultă prin urmare că teritoriul stăpânit de Dobrotici cuprindeâ intreg litoralul
Mării Negre, dela Mesembria până la gurile Dunării, cu cetăţile mai principale Varna,
Caliacra i Chilia.

Cât de adânc se intindeă stăpânirea lui Dobrotici in interiorul ţării nu se poate
preciză cu siguranţă. Locuitorii din aceste părti au dat numele de Dobrogea numai
se intinde din Mare până. in băltile Dunării şi in ramificaţiile Balca-
nilor, iar la nord până in munţii Babadagului. Acesta ar fi un indiciu că atâta cu-
prindeă ţara «Dobritze>> şi 1n vechime. Alte oraşe dela gurile Dunării, afară de Chilia,
nu par a fi făcut parte din această ţară, iar Silistra este menţionată in actele con-
timporane ca o posesiune deosebită i ca făcând parte din stăpânirea lui Şişman 6).
llealtfel nici Chilia n'a rămas până la urmă in posesiunea lui Dobrotici. La 1381 _
găsim intr'insa un consul genovez, ceeace dovedeşte că a fost ocupată de Genovezi,
cu cari Dobrotici eră 1n duşmanie i cari au păstrat-o apoi până la 1403 7 ).
E necesar să precizăm vă acest teritoriu nu a fost niciodată 1n stăpânirea ţarilor
bulgari şi nici nu erâ considerat, pe vremea lui Dobrotici, ca teritoriu bulgăresc. Ora-
şele Varna, Cavarna, Emona i altele din apropiere sunt arătate ca ţinând de mitro-
politul grec din Varna, 8) iar intr'un act din 1370 se adaugă acestei mitropolii i locali-
tă-ţile Caliacra, Ecrene, Chilia, Cetatea Albă i Silistra. Imperiul bizantin a avut pe
lângă autoritatea bisericească asupra acestor locuri i o supremaţie politică, exerci-
tată parte (lirect, parte prin reprezentanţi ca Balica i Dobrotici.
11
In momentul când Dobrotici reuşiă prin luptele sale i prin relaţiile strânse cu
curtea imperială dela Constantinopol să-şi formeze ţara care i-a păstrat numele, in
vecinătatea lui se petreceau evenimente importante.
1) Miklosich-Milller, Acta patriarch. Const., I, 5) Iorga, <<Convorbiri Literare», XXV, pag. 576.
pag. 367, nr. CLXVI. Cf. JireCek, Geschichte d. 6) Cf. titlurile lui Mircea cel Bătrăn la Iorga, Chilia,
Bulgaren, pag. 320. pag. 62. Onciul, Titlul lui 11fircea cel Bătrăn în
2) Iorga, in <<Convorbiri Literare>>, XXV, pag. 576. «Conv. Liter.>> XXV — XXVII nu studiază
3) Ed. Laugmantel, pag. 52 ; Cf. JireCek o. c., titlurile privitoare la Dobrogea.
pag. 324 ; Iorga, Chilia i Cetatea Albă, pag. 51 7) Iorga, Chilia, pag. 52.
şi Dobrotici, pag. 1047. 8) Pentrti această expediţie v. Jireek, o. c.,
a) Iorga, Chilia, pag. 51.
307
20*
• Statul bulgar sub conducerea slabă a -ţarului Alexandru se desmembrează, unul

dintre fii săi, Sracimir, luind -ţinutul Vidinului, unde s'a proclamat ca «ţar>> inde-
pendent. Celălalt fiu, Şişman, la moartea părintelui său, nu moşteneşte, prin urmare,
decât partea de mijloc a Bulgariei, cu capitală Târnovo.
Astfel împărţită, Bulgaria este ameninţată din toate părţile. La nord eră regele
Ungariei, Ludovic cel Mare, a cărui politică imperialistă urmăreă cuceriri în dreapta
Dunării; la sud Turcii, cari incă dela 1363 ajunseră în valea râului Mariţa.
Regele ungar a găsit momentul binevenit de a năvăll peste Dunăre în 1365;
el cucereşte Vidinul, ia prizonier pe Sracimir şi infiinţează în locul -ţaratului separa-

tist bulgar un «banat>> unguresc al Vidinului, unde misionari catolici si îneep o intinsă
propagandă pentru eonvertire.
In acelaş timp celălalt -ţar bulgar, Şişman, eră i el amen.inţat de pericolul tur-
cesc, care eră tot atât de aproape de graniţele sale, ca i de ale imperiului bizantin.
Pentru salvarea creştinilor amenin-ţaţi, papa îneearcă, în 1365 o cruciată, pusă
sub conducerea lui Ludovic al Ungariei. Dar numai un singur aliat, regele Petru I

din Cipru, îneepe ostilităţi contra Turcilor, pe câtă vreme Ludovic atacă, cum am
văzut, pe Sracimir, urmărind supunerea Peninsulei Balcanice puterii sale. In acest
scop el intră în legături şi cu i'mpăratul bizantin Ioan V şi cu contele Amedeu de Sa-
voia, vărul acestuia. Impăratul bizantin crede că o in.trevedere personală cu Lu-
dovic ar puteâ aduce mari foloase cauzei sale şi de aceea se hotărăşte să facă o călă-
torie în Ungaria. La Buda cei doi suverani cad uşor de acord: Ludovic promite tot
concursul său contra Turcilor, iar impăratul se arată dispus să se convertească la re-
ligia catolică impreună cu poporul său '). La intoarcerea spre casă Ludovic petrece
pe limpărat până la Vidin, de unde acesta s'a indreptat spre Varna. Dar ajuns aiei,
Impăratul este prins i arestat de Dobrotici 2 ).
Nu cunoaştem ce motive 1-au determinat pe Dobrotici să trateze în acest mod
pe fostul său protector; în orice caz ofensa adusă impăratului a indignat atât de rnult
pe aliaţii săi, îneât îneă în Ianuarie 1366 papa publică o cruciată pentru liberarea
impăratului prizonier. Dar şi de astădată un singur om a rămas să ducă greul luptei:
contele Amedeu de Savoia.
In fruntea unei frumoase armate i ajutat de corăbii veneţiene i genoveze, con-
tele atacă din Iunie până toamna târziu castelele lui Dobrotici de pe malul Mări%,
cucerind mai multe din ele i ajungând până în faţa Chiliei 3). Numai Varna, unde
se află prizonierul, a putut rezistâ, i atunci, apropiindu-se iarna, contele a îneeput
tratative de pace. La aceste tratative a luat parte şi Şişman, care se pare că a fost
cel ce a Indemnat pe Dobrotici să aresteze pe impărat, care unit cu ambiţiosul rege
al Ungariei devenise periculos pentru. amândoi. In tot cursul lunei Noemvrie se ur-
mează între contele Amedeu şi cei doi aliaţi un schimb des de scrisori i solii, la cari
se adaogă intervenţia oraşelor Mesembria şi Arhial şi a patriarhului din Constanti-
nopol. Rezultatul fit că impăratul a fost liberat, iar la trecerea prin capitala
în 1367, contele a fost primit în mod strălucit de impărat şi populaţie.
pag. 325 şi Iorga, Lupta pentru cucerirea Vidinului 2 ) Iorga, Ibidem; JireC;ek o. c. p. 325.
în «Convorhiri Literare», XXXIV, pag. 970 urm. JireCek, /. c.; Iorga, în <<Conv. I.iter.» XXV
1 ) Hurmuzachi, Docum. I 2 p. 128. p. 576.
308
DOBROTICI ŞI MIRCEA CEL BĂTRAN
Din acest războiu Dobrotici, după câte putem inţelege din cele intâniplate mai
târziu, nu a ieşit deloc păgubit din punct de vedere teritorial i nici din punct de ve-
dere moral. Dimpotrivă el sa apropiat şi mai mult de familia imperială, căsătorind
pe o fiică a sa cu Mihail, fiul impăratului Ioan V, pentru care a i incercat in 1374
să cucerească coroana Trapezuntuluil). Prin aceste legături el sa aprpoiat tot mai
mult de aliaţii creştini, despărţindu-se de şişman, care ameninţat de Unguri a inceput
să incline spre o politică turcească. i în adevăr, in 1368 acesta sprijinit de o armată
turcească inceareă să smulgă dela Unguri Vidinul, care n'a putut fi salvat decât prin
intervenţia la timp a lui Ludovic cel Mare i a lui Vlaicu Vodă, Domnul Tării Ro-
mâneşti ').
Dar după inlăturarea pericolului turcesc, Vlaicu-Vodă, căruia dela inceput nu-i
conveniâ intemeierea banatului unguresc de Vidin în coasta ţării sale i nici înlătu-
rarea lui Sracimir, cumnatul său, a atacat Vidinul i 1-a cucerit pentru sine. De aici
un războiu Sintre el i regele Ludovic, al cărui rezultat a fost victoria lui Vlaicu, des-
fiinţarea banatului de Vidin, şi restabilirea lui Sracimir in vechile sale posesiuni.

0 scrisoare a regelui Ludovic precizează că liberarea lui Sracimir sa făcut «pe chezăşia
lui Laicu-Yodă i a lui Dobrotici)> 2 ), ceeace dovedeşte şi mai mult că acest din urmă
eră unul dintre membrii cei mai bine văzuţi ai alian-ţei creştine.
Dar cu_ toată politica sa...filobizantină şi creştină, Dobrotici se vede amenin-ţat
in 1373 de un pericol, care urmăriă să-i răpească cele mai importante din posesiunile
sale. Genovezii, stăpâni pe o bună parte din porturile Mării Negre, incep un războiu
contra lui, spre a ocupâ Chilia. Războiul a durat până la 1381 când Genovezii reu-
sesc să_pună definitiv mâna pe Chilia, şi sa continuat şi după aceia până la 1386,
când abiâ liniştea se restaSiieşte in aceste părţi.
Tratatul de pace insă nu sa putut incheiă decât în Maiu 1387. La această clată
Dobrotici nu mai trăiă i actul a fost semnat de fiul i urmaşul său Ivanco. In afară de
Chilia acesta nu piercleă alte cetăţi, in schimb promiteâ să protejeze pe Genovezi pe
uscat i pe apă. Deasemenea se indatoră să primească în ţara sa un consul genovez
să deâ locul cuvenit pentru loggia i biserica genoveză. Se mai acordâ Geno-
vezilor libeŢtat_e_a_exportului de grâne şi numai in caz de foamete şi dacă nici alţi străini
DU vor exportâ atunci, grânele vor puteâ fi oprite de a ieşi din ţară. Mărfurile geno-
veze vor plăti taxe vamale de 1% la intrare i la ieşire, dar vor fi scutite de vamă
metalele pre-ţoase (aurul i argintul), mărgăritarele, giuvaerele, corăbiile i mărfu-
rile de tranzit. Genovezii aşezaţi in -ţară nu vor plăti impozite. In schimb teritoriile
lui Ivanco nu vor mai fi atacate de corăbii genoveze sau in serviciul Genovei 3).
Dar abiâ terminat războiul cu Genovezii i pentru Ivanco se iveşte un nou pericol:
Turcii. Cât a trăit Dobrotici, stăpânirea lui n.'a fost neliniştită de aceştia, dar in anul
1387 sultanul Murad, care dictă acum in nordul Peninsulei Balcanice, îi cere şi lui
Ivanco i lui şisman să-1 ajute intr'o expediţie ce o proiectâ contra Sârbilor. Deşi
ei refuză, nu-i găsim nici de partea Sârbilor. Cu toate acestea Sârbii bat pe Turei
la PloCnic şi atunci sultanul dă ordin, ca armatele sale să-i atace in acelaş timp pe
') Iorga, Lupta p. cucerirea Vidirtului, p. 983-4. şi Cetatea Albă pag. 54, de unde am luat toate
2) Iorga, ibidem, p. 987. informaţiile asupra lui.
3) Tratatul este analizat de d-1 Iorga în Chilia
309

DOBROTICI 51 MIRCEA CEL BĂTRÂN
amândoi. lvanco s'a apărat bine contra atacului turcesc şi incercarea acestora de
a-i cuceri Varna nu izbuteşte. Şişman 'insă n'a indrăznit să se opună Turcilor şi-şi
oferă închinarea. Sultanul îi cere drept chezăşie Silistra, pe care -ţarul bulgăresc
o promite, dar fără să se ţină de cuvânt. Atunci oştile turceşti pornesc contra lui, îi
cuceresc nu numai Silistra, dar şi capitala (Târnovo), Şumla i Nicopole, în urma căror
pierderi Şişman se supuse definitiv Turcilor ').
Infrângerea lui Şişman şi ocuparea Silistrei de Turci constituiau o ameninţare
gravă nu numai pentru Ivanco, dar i pentru Ţara-Românească. Domnul acestei
ţări, Mimca. c_el_Bătrân, s'a văzut deci silit să ia toate măsurile dictate de împrejurări
spre a ţine cât mai departe pericolul turcesc. Iar aceste măsuri au fost, în primul rând
cucerirea Silistrei, care eră fortifica-ţia cea mai importantă de pe malul bulgăresc al
Dunarn si domină vadul de trecerein Ţara-Românească ; In al doilea rândppaz,e&Do-
brogei — a ţării <<Dobritze>>, cum numeşte un cronicar turc teritoriul rămas dela
Dobrotici — şi care prin litoralul mării i prin bălţile Dunării prezintă o reală
piedecă înaintării turceşti şi în acelaş timp un drum sigur expansiunii comerciale

a Ţării-Româneşti.
111
Se pare că Domnii Ţării-Româneşti incepuseră incă înainte de Mircea cel Bătrân

să-şi indrepteze privirile asupra Dobrogei. Şi aceasta erâ natural din momentul în
care aceşti Domni ocupau sudul Basarabiei, iar comerţul ţării luase, mai ales dela
Vlaicu-Vodă, o desvoltare economică mai insemnată.
De sigur că această desvoltare economică a fost mult favorizată i de activi-
tatea comercială a Genovezilor în Marea Neagră, cari prin faptul că puseseră mâna
pe porturile dela gurile Dunării şi dela mare, promovaseră, intr'o măsură necunoscută
inainte, exportul de grâne i de alte produse din Ţara-Românească. şi Moldova.
Ca o urmare a acestei propăşiri econ.omice trebuie să considerăm nu numai frecventa
intrebuinţare a monetei de aur bizantină, e_erperui, în comerţul românesc 2), dar şi
inceputul monetăriilor naţionale din Ţara-Româ'nească şi Moldova 3 ). In adevăr cele
dintâi monete naţionale au fost bătute in Ţara-Românească in timpul domniei lui
iar în Moldova sub contimporanul său Petru 1 Muşat şi ele au avut
menirea de a facilitâ tranzacţiile comerciale.
Tot pentru acest motiv Domnii munteni sunt atraşi în mod natural tot maî
mult spre mare, fapt care îi determină să ia incă de timpuriu o atitudine hotărită
contra inaintării turceşti.
Am văzut că în anul 1368, când Turcii uniţi cu Şişman incercară să cucerească
Vidinul, Domnul muntean Nlaicu-Vodă a sărit să-1 apere şi a reuşit să impiedece căde-
rea lui în mâinile musulmanilor.
Câţiva ani în urmă, el sus-ţine cu armele pe principii creştini din Balcani, cari au
căutat să se opună inaintării turceşti în valea râului Mariţa, în lupta dela Cirmen
i) Iorga, Chilia, p. 63-4; JireCek o. c. p. 241-2. 3) Moisil, Contribuţiuni la istoria mottetăriei ro-
2) Cf. privilegiul dat de Mircea cel Bătrân ne- mâneşti în «Bulet. Societ. Numism. Rom.», XII
gustorilor din Braşov în 1413 la Hurmuzaki-Iorga, (1915), p. 12 urm.
Docum. XV. 1 p. 8.
310
DOBROTIC1 ŞI MIRCEA CEL BATRÂN
(1371). Dar după infrângerea suferită de creştini aici, Ylaicu-Vodă este nevoit să
incheie pacea cu Sultanul ').
Urmaşii săi au avut i ei prilejul să se amestece in treburile din sudul Dunării,
in scop de a impiedecă inaintarea Turcilor. 0 menţiune de cronică turcească arată,
că in anul 1387 Turcii au pus mâna «pe castelele i cetă-ţile acelea, pe care altădată,
trecând Dunărea, le ocupaseră Muntenii în Bulgaria>> 2 ). Deşi această menţiune nu
se referă direct la teritoriile rămase de pe urma lui Dobrotici, totuş nu poate
privi numai oraşul Silistra, pe care ai noştri aveau interes să nu-1 lase să cadă in mâi-
nile Turcilor, ci i alte localităţi dela Dunăre i probabil şi dela mare, ameninţate de
musulmani.
şi in realitate în timpul acesta Tara-Românească cuprindeâ un număr insemnat
de teritorii atât in dreapta Dunării, cât i în regiunea deltei şi la Marea Neagră.
Dovadă despre aceasta este titlul ce-1 purtâ an, _1387.
Intr'un act el se intitulează nu numai ipare voevod si Domn a toată Tara-Românească,
_
ban al Seyerinului si «herteg» de Amlas si Făgăraş, dar si stăpân peste «ţările tătăreşti»,

peşte «amândouă
_ malurile Dunării până la Marea cea Mare» si
Dacă prin «ţările tătăreşti» se inţelege sudul Basarabiei, stăpânirea Silistrei
a ambelor maluri ale Dunării până la mare arată că i oraşele i cetăţile dunărene
dela Silistra până la mare, impreună cu gurile Dunării erau ale lui. Natural afară
de Chilia, care erâ a Gehovezilor.
Deşi aceste teritorii nu coincid cu intreagă ţara lui Dobrotici, este evident că
drumul spre mare erâ in mâna Domnului muntean. Probă indiscutabilă că ţinta
urmărită de inaintaşii săi, a fost nu numai adoptată de Mircea, dar i realizată
incă din primii ani ai domniei sale.
Insă posesiunea acestor teritorii transdunărene erâ foarte ameninţată de Turci,
cari aveau şi ei interes să le cucerească, spre a-şi puteâ asigurâ inaintarea in valea
Dunării. Pentru ei insă deocamdată cea mai mare importanţă o prezintâ Silistra,
a cărei posesiune le-ar fi putut inlesni mult această inaintare. Teritoriile de pe ţărmul
mării şi dela gurile Dunării, deci Dobrogea propriu zisă, nu intrau incă in prevederile
sultanului.
Deaceekt i in titulatura lui Mircea aceste două categorii de teritorii sunt speci-
ficate in mod separat: de o parte Silistra, de altă parte Dobrogea, indicată sub numele
de «ţările lui Dobrotici».
In. acest mod găsim exprimată posesiunea teritoriilor transdunărene in
două documente, unul din 1390 şi altul din 1391. Mircea se intitulează in aceste docu-
mente de o parte «despot al ţărilor lui Dobrotici» terrarum Dobrodicii (lespotus,
de altă parte «Domn al Silistrei>> Tristri Dominus 4).
Nu avem nici un izvor contimporan poată lămuri in ce chip prin ce
mijloace a intrat Mircea in stăpânirea « -ţărilor lui Dobrotici». Ştim numai că Ivanco,
fiul lui Dobrotici, trăiă in acest timp, i deci este de presupus, că Domnul muntean,
ingrijorat de succesele sultanului la Dunăre şi convins de neputin-ţa lui Ivanco de
1) Iorga, Geschichte d. rum. Volkes, I, p. 274. 4) Cf. Hurmuzachi, Docum. I 2 p. 322 şi 334;
2) Iorga, Chilia, p. 64. Iorga, Chilia, p. 62; Onciul, Titlul lui Mircea, in
3) Actul este publicat în Ciparin, Arhiv. p. filol. <<Conv. Liter.>>, XXV, p. 1011.
şi ist. 1867 p. 77 urm.
311
DOB ROTICI SI MIRCEA CEL .BĂTIUN
a-şi apără ţara, a profitat de un momen.t favorabil i şi-a impins hotarele până la
mare.
Cât priveşte Silistra, după ce a ocupat-o, probabil dela Şişman, în 1387, o pierde
din nou în anul urtnăra., când i-o cuceresc Turcii. Aceştia insă n'o pot păstră decât
pu-ţin timp, căci încă în 1390 o găsim iarăş în mâna lui Mircea.
Este interesant de observat, că el reocupă această cetate tocmai după marea
infrângere pe care a suferit-o în bătălia dela Cosovo, în 1389. Consecvent politicii
tradiţionale a Domnilor munteni, Mircea a dat şi el în această luptă tot sprijinul
său creştinilor, cari insă au fost complet infrânţi i Turcii au ocupat intreagă Serbia
până la Dunăre. Cum noulsultan, Baiazid I, urmăriă să cucerească, după acest succes,
malul bulgăresc al Dunării, Mircea s'a grăbit să pună mâna pe Silistra, spre a
impiedecă pe Turci de a trece de aici în Muntenia în vederea unei expediţii de răzbu-
nare contra sa.
Dar şi Şişman aveâ mare interes să poseadă această cetate, căci deşi eră vasal
sultanului, nu renunţase cu totul la idea de a-şi recâştigă independenţa. De aceea

în anul următor atacă şi el Silistra.
Această concuren-ţă a Domnilor creştini pentru stăpânirea cetăţii dela
Dunăre a uşurat mult cucerirea ei de către Turci. In. anul 1393 Baiazid I, după ce
a bătut în mai multe locuri pe Şişman i i-a cucent toate cetăţile m-ai importante,
intre cari i Sofia, pune din nou mâna pe Silistra, măcelăreşte garnizoana, i cu a-
cest prilej desfiinţează în mod definitiv -ţaratul bulgăresc. şişman dispare deacum
din istorie, iar ţara sa devine paşalâc turcesc.
După aceste succese sultanul pleacă în Asia. Mircea profită de absenţa lui şi
atacă din- nou Silistra. Atuno Baiazid I se decide să termine si eu acest principe
creştin. In anu1. 1194e1 intreprinde impotriva lui Mircea o mare expediţie de răz-
bunare, invadând cu armatele sale Ţara-Românească. Deşi la Rovine Mircea reuşeşte
respingă atacul turcesc, totuş el nu poate rezistă multă vreme şi se retrage spre
Argeş, capitala ţării. Dar ş de aici este nevoit să plece, căci Turcii reuşesc să ocupe
intreagă -ţara i boierii, la cererea sultanului, aleg • un alt Domn, pe Vlad I. In
acelaş timp Turci cuceresc şi cetăţile dela Dunăre ale Ţării-Româneşti-,-Giurgiul
Turnu-Măgurele, în care pun garnizoane turceşti.
Este de sine înţeles, că din momentul în care Turcii ocupară. Ţara-Românească
şi aveau în fruntea ei un Domn vasal, ei au pus mâna şi pe posesiunile româneşti din
dreapta Dunării, adică. Dobrogea, căci Silistra o luaseră încă din 1393. De aceea Vlad I
nu mai pomeneşte în titlul său aceste posesiuni, iar Mircea insuş, în tratatul de
alianţă ce-1 incheie cu Sigismund al Ungariei la Braşov în 1395, nu le mai
aminteşte 1). Dovezi evidente că aceste teritorii nu mai ţineau de Ţara-Românească.
Avem insă o ştire precisă că în timpul acesta Ivanco, fiul lui Dobrotici, trăiă
şi încă în fostele sale posesiuni 2 ). Am puteâ deci să presupunem, că sultanul luându-le
dela Munteni, le-ar fi restituit acestuia în calitate de vasal.
Dar Mircea, deşi pribeag, n'a incetat de a incercă să-şi reocupe tronul i să
libereze Ţara-Românească de sub Turci. AliatcuSigismund atacă în 1395 pe Vlad
1) Cf. Hurmuzachi, Docum. I 2 p. 374-5 şi 2) Iorga, Chilia, p. 55; Schiltberger, o. c., p. 52-3.
p. 359-361.
312
DOBROTICI ŞI MIRCEA CEL BĂTRAINT
şi garnizoanele turceşti dela Dunăre, dar fără vreun rezultat apreciabil. In anul
următor Sigşnd să Rrovoace o adevărată cruciată. contra Turcilor, dar
in bătălia etiniisucn nou o mareînnee. Aceste insuccese
nu erau de natură să slăbească situaţia lui Vlad I in Ţara-Românească şi astfel el
se poate menţine in domnie. Abiă. in 1397 Mircea, ajutat de voevodul ardelean Şţi,14r,„
1-a putut inlătură şi ocupâ din nou tron-
Natural că Baiazid n'a putut lăsâ nerăzbunată inlăturarea Domnului pus de el
şi deci în acelaş an a atacat pe Mircea. Rezultatul expediţiei sale şi al luptei ce a
avut-o probabil in Teleorman, nu sunt destul de bine cunoseute. Fapt este că Domnul
muntean şi-a păstrat şi mai departe tronul şi, ceeace este mai interesant, şi-a recâştigat
şi posesiunile de peste Dunăre după ce cu ocazia acestei expediţii pierduse Silistra.
In adevăr 'intr'un document din .119.22.eapare vechiul titlu al lui Mircea, amintitor •
al stăpânirii Dobrogeii şi de acum inain.te pân.ă la moartea lui Baiazid ea rămâne

în mâinile lui.

Este greu de crezut, că Mircea şi-a putut păstrâ tronul şi recâştigă posesiunile
transdunărene, ca suveran independent. Situaţia aceasta nouă i faptul că după 1397
Baiazid nu 1-a mai atacat nu -se pot explicâ decât prin cuar.ea lui către,.sultan.
că în realitate aşâ a fost ne-o dovedeşte atitudinea lui Mircea in luptele pe care
Baiazid a trebuit să le poarte cu Tătarii lui Timur-Lenk, câţiva ani in urmă.
După relatările cronicarilor turci, in bătălia Turci şi Tătari1g..4a,gaza
a 1 tp.a.rf şjp..1.1ţernic contingent de armată.ron4n.ească, trimis de Mircea
în ajutorul lui Baiazid. Romacet inu numai prin bravura lor, ci şi
prin statornicia cu care au susţinut cauza sultanului. Pe câtă vreme diferiţii coman-
danţi turci, influenţaţi de succesele mereu crescânde ale Tătarilor, au părăsit rând
pe rând pe Baiazid trecând la Tătari, Românii au continuat să lupte singuri de
partea sultanului, i numai când sa constatat că bătălia este definitiv pierdută.',
s'au retras de pe câmpul de luptă 2).
Pentru ca Mircea să trimită un ajutor atât de puternic sultanului şi intr'o ţară
atât de indepărtată, trebuiă ca el să fi ajuns vasal al sultanului şi să nu fi putut să
se sustragă dela o indatorire ca aceasta. Iar i.n această situa-ţie faţă de Turci, nu este
de mirare să fi recâştigat şi Dobrogea, după cum rezultă din titulatura sa din
acest timp.
Situaţia sa de vasal explică şi rolul insemnat ce 1-a avut, după moartea lui Baiazid,
in luptele pentru tron ale fiilor acestuia.
Cât timp a domnit Soliman, fiul mai mare al lui Baiazid (1402--1411), Mircea
a putut să-şi păstreze Dobrogea in calitate de vasal; şi informaţii sigure din anii
1403, 1409 şi 1410 arată că stăpânea şi gurile Dună.rii şi litoralul mării 3). Iar după
ce a ajuns sultan al doilea fiu, Musa, cu concursul efectiv al lui Mircea, stăpânirea
Dobrogei îi erâ şi mai mult asigurată. Numai când Musa a fost înlocuit de fratele
său mai mic _31situatia lui Mircea a devenit dificilă, mai ales că el a
căutat prin toa e mijloacele să acţioneze contra lui Mahomed.
1) Pentru toate acestea cf. Iorga, Geschichte d. 3) Iorga, Cronicele turceşti ca isvoare ale istoriei
rum. Volkes, I, p. 290 urm. Românilor în <Qknalele Acad. Rom.*, Seria 111 tom.
2) Iorga, Chiliâ p. 68 urm. IX p. 3.
313
DOBROTICI ŞI MIRCEA CEL BĂTRA.N
Atitudinea aceasta a avut de urmare o expediţie a noului sultan contra lui Mircea.
Ea s'a făcut in anii 1416/17. Armatele turceşti au invadat mai intâiu în Dobrogea
au cucerit cele două cetăţi mai importante de aici: Isaccea i Enisale. Apoi sultanul
a trecut Dunărea i a ocupat i cetăţile de pe malul stâng: Giurgiu, Turnu-Măgurele
şi, probabil, Severinul. Din acest moment Mircea n'a mai putut rezistâ i a trebuit
să ceară pace. El pierde definitiv Dobrogea, iar cetăţile de pe malul stâng al
Dunării devin raiale turceşti Posesiunile transdunărene mai apar odată in titulatura
fiului său Mihail, la anul 1418, dar de sigur nu mai reprezintă decât o amintire,
păstrată in tradiţia cancelariei muntene.

Urme despre stăpânirea lui Mircea in. Dobrogea ne-ai rămas foarte pu-ţine, după
cum, dealtfel, sunt puţine orice alte urme medievale. In orice caz două tezaure de
monete româneşti din acel timp, ce s'au găsit in două localităţi deosebite ale Dobrogei,
sunt dovezi sigure i eviden.te atât ale stăpânirii politice româneşti asupra acestei
regiuni, cât şi ale relaţiilor comerciale cu Tara-Românească.
Unul din aceste tezaure a fost descoperit pe dealul Bădila, de lângă satul Nicu-

liţel (jud. Tulcea) ş cuprindea aproape 6000 de monete de argint — ducaţi — dela
Mircea, amestecate cu monete de argint de ale lui Petru I Muşat al Moldovei i de ale
lui Ludovic cel Mare al Ungariei 2). Găsirea impreună a acestor monete contimporane
este o probă de circulaţia lor simultană ; iar localitatea unde s'au descoperit fiind aşezată
î'n apropiere de drumul cel mare care treceâ din Basarabia, prin vadul dela Obluciţa
(Isaccea) in spre mare sau spre Bulgaria, însemnează că monetele acestea au format
odinioară capitalul unui negustor care făceă tranzacţii cu Ţara-Românească.
Al doilea tezaur a fost descoperit in apropiere de Silistra i cuprindeă un număr
de câteva sute de monete bulgăreşti dela Şişman i Sracimir, amestecate cu monete
deale Domnilor munteni Vlaicu-Vodă, Radu I, Dan I şi Mircea. Compoziţia lui este
o probă de circulaţia 'impreună a acestor monete, dintre cari cele româneşti sunt
caracteristice prin faptul că provin dela toţi Domnii munteni, cari au avut legături
cu Dobrogea. Iar locul unde s'au găsit fiind aşezat pe celălalt mare drum comercial
care duceâ prin vadul Silistrei n.e dă indica-ţia, că ele au servit pentru tranzacţii comer-
ciale pe această direcţiune.
Politica Domnilor munteni de expansiune spre Dunăre şi mare a fost întreruptă
de năvălirea turcească, contra căreia după moartea lui Mircea urmaşii săi n'au mai
putut reacţionâ cu succes. Ea insă rămân.e, ca i anexarea vremelnică a Dobrogei
in timpul lui Mircea, una din ac-ţiunile cele mai strălucite din trecutul nostru i care
in mod natural a revenit după ce poporul românesc s'a liberat complet i definitiv
de sub vasalitatea turcească.
Efigiile monetare ale lui Mircea cel Bătrân.
') Cf. Iorga, Gesch. d. rum. Volkes, I, p. 302-3. dinastiei Basarabilor, p. 40 urm. Cf. Anuarul inst.
2 ) Moisil, Monetăria Tării Române.şti în timpul de ist. naţ. Cluj, III p. 146 urm,
314
RSBOIUL PENTRIJ IND.EPENDENŢĂ
A_NEXA_REA DOBROGEI
DE
G. D. PETRESCU
Directorul şcoalei normale de b ăeţi, Constanţu.
Să nu se pară curios sau ca o lipsă de patriotism, cân.d se spune că răsboiul pentru

neatârnare nu a fost pregătit de către gen.eraţia de atunci ; ci, dacă am intrat în răs-
boiu, aceasta s'a datorit unui concurs de imprejurări venite din. afară. Este foarte ade-
vărat că, după revolu-ţia lui Tudor 'Vladimirescu, una din preocupările patrioţilor
eră in.tocmirea unei Constituţiuni. Inceputurile în această privinţă s'au făcut în Mol-
dova, prin un proiect de Constituţie, alcătuit în anul 1822, după vederile inaintate
din Europa occiden.tală.
Pe timpul alcătuirii Regulamentului s'a redactat în Ţara Românească un memoriu
asupra dorin.ţelor naţion.ale. Intre cele 25 de puncte ale memoriului se cereă: unirea
Principatelor in.tr'un singur stat, care să fie neatârnat de Turcia; cârmuirea acestui
Stat să fie incredinţată unui principe din damiliile domnitoare în Germania de sus»;
principele şi moştenitorii să primească credin.ţa ortodoxă i să se recunoască Ro-
mâni.
In acelaş timp şi în Moldova se manifestau tendinţe de unire sub un principe din
dinastiile occidentale. In comisiunea pentru alcătuilea Regulamentului organic al
Moldovei, vistiernicul Iorgu Catargiu propuse unirea ambelor Principate sub o sin-
gură domnie, cu rezerva ca prin.cipele acestui n.ou Stat să nu aparţină nici uneia din
cele trei Puteri vecine: (Austria, Rusia i Turcia).
Cu privire la neatârnarc, se găsiă i modalitatea, spre a nu rămâne păgubită
Puterea suzera-nă, Turcia. Sc va inmână Turciei o sumă de bani, eare sumă va pro-
duce o dobândă ce ar egalâ cu tributul ce Poarta primiâ din ambe1e Principate.
Dar, atât proiectul de Constituţie cât şi memoriile au rămas numai nişte docu-
mente despre cugetarea politică a boerilor progresişti din aceâ vreme.
Aruncându-ne privirile In trecut, vom inţelege şi mai bine lipsa de pregătire a
ideii pentru independenţă.
In epoca aşâ zisă
_
eroică.
_
a neamului nostru, adică intre 1300--1601, poporul ro-
mânesc a -dus aici, la Dunăre, cele mai in.verşunate lupte finp-otriva uraganului turcesc,
apărând crucea i civilizaţia împotriva barbariei i a semilunei. Cum aceste lupte s'au
purtat in cea mai mare parte de către Români singuri con.tra unui popor ce ven.iă
în numele unei religii şi cu o organiza-ţie militară superioară celei europene, erâ firesc să
ne plecăm în faţa duşmanului.
315
a ţtsPeti c,s!,
Ìtot.asţ*
RĂSBOLUI, PENTRU INDEPENDENŢĂ ŞI ANEXAREA DOBROGEI
Insuş,Ştefan, cât a fost de mare, a -trebuit să ren.unţe la idea de independenţă,

sfătuind, la moarte, pe fiul său Bogdan să se pUnă sub protecţia puterii oto-
mane.
Deacum Mainte, dacă s'au mai dat lupte contra Turcilor, aceasta sa făcut cu
scopul ca să scăpăm de o stăpânire păgână i asupritoare pen.tru a intră sub ocrotirea
unei puteri cretine Si cel dintâiu, care a căutat să-şi indrepte privirile aiurea, a fost
Petru Rareş, care, în naivitatea lui, se an.gajă să prindă pe Sultan.ul Soliman cel Mare
şi să:f "Predcâ viu sau mort aliaţilor, cari, mai naivi decât dân.sul, credeau aşă ceva.
Cel ditaiu care a inaugurat o politică filo-creştină şi care sa pus in serviciul acestei
cauze până la jertfă, a fost Mihaiu Viteazul i această polkică filo 7 germană a fost
continuată de către: Radu Şe7ban', 'Ma'teiu Basarab, Mihnea Radul, Şerban Cantacu-
zin.o i chiar iscusitul C. Brâncoveanu, care, cu toată pruden.ţa sa, a trebuit să plă-
tească cu capul.
Dacă Ţara-Românească care, prin aşezarea sa intre Austria izgon.ită dela Rin,
ce-şi căută o nouă faţadă politică, işi indreptează privirile către Imperialii Habsburgi,

acelaş lucru aveâ să-1 facă i Moldova in. timpul Movileştilor şi mai ales când Polonia
ajunge sub con.ducerea invingătorului dela Hotin., «marele Sobieski».
această incredere in noul luceafăr al Poloniei, care a salvat Viena, aveâ s'o
plătească cu capul marele cronicar Miron-Costin., care se temeâ ca din luptele duse
intre cei puternici din jurul hotarelor noastre să nu se pun.ă «ţenchi» acestor
-ţări.
Şi când in urma infrângerii dela Pultava a leului nebiruit, sau închisului dela
Tighina, sa dovedit că o mare putere se ridică, atun.ci Moldovenii se dau prin in-
vă-ţatul Dimitrie Cantemir Ţarului Petru- cel Mare, care garan.tă autonomia ţării.
Apoi, când insă Muntenii au gustat din amărăciunile un.ei stăpâniri austriace, mai
apăsătoare decât cea turcă, iar Moldoven.ii au suferit incălcă.rile armatelor ruse şi
s'au convin.s -că Muscalii rămân tot muscali si in «haine nemţeşti», atunci boerimea din
ambele Principate n'a avut alt ideal decât punerea Principatelor sub ocrotirea mai
multor Puteri.
Astfel, dela 1770 până la inceputul secolului al XIX-lea, aceasta este dorinţa
Ţărilor române. Deaceea, deaci in.ainte, se constată o răceală faţă de Rusia i ori de
câte ori aceasta ocupâ Prin.cipatele, nu ne mai observâ bucuria i manifestările de
altă dată faţă de trupele Puterii protectoare; iar când in 1812 ni sa furat Basarabia,
intreaga boerime din această provincie şi-a pă.răsit bunurile, -vânzân.du-le pe preţuri
derizorii, pen.tru a veni în Moldova de dincoace de Prut. Nu cu mai puţină durere
stăpânirea militară rusă a fost resimţită in Principate şi, dacă se con.stată oarecare
simpatie, aceasta se manifestă numai faţă de persoana civilizatului i liberalului
Chiselev.
_
Iar, după golirea Prin.cipatelor de armatele de ocupaţie, ura impotriva Ruşilor
sa dat pe faţă. Cin.e nu-şi aminteşte de lupta eroică dintre literatura timpului impotriva
Regulamen.tului organic i a Con.sulilor ruşi, cari ajunseseră de o insolen-ţă revol-
tătoare ?
Se suprimă cursul de istorie naţională al lui Kogălnicean.0 la Academia Mihăileană ;
Grigore Alexandrescu, pentru fabula «Lebăda i Puii Corbului» este inchis ; titlul re-
vistei «Propăşirea* tăiat, iar un giuvaergiu, pentrucă în vitrină se găsise un inel cu
316
RĂSBOWI, PENTRU INDEPENDENŢĂ ŞI ANEXAREA DOBROGEI
iniţialele N. L. 1 ) (n.aţionalitate şi libertate) a fost închis. Numai aşâ ne expli-

căm ura nestinsă impotriva Ruşilor a patrio-ţilor exilaţi, cari rătăceau pe tă-
râmuri străine i depun.eau cele mai neobosite sforţări pe lângă Apuseni pentru
deschiderea porţilor patriei. Şi când Apusenii au să deschidă campania din
Crimeea, tabă.ra otomană, erâ plină de revoluţionarii dela 1848, cari aclamau
puterea suzerană în care sperau realizarea Unirii, bineinţeles, sub suzeranitatea
Porţii.
Unirea i dinastia erau dorinţele principale exprimate in adun.ările naţionale,
numite Divanurile ad-hoc, după ce Rusia a fost izgonită din Principate, cu regula-
mentele ei cu tot.
Dacă cei mai mulţi nu se gândiau la indepen.denţă i -nu doriau in curând realizarea
ei, aceasta o făceau din temerea că Principatele, formând un Stat independent, acest
Stat ar puteâ fi mai uşor cucerit in primul rân.d de către Rusia sau de către Austria.
in afară idea unei independenţe pentru Români nu făcuse progrese mai mari,
tot din aceleaşi considerente. Puterea care s'a opusynai mult acestei idei a fost Anglia,

dar duşmana cea mai odioasă, ca totdeauna, a fost Austria, care se lăudă că Napoleon
al III-lea, protectorul Unirii, ne-a oferit Austriei in două rânduri, in schimbul Veneţiei
şi apoi in sehimbul unor teritorii german.e ce s'ar alipi la Franţa, dar că ea, generoasă,
a refuzat.
Şi cu toate acestea, aceea care a grăbit realizarea independenţei noastre a fost
insă'ş puterea suzerană, Turcia.
In urma răsboiului Crimeii, când Rusia este scoasă din Principate, se lasă
acestora putinţa ca, in aşă numitele Divanuri ad-hoc, să-şi exprime dorinţele. Aceste
dorinţe desbătute in congresul dela Paris aşezau -ţările române pe nişte baze şubrede,
fără prinţ străin, fără unire puternică, ci un fel de produs ce aveâ imediat să se sfarme
la cea dintâiu ciocnire. Pe lângă aceasta, Principatele erau puse sub protecţia colectivă a
celor şapte mari puteri. Şi, dacă s'a reuşit a se realiză unirea in persoana lui Cuza-
Vodă, aceasta făcută cu incălcarea prevederii Constituţie, aveâ să ţină numai cât va
domni Cuza, urmând ca în urmă Prin.cipatele să-şi aleagă, iarăş ca mai inainte, fiecare
domnul său.
Turcia cea no-uă, Turcia reformatorilor Mahmud al II-lea şi Abdul Medgid, apu-
case pe un drum nou: reformă militară din temelie, iar ca ideal politic, imperiu unitar.
Când imprejurările sunt n.eprielnice pentru turc, el cade in fatalismul oriental, iar
când dimpotrivă, are oarecari succese, atunci fatalistul devine- un idealist infocat
acest ideal in imaginaţia Turcului nu mai găseşte margini; mai mult incă, el devine
orgolios, arogant i insolent. Aşâ, in urma răsboiului Crimeii, respirâ Turcia tauzi-
malului 2 ) .
Purtarea Turciei faţă de domnii deatunci, Barbu Ştirbei şi Grigore Ghica, pur-
tarea ei din timpul luptelor pentru Unire, a făcut ca simpatiile câştigate in paguba
Rusiei să şi le piardă, iar aceasta să n.0 mai prezinte un pericol pentru Români. i un
luptător al timpului, Bolintineanu 3 ), a intrevăzut clar când spuneâ că intr'un. viitor
1) D. Bolintineanu, Nepăsarea de patrie, de re- mâniei, pag. 15.

ligie şi dreptate. 3 ) D. Bolintineann, România roahă la Austro-
2) N. Iorga, Răsboiul pentru Independenţa .Ro- Maghiari.
317
RĂ SBOIUL PENTRU INDEPENDENŢĂ SI ANEXAREA DOBROGEI
apropiat, să n.0 se pară curios dacă, pentru realizarea dorinţelor noastre, ne vom in-
dreptâ iarăş către Rusia. şi cu toate acestea, Cuza-Vodă i cei dimprejurul său au
avut, prin dibăcia lor, o atitudine demnă i au făcut, după cum spune d-1 Iorga 1),
ca politica de ofense faţă de Prin.cipate să inceteze, fiin.d 1nlocuită chiar cu o
covârşitoare i neaşteptată prevenien.ţă. Mai mult încă: Serbia, Grecia i Muntenegrul
invidiau situaţia privilegiată. a Principatelor.
Intr'adevăr, in urnia răsboiului Crimeii scapă i Serbia de protectoratul rusesc
şi, deasemenea, auionomia îi este garan.tată de marile puteri. Dar libertatea Serbiei

Fig. 90. Kurgan-Vizir, 1828: de Hector de Be'arn (pl. 12). <, Acad. liom.».
erâ cu mult mai restrânsă decât a Principatelor-Române, pentrucă o garnizoană

turcă erâ instalată în. Belgrad. Principe erâ blândul Alexandru Caragheorghevici, adus
după alungarea lui Miloş Obrenovici (1842) din cauza firii sale despotice. Sârbilor
li se pării, după 1856, că pacificul Alexandru este prea plecat i slugarnic faţă de Turci.
Astfel în 1858 îl alungă i aduc pe bătrânul Miloş. Minusculul Munte-
negru, deş1 ocupase portul An.tivari şi dobândise indepen.denţa (1858), erâ totuş
nemulţumit.
Deasemenea, in Grecia, unde se făcuse o schimbare de dinastie 1n persoana re-
gelui Gheorghe, din casa de Danemarca, erau nemulţumiri. Grecii aşteptau numai
prilejul unui conflict pentru a smulge dela Turcia Tesalia i Epirul. Rusia lucrâ in
acest scop, incurajând şi trimiţând in Serbia arme.
1 ) N. Iorga, Răsboiul pentru Independerila Rornânici, pag. 18.
318
RĂSBOIUI. PENTRU INDEPENDENTĂ ŞI ANEXAREA DOBROGEI
Toate privirile erau indreptate către Cuza-Vodă, considerat de vecinii săi primus
inter pares. La Constantinopol eră mare ingrijorare de relaţiile guvernului sârbesc
cu Cuza. Turcii erau convinşi că aceştia urmăresc independenţa României i a Serbieil).
Păreă că eră gata să se pornească ofensiva pe frontul balcanic, când Cuza-Vodă,
pe de o parte cun.oscând planurile Rusiei, pentru a că.rei politică eră acuzat, pe de altă
parte, având de pus în practică atâtea i atâtea reforme, a crezut de cuviin-ţă să amâne
inceperea
Această amânare aveă să-i fie fatală.: a fost detronat în Februarie 1866.

«Acad. Rom».
Fig. 91. Isaccea, 1828, de Hector de 13rn (pl. 13).
0 coaliţie de oameni politici au crezut acum momentul favorabil de a aduce la

indeplinire ultimul punct din hotărârile Divanurilor ad-hoc: principele străin.
La abdicărea lui Alexandru Ioan Cuza, Statul alcătuit prin unirea celor două
Principate 'incă nu eră aşezat in formă constituţion.ală; unirea nu eră recunoscută
ca intrupare politică a celor două -ţări întrun singur Stat, ci numai ca un.iune perso-
n.ală i administrativă, admisă." in mod provizoriu, atât cât va trăl Cuza.
Regele Carol a fost primul domnitor care a luat titlul de «Domn. al României»
Constitu-ţia promulgată de el a fost actul de con.stituire a Statului unitar, România.
l) N. Iorga, Răsboiul pentrit Independenţa României, pag. 19-20.
319
RĂSBOTUL PENTRU INDEPENDENŢĂ ŞI ANEXAREA DOBRO GEI
Alegerea unui prinţ străin mai implică in sine i speran.ţa grăbirii realiză.rii in.depen-
den.-ţei, căci un prinţ dintr'o din.astie apuseană nu va suferi multă vreme situa -ţia de
vasal al Sultanului.
Astfel, in.că cu ocazia alegerii din. 11 Februarie a comitelui de Flan.dra, Poarta
protestă imediat contra acestei alegeri i cerii in.trun.irea unei conferinţe a Puterilor
garante; ea cereâ ca alegerea să se facă., conform convenţiunii, de către o Adun.are
la Bucureşti i alta la Iaşi, precum se făcuse in 1859.
Conferinţa Puterilor garante, cerută. de Poartă, se intruni la Paris şi începi-t
în ziva de 10 Martie st. n., şedin-ţele sale. In deliberările Con.ferinţei, plenipotenţiarii

Turciei i Rusiei nu admiteau alegerea unui prinţ străin i cereau măsuri prin care
această dorinţă să fie zădărnicită.
Plen.ipotenţiarii Fran.-ţei, An.gliei şi Italiei susţineau dorinţele Românilor; cei ai
Austriei şi Prusiei observau o atitudine rezervată. Chiar in timpul desbaterilor
Conferinţei, Carol de Hohenzollern a primit să urce treptele Tron.ului domn.esc.
Dar noul Domn intâmpină mari dificultă-ţi, pân.ă ce alegerea sa a fost recunoscută.

Turcii puneau condiţii grele pentru recunoaşterea lui Carol I-iu, mustrat că nu
a trecut pe la Constantinopol: Principatele, <Tarte integrantă a I mpărăţiei Sultanului»
deşi cu anumite «privilegii i drepturi», vor trebui să declare că «legăturile de vasali-
tate cu Poarta>> nu vor fi atinse. Domnul, căruia-i lipseâ incă degalitatea cerută>>,
va merge imediat la Poartă pentru a primi un firman de numire, special, fără drept
de moşten.ire. El nu va puteâ incheiă tratate, nu va intreţine relaţii oficiale cu cele-
lalte Puteri, nu va bate monedă decât doar cu semnul formal al vasalităţii.
Iar pentru a intimidâ, se ingrămădiau in Bulgaria guvernată de Midhat-Paşa,
trupe la Dunăre, făcând un lagăr la Rusciuc '). Faţă de această presiun.e exercitată
din partea Turciei, s'a răspuns prin concen.trarea armatei române.
Infine, după grele dificultăţi, după lungi şi anevoioase n.egociaţiuni, ajutaţi de
Franţa contra puterilor adverse,— Turcia, Rusia şi Austria, — s'a ajun.s la recun.oaş-
terea alegerii de către Puterea suzeran.ă şi a Puterilor garante.
Ion Ghica, până atunci insărcinat a in.treţin.e la Constantin.opol n.egociaţiunile
cu Poarta, a dus la bun sfârşit afacerea recunoaşterii Principelui de către Puterea
suzeran.ă. Prin un schimb de scrisori intre marele vizir şi Domnitor se in.deplini forma-
litatea recun.oaşterii reciproce. Prin scrisoarea vizirului (primită'. in 7 Octomvrie),
Poarta recun.oşteă domnia Principelui Carol ca principe ereditar in lin.ie directă; iar
Prin.cipele, în răspunsul său (dat la 8 Octomvrie), recunoşteâ suzeran.itatea Sultanului
asupra Principatelor-Unite (Turcia nu admiteâ numele de România) in condiţiunile
specificate în ambele scrisori. Cu vizita făcută apoi Sultanului la Con.stantin.opole
(12-18 Oct.), care primi pe Domn.itor capeun principe de sânge, cu onoruri excepţio-
nale, s'a 'inchis chestiun.ea recunoaşterii. Puterile garante au remis apoi Porţii note
identice pentru recun.oaşterea domniei Principelui Carol (8 Ianuarie 1867).
Deşi bine primit, dar jignit prin recunoaşterea situa-ţiei mai sus amintite, această
umilinţă nu o puteâ uitâ.
<<Revolta inchisă contra ei a fost deacum inainte un motiv de acţiune anti-tur-
cească, la noul Domn. Indepen.denţa, care decurgeâ din. 'insăş aşezarea lui pe tronul
') N. Iorga, Răsboiul pentru Independenţa României, pag. 26.
320
RĂSBOIUL PENTRU INDEPENDENTĂ ŞI ANEXAREA DOBROGEI
românesc, deveni, pentru vasalul a cărui voinţă fusese ingenunchiată, o chestie per-
sonală, la care această fire mândră ţineâ prin toate fibrele fiinţei sale morale.
<,Dar din caracterul Domnului român erâ pregătirea înceată, răbdătoare, siste-
matică a faptelor sale. Deaceea imprejurările din vecini nu-1 scoaseră din aşteptarea
pânditoare, care e deacum inainte nota domin.antă a politicei lui exterioare. Ceeace
Prusia lui de acasă fusese faţă de Austria, atât de urâtă la Berlin, dar iinşelată până
în ultimul moment, va face cu el această. Turcie, ale cărei preten-ţii nu se răzimau
măcar pe o adevărată putere, ci pe iluziile un.ei închipuiri bolnave» i).
Dacă prin abdicarea forţată a lui Cuza, în. 1866, idea pentru independenţă se
amână, tot acelaş lucru 1J1 1867 se va petrece şi în Serbia. Turcia sfătuită de Franţa
cedează în chestia cetăţilor, iar în Septemvrie acelaş an., garnizoana turcă evacuează
Belgradul.
Cu toate concesiile fă.cute Serbiei, aceasta nu renunţă la răsboiul contra Tur-
cilor, bineînţeles, cu colaborarea României. Cu Grecia la 1868, a incheiat o
colaborare militară; cu România nu se ştie precis, căci Carol I-iu duceâ o politică

prudentă, mai ales că data aceasta Napoleon. al III-lea n.e erâ. ostil.
Totuş, prinţul Mihail desfăşură o propagandă in vederea în.ceperii răsboiului.
Oprit un moment de diplomaţia rusă a face declaraţia de răsboiu, această amânare
i-a adus un sfârşit şi mai tragic decât lui Cuza: la 10 Iunie 1868, a căzut sub gloan.-
-ţele unor asasini, la Topcider.
Cu toate că România a refuzat oferta de alianţă. a Greciei, care căutâ să ia pen-
tru dânsa iniţiativa in. locul Serbiei, care aveâ acum pe Milan, un tânăr, şi cu toate de-
claraţiile guvernelor române de loialitate, nu s'a grăbit intru nimic realizarea dorinţelor.
Din contră, Turcia, sub pretext că se că.ută proclamarea regatului-român şi că se
ocrotesc bandele bulgare, rein.cepe vechea politică de ofense şi de şicane, refuză titlul
de dtomânia», moneda, decoraţiile, jurisdicţia con.sulară, dând paşapoarte turceşti
Românilor şi mergând până la pretenţia de a fixâ malu1 stâng ca hotar fără
nici o împărtăşire la apele fluviului. Această pornire pătimaşe erâ indreptată de Aus-
tria i de Anglia prin ambasadorii lor la Constantin.opol.
Izbucnind răsboiul franco-german, lucrurile trebuiră să ia altă'. intorsătură.
Atunci Rusia găseşte momentul să rupă piedicile ce i se impuseră prin tratatul
dela Paris, pentru a-şi reluâ libertatea de acţiune în Marea Neagră. Cu această hotă-
râre, ca şi cu aceea de a se reven.i de că.tre Puteri asupra nerodnicei idei a Unirii Prin-
cipatelor, punându-se doi hospodari în locul prinţului României, de care şi Franţa
ar fi voit să se scape, primind propunerile făcute de D. Brătianu lui Emile Olivier
în favoarea colonelului N. Bibescu, o declaraţie oficială rusească se produse chiar
în acest sens la 19 Octomvrie 1870.
pe când la Londra se recunoşteă noua situaţie ce şi-o acordase, iar Austro-
Ungaria se in.stală ca stăpână a Dunării, pe când Sârbii se inarmau cu ştirea Rusiei,
privind spre Bosnia şi Herţegovina, — România, de teamă să nu devie obiect de com-
pensaţie pentru Austria sau Turcia, respingeâ hotărât că ar urmări independenţa.
Pe lângă aceasta, situaţia se înrăutăţi prin aceă demonstraţie n.ecugetată contra colo-
niei germane, care-şi serbâ în sala Slătineanu (Capşa) triumful definitiv asupra Franţei.
1) N. Iorga, Răsboiul pentru Independenţa României, pag. 29.
321
??.1 Dobrogea
BASB01 UL PENTRU INDEP ENDENŢĂ Şi ANEXAREA DOBBOGEI
Cu mare greutate Donmul a renunţat la abdicare, graţie stăruin.-ţelor lui Lascăr Ca-
targiu, care luă locul lui Ion Ghica, destituit i acuzat de complicitate cu manifestanţii.
Cu toate asigurările date de noul guvern. la Poartă, că se vor respecta conştiin-
cios în afară tratatele, toate Puterile, in criza românească, cereau in.terven.ţia turcă
şi eventualitatea despărţirii celor două ţări. Chiar Bismarck erâ entuziast pentru pro-
punerea ultimei soluţii şi cereâ intervenţia pentru a se plăti la Bucureşti creditorii
germani inşelaţi de falitul intreprinzător de căi ferate Strusberg.
Pe când eram adăpaţi cu umilinţe, idealul sârb işi desface din n.ou aripele 1):

A cad. .Rom.
Fig. 92. Fântâna din Babadag, 1828, Adolf Meyer.
nu se vorbiă decât de Piemontul Slavilor de Sud. Toată atenţia diplomaţiei, preocu-

pată de noua fază ce se desemnâ, se indreptă exclusiv asupra Serbiei. Milan Obre-
novici, in 1872, face o că'lătorie pe Dunăre, in Rusia. In lipsa lui se dau serbări, la
care luă parte şi lumea oficială. Se vorbiâ până şi de o acţiune contra Austro-Ungariei
de o unire cu Croaţia. Nici vorbă de călătoria de omagiu la Con.stantinopol.
Anul 1873 aduse o mare şi neaşteptată schimbare. Diplomaţia austriacă, suge-
rând idea unirii Serbiei cu Bosnia şi Herţegovin.a, Milan, in dispreţul indignă.rii po-
porului său, face in sfârşit drumul la Constan.tinopol.
Astfel Serbia işi pierde rolul conducător. Atunci Muntenegrul incearcă să treacă
la el direcţia, dar in curând i acţiunea acestui mic principat fu 'inglobată in marea ac-
ţiune a Austriei contra Rusiei.
N. Iorga, Răsboiul pentru Independenţa Rornâniei, pag. 37.
322
RĂSBOILIL PENTRU INDEPENDENŢĂŞI ANEXAREA DOBRO(E1
Impăratul Francisc Iosif, in. luna Maiu 1875, apărîi ca un adevărat Cesar 1) al
Răsăritului, pe bordul unei splendide flote in portul Cataro, iar Nichita se grăbi să-1
intâmpine. A doua zi după această solemnă prezen.tare a « Tarului celui adevărat>> isbuc-
niâ, pentru motive de o importan-ţă foarte redusă, aceâ răscoală a Bosniei i Herţegovinei.
acum, se inţelege dela sine, cine au fost provocătorii acestei răscoale, deşi Rusia
de multă vreme trimeteâ agenţii săi şi arme pentru Serbia. 11/Ionarhia dualistă işi
aruncase ochii asupra provinciilor revoltate.
La inceput diplomaţii noştri nici nu bănuiau ce proporţii vor luă răscoalele; dar,

Acad. Rom.
Fig. 93. Constanţa, 1828, de Heetor de Warn (pl. 42).
când se văzîi cu ce putere creşte focul i că mişcarea s'a intins i in Bulgaria, in părţile
Filipopolului, o mare ingrijorare cuprinse pe politicianii noştri: atât guvernul lui
Lascăr Catargiu cât i Camera dedeau declaraţii că vom respectă o strictă'. neutra-
litate. Deasemenea şi programul următorului guvern al Generalului Florescu erâ tot
aşâ de pacific i de partizan al neutralită-ţii. Deatunci se puteâ vedeâ că răsboiul nu se
va puteă face cu un minister con.servator. El nu s'ar fi putut face cu atât mai mult cu
cât partidul incepeă a se dezagregâ după cinci ani de guvernare, iar opoziţia liberală
deven.eă tot mai violen.tă.
In timpul acesta Sultanul Abdul-Azis erâ omorât i inlocuit cu Murat al V-lea, un
incapabil până la imbecilitate, in timpul căruia a avut loc omorârea consulilor din
') N. Iorga, Răsboiul pentru Independenta României, pag. 42.
323
RĂSBOIUL PENTRU INDEPENDENTĂ. ŞI ANEXAREA DOBROG-'EI
Salonic, iar bandele de başbuzuci masacrau populaţia bulgară. Atrocităţile bulgare

au contribuit la pierderea sprijinului politicii en.gleze, care dela inceputul secolului
apără integritatea Imperiului . otoman. Acum Rusia merge mai departe: trimite
pe generalul Cernaiev ca să ia conducerea bandelor de răsculaţi.
Noul guvern, primul liberal dela 1871 incoace, prezidat de Manolache Epureanu,
cu Kogălniceanu la externe, face un pas mai departe: Kogălniceanu, după ce mai
intâiu ceruse printr'o notă Porţii acordarea titlului de România, în schimbul pără.sirii
oricărei alianţe, oricărui gând de agresiune, cere dreptul de reprezentare diplomatică, a
conven-ţiei de comerţ, a celei poştale i telegrafice, a paşapoartelor, delimitarea in-

sulelor dunăren.e, precum i interzicerea amestecului, prin străinătate, a Turcilor in
afacerile particulare ale României.
Tot el, mai târziu, explică Puterilor europene că guvernul român nu poate să
rămână in.diferent la strigătele de durere care pleacă de pe malul drept al Dunării.
Europa s'a mişcat la ştirile exagerate de prigonire contra Evreilor în România;
oare măcelurile din Orient nu merită puţină atenţie in locul unei tăceri insultante?

Această. tăcere România, oricât i-ar fi de modestă situaţia, n'ar şti să o păstreze
mai indelungat. Opinia publică s'a pron.unţat, massele se agită, «un mare partid po-
litic» a şi luat atitudine, armata română freamătă sub jugul disciplinei sale, dorind a
luă parte la luptă.. Şi,intr'o altă circulară, el adaugă că guvernul ar puteâ să părăsească,
sub presiunea curentului de idei, atitudinea păstrată până acum.
Negreşit că această atitudine aşă de cavalerească a lui Kogălniceanu aveâ să-i
atragă căderea lui şi, in curând, a intregului guvern. Sub noul guvern, prezidat
de I. C. Brătianu, care erâ adevărata expresie a partidului liberal, la Ministerul de
externe se instală profesorul Nicolae Ionescu, care aveâ să joace rolul de impăciuitor.
Intre acestea, luptele intre Sârbi şi Turci continuau cu furie. Cu toată cutezanţa
lui Cern.aiev, cu tot entuziasmul soldaţilor sârbi, Turcii inaintau spre Belgrad. Rusia
speriată se adresă pentru ajutor Austro-Un.gariei,cu care la Reichstadt se inţelesese
asupra prăzii: după izbân.dă. Monarchia să-şi ia Bosnia şi Herţegovina, iar Rusia,
trecând Dunărea, să păşească la ocupaţia părţii sale: Bulgaria. Anglia insă intervine
pentru impăciuire, propun.ând a se -ţine o con.ferinţă la Constantinopole.
In timpul acesta la Constantinopole se făceau din nou schimbă."ri: Sultanul 1Vlurat
al V-lea erâ inchis, ca nebun, i înlocuit cu Abdul Hamid al II-lea. De altă
parte puterea erâ în mâna ulemalelor ignorante şi a fanaticilor, cari purtau
pe străzile Constantinopolului placarde pe care sta scris: Serbia, România şi Mun-
tenegru să redevie provincii turceşti, iar Marile Puteri să facă jurământ solemn că
nu se vor mai amestecâ în afacerile Turciei. Turcii In.să trebuiră să primească un
armistiţiu, dar in actul ce-1 acordau se arătă şi speranţa că. Puterile vor impiedecă
Principatele de a trimite insurgen-ţilor ajutorul pe care Ruşii îl cereau dela neutra-
litatea n.oastră. 2).
Grija cea mare, care preocupâ pe politicianii noştri şi mai ales pe Domnul Ro-
mâniei erâ pentru Basarabia. Rusia, care se consideră liberată de cătuşele tratatului dela
Paris, se va mulţumi ea numai cu restabilirea prestigiului ei în Orient ? uitase Basarabia ?
1) N. Iorga, Răsboiul pentru Independenţa Ro- 2) N. Iorga, ibidem, pag 55.

mâniei, pag. 53.
324
RĂSBOIUL PENTRU INDEPENDENTĂ. şI ANEXAREA DOBROGEI
Astfel, la sfârşitul lui Sep-temvrie 1876, Brătianu, insoţit de o deputaţie, fu trimis la

Livadia, spre a salută pe Ţarul sosit acolo cu principele Gorceacov, cancelarul
cu contele Ignatiev, ambasadorul dela Con.stantiri op-oTe—şi spre a se pune
in-ţelegere cu privire la răsboiu.
Deputaţia român.ă fu primită cu distincţie, iar in privinţa răsboiului s'a admis, in
principiu, incheierea unei convenţiuni pentru trecerea armatei ruseşti prin România.
In Noemvrie veni la Bucureşti secretarul lui Ignatiev, anume Nelidov, cu un
proiect pentru conven-ţie. Acesta insă nu aveă delegaţie oficială. In vreme ce tratările
urmau in secret, s'au luat măsuri pentru pregătirile de răsboiu. Rezervele chemate
la concentrarea de toamnă fură menţinute sub steag, regimente noui fură create şi
Camerele au votat creditele necesare pentru armată.
In.trucât Brătianu se intorsese dela Livadia cu siguran-ţa dureroasă că ni se va
răpi Basarabia ; intrucât Nelidov nu dădeă un răspuns limpede, ci numai că Rusia va
găsi un mijloc de in-ţelegere care, fără să ne angajeze explicit, va indepărtă dela
România toate pericolele ce s'ar puteâ indreptă asupra ei de pe urma incheierii

acestei convenţii i că garantează siguranţa i individualitatea politică a Statului
roirân în marginile lui, dacă ar puteâ fi amenin.ţată de pe urma trecerii trupelor
iuseşti, semnarea conven-ţiei aveâ să fie amânată până in ajunul declarării răsboiului
intre Turci şi Ruşi, când aceştia aveau să propuie lucruri mai acceptabile.
Intre acestea, plenipotenţiarii marilor Puteri se intruniră. la Conferin.ţă, la Con-
stantinopole, spre a deliberâ la reformele de introdus in Imperiul otoman, pentru asi-
gurarea păcii.
Guvernul român trimise la Constantinopole pe Dimitrie Brătianu, in misiune
specială, pe lângă Conferin-ţă, cu următoarele cereri: recunoaşterea neutralităţii Ro-
mâniei ; in caz de răsboiu intre Turcia i una din Puterile garante, celelalte Puteri să-i
prescrie linia de conduită. ; i Conferinţa să determine Poarta a cedâ României partea din
Delta Dunării ce a aparţinut Basarabiei. Pe lângă cabinetele marilor Puteri, gu-
vernul român a făcut demersuri pentru recunoaşterea neutralităţii.
Dar numai Austro-Ungaria, recomandâ-nd o strictă neutralitate, promiteâ să
susţin.ă cererile României; celelalte Puteri au dat răspunsuri evasive. Lipsită de spri-
jinul Puterilor garante, România câştigă mână liberă de acţiune.
La intrunirea Conferinţei dela Constantinopole, noul sultan Abdul Hamid al
II-lea răspunse, după sfatul liberalului Midhat-Paşa, numit mare vizir, prin procla-
marea unei Con.stituţiuni care acordâ drepturi egale inaintea legii pentru toţi cetăţenii,
cu libertăţi constituţionale europene. Faţă cu această constituţie liberală, Poarta res-
pinse propunerile de reforme ale Conferinţei. In noua con.stituţie otomană nu existâ
nici o clauză care să fixeze intinderea Imperiului alături de cuprinsul Statelor tri-
butare. Se vorbeâ numai de provincii privilegiate i de şefii provinciilor privilegiate,
al căror statut rămâneâ să fie elaborat.
Din parlamentul otoman, un fel de comedie, cu jumătate din membri creştini.
făceau parte şi şefii provinciilor privilegiate.
Ignatiev, incă inainte de intrunirea Conferinţei, declarase că va părăsi conferinţa.
dacă Guvernul otoman vine cu Constituţia.
El chiar prezentă planul de organizare al unei Bulgarii. Toate incercările de me-
diaţie ale Angliei au rămas zadarnice. Turcia erâ părăsită până şi de Anglia «calea
325
RĂSBOIUL PENTRU INDEPENDENTĂ. ŞI ANEXAREA DOBROGEI
armelor a devenit o necesitate>>, ziceâ Gorceacov mai târziu. Pen.tru opinia publică
din. România, vestea violării auton.omiei române fu ca o lovitură de trăsnet. In urma
acestei violări, guvernul român trimise o n.otă de protestare la Poartă, declarând că
n.oua Constituţie a imperiului otoman atinge poziţia internaţională a Statului
român, stabilită prin capitulaţiuni şi tratate. Protestând formal contra violă.rii
aduse drepturilor n.a-ţiun.ii român.e, Principele, considerând legătura 'intre România şi
imperiul otoman ca ruptă prin atitudinea Porţii, socoti sosit momentul pentru a se
'incheiă convenţia cu Rusia şi hotărî mobilizarea armatei.
«Când la 1866 Principele Carol luă congediu dela regele Wilhelm I, pentru a plecâ
în România, acesta îi ziceâ că nu ar fi de demnitatea unui Hohen.zollern de a se pune
sub autoritatea Sultanului. Principele a răspuns că va recun.oaşte pentru moment su-
zeranitatea turcească, în.să cu gândul de a se liberâ de ea, cucerind pe câmpul de bă-
taie neatârn.area ţării ce 1-a ales. In vederea acestui ţel şi-a format oastea ce voiâ
s'o ducă la biruinţă» 1). Şi cân.d răsboiul erâ la poartă, nimeni nu aveă mai multă
in.credere în oastea român.ă decât Domnitorul insuş, creatorul ei. «Eu am deplină in.-

credere în tânăra mea armată care arde de dorinţa de a se ară'tâ...».
In.ainte de semnarea con.venţiei, Principele chemă la un consiliu pe fruntaşii po-
litici, spre a le cere părerea asupra atitudinei României în răsboiul dintre Rusia şi
Turcia.
Consiliul s'a adu.nat la 2/14 Aprilie. Ion Ghica erâ pentru neutralitate, căutând să
nu fie jignită Puterea suzerană; Dimitrie Ghica mergeă pân.ă a se ocupâ Prin.cipatele
de trupe austriace; A. G. Golescu cereâ inţelegerea cu Turcii pentru apărarea grani-
ţelor; Manolachi Costaki Epureanu admiteâ, ca şi Costache Bozianu, permiterea tre-
cerii armatei ruseşti, dar fără cooperare; iar Kogălniceanu erâ pentru o neutralitate
definitivă apărân.du-ne contra ambelor oştiri şi numai în cazul unui atac din partea
Turciei să facem alianţă cu Rusia. Principele, I. Brătian.0 şi C. A. Rosetti erau ferm
hotărâţi pentru convenţia cu Rusia. Peste două zile Kogălniceanu, con.vins de Bră-
tianu şi de către Principe pentru incheierea convenţiunii cu Rusia, fu numit ministru
de Externe în locul lui Nicolae Ionescu, care demisionase, fiind pentru neutralitate
şi primi in.sărcinarea să 'incheie convenţia pregătită de Brătianu incă dela finele anului
1876. La 4/16 Aprilie fu semnată convenţia prin care guvernul român asigurâ armatei
ruseşti, destinată a intrâ în Turcia, libera trecere prin România şi tratarea cuvenită
unei armate amice, în condiţiunile stipulate; iar guvernul rus se obligâ să respecte
drepturile politice ale Statului român conform legilor Ţării, cum şi să menţină şi să
apere «integritatea actuală a României», dar numai, «pentru ca nici un inconvenient
sau primejdie să nu rezulte pentru România din faptul trecerii trupelor ruseşti pe
teritoriul ei». Această din urmă stipulaţie, aveâ în vedere partea din Basarabia cedată
Moldovei de Rusia prin tractatul dela Paris, a cărei eventuală reanexare, în schimbul
unei despăgubiri peste Dunăre, erâ în in.tenţiunile intrucâtva manifestate ale diplo-
maţiei ruseşti. In.că inainte de ratificarea convenţiunii prin. Corpurile legiuitoare,
conform legilor Tării, Ruşii trecură Prutul în mai multe locuri, în 12 Aprilie,
in.dreptându-se prin proclamaţii că.tre locuitori, ca i cum ar fi intrat în cine ştie ce
provincie asiatică fără organizaţie, fără guvern, fără Suveran. legitim.
') D. Onciul, Din Istorin României.
326
RĂSBOWL PENTRU INDEPENDENTĂ, ŞI ANEXAREA DOBROGEI
La trecerea Ruşilor, Poarta răspunse invitând pe Domn dn puterea articolului

26 din tratatul dela Paris şi paragrafului 3 din articolul VIII al convenţiei dela 19
Fig. 94. Moseheia din Mangalia, 1828, de Heetor de Bearn (pl. 41) . Acad. Rom.
August 1858>> sâ colaboreze militar cu Abdul-Cherim, coman.dantul trupelor trimise

spre Nord, pentru asigurarea apărării teritoriului Principatului,
327
Kogălniceanu răspunse Marelui Vizir că «n.0 se porunceşte unui Hohenzollern».

Până la intrunirea Camerelor convocate pe ziva de '14/26 piilie, Con.siliul de
minitrii a deschis un credit pentru mobilizarea armatei şi Principele a dăruit din
caseta sa particulară 100.000 lei pentru a se plăti ofiţerilor pe prima lună, indemni-
tatea de răsboiu incă n.evotată de Cameră. Principesa făceă pregătirile pentru ingrijirea
răniţilor, studiâ organizarea spitalelor i intocmirile Crucei-Roşii, devotându-se acestei
opere de Doamnă cu toată dragostea unei adevărate mame a ostaşilor.
La deschiderea Corpurilor legiuitoare, discursul tron.ului arătă că străduin.ţele
pe lângă puterile garante, pentru a obţine recunoaşterea neutralităţii, au ră.mas

fără rezultat, deci trebuiâ a feri cu orice preţ şi cu orice sacrificiu, ca România să
nu devină teatrul răsboiului.
Parlamentul, trăgând linia de urmare a guvernului, conduita va aveâ să dea
mijloacele pentru a se puteâ face fa-ţă răsboiului.
«Cât pentru Mine» incheiă Domnitorul «fiţi sigur că-Mi voiu face datoria.
Din ziva când m'am suit pe Tron, ilustrat prin atâţia mari şi glorioşi Domn.i, cugetă-

rile lor au deven.it marea gân.dire a domniei Mele: reinălţarea României, implinirea
misiunii sale la gurile Dunării şi, mai presus de toate, men-ţinerea drepturilor ei, «ab
antiquo», apărarea integrită-ţii hotarelor sale. Şi intru indeplinirea acestei sfinte da-
torii, fie bine incredinţată -ţara Mea că, in capul junei i bravei noastre armate, voiu
şti a plăti cu persoana Mea». Hotărârea de a in.tră in ac-ţiune erâ clar exprimată în
acest cuvânt de deschidere: programul erâ răsboiul.
Cu mare majoritate, convenţia fu confirmată de Cameră şi Senat.
Camera a votat apoi 10 milioane lei pentru trebuin.ţele armatei. Mobilizarea
fiind terminată la 26/8 Aprilie, Domnitorul luă comanda superioară a armatei,
concentrată in putere de 50.000 oameni i 180 tunuri; mili-ţia şi garda naţion.ală, cu
aproape 70.000 de oameni, nu erau chemate sub steag.
Când Poarta află de 'incheierea convenţiei cu Rusia, hotări destituirea vasalului
revoltat; cel puţin, intâiu, faţă de agentul la Constan.tinopol, al rebelului. 0 depeşe
prinsă spuneâ că ar fi vorbâ să se ocupe Calafatul, Turnu-Măgurele, Olteniţa şi Bar-
boşii — de acesta din urmă se vorbia ca să fie făcut bază de operaţie, — să se distrugă,
căile ferate şi să se meargă pân.ă la ocuparea Bucureştilor. In aceeaş zi Turcii in-
cepură ostilită-ţile, trăgând din Vidin asupra bateriilor române din Calafat; bateria
Ştefan cel Mare răspunse deschizând focul asupra Vidinului.
Au urmat apoi focuri asupra bateriilor româneşti din Olteni-ţa şi dela Islaz, care
au răspuns trăgând in bateriile duşmane. După aceste prime ostilităţi, prin care Poarta
insăş a rupt legăturile cu România, Corpurile legiuitoare au votat in 9/21 Maiu mo-
ţiunea de independenţă.
In aceeaş şedin.ţă s'a votat, ca primul act de neatârnare, proiectul de lege pentru
instituirea Ordinului «Steaua României». In ziva următoare, in care se serbă aniver-
sarea suirii pe tron a Prin.cipelui, Independen-ţa fu proclamată in mod solemn. Nici
una dintre Puterile garante n'a voit să ne recunoască independenţa, iar Andrassy, _
care
tot timpul ne măgulise şi ne asigurase de protecţia austro-maghiară, s'a demascat
prin răspunsul său: «România e liberă să se apere şi atât». Iar ziarele maghiare,
mai cu seamă Kelet, nu găsiau cuvinte mai insultătoare şi ameninţări, pen.trucă am
indrăznit să ne scuturăm lanţurile.
328
S'a mers până acolo să n.i se spună că un regiment de hon.vezi ar ajunge să ne

arunce î.n Dunăre.
Armata rusă trecuse dela 12/24 Aprilie Prutul i î.n.ain.-tă foarte greu. Această in-
cetineală se datorâ pe de o parte timpului ploios, iar pe de alta lipsei unui plan bine
chibzuit. Faţă de inceata inaintare a armatei ruseşti, trupele n.oastre au trebuit să
păzească hotarul Dunării pe toată lungimea i să se instaleze în număr suficient la Bar-
boşi pentru a păzi podul de peste Siret, singura legătură cu Moldova, apoi la Olten.iţa
Vidin, pe unde Turcii inten.ţionau să treacă in. -ţară.
Pe când se luau asemenea măsuri, răspunzând cu succes focurilor turceşti, Marele

Duce Nicolae, fratele-Ţetrului_sosiă la Ploesti in ziva de 2/14 Maiu.
Jursul lungii convorbiri, Marele Duce, din cauza insuficien.ţii trupelor de care
dispuneâ, şi-a manifestat dorin-ţa că i-ar prinde bine un ajutor românesc. Răspunsul
fu foarte precaut: Românii -ţineau garnizoane la Olteni-ţa i Giurgiu, până la venirea
Ruşilor, dar pe urmă oastea princiară se va retrage in Oltenia. Pentru o adevărată
colabora-ţie, dorită cu cea mai mare căldură, trebuie insă o in-ţelegere cu cartierul

gen.eral. Deasemenea, pentru o colabora-ţie comun.ă erâ şi generahrl. Nepotcoitcinski,
şeful de stat major din. 1849, sub con.ducerea lui Paschevici 1).
Pe cân.d conducă.torii armatei ruseşti arătau asemenea dispoziţii prieteneşti,
bătrânul şi brutalul _ Gorcg.cov, ca i Ignatiev, provocătorul răsboiului, arătau o
n.eincredere pârTa dispre-ţ in " oştirea noastră neincercată. i unele ziare ruseşti ca
«Novoe Vremia>> arătau că armata română nu va in.tră în răsboiu cu aceea a Rusiei,
că va fi destinată să apere oraşele şi satele neocupate de Ruşi de pe malul Dunării
de incursiunile barbare şi jafurile Başbuzucilor i Cerchezilor.
Dispreţuiţi de organele diploma-ţiei ruse, ameninţaţi de unele puteri garante,
in special de Turcia care îşi păstra toate drepturile in.tacte şi-şi rezervâ mijloacele
de a le valorificâ şi de An.glia care mergeâ până a cere a se luâ măsuri de pedepsire,
nu ne rămâneă decât .să luptăm prin n.oi inşin.e i să căutăm a face o demon.stra-ţie
care să arate valoarea unei armate mici, tinere, dar doritoare de a intrâ în foc. In ve-
derea acestui scop, in. 15/27 Maiu, Principele sosi la Calafat i ordonă a incepe focul
contra Vidinului.
Bateria Carol I, unde se aflâ Principele, trase prima lovitură de tun, nimerind
în Vidin. Turcii răspunzând, trei bombe turceşti exploadară chiar in. apropierea Prin-
cipelui, care scoţând chipiul exclamă: «Asta-i muzica ce-mi place !».
Un ura entuziast salută atun.ci pe Domnitor şi muzicile intonară imnul naţional.
Cu două zile mai in.ainte, la Brăila, cooperân.d cu nişte bărci ruseşti cu aburi, Murgescu
scufun.dă marele monitor turcesc, care ajun.sese spaima Brăilei i altor
Marele Duce decoră pe bravul ofiter de marină cu ordinul Sf. Vladimir cu spade.
Prin-ţul auzind aceasta, dă .şi dânsul lui Murgescu crucea de cavaler al Stelei României
cu. spade. Aproape in acelaş moment bateriile româneşti dela Corabia răspundeau
focului altor două mon.itoare. In acest timp, g,eneral-ul prinţ Ion. Ghica, agentul
Român zad, comunică hotărârea negativă a Ţarului că nu putem luâ parte la
răsboiu decât pe riscul nostru şi numai dacă armata română se pune sub comanda-
mentul rusesc ; iar după aceasta urmă răspunsul scris al lui Gorceacov intr'o formă
') Memoriile Regelui Carol, vol. IX, pag. 79.
329
RĂ SBOIUL PEN;rRIT INDEPENDENŢĂ SI ANEXAREA DOBROGEI
brutală i grosolană. Carol I, faţă de succesele Ruşilor in Asia-Mică şi faţă de

anunţata apropiere a Impăratului, înghiţi această somaţie pe care o dăm in in-
tregime:
«Guvernul român făcuse demersuri pe Iângă cabin.etul imperial spre a-şi arătă
dorinţa de a cooperâ la acţiunea armatei ruse peste Dunăre şi a pune condiţiunile în
care această cooperare ar fi cu putinţă.
<<Majestatea Sa impăratul, luând in băgare de seamă împrejurările politice in
care se face marşul trupelor sale contra Turciei i mijloacele de care dispun ele, a bine-

Row
Fig. 95. Moscheia din Bazargic, 1828, de Hector de Warn (pl. 21).
voit a da să 1nţeleagă cabinetul din Bucureşti, prin organul generalului prinţ I. Ghica,
că El nu doreşte deloc cooperarea Român.iei peste Dunăre, insă că, dacă guvernul
român vreâ să intreprin.dă o asemenea acţiune cu cheltuiala şi riscul său, aşâ ceva
nu se poate face decât cu condiţiunea absolută a unităţii comandei superioare, care să
rămână 1n mâinile generalisimului armatei imperiale.
«Această hotărâre a impăratului a fost luată atât pentru nevoia de a se garan.tâ
izbânda operaţiunilor 1ntreprinse de forţele ruseşti, 1nlăturându-se orice abatere de
planuri, ceeace aduce totdeaun.a vătămare 1.n aşâ materie, cât i dintr'un sen.timent de
interes real pentru România, ale cărei forţe disponibile n'ar puteâ să lucreze cu sigu-
ranţă şi cu folos peste Dunăre decât atunci când ar puteâ să se sprijinească pe ar-
mata rusească i să se bizue, la nevoie, pe ajutorulţ ei.
330
RĂSBOIUL PENTRU INDEPENDENŢĂ. ŞI ANEXAREA DOBROGEI
<<Cu toate acestea, în con.sfătuirile deacum in urmă cu privire la facerea unui plan
de acţiune pentru amân.două armatele, autorită-ţile militare române şi-au arătat
tendinţa de a lucră izolat, pe un câmp de răsboiu deosebit.
<<Deşi motivele strategice, de o valoare hotărâtoare, au dovedit pe deplin paguba,
ba incă in unele imprejurări i primejdia planului propus de România, totuş e nevoie
grabnică d'a stabill in chip lămurit şi imposibilitatea politică a unei acţiuni singuratice
a trupelor române.
«Rusia n'are trebuintă de ajutorul armatei române.

Fig. 96. Baleie, 1854. de Durand Brager. .,1 ca d Roni.
<<Forţele pe care ea le-a pus in mişcare spre a luptă contra Turciei sunt mai mult
decât indestulătoare ca să atingă scopul inalt pe care i 1-a propus impăratul când a
inceput răsboiul. Pe de altă parte, siguranţa exterioară a României n'o sileşte deloc
să atace pe Turcia. Dacă insă, din consideraţii personale de altă natură i pe care gu-
vern.ul român. -ţin.e să nu le dea pe faţă, dar care se văd lămurit din limbagiul presei
locale, el se crede indatorat de onoare să intreprindă o acţiune ofensivă contra impe-
riului otoman., această acţiune nu trebuie să stingherească în nici un caz executarea
planului general al marilor opera-ţiuni ale armatei ruse,la a căror sigură umbră au
putut să se arunce bazele destinelor viitoare ale Statului Român..
dnteresul bine priceput al României cere — şi siguranţa forţelor ruseşti comandă.
imperios — ca cooperaţiunea acestui Stat să nu se facă decât in strictă conformitate
cu planul general de operaţiuni al armatei imperiale şi in condi-ţiunile care vor fi puse
de augustul comandant-şef rus, tot aşă după cum glorioasa activitate defensivă
331
RĂSBOIUL . PENTRU INDEPENDENŢĂ 51 ANEXAREA DOBROGET
deacum a forţelor româneşti nu e o garan.ţie de siguranţă pentru teritoriul Principatului

decât dacă ea formează o parte din sistemul strategic care protejează cu atâta
succes malul stâng al Dunării.
«Comunitatea de scop i simpatiile tradiţionale care unesc Rusia cu România ar
fi trebuit să fie pentru guvernul princiar o garanţie in.destulătoare de dispoziţiunile
sincere care călăuzesc în aceste imprejurări actele cabinetului imperial în faţa sa.
«Numeroasele semne de incredere i de bunăvoin.ţă, pe care Rusia i le-a dat în
trecut şi chiar acum în urmă, arată dejă intinderea foloaselor materiale i politice ce
România ar mai fi putut să dobândească din astfel de raporturi.

«Pe de altă parte, bărbaţii de Stat, cari se află în capul afacerilor României, nu pot
să piardă din vedere valoarea forţelor angajate de Rusia în conflictul actual, indato-
ririle ce îi impun dimensiunile luptei, drepturile ce ele îi creiază pentru garantarea prin
toate mijloacele putincioase a siguranţei şi a izbândei marei sale intreprinderi.
«Inceputul opera-ţiunilor decisive pe Dunăre coincidând cu sosirea apropiată a
M. S. Impăratului, ar fi urgen.t, din toate punctele de vedere, să se hotărască precis

formal inten-ţiunile guvernului român, cu privire la partea ce corpul de operaţiune
princiar va fi chemat să ia în cursul viitor al răsboiului i care nu va puteă să iasă
dintre abţinerea totală dela un marş agresiv şi o acţiune comună sub comanda supremă
şi conform cu ideile generalului şef rus. Dela răspun.sul grabnic i hotărâtor, ce se va
da la toate punctele acestei chestiuni, vor atârnă dispoziţiunile pe care monseniorul
Mare duce trebuie să le ia neintârziat, în virtutea puterilor ce-i sunt date>>.
Prin-ţul Carol merse din n.ou la Ploeşti în ziva de 19/31 Maiu, luă parte la un
consiliu de răsboiu, indică importan.ţa strategică, incă nebănuită a Plevnei, reco-
mandă intinderea aripei drepte impărăteşti peste Vid până la Isker, pentru ca el
insuş, formând aripa stângă, să intre pe la Vidin şi Rahova, intărind cealaltă aripă.
Invitat să purceadă la trecerea pe la Vidin, el o făgădui, explicând zăbava prin lipsa
momentană a materialului de pod.
La 26 Maiu sosi i Impăratul Alexandru al II-lea, insoţit de fii săi, de Gorceacov
de prinţul Uruzov. Din convorbirea intre Impărat şi Carol, acesta atâta auzi dela
Impărat «Nmânia datoreşte mult Rusiei, din trecut ; că din petrecerea sa în Ro-
mânia vor creşte roade bune pentru ţară». La dorinţa exprimată a Domnului, că
aşteaptă dela răsboiu asigurarea in.dependenţei, Ţarul nu răspunse nimic, dar că
doreşte să vadă pe Doamna ruda sa, aceasta ca explicarea unei vizite, căreia nu voiă
să-i dea nici o semnificaţie politică.
La 31/12 Maiu, Ignatiev veni i el la Bucureşti şi, în conversa-ţia ce a avut-o cu
Domnul, a afirmat că «România va aveâ n.umai foloase din luptă, dacă se va inţelege
în toate, direct cu Rusia». Peste două zile, 2/14 Iunie, Prinţul Carol călătoreşte la Ploeşti
şi cu această ocazie face o vizită i prinţului Gorceacov.
Conversaţia cu cancelarul rus ţinii mult i cauză Prinţului mare neplăcere 1).
Pe lângă că el îşi menţinil refuzul de colaborare al armatei române, adăugân.d că şi
fără răsboiu Puterile vor recun.oaşte independenţa, venind vorba de integritatea
-ţării, el recunoscit că România are nevoie de gurile Dun.ării pentru desvoltarea sa po-
litică i economică, insă reclamă pentru Rusia braţul Chiliei, ceeace insemnâ Basarabia.
') Din Memoriile Regelui Carol I, vol. X, pag, 7 -
332
RĂSBOIUL PENTRU INDEPENDENTĂ. ŞI ANEXAREA DOBROGEI
După această conversaţie cu cancelarul Imperiului, prinţul Carol I se duse

la Marele Duce Nicolae, căruia îi comunică rezultatul discuţiunii.
Marele Duce Nicolae se arătă din nou partizan al colaborării şi fu nemulţumit că
diploma-ţia se amestecă unde nu are ce căută.
Venind i Impăratul, care auzise că Prinţul Carol se află în Ploeşti, spuse că are
veşti bune din Asia. Nici un cuvânt de politică nu se schimbă nici a doua zi, când
Ţarul şi Marii Duci fură. oaspeţii Palatului dela Cotroceni. Marele Duce anun-ţă numai,
că în curând Ruşii vor trece Dunărea. Intr'adevăr Ţarul pleacă la Brăila să asiste la
trecerea trupelor în Dobrogea la 10/22 Iunie.

Fig. 97. Oraşul i cetatea Hârşovei la 1820, de Iacob Alt. Acad. 1?otre.
In sfârşit, in ziva de 31/25 Iunie, Marele Duce cereă telegrafic Domnului ca a

doua zi să deschidă focul pe toată linia Dunării.
Domnul, cu toate că nimic nu se stabilise, răspunse: «bombardarea a in.ceput azi
la amiazi». Abiâ acum, după o indelungată pipăire a malului dunărean i atâtea
amânări, Marele Duce se pregăteă serios să treacă Dunărea pe la Zimnicea. Trecerea
se făcii a doua zi. In ziva următoare, 15/27 Iunie, Ţarul dedeă pe malul drept o pro-
clamaţie către Bulgari spunân.d «că strămoşii săi au reuşit prin influenţa i armele lor să
asigure pe râ,nd soarta Sârbilor i a Românilor, chemându-i la o nouă existenţă politică».
Nici un cuvânt despre colaborarea Românilor. Totuş Marele Duce, printr'o scri-
soare din Zimnicea, cereâ să în.tindă linia defensivă dela Izlaz până la Flămânda i să
acopere artileria rusă lăsată pe malul românesc.
333
RĂSBOI1J1, PENTRII INDEPENDENŢĂ ŞI ANEXAREA DOBROGEI
Aceasta sa executat de către reg. 7 infanterie. Cam in acelaş timp cu ocuparea

şiştovului, Ruşii intrară in. Isaccea şi în Tulcea, iar in ziva de 2/14 Iulie şi linia C.
Vodă-Constanţa erâ ocupată. La luarea Nicopolei, la inceputul lui Iulie, deasemenea
au cooperat şi bateriile române de pe malul opus, bombardând cetatea. Totuş, o
inţelegere asupra participării române la răsboiu incă nu eră stabilită. Generalul Krd-
ner, din ordinul Generalisimului rus, cereâ ocuparea Nicopolei de trupele române şi
conducerea prizonierilor turci până la graniţa rusă. S'a dat răspun.sul cuvenit, că
trupele române nu pot aveâ rolul de jan.darmi pentru a escortâ prizonierii pe cari
armata română nu i-a făcut şi pentru a aveâ cooperaţia românească, trebuie o con.-
venţie. Acum şi Ţarul regretâ «greutăţile neaşteptate» şi zăbăvile prejudiciabile com-
bin.aţiilor Marelui Duce. Chiar şi Gorceacov afirmă intr'o conversaţie — la un bal — că
promisiunea există şi, când Doamna îi aminteă de materialul de pod şi de torpile, bă.-
trânul răspun.deă că Rusia a dat un milion pentru aceasta. Acest milion fusese dat ca
despăgubire pentru mănăstirile basarabene.
Cu toată această cerere stăruitoare, Prinţul Carol ţinir cu tărie la hotărârea sa de

a se mărgini numai la apărarea intereselor curat româneşti şi a nu ieşi din atitudinea
sa de aşteptare, decât atunci când se va ivi vreun pericoI pentru ţara sa.
In timpul acesta Osman-Paşa ieşi din. Vidin cu grosul trupelor sale şi intră
1n Plevna, slab ocupată. de Ruşi. Ofiţerii ruşi, în dispreţul lor pentru Turci, ziceau . că
aceştia sunt 'in aşâ stare, că «ajunge să-i sufli; iar alţii spuneau că ei au venit «să asiste
in primele fotolii».
In ziva de 7 Iulie, Ruşii sufăr la Plevna o infrângere ruşinoasă şi o amară dezi-
luzie : pe câmpul de luptă zăceau 30 ofiţeri, şi 2000 soldaţi. In urma acestora, Generalul
Ghica veni din partea Ţarului cu rugămintea ca armata română să. treacă Dună-
rea la Nicopole, 13/25 Iulie.
Peste 2 zile Generalul Zefcari aduceâ Invinuirea din partea Marelui Duce, că. el, Dom-
nul, este cauza infrân.gerii ruseşti. Tot în ziva de 15, Marele Duce comunică din ordi-
nul A. S. I. că sa dat ordin la Galaţi să se libereze torpilele cerute de mult 1n vede-
rea apărării podului ce se hotărâse să se întindă în dreptul Calafatului, contra vaselor
turce de pe Dun.ăre.
Faţă de cererile repetate din partea Ruşilor, faţă. de 1ntorsătura gravă ce ar fi
putut-o luâ imprejurările, Prinţul Carol se hotări să trimită trupe pentru ocuparea
Nicopolului, care aveau să lucreze in «concordanţă cu comandasuperioară rusească». Erâ
deci o cedare din partea noastră a unui pun.ct de cea mai mare importanţă.,1ncercându-se
doar prin fixarea unei «baze de operaţie» o satisfacţie pentru amorul propriu naţionall).
Dealtfel nici Ruşii nu cereau mai mult, ci numai ca, prin ocuparea Nicopolului
de trupele române, forţele ruse din acest oraş să fie trimise la Plevna, unde Ruşii
făceau pregătiri pentru o nouă'. ofensivă.
Erau prea egoişti pentru ca să impartă succesul cu Românii. Dar aceasta aveâ
să se 1ntâmple contra dorinţei lor.
In ziva când trupe din divizia Generalului Manu se instalau în oraşul dunărean,
Ruşii din nou erau stâlciţi în bătaie. Data aceasta Ruşii pierdură 170 ofiţeri i peste
7000 de oameni.
') N. Iorga, Răsboiul pentru Independenţa României, pag. 126.
334
RĂSBOIUL PENTRU INDEPENDENŢĂ 51 ANEXAREA DOBROGEI
Demoralizarea cuprinse repede pe soldaţii ruşi, cari in fugă, punând mâna pe

carele de provizii, alergau la pod, spre a trece pe malul românesc. Generalul Richter
luă măsuri pentru inchiderea podului, insă fugarii se aruncară în bărci şi mulţi se
inecară.
Insuş Ţarul, spăimântat, părăsi Biela, unde işi aveâ reşedinţa, alergând spre
cel mai apropiat pod peste Dunăre.
Generalul Manu din Nicopol erâ rugat de 'invinsul din faţa Plevnei, Generalul
Krdner să.-i vină în ajutor cu 4 regimente. Iar a doua zi, Carol I primi acek fai-
moasă telegramă:
Marti, 19 Iulie, 1877, 3 ore 35 seara.
Prinţului Carol al României, locul unde se află cartierul general român.
<4Turcii, grămădind massele cele mai mari la Plevna, ne prăpădesc. Te rog
să faci fuziune, demonstratie .,si, dacă e posibil, trecerea Dunării, pe care o vrei.
Intre Jiu i Corabia, această demonstratie e necesară pentru a uşură mişcările».

NICOLAE
Acum erâ momentul de a pune condiţiuni precise pentru a se asigurâ contra

neajunsurilor suferite la incheierea păcii. Aceasta erâ părerea Prinţului Carol. Bră-
tianu, din contra, susţineă că Rusia, care s'a legat prin convenţii <<a menţine şi apără
integritatea actuală a României, trebuie ajutată în chip sincer oriunde şi cât vor
vrea dânşii. Erâ inutil a pune din nou aceeaş condiţie pentru ajutorul cerut; iar alte
condiţiuni ce s'ar fi putut obţine 'in aceâ strâmtoare, puteau să provoace mari discu-
ţiuni cu privire la chestiunea integrităţii. De altă parte, respingerea Ruşilor inapoi
peste Dunăre ar fi avut, ca urmare, inevitabila strămutare a teatrului de răsboiu pe
teritoriul României, ceeace trebuiâ ferit «cu orice preţ şi cu orice sacrificiu>>.
Deocamdată s'au luat măsuri ca restul diviziei a IV-a să treacă Dunărea, iar Ma-
rele Duce îi răspunse că, in ciuda tuturor greutăţilor, a luat toate măsurile pentru
ca podul să fie aruncat intre Izlaz i Corabia, pentru a luâ intr'o sforţare «comun.ă'»
Plevna. Dar, pentru a strămutâ materialul de pod dela Calafat la Corabia, trebuiau
8 zile. Totdeodată se mai atrăgeă atenţia Marelui Duce, că armata română., nefiind
organizată pentru o lungă lin.ie de operaţie, nu va puteâ să inainteze mai departe
de Plevna.
Deci, prin aceasta, fuziunea cu Ruşii, în marşul asupra Constantinopolului erâ
inlăturată.
Ruşii insă, văzând că Osman-Paşa nu-i urmăreşte, prind curaj i incep a fi dârji
asupra con.diţiilor de trecere a Dunării, precum i pentru o acţiun.e solidară româ-
nească.
Marele Duce, care in telegramă se vede cât erâ de disperat, acum anunţă că
situaţia s'a imbunătăţit i că Plevna va fi atacată peste o lună, când vor sosi şase
divizii. Generalul Ghica comunică din partea Ţarului, că acesta mulţumeşte pentru
«ocuparea Nicopolului» şi că va da ordin să porn.ească. din Rusia 100.000 soldaţi din
garda imperială. Gorceacov, pe de altă parte, căutând să ne influenţeze, spuneâ că
se va recurge la ajutorul Serbiei.
335
RASBOlUL PENTRU INDEPENDENŢĂ. ŞI ANEXAREA DOBROGEI
Marele Duce, intr'o nouă serisoare, recomandă că. trecerea Dun.ării trebuie fă-
cută pe la Turnu-Măgurele, pentru ca, astfel, ftontingen.tul românesc>> să se afle dela
inceput, fără pericol, in <<raza posibilă» a unei cooperaţii efective. Negocierile aveau
să mai dureze incă.
Dar când Soleiman-Paşa atacă grosul armatei ruse la Şipca, unde Ţareviciul
suferise o dureroasă infrân.gere, Marele Duce la 6/18 August declară că admite
trecerea armatei române pe la Corabia, cavaleria insă să treacă tot pe la Turnu, «ar-
mata română păstrându-şi perfect individualitatea>>, cum fusese hotărât prealabil.

Acad.
Fig. 98. Cetatea Silistrei ia 1820, de Iacob Alt.
Ţarul insă şi acum spuneâ lui Brătian.u, ceeace spusese şi la Ploeşti, că României n.u-i
va păreâ rău de ceeace face. i Rusia n.eoficială ne acoperiâ de injurii. «Vă pot asi-
gură», scriâ un colaborator al ziarului Golos, că «dacă Românii vor filăsaţi la propriile
puteri, două sau trei batalioane de nizami, ajutaţi de câţiva Cerchezi, i-ar pune în goană
spre Nicopol şi, abiă dacă ar puteâ cineva să parvie la podul Şiştovului a opri această
armată. fugară. Numele de •turc inspiră soldaţilor români teroare».
Dar când Soleiman-Paşa, după ce Ruşii părăsiseră Rumelia, porni să ia cu asalt
inălţimile pasului Şipca, Marele Duce trimise o nouă telegramă disperată:
336
RĂSBOIUL PENTRTJ INDEPENDENŢĂ. SI ANEXAREA DOBROGEI
«Când poţi să treci Dunărea? Fă-o cât poţi mai iute. Turcii se inverşunează la ,Şipca.
Mai multe atacuri au fost respinse de dimineaţă, 9 August. Lupta continuă,in ciuda nopţii>>.
Prin.ţul Carol răspunse: «Toate ordin.ele au fost date, după cum s'a convenit.
Se activează celelalte preparative spre a fi gata cât se poate de curân.d>>.
Intr'adevăr la 11/23 August, reg. 5 şi 6 de călăraşi trecură la Nicopol, iar la 14,
podul dela Corabia fiin.d gata, treceă şi restul. Trupele diviziei a III-a se indreptau
spre valea Iskerului. Nerăbdător, Marele Duce, la 13/25, cereă ca in.suş Domnul
să vie pentru a se in.ţelege mai departe cu el şi cu Ţarul.

Acad. Rom.
Fig. 99. Silistra în prima jumătate a sec. XIX-lea.
Plecat la 15/27, el trece Dunărea pe podul rusesc la Şiştov, ca să ajungă seara

la cartierul general rus, la Gorni-Studena. Cea dintâiu intrebare a Marelui Duce fu.
dacă Domnul in-ţelege a comandă in persoană. In acest caz un general rus i-ar fi
atunci comandantul suprem.
«Zece generali ru.,si ar puteâ fi sub ordinele mele>> a fost răspunsul.
Con.dus la cortul său, Carol I primi acolo pe Marele Duce, care-i aduceâ din par-
tea fratelui său oferta de a comandâ el toate forţele sub Plevna.
Deacum Ruşii stăruiră necontenit pentru executarea promisiunilor i la 18/30
Marele Duce zoriâ pe Domnul Românilor să vie la Poradin in ziva de 20, pentrucă
«prezenţa personală» e indispensabilă. Planul erâ să se dea intâiu un atac la Lovcea
apoi, dacă se poate, la Plevna. Se temeă ca armata român.ă să nu aibă vreun suc-
ces. Dar, in loc de a puteâ realiză acest plan., Ruşii se văzură nevoiţi din nou în fa-ţa
un.ei noui ofen.sive turceşti la Zgabriţa i Pelişat să repete cererea de ajutor, în ziva
337
Dobrogea
RĂSBOIUL PENTRU INDEPENDENTĂ. Ş1 ANEXAREA DOBROGEI
de 19/31: «Turcii atacă la Zgabriţa i Pelişat. E neapărat necesar ca armata Ta română

să treacă Dunărea imediat i să înainteze asupra Plevnei pentru a atacâ pe Turci».
Imediat se -ţine un consiliu de răsboiu in care numai Prinţul şi Brătian.0 sunt
de părere ca armata să. treacă Dunărea. Domnul «mai bine vrea să fie aruncat eu
armata sa în. Dunăre, decât să se mai dea indărăt dela pericol, acum când acest pe-
ricol a ajuns la culme; răsboiul trebuie să se facă acum; mai multă in.târziere nu
este cu putinţă>>.
Erâ o hotărâre personală, sprijinită pe optimismul unui ministru, care crezuse că
un cuvânt de Impărat, cât de solemn, face cât o convenţie cât de solemnă,').

In 20 August armata română, in. prezenţa Domnitorului, trecîi Dunărea la Co-
rabia, pe un pod de pontoane construit de ostaşi.
Principele îşi aşeză cartierul general la Poradin., la 15 km. de Plevn.a şi la 7 km.
de linia şan.ţurilor turceşti, comandând o armată de 35.000 Români, cu 108 tun.uri
şi 30.000 Ruşi cu 282 tunuri. In 26 August Incepb bombardarea Plevnei.
«Nainte cu inima românească i lumea să ne judece după faptele noastre!»

Astfel Dornnul, In ordinul de zi, inflăcără vitejia soldaţilor «Reincepem astăzi
luptele glorioase ale străbunilor, alăturea cu numeroasele .,si bravele armate ale uneia dintre
cele dintâiu Puteri din lume. Faceţi dar să fâlfde din nou cu glorie drapelul românesc pe
câmpul de bătaie, unde strămo.,sii noştri au fost secoli f,ntregi apărătorii legii si ai libertăţii».
Primul atac dat de trupele române fu incunun.at de succes : regimentul al XIII-lea
de doroban-ţi, ajutat de un batalion din regimentul al V-lea de linie şi de o secţie de ba-
terie, a luat cu asalt, la 27 August, un redan turcesc, cea din.tâiu poziţie cucerităla Plevna.
Prinţul Carol, faţă de lipsurile constatate in armata rusă., eră pentru amânarea
atacurilor asupra Plevnei. Marele Duce in.să., eră contra. Ruşii se temeau ca Osman
să nu fie intărit cu trupe din Sofia.
Astfel atacul se ordonă pentru ziva de Sf. Alexandru (30 August), ziva onoma-
stică a Impăratului.
Ruşii, sub comanda lui Scobelev, incepură luptele de dimineaţă ; Românii la
la orele 3 p. m.
ceaţa deasă, rece, Românii 1.n.aintară prin porumbişti şi bălării, in acelaş
pas cadenţat, solid şi plin de hotărâre, ca la tirul de pregătire dela Calafat», cu acel
dispreţ de moarte, cu aceâ strămoşească statornicie, cu acel in.stinctiv simţ de dis-
ciplin.ă care i-a deosebit totdeauna. Dar ei trebuiră să se retragă de două ori inaintea
unui foc teribil.
Reduta nu eră cucerită când o alta neprevăzută, cu neputinţă de descoperit,
improşcân.d batalioanele decimate.
Mai toate elementele făcură sforţări disperate cu «o irezistibilă furie>>, «cu o in.ver-
şunare de necrezut>> pentru a infrânge âceastă nouă. piedecă. «Aceşti băieţi cu man.ta-
lele şi căciula lor cu pen.e de curcan pe cap, ei, de care se râsese atâta, dovediră
că ştiu să moară dacă nu să invingă, şi că le curge 'in vine tot sângele vechilor Daci>>.
Când luptele se dau mai cu îndârjire, se răspândi vestea că Osman.-Paşa, invin-
gător, urmăreşte pe învinşi. Ţarul, Marele Duce, suita, in treizeci de trăsuri, porniră
în grabă spre Radicevo. Seara, la orele nouă., un călăreţ aduse neaşteptata şi totuş
') N. Iorga, Răsboiul pentru Independenţa României, pag. 132
338
RĂSBOIUI, PENTRIT INDEPENDENŢĂ ŞI ANEXAREA DOBROGEI
mult dorita veste că la ora 8 şi jumătate, după al patrulea asalt, batalionul 2 de vâ-
nători, Prahoveni, reg. 14 şi 16 de dorobanţi i reg. 5 de linie au luat reduta Griviţa
No. 1, cucerind cu această ocazie un steag şi trei tunuri.
In acelaş timp, patru batalioane ruseşti au făcut o înaintare victorioasă contra
frontului de Sud al aceleiaşi redute.
Două mii de morţi plătiseră acest succes şi răniţii rămaseră pe câmp, expuşi
celor mai grele suferinţe i cruzimi, deoarece Osman-Paşa a refuzat armisti-ţiul pen-
tru ingroparea morţilor.
Singuri românii îşi putură păstră cucerirea.

Acum, in urma atâtor pierderi in această luptă, şi Ruşii s'au convins că Plevna
nu puteâ fi luată cu asalt: că trebuiâ impresurată in regulă, până ce va fi silită a se
predâ. Impresurarea a durat încă trei lun.i. In acest timp, armata de impresurare
s'a apropiat, prin mine, de fortificaţiile turceşti şi trupele române mai deteră ata-
curi la 6/18 Septemvrie şi, deasemenea, la 7/19 Octomvrie, asupra Griviţei No. 2,
care supără foarte mult pe ai noştri. Ostaşii regimentului 15 Dorobanţi, batalionul

1 Vânători şi regimentul 7 Linie nu au izbutit insă.,— cu tot avântul cu care s'au arun-
cat asupra taberei duşmane, precum o recunosc toţi străinii cari au asistat la aceste
atacuri i insuş Mon.zafer, şeful de stat major al lui Osman-Paşa,— cu toate pierderile
sângeroase ce au avut (45 ofiţeri şi 2131 trupă, morţi să smulgă această
intăritură din mâinile duşman.ului, care o apără cu un foc ce nu puteâ fi infrânt de
nici o armată, cum spune maiorul prusac Liegnitz, care ştiâ din experienţa răsboae-
lor din. 1864, 1866 şi 1870, ce este o poziţiune bine apărată.
Totuş Românii au luat Rahova la 9/21 Noemvrie, după trei zile de lupte crânce.ne.
«Isbân.da dela Rahova aparţine toată armatelor române>> scriâ Marele Duce Nicolae,
către Principe, lăudând «calităţile şi bravura armatei române>>.
In.tre timp, in Octombrie, sosind ajutoarele din. Rusia, s'a completat investirea
şi aliaţii au strâns astfel pe Osman 1ntr'un. cerc 1'n care nu puteâ sta mult timp din
cauza lipsei de hrană i din care nu puteâ ieşi decât printr'o luptă crân-
cen.ă. Spre sfârşitul lui Noemvrie, semnele unei asemenea 1ncercări de ieşire se immul-
ţiră şi comandamentele aliate luară măsuri, mai ales că sectorul pe unde urmâ
a se face ieşirea — cel de Vest — erâ dela sine indicat.
Osman-Paşa îşi efectuează ieşirea in dimineaţa de 28/10 Decemvrie şi, 1n primul
lor avân.t, Turcii reuşesc a stră.punge liniile ruseşti i să captureze 10 tunuri; dar, opriţi
1n faţă de rezervele acestora, ataca-ţi în spate i in flanc de Români, cari descoperiseră
disdedimineaţă mişcarea lor, sunt urmări-ţi i ataca-ţi atât din spre Plevna, cât i din ,
spre Opanez, sunt siliţi a în.cetă lupta i Osman-Paşa se predă colonelului Cerchez,
coman.dantul diviziei a II-a.
După căderea Plevnei, grupul de armată comandat de domnul României se des-
Ruşii acum treceau victorioşi Balcanii, iar Românii se iin.dreptau spre colţul
vestic al viitoarei Bulgarii, având sarcina să ocupe Vidinul i Belogradcicul. Intre
acestea Serbia, care nu luase parte la răsboiu, încheind pace cu Turcii, după înfrân-
gerile suferite 1n 1876, a declarat din nou răsboiu Turciei (2 Dec.) spre a reparâ neiz-
bânda şi izbuti să ia Pirotul i Nişul. La Vidin Românii (aproape 18000 oameni cu
84 tunuri) atacară in 12/24 Ianuarie 1ntăriturile exterioare i luară redutele dela
Smârdan, unde trupele, sub comanda generalului Cerchez, au luptat 1n chip strălucit.
339
2.2*
Satul trebuiâ luat «casă de casă». Luptele acestea din. jurul Vidin.ului stârniră
gelozia Sârbilor şi opoziţia Austro-Ungariei care, prin An.drâssy, dete un. comunicat:
Austro-Ungaria n.'ar con.simţi niciodată la anexarea Vidin.ului de către Român.ia.
La 11/23 Februarie, Românii in.trau in. Vidin şi Belogradgic, nu in urma un.or lupte
glorioase, ci in baza armistiţiului dela Adrianopol in.cheiat intre Turci şi Ruşi. După
in.cheierea armistiţiului, Grecia a declarat şi ea răsboiu, fără să-1 facă.
Erau Românii bucuroşi,pe de o parte, că răsboiul se terminase, pe de altă parte
insă, inimile tuturor patrioţilor băteau, gân.din.du-se la soarta ce o va aveâ Basarabia

Fig. 100. Oraşul Turtucaia, t820, de Iacob Alt. Acad. Rom.
de Sud. Dealtfel, nu se terminase deabinelea răsboiul şi intenţiile Ruşilor se intrevă-

zură: ingratitudin.ea erâ dată pe faţă. Din.tre toţi, numai Prin.cipele nu-şi puteâ
«Impăratul gentleman va fi capabil de un asemenea act de uimitoare nere-
cunoştin.ţă faţ ă. de un. aliat». Min.işt
r ii to-ţş
i m i ai ales Kogălniceanu, care niciodată
nu s'a in.crezut Rusi, eră de părere contrară; el in.terveni Cărtre Pu---te;ire—grcran.-te,
pentru a ne luâ apărarea. Totul in.să a fost zadarn.ic. Nu am fost in.curajaţi de
n.imeni. Chiar Austro-Ungaria, care ne hrănise cu iluzii tot timpul, sfârşi prin a de-
clarâ că ea nu socoteşte rezisten-ţa român.ească in. chestia Basarabiei drept altceva
decât un. mijloc de a pune Viena in. faţa Petersburgului 1).
1 ) N. Iorga, Răsboiul pentru Independenţa României, pag. 149.
3/10
RĂSBOIUI, PENTRII INDEPENDENŢĂ. ŞI ANEXAREA DOBROGEI
Dealtfel Brătianu avusese grija să sondeze pe Ţar în această privin.ţă, arătân.-

du-i că Românii doresc, pe lângă recunoaşterea independenţei, i zălogul unor pun.cte
la Dunăre, precum şi participarea la negociaţii. Cu aceeaş rezervă ca odinioară la
Ploeşti, Suveranul rus răspunse că are toată bunavoinţa, că România nu va regretâ
că a in.trat in răsboiu, dar că el nu poate luă nici o indatorire directă. i din partea
lui Gorceacov, tot promisiuni vagi. Când armatele ruse ajunseră. la Adrianopol şi
incepură negocierile armisti-ţiului, totul se dete pe faţă. Ghica avuse rezultatul
intrevederii cu Ţarul i cu cancelarul său: refuz de participare la negocieri a unui

Fig. 101. Ruinele eetăţii Hârşova.
Stat a cărui in.dependen.ţă nu fusese recunoscută ; asigurări în ce priveşte Indepen-

den-ţa i Dobrogea. In curând sosi la Bucureşti gen.eralul Ignatiev, trimis in mi-
siune specială. El cereâ, in numele Ţarului, retrocedarea Basarabiei în schimbul Do-
brogei. Principele declară hotărât că nu puteâ a consimtimantul la aceasta. In con-
__
vorbire, Ignatiev atinse eventualitatea alegerii Principelui la tronul Bulgariei; dar
Principele in.conjură tema. Refuzul Principelui i al guvernului de a tratâ in. chestiunea
Basarabiei erâ susţinută i de Corpurile legiuitoare, care fură intrunite pe ziva de 23/4
Ianuarie in şedinţă secretă. In urma expunerii lui Kogălniceanu, care acum eră pe de-
plin edificat asupra intenţiilor Rusiei <<că Basarabia va fi luată, fiind un cuvânt de
onoare pentru toată Rusia, că. Ţarul n'ar voi să moară in.ainte de a pune pe mormântul
tatălui tratatul din Paris rupt in bucăţi», — ambele Adunări votară moţiunea, în care
se reproduceâ art. 2 al conv,en-ţiei, pentru a se afirmă că n.0 se ingădue nici o instrăi-
nare a pământului ţării, nici pentru alt pământ, nici pentru vreo despăgubire oarecare.
341
RĂSBOIUI, PENTRU INDEPENDENŢĂ ŞI ANEXAREA DOBROGEI
Acum se cunoşteau stipulaţiile armistiţiului dela Adrian.opol, iu care se prevedeă

pentru România ca i pentru Serbia, fără n.ici o distincţiun.e, independen-ţa şi o des-
păgubire teritorială. Singura speran.ţă, ce ne rămâneă însă, erâ în con.ferinţa de re-
vizuire pe care o cereau cu stăruinţă Anglia i Austro-Ungaria. Kogălniceanu re-
dactă la 3/15 Februarie circulara sa elocventă, în care afirmă pen.tru România dreptul
de a tră.1 liber, care derivă chiar din vitalitatea ei şi «gradul de civilizaţie, care o au-
toriză să se asimileze i permite să fie asimilată cu celelalte State independente».
La 19 Februarie st. v. se in.cheiase i tratatul dela San.-Ştefano în următoarele
c on.diţiuni :
El prevedeâ, mai in.ainte de toate, recunoaşterea independenţei Muntenegrului
şi a Serbiei, cu mă.riri teritoriale pentru aceste Principate, care nu au avut un rol
mai insemnat în răsboiu şi, abiâ in al treilea rând se recunoşteă independenţa Ro-
mâniei, cu vaga stipulaţie că ea va puteâ face să valoreze drepturile sale la o despă.-
gubire. Cu privire la provinciile imperiului otoman, se hotărî infiinţarea unei Bul-
garii mari, dela Dunăre i până la Marea Egee, ca principat tributar Turciei, i reforme

pentru celelalte părţi locuite de creştini, pe lângă cesiuni teritoriale in Europa şi Asia.
Cesiunea în Europa cuprindeă Dobrogea cu delta Dun.ării şi in.sula Şerpilor ; insă
Rusia îi rezervâ dreptul de a schimbâ acest teritoriu pentru Basarabia, cedată prin
tratatul dela Paris.
Faţă de ingratitudinea Rusiei, România expedie la 24 Martie st. v. o circulală de
protestare contra tratatului «bilateral». România se puneâ, aşteptând congresul, sub
scutul Puterilor garante. Deocamdată, s'a protestat contra clauzei din tratat, care
permiteă Ruşilor să se scurgă timp de doi ani prin. ţară. Apoi, s'au luat măsuri
contra ocupării Basarabiei de către trupele ruseşti. Rusia amenin.-ţâ cu dezarmarea
armatei române. La această sfidare prea indră.zneaţă, Principele răspunse: <<Armata
română, care la Plevna sub oehii Tarului, a luptat atât de vitejeşte, va puteâ fi
nimicită, dar niciodată dezarmată».
Drept răspuns Ruşii ocupă Giurgiul, iau poziţii pe Sabar şi Neajlov, ridică
planuri. Un corp întreg de armată linconjură Bucureştii, sub pretext că se intoarce
in Rusia. Basarabia erâ ocupată militar, tolerându-se doar provizoriu administraţia
românească. Vase de răsboiu soseau la Tulcea i se lucrâ la Sulina. Faţă de aceste
măsuri de intimidare, România protestă contra Intăriturilor ruseşti din România,
iar armata română, retrasă de pe malul drept al Dun.ării, luând poziţii de apărare,
insuş Domnul merse in Oltenia spre a-şi inspectâ trupele pâ-nă la Severin şi Vârciorova.
Marile Puteri, in special Anglia şi Austro-Un.garia, fură i ele nemulţumite
de tratatul dela San-Ştefano. Astfel, intervenţia marilor Puteri a impiedecat ruptura
intre aliaţii din răsboiu. Anglia cere revizuirea tratatului plin un congres european.
Ruşii se opuneau, considerând aceasta ca o sângeroasă jignire a orgoliului lor de in-
vingători. Se credeâ că se va ajunge la un confliet intre aceste Puteri. Merită a se
men.ţionă o caricatură, care concretiză animozităţile dintre Anglia i Rusia. Un urs
formidabil, ridicat pe picioarele de din.apoi, Inaintă spre o femee slabă, în.altă şi urâtă,
care ţineâ intre mâini o botniţă şi strigâ către urs:
Ursule, Inc'un pas,

Să--ţi pun botniţa de nas».
342
In urma sosirii ambasadorului rus la Londra, contele şuvalov, Rusia trebuisă

consimtă la intrunirea con.gresului dela Berlin, convocat pentru regularea chestiunii
orientale. România fu in-vitată să trimeată i ea reprezentan.ţii săi in congres.
Brătianu plecă. la Viena .şi la Berlin spre a obţin.e sprijin in chestia Basarabiei.
Principele Bismarck, spunând că Basarabia erâ o condiţie sine qua non a Rusiei, re-
coman.dă o inţelegere inainte de congres ; cedând de bună voie Basarabia, ziceâ el,
ar puteâ să obţină foloase mai mari.
Dar simţămân.tul Ţării erâ hotărât contra oricărei tranzacţiuni în această pri-
vin.ţă, aşâ incât Consiliul de miniştri o respinse. Congresul să decidă. i cred că nici
un guvern n'ar fi putut să-şi asume răspun.derea pentru cesiunea de bună voie a unei
părţi din pământul românesc. Trimişii noştri, după o serie de vizite inutile, rămaseră
incredinţaţi că Basarabia este pierdută : primiră numai «asigurări pur academice,
de bună voin-ţă platonică>>, deoarece totul erâ aranjat de 'nainte între Puteri.
Dealtfel, Salisbury mai de mult scăpase cuvintele: «Anglia deploră retrocedarea
Basarabiei, dar nu se va opune>>.

Reprezentanţii României, in.dureraţi, prezentară un memoriu prealabil, care enu-
mără serviciile aduse pă.cii europene de Statul român până la 1877. Se cereâ, după
recunoaşterea Indepndenţei i admiterea neutralităţii, păstrarea intregimei teri-
toriale, cu realipirea insulelor i gurilor Dun.ării, până. la Insula Şerpilor, cru-ţarea de
trecerea prin -ţară a Ruşilor i o indemnitate. Apoi, ei fură invitaţi la o şedin-ţă pe
ziva de 1 Iulie, spre a susţin.e Inaintea Con.gresului cauza lor.
Invitarea li s'a făcut după ce mai intâi fură ascultaţi delegaţii Greciei. Lordul
Salisbury, plenipoten-ţiarul Angliei, cu oarecare ironie la adresa Rusiei, propuse ca,
după ce s'au ascultat delega-ţii unei naţiuni care reclamă provincii străine, să se audă
reprezentan-ţii unei ţări care cere ţinuturi ce-i aparţin.. Cu toată convingerea despre
dreptatea cererilor • României, cu toată pledoaria strălucită a lui Kogălniceanu şi
mişcătoarele cuvinte ale lui Brătianu, care spun.eă, că a se luă pământul românesc
ar fi să se zguduie intr'un popor in.treg credinţa în tratate i in dreptul insuş, pleni-
poten.-ţiarii marilor Puteri i-au impus retrocedarea Basarabiei, dându-i in schimb
delta Dunării cu Insula Şerpilor i Dobrogea, acum mărită dela Rasova până. la Si-
listra şi până la miazăzi de Mangalia. Pe masa congresului fu depus actul prin
care Ţarul autorizâ ratificarea conven-ţiei de asigurare a integrită-ţii teritoriale
româneşti.
Ca mângâiere, eram cruţa-ţi de ocupaţie sub forma trecerii de trupe. In schimb
insă, recunoaşterea Independenţei României fu legată de condiţia acestei cesiuni,
pe lângă o altă măsură, jign.itoare chiar, ce atingeâ Constitu-ţia i legile Ţării.
La propunerea plenipoten.ţiarului Franţei, Waddington, Congresul mai impuneâ
României, ca condiţie pentru recunoaşterea Independen-ţei, impământenirea in massă.
a Evreilor neasimilaţi. Aceasta erâ o surpriză, singura pe care ne-o rezervâ
Adunarea european.ă, asupra căreia se con.centraseră ultimele speran.ţe ale poporului
român.
S'a comis, Intr'adevăr, la Congresul din Berlin un act jignitor pentru demnitatea
lui şi a Puterilor care îl con.stituiau şi incă mai puţin in cinstea Rusiei, care fu umilită,
atunci când fu pusă de Reprezentan-ţii României in fa-ţa semnăturii pe care acum o
călcâ. Aceasta o mărturiseşte insuş Nelidov. Pentru a se apără de vădita ei rea credinţă,
343
RĂSBOIUL PENTRU INDEPENDENŢĂ 51 ANEXAREA DOBROGEI
reprezentantul Rusiei pretindeă că, prin conven-ţia cu noi, se legase a ne garantă inte-
gritatea contra altora, iar nu contra ei insăş.
Aşâ s'au răsplătit României, îu Congresul dela Berlin., ajutorul dat Rusiei şi
jertfele aduse pentru cauza creştinilor supuşi jugului turcesc 1). «In politică» ziceâ
Lordul Beaconsfield, răspunzând la reclama-ţiile româneşti, — «ingratitudinea este
adeseaoi:i_răşplata pentru cele mai bune servicii».
la 1/13 Octomvrie, Rusia a luat în stăpânire Basarabia îu baza unui vot al Cor-
purilor legiuitoare, care admiteau, deşi cu durere şi silite, numai pentru intărirea,

Fig. 102. Ruinele actuale ale cetăţii Silistra. «Fotoglob-Constanţa».
«păr'asirea Basarabiei de autorită-ţile civile i militare române», luarea in stă-

pânire a Deltei şi a Dunării, rămânân.d ca prin Constituan.tă să se decidă ş n.ouile
degi organice» cu privire la incetăţenirea Evreilor.
S'a cedat Basarabia Rusiei, fără a se subscrie vreun act, ci s'a dat ordin funcţio-
narilor să se retragă în fa-ţa autorită-ţilor ruseşti.
La 14/26 Noemvrie a inceput i ocuparea Dobrogei de către România. Popula -ţia
compusă din Români, Bulgari, Turci, Tătari i Nemţi a primit cu bucurie n.oua stă-
pânire.
Guvernul român avii grija să asigure locuitorii prin proclamaţia dată către
trupe, in care prezintâ Dobrogea «posesiun.ea Domnilor români>> ca dobândită. dela
') D. Onciu, Din Istoria Românilor.
344
RĂSBORIL PENTRU INDEPENDENTĂ. SI ANEXAREA DOBROGEI
Puteri; in.trarea ostaşilor români nu e deci a un.or «cuceritorb,ci a un.or «amici şi fraţi>>
fără deosebire de na-ţie; musulmanii trebuie cru-ţaţi în lege, aşezăminte i moravuri.
Cred că nu-i fără de interes, dacă se redă textul proclamaţiei.
LOCUITORILOR DOBROGENI
<<Marile Puteri europene, prin tratatul dela Berlin, a unit Ţara voastră cu
România. Noi nu intrăm in hotarele voastre, trase de Europa, ca cuceritori, dar o ştiţi

Fig. 103. Ruinele actuale ale cetăţii Silistra. «Fotoglob-Constanfa».
voi, mult sânge românesc s'a vărsat pentru desrobirea popoarelor din dreapta Dună rii.
Locuitorilor de orice naţionalitate i religiune, Dobrogea, vechea posesiunea a lui
Mircea cel Bătrân i a lui Ştefan cel Mare, de astăzi, face parte din România.
Voi, deacuma, atârnaţi de un Stat, unde. nu voinţa arbitrară, ci numai legea desbătută şi
inc,uviinţată de naţiune hotărăşte şi ocârmueşte cele mai sfinte „si mai scumpe bunuri ale
omenirii:
Vieaţa, onoarea i proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituţiuni, pe care
ne-o râvnesc multe naţiuni străine.
Religiunea voastră, familia voastră, vor fi apărate deopotrivă ca i ale creştinilor.
Afacerile religiunii i ale familiei vor fi pentru voi 'incredinţate apărării muftiilor
judecătorilor aleşi din neamul i legea voastră.
Creştini i Musulmani primiţi, dar, cu incredere autorităţile române ; ele vin cu
anume 'insărcinare de a pune capăt dureroaselor incercări prin care aţi trecut, de a
345
vindecâ rănile răsboiului, de a apărâ persoana i interesele voastre legiuite; in sfârşit

de a vă desvoltâ, buna stare morală i materială.
Armata română, care intră in Dobrogea, nu are altă chemare, decât de a menţine
ordinea .şi, model de disciplină, de a ocroti paşnica voastră vieţuire.
Salutaţi, dar, cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul
dreptăţii i al păcii.
In curând provincia voastră, pe cale constituţională va primi o organizatiune defi-
nitivă, care ţine seamă de trebuinţele i de moravurile voastre, care va aşezâ, pe temelii
statornice poziţiunea voastră cetăţenească. Până atunci, autorităţile române au ca intecia

indatorire de a cercetâ i indestulă trebuinţele voastre, de a îngrij de bunul vostru traiu,
de a vă face a iub ţara, la a căreia soartă, deacum, este lipită i soarta voastră. Ca intaia
dovadă a părinteştei noastre îngrijiri pentru voi, a dorinţei noastre de a uşuret greutăţile
voastre, noi desfiinţăm dijma de orice natură pentru anul 1879.
Dela 1 Ianuarie 1880 ea va fi inlocuită printr'o dare bănească mai dreaptă şi mai
uşoară pentru agricultori. «Embaticul>> (impozit pe capitalul imobiliar din oraşe şi sate),

«Tementuatuatul>> (impozit de 3% asupra lucrului agricultorilor i meşteşugarilor),'
«Impozitul asupra chiriei cârciumilor, cafenelelor, băcăniilor, hanurilor, toate acestea se
vor preface dela I Ianuarie 1879 întro dare bănească, mai uşoară şi mai dreaptă; iar
«Bedelul» (impozit pentru scutire de armată), darea Entizab (taxa de 21/2 %) pentru
vânzarea vitelor şi taxa pe mori se desfiinţează cu totul.
dar, chemând binecuvântarea celui a tot Puternic, in numele i cu invoirea Eu-
ropei, noi luăm azi în stăpânire provincia «Dobrogea» care devine şi este ţară română, şi,
transmiţându-vă domneasca noastră salutare, vă urăm ca această zi să devie pentru
această parte a României, inceputul unui viitor de pace .,si înflorire, inceputul bunului
traiu i al infrăţirii intre fii aceleiaşi ări».
Insuş Domnul, care trecuse, întovărăşit de Brătianu, pe vasul Ştefan cel
Mare, la Ghecet, asistă la serviciul divin oficiat de invăţatul Vlădică Melhisedec,
fostul episcop al Basarabiei, mutat la Galaţi, cu acelaş titlu de «al Dunării-de-jos>>.
Dacă pierderea Basarabiei, redată de Marile Puteri Moldovei în congresul dela
Paris, erâ dureroasă din punct de vedere naţion.al, câştigarea Dobrogei, cu -ţărmul
mării i cu portul Con.stan.ţa erâ o despăgubire preţioasă din punct de vedere economic
politic; cei deatunci nu puteau bănui foloasele ce aveau mai târziu să rezulte pentru
economia naţională.
Dealtfel, aveam drepturi asupra Dobrogei, pen.trucă mii de ani strămoşii noştri au
trăit şi nu au părăsit acest pământ. Ge-ţii nemuritori, singuri au îndrăsnit să se im-
potrivească. puternicului Darius, la 511. a. Cr., când acesta şi-a purtat armata lui fără
număr impotriva Sciţilor. La Dionysopolis (Balcic) măreţul Buerebista obişnuiă să-şi
petreacă verile, privind dirt castelul său la valurile infinite ale mării. Aci, in mijlocul
provin.ciei, marele Traian a purtat lupte indârjite cu Dacii dobrogeni. i numai atunci
aceştia au fost invinşi când li s'a tăiat comunicaţia cu Dacia nordică şi Decebal a putut
fi răpus. Strămoşii n.oştri dobrogeni, în ciuda Pecenegilor ră-Ukcitori, îşi duceau mai de-
parte vieaţa lor, moşten.ită de veacuri, ascultând de voevozii Halis, Seslav, _
Sacea şi
Tatul, cari se pricepeau să se ridice deasupra poftelor şi pretenţiunik celor din
') V. Pârvan, Getica, pag. 127.
346
jurul lor. Iar mai târziu, călăre-ţii Bătrânului Mircea, stăpânitorul ţării lui Dobrotici,
frământau in copitele cailor podişul dobrogean şi işi scăldau caii in Marea cea Mare.
Aveam drepturi asupra acestui pământ, pentrucă odinioară., cetă-ţile ce stă-
pânesc Dobrogea : Silistra la Sud i Chilia la Nord, fuseseră ale noastre, şi pentrucă,
în momentul anexării, erau pe malul drept al Dunării sate româneşti infloritoare, stând
ca dovadă că, şi din pun.ct de vedere geografic, pământul dobrogean nu este decât o
continuare a Munteniei, după cum i apele Siretului, Ialomi-ţei i Argeşului o măr-
turisesc prin cursurile lor.
acum, câteva cuvin.te despre generaţia i oamenii politici cari au lucrat in aşă
fel, ca să luptăm alături de Ruşi impotriva Turcilor. Nu se cun.osc in.criminări mai
violente: insuş marele Kogălniceanu erâ numit incapabil. Erau acuzaţi patrio-ţii de
atunci că Basarabia fusese sacrificată şi totdeodată că pentru o protestare irealizabilă.
reprezen.tan.-ţii României au jertfit in.terese reale, pe când puteau, prin o in.ţelegere cu
Rusia, să dobândească nu numai ban.i, dar Dobrogea până la linia Rusciuc, ,Şumla,
Varn.a. In urmă, aceste invin.uiri au durat ani de zile.

Ce deosebire a fost intre a primi Dobrogea dela Congresul european şi nu dela
Rusia ? Ceeace acuzatorii nu văzuseră nici peste un sfert de veac, oamenii de Stat dela
1877-78 simţiseră, fiindcă inţeleseseră că sunt chestiun.i care trebuesc privite şi con.-
cepute din alt pun.ct de vedere decât acela al imprejurărilor obişnuite ale vieţii n.ormale.
chestiunile cele mari, în acele de ordin moral, care stăpânesc viitorul unui
neam, de care sun.t legate interesele lui supreme de onoare şi naţionalitate, nu pot fi
preţuri de tocmeală, nu pot fi motive de oportunitate, ca să te hotărască a le com-
promite, coborându-te după ţărmul inalt şi sigur al principiilor 1)>>.
Oricare ar fi vicisitudinile zilelor şi anilor, oricare ar fi durata lor, vine ora răs-
platei.
Pen.tiu Basarabia ea a sun.at in 1917. Fără prin.cipiul apărat 40 de ani inainte cu
atâta amar, d.ar cu atâta credinţă, ar fi fost distrus pen.tru n.oi temeiul moral pe baza
căruia am redobân.dit Basarabia. Pe acest temeiu a fost în drept gen.eraţia n.oastră să
reven.dice unirea Bararabiei.
Privi-ţi in lumina acestor prin.cipii, făuritorilor Independenţei li se cuvine stima şi
adora-ţimiea n.oastră: Viteazului Căpitan Carol I, in.drăzneţului Brătian.u, pruden.tului
Kogălniceanu şi democratului C. A. Rosetti.
t) I. I, C. Brătianu, România şi chestia Orientului £n răsboiul neatârnării.
347

LUPTELE DIN DOBROGE ,‘ N RĂSBOWL
PENTRU UNITATEA NEAMULUI
DITPĂ CONST. KIRITESCU: ISTORIA RĂSBOIULUI PENTRU INTREGIREA

ROMÂNIEI, VOL. I
DE
ION CONEA

Pentru vecinii de sub Dunăre, pacea dela Bucureşti din vara lui 1913, rămăsese
«nedreptatea dela Bucureşti». Drept aceea, gândul unei ră.fueli cu România prindeâ
tot mai mult consistenţă in sufletele lor. Bănuind că locul nostru, in cazul intrării
în ac-ţiune in răsboiul mondial, aveă să fie — după toate probabilită-ţile — alături
de adversarii Germaniei; bănuind, apoi, acelaş lucru şi despre Grecia, iar Serbia fiind
dejă angajată impotriva puterilor centrale, locul Bulgariei momentui intrării
in răsboiul rnondial — nu puteâ fi decât de partea celor care le puteau făgădul cât
mai multă pradă dela cei trei vecini ai lor de mai sus, de partea puterilor centrale —
adică.
Şi, in toamna lui 1915, Bulgaria ia loc pe câmpul de luptă alături de Germania
şi aliatele ei; iar România, cam la un an după aceea, trece de partea cealaltă. In ziva
in care n.oi declaram răsboiu Austro-Un.gariei, inştiinţam pe Bulgari, prin ministrul
nostru dela Sofia, că România nu nutreşte nici un gând duşmănos pentru vecina
ei de miazăzi, — dar aveam grija, totuş, să ordonăm arderea arhivelor Legaţiunii
noastre din Sofia. Bulgaria nu se decide, timp de câteva zile, să ne declare răsboiu,
aşâ cum Turcia i Germania o făcuseră indată după declaraţia noastră către Austro-
Ungaria. Ba se păreă că Bulgaria se gândeă chiar la o pace separată cu Aliaţii, prin
intermediul Rusiei. Oscila-ţiunea aceasta insă nu durează mult, — fiindcă la 1 Sep-
temvrie 1916 declara-ţia de răsboiu ne fu transmisă.
De un an de zile — in aşteptare faţă de atitudinea pe care aveâ s'o ia România —
a III-a armată bulgară se pregătiâ, ridicând fortifica-ţii i a-ţâţând până la paroxism
ura soldaţilor impotriva noastră, pe linia Ruşciuc—Varna. Şaizeci i două batalioane
infanterie, cincizeci i cinci baterii artilerie, douăzeci şi trei escadroan.e cavalerie,
trei batalioane geniu i un batalion aruncători de mine, — acesta erâ efectivul po-
menitei armate; iar la intrarea noastră in acţiune, dortă divizii turceşti porneau în
marş din Adrianopole — să i se alăture. Alte puternice forţe germano-austro-ungare,
la aripa stângă a acestei armate, a-veau deocamdată tnisiun.ea să supravegheze linia
Dunării — dar să se alăture şi să sporească forţele aceleaşi armate, eventual. Per-
fect innarmată i prevăzută cu imense rezerve de muniţiuni, armata III-a bulgară
349
LUPTELE DIN DOBROGEA tN" RASBOIUL PENTRU UNITATEA NEAMULUI
mai aveă i un importani număr de ofiţeri i specialişti germani. Dar ceeace ridică
si mai mult puterea combativă a acestei armate eră faptul că în fruntea ei se găsiă
una din cele mai mari glorii ale armatei germane — generalul Mackensen; faptul
acesta ridică în cel mai Malt grad moralul trupelor inamice.
Din partea noastră, dealungul Dunării i frontierei Dobrogei, eră armata a III-a —
sub comanda generalului Aslan si cu forţele principale distribuite spre graniţa do-
brogeană: la Turtucaia divizia XVII, la Silistra divizia IX, la Bazargic divizia
XIX: 72.000 de oameni, în total. Un corp rusesc — două divizii de infanterie si una
de cavalerie: nici 42.000 de oameni — coboră greoiu spre Cobadin, în frunte cu ge-
neralul Zaiancicovski, sub comanda căruia — pentru desfăşurarea ,si reusita mai
sigură a opera-ţiunilor aşteptate — fu pusă i divizia XIX română din Bazargic, —
în vreme ce diviziile IX si XVII rămâneau, cu destinaţia apărării capetelor de pod
respective, sub comanda directă a generalului Aslan. Superioare în efectiN. de in-
fanterie, trupele româno-ruse erau cu mult inferioare în artilerie celor inamice. Şi
apoi, în vreme ce Românii erau Imprăştia -ţi în grupe izolate, iar Ruşii se lăsau aşâ

de greu la vale, dusmanul, a cărui superioritate eră, mai ales, de ordin tactic,
puteâ aveâ, în orice punct al frontului, i numai intr'o zi de marş, toate trupele de
care dispuneâ. Drept aceea, trupele române trebuiau, la inceput, să rămână i să stea
în defensivă, până ce aveau să sosească ajutoarele din nord, ajutoare cu care ince-
pând ofensiva, trebuiau să asigure — prin reuşita acesteia - - reusita inaintării din
Transilvania.
A doua zi după ce România declară răsboiu Austro-Ungariei, Falkenhayn tri-
mite lui Mackensen următorul ordin: <<Atac cât mai urgent cu putinţă. Direcţia
obiectivul rămân la aprecierea feldmareşalului>>. Şi, în vreme ce dreapta forţelor lui
Mackensen rămâne în defensivă, stânga — cu forţe superioare alor noastre, porneşte
atacul violent dela Turtucaia; de reuşita acestuia, Mackensen legâ coborârea mora-
lului trupelor noastre, deabiâ intrate în luptă, ca şi susţinerea liniei române din Ardeal.
Turtucaia, prin aşezarea ei, eră — pentru noi o desăvârşită sabie cu două tăi-
şuri: dac'am fi avut, aci, forţe suficiente, cu care să fi putut întreprinde noi ofensiva
împotriva inamicului, Turtucaia puteâ fi folosită, în cazul acesta, ca un minunat
cap de pod; în caz de defensivă insă, prin faptul că Turtucaia se găseă înaintată ca
un cuiu intre Dunăre şi teritoriul bulgăresc şi eră la 62 km. depărtare de Silistra,
ea rămâneă amenin-ţată din primul moment al operaţiunilor — prin aceste condi-
ţiuni geografice de aşezare — să fie izolată de restul teritoriului român. Iar co-
mandanţii români — din nenorocire — n'au avut intui-ţia acestei primejdii. Macken-
sen, însă, din primul moment la aceasta s'a gândit.
Divizia XVII, care formă garnizoana din Turtucaia, eră o divizie nouă, organi-
zată cu pu-ţin înainte de răsboiu, i având un singur regiment activ: în totului tot,
douăzeci de mii de oameni — infanterişti cincisprezece mii — ceeace pentru un front
de treizeci de mii km., cât aveâ centura fortificată a oraşului, însemnâ o foarte
sub-ţire linie de apărare. In ceeace priveşte artileria, dispuneam de 70 tunuri grele,
40 uşoare, ca şi de 55 tunuri mici de 37 mm. şi 53 mm. Artileria, Msă, n'aveă o bună
reparti-ţie în spa-ţiu şi multe tunuri incă nu erau fixate, aşâ că au rămas nefolosite în
luptă. tlar, cu toate scăderile acestea, dacă Turtucaia ar fi fost bine apărată, puteă
opune o rezisten-ţă de oarecare durată.
350
LU-PTELE DIN DOBROGEA 1N RĂSBOIUL PENTRU UNITATEA NEAMULUI
Armata care aveâ să ne atace dispuneă de un efectiv de 28 batalioane, faţă de

cele 19 româneşti, — ne mai erâ, apoi, superioară în numărul i calitatea pieselor de
artilerie — şi dispuneâ de un balon captiv, de aeroplane ca i de cinci escadroane
cavalerie — pe câtă vreme noi nu aveam nimic din toate acestea. După aceea, tre-
buie să ţinem seamă că intotdeauna atacatorul este avantajat faţă de cel atacat,
după cum nu trebuie să uităm, mai ales, că — din partea noastră — comandan-ţii
n'au corespuns nici pe departe grelei lor misiuni. In noaptea de 1 Septemvrie duş-
manul deslăn-ţue atacul, dovedind — din primele momente superioritatea artile-
riei sale. In zilele următoare atacurile se succed unele după altele, în diferite puncte
ale apărării noastre. Rezisten.ţa trupelor noastre este, insă, inverşunată iar pier-
derile neinsemnate. Dar incă dela început greşelile de comandament se ţin lanţ
faptul acesta ia mult din moralul trupei — soldaţi şi ofi-ţeri. In timpul acesta, la Bu-
cureşti, prin cluburi, generalul Aslan asigurâ lumea .în fran-ţuzeşte că nu-i nici un
pericol şi că Turtucaia e Verdun-ul nostru: cine s'apropie de ea, işi sparge capul. Se
cer ajutoare grabnice; dar sosesc târziu — şi la intervale, aşâ că nu pot fi folosite

simultan i la momentele potrivite. Ziva de 5 Septemvrie e deosebit de sângeroasă:
până la douăsprezece, o luptă pe vieaţă şi pe moarte are ca rezultat spargerea liniei
centrelor de fortificaţii de către inamic. La 2 1/ 2, centura de fortificaţii a oraşului
e ruptă şi ea ; şi tot centrul ei, cu artilerie cu tot, rămâne la duşman. Situaţia, deşi
gravă, puteă — totuş — să fie intoarsă în favoarea noastră, mai ales că dispuneam
de rezerve proaspete, pe care aruncându-le în luptă, acum când duşmanul erâ ex-
tenuat, îl puteam izgoni şi asvârli dincolo de anumite sectoare ale frontului. Dar
acum, ca de multe ori dela inceputul luptelor, din vina comandamentului român, se
pierde momentul care ar fi putut schimbâ radical situaţia. Centrele de fortificaţii
cad unul după altul — şi trupele inamice trec la atac asupra liniei a treia de apă-
rare. Slab conduse, contraatacurile române nu schimbă situaţia. Eroismul trupelor,
din rea conducere, e scump plătit. Eroismul superb al unui batalion de grăniceri
e doar un moment de sălbatecă bucurie la ai noştri, căci nu aduce niciun folos. Mo-
mentele în care situaţia se puteâ răsturnâ în favoarea noastră apar mereu, dar sunt
pierdute mereu de un comandament dezorientat şi deprimat i care pierduse până.
şi 'increderea în trupe, după cum şi acestea o pierduseră de mult în el. Elementele bul-
găreşti din trupele noastre ne aduc şi ele mult rău. Spionajul bulgăresc se dovedeşte
bine organizat. Şovăiala şi demoralizarea seceră din ce în ce mai mult sufletele.
Seara, deabiâ, curmă groaznicul măcel al acestei memorabile zile. Comandantul
capului de pod, disperat, cere mereu ajutoare. Se proiectează o manevră exterioară —
întreprinsă dinspre Silistra de deblocare a Turtucaiei. Dar nepriceperea mani-
festă — şi repetată, pe care o arată atât comandantul român cât şi cel rus, din
Silistra şi sudul Dobrogei, cari trebuiau să întreprindă opera-ţia de deblocare, nu
ne aduc nici un folos; — dimpotrivă.
Ziva de 6 Septemvrie aduce licăriri de nădejde în sufletul comandantului de
pod; ele se bazează, insă., nu pe realită-ţi, ci pe iluzii; luând, pe baza acestora, dispo-
ziţii greşite, răul creşte cu fiece clipă i dezastrul se anunţă inevitabil. Panica şi de-
bandada cuprinde sufletele, în vreme ce — comandantul dispare dela postul lui.
In sudălmile şi blestemele soldaţilor adunaţi pe malul Dunării şi căutând cu groază
spre -ţărmul românesc pe care n'aveau cum trece, general Teodorescu se imbarcă
351
LUPTELE DIN DOBROGEA iN RASBOIUL PENTRU UNITATEA NEA1VIULUI
pe o vedetă pentru Olteniţa, părăsind comanda luptei care nu se terminase şi ne-

lăsând, cel puţin, nici alt comandant in locu-i. Aceste clipe de groază i ruşine aveau
să rămână prinse cu sânge în sufletul şi amintirea soldaţilor cari luptaseră la Tur-
tucaia. Căci iată ce spune un cântec popular român cules prin 1920 dela Paraschiva
Tamaş din satul Sibioara—Constanţa:
Ruşii luptă de doi ani,

Iar noi stăm intre duşmani.
Nu vedeţi că sunt şireţi,

Că le-a dat Germanu pre-ţ
Şi conserve şi pesmeţi?
Domnul Ion, general,
Basarabeanul 1) tâlhar
In brigadă ne-a băgat
'ntre duşmani ne-a lăsat

De ne-a bătut cu ghiulele,
Arme şi mitraliere ;
Şi-am ajuns nevinovaţi
Vânduţi de-ai lor comandanţi
'n Dunăre arunca-ţi, etc. 2).
Agăţa-ţi de câte un buştean, de câte o scândură sau uşă, solda-ţii neştiutori să

Innoate se aruncă in Dunăre, in vreme ce din spate proiectilele duşmane îi urmăresc
cu inverşunare. 0 coloană de 3.000 de ostaşi isbuteşte să se strecoare spre Silistra, aju-
tată de o vedetă de pe Dunăre. Iar in oraş, ferocitatea popula-ţiei i armatei bulgare
se deslănţue cumplită asupra soldaţilor şi ofi-ţerilor noştri. E după amiază. Cetatea
capitulează. Pierderile inamicului, in morţi şi răniţi, sunt şi mai grele decât ale noastre.
Nici zece zile nu trecuseră dela intrarea noastră în răsboiu şi, datorită numeroa-
selor lipsuri ale pregătirii noastre, Increstam pe răbojul sufletelor o infrângere dintre
cele mai dureroase i care — mai mult — aveâ să fie, prin proporţiile ei, cauza
a celorlalte nenorociri care i-au urmat.
Am spus că trupele române din Dobrogea erau risipite In grupe depărtate unele
de altele şi cu slabe legături intre ele, ingrămădite fiind — mai ales — in trei centre:
Turtucaia, Silistra, Bazargic. Mackensen foloseşte Imprejurările ţesute par'că la co-
manda lui şi caută, dela inceput, să izoleze câteştrele centrele unul de altul, să le cu-
prindă şi, inainte ca Ruşii să fi sosit pe front, să răzbată până. în linia Cernavoda—
Constan-ţa, ceeace ar fi innăbuşit i compromis, incă din faşe, intervenţia României
alături de Aliaţii ei. Deaceea, odată c atacurile dela Turtucaia, se deslănţue altele —
in direcţia Bazargicului şi a Silistrei. La Bazargic erâ divizia XIX, cu o compoziţie
cam amestecată, cu artilerie slabă — sub comanda generalului Arghirescu. La Si-
Basarabeseu (nota aut.). 2) Vezi Analele Dobrogei, an. I. No. 1, pag. 141.
352
(
LUPTELE DIN DOBROGEA ÎN RĂSBOIUL PENTRU UNITATEA NEAMULU1
listra cră divizia IX, a generalului Basarabescu. In vremea aceasta, adunându-se

de pe drumuri, la Megidia se concentrau Ruşii lui Zaiancicovski — două divizii.
Eram, deci, depărtaţi de Ruşi şi, pe de alta, fărămiţa-ţi in trei garnizoane depărtate
cu 60-90 km. una de alta. i ne lipseâ, pe deasupra, unitatea de comandament,
care, alături de lipsa de
concordanţă a şefilor tru-
pelor noastre deaci, com-
promite campania dela
Inceput. Generalul Basa-

rabescu, de pildă, se in-
chide în Silistra, negli-
jând, aproape, aripele
sectorului său. Atacuri
contraatacuri române
au loc la sud de Curtbunar.

Acţiunea se desfăşoară
destul de favorabil. Dar
şi aci,comandantul român
—un caracter inconstant
impresionabil — e cu-
prins de panică şi or-
donă, necugetat, retrage-
rea. i astfel, după două
zile de luptă, la 3 Sep-
temvrie, divizia XIX se
află la 20 km. nord de
Bazargic. La 4 Septem-
vrie sunt ocupate Bazar-
gicul, Cavarna şi Balci-
cul. In ziva de 5 Sep-
temvrie gen. Basarabescu
primise ordin să incerce
deblocarea Turtucaei;
dar acţiunea lui, deslânat
şi slab condusă, e con-
damnată dela inceput.
Bătălia dela Sarsânlar se
.F"otoglob-Constanţa».
dă in.tr'o desăvârşită lipsă Fig. 104. MonumentuI eroilor din Chirnogi (Ghiuvenlia), jud. Constanţa.
de legătură Intre arme
din partea noastră şi sfârşeşte, datorită incapacităţii comandamentului, Intr'o re-
tragere-debandadă spre Silistra. Erâ in ziva. de 6 Septemvrie. Şi, exact in cea-
surile în care Turtucaia îşi da sufletul, iar general Teodorescu fugeâ atât de puţin
eroic pe Dunăre cu vedeta, un automobil duceâ, In goană nebună, pe şoseaua Tur-
tucaia—Silistra, persoana celuilalt general: Basarabescu, comandantul garnizoanei
vechiului Drâstor.
353
23 Dobrogea
LUPTELE DIN DOBROGEA IN RĂSBOIUL PENTRU UNITATEA NEAMULUI
Mai incolo, spre inima Dobrogei, pe bază de informaţii n.eexacte sau greşite,
se ordonă — pentru 5 Septemvrie — reocuparea Bazargicului care, fireşte, nu iz-
buteşte. Uşurinţa şi neprevederea comandamentelor ruso-române au prilejuit i aci
o inutilă şi rău condusă luptă. In lupta aceasta s'au intâlnit, pentru prima oară, ca
duşmani, Ruşii cu Bulgarii. Bătălia incepe in dimineaţa zilei pomenite şi, necu-
getat condusă, sfârşeşte in infrângere pentru noi, deşi in aceâ zi — in imprejurările
locale de atun.ci, am fi putut inscrie o strălucită victorie românească. Fără să execute
ordinul care-i venise pentru ajutorarea Turtucaei, Zaiancicovski porneşte dela sine,

,i1W11111:
Fig. 105. Monumentul eroilor din Ostrov, jud Constanţa. sPotoglob-Constanţa».
cu suficiente trupe române, sârbe i ruse, spre Bazargic. Iar aci, tocmai in toiul luptei
şi pregătindu-se pentru exploatarea primelor succese, trupele atacatoare primesc,
pe neaşteptate, ordin de nouă retragere: căzuse Turtucaia şi Zaiancicovski primise
ordin să se retragă. Puteâ, insă, să nu execute nici de data aceasta ordinul, cum fă-
cuse cu cel precedent — mai ales că acum victoria i-ar fi fost asigurată. Incapabil
el, Zaiancicovski oboseşte zadarnic trupele in marşuri i contramarşuri inutile şi
nu poate atacă pe inamic inspre Trutucaia cum primise ordin. Fusese uns, totuş,
comandant al tuturor trupelor frontului nostru de sud.
Un consiliu de ră.sboiu, -ţinut la Silistra, 'in noaptea de 7-8 Septemvrie, decide
părăsirea fără luptă a acestui cap de pod, spre care ven.eau acum, disponibile după
Turtucaia, forţele duşmane din această parte. Şi s'a luat această hotărire, intrucât —
in urma evenimentelor intâmplate — apărarea Silistrei devenise inutilă.
354
LUPTELE DIN DOBROGEA ÎN RĂSBOIUL PENTRU UN1TATEA NEAMULUI
Mackensen, temându-se de o con.centrare de forţe româno-ruse la sud de linia

Cernavoda—Constanţa, concentrare care 1-ax fi pus in imposibilitate de a cuceri
curând această lănie, ordonă accelerarea operaţiunilor — mai ales că trupe române
nouă, luate de pe frontul carpatic, treceau mereu pe podul dela Cern.avoda, iar trupele
ruse, ca şi Divizia sârbă de Dobrogea, erau gata pentru a luâ parte la luptă.
Dar tocmai spre a face posibilă concentrarea de forţe de care se temeâ Mackensen,
Româno-Ruşii caută să câştige timp. Aşâ se ajunge la oprirea forţelor româno-ruse
aproxiinativ pe linia vechei frontiere dobrogene. Incă două brigăzi din divizia noastră
a cincea sosesc din Carpaţi şi, in marş forţat, sunt trimise să intărească frontul. Ina-
micul se regrupează şi el in faţa liniilor noastre. Cu scop de a deslipi aripa noastră
dreaptă de Dunăre i de a o aruncâ in spatele restului de fron.t româno-rus, im-
pingându-ne spre mare şi nimicindu-ne toate trupele, Mackensen atacă extrem de

violent în defileul dela rădăcina lacului Oltina. E respins de trupele române deaci,
cu pierderi grele. In luptă cade i un nepot al Kaiserului. A doua zi, 13 Septemvrie,
duşmanul atacă din nou — şi iarăş e respins cu pierderi sângeroase. Dar n.eexplOatând
succesul obţinut, dăm răgaz duşmanului să se regrupeze i să poată da, a doua zi,
atacul decisiv. Zaiancicovski, pe de altă parte, tocmai intenţionâ să treacă la ofen-
sivă, să spargă frontul inamic in mijloc şi să cadă in spatele aripei vestice inamice,
spre Dunăre.
Bulgarii atacă in regiunea Caraomer in două rânduri; dar divizia XIX română
îi respinge cu mari pierderi. 0 luptă grea se dă, deasemenea, la centru, intre Ruşi
Bulgari. Aceştia din urmă au intre răriiţi chiar pe generalul Cantargieff. Brigada
XXXVI română se angajează in luptă alături de Ruşi; dar seara, retrăgându-se Ruşii,
incepe retragerea spre Cobadin. In faţa acestei situaţii, divizia IX română se retrage
şi ea in direcţia Adam-Clissi. Linia spre care trupele româno-ruse executau retragerea
eră, aproximativ, Rasova—Cobadin.—Tuzla. i astfel, această bătălie, deşi pierdută,
ne aduceâ răgazul necesar pregătirii pentru marea bătălie pe care aveam s'o dăm pentru
apărarea liniei Cernavoda—Constanţa.
In faţa acestei situaţiuni de pe frontul dobrogean, insă, ofensiva din Transilvania

e oprită ; se cer telegrafic Ruşilor noui şi grabnice ajutoare, iar Joffre e solicitat pentru
o ofensivă Sarrail in Balcani. Armata treia română, constituită sub o nouă formă,
trece sub comanda generalului Averescu. Se decide retragerea pe linia Cuzgun—Co-
badin. Se iau trupe numeroase de pe alte fronturi şi se trimit in Dobrogea. Joffre răs-
punde opinând exact pentru măsurile pe care noi dejâ le luasem şi spune că a ordonaă
lui Sarrail să intreprindă ofensiva pe care o cerusem. Aliaţii cer i ei Ruşilor să trimitt
in Dobrogea ajutoare nouă. Dar forţele lui Sarrail sunt sub intenţiunile lui, iar Buşii
nu se grăbesc deloc i trimit ajutoare insuficiente şi care sosesc după bătălie. Se
hotăreşte, atunci, o nouă grupare de armate: grupul armatelor de sud —16 divizii,
sub comanda generalului Averescu i impărţit in două armate: armata de Dobrogea
355
23*
sub generalul Zaiancicovski şi cea de Dunăre, sub comanda directă a generalului

Averescu.
Intre 16 şi 21 Septemvrie, pe linia Raşova—Cobadin—Tuzla, pe care am spus

că se grupaseră forţele rornâno-ruse in urma ultimei retrageri, se dă marea bătălie,
pe care generalul Averescu se hotărăşte s'o primească aci. Linia urmează creste de
dealuri, e formată din mai multe rânduri de tranşee şi are, pe alocuri, reţele de sârmă.
Şase divizii româneşti, două ruse şi una sârbă vor luă parte la luptă. Din cele
româneşti, numai două sunt proaspete i odihnite; celelalte-s descompletate şi extrem
de obosite. Inamicul ne eră mult superior 1n armament; mitraliere, tunuri grele,
automobile blindate, aeroplane, etc. Oricum, trupele române aveu să dea lupta pe
vieaţă şi pe moarte: de soarta ei depindeâ soarta Dobrogei şi a răsboiului nostru
intreg.
Inamicul dă atacul principal tot inspre Dunăre, ţintin.d Cernavoda şi podul.

Atacurile se succed violente dintr'o parte şi alta. La Arabagi, la un moment dat,
ne ameninţă o străpungere a frontului. Dar ajutoarele nouă, trimise dinspre Cerna-
voda 'in marşuri extenuante, 'inlătură primejdia. Timp de trei zile, duşmanul e ne-
contenit respins; la luptele acestea iau parte strălucită şi monitoarele noastre de pe
Dunăre.
La Cocargeâ inamicul urmăreşte străpungerea frontului; aci se dă şi lupta cea
mai grea. Ziva Intreagă de 18 Septemvrie Bulgarii atacă, cu pierderi foarte grele
pentru ei. Numai 1n dreptul satului acestuia Românii i Sârbii se retrag in poziţiile
din nord. A doua zi, atacurile par şi mai inverşunate. Dar artileria noastră bate
spăimântător 'in valurile inamice de infanterie, decimându-le. Pierderile inamice sunt
formidabile. In special in sectorul Cocargeâ luptele sunt extrem de violente, favo-
rabile nouă şi cu imense pierderi pentru Bulgari, al căror 1ntreg regiment Varna e
aproape distrus. Situaţia diviziei de Sofia e disperată, cea de Preslav are pierderi
spăimântătoare. Comandanţii bulgari apelează disperaţi după. ajutoare. Soarta lup-
telor se schimbase. Ofensiva inamicului se 'innăbuşiă in eşec lamentabil. Din neno-
rocire — oboseala extremă a trupelor noastre şi veşnicele şovă.eli ale comandantului
rus, fac să nu poată fi exploatate succesele acestei memorabile zile.
Se cade, aci, să pomenim şi de chipul strălucit in care a luptat divizia sârbo-
croată, comandată de colonelul Hagici şi dominată de un patriotism fanatic, ca şi
de o ură fără margini i'mpotriva inamicului comun.
0 altă serie de lupte se da în aceleaşi zile de 18 şi 19 Septemvrie, 1ntre Cobadin
şi Mare, cu aceleaşi rezultate dezastruoase pentru Bulgari, cari şi aci au un 'intreg
regiment aproape distrus — cel de Vraţa. In noaptea de 19-20 Septemvrie Bulgarii
se retrag 10-12 km. înapoi, cuprinşi de panică, şi lăsând câmpul semănat cu mii
de cadavre şi cu o enormă pradă de răsboiu. Dela Raşova la Tuzla, pe tot frontul,
Mackensen culegeâ in acele zile spinii celei dintâiu a lui infrângeri. Iar comunicatele
oficiale germane, din umflate ce erau, se cuminţesc brusc, cel din 20 Septemvrie abiâ
'ingânând laconic: In Dobrogea, lupta s'a oprit.
In ziva de 21 Septemvrie, după o zi de odihnă., divizia XIX română. — cea
dinspre mare, trece la ofensivă: Amzacea, Carachioi, Enghezul Mare, cad unul după
356
LUPTELE DIN DOBROGEA iN RĂSBOIUL PENTRU UNITATEA NEAMULUI
altul în mâinile Românilor, cari luptă singuri, neajutoraţi de Ruşfi inerţi din dreapta,
chiar când situa-ţia o cereâ. Ofensiva se suspendă, din cauza aceasta, pozi-ţfile cuce-
rite de Români fiind intărite i rămânând ocupate de ei.
Un fiasco desăvârşit incununâ — dacă se poate spune — ofensiva lui Mackensen;
atacatorul fusese asvârlit inapoi, băgându-se ruşinos în şanţuri, în aşteptarea unor
zile mai norocoase ca acele. i astfel, bătălia cea mare, în care ne pusesem toată
nădejdea şi de care eră legată soarta Dobrogei ca şi a intregului răsboiu chiar,
— ne aduceâ o rază de lumină în sufletele intunecate până aci, mereu, de umbrele
infrângerii. Puterea noastră morală prirniă o puternică doză de reconfortare.
In aceste zile grele, licărirea de nădejde pe care ultima bătălie din Dobrogea
ne-o dăruiă, pusese în sufletul Ţării Mtregi, par'că., trebuinţa i setea mistică după
o veste care să vorbească de o mare izbândă. Sufletul sorbiâ din aer, din jurul lui,

setea aceasta. Şi vestea, în adevăr, a venit: Flămânda, trecerea Dunării la Flămânda.
Generalul Averescu, adorat ca un idol de trupe şi masse, intreprinde această acţiune
cu şase din cele 17 divizii câte aveâ acum sub comanda sa. In toiul deplasărfior de
trupe inamice, pe care Macksensen le ordonase în vederea reluării ofensivei pe linia
Raşova—Cobadin, cade — cu efect de bombă vestea trecerii dela Flămânda.
Primele trupe debarcă pe ţărmul bulgăresc în zorii zilei de 1 Octomvrie. Un entuziasm
indescriptibil e dela un capăt la altul al ţării. Trecerea insă, deşi incepuse sub favo-
rabile auspicii, e îngreuiată de ploi şi furtuni violente, de revărsări de ape, de aero-
planele duşmane, ca şi de monitoarele austriace de pe Dunăre, care, contrar aşteptă-
rilor noastre , izbutesc să bombardeze podul. Iar în ziva de 3 Octomvrie, Marele
Cartier oidonă retragerea.
In Transilvania situaţia se agravase mult. Şi ca dovadă că oprirea acţiunii dela
Flămânda fusese o faptă cugetată, e faptul că, zece zile mai apoi, diviziile dela Flă-
mânda -ţintuiau pe inamic în trecătorile Bran i Predeal.
Odată cu acţiunea dela Flămânda, o serie de opera-ţiuni aveau să se desfăşure

şi în Dobrogea. Lovitura principală, aci, aveâ s'o dea aripa stângă — dinspre mare —
a frontului nostru, alcătuită din trupe române şi ţintind o răsturnare spre vest a
frontului inamic — in direcţia în care aveâ să inainteze armata a treia română, după
trecerea dela Flămânda. Aveam superioritatea numerică in toate armele, numai în
artilerie nu. In acelaş timp, insă, i inamicul se pregătiă pentru ofensivă şi anume
tot în acelaş sector de fron.t. Am lo-vit, aşadar, într'un duşman pregătit el Msuş
pentru ofensivă. La i Octomvrie, intre Cobadin şi Mare, incepe ofensiva română.
lnaintarea maximă se realizează în spre Mare, unde luptă regimente româneşti. Un
atac bulgar de cavalerie, dat în regiunea satului Pervelia, e sfărâmat In chip crud.
Abiâ rtsturi din regimentul atacator izbutesc, în fugă sălbatecă, asemeni un.or sdrenţe
fluturându-şi In aer groaza, să se întoarcă la ai lor. Operaţiunea dela Flămânda face
357
LUPTELE DIN DOBROGEA iN RĂSBOIUL PENTRU UNITATEA NEAMULUI
pe Mackensen să părăsească gândul ofensivei, după cum aceeaş operaţiune dela

Flămânda, neizbutind, puneâ capăt — mai apoi — şi ofensivei noastre.
In acelaş timp, insă., în centrul sectorului de atac, i anume ţintind satul Amzacea
puternic Intărit şi ocupat de divizia XXV tureă, brigada XVII Poetaş se angajează
Intr'o luptă fioroasă cu inamicul. Liniile de apărare duşmană sunt date una după
alta peste cap; eroismul trupelor române e nebunesc; nimic nu mai poate opri pe sol-
daţii noştri, aruncaţi în iureş sălbatec i amestecând cu pământul pe inamicul care
nici timp să fugă nu mai are. Se inaintase, pe alocuri, cu zece km., dar frontul nu
fusese spart. Operaţia dela Flămânda, cum arn spas, pune capăt — insă — ac-ţiunii.
Se trece la o ac-ţiune defensivă-activă, cu scop de a fixâ forţele adversare din faţă.
Şi pierderile noastre, insă, în special ale eroicei brigăzi Poetaş, sunt grele.
Contraofensiva noastră eşaase: pregătirea tehnică insuficientă a trecerii dela
Flămânda, ca i rezistenţa inverşunată, din Dobrogea, a inamicului pregătit el insuş
pentru ofensivă, dar mai ales situaţia grea a frontului român din nord iată cauzele
care aduseră acest sfârşit contra-ofensivei pe care sub atât de surâzătoare auspicii

o începusem.
In dosul unei linişti aparente, care ţinir timp de două săptămâni după aceasta
pe frontul dobrogean, Mackensen pregătiă lovitura care aveâ aducă stăpânirea
liniei mult râvnite Cernavoda—Constanţa. Cu ajutoarele noui primite, efectivul
armatei sale atinge 96 batalioane şi 28 escadroane, în timp ce artileria prim i ea
mari intăriri. Armata treia bulgară trece sub comanda directă a feldmarcşalului cu
comandanţi în subordine la aripa stângă Toşeff, iar la cea dreaptă Cantargieff. In
faţa Topraisarului e adusă toată artileria grea duşmană. In -vremea aceasta, dim-
potrivă, forţele noastre din Dobrogea slăbiseră, multe unităţi fiind luate i trimise
în Carpa-ţi. Cele ruseşti, aduse în locul lor, contribuiau Mai mult la debandadă.
In ziva de 19 Octomvrie, dimineaţa, pe tot frontul larg de 17 km., Germano-
Bulgarii deslănţue o formidabilă ofensivă. Pământul geme sub descărcările artileriei
lor grele, în vreme ce văzduhul fierbe ca un cazan incins de flăcări. Se vede delq
inceput că inamicul -ţinteă seetorul Topraisar, la jumătatea drumului dintre Cobadin
Mare. De pe o movilă, constraită de vreunii din barbarii cari au semănat odinioară
din belşug ca astfel de tumuli Dobrogea, primul dintre barbarii cari reveniau din
sud, de data aceasta, Mackensen insuş, cu faţa intunecată ca o furtună, conduceâ
în persoană lupta, — în vreme ce, mai spre răsărit, prinţul de coroană al Bulgariei,
suveranul Boris de astăzi, urmăriă lupta din spatele trupelor bulgare. La sud de
Topraisar şi construită după toate regulele răsboiului modern, eră poziţia română.
Alături, şi mai presus decât execuţia tehnică a poziţiei, aveam cu noi valoarea de
atâtea ori arătată a diviziei XIX sub comanda bravulai colonel C. Scărişoreanu;
din ea făceau parte şi regimentele 9 Vânători şi 40 Călugăreni, eroii dela Amzacea.
Aceştia din urmă jură pe steag, cu mâna intinsă, că nu vor da un pas inapoi. Şi cel
mai înfricoşător bombardament de artilerie din câte se văzuseră până acum în Do-
brogea, se deslănţue asupra poziţiilor dela Topraisar. Două zile şi două nop-ţi eurg
avalanşe de foc topit peste liniile noastre, la adăpostul cărora, în răstimpuri, infan-
teria jnauijcă viue valuxi-valuri. Totul, însă, e zadarnic. In noaptea de 20 Octonwrie
358
inamicul se ingroapă in tranşee, in faţa Topraisarului. Dar in dreapta diviziei noastre

Ruşii luptă in silă şi sufăr o infrângere din partea Bulgarilor, din care cauză forte
nouă române sunt chemate din Carpaţi aci. In stânga diviziei Scărişoreanu, Mackensen
izbuteşte să rupă frontul pe care-1 mută spre nord, in dreptul Techirghiolului. La
21 Octomvrie, rezistenţa română işi trage ultima suflare: escadrile numeroase de
aeroplane inamice impiedecă aprovizionarea i serviciile din spatele frontului nostru ;
panica cuprinde populaţia satelor, iar moralul trupelor e sdruncinat. Cavaleria bulgară
pătrunde pe perisipui Techirghiolului i ocupă satele Agigea şi Techirghiol. Retra-
gerea e generală pe tot frontul dinspre Mare. i astfel, poziţia de fier a Topraisa-
rului e descoperită şi atacată i din flanc tot 1n ziva de 21 Octomvrie, după o in-
verşunată rezistenţă de două zile şi jumătate, Topraisarul cade. Cade şi Cobadinul.
prin ne-volnicia Ruşilor — şi cu eie cad cheile frontului nostru intreg. — Inamicul
se indreaptă spre Constanţa. 0 furtună şi o ploaie torenţială se abat pe câmpul' de
bătaie, pe care trupele noastre se retrag dezorganizate. Iar tunetele i fulgerele fur-
tunii, ca şi răpăitul sălbatec al ploii, limbile imense, de foc, ale eisternelor Constanţei,

după aceea, toate acestea se amestecă şi se 'impletesc cu sborul nebun al proiec-
tilelor ce spintecă in fiece secundă văzduhul şi dau, laolaltă, tabloul apocaliptic al
judecăţii din urmă:
Dies irae, dies illa,
Solvet saeclum in favilla ;
Tuba mirum spargens sonnum
Per saepulcra regionum. . . .
Iar aeroplane duşmane, imense pasări de pradă, plutesc in rotocoale şi aruncă bombe
in Constanţa intrată in agonie, in trupele decimate, ca şi in convoiurile de pribegi
ce luau spre nord drumuri neştiute . . .
In miezul zilei de 22 Octomvrie Germano-Bulgarii pun piciorul in Constanţa.
Trebuie să pomenim, insă, că in vreme ce aripa de est a frontului nostru erâ astfel
răsturnată de către inamic, la cea de vest, la Raşova — sud de Cernavoda, se rezistâ,
incă, cu ultimă inverşunare.
La intrarea in Constanţa, Bulgarii — dintr'un imbold sufletesc propriu, leagă
in lanţuri statua lui Ovidiu şi o trag cu bivolii de pe soclu; şi eleganţii bivoli bulgăreşti
îl culcă la pământ pe delicatul autor al Tristelor ; Vasoff insuş, finul liric bulgăresc,
işi innoadă struna şi trimite, scrisă in versuri, prin ziarul Mir, elegantă carte poporului
român i lui Ovidiu cel răsturnat cu bivolii. Ce ne scriâ, nouă şi celui care cântase
mâlmitele şi duioasele versuri:
Hic ego, qui jaceo, tenerorum lusor amorum,

Ingenio perii, Naso poeta, meo, etc.
ce ne scriâ, zic, eleganta pană măiastră a fruntaşului intre poeţii bulgari ? Iată ce:
Voi sunteţi puroiul roman, asvârlit in ţări depărtate ;

Ronia eternă s'a curăţit de putoare, cotorosindu-se de voi, etc.
359
Trupele române ale aripei stângi continuă retragerea. La 23 Octomvrie cade

Megidia. La Caramurat aripa noastră de răsărit incearcă în zadar o rezisten-ţă mai
serioasă. Resturile trupelor se retrag spre Ostrov (nord de Hârşoya), locul lor luându-1
trupele ruseşti de curând sosite. La 24 Octomvrie, în iraţa inverşunatei rezistenţe
româneşti dela Cernavoda, Mackensen ordonă lui Toşeff: Aştept ca Raşova i Cerna-
voda să cadă astăseară. Apărarea pe care trupele române ale diviziei a II au făcut-o
Cernavodei e un moment rar în istoria răsbouilui nostru de intregire. Toşeff primeşte
ajutoare noui. Ruşii ne aduc şi ei n.ouă, în acelaş timp, nenorocitul serviciu de a se
retrage în debandadă dinspre Megidia, lăsând Cernavoda descoperită dinspre răsărit.

Cu toată eroica apărare a Cernavodei de trupele române deaci ca i de monitoarele
de pe Dunăre, cu toate acestea — spre a nu se repetâ dezastrul dela Turtucaia, în
noaptea de 24-25 Octomvrie, trupele române se retrag din Cernavoda. Podul Carol I
e distrus şi el — pe porţiunea de peste Borcea i balta din mijloc: erâ deajuns şi atâta,
însă, pentru ca prăpastia care-şi căscase gura Intre restul Ţării şi Dobrogea să apară,
dintr'odată, imensă. Trupele române, după aceea, se retrag spre nord, se regrupează

— unele — şi trec, rând pe rând pe malul stâng al Dunării. Doar câteva batalioane
mai rămân pe pământul Dobrogei câtva timp: cele care, în ziva de 8 Noemvrie,
reocupă Hârşova pentru câtăva vreme.
Deacum înainte, faptele de arme din Dobrogea rămân ale Ruşilor; ruşinoase,
fireşte, pentru ei, — şi dureroase pentru noi cari, prin asvârlirea lor uşoară dincoace
de Dunăre, pierdeam pe dea'ntregul Dobrogea, despre care Mackensen se expriw ase
cu aceste cuvinte: Călătorul care pătrunde în Dobrogea prin Bulgaria are impresia
că trece din Asia în Europa.
La extremitatea estică a liniei Cernavoda—Constanţa, pe care trupele noastre
o apăraseră cu atâta indârjire, statua poetului, care vorbiâ de obârşia noastră, erâ
dată jos de pe soclu cu bivolii, iar la extremitatea cealaltă, în spre Cernavoda, podul
Carol I îşi spânzură deasupra Borcei, rănite de moarte, imensele-i aripi de fier.
Ci astăzi, când Pacea îşi fâlfâe aripele în toată lumea, se cade să amintim, în
josul acestor rân.duri amintitoare de sânge, şi în zilele când neamul românesc intreg
serbează 50 de ani dela desrobirea Dobrogei, se cade să amintim cjjiut.1e de
mai deunăzi ale ministrului de externe bulgar, care sună aşâ: Cu România, dela care
nu avem nici o prf.ţenfiune teritorială, vreyn să trăim în cea mai bună ,pacg.
Am in, in vecii vecilor, răspunClem nol.
360
DOBROGEA ŞI MARI\A
DE
COMANDOR NEGULESCU AURELIAN
Când zici «Dobrogea>>, — -ţinut Inconjurat la apus ş i la nord de apa Dunării, la

răsărit de a Mării Negre, — fără să vrei vine In miirte idea unei marine fluviale i ma-
ritime naţionale; invers, când zici «Marină» i priveşti harta, fără să vrei ochii se opresc
asupra ţinutului a cărui realipire se comemorează acest an.

Legătura e atât de strânsă Incât s'ar puteă spune că nu există., — Marina şi Do-
brogea fiind nedespărţite i nedespărţibile, formând un tot inseparabil. Deşi lucrul
acesta e o axiomă, care nu mai are nevoie de demonstraţie, — totuş vom reaminti că:
0 marină nu poate existâ fără apă dulce sau sărată navigabilă: Dobrogea i-a re-
dat-o In special prin mare şi ieşirea la mare. Dacă pe vremea lui Ştefan-cel-Mare corăbii
moldoveneşti plimbau pavilionul cu cap de zimbru şi trei stele pe Intinsul Mării Negre,
deşi Dobrogea erâ Incă despărţită de trunchiul românesc, — apoi aceasta se datorâ
numai faptului că Moldova eră Intreagă, aveâ ieşire la mare, cu Chilia şi Cetatea Albă
ca porturi şi baze militare.
Tot astfel nici Dobrogea nu poate existâ, ca stăpânire românească, fără o marină.
Pe de o parte oraşele mărginaşe dealungul Dunării şi mării sunt menite a fi porturi, prin
care să se reverse in afară tot prisosul destinat exportului şi să pătrundă tot ceeace
avem nevoie din afară; e fatal ca atunci când ai ce trimite, ai ce primi şi ai pe unde
primi, să ai şi «căruţă» proprie, să ai vapoare proprii, naţionale: iată cum Intemeierea
unei marine comerciale româneşti o impune Dobrogea românească.
Pe de altă parte, atât Dobrogea cât şi marina comercială trebuiesc apărate. In-
conjurată de ape, pe lângă apărarea de uscat se impune una de apă; iată dar şi ne-
voia unei marine ntilitare.
In cele ce urmează., vom incercă a da o idee de cum a decurs Impletirea nevoilor
ţării şi a -ţinutului cu desvoltarea celor două marine, trăgând la urmă concluzii de ce
ar mai trebui făcut ca opera să fie desăvârşită.
SITUATIA iNTRE 1878-1880
Care erâ situaţia acum cincizeci de ani, e uşor de Inchipuit.

Pe Dunăre, numai şlepuri greceşti, caice turceşti, remorchere greceşti şi austriace.
Singurul port mai bine Inzestrat erâ Cerna-Voda, cu silozuri exploatate de aceeaş com-
panie englezească care aveâ şi linia Cerna-Voda—Constanţa. Dunărea nebalizată, pu-
nerile pe uscat, limburile i chiar pirateria erâu un ce obişnuit.
361
DOBROGEA ŞI MARINA
La Mare, Sulina în mâinile Comisiunii Europene in perioadă de lucru pentru tăierea

coturilor i menţinerea unui pescaj normal. Portul Constanţa, mărginit la vechiul cheu
genovez din spre ora i la un mol de apărare spre Est şi Sud, care se terminâ cam unde
e intrarea actuală a basinului interior: ca suprafaţă, mai puţin ca jumătate din basinul
dintre silozuri şi Serviciul Sanitar. Mangalia, cam in aceeaş stare.
Coasta mării, luminată destul de prost, cu faruri fixe la Sulina, Constanţa işabla,
cu alternanţe rare la Sf. Gheorghe i Insula şerpilor. Aterisările deci greoaie, acci-
dente nenumărate. Pe furtuni, vasele cu destinaţia Constanţa o ocoleau, intrarea in
port fiind imposibilă.
UŞURINŢELE ADUSE NAVIGAŢIEI
Nu mă incumet a face o povestire cronologică a tot ce s'a făcut in decursul anilor

pentru a mări siguranţa navigaţiei ş a atrage astfel cât mai multe vase, micşorând

in acelaş timp primele de asigurare, care incărcau marfa şi erau deci plătite la export
de producătorul român, iar la import de consumatorul român. Le voiu trece numai
în revistă.
La Dunăre, Serviciul Hidraulic, cu mijloace băneşti relativ reduse, incepe a face
sondaje sistematice, ridicând o splendidă hartă, care poate rivalizâ cu oricare alta a
unor naţiuni mai experimentate. Lipsa de legătură 'insă Mtre marină şi acest serviciu
a făcut ca navigatorii nu numai să nu se poată servi de această hartă., dar niei măcar
să o cunoască. Ea a servit S. H. pe de o parte pentru a urmări an cu an regimul apelor
al depunerilor, pe de alta a aşezâ geamandurile care să arate navigatorilor drumul
navigabil. Eşuările involuntare au fost astfel excluse, iar contra celor voluntare sau
putut luă măsurile de rigoare.
Marina militară, la rândul ei, cu mijloace şi mai reduse, a intervenit pe două
Prin grupul de baraje, devenit mai târzitt al Apărărilor Fluviale, in fiecare an
aruncâ in aer epavele, — unele rămase din timpul răsboiului independenţei, sau
buturugile care, oprindu-se intr'un punct oarecare, provocau depuneri şi deci bancuri
în perspectivă. Erâ şi un exerciţiu militar pentru minerii marinei, — dar i o curăţire
sistematică a albiei in care cel mai mic obstacol este urmat de apariţia unui banc.
Prin canonierele şi şalupele Diviziei de Dunăre, care făceau poliţia navigaţiei
a graniţei Maintea înfiinţării corpului grănicerilor, sau format atât marinarii cât şi
mecanicii români pentru şlepurile şi remorcherele româneşti ce trebuiau să apară'. pe
Dunăre, cât i o serie de excelenţi piloţi i căpitani fluviali.
Mai târziu şcoala de Pilotaj a ridicat la rândul ei o hartă. a Dunării inso-ţită de
o călăuză, hartă ce se puteâ infăşură i destăşură pe măsură ce vasul urcâ sau co-
borâ, cu toate datele necesare navigaţiei. Nu aveâ eleganţa şi preciziunea milimetrică
a hărţii S. H., care necesitâ un perete intreg, dar erâ o adevărată hartă de navigat.
Bineinţeles că aceeaş şcoală a dat ş dă atât piloţii necesari marinei militare, cât şi per-
sonalul pentru cea fluvială.
La Dunărea de jos, Comisiunea Europeană taie treptat toate coturile i in ul-
timul timp modernizează luminile farurilor dela Sulina, Insula Şerpilor şi Sf. Gheorghe,
inzestrându-le cu lumini sclipitoare la intervale scurte de câteva secunde.
362
DOBROGEA ŞI MARINA
Portul Constan-ţa ia o desvoltare din ce in ce mai mare, asupra că.reia nu insist,

convins că s'a vorbit de cei in drept. Vase mari, transatlantice pot intrâ i ieşi pe orice
vreme. Singurul lucru care a rămas nemodernizat, au fost farurile: cel dela Caliacra
Şabla tot opaiţele de pe vremea turcească, iar cele dela Constanţa cu lumini prea
slabe pentru a puteâ fi deosebite de luminile din oraş. Sing-ur farul Tuzla ar fi mo-
dern, dacă şi sirena ar fi inlocuită i orientată astfel ca să aducă serviciile pe care na-
vigatorii le aşteaptă.
Pentru asigurarea deplină a navigatorilor străini, cari aruncau vina eşuărilor pe
existenţa unui banc ce nu erâ trecut pe hartă, — marina militară ridică ş tipă.reşte la
Paris o splendidă hartă a coastelor româneşti. Primul stoc epuizându-se ş clişeul ori-
ginal dispărând in timpul răsboiului, tot marina militară a făcut noui ridicări, care
sunt in curs de completare i tipărire.
In rezumat, atât serviciile civile în legătură cu apele navigabile i conduse de in-
gineri distinşi, cât i armata, prin marina militară, au reuşit intr'un timp relativ scurt,
să dea navigatorilor hărţi, geamanduri, porturi, cheuri, faruri, etc., care, chiar dacă

pe alocuri nu sunt complet moderne, totuş arată că vor fi, peste o decenie cel mult,
la inălţimea altor na-ţiuni cu un trecut marinăresc de sute de ani. i dacă legătura dintre
servicii ar fi mai strânsă, doleanţele navigatorilor i ale comercianţilor exportatori şi
importatori ar fi fost i ar fi mult mai repede aduse la indeplinire.
DESVOLTAREA MARINEI MILITARE
Dacă incep cu marina militară şi nu cu cea comercială, e numai fiindcă, deşi lo-
gica ar impune apariţia forţei plutitoare după apariţia comerţului plutitor, ca o apărare
a acestuia, — la noi lucrurile s'au petrecut invers, — dar tot atât de logic. Marina
militară, creată pentru poliţia i apărarea malurilor, a fost şcoala in care ciobanii
plugarii noştri au invăţat nu numai să tragă cu arma ca dorobanţi, cu tunul ca arti-
lerişti, să arunce poduri in aer ca genişti, dar au invăţat i marinăria abiâ cunoscută
doar de plutaşi ş de puţinii pescari. Fără această şcoală a marinei militare nu am fi
putut aveă niciodată o marină comercială naţională, in ceeace priveşte personalul.
<<Şaluparii» şi «flotilaii» de pe micile «Rândunici», care la 1877 au indrăsnit totuş
să torpileze un monitor turcesc, avură prilej să vadă sosind pe rând.:
Fulgerul (1872), miniatura unui chiurasat francez, care abiâ işi puteâ duce chiurasa
prin bălţile dela Chilia, — -vas fără valoare, ca orice lucru marinăresc făcut de nemarinari.
In adevăr, la comanda lui au fost trimişi in Franţa un ofiţer de artilerie, unul de
cavalerie i altul de intendenţă. Artileristul, după ce a admirat escadra franceză dela
Toulon ş Brest, a pus ochii pe un chiurasat i a opinat ca vasul românesc să fie la fel
cu acela i să aibă cel mai mare tun. Cavaleristul a cerut ca vasul să aibă pinteni. Iar
intendentul, speriat de pre-ţ, —800.000 de lei, — a cerut să se facă unul la fel, dar numai
de 80.000! Zis i făcut. Tunul fu atât de mare, incât eră să se ducă cu vas cu tot
la fund in momentul instalării. Pinten aveâ... la provă, ca să pinteneze eventualul
inamic. Faimoasa miniatură făceă garda pe bra-ţul Chiliei.
Griviţa (1880), o canonieră micuţă, care făceă i face serviciul de staţionar român
la Sulina, reprezentând ţara ori de câte ori C. E. D. aveâ şedin-ţe plenare.
363
DOBROGEA ŞI MARINA
Canonierele tip Bistriţa (1882), trei la număr, construite în Anglia şi menite a com-
pletâ vasele de poliţie pe Dunăre, reprezentate prin şalupele tip Argeş, aduse cu trenul
in clipa în care o comisiune intern.aţională scoborâ Dunărea să se convingă dacă avem
sau nu vase cu care să facem poliţia incredinţată nouă prin tratatul dela Berlin,
— Austriecii susţinând că nu avem şi că, deci, această misiune li se cuvine, odată ce
noi am neglijat-o.
Monitoarele tip Lahovary (1906), — patru la număr, construite in Austria, care
impreună cu cele opt vedete tip «Maior Grigore Ioan>> construite în Anglia, fură rezultatul
unei aprige campanii duse de câţiva ofiţeri inimoşi, în frunte cu răposatul Comandor
Demetriade Petre, mort tocmai când pregăteâ infăptuirea şi a programului la mare,
susţinută de câ-ţiva patrio-ţi infocaţi, cari se pot asemul cu cei adunaţi azi în jurul
Ligii Navale.

Fig. 106. Bricul <<Mircea>> pe valuri.
La Mare apar pe rând bricul «Mircea>> (1882) şi crucişătorul «Elisabeta>>, construite

în Anglia, — precum i trei torpiloare tip «Zborul» din Franţa. Mai târziu, după răs-
boiu, Divizia de Mare se mări cu patru canoniere cu motor tip «Lt. Comandor Stihi»,
cumpărate dela Francezi, — două distrugătoare tip «Mărăşesti» din cele patru coman-
date la Italieni şi câteva torpiloare austriace repartizate nouă de marii aliaţi.
Ce au făcut aceste forţe pentru apărarea -ţării vom vedeă mai la vale. Deocam-
dată să arat ce au făcut până la răsboiu, care a fost rostul si rolul Diviziei de mare,
— care de fapt, ca unitate de luptă, nu avea decât pe Elisabeta.
Răposatu >şi în veci neuitatul colonel Maican şi-a dat seama incă deacum cinci-
zeci de ani ce insemnează Dobrogea pentru noi; şi-a dat seama că, dacă un vapor se
poate aduce în 24 de ore, —pentru formarea personalului e nevoie de decenii. Prima
364
DOBROGEA .51 MARINA
lui hotărâre a şi fost aducerea imediată a unui vas şcoală cu pânze: Mircea. Copiii
din şcoala de marin.ă, recruţii din creierul munţilor, după ce se căţărau pe catargele
ridicate in dealul Ţiglinei i făceau teorie marină.rească i instruc-ţie de infanterie din
toamnă până in primăvară, — işi luau sacul şi hamacul la spinare i se imbarcau pe
Mircea, porneau la vale la Sulina, incepeau cu ieşiri scurte şi exerci-ţii de rame, luau
apoi drumul spre Constan.ţa şi, după câteva greenuri incercate in triunghiul Sulina —
Insulă — Caliacra, — cu dese refugii la Balcic, — foştii noştri ciobani i plugari
deveneau marinari desăvârşiţi, li se ingăduia să iasă in Mediterana — atunci când
vistieria ţării dispunea i Sultanul permiteâ.

Alături cu «Mircea>> apăreă i svelta «Elisabeta>>, pe care se imbarcau focarii şi tu-
narii. Ambele, chiar când nu ieşeau din Marea Neagră, au fost şcoala care a dat mai

Fig. 107. Compania de debarcare a Crucişetorului «Elisabeta>> la Constantinopole.
târziu marinari cari, — trebuie să lăsăm de o parte orice falsă modestie, — au fost
admiraţi de n.a-ţiuni marinăreşti bătrâne. Pe marinarii făuriţi in scotele lui Mircea socie-
tăţi străine se bat, — fiindcă rar se găsesc aiurea marinari cari, pe lângă iscusin-ţă, să
fie şi disciplinaţi, ascultători, economi, sobri: firea romănului dela ţară trecut prin
inalta scoală de educaţie civică, armata i cea umană, marea.
Ocolind Marea Neagră, Mediterana, ieşind in ocean şi reprezentând ţara la Brest,
Kiel, StockhoIm, Portsmouth, ete, — ori pe unde a trecut dualitatea Mircea-Elisabeta,
marin.arii noştri au ştiut, prin purtarea lor, să facă ţara noastră nu numai cunoscută, dar
şi respectată, iubită. Când se va scri odată istoricul acestor două vase, se vor află minuni.
Dar...erau doar ele toată forţa noastră maritimă ! Aceasta făceâ pe un sarcastic să
spună. in 1912 la Constantinopol, când, printre mastodonţii cari reprezentau diferitele
puteri, se răsuceă pe ancoră şi Elisabeta noastră:
365
1)0B110GEA 51. MARINA
Mari trebuie să fie interesele României la Bosfor, ca să trimeată intreaga sa

flotă ! Nici o naţiune nu a făcut aceasta!
totuş, această. unică Elisabetă s'a incumetat să intimideze nu numai un Po-
temkin fără cap, — dar chiar să ţină la respect o flotă Intreagă, flota rusă trimisă
după. el. Constăn-ţenii îşi aduc bine aminte de zilele de groază petrecute sub amenin-
-ţarea vasului fantomă i bravada comandantului de pe atunci al crucişetorului nostru,
Lt. Comandor Bălescu, azi amiral.

Tot din echipajele ei s'a alcătuit compania debarcată la Constantinopole
alături de trupele marilor puteri menite să păzească interesele apropiate ale cona-
ţionalilor şi indepărtate ale lor. Dacă Elisabeta, ca vas, se perdea printre cuirasatele
străine, compania ei strălucea la fel cu celelalte, dovedind existenţa României
reamintind interesele noastre la Strâmtori.
In rezumat, până la răsboiu, doar la Dunăre marina a progresat, — la Mare apu-
când-o răsboiul tot cu o corăbiuţă vas-şcoală şi un crucişetor demodat, — doar cu tu-
nuri noui. Totuşi, cele două vase reuşiseră să creieze un insemnat contingent de ma-

rinari români de punte i de maşini.
Nu putem incheiă acest capitol fără a arătă că. şcolile Marinei sau strămutat în
1897 de la Ţiglina la Constan-ţa, graţie mai ales faptului că Primăria din Constan-ţa
s'a hotărit să plătească localul, până ce şcolile şi-au putut construl un local propriu,
— azi neincăpător.
DE SVOLTAREA MARINE I COMERCIALE
Atât la Dunăre cât i la Mare, Românul este atras de farmecul apei, dar a fost şi
este incă neincrezător când e vorba să lase banul său să alunece pe apă sub formă de
vase plutitoare. Rezultatul este uşor de Intrevăzut: grâul nostru ca i petrolul nostru;
portocalele italiene ca i bumbacul englezesc destinat României, călătoreau cu vapoare
străine, cărând astfel şi o parte din câştigul ce ni se cuveneă nouă.
Mai mult, chiar simplul cabotaj, fie intre porturile noastre dunărene, fie intre
Galaţi i Sulina sau Constanţa, era pe mâini străine. Atât pe albastra Dunăre cât
in porturi se puteâ vedeâ orice fel de pavilion, chiar i suedez sau japonez, — afară
de cel românesc, care flutură timid doar la căpitănie, ca semnal pentru 'inceperea sau
incetarea lucrului in port.
Răsări un om însă, care nu erâ marinar, ci Directorul Regiei Monopolurilor Sta-
tului. El fă.cu socoteala câţi bani ar rămâne in Ţară dacă transporturile de sare şi
chibrituri pentru Serbia s'ar face cu şlepuri i remorchere româneşti; câţi Români
şi-ar câştigă o pâine servind pe ele şi î.n birouri; câţi meseriaşi nu ar aveâ de lucru în
atelierele de reparaţii necesitate de vase; etc.
astfel răposatul Manu puse temelia Navigaţiei Fluviale Române, care, dela
câteva şlepuri şi un remorcher, a ajuns astăzi la zeci de pasagere elegante şi rapide,
care leagă porturile dobrogene cu -ţara mamă; cu zeci de remorchere i sute de şlepuri,
— chiar i tancuri de petrol, — unele din ele cu motor; cu un ş antier de reparaţii,
devenit treptat de construcţii, la Turnu Severin.
366
DOBROGEA $I 1VFARINA
Bine inţeles că această vastă organizare, — chiar complicată, fiind a Statului, —

a avut nevoie de personal marinăresc: N. F. R. 1-a găsit uşor şi cu prisosinţă dela ma-
rina militară, unica şcoală i pepinieră, după cum am mai arătat.
N. F. R. a mers atât de sănă.tos, — i merge, — incât:
A făcut i face transporturi nu numai pe Dunăre până la Linz, Passau şi Bratis-
lava şi în porturi româneşti, ci i pe Drava, Sava, Morava ; iar când canalul Rin-Dunăre
se va mări, nu e de mirare să vedem şlepuri i remorchere româneşti la Strassburg ori
Rotterdam.

Fig. 108. Vaporul-tanc <<OLTENIA» al Societătii «Steaua Română».
A fost un imbold pentru particulari să-şi plaseze capitalurile in construcţii de vase.

astfel pavilioanele străine incepură să se vadă cât mai rar, să se topească, prefă-
cându-se din alb-albastru în tricolor ; societă-ţi incep să ia fiinţă, unele rivalizând
aproape cu serviciul de Stat prin o administraţie mai puţin complicată ; şantiere
răsăriră la Sulin.a, Galaţi, Brăila, conduse de ingineri români şi cu personal românesc.
La Mare acelaş lucru, graţie aceluiaş mare om Manu. Inceputul îl făcit, exemplul 11
dăd-U. tot Statul cu vechiul vas <<Medea», destinat a transportâ sare in Grecia, navlo-
sind i făină, lemne, spirt pentru Constantinopol. Inceputul eră făcut şi, contrar bănue-
lilor neromânilor, cari la călă.toria de inaugurare spuneau pe cheu : <<Se duce, dar să vedem
dacă se mai intoarce», s'a l'ntors, a mai făcut i alte curse, a făcut să fie apreciate
produsele noastre i a dat incredere marinarilor noştri. Treptat Serviciul Maritim
Român achiziţionă, la inceput cu chirie, pasagerele <<Cobra», <<Meteor», «Ignazio Florio»,
— devenit prin cumpărare «Principesa Maria». Odată luat avântul i căpătată incre-
367
DOBROGEA ŞI MARINA
derea în marinarul nostru, — apărură pe rând «Regele Carol>>, «România», «Dacia>>,

«Impăratul Traian>>, — iar cursele se intinseră până la Pireu, Smirna, Alexandria
Neapoli, Marsilia. Dacă lucrurile ar fi urmat calea normală, nu erâ de loc surprinzător
să vedem implinit visul răposatului Vodă'. Carol, — linie românească de vapoare pentru
India, şi poate chiar şi transatlantice, odată ce Sârbii şi Ungurii aveau şi au.
Pasagerele noastre, cu micile lor magazii în care luau câteva sute de tone, au avut
un intreit rol:
1. Prin calităţile marinăreşti nebănuite de unii ale poporului nostru; prin curăţenia
disciplina militară ce domneâ la bord; prin delicateţa manierelor şi felului de a se

prezintâ al personalului, dela bucătar şi chelner până la comandant, contrast cu
acela al altor vapoare, — chiar pasageri de peste ocean reţineau telegrafic cabine la
vapoarele noastre, pe care ie iubeau.
2. Aceste rezultate,pe care iniţiatorii le aşeptau cu incredere dar şi cu inima tre-
murân.dă, — le-au dat incredere în personalul românesc format pe «Mircea>> i «Elisa-
beta»: erâ rodul prevederilor lui Maican.

3. Pe lângă personal s'a dus şi faima bogăţiei ţării: pe când până la venirea va-
selor S. M. R. la Alexandria exportul nostru în Egipt erâ de 400.000 de lei, — după
câţiva ani numai ajunsese la 12.000.000, — douăsprezece milioane ! Fatal au început
să se inmulţească şi vapoarele de mărfuri: Constanta şi Dobrogea; Iasi, Bucuresti
Turnu-Severin; Durostor; Bucegii şi Carpaţii, legară Brăila şi Constanţa cu restul
lumii. Nu exagerez, fiindcă cargoboaturile nostre nu ştiu în ce port european medite-
ran nu au fost; iar dincolo de Gibraltar, toată'. Europa, coasta de Răsărit a Ame-
ricei de Nord şi Sud, sudul i răsăritul Asiei, cunosc azi ţara noastră prin vasele
noastre ce le-au frecventat.
aci s'a întâmplat ca şi la Dunăre: după exemplul dat de Stat, în.cepură să
apară i vapoare particulare: Maria şi Irina, Oltul, Milcovul, Jiul şi Siretul, Prahova,
Muntenia şi Oltenia, Latium; tancurile Principele Barbu Stirbey, Steaua Română
Oltenia, etc. etc., chiar şi Yachturi ca «Sparge Val» şi «Cresta». Proporţia nu e incă cea
raţională, dar stagnarea e în funcţie de stagnarea generală momentană, deci trecătoare.
MARINA ŞI APĂRAREA DOBROGEI
Pomenesc în treacăt câteva fapte răsboinice ale marinei noastre până la răs-
boiul pentru Intregirea neamului:
Atacul dela Măcin contra unui monitor turcesc şi scufundarea lui de şalupa tor-
piloare Rândunica, a cărui poveste o redau după relaţiunile oficiale:
In faţa Mă.cinului se găseau ancorate monitoarele turceşti Fet-ul-Islam, Duba-
Seifi şi Kiligi-Ali. Flotila rusească de atac se aflâ la Brăila şi erâ alcătuită din şalu-
pele : Cesarevici (Rândunica românească) cu 14 oameni, comandată de Dubasoff;
Xenia cu 9 oameni, comandată. de Şeştakoff; Gigit cu 8 oameni, de Persin şi Cesarevna
cu 9 oameni, de Bal; toate armate cu torpile de scondru.
Am dat ordin ca şalupele să meargă în linie de şir 1), dealungul malului, micşo-
rând iuţeala când inamicul va fi în vedere, spre a nu face zgomot, — mărind-o în
clipa atacului.
368
DOBRO GEA ŞI MARINA
Voiu atacâ cel dintâiu, urmat de Şeştacoff; Persin va fi gata să ne vină în ajutor;
Bal va stâ in rezervă.
Dacă reuşesc, Şeştacoff va atacâ vasul al doilea, Persin îl va urmâ, Bal gata de
ajutor, iar eu 1n rezervă.
Noaptea, — 25 spre 26 Mai 1877, — erâ luminoasă, deşi nori subţiri invăluiau
luna. Maşinile cam făceau zgomot, dar orăcăitul broaştelor erâ aşâ de puternic, incât
11 innăbuşiă. Monitoarele apărură la orizont, Duba-Seifi in mijlocul braţului, Kiligi-Ali
la stânga lui şi, puţin mai inainte, aproape de mal,

Fig. 1 0 ?. Atacul şalupei Jtăndunica* la Măcin (1877).
Cân.d mă găseam cam la 130 m., mă indreptai spre cel mai apropiat, urmat de Şeşta-
koff. Cam la 60 m. furăm simţiţi şi unputernic <<KAm dâr o>>? 1 ) strigat de santinela turcă,
ne-o dovedi. Ca s'o inşelăm, răspunsei «sâzgân adam>> 2); dar fie accentul, fie că, după
cum am aflat mai târziu, trebuiâ să răspund danangi deil>> 3), ne-am trădat; santinela
trase un foc şi servanţii dela tunuri săriră la piese; o grindină de obuze şi gloanţe se
năpustiră asupra noastră. Nu mai erâ de aşteptat: cu plină viteză mă repezii 1n mo-
nitor, lovindu-1 1ntre centru şi partea dinapoi: o groaznică detunătură se auzi... Tor-
pila găurise vasul de jos in sus, apa năvăleă în el, o flacără strălucitoare lumină cerul
şi o enormă jerbă de apă ridicată 1n 1nălţime, 1mpreună cu sfărămături din bastiment,
căzii acoperind mica şalupă şi trântind jos unii peste alţii oamenii din echipaj.
Comandai <<maşina inapoi>>; mecanicul, cu mâna strivită, manevră maşina, ajutat
de maiorul Murgescu şi şalupa, jumătate sub apă, eşi din vâltoarea monitorului care
se scufundă uşor.
1) Cine e acolo ? 8) Nu sunt străin.

2) De-ai noştri,— vorbă cu vorbă «omul vostru».
369
24 Dobrogea
I30BROGEA ŞI MARINA
Marinarii turci fugiră spre partea dinainte, trăgând cu tunul de acolo. Un obuz
rupe pupa lui «Gigit», un altul îi sfărâmă apoi şi prova; Persin se 'indreptă spre mal,
spre a dâ apa afară. La plecare i se incureă elicea 'in rădăcinile dela mal, degajându-se
cu mare greutate.
Ordon lui Şeştakoff să deâ al doilea atac: «Xenia» se aruncă nebuneşte, lovindu-1
in partea dinainte: o a doua gaură se deschise, explozia fu şi mai îngrozitoare, sfărâ-
măturile de mobilier eopleşiră mica şalupă. -
Plecarea noastră fu mai grea decât atacul. Pompa cu aburi nu prididea apa ce intrâ
In şalupa mea; a trebuit să pun toţi oamenii la găleţi. Elicea «Xeniei» se incurcă in sfă-
râmăturile monitorului, iar Turcii, ne mai avân.d tunuri, trăgeau cu puştile, pe când
monitorul in zece minute se duse la fund, inghi-ţind cu el intreg echipajul. Broaştele,
care câteva clipe amuţiseră, işi reluară concertul lor.
Noi ne-am retras spre ziuă, în ciuda celorlalţi doi camarazi, cari nu avură parte
să atace: ar fi fost o încereare fără folos, pe când acum ne iintorceam cu şalupele
aproape intacte şi fără a fi pierdut un om măcar, după ce dasem la fund un

monitor.
Drept răsplată. Dubasoff iŞeştakoff fură decoraţi cu ordinul Sf. Gheorghe, Mur-
gescu cu Sf. Vladimir, Persin cu Sf. Stanislas i Bal cu Sf. Ana.
Tot marinăreşti au fost i bateriile dela Calafat Mircea şi Elisabeta,— deşi istoria
falşificată a impănat -ţara cu ilustraţiuni în care nu se vede nici un marinar. Fotogra-
fiile dela muzeul militar din Bucureşti şi rapoartele oficiale restabilese acest adevăr
istoric.
Am arătat şi gestul comandantului crucişetorului Elisabeta, care a impus respec-
tarea portului Constanţa in cazul Potemkin.
In campania din 1913 monitoarele noastre au asigurat trecerea pe podul construit
pe şlepuri, — campanie care a sporit Dobrogea cu judeţele dela sud.
Să arătăm pe scurt ce a făcut marina 'in ultima campanie, —mai ales că sunt lucruri
necunoscute chiar de tin.eretul marinăresc, — nu mai vorbim de publicul cel mare.
La mare nu aveam nimic. Unica şi bătrâna Elisabeta fusese dezarmată, iar tu-
nurile fură instalate pe mal tot la granita dobrogeană, completân.d apărarea capului de
pod dela Turtucaia.
Escadra de Dunăre erâ incă dela îneeputul răsboiului mondial de veghe la Tur-
tucaia, impunând astfel, la graniţele dobrogene, respectul neutralităţii noastre contra
tuturor încercărilor flotei austriace de a ajunge în Dunărea de Jos spre a atacâ sudul
Basarabiei. 1Noi aveam, cum arn spus, patru monitoare i opt vedete, —Austro-Ungarii
nouă monitoare şi şease contra-vedete.
Răsboiul pe Danăre a fost deslăn-ţuit de marina noastră, care a atacat la Rusciuc
escadra austriacă cu trei şalupe improvizate în torpiloare în noaptea atacului: una
din ele erâ chiar Rândunica,.,salupa care se ilustrase dejâ la Măcin. Efectul acestui atac
indrăsneţ a fost că iintreaga escadră." austriacă s'a retras intr'un adăpost de mai înainte
pregătit, la 200 de km. departe de frontul de luptă.
370
DOBROGEA ŞI MARINA
La Turtucaia escadra şi cu artileria marinărească de pe maluri au făcut ca toate

incercările inamicului «să se prăbuşească pe sectorul de apus>> după cum chiar ataca-
torii mărturisesc. Partea aceasta a capului de pod devenind inexpugnabilă n,umai din
cauza marinei care o apără, inamicul şi-a indreptat lovitura de moarte acolo unde ştiâ
că marina nu mai poate concurâ şi... Turtucaia cade, după crâncene lupte, pe la Sud
şi pe la Răsărit!
Escadra inregistrează. pierderea Lt. Comandorului Stihi de pe monitorul Kogâl-
niceanu, căpt. Dumitrescu şi sub-lt. Ghiculescu de pe o vedetă..
După dezastru, marina e cea care salvează ce se mai poate salvâ. Iar in timpul
retragerii escadra noastră rămâne tovarăşa susţinătoare şi dătătoare de curaj a armatei,
apărându-i flancul i spatele de incursiunile duşmanilor, cari căutau a provocâ panica.

«Dupcì Tabloul pictorului Lt. Şttubei»
Fig. 110. Trecerea forţată a monitoarelor noastre la Raşova (1915).
Tunurile monitoarelor i vedetelor făcură un zăgaz intre armata noastră in retra-

gere şi cea inamică in inaintare, susţinând pe una şi intârziind, ţinând locului pe cea-
laltă. i aşă a mers marina noastră mână în mână cu uscatul, — lucru de care flota
inamică nu se poate mândri, nu din vina ei, ci a barajelor de mine aşezate in cale-i
de apărările noastre fluviale.
După stabilirea frontului dobrogean pe linia Cerna-Voda—Techirghiol escadra
noastră tot nu se astâmpără, ci nelinişteşte spatele frontului inamic prin atât de dese
incursiuni, incât Mackensen hotărăşte nimicirea ei. Se aduc opt baterii germane de
305, care se aşeazâ.' la Raşova cu misiunea de a lăsâ escadra noastră să treacă la deal,
iar la 'intoarcere să-i facă de seamă.
Monitoarele noastre sunt in adevăr surprinse, un straşnic duel se angajează dar.
trecerea e forlată. Singur monitorul Lahovary e rănită la provă, dar reuşeşte să se
strecoare mascat de fumul invăluitor al unei vedete şi, după două săptămâni de şan-
tier, reapare în mijlocul escadrei: toţi cei opt comandanţi de baterii au fost destituiţi
din comandă.
371
24*
DOBROGEA ŞI MARINA
Se repetă povestea Turtucaia. Mareşalul german văzând că flancul dunărean,

rezemat i susţinut de escadra românească nu cedează, incearcă lovitura pe flancul
maritim, sprijinit de flota rusească. Frontul a ţinut cât ţinură si vasele: într'o bună zi
flota rusă dispare, aripa rămasă în vânt e întoarsă, se retrage la nord de Constanţa, cen-
trul şovăeşte şi el puţin, — dar aripa dunăreană stă pironită locului, ţintuită de marina
română neşovăitoare.
Comanda trecând în mâna Ruşilor, retragerea generală incepe, în care marina Işi
reiâ rolul de acoperitor al flancului, reuşind uneori să reocupe poziţii părăsite, urmând
soarta armatei noastre trădate, luptând cu sau fără ordin, necăjind şi pe inamic la Piatra
Arsă., la Turcoaia, Măcin, Ghecet prin pierderile ce i le aduceâ, şi pe aliatul felon, ale
cărui ascunse iţe le fficurcă.
Marina noastră, inainte de a se retrage definitiv pe braţul Chiliei, pune mai întâiu
la siguranţă tot materialul flotant dela Gala-ţi şi Brăila, evacuând în mai puţin de 14
zile, în nopţile friguroase din Decemvrie, peste trei sute de şlepuri şi vapoare incăr-
cate cu provizii şi cu arsenalul, şantierele, fabricile de la uscat.

Pe braţul Chiliei, — cu toate că Ruşii căutau a o trimite la Sebastopol, — escadra
noastră av o mare misiune: să apere sudul Basarabiei, asigurând flancul i spatele ar-
matei noastre de pe Siret. Această misiune indeplinit-o prin hotărirea ce zilnic o
arătâ de a luptă, prin neîncetatele dueluri cu bateriile dela Tulcea.
Intr'unul din ele monitorul Kogâlniceanu primeşte In plin un obuz, lovitură care
are de efect doar schimbarea poziţiei i nimicirea bateriei duşmane în mai puţin de
20 de minute.
Şi astfel,incăodată, deşi departe de front, marina fîr, prin indârjirea ei, chezăşie pentru
vitejii dela Mărăşti si Oituz că pot luptâ fără grije, spatele fiindu-le si de data aceasta
apărat.
Marinarii noştri, transformaţi în infanterişti, au smuls din mâna Germanilor şi a
Ruşilor braţul Sf. Gheorghe, pe care ei se băteau; au gonit pe Ruşi de pe braţul Sulina,
pe care se credeau stăpâni pe veci; dar mai ales i-au izgonit cu ruşine şi de pe braţul
Chiliei, făcându-i astfel să piardă pentru totdeauna gurile Dunării, să le scape putinţa
şi să le piară veleitatea de a ne sugrumâ.
Nu putem incheiă acest capitol, pe cât de sângeros pe atât de glorios, fără a arătâ
ce au făcut şi copiii marinei militare, — ce au fă.cut cei dela marina comercială.
Cei dela Dunăre, mobilizaţi pe vasele lor, au trecut prin aceleaşi peripeţii ca şi
tovarăşii lor, în cumplitele nopţi ale retragerii. Titlul de glorie cel mai de seamă 1-au
câştigat în evacuarea Gala-ţilor.
Serviciul Maritim s'a văzut odată deposedat de mândrele pasagere, care au fost
transformate în crucişetoare auxiliare ruseşti, luând parte la toate luptele din jural
Bosforului, la aşezarea minelor, etc. Echipajul militar erâ rusesc, — cel navigant ro-
mânesc.
Când bolşevismul a apărut în Marea Neagră, echipajele româneşti şi-au dat seamă
că, dacă se vor opune, vor fi debarcate şi vasele vor cădeă pradă Ruşilor. S'au impro-
vizat în bolşevici, şi-au ales comitete şi au luat în primire vasele în numele poporului
român. Ofiţerii arestaţi au fost omeneşte trataţi, iar când bolşevicii ruşi impuseră scoa-
terea şi aruncarea în mare a actelor de botez şi a portretelor suveranilor, — bolşevicii
noştri căpătară autorizaţia să le zmulgă singuri pentru <<a-şi face talpă de ghete din ele».
372
DOBROGEA ŞI MARINA
Iar când vasele au reuşit să scape prin stăruin-ţa canadianului Boyle, bolşevicii
noştri au cerut să li se incredin-ţeze ofiţerii spre a-i spânzură la catarge în larg.
iată că intr'o bună zi apar la Sulina toate pasagerele noastre czz ' ofiţerii la pos'-
turile de comandă, cu toate drapelele naţionale spânzurate la catarge, —iar în ca-
drele lor au reapărut portretele iubiţilor noştri Suverani, ascunse cu riscul păstrate
cu sfinţenia ce se cuvine unor icoane.
Din cele mai sus povestite, răsar ca invă-ţăminte şi pentru viitor:

I. Nevoia reinzestrării marinei comerciale cu vase care să o readucă la înălţi-
mea meritată pe care o atinsese inainte de război.
2. Nevoia in.zestrării marinei militare cu tot materialul flotant de care
are nevoe.
3. Construirea unui vas şcoală mai mare, care ar face pe tot globul cunoscută
ţara şi ar face ceeace a făcut pe vremuri Mircea pentru -ţară.

In toate aceste trei probleme prezente Liga Navală Română are cuvântul
merită tot sprijinul.
4. Dar mai ales legătura, fră-ţia intre diferitele ramuri de activitate care sunt
in legătură cu apa: n.umai concentrarea forţelor poate duce la infăptuirea măreţelor
planuri injghebate de inaintaşii noştrii atât de prevăzători.
«Naţiunea care a avut Mare i a neglijat-o, s'a condamnat singură la moarte, la
sinucidere>>, — şi n.oi vrem să trăim, trebue să trăim, pentru implinirea menirii
noas tre.
373
Biblioteca Judeţeană „I. N. Roman“ Constanţa .



STUDIILE GEOLOGICE iN DOBROGEA
DUPĂ ANEXARE
DE
G. MACOVEI
Profesor la Şcoala Politechnied din Bueureşti,
Geolog-Şef la Istitutul Geologic al Rorndniei.

Inainte de alipirea ei la România, Dobrogea nu erâ mult mai cunoscută din punct
de vedere geologic decât alte ţinuturi ale vechiului imperiu turcesc. In afară de Bou,
care pe la 1840 dă o descriere geologică a Turciei europene, unde vorbeşte şi de Do-
brogea, răsboiul Crimeei aduce incidental in această provincie pe Michel i pe Spratt.
Aceştia consemnează oarecare observaţiuni de ordin geologic, atât cât le-a fost po-
sibil să facă in treacăt.
Insă alături de puţinele referinţe sau note pe care ni le lasă aceşti autori, locul
de cinste in literatura geologică. a Dobrogei de dinainte de anexare 11 ocupă mono-
grafia pe care i-o consacră in 1867, in Memoriile Academiei din Viena, geologul vie-
nez K. Peters. Acesta a fost singurul savant, care s'a dedat în adevăr la o cercetare
specială a geologiei Dobrogei inainte de trecerea ei la România.
Dar cu toată importanţa lucrării, — astăzi, bineinţeles, numai de ordin istoric —
şi cu tot folosul care 1-a adus, servind in primul rând drept cea mai bună indrumare
cercetărilor ulterioare, ea nu conţine date şi eleruente suficiente pentru deplina lă-
murire a constituţiei Dobrogei şi nici pentru stabilirea raporturilor cu alte regiuni.
Deaceea, in 1892, când marele geolog Suess face să apară primul volum din monu-
mentala sa operă «Das Antlitz der Erde», in care se ocupă i de această provincie,
spune Intre altele că munţii ei constituesc geologiceşte o enigmă nedescifrabilă. Or
la acea dată monografia lui Peters erâ aproape unicul izvor de informaţiune, care a
putut stâ la dispoziţia lui Suess.
Iată dar bilan.-ţul cu care se incheie cunoştinţele geologice asupra Dobrogei de
pe timpul domi:naţiei turceşti. Munţii ei o enigmă.
Cu toate că chiar la caţiva ani după anexare (1882) avem de inregistrat o primă
observaţiune geologică datorită lui Sabba Ştefănescu, care n.e face cunoscută prezenţa
calcarului numulitic la Azarlâc, cercetări stăruitoare nu incep la drept vorbind decât
pe la 1896.
Cam la această epocă L. Mrazec, G. M. Murgoci şi R. Pascu incep studii amă-
nunţite asupra Paleozoicului şi rocelor eruptive din Nordul Dobrogei, iar V. Anas-
tasiu asupra formaţiunilor mesozoice din intreaga provincie.
377
STUDIILE GEOLOGICE IN DOBROGEA DUP.Ă. ANEXARE
Faţă de ce se cunoşteâ Înainte, lucrările acestor autori marchează un incontes-

tabil progres în Geologia Dobrogei. In timp ce f. Mrazec dă primul impuls studiilor
petrografice, care vor fi continuate cu stăruinţă de G. Murgoci, Th. Neculau şi ceva
mai târziu de D. M. Cădere, St. Cantuniari şi D. Roman, Pascu îşi concentrează deo-
camdată intreaga atenţiune asupra răspândirii formaţiu.nilor paleozoice şi mesozoice
din Nordul Dobrogei, ajungând să dreseze în câţiva ani cea mai completă hartă geo-
logică.' a judeţului Tulcea, iar Anastasiu n.e face cunoscută mai de aproape stratigrafia
formaţiunilor mesozoice din Intreaga Dobroge.
Se In-ţelege că nu e locul să examinăm lucrările acestor autori. E destul să spu-

nem că ei pun în evidenţă o serie de fapte nouă, pe urma cărora geologia de ansamblu
a acestui ţinut începe a se precizâ.
Perioada incepută în 1896 ţine cam până la crearea Institutului Geologic, ce are
loc cu 10 ani mai târziu. Inainte de această dată lucrările pornite cu atâta avânt
ar fi 1.ncetat, dacă contin.uitatea lor nu ar fi fost menţinută de Pascu, cel mai credin-
cios cercetător al Dobrogei. Spre deosebire de ceilalţi, el însoţeşte studiile geologice

de prospecţiuni şi exploraţiuni miniere. Osteneala i perseverenţa lui nu întârzie să-i
aducă satisfac-ţia cuvenită, prin descoperirea zăcământului de pirite cuprifere dela
Altân-tepe, astăzi în exploatare. Această descoperire este de sigur cel mai important
rezultat practic al studiilor geologice din Dobrogea.
Tot în această perioadă avem de semnalat trecerea prin această provincie a
vienezului Fr. Toula, singurul străin care, In mod incidental, se mai ocupă cu subsolul
ei, de când a devenit pământ românesc.
Dela Infiinţarea Institutului Geologic studiile geologice în România iau un avânt
necunoscut mai înainte la noi şi se men.-ţin la un nivel pe care, fără indoială, nu 1-a
atins pă.nă acum nici una din ramunle ştiinţelor ce se ocupă cu studiul naturii. 0
largă parte din activitatea geologilor n.oştri fiind consacrată Dobrogei, geologia ei
se aşează pe baze nestrămutabile.
In acest timp I. Simionescu păşeşte în Dobrogea şi cu râvna-i cunoscută incepe
studiul detaliat al Triasului şi Jurasicului pe baze mult mai solide de cum se făcuse
mai inainte. In afară de rezultatele stratigrafice precise şi definitive la care ajunge,
sunt de remarcat în mod cu totul special magistralele sale studii paleontologice, care
aruncă lumini nouă asupra condiţiunilor biologice şi paleogeografice din vremurile
respective. Admirabilele sale monografii paleontologice sunt lucrări, care nu vor puteâ
lipsi de pe masa oricărui paleontolog, ce se va ocupă cu studiul Triasului şi Jurasicului
din oricare parte a pă.'mântului.
Tot pe la 'inceputul acestei perioade D. M. Cădere şi I. Sitnionescu descopăr De-
vonianul fosilifer de lângă Muntele Carol. Descoperire de o importanţă capitală pen-
tru descurcarea stratigrafiei Paleozoicului din Dobrogea, fiind unicul punct sigur
de reper pentru stabilirea unor subdiviziuni în puternica i frământata serie paleo-
zoică, ce constituie o bună parte din Munţii Dobrogei.
Incetul cu încetul se lămureşte şi tectonica provinciei şi din ce în ce mai clar
apar relaţiunile dintre ea şi ţările vecine.
Intre timp aUtorul acestor rânduri se dedă la studiul Cretacicului şi succesiv a
tuturor formaţiunilor din Dobrogea sudică şi Cadrilater. Stabileşte stratigrafia de
detaliu a Cretacicului pebaza unui bogat material paleontologic, arată că Numuliticul
378
STUDIILE GEOLOGICE IN DOBROGEA DUPĂ ANEXARE
se intinde dincolo de limitele cunoscute anterior, ajungând până in. părţile Cer-
navodei i descopere prezen-ţa Mediteraneanului in aceeaş regiune. In acelaş timp
atenţiunea îi este atrasă i de arzătoarea problemă a apelor subterane din Dobrogea
şi Cadrilater, dresând o hartă hidrologică la scara 1 : 200000, editată 'in 1915 de Mi-
nisterul de Răsboiu, pentru trebuinţa trupelor de opera-ţie in timpul campaniei. Ac-
tualmente are în preparaţie o monografie a Dobrogei de sud în care studiul acestei
părţi a ţării va fi considerat din punct de vedere geologic evolutiv, paleontologic,
hidrologic, etc.
Paralel cu aceste lucrări, Pascu descopere dealungul Dunării spre Ostrov pre-
zen-ţa Pliocenului, care este apoi luat in deaproape cercetare de St. Manolescu. Din
nefericire studiile acestuia sunt intrerupte pentru totdeauna de răsboiu, în care a
căzut eroic.
In Nordul Dobrogei Murgoci pune la punct unele chestiuni şi işi complectează
datele ce formează obiectul unei foarte frumoase monografii. In ea se găsesc consi-
deraţiuni interesante cu privire la legăturile geologice ale Dobrogei cu ţinuturile in-

vecinate. Cădere, Cantuniari şi Roman intreprind cu deosebit succes o serie de studii
de detaliu asupra masivelor porfirice şi granitice dela Camena, M-tele Carol şi Greci.
Rezultatele acestor studii arun.că o vie lumină asupra evoluţiei geologice a Nor-
dului Dobrogei in a doua jumătate a Paleozoicului şi la inceputul Mesozoicului. Pen-
tru restul timpului până astăzi ne vorbeşte destul de elocvent caracterul formaţiunilor
mai tinere ce se intind spre Sud.
După cum se vede din această scurtă ochire, gra-ţie numai cercetătorilor români,
Geologia Dobrogei s'a lămurit. De aci inain.te nu mai sunt de făcut decât detaliile,
care se complectează dealtfel pe zi ce trece.
Astăzi trebue să recunoaştem cu satisfacţie că enigma lui Suess, de care vor-
beam mai sus, nu mai există. Astăzi ştim precis că munţii Dobrogei sunt un fragment
dintr'o catenă lwrcinică, care din regiunea Ardenilor se arcuiâ prin Harz
Sandomirului până aci. Astăzi avem dovezi sigure că intre Sandomir şi Dobrogea
această catenă e Ingropată in bună parte sub Carpaţi. La sudul acestui nucleu her-
cinic, dealungul liniei de dislocaţie ce se jalonează intrePecineaga şi Camena, se
alătură un nucleu şi mai vechiu, caledonian. Pe când cel dintâiu e alcătuit din for-
maţiuni devoniene şi permo-carbonifere, acesta e constituit din aşâ numitele şişturi
verzi. Cam dela Băltăgeşti spre Sud nucleul caledonian dispare sub cuvertura de
depozite jurasice, cretacice şi terţiare, care in aceste părţi n'au fost influenţate de
cutări. In Nord, peste nucleul hercinic s'au depus formaţiunile triasice, cutate şi
ele impreună cu soclul lor hercinic înaintea Cretacicului, formând aşă numitele cute
chimerice, suprapuse celor hercinice. Faza de cutări alpine, căreia se datoresc Car-
paţii, a avut o influenţă mai slabă asupra Dobrogei; căci Cretacicul superior din
platoul Babadagului este foarte pu-ţin dislocat, iar Cretacicul şi Terţiarul din Sudul
Dobrogei e de abiâ ondulat. In vremuri mai apropiate de noi, pe la finele Terţiarului
şi inceputul Quaternarului, Dobrogea, complectamente exondată, mai execută uşoare
mişcări în sens vertical. In special în Dobrogea de Sud şi în Cadrilater au rămas
urme evidente de oarecari mişcări de basculă în vremea quaternară. Aceste urme sunt
reprezentate prin, văi inverse (Carasu), capturi (Mangalia), terase marine (Balcic, Valea
Bratovei) şi bucle incătuşate (văile ce se deschid in Dunăre).
379
0 reprezentare mai precisă şi cu totul detaliată despre progresele geologice

realizate în Dobrogea se poate căpătă consuItând lucrările inşirate in următoarea
listă bibliografică.
LITERATURA GEOLOGICĂ ASUPRA DOBROGEI
I. INAINTE DE ANEXAREA LA ROMÂNIA

I. 1840 A. BOU, Die Europăische Tiirkei, Paris 1840.

2. 1856 M. MICHEL, Note g€ologique sur la Dobroudscha entre Rassova et Kstendj€. B. S. g€01.
Fr., 2-e S€rie, T. XIII, pag. 539-541.
3. 1856 F. A. B. SPRATT, Route between Kustendje and the Danube. Geogr. Soc. London.
4. 1856 On the geology of Varna and the neighbouring part of Bulgaria. Quart. Journ.
London, XIII.
5. 1857 On the geology of the northcoast part of the Dobrudscha. Quart. Journ.

London, XIV.
6. 1857 Remarks on the Serpent Island. Journ. geogr. Soc. London, XXVII.
7. 1860 On the Freshwater deposites of Bessarabia, Moldavia, Walachia and Bulgaria.
Quart. Journ. XVI.
8. 1863 K. PETERS, Bericht iiber den geologischen Bau der Dobroudscha. Verh. d. k. k. geolog.,
R. A. Wien, 1863 XI.
9. 1863 Geologie der Dobroudscha. Verh. d. k. k. geolog. R. A. 1863, Wien.
10. 1864 Vorlăufiger Bericht uber eine geologische Untersuchung der Dobroudscha.
Sitzungsb. d. k. Akad. d. Wissensch. Wien 1864.
11. 1865 Ueber die geographische Gliederung der unteren Donau. Sitzungsb. d. k. Akad.
d. Wissensch. Wien 28 April 1865.
12. 1865 A. E. REUSS, Foraminiferen u. Ostracoden der Kreide am Kanarasee bei Kiistendsche
(Dobroudscha) Sitzungsb. Akad. Wien LII.
13. 1867 K. PETERS, Grundlinien zur Geographie und Geologie der Dobroudscha. Denkschr. Akad.
Wien, XXVII.
14. 1872 E. v. MOJSISOVICS, Ueber das Vorkommen der Ammonitengattung Sageceras in der
Dobroudscha. Verhandl. Wien.
15. 1876 K. PETERS, Die Donau und ihr Gebiet. Leipzig.
16. 1878 - Ueber nătzbare Mineralien der Dobrudscha. Verh. d. k. k. geol. R. A. Wien.
II. DUPĂ ANEXAREA LA ROMÂNIA

17. 1882 SABBA ŞTEFĂNESCU, Nouă observaţiuni geologice în Dobrogea. dtevista ştiinţifică*,
Ser. II, T. II, XII.
18. 1893 FR. TOULA, Eine geologische Reise in die Dobrudscha. Schrift. d. Ver. Verbr. Naturwiss.
Kenntn., Wien.
19. 1896 V. ANASTASIU, Note praiminaire sur la constitution geologique de la Dobrogea. Bul.
Soc. geol. Fr., S€rie 3, T. XXIV.
20. 1896 L. MRAZEC şi R. PASCU, Note sur la structure g€ologique des environs du village d'Orta-
kioi. Bul. Soc. st. physiques, Bucureşti, No. 12.
21. 1896 L. MRAZEC şi G. M. MUR GOCI, Les quartzites d'Orliga. Ibid. No. 3-4.
22. 1897 V. ANASTASIU, Le Trias de la Dobrogea. Bul. soc. geol. Fr., S€rie 3, T. XXV.
23. 1898 Note sur le Cretace de la Dobrogea. C. R. Sommaires d. s€ances de la S. G.
Fr., No. 6.
24. 1898 - Contribution ă l'€tude g€ologique de la Dobrogea, The. Paris.
25. 1898 G. MURGOCI, Ridicări geologice in nordul Dobrogei. Bu1. Soc. Ştiinţe. Bucureşti, VIII.
380
26. 1899 L. MRAZEC, Note prdiminaire sur un granite ă riebeckite et aegyrine des environs de
Turcoaia. Bul. Soc. Ştiinţe, VIII, No. 2.
27. 1899 TH. NECULAU, Diabasporphyrit und Variolit von Ortakioi. Tsch. min. petr. Mitth. Wien
XVIII.
28. 1901 G. M. MURGOCI, Minerale din Dobrogea. Publ. Soc. Natur. Bucureşti 1901, No. 2..
29. 1901 V. PAQUIER, Sur la faune et l'âge des calcaires ă rudistes de la Dobrogea. Bul. Soc. Geogr.
Fr., 4-e serie, t. I.
30. 1904 R. PASCU, Studii geologice şi miniere in judeţul Tulcea. Bucureşti,
31. 1904 R. SEVASTOS, Observations sur le dUile des Portes de Fer et sur le cours infirieur de Da-
nube. Bul. Soc. Geol. Fr., sdie 4-e, t. IV.

32. 1904 FR. TOULA, Geologische Beobachtungen auf einer Reise in der Gegend von Silistria und
in der Dobrudscha im Jahre 1892. Jahrb. k. k. geol. R. A. LIV.
33. 1906 G. MACOVEI, Note sur un Pachydiscus du Cretacee sup€rieur de Babadag. Ann. sc. univ.
Jassy, t. IV.
34. 1906 I. SIMIONESCU, Note sur l'âge des calcaires de Cernavoda (Dobrogea). Ann. sc. univ.
Jassy, t. IV.
35. 1907 D. M. CĂDERE şi I. SIMIONESCU, Notă preliminară asupra straturilor fosilifere devonice
din Dobrogea. An. Inst. Geol. Rom., Vol. I.

36. 1907 G. MACOVEI, Sur quelques Brachiopodes de la ,region Hârşova-Topal. Ann. Scient. Univ.
Jassy, Tom. IV.
37. 1907 I. SIMIONESCU, Studii geologice şi paleontologice din Dobrogea. I. Fauna Cefalopodelor
dela Hârşova. Acad. Rom., Tom. IV.
38. 1907 - Note sur l'âge et le facies des calcaires de Hârşova-Topal .Ann. Scient Univ.
Jassy, T. IV.
39. 1908 D. M. CĂDERE et I. SIMIONESCU, Note sur la prsence du PaMozoique en Dobrogea.
Ann. Scient. Univ. Jassy, t. V.
40. 1909 D. M. CĂDERE, Le quartzite de Piatra Fetei. Ann. Scient. Univ. Jassy, t. V.
41. 1909 I. SIMIONESCU, Le Jurassique de Dobrogea. Ann. Scient. Univ. Jassy, t. VI.
42. 1910 R. PASCU, Răspândirea şisturilor verzi, a Jurasicului şi a Neocretacicului in Dobrogea.
An. Inst. Geol. Rom., III.
43. 1910 - Asupra prezenţei Pliocenului în Dobrogea, Ibid. III.
44. 1910 I. SIMIONESCU, Studii geologice şi paleontologice din Dobrogea. II. Lamelibranchiatele,
Gasteropodele, Brachiopodele şi Echinodermele din păturile jurasice dela IIâr-
şova. Acad. Rom., t. IV, Bucureşti.
45. 1910 - Sur quelques points fossilifires du Trias de Dobrogea. Ann. Scient. Univ. Jassy,
t. VI.
46. 1910 - Straturile jurasice dintre Hârşova şi Babadag. An. Inst. Geol. Rom., Vol.
111.
47. 1910 - Note sur le N.&)craace des environs de Boasgic. An. Inst. Geol. Rom., Vol.
111.
48. 1910 - Studii geologice şi paleontologice în Dobrogea. III. Fauna dela Deşli-Caiza.
Acad. Rom., T. IV, No. 26.
49. 1910 - Studii geologice şi paleontologice din Dobrogea. IV. Fauna triasică din insula
Popina. Acad. Rom., T. IV, No. 27.
50, 1910 - Studii geologice i paleontologice din Dobrogea. V. Fauna triasică inferioară
din Dobrogea. Ibid. V.
51. 1911 D. M. CĂDERE, Notă asupra granitului de Măcin. An. Inst. Geol. Rom., Vol. IV. Bucu-
reşti.
52. 1911 - Granitul dela Mecin (Cariera Cetatea). Revue de parole, An. IV, No. 13-14,
Bucureşti.
53. 1911 T. N. CANTUNIARI, Notă preliminară asupra granitului cu riebecbit şi egirin dela Mun-
tele-Carol şi Piatra-Roşie. An. Inst. Geol. Rom., Vol. IV.
54. 1911 G. MACOVEI, Asupra vârstei şi variaţiei faciesurilor terenurilor sedimentare din Dobrogea
meridională. D. d. S. ale Şed. Inst. Geol. Rom., Vol. II, Bucureşti.
381
STUDIILE GEOLOGICE IN DOBROGEA DURĂ ANEXARE
55. 1911 D. ROTMAN, Comunicare preliminară asupra masivului eruptiv dela Greci. An. Inst. Geol.
Rom., Vol. IV. Bucureşti.
56. 1911 I. SIMIONESCU, Jurasicul dela Cârjelari. An. Inst. Geol. Rom., Vol. IV.
57. 1912 ŞT. N. CANTUNIARI, Comunicare asupra filoanelor caolinizate dela Movila Măcinului,
D. de S. ale Şed. Inst. Geol. Rom., Vol. III, Bucureşti.
58. 1912 G. MACOVEI, Asupra extensiunii Numuliticului în Dobrogea, D. de S. ale Şed. Inst. Geol.
Rom., Vol. III.
59. 1912 Câteva observaţiuni asupra hidrologiei subterane a Dobrogei de Sud. D. de S.
ale Şed. Inst. Geol. Rom., Vol. III.
- Asupra prezenţei primului etaj mediteranean în Dobrogea. Ibid.
60. 1912
61. 1912 - Observaţiuni asupra 1iniei de Incălicare Pecineaga-Camena. D. de S. ale Şed.
Inst. Geol. Rom., Vol. III.
62. 1912 G. MURGOCI, Geologia părţii rtord-vestice a Dobrogei. D. de S. ale Şed. Inst. Geol. Rom.,
Vol. III.
63. 1912 I. SIMIONESCU, Studii geologice şi paleontologice din Dobrogea. VI. Fauna Amoniţilor
triasici dela Hagighiol. Acad. Rom., Tom. V, No. 34.
64. 1913 ŞT. N. CANTUNIARI, Despre granitul dela Turcoaia. Rap. Activ. Inst. Geol. Rom.
1908-1909, Bucureşti.

65. 1913 R. PASCU, Studii geologice şi miniere în Dobrogea. Rap. Activ. Inst. Geol. Rom. 1908--1909,
Bucureşti.
66. 1913 D. ROTMAN, Cercetări geologice in reghmea Priopcea-Megina. Rap. Activ. Inst. Geol.
Rom., 1908-1909, Bucureşti.
67. 1913 I. SIMIONESCU, Resturi de Ichtyosaurieni in Triasul din Dobrogea. Acad. Rom. T. V,
No. 35.
68. 1913 La faune du Trias inf&ieur de Dobrogea. Bull. Sect. Scient. Acad. Rom., t. I,
Bucureşti.
69. 1914 ŞT. N. CANTUNIARI, Cercetări geologice şi petrografice asupra regiunii Turcoaia-Cerna.
Rap. Activ. Inst. Geol. Rom., 1910, Bucureşti.
70. 1914 - Massivul eruptiv Muntele-Carol, Piatra-Roşie. An. Inst. Geol. Rom., Vol. VI.
71. 1914 - Cercetări: a) asupra massivului Muntele Carol şi Piatra-Roşie; b) asupra ivirilor
de caolin din regiunea Măcin. Rap. Activ. I. G. R., 1911, Bucureşti.
72. 1914 G. MACOVEI, Cercetări in Mezozoicul din sudul Dobrogei. Rap. Activ. I. G. R., 1910, Buc.
73. 1914 Cercetări geologice în podişul prebalcanie din Dobrogea şi Bulgaria. Rap. Activ.
I. G. R., 1911, Bucureşti.
74. 1914 G. MURGOCI, Cercetări geologice în Dobrogea nordică eu privire specială la rocele paleo-
zoice şi eruptive. An. I. G. R., Vol. V, fasc. 2.
75. 1914 R. PASCU, Cercetări geologice în judeţul Constanţa şi lacul Techirghiol. Rap. Activ. I. G. R.
in 1910, Bucureşti.
76. 1914 Cercetări geologice în Dobrogea. Rap. Activ. I. G. R. in 1911. Bucureşti.
77. 1914 I. SIMIONESCU, Le Ne'ocre'tace,e de Babadag. Bull. Sect. Scient. Acad. Roum., t. II,
Bucureşti.
78. 1915 L. MRAZEC, Discuţiuni asupra geologiei Dobrogei de Nord. D. de S. ale şed. I. G. R., Vol.
III, Bucureşti.
79. 1915 - Asupra liniei de Incălecare Peceneaga-Camena. D. de S. ale Şed. I. G. R., Vol.
III, Bucureşti.
80. 1915 G. MURGOCI, tudes g&Aogiques dans la Dobrogea du Nord. La tectonique de l'aire
chimm€rienne. An. I. G. R., Vol. VI, Bucureşti.
81. 1916 D. M. CĂDERE, Note praiminaire sur le porfire quartzife're et la zone d'injection dans les
roches vertes de Camena. Bull. Sect. Scient. Acad. Rom. t. V, Bucureşti.
82. 1917 Comunicare asupra porfirului cuarţifer şi a zonei de injecţiuni în rocele verzi
dela Camena. D. de S. ale Şed. I. G. R., Vol. VII.
83. 1917 ŞT. N. CANTUNIARI, Cercetări petrografice asupra unei gresii calcaroase glauconitoase
din Cretacicul superior dela Câşla. D. de S. ale Şed. I. G. R., Vol. VII.
84. 1917 - Gneissul dela Carcaliu. D. de S. ale Şed. I. G. R., Vol. VII.
382
STUDIILE GEOLOGICE IN DOBRO GEA DUPA. ANEXARE
85. 1917 G. MACOVEI, Cercetări geologice in Dobrogea. Rap. Activ. I. G. R. in 1912, Bucureşti.
86. 1917 ST. MANOLESCU, Comunicare preliminară asupra Pliocenului din dreapta Dunării cu-
prins între V. Canlia şi Caramancea. D. de S. ale Şed. I. G. R., Vol. VII, Bucureşti.
87. 1917 D. ROTMAN, Massivul eruptiv dela Greci. An. I. G. R., Vol. VII, Bucureşti.
88. 1918 R. PASCU, Zăcământul de minereuri dela Altân-Tepe, Ciamurli-de-Sus, An. I. G. R., Vol.
VIII, Bucureşti.
89. 1921 C. BRĂTESCU, Mişcări epirogenetice şi caractere morfologice 1n bazinul Dunării de Jos.
An. Dobrogei, I.
90. 1921 D. M. CĂDERE, Le paMozoi:que de Carcaliu. Ann. Scient. Univ. Jassy, t. XI.
91. 1922 — Studii geologice şi petrografice 1n regiunea Ceamurli de Sus-Camena. Rap. Act.
I. G. R. in 1914, Bucureşti.
92. 1922 ŞT. N. CANTUNIARI, Cercetări geologice i petrografice preliminare asupra massivului
eruptiv dela Sacarbair. Rap. Activ. I. G. R. în 1913, Bucureşti.
93. 1922 G. MACOVEI, Cercetări geologice şi hidrologice in Dobrogea. Rap. Activ. I. G. R. in 1914.
94. 1922 ST. MANOLESCU, Studii asupra bazinului pliocenic din Dobrogea Nouă. Rap. Activ.
I. G. R. în 1913, Bucureşti.
95. 1922 — Asupra studiului Pliocenului din dreapta Dunării in Dobrogea de S-W. Rap.
Activ. I. G. R. in 1914, Bucureşti.

96. 1923 D. M. CĂDERE, Notă preliminară asupra porfirului i a zonei de injecţiuni 1n rocele verzi
dela Camena-Ciamurli. D. de S. ale Şed. I. G. R. ,Vol. VI, Bucureşti.
97. 1923 ST. MANOLESCU, Comunicare preliminară asupra Pliocenului din dreapta Dunării din
Dobrogea de S-W. D. de S. ale Şed. I. G. R., Vol. VI.
98. 1923 R. PASCU, Mina Altân-Tepe. D. de S. ale Şed. I. G. R., Vol. V, Bucureşti.
99. 1923 D. ROTMAN, Comunicare preliminară asupra intinderii, clasificării, repartiţiei i originii
rocelor cari constituesc stratele din formaţiunile de Carapelit în Dobrogea de
N.W. D. de S. ale Şed. I. G. R., Vol. V.
100. 1924 D. M. CĂDERE, Asupra profirului cuarţifer şi asupra zonei de injecţiuni din rocele verzi
dela Camena. Rap. Activ. I. G. R. in 1915, Bucureşti.
101. 1924 ŞT. N. CANTUNARI, Gneisul dela Carcaliu. Studii geologice i petrografice in regiunea
Cicracei. Rap. activ. I. G. R. 1n 1915, Bucureşti.
102. 1924 G. MACOVEI, Studii 1n podişul prebalcanic al Dobrogei. Rap. Activ. I. G. R. în 1915, Buc.
103. 1924 ST. MANOLESCU, Raport sumar asupra campaniei de lucru din vara anului 1915: Plio-
cenul din dreapta Dunării. Rap. Activ. I. G. R. 1n 1915.
104. 1924 D. ROTMAN, Regiunea dela Boclugea şi iimprejurimile sale. Regiunea dela Meidanchioi-
Consul. Rap. Activ. I. G. R. în 1915. Bucureşti.
105. 1924 I. SIMIONESCU. Fauna devonică din Dobrogea. Acad. Rom. Secţ. St. Tom. II.
106. 1925 D. M. CĂDERE. Les roches ruptives de Camena. Ann. I. G. R., Vol. X.
107. 1926 I. SIMIONESCU. Sur quelques fossiles rares dans la Trias et le Craac inf&ieur de
Roumanie. Acad. Rom. Bull. Sec. Sc. X.
108. 1928 D. M. CĂDERE. Le granite de Ciucurova. Ann. Sc. Univ. Iassy. XV.
109. 1927 I. SIMIONESCU. ApeNu Oologique sur la Dobrogea. (Guide des encursions. Assoc. G€ol.
Carp. II, S&.).
383

MINE ŞI CARIERE DI\ DOBROGEA
după D-I RADU PASCU

DE
Ing. GH. D. COCHINO
Produsele solului dobrogean, din punct de vedere minier, se pot impărţi în două
mari grupuri: în produse de carieră (granite, marmore, roce de construcţie, etc.) şi
produse de mine, sau produse metalifere.

Desvoltarea mare pe care au luat-o carierele din Dobrogea se datoreşte nu numai
faptului că. Dobrogea a fost inzestrată cu toate varietăţile de roce ce se pot indus-
trializă, dar şi prin aceea că majoritatea acestor cariere sunt în apropierea căilor
de comunicaţie, lucru ce prezintă o foarte mare importanţă pentru exploatarea ren-
tabilă a lor. Astfel găsim Inşirate dealungul Dunării, incepând dela Turtucaia i până
la Tulcea i Mahmudia, cariere care au luat o foarte mare dezvoltare, datorită mai
ales factorului transport.
Materialele pe care ni le oferă carierele se pot impărţi în: a) granite, b) mar-
more, c) roce de construcţie pământuri i roce pentru industrie.
Granitele se găsesc în N. V. Dobrogei formând, impreună cu alte roce eruptive,
munţii ce se ridică în dreptul Brăilei şi se lasă incet în direcţia Babadagului şi Ha-
mamgiei. Muntele Carol I din dreptul satului Turcoaia este constituit în intregime
din granit.
Pentru exploatarea acestui granit s'a constituit Societatea «Turcoaia-Granit>>,
care a făcut instalaţii moderne pentru exploatarea ra-ţională a zăcământului. Astfel
găsim pe şantierul acestei in.treprinderi perforatoare mecanice cu aer comprimat,
planuri inclinate aeriene, care transportă materialul de pe şantier direct în şlepurile
de pe Dunăre şi, în genere, tot ce este mai modern şi raţional în exploatările de carieră.
Calitatea granitului exploatat din acest punct este superioară. Pavelele Intre-
buin-ţate pentru pavarea Capitalei şi a celor mai multe oraşe din ţară sunt aduse de
aci. Tot din această carieră s'au furnizat pavele pentru pavarea oraşelor: Odesa,
Kiev, Rusciuc şi, în ,ultimul timp, s'au făcut incercări la Marsilia.
Preferinţa pentru granitul dela muntele Carol I se datoreşte apropierii carierei
de cea mai ieftină cale de transport, transportul pe apă, la care con.tribue şi facili-
tatea pe care o are granitul de a se desface după planuri anumite, fapt ce contribue
la prelucrarea uşoară a pavelelor şi a bordărilor.
Pe clina de Est a muntelui Carol I este deschisă cariera Iacob-Deal Incă de sub
dominaţiunea turcească. Această carieră este actualmente exploatată'. de Societatea
«Calea>>. i aci intâlnim instalaţiile cele mai moderne ca şi la «Turcoaia-Granit>>, pe
lângă care mai găsim locuinţe pentru locuitori, cantină, atelier mecanic, case de ad-
385
25 DobrogPa
MINE 51 CARIERE DIN DOBROGEA
ministraţie, etc. 0 linie ferată ingustă leagă cariera cu Portul «Gura-Armanului»

de pe Dunăre, unde materialul extras se incarcă pe şlepuri.
Granitul extras din această carieră are duritate mare i se intrebuinţează tot
ca piatră cubică şi bordăxi.
La 2 km. spre Est de comuna Greci, in valea numită. Carabalu, Soc. <<Cetatea
de Granit» exploatează granitul ce formează in jurul acestui punct munţii Greci.
Calitatea granitului din Carierele Carabalu este recunoscută egală cu a grani-
tului de Suedia, atât de căutat în Europa şi America, ceeace clă dreptate credinţei
că in curând granitul de Carabalu va fi comercializat pe pieţele mondiale, având

avantajul comunicaţiei lesnicioase pe Dunăre şi deaci la Mare.
Granitul de Carabalu capătă lustru intens, rivalizând cu marmura (neagră
roşie) cea mai fină, intrecând-o prin duritate. Piatra de Carabalu se va intrebuinţă,
mai ales in străinătate, pentru industria monumentelor. Numeroase firme mari s'au
interesat de aproape in acest scop.
In opoziţie cu carierele sus citate, a căror importanţă a fost apreciată la justa

valoare şi ale căror produse au trecut hotarele ţării, sunt carierele de calcare mar-
moreene paleozoice din Nordul Dobrogei. In această parte a provinciei s'au deschis
multe cariere, care insă au avut până acum o importanţă cu totul locală, cu toate
că materialele similare ce le pot furnizâ ele sunt aduse din străinătate. Găsim in aceste
cariere calcare marmoreene ce se pot şleful i căpătă un luciu foarte intens, in toate
colorile i cu desene foarte variate.
Cariera <<Trei Fântâni» de lângă Tulcea poate furnizâ bancuri mari, care se pot
ciopli, şleful şi polei, dând o marmură care, prin varietatea colora-ţiunii şi mărimea
elementelor de compoziţie, dă impresiunea unei marmure artificiale.
Cariera «Tulcea-Veche», exploatată din timpul dominaţiunii Turcilor, poate pro-
curâ o marmură roşie în bancuri mari, putând servi pentru lucrări de monumente.
Din această carieră s'au scos pentru serviciul minelor, cu ocatiunea expoziţiei jubi-
liare din 1906, 2 coloane, fiecare de 1,50 m. lungime, de marmură roşie, care s'au
in.trebuin-ţat ca coloane la fântâna monumentală ce s'a ridicat sub arenele romane.
Cariera <:Fântăna Smeului» în apropierea comunei Niculiţel, importantă pentru
faptul că aci calcarele de coloare neagră inchisă au facultatea de a se extrage in plăci
de orice mărime, care se pot ciopli, şlefui i polei, primind un luciu foarte intens.
Această carieră, fiind legată de Dunăre prin şoseaua Niculiţel-Isaccea (10 km.), ar
trebui să atragă atenţia antreprenorilor pentru a creâ o industrie de piatră, care să
reducă cu totul importul destul de insemnat pentru plăcile de piatră de mese şi placaj
pentru faţadele clădiriIor.
Carierele menţionate pot procură material care să satisfacă toate cererile pentru
lucrări de artă, cereri care până acum au fost satisfăcute cu materiale aduse din
străinătate.
Insă, in afară de această lature, numeroasele cariere de calcare din Nordul Do-
brogei au servit pentru lucrări de mare importanţă, precum au fost lucrările pentru
rectificarea braţului Sulina.
Carierele care furnizează roce de construcţie sunt şi ele nenumărate. Importanţa
acestor cariere este mare, prin faptul că ele au furnizat materialul necesar la toate
lucrările care au contribuit la ridicarea Dobrogei.
386
MINE ŞI CARIERE DIN DOBROGEA
Astfel, din carierele dela Canara s'a procurat enorma cantitate de piatră ce a
necesitat construcţia portului Constan-ţa; iar carierele din Cernavoda şi Topal au
furnizat material pentru podul Regele Carol I. Toate terasamentele liniilor ferate
şi şoselele au fost executate cu pietrişul furnizat din aceste cariere.
Ostroavele din Dunăre procură, anual, cantităţi enorme de nisip pentru con-
structii, care satisface nu numai cererile oraşelor dela Dunăre, dar şi ale celor din
interior.
Prundişul din carierele dela Defcea dă cel mai bun pietriş pentru beton armat.
Pe seama carierelor de roce calcaroase s'au creat fabricile de ciment din Cerna-
voda şi Brăila, care dau cnnoscutele cimenturi, a căror calitate rivalizează cu ci-
mentul de Portland.
Fabrica de ciment din Cernavoda, înfiinţată în 1899, a evoluat intr'un tempo
foarte repede, incât astăzi, după ce a suferit ravagiile răsboiului mondial, o găsim
cu o instalaţie de forţă motrice de 2350 H. P. şi cu o capacitate de lucru de 150.000
tone anual. Cimentul din fabrica Cernavoda a servit la construcţia celor mai de seamă

clădiri publice şi particulare şi anume:
Construc-ţia Palatului Ministerului de Lucrări Publice.
Lucrări de artă pe linia ferată Ploeşti—Bucureşti—Constanţa.
Lucrări de alimentare cu apă a oraşelor Constanţa, Giurgiu, Olteniţa, Craiova,
Bucureşti, etc.
0 altă serie de produse de carieră, care servesc in industrie, sunt pământurile
caolinoase ce se găsesc atât spre Nord, lângă Măcin, cât şi în partea centrală, lângă
sta-ţia Mircea-Vodă.
Aci, pe teritoriul comunei Tortoman, s'au deschis mai multe cariere, care au fost
exploatate la in.ceput de d-1 Manicatide în anul 1899-1920. După 1920 exploatarea
se face de către Soc. <<Mircea Voclă», care a pus baza unei industrii de culori de apă,
ce pot rivalizâ cu materialele similare aduse din străinătate.
Importanţa economică a carierelor se poate vedeă din cele câteva exemple date
mai jos: Soc. <(Turcoaia-Granit» a extras şi vândut, dela 1900 şi până la 1927, aproxi-
mativ 90.000 m. c., piatră cioplită pentru pavele, bordUri, etc.; 150.000 m3 piatră
brută şi 240.000 m3 piatră.' spartă. Cantităţile acestea, socotite la preţul actual, ar costă:
300 milioane lei pentru piatra cioplită, 100 milioane pentru piatra brută şi 200 mi-
lioane pentru pietriş, sau, in total, 600 milioane lei.
Fabrica de ciment din Cernavoda, la producţia de 150.000 tone de ciment anual,
socotit la 4000 lei tona, ar hicasă anual 600 milioane lei. Numai din aceste două exemple
ne putem da seama că, atât pentru economia provinciei noastre cât şi pentru eco-
nomia naţională, carierele din Dobrogea prezintă o importanţă mare i deaceea
trebuie să le arătăm şi interesul respectiv.
ZĂCÂMÂNTUL DE MINEREU CUPRIFER DELA ALTÂN-TEPE
Dealul Altăn-Tepe este situat pe teritoriul comunei Ceamurlia de Sus, la 12 km.

Nord-West de Hamamgia. Incă de pe vremea Turcilor s'a crezut că in acest deal
s'ar află zăcăminte de aur.
Prima cercetare ştiinţifică in această regiune a fost făcută in anul 1897 de către
387
25*
d-1 Radu Pascu, cercetare care a servit apoi ca bază de operaţie pentru toate exploa-
tările ce s'au făcut în această regiune.
In anul 1898 d-I Inginer E. Baum cere un permis de explorare, pentru a stabill
'intinderea la suprafaţă a aflorimentelor zăcământului descoperit cu un an in urmă
de d-1 Radu Pascu. In acest scop s'au făcut o serie de tranşee în diferite puncte, care
au dat de o zonă mineralizată în grosime de 100 m.
Lucrările de explorare la suprafa-ţă fiind terminate, d-1 Wolf a continuat cer-
cetările în adâncime. In acest scop a săpat un puţ lângă. cota 316, pe care 1-a dus
până la 65 m. adâncime i care a dovedit continuitatea zăcământului i în adâncime.

Tot în acest scop s'a săpat pu-ţul No. 2, care a fost dus la o adâncime mai mare.
Din acest puţ s'au deschis galerii în diferite orizonturi pentru a urmări zăcământul.
Astfel, prin diferitele orizonturi deschise la 71, 78,93 şi 125 m., s'a stabilit nu numai
continuitatea zăcământului în adâncime i lungime ci i creşterea in dimensiuni cu
cât inaintăm în adâncime.
Un al treilea puţ s'a săpat in partea de Sud-Est a zăcământului i la 350 m.

aproximativ de puţul No. 2 şi se adânceşte acum la 125 m. Acest puţ a traversat
el mai multe lentile mineralizate.
Actualmente Institutul Geologic al României lucrează intens la descoperirea
de noui corpuri de minereuri. Până acum n.ouile metode geofizice au indicat mai
multe lentile care, dacă s'ar adeveri, ar triplâ rezerva actuală de minereuri. In acest
scop se lucrează actualmente la un sondaj, cu intenţia de a descoperi un massiv im-
portant de minereuri indicat prin studiile geofizice. Rezultatul acestui sondaj este
de mare importan-ţă, căci, pe lăngă faptul că se dublează rezerva actuală a Minei,
va servi şi ca o verificare a metodelor de prospecţiune geofizice.
Minereurile descoperite prin lucrările de până acum în zona de oxidaţiune (până
la 50 m. adâncime) sunt: Hematit, Oligist şi mai des Magnetit, toate minereuri de
fier. Din minereurile de cupru Malachit, mai rar Azurit, Cuprit şi Ziegelerz
In zona de cimentaţiune (dela 50 m. în jos) Pirit, Chalcopirit, Mag-
netit şi, ca produse secundare, Cupru nativ, Cuprit, Bornit, Chalcozin, etc. Prin ana-
liză chimică s'a mai constatat prezenţa de Staniu şi Zinc.
Piritele con-ţin i'ntotdeauna o mică cantitate de aur i argint.
Printre elementele de compoziţie ale minereurilor, valoarea cea mai mare o are
cuprul, ca metal mai scump.
Media de 5% cupru, ce rezultă pe toată adâncimea până acum deschisă, este,
comparativ cu conţinuul in cupru al minelor similare, o medie care intrece multe
din cele exploatate.
In Rio-Tinto, mina cea mai mare de pirite cuprifere ce există, conţinutul în cupru
actualmente nu intrece 1,5-2%. Minele din Norvegia lucrează cu un procent de
1,7-3,5. Bor în Serbia, o mină care trece printre cele mai bogate din Europa, dă un
conţinut mediu 'intre 5-7% cupru. Lângă lacul Superior din America, unde cuprul
se găseşte nativ, media materialului extras dă intre cupru.
Prin urmare mina Altân-Tepe se poate numără printre minele bogate în cupru
şi este de notat că media ob-ţinută până acum rezultă fără nici o selecţiune sau pre-
paraţiune mecanică.
Actualmente această mină este coneesionată pe timp de 50 ani, ineepând din
388
Martie 1926, Societăţii «Creditul Minier>>. Suprafaţa totală concesionată este 1200
hectare. Valoarea inventarului pe ziva de 31 Decemvrie 1927 a fost de 33.000.000 lei.
Societatea a construit o mică colonie pentru lucrători, prevăzând o şcoală, o
infirmerie, o cantină, etc. Numărul lucrătorilor intrebuin-ţaţi este 90-100 zilnic.
Majoritatea lor sunt aduşi din alte mine.
In ultimul timp au inceput să intre in mină i locuitori dela Ceamurlia şi satele
din Imprejurimi.
Instalaţiile actuale de maşini au un caracter provizoriu. Când vor incepe lucră-
rile de exploatare propriu zise, atunci totul se va electrificâ.

Intenţiunile Societăţii pentru viitor sunt de a creâ o industrie metalurgică chiar
in Dobrogea, care să se servească de materialul prim adus dela Altân-Tepe. Locul
pentru sediul acestor uzin.e se va alege Intre Constanţa şi Tulcea In urma unei in-
ţelegeri prealabile cu Ministerul de Răsboiu, pentru a găsi o soluţie care să satisfacă
cererile apărării naţionale.
Până atunci aşteptăm cu Incredere rezultatul fericit al cercetărilor ce se fac

şi cu con.vingerea că vom vedeâ luând fiinţă In Dobrogea cea mai importantă indu-
strie metalurgică a cuprului din ţară,
Fig. 111. Primăria municipiului Constanţa. «Fologlob-Constanfa».
389

PĂDURILE DOBROGEI
ll E
Profesor M. DRĂCEA
Semicentenarul anexării Dobrogei este pentru noi un popas, un moment spre

a vedeă de unde am pornit acum o jumătate de veac, cum am ajun.s, unde suntem
azi, spre a ne cercetă puterile şi desluşi drumurile pentru viitor. Imprejurările sta-
ţionale permanente, care condiţionează vegetaţia Dobrogei, sau tratat in alte capi-

tole ale acestei lucrări. Noi ne vom ocupâ numai de economia forestieră, vorbind
intâiu de regiunile impădurite din nordul i sud-vestul Dobrogei şi apoi de lucrările
de impădurire artificială din partea centrală — cu caracter de stepă — a acestui
ţinut.
STAREA PĂDURILOR iNAINTE ŞI iN PREAJMA ANEXĂRII DOBROGEI
In timpurile trecute nordul Dobrogei, cu excepţiunea unei inguste făşii in nordul

estul judeţului Tulcea, cum i colţul sud-vestic al judeţului Constanţa erau aco-
perite cu păduri seculare, a căror vigoare de creştere nu scădeâ decât pe terenurile
prea pietroase de pe culmile din nord sau în brâul din apropierea stepei din centrul
Dobrogei. Populaţia locală, rară în aceste regiuni 'impădurite, nu puteâ turbură mult
vegetaţia forestieră, iar greutăţile de exploatare şi transport, care şi azi mai persistă,
cruţau aceste păduri i le lăsau liniştite in evoluţia lor spre starea de echilibru cu con-
diţiile factorilor staţionali locali. Cercetătorul de azi sau de mâine al Dobrogei, care
nu mai poate vedeâ decât vestigiile vegetaţiei forestiere de odinioară, trebuie să ştie,
că şi solul şi clima au permis şi pot permite pădurii să atingă peste tot — cu rezer-
vele amintite mai sus — un inalt grad de perfecţiune, dacă este ingrijită sau netur-
burată de om.
Toate aceste păduri virgine erau proprietatea Impărăţiei turceşti, care, apreciind
bogăţia lor în material de lucru i in special pentru marină i artilerie, le cruţâ cu o
deosebită grijă. După pilda puterilor din apus, in diferite părţi ale Impărăţiei se rezer-
vau massivele forestiere cele mai frumoase, care se supuneau unei foarte severe
paze.
0 asemenea pădure rezervată, <<sultanie>>, «grădină a Impăratului>> eră massivul
forestier al cărui centru este astăzi Ciucurova şi care erâ păzită de soldaţii din
marină alternând cu soldaţii din artilerie. <<Nici pasărea nu puteâ trece>> în asemenea
păduri, din care la nevoie, treptat, se scoteă c<balageaum, excelentul lemn de stejar
al acestor păduri, care prin Isaccea şi Tulcea se trimiteâ spre centrul Impărăţiei. Cru-
391
PĂ.DURILE DOBROGEI
ţate cu o deosebită grije au fost i pădurile de tei din centrul Niculiţel, de unde se
duceâ la Stambul mierea atât de mult apreciată de turc, chiar după ce zahărul Im-
cepe a se consumâ în mod curent. Restul pădurilor — pădurile nerezervate — erau
tot proprietatea Impărăţiei; după anumite norme ele erau destinate a acoperi — In
mod gratuit — nevoile populaţiei locale în lemn de foc şi construcţii rurale ; în
vecinătatea satelor se destinau porţiuni de pădure, care se păşunau ; lemnul de
industrie sau pentru fabricat mangalul — foarte căutat In Dobrogea — se vindeâ
pe preţuri mici, care variau cu distanţa dela care veneâ cumpă•rătorul. In teorie,
aceste drepturi ale populaţiei asupra pădurilor nerezervate erau supuse la anumite
restricţiuni; In fapt Insă pădurile nerezervate — şi In special cele din vecinătatea
satelor — erau cu totul la dispoziţia populaţiei. Dacă aceste păduri se vor fi păstrat
In bune condiţiuni în trecut, aceasta se datoreşte numai faptului, că populaţia erâ
rară, iar agricultura şi creşterea vitelor nu se practicau decât pentru acoperirea ne-
voilor gospodăriilor locale. Ceeace noi numim azi plaga păşunatului In pădure, nu
Incepuse Incă a se anunţâ — Intrucât vitele — In special oile — se păşunau In ţinutul

larg de stepă din centrul Dobrogei, din adevărata Dobroge.
Depe la iinceputul celei de a doua jumătăţi a secolului trecut i până la anexare,
pădurile Dobrogei, in parte foarte bine conservate In trecut, intră Intr'o gravă criză,
care ni le lasă nouă moştenire Intr'o stare, pe care cu greu ne-o putem reconstitui azi,
după ce o jumătate de veac, cu toate lipsurile unei tinere administra-ţii forestiere, ele au
fost cruţate şi în bună parte restaurate. Este de mare nevoie ca noi, sau urmaşii noştri,
să cunoaştem cât mai exact starea In care am moştenit pădurile acestei provincii;
fără această cunoaştere nici nu putem Inţelege multe fapte sau stări de economie
forestieră de azi sau de mâine şi nici nu putem judecă drept opera administra-ţiei
noastre silvice în acest ţinut. Generaţia noastră, cât timp mulţi martori ai acelor
stări de lucruri sunt Incă In viea-ţă i cât timp multe amintiri sunt Incă limpezi şi
precise, are datoria a se grăbi cu adunarea materialului documentar al istoriei fore-
stiere a Dobrogei, material a cărui valoare o va apreciâ Indeosebi generaţia de mâine.
Patru grupe de Imprejurări conlucrează spre a minâ pădurile Dobrogei 'intre 1850
şi epoca anexării şi anume:
a) Slăbirea pazei din pricina schimbării regimului pădurilor dobrogene ;
b) Colonizările cu. Cerchezi;
c) Deschiderea de debuşeuri apropiate pentru lemnul dobrogean ;
d) Inceputul intensificării agriculturii şi păşunatului.
a) Dela 1870 Impărăţia turcească, In dorinţa de a-şi modernizâ administraţia
şi amelioră finanţele, desfiinţează paza şi administraţia militară, Inlocuindu-le cu cea
civilă, sub autoritatea Ministerului de Finanţe. Pădurile, care Inainte fuseseră con-
siderate, cel puţin In parte, mai mult ca o rezervă pentru trebuinţele oştirii, devin
un izvor de venituri şi, ca atare, germenul «exploatării» lor In mare apare pe orizontul
preocupărilor generaţiei de pe atunci. Ideea de conservare păleşte ; în locul pazei
credincioase a soldatului turc se pune o administraţie «civilă» cu o mentalitate cu
totul diferită de a trecutului. Asemenea momente sunt foarte critice In evoluţia pă-
durii Intr'un anumit ţinut.
b) Spre sfârşitul puterii sale în această parte de loc, Impărăţia se gândeşte să-şi
Intărească hotarele spre cel mai periculos .şi permanent duşman al său, spre Rusia,
392
PĂDURILE DOBROGEI
deaceea, după jumătatea veacului trecut, incepe să colonizeze Dobrogea i in spe-

cial partea păduroasă din nordul şi sudul acesteia cu Cerchezi. Se aduc din inima
Imperiului specialişti pentru Intocmirea satelor i construirea gospodăriilor, iar po-
pulaţia băştinaşe se supune la corvezi grele pentru a doborI, ciopli şi cără lemnul
necesar construcţiilor i pentru a defrişâ locul necesar hrănirii unei populaţii cres-
cute. Terenurile cele mai bune sunt defrişate i lemnul, păzit cu grije secole dea-
rândul, se risipeşte In cantităţi imense; din stejar secular se cioplesc scânduri lungi
de 10-12 m. late până la 1 m. şi groase 5-10 cm., spre a se face din ele case, ma-
gazii, geamii. Din lobde mari de stejar, Inalte de 1,50-2,50 m. — despicături in patru
din trunchiuri groase de stejar, Infipte vertical In pământ una lângă alta, se făceau
Imprejmuiri de curţi — adevărate cetăţi de stejar — cum am putut vedeâ In 1907
In comuna Atmagea i cum se mai găsesc şi azi, ca o amintire din trecut. Cât lemn
de stejar se puteâ risipi pe această cale e uşor de Inchipuit. Unde nici pe această cale
nu se puteau procurâ culturii suprafeţele necesare, pe suprafeţe intregi se cercuiau
massive quasi-virgine de stejar, ca să se usuce.

c) In această epocă apar chiar In vecinătatea centrului forestier din nordul Do-
brogei două mari debuşee pentru cel mai preţios lemn al acestui ţinut — stejarul:
Construirea liniilor de C. F. în Principatele Dunărene de către compania Strussberg
şi regularea cursului gurilor Dunării de către Comisiunea europeană. Prin Tulcea
şi Isaccea s'au scurs multă vreme, câtva timp chiar după anexare, mari cantităţi
de piloţi de stejar, groşi până la 50 cm. Nu putem cunoaşte motivul pentru care,
chiar pentru traversele necesare căilor ferate din Principate, se foloseau pădurile din
Dobrogea, pusă atunci sub oblăduirea lui Ismail Paşa din Rusciuc.
d) In fine, in acele păduri, care se brăcuiau repede, grija i paza In vederea rege-
nerării nu numai că erau nule, dar pe alocurea se căută chiar a se grăbi pieirea pă-
durii pentru a satisface nevoile crescânde ale agriculturii şi pentru păşunatul vi-
telor. In special pădurile din vecină.tatea satelor erau supuse calamită.ţii incendiului
şi păşunatului, Imprejurare din care ecologul sau silvicultorul, care vreă să inţeleagă
vegetaţia Dobrogei, trebuie să ţină indeosebi seamă. Spaţiul restrâns ne impiedecă
de a reproduce aci, spre a scrutâ din ncgura uitării, o pagină care trebuie să treacă
In istoria silvică datorită penei d-lui P. Grigorescu, unul din primii trei silvicultori,
cu care incepe istoria forestieră dobrogeană şi care a cunoscut temeinic pădurile Do-
brogei din chiar primele timpuri ale anexării 1).
In puţine cuvinte starea pădurilor dobrogene din preziva i din vremea anexării
o putem caracteriza precum urmează.:
1) P. Grigorescu, silvicultor: Pădurile Dobrogei, mate şi complectate cu lămmiri verbale date de

studiu asupra sistemului de exploatare in primii către d-1 Grigorescu in August 1928. D-sa este
10 ani după anexarea provinciei, prezentat d-lui primul silvicultor care, impreună cu C. Al. Orăscu,
Ministru al Domeniilor in anul 1889. Tipărit in trec Dunărea la 5 Deeemvrie 1878 spre a luâ in
ziarul «Constanţa)>, 1895; reprodus in «Revista primire pădurile Dobrogei şi primul şef de ocol in
Pădurilor>, 1895 şi in broşură aparte, cu volumul Dobrogea (Babadag, Ianuarie 1878), al doilea
I din «Chestiuni Dobrogene)>, Tipografia Dimitrie ocol fiind la Isaccea (M. Rădulescu). D-1 Grigorescu
Nicolaescu, Constanţa, 1907. Cea mai mare parte a trăit foarte intens primele zile ale silviculturii
din datele de faţă asupra trecutului pădurilor do- dobrogene i a luptat cu multă râvnă pentru paza
brogene sun't luate din această broşură, după ce pădurilor şi pentru buna rânduire a exploatărilor.
cu multă bunăvoinţă mi-au fost incă odată confir-
3 93
PADURILE DOBROGEI
In nordul i sud-vestul provinciei se găseau două centre forestiere, despărtite

prin stepa, in care populaţia rară sau rărită de răsboiu se ocupâ aproape n.umai cu
păstoria. Extensiunea acestor două massive forestiere, foarte degradate dealtfel, mai
cu seamă la periferia lor, este redată (foarte exact după d-1 Grigorescu) de harta Sta-
tului Major austriac dela 1854. Aceste două regiuni erau in cea mai mare parte incă.
finpădurite. Aşezările omeneşti erau rare şi in mare parte părăsite. (Cerchezii rru sau
mai reîntors in Dobrogea după răsboiu; Turcii, şi mai cu seamă Tătarii, au revenit
in bună. parte). Suprafeţele defrişate anterior pentru agricultură erau localizate pe
terenurile cele mai aşezate şi mai fertile din văi sau podişuri. Pădurile formau tru-
puri aproape continue, petecite de aceste aşezări omeneşti; multe suprafeţe, defri-
şate numai in parte şi de curând pentru agricultură, erau acoperite cu numeroşi ar-
bori seculari de stejar, din cari, după răsboiu, un mare număr sau vândut de către
Stat locuitorilor i din cari se mai văd şi azi. Pădurile, in partea centrală a celor două
grupuri se prezentau ca foste massive virgine, de curând brăcuite şi — ca atare —
constituite din arbori rari, rămaşi neexploataţi, din ciolpani, din arbori secuiţi sau

arşi in picioare, dar in cea mai mare parte din arborete tinere din sămânţă sau lă.-
stari, pline de goluri din pricina exploatărilor dezordonate, a păşunatului practicat
fără nici o restricţiune mai cu seamă de către capre (40.000 in Tulcea).
In aceste rărişti prin care vedeai iepurele, buruenile mari, neglijenţa şi obiceiu-
rile timpului făceau foarte frequente şi periculoase incendiile. Spre partea periferică
a celor două mari centre forestiere, spre stepă., neajunsurile de mai sus erau inten-
sificate de grelele condiţiuni staţionale, in care cresc aci arborii şi chiar prin vecină-
tatea stepei, care măreau intensitatea i a exploatărilor i a păşunatului şi a incendiilor.
Şi, deasupra acestei stări de lucruri, pluteă o convingere moştenită din trecut şi accen-
tuată de starea de lucruri din ultimele decenii, că pădurile — ca un res nullius —
sunt la dispoziţia oricui, că oricine are dreptul să facă in ele ce voieşte, cu atât mai
mult cu cât ele sunt o piedică în calea agriculturii i a creşterii vitelor.
Aceasta este moştenirea forestieră slabă. moştenire — pe care poporul român
o primeşte dela vechiul regim, sub care, in câteva decenii, se ruinase ceeace se pă-
strase secole întregi.
STAREA ACTUALĂ. A PADURILOR ŞI A ECONOMIEI FORESTIERE iN DOBROGEA

Suprafaţa pădurilor, după ultima statistică (1927) este redată de următorul tablou.
Tabloul 1.
SUPRAFAŢA 0.>
Goluri .'-;.-.,' Suprafaţa pă-
totală a din supra- Suprafaţa -ci Populaţia durei pe cap
JUDEŢUL impădurită goluri iocuitor
pădurilor faţa impă- judeţului ' I'z' )c4. suflete
durit ă % O-'<--,
5
Ha. Ha. Ha. Ha.
Tulcea . . 72.404 8.031 80.435 9% 862.600 9.3% 170.554 0.425
Constanţa . 14.590 4.897 19.487 33% 635.000 3.0% 246.596 0.06
Total . . 86.994 12.928 99.922 13?/0 1.497.600 6.7% 417.150 0.21
394
PĂDURILE DOBROGEI
In acest tablou jud. Constanţa este inţeles in hotarele lui actuale. Prin ultima refor-
mă administrativă. (1923) s'a trecut la ocolul Durostor o suprafaţă păduroasă totală de
3011 ha., din care 2534 ha. pădure şi 477 goluri, aşâ că azi suprafaţa totală pădu-
roasă a vechei Dobrogi este de 102.933 ha. din care 89.528 ha. pădure curată
13.405 ha. goluri.
Judeţul Tulcea, în intregul său este mult mai păduros deck Constanţa. In
primul, procentul de impădurire este ceva sub jumătatea procentului de impădu-
rire al ţării intregi (scăzut sub 20% prin aplicarea legiuirilor agrare), pe când ju-
deţul Constanţa este aproape lipsit de păduri. Abstracţie făcând de pădurile de luncă,
ce tivesc Dobrogea spre vest i nord cu o făşie relativ ingustă de salcie şi plop, pădu-
rile Dobrogei sunt grupate in două centre, odinioară aproape compacte, aşezate in
regiunile cu un relief mai inalt şi mai accidentat din nordul i sud-vestul provinciei.
Această imprejurare ingreuiază circulaţia produselor lemnoase, in special în nord.
In porţiunile afectate culturii forestiere golurile ocupă, din suprafaţa efectiv impă-
durită, 9% in judeţul Tulcea şi 33% in judeţul Constanţa, ceeace arată, in ce mare

mă'sură domeniul forestier a fost sfâşiat de om. Acest lucru reese i după harta anexată.
In judeţul Tulcea revine 0,425 ha. suprafaţă impădurită, in Constanţa 0,06 ha., iar
in toată. Dobrogea 0,21 ha. pe cap de locuitor. Dacă admitem, cum se face de obiceiu,
că o regiune -ţine limita intre exportul i importul de lemne atunci când pe cap de
locuitor revine 0,37 ha. pădure, atunci vedem eă nordul este pentru multă vreme
capabil să-şi accpere singur trebuin-ţele sale în lemn, pe când judeţul Constanţa a
fost şi mai cu seamă va fi un -ţinut care va importâ lemnul. In intregul ei Dobrogea
are nevoie de lemn din afară, admiţând că produsele din nord ar puteâ circulâ in
mod economic in -ţinutul de stepă din judeţul Constanţa.
In ce priveşte compoziţia pădurilor dobrogene ne lămuresc tablourile următoare
in care se redă suprafaţa ocupată de fiecare specie principală cum şi procentele
respective din suprafaţa totală impădurită.
SUPRAFAŢA ÎN Ha. OCUPATĂ. DE DIFERITE1.E SPECII 1N PĂDURILE

VECHII DOBROGE (JUD. TULCEA SI CONSTANŢA).
Tabloul 2 a
Total fără sal-
QUERCUS
Salcie i plop
cie şi plop
Total
Carpin
JUDEŢUL z; , . ,_, ..
" ca •-• general
4; c9 c-'''.,' E Ei E-1 .z.i cf) A
Tulcea . . . . 24.729 210 — 24.939 17.616 21.133 3.187 — — 15.174 82.049 4.523 86.572
Constanţa . . 1.826 494 -- 2.320 2.738 343 1.787 518 1710 2.465 11.881 4.945 16.826
Total . . 26.555 704 — 27.259 20.354 21.476 4.974 518 17l0 17.639 93.930 9.468 103.398
395
PĂDURILE DOBROGEI
IN PROCENTE
Procentele date pentru pădurile de salcie i pentru totalul restului se referă la suprafaţa totală a pădu-
procentul diferitelor specii (in afara celor de baltă) se referă la totalul acestora (fără cele de baltă)
Tabloul 2 b
sz...
Totalfăra sal-
QUERCUS
cie i plop
0
.,
.5 z ., •
',7› Total
Frasin
JUDEŢUL c, -g . ,_, ,I.
,' ,i..) •;.,-, CZI ;«4 .•7.3 5 -?. °.". -- general
c.,
'-' c2 .4 m
Tulcea . . . . — — — 30 22 25 4 — — 19 95 5 100
Constanţa . . -- — — 19 23 3 15 4.5 14.5 21 70 30 100
Total . . — — — 29 23 23 4 1 2 18 90 10 100

Tablourile sunt alcătuite după statistica din 1922, corectată de Direcţia Silvică
Constanţa; ele se referă.' la vechea finpărţire administrativă şi nu ţin seama de modi-
ficările introduse în suprafaţa pădurilor şi constituţia lor, de aplicarea reformei agrare,
care a expropriat o suprafa-ţă totală de 16.500 ha. Aceste explicaţiuni sunt necesare
spre a justificâ nepotrivirile suprafeţelor din Tabloul 1 şi 2.
Abstracţie făcând de câteva specii rare de arbori şi arbuşti, men-ţionate în
capitolul despre vegeta-ţie, tabloul de mai sus ne dă o ideie de constituţia vegeta-ţiei
forestiere, care, pe deoparte este expresiunea condiţiilor staţionale ale regiunii, pe de
alta ne indică — în general cadrele silviculturii, ce s'a făcut până acum sau se poate
face pe viitor aci.
Pădurile de salcie şi plop, care printr'o cultură ra-ţională se pot face foarte
rentabile, au o deosebită importanţă relativă în judeţul Constanţa, unde ele ocupă
30% din suprafaţa totală a pădurilor. In incă nelămuritul conflict dintre silvicultură,
agricultură şi piscicultură în zona inundabilă a Dunării, autoritatea silvică din Do-
brogea şi insăş administraţia jude-ţului Constanţa au datoria nu numai să apere şi
să păstreze actuala suprafa-ţă a pădurilor de baltă., dar chiar să o mărească.
Pentru restul speciilor forestiere procentele din Tabloul 2 b, sunt calculate relativ
la suprafaţa pădurilor de uscat (câmp şi deal). Aci ne găsim "intr'o formaţie de foioase
crescând în condiţiuni staţionale cuprinse intre cele ale stepei i cele ale limitei in-
ferioare a fagului, specie eare nu se mai găseşte aci azi, decât în foarte mic număr
în staţiunile cele mai reavene din centrul platformei de N-W a Taiţei. Peters (1867)
îl arată a fi fost ceva mai abundent în această regiune chăar 1n Munţii Babadagului,
pe părţile superioare ale versanţilor nordici, la Sacar Bair. In cadrul clasificării adop-
tată de Institutul nostru agrogeologic (P. Enculescu), pădurile Dobrogei apar-ţin
zonei pădurilor quaternare de stejar, zonei pădurilor preistorice de stejar i zonei
antestepei. Marea abundenţă a acestui gen, mai cu seamă în marginea periferică a
ţinuturilor forestiere şi pe terenurile aşezate dintre văi se explică tocmai prin aceste
fapte. In părţile mai reavene, mai cu seamă 1n părţile centrale ale celor două grupuri
396
PĂDURILE DOBROGEI
de păduri, se găsesc, pe intinderi şi intr'o proporţie necunoscută în restul -ţării, pă-

duri de carpen i teiu, a căror abundenţă dă un facies special silviculturii din. N-W
provinciei. Genul Quercus este reprezentat în pădurile Dobrogei prin toate cele cinci
specii, determinate până acum în cuprinsul României: sessiliflora, pedunculata,
conferta, cerris şi pubescens. Gorunul i stejarul pedunculat sunt răspâ.ndite mai mult
în părţile mai reavene ale centrelor forestiere; spre marginea stepei câştigă în impor-
tanţă relativă gârniţa şi mai cu seamă tufa râioasă (pusă în statistică la un loc cu
gârniţa) i cerul, care, deşi nu este separat în statistica acestor regiuni, se găseşte
puţin i în nord, câştigând în importan-ţă relativă spre sud şi mai cu seamă 1n Cadri-
later. Marea abundenţă relativă a speciilor genului Quercus nu este aşâ de 1mbucu-
rătoare — cum s'ar păreă la prima vedere — căci aceste specii alcătuesc o bună parte
din pădurile degradate, cu o tristă soartă în viitor, din antestepă. Dintre aceste specii,
o deosebită importan-ţă are gorunul i pedunculatul <<balageaua>>, lemnul de stejar
renumit din nordul Dobrogei, atât de preţuit i păstrat odinioară de Impărăţia Oto-
mană. Procentul mare de carpin i teiu se explică prin faptul că aceste specii îşi gă-

sese optimul lor climatic în zona pădurilor quaternare şi preistorice de stejar, prin
faptul că'. — cu excepţiunea crizei dintre 1870-1880 —pădurile din centrul regiunii
forestiere de nord au fost destul de neturburate de om prin exploatări, păşunat,
incendii, — imprejurări care sunt indeosebi prielnice teiului şi, carpinului şi, în fine,
prin faptul că multe terenuri pietroase suportă arborete de cărpiniţă, cuprinse în
statistică sub rubrica carpinului. Abunden-ţa carpinului şi a teiului indică excelente
condiţiuni staţionale pentru gorun şi pedunculat, dacă o silvicultură raţională ur-
măreşte o intensificare a culturii acestor specii. Teiul indeosebi, prin repedea sa cre-
ştere, prin marea lui productivitate în materie, prin marea sa valoare de intrebuin-
-ţare, chiar sub dimensiuni mici, prin desvoltarea pe care o are în Dobrogea de nord
albinăritul, prin industrializarea crescândă a plantelor medicinale, prin faptul că
Dobrogea este o regiune lipsită de reşinoase, etc., etc., este, după părerea noastră,
pentru viitor o specie tot atât de preţioasă, dacă nu chiar mai preţioasă decât cele
mai bune specii de stejar. Tulcea are chemarea, inaintea oricărui alt ţinut din
-ţară, să elaboreze, să formuleze i să aplice o silvicultură i o technologie a
teiului.
Cu totui surprinzătoare i puţin explicabilă este lipsa frasinului şi mai cu seamă
a ulmului în centrul forestier de nord; primul a fost şi este de fapt cel mai «căutat>>
lemn de către exploatările <<in delict>> pentru trebuinţele industriei căruţăriei, odi-
nioară foarte desvoltată în Tulcea. ') Procentul mai mare de frasin în centrul sudic
se datoreşte pe deoparte faptului, că aci industria căruţăriei a fost 1n trecut mai puţin
desvoltată, cum credem noi — abundenţei mojdreanului în pădurile de ante-
stepă. Prin muncă persistentă salcâmul, care acum o jumătate de veac erâ abiâ cu-
noscut în Dobrogea — ca arbore de sat — ocupă azi aproape 15% din suprafaţa pă-
duroasă a judeţului Constanţa.
Gorunul, pedunculatul şi teiul sunt speciile capitale ale silviculturii dobrogene;
carpinul rămâne o foarte preţioasă esen-ţă pentru amestec şi pentru valoarea sa de
') Aci frasinul a fost crud exploatat — în primii maţii dela d-1 Pretorian).
ani după anexare — i ca nuele de gard (Infor-
397
PĂ,DURILE DOBROGEI
intrebuinţare ca lemn de foc, insă periculos şi copleşitor intr'o silvicultură care tinde
a se emancipâ de păşunat; ulmul şi mai cu seamă frasinul, specii foarte preţioase,
care trebuesc cruţate şi inmulţite, iar salcâmul, cu toate greutăţile pe care le 'intâm-
pină lucrările de impădurire în stepă, arborele specific al acestor lucrări, dar mai
cu seamă arborele, căruia îi prevedem intr'un viitor apropiat o mare extensiune în
satele dobrogene, incă foarte sărace in arbori.
Vârsta arboretelor i repartiţia arboretelor pe clase de vârstă constituesc un cri-

teriu principal in aprecierea economiei forestiere a unui ţinut.

Statistica din 1922 ne permite să intocmim următorul
TABLOU AL CLASELOR DE VÂRSTĂ

Din suprafaţa totală (cu goluri) a pădurilor. Diferitele clase de vârstă ocupă... procente:
Tabloul 3

Clasa de vârstă (ani)
JUDEŢUL
1--20 20-40 40--60 60-80 80--100 i peste 100
, i
,
Tulcea . . . . 40% 34% 15% 9 ,°/o 25,,
Constanţa . . . 93% 7% —
Dobrogea . . . 46°/0 29% 13°/0 go / 2° lo
/0
Cifrele cuprinse aci sunt prelucrate după cele din statistica din 1922, fără co-
recturile făcute ulterior i fără modificările aduse prin aplicarea reformei agrare.
Din acest tablou reese clar marea preponderenţă a arboretelor tinere în pădurile
Dobrogei. In Tulcea din suprafa-ţa pădurilor este constituită din arborete sub
20 ani; in centrul forestier de sud pădurile sunt de fapt aproape în intregime crânguri
cu vârsta sub 20 de ani. Preponderenţa arboretelor tinere se explică intre altele —
şi mai cu seamă pentru judeţul Constanţa — prin abundenţa pădurilor de salcie,
prin faptul răsboiului, prin abundenţa pădurilor de antestepă şi prin aceea că. în Do-
brogea pădurile sunt supuse până acum aproape numai regimului crâng. Lipsa ar-
boretelor bătrâne se explică, intre altele, şi prin starea în care pădurile au fost mo-
ştenite. Arboretele tinere până la 40 ani sunt in genere (cu excepţiunea vecinătăţii
satelor) arborete regulate, născute în urma exploatărilor practicate după.
anexare.
Arboretele mai in vârstă sunt in general neregulate, din pricina stării în care
au fost moştenite, sau din cauza exploatărilor imprăştiate, practicate câtva timp
după anexarea provinciei. Constituţia claselor de vârstă permite acum o uşoară nor-
malizare a pădurilor din Dobrogea, dacă se adoptă regimul crângului cu o revoluţie
chiar lungă, sistându-se câtva timp tăerile în centrul sudic. Dacă este 'insă vorba
ca cel puţin pentru o parte din păduri, i anurne pentru cele din centrele cele mai
398
PĂDURILE DOBROGEI
reavene, să se adopte regimul codrului ceeace ar fi de dorit, acest caz tempo

în care au fost făcute tăerile pkiă acum trehueşte incetinit, spre a se continuâ acu-
mularea capitalului lemnos necesar acestui regim. In special au nevoe de linişte, de
o sistare aproape completă a tăerilor pădurilor de esenţe tari din .judeţul Constanţa,
care sunt suprauzate prin tăeri cu revoluţie scurtă i printr'un păşunat, ale cărui
proporţii nici nu se pot închipul.
PRODUCŢIA 1N MATERIE A PĂDURILOR DOBROGEI. POATE DOBROGEA

SĂ-ŞI SATISFACĂ SINGURĂ TREBUINŢELE PROPRII iN LEMN DE FOC,
LUCRU şI CONSTRUCŢH?
Să considerăm fiecare judeţ în parte, întrucât situaţia este cu totul diferită.

Cu ocaziunea lucrărilor pregătitoare pentru aplicarea legii pentru satisfacerea
trebuinţelor normale, etc., Administraţia Casei Pădurilor prelucrează următoarele

date privitoare la posibilitatea anuală a pădurilor judeţului Tulcea.
Tabloul 4
Suprafaţa Revoluţia Posibilitatea Producţia anuală

anuală Lemn de
JUDEŢUL păduroasă mijlocie pe supraf. Lemn de foc Total
lucru
Ha. ani Ha. steri mc. mc. mc.
10 p. salcie
Tulcea . . . . 72.404 2.320 242.363 161.500 18.175 179.755
30 p. esenţe
tari
Posibilitatea pe volum a pădurilor judeţului Tulcea, în ipoteza că se admite

o re-voluţie mijlocie de 10 ani pentru pădurile de salcie şi plop i de 30 ani pentru cele
de esenţe tari, este de circa 180.000 m.c. Din acest total, lemn gros i subţire, abiâ
10%, este în mediu lemn de lucru sau pentru construcţii locale. Această mică proporţie
de lemn de lucru este o particularitate a pădurilor din Tulcea. Vârsta relativ mică
a arboretelor exploatabile, faptul că multe arborete sunt neregulate, cu mul-ţi arbori
crescuţi rău, crăcănoşi, ciolpăniţi, caracterul de pădure de antestepă al multor ar-
borete, lipsa de industrii locale, nepriceperea populaţiei locale în lucrări de exploa-
tare, greutăţile de a valorifică la distanţe mari nu numai sortimentele preţioase,
dar chiar lemnul de foc, — toate acestea sunt imprejurări care reduc considerabil pro-
centul lemnului de lucru, ce se realizează de fapt din exploatarea pădurilor tulcene.
0 parte din aceste imprejurări explică şi faptul că, din volumul total al lemnului
exploatat, crăcile sau lemnul subţire reprezintă un procent de ca. 25°,4). Considerând
fiecare esent,ă în parte, procentul cel mai mare de lemn de lucru şi construcţii 21 dă
gorunul, pedunculatul, dar mai cu seamă teiul, această preţioasă specie, care chiar
de pe acum poate trece pe primul plan al silviculturii dobrogene. Producţia anuală
399
PĂDURILE DOBROGEI
medie pe an şi pe ha. este de 2,5 m.c. Această cifră medie ni se pare nouă socotită
sub realitate; totuş, pădurile judeţului Tulcea, considerate 1n intregul lor, au o mică
productivitate in materie. Spre a ne explicâ aceasta, trebuie să ne gândim la starea
deplorabilă 1n care au fost moştenite pădurile acestui judeţ, la brăcuirea prin ex-
ploatări neregulate, prin delicte, păşunat şi incendii, care, faţă de trecut s'au prac-
ticat sub stăpânirea noastră intr'o măsură mult mai mică, treptat descrescândă,
dar oricum intr'o măsură care nu puteă rămâne fără răsunet în privinţa producti-
vităţii arboretelor.
Faptul că cele mai fertile terenuri au fost dejâ ocupate de agricultură, faptul
că 1n Tulcea sunt şi multe terenuri pietroase, pe care cea mai mică neglijenţă din tre-
cut le-a degradat, toate acestea sunt deasemeni imprejurări, care explică mica pro-
ductivitate a pădurilor din Tulcea.
Pentru pădurile din judeţul Constanţa, din aceeaş sursă culegem următoarele
date:

POSIBILITATEA ANUALĂ. A PĂDURILOR DIN JUDETUL CONSTANŢA
A. Păduri exploatabile
Tabloul 5.
Suprafaţa Ha. Posibilitatea anuală
mijlocie, ani
Judeţul Constanţa hn ... , Revol. Volum
Pa- Goluri Totală Ha.
durită steri mc.
Păduri de cămp. . . 6.750 1.513 8.263 30 227 17.710 11.069
Plantaţii de salcăm . 617 281 928 25 22 2.200 1.375
Ostroave şi bălţi . . 1.386 579 1.965 10 137 5.560 3.475
Judeţul Constanţa . 8.783 2.373 11.156 10--30 386 25.470 15.919
B. Păduri in restantă
Suprafaţa Ha.
Judeţul Constanţa
ImPă- Goluri Totală
durită
Păduri de cămp . . . . 2.667 632 3.309

Plantaţii de salcăm . . 992 l .314 2.306
Ostroave şi bălţi . . . . 2.318 578 2.716
In restanţă 5.807 2.524 8.331

Total 14.590 4.897 19.487
400
PĂDURILE DOBROGEI
Posibilitatea anuală a pădurilor din judeţul Constanţa se estimează deocamdată

la ca. 16.000 m.c. Propor-ţia lemnului de lucru este aproape nulă; crăcile reprezintă
circa 50% din volumul realizat. In pădurile exploatabile ar rezultâ pe ha. în medie
49 m.c. în pădurile de câmp, 62 m.c. in cele de salcâm şi 25 m.c. in cele de ostroave.
Imprejurările care micşorează productivitatea pădurii tulcene sunt i mai pronun-
ţate în judetul Constanţa.
Pentru întreaga Dobroge pădurile, în starea lor actuală, pot produce anual un
volum de circa 196.000 m.c., ceeace face 0,37 m.c. pe cap de locuitor.
In aceste condi-ţiuni pot satisface pădurile Dobrogei nevoile populaţiei locale
în lemn?
După investiga-ţiile Casei Pădurilor se poate alcătui următorul tablou:
NEVOILE DE LEMN DE FOC, LUCRU ŞI CONSTRUCŢIUNI ALE DOBROGEI

(populaţie, autorităţi, industrii locale, etc.)
Tabloul 6

Lemn de Nevoia pe
Lemn fde oc Total
JUDEŢUL lucru Populaţia cap de loc.
steri sau mc. mc. mc. mc.
Tulcea 95.360 66.745 32.755 99.500 170.554 0.58
Constanţa . . . 268.000 160.494 30.480 190.974 246.596 0.77
Total . . . 363.360 227.239 62.235 290.474 526.205 0.55
Cantitatea de lemn, socotită ca necesară pe cap de locuitor, este mai

mare în Constanţa ca în Tulcea. Faptul se explică, în primul rând, prin aceea
că în ultimul jude-ţ o industrie a lemnului este ca şi inexistentă, iar pe de alta, prin
faptul că aci populaţia intrebuin-ţează ca combustibil şi paie, stuf, tizic; iar în
con.strucţiile rurale se necesită mai puţin lemn. Din cantitatea totală de lemn
necesitată, lemn.ul de lucru reprezintă 33% în jude-ţul Tulcea şi 16% în Constanţa.
Dacă raportăm aceste nevoi la posibilitatea anuală a pădurilor Dobrogei, atunci,
ob-ţinem următoarele date:
COMPARAŢIE INTRE NEVOILE DE LEMN ALE POPULAŢIEI

ŞI POSIBILITATEA PĂDURILOR DOBROGEI
Tabloul 7
Posibilitatea anuală Nevoile anuale
Lemn Lemn de Total Lemn Lemn Total
JUDEŢUL de foc lucru etc. de foc de lucru
mc. mc. mc. mc. mc. mc.
Tulcea 161.500 18.175 179.755 66.745 32.755 99.500

Constanţa . . . 15.919 -- 15.919 160.494 30.480 190.974
Total . . . . 177.419 18.175 195.674 227.239 63.235 290.474
401
26 Dobrogea
PĂDURILE DOBROGEI
Oricât de relative ar fi cifrele privitoare la posibilitatea şi la nevoile anuale în

lemn ale acestor do-uă jude-ţe, ele caracterizează clar o stare de lucruri. Jude-ţul Tulcea,
gra-ţie populaţiei sale mai rare, unui mai mare procent de pădure, poate produce
anual mai mult lemn decât îi trebuie deocamdată (circa 80.000 m.c. anual) ; însă, cu toate
acestea, pădurile acestui judeţ nu pot acoperi decât abiă 56 % din nevoile populaţiei
locale în lemn de lucru. Ca atare, pădurile judeţului Tulcea nu pot contribui la
aprovizionarea cu lemn de lucru a judeţului vecin, Constan-ţa, Tulcea insăşi fiind
nevoită a importâ asemenea lemn. 0 sortare mai bagrijită, o lun.gire a revoluţiilor,
adoptarea regimului codrului sunt o necesitate în silvicultura judeţului Tulcea. In ce
priveşte lemnul de foc, jud. Tulcea poate aveâ un excedent de ca. 95.000 m. c. anual.
Acest excedent ar puteâ acoperi inparte deficitele judeţelor vecine ; insă scumpetea
mâinii de lucru în Dobrogea, lipsa de obişnuinţă în lucrările de exploatarea pădurilor,
scumpetea transportului, pierderile datorite acestuiâ, fac ca exploatarea i manipularea
lemnului să fie foarte costisitoare, aşâ că lemnul de foc dobrogean nici nu poate
suportâ pe pia-ţa Brăilei concurenţa lemnului de foc adus din munţi cu trenul, sau
pe calea economicoasă a apei din nisipurile Olteniei, sau chiar din Banat. Linia ferată

Babadag—Megidia nu poate absorbi lemnele de foc dela o distan-ţă mai mare de
12 km. de dânsa.
Cu totul alta este situa-ţia in. j-udeţul Constan-ţa, care are un deficit de circa 175.000
m.c. şi anume: 30.000 m.c. lemn de lucru şi 145.000 m.c. lemn de foc. Judeţul Constanţa
va rămâne intotdeauna un -ţinut, care va trebui să-şi acopere nevoile de lemn din
alte părţi ; acest judeţ incă de multă vreme importă lemn.e de foc prin portul Man-
galia ; în ultimii ani lemn.ele de foc din Bulgaria au ajuns până la Medgidia, de sigur
din pricina ieftinătă-ţii lor la locul de producţie.
Considerată ca singură unitate economică, Dobrogea veche nu-şi poate acoperi
propriile sale n.evoi de lemn, deficitul anual fiind acum de ca. 100.000 m.c., din care
jumătate lemn de lucru i jumătate lemn de foc. Cu intensificarea agriculturii, des-
voltarea industriilor locale, consumul va creşte într'o măsură, cu care nu va puteâ
-ţine pas produc-ţia anuală.
Exploatările din ultimii ani. Calculele de mai sus sunt bazate pe con.siderentul,
că pădurilor dobrogene li se aplică o revoluţie normală de 10 ani pentru cele de salcie
plop i de 30 ani pentru pădurile de câmp. De fapt, în ultimul timp se taie efectiv
în pădurile Dobrogei mai puţin decât posibilitatea calculată, după cum arată urmă-
torul
TABLOU
al tăerilor anuale efectuate în pădurile Dobrogei în anii 1925-26-27. Ha.
JUDEŢUL TULCEA Tabloul 8
Anul tăerii Total In medie
Natura tăerii
1925 1926 1927 1925-27 anual
Cooperative . . . 92.3 194.5 196.0 482.8 160.9
Autorităţi . . . . 39.2 98.3 55.2 192.7 64.2
Regii 329.3 62.6 20.0 411.9 137.3
Antrepriză . . . . 172.6 411.7 305.9 890.3 296.8
Total Jud. Tulcea . 633.4 767.1 ! 577.1 1977.6 659.2
402
PĂDURILE DOBROGEI
JUDEŢUL CONSTANTA
Anul tăerii
Total In mediu
Natura tăerii
1925-1927 anual
1925 1926 1927
Cooperative . . . 89.5 68.2 — 157.7 52.6

Autorităţi . . . . 11.9 11.9 4.0
Regii 369.2 132.0 — 501.2 167.1

Antrepriză . . . . 11.9 117.8 121.6 251.3 83.8
Total Jud. Constanţa 470.6 329.9 121.6 922.1 307.5
Total Dobrogea veche 1.104.0 1.097.0 698.7 2899.7 966.7

In jude-ţul Tulcea nu s'a tăiat in ultimii ani decât circa 1/3 din ceeace s'ar puteâ
tăiă anual, in ipoteza că pentru pădurile de câmp s'ar admite o revolu-ţie mijlocie
de 30 ani. Acest fapt are o explica-ţie i merită o interpretare. Dispropor-ţia dintre
posibilitatea anuală calculată şi suprafeţele efectiv tăiate provine şi din faptul relevat
dejâ, că revoluţia mijlocie adoptată este prea mică.; cu o revoluţie mijlocie de circa
40 ani disproporţia ar fi mai mică. In Tulcea se taie mai puţin decât s'ar puteâ tăiă
din pricina greutăţilor de exploatare i transport, care absorb prea mult din valoarea
lemnului de pe pia-ţă, aşâ că valoarea lemnului în picioare ar fi prea mică. Adminis-
tra-ţia Casei Pădurilor preferă să economisească acest lemn, decât să-1 risipească,
fiindcă ieftenirea lemnului a insemnat oricând i oriunde risipa lui. Incetinirea aceasta
a exploatărilor, deşi apasă momentan asupra veniturilor pădurilor, este in fond o
măsură foarte salutară pentru economia forestieră tulceană, fiindcă indrumează o
mai raţională ş economicoasă intrebuinţare a lemnului, fiindcă tinde a perfecţionă
lucrările de exploatare, sortare i manipulare şi, in fine, fiindcă indrumează o acu-
mulare de capital lemnos necesară convertirii a cel puţin unei părţi din pă.duri în
codru, convertire pe care am găsit-o în cele precedente ca foarte necesară. Gospo-
dăria forestieră a unei regiuni nu se judecă numai după veniturile anuale, mai cu
seamă când această gospodărie a fost moşten.ită intr'o stare, care decenii dearândul
face n.ecesară economisirea materialului lemnos crescut anual, spre a reconstitui
capitalul lemnos de exploatare. Ca atare prezentul, dar mai cu seamă viitorul, de
care economia forestieră se -ţine 'intotdeauna foarte solidar legată, nu pot privi
decât foarte favorabil faptul că, in timpul de faţă, tăerile merg cu un tempo aşă
de moderat.
In judeţul Constanţa posibilitatea efectiv tăiată anual este puţin sub cea cal-
culată, deoarece pădurile aci sunt mai accesibile i lipsa de lemn mai puternic sim-
ţită. Dacă o uşoară intensificare a tăerilor în nordul Dobrogei poate fi bine
venită, o reducere a posibilităţii efectiv tăiată in sudul Dobrogei nu poate fi decât
spre folosul pă.durilor de aci, în general prea tinere, suprauzate i obosite prin
exploatări des repetate şi prin păşunat.
403
26*
PĂDURILE DOBRO GEI
Din tablourile de mai sus reese că exploatările prin regie în ultimii ani pierd
repede din importanţă, Administra-ţia Casei Pădurilor tinzând din nou a da precă-
dere exploatărilor prin antrepriză, fără a reduce exploatările făcute prin Cooperative
sau de către Autorităţi.
Venituri. Cifrele de mai jos (Tabloul 9) rotunjite în mii, arată care sunt veni-
turile pădurilor din Dobrogea, după natura acestora, în an ii 1926 —27.
VENITURILE BRUTE ALE PĂDURILOR DOBRO GEI. (1926 şi 1927).

Cifrele arată mii de lei.
Tabloul 9
NATUR A V ENI TUR IL OR
Anul PR 0 DU SE Reduceri
Principale Secund. Accesorii Total de preţ. Gratuit Total g-ral

1926 15.466 1.862 4.146 21.474 471 592 22.536
1927 12.613 2.155 3.458 18.226 53 504 18.783
28.079 4.017 7.604 39.700 524 1096 41.320
In medie
pe an 14.040 2.008 3.802 19.850 262 548 20.660
Din venitul brut total reducerile şi gratuităţile reprezintă în medie, în ultimii

doi ani, 4%; în 1926 această cifră este de ca. 5%. Produsele accesorii, reprezen.tate
în cea mai mare parte prin venituri din făn şi păşunat, reprezintă aproape 20°,4, din
venitul total. Mărimea acestei cifre se explică prin faptul că în multe păduri şi în
special in cele degradate sau de antestepă fânul se produce în mari cantităţi, cum
prin faptul că., chiar în urma aplicării reformei agrare, pădurile nu au scăpat de
calamitatea păşunatului. Raportat la suprafaţa totală a pădurilor Dobrogei venitul
brut pe an şi pe ha. este de circa 200 lei.
Administraţia pădurilor din Dobrogea. Se face de că.tre Direcţia regională silvică

din Constanţa, de care ţine şi Cadrilaterul, cum şi ocoalele silvice Brăila , Slobozia
Cadâna de peste Dunăre. Pădurile din vechea Dobroge sunt repartizate la 10 ocoale
silvice, conduse fiecare de câte un inginer silvic; la două din aceste ocoale şeful are
un ajutor. Ca personal inferior găsim la fiecare ocol câte 3-5 brigadieri i 20-32
de pădurari, în total 39 de brigadieri şi 244 pădurari. In. judeţul Tulcea cele şeapte
ocoale au o suprafaţă medie de câte 11.500 ha. suprafaţă păduroasă; în judeţul Con-
stanţa suprafaţa păduroasă medie a ocolului este de 6.500 ha. Pe cap de personal silvic
inferior de pază (brigadieri i pădurari) revin circa 400 ha. în Tulcea şi 230 ha. în jud.
Constanţa. Faptul că personalul silvic este aşă de numeros se explică prin dificultă-
-ţile de pază, mari în deosebi în Dobrogea, unde acum o jumătate de veac pădurile
erau res nullius.
404
PĂDURILE DOBROGEI
Spre a in.cheiă această scurtă caracterizare a economiei forestiere dobrogene

actuale să amintim ac i greută-ţile specifice, pe care aceasta le 'intâmpină.
Din punct de vedere staţional trebuie să relevăm, că in unele părţi solul este
stâncos sau pietros şi, ca atare, de o mică fertilitate ; natura calcară a subsolului in
alte părţi constituie un mare pericol in tăerile, care descoperă total solul. 0 greutate
deosebită o intâmpină economia forestieră a ţinuturilor mărginaşe ale zonei forestiere
spre zona stepei centrale, unde seceta, deficitul de saturaţie, ingreuiază considerabil
creşterea şi lucrările de ameliorare ale acesteia. Faptul că pădurile sunt aci rare, a
făcut ca ele să fie suprauzate, ruinate prin păşunat ; extensiunea crescândă a agri-
culturii este un pericol permanent pentru existenţa pădurilor pe pământurile fertile
din această regiune. Clima uscată primăvara sau vara târziu, abundenţa buruenilor,
neglijenţa i adesea ori chiar răutatea populaţiei locale fac ca incendiile să fie destul
de dese, cum arată următorul

TABLOU
Al suprafetelor incendiate in pădurile Dobrogei 1n anii 1925, 1926, 1927
Tabloul 10
Suprafaţa Numărul
Anul
incendiată incendiilor
Ha.
1925 60 6
1926 315 8
1927 765 13
Total 1.140 27
In cazuri speciale suprafaţa incendiată variază dela o fracţiune de ha. până la

câteva sute de ha. Cu mărirea accesibilităţii pădurilor şi cu intensificarea fortuită
a păşunatului in păduri, pericolul incendiilor va merge crescând, intrucât con.diţiile
staţionale sunt foarte prielnice deslănţuirii acestei calamităţi.
Dobrogea este patria clasică a delictelor forestiere. Mentalitatea moştenită din
trecut este cauza specifică a acestei stări de lucruri, care in deceniile trecute erâ agra-
vată prin insuficien-ţa personalului de pază şi prin faptul că exploatările regulate
erau restrânse, aşâ că, de fapt, se practicâ aci o exploatare in delict, pe care deliquenţii,
chiar când erau condamnaţi, o găseau destul de rentabilă. 0 grea atmosferă «delictuoasă»
apasă incă asupra economiei forestiere dobrogene.
Calamitatea cea mai mare pentru economia forestieră dobrogeană o constituie
o va constitui intotdeauna păşun.atul.
In Dobrogea, ţinut de stepă şi de păstorit, tradiţia populaţiei, mai cu seamă
in părţile centrale, este o tradiţie de păstori şi de crescători de vite ; obiceiuri moş-
tenite numai cu greu se pot schimbâ. Inmulţirea populaţiei in Dobrogea, chiar in
regiunile împă.durite, a adus cu sine extensiunea agriculturii, care, restrângând
405
PĂDURILE DOBROGEI
considerabil câmpul păstoritului, 1-a împins cu o uriaşă forţă crescândă asupra pădurii.
Prin aplicarea dobrogeană a reformei agrare, numai jude-ţul Tulcea a pierdut din
patrimoniul său forestier o suprafaţă de 29.000 ha., din care 16.500 ha. pădure, re-
ducându-se dintr'un singur condeiu cu 20% suprafa-ţa pădurilor acestui judeţ. Şi
procesul exproprierii nu este incă terminat ; problema păşunatului nu este incă. re-
zolvată. Perspectiva izlazurilor a grăbit înmulţirea vitelor i în special a caprelor,
«aceşti draci de pădure, cu barbă i coarne»; izlazurile recente — în cea mai mare
parte azi, în mai pu-ţin de trei ani dela constituirea lor, sunt pe suprafeţe mari de-
gradate, sterile, pe care nu mai creşte nici un fir de iarbă, căci pământul vegetal s'a
spălat repede. S'a distrus astfel pădurea pe suprafe-ţe intinse, degradându-se pentru
totdeauna terenuri păstrate şi ameliorate secole dearândul de vegeta-ţia forestieră,
fără a se fi rezolvat chestiunea păşunatului.
Administraţia Casei Pădurilor şi-a făcut cu cinste datoria în aplicarea reformei
agrare şi inginerii silvici, mai curând decât ar fi crezut cel mai pesimist dintre ei,

îşi văd realizate tristele lor profeţii, care le justifică rezistenţa. Păşunatul, gonit de
agricultură din locul său firesc, din stepă, se abate ca un spectru ameninţător asupra
pădurii. Cu reforma agrară se începe, pentru economia forestieră dobrogeană o nouă
eră, în care — în ce priveşte problema păşun.atului — cumin-ţenia i spiritul de pre-
vedere a populaţiei dobrogene vor fi puse la o grea fficercare. In această luptă intre
păşunat şi silvicultură populaţia dobrogeană a fost surprinsă «erudă», adică necoaptă
în ce priveşte educaţia sa forestieră, de o democraţie care poate fi funestă pădurii şi,
prin aceasta, intregii economii a Dobrogei.
EVOLUŢIA ECONOMIEI FORESTIERE DOBROGENE
După ce cunoaştem punctul de plecare i starea actuală a economiei forestiere

dobrogene, să punem în lumină principalele momente din evoluţia acesteia în ul-
tima jumătate de veac.
Instaurarea ideii forestiere. Administraţia i paza pădurilor. C. Al. Orăscu şi P.

Grigorescu sunt primi silvicultori, cari la 5 Decemvrie 1878 sosesc prin Isaccea la
M-rea românească Coeoş, spre a incepe lucrările de luare în primire a domeniului
agricol şi forestier din mâna administraţiei ruse provizorii — instituită în timpul
răsboiului — compusă din 4 paznici. La inceputul anului următor P. Grigorescu eră
Şef al Ocolului silvic Babadag, de care ţineau i pădurile din jud. Constan-ţa ; M. Ră.-
dulescu eră Şef de Ocol la Isaccea, iar Chihaia funcţionâ la Tulcea ca un organ superior
ocoalelor. Puţin mai târziu Dionisie Iosop este numit Şeful Ocolului nou infiinţat
din pădurile din jud. Con.stanţa. Fiecare şef de Ocol eră ajutat de un număr de 4-5
pădurari. Acesta este nucleul organizaţiei silvice din Dobrogea. Treptat — cu mari
sacrificii — Guvernul înmulţeşte numărul Ocoalelor şi al personalului administrativ
şi de pază.. In grija acestui personal erau nu numai pădurile, dar i celelalte bunuri
domeniale, ca terenurile agricole, carierele i chiar o parte din bălţi. Organele silvice
locale depindeau, la diferite epoci, de circumscrip-ţia silvică din Călăraşi, de regiunea
silvică de Bucureşti, de circumscripţia silvică de Constanţa. La 1899 se înfiintează.
406
PĂDURILE DOBROGEI
in Constanţa o regiune silvică sub conducerea subinspectorului silvic B. N. Pretorian,

care, dela inceputul carierei sale, in 1885, lucrase vreme indelungată'. in Dobrogea şi
deci cunoşteâ temeinic nevoile pădurilor din această provincie. Personalul, care aveă
in grija sa administraţia tuturor bunurilor Statului, care luâ parte şi la lucrările de colo-
nizare sau improprietărire, este descărcat de cea mai mare parte din aceste atribu-
ţiuni extra-forestiere in 1912, ocoalele silvice, acum in număr redus, având a se preo-
cupâ numai de paza, cultura i exploatarea pădurilor. Guvernul intotdeauna a făcut
toate sacrificiile pentru ameliorarea calităţii i condi-ţiilor de traiu ale personalului

silvic de toate gradele; acest personal, la rândul său, a avut de luptat cu mari greutăţi
intr'o provincie in care moştenisem stări haotice.
Nu se poate vorbi de inceputurile civilizaţiei româneşti in Dobrogea, fără a se
aminti cu respect slujbaşii mari i mici ai ideii forestiere, slujbaşi cari, luptând cu
greutăţi neinchipuit de mari i adesea ori cu sacrificiul vieţii lor, au contribuit la civi-
lizarea acestei provincii. Silvicultorii şi-au împlinit cu cinste misiunea lor de pioneri

în fruntea lor, prin priceperea, stăruin.ţa, puterea de muncă i spiritul său organizatoriu,
cum şi prin indelunga sa carieră dobrogeană stă inspectorul silvic B. N. Pretorian.
După injghebarea unui nucleu mereu crescând de administraţie forestieră, prima,
cea mai grea i cea mai permanentă problemă erâ aceea a instaurării ideii forestiere,
a respectului proprietăţii păduroase. Prin aplicarea stăruitoare, cu multe greutăţi
uşor de inţeles, a dispoziţiilor din Codul Silvic dela 1881, prin munca depusă
de organele silvice, populaţia a ajuns treptat să aibă azi o clară noţiune despre pro-
prietatea forestieră i să o respecte ca pe orice alt gen de proprietate.
Dacă proprietatea şi respectul ei constituiesc un criteriu al civilizaţiei, atunci
opera administraţiei silvice in Dobrogea, dirijată sistematic i persistent în această
direeţiune, este o operă, a cărei importanţă i ale cărei proporţii — spre cinstea po-
porului român — nu pot scăpă justei aprecieri a generaţiei de azi. In această direc-
ţiune insă şi, in special, in ce priveşte educaţia forestieră a tuturor stratelor sociale
ale populaţiei, mai este insă incă mult de lucru.
Treptata descreştere a suprafetei forestiere i precizarea hotarelor pădurii sunt alte
două mari fapte ale unei jumătăţi de secol scurse dela anexare. Este greu să stabilim
suprafaţa pe care au avut-o pădurile la diferite epoci, dar vom incercă. Ne vom ocupâ
numai de pădurile de câmp ; vom neglijă pe cele de salcie i plop, a căror suprafaţă
actuală este de circa 4.500 hectare in Tulcea i circa 5.000 hectare in Constanţa. Su-
prafaţa acestora, care după statistica din 1907 erâ de 6.900 ha. in toată Dobrogea, nu
a putut variă în cursul timpului decât din imprejurări naturale, care in foarte scurt,
timp, în ţinuturile inundabile, măresc sau micşorează suprafaţa ocupată de pă-
duri.
Inainte de inceperea marilor exploatări i colonizări in Dobrogea, deci inainte
de 1850, putern admite că pădurile, sau, mai precis, vegeta-ţia forestieră ocupâ in
Dobrogea o suprafaţă fără goluri, de rotund 140.000 hectare. Imprejurările dinaintea
anexării fac ca statistica dela 1885 1) să evalueze la 115.000 hectare suprafaţa pă-
durilor de oarecare calitate, pe a căror regenerare i refacere in viitor se poate comptă.
i) Inaintată de Către Bartolomeiu Ministerului i care trebuie scoasă la lumină.

de Agricultură i Domenii, etc. in anul 1885 sau 1886
407
PĂDURILE DOBROGEI
D-1 Grigorescu, care a lucrat la intocmirea acestei statistici, apreciază, «că o pătrime
din pădurile arătate — 1885 — pe harta austriaeă 1) sunt neregenerabile i trebuiesc
părăsite». 0 parte din păduri se distruseseră complet sau, 1n orice caz, se brăcuiseră
în aşă măsură «incât nişte pete informe de mucegai nu s'ar potrivi spre a exprimâ
intreaga impresiune de neglijenţă i deteriorare, in care sunt aduse>> (Grigorescu,
pag. 11), dacă ar fi fost vorba să se reprezinte acest epăduri pe o hartă. Ca atare, ho-
tarele pădurilor erau neclare i se pierdeau nehotărâte în domeniul inconjurător agri-
col, sau de regulă de păşune. Abiâ după 1910, cu ocaziunea separării ocoalelor do-
meniale de cele silvice, se purcede şi la o separare a domeniului forestier de cel agricol,
fapt care aduce după sine o mare uşurare, mai cu seamă in ce priveşte aplicarea con-
secventă a Codului Silvic. La 1906 d-1 Pretorian arată că suprafaţa pădurilor (fără
cele de baltă) erâ atunci de 87.192 ha.1n Tulcea şi 14.000 hectare in judeţul Constanţa,
deci in total 101.192 hectare. La 1907 statistica dă 86.067 ha. pentru Tulcea şi 18.411
pentru Constanţa, 104.478 hectare pentru toată Dobrogea. Credem că această din

urmă cifră nu ţine seama tocmai de marile defrişeri, ce se făcuseră de curând (ca. 2600
ha. pădure curată.) după 1904 pentru improprietăriri in judeţul Constanţa. Este ju-
dicios să socotim la 101.000 hectare suprafaţa pădurilor, fără goluri, la 1906.
D-1 Pretorian, in luerarea citată, estimează că «in decurs de 26 ani, de când stă-
pânim Dobrogea, prin parcelările din 1886-1890; 1890-1895 ; 1903-1906, s'a mie-
şorat cu cel pu-ţin 40.000 ha. patrimoniul pădurăresc, găsit la anexare».
Inclinăm a crede că, 1n această apreciere, se porneşte dela suprafaţa pădurilor
1nainte de anexare, aşă cum le redă harta austriacă, pe care insă imprejurările dintre
1850-1880 le reduseseră pe mare intindere la nişte «pete de mucegai>> i pe care—«ca
neregenerabile», — statistica din 1885 nici nu le mai ia în considerare. Oricum
ar fi, putem apreciă că 1ntre 1885 şi 1906 se pierde o suprafaţă de circa
15.000 hectare de pădure 1n bună stare. Statistica din 1922, corectată, ne dă
pentru pădurile Dobrogei (fără cele de baltă şi fără poeni) o suprafaţă'. de 93.930 hectare.
Intre 1906-1922 se pierd alte circa. 7000 ha. In fine, reforma agrară dă o
ultimă lovitură isn plin 1n pădurea dobrogeană, expropriind in Tulcea 16.454 hec-
tare şi in Constanţa 281 hectare pădure şi câte respectiv 1.2.492 hectare şi 2.416 hec-
tare poeni şi locuri goale. Prin jafurile turceşti, prin colonizări, improprietăriri şi
exproprieri se pierd din cuprinsul Dobrogei vechi ea. 63.000 ha. pădure, injumă-
tăţindu-se astfel in trei sferturi de veac patrimoniul forestier, cu care Dobrogea, fără
luncile din jurul ei, fusese i poate fi inzestrată de natură. i incă procesul nu s'a ter-
minat. Este drept că poporul român, chemat de destinele sale să civilizeze Dobrogea,
nu poate fi făcut în faţa istoriei şi a civilizaţiei responsabil în întregime de această mare
distrugere, din care 2/3 revine împrejurărilor dinaintea răsboiului dela 1877. Distruge-
rea s'a efectuat indeosebi în pădurile dela periferia zonei forestiere, sau chiar in locurile
mai reavene din stepă, in acelaş timp i mai puţin favorizate de con.diţiile sta -ţionale şi
puse mai in calea duşmanului lor, care odată le poate plânge pierderea: agric,ultura
') D-1 Grigorescu mi-a afirmat că pe harta Harta in chestiune este deci de un mare folos la
austriacă pădurile erau foarte corect reprezentate, restabilirea hotarelor pădurilor dobrogene pe la
in ce priveşte hotarele lor, care la 1885 se puteau mijlocul veacului trecut.
uşor restabili, chiar dacă o parte din păduri erau După arătările lui Peters, harta rusească ar
in total sau in parte degradate sau chiar defrişate. redâ chiar starea impădurită dela 1828.
408
PĂDURILE DOBROGEI
şi păstoritul. Centrul forestier de Sud a fost mai intâiu şi mai puternic atacat, nu
numai fiindcă aci zona pădurilor de antestepă este mai lată, terenul mai aşezat şi mai
priincios agriculturii, ci şi pen.trucă aceste păduri erau apropiate de vechea graniţă.
Centrul de Nord, după criza puternică din epoca premergătoare răsboiului (1877), s'a
bucurat multă vreme de o linişte relativă, până la 1906 şi mai cu seamă până
la 1922.
ln opoziţie cu această operă negativă, regulamentarea exploatărilor i ameliorarea
internă a pădurilor rămase constituesc o serie de fapte care, cu mici rezerve, cinstesc
administraţia forestieră română din jumătatea de secol scursă. Câţiva ani la rând
după anexare, prin măsuri, a căror drasticitate ne impresionează — aplicate în foarte
grele condi-ţiuni de pază — s'a inceput imediat opera de cruţare a unor arborete,
care aveau absolută nevoie de liniştea fără care, la timpul oportun, ar fi fost toate
astăzi o ruină. Ani dearândul nu sau pus la dispoziţia populaţiei decât resturile ex-
ploatărilor anterioare i acestea pe preţuri care impiedicau risipa i menite astfel a

economisi lemnul. Tăerile imprăştiate de arbori au fost sistate curând, inlocuindu-se
cu tăeri localizate, menite a regularizâ arboretele,• a normalizâ creşterile acestora
a uşurâ controlul suprafeţelor îri tăere.
Localizarea acestora în centre prea rare, practicarea lor cu multă economie,
din grija de a reconstitui capitalul lemnos de exploatare şi din lipsă de personal, preţul
relativ ridicat al lemnului,—au redat pădurii liniştea necesară, au indrumat o recon-
stituire a capitalului lemnos de exploatare necesar intr'un regim cu o revoluţie mai
lungă, dar, în aceeaş măsură, a ingreuiat mult stârpirea tăerilor ilicite, care, spre finele
secolului trecut, constituiau ceeace am numit <<exploatările în delict>>. Azi pădurile
Dobrogei, atât din punct de vedere economic cât şi ecologic — al constituţiei lor
interne — sun.t în <<progresie>>; capitalul lemnos se acumulează, calitatea i valoarea
de intrebuinţare a lemnului se ameliorează, solul, degradat în trecut printr'o desco-
perire intensă i de lungă durată, îi recapătă din nou acoperişul necesar şi se îmbu-
nătăţeşte ; peste tot, unde arboretele erau rărite, se reconstituie starea de massiv şi so-
lul se acoperă cu semin-ţişuri care fac baza restaurării arboretelor. Pentru a fi complecţi
şi drepţi i spre a nu ne amăgi, nu trebuie insă să uităm că şi azi se găsesc in. Dobrogea
multe arborete degradate, rare, cu arbori strâmbi de o mică valoare de "intrebuinţare,
cu creştere redusă din lipsă de consistenţă a arboretului i a solului bătătorit, fără
acoperiş. In aceste mizere condiţiuni se găsesc îndeosebi resturile de păduri din ju-
deţul Constan-ţa sau dela periferia sud-estică a centrului forestier de Nord.
In fine, ca fapte de seamă ale jurnătăţii de secol scurse, trebuie să mai amintim
aci că, după lichidarea rezervelor lemnoase ale provinciei, înainte chiar de 1877, şi
din pricină că în tot intervalul de timp scurs exploatările au fost foarte reduse şi re-
strânse aproape numai la exploatarea lemnului de foc,—populaţia, sau şi-a pierdut
obşinuin-ţa, dacă a avut-o, în ce priveşte exploatarea raţională şi industrializarea
produselor lemnoase, sau nu s'a putut perfecţionă în această privinţă. Industria că-
ruţăriei, foarte desvoltată în trecut la Tulcea, care pare a fi inventatoarea căruţelor
numite «dobrogene>>, ce se exportau în trecut în Basarabia şi Bulgaria, a pierdut foarte
mult din importanţă în deceniile din urmă. Dogăritul, deasemenea îir floare în partea
nordică a podgoriei judeţului Tulcea, şi-a pierdut cu totul importanţa sa ; acelaş
lucru se poate spune despre fabricarea bărcilor, a varului, despre cărbunărit, despre
409
PĂDURILE DOBROGEI
confecţionarea traverselor. Lucrătorii locali nu arată până acum — nici bună-

voinţă, nici pricepere în exploatarea pădurilor şi industrializarea produselor forestiere.
Populaţia dobrogeană şi, in special, cea din judeţul Tulcea este ll3Să strâns legată de
economia forestieră. Cu reconstituirea capitalului lemnos, lungirea revolu-ţiilor, lucră-
rile de exploatare i industrializarea produselor pădurii vor reclamă dela popula-ţia
locală din ce în ce mai mult interes i pricepere. Reeducarea populaţiei în ce priveşte
exploatarea comercială a pădurilor este una din .cele mai mari şi mai urgente pro-
bleme ale genera-ţiei forestiere dobrogene de mâine.

Cu aceasta incheiem consideraţiunile noastre asupra trecutului, evolu-ţiei şi stării
actuale a pădurilor dobrogene şi venim acum la
Impăduririle din stepa centrală a Dobrogei.
0 grea problemă de economie forestieră, pusă din primele zile ale anexării Do-

brogei i nerezolvată nici azi complet i satisfăcător, este aceea a creării de păduri
în partea centrală. a Dobrogei, cu caracter de stepă, în care vegetaţia lemnoasă spon-
tană acum dispărută în cea mai mare parte — se prezentâ îir trecut sub formă
de tufărişuri cu creştere pipernicită, localizate acolo unde condiţiile de umezeală în
sol sau în mediul ambiant erau mai favorabile i anume pe locuri adăpostite şi ferite
de vânturi uscate, pe soluri mai permeabile şi, de preferinţă, pe coastele cu expoziţie
nordică sau invecinată acesteia. Cu excepţia acestor rare tufărişuri, câmpia dobrogeană.,
uniformă i monoton ondulată, erâ în trecut o mare de formaţiuni erboase, a căror
măreţie — dispărută azi — impresionâ în mod deosebit călătorul rătăcit prin aceste
părţi de loc. Populaţia de stepă nu inţelege rostul arborelui şi, ca atare, satele tătăreşti
erau atunci, cum sunt i azi, în bună parte lipsite de decorul acestuia. In satele tur-
ceşti, bine chivernisite când nu erau părăsite, se găseau prin curţile bine inchise plan-
taţii arbuşti, ceva salcie mirositoare şi puţini arbori fructiferi. Spre cinstea elemen-
tului românesc, facem aci constatarea că, incă dela anexare, satele româneşti erau
mai bine plantate cu arbori fructiferi ce-şi coc fructele vara de timpuriu. Dacă şi
în ce măsură salcâmul, care azi abundă în satele dobrogene, se cultivâ prin sate, nu am
putut stabill; d-1 Grigorescu — la ale cărui rela-ţiuni verbale ne referim — nu ne-a
putut da nici o lămurire în această privinţă.
Popoarele de stepă nu inţeleg arborele şi nu se incumetă a-1 cultivâ. Popoarele
formate insă vreme indelungată în regiuni forestiere, când sunt impinse spre forma-
ţiuni de stepă, aduc cu sine cultul arborelui, a cărui lipsă o simt mai puternic decât
în ţinutul pe care 1-au părăsit 1 ).
Elementul nord-american, impins spre preria din centrul con.tinen.tului, pe la
1860; poporul unguresc, atunci când pe la începutul secolului trecut Incepe a iin-
cercă să pună în valoare pusta ; Ruşii de pe la 1820, ete., toate aceste popoare, când
i) In rapoarte oficiale, Primul Prefect de Con- d-1 Pretorian ; cuvintele reproduse din memorie.
stanta, inimosul Remus C. Opreanu, care a fost Se vede aci ce dor de arbore simte românul
unul din primii mari animatori ai lucrărilor de mutat în stepă). Când sau inceput lucrările de plan-
>impădurire, se plânge că «de când am venit în tare, elementul musulman obişnuia să zică:
Dobrogea, nu mai ştiu ce este umbra şi n'am mai «Au venit Românii cu umbră i adăpost».
auzit cucul cântând». (Dintr'o relatie verbală dela
410
PĂDURILE DOBROGEI
descalecă in stepă., vin aci cu hotărârea fermă de a plantâ arbori i de a creiâ păduri,
fie spre a rupe monotonia peisagiului, fie spre a-şi creiâ adăposturi, foarte necesare
în asemenea ţinuturi, fie spre a-şi procurâ lemnul, care lipseşte aci cu desăvârşire.
Acelaş proces se petrece şi in sufletul poporului românesc când, la inceputul celei
de a doua jumătăţi a secolului trecut, sau mai devreme, incepe a scobori în masse
mai mari spre Bărăgan. Problema plantaţiunilor i creă.rii de păduri în stepele noas-
tre este una din primele probleme desbătute vreme indelungată i cu multă stăruinţă
in trecut. Spre cinstea lui — poporul român din primele zile ale anexării Dobrogei, —
este pe deplin pregătit spre a vc, cu o mare hotărâre să creeze păduri in partea llo-
brogei lipsită de această podoabă a naturii. Silvicultorii din Nancy, in plin apogeu al
prestigiului lor, susţin ferm această idee. Dintre oamenii de Stat, Mihail Kogălni-
ceanu, care se legase puternic de notta provincie, dă un deosebit impuls lucrărilor
de impă.durire ; rudimentul de organizaţie siIvică din Dobrogea primeşte la 1885
din Italia (dela o casă din Milano sau Torino, după o informa-ţie dela d-1 Grigorescu),
cinei mii de kgr. de sămânţă de salcâm spre a se procedâ imediat la lucrări de impădurire.

Cu câ-ţiva ani mai inainte, cu pueţi seoşi din pădurile Babadagului, se incercase a se face
planta-ţiuni in apropierea Constanţei. Relevăm aceste fapte spre a pune in lumină — spre
cinstea poporului român şi indeosebi a unei generaţii de pioneri din trecut — hotărârea
optimismul, cu care aceasta purcedeă la o operă, ale cărei greutăţi nu le
puteă bănui.
Istoria lucrărilor de impădurire artificială in Dobrogea până la 1906 a fost scrisă
de d-1 Rusescu şi mai cu seamă de d-1 B. N. Pretorian, care a i condus lucrările in
epoca celei mai intensive munci. Noi nu vom relevâ aci decât faptele capitale din
istoria sbuciumată a acestor lucrări.
Prin art. 23 din Legea din 3 Aprilie 1882, privitoare la regularea proprietăţii imo-
biliare in. Dobrogea, se prevede, intre altele, că «acolo unde nu se află pădure, se va
alege i cedă gratuit o intindere de păriiânt Cchivakiită adică maximum un ha.
de locuinţă — pe care locuitorii vor fi obligaţi, prin administraţie, să o planteze sub
direc-ţia agenţilor silvici ai Statului, cari le va pune la dispoziţie i sămânţa necesară».
După delimitarea perimetrelor comunale — o suprafată de 20.075 hectare in regiunea
stepelor — se purcede intre 1886-1888 la impădurirea unei porţiuni din acestea
prin semănături directe cu salcâm, oţetar i stejar. Asemenea lucrări în Dobrogea
fac şi azi fiasco şi, ca atare, «rezultatul a fost nul». Prin legea din 20 Maiu 1893, se mo-
difică art. 23 şi 24 din vechea lege din 1882, intărindu-se măsurile de constrângere
a populaţiei locale pentru prestarea m-uncii necesare lucrărilor de impădurire, crein-
du-se putin.ţa de a se comasâ, in anumite centre, porţiunile parcelate anterior fie-
cărei comune pentru impădurire i indrumându-se f'ormarea unui fond de rezervă
pentru lucrările de impădurire prin arendarea perimetrelor până in momentul im-
păduririlor. In virtutea acestei legi se incep lucrările de comasare, care sunt ingreu-
nate sau chiar refăcute, din pricină că terenul disponibil deveneâ din ce în ce mai
cerut de colonizările i improprietăririle făcute până. la 1906, dată la care există deja
constituite în Dobrogea 7 perimetre, la care lucrările de impădurire sunt in curs. In
tabloul No. 11 se vede şi situaţia acestor perimetre la inceputul anului 1906. După
această dată, nu numai că nu se mai fac noui comasări, dar se pierde chiar o parte
din suprafaţa vechilor perimetre, până ce, prin legea publicată in «Monitorul Oficial»
411
PADURILE DOBROGEI
No. 9 din 1910 se trec în proprietatea Statului, fără nici un drept de despăgubire-
toate terenurile rezervate pentru impădurire prin art. 23 din legea din 1882, nepar,
celate până la acea dată.
Lucrările de impădurire in stil, pe care-1 putem numi mare, pentru imprejurările
noastre, incep după facerea primelor comasări, la 1900. Se intocmesc planurile peri-
metrelor, se fac la fiecare perimetru construcţiuni pentru uşurarea administraţiei,
se numeşte personal de pază i personal special pentru executarea lucrărilor, al
căror animator erâ acum d-1B. N. Pretorian. Lucrările se urmăresc după un program,
cu multă stăruin-ţă, dar i cu multe greutăţi tehnice i administrative. De epoca celor
mai intense lucrări de împădurire este legat numele lui V. Vlasie. La 1907 lucrările
de impădurire se pun sub conducerea unui agent special, d-1 Iuliu Moldovan, insărcinat
numai cu conceperea i executarea lor, până ce, după 1911, lucrările se trec din nou in
competin.-ţa exclusivă a şefului regiunii, ajutat de personalul special pentru asemenea
lucrări.

Este interesant să remarcăm că, deja din 1907-1908, faţă cu experienţele co-
stisitoare i puţin incurajatoare făcute până la acea dată, optimismul cu care se por-
nise la lucru incepe a scădeâ treptat. Incercările de a se procedă la desfundarea radi-
cală a teren.ului de impădurit, efectuate numai la perimetrul Cara-Omer in 1909
şi 1910 pe o suprafa -ţă de 437 ha., se părăsesc ca fiind foarte costisitoare. In tabloul
anexat se arată suprafeţele, care se puteau socoti ca i'mpădurite până la 1911. Cu
un tempo redus, cu mai multă ştiin.ţă, dar cu mai pu-ţină convingere se continuă lu-
crările de impădurire până la răsboiu, in timpul căruia o parte din planta-ţiile făcute
se exploatează, sau se degradează prin păşunat, sau prin neingrijire la timp. După
răsboiu lucrările se reiau în 1919 şi, cu o deosebită intensitate, din 1924 sub impulsul
actualei administra-ţii a Casei Pădurilor. Se plantează astfel dela 1923-1928 o su-
prafaţă de 359 ha. ,şi se completează lucrările pe 109 ha., ceeace inseamnă foarte mult
pentru condiţiile foarte dificile, in care se lucrează in Dobrogea.
Tabloul No. 11 arată situa-ţia lucrărilor de impădurire la diferitele perimetre
in diferite cpoci.
TABLOUL No. 11
Situaţia Perimetrelor de Impădurire din Dobrogea.
1906 1911 După răsboiu 1928
. *11i- * 4-' 1924-1928 .4 '''"
Numele Z.9 c') '' .4`-`' 2 7" ,-, p, 2
cid kl
ce c, t>0.) 4-
perimetrului czs 4-' czs Z..), COL11- i:14 ;., 4-, ›e Observaţiuni
-' •-,. Plantat c'' ..4 2.,
pletat cl) 4.4
"; t
-cs
Ha. Ha. Ha. Ha. Ha. Ha. Ha. Ha.
Cara-Omer 1.348 321 540 133 9 928 743 178 La llagilar:
Păd. naturală
Cara-Murat 258 64 102 84 52 258 238 20 40 ha. Islaz 274
Hasancea 140 131 91 -- -- 140 110 30 C anton 4,3
ha.
Hagilar 4,76 27 69 36 6 660 222 119 La Comarova
Murfatlar 362 12 95 36 28 420 202 168 Improductiv
82.45 ha., sub
Com arova 306 8 89 70 7 758 375 — cultură 194 ha.,
Tuzla 105 10 35 — — — -- baltă 100 ha.,
---- Canton 5.91 ha.
Total . . 2.995 573 1.021 359 109 2964 1890 515
412
PĂDURILE DOBROGEI
0 reuşită foarte frumoasă arată recentele lucrări de impădurire cu salcâm pe

loeurile desfundate cu plugul cu aburi în epoca 1909-1910.
Lucră.rile de impădurire artificială, incepute cu mult optimism curând după
anexarea provinciei, sau făcut cu foarte mari sforţări şi mari sacrificii, care cinstesc
genera-ţia care le-a făcut. Rezultatele obţinute până acum sun.t insă de natură a tem-
perâ optimismul iniţial. Experien-ţa a dovedit la noi, ca şi 1n. stepele Rusiei, sau in preria
americană, că crearea de păduri trainice şi rentabile aci este o operă temerară. Lu-
crările nu se pot continuâ aci decât după un moment de reculegere, de sistematizare
a rezultatelor şi experienţei costisitoare de până acum.

Prin folosirea rezultatelor dobândite de ştiinţa silvică in ultimii ani şi mai cu
seamă de pedologie, cu o foarte bună organizare locală se pot continuâ lucrările pe
o scară mai mică şi numai cu titlul de 1ncercare. Numai după această epocă de recu-
legere se poate hotărl dacă, in ce măsură şi cu ce condi-ţiuni se pot continuâ lucrările.
Până atunci se poate lucră foarte intens la planta-ţia satelor vechi sau a celor noui
de colonişti, 1ntrucât tehnica acestor lucrări este simplă, reuşita foarte uşoară, ar-

borele foarte dorit şi de mare preţ. Aceasta este numai o chestiune de organizare,
1n care Camerele Agricole, Prefecturile, dar mai cu seamă Administraţia Casei Pă-
durilor, pot jucâ un mare rol. In ce priveşte lucrările de 1mpădurire, totul depinde
de o singură condiţiune, care până acum nu a fost realizată complet : alegerea omului,
care să aibă sau să i se mijlocească o adâncă cunoaştere a condiţiunilor de vegetaţie
ale stepei i care, ani dearândul, larg şi direct susţinut de organele superioare admi-
nistrative, să se ocupe exclusiv numai cu sistematizarea rezultatelor obţinute i cu
noui incercări. După cum ştiinţa agricolă americană a elaborat aşă zisul <(clry farming»,
agricultura terenurilor uscate, fundamental deosebită de agricultura clasică, născută
in terenurile umede din centrul Europei, tot astfel, acest om bine ales şi larg susţinut
poate elaborâ ceeace am puteâ numi «dry forestry>>, adică silvicultura ţinuturilor se-
cetoase care, după câte ştim dejâ până acum, trebuie să difere de silvicultura cla-
sică, născută. 1n centrul Europei. i astfel experien-ţa noastră din Dobrogea, ca
cea din Bă.răgan, nu va fi un bun pierdut, iar poporul român işi va împlini o datorie
faţă de civilizaţie.
iNCHEERE
Evoluţia economiei forestiere şi starea acesteia 1ntr'un anumit -ţinut, la un mo-

ment dat al evoluţiei istorice, este icoana geniului civilizator al unui popor. In alte
mâini economia forestieră'. a Dobrogei in timpul ultimei jumătăţi de veac ar fi avut
un curs cu totul diferit de cel pe care 1-a avut. In grija unui popor, cu vechi tradiţii
forestiere, cu puternice resurse ştiin-ţifice, economice şi administrative, pădurile Do-
brogei ar fi fost astăzi, din toate punctele de vedere, intr'o stare mult mai inflori-
toare. Din contră, sub stăpânirea unui popor fără un simţ forestier, fără prevedere,
care ar fi lăsat pădurile la bunul plac al unei democraţii precoce şi rău 1n-ţelese, ele
ar fi fost azi o ruină, sau 1n mare parte —nici atât. In ambele cazuri extreme starea pă-
durilor ar fi reflectat geniul organizator şi administrativ al poporului respectiv. Intre
aceste două extreme, poporul român, cu toate greutăţile pe care a avut să le intâmpine
413
PĂDURILE DOBROGEI
in epoca foarte sbuciumată a formaţiei sale în stat modern, a urmat, în ce pri-

veşte economia forestieră a Dobrogei, o cale foarte apropiată de cea pe care ar fi ur-
mat-o un popor eivilizat. Poporul român a ştiut, cu o luptă uriaşă, să instaureze ideea
forestieră în Dobrogea şi să salveze pădurile acestei provincii dela peire, să le păstreze,
să le indrepte pe calea cea bună, să pregăteaseă i să uşureze generaţiei viitoare drumul
spre binele pădurilor şi al intregii Dobroge. Nu au lipsit greşelile, nu lipsesc nici re-
lele, ce trebuese indreptate pe viitor, dar gencraţia din jumătatea de veac scursă —
spre cinstea 'intregului popor român — s'a sacrificat pentru pădurile Dobrogei.
IZVOARE: Informaţii verbale dela d-nii Petre Grigorescu, fost silvicultor în Dobrogea, în primii ani
după anexare; Inginer inspector silvic B. N. Pretorian, fost şef de ocol î.n Dobrogea, (Isaccea, 1885)
apoi şeful regiunii silvice Constanţa (1889-1912); Inginer inspector silvic I. Em. Balaban, fost
şef de ocol (Enişenlia 1897), şeful regiunii silviee Bazargic (1913) şi Director regional silvic la Con-

stanţa (1924-1928).
PETERS: Grundlinien der Geographie u. Geologie von Dobrodscha, Wien, 1867.
BURADA T. TEODOR: 0 călătorie în Dobrogea, Iaşi, 1880.
CHIHAIA P. IOAN: Pădurile Dobrogei, «Revista ştiinţifică», Anul X, 12 şi 13, 1879.
P. GRIGORESCU, silvicultor: Volumul I, din. «Chestiuni Dobrogene,>, Pădurile Dobrogei, Constanţa,
Tipografia D. Nicolaescu, 1907. Publicat i in «Revista Pădurilor», anii 1894 şi 1895.
D. R. RUSESCU, silvicultor şef: Chestiunea impăduririlor artificiale in România, luerare premiată de
Academia Română, Bucureşti, 1906.
B.M. PRETORIAN, inspector silvic: Impădurirea terenurilor cedate satelor din Dobrogea, Bucureşti, 1906.
P. ENCULESCU: Analele Institutului Geologic al României: Zonele de vegetaţie forestieră ale României,
Bucureşti, 1923.
ARTICOLE DIN «REVISTA PĂDURIL011»: Marin Petrescu (1890); D. Boiarolu (1890); Marin Pe-
trescu (1892, pag. 11 şi pag. 36); I. Pitscheak (1897); Ordinul Ministerului de Domenii No. 44748/87
No. 50228/89 către circonseripţia silvică Tulcea (1899); Petre Antonescu (1912) i G. Condrea (1915).
LUCRĂRI OFICIALE: Statistica pădurilor din 1907 şi 1922; etc.
41 4
PESCĂRIILE DOBROGENE
DE
ALEXANDRU DAIA
Inspector technic in Administraţia Generală a Pescăriilor
Pescăriile Statului se intind pe o suprafa-ţă de aproximativ 1.200.000 ha., ocupând

toate apele i terenurile inundabile din lunca i Delta Dunării, lacurile litorale maritime
şi, in plus, marea teritorială şi intern.aţională, până unde pescuitul se poate face cu folos.

Din această suprafaţă, peste 450.000 de ha. revin regiunilor care incercuesc Do-
brogea intr'un lan-ţ aproape nein.trerupt de ape curgătoare i lacuri dulci sau sărate.
Delta Dunării ocupă o suprafaţă de circa 430.000 ha. în care se cuprind luciurile de
apă pescuibile, stufăriile, grindurile i plaurul după cum urmează:
a) Suprafaţa grindurilor, cu păşuni, păduri, culturi, sate-cherhanale 54.895 ha.

b) Bălţi, luminişuri de apă, gârle 108.000
c) Stuf fixat 195.105
d) Plaur plutitor 72.000 »
Total. . . 430.000 »
Se vede dar, din acest tablou că luminişurile de apă au o suprafaţă de 108.000 ha.
în care intră şi marile lacuri teritoriale (Razim, Dran.ov, Babadag) cu apoape 90.000 ha.
Restul de 20.000 ha., până la 450.000 ha. cât se socotesc pentru Dobrogea,i1 for-
mează lacurile litorale dela nord de capul Midia, Taşaulul, Siut Ghiolul, Tăbăcăria,
Man.galia, etc. şi băl-ţile din dreapta Dunării, Seimenii, Lăţimea, Crapina, Somova, etc.
Pescuitul la gurile Dunării i pe lacurile litorale a fost in.totdeauna o mare bo-
gă.ţie pentru popoarele care au trecut prin aceste locuri. Lăsând la o parte timpurile
preistorice, ale căror urme s'au găsit in. lunca Dunării i în care se vede că locuitorii de
atunci făceau pescuitul pentru hrana lor, şi ven.in.d la timpurile mai nouă decând
avem urme scrise, putem afirmâ că pescuitul în Dobrogea a fost un pescuit industrial,
care făceă bogă-ţia popoarelor de atunci.
Primii cari se folosesc de bogăţia pe care o dă pescuitul sunt Grecii. Cetă -ţile gre-
ceşti presărate pe tot litoralul mării şi dealungul Dunării până dincolo de Axipoli
(Hinog), au fost cetăţi in care comerţul de peşte sta alături de comerţul de cereale pe
care acestea îl făceau cu Arhipelagul. Caracteristică este situaţia cetăţii Istriopolis
(Histria, Caranasuf). La ocuparea Scyţiei mici de oştile romane, Histria nu erâ su-
pusă nici un.ei vămi, fiindcă toate cetăţile greceşti erau de sin.e stătătoare.
Romanii aduceau 111Să, odată cu administraţia lor militară i dreptul regalian al
statului de a percepe, prin vămi, taxe dela to-ţi supuşii pe cari legiunile îi apărau de
415
barbari. Histria fusese i ea pusă la taxe. Iată insă că prin anii 43-49 d. Cr.
Hristienii cer prin solii lor, lui Flavius Sabinus, Guvernatorul Moesiei, scutirea de
vamă. Acesta le răspunde întro scrisoare 1) că: «deşi vama Dunării portorium ripae
(Thracia), se in.tinde până la rnare i cu toate că oraşul vostru este aşâ de departe de
gurile fluviului (Dun.ărea N. A.), totaş, deoarece i solii voştri mi-au afirmat cu tărie
Asiat icus prefectul mi-a spus, că aproape singurul venit al oraşului e acela dela
peştele sărat, am crezut de cuviinţă că trebuie, după datina voastră veche, să
vă păstraţi, fără a plăti vreo vamă, atât libertatea de a pescui pe gura Peuce (Gura

«Fotoglob-Constanţm.
Fig. 112. Năvoade i dube pescăreşti pe ţărmu1 lacului Mamaia, jud. Constanţa.
Sft. Gheorghe), cât i voia de a vă aduce lemnul de facle după trebuinţa

fiecăruia».
Aproape singurul ven.it al oraşului eră acela din peşte şi cu toate că, după obiceiul
grecesc, oraşul nu aveâ dreptul la mai mult decât «lecima piscium», adică 1/.10 din pro-
ducţia de peşte, totuş Hristia erâ cea mai bogată şi mai luxoasă dintre cetă-ţile din
Pont. Deaci se poate vedeâ ce producţie frumoasă de peşte puteâ da apele Dobrogei
în acel timp.
Binein-ţeles că o astfel de bogăţie se părăgineă odată cu schimbările repezi ce se
intâmplau in timpulnăvălirii barbarilor. Numai în veacul al VII-lea, năvălind Slavii,
popor mai apropiat pescuitului, bogăţia aceasta fu iar exploatată, fără insă să putem
admite că exploatarea puteâ fi industrială datorită felului de via-tă al năvălitorilor.
i) V. Pârvan, Histria IV, a descoperit şi descifrat inscripţia scrisă greceşte a scrisorii.
416
In veacul al IX i al XI apar ştiri despre pescarii români dela Dunăre, cari se

men.ţin până când gurile Dunării i Dobrogea intră în stăpânirea Statelor româneşti,
iar pescuitul eră curat românesc.
Ocupaţia turcească a Dobrogei schimbă aproape completamente caracterul
etnografic al acestei provincii ; totuş balta rămâne, dacă nu din punct de vedere politic
cel puţin etn.ografic, în patrimoniul Românilor.
Diferiţi călători vorbesc cu mult entuziasm de pescăriile dela Gurile Dunării
ils font leur plus grande pesche» cum spunea «le sieur Edouard Brown», în 1674.

Fig. 113. 0 mica «cherhana» la Palazul-Mic, pe ţarmul lacului Mamaia.
In secolul al XIX, pescăriile în Dobrogea, dealungul Dunării, în Deltă i pe lacurile

litorale supravegheate de uu agă şi mai mulţi bulibaşi, cari incasau arenzile şi taxele din
peşte, apar-ţineau în intregime Imperiului turcesc. Bine înţeles că desele răsboaie cu
Ruşii şi ocupa-ţiile succesive ale acestora n'au fost favorabile desvoltării pescuitului,
deoarece masse intregi de populaţie se dislocau odată cu plecarea sau venirea unei armate-
La luarea în stăpânire a Dobrogei de Români, pescăriile erau aproape pără.site.
Mulţi Turci, cari se ocupau cu pescuitul, fugiseră. Arendăşiile turceşti nu mai existau
singura grije a Statului român, după ocuparea Dobrogei, a fost să-şi valorifice drepturile
sale asupra pescăriilor care aparţinuseră Statului turc şi pe care, din lipsă de alt sistem
de exploatare, a inţeles să le arendeze în aceleaşi condiţiani ca şi înainte de această dată.
Nu se cunoaşte care eră producţia pescăriilor din Dobrogea în timpul şi inainte de
arendăşie, deoarece nici o statistică nu ţineă în eviden-ţă peştele prins. Veniturile din
arendări erau de 400.000 lei aur..
417
27 Dobrogea
La 1895 Statul in.cepe să exploateze în regie bălţile din. Dobrogea, secţia 5 şi 6, adică
bălţile din. dreapta Dunării aparţinând Domeniului Brăila i bălţile din Delta Dunării.
Ca urmare a luării în regie de Stat a bălţilor din. Dobrogea, ven.iturile Statului se
măresc din primii ani, iar pescarilor li se imbun.ătă-ţeşte soarta prin condiţiuni mai
bune de muncă. Astfel, la incasările totale de 1.699.614 lei aur, Statul incasează lei
415.371, iar pescarii 1.284.043 lei aur.
TABLOU

de producţia bălţilor din Dobrogea Tabloul veniturilor pescăriilor Statului din

dela 1895 până la 1927 Dobrogea 1895-1927
I Partea
Scrumbii Diverse Incasări Partea Statului
Anul Cantitatea Pescarului
bucăţi bucăţi •
,[ L e i !B. L e i B. Lei B.

i
1895/96 7.363.345 522.545 — 1.699.614 38 415.371 19 1.284.043 19

1896/97 9.979.003 959.844 1.910 2.418.208 79 597.655 04 1.820.553 75
1897/98 11.710.941 i .382.807 — 2.183.885 40 513.232 58 1.670.652 32
1898/99 11.245.376 147.481 — 2.318.617 77 622.570 29 1.696.047 48
1899/900 12.780.180 3.936.111 41 998.870 64 2.940.240 77
1900/901 10.305.728 1.175.898 455 3.093.483 91 1.114.944 81 1.978.539 10
1901/902 12.654.309 876.363 9.331 3.559.038 01 1.419.801 42 2.139.236 59
1902/903 12.354.570 1.449.175 4.327 3.955.705 32 1.606.495 96 2.349.209 36
1903/904 9.326.011 1.344.225 40.161 3.868.691 71 1.602.929 83 2.265.762 88
1904/905 8.750.951 3.167.358 99.180 3.698.579 08 1.536.302 29 2.162.276 79
1905/906 8.662.951 1.527.817 153.245 3.867.010 86 1.657.592 22 2 209.418 64
1906/907 9.155.217 1.699.187 75.559 3.766.488 08 1 625.980 78 2.140.507 30
1907/908 18.079.637 3.720.276 63.523 6.183.444 67 2.540.936 68 3.642.507 99
1908 909 16.323.167 3.179.641 168.371 6.687.908 40 2.975.182 95 3,712.726 45
1909/910 13.822.286 3.258.330 151.954 6.395.178 95 3.221.318 90 3.173.860 —
1910/911 10.174.141 1.314.845 92.775 4.702.704 18 2.068.709 25 2.634.034 93
19111912 11.457.687 1.296.962 248.517 6.612.260 70 2.946.515 85 3.665.748 85
1912/193 9.515.770 2.047.120 313.753 6.587.165 06 2.805.514 86 3.781.650 20
1913/914 10.650.779 1.650.605 244.766 5.874.084 45 2.545.963 35 3.329.121 10
1914/915 9.675.690 2.191.556 358.236 4.074.637 38 1.733.744 •70 2.340.892 68
1915/916 11.564.465 1.544.370 1.072.367 4.933.784 27 2.069.709 66 2.864.074 65
1) 1919 8.426.464 36.070.334 85 10.872.631 20 25.197.703 65
1920 7.604.370 29.234.943 50 9.804.850 20 19.430.093 30
1921 10.338.606 39.904.734 55 11.667.488 65 28.237.245 90
1922 7.336.417 39.071.326 55 11.145.554 80 27.925.771 75
1923 11,461 168 111.447.594 70 35.579.282 18 77.868.312 52
1924 14.487.287 134.647.080 10 39.559.335 70 95.087.744 40
1925 10.310.285 — 107.812.654 10 31.687.730 35 76.124,923 75
1926 7.156.287 93.129.809 65 28.675.293 10 64.454.516 55
1927 9.700.718 167.828.852 05 51.787.407 90 116.041 411 15
1928 —
1 ) Dela anul 1919 şi până in prezent, bucăţile s'au trecut în kilograme.
418
PESCĂRIILE DOBROGEINE
Incasările atât pentru Stat, cât i pen.tru pescari merg crescând până in preajma
răsboiului. Producţia, cu excep-ţia an.ilor răi, acuză şi ea o creştere de 30-50% din
cantitatea pescuită in primii doi an.i ai regiei de Stat.
Din tablourile alăturate se poate vedeâ producţia bălţilor din. Dobrogea dela 1895
până la 1927 inclusiv i veniturile peseăriilor din Dobrogea pe acelaş period de timp.
De reţinut este că, după 1914, in tablourile alăturate intră i Dobrogea nouă cu o
produc-ţie care variază dela 10-20% din cantitatea inregistrată.
Buna stare a pescarilor vânători se traduce printr'o mărire a populaţiei satelor

Fig. 111. Cherhanaua de la Oltina. , Foluglob-Constantw>.
pescăreşti. Nu posedăm statisticele demografice de după răsboiu. Insă, dacă luăm o

perioadă de 5 ani dela 1899 la 1904 i privim statistica demografică, vedem că în unele
sate creşterea populaţiei a fost de 27% (Caraorman), iar la Jurilofca, unde pescuitul
in aceâ epocă incă nu ajunsese la desvoltarea pe care a luat-o după 1906, când s'a
construit Canalul Regele Carol I, creşterea populaţiei arată i aci
Iată şi tabloul celor mai in.sernnate localităţi cu creşterea populaţiei dela 1899 la 1904.
Creşterea
1899 1904 la%
Jurilofca 2 112 loe. 2.304 9%
Sarichioi 2 300 » 2.585 12%
Sfiştovca 1 104 » 1.167 6%
Satu Nou (Pardina) 1 079 » 1.313 21%"
Satul Nou (Sulina) . 1.158 » 1.177 2%
419
-'7'
PESCĂRIlLE DOBROGENE
Creşterea
1899 1904 la°/0
Morughiol (cu Dunăvăţul de Sus şi Jos) 1.582 » 1.764 11%
Sf. Gheorghe 901 » 956 , 6 ?i,
Caraorman 1 003 » 1.271 27%
Văcăreni 2 175 » 2.303 6%
Carcaliu 2.113 » 2.606 23%

Fig. 115. Vedere din portui peseărese Jurilofea. «Fologlob Constanţa».
iMBUNĂTĂŢIRI ADUSE DE SERVICIUL PESCĂRIILOR,

APELOR DIN DOBROGEA
Este dela sine înţeles, că arendările, cu toate obligaţiile din contract, nu puteau
să aducă imbunătăţiri mari apelor din Dobrogea, aşă cum un serviciu de Stat aveâ
putinţa să aducă.
Prim ele lucrări au fost : înzestrarea bălţilor cu cherhanale noui, incăpătoare i higeni -
ce, — construirea de agenţii i intreţinerea curentă a OrIelor de alimentare ale bălţilor
cum s'a făcut cu Ciulineţul la Crapina, Dunavăţul pentru Razim, cu gârlele de alimen-
tare ale lacurilor dintre Caraorman i Mare, de la Morughiol-Cruglig, Obretin, etc.
In. 1906 se construeşte, rectificându-se i Dunavăţul pe o distan-ţă de 23 de km.,
Canalul Regele Carol I, destinat să 'indulcească apa din Razim, care se sărase în
urma impotmolirii Dunavăţului. Rezultatul a fost uimitor, deoarece dela produ.cţia
de 34.000 kgr., Razimul cu lacurile dimprejur a ajun.s la o producţie de 1.735.000
kgr. peşte, din care 365.000 numai şalău, adică peşte de lux.
420
1n 1913 eră gata şi Canalul Regina Elisabeta, în lungime de 7 km., care leagă
Razimul cu lacul Babadag, care prezentă acelaş fenomen de concentrare în vase ca şi
Razimul inainte de săparea Canalului Regele Carol.
Un alt canal, Principele Ferdinand, este isprăvit in 1914, şi leagă Dunărea cu
Dranovul prin -Cerneţ, care la rândul lui este dragate ca şi comunicaţia lui la Razim,
gârla Dranov aducând noui imbunătăţiri pescuitului din această regiune.
Prin toate aceste lucrări se redă pescuitului o suprafaţă de aproape 90.000 ha.
— de ape. Răsboiul intrerupe orice lucrare.

«Potoglob-Coitslania».
Fig. 116. Gura dinspre Mamaia a canalului Mamaia—Taşaul.
Mai târziu, când noua organizare de Stat a României-Mari incepe să simtă tot
mai mult necesitatea alimentării cu peşte, lucrările de ameliorare reincep.
Intre 1925-1927 se construeşte Canalul de beton., acoperit, dintre Mamaia şi
Taşaul, pentru ca acesta din urmă impreună cu Gargalâcul, având suprafaţa de circa
5.000 ha. să fie readuse la starea lor normală..
• Seceta din 1917 a secat aceste lacuri, dând loc la o concentrare a salinităţii, pe care
pârâul Casimcea, al cărui debit a fost prea mic. în anii de secetă ce au urmat nu att
mai putut-o normaliză
Odată cu construirea canaluIui Mamaia Taşaul, se ridică la Tăbăcărie, lângă.
Constanţa i clădirea unui laborator hidrobiologic, pentru studiul pescuitului ma-
ritim,
421
PESCĂR1ILE DOBROGENE
Lucrările de ameliorare se con.tinuă in 1926 şi în alte părţi ale Deltei, începându-se

un nou can.al, dela Caciatina spre mare. Anul acesta Jurilofca va aveâ un port de
pescari bin.e apărat de vântu.ri şi impotmolire prin construc-ţia unui al doilea dig, pe
lângă digul mai vechiu existen.t. Studii s'au făcut i lucrările -vor incepe chiar anul
acesta pentru săparea a încă 65 km. de can.al, în triunghiul Sf. Gheorghe i triun.ghiul
Sulinei din. Delta Dunării.
PESCUITUL IN MARE
Incă din 1926, dela crearea laboratorului hydrobiologic dela Tăbăcărie, studiile
asupra pescuitului în Marea Neagră dincolo de marea teritorială, conchideau la necesi-
tateas şi la putinţa de desvoltare a unui pescuit în largul
Ca urmare acestor studii făcute concomitent de Direcţia Pescăriilor şi, un an mai
târziu, de iniţiativa particulară, se infiinţează în 1927 prima societate de pescuit la
mare care i începe activitatea, atât pentru pescuitul de fund cât şi pentru pescuitul
de suprafaţă, in.armân.d mai multe vase cu maşini, cu motor i cu pânze.

Alte două societă-ţi s'au constituit tot în vederea desvoltării pescuitului maritim.
In felul acesta, Marea Neagră va intrâ i ea, de aci inain.te, cu un procen.t mai iinsemn.at
în produc-ţia de peşte a Dobrogei.
Este darul pe care pescăriile îl aduc la picioarele Dobrogei în al 50-lea an dela
alipirea ei la patria mamă.
Fig. 117, Institutul hidro-biologic, Constanţa. arolo. 1)(tia».
422
(1.
5.
(13.
cf)
r.,
Z>
iAţ
cr,
118. Palatul Pescăriilor dinJurilofca.

•
»y na • j, op),./,>
«ssagls und •703 oi nd-»


LUCRĂR1 TECHN10E PENTRU VALORIFICARKA
PESCĂRIILOR DOBROGENE
DE
ION G. VIDRAŞCU
Inginer Inspeetor General
Profesor la Şcoala Politechnică din Bueureşti
Delta Dunării este cea mai intinsă suprafa-ţă de apă dulce a ţării; cu toate acestea
a avut i are cea mai slabă produc-ţie de peşte.

Luxurianta vegetaţie de trestie şi de plante acuatice, care creşte şi se desvoltă
aci, toamna cade şi 1ncepe a se descompune 1n apă, pe care o viţiază, consumându-i
oxigenul şi incărcând-o cu gazuri de baltă, rău mirositoare şi incapabile de a puteâ
intreţine vieaţa animală. Pentru aceste motive vedem cum imense suprafeţe de bălţi
sunt cu totul neproductive in peşte.
Din cauza pantei generale longitudinale foarte slabă a Deltei, apa viţiată stag-
nează acolo, mai cu seamă că cordonul litoral, fiind mult mai ridicat, formând un fel de dig
natural dinspre Mare, împiedecă la rândullui scurgerea i degajarea la mare a apei viţiate.
Dintre cele 3 mari insule în care e despărţită Delta prin bra-ţele Dunării, cea mai
productivă şi mai populată este insula Letea, cuprinsă intre bra-ţele Chilia şi Sulina
de o parte şi Marea dinspre Răsărit. Producţia de peşte pe hectar aci este "in mediu
de 36 kilograme pe an.
Insula intre-ţine un mare număr de vite, are culturi agricole şi frumoase grădini
de arbori fructiferi i leguminoase.
Intinderea ei este de 150.000 hectare şi este străbătută de multe gârle cari işi
iau origina "in special din braţul Chilia. Această alimentare mai abundentă determină
producţia mai hisemnată de peşte deaci.
Când zicem producţie mai insemnată inţelegem ceva relativ la Deltă , fiindcă
o baltă bună i o regiune cu adevărat productivă ne dă 100 kilograme de peşte pe an
şi pe hectar.
Insula Sft. Gheorghe dintre Sulina şi Sft. Gheorghe este mai săracă şi mai puţin
populată. Dacă n'am aveâ. Sulina la gura Dunării, in afară de satul pescăresc Sft.
Gheorghe, incolo celelalte centre populate se reduc la nişte sărăcăcioase sate. Intin-
derea insulei este de 110.000 hectare.
Băl-ţile şi apele acestei insule nu produc mai mult ca 11 kilograme de peşte pe
hectar şi pe an şi incă peşte mărunt de o slabă valoare comestibilă i comercială.
In fine, insula Dranov, care se intinde din braţul Sft. Gheorghe spre Sud până
la colinele de răsărit ale Dobrogei, are impreună cu marile lacuri litorale, denumite
sub numele general de Razim, o intindere de 160.000 ha., din care numai lacurile
Razim cu Babadagul la un loc ocupă 85.000 hectare.
425
LUCRARI TECHNICE PENTRU VALORIFICAREA PESCĂRIILOR DOBROGENE
Această insulă este cea mai sărăcăcioasă i cea mai n.epopulată. N'are nici uii
sat pe ea.
Lacurile Razim, inainte de 1906 nu produceau decât 40.000 kilograme de peşte
în total, ceeace dă 1/2 kgr. pe hectar şi an. Stufăriile şi celelalte lacuri ale insulei Dranov,
in intindere de 80.000 hectare, nu dau nici un kilogram de peşte pe hectar şi pe an.
Insula nu mai ofereâ altă folosinţă cum de exemplu ar fi culturile, păşunatul şi fâne-
ţurile, întrucât grindurile şi locurile mai înalte sunt prea mult izolate şi neaccesibile
în massa de trestie, iar cele de pe litoral sunt numai dune de nisip şi sărături.
Pentru punerea in valoare a Deltei Dunării,— care, putem spune că din punct de
vedere ştiinţific erâ aproape necunoscută, întrucât Ministerul de Domenii nu aveâ
nici o hartă detaliată a ei, Comisiunea Europeană neavând nici un interes de Deltă
nu a studiat decât braţele Dunării, iar Statul Major al Armatei iarăş nu a pătruns
în interiorul ei — erâ nevoie să i se ridice harta detaliată din care să se vadă situaţia
ei faţă de nivelul şi varia-ţiile viiturilor de ape ale Dunării, posibilită-ţile unei bune
exploatări a ei şi după care să se poată face proiectele lucrărilor hidraulice necesare.

Această lucrare a fostiintreprinsă. de Direc-ţia Pescăriilor intre anii 1909 şi 1912 şi
ea cuprinde ridicările geodezice şi cele topografice, hidrografia bălţilor, a tuturor
gârlelor şi canalelor, clasificarea terenurilor şi a apelor cu producţiile şi posibilită-
ţile lor.
LUCRĂRILE DE CANALE
Lacurile Razim cu Babadag la un loc au fost nişte golfuri ale Mării Negre, care
pătrundeau în Dobrogea până la malurile pietroase din regiunea Jurilofca-Babadag.
Aceste golfuri erau in legătură cu Dunărea, mai intâiu prin braţul Dunăvăţ, apoi
prin braţul Cerneţ, prin care primeau o importantă cantitate de apă dulce.
Cu timpul, aceste golfuri s'au separat progresiv de Marea Neagră prin nişte cor-
doane litorale de nisip, succesiv formate de nisipurile aduse de valurile mării la adă-
postul Deltei Dunării, care ştim că avansează necontenit î.n Mare.
Lacul Razim, aşă izolat cum a devenit prin cordonul litoral, este şi el ca o
mică mare, cu valurile lui, mai periculoase chiar ca valurile mării pentru micile im-
barcaţiuni şi cu plajele respective formate tot după legea continuităţii plajelor,
care domneşte la malurile mărilor. In astfel de condiţii şi-a format şi el cordoane
litorale, de dimensiuni proporţionate puterii i duratei valurilor lui, separându-se
astfel in mai multe alte lacuri. Dintre acestea lacul Babadag s'a separat şi izolat cu
desăvârşire.
Cu timpul şi braţele de Dunăre, Dunăvăţ şi Cerneţul, care alimentau Razimul
cu apă dulce luată din braţul Sft. Gheorghe, s'au potmolit la gurile lor dinspre Du-
năre cu aluviunile aduse de fluviu, aşă că aceste braţe au rămas cu totul izolate, ca
nişte lacuri lungi i inguste pierdute in massa de trestie, care a cotropit toată partea
din deltă până la marginile lacului Razim.
In astfel de condiţiuni 1. Razim a rămas izolat cu apa lui sărată, ne mai putân-
du-se alimentâ decât rare ori cu apă dulce, în anii când apele mari ale Dunării se re-
vărsau peste maluri şi, pătrunzând prin masele enorme de trestie, puteau să ajungă
la Razim.
42 6
LUCRĂRI TECHNICE PENTRU VALORIFICAREA PESCĂRIILOR DOBROGENE
La noi, se ştie, in special in regiunea Dobrogei, că evaporaţia este mult mai mare
decât coloana de apă ce cade anual din ploi i din zăpezi. Deaceea şi Razimul cu
Babadag la un loc au evaporat mai multă apă decât au primit din apele meteorice
la suprafaţa lor.
Ceace se evaporează insă erâ suplinit prin apele de infiltraţie, care veneau din
pământ prin fundul lacurilor. Ori, aceste funduri de origină marină fiind sărate,
apele din pământ, care treceau prin ele, veneau sărate in lacuri, iar la evaporare pă-
răseau sarea şi lacurile au devenit din an in an mai sărate, până când viea-ţa peştilor
şi a animalelor de apă a devenit

In această situaţie găsim lacurile Razim până la anul 1906, când, cu toată imensa
lor suprafaţă de 85.000 ha., nu produceau decât 40.000 kgr. peşte de calitate inferioară
pe an, ceeace reveneâ la mai puţin de o jumătate de kilogram de peşte pe hectar, iar
in valoare nu produceau nici 50 de bani pe hectar.

Direcţia pescăriilor, în urma studiilor ştiin-ţifice continue, perseverente, coor-
donate şi detailate, şi in baza hărţilor hidrografice şi a nenumăratelor măsurători
şi studii naturalistice, a conceput i a proiectat, incă inainte de 1900, deocamdată
indulcirea lacurilor Razim şi crearea aci a unei mari i neaşteptate bogă-ţii de
pescărie, iar apoi valorificarea tuturor lacurilor, stufăriilor, păşunelor şi fâneţurilor
intregei insule Dranov, care, după cum văzurăm, a fost cea mai pustie, cea mai
săracă i cea mai nepopulată.
Problema ce s'a tratat aci a constat din: I. Indulcirea in primul rând a lacului
Razim; II. Valorificarea lacurilor Babadag şi Dranov cu crearea aci de căi naviga-
bile i de exploatare pescărească dela Dunăre la Jurilofca; 111. Punerea in valoare
a stufăriilor şi a tuturor lacurilor şi jepşelor litorale cuprinse intre marginile lacului
Razim şi cordonul litoral maritim.
CANALUL «REGELE CAROL I>>
Prima lucrare executată aci a fost curăţirea vechiului Dunăvă-ţ şi legarea lui
cu Dunărea printr'un canal artificial săpat cu drage speciale concepute de inginerii
Direcţiei Pescă.riilor. Canalul a pornit din braţul Sft. Gheorghe şi a fost săpat pe o lun-
gime de 12 kilometri, până ce s'a ajuns cu el la albia normală a Dunăvăţului. Lărgi-
mea lui e de 18 metri la fund, iar adâncimea de 2 metri sub nivelul Mării Negre. Cu
Dunăvăţ cu tot, până la Razim, are o lungime de 28 kilometri.
Efectele miraculoase ale acestui canal s'au văzut imediat; căci, inainte de desvol-
tarea lui, adică inainte de 1906, lacurile Razim nu produceau, după cum am văzut,
decât 40.000 kilograme de peşte anual. După deschiderea canalului, prin 'indulcirea
apelor lui cu apele aduse de canal din braţul Sft. Gheorghe, lacul Razim a dat şi dă
in mediu 3 milioane kilograme anual de peşte de cea mai bună calitate, din care numai
crap 1.735.000 kilograme, iar şalău 365.000 kilograme, faţă de 36.000 kilograme de şalău
cât produceâ Delta Dunării intreagă. Costul lucrărilor canalului Regele Carol s'a
rambursat numai din venitul pe 4 luni a lacului Razim valorificat.
427
LUCRĂRI TECHNICE PENTRU VALORIFICAREA. PESCĂRIII,OR DOBROGENE
CANALUL «REGINA ELISABETA»
Lacul Babadag, de 4500 hectare, un lac foarte frumos i situat intr'una din păr-
ţile cele mai pitoreşti ale Dobrogei, complet izolat, după cum am văzut, din cauza
apei lui prea sărate, erâ cu desăvârşire lipsit de producţie. Nu produceâ pe tot in.-
tinsul lui nici un kilogram de peşte.
In baza studiilor hidrografice, ce i sau făcut, s'aîn.tre văzut posibilitatea valori-
ficării lui, deşi apele lui erau de niVel cu acelea ale Razimului, din care s'ar fi putut
indulci, în afară de oricare altăsur să serioasă de alimentare cu apă. dulce. Din această
cauză chiar inginerii, cari au luat parte la ridicările şi studiile ştiin-ţifice, erau în
credin-ţa că o alimentare cu apă dulce a Babadagului erâ imposibilă. Studiile şi ob-
servaţiunile judicioase insă au dovedit că, în lungul cordon.ului de nisip, care despărţeă
cele 2 lacuri, în adevăr, pe vremuri de calm atmosferic sau pe vânturi slabe, apele din
Babadag şi din Razim erau de nivel. Pe vremuri de furtună dinspre răsărit, apele
Razimului, gonite spre apus, se ridicau în lungul cordon.ului fa-ţă de ale Babadagului,

gonite şi acestea iarăş spre apus. Supraînălţarea nivelului Razimului peste acela al
Babadagului atingeâ câteodată 60 de centimetri. De această supraînălţare m'am
folosit şi, în direc-ţia vân.turilor dominante, am proiectat şi săpat canalul «Regina
Elisabeta>> lung de 5 kilometri, larg de 20 metri i adânc de 2 metri. Canalul este na-
vigabil pentru remorcherele i mahoanele de transportat peştele.
Pe vreme de furtună de răsărit, din cauza denivelării, se produceâ un curent
violent de apă dulce din Razim în Babadag; iar pe furtuni şi vânturi de
apus, inversul a avut loc. După 2 ani dela inaugurarea canalului (12 Oct. 1913), prin
amestecul apelor, lacul Babadag a intrat în producţie. Azi Babadagul a devenit una
din cele mai frumoase şi mai productive bălţi ale ţării şi ne dă în mediu pe an câte
300.000 kilograme peşte de valoare, ceeace face câte 70 kilograme pe hectar
şi an.
Canalul este prevăzut cu jetele de piatră la ambele guri, cu diguri de piatră la
ochiurile libere, iar săparea şi toate lucrările lui au costat 83.000 lei, ceeace insemnează
că fiecare leu cheltuit aci cu săparea acestui canal produce 31/2 kilograme de peşte pe an..
CANALUL «PRINCIPELE FERDINAND»
Cele două canale pe cari le văzurăm, «Canalul Regele Carol I» i canalul «Regina
Elisabeta>>, deşi au avut un rezultat foarte frumos, care a dat şi a creat realmente
bogăţii, acţiunea lor insă a fost indreptată numai către suprafe-ţele mari de apă din
marea insulă a Dranovului.
Aci insă rămâne o mare suprafaţă, peste 75.000 hectare, de trestie, în bună parte
trestie plutitoare, având prin ea nenumărate ochiuri de apă, apoi o mul-ţime de alte
băl-ţi mici, repartizate în lungul cordonului litoral maritim, foarte productive în peşte,
insă unde domneşte o mare mortalitate, mai cu seamă vara şi toamna, pe vremurile
apelor scăzute. Dacă aci, din cauza micei adâncimi a apei, mor mari cantităţi de
peşte sufocat prin infierbântarea apei puţin adânci şi stagnante, pericolul cel mai
mare e că dispar în acelaş timp, din cauza lipsei de apă proaspătă sau a apei mici
428
LUCHĂRI TECHNICE PENTRU VALORIFICAREA PESCĂRIILOR DOBROGENE
Infierbântate, cantităţi enorme de alevini, care fac nu numai bogăţia de peşte a

Deltei dar în bună parte pe aceea a bogătiilor din susul Dunării.
Pentru aceasta, incă dela 1911 s'a studiat i s'a proiectat o serie de can.ale, care
să valorifice în special bălţile mici, stufăriile i grindurile insulei Dranov.
Pivotul prin.cipal al acestor canale 1.1 formează canalul Principele Ferdinand
inceput la 1911 i inaugurat de Maiestatea Sa Regele Carol I, insoţit de intreaga Fa-
milie Regală, în Maiu 1914.
Pe braţul Sft. Gheorghe, canalul incepe la 9 kilometri mai la vale de gura cana-
lului Regele Carol I, are 5 1j2 kilometri săpa-ţi până la gârla Cern.eţului, iar deaci apele
proaspete ale Dunării sunt conduse mai departe prin gârla Cerneţ, prin ghiolul Dran.o-
vului şi prin gârla Dran.ovului în. lacul Razim.
Canalul total, dela Dunăre la Razim, are lungime de 28 chilometri. Pe porţiunea
lui artificială e săpat cu 20 metri lărgime i cu adâncime de 2 metri sub nivelul Mării
Negre.
El este drumul navigabil principal pentru vapoarele pescăreşti care circulă. dela

Galaţi la Jurilofca.
In. 1926 s'a inceput a se săpâ i ramura de canal care să traverseze dela Vest
către SE grindul Dranovului, cu menirea de a iimprăştiă prin mijlocul massei de trestie
apă proaspătă de Dunăre, de a alimentâ toate lacurile şi jepşile litorale, de a inpie-
decă mortalitatea peştelui şi a alevinilor aci, de a înlesni exploatarea fâneţurilor
a păşunatului din grindurile inferioare ale insulei Dranov, de a evacuâ la mare apele
viţiate, de a inlesni circulaţia pescarilor, de a facilită stabilirea şi instalarea zăvoadelor
de prins morun, nisetru şi în special scrumbiile de Dunăre din bogata baie a Drano-vului,
la sud de gura Sft. Gheorghe. Ramura aceasta a fost să.'pată. în 1926 pe 4 kilometri
lungime, când, din inotive neprielnice, săparea acestui canal a fost sistată.
LUCRÂRILE PROIECTATE IN DELTA DUNĂRII
Pentru punerea în valoare a Deltei Dunării i sporul producţiei ei s'a stabilit,

cu mult înaintea răsboiului, un program ştiinţific şi economic al lucră.rilor, prin care
s'a prevăzut a se pune în primul rând în valoare regiunile cele mai neproductive cum
au fost insula Dranov cu marile lacuri litorale.
In al doilea rând, au fost prevăzute a se executâ lucrările de canalizări ale insulei
Sft. Gheorghe; iar în al treilea rând, s'au proiectat canalizările i indiguirile din insula
Letea, Care erâ cea mai productivă din toate.
Indeplinirea acestui program erâ i în strânsă legătură cu rentabilitatea lucră-
rilor, care creează repede bogăţii tocmai acolo unde astfel de bogăţii nu există.
LACURILE TĂBĂCĂRIEI ŞI TAŞAUL
Dintre lacurile litorale din Jud. Constanţa, două, lacul Tăbăcăriei dela Nordul
oraşului Constanţa, lângă Anadolchioi, i Taşaul cu Gargalâc la un loc prezentau
un deosebit interes:
429
LUCRĂRI TECHN10E PENTRU VALORIFICAREA PESCĂMILOR DOBROGENE
Lacul Tăbăcăriei, de o indindere de 90 hectare, din cauza scăderii i a infectării,

devenise cu totul neproductiv.
Lacul Taşaul, alimentat mai inainte de părâul Casimcea, era productiv in peşte
pe 50% din intinderea lui.
Din cauză insă că în lungul Casimcei s'au instalat multe roţi de grădinării pentru
cultura zarzavaturilor, debitul acestui pârâu se epuizează mai 'inainte de a ajun.ge
la lac şi lacul, lipsit astfel de alimentare, a secat, s'a sărat enorm i a fost deci cu desă-
vârşire scos din producţie.
S'a profitat de prezenţa lacului Mamaia, care, situat intre cele două lacuri
neproductive de mai sus şi fiind bine alimentat cu puternice izvoare de apă dulce,
are nivelul său de apă mai ridicat cu 1,80 m. în mediu peste nivelul Mării Negre
şi atunci, printr'un singur canal, deschis prin dunele de nisip din dosul băilor Mamaia,
s'a alimentat cu apă dulce lacul Tăbăcăriei, care, la rândul lui, printr'un alt mic canal,
care traversează şoseaua Constanţa băile Mamaia, este pus in legătură şi cu Marea
Neagră.

Cu modul acestea, prin lacul Tăbăcăriei s'a stabilit un mic curent de apă dulce
din Mamaia la Marea Neagră. Lacul Tăbăcăriei a fost pus imediat in valoare, pro-
ducând azi în mediu pe an câte 2 până. la 2 1/2 vagoane de crap dela 3/4 la 2 kilograme
fiecare, ceeace dă pe hectar i an o producţie de 280 kilograme, sau un venit pe hectar
de 8400 lei.
Astfel de venituri nu se obţin nici dela cele mai bune terenuri agricole, mai cu
seamă că cheltuelile de producţie şi intreţinere ale lacului sunt cu totul neinsemn.ate.
Intre anii 1924 şi 1927 s'a proiectat şi construit de către Direcţia Generală a Ser-
viciului Hidrologic un canal de beton, de un metru diametru, prin care să se alimenteze,
prin urmare să se puie în valoare lacul Taşaul cu Gargalâcul la un loc, de o intindere
de 3000 hectare. Sursa de apă dulce este tot lacul Mamaia, iar canalul nostru, care o
porneşte dela moara hidraulică din satul Mamaia şi până in lacul Taşaul, are o lun-
gime de 5 kilometri şi e prevăzut cu 10 puţuri de inspecţie. Luarea de apă. din Ma-
maia e controlată de o vană de fier. La proiectarea canalului s'a avut in vedere ca
lacul Taşaul să fie umplut cu apă dulce până la nivelul Mării 'in decurs de 2-3 ani.
Nu se puteâ comptâ pe o alimentare mai vie din cauza lipsei de debit corespunzător
al Mamaei. Canalul a fost pus in funcţiune la 28 August 1927 şi dejâ peştele şi-a
făcut apariţia in Taşaul.
INSTITUTUL HIDROBIOLOGIC
Odată cu construcţia can.alului Mamaia-Taşaul s'a pus bazele Institutului

Hidrobiologic dela Constanţa, pentru care s'a şi construit o clădire la Tăbăcărie
pentru cercetările ştiinţifice, care să fie baza pescuitului la larg in Marea Neagră.
430
EVOLUŢIA GAILOR FERATE IN DOBROGEA
DELA 1877 PÂNĂ IN ZILELE NOASTRE,
DIN PUNCT DE VEDERE CONSTRUCTIV

DE
GEORGE C. MĂINESCU
Inginer-,Şef
Şeful diviziei de Construcţii de Căi Ferate din Dobrogea

Dela 1877 până în zilele noastre sau realizat progrese enorme, în ceeace pri-
veşte căile de comunicaţie în general, in. Dobrogea.
Graţie plămânului redobân.dit după o instrăin.are de peste 500 de ani şi treptat
cu progresele ştiin.ţei, ţara s'a putut desvoltâ cu mai multă uşurinţă, iar în ceeace
priveşte Dobrogea, astăzi posedă mijloace de comunicaţie terestre, fluviale, maritime
chiar aeriene, cu care poate rivalizâ cu alte multe state occidentale.
La epoca din 1877, în ceeace priveşte şoselele, nu existau decât porţiuni din şo-
seaua Constanţa—Tulcea şi Tulcea—Isaccea, rudimentar limpietruite. Singurele poduri
de şosea existente în toată provincia erau cel dela coada lacului Babadag, construit
iincă din 1869 peste balta Toprac-Chiopru, iar, la Megidia gara erâ unită cu oraşul
prin şoseaua prevăzută cu podul «Said-Paşa», construit de acel guvernator peste
balta Carasu. Mai existau oareşicare inceputuri de şosele pe lângă. oraşele Măcin,
Ilârşova şi Megidia pe lungimi de câ-ţiva km.
Astăzi posedăm aproximativ: 1.200 km. şosele naţionale, 180 km. şosele jude-
ţene, 800 km. şosele vicinale, finpreună cu cele din Cadrilater, care a fost anexat
Dobrogei în anul 1913.
Patria mamă nu posedâ o flotă fluvială sau maritimă propriu zisă.
In ceeace priveşte căile ferate, pe acele vremuri, în Dobrogea nu se găseă decât
una sin.gură. de 60 km. lungime, dela Cerna-Voda-Port la Ksten.ge (Con.stanţa-
oraş).
Concesiunea construcţiei acestei linii fusese cerută ş i obţinută de o companie
engleză, în. anul 1858, dela guvernul otoman. Linia s'a terminat în anul 1860.
Aprovizionarea şi transporturile cu harabalele sau trăsurile între Cerna-Voda
şi Constanţa, pe lân.gă că erâ prea inceată, dar erâ foarte periculoasă din cauza deselor
bande de hoţi. In.ainte de construcţia acestei linii, rescumpărată apoi de guvernul
român în anul 1884, apele Dunării se revărsau până la Mircea-Vodă şi chiar Murfat-
lar, ştiut fiin.d că, la Mircea-Vodă în special, cota terenului natural pe valea Carasu
este cu 5-6 m. sub nivelul apelor extraordinare ale Dunării la Cerna-Voda. Apele
erau aşâ de mari pe timpuri inaintaşe acelor vremuri, că permiteau navigaţia coră-
biilor sau caicelor, care veneau chiar până la Murfatlar.
431
EVOLLTIA CĂILOR FERATE iN DOBROGEA
Pentru a face posibilă construcţia liniei, Englezii au construit digul din portul
Cerna-Voda, dig existent, atât de util şi astăzi când apele Dunării vin. mari.
Aceasta eră situaţia căilor de comunicaţie la 1877 cân.d s'a anexat Dobrogea
patriei mame.
România, după răsboiul independenţei, cotropită de tot felul de cerinţe i greu-

tăţi financiare şi în special politice, nu a avut posibilitatea să dea o desvoltare ime-
diată con.strucţiei căilor ferate în Dobrogea.
Epoca de desvoltare a acestor căi Incepe după 13 ani dela anexiune, în anul
1890, odată cu construcţia podului «Regele Carol I» peste Dun.ăre.

De atunci pân.ă în zilele noastre, s'au construit următoarele căi ferate:
1. Feteşti—Cerna-Voda—Saligny.
2. Salign.y—Con.stan-ţa şi Palas—Constanţa-Port.
3. Constanţa-Port—Can.ara.
4. Linia Oborul de vite la Anadolchioi.
5. » magaziilor de cereale cu ramificaţiile ei.

6. >> Constanţa—Mamaia şi acum în urmă prelungită până la Mamaia Sat.
7. Linia Megidia—Babadag.
8. Mircea-Vodă şi apoi Megidia—Bazargic—Novobotievo.
9. Constanţa—Carmen-Silva, cu ramura Eforie—Techirghiol-Sat.
10. Linia Ingustă Hamamgia—Altân Tepe.
Tot dela aceâ epocă s'au mai studiat şi Intocmit proiecte pentru următoarele
căi ferate, a căror construcţie nu aşteaptă decât fondurile necesare.
1. Linia Babadag—Tulcea.
2. » Hârşova—Carol I—Constanţa.
3. » Bazargic—Ghelengic—Balcic.
4. » Hamamgia—Jurilofca.
In cele ce urmează, voiu face o expunere succintă a fiecăreia din liniile construite
şi studiate, fără a intr îri detalii, timpul i spaţiul acordat ne permiţându-mi expu-
neri complete.
I. LINII FERATE CONSTRUITE
1. Linia Feteşti—Cerna-Voda—Saligny
Un istoric complet al Imprejurărilor, care au con.dus la construcţia podului

Regele Carol I peste Dunăre şi a liniei Feteşti—Cerna-Voda—Saligny, a fost expus Iu
mod magistral de savantul nostru profesor dela Şcoala Politehnică, d-1 inginer inspector
general Ioan Ionescu, în buletin.ul Societăţii Politehnice din Decemvrie 1925, cu ocazia
Implinirii a 40 ani de serviciu a marelui nostru inginer dispărut Anghel Salign.y, autorul
celei mai monumentale lucrări de poduri din. Europa pân.ă la anul 1890. Despre această
linie a mai scris in acelaş buletin, In anul inaugurării liniei, 1895, mult regretatul
inginer inspector general Ştefan Ghiorghiu, sub a cărui con.ducere, ca şef de Divizie,
s'au Inceput lucrările liniei Saligny—Constanţa.
In descrierea acestei linii, ne vom servi de unele din datele acelui articol din 1895.
432
EVOLUŢIA CĂILOR FERATE IN DOBROGEA
Linia Feteşti—Saligny, impreună cu toate lucrările de artă, are o lungime de 25

km. si 716 metri cLinşi intre km. 146+ 500 (Staţia Feteşti) şi km. 172 + 216 (axa
staţiei Saligny). A fost incepută în anul 1890 şi in uă la 14/26 Septernvrie 1895.
Raza minimă este de 400- m., iar rampa maximă de 10%.
Pe acestă linie sunt construite cele mai mari lucrări de artă ce au legat pen.tru
vecie Dobrogea cu -ţara mamă, lucrări monumen.tale, care au stârnit admira-ţia in-
tregii omeniri: este vorba de podul peste Borcea, Viaductul peste Baltă i cel mai
măreţ pod, «Regele Carol I», peste Dunăre.
D-1 profesor Ioan lon.escu, în articolele sale evidenţiază această faimă prin apre-
cierile câtorva din savanţii tehnicieni din străinătate, precum urmează:
G. Mehrtens în istoricul podurilor metalice spune:
<<Unter den Europâischen Brcken ist die eingleisige Czernavoda-Briicke der
Linie Bukarest—Constantza, geschichtlich die bedeutendste».
D-1 I. A. L. Wadell spune in monumentala sa operă, Bridge Engineering:
<<Next there comes the Cernavoda Bridge o-ver the Dan.ube in. Romania...

«Althought the bridge may see old to the trained eyes of american en.gineers
its appearance ist not altogheter un.plaisin.g, because the perfect symetry of its entire
layout is quite striking asis shown in the cut».
In scrisoarea primită în anul 1920 de d-1 profesor Ioan Ion.escu dela d-1 Paul
Sejourne,in.spector general de Poduri iŞosele şi profesor la şcoala naţională de Po-
duri iŞosele din Paris, intre altele se spune:
«Je suis tres sensible ă l'hommage que -vous avez bien voulu me faire de
votre jolie et fort in.teressan.te brochure sur les remarquables ponts roumain.s,
etudies, construits ou consolides par M. l'In.specteur General Saligny, durant sa
longue et belle cariere».
«J'ai ete vivement impression.ne par l'apparente legerete, le caractere estheti-
«que et les disposition.s ration.elles de ses ouvrages».
Mon attention a ete surtout retenue par le magnifique pont de Cernavoda,
<<qui est toujours tres justement considere comme l'un des ouvrages les plus remar-
«quables de l'Europe».
«Ses excellentes dispositions techniques on.t, d'ailleurs, heureusement empeche
«sa d'estructions complecte en 1916 et permis ain.si sa restauration rapide».
«Il fait le plus grand honneur a l'emin.ent ingenieur qui la conu, M. l'Inspecteur
general Salign.y».
In descrierea impresiunilor ce i le-a lăsat podul «Regele Carol I», intre altele,
d-1 Louis Olivier, fost Director al revistei Revue g&t&ale des sciences, spune:
«Vers 51/2 h. du soir, nous aperumes dans le lointain une legere dentele ten.due
comme une frele echarpe au-dessus du fleuve ; n.ous approchiOns de Cernavoda et du
Pont Carol I-er, traverse en chemin de fer le jour de n.otre arrivee en Roumanie.
Tous les excursionistes se presserent â l'avant du navire, attendant que la merveille
fut bien en vue et, quand le navire se trouva sur le point de s'en.gager sous le monu-
ment, un cri sorti de toutes les poitrines vint dire au celebre ingenieur, alors refugie
a l'arriere du Yacht, l'universelle admiration».
In «România pitorească», neuitatul nostru poet A. Vlahuţă îi exprimă admi-
ra-ţia perttru această capo-d'operă in termeni sublimi.
433
2S Dobrogea
EVOLUTIA CĂILOR FERATE ÎN DOBROGEA
.e..odul yeţs,_13orcoa are o lungime de 420 m., impărţită în trei deschideri egale
de câte 140 m. Inălţimea liberă la apele mari până la suprastructura podului, s'a
fixat la 12 metri. Pilele sunt de zidărie de piatră cu mortar de ciment i s'au fun.dat
la o adâncime de 28 m. sub etiaj. Suprastructura metalică este formată din o grin.dă
consolă, având o parte centrală de 140 m. şi 2 console de 50 metri, precum i două
grinzi semiparabolice de câte 90 metri lungime fiecare.
Acest pod se racordează cu rambleul de pe malul stân.g al Borcei prin un viaduct
de 150 m. lungime, impărţit în trei deschideri egale cu grinzi metalice. Cu rambleul

«Fologlob-Constan ţa».
Fig. 120. Podul dlegele Carol I» de peste Dunăre, la Cernavoda.
din baltă se racordează prin un alt viaduct cu grinzi metalice în lungime de 400 m.,
impărţit in. 8 deschideri.
Debitul Borcei s'a evaluat la 6.000 m. c. în timpul creşterii apelor extraordi-
nare, aşâ că timpul a probat că podul cu viaducturile sale sunt suficiente pentru scur-
gerea acestui volum de apă.
Grin.zile viad-ucturilor sunt cu membruri paralele cu calea la partea superioară.
Podul peste Borcea a fost executat complet de casele Gaertner şi Creusot. Via-
ducturile, ca fun.daţii, au fost executate de D. F. Ozinga, societate olandeză; zidăriile
de D. Gratzoski, iar partea metalică de societatea John Cockerill din Belgia.
Viaducul peste ba1ă. Debitul apelor mari, ce curg prin baltă în timpul apelor
-
extraerdinare, sa socotit la 6.000 m. c. pe secundă.
434
EVOLUTIA CĂILOR FERATE IN DOBROGEA
Pentru scurgerea acestui volum, s'a construit in. mijlocul Bălţei un viaduct cu
34 deschideri de câte 42,80 m. cu o lungime totală de 1.455,20 m.
Inălţimea liberă, dela apele mari până la suprastructură, este de 2,80 m. Supra-
structura metalică este executată din grinzi Schwedler, de câte 42 m. lungime i in.ăl-
ţime de 5.60 m.
Fundaţiile s'au executat de casa olandeză Ozinga, zidăriile de inginer Dimitrie
C. Iarca, iar grinzile metalice s'au executat şi montat de Societatea Belgiană Cockerill.
Podul <<Re ele Carol L> este compus din o deschidere centrală de 190 metri, cea mai

Fig. 121. Podul de cale ferată de peste valea Casimcei.
mare ce se realizase la aceă dată'. in Europa i alte 4 deschideri de câte 140 metri. In-
-,
trarea pe pod se face prin un viaduct in rampă de 10%, compus din 15 deschideri a
câte 60 metri.
Rampa viaductului a fost dictată de necesitatea, ca să se câştige sub podul pro-
priu zis o inălţime de 30 metri deasupra apelor celor mai mari ale Dunării, cerută
de Marile Puteri ale Europei, pentru a puteâ trece -vasele cu catartele cele mai inalte.
Pilele sunt de zidărie de piatră cu mortar de cimen.t. Fundaţiile executate cu
aer comprimat, s'au stabilit la o adâncime de 28,50 m. sub etiaj. Grinzile metalice
la viaduct sunt grin.zi independente, cu membrurile paralele, având calea la partea
superioară. Fundaţiile acestui viaduct au fost executate de intreprinderea F. K.
Ozinga, zidăriile de intreprinderea Rottenberg et Comp., iar tablierele metalice de
societatea Cockerill.
435
28*
EVOLITŢIA CĂILOR FERATE IN DOBROGEA
La podul «Regele Carol I» grinzile metalice cen.trale sunt grinzi con.sole de câte
240 metri, avân.d fiecare o parte centrală de 140 m. şi câte două con.sole de câte 50
metri. Celelalte trei grinzi sunt semiparabolice, de câte 90 metri lungime fiecare. Inăl-
ţimea grinzilor console este de:
32 metri la montanţi In dreptul pilelor
17 » » » » mijlocul grinzii
9 >> » » >> la extremităţile consolelor.
In.ălţimea un.ei grinzi semi-parabolice este de:
13 metri la mijlocul grin.zii

9 » >> extremităţi.
Distan.ţa Intre grinzi variază Intre 6,50 şi 9 metri. Cal3a e la partea in.ferioară,
iar la grinzile viaducului la partea superioară.
Fundaţiile, zidăriile i grinzile metalice la podul peste Dunăre s'au executat de
Compania Fives-Lille.
Din cele expuse se vede că lungimea totală de poduri, con.struite pentru trecerea

luncii Dunării este de 4.087,95 metri, adică cea mai lungă pentru podurile metalice,
după cum spun.e G. Mehrtens.
Servindu-mă de datele d-lui profesor in.giner inspector gen.eral Ioan Ionescu, can-
tităţile pentru completa terminare a tuturor lucrărilor de pe linia Fe-
teşti—Saligny Intre anii 1890--1896 sunt:
Terasamente 2 950 000 m. c.

Zidării 110.207 » »
Pereuri 66.000 » »
Ferărie 16.823 tone
Piloti 9.259 bucăţi cu o infigere totală de 98.688 m. 1.
Costul total al lucrărilor a fost:
Podul peste Dunăre Lei 9.928.838

Podul peste Borcea » 3.834.217
Viaductele 5.605.752
Terasamente, pereuri » 5.876.410
Cale, staţiuni, etc » 9.754.783
Total Lei. . . 35.000.000
Această sumă, exprimată în hârtia monedă de azi, ar reveni la 35.000.000X40

coeficient = 1.400.000.000 lei, ceeace ar reveni la costul pe kilometru, iu moneda de
azi: 1.400.000.000: 25 km. 716 metri = 54.441.500 lei.
Toate proiectele acestor grandioase lucrări de artă au fost elaborate de in.gi-
n.erii români dela serviciul liniei Feteşti—Cern.a-Voda—Salign.y de sub conducerea
marelui nostru inginer Anghel Saligny.
Se ştie că, în anul 1916, tablierele metalice ale podului peste Borcea au fost dis-
avatruse, iar parte din tablierele viaductului peste Baltă şi a podului Regele Carol I
riate de către trupele româno-ruse in retragere, lăsăndu-se căile ferate din
436
Dobrogea complet izolate de eele din vechiul regat. Administra-ţia militară germană
ocupan.tă a hotărât ridicarea in.tregului material metalic al grinzilor vechiului pod
peste Borcea, tran.sportarea in. Germania, executarea altor grin.zi nouă şi repararea
celor avariate la viaductul peste Baltă i la podul dlegele Carol I». Aceste lucrări
au fost in.credin-ţate fabricii de maşini Augsburg Nrenberg A. G. Uzinele Gustavsburg
din Germania, fabrică căreia mai târziu, in anu11923, i s'a incredin-ţat de către guver-
nul român executarea şi montarea tablierelor metalice ale viaductului Casimcea
de pe linia Megidia—Tulcea.
2. Linia Saligny—Constanta i Palas—Constanta-Port
Racordarea liniei ferate Feteşti—Cern.a-Voda cu linia en.gleză tocmai la Salign.y,

km. 172+216 dela Bucureşti, a fost dictată de necesitatea de a se aveâ sub podul
Regele Carol I inălţimea minimă de 30 m. deasupra n.ivelului apelor mari ale Dunării
pentru trecerea corăbiilor cu catargele cele mai inalte. Odată construită şi dată ex-

ploatării linia Feteşti—Cerna-Voda—Saligny, baloanele de oxigen cu care se hrăniă
plămânul României, Dobrogea anexată i inzdrăvenită, trebuiau să dispară; după
in.săn.ătoşire trebuiâ să-şi ea avântul cu paşi repezi spre progres.
Făcută legătura cu ţara mumă, linia en.gleză deveniă absolut insuficientă pentru
desvoltarea i exportul viitor. In adevăr, o linie de 60 km., extrem de sinuoasă, cu 120
curbe cu raze mici, cu cote de nivel care o -ţineau mai multe luni din an sub apă in
timpul inundaţiilor, nu mai puteâ să fie destin.ată a face faţă cerin-ţelor viitoare. Tim-
pul a justificat in totul prezum-ţiunile: graţie legăturii cu România din stânga Du-
nării, prin portul Constanţa s'au exportat in anul 1913: petrol in valoare de 104
milioan.e lei, adică 9/10 din exportul total al petrolului din. România, iar cereale in va-
loare de 62,500 milioan.e lei, adică 1/7 din totalul cerealelor exportate din România;
in total un export de circa 140 milioane lei anual, care conduce la concluzia, că a-
ceastă desvoltare se .datoreşte numai legă.turilor cu patria mamă.
Acelaş lucru se poate doved i pe calea desvoltării in.dustriale a Dobrogei.
D-1 Em. M. Bran.covici, in broşura d-sale atât de patriotică'. din 1920 intitulată:
<<Dobrogea>>, Un răspuns Wniunei scriitorilor, savantilor şi artiştilor bulgari>>, ne dă pri-
lejul a citâ con.cluziunile d-sale atât de fireşti în această chestiune:
<<Dobrogea n.0 puteâ să ajun.gă la o asemenea prosperitate comercială şi in.dus-
<<trială, decât legată fiind de România,—precum invers, această provincie, de-ar fi fost
<<să treacă sub stă.pân.irea bulgărească, şi-ar fi pierdut complet această importanţă
<<comercială şi in.dustrială, care ar fi fost redusă. la UL1 caracter cu totul local, căci po-
<<ziţia geografică a Dobrogei faţă de Bulgaria, este de aşă natură, că aceasta din urmă
<<nu puteâ constitui, in nici un fel, un «Hin.terlan.d>> pentru porturile dobrogene nici
<<de pe Marea Neagră şi nici măcar pentru cele de pe Dun.ăre».
Revenim la partea tehnică a constructiei liniei Saligny—Consian;a-Ora si Palas--
Constanta-Port.
Terasamen.tele pentru cale simplă i zidăriile de fun.da-ţie pentru podurile de cale
dublă, coprin.se intre km. 172+216 (Staţia Saligny) şi km. 226+760 (Staţia Con-
stanţa-Oraş), au fost incepute în an.ul 1897 de Serviciul D. sub con.ducerea dece-
_
datului inginer inspector gen.eral Ştefan (;hiorghiu ca şef de Divizie, având ca şef
437
EVOLUTIA CĂILOR FERATE IN DOBRO GEA
de sec-ţie pe porţiun.ea Saligny—Murfatlar pe d-1 ing. V. Christescu, iar restul de linie

dela Murfatlar la Constan-ţa, con.dus person.al de d-sa, având ca asisten.t pe actualul
director general al Căilor Ferate, d-1 inginer N. Teodorescu.
Ştefan. Ghiorghiu, fiind mutat in servicul Cen.tral la Bucureşti in. Octomvrie
1898, lucrările au fost conduse de răposatul inginer Pâslă., ven.it dela construcţia sta-
ţiei Râmnicu-Sărat, la care luase parte activă şi marele bărbat de Stat I. I. C. Bră.-
tian.0 in calitatea de inginer la Stat.
Lucrările au continuat cu multă activitate pân.ă în anul 1900, cân.d, din cauza
lipsei de fonduri, au fost suspendate, iar inginerul Pâslă insărcinat cu conducerea

Portului Constan.ţa.
In anul 1904 se reiau lucrările de către Serviciul D. sub conducerea d-lui ing.
inspector general Petre Zahariade, având ca şef al Diviziei liniei pe d-1 ing.-şef Mihail
Rădulescu, sub care sau executat terasamentele pen.tru cale dublă, podurile şi o parte
din clădiri in staţiuni. Lucrările acestei Divizii, ulterior partea din.tre Murfatlar şi
Con.stanţa, au fost in.credin-ţate d-lui ing. P. P. Pereţ, actualmen.te ing.-inspector ge-

neral i f. Director G-1 al C. C. F. Paralel cu lucrările liniei Saligny—Con.stan.-ţa-Oraş,
sau con.struit i lucrările pen.tru linia Palaş—Con.stan-ţa-Port 'impreună cu tunelul,
lucrări incepute ca studii de in.ginerul şef ştefan. Ghiorghiu, continuate i terminate
ca construc-ţie sub direcţia in.gin.erului-şef I. Pâslă in calitate de Director al portului
Constan-ţa.
In anul 1909, d-1 ing.-şef Mihail Rădulescu trece la serviciul Lucrărilor Noi in
calitate de şef al Diviziei liniei Megidia—Tulcea, iar ca şef al Diviziei liniei Saligny---
Con.stanţa din. partea Serviciului D., este numit d-1 ing.-şef Brukner Victor, sub con-
ducerea căruia s'a executat dublarea liniei, s'a completat tot restul de lucrări i cen.-
tralizări i s'a sporit staţia Cernavoda cu varianta de cale ferată actuală.
Lucrările au fost gata in anul 1912.
Linia astfel construită cu cale normaiă, dublă, cu şin.e tip 40 şi cu staţiile cen-
tralizate, are rază minimă 495,70 m., i rampă maximă'. 10°,100 in afară de ramura ce
scoboară dela Palas in port prin tunel, care are o pantă de 17°100 şi 18(1/00 i cu raze
minime de 250 m. numai in port. Spre oraş avem pantă de 200!o0 numai pe 90 metri.
Cu medul acesta linia engleză a fost complet desfiin-ţată, rămânând numai ramura
dela Salign.y către Cernavoda-Port.
Pe toată această linie avem 57 de poduri, podeţe şi pasage superioare sau in.ferioare
şi 9 sta-ţiuni i halte, adică: Mircea Vodă (km. 180 + 051), Megidia (km. 190 + 461,35),
Dorobanţu (km. 198 + 932), Murfatlar (km. 207 + 360), Valul lui Traian (km. 214
+ 715), Pallas (km. 221 + 405), halta Medea (km. 222 + 925), Constanţa-Oraş (km.
226 + 760) şi Constanţa-Port (km. 227 + 250).
Costul acestei linii duble, pe lungimea de 54 km. şi 544 m., la care se mai adaugă
lun.gimea liniei Palas de 5 km. şi 845 m., sau in. total 54 km. 544 + 5 km. 845 m. = 60
km. 389 m., inclusiv costul tunelului pen.tru cale dublă pe lun.gime de 500 m. ar fi:
Lin.ia pe 60 km. 389 m. a 8 mil. kilometru. . 480 milioane

Tun,elul 500 rn, 250.000 lei m 1 125 »
Total lei 605 milioan.e
438
In timpul răsboiului mon.dial 1916-1918, trupele de ocupaţiune germano-bul-

gare au demontat intreagă linia a doua dela dublarea liniei Cernavoda—Con.stanţa,
iar materialul de cale rezultat, cu şne tip 40, parte 1-au tran.sportat în Bulgaria, iar
o parte mică au intrebuin.-ţat-o pentru completarea pozei liniei Megidia—Hamamgia,
pe unele părţi din porţiunea de linie Istria (Caran.asuf) km. 63 + 000, pân.ă în staţia
Hamamgia km. 83 + 300.
Pe o lungime de maximum 2 kilometri, au in.trebuin.ţat asemen.ea şine i la con-
struc-ţia liniei ferate inguste, ecartament 0,60 m., Hamamgia—Altân Tepe.
Cerinţele Statului fiind prea multiple i costisitoare, n.0 s'a putut nici pân.ă azi
să se redubleze linia Cernavoda—Constanţa, de care se simte atât de mare nevoie.
3. Linia Constanta-Port — Canara
In.fiinţată in timpul construcţiei portului, astăzi are o lungime totală de 21 km.

A servit şi serveşte in.teresele portului. Plătindu-se unele taxe tarifare speciale, pot
obţine concesia şi alte autorităţi, societăţile i chiar particularii, de a circulă cu tre-
nuri pe această linie pentru transporturi de material pietros din cariera Canara.
Costul aproximativ al acestei linii, astăzi, ar fi:
21 km. x 5.500.000 lei = 115.500.000 lei.
4. Linia Oborul de vite dela Anadolchioi
Are o lungime de 5 km. şi este construită mai mult in scopul de a deservi depozitul
de armăsari dela Anadolchioi, renumit prin organizarea de alergări anuale i expo-
ziţia crescătorilor de cai.
Acele alergări cu premii provoacă un mare stimulen.t prin.tre crescătorii de cai
dobrogeni.
Costul aproximativ azi ar fi:
5 km. x 5.000.000 lei 25.000.000 lei.
5. Linia magaziilor de cereale cu ramificatiile ei
Scopul construirii lor îl indică chiar titlul. Au o lungime aproximativă de 3 km.

şi ar costâ azi:
3 km. x 4.000.000 lei = 12.000.000 lei.
6. Linia Constanta — Mamaia
Merge prin centrul oraşului, dealungul bulevardului Regina Maria pân.ă la Ma-
maia-băi, cu o lungime de 8 km. i 100 m.
Graţie gustului fin al Reginei noastre Maria, care a apreciat indeajuns frumoasa
noastră plaje dela Mamaia, ce se întin.de până la Capul Midia pe o lungime de 14 km.
439
con.struind palatele regale dela Mamaia-băi, această linie a dobândit o impor-

tan-ţă mare.
Organ.ele C. F. R. prin Regimentul 1 Căi Ferate, actualmen.te chiar modifică tra-
seul acestei linii, făcându-i poză în apropiere de trotuarul de pe partea stângă a bule-
vardului i scoborând-o, cât -ţine oraşul, la nivelul străzii, prevăzân.d-o peste tot, pe
porţiun.ea din oraş, cu contraşine.
Câmpul de aviaţie dela Mamaia-sat a con.tribuit i el ca această linie să devină
de o importan-ţă şi mai mare.

Fig. 122. Pod pe linia ferată Hamamgia-Babadag, intre km. 103-104.
In. adevăr, Min.isterul de Răsboiu, prin Reg. 1 Căi Ferate, a prelun.git chiar în acest
an această linie pe incă circa 7 km., pân.ă la câmpul de aviaţie dela Mamaia-sat.
Astfel fiind, această linie are astăzi o lun.gime de 15 km.
Deşi până în acest an serveâ numai in timpul sezon.ului de băi, avându-se in
vedere desvoltarea mare ce a luat Mamaia prin indemn.ul şi exemplul dat de
Familia Regală, cum i prin situaţia geografică a câmpului de aviaţie, linia
aceasta are viitor.
De sigur că, îri viitor, vom aveâ această linie în circulaţie pe tot timpul anului,
mai ales că oraşul s'a desvoltat foarte mult în aceă parte.
Costul aproximativ al acestei linii astăzi ar fi:
15 km. X 5.000.000 = 75.000.000 lei.
440
EVOLUTIA CĂILOR FERATE 1N DOBROGEA
7 . Linia Megidia — Babadag
Linia Megidia—Babadag, km. 0+000—km. 104+200 reprezintă 72% linie con-

struită din lun.gimea totală de 145 km. de construit între Megidia şi Tulcea.
Primele studii, pornin.d dela Con.stan.-ţa la Tulcea, au fost făcute in. anii 1897-98
de şeful de Divizie in.g.-şef Ştefan. Ghiorghiu, avân.d ca asistenţi pe d-nii inginer N.
Teodorescu, actualmen.te Director General al Căilor Ferate i in.g. C. Răileanu, ac-
tualul secretar general al Ministerului de Comun.icaţii. Datorită unor imprejurări

Fig. 123. Pod de cale ferată pe linia Megidia-Babadag, la km. 86
vitrege favorizate de criză, acele studii au rămas in. cartoan.e. Abiă in. anul 1909, sub
conducerea d-lui in.g.-şef Mihail Rădulescu, ca şef de Divizie, avân.d ca şef de secţie
pe in.giner Al. Mateescu şi asistenţi pe in.g. I. Roman, Cezar Orăşeanu, George C.
Măinescu şi con.ductor decedat in răsboiu I. Bogdan, se reiau studiile, luân.du-se ca
pun.ct de plecare staţia Doroban-ţu, trecân.d pe lân.gă satul Chiostel pe valea Hagi-
Cabul.
Ajun.şi cu traseul in apropiere de Câşla lui Golea de pe aceâ vale, intervenţiile
politice au făcut să pără.sim acel traseu, iar la 10 Februarie 1910 s'a bătut primul
ţăru în staţia Megidia pentru studiile şi construcţia actualei linii, la care, înainte
de răsboiu, s'au perindat o serie de 19 ingineri şi 3 con.ductori, dintre cari, după răs-
boiu, am rămas eu singur con.tinuator, secondat de alţi colegi n.oui.
441
EVOLUTIA CĂILOR FERATE iN DOBROGEA
Studiile complete până la Tulcea, cu mai multe varian.te, s'au terminat in

anul 1914.
Paralel cu studiile, s'au in.ceput lucrările de con.struc-ţie dela Megidia, chiar
in primăvara anului 1911, pe porţiun.ea Megidia—Ester km. 0 + 000—km. 35 + 000,
apoi in anul 1912 până la Cogealac la km. 55 + 400.
Lucrările de construcţie au mers mulţumitor până in. anul 1913, când, votân-
du.-se creditele pentru executarea Urgentă a liniei Mircea Vodă—Bazargic (devenită
in. urmă. Megidia—Bazargic), lucrările, deşi n.0 au in.cetat, n'au mai continuat cu
acelaş elan şi stăruin.-ţă — aten-ţiunea tuturor fiin.d indreptată spre o legătură de cale
ferată cu Orientul prin Bazargic, profitându-se de faptul că, dela Bazargic la n.oua
fron.tieră Novobotievo (azi devenită Boteni), câştigasem o porţiun.e de cale ferată
de 16 km., care erâ extremitatea liniei ferate bulgare Devna-Dobrici (Bazargic).
In intervalul de timp dela 10 Octomvrie 1913, data inceperii studiilor liniei Ba-
zargic—Mircea Vodă i până in iarn.a anului 1914, la Crăciun, se reuşeşte a se des-
chide circulaţia linia Mircea Vodă—Bazargic pe 114 km. i linia Megidia—Tulcea

până la Ester, pe o lungime de 35 km., iar pe porţiunea din.tre Ester şi Cogealac, pe
o lungime de 20 km., se termină aproape complet terasamentele şi lucrările de artă
in afară de Viaductul Mare dela Casimcea (1ângă cătun.ul Şeremet) dela Gura Do-
brogei.
Abiâ in primăvara anului 1916 se reincepe cu foarte mare activitate, con.strucţia
completă a liniei intre Ester, km. 35 + 000—Hamamgia km. 83 + 300, cum i con-
struc-ţia tunelului dela Cataloi de 950 metri, la 7 kilometri pe şosea departe de Tulcea,
sau la km. 139 + 000 pe calea ferată dela Megidia, departe de staţia Tulcea pe tra-
seu cu 10 km. şi 500 metri.
Tot in anul 1916 se dă in in.treprin.dere executarea terasamentelor in sta-ţiunea
Tulcea i pe o porţiun.e de câţiva kilometri din. Tulcea spre Megidia. Răsboiul mon-
dial ne sileşte a părăsi complet lucrările în Octomvrie 1916, lăsân.d linia completă
circulabilă până in staţia Istria (fostă Caranasuf) km. 63 + 000, iar deaci până în
staţia Hamamgia, avân.d termin.ate aproape complet terasamentele, podurile şi o
parte din. clădiri. In ceeace priveşte lucrările dela Tulcea, n.'au apucat să fie in.cepute.
Tunelul dela Cataloi a fost zidit în interior prin 2 puţuri in.termediare pe o lungime
de 75 metri i s'au executat cunetele de inaintare dela ambele capete pe o lungime
totală aproximativă. de 200- metri.
La revenirea noastră in Dobrogea, la fin.ele lui 1918, am găsit linia Ester—Ha-
mamgia completată, dela Istria (Caranasuf) — cu materialele din depozitele noastre,
cu caracter provizor, ca poză, balastare, poduri şi chiar clădiri, — până la Hamamgia;
iar alimentările cu apă i clădirile, complet devastate i distruse.
In mod sumar s'a amenajat strictul necesar de clădiri i alimentări cu apă'. in
Ester i Hamamgia, aşâ că, la 1 August 1919, s'a redeschis circula-ţiei intreaga por-
-ţiune de linie Megidia—Hamamgia, ce fusese mult timp intreruptă in timpul eva-
cuării Dobrogei de către inamic, in. 1918, şi cu care ocazie fusese aproape totul
distrus.
Redeschiderea acestei linii atât de repede s'a datorit marilor insisten-ţe in vederea
aprovizionării cu lemne de foc din. pădurile Babadagului, in special a oraşului şi ar-
matei din. Con.stan.ţa — ştiut fiind că, pe acele vremuri, circulaţia şi aprovizion.area
442
EVOLUTIA CĂILOR FER.ATE IN DOBROGEA
din restul ţării de peste Dunăre eră intreruptă i aproape imposibilă din cauza
distrugerii podului de peste Borcea.
In intervalul de timp dela 1921-1923, s'au mai executat defin.itiv, prin. antre-
priza Avram Marcu, două bolţi a 12 metri deschidere la Viaductul Mic de lângă Gura
Dobrogei la km. 37+235, distruse de Ruşi în retragerea din. 1916 şi 2 poduri de zidărie
de 6,00 m., şi 4,00 m. deschidere la km. 81 + 000 i km. 81 + 750 în apropiere de
Hamamgia.
Aceste poduri fuseseră restabilite i construite cu caracter provizor de admi-
nistraţia militară germană ocupantă cu grinzi Differdinger, profil 60, sus-ţinute la via-
duct pe rămăşiţele bolţilor i pe pile, iar la cele 2 poduri de lângă Hamamgia, pe palee
şi pile de lemn de brad.
Ca porţiune construită din nou după răsboiu din această linie, este porţiun.ea
Hamamgia--Babadag.
In Iunie 1923 a apărut primul jurnal al Con.siliului de miniştri, prin care se acordâ
pentru construcţia acestei linii un credit de 30.000.000 lei din creditul total de 200

milioane dat pentru construcţii de căi ferate pentru întreaga -ţară. In August 1923
s'a fixat licitaţie pentru terasamente şi lucrări de artă. Rezultatele fiind găsite desa-
vantajoase, comitetul tehnic a decis executarea terasamentelor cu soldaţi, iar pentru
lucrările de artă s'a publicat o a doua licitaţie, care s'a adjudecat asupra d-lor ing.
Gr. Fieroiu i A. Marcu.
La 15 Septemvrie 1923 se înfige prima lopată pentru inceperea executării tera-
samentelor. Până la fin.ele lui Decemvrie 1923, din 2000 soldaţi promişi, ni se trimit
numai 800, din cari pe şantier efectiv numai 700, cu cari deabiâ se execută 50.000
m. c. terasamente din.tr'un eub total de aproape 900.000 m. c. La 28 Decemvrie 1923,
Marele Stat Major ne ridică toţi soldaţii.
Se hotărăşte con.tinuarea lucrului îrt regie cu lucrători civili.
Se reiâ lucrul cu folos abiâ la in.ceputul lui Martie 1924 cu 2000 lucrători zilnic,
cu cari se reuşeşte a se execută aproape 750000 m. c. terasamente, din care 70.000
m. c. in stâncă compactă i argilă foarte tare pietroasă.
Costul celor aproape 900.000 m. c. terasamente, inclusiv cele in stâncă, defrişarea
a peste 35 hectare pădure, construc-ţia pavilioanelor i adăposturilor pentru soldaţi
şi lucrători, se ridică la suma de 38.000.000 lei.
Lucrările de artă, i anume: 14 poduri de zidărie de piatră, boltite cu deschideri
in.tre 1-7 metri, s'au inceput în acelaş timp cu a terasamentelor. Unele din aceste
poduri, îu special cele de 5 m., din cauza in.ălţimii mari a rambleelor, au ajans să aibă
lungimi de peste 40 metri. Valoarea totală a lucrărilor de artă s'a urcat la peste
17.000.000 lei.
Clădiri. Creditele necesare pentru clădiri s'au dat abiă în toamna anului 1924.
Contractele pentru executarea lor au fost incheiate abiâ la finele lui Noemvrie 1924
cu d-nii an.trepren.ori in.gin.er L. Maller şi arhitect M. Sonn.enfeld din Bucureşti.
In cele trei sta-ţiuni: Mocanii (fostîî Ciamurlia de Jos) km. 87 + 900, Codru km.
97 + 500 şi Babadag km. 104 + 200 s'a executat câte o clădire de călători, un can-
tou dublu şi un canton de echipă. In staţiunea Babadag s'a mai executat un cheiu
pentru incărcare, o magazie şi o remiză pentru 2 locomotive. Valoarea tuturor acestor
clădiri se urcă la suma de 14 milioane lei.
443
EVOLUTIA CĂILOR FERATE ÎN DOBROGEA
Este de remarcat că pe această porţiun.e de linie s'au executat tipurile cele mai
practice i moderne de clădiri. Toate sun.t executate in zidărie de piatră aparentă,
sistem englezesc.
Poza şi balastarea. Poza şi balastarea lin.iei s'a executat in regie direct cu şine
şi material mărun.t, tip 30 vechiu, scos de pe lin.ia Buzău—Brăila, unde s'a inlocuit cu
un alt tip mai mare.
Poza şi balastarea liniei până. la Babadag a fost gata în ziva de 17 Iun.ie 1925,
cân.d a fluerat prima locomotivă in aceâ staţiune.
Valoarea lucrărilor de poză i balastare s'a urcat la suma de aproape 10 milioan.e,

inclusiv furnitura de traverse i piatră spartă, executată prin an.trepriză.
Alimentări cu apă. S'a executat un puţ de 52 m. adân.cime cu diametru in.terior
1,40 in. staţia Codru, zidit cu blocuri de beton., cu apă foarte abun.den.tă şi bună, des-
tinat numai pentru alimentarea person.alului.
In staţia Mocani s'a executat un puţ tot pentru alimentarea person.alului, de 20
metri, cu apă suficientă şi bun.ă.

Iri staţia Babadag, un puţ de 45 metri adâncime, zidit, nu a dat rezultate satis-
făcătoare, neavând apă suficien.tă şi 1n timpul verei secând aproape complet. Va
mai trebui săpat încă in. stân.că 3-4 metri.
La Babadag, chestiunea alimen.tării locomotivelor este cea mai grea, din cauză
că aproape toate apele sun.t calcaroase, foarte rele pentru maşini. Găsin.du-se mai
puţin calcaroasă apa dela Baş-Cişme, din dreptul kilometrului 99 + 422 al lin.iei, s'au
captat acele izvoare in paguba cişmelei i s'a făcut o in.stalaţie provizorie pentru
alimentarea maşinilor. Soluţiunea nu e nici satisfăcătoare i n.ici de durată. 0 sta-
ţiune importantă ca Babadagul nu poate să rămă'nă fără apă pentru personal i ma-
şin.i. Din creditele viitoare trebuie să se rezerve o sumă de 5-6 milioan.e pentru
această alimentare. Apa va trebui adusă din staţia Codru, un.de s'a găsit foarte bună
pentru alimentarea maşinilor şi în acelaş timp foarte abun.den.tă.
Valoarea lucrărilor de alimentare cu apă a fost aproximativ 1.500.000 lei.
Linia Megidia—Babadag astfel construită, are rampa maximă de 13 °/0c, i raza

minimă 400 metri.
Posedă 11 staţiuni: Derin (fost Derinchioi) km. 12 + 300; Carol I km 19 + 100;
Ester km. 34 + 300; Elisabeta-Doamna (fost Şeremet) km. 44 + 950 ; Cogealacu
km. 54 + 800; Istria (fostă. Caran.asuf) km. 63 + 050; Mihai Viteazu (Sariurt) km.
72 + 150; Hamamgia km. 82 + 500; Mocan.ii (fostă'. Ceamurlia de Jos) km. 87 + 900;
Codru km. 97 + 500 şi Babadag km. 104 + 650.
Pe porţiunea dela Megidia la Hamamgia, în afară de clădirile de călători, in
une'e din staţiuni, deşi înain.te de răsboiu aveam câte un canton dublu şi altul de
echipă cu locuin.ţă pentru şeful echipei, fiin.d devastate de răsboiu, n.ici pân.ă azi nu
au fost restaurate. Staţia Hamamgia, datorită unor imprejurări vitrege, are locuin-ţe
cu totul improprii.
Pe porţiun.ea Hamamgia—Babadag, fiecare staţiune posedă o clădire de călă-
tori confortabilă, cu câte 2 locuinţe i câte un can.ton dublu i de echipă Ia intrarea
şi ieşirea din. staţiune.
444
Magazii i cheiuri sistematice pentru in.cărcări există la Carol I, Ester i Babadag.

Pe toată linia, în lungime de 104 kilometri şi 400 metri, există 78 podeţe, poduri,
pasage superioare de zidărie, de deschidere dela —12 m., majoritatea boltite, cu o
lungime totală de 273 metri.
In afară de aceasta, mai există la km. 37 + 235, un viaduct cu 5 deschideri a
12 metri la punctul zis Gura Dobrogei, cu o lungime totală de 76,80 m. şi Viaductul
Mare Casimcea dela km. 39 + 650, de o lungime totală 318,45 m. In total dar, avem
80 lucrări de artă în lungime totală de 668,25 metri.
Printre cele mai mari lucrări de artă ale ţării noastre, ocupă un loc de frunte Via-
ductul Casimcea. Dacă este atât de puţin cunoscut, aceasta se datorează, că este con-
struit pe o linie secundară, în un loc prea puţin cercetat. Merită Insă să fie relevat,
căci în adevăr contribuie mult la eviden-ţierea progreselor realizate în Dobrogea în
decursul celor 50 an.i dela anexiune.
Printre dificultăţile preintâmpinate la studiul şi construcţia liniei Megidia —
Tulcea, a fost şi trecerea văii şeremetului cu pârâul Casimcea, zisă Valea Casimcei.

Această vale cu obârşia dincolo de satul Casimcea, în avalul cătunului ş eremet, co-
muna Cavargic, se uneşte cu valea Pazarliei—Ester, zisă Visterna i cu valea Ali-
culac pentru a formâ aceea ce se zice Gura Dobrogei, cu renumite izvoare de apă abun.-
dentă, cristalină. Tot aci este şi mult trâmbi-ţata peşteră dela Gura Dobrogei, care
se zice că a fost mult cercetată de un profesor dela Berlin. Calea ferată, după ce tra-
versează valea Pazarliei--Ester (Visterna din jud. Constanţa, a nu se confundă cu
Visterna din jud. Tulcea), după ce trece prin. staţia Ester km. 34 + 300, men-ţinându-se
pe versantul stâng al văii Visterna, la km. 39 + 680 întâlneşte firul văii Casimcea.
Trecerea acestei văi, în urma unor studii amănunţite i comparative, a ajun.s
să se facă prin actualul viaduct metalic, având o deschidere centrală de 70 metri în
dreptul unde fundaţiile erau să fie cele mai adânci şi alte câte 2 deschideri laterale
de câte 40 metri.
Culeele cu zidărie de piatră tare din carierele Sirtorman s'au construit cu bolţi
de descărcare: la cea din spre Megidia cu 2 bolţi a 15 metri şi una de 7 metri deschi-
dere, iar la cea despre Tulcea cu o deschidere de 15 metri şi alta de 7 metri.
Sondagele pentru pilele viaductului s'au executat de subsemnatul in iarna anu-
lui 1912, cân.d am bătut în fundul acestei văi primul pilot de sondaj, care a ajuns
la refuz abiâ la o adâncime de 16,50 metri.
Malurile acestei văi sunt formate din un gres şistos din epoci diferite, care se
desprinde pe cei 2 versaţi, ca plan.urile in.clin.ate ale unei pan,te. Intre aceste plane
inclinate, cu trecerea secolilor, s'a depus mâlul, care a acoperit vârful i trunchiul
pan.tei până la o înălţime de peste 20 metri.
La km. 39 -I- 650 din mijlocul văii, cota fundului este 34,22, aşâ că cota terenului
bun de fun.daţie este 34,22-16,50= 27,72 ; cota platformei calei în acest punct este
61,80. Platforma calei deasupra fundului văii este, deci, la inălţimea de 61,80-34,22 ,
27,58. In.ălţimea cea mai mare dela fundul văii pân.ă la nivelul superior al şinei este
de 27,58 + 0,50 = 28,08 metri.
Construcţia efectivă a pilelor şi culeelor acestui viaduct au inceput în campania
de lucrări a anului 1914 prin antrepriza inginer C. M. Vasilescu, care a concesionat
executarea fundaţiilor cu aer comprimat antreprizei inginer Tiberiu Eremia.
445
EVOLUTIA CĂILOR FERATE 1N DOBRO GEA
Fiindcă lucrările erau de durată şi nu se dăduseră încă creditele n.ecesare pen-

tru executarea tabl.ierelor metalice şi pentrucă in anul 1916 erâ cel mai mare zor
pentru executarea acestei linii până. la Tulcea, pentru a nu se stin.gheri trecerea cu
trenul pe porţiunea incepută până la Hamamgia, — in dreptul şi avalul viaductului
Casimcea s'a construit o variantă de 3 kilometri lungime cu pantă i contrapan.tă
de 25%0 şi 26%0 , pe care s'a făcut circulaţia până în ziva de 1 Octomvrie 1925, când
viaductul a fost dat circula-ţiei.
Răsboiul mon.dial ne-a apucat cu pilele i culeele acestui viaduct aproape gata, in

Fig . 124. Vedere asupra liniei ferate în construcţie la km. 99-100, intre Megidia-Babadag.
afară de completări la pile sub cuzineţi, lipsa cuzineţilor şi majoritatea coronamen.telor.

După răsboiu, in timpul guvernării averescane, s'a comandat la uzinele «Maschi-
nenfabrik Augsburg-Nrenberg A. G. Werk Gustavosburg>> din Germania, prin Soc.
Belge de Negoce, tablierele metalice n.ecesare pentru cele 5 deschideri, adică 4 tabliere
a 40 metri deschidere cu grinzi paralele şi cea din mijloc de 70 metri deschidere, cu
grinzi semiparabolice, cu parabbla în jos şi, deci, calea la partea superioară..
Executarea şi montarea acestor tabliere a fost contractată a fi gata la 1 Decem-
vrie 1923.
Cu aducerea in ţară a parte din aceste tabliere incepe o serie de enorme dificul-
tăţi, in majoritate de ordin financiar: nu aveam sumele necesare pentru vămuire;
tablierele sosite n'ar fi putut fi montate fără cuzineţi; tablierele montate nu ne-ar fi
446
EVOLUŢIA CĂILOR FERATE ÎlN" DOBROGEA
putut fi de nici un folos fără construc-ţia liniilor de acces, fără montarea calei pe viaduct,
pentru care trebuiau traverse speciale, contraşine, buloane, şuruburi, scânduri de
trotuar, parapet, tablă striată — toate lipsă.
Aceste lucrări necesitau 2.500.000 lei în afară de taxele de vămuire.
Criza enormă prin care am trecut inlă.tură orice posibilitate de a se obţine dintr'o
dată această sumă.
Primele trei tabliere de câte 40 metri au sosit in. luna Decemvrie 1922 cu va-
porul «Venus>> i in Ianuarie 1923 cu vaporul «Clio».

Fig. 125. Staţia Codru pe linia ferată Hamamgia-Babadag.
Din cauza evenimentelor politice din Germania, care interzisese orice export
pentru fostele -ţări inamice in răsboiu, tablierul cel mare de 70 metri i unul din cele de
40 metri, n'au putut sosi in -ţară decât in primele zile ale lunei Ianuarie 1924 cu vaporul
«Spessart».
Din această cauză s'a mai acordat Societăţii «Belge de Negoce>> o prelungire
de termen până. la 1 Aprilie 1924.
Lipsa de credite necesare pentru completarea lucrărilor accesorii a făcut ca
aproape trei sferturi de an să privim cu ochii la această monumentală lucrare, care
este un.a din cele mai mari podoabe ale Dobrogei, fără a ne puteâ folosi de ea. Aştep-
tările cu ore in.tregi în staţia Ester, pân.ă se transportau pe variantă garniturile tre-
nurilor in 2 reprize, accidentele nenumărate de pe variantă, stricarea locomotivelor
şi a garniturilor, ne-au atras multe bârfeli ale publicului călător.
447
Cu data de 1 Octomvrie 1925, când s'a dat circula -ţiei, toată lumea dobrogeană
trebuie să se bucure şi să fie mân.dră, că are o aşâ lucrare monumentală, care va eterniză,
cimentă i indentifică sufletul românesc cu pământul dobrogean.
Gra-ţie acestei măreţe lucrări, ton.ajul trenurilor s'a sporit, locomotivele nu se
vor mai deteriorâ, timpul de parcurs s'a scurtat cu cel puţin o oră, iar sufletele persona-
lului de maşină, de tren şi ale pasagerilor nu vor mai palpită la trecerea prin aceste
prăpăstii.
Costul acestui viaduct ar fi de:
Fun.daţiile şi zidăriile 700.000 lei din.ainte de răsboiu, îrt moneda

de azi ar reven.1 la Lei 28.000.000, —
Tablierele metalice şi mon.tarea lor » 15.000.000, —
Lucrările accesori de completare » 3.500.000,—
Total lei 38.500.000,—
Costul total al liniei Megidia-Babadag, se compune din:

Costul liniei propriu zise, cu poduri, viaductul mic, alimen.tări
etc. 104 km. şi 400 m. X 5.500.000 lei = Lei 574.200.000, —
Costul Viaductului Casimcea » 38.500.000,—
Total lei 612.700.000,-
8. Linia Mircea-Vodă (devenită Megidia)—Bazargic—Novobotievo
Această linie este executată de trei autorităţi diferite pe tronsoan.e i la timpuri

diferite.
Porţiunea dintre Mircea-Vodă şi Cobadin, pe o lungime de 33 km. şi 753 metri,
a fi executată încă din anu11912 prin Regimen.tul 2 Căi Ferate, cu intenţia ca
linia să meargă până la Cobadin.
Pe această porţiune nu s'a executatnici un pod, ci numai nişte tuburi de scurgere.
In ultimul timp prin Serv. L. s'au mai completat câteva poduri.
După răsboiul din 1913 şi anexarea Cadrilaterului, se dau primele credite Direc-
ţiunii Generale de Construcţii de Căi Ferate (pe atunci Lucrările Noui L. N.), pentru a
studiâ şi construi linia Cobadin.-Bazargic, care să se racordeze la Cobadin cu linia militară.
In acest scop, Divizia L. N. Con.stanţa de sub conducerea d-lui Inginer-şef Mi-
hail Rădulescu linfiinţează. 2 secţiuni pentru studii i controlul construcţiei: una la
Bazargic sub conducerea subsemnatului i alta la Cobadin sub conducerea colegului
Inginer I. Roman.
La 10 Octomvrie 1913, subsemnatul am bătut primul ţăruş pentru studii, pe
axa liniei Devna—Dobrici in axa clădirii de călători Dobrici (in urmă devenit Ba-
zargic) şi am pornit-o cu studiile, cu trei ingineri şi un conductor, dela Bazargic spre
Caraomer, iar colegul meu Roman — dela Cobadin în spre Caraomer.
Studiile şi intocmirea proiectelor au mers foarte repede, deşi s'au făcut pe timpul
unei ierni cumplite, neobişnuită de mult prin acele locuri. In Martie 1914 ne-am în-
448
tVOLUTIA CAILOR FERATE IN DOBROGEA
tâlnit cu traseurile cu colegul meu Roman şi ne-am dat mân.a în apropiere de vama
Caraomer, în spre sat, după ce eu trecusem frontiera veche in spre Caraomer.
Ne-am legat cu traseurile: eu cu 44 km. + 682,28 metri dela Dobrici (în urmă
Bazargic) i colegul meu cu 36 km. dela Cobadin dela legătura cu linia
Studiasem deci impreună un traseu de 44 + 682,28 + 36 000 km. = 80 km.
şi 682,28 metri.
S'au 'intocmit in scurt timp proiectele pe această lungime de traseu şi s'au şi
scos in licitaţie in 10 loturi, dintre care 6 au fost luate de antrepriza Tiberiu Eremia,
2 de antrepriza Vignaly et Gambara, unul de in.giner Mosgos şi cele de lângă Bazargic

de inginer Fieroiu şi căpitan R. Gologan. In. aproximativ 8 luni această linie a fost
complet construită cu poduri, clădiri, alimentări cu apă.
In Decemvrie al anului 1915 s'a inaugurat şi dat îu circula-ţie pe o lungime totală
de 33 + 753 km. linia militară şi 80 km. + 682,28 intre Cobadin şi Bazargic, adică pe
114 km. şi 435,28 metri.
In fine, o a treia porţiune a fost găsită construită de curând (anul 1909) de Bulgari,

porţiune pe 16 km. intre noua fron.tieră Novo-Botievo (azi Boteni) şi Dobrici (azi
Bazargic).
In timpul răsboiului, staţiunile şi chiar linia fuseseră complet distruse. Pentru
a se face legătura cu Bulgaria, concomitent cu lucrările liniei Cobadin—Bazargic, s'a
restaurat şi linia şi clădirile de pe linia Bazargic—Novo-Botievo. Această porţiune
de linie făceă parte din linia Devna—Dobrici executată de Austriaci prin antrepriza
Popov din Sofia.
Linia întreagă astfel con.struită are o lungime de 120 km. + 500 m.
Pe porţiunea dela Bulgari avem raze min.ime de 300 m. şi rampe maxime 19')/00.
Pe porţiunea dintre Bazargic şi Caraomer avem rampa maximă 120/00 şi raza
minimă 400 metri.
Pe porţiunea militară Mircea-Vodă—Cobadin: raza minimă de 400 metri şi rampa
maximă 150/00.
Linia militară la început s'a executat în tranşee fără taluze şi n.umai cu strictul ne-
cesar pentru trecerea locomotivelor şi vagoanelor, iar rambleurile incomplete ca
Această linie 'in urmă s'a predat Diviziei noastre, care a terminat-o definitiv.
In afară de porţiunea militară, peste tot există poduri de zidărie bine executate.
Astfel, pe porţiun.ea dintre Bazargic şi Caraomer, pe 44 km.-682,28 există 35 poduri
cu o lungime totală de 94 metri, dintre care unul are deschiderea de 21 metri.
S'au executat peste tot câte trei cantoane 1n staţiuni, în afară de porţiunea ră-
masă. dela Bulgari şi cea militară, care au şi clădiri de călători. Pe porţiunea dintre
Cobadin şi Bazargic, nici azi nu s'a parvenit a se construi clădirile de călători.
Ca alimentări cu apă pen.tru maşini, incercarea dela Ghelengic nu a dat rezultate ;
tot asemenea cea dela Biulbiul şi Casâcci.
Singura alimentare dela Arman.-Cuius, deşi costisitoare, cu puţ adânc de 64 metri,
are hisă apă foarte abunden.tă şi bună.' pen.tru maşini.
Alimentarea dela Bazargic nu este suficientă. S'a executat o alta la Novo-Bo-
tievo, de unde se aduce apa cu cazane.
Această linie a -ţinut recordul de repezeciune de construcţie graţie sumelor date
la timp şi organizaţiei pe loturi.
449
29 Dobrogea
VOLUTIA CĂILOR FERATE IN DOBROGEA
Costul total al acestei linii pe lungimea de 120 km. 500 metri, in moneda de
azi ar fi:
120 km. + 500 x 5.000.000 lei = 602.500.000 lei.
9. Linia Constanţa—Carmen-Sylva cu ramura Eforie—Tekirghiol-Sat
Este o linie de 16 km. +210, ale cărei studii şi construcţie sau inceput incă din anul
1906 sub conducerea d-lui inginer-şef Petre Paul Peretz ca şef de Divizie, la serviciul
D, actualmente sub-director general al Direcţiei Generale de Construc-ţie de Căi
Ferate.
Datorită unor imprejurări vitrege, lucrările au fost oprite când terasamentele se
executaseră mai mult de jumătate.
Linia urmâ a se executâ complet de Primăria oraşului Constanţa, care a i plătit
expropierile.

După răsboiu, in anul 1922, primăria a cedat această linie pentru a fi execuată de
căile ferate, care au i trimis o parte din materialul metalic de cale tip 24. Termi-
narea liniei urmâ să se facă de Serviciul D. Datorită căror imprejurări, Direcţia Gene-
rală. a Con.strucţiilor de Căi Ferate, in. 1923, primeşte ordin a se ocupâ cu preiectele
acestei linii. Survin alte mistere, care fac din n.ou ca proiectele să rămână in cartoane.
Urmează o serie de in.truniri şi conferinţe ale Sindicatului propietarilor de vile dela
Techirghiol-Movilă, care incearcă a se constitui in o Societate pentru a con.strui ei li-
nia sau a depune banii pentru a o construi Ministerul de Comunicaţii; lansează chiar
svonuri că sau depus aproape toţi banii. etc.; toate vorbe goale.
In fine a venit şi momentul decisiv odată cu sosirea d-lui General Mihail Ionescu
ca Sub-Secretar de Stat la căile ferate. La 27 Februarie 1927 d-sa inspectează lucrările
lăsate in părăsire din. 1906, hotărăşte construirea liniei şi ceeace hotărăşte ş promite,
şi face. Ca prin mister sau găsit deodată fonduri, materiale, braţe civile şi militari.
Linia se termină in 2 luni şi 20 de zile şi la 5 Iunie 1927 se şi dă in exploatare.
După un an şi două luni dela darea în exploatare se constată că această
linie ren.tează mai mult ca ori şi care linie din Dobrogea şi ca foarte multe altele din.
restul -ţării.
Bin.efacerile aduse sun.t colosale: lumea nu mai este la discreţia şofeurilor i că-
ruţaşilor ; sezoniştii sunt scutiţi de supliciul inghi-ţirii prafului i zdruncinăturii de pe
şosea ; atât bogatul cât şi săracul se urcă seara la Bucureşti in vagonul de Carmen-
Sylva (Movilă) i dimineaţa la orele 8 se dă jos pe un peron curat şi spaţios in staţia
Carmen-Sylva, la o palmă de loc de lac, mare, băi şi de camera angajată.
Pentru cei bogaţi, confortul este şi mai plăcut în vagoan.e de dormit şi vagoane
restaurante pân.ă la Carmen-Sylva. Pentru cei din Carmen-Sylva nu mai este dorită
Constanţa sau Mamaia şi invers, atunci când se plictisesc, căci au trenuri la fiecare
oră şi pentru o sumă modestă, in mai puţin de o oră cei dela Movilă se trezesc la Con-
stanţa şi Mamaia, iar cei din aceste localităţi se trezesc la Movilă.
Tot sub generalul Ionescu s'a inceput con.strucţia liniei la Techirghiol-Sat, execu-
tându-se pe aproape un km. Se speră, ca i această ramură să fie dată in exploatare
pe la 15 August din acest an..
450
Fig. 126. Tranşeea cii lerate de ia lun. 98.400 pe linia Megidia-Babadag.
451
F,VOLUŢIA CĂILOR FERATS IN DOBROGEĂ
Linia astfel construită are o platformă 1.n lărgime de 4,50 m. 1n debleu şi 5,00 m.
in rambleu, insuficientă şi greu de intreţinut.
S'a căutat a se termină după tipurile şi proiectele pentru o linie cu totul secun-
dară intocmiteînainte de răsboiu. Este executată cu şin.e uşoare, vechi, tip 24, cu tirfoane
şi la geoante cu plăci cu crampoane. şinele în majoritate sunt scoase şi aduse de pe linia
Piatra-Olt —Râmnicul-Vâlcea —Râul-Vadului.
Rampa maximă este 150/o0 şi raza minimă 250 m.
Posedă 4 podeţe, din. care 2 construite 1n.ainte de răsboiu.
Are trei staţiuni: General Mihail Ionescu (fostă. Agigea) km. 8 + 225, Eforie
km. 12 + 330 şi Carmen-Sylva (Movilă) km. 16 + 021,70.
In cele trei staţiuni s'a executat, la 1nceput, câte o clădire de călători provizorie,
barăci de scânduri în paiantă zidite şi tencuite în in.terior.
Imediat s'a executat i câte o clădire de călători defin.itivă, dintre care 1n staţiile
General Mihail Ionescu şi Eforie, mai mici, din zidărie de piatră aparentă sistem engle-
zesc, cu piatră dela Canara. Sunt foarte frumoase, mult admirate, dar păcat că sunt

prea mici, in.suficiente. Nu s'a avut în vedere o desvoltare atât de mare. Acelaş lucru
se poate spune şi de cea dela Carmen-Sylva construită cu piatră din localitate, deşi este
ceva mai mare.
Ca alimentări cu apă, s'a executat un puţ la General Mihail Ionescu, care are
apă multă şi bună pentru băut, dar e cu totul impropie pentru maşin.i. In. Eforie
s'a executat o cisternă zidită, cimentată., pentru a se aduce apă. La Carmen-Sylva
s'a executat o cistern.ă mare, capabilă pentru 45 m. c. apă, în scop de a se aduce
apă cu cazanele şi apoi, prin o instalaţie specială, să se pompeze 1n ten.derele loco-
motivelor.
S'a montat şi o placă invârtitoare veche de origină din Ploeşti, care îneă nu este
pusă in stare de fun.cţionare.
La executarea lucrării s'au intrebuinţat 400 lucrători cubicaşi civili şi 3 companii
de soldaţi bine organizaţi şi muncitori din Reg. 2 Căi Ferate. Graţie disciplinii
dragostei de MULICă a d-lor ofiţeri, am avut un concurs apreciabil la executarea tera-
samen.telor, poza şi balastarea liniei şi intreţinerea ei.
Valoarea lucrărilor executate in 1927 cu civili, inclusiv materiale, poduri, clă-
diri, puţuri, a fost de lei 15.500.000.
Valoarea tuturor lucrărilor pe lungimea totală de 16 km. + 210 m., la care se adaogă
ramura la Techirghiol-Sat de 3 km. + 500, sau în total 19 km. + 710 m. 1., 1n mo-
n.eda de azi ar fi:
19 km. + 710 x 4 milioane = 78.840.000 lei.
10 Linia "ingustă ecartament 0,60 Hamamgia—Altân- Tepe
Pe timpul răsboiului din 1916-1918, trupele germane de ocupa-ţiun.e au construit

o cale ingustă. ecartament 0,60, de lungime 21 km. + 828 m. din staţia Hamamgia
până la min.a de Cupru dela Altân-Tepe, mină pe care au exploatat-o tot timpul ocu-
paţiunii, tran.sportând materia brută 1n restul ţării ocupate pentru extragerea
452
acidului sulfuric şi sulfatului de cupru. Această linie, deşi străbate un teren foarte
accidentat, din cauză că este construită cu raze foarte mici şi rampe foarte mari,
le-a permis să nu execute terasamente multe.
Rampa maximă in linie curen.tă este de 29%0 ; iar la capătul yiniei, pe linia de
rebrousement, care duce la staţia de incărcare din apropiere de gura minei, rampa,
este de 56°100.
Raza min.imă in linie curentă este 50 m., iar in staţia Altân-Tepe, la capetele ali-
niamentului orizontal, are raze de 25 m. i 30 m.
Pe toată linia sunt 59 de podeţe i poduri incepând cu tuburi de bazalt de 0, 30 m.

până la poduri de 3,00 m. 7,00 m. 12,00 m. i 21,50 m. deschidere, un.ele şi cu câte
trei deschideri.
Podurile cu deschideri mai mici intre 1-3,00 m. sunt pe grinzi de lemn cu culee
de lemn ; cele mai mari au culei şi pile de zidărie, sau cu pile de zidărie, pe care sunt
palee de lemn.; peste tot, podurile de deschideri mai mari, au tablierele din grinzi
Differdinger, profil 50 sau 60.

Linia In majoritate este construită din şine uşoare tip 9 pe traverse
metalice ; câţiva kilometri sunt cu şine tip 30,24 şi 2-3 kilometri in staţia
Hamamgia i pe linie au fost cu şine tip 40, care sau demontat şi sau înlocuit
cu şine tip 17.
Pe toată linia au fost prevăzute 5 staţiuni, dintre care 2 halte fără clădiri ci numai
cu simple linii de incrucişare: staţia Hamamgia km. 0 +000, halta Eniceru km.
5 +200, staţia Ceamurlia de Sus km. 10 +714, halta Eschi-Baba (Solugean) km.
16 +000 i staţia Altân-Tepe km. 21 +300.
In fiecare din cele trei staţiuni există câte o clădire pentru impiegatul de miş-
care, cu 2 camere zidite in paiantă.
A existat o alimentare cu apă destul de sistematică în staţia Hamamgia, azi
complet deteriorată.
La revenirea noastră in Dobrogea, in Decemvrie 1918, am inventariat complet
această linie, care erâ prevăzută şi cu o instalaţie telefonică, ai cărei stălpi
de stejar şi sârmă au fost complet devastaţi şi furaţi de locuitorii din Cea-
murlia de Sus, cari au fost daţi judecăţii şi condamnaţi la despăgubiri civile de
300.000 lei.
Din lipsă de mijloace şi a materialului rulant, această linie s'a deteriorat şi dis-
trus pe fiecare an.
Proiectându-se o restaurare şi exploatare, s'a cheltuit cu restaurarea şi paza dela
în.ceputul lui 1919 până la 30 Iunie 1926 suma de lei 500.000.
La aceâ dată, conform ordinelor, s'a predat Ministerului de Industrie şi Co-
merţ, care pe aceeaş dată tot prin proces-verbal, a predat-o Societăţii «Creditului
Minier,» cu obligaţiunea de a ne restitui toate cheltuelile făcute cu paza
restaurarea ei.
13ân.ă in prezent, Societatea nu a prea luat măsuri serioase pentru punerea 111
stare de exploatare.
Costul acestei linii intrată în patrimoniul ţării noastre, după moneda de azi,
ar fi:
21 km. + 828 x 600.000 lei lei 13.096.800
453
EVOLUTIA CĂILOR FERATE IN DOBROGEA
CONCLUZII
Rezumănd cele expuse pănă aci asupra desvoltării ce au luat Căile Ferate în
Dobrogea dela 1877 pănă in prezent, constatăm că s'au executat următoarele lun-
gimi de cale ferată, al căror cost azi ar fi precum urmează:
1. Linia Feteşti—Cern.a-Voda—Saligny: 25 km. +716 costă . lei 1.400.000.000

2. » Saligny—Constan.ţa i Palas—Con.stan.-ţa-Port 60 km
+389, costă 605.000.000

3. Linia Con.stanţa-Port-Canara 21 km. +000 costă . . . 115.000.000
4. » Oborul de vite An.adolchioi . . . 5 km. +000 25.000.000
5. » Magaziile de cereale 3 >> +000 >> 12.000.000
6. » Con.stan.ţa—Mamaia 15 +000 75.000.000
7. » Megidia—Babadag 104 4-200 612.700.000
8. » Mircea-Vodă-Bazargic-lNi ovo-Botievol2 » +500 602.500.000

9. » Constanţa-Carmen—Sylva Eforie—Te-
chirghiol- Sat 19 +710 78.840.000
10. Linia ingustă Hamamgia—Altăn-Tepe . . 21 +828 13.100.000
Total . . .396 +343 » 3.539.640.000
Se vede, deci, că in interval de 50 an.i, Dobrogea a fost inzestrată cu aproape

400 km. de cale ferată cu lucrări de artă monumentale, al căror cost azi ar trece de
(3,5) trei miliarde şi jumătate.
Cifrele sunt mai eloquente decăt vorbele asupra progresului realizat in această
direcţiune.
454
EVOLUŢIA PORTULUI CO\STANŢA
DE
DIRECŢIUNEA SERV. PORTURILOR MARITIME,

CONSTANŢA.
I. PRIVIRE ISTORICĂ
Odată cu reanexarea Dobrogei după răsboiul dela 1877-1878 am obţinut 220

km. din ţă.rmul Mării Negre cu direcţiunea generală dela Nord la Sud.

Pe toată această intindere n.0 se găseşte nici un golf sau port natural, 1n afară
de micul golf format de proeminenţa peninsulei Constanţei — 'in lungime de circa
1.500 m. — care se ridică'. dela 9 m.. la extremitate la 35 m. la baza ei.
La adăpostul acestei mici peninsule a existat portul 1ncă din antichitatea legen-
dară, când s'a format vechiul oraş Tomis, care a ajuns la mare inflorire, datorită de sigur
comerţului ce se făceă prin port.
In timpuri mai apropiate, Constanţa a fost vreme 'indelungată un important
emporiu Genovez i s'au mai găsit urmele lucrărilor portuale executate.
In timpul ocupaţiei otomane, portul i oraşul au decăzut complet, n.emai rămânând
nimic din vechile aşezări.
După răsboiul Crimeei, o Companie engleză, obţinând, concesiunea dela guvernul
Otoman, a construit hatre anii 1858-1860 o linie ferată intre Constanţa şi Cernavoda
la Dunăre, 1n lungime de 62 km.
A amenajat la Cernavoda un port fluvial, cu magazii de piatră prevăzute cu un
sistem rudimentar de elevatoare, în care se depozitau cerealele aduse cu şlepurile
şi caicele; apoi, din aceste magazii, cerealele — cu ajutorul unor vagonete, erau văr-
sate în nişte vagoane speciale, cu care erau aduse la Constanţa.
Aci au con.struit un mic port, compus dintr'un cheiu de lemn de 170 m. lungime,
adăpostit în partea dinspre larg printr'un dig de 200 m. lungime — care astăzi for-
mează o latură a molului digului dinspre larg.
Basinul adăpostit al acestui port aveâ o suprafa-ţă. de 4 ha. (Vezi planul
Fig. 127).
Pe atunci portul Constanţa nu aveă un hinterland propriu — deoarece regiunea
Dobrogei erâ prea puţin cultivată şi lipsită aproape cu totul de căi de comunicaţie;
iar de restul ţării erâ despărţită de fluviul Dunărea şi de braţul Borcea — şi serveâ
1n special ca debu.şeu la mare al cerealelor ce soseau pe Dunăre la Cernavoda şi, în
mică parte, ca port de import.
Cerealele aduse dela Cernavoda, cât i cele din Dobrogea, se transportau la Con-
stanţa pe calea ferată sus zisă şi aci erau depozitate fie 1n magaziile din oraş, fie
în port, intr'o magazie de zid cu etaje, clădită in 1864, parte pe platforma portului,
455
EVOLUŢIA PORTULUI CONSTANŢA
parte pe talusul malului dinspre ora i amenajată astfeI, incât să se preteze la opera-
ţiunile primire şi predare a cerealelor.
Linia de acces pentru descărcarea vagoanelor în aceste magazii erâ aşezată sus
pe mal, la nivelul etajului superior al magaziei ; iar liniile pentru transportarea ce-
realelor din magazie şi predarea lor la vasele acostate la cheiul de lemn. — sin-
gurul ce existâ, erau puse pe platforma portului ; vagoanele erau trase la cheiu cu caii.

Fig. 127.
In afară de cereale, exportul prin portul Constanţa erâ aproape nul. El constâ doar
din mici cantităţi de caşcaval, produs al Dobrogei şi berbeci dobrogeni ; iar irupor-
tul constă mai mult din cărbuni şi prea puţine mărfuri generale.
După reanexarea Dobrogei la România, apreciindu-se valoarea Constanţei ca
viitor port maritim al ţării, s'au inceput studiile pentru construirea unui port mo-
dern, capabil să deservească economia intregii ţări.
In anul 1880 s'a orgănizat un serviciu special pentru elaborarea proiectului şi
eixe'ell~a lu.crăritor.
456
Cum insă portul n'ar fi putut căpătă desvoltarea ce i se cuveniâ şi deci n'ar fi
corespuns aşteptărilor, de a deservi interesele economice generale, dacă n'ar fi fost
legat cu restul -ţării, s'a inceput mai intiliu construcţia podului peste Dunăre şi a
celui de peste Borcea.
După termin.area acestui pod 1n. 1895, care puneâ in legă.tură. linia Constanţa-
Cernavoda cu reţeaua de căi ferate a ţării, s'au activat şi lucrările de construcţie ale
portului Constan.-ţa.
După inaugurarea podului dela Cernavoda, s'a pus piatra fundamen.tală a por-

Fig. 128.
tului Constanţa, la rădăcina digului cel mare dinspre larg, la data de 16 Octomvrie
1896 şi lucrările au inceput cu asiduitate.
La inceput, aceste lucrări au fost executate printr'o 1ntreprindere străină., sub
controlul Direcţiunii Serviciului Hidraulic,1n. capul căreia se găsiă d-1 In.giner Inspec-
tor General I. B. Cantacuzino.
Dovedindu-se apoi că lucrările făcute de 1ntreprindere mergeau prea incet, astfel
că erâ puţin probabil ca ele să fie terminate la termen, s'a procedat la lichidarea ei
şi, dela 1 Aprilie 1899, s'au continuat in regie.
Punerea în regie a intreprinderii s'a făcut de Direcţiunea Construcţiei Portului
Con.stanţa, în capul căreia se găsiâ Inginerul Inspector General G. I. Duca, după
moartea căruia a urrnat Inginerul Inspector General Anghel Saligny, fostul Director
General al C. F. R. şi autorul Podului dela Cernavoda.
457
La 1 Aprilie 1899, data inceperii lucrărilor in regie, se executase de fosta intre-

prindere numai circa 400 m. din digul de larg, iar digul de sud i cheiurile nici n.0 fu-
seseră 'incepute.
Se instalase insă şantierele de confecţionarea blocurilor artificiale şi atelierele
de reparaţiuni i se construise linia Constan.ţa-Canara.
Se executase puţine dragaje i derocări, iar împliniri şi platforme aproape deloc.
Deci, la luarea lucrărilor în regie, aproape totul eră de făcut.
Odată regia stabilită i guvernul acordând credite suficiente, lucrările s'au re-

Fig. 129.
luat i continuat cu energie, de către Direcţia Construcţiei Portului Constanţa,

cu inginerii i personalul său.
In cursul lucrărilor, proiectul a suferit mai multe modificări, pen'tru a fi adaptat
nouilor cerinţe ale tehnicei moderne i pentru a se satisface cât mai mult necesităţile
unui port care să corespundă trebuin-ţelor ţării.
După zece ani de lucru, la 27 Septemvrie 1909, s'a inaugurat cu mare so1emni-
tate de către Regele Carol I, terminarea părţilor celor mai importante ale lucrărilor
de apă i ale instalaţiilor de export, când s'a pus în fun.cţiune prima magazie cu silozuri.
In aceâ zi Regele Carol I, apăsând pe un buton, a pus în mişcare instalaţiile ma-
gaziei cu silozuri, care au inceput să', predeâ cereale la vaporul daşi» al S. M. R. aco-
stat în acest scop la cheiul silozurilor i care a fost primul vapor incărcat cu nouile
mijloace de export.
458
PLAN GENERAL DE SÎ
'CRAFit1.09 CONP'L
Fig. 130.
459
EVOLUTIA PORTULUI CONSTANTA
In anii următori s'au continuat lucrările, terminându-se a 2-a şi a 3-a magazie

cu silozuri, diferite cheiu.ri, staţia de petrol, platforme, etc.
Pe măsură ce cheiurile şi instalaţiile se terminau, ele se dădeau în exploatare,
care se făceă şi se face şi astăzi tot prin. Direcţiunea lucrărilor Portului.
Costul lucrărilor de construcţie a portului şi a instalaţiilor sale, afară de cheltue-
lile de intreţinere şi exploatare, se ridicâ la 31 Decemvrie 1927 la suma de 77.369.073
lei aur şi sunt in curs de execuţie în anul curent, 1928, lucrări noui în valoare de
1.400.000 lei aur.
In locul micului port găsit in 1878, cu 170 m. de cheiu de lemn, un dig de apă-
rare de 200 m. i o suprafaţă de apă adăpostită de 4 ha., avem acum un port modern
cu 2994 m. diguri de inchidere pentru adăpostirea basinurilor; 4.622 m. cheiuri în
exploatare; 60 ha. suprafaţa basinurilor intern.e cu fund de 8,20 m. şi 9,10 m. şi 14
ha. suprafaţa anteportului, cum şi o platformă, recâştigată in cea mai mare parte
în mare, cu o suprafaţă de 130 ha., ceeace dă mari posibilităţi de desvoltare viitoare
a portului. .(Vezi planul Fig. 128).

Traficul portului — cantitatea de mărfuri iimbarcate şi debarcate — a atins
in. 1927, 2.030.103 tone metrice, iar capacitatea de trafic a portului în in.cin.ta actuală,
când vor fi terminate toate amenajările, poate merge pân.ă la 6.000.000 ton.e metrice
anual.
Se arată mai jos, în rezumat, o descriere referitoare la situaţia şi la instalaţiile
portului i datele referitoare la rezultatele exploatării.
II. DATE GEOGRAFICE-HIDROGRAFICE şI METEOROLOGICE
I. Situatia geografică. Portul Constanţa este situat pe ţărmul vestie al Mării

Negre; farul dela capul digului de larg este situat la 26°, 18 şi 40" longitudine estică
şi 44°, 9' şi 20" latitudine nordică, faţă.' de meridianul Parisului.
2. Date hidrografice. Adâncimea mării. Adâncimea mării creşte treptat i incet
dela ţărm spre larg; curba de 10 m. se află, în mijlociu, la 1.500 m. depărtare, cu o
apropiere de 300-400 m. în dreptul capului Constanţa.
In anteport adâncimea este de 10 m. iar dincolo de capul digului adâncimile merg
repede crescind dela 14 m. în sus.
3. Natura fundului mării. Natura fundului mării mai peste tot este nisipoasă;
în unele locuri se găseşte mâl amestecat cu nisip.
Spre Nord de capul Constanţa şi la Tăbăcărie, apar stânci până la 300 m. dela
ţărm.
4. Curentii. In afară de curentul permanent de pe coasta vestică a Mării Negre,
dela N. spre S., se mai formează, în mod sporadic şi curenţi locali, născuţi de
vânturi.
5. Date meteorologice. Generalităti. Clima oraşului Constanţa este aceea a coastei
româneşti a Mării Negre, adică o climă continentală; atenuată puţin de vecinătatea
V4nturi1e domivaute la Coustanţa suut div direcţiunea N—NE, căre aduc

şi fuftùu".
460
VOLIJŢiA. POţtTiJLUI CONSTANŢA
III. DATE REFERITOARE LA NAVIGAŢIE
1. Adâncimea apei in Portul Constanţa. In anteport şi canalul de acces al por-

tului, pe o lărgime de 200 m., adâncimea apei este de 10 m. Actaalmente sunt inisipări
parţiale care se vor dragâ.
In bazinul de petrol, această adâncime este de 9,10 m., iar in celelalte bazinuri
de 8,25 m.
2. Aterajul. Ţărmurile apropiate de Constanţa sunt sărace in puncte de recu-
noaştere ; iar navigatorilor le serveşte mult farul dela Tuzla.

Acesta este un far de ordin. I, cu sclipiri, situat la 500 m. spre N de Capul
Tuzla şi la 20 km. spre Sud de portul Constanţa, având o vizibilitate de 20 mile pe
timp clar.
Tot la acest far se găseşte şi o sirenă pentru ceaţă.
Intrarea in portul Constanţa este semnalizată prin farul dela capul digului de
larg şi cele două faruri, roş şi verde, dela intrarea portului.

Tot la intrarea portului este in.stalată i o sirenă pentru. ceaţă — iar în prelun.-
girea digului de larg este instalată o geamandură cu fluer, pentru a demarcâ extre-
mitatea anrocamentelor acelui dig.
Este in curs de execuţie un radiofar modern la capul Caliacra.
IV. DISPOZIŢIUNI GENERALE ALE PORTULUI
1. Dispozitiunea generală actuală. Diguri de apărare. Portul Constanţa este adă-

postit contra valurilor mării de trei diguri de inchidere în lungime totală de 2994 m.
şi an.ume:
a) Digul din spre larg, lung de 1377 m. având o direcţiune aprox. N—S i care
adăposteşte portul con.tra efectului valurilor dinspre Nord şi Est, care sunt şi cele
mai puternice;
b) Digul de Sud, de 1497 m. având o direcţiune aprox. E—W;
c) Digul de intrare, perpendicular pe digul de larg, lung de 120 m.
Intre digul de Sud şi cel de intrare se găseşte intrarea portului, având o lăr-
gime de 160 m.; extremităţile digurilor sunt prevăzute cu faruri, spre a indică această
intrare în timpul nopţii.
Dela rădăcina digului de intrare, spre Sud, digul din spre larg protejează pe o
distanţă de 400 m. anteportul, in care bastimen.tele, fiind oarecum la adăpost, pot
luâ cu uşurinţă o bună direcţiune pentru a intră in port.
Capul acestui dig este şi el prevăzut cu un far.
Digurile sunt construite pe o fundaţiune de anrocamente pe care sunt aşezate
blocurile artificiale de beton de câte 36 tone fiecare bloc.
Digul de larg la nivelul de (-10,00 m.) are o lăţime de 42 m., iar la nivelul mării
o lăţime de 11,00 m.
Digul de Sud are 27 m. lăţime la (-8,00 m.) şi 8 m. lăţime la nivelul mării.
2. Cheiuri. Interiorul portului, astfel adăpostit, prezintă actualmente o desfă-
şurare de cheiuri de 4622 m. şi mai este de executat un mal cu o desfăşurare de 1178
m. de cheiuri.
461
EVOLUŢ1A PORTULUI CONSTANŢA
Destinaţiunea cheiurilor este cea următoare:

a) Cheiul digului de larg, în lungime de 682 m. cuprinzând danele 0-1 destinate
pentru marina militară şi danele 2-5 destin.ate pentru fierărie, maşini şi materiale
grele •
b) Cheiul molului digului de larg, în lungime de 488 m. cuprinzând danele 6-10
pentru mesagerii ;
c) Cheiul de Est, in lungime de 270 m. pentru vasele Serv. Maritim Român, cu-
prinzând danele 11 şi 12 pentru mărfuri diverse.

Fig. 131. Silozurile din portul Constanţa. «Fotoglob-Constanţa».
Pe acest cheiu se va construi o clădire, care va cuprinde: gara maritimă pentru

călători, serviciile Vămii, Poştei, Poliţiei;
d) Cheiul de Nord, în lungime de 490 m. cuprinzând danele 13-16 pentru colete
şi mărfuri.
Pe acest cheiu sunt provizor instalate Vama i Agen-ţia S. M. R.
In viitor aci vor fi in.stalate magaziile de tranzit — din care una s'a i construit —
iar în spatele lor se vor construi antrepozitele ;
e) Cheiul silozurilor, în lungime de 337 m. cuprinzând danele 17-19 pentru
cereale.
Pe platforma acestui cheiu sunt instalaţiile magaziilor cu silozuri ;
f) Cheiul molului pentru cereale i vite, în lungime de 945 m. cuprinzând danele
20 —27.
462
FVOLUŢIA PORTULUI CONSTANŢĂ
Cheiul instalaţiilor pentru reparaţia vapoarelor, in lungime de 115,00 m. incă

neexecutat.
Pe platforma acestui cheiu se vor execută formele de radub, iar in mod provizor
s'a executat o cală pentru halarea vaselor până la 1000 ton.e ;
h) Cheiurile molului pentru lemnărie i materiale în massă, in lungime de 1063
m. cuprinzând danele 28-35.
Acest mol este incă neexecutat ;
i) Cheiul molului pentru cărbuni, in lungime de 455 m. cuprinzând danele 36-38;

Fig. 132. Rezervoarele de petrol din portul Constanţa. «Fotoglob-Constanfa».
j) Cheiurile antebasinului i basinului de petrol, in lungime de 955 m. cuprinzând

danele A. B. C. D. E. i F.
In total, din in.treaga desfăşurare a cheiurilor de 5800 m., s'au con.struit până
acum 4622 m. cu 37 posturi de acostare.
3. Basinuri. Suprafaţa apei adăpostită de digurile portului este de 60 ha. la
care se mai adaugă'. incă 14 ha. ale anteportului.
Această suprafaţă este impărţită 'in următoarele basinuri:
a) Basinul digului de larg, limitat de digul de intrare al portului i molul digului
de larg;
b) Basinul portului vechiu, limitat de molul digului de larg, cheiul de Est şi cheiul
de Nord ;
c) Basinul pentru cereale, limitat de cheiul de Nord, cheiul silozurilor i molul
de cereale ;
463
ţ,'VOLUŢIA PORTULUI CONSTANŢA
d) Basinul pentru lemnărie, limitat de molul de cereale, cheiul instalaţiilor pentru

reparaţia vaselor şi molul de lemnărie;
e) Basin.ul pentru cărbuni, limitat de molul pentru lemnărie şi molul de cărbuni;
f) Basinul de petrol.
4. Capacitatea Portului Constanţa. Capacitatea anuală de trafic a portului in
situaţia actuală este de tone metrice:
La cheiurile basinului de petrol îu lungime de 1.105m tone 2.500.000

La cheiurile silozurilor în lungime de 337 m » 600.000

La celelalte cheiuri utilizate pentru traficul de mărfuri i neffizestrate
cu instalaţiunile pentru manipulaţia mărfurilor in lungime de
3.230 m 600.000
Total . . . tone 3.700.000
Actualmente pot operâ deodată la cheiuri in dană simplă 37 vapoare; iar când

portul va fi terminat, vor puteâ operâ 44 vapoare deodată.
V. INSTALAŢIUNILE PORTULUI
A. Instalaţiuni pentru export
I. Magaziile cu silozuri. Portul Constanţa dispune de 2 magazii cu silozuri. A

3-a magazie are clădirea complet terminată, dar lipsesc instalaţiun.ile,iar la a 4-a ma-
gazie sunt construite numai fundaţiile.
Fiecare magazie are 250 silozuri de beton armat, cu o capacitate medie de 1765
hectolitri fiecare siloz şi o capacitate totală de 441.320 hl. ceeace corespunde la o ca-
pacitate de circa 30.000 tone cereale de fiecare magazie.
In silozuri se îmmagazinează grâu, secară, orz, ovăz i porumb. Capacitatea de
immagazinare este de 9 tone de m2 de construcţie.
Debitul practic al magaziilor cu silozuri este următorul:
Cantitatea de cereale ce se poate primi zilnic este, pentru fiecare magazie de 100
vagoane, de 10 tone fiecare (cu debit de 125 tone pe oră), sau pentru ambele magazii
de 200 -vagoane a 10 tone şi pe zi de 8 ore.
Cantitatea de cereale ce se poate predâ prin elevatoarele unei magazii intr'un
vapor acostat în dreptul magaziei in. 8 ore de lucru este de 160 vagoane de 10 tone
fiecare, adică debitul de predare al unei magazii este de 200 tone pe oră, ceeace face
pentru ambele magazii 320 vagoane pe zi, ţinându-se seamă de Intreruperile pentru
rujăritul şi facerea separaţiunilor in hambare. Dacă insă un vapor ia marfă din două
magazii, şi totodată se găsesc la incărcare două vapoare, atunci elevatoarele de pre-
dare ale magaziilor neputând lucră independent pe benzile estacadei de predare in
vapoare şi trebuind uneori să se aştepte unele pe altele, debitul real predat se reduce
in consecinţă.
Capacitatea actuală de export prin magaziile cu silozuri este de 600.000 tone
anual.
464
Pentru curăţirea cerealelor de praf i pleavă, cum şi pentru separarea din grăun.ţe
a corpurilor străine, fiecare magazie este prevăzută cu şase grupe de maşin.i, ciurui-
toare-aspiratoare sau tarori, cu un debit de 100 tone pe oră de magazie.
Pentru tăerea ţepilor la orz, fiecare magazie dispune de alte şase maşini ciu-
ruitoare, aspiratoare, din care cerealele sunt trimise în ase maşini tăetori de ţepi
aşezate dedesubtul lor, cu un debit de 50 tone pe oră de magazie.
Pentru o separaţiune mai ingrijită a cerealelor, in vederea con.diţionării lor,
cerealele se trimit, după ce au fost curăţite şi li s'au tăiat eventual ţepile, în maşini
prevăzute cu criblouri i apoi cu triori, al căror debit total este de 50 tone pe oră de
magazie.
2. Instalatiunea pentru exportul produselor petrolifere. Prin această instala-ţiune
se fac toate man.ipulaţiile de primire, immagazinare şi incărcarea la vapoare-tankuri,—
a produselor petrolifere ce se exportă prin portul Constanţa.

a) Statia de primire
Produsele petrolifere destinate exportului sunt aduse la Constan.ţa, parte cu

vagoane kazane, parte prin conducta de petrol a C. F. R.
Primirea şi descărcarea trenurilor de petrol se face în staţia de primirea petro-
lului, situată pe platforma falesei din partea de West a portului la cota + 30 m.
Această staţie este prevăzută cu 6 linii ferate de câte 350 m. fiecare, legate cu
liniile C. F. R. din gara Constanţa-oraş.
In.tre aceste linii se află 6 conducte de descărcare i anume:
1 pentru benzină.
1 » petrol.
1 » motorină i uleiuri.
3 » pă.cură.
Fiecare conductă este prevăzută — din 3 în 3 metri — cu racorduri, la care se
adaptează tuburi flexibile, pe care produsele se scurg din vagoanele-cisterne intr'un
rezervor de recepţie de 700 m. c. — corespunză.tor capacităţii un.ui tren construit
la nivelul staţiei de primire.
Din acest rezervor, produsele se scurg apoi în rezervoarele de depozitare situate
în staţiunea de jos, prin conducte an.ume aşezate pe poduri metalice care deservesc
toate rezervoarele.
Prin fiecare din cele 6 conducte se poate descărcă deodată câte un tren intreg
de 40 vagoane-cisterne de acelaş produs.
b) Statia de depozitare
1. Rezervoare. Pentru îmmagazinarea produselor petrolifere s'au construit pe

platforma portului (la cotal- 3,00 m.) o staţie de depozitare, care este înzestrată cu
42 rezervoare metalice de câte 5.000 m. c. capacitate, 3 rezervoare de câte 2.500
m. c., 5 rezervoare de câte 2.000 m. c. şi 6 rezervoare de 1.250 m. c, având astfel
o capacitate totală de 235.000 m. c.
465
3f.) Dobrogea
tNOLUŢIA PORTULUT CONSTANŢÂ
2. Cassa Pompelor. Incă.rcarea produselor la vapoarele-tankuri se face prin.

5 pompe a câte 200 m. c. pe oră debit, acţionate de 2 motoare tip Diesel a câte 100
H. P. i prin conducte metalice de 200 mm. pentru produsele fluide i 250 mm.
pentru produsele vâscoase.
Tot aci se mai găsesc 4 pompe mici, legate cu conducte de 50 mm. care
servesc pentru manipu-
la-ţiuni interioare ca: go-
lirea con.ductelor pompe-
lor mari, pompări de apă

pe capacele rezer-voarelor,
transvasări de produse
din.tr'un rezervor
incărcări de vagoan.e,
etc.
Este in curs de exe-

cuţie mărirea casei pom-
pelor in care se vor in-
stalâ incă. 2 pompe de
câte 250 mm. pentru pă.-
cură i uleiurile minerale
şi un motor de 150 H. P.
cum i un compresor de
aer pentru accelerarea şi
golirea conductei de pre-
dare la vapoare.
3. Instalaţia pentru
incălzirea rezervoarelor
trenurilor cu produse vâs-
coase. Pentru a se puteă
man.ipulâ produsele vâs-
coase, (păcura i uleiurile
minerale) in timpul ier-
n.ei, s'a făcut o instala-ţie
de incălzire cu aburi, pro-
duşi de 5 căldări a câte
80 m. p. de incălzire la
8 atmosfere.
Aburul este tran.smis
«Fologlob-Const anţa».
Fig. 133. Farul <Regele Carol I» dela capul digului din Constanţa. prin conducte speciale,
atât la vagoan.ele-cistern.e
in staţia de primire cât i la rezervoare, care sunt prevăzute cu serpen.tine de incălzire.
c) Instalatiile basinului de petrol pentru incărcarea vapoarelor-tankuri

•
Basinul de petrol are 4 dane pentru incărcarea vapoarelor-tankuri.

Aceste dane au conducte de ben.zin.ă, petrol, motorină i păcură.
466
EVOLITŢIA PORTULUI CONSTANŢA
Basinul de petrol comunică cu restul portului printr'o deschidere de 40 m. lăr-

gime prevăzută cu o poartă. flotantă..
Vapoarele sunt introduse in basin cu ajutorul remorcherelor.
In an.tebasin, mai sunt două dan.e, din care un.a pentru păcură iar alta pentru
acostarea vapoarelor, pentru aprinderea -focurilor la plecare.
Se mai predă păcură
ca combustibil la vapoare
şi dela danele 37 şi 38.
Debite. Cu ajutorul
instalaţiunilor sus ară-
tate, se poate pompâ la
5 vapoare deodată 4 pro-
duse petrolifere diferite
anume : benzin.ă, petrol
rafinat, motorină, prin

câte o conductă anume
de 200 mm. i păcură prin
2 conducte de 250 mm.
cu u-n debit normal de 130
tone pe oră pentru fie-
care conductă.
In curând va fi ins-
talată şi o conductă de
250 mm. pentru predarea
uleiurilor minerale.
Prin aceste instalaţii
in 1927 s'au exportat
1.420.000 tone produse
de petrol, iar in. primele
6 luni ale anului 1928 s'au
exportat 750.000 tone.
La staţia de petrol
se lucrează incontinuu cu
echipe de schimb, ziva
noaptea şi sărbătorile.
Capacitatea de ex-
port prin instalatiile
, ac-
tuale este de 2.500.000
Fig. 134. Farul dela Tuzla. «Fotoglob-Constanţa».
anual şi se poate uşor
spori.
4. Uzina Electrică Centrală. Această instalaţiune este destinată a procurâ ener-
gia electrică pentru forţa necesară instalaţiilor portului i pentru iluminatul lui.
a) Instalaţia mecanică se compun.e din 4 motoare «Diesel» cu câte trei cilindri,
din. uzinele Sulzer Freres din Winterthur, făcând câte 155 rotaţii pe minut, cu o pu-
tere de 400 H. P. aşâ că, in total, se dispune de 1.600 H. P.
467
30.
KVOLUŢIA PORTULUI CONSTANŢA
Afară de motoare se mai cuprind şi instala-ţiile aferente de răcire, alimentare, etc.

Motoarele sunt ac-ţionate cu motorin.ă.
In clădirea uzinii s'a prevăzut şi spa-ţiul necesar pentru instalarea a incă 4 mo-
toare de câte 600 H. P.
b) Generatoarele electrice. Fiecare motor este acuplat direct cu câte un gene-
rator de curent continuu excitat în deriva-ţie, furnizând sub 470 volţi, 575 amperi.
Din. cele 4 generatoare, 2 sun.t prevăzute cu divizoare de tensiune sistem Delivo-
Dobrowolsky pentru reducerea voltajului dela 440 volţi, cât se utilizează pentru forţă,
la 220 volţi pentru iluminat.

Fig. 135. Portal Oltina. «Fotoglob-Constanfa».
5. Magazii pentru mărfuri diverse. Traficul portului Constan-ţa provine, in spe-

cial, din exportul produselor de petrol şi al cerealelor, care reprezintă peste 80°/0 din
intregul trafic de import şi export.
Deaceea s'au făcut in primul rând instalaţiunile necesare manipulaţiunilor
acestor mărfuri: staţia de petrol şi magaziile cn silozuri, rămânând ca treptat să se
facă i instala-ţiile pentru mărfurile generale.
Acest program de lucrări a fost intrerupt de răsboiul mondial, după care a trebuit
să se intrebuin-ţeze fon.durile de care s'a dispus, la facerea i reparaţia instalaţiilor
detsriorate in timpul ocupaţiei.
Terminându-se aceste repara-ţiuni şi, cu incepere din 1926, prin creşterea trafi-
cului i veniturilor poriului, putându-se obţine fonduri mai im.semnate, s'a putut incepe
468
inzestrarea portului cu instalaţiuni pentru adăpostirea şi manipulaţia mărfurilor

generale.
S'au con.struit 2 magazii de tablă on.dulată la dana 20, cu o suprafaţă de 2.200
m. p.; o magazie de beton armat la danele 15-16 numai cu parter de 100 x40 m.
=4.000 m. p. i o magazie de beton armat cu parter şi etaj de 80 x20 m. la danele
6-7, care se prelungeşte în cursul acestui an până la 160 m. i va aveâ, deci, o supra-
faţă de 2 x160 x20=6.400 m. p.
Dispunem, deci, de 12.600 m. p. magazii pentru mărfurile generale.
Deosebit de acestea, Serviciul Maritim Român are magazii proprii la dana 14-15
in suprafaţă. de 3.000 m. p.
Pentru exportul produselor petrolifere s'au construit la dana 38 magazii de tablă
1n suprafaţă de 1.600 m. p.
Pentru manipulaţia mărfurilor generale s'au instalat primele 3 macarale electrice
de câte 3 tone forţă, pentru manipularea mărfurilor şi sunt comandate 1ncă 5
macarale de aceeaş forţă.

Pentru mă.rfurile grele se utilizează macaraua fixă «Titan>> de 40 ton.e forţă.
6. Platformele, liniile ferate .,soselele portului. a) Platformele. Suprafaţa totală
a platformelor portului, cuprinsă'. 1ntre apă i piciorul malului, este de 130 Ha. care
se descompune precum urmează:
Suprafaţa platformei cheiurilor 20 Ha.

» utilizată pentru instalaţii, clădiri, ateliere, căi ferate, şosele 72 »
» staţiunei de jos a petrolului 11 »
» 1ncă neutilizată 27 »
Total. . 130 Ha.
Se adaugă sta-ţiunea de primirea petrolului pe platforma deasupra malului por-

tului cu terenurile anexe 1n suprafaţă de 8 ha.
Portul dispune de o suprafaţă de platformă relativ mare pe care se pot amenajă
instalaţiuni pentru industrie şi zone libere.
b) Liniile ferate. Lungimea actuală a liniilor ferate ale portului este de 63 km.
cu 141 macazuri.
Din acestea, 41 km, sunt in port, iar restul lin.ia Port-Canara in halta Traian
şi in Cariera Canara.
Pentru liniile din port este proporţia de 9 km. linie la 1 km. de cheiu.
c) Şoselele. Lungimea şoselelor portului este de 8,3 km.
B. Diverse instalaţiuni i servicii ale portului
1. Cariera Canara. Piatra necesară construc-ţiei portului, cum şi cea trebuin-

cioasă în.tre-ţinerii cheiurilor, şoselelor, liniilor etc. se extrage din carierele dela Canara,
situate la 16 km. de Con.stanţa, de unde se aduce pe linia ferată a S. P. M. cu vagoa-
nele i maşirtile Direcţiunii.
In carieră se găsesc două concasoare pentru spart piatra şi toate instalaţiile
pentru exploatarea carierelor.
469
2. Ateliere de reparaţiuni. Portul posedă ateliere de reparaţiuni cu 200 lucrători

şi cu diferite secţiuni ca: ajustaj, morttaj, strungărie, cazangerie, lăcătuşerie, arămărie
cu sudură autogenă, fierărie, turnătorie, tin.ichigerie, tâmplărie, dulgherie n.avală etc.
In aceste ateliere se execută i reparaţiuni la instalaţiunile portului cum i la
vapoare.
3. Cala de halaj. Portul are o cală de halaj cu un plan.I.nclin.at pe care se pot hală
vase până la 1.000 tone.
4. Locuinţe pentru personal. Direcţiunea S. P. M. a con.struit pe platforma por-
tului i pe platoul de deasupra staţiei de petrol un număr de 73 locuin.ţe cu 253 apar-

Fig. 136. Gura Sulinei. C. E. Hartley, 1861. «Acad. Rom.».
tamente, pe care le pune la dispoziţia person.alului său, cum i o baie pentru personal
lucrători.
5. Material rulant. Portul dispun.e de următorul parc de locomotive i va-
goane:
4 locomotive tender de 28 tone greutate i 120 tone tracţiune.
4 vagoane de că.lă.tori
112 diferite vagoane: platforme, bascule, patrate, etc.
Cu acest material rulan.t se fac transporturile materialelor n.ecesare executării
lucrărilor, cum i in măsură redusă transporturile cerute de diferite autorităţi i par-
ticulari.
6. Remorchere. Pentru serviciul de pilotaj al vaselor sun.t trei remorchere de
l20-180 H. P.
Este în programul imediat procurarea unui remorcher de 500 H. P. i a un.ei
pilotin.e.
470
Serviciul de remorcaje se face de Direcţiunea S. P. M.

7. Aparate navale, etc. Pentru serviciul de salvare i incendiu, portul posedă o
şalupă de incendiu cu un debit de 120 m. c. pe oră, iar pe remorcherul Julietta sunt
instalate pompe de incendiu cu un debit de 200 m. c. pe oră.
Portul mai are scafan.drierii necesari, cu bărcile şi aparatele respective, cum şi
bărci de serviciu.
Pentru alimentarea vapoarelor cu apă potabilă., portul este prevăzut cu canali-
zare şi guri de apă pe o parte din cheiuri.

»Acad. Rom.».
Fig. 137. Inaugurarea canalului «Regele Carol I>> dela braţul Sulina.
Pentru vasele care nu pot luă apă dela aceste guri, alimentarea se face cu un
ponton special amenajat, cu care se transportă apa la vasul respectiv.
Pentru men-ţinerea adâncimii apei in basinuri, portul posedă o dragă cu godeuri,
putând dragâ până la 10 m. adâncime şi şalanele necesare la transportul materialelor
dragate.
"VI. MĂRIREA PORTULUI CONSTANŢA

In planul No. 3 se arată un studiu intocmit de Direcţiunea S. P. M. pentru mă-
rirea portului Constan-ţa. în care s'au prevăzut următoarele dispoziţiuni:
a) Prelungirea digului de larg cu 1.250 m. i executarea unui I1OU dig de Sud
de 1.820 m;
471
b) Crearea de noui basinuri şi moluri care, in. loc să fie paralele cu cele existente,
vor fi normale pe dânsele, prezentând astfel avantajul unei mai bune adăpostiri con-
tra vântului de Nord.
Lungimea cheiurilor astfel obţin.ută va fi de 6.800 m. care, adăugată la cea
din incinta actuală de 5.800 m., va da pentru intregul port o desfăşurare de 12.600
rLl. de cheiuri, capabili să deservească un trafic de peste 10 milioan.e tone anual.

«Acad.
Fig. 138. Inaugurarea canalului «Regele Carol I>> dela braţul Sulina.
VII. ADMINISTRAŢIA PORTULUI

Direc-ţiunea Porturilor Maritime, in admin.istrarea căreia este Portul Con.stan.-ţa,
este o institu-ţiune de Stat pen.dinte de Direcţiunea Gen.erală a Porturilor i Căilor
de Comunicaţie pe apă, din Min.isterul Comunica-ţiilor.
Direc-ţiun.ea are în sarcina sa:
Lucrările noui de construcţie;
Lucrările de in.treţin.ere i reparaţiun.i a in.stalaţiilor existente;
Administrarea şi Exploatarea intregului port.
Ea este impărţită i'n Divizii, Sec-ţii i Servicii i anume:
1 Divizie de construcţie i intreţin.ere, pentru lucrări i instalaţii la uscat.
1 Divizie pentru lucrări la mare şi intreţinerea basinurilor.
1 Sec-ţie a atelierelor de repara-ţiuni.
1 Divizie de exploatare.
1 Serviciu admirtistrativ i de contabilitate, cu birourile necesare.
472
Mai funcţionează in port, in afară de Direcţiunea S. P. M., şi alte servicii pu-

blice ca:
Căpitănia Portului, care are in atribuţiuni poliţia portului;
Vama, care incasează drepturile vamale de import i export;
Serviciul Sanitar al Portului.
VIII. REZULTATELE EXPLOATĂRII PORTULUI
1. Traficul Portului. Traficul de după răsboiu a fost la inceput cu mult inferior

celui dinainte, din cauza stării anormale de lucruri. Astfel că, traficul total de import
export, care fusese de 1.400.685 tone in 1911, a fost sub 500.000 tone în primii ani
după răsboiu.
Traficul insă a crescut treptat cu n.ormalizarea producţiei in -ţară şi a relaţiunilor

comerciale şi, in special, datorită sporirii producţiei petrolului, al cărui export se face
in proporţie de 65% prin Constanţa.
Traficul total de import şi export a fost in 1926 de 1.865.614 tone şi in. 1926 de
2.030.103 tone, intrecând astfel cu peste 600.000 tone cel mai mare trafic dinainte
de răsboiu.
Traficul este in. con.tinuă creştere datorită i n.ouilor in.stalaţiuni ce se construesc
în fiecare an pentru utilarea portului.
In cursul anului 1927 au intrat în port 1.149 vase, cu un total de 2.334.233 tone
registru n.et i un. ton.aj mediu de 2.031 t. r. n.
2. Venituri. Veniturile din exploatarea portului in 1927 au fost 157.200.000 lei.
Totalul mărfurilor importate şi exportate, fiind de 2.030.103 tone, rezultă că o
tonă de mărfuri a produs in medie lei 77,43.
In ultimele 4 exerciţii n.ormale dinainte de răsboiu, 1910-1913, venitul rnediu
pe tonă a fost de 2,35 lei aur.
Raportul faţă de venitul mediu pe 1927 este:
77,43
32,95
2,35
corespunde cu aproximaţie valutei actuale a leului.

3. Cheltueli. Cheltuelile pentru intreţin.erea i exploatarea portului s'au ridicat
in 1927 la suma de 64.841.326 lei hârtie corespunzătoare la 1.997.112 lei aur.
Raportat la tona de trafic, revine la 0,98 lei aur pe tonă.
In exerciţiile 1910-1913 cheltuiala medie pe tonă a fost 1,21 lei aur.
Veniturile realizate fiind de 157.200.000 lei, rămâne disponibilă suma de lei
92.000.000 pentru lucrări noui.
In. 1927 s'au acordat pentru lucrări fonduri în valoare de lei 27.678.386 din buget
de 5.000.000 lei din credite extraordinare.
Pe exerciţiul curent 1928 s'au acordat, pentru lucrări noi, fon.duri în valoare
de 33.000.000 lei din buget şi 11.800.000 lei din credite extraordinare.
473
EVOL UŢIA PORTULUI CONSTANŢA
Raportându-n.e n.umai la ultimii 3 ani, ven.iturile portului au crescut dela

75.000.000 in 1925 la 157.000.000 în 1927, iar sumele alocate pentru cheltueli de ex-
ploatare i de construcţie au crescut dela 52.000.000 lei in. 1925 la 97.000.000 lei in.
1927 şi la 114.000.000 lei în 1928.
Portul Constanţa, prin situaţia lui geografică centrală faţă de extensiun.ea coastei
Mării i in aproprierea celor mai fertile judeţe agricole, aşezat la o distanţă de numai
60 km. de Dunăre cu posibilităţi de noui legături cu acest mare fluviu navigabil,
singurul port la Marea liberă a unei ţări bogate de 300.000 km2 . suprafaţă, este men.it
să progreseze foarte repede, fiin.d punctul cel mai important de import-export al
cum i de tran.zit spre Orient al ţărilor in.vecin.ate.
In tablourile i in graficele ce urmează se arată situaţia şi mişcarea portului
dela 1909 — când a inceput n.oua exploatare până în prezent.

SITUAŢIA PORTULUI LA FINELE ANULUI 1927
1. Suprafaţa apei in.diguită 60 Ha.

2. Suprafaţa anteportului 14 Ha.
3. Lungimea cheiurilor in exploatare 4.622 m.
4. Numărul danelor de acostare 37
5. Platforma de jos a portului cuprinsă intre apa şi piciorul
malului 130 Ha.
Platforma de sus a portului pentru staţia de primirea petro-
lului terenurile anexe 8 Ha. 138 Ha.
6. Lungimea liniilor ferate 40 Km.
7. Puterea uzinei centrale: 4 motoare sistem <<Diesel» a 400 H.P. • . 1.600 H. P.
8. Capacitatea magaziilor cu silozuri: 2 magazii a 30.000 tone . 60.000 tone
9. Debit practic total de immagazinare în cele două magazii . 250 t./oră
10. Debit practic total de predare a celor două magazii 400 »
11. Debit total al maşinilor de curăţat cerealele instalate în fiecare ma-
gazie cu silozuri 200 t./oră
12. Capacitatea rezervoarelor de petrol:
42 R. 5.000 m. c.-210.000 m. c.
3 R. x2.500 m. c. 7.500 m. c.
5 R. x2.000 m. c.— 10.000 m. c.
6 R. '<1.250 m. - 7.520 m. c. 235.020 m. C.
13. Debit practic de inmagazinare al produselor petrolifere prin fiecare

conductă. Sunt conducte separate pentru fiecare produs de petrol . 100 t./oră
14. Debit practic de predare prin fiecare conductă 130 t.loră
15. Suprafaţa magaziilor pentru mărfuri generale:
474
TABLOU
de valoarea lucrărilor pentru construcţia Portului Constanţa
Valoarea lucrărilor noui şi de refacere in Lei Hărtie Valoarea Lucrărilor în Lei Aur
Valuta
medie
Anii Din Buget Din sume Din Buget Din sume
a leului
şi avansate Tota1 Total şi avansate Tota1 Total
hăr
tie fn
Credite de Credite de Anual Acumulat
Anual Acumulat centime

extraordinare Societăţi extraordinare Societăţi
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1896 — 1916 68.693.559 1.085.384 — 69.778.943 100 68.693.559 1.085.384 69.778.943
1916 — 1918 Nu s'a lucrat din cauza răsbdului —
1919 2.316.869 2.316.895 72.095.812 16.25 376.491 — 376.491 70.155.434
1920 2.603.522 — 2.603.522 74.699.334 11.05 287.689 287.689 70.443.123
1921 8.267.943 8.267.943 82.967.277 7.51 620.922 — 620.922 71.064.045
1922 7.015.891 4.813.770 11.829.661 94.796.938 3.30 231.524 158.854 390.378 71.464.423
1923 10.780.640 21.256.900 32.037.540 126.834.478 2.72 293.233 578.187 871.420 72.326.843
1924 14.017.445 .27.213.146 41.230.591 168.065.069 2.70 378.471 734.754 1.113.225 73.439.068
1925 22.565.356 — 22.565.356 190.630.425 2.49 561.877 — 561.877 74.000.945
1926 31.655.605 19.285.569 50.941.174 241.571.599 2.42 766.065 466.710 1.232.775 75.233.720
1927 32.678.386 36.651.271 69.329.657 310.901.256 3.08 1.006.494 1.128.859 2.135.353 77.369.073
200.595.216 110.306.040 — 310.901.256 73.216.325 4.152.748 — 77.369.073

a) Magazii de beton armat 7 330 m2

b) > » tablă ondulată 3 800 >>
c) » » lemn (provizorii) 5.800 » 16.930 m2
16. Macara electrică fixă de 40 tone 1 buc.
17. Macarale electrice rulante de 3 tone 4 »
18. Adâncimea basinurilor 27 picioare
19. Adâncimea basinului de petrol 30 picioare
20. Cală pentru halarea vaselor până la 1.000 tone 1 buc.
21. Capacitatea actuală de trafic a portului cu cheiurile

necomplet utilate:
a) La cheiurile basinului de petrol, in lungime de
1.105 m 2 500 000 t.
b) La cheiurile magaziilor cu silozuri în lungime de
337 m 600.000 t.
c) La celelalte cheiuri neutilate cu instalaţiunile me-

canice pentru manipularea mărfurilor in lung.
de 2.992 m 600.000 t. 3.700.000 t.
SITUAŢIUNEA PORTULUI DUPĂ REALIZAREA PROGRAMULUI DE TER-

MINARE ŞI UTILARE iN INCINTA ACTUALĂ
1. Suprafaţa apei indiguită 60 Ha.

9 . Suprafaţa anteportului 14 Ha.
3. Lungimea cheiurilor 5 800 m.
4. Numărul danelor de acostare 43
5. Platforma cheiurilor 24 Ha.
instalaţiilor 100 Ha.
sta-ţiunei de jos a petrolului 16 Ha. 140 Ha.
6. Lungimea liniilor ferate 60 Km.
7. Puterea uzinei centrale 4 800 H.P.
8. Capacitatea magaziilor cu silozuri (4 magazii a 30.000 tone). . 120.000 t.
9. Debitul practic total de inmagazinare al celor patru magazii . 500 t./h.
10. Debitul practic total de predare 800 t./h.
11. Capacitatea rezervoarelor pentru produse petrolifere 300 000
12. Debitul practic de inmagazinare pe fiecare conductă.
Sunt 1-2 conducte pentru fiecare produs de petrol 100
13. Debitul practic de predare idem pe fiecare conductă. 130 »
14. Suprafaţa magaziilor de tranzit 40 000 m2
15. Suprafaţa an.trepozitelor 20 000 m2
16. Macarale electrice 60 buc.
17. Adâncimea basinelor 27 pic.
18. Adâncimea basinului de petrol 30 »
19. Cală de halaj pentru vase până la 1.000 tone 1 buc.
476
20. Formă de radub de 150 m. 1. 1 »

21. Capacitatea traficului portului cu cheiurile utilate:
a) La cheiurile basinelor de petrol 3 500 000 t.
b) La cheiurile magaziilor cu silozuri 1 000 000 t.
e) La celelalte cheiuri 1 500 000 t.; 6.000.000 t.an.
TABLOU
Cuprinzând diferite date comparative
1. Tonajul mediu al vaselor intrate 2 334 233 t.r.n.

— 2.031 t.
1.149 vase

2. Coeficientul de utilizare al vaselor:
(t) In.trate 168.211 t.
— 0,07 t./t.r.n.
2.334.233 t.r.n.
b) Eşite 1 861 892 t.
= 0,79 t./t.r.n.
2.335.059 t.r.n..
3. Utilizarea basinelor.
Tonajul vaselor intrate intr'un an, raportat la
suprafaţa basinelor 2 334 233 t.r.n. 389 t.r.n.
— .
600.000 m2
4. Utilizarea cheiurilor (traficul în tone raportat la lun-
gimea cheiurilor).
a) Pentru petrol 1 441 234 t. t.
— 1.304
1.105 m. m.
b) Pentru cereale 349.426 t.
= 1.036 »
337 m.
c) Celelalte cheiuri 239.443 t.
— 81
2.992 m.
d) Media generală 1) 2 030 103 t.
— 457 »
4.434 m.
1 ) Din lungimea cheiurilor s'au scăzut danele

mărfuri, fiind utilizate numai de marina de răsboiu
0-1 în lungime de 188 m. unde nu se manipulează
477
VOLUŢIA PORTULITI CONSTANŢA
TABLOU REZUMATIV
de traficul, veniturile i cheltuehle de exploatare ale Portului Constanţa
Cheltueli
Import Export Total Venituri pentru intre-
Anii ţinere şi ex-
Tone Tone Tone lei
• ploatare
lei
1909 89.832 694.895 784.727 1.224.828 1.075.757 lei aur

1910 106.382 1.167.820 1.274.202 2.931.574 1.549 974 »
1911 145.185 1.255.500 1.400.685 3,529.203 1.651.318 » »
1912 210 367 1.168.453 1.378.820 2.943.651 1.740.839 » »

1913 238.611 1.140.358 1.378.969 3.223.416 1.655.121 » »
1914 112.237 426.293 538.530 1.270.834 1.496.245 » »
1915 29.047 23.085 52.132 1.006.461 1.478.178 »
1916 1 354.475 901.919 » »
Portul a fost sub ocupa'ţie inamică
1917 J - 763.341 »
1918 46.294 46.294 85.627 921.733 lei hârtie
1919 80.384 12.825 93.209 1.219.964 2.978.371 » »
1920 90.737 236.815 327.552 6.209.992 5.597.639 » »
1921 71.358 496.767 568.125 20.000.954 10.019.646 » »
1922 144.587 608.845 753.432 33.166.065 10.225.540
1923 ) 118.341 492.562 610.904 46.845.513 26.773.728 »

1924 1,55.006 543.068 698.074 61.283.741 27.592.015 » »
1925 156.266 707.292 863.558 75.576.409 29.565.341 » »
1926 234.128 1.631.485 1.865.613 142.542.067 43.399.162 »
1927 168.211 1.861.092 2.030.103 157.200.000 64.841.326 » »
1) Exerciţiul anului 1923 a fost de 9 luni, dela 1 Aprilie la 31 Decemvrie, iar datele s'au raportat
la 12 luni.
478
kVOLUŢIA PORTULUI CONSTANŢ.A
TABLOU REZUMATIV
de traficul, veniturile i cheltuelile de exploatare ale portului Constanţa raportate la valoarea aur.
Cheltueli Valoare me-

Export Total Venituri pentru intre- die a
Import
Anii ţinere şi expl. leului hăr-
Tone Tone Tone lei aur ti e i'n cen-
lei aur
time aur
1909 89.832 694.895 784.727 1.224.828 1.075.757 100
1910 106.382 1.167.820 1.274.202 2.931.574 1.549.974 100
1911 145.185 1.255.500 1.400.685 3.529.203 1.651.318 100
1912 210.367 1.168.453 1.378.820 2.943.651 1.740.839 100

1913 258.611 1.140.358 1.378.969 3.223.416 1.655.121 100
1914 112.23- 426.293 538.530 1.270.834 1.496.245 100
1915 29.047 23.085 52.132 1.006.461 1.478.178 100
1916 } 354.475 901.919 100

Portul a fost sub ocupaţie inamică
1917 -- 763.341 100
,
1918 46.294 - 46.294 85.627 921.733 l 00
1919 • 80.384 12.825 93.209 198.244 483.985 16.25
1920 90.737 236.815 327.552 686.204 618.538 11.05
1921 71.358 496.767 568.125 1.502.071 752.475 7.51
1922 144.587 608.845 753.432 1.094.480 337.442 3 30
1923 ) 118.341 492.5(2 610.904 1.274.198 728.245 2.72
1924 155.006 543.068 698.074 1.654.660 744.984 2.70
1925 156.266 707.292 863.558 1.881.852 736.166 2.49
1926 234.128 1.631.485 1.865.613 3.449.518 1.050.259 2.42
1927 168.211 1.861.092 2.030.103 4.841.760 1.997.112 3.08
1 ) Exerciţiul anului 1923 a fost de 9 luni, dela 1 Aprilie la 31 Decemvrie, iar datele s'au raportat
la 12 luni.
479
-...qm LB6F
\ , ..
\ .
efflissinieeml
. • Illillemailliel .,
.,/
T
w 786ţ,
4
if49 frit t. cf,
; £U1-
EV OLUŢ IA PORTULUI CONSTANŢA
/
1111
11
'' 336k
o-
Q
e 61-
g 061-
ui 1 £ţ•61-
.
J.,
•. ___ ?1-6V
4 6*
j 146F
cy:‘
Ok6ţ
z
1!-.'
,. . ..: .. - > = . », .. . .- a
o
cz,
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
to
o
O
o
oo oo o
0
.
. o
o
o:=
o o o o o o o o o o o o o o o o • a
o o o o o o o ; o o o o o o o b .... g
..›. rx.)
Cn 0 g CO 0
c:D a 0 0 0 o
,---• • c2. o 0 4a o 0 0 o
0
220000
0 o 0 0 0 0 0
2.40 . 000
.„ • . , Toll E
420000
80 0 00 .
20.000 .
19i0 •.-; "-..,
riq' ` -P ‘ •,.. ......
r• is
rf,._ ,•,.. --,.,....e 4.
1914 7'
4, • ...4 ....... r I/ A /..
0
,,,,
4912 .... ,.. •
!.. —.7,
..•,<,c,
/
•o! 1913
•=:! 1914-1918 DARDAW.:-.-LELE. INcHISE 61 OCUPATIA iNAMICA .

1920
.....-
\ ..•*.
•.. 4/ •
' -:11?A•
1922 • 1?...
. 4)
i •,,,,z,
iliPP.
,
EVOLTIŢIA PORTULU1 CONSTANŢA
,
1924
f si
4925 •
. irli
1926
i.
—1927 .

------- -- ......... 9a61,
qZ6k
.1 • .,
l''3',4_>
47261, cI
> £a6ţ,
,
‘, 1 3B61,
.-
g
L 1,Z61- cc
EV OLUŢ IAPORTULUI CONSTANŢA
..". .... oZ61,

66k
t
91-6k
. Lţ6k
•V‘,idţ.ti
. • vtivcinDo gns lgOd V in.Lod
91-61,
g..
,51.61-
-
.... — —
ri,„,_.—
____
...1 1•61,
‹t 4-0 ..
<1,. cţ 81.61,
o o
.. 1,1•61,
•
•
%--, 01-61-
. _ . -
. .
700 000
o o o o o ,,, o o o o o o o 0 o o o o
20 o 0 00
r 2 00 000
0000o9I
o o 0 o o -6 ° o ° o 0 o o o o o o o._
o o o o o o 0 o o o o o o o o o o o.-
0 0- r
0o o o 0ao o o o
o o o o o c o o o o o
— o cr, co c--- o ,?, cf)
i,..0 N-- o 0') co
OJ cv -s- -,-- -r -ig- -r- "" ."
EVOLITŢIA PORTULUI CONSTANŢA
te,
;
'
!
4800000aurş
II
46,00000 w
4-400000
4.200000 .
Î
4000 000 «
3800000 .
OCU PAT iA itlAi`11 te Ă .
!
3600 Poo ,
. ,
.
340000 .
~r;L:ff i .
3200000 -
30~00 ,

2~0o0 .
,
,
8600000 .
2400 000
PORTU L A FO S T S U I3
8.200000 f---
.
i
e_000000 . •
1800000 .
1‘
/ .
....‘0,
1600000 ,
...
1
1.40000
(----
i. 00000
1 noo o 00
800000 ,,
,..
,
ţ,
....,.
1
i
600 00o ,
'''
'',.
..
.
4%
4-oo oo0
,
CL
2 00000 JI
.
___
0.00
,
i
••
Rffil
Fig. 142. Veniturile şi cheltueliie de exploatare ale portului Constanţa, raportate la valoarea lei aur.
483
i.

DOBROGEA AGRICOLĂ
DE
C. FILIPESCU
Inginer-Agronom, Inspector General in Ministerul Agriculturii
AGRICULTURA
1. CONSIDERAŢIUNI GENERALE

In agricultura dobrogeană nu intră specii sau varietăţi de plante agricole cu
totul aparte. Sunt aceleaşi care se cultivă pe întreg cuprinsul ţării. Sunt cazuri 'in
care unii proprietari sau unele institu-ţiuni au in.trodus soiuri de plante străine re-
giunii, cu scopul de a le încercă şi a căută In vegetaţia lor insuşiri pe care plantele
localnice nu le au. Dar acestea sunt cazuri izolate. In special instituţiile agricole, fer-
mele şi şcolile aulndatorirea de a urmări cu tenacitate experimentarea varietăţilor
de plante, care să se adapteze la solul şi clima secetoasă a, provinciei. Tot ele urmă-
resc orânduirea de asolamente, bazate pe succesiuni de plante, care să garanteze o con-
stantă rentabilitate. Revizuirea felului de a plugări, — acelaş pretutindeni — fără a
ţine seama de fac-torii vegetativi, climă şi sol, constituie de asemenea grija perma-
nentă a specialiştilor, a căror contribuţie trebuie cerută persistent. Nicăeri mai mult
ca in Dobrogea nu trebuie să dee de gândit această problemă.
Secetele neîntrerupte şi din ce în ce mai potenţate au sporit ingrijorarea agri-
cultorilor dobrogeni. Toţi se intreabă la ce mijloace s'ar puteâ recurge pentru a 'in-
lătură urmările dezastruoase ale acestui flagel. Irigaţiile rezolvă această problemă
aproape radical. Dar ele nu se pot face pe orice feluri de teren şi, din lipsă de ca-
pital de investiţie, nici atât de urgent, ca să aducă o ameliorare a actualei stări de
lucruri. Singurul lucru asupra căruia rămâne să ne gândim, este să schimbăm felul
de a munci pământul. Aceasta mai ales în centrul Dobrogei, unde seceta este cu mult
mai accentuată. Cum insă acest defect climatologic nu se manifestă numai la noi —
ba incă sunt ţări in care se manifestă pe suprafe-ţe cu mult mai intinse şi pe perioade
de timp mult mai lungi, — cum este cazul in unele părţi ale Rusiei, în Franţa, în Sta-
tele-Unite, etc., s'a căutat un corectiv care să infrâneze această calamitate — lipsa
de ploaie la vreme. După lungi experienţe, s'a ajuns la oarecare rezultate satisfăcă-
toare. Aşă discutatele sisteme de cultură Dry-Farming, Bourniol, etc., practicate pe
o scară 'intinsă in America, dau rezultate mulţumitoare. S'au făcut şi la noi expe-
rien-ţe, insă ele n'au fost destul de concludente, atât pentru faptul că n'au avut con-
tinuitate, cât şi pentru motivul că n'au fost respectate regulile de aplicabilitate.
Iată insă că un conducător al unei institu-ţii agricole din cuprinsul Dobrogei —
Werma Model Potur Hamamgia»— d-1 I. Spiridonescu, Inginer Agronom Inspector,
485
DOBROGEA AGRICOLĂ.
emerit plugar, după experienţele intreprinse, face o serie de constatări pe care le

publică în d3uletinul Agricol, Vini-Viticol, Horticol, Sericicol şi Apicol>>, anul al II-lea,
No. 3. D-sa spune chiar dela inceput că, în urma iincercărilor pe care le-a 'intreprins,
a ajuns la convingerea că sistemul, care a dat rezultatele cele mai bune, a fost acel
al «culturii păioaselor ca plante prăşitoare». Iată în ce constă observa-ţiile sale: a) Că,
primăvara, cele dintâi pământuri care se usucă, sunt cele pline cu burueni. Distru-
gându-se acestea, pământul işi păstrează umezeala mai mult timp; b) Că semănă-
turile mai revărsate o duc mai mult la secetă ca cele dese; c) Că., dintre porumburile
cultivate în condiţiuni identice, cele care duc mai mult la secetă, sunt cele prăşite
de mai multe ori.
Pe baza acestor observaţiuni, d-sa şi-a impus a semănă păioasele în rânduri
duble, în aşâ fel, ca să le poată prăşi. De sigur, acest sistem a Intâmpinat dificultă.ţi.
Mai intaiu rândurile trebuiesc să fie drepte şi apoi să se găsească instrumentul nece-
sar cu care să se poată face prăşila printre rânduri. D-sa a intocmit un atare instru-
ment, cu care a ajuns să prăşească zilnic un hectar i jumătate. Multiplicând aceste

instrumente, s'a ajuns ca 2 cai să poarte 3 cultivatoare prăşitoare şi să'. lucreze 41/2-5
hectare pe zi.
Rezultatele obţinute au fost bune. Aşa, în 1924, — an de secetă pronunţată, — a
cultivat în acest sistem 14 ha. cu orz de primăvară, obţinând 1200 kgr. la ha., pe când
oarzele regiunii au fost compromise complet. In 1925, a semănat în acelaş fel 30 ha.
grâu de toamnă, dând 78 kgr. sămân-ţă la hectar. In primul lot de 14 ha. s'a ob-ţinut
2900 kgr. la ha. având o greutate hectolitrică de 77 kgr., iar pe lotul al doilea, de 16
ha., s'a ob-ţinut 2260 kgr. la hectar, cu 78 kgr. greutate hectolitrică. Cultivatorii ve-
cini au obţinut abiâ 700 kgr. la hectar. In anul 1927 grâul, bucurându-se de un timp
bun, a crescut neobişnuit de mare. Dacă n'ar fi fost semănat In rânduri duble, cu si-
guranţă că ar fi căzut. Anul 1926, deşi în general ploios, ar fi putut să acopere efec-
tele acestui sistem de cultură. Cum insă s'au ivit mana i rugina, aproape intreaga
recoltă a fost compromisă la toţi plugarii i chiar i în cultura fermei, făcută după
calapodul obişnuit. Cea efectuată după sistemul prăşitoarelor, a dat totuş 1400 kgr.
la hectar, cu o greutate de 75 kgr. la hectolitru, pe când grâul semănat pe alte 641/2
ha. în rânduri şi prin 'imprăştiere, abiâ a dat pe jumă'.tate ca cel dintaiu.
După cum se vede, sistemul păioaselor prăşite este cu totul superior. Dar, pe
lângă un surplus de producţie, mai are i alte avantaje: 1. Dă o mare economie de să-
mânţă, valorificată intre 450--750 lei la ha; 2. Preservează păioasele în contra că-
derii, intrucât paiul se desvoltă mai bine, se intăreşte, având aer, lumină şi căldură
mai multă şi nu expune la pagube; 3. Luptă contra secetei, deoarece prin acele pra-
şile repetate se opreşte desvoltarea buruenilor i se 'intrerup vasele capilare; 4. Con-
stitue mijlocul cel mai grabnic de a înmulţi seminţele selecţionate, 'intrucât recoltele
sunt cu mult mai abondente, iar cantitatea care se samănă, cu mult mai mică.
Vorbind de rentabilitatea acestui sistem, D-sa constată că este foarte avantajos. Un
hectar de grâu prăşit costă. circa 111 lei. Prăşit de două ori, va costâ 222 lei. La sur-
plusul acesta, de 222 lei de hectar, răspunde o economie de sămânţă, care preţueşte
circa 450 lei i un surplus de produc-ţie, care, comparativ, este cu mult mai mare.
Plantele care s'ar putea adaptâ acestui sistem, ar fi aproape toate cerealele; grâul,
orzul, ovăzul, şecara, etc.
486
DOBROGEA AGRICOLA
După cum se vede, se fac incercări de a evadâ din cercul strâmt al secetei. Nu
rămâne decât ca experienţele restrânse ale d-lui I. Spiridonescu să fie verificate in
cultura mare i mică, potrivit unor instrucţiuni care se vor scrie şi răspândi cu pro-
fuziune de către personalul administrativ agricol i Camera de Agricultură. In ori-
care -ţară din lume, dacă s'ar publică atare experienţe, cu rezultate atât de salutare,
intr'o regiune specific agricolă, bântuită de secetă, toţi agricultorii, in massă, ar pu.-
ne-o imediat in aplicare. Din nenorocire, noi suntem i refractari şi neincrezători.
Aşteptăm veşnic o indreptare, fără să ne dăm socoteala de unde ne-ar puteâ veni.
Deaceea, dacă ne uităm pe o tabelă reprezentând producţia agricolă a Dobro-

gei — şi in special a jud. Constanţa, vom rămâne surprinşi de fluctua-ţia rezultatelor,
atât in ceeace priveşte intinderile semănate, cât i recoltele produse. Un an rău aruncă
desnădejde i neincredere în sufletul agricultorilor, care se traduce cu o micşorare a
suprafeţei culturilor compromise.
Iată, de pildă, anul 1902, in care s'a insemân-ţat in jud. Constanţa 60089 ha. grâu.
Anul a fost secetos. Cantitatea obţinută n'a fost decât de 298.425 quintale. Imediat

în anul următor, suprafaţa cultivată cu grâu a scă.zut dela 60.089 ha. la 53.328 ha.
Anul 'insă a fost ceva mai bun i s'a produs cantitatea de 428.198 quintale. Aceasta
a contribuit ca în anul următor suprafaţa să se ridice cu 3.300 ha. a. m. d.
Această goană veşnică după noroc — hazard — ţine pe loc evoluţia agriculturii
şi inadaptabilitatea ei la condiţiunile 'in care se practică. Un an favorabil zdrobeşte
orice tendinţă de a schimbâ sistemul de cultură, sau modul de exploata-ţie pentru
câţiva ani, in nădejdea că, — poate, — totul se va schimbâ in bine. Anii insă trec,
agricultorii lucrează in pagubă şi economia naţională, — in genere, — se resimte de
această neadaptare la nouile condiţiuni de prolluctivitate.
Ceeace este mai curios, in toată chestia aceasta, este faptul că Dobrogea, in ge-
neral, este inzestrată cu plugari de frunte, cu agricultori incercaţi, energici şi
pricepu-ţi. Din acest punct de vedere, de multe decenii incoace, Dobrogea este
privită ca un fel de Americă sau Australie a României. Nu oricin.e a avut curajul
să treacă— Dunărea spre a face agricultură intinsă. Dar cine s'a incumetat, inseamnă
că a fost om, inseamnă că a plecat din -ţară inarmat cu atâta energie i devotament
fa-ţă de această indeletnicire, incât nimic nu 1-ar fi putut impiedică dela aceasta. Dar
dacă la toate aceste virtu-ţi şi sacrificii s'ar fi adăugat i acea doză de adaptabilitate
la condi-ţiunile de climă şi sol, rupând-o cu rutina i vechile sisteme de a plugărl, cu
siguran-ţă că starea plugăriei dobrogene ar fi fost astăzi infinit superioară.
Totuş, nu se poate spune că ea n'a crescut.
2. ELEMENTE STATISTICE
Chiar ţinând socoteală de cele expuse mai sus, incontestabil că agricultura do-
brogeană a făcut vădite progrese. Nimic n'ar puteă să ne infăţişeze mai sincer şi mai
clar acest fapt decât tabelele statistice pe un period de 34 ani, de când în adevăr
posedăm aceste cifre cu regularitate şi precizie statistică.
Progresele realizate in acest interval de timp se pot concretiză:
a) In sporirea suprafeţelor cultivate faţă de cele necultivate si necultivabile;
487
DOBROGEA AGRICOLĂ.
b) In sporirea cantitativă a producţiei în genere, cât şi pe unitatea de măsură.

c) In imbunătăţirea calitativă a produselor, atât in ceeace priveşte acurateţa
cât şi greutatea hectolitrică;
d) In imbunătăţirea terenurilor de cultură, care în prezent se pretează în chip
deosebit la toate lucrările culturale, atât cu forţă manuală animală, cât şi mecanică ;
e) In succesul luptei •pe care 1-a avut şi continuă să-1 aibă agricultura dobro-
geană contra tuturor inamicilor şi vegetali ai plantelor cultivate;
f) In sporirea suprafeţelor plantelor alimentare şi industriale, ceeace conduce
la o schimbare a sistemului de exploatare în viitor ;
Tabloul No. J.
Fâneţe Diverse Totalul

Culturi Totalul clădiri, dru-
Terenuri arbores- suprafe-
naturale Păduri muri, te- suprafe-
arabile cente şi ţelor renuri ne-
SPECIFICĂRI şi păşuni arbuşti cultivabile ţelor
productive
Hct. • Hct. Hct. Hct. Hct. Hct. Hct.

ANUL 1927 JUDEŢUL CONSTANŢA
SUPRAFEŢE 397.759 55.703 2427 455.889 25.670 202.861 684.420
Propor. ° faţă de Jud. 581.1
» ° o » de ţară 1.34
Media 1911-915 429.385 2204 431.589 691.000
minus sau plus faţă de
suprafeţele cultivate - 24.300
ANUL 1927 JUDEŢUL TULCEA
SUPRAFEŢE 240.191 54.687 6707 . 301.585 106.720 431.555 839.860
Propor, ° o faţă de Jud. 285°
>> 0 o » de ţară 0,81
Media 1911-915 187.776 3281 •«1,91.057 862.600
suprafeţele cultivate -110.529
ANUL 1927 JUDEŢUL DUROSTOR

SUPRAFEŢE 169.477 4,4.358 3945 217.781 89.306 48.913 356.000
Propor. ° faţă de Jud. 476°
» ° o » de ţară 0,57
Media 1911-915 95.694 0.750 96.444 250.000
suprafeţele cultivate -121.337
ANUL 1927 JUDEŢUL CALIACRA

SUPRAFEŢE 294-646 59.607 577 354.830 32.088 4982 391.900
Propor. faţă de Jud. 7 518
» ° o » de ţară 0,9°
Media 1911-915 204.876 722 205.598 522.500
minus sau plus faţă de - 149.232
suprafeţele cultivate
Total Dobrogea 1927 1330086
>> >> 1915-915 924.688
Diferenţă în minus . . . 406,398
488
DOBROGEA AGRICOLĂ
g) In fine, în felul de alcătuire a gospodăriilor, a sistemelor de exploatare şi a

comercializării producţiei agricole.
Pentru evidenţiarea celor de mai sus, vom da o serie de tablouri statistice
privitoare, atât la suprafeţele cultivabile, cât şi la suprafeţele culturii celor mai
principale plante: grâu, porumb, orz, ovăz, secară şi mei, tablouri con-ţinând medii
pe câte cinci ani i pe judeţe.
Iată s. ex. tabloul creşterii terenurilor cultivabile pe 1927 în comparaţie cu
periodul 1911-1915 şi cu anul 1885.
Din cercetarea cifrelor de mai sus, rezultă că suprafaţa cultivabilă a Dobrogei,

îneepând cu anul 1911-1915 până la 1927, a mers crescând, ceeace denotă o evolu-
ţie progresivă şi constantă.
Mai evident apare acest lucru din mediile pe câte cinci ani, făcute pe jude-ţe
pe intreaga provincie, de unde se vede, în chip neindoios, că suprafa-ţa culturilor a
crescut intr'o proporţie neobişnuită faţă de a păşunelor şi fâneţelor.
Faptul îşi are explicaţia lui. Neexistând o lege a islazurilor comunale, — decât

acea făurită după răscoalele dela 1907 — care crează, fără sanc-ţiuni, o suprafaţă
aproape neinsemnată de asemenea islazuri, nimeni nu se simţiă obligat a lăsă pentru
hrana vitelor suprafa-ţa de care era nevoie. Abiâ după această dată, prin crearea
forţată a islazurilor comunale, vedem că suprafa-ţa acestora a crescut, pentru a ajunge
în 1927 la 110.390 ha. ceeace, faţă de 9782 ha. cât erâ în 1894, sau de 9639 ha. cât erâ
în 1904, sau de 5685 ha. cât erâ în 1914, înseamnă o distanţă, care nu sufere nici o
compara-ţie.
Dacă ne referim la cifrele statistice ale d-lui Leonida Colescu din lucrarea «Pro-
gresele Dobrogei», 1906, complectate cu datele statisticelor ulterioare, vedem că
situaţia creşterii suprafeţei cultivabile a Dobrogei Vechi, dela 1885 şi până în
prezent, apare i mai elocventă:
La 1885 erau 241.597 ha. La 1910 erau 622.723 ha.

» 1890 » 397.053 » » 19151) » 593.882 »
» 1895 » 402.135 » » 1924 >> 694.882 »
» 1900 » 499.827 » » 1927 » 757.474 >>
» 1905 » 608.492 »
Afară de cifra anului 1915, care marchează un mic regres,— desigur datorit răs-
boiului mondial, care se deschisese din vara anului 1914, incolo progresia este ascen-
dentă, iar suprafa-ţa cultivabilă a crescut dela 1885 până la 1927, — adică în decurs
de 42 de ani, cu 313%.
Această creştere atât de vertiginoasă probează până, la evidenţă, cât capital
şi câtă grijă s'a plasat în provincia de peste Dunăre, în decursul celor 50 de ani dela
anexare.
Pentru a se urmări şi mai deaproape această ascensiune a agriculturii dobrogene,
e bine să se vadă, pe specii de plante, atât suprafeţele insămânţate cât i producţia
rezultată, cel puţin la plan.tele principale. Pentru aceasta am intocmit alăturatele
l) Pentru anul 1920 lipsesc datele. Le luăm pe cele ale primului an statistic după r'asboiu.
489
DOBROGEA AGRICOLĂ.
două tablouri de medii cincianale, incepănd cu 1894 până la 1927, cu întreruperea

anilor de răsboiu şi ocupaţia inamică şi a celor în cari nu s'au putut obţine date
statistice. (Tabloul No. 2 şi 3).
JUDEŢUL CONSTANŢA
Tabloul No. 2
Grăul Porumbul Orzul
Media pe 5 ani Media pe 5 ani Media pe 5 ani
Anii
Suprafaţa Producţia Suprafaţa Producţia Suprafaţa Producţia
Hect. Quint. Hect. Quint. Hect. Quint.
1894-1900 47.278 239.352 39.183 247.225 134.601 616.931

1901-1905 42.486 452.988 56.295 358.998 136.548 1.126.164
1906-1910 62.005 544.432 59.062 573.413 145.286 1.078.489
1911-1915 92.024 849.927 59.658 576.540 144.817 1.318.517
1920-1927 46.345 286.455 79.543 617.830 159.373 865.032
0 văzul Secara Meiul

Anii
Hect. Quint. Hect. Quint. Hect- Quint.
1894-1900 32.991 130.871 8.786 35.289 34.508 175.477

1901--1905 62.361 520.512 2.697 26.011 26.511 122.774
1906-1910 96.023 740.674 6.363 41.222 16.404 82.742
1911-1915 82.826 634.329 3.282 21.410 7.657 54.064
1920-1927 62.595 398.339 2.084 13.902 8.276 38.633
JUDEŢUL TULCEA
Tabloul No. 3
Grăul Porumbul Orzul
Anii
1894-1900 42.273 202.305 20.221 193.538 68.341 298.739

1901-1905 47.536 118.441 25.267 142.323 60.664 387.666
1906-1910 32.251 378.972 29.853 226.566 59.731 370.182
1911-1915 27.653 167.466 33.775 309.902 66.608 537.873
1920-1927 29.738 132.631 50.910 410.912 97.269 577.022
Ovăzul Secara Meiul

Anii
1894-1900 10.266 47.433 7.736 29.206 6.282 18.310

1901--1905 12.699 70.999 17.722 128.110 4.543 23.681
1906-1910 15.944 96.836 31.407 169.180 4.247 21.494
1911-1915 18.231 107.456 14.729 97.073 2.452 15.231
1920-1927 16.160 164.852 2.227 10.701 3.703 15.063
490
DOBROGEA AGRICOLĂ
In afară de ceeace ne-am propus să dovedim, adică creşterea suprafeţelor cul-

tivabile, mai rezultă din cifrele acestor tablouri şi alte constatări, care vor puteâ aveâ
o repercusiune practică asupra felului de a plugări în Dobrogea, privitor la speciile
de plante care reuşesc mai bine şi cărora trebuie să li se dea o importanţă şi mai mare
pe viitor.
Aşâ, vedem că media pe cinci ani: 1895-1900 a suprafeţii culturii grâului, in
judeţul Constanţa, a fost de 47.378 ha., pentru ca în perioada 1911-1915 să ajungă.
la 92.927 ha. adică aproape să se dubleze — 195% — ceeace inseamnă că în acest
judeţ, cultura acestei plante s'a bucurat de o importanţă deosebită.

Fig. 143. Ferma Hamamgia. Cultura paioaselor prăşite.
Faptul rezultă şi din creşterea cu mult mai mare a producţiei. Pe, când media
acesteia in perioada 1894 —1900 a fost de 239.353 quintale, în cea dela 1911 —
1915 a fost de 849.927 quintale, adică cu circa 360%, ceeace inseamnă un progres real.
După răsboiu, insă, în perioada 1920-1927, cu lipsa din statistici a anilor 1921,
1922 şi 1923, atât suprafaţa cât i producţia au scăzut. Nu-i nevoie să vorbim
aici de criza care s'a inregistrat după răsboiu, în ceeace priveşte cultura acestei
plante.
Pe deoparte lipsa de să.mânţă şi de inventar,— cultura grâului fiind cea mai
pretenţioasă, ca lucrări agricole iar pe de alta taxele prohibitive care se pusese
pentru stânjenirea comerţului liber de grâu la export, au contribuit, de sigur, odată
cu aplicarea reformei agrare, la micşorarea suprafeţei cultivate cu această plantă.
491
DOBROGEA AGRICOLĂ.
In jud. Tulcea — unde proprietatea mică a predominat intotdeauna — cultura

acestei plante nu s'a bucurat de o atenţie aparte. Orzul insă a format, incă dela 1894,
planta de bază din punctul de vedere al producţiei şi rentabilită-ţii. In adevăr, dela
68.341 ha. şi 298.739 quintale cât reprezintă mijlocia anilor 1894-1900, până la
97.269 ha. şi 577.022 quintale cât s'a cultivat şi cât a produs orzul în perioada 1920-
1927, este o bună distanţă. Mai ales producţia a crescut intr'o proporţie cu mult mai
mare faţă cu suprafaţa, procentul celei dintâiu fiind de 190% fa-ţă de 142%.

Fig. 144. Q Moară de apă in jud. Durostor. «Fotoglob-Constanţa».
Dar orzul se cultivă pe suprafeţe foarte intinse şi în judeţul Constanţa, bleă dela
1894 şi a continuat şi după răsboiu a se cultivă intr'o măsură progresivă. Orzul este
o plantă prin excelenţă de stepă. Bucurându-se de o vegeta-ţie scurtă, având şi un
mic coeficient de rezistenţă la secetă, el reuşeşte mult mai bine şi mai sigur decât
celelalte păioase, dând cantită-ţi apreciabile. Aşă, de unde in perioada 1894-1900
s'au cultivat 134.601 ha., dând o producţie de 616.931 quintale,in ciclul 1911-1915
s'au cultivat 144.817 ha., dând o produc-ţie de 1.318.517 quintale. Rezultă că, pe
când suprafa-ţa n'a crescut decât cu 108%, dimpotrivă producţia a crescut cu 214%,
fapt care n.0 poate fi tradus altfel, decât prin superioritatea felului de a se cultivă, cu
tot ceeace se leagă de acest factor. Este adevărat că media — ad-hoc — de după
răsboiu, constată o diminuare in ceeace priveşte producţia, dar faptul işi găseşte
explicaţia in aceleaşi cauze menţionate la grâu.
Porumbul singur s'a bucurat de o creştere progresivă la ambele judeţe, atât in
ceeace priveşte suprafeţele, cât şi producţia. Dela 20.221 ha. şi 193.538 quintale cât
erâ semănat în judeţul Tulcea in ciclul 1894-1900, a crescut la 50.910 ha. şi 490.912
492
DOBROGEA AGRICOLĂ
quintale în perioada 1920-1927, ceeace inseamnă 252% pentru suprafaţă şi 254%

pentru producţie.
In jud. Constanţa, dela 39.183 ha. a ajuns la 79.543 ha. şi dela 247.225 quintale
la 617.830 quintale, in aceleaşi perioade de ani. Proporţia aici este de 203% la intin-
dere şi de 250 % faţă de produc-ţie. Creşterea suprafeţei porumbului a răspun.s nece-
sităţii hrană pe măsura sporirii populaţiei. Creşterea producţiei însă trebuie pusă
pe socoteala îmbunătăţirii culturii 1n ambele judeţe.
Cultura ovăzului in jud. Tulcea a urmat deasemenea o linie ascendentă, supra-
faţa sporind cu 160% iar producţia cu 350% in aceeaş perioadă de ani: 1894-1927.
Fiind o plantă cu rezultate variate şi cu un debuşeu nu indestul de bine fixat, ovăzul
nu s'a putut bucurâ de o ospitalitate prea mare in ţarina tulceană. Dimpotrivă, in
jud. Constanţa cultura lui a crescut dela 32.991 ha. 1n 1894-1900 la 62.595 ha. 1n
1920-1927 şi dela 130.871 quintale, la 398.339 quintale, ceeace înseamnă că, pe când
suprafaţa aproape s'a dublat, producţia s'a triplat, suind aceeaş scară progresivă,
care este comună intregei agriculturi dobrogene.

Singura cereală care a variat foarte mult 1n asolamentul dobrogean, degresând,
este secara. Atât în judeţul Tulcea cât şi în jud. Constanţa a avut cote aşâ de dife-
rite, incât nici nu se poate stabili căror cauze se datoresc aceste diferenţe.
Meiul nefiind o cereală de export, s'a cultivat exclusiv pentru acoperirea ne-
voilor interne. Deaceea suprafaţa lui a corespuns mai ales cu nevoile impuse de hrana
vitelor in perioada dela 1894 până. 1n preajma răsboiului. După crearea islazurilor,
această trebuin-ţă. fiind 1n parte satisfăcută, suprafaţa a diminuat dela 6.282 ha.
cât era 1n perioada 1894-1900 la 3703 ha. cât a fost 1n 1920 -1927; şi dela 34.508
ha. la 8276 ha. pentru aceiaşi ani in jud. Constanţa. Constatăm insă că, pe când
suprafaţa a diminuat in proporţie de 2001a cy,, 1.n jud. Tulcea i de 400 la% in jude-ţul
Constanţa, dimpotrivă, producţia la unitatea de măsură a crescut ne1ntrerupt până
la 1915.
CALIACRA
Tabloul No. 4
I II III
Fâneţe Alte
Cereale artificiale şi culturi şi Fâneţe Cultura
Teren
Anii cult. frg. ogoare arabil naturale arborilor
şi păşuni
Ha. Ha. Ha. Ha. Ha. Ha.
1914 183.387 12.005 10.413 205.805 765 835

1915 174.662 10.616 14.377 199.655 2.103 651
1920 144.279 - - - - -
1924 200.540 14.440 14.255 229.235 30.879 778
1925 237.260 9.612 64.934 311.806 43.128 577
1926 229.631 12.070 77.234 318.935 23.066 661
1927 226.212 12.259 56.175 294.646 59.607 577
493
DOBROGEA AGRICOLĂ
DUROSTOR
Tabloul No. 5
I II III
Fâneţe Alte
Cereale artificiale şi culturi şi Teren Fâneţe Cultura
Anii cult. frg. ogoare arabil naturale arborilor
şi păşuni
Ha. Ha. Ha. Ha. Ha. Ha.

1914 75.625 6.368 19.045 101.038 1.102 845

1915 65.250 4.012 18.158 87.420 388 702
1920 54.088 - - - - -
1924 90.508 6.840 22.311 119.659 23.157 360
1925 121.823 9.196 24.805 155.824 48.542 3.373
1926 114.846 23.205 17.534 155.585 14.357 7.650
1927 123.704 6.711 39.062 169.477 44.358 3.946

Dacă extindem cercetările noastre i asupra celor două judeţe din Dobrogea
Nouă, ne vom convinge că chiar in timpul acesta scurt, de când se găseşte alipită la
România, tot s'au realizat progrese simţitoare.
Aşâ bunăoară suprafaţa cultivabilă a sporit, pentru intreg Cadrilaterul, dela
310.390 ha. cât erâ in 1914 la 572.611 cât a fost in 1927. Repartizate pe jude-ţe şi
pe ani, suprafeţele cultivabile se prezintă după cum urmează din tabelele de mai sus.
In ceeace priveşte suprafeţele şi producţia fiecărei culturi in parte, constatăm:
JUD. DUROSTOR
Porumb 1914 suprafaţa 14.630 Ha. producţia 214.176 quintale

>> 1927 » 35.214 >> » 366.230 »
Grâu 1914 >> 46.527 >> >> 241.311 »
» 1927 » 42.416 » » 463.047 »
Orz 1914 * 7.933 » » 53.238 »
» 1927 >> 22.533 » » 296.970 »
Ovăz 1914 >> 1.586 » >> 7.558 »
» 1927 * 3.228 » » 28.946 »
Secară 1914 » 4.147 » » 24.552 »
» 1927 » 15.969 » >> 167.552 »
Meiu 1914 » 802 » » 15.790 »
» 1927 >> 4.280 >> >> 35.048 »
In jude-ţul Durostor: pe când suprafaţa culturii porumbului a crescut dela 14.630

ha. la 35.214 ha. în 13 ani, sau 240%, aceea a grâului a scăzut cu circa 4.000 ha. du-
blându-ş i recolta. Suprafaţa orzului reprezintă o creştere vertiginoasă. Dela 7933
ha. cât erâ in 1914 s'a ajuns la 22.533 ha., ceeace inseamnă 290% la suprafaţă. şi
560% la producţie. După cum se vede, orzul este planta de viitor a intregii Dobroge.
Cultura ovăzului se prezintă sub aceeaş anemică aparen.ţă, cu toate că producţia
a fost susţinută. 0 plantă care s'a bucurat de atenţia plugarilor Durostoreni, este
494
DOBROGEA AGRICOLĂ
secara, a cărei suprafaţă, dela 4147 ha. in 1914, cu 24.552 quintale, a crescut la 15.969
ha. şi 167.552 quintale în 1927, ceeace ne face să ne gândim dacă n'ar fi 'cazul să-i
acordăm şi in viitor aceeaş bunăvoinţă. Personal, am văzut lanuri foarte frumoase
de secară 1n mai multe localităţi, dar am văzut totodată suprafeţe 1ntinse de grâu,
amestecat 1ntr'o proporţie de 20-25°/0 cu secară. Aceasta, atât in Durostor cât
şi in Caliacra. Cultura meiului se face in mod sporadic.
Situaţia culturilor in JUD. CALIACRA se prezintă astfel:

Grâu 1914 suprafaţa 115.925 Ha. producţia 969.958 quintale

» 1927 » 108.376 » » 925.842 »
Porumb 1914 » 10.629 » » 129.476 >>
» 1927 » 24.850 » * 123.890 »
Orz 1914 » 41.840 * » 359.277 »
» 1927 » 67.216 » » 638.889 »
Ovăz 1914 » 12.924 » » 81.730 »

» 1927 ! 34.097 » » 214.044 *
Secară 1914 » 1.011 » » 6.737 »
» 1927 » 95 » » 785 »
Meiu 1914 » 1.059 » » 18.583 »
» 1927 » 2.499 » » 10.444 »
in judeţul Caliacra suprafaţa grâului oscilează, ca i producţia, dealtfel. Este

pur şi simplu o intâmplare faptul că producţia acestei plante, in ambii ani luaţi ca
unitate de cercetare, este submediocră. Pământul judeţului Caliacra i clima acestui
ţinut sunt cu mult mai prielnice culturii grâului decât se oglindeşte în aceste cifre.
Dacă ne uităm şi la rezultatele celorlalţi ani, vedem, de pildă, că. in 1915, la 105.879
ha. s'au produs 1.447.894 quintale, iar 1n 1925 numai la 82.659 ha. s'au produs 1.289.137
quintale.
Ambele judeţe erau considerate ca grânarul Bulgariei, cu toate că Statul nu făcea
nimic ca să excite producţia şi extinderea culturii.
Cultura porumbului 1nregistrează o simţitoare sporire a suprafeţei, care con-
trastează defavorabil cu producţia. Anul 1927 a fost detestabil pentru porumbul
din acest ţinut. Ceeace ne surprinde mai mult ca orice, este faptul variaţiei 'supra-
feţii la această plantă, prezintând diferenţe prea mari dela an la an. Aşâ, dela 10.629
ha. in 1914, ajunge la 34.390 ha. 1n 1925, după ce cu un an 1n armă, nu avusese
decât 10.825 ha.
Faţă de orz facem aceeaş constatare. Suprafaţa culturii lui a crescut dela 41.840
ha. cât erâ in 1914, la 67.214 ha., adică 1n proporţie 260 la % cât a fost 1n 1927, iar
producţia, dela 359.277 quint., la 638.889 quintale, sau în proporţie de 180 la %.
Personal am cutreerat o bună parte din acest ţinut. Am constatat că in adevăr
cultura grâului şi orzului, intr'o măsură oarecare şi a ovăzului, pot reuşi in condiţii
excepţionale.
Podişurile dinspre Nord şi Nord-Est ale judeţului, cu văile şi coastele puţin aple-
cate, având un pământ argilo-nisipos, permeabil şi afânat, bogat 1n humus, oferă cele
mai bune condiţiuni pentru o bună cultură de păioase. De aceea ne miră faptul, că
secara nu se cultivă decât pe suprafeţe neffisemnate.
495
DOBROGEA AGRICOLĂ.

Fig. 145. Treeratul cerealelor in Pazarlia, jud. Constanţa. «Fotoglob-Constanfa».
Fig. 146. Ferma Hamangia. Via şi Moara.
496 •
DOBROGEA AGRICOLĂ
Am văzut câteva parcele de secară de o frumuseţe remarcabilă.
Dacă dela aceste culturi principale trecem la grupuri de plante, care nu se cultivă
decât pentru necesită-ţile interne, dar care şi ele şi-au sporit suprafa-ţa şi cuan-
tumul producţiei, atunci ne vom da seama că progresele realizate de această pro-
vincie sub raportul agriculturii, de când se găseşte sub oblăduirea român.ească, sunt
de natură să imbărbăteze i entuziasmeze popula-ţia dobrogeană către un -ţel şi

mai inalt.
In adevăr, de unde la 1915 suprafaţa plantelor alimen.tare - boh, fasole, linte,
mazăre, năut, ceapă, cartofi, varză, pepeni, dovlecei, etc. - erâ de 45.430 ha. cu o
produc-ţie de 385. 073 quintale, la 1927, deşi suprafa-ţa n'a crescut decât cu 161 ha., în
sehimb producţia s'a ridicat dela can.titatea de mai sus, la 1.282.919 quintale, ceeace
reprezintă un coeficient de 333 la °A;

Cultura plantelor industriale a urmat un drum mult mai ascen.dent. Dela 15.196
ha., cu o producţie totală de 73.312 quintale cât erâ în 1915, a crescut la 39.792 ha.
Tabloul No. 7
1915 1927
Culturi alimentare
Hectare 1 Quintale Hectare Quintale
Bob - 138 2.449

Fasole 38.178 236.490 32.340 163.836
Linte 99 700 362 1.888
Mazăre 235 2.400 94 244
Năut 59 337
Ceapâ 291 18.663 918 43.139
Cartofi 881 58.662 2.304 165.090
Varză 241 58.140 551 135.678
Pepeni 4.886 180.815 6.851 812.381
Dovleci 264 11.300 159 11.064
Alte legume 355 17.903 1.805 46.813
Totalul plantelor alimentare 45.430 385.073 45.591 1.282.919
• Culturi industriale Hectare Quintale Hectare Quintale
Cănepă 28 120 339 534
In 2.023 11.931 10.431 42.309
Rapiţă 11.302 52.711 22.434 86.785
Mac 19 111
Floarea Soarelui 16 146 325 1.845
Sfeclă de zahăr. - - 2.281 287.275
Tutun . . . . . . . 1.827 8.104 3.896 16.988
Alte plante 67 1.190
Totalul plantelor industriale 15.196 73.312 39.792 437.017
Total general 60.626 458.385 85.383 1.719.936
497
32 Dobrogea
DOBROGEA AGRICOLA,
o producţie de 437.017 quintale, ceace reprezintă o proporţie de 260%, la supraa

faţă şi de 596%, la producţie.
Dacă din punctul de vedere al sporului pe care 1-au urmat suprafaţa culturilor
şi cantitatea recoltelor nu mai rămâne nici o 'indoeală, — acest fapt apărând foarte
elocvent din 'inşiruirea cifrelor,— să aruncăm acum o privire retrospectivă şi asupra
1mbunătăţirii calitative a acestor recolte. Faptul acesta nu este uşor de determinat,
Intrucât calitatea unui produs agricol nu reiese numai din greutatea hectolitrică
sau din curăţenia şi puritatea sa, ci i din anumite calităţi intrinsece: chimice sau
fizice, care aparţin fiecărei specii sau varietăţi în parte.

Greutatea hectolitrică nu urmează o scară progresivă, constantă, — nici core-
lativă, — deoarece această greutate este strâns legată de elementele componente,
care concură la confecţionarea ,recoltelor. Pământurile cele mai bune, adeseori, — în
anii de secetă,— sau după ivirea unor boale criptogamice, dau rezultate mediocre,
sau rele. Din potrivă, o cădere de ploi şi un timp potrivit pentru creşterea plantelor
cultivate produc o recoltă admirabilă. Sămânţa contribuie în primul rând la cali-

tatea recoltelor. Toate popoarele au priceput acest lucru şi au făcut sforţări enorme
ca să-şi amelioreze şi selecţioneze seminţele, în vederea unor recolte cât mai bune
şi cât mai sigure. Pregătirea pământului şi, dacă trebuie, 'ingrăşarea lui, ţin dease-
menea loc principal.
Sub raportul greutăţii hectolitrice, grânele dobrogene se cuprind intre 69-81
kgr. Cea mai mică medie hectolitrică a fost în judeţul Constanţa, 1ntre anii 1900 şi
1925 şi anume în anul 1914 cu 69-98 kgr. Cea mai mare medie, în acelaş period de ani,
a fost tot în judeţul Constanţa, în anul 1911, cu 79.1 kgr. După constatările — spo-
radice, dealtfel făcute de d-1 Dr. A. Zaharia, profesor de chimie agricolă la
Facultatea de ştiinţe din Bucureşti, în lucrarea sa: «Le Blt Roumain» pe un period
de 15 ani (1900 — 1914), se constată că media greutăţii hectolitrice, pe primii zece
ani, este, pentru jud. Constanţa de 74,06 kgr. iar pentru jud. Tulcea de 73,76 kgr.
Această medie pentru 15 ani,— adicăîntregul period de cercetări, este, pentru judeţul
Constanţa de 73,74 kgr., iar pentru jud. Tulcea de 73,79 kgr. După constatările d-sale,
făcute asupra unui limitat număr de probe suficiente dealtfel pentru a da in-
dicaţii şi a stabill oarecare norme,— rezultă că media cea mai mare, pe care au avut-o
grânelein jud. Constanţa, a fost de 79,60 în 1904, după care vine cea de 78,20 In 1907,
cea de 77,96 în 1905, cea mai mică fiind, — i după d-sa — ca şi după constatările
făcute de staţiunea agronomică, după care am luat seria cealaltă de medii, — de
69,98 în anul 1914. Pentru judeţul Tulcea, d-sa constată că media cea mai mare
a fost de 79,52 1n 1904, după care vine 77,33 1n 1908, minima fiind de 70,97. în acelaş
an, 1914.
Aşâ cum apare din mediile greutăţii hectolitrice, ar reieşi că judeţele dobrogene
nu produc un grâu de calitate tocmai superioară. Faptul nu este imperios exact. Atât
In judeţul Constanţa, cât şi Tulcea, se produc şi grâne de o greutate superioară. Aşâ,
1n 1909 d-1 P. Nicolau a produs grâu de 81,45 kgr. la HI. In 1910 d-1 S. Rădulescu
a avut un grâu de 81,90 kgr. la Hl. In 1911 d-1 I. Manca dela Tuzla a avut un grâu
de 80,60 kgr. la Hl. In jud. Tulcea nu sau inregistrat greutăţi atât de mari. Totuş
In 1910, d-1 C. Negru,la Meidanchioi, a avut un grâu de 79,20 kgr. la H1. Tot astfel
d-1 G. M. Sandac, în 1913, a avut grâu de 79,45 kgr. greutate hectolitrică. Menţionăm
498
DOBROGEA AC RICOLĂ

Fig. 147. Aleea dela intrarea fermei Bazargic.
Fig. 14,8. Ferma Hamangia, vedere generală.
499
32*
bOBROGEA AGRICOLA
că nu numai greutatea hectolitrică contribuie ca un grâu să fie bun. Iată ce zice

această privin-ţă d-1 prof. dr. A. Zaharia, in cartea citată, pagina V.: «Nous avons ete
conduits â introduire dans nos recherches ce coefficient pour le motif que sur le marche,
etranger, la valeur reelle du ble, depend, non seulement du poids â l'hectolitre, mais
aussi, de son contenu en matieres proteiques>>.
Pe aceste materii proteice d-1 prof. dr. Zaharia le-a insemnat cu litera K. Se con-
stată, din lucrarea d-sale, că grânele dobrogene -ţin mijlocul bogă-ţiei in coeficientul K.
Judeţul Constanţa are o medie, pe 15 ani, de 105,1 ijud. Tulcea de 105,4. De sigur,
sunt judeţe care au o medie superioară. De pildă : Iaşii, cu 109,9, Botoşanii, Fălciu
şi Covurluiu cu 108,4, Dorohoiu, cu 108 etc. Sunt insă foarte multe judeţe cu un coefi-
cient inferior celui al judeţului Constanţa i Tulcea.
Constatarea, că în adevăr agricultura dobrogeană a progresat necontenit sub ra-
portul cantităţii, o putem trage i din mediile statistice pe zece ani din perioada
1906-1910 şi 1911-1915, pentru principalele culturi. Acest fapt, se poate observă din
alăturata tabelă :

Tabloul No. 9
Judeţul Tulcea Judeţul Constanţa

Speeilicarea 1906-1910 1911-1915 1906-1910 1911-1915
Hectolitri Hectolitri Hectolitri Hectolitri
Grâu 5,1 9.11 10,8 12,2

Porumb . . . 10,6 13,6 13,3 14,0
Orz 10,7 13,3 12,9 15,2
ON; ă Z 12.8 14,3 16,9 18,4
3. CULTURILE UZITATE IN DOBROGEA
Dacă observăm harta culturilor agricole, a Dobrogei, nu vom puteâ face o re-
marcă deosebită. Aceleaşi specii i varietăţi de plante, care se cultivă în vechiul re-
gat, se cultivă i în Dobrogea. Nici chiar felul de cultură nu diferă decât pe alocuri.
Primul loc în ţarina dobrogeană îl ocupă orzul, cu 340.781 Ha. din care 18.670 Ha.,
orz de toamnă şi 322.111 Ha., de primăvară. După cum am mai amintit, orzul este o cul-
tură care se pretează, mai mult ca oricare alta, la clima şi terenurile Dobrogei. In
special orzul de primăvară reuşeşte pretutindeni. Se cultivă, de obiceiu, orz comun
orzoaică in 4 şi 6 rânduri, care se vinde pentru fabricaţia berei. Al doilea loc, ca
suprafaţă, în agricultura dobrogeană, îl deţine grâul, cu 226.997 Ha., din care
193.013 grâu de toamnă şi 33.984 Ha. grâu de primăvară. Peste tot se cultivă grâul
comun, grâul de Banat i cel bălan. Dintre grânele de primăvară, se cultivă varie-
tatea Ulca, mai ales in jud. Constanţa. Arnăutul se cultivă deasemenea, pe o scară
destul de întinsă, dând recolte destul de bune. Adeseori, are o greutate hectolitrică
superioară grâului de toamnă.
500
DOBROGEA AGRICOLĂ
lată, după cartea d-lui prof. dr. A. Zaharia (op. cit.), câteva medii de greutate
hectolitrică ale acestui grâu:
Tabloul No. 10
Anii Jud. Constanţa Jud. Tuleea
1909 79,90 kgr. 76,65 kgr.

1910 — 77,62 »
1911 74,35 » 75,90 »
1912 78,05 » 77,17 »
1913 75,05 » 75,05 »
1914 74,47 > 74,40 »

Tot după constatările d-sale, grâul cu media cea mai superioară se produce în
regiunea Constanţa: 75,59, -- pe zece ani, — după care vine regiunea Mangalia cu
74,86 ; Megidia cu 73,42 etc.
Coloniştii Macedoneni au introdus o varietate de grâu sticlos (Triticum durum),
foarte productiv şi rezistent la secetă, numit Cochino (ceeace inseamnă roş). Are de-
savantajul că este atacat de rugină.
Al treilea loc în agricultura dobrogeană îl ocupă porambul cu o suprafaţă de
219.493 ha. Mai peste tot se cultivă porumbul: «clinte de cal», cincantin, precum i cor-
citurile dintre aceste două soiuri. Cultura porumbului nu se face în chip deosebit
în Dobrogea i nici pe aceeaş seară ca în Vechiul Regat. Creşterea acestei culturi a mers
progresând, între altele i pe măsura populării Dobrogei cu elemente româneşti. Astfel,
dela 18.439 ha., cât se cultivă în jud. Constanţa în 1894 şi până la 93.204 ha. cât
s'a cultivat în 1927, este o diferen-ţă. de 500 la sută. Modul cum se cultivă, este ace-
laş ca i în Vechiul Regat. Numai în sudul Dobrogei populaţia îl copilează, adică îi
taie vârful de deasupra ştiuleţilor, grăbindui coacerea. Acest procedeu 1-am mai vă-
zut şi în nordul Italiei, şi-1 credem foarte eficace pentru scopul propus.
Ovăzu/ ocupă 96.480 ha. în toată. Dobrogea. Suprafaţa cea mai mare o are jud.
Constanţa. Deşi contează ca plantă de export, ovăzul are o bursă foarte schimbă-
cioasă şi el însuş este foarte sensibil la efectele climei şi boalelor criptogamice. -Nru se
cultivă varietăţi alese i nici vre-o atenţie deosebită nu i se dă.
Infine, secara incheie seria cerealelor de export, deşi în Dobrogea nu se cultivă
decât 19.845 ha. dintre care 19.803 ha. de toamnă i numai 42 ha. de primăvară.
In general se seamănă secara comună, afară de judeţul Constanţa, unde se seamănă
secara Sf. Elena. 0 bună parte din terenurile dobrogene şi mai ales acele nisipo-ar-
giloase din Dobrogea Nouă s'ar pretâ foarte mult la cultura acestei plante.
Dintre celelalte specii, puţine ies din comun, prin soiul pe care-1 reprezintă.
Aşâ, bunăoară, se cultivă fasolea oloagă, rapiţa Coltza şi Naveta, lintea mică şi de
Braşov, cartofi chifle, roşi şi gălbui, in de Riga şi comun, sfeclă de nutreţ Eckendorf
sfeclă de zahăr Vilmorin.
Acestea ar fi, în linii generale, culturile şi varietăţile de plante cele mai principale.
501
DOBROGEA AGRICOLĂ
4. EXPLOATAŢIILE AGRICOLE EXISTENTE
Nu se poate spune cu precizie, care sunt 'in prezent sistemele de exploatare apli-
cate in agricultura dobrogeană. In linii generale, sistemul cel mai uzitat este tot cel
cereal:bi-şi trienal, cu sau fără ogor sterp. De asolamente propriu zise nu poate fi vorba.
Disproporţia intinderii semănăturilor, care ar trebui să formeze cele trei sau patru
laturi ale unui asolament constant şi continuu, nu o permite. Este destul să se vadă
aceasta din felul şi câtimea culturilor. La o suprafaţă de circa 250.000 ha. de prăşi-
toare, răspund peste 700.000 ha. de păioase şi abiâ 45.591 ha. leguminoase i ali-
mentare şi 85.383 ha. plante industriale, textile i oleaginoase, sau, in total,
130.974 Hct.
Dacă nu-i posibil să se ajungă la aplicarea unui asolament raţional, aşâ după
cum îl cere ştiinţa economiei rurale, totuş, o rota-ţie cu totul imperfectă se face. Au
trecut timpurile când se semăna grâu după grâu, orz după orz, sau chiar porumb
după porumb. In prezent păioasele iau locul prăşitoarelor, iar acestea pe ale semănă-

turilor de primăvară. Intre aceste trei câmpuri se invârstează, atât plantele legumi-
noase şi alimentare cât şi cele in.dustriale şi oleaginoase. Această invârstare, din ce
în ce mai insistentă şi mai acaparatoare, este cel mai bun indiciu al trecerii agricul-
turii dobrogene dela sistemul cereal la cel altern, caracterizat tocmai prin această
invrâstare dintre păioase şi prăşitoare.
Odată cu tendinţa aceasta, de a se ajunge la un asolament Norfolk, se observă
şi o sistematizare şi raţionalizare din ce in ce mai accentuată a plugăriei acestei pro-
vincii, prin introducerea, intr'o măsură aproape neobişnuită a maşinismului i in spe-
cial a autotractoarelor. Regiuni intregi au fost supuse ac-ţiunii aratorii a forţei me-
canice care, spre deosebire de puterea animală, inceată şi mărginită, a răscolit -terenul
la o adâncime cu mult mai mare, sporind in chip vizibil cantitatea şi calitatea recol-
telor. De unde inainte de răsboiu, nu se găseau decât câteva autopluguri, introduse
mai mult pentru experienţă, in prezent Dobrogea este investită cu un număr mare
de auto-pluguri şi auto-tractoare. In deosebi in jud. Constanţa şi Caliacra numărul
lor creşte în fiecare an, intr'o progresiune foarte mare. şi tot astfel şi al celorlalte
maşini. Aşâ, in jud. Constanţa se găseau 'in momentul culegerii datelor noastre 135
tractoare de diferite sisteme. La acest număr de auto-tractoare răspunde un număr
insemnat de semănătoare, secerătoare, maşini de treerat, in afară de pluguri, grape,
tăvăluge, vânturători şi trioare, etc., etc. In. judeţul Caliacra numărul autotrac-
toarelor în prezent este de peste 450, aparţinând în deosebi coloniştilor. Apoi se
mai găsesc 560 secerători simple, 70 cu aparat de legat, 650 semănători in rânduri,
160 batoze, un număr apreciabil de trioare şi vânturători şi tot celălalt inventar
agricol. In jud Durostor numărul maşinelor e mai mic ca in judeţul Caliacra.
Totuşi se găs'ese şi aici: 60 autotractoare; 160 secerători simple ; 20 secerători cu
artai=at de legat; 250 semănători; 60 batoze, etc.
Deşi pământul Dobrogei este ineă destul de bogat in materii fertilizante, totuş
în apropierea satelor, — unde a fost mai uzat — sau pe coaste, se simte nevoie de
ingrăşăminte. De sigur, deocamdată, de cele naturale: de băligar sau gunoiu de vite.
Din n.enorocire insă, aproape pre.tutindeni in. Dobrogea gunoi-ul se intrebuinţează
•
aşâ fteze46, cvl'e svOte îa înăIzituI aseldr şi la hu'Cătărie, "in
502
DOBROGEA AGRICOLĂ
1 Smântânitoare 2.000 puţin uzate

2 Trăsuri 60.000 )> »
1 Automobil 150.000 » »
8 Maşini secerat şi legat 200.000 » »
6 Greble de cai 12.000 » »
60 Furci de fier 2.400 » »
20 Lopeţi de lemn 600 » »
150 Sape 2.000 » »
4 Baniţe 200 » »
1.500 » »
30 Coase
Pentru cultivarea celor 1.400 ha., d-1 Popea cheltueşte anual circa: 4.000.000 lei, din cari numai
sămânţa 'costă circa 700.000 lei; transportul circa 400.000 lei; muncile costă i ele 700.000 lei, iar
cheltuelile de administraţie circa 1.800.000 lei.
Muncitorul cu ziva se plăteşte 60-100 lei pe zi.
Hectarul de arat i semănat costă circa 600 lei.
D-1 Popea cultivă: rapiţă, grâu, orz, ovăz, in, porumb, fasole, meiu, dughie, lucernă. Producţia la
hectar, anul acesta, a fost puţin satisfăcătoare.

Coeficientul de rentabilitate este de aproximativ Ţine contabilitate in partidă dublă. După
cum se vede, intrebuinţează maşini i vite in număr suficient. Ingraşă pământul cu tot bălegarul produs
in fermă, dar ingrăşăminte chimice nu cumpără. Producţia anului trecut a vândut-o cu 75.000 lei vag.
de grâu; 58.000 lei vagonul de orz; 60.000 lei vagonul de ovăz; 52.000 lei vag. de porumb; 90.000 lei
vag. de rapiţă; 120.000 lei vag. de in.
In anul 1928 cerealele au fost depuse la magazii şi silozuri.
Caracteristica culturii mijlocii este: participarea 'intr'o măsură oarecare a

braţelor şi inventraului străin alături de al proprietarului gospodăriei. Cultivă ceva mai
ingrijit pământul, face recurs la maşini proprii sau in colectivitate, se instrueşte, ţine
mai multă ordine, îi comercializează direct produsele, locueşte o casă mai ingrijită,
se hrăneşte i se 'imbracă mai bine. In general, are un nivel cultural superior.
TIP DE EXPLOATARE MIJLOCIE DIN VECHEA DOBROGE
Gospodăria săteanului Adam Ghetz, 49 ani, na-ţionalitate germană, supus ro-

măn, com. Techirghiol, jud. Constanţa.
Familia lui se compune din soţie şi patru copii.

Are casă in stil românesc, compusă din două camere şi una sală, invelită cu ţiglă, un grajd pentru
cai i un grajd pentru vaci. Are i un pătul mic pentru porumb. In total are imobile de 297.000 lei.
UNELTE AGRICOLE:
Un plug cu două brazde, puţin uzat L»ei

215.5070
Una maşină de secerat cu aparat de legat ........
Un cultivator (darmue) 3.000 »
Una boroană 1.000
Una grapă 700 »
Sease. sape . . . ....... . 810 »
Una maşină de bătut porumb 5.000 »
505-
DOBROG EA AGRICOLĂ.
V I T E:
4 Epe de rasă dobrogeană, în valoare de 16.000 lei

2 Noateni în valoare de 5.000
3 Vaci de rasă locală 10.500
1 junc de rasă locală 3.000
3 scroafe de rasă locală 6.000 »
1 porc de rasă locală 3.000
Posedă i un număr de 30 păsări 1.800
Islazul este in codevălmăşie cu toţi locuitorii satului. După ridicarea recoltei, işi paşte vitele pe
mirişte. Semănăturile pe care le-a făcut in 1927, au fost :
3 hectare grâu; 25 hectare orz; 3 hectarc ovăz; 3 hectare porumb; 3 hectare rapiţă; 3 hectare
dughie. Total 40 hectare.

Pentru uzul casei sale, hrana vitelor şi pentru sămânţă, are nevoie de circa 800 kgr. ovăz, 5.000
kgr. orz, 3.000 kgr. grâu, 1.000 kgr. porumb. Restul productelor rămân pentru a plăti dările către Stat
şi a-şi cumpără cele strict necesare familiei sale, gospodăriei şi preinoirei sculelor de muncă.
Vânzarea produselor o face treptat, la oborul de cereale din Constanţa, dacă nu direct consătenilor,
pentru sămânţă.
Educaţia copiilor este slabă, mărginindu-se numai la rutina părintească, cu scopul ca, la rândul
lor, să ajungă şi ei gospodari. (Cazul constitue o excepţie).
Caracteristica culturii mici constă în faptul că agricultorul, cu familia şi cu vi-

tele sale, işi cultivă singur pământul, fără a mai face recurs la bra-ţe şi forţe străine.
Nu face uz de maşini decât în colectivitate. Deasemenea procurarea şi vânzarea
produselor o face tot in comun.
TIP DE EXPLOATARE MICĂ DIN VECHEA DOBROGE
Gospodăria sâteanului Otho Klain, de 31 ani, de origină germană, supus român,

in com. Techirghiol, jud. Constanţa.
Cultivă anual 21/2-3 ha.

Familia se compune din soţie şi o singură copilă de 2 ani. Posedă o casă mică cu două camere şi
un grajd mic de 4 vite.
Unelte agricole nu posedă, se imprumută dela rude şi vecini.
Are două sape in valoare de 60 lei.
Posedă următoarele vite:
1 cal 1n valoare de 2.500 lei; 1 vacă în valoare de 3.000 lei. Foloseşte islazul in codevălmăşie cu
ceilalţi săteui din comună.
Pentru uzul casei face următoarele semă.nături: 11/2 hectare orz şi 1 hectar porumb.
Dela copil, fiind mic, nu poate aveă nici un sprijin, iar din cereale vinde atât, cât să poată plăti
dările la Stat şi să-şi facă câte ceva prin casă. Mai munceşte cu ziva pe la sătenii mai cuprinşi.
Iată acum in ce constă si activul uuor exploataţii agricole mari,

din Noua Ddhroge.
506
DOBROGEA AGRICOLĂ.
lipsă de combustibil. Atât timp cât va durâ acest obiceiu,— izvorât dealtfel dintr'o
necesitate imperioasă,— ingrăşarea pământului va fi iluzorie.
Cultura in dijmă se practică din ce in ce mai puţin, in total 10% din intreaga
suprafaţă a Dobrogei, păstrându-se toate prescripţiile legii invoelilor agricole. Dijma
obişnuită este de 1/1, 1/3 şi 2/5 din care, proprietarul ia o parte din două sau trei,
sau două păiţi din cinci. In jud. Caliacra, coloniştii macedoneni, cei veniţi târziu
mai ales, şi-au dat pământal in dijmă.
Din cele expuse mai sus se poate vedeâ că, dacă sistemele de exploatare în cu-
prinsul Dobrogei sunt intr'o stare de tranziţie, in schimb intensivitatea culturii merge
crescând. Intrebuinţarea unui număr cât mai numeros de vite şi de instrumente şi
maşini agricole sunt dovada cea mai deplină.
Dar pentru ca să se vadă în chip şi mai elocvent acest fapt, dăm mai jos cazul
câtorva exploatări agricole: mari, mijlocii şi mici, din Vechea şi din Noua Dobrogie,
din care să se poată culege elementele necesare cercetărilor economice.

TIP DE MARE EXPLOATARE DIN VECHEA DOBROGE
Gospodăria agricolă a d-lui I. Popea din com. Peştera, moşia Saidia şi Amzalia.
Suprafata moşiei este de 2.400 ha. din care nu se cultivă decât 1.400 ha. având şi 4 ha. vie pe
rod. Restul serveşte ca păşune i ogoare sterpe.
Ca zestre, moşia are:

0 casă de locuit pretuită la 100.000 lei
4 grajduri de vite » » 400.000 »
2 » » oi » » 200.000 »
13 căşărie » >> 50.000 »
0 moară cu valturi » » 600.000 »
Un atelier de fierărie » » 200.000 »
INVENTAR VIU:
Cai 80 ă 3.000 lei bucata rasă Dobrogeană 240.000

Boi 84 >> 3.000 » » » Bucşani 252.000
Vaci . 75 » 2.500 » » » » 187 500
Cfi . . . 1.800 » 500 » s> » Spance 900.000
Porci . . 35 » 1.000 » » > Mangalita 35 000
Păsări . 300 » 15 * » » Variate 4 500
INVENTAR MORT:
4 Autotractoare 800.000 puţin uzate
2 Treerătoare de cereale 200.000
2 Treerătoare de porumb 100.000
6 Semănătoare 3.000
24 Pluguri 1.500 >>
16 Grape şi boroane 1.000
30 Care 8.000 >>
10 Rarite 1.000
50 Juguri şi tânjeli 200
6 Tăvăluguri 2.000 >>
503
DOBROGEA AGRICOIĂ

Fig. 149. Ferma Hamangia, vedere generală.
Fig. 150. Ferma Bazargie. Grajdurde,
504
DOBROGEA AGRICOLĂ.
TIP DE MARE EXPLOATARE, DlN DOBROGEA NOta
Moşia d-lui M. Weiner din com. Ceair, satul Gberzalar, in suprafată de 500 ha.:
Aproape in intregime se cultivă in regie, dând un coeficient de rentabilitate, care variază dela an
la an, in medie de 35-40%.
Cultivă grâu, porumb, orz, ovăz, mei, puţine leguminoase, rapiţă, etc. Lasă in fiecare an o treime
de odihnă, — nadaz, —ingraşă pământul cu bălegar.
Plăteşte muncile: 260 lei pogonul de secerat, numai cu vitele sătenilor; 300 lei pogonul de arat şi
semănat; intre 60-100 lei ziva cu braţele, 150--250 ziva cu carul.
Ţine contabilitate in partidă dublă.
Moşia, in suprafaţă de 500 ha., a 15.000 lei hectarul, face 7.500.000 lei.
Zestrea moşiei se compune din următoarele clădiri:

1 casă pentru proprietar, compusă din 6 camere, bucătărie, odae de servitori, closet,
bae, in valoare de circa 300.000 lei
1 grajd de zid pentru vite de circa 250.000
1 >> » » » cai » » 200.000 >>
1 şopron pentru unelte şi maşini, circa 150.000
1 moară sistematică, capacitate de măcinat 3 vagoane in 24 ore, in valoare de circa 2.000.000 »
2 magazii pentru cereale, cu capacitate 50 vagoane 500.000
1 saia de oi (rudimentară), in valoare de circa 30.000 »
1 cocină de porci, in valoare de circa. 40.000 »
Total . . . 3.470.000 lei
1NVENTAR MORT :
1 tractor Stok, in valoare de circa 250.000 lei

1 » Internaţional. » » 200.000 »
8 căruţe in valoare » 56.000 »
12 pluguri >> >> » » 24.000 »
4 maşini de secerat, simple, de circa 80.000 »
...,9 » » » şi legat » 60.000 »
4 » » semănat in rânduri, de circa 80.000 »
11 grape 16.500 »
Diferite unelte şi instrumente circa 50.000 >>
Total . . 816.500 lei
INVENTAR VIU:
870 oi ă 300 lei bucata 261.000 lei

25 vaci » 6.000 » 150.000
30 iepe » 5.000 » 150.000
6 cai » 4.000 24.000 >>
21 boi » 4.000 » 96.000
80 porci » 1.500 120.000
Total . 801.000 lei
Total gkneral 5.087.500 lei
507
DOBROGEA AGR1COLĂ
TIP DE EXPLOATARE MIJLOCIE DIN DOBROGEA NOUĂ
Gospodăria d-lui Mitia Popof din com. Ceamurlia, satul Ceamurlia Mică, jud.
Caliacra.
CLĂDIRI:
Suprafaţă 56 ha., 15.000 lei ha valoare totală 840.000 Lei

» »
. 0 casă de locuit 200.000 ,>

Un grajd . ,> » 50.000 »
Una cocină >> » 6.000 »
Una saia de oi (rudimentară) • » » 5.000
Una magazie de cereaIe » •» 40.000 »
INVENTAR VIU:
80 oi a 300 lei » » 24.000 Lei

2 vaci » 6.000 » 12.000 »
8 cai >> 6.000 » » > 48.000 »
4 boi » 4.000 » » » 16.000 »
2 porci » 2.000 > » » 4.000 »
INVENTAR MORT:
2 pluguri cu 2 brazde » >> 5.000 Lei

1 plug cu 1 brazdă » » 2.000 >>
2 căruţe . • » » 16.000 »
1 maşină de secerat simplă » » 30.000 »
2 grape » 3.000 »
Diferite unelte şi instrumente » » 4.000 »
Total . . . 1.329.000 Lei
Moşia a fost cultivată cu grâu, orz, porumb, rapiţă i puţine leguminoase
TIP DE EXPLOATARE MICĂ DIN DOBROGEA NOUĂ
Gospodăria colonistului Gheorghe D. Modroi, din centrul de colonizare Bejenari,
Suprafaţa lotului de 10 ha. a 15.000 lei ha 150.000 Lei

2 cai a 5.000 lei 10.000 >>
1 plug, 1n valoare de circa 2.000
1 grapă, 1n valoare de circa 1.500
1 căruţă, in valoare de circa 6.000
1 casă (2 odăi şi sală), 1n valoare de 50.000 »
1 grajd, in valoare de 10.000 »
Diverse unelte şi instrumente agricole 4.000
Total . . 233.500 Lei
Lucrarea n'ar fi completă, dacă n'am arătă aici coeficientul de rentabilitate al

citorva gospodării: mari, mijlocii i mici, pentru a se vedeâ, pe de o parte, că nu
508
DOBROGEA AGRICOL/

Fig. 151. Ferma Hamangia. Locuinţa personalului.
Fig. 152. Farma Bazargic. Grajdurile.
509

DOBROGA AGRICOLĂ
humai suprafaţa lotului joacă un rol determinant în compunerea acestui coeficient,

ci şi insuşirile personale ale conducătorului exploataţiei, iar pe de alta, pentru a do-
vedi, că cel mai economic lot, este cel cuprins intre 10-15 ha., dacă este condus cum
trebuie.
Aglomerarea de inventar ca şi lăcomia după suprafeţe intinse au darul să dea
iluzia unei exploataţii mari, iar în schimb să dea un venit neinsemnat. In plus, apti-
tudinile personale, grija de fiecare clipă, utilizarea muncii subsidiare — a copiilor, a
bătrânelor, a femeilor nu se pot valorificâ ipai bine ca în cultura acestor loturi,
cuprinse intre 5-15 ha.

Dăm aici un extras de comptabilitate, după situaţia ţăranului fruntaş Gheorghe
Tonescu, din cătunul şi com. Murfatlar, jud. Constanţa.
Posedă următorul inventar funciar, viu i mort:

1. Teren arabil 15 ha. a 15.000 lei 225.000 lei
2. Grădină 400 m. p. cu plantaţii 4.000 »

3. Una casă de locuit, cu şase incăperi (o foloseşte pentru familie.) 500.000
4. 1 grajd de vite 80 000
5. 1 batoză de porumb 3.000
6. 7 sape 350
7. 2 coase 200
8. 2 vaci dobrogene, de stepă 8.000 >>
9. 1 viţel dobrogean, de stepă 400 >>
10. 63 oi mari dobrogene, de stepă 31.000 >>
11. 6 porci indigeni, de stepă 5.000 >>
12. diverse instrumente i ustensile 5.000
Total . . . 861.950 lei
CHELTUELI:
1. Lucratul (arat, grăpat, semănat, secerat, etc., muncile proprii estimate în bani
şi inglobate) p. 15 ha. a 4.200 lei 63.000 lei
2. Porumb consumat de familie şi de vite: 2.000 kgr â 7 lei kgr. . . 14.000
3. Nutreţuri consumate de vite (vara sunt la islaz) 10.000
4. Impozite la Stat pentru toată averea 8.600
5. Văcărit, pază, păşunat, etc. 3.000 ,>
6. Ciobanul dela oi 10.000 >>
7. Cheltueli diferite, mărunte şi de amortizare anuală 10.000
Total . . 118.600 lei
Exploatarea terenului o face prin propriile sale forţe, adică cu membrii familiei, in număr de 6 per-
soane i intr'o mică măsură i In bani.
VENITURI:
1. 9 ha. orz, recoltă 1.000 kgr. la ha.=9.000 kgr. a 5,60, lei kgr 50.400 lei
2. 6 ha. porumb, recoltă 3.000 kgr. a 7 lei kgr. 21.000 »
3. Din vânzarea prăsilei de vite (miei, purcei, viţei) 25.000 »
4. » » de brânză 3.000 »
5. >> » » lână 8.000 »
6. >> » >> nutreţuri 35.000 >>
7. » diferite vânzări mărunte şi (din) munci agricole (anual) 20.000 »
Total . . 162.400 lei
510
DOBROGEA AGRICOLĂ
Deci avem la venituri, suma de 162.400 lei

iar la cheltueli, suma de 118.600 »
De unde rezultă soldul de lei 41.800 lei
Sumă care rămâne la finele anului, plus inventarul mort şi viu amortizat, plus circa 1.000 kgr.
porumb şi 1.000 kgr. resurse furajere.
Repartizat pe hectare, venitul curat este de 2.770 lei. Venitul brut este cu mult mai mare, adică de
10.827 lei la ha. Acest venit rămâne în majoritate in propria lui gospodărie, la care lucrează ca orice
lucrător particular, aducându-i un dublu folos-
Repartizată pe luni, suma de 63.000 lei, cât reprezintă munca, plus venitul curat de 41.800 lei, ne dă,
lunar lei 8.733, sumă superioară unei lefi mijlocii, de funcţionar.
Să trecem acum la examinarea cifrelor unei exploataţii de 20 ha., care insă, din
pricina relei plugării care se face, cu toate că are pământ mai mult, nu reuşeşte
a aveă un venit curat prea mare.
Aceasta este gospodăria lui S. B. din com. Chiostel, jud. Constanţa.

Are următoarea avere mobilă şi imobilă:
1. Teren arabil 20 ha., sol potrivit, a 12.000 lei hectarul, 240.000 lei
2. 1 casă de locuit 150.000 »
3. 1 grajd de vite 20.000 »
4. 1 magazie de cereale 30.000 »
5. Un porumbar 5.000 »
6. o remiză pentru care 2.000 »
7. o secerătoare simplă 20.000 »
8. Un plug cu două brazde 4.000 »
9. Una grapă de fier 1.500 »
10. 5 sape, 2 coase, 2 greble, 10 furci, in valoare de 1.000 »
11. 2 căruţe 11.000 »
12. 4 cai dobrogeni 25.000 »
13. 2 boi » 10.000 »
14. 4 vaci dobrogene 20.000 »
15. 20 oi » 10.000 »
16. 3 porci indigeni 3.000 »
17. 50 păsări 3.000 »
Total . . 555.500 lei.
Exploatarea terenului o face numai cu vitele proprii şi membrii familiei, in număr de 4 persoane
BUGETUL EXPLOATAŢIEI
LA CHELTUELI:
1. Lucratul cu vitele proprii i cu 4 membri din familie a celor 20 ha. estimat a

3.300 lei de ha 66.000 lei

2. Cereale, grâu şi porumb, consumate de familie (grâu 14.000 lei şi porumb 3.000 lei) 17.000

3. Nutreţuri consumate de vite 40.000

4. Impozite şi diferite dări 7.800

5. Diferite cheltueli mărunte 4.000
Total . . 134.800 lei
511
DOBROGEA AGRICOLĂ
LA VENITURI:
1. 3 ha. grâu recoltă 900 kgr. la ha. total 2.700 kgr. a 7 lei 18.900 lei
2.10 » orz >> 1.000 » » » » 10.000 » » 5) » 50.000 »
3. 5 » porumb » 1.000 » » » » 5.000 >> » 7 » 35.000 »
4. 2 >> ovăz » 1.000 » » » » 2.000 >> » 5 » 10.000 »
5.Din vânzarea a doi viţei, 10 mei şi 2 porci 9.600 »
6. » » » 20 kgr. lână 2.000 »
7. » vânzări mici şi munci 26.000 »
Total . . 151.500 »
Scăzând din veniturile totale suma cheltuelilor de 134.800 »

De unde rezultă un sold debitor de 16.700 lei
care, repartizat la cele 20 ha. teren, ne dă un venit curat,la hectar, de lei 790, ceeace este cu totul insufi-
cient. Venitul brut, la hectar, este de 7530 lei, din care revine familiei acestui plugar, pentru munca depusă
de ea şi vitele sale, suma de lei 66.000, care, impreună cu cei 16.700 lei, adică in total lei 82.700, asigură
familiei banii necesari existenţei. Repartizată pe luni, ne dă lei 6.817.
Foarte interesante sunt datele, privitoare la rentabilitatea plugăriei unui ţăran,

Anghel Neagu, proprietar pe 7 ha., în com. Coslugea, regiunea Ostrov, jud. Durostor.
CHELTUELI :
El a avut semănate 4 ha. cu grâu, a cărui cultură 1-a costat:

Aratul pe ha 700 in total 2.800 lei
Semănatul pe ha. . 40 » >> 160 »
Plivitul pe ha 50 » » 200 »
Seceratul şi adunatul a 1.000 » » 4.000 »
Treieratul a 1.000 » » 4.000 »
Costul a 150 kgr. sămânţă grâu a 8 lei kgr. 1.240 lei de ha. sau in total. 4.960 >>
Arenda a 1000 lei de ha. 4.000 »
Transporturi diferite ă 400 lei ha. 1.600 »
Diferite cheltueli a 250 lei la ha 1.000 »
Total cheltueli . 22.720 lei
VENITURI:
A produs 1200 kgr. boabe la ha. ceeace face 4.800 kgr. a 7 lei kgr 33.600 lei
Valoarea paielor a 0,50 lei kgr. 7000 kgr 3.500 »
Total . . 37.100 lei
scăzând cheltueli1e de 22.720 »
Venit curat 14.380 »
A mai avut şi 2 ha. cu orz, pentru care a clieltuit:
Arătura a 700 lei de ha. 1.400 Lei
Semănatul a 40 lei de ha
Plivitul a 50 lei de ha. 10800
Seceratul a 300 lei de ha 600 »
Treeratul a 600 lei de ha 1.200 »
Sămânţa 115 kgr. a 6 lei kgr. 690 lei de ha. 1.380 »
Diferite transporturi 800 »
Diferite cheltueli a 250 lei de ha. 500 »
Arenda a 1000 lei de ha. 2.000 »
Totai cheltueli . 8.060 »
1 ) Din cauza calităţii inferioare marfa s'a vândut cu un preţ mai mic.
512
DOBROGEA AGRICOLĂ
Orzul a produs 800 kgr. la ha., ceeace face 1.600 kgr., a 6 lei kgr 9.600 *
Valoarea a 2.000 kgr. paie de pe 2 ha., a 0,80 lei, face 9.600
Total . . 11.200 lei
De unde rezultă, scăzând cheltuelile din venituri 9.600 »
un sold debitor de 1.600 »
Cultura unui hectar de ovăz a costat 3.650 lei in totaL
Recolta fiind slabă, s'a Inregistrat numai 180 kgr., ceeace, a 5,50 lei kgr., face lei 990.
Cum cheltuelile sunt de 3650 lei, rezultă că a produs o pagubă de lei 2.660. Această pagubă, scăzută
din suma de lei 9.660 cât reprezintă câştigul la grâu i orz, rămâne un venit net general de lei 7.000.
La acest venit, la care se adaugă i munca făcută în regie, pe care nu a plătit-o in altă parte, ceeace
reprezintă circa 21.000 lei, rezultă că plugarul Anghel Neagu a câştigat intr'un an, de pe urma lotului
de 7 ha. suma de lei 28.000, sau căte 4000 lei de Ha., sau câte 2.330 lei lunar.
Nu voim să dăm o extindere mai mare acestui capitol, de un interes palpitant.

Atunci când vom aveâ şi noi un oficiu public de contabilitate ţărănească, în care
să se ţină socoteala a 10-20.000 gospodării săteşti, aşă cum se face in Danemarca
sau în Elveţia de către Profesorul Laur, ne vom da seama mai bine de rentabilitatea

fiecărui fel de exploataţie in parte. Până atunci, pentru motivele pe care le-am arătat,
avem convingerea că cea care răspunde mai bine chemării sale, dintre toate felurile
de exploatări agricole, este cea mică, după care vine cea mijlocie.
Dobrogea este provincia care ilustrează această teorie, cu zecile de mii de
cazuri, din toate judeţele sale. Ceva mai mult, dacă cercetăm harta agricolă a acestei
provincii, vom observâ că jud. Constan-ţa, — mai puţin — şi jud. Tulcea, — mai
mult, — sunt printre cele dintâiu judeţe, in care proprietatea mică reprezintă quin-
tesen-ţa agriculturii, nu n.umai ca Intindere, dar şi ca coeficient de producţie la ha. şi
Tabloul No 11
Proprietatea mare Proprietatea mică Proprietatea mică produce pe hect.
mai puţin decât Proprietatea mare cu
- _
Po- Po-
JUDETELE Grâu Grâu La porumb La grâu
rumb rumb
1905 1905 ' 1906 1905 1905 1906 1905 1906 1905
Hl. Hl. j Hl. H1. Hl. Hl. HI. oio Hi. oio Hi. o io
Tulcea 15 5 153 39 78 13 +24 +160 --28 +36 23 17°4

Constanţa 69 159 197 49 15° 176 2 40 09 6 21 12
incă acest fapt cu mult inainte de reforma agrară, la 1906 1). Pentru a ne da
seama de bogăţia pe care anual pământul ei o varsă direct in folosul populaţiei
localnice şi indirect, in patrimoniulpublic, credem că prezintă o deosebită importanţă
evaluarea Intregei producţii a Dobrogei pe anii 1925, 1926 şi 1927.
Evaluarea s'a făcut pe baza mijlociei unor pre-ţuri, pe care noi le socotim minime,
tocmai pentru a nu cădeâ în exagerări.
Creangă: op. cit.
513
33 Dulsrogeu
DOBROGEA AGRICOLĂ

Fig. 153. Ferma Bazargic. Tamaslacul bovinelor.
Fig. 154. Ferma Silistra. Oeria.
514
DOBROGEA AGRICOLĂ
Din examinarea datelor respective, observăm căsum a totală a veniturilor agri-

cole se ridică 1n anul 1927 la lei 4.916.210.340 sau 6,98% din suma totală a venitu-
rilor agricole ale intregei ţări, care se cifrează la lei 71.864.518.070.
Pe feluri de culturi, această sumă se descompune astfel:
Tabloul No. 12
... Suprafaţa Producţia Valoarea
4>
-- in mii de Ha. in vagoane in mii de lei
Specificarea
C '4
O
1925 1926 1927 1925 1926 1927 1925 i 1926 1927
Het. Het. Het. Vag. Vag. Vag. Lei Lei Lei
1 Cereale 1 010 905 924 286.007 253.300 244.400 6.969.144 4.502.297 3.819.381
2 Plante alimentare 66 71 56 11.053 12,094 14.494 198.661 244.089 258.080
3 » industriale 63 86 50 5.590 3.619 4.382 881.920 353.838 593.796

4 Fâneţe naţurale şi
cult. de nutreţuri 57 76 59 11.989 17.209 7.719 146.713 224.697 97.918
5 Culturi abor. şi ar-
buşti, vii. . . . 7 10 8 1.845 8.385 2.496 128.930 236.747 147.035
Total . , 1.203 1.148 1.097 316.484 294.607 273.321 8.325.368 5.561.668 4.916.210
Dacă cercetăm cifrele tabloului din care s'a extras acest resumat, se observă
că venitul cel mai mare 11 aduce cultura grâului, cu lei 1.390.608.800 1n 1927; cu
1.422.314.350 in 1926 E,d. cu 2.228.720.400 lei1n 1925; după care vine cultura orzului, cu
lei 1.163.870.9501n 1927; cu lei 1.309.087.920 1n 1926; cu lei 2.055.203.900 în 1925.
Porumbul ocupă deasemenea un loc important, cu lei 512.323.600, 1n 1927, dar
cu o mare diferenţă 1n plus in 1926, adică lei 1.124.198.350 şi, în fine, cu o sumă şi
rnai sporită in 1925 de lei 1.608.092.950.
Mai observăm că, după quantumul veniturilor cerealelor, vine grupa plantelor
industriale, cu un total de lei 593.795.280 in 1927 şi apoi a plantelor alimentare
cu lei 257.080.340 in acelaş an, după care vine cultura plantelor arborescente şi a
viilor cu lei 147.035.000 - in 1927 şi la urmă, aceea a fâneţelor naturale şi plantelor
furajere.
Un interes deosebit îl prezintă cercetările privitoare la venitul net şi brut pe
ha. adus de diferitele plante agricole. De sigur, faptul este in funcţiune de an ; dar
o medie pe 5 ani 1n această privinţă, nu s'a putut face, din lipsă de date.
VITICULTURA
După condiţiunile de climă, regiunile viticole ale Dobrogei se i'mpart 1n două

categorii. 1. Regiunile cu precipitaţiuni suficiente, din apropierea massivelor pădu-
roase, "in jurul Babadagului, Tulcei, Isaccei, Măcinului, Ostrovului, Silistrei, Turtu-
caiei şi a Balcicului; 2. Regiunile de stepă cu climă secetoasă, in centruI Dobrogei, in
jurul Hârşovei, Cernavodei, Megidiei, Murfatlarului şi Mangaliei.
515
33*
" ••
trziţ:
rWM cc;;N\
B
DOBROGEA AGRICOLĂ
In regiunile din prima categorie, condiţiunile de climă şi de sol sunt foarte favorabile
vegetaţiei arborescente. Viţele au creştere viguroasă, produc o cantitate mijlocie, 1n
schimb produsele au toate calitătile de buchet şi fineţe, proprii vinurilor tip de masă.
In Dobrogea centrală clima este mai secetoasă, iar solurile formate pe depozitele
sarmatice de calcar sunt foarte prielnice culturii viţei pentru producerea vinurilor
superioare. Viţa aci are vegetaţia mai slabă, câte odată se taie scurt şi produce ceva
mai puţin decât in regiunile din prima categorie.
Sortimentul varietăţilor de viţe, cultivate 1naintea invaziei filoxerice, eră compus
din soiuri româneşti şi cele introduse de pe timpuri, din Turcia asiatică şi Peninsula
balcanică. Astfel, cele mai răspândite erau: Samoveanca, Bosconata neagră, Ţâ-ţa
vacii, Asma, Simendria, Cruciuliţa, Ceauş, Razachia, etc. Efectul dezastrului prin
invazia filoxerei s'a resimţit asupra vechilor plantaţiuni de viţe din Dobrogea abiâ
după anul 1900, iar până la 1906 o mare parte din vii s'au uscat. Ca şi 1n restul
cu ocazia replantării, s'a recurs la viţele altoite, apar-ţinând varietăţilor străine (in
majoritate franceze), astfel că, la un moment dat, vechile sortimente locale au fost

. amestecate şi chiar uneori inlocuite prin varietăţi străine, dintre care predomină:
Chasselas, Aligote, Selection Carriere, Riesling, Pinot, etc. Totuş, în mai multe vii
s'au re-ţinut câteva din vechile varietăţi, cum este spre exemplu Samoveanca,
Ceauşul, etc.
Pentru incurajarea viticulturii în Dobrogea, Statul a infiinţat două pepiniere:
la Isaccea (Tulcea) şi la Murfatlar (Constanţa). Cea dela Isaccea aveâ ca scop prin-
cipal producerea materialului săditor, iar cea dela Murfatlar experimentarea şi pu-
nerea in valoare a solurilor calcaroase din regiunea de stepă prin producerea vinurilor
superioare de masă şi şampanizarea lor. In acest scop s'au făcut instala-ţiuni speciale,
obţinându-se rezultate din cele mai satisfăcătoare.
Perioada aceasta de progres a fost surprinsă de răsboiul cel mare, in care timp
majoritatea viilor au fost călcate de armatele duşmane, iar puţinele care au rămas
intacte au avut mult de suferit din cauza lipsei de ingrijire şi tratament in contra
boalelor.
Cu ocazia aplicării reformei agrare, o bună parte de pământ a trecut In mâna
ţăranilor împroprietăriţi. Mulţi dintre aceştia, fie pentru uzul propriu, fie pentru a-şi
valorifică mai bine loturile lor, au inceput să planteze vii pe porţiuni 1nsemnate de
pământ. Dată fiind 1nsă, pe de o parte, lipsa şi scumpetea materialului altoit de bună
calitate, iar pe de altă parte cultivatorii fiind amăgiţi de ieftinătatea şi avantajiile
mult producătoare ale viţelor de hibrizi producători-direcţi (cum e Terras, Seibel,
Cuderc, etc.), au plantat cu aceste viţe lipsurile din plantaţiunile vechi, infiinţând
şi plantaţiuni noui. Deziluziile 1nsă nu s'au lăsat mult timp aşteptate i în scurt timp
cultivatorii au trebuit să se convingă de inferioritatea viţelor de hibrizi producători
direcţi. Tot mai mult se observă in prezent interesul şi grija pentru plantarea viţelor
altoite, iinlocuind pe cele de hibrizi. 0 bună parte din materialul săditor a fost procurat
dela pepinierele din ţară, iar restul a fost importat din străinătate.
După datele statistice culese de către organele Ministerului de Agricultură
pe anul 1927, Dobrogea, posedă 10.614 ha. vii, dintre care 2.551 ha. sunt plantate
cu viţe indigene nealtoite, 2.865 ha. cu viţe altoite şi 5.198 ha. cu viţe hibrizi de pro-
ducători direc-ţi.
516
DOBROGA AGRICOLĂ
Centrele viticole mai insemnate din Dobrogea, sunt: Podgoria Sarica cu punctul
Niculiţel şi Bădila, Babadagul, Cogealacul, Măcinul, Ostrovul, Hârşova, Silistra,
Vetrina, Popeni, Turtucaia. Suprafeţele de vii mai puţin 1ntinse se găsesc la Cer-
navoda, Megidia, Murfatlar, Biul-Biul, Mangalia, Balcic, etc.
Judetul Tulcea
Deşi nu este un ţinut viticol propriu zis, cu toate acestea o parte din podgoriile
lui sau bucurat de un bun renume. Aşâ, vinurile din regiunea Sarica, Niculi-ţel,
Isaccea, Babadag, Bădila, Turcoaia, Tulcea, Văcăreni, Măcin şi Greci sunt destul
de bune şi căutate, chiar şi in afară de limitele judeţului.
In prezent— 1927 —intinderea viilor este in total de 6.090 ha., din care 4.480 ha.
vii pe rod şi 1.610 ha. 1n curs de creştere. Din suprafaţa viilor pe rod, 1.395 ha. apar-
ţin varietăţilor indigene şi anume: Samoveanca, Cornurata, Trăsnitoarea, Roşco.nata,
Ţâ ţa cap rei, Ţâţa vacii, Tâ-ţa fetei, Galbena, Ceauşu, Grasa de Cotnari, etc Mai

toate aceste varietăţi dau, in afară de vin, buni struguri de masă, cari erau foarte cău-
taţi în trecut, când populaţia otomană, după datinele ei religioase, fiind oprită a bea
vin, consumâ strugurii ca fruct sau îi transforma in sirop şi alte conserve.
0 suprafaţă importantă o ocupă viile cu viţă altoită, circa 1.727 ha. 0 serie de
varietăţi,-1n special franceze,— ocupă această 1ntin.dere. Printre cele mai principale
sunt: Selection Carriere, Chasselas, Pinot noir, Muscat Lunel, Muscat Hambourg,
M. Frontignan, M. Alexandriner, etc.
Din pricina uşurin-ţei de cultură şi a marei producţii, pământul Dobrogei, ca
şi al celorlalte provincii, a fost inundat de aşâ zişii producători direcţi — hibrizii
cari, dacă nu dau o bună calitate de vin şi nu dăinuesc mult timp, au darul de a fi
foarte puţin pretenţioşi la cultură, a rodi iute şi mult. Din aceştia, judeţul Tulcea
posedă o suprafaţă de 1.268 ha., cultivată 1.11 general cu varietăţile bine cunoscute:
Seibeil, Alicanthe Terras şi Noah. Tot în judeţul Tulcea, statistica ne arată că mai
mult de 150 ha. diferite varietăţi sunt sădite in scopul de a servi ca portaltoi.
Am arătat că, in afară de această suprafaţă, se mai găsesc incă 1.161 ha. de
plantaţii, care insă nu rodesc până 1n prezent şi din care 575 ha. sunt cu viţă indigenă,
nealtoită, 321 ha. cu viţă altoită, 634 ha. producători direcţi şi 80 ha. de pepi-
nieră. După cum lesne se poate observâ, suprafaţa producătorilor direcţi creşte 1n
dezavantajul viţei indigene, care de fapt este atacată de filoxeră şi a viţei altoite.
Producţia totală a vinului in 1926, în judeţul Tulcea, a fost de 81.971 hectolitri,
cu o medie de 25 hectolitri la ha., ceeace, faţă de 46 hectolitri la ha. cât a avut judeţul
Prahova, sau de 50 hectolitri cât a avut jud. •Muscel, sau 61 hectolitri cât a avut
jud. Fălciu, nu 1nseamnă prea mult. Atât vinul produs, cât şi strugurii, au ca debuşeu
sigur oraşele Brăila şi Galaţii cu 40%. Restul se consumă 1n interiorul judeţului.
Vinurile produse nu sunt prea alcoolice. Vinurile din viţă altoită au intre 8-14%
alcool, pe când cele provenite din producători direcţi, nu au decât 7-10%. Deobiceiu
se produce vin de culoare porfirie (roză) sau vin profir din struguri amesteca-ţi şi mai
puţin vinuri albe sau negre curate. Calităţile lor organoliptice variază foarte mult
după localitate şi chiar dela o vie la alta. Modul cum se cultivă 1n general via nu
diferă de al celorlalte judeţe i podgorii. In special după răsboiu cultura se face în chip
517
DOBROGEA AGRICOLÂ
cât se poate de raţional şi sistematic, cultivatorii având aproape intreg inventaru

de care au nevoie. Doar fabricaţia vinului nu a ajuns la o perfecţie prea 1naintată.
Judeţul Tulcea incă dela 1899 aveâ intinse podgorii de viţă indigenă, care, după
felul rudimentar cum eră cultivată, nu dădea deobiceiu decât mici cantităţi de
vin la hectar. In anii excepţionali insă, cum a fost anul 1900, media producţiei a ajuns
la 52 hectolitri, ceeace a dat naştere la o producţie totală de 306.100 hectolitri, eva-
luată, pe vremea aceea, cu 10 lei hl., la suma de lei 3.082.400. Scoborându-ne in jos,
insă, din pricina flagelului filoxeric, suprafaţa viilor a inceput să descrească şi dela
5.680 ha. cât eră in 1897, ajunge in 1910, la 2.719 ha. In mod continuu şi sistematic,
abiâ dela această dată in sus 1ncepem a Intâlni cifre, care exprimă reconstituri de vii
cu viţă americană. Aşâ, 1n 1911, intră pe rod 76 ha. de viţă altoită, pentru ca in 1915
să." ajungă la 494; pe când via indigenă scade dela 2.525 ha., cât eră in 1911,1a 1973
ha. 1n 1915 şi la 1311 ha. în 1926, pentru ca via refăcută să atingă suprafaţa de 3.597
ha., din care 1.954 ha. cu viţă americană.
Ceeace mai rezultă din examinarea acestor cifre, este fluctuositatea mediei pro-

ducţiei, care nu se poate explică decât prin lipsa unei culturi cu totul 1ngrijite şi apă-
rată de boale criptogamice şi din pricina climei variabile şi capricioase. Totuş, nu
trebuie să trecem cu vederea că, pe cât ne apropriem de prezent, pe atât observăm
sporire a cantităţii medii la ha., cât şi o menţinere a ei la o cifră mai insemnată.
Nu avem evaluările de pre-ţuri in ultimul an, dar şi aici este cazul să menţionăm că
acestea au sporit treptat până in timpul răsboiului, ceeace a avut drept urmare exten-
siunea culturii viei. Un fapt remarcabil, care nu trebuie trecut cu vederea, îl constitue
diferenţa mijlociei producţiei la ha. a viilor vechi, faţă de acele replantate. Aşâ, bună-
o ară, pe când 1n 1924 viile vechi au dat o medie de 24 1/2 hectolitri la ha., în 1925
avem 34,1 hl. faţă de 60,3 hl., iar în 1926, 24,8 hl. faţă de 25,2 hl.
Judeţul Constanţa
Scoborându-ne 1n judeţul Constanţa, deşi suprafaţa viilor descreşte şi 1n ge-
neral vinurile produse nu sunt de calitate mai superioară, totuş observăm că pepi-
niera dela Murfatlar, care se bucură de un teren calcaros, produce numai vinuri de
Champagne, fiind dozate cu o mare cantitate de alcool. Varietăţile cultivate sunt
cam aceleaşi ca şi 1n jud. Tulcea. Podgoriile cele mai importante se găsesc in regiunea
Cernavoda, Murfatlar şi Oltina. Felul de a se cultivâ via nu este destul de perfecţionat.
Via nu se ingroapă, iar de stropit, numai pe alocurea. Vinificaţia se face cu instru-
mente vechi — lin şi teasc — afară de pepiniera Statului, unde se face cu maşini şi
instrumente moderne. Vinurile din judeţul Constanţa sunt in general slabe şi nu se
pot conservâ decât un an.
Suprafaţa ocupată cu vii pe rod în 1927 eră de 1482 ha., din care 331 ha. cu viţă
altoită şi 1.065 ha. cu aceiaşi producători direcţi ca i in judeţul Tulcea. Se mai gă-
sesc i 86 ha. plantaţii de viţă pentru portaltoi. In curs de creştere se găsesc: 48 ha.
viţă indigenă; 25 ha. altoită şi 641 producători direcţi, in afară de 5 ha. de viţă pentru
port altoi. După cum se vede, producătorii direcţi au inundat podgoria constănţeană
ca i a multor altor judeţe. Prin modul vertiginos cum se răspândesc, devin aproape
un pericol viticol i vinicol. Cantitatea de vin produsă se desface în jude-ţ, care se
mai vede silit a importă i din attă parte pentru satisfacerea consumului intern.
518
DOBROGEA AGRICOLĂ
Producţia totală a anului 1926 a fost de 53.982 hectolitri, cu o medie de 27 hec-

tolitri la ha. Din situaţia ccmparativă a culturii viei pe trecut, se pot desprinde
aceleaşi observaţii pe care le-am menţionat mai sus, în afară de faptul că pământul
judeţului Constanţa,in majoritate, nu se pretează la cultura viei. Mediile de producţie
în general sunt mai mici, cu toate că pre-ţurile sunt mai sporite. Numai in urma unor
studii minuţioase s'ar puteâ şti in care parte reuşeşte mai bine via. De sigur, marile
suprafe-ţe de terenuri calcaroase nu pot fi decât priincioase culturii viei. Dar numai
acest element nu poate fi de ajuns. Abiâ după răsboiu s'ar păreă că s'a găsit un drum
mai priincios, dacă luăm în seamă mijlocia producţiei la hect. dela 1924 incoace.
Pepiniera dela Murfatlar are tocmai rolul de a formâ pivotul desvoltării viti-
culturii in jud. Constanţa şi in intreaga Dobroge. In acest scop trebuesc făcute efor-
turi foarte mari, care nu vor rămâne fără rezultat.
In ceeace priveşte diferenţa de producţie in plus, pe care o dau viile altoite faţă
de cele indigene, această diferenţă se menţine aici, ca şi in jud. Tulcea. Aşâ, in 1924,
viţele vechi au dat 31,5 hl. la ha., pe când cele altoite au dat 38,5 hl. In 1925, la 18,3

hl. au răspuns 28,3 hl.; iar in 1926, la 25,1 hl., au răspuns 29,4 hl.
Cu prilejul noilor colonizări, de sigur, se va ţine seamă de alegerea celor mai
bune locuri de rodirea viei i pomilor i se vor rezervâ acestora suprafeţele necesare.
Cadr ilater ul
Dintre cele două jude-ţe care compun Cadrilaterul, jud. Durostor este mai bogat
in vii, având o intindere, după datele furnizate de Consilierul Agricol, de 2.317 ha.
din care 876 ha. cu viţă altoită, aparţinând următoarelor varietăţi, mai principale:
Chasselas, Riesling, Fetească, Furmint şi Tămâioasă. Restul de 1441 ha. sunt plan-
tate cu producători direcţi. Din această suprafaţă, 450 ha. este vie in creştere. Pro-
ducţia anului 1926, după statistica Ministerului de Agricultură, a fost de 177.391 hlt.
cu o mijlocie de 72112 hl. la ha. Cele mai de seamă podgorii se găsesc in regiunile Si-
listra, Ostrov, Turtucaia şi comuna Almalău. Lucrarea viilor se face după metodele
obişnuite, ca şi vinificaţia dealtfel. Vinul produs este de calitate mediocră, conţine
maximum 120 alcool şi se consumă in interiorul jude-ţului. Cultivatorii de vii aduc
vi-ţa din alte părţi, negăsindu-se pepiniere în judeţ.
Situaţia viilor în prezent este in plină ascensiune. De unde in 1914 nu erau în
tot jude-ţul decât 829 ha. vie, din care 605 viţă indigenă şi abiâ 10 ha. cu vie ameri-
cană, in 1926 avem 2317 ha., din care 876 ha. viţă americană, ceeace constitue
un progres. Media producţiei anului 1926, care a fost de 72,3 hl. la ha. dovedeşte
că, in condiţiuni de climă i bună cultură, via poate da un randament foarte ridicat.
aici, ca şi în celelalte judeţe, se face remarca, că viţa indigenă produce mai puţin —
•60,8 hl. la hectar, — ca cea altoită, care produce 74,8 hl. la ha.
In judeţul Caliacra, abiâ in timpul din urmă s'a pornit o mişcare mai intensă
in scopul culturii viei. Credem că atât clima, cât şi expoziţia şi compoziţia terenului
nu pot să-i fie decât favorabile. Deaceea Statul, in unire cu instituţiile agricole şi
in special cu Camera de Agricultură, vor luă iniţiativa de a favorizâ cultura acestei
plante.
519
130BROGEA AGRICOLĂ
POMICULTURA
Situaţia pomiculturii in Dobrogea nu prezintă o importan-ţă deosebită. De sigur,

nu este vorba numai de favorizarea climei, care in unele regiuni şi pentru anumite
specii de pomi ar fi priincioasă, cât mai ales de modul cum se dedă popula-ţia la
această indeletnicire şi de eforturile pe care le-a făcut Statul, pentru a excită gus-
tul i nevoia sădirii pomilor. In această privinţă, popula-ţia rară şi impestriţată a
Dobrogei, fiind veşnic preocupată de grijile mari ale plugăriei, nu s'a putut gândi
şi la sădirea pomilor, cari, aici, in plină stepă, mai mult ca în orice altă parte, cer o
deosebită şi incontinuă grijă şi preocupare, pentru a puteă da rezultate mulţumi-
toare. Numai aşă se explică de ce suprafaţa pe care ne-o dau statisticele, privitoare
la cultura pomilor, este foarte schimbăcioasă şi anemică.
Iată, în cifre generale, un mic extras statistic de intinderea ocupată de pruni
de alţi pomi, pe cei din urmă trei ani, 1925, 1926 şi 1927, pe judeţe.

Tabloul No. 13
1925 1926 1927
Pruni Alţi pomi Pruni Alţi pomi Pruni Alţi pomi
Judeţul Tulcea . 15 Ha. 425 Ha. 17 Ha. 360 Ha. 104 Ha. 513 Ha.
* Constanţa . 10 109 7 121 9 131

>> Durostor . 8 555 1.898 2.282 429 768
>> Caliacra . 5 12 13 70 13 67
Variabilitatea cifrelor dela an la an este primul indiciu al inceritudinei. Cifrele

anului 1926, privitoare la judeţul Durostor, sunt pe dea'ntregul nesigure. Ceeace
este cert insă, este faptul că faţă cu alte judeţe sau provincii, Dobrogea apare ca
partea cea mai sărăcăcioasă in această privinţă. Dealtfel statistica Ministerului de
Agricultură constată că proporţia suprafeţei ocupată de pomi, faţă de intinderea ju-
deţului, este, pentru judeţul Tulcea, intre anii 1906-1915, de 0,01 şi pentru judeţul
Constanţa, deasemenea, pe când, bunăoară, in judeţul Muscel, această proporţie este
de 2,6%, Argeş de 2,2%, Vâlcea de 2,1%, etc. Faţă de suprafa-ţa cultivată, proporţia
pare şi mai evidentă ; aşă., pentru jud. Muscel proporţia este de 14,8%, pentru Argeş
de 6,7%, pentru Vâlcea de 8,2%, etc., pe când pentru judeţele dobrogene aceste
suprafeţe sunt insignifiante.
Să nu se uite că, dacă cifrele statistice nu cuprind tot ceeace reprezintă pomi-
cultura intr'un judeţ, trebuie să luăm în seamă că imprejurul fiecărei gospodării
se găseşte o mică grădină, adesea ori plină cu pomi fructiferi.
Speciile de pomi, cari se cultivă mai frecvent în Dobrogea, sunt: caişii, zarzării,
persicii, gutuii, corcoduşii, prunii, merii, perii şi, cu cât merge in spre Sud, cu atât
creşte numărul nucilor, vişinilor şi cireşilor.
520
DOBRGGEA AGRICOLĂ

Fig. 155. Ferma Hamangia. Porcii.
Fig. 156. Ferma Hamangia. Vier Berkshire.
521
DOBROGEA AGRICOLA
Sunt rare cazurile când se altoesc pomii. Fructele care se produc, se consumă
In localităţile respective, pe preţuri care variază dela an la an. Pepiniere mari, cu ma-
terial bogat i variat, nu se găsesc aproape nicăiri în toată Dobrogea. La Murfatlar,
Camera de Agricultură a incheiat o convenţie cu fraţii Rădulescu, pentru intemeierea
unei pepiniere, iar în jud. Caliacra, lângă Bazargic, însăş Camera respectivă a in-
fiinţat o atare pepinieră.
APICULTURA
Din acest punct de vedere, Dobrogea prezintă aspecte diferite. Pe când în nordul
şi sudul acestei provincii transdanubiene numărul celor cari se ocupă cu această stră-
moşească ocupaţie a fost şi este şi în prezent destul de mare, în centrul ei, —in spe-
cial în judeţul Constan-ţa, numărul apicultorilor este destul de mic. De altfel este o
constatare gen.erală, că în toate părţile de stepă, unde agricultura propriu zisă ocupă
suprafeţe mari, ramurile anexe cad pe planul al doilea. La aceasta mai contribue

de sigur şi clima, care face ca, incepând dela a doua jumătate a lunei Iunie sau intăia
jumătate a lunei Iulie, orice vegetaţie spontană să-şi sisteze cursul, să se ofilească
şi să se usuce. Flora devenind foarte anemică, hran.a albinelor devine la rândul ei
precară i producţia mierei aleatorie. Dimpotrivă, în nordul Dobrogei, în jud. Tulcea,
unde se găsesc incă. 'intinse păduri de tei, alături de o floră cu mult mai bogată şi va-
riată, acolo creşterea albinelor poate deveni, faţă de ceeace este în prezent, — un
izvor nesecat de avu-ţie. In special pe văile dela Luncavi-ţa, Nifon, Acic Tepe, Bu-
dila Mare şi în comunele Carcaliu, Cerna, Greci, Pecineaga, Turcoaia, Măcin., Mei-
danchioi, Ciamurlia de Sus, Nalbant, Slava Rusă, Isaccea, etc., se observă o vie ac-
tivitate, mereu crescândă, an de an i cu rezultate din ce în ce mai strălucite.
In afară de stuparii localnici, cari s'au dedat mai decurând la stupărit, în fie-
care an vin colonii intregi de stupari din sudul Basarabiei şi mai ales din Galaţi,
aducându-şi stupii lor pentru hrană. Unii şi-i duc inapoi toamna, dar cei mai
mulţi îi lasă pe loc, unde li se găseşte adăpostul necesar. 0 mare parte din aceşti
stupari Işi cumpără câte o mică porţiune de loc, pe care îşi construeşte magazia de lucru
iernat, iar pentru dânşii câte o mică căsuţă.
Dacă în 1901, judeţul Tulcea numără 4714 stupi, din cari, după cum glăsueşte
statistica, nu erau sistematici decât circa 400, în prezent, deşi nu avem o statistică
precisă, numărul stupilor trebue să fie cu mult mai mare. După aprecierea d-lui dr.
veterinar Florin Begnescu («Albinăritul în România»), care a cutreerat regiunile api-
cole ale judeţului, acel număr s'ar ridicâ la 10-15.000. Aproape to-ţi stupii sunt mo-
derni, aparţinând celor mai bune sisteme: Dadant, Blatt, Hermes, etc.
Cantitatea de miere care se produce, în mijlociu, anual, este de circa 12-15
vagoane, deodată cu 4500-5000 kgr. de ceară, aducând astfel judeţului un venit anual
de circa 41/ 2-5 milioane lei.
Sun.t localităţi unde se găseşte un număr de stupi neobişnuit de mare, cum este
comuna Niculiţel, cu 1821 stupi, aparţinând unei colonii de scapeţi din Galaţi, care
depune multă muncă şi cele mai noui metode în arta apiculturii, în scopul de a-şi
creâ o adevărată sursă de câştig. In comuna Văcăreni se află deasemenea o stupină
frumoasă, de circa 100 stupi, aparţinând d-lui Gh. Niculiţă, în afară de alţi 1200
522
DOBROGA AGRICOLĂ
stupi aparţinând altora. Apoi aceâ a d-lui Petcu Duduţă din comuna Jijila, de 80
stupi; Dionisie Popa din Măcin are circa 60 stupi; Gheorghe M. Corotcancoff din Lun-
caviţa, are de multă vreme peste 100 stupi sistematici, premiaţi la multe ex-
poziţii şi concursuri agricole şi apicole. Tot în această localitate mai sunt şi alţi cres-
cători de albine, cu un număr apreciabil de stupi. La mănăstirea Cocoş se găseşte o
stupărie Ingrijită de călugări.
Producţia anuală In miere, a unui stup, este foarte variabilă, Incepând cu un kgr.,
şi mergând până la 40 kgr. A cerei, dela 0,500 până la 1 kgr. Preţul mierei s'a socotit
Intre 30-50 lei kgr., iar al cerei dela 150 lei In sus.
In judeţul Constanţa numărul stupilor este de circa 2200 bucăţi, din care ma-
joritatea sunt noi, sistematici, cei mai mulţi aparţinând regiunii Mangalia. Loca-
lităţi renumite de prisăci erau In trecut şi mai sunt şi astăzi: Dăenii, Orumbei, Ha-
iranchioi, etc. Dintre cultivatorii de albine, mai principali cităm pe d-nii Mihail Pogan
din Enigea, Preotul Gh. Lupescu din Lipniţa, Gh. Pantaziu din Gherengic, A. Po-
pescu din Baiaramdede, Teodor Bârs, etc.

In Cadrilater se observă un Inceput foarte Imbucurător de reInvierea apicul-
turii. Trebuie să recunoaştem că şi condiţiunile climaterice sunt mai prielnice, flora
mai bogată şi mai variată, etc. In jud. Durostor, acest curent este deabiâ la Inceput.
In special printre coloniştii macedoneni sunt mulţi cari se interesează de stupărie.
0 statistică exactă nu avem asupra acestui judeţ. Se poate socoti că numărul
stupilor ar fi de circa 5000 bucăţi, majoritatea primitivi — 800 sistematici — cu o
producţie anuală de circa 16.000 kgr. miere i 2400 kgr. ceară.
Dimpotrivă, în jud. Caliacra, numărul stupilor a crescut la cel puţin 8000 bucăţi,
cu peste 78.000 kgr. miere şi circa 3500 kgr. ceară.
In fruntea apiculturii sistematice din acest judeţ stau câţiva protagonişti, cari
au băgat capitaluri Insemnate In prisăci. La Inceput locuitorii băştinaşi râdeau de
formele noilor stupi, In care nu aveau nici o Incredere. Mai târziu insă, când s'au
convins de avantajele acestor cutii portative, In care se manipulează atât de uşor
Inlăuntrul cărora eşti stăpân i dictezi cum vrei micilor vietăţi, le-au adoptat fără
rezerve. Printre cele mai frumoase şi bine Inzestrate ferme apicole cităm ferma a-
picolă a d-lui L. Brânză, aşezată In valea Acbunarului, jud. Balcic, alături de
Palatul regal. Are 100 stupi lucrători şi 20 stupi ţărăneşti pentru pregătitul roitului.
Stupii sunt sistem Dadant-Blatt, mărimile oficiale. D-sa mai are în depozit 300
stupi construiţi gata, aşteptând să fie populaţi. Are de asemena o casă specială pentru
stupărie, in care se găseşte un atelier de tâmplărie, un laborator şi toate instrumen-
tele şi ustensilele ştiinţifice necesare unei apiculturi moderne. Podul construcţiei
este amenajat ca depozit de rame. D-1 Brânză a inaugurat un sistem special de afu-
mat, prin lăsarea fumului de jos să pătrundă. In pod. Stupii iernează afară, în
dosul unui zid de piatră, In partea dinspre N-W, inalt de 3 metri. Regiunea nu su-
feră de secetă. Prin fermă curge gârla Acpunar. Producţia mierei nu este prea abun-
dentă, ca la câmp. Aroma mierei este Insă cu totul deosebită. Drept plante melifere,
d-sa seamănă busuioc şi cimbru. In livadă, caişii şi migdalii predomină. Producţia
mijlocie este de 20 kgr. miere la stup. Roiurile se fae In mod artificial. De unde la
Inceput populaţia, — Indeosebi cea musulmană, — erâ refractară stupilor sistematici,
astăzi văzându-li rezultatele, i-au adoptat în Intregime.
523
DOBROGEA AGRICOLĂ
După ferma apicolă a d-lui L. Brânză, mai este aceâ a d-lui Paraschiv Dra-
mundi din Cavarna, care are circa 30 stupi Dadant, 3 sistem Layens şi circa 60 ştiubee
sau ulee; apoi aceâ a d-lui Patrocle Alexandreseu, a d-lui Weiner Gherencic cu 60
stupi sistematici, a d-lui Dobre Cruscov cu 200 bucăţi stupi primitivi.
După cum se vede, apicultura dobrogeană este în plină ascensiune. Când se va
face o statistică exactă, se va vedeă cât progres a făcut faţă cu trecutul.
SERICICULTURA
incă dela alipire, necontenit şi din ce în ce mai apăsat i in.sistent, s'a căutat
a se introduce şi în această provincie dragostea creşterii viermilor de mătase. Aceasta
cu atât mai mult, cu cât Turcii, fiind un popor oriental, iubitor de tot ce este frumos
şi strălucitor, se pretează atât la creşterea, cât şi la preluerarea gogoşilor i mătasei
sau borangicului. Rezultatele se intrevedeau a fi fost foarte frumoase, dacă nu veniâ
răsboiul să distrugă tot ceeace eră în formaţie sau în continuare. După răsboiu sau
început noui eforturi. An de an, s'a distribuit în cele patru judeţe dobrogQne, în

mod gratuit, sămânţă de viermi de mătase, în cantită-ţi din ce în ce mai mari. De
sigur, nu toate judeţele sunt deopotrivă animate de a se dedâ acestei indeletniciri.
Judeţul Constan-ţa ţine locul de frunte, după care vine Durostor, Tulcea i Caliacra.
S'a distribuit sămânţă după cum urmează:
Tabloul No. 14
1923 Total
1924 1925 1926 1927
pe 5 ani
Kgr. Kgr. Kgr. Kgr. - Kgr Kgr.

Judeţul Constanta 0,180 0,263 1.000 1.480 2.193 5.116
Tuleen 0,070 0.091 0,358 0,289 0,543 1.351
» Durostor 0,070 0,582 0,298 0,408 1.358
» Caliaera 0,005 0,094 0,285 0,400 784
Total 0,250 0,429 2.034 2.352 3.544 8.609
După cum se vede, cantitatea de sămânţă distribuită a mers progresând din an

în an. Dela 0,250 gr. în 1923, a ajuns la 3.544 kgr. în 1927. Pentru 1928 cantitatea
distribuită este cu mult mai mare, iar tendinţa de a se răspândi creşterea ver-
milor în massa poporului, este vădită.
La cantitatea de mai sus, distribuită gratuit de Ministerul de Agriculturkse adaugă,
după calculele de probabilitate care au avut loc, incă o şesime din sămân-ţa pro-
dusă direct de locuitori, astfel că la cantitatea totală. de 8 kgr. 609 se adaugă
încă 1 kgr. 435, ceeace face 10 kgr. 044. Această cantitate de sămânţă a dat naştere
la o cantitate de circa 10000 kgr. gogoşi, socotindu-se, tot după un calcul înde-
lungat de probabilitate, un minimum de 1 kgr. de gogoşi ca rezultând dintr'un
gram de sămânţă.
Direcţiunea sericiculturii ne mai informează că preţul actual al mătasei (boran-
gicului) bine filate este de 2.400-2.600 lei kgr.şi că în jud. Constanţa se află o filatieră
524
DOBROGEA AGRICOLĂ.
cam rudimentară de zece basine, care lucrează un fir acceptat de fabricile de

mătase. D-1 consilier agricol ne arată că, intre crescătorii mai de samă de vermi
de mătase din judeţ, se găsesc d-nii Jipa din Cernavoda şi Gheorghiu din Tusla,
cari se aprovizionează cu sămânţă dela minister.
Pentru furnizarea de duzi, unii se adresează pepinierei Băneasa lângă Bucureşti,
iar alţii, celei dela Feteşti—Ialomiţa. Se mai găseşte la Ebichioi o pepinieră de 5.000
m. p.,iar la moşia d-nei Lucreţia Ionescu din Caramurat o suprafaţă identică. Pentru
creşterea vermilor, sătenii au câte un număr restrâns de duzi pe lângă easele lor.
Intrucât creşterea vermilor de mătase este strâns legată de cultura dudului, de

sigur orice efort trebuie să purceadă in concordan-ţă cu sădirea acestui pom. Ori,
se ştie câtă indărătnicie şi neglijenţă se pune la noi, când e vorba de a sădi pomi.
Asta cu atât mai mult, cu cât nu se găsesc la indemână fiecăruia. De aici rezultă că.,
dacă se vizează sporirea creşterii vermilor de mătase, — şi e bine să se tindă către
aceasta, — atunci, implicit să se creieze in centrele mai importante mici pepiniere
de duzi, din cele mai bune varietăţi, pentru a se inlesni distribuţia lor în massa cea

mare a poporului.
Părerea noastră este că Dobrogea şi in special judeţul Constanţa şi Caliacra,
sunt propice pentru această ocupaţie, pentru al cărei progres trebuesc făcute toate
eforturile. Ceva mai mult, să se profite de faptul aducerii şi colonizării macedonenilor,
cari din vechi timpuri au rămas neintrecuţi crescători de vermi de mătase. Să li se
dea toate mijloacele, să li se pună la indemână materia primă şi nu ne indoim că, in
puţin timp, Dobrogea va sta printre cele dintâi provincii româneşti in această direcţie.
52 5

DIE DOBRUDSCHA ALS AUSFALLSTOR
POLENS 1N DIE LEVANTE"
"V 0 N
LUDOMIR SAWICKI
Professor der Geographie an der Jagiell. Universitiit in Krakau
Der Weltkrieg 1914-1918 mit seinen so zahlreichen und schwwiegenden Kon-

sequen.zen hatte unter Anderem zur Folge, dass der Versuch gemacht wurde, einem
der wichtigsten Lebensbedrfn.isse jedes modernen Staates gerecht zu werden, nămlich
der Sicherung eines freien Zuganges zum Weltmeer, zu dieser grossen internationalen
und die gan.ze Erdkugel umspannenden Wasserstrasse, vermittels welcher jedes Volk
nachbarliche Beziehungen anknpfen kann mit jedem anderen Volke der Erde, soweit
nur dieses auch Zutritt zum Weltmeer besitzt. Und wenn unter den Ursachen des
Weltkrieges nicht an letzter Stelle das elementare Streben geknebelter, vom Zutritt
zum Weltmeer abgedrăngter Staaten zu verzeichnen ist, die diesen Mangel als einen
un.vermeidlichen Weg zur Selbsterdrosselung und zum konomischen und politischen
Tode ansahen, und es deshalb wie ein Desperado wagten, alles auf eine Karte zu setzen
(z. B. Serbien), so sind n.ach dem Weltkriege nur wenige, im Allgemeinen nicht sehr
bedeutende Staaten iibrig geblieben, die auf den. Zugang zum Weltmeer noch warten,
denn selbst der unglănstigsten geographischen. Lage suchte man durch In.tern.ationali-
sierung wichtiger Binnenwasserstrassen und Meerengen gerecht zu werden.
Polen besitzt, von diesem Gesichtspunkte aus betrachtet, eine recht merkwiirdige
Lage. Mit den heute rumănischen und ukrainischen Landschaften Europas hat es die
geographisch und politisch so wichtige Zwischenlage zwischen dem Schwarzen und
Baltischen Meere gemeinsam, eine Zwischenlage, die in analoger Form sich in Europa
nur mehr zweimal wiederholt — nămlich in wenig ausgeprăgter Weise in dem Teile
Mitteleuropas, der zwischen Ost- und Nordsee ein.erseits und dem Kopfe des Adriatischen
Meeres liegt, in viel ausgeprăgterer Weise in Frankreich, dessen geopolitischer Charakter
von. der Tatsache der geographischen Briickenlage zwischen Atlan.tik und Romanischem
Mittelmeer beherrscht wird.
1) Die vorliegende Studie grăndet sich teils auf nischen Konsul in Galaţi, Herrn Maciejowski, ver-
Autopsie, wăhrend meiner Dobrudschareise 1927, danke, die keine Mhe scheuten, um mir die
zum guten Teil aber auf Literatur und hand- Durchsicht der in Krakau schwer erreichbaren
schriftliche Auszge, die ich der Liebenswărdigkeit Literatur und des amtlichen Originalmaterials zu
des Univ.-Prof. C. Brătescu in Cernăuţi, des Univ.- ermăglichen. Ich beniitze die Gelegenheit, um all
Assist. Ion Conea in Bucureşti, des Prof. Ion diesen Herren hiemit meinen herzlichsten Dank
Georgescu in Constanţa, vor allem auch dem pol- ăffentlich auszusprechen.
527
DIE DOBRUDSCHA ALS AUSFALLSTOR POLENS IN DIE LEVANTE
Eine derartige Brnckenlage verleitet und zwin.gt das betreffende Volk, n.aturgemnss
danach zu streben, beide Ausgăn.ge nach dem Meere in die Hand zu bekommen, dadurch
sehr erwnschte Ventile fnr den Fall von konomischen oder politischen Komplika-
tionen sich zu sichern und den Schlnssel zur Beherrschung des gewaltigen. Transits von
Meer zu Meer und noch mehr in der Richtung quer zu dieser Verbindun.gsstrecke sich
anzueignen.. Je nach der Intensităt und Quan.titnt dieser Transitstrmungen wiirde
eine soIche Politik dem betreffenden Volk Atute in die Hănde spielen., die auf jedem
Gebiete in Frieden und Krieg allen nachbarlichen Staaten gegenfiber mit grossem
Erfolge verwertet werden knnten.

Dieses jedem Historiker und Anthropogeographen wohlbekan.nte Streben ist so
natiirlich und so mnchtig, dass es von jedem Volke versucht wird, das in ein.er entspre-
chenden. geographischen. Lage sich befindet, von dem eineu mit mehr, von dem an.deren
mit wen.iger Glnck und Erfolg. Frankreich gelan.g die Einigung seines Briickenlandes
schon im Mittelalter durch Verschmelzung an.fangs so gegensntzlicher Elemente wie
des normannischen und prowen.salischen. Das heilige Rijmische Reich deutscher Nation.

war — von diesem Stan.dpunkte betrachtet — eine geniale geopolitische Konzeption,
die nur zu viel brnchige Stellen.in sich hatte,um Jahrhunderte zu nberdauern. Schwache
Nachklănge nhnlicher Bestrebungen waren Napoleons Plnne, Mitteleuropa von Italien
kommend zu einigen, Deutschlands Streben. mit Hilfe der wirtschaftlichen Angliederung
Osterreichs und der Alpenbahnen aus Triest einen verkappten reichsdeutschen. Hafen
zu machen, vielleicht auch Mussolinis Projekte, gleichzeitig Sndtirol so innig wie mglich
an Italien zu knnpfen und doch mit Deutschland in nahen Beziehungen zu bleiben..
Deshalb kann es uns auch nicht Wunder nehmen, dass Polen, die natnrlichen. Kon.-
sequenzen aus seiner geographischen Brnckenlage ziehend, in sein.er ganzen. Geschichte
den mehr oder weniger glncklichen Kampf um das Baltische und Schwarze Meer zu-
gleich widerspiegelt. Von. den religiisen Mission.en, die die ersten polnischen Khnige
nach dem noch heidnischen heutigen. Ostpreussen entsandten, bis zu den harten, blu-
tigen Tnrkenkriegen. im XV-III. Jh. zieht sich eine endlose Reihe von Unternehmungen.,
deren En.dziel die Festsetzun.g poln.ischer Macht und polnischer In,teressen an diesen
beiden Meeresgestaden war.
Es muss aber zugegeben werden., dass in. diesen Bestrebungen offenbar kein genn-
gendes Verstnn.dnis und keine genngen.de Konsequenz war, so dass sie nicht zu dem
fnr Polen erwiin.schten Ergebnis fnhrten. Die gewaltige weite Landmasse, deren Durch-
dringun.g in politischer und wirtschaftlicher Hinsicht das Aufgebot aller organisatorischer
und kultureller Momente erforderte, erwies sich in alter Zeit als zu bedeuten.d, um von
einem Volke, das noch ganz in. den Anschauungen und Kategorien eines rein landwirt-
schaftlichen Organismus stack, das keine expan.sive industrielle und kaufmănn.ische
Politik betrieb, das kein wohl organisiertes, immer sprungbereites Heer besass, be-
wnitigt zu werden.. So kam es, dass, als Polen sich am Gestade des Baltischen. Meeres
festgesetzt hatte, in. jen.en. Glanzzeiten, da der Kreuzritterorden besiegt am Boden lag
und Polen seine eigen.en Handelsflotten auf der Ostsee zu bauen begann, es das Gestade
des Schwarzen Meeres noch nicht erreicht hatte und dass es in. den Jahrhunderten,
wo sich seine kolon.isatorische und kulturelle Arbeit immer mehr der ukrainischen.
Landschaften gegen. das Schwarze Meer hin bemnchtigte, wieder durch n.eue Gewalten,
Schweden.s Expansion, Preussens Aufblnhen, von der Ostsee abgedrnngt wurde. Als
528
DIE DOBRIJDSCIIA ALS AUSFALLSTOR POLENS IN DIE LEVANTE
schliesslich in den misslichen Verhăltnissen des XVIII. Jh. nach jahrhunderte langem,
schwerem und verlustreichem Ringen dem Vordringen der Tfirken nach Ostpolen ein
Halt geboten wurde, war eine solche Umwertung aller politischen. Werte und Macht-
faktoren. in. Mittel- und Osteuropa vor sich gegangen, dass von ein.er politischen Ein.i-
gung des ganzen Brfickenlan.des zwischen Ostsee und Schwarzem Meer kein.e Rede
mehr sein kounte. Damit war wohl ein ffir Allemal der glănzende intuitive Gedanke,
dem der gen.iale und vielleicht am meisten geographisch ffihlende Kfinig Polens, Boleslaw
Chrabry um 1000 n. Chr. praktischen. Ausdruck verliehen hatte, da er fast in. einem Atem-
zuge pach dem Samland und fiber Kiew hin.aus nach den ukrainischen. Steppen griff,
begraben.
Wen.n heute in voller An.erkenn.ung des Selbstbestimmungsrechtes aller Nationen
an eine territorialpolitische Einigung des breiten., so ungemein wichtigen Brfickenlan.des
zwischen Baltischem und Schwarzem Meer nicht mehr gedacht werden kann., so behalten
doch die anthropogeographischen. Gesetze ihre Werte bei. Nur das Kleid, das sie den
geănderten Zeiten gemăss anlegen miissen, bekommt einen an.deren. Schnitt und Ton.

Unterjochung, imperialistische Expansion, militărische Gewalt mfissen achtun.gsvolle
Verstăndigung, handelspolitische Ein.igungen, gegenseitige Zugestăndnisse und Achtun.g
vor den Kon.sequen.zen in gemeinsamer Beratung festgelegter Prin.zipien ersetzen.
Das Schwarze Meer ist ffir Polen geblieben., was es immer war, eine măchtige Basis
zur vollen. Auswertung seiner Zwischenlage zwischen Ost- und Westeuropa und ein
breites Ausfallstor ffir alle Strfimungen., die Polen mit dem nahen und mittleren Orient
verbinden. In beiden. Făllen han.delt es sich um kardinale Fragen der materiellen und
kulturellen Existenz Polen.s. Die Zwischenlage in Europa hat Polen seit jeher die hehre
Mission auferlegt, der Vermittler zwischen ost- und westeuropăischen Machtfaktoren
und Kulturen zu sein.. Diese grosse und hfiehst verantwortungsvolle Mission gibt sich
auf jedem Gebiete menschlicher Tătigkeit in Polen kun.d und ist zu einem Grundaxiom
polnischer Existenz und poln.ischer Arbeit geworden. Sie spielt sich im Frieden in den
Aufgaben der materiellen und kulturellen. Vermittlung, im Kriege in der Rolle des euro-
păischen. Bollwerks und Schlachtfeldes in grossem Still aus. Diese Funktion.en. hat
Polen mit Rumănien gemein, und beide lehnen in. dieser Hinsicht an das Schwarze
Meer.
Nicht min.der wichtig ist ffir beide die Nachbarschaft des Schwarzen Meeres als
Tor in die Levante. Rumănien verbindet mit derselben schon die geographische Nachbar-
schaft. Polen.s Verbindung mit der Levante greift auf sehr alte und mann.igfaltige Tra-
ditionen z-uriick, die sich so tief in die Volksseele ein.gewurzelt haben, dass Polen trotz
seiner grossen geographischen Distanz von der Levante, doch aus derselben. einen. Schatz
von Gebrăuchen, An.sichten., selbst Rede-wendungen bis heutigen Tags behalten hat,
abgesehen davon, dass eine Reihe seiner Bevfilkerun.gselemen.te in. der Levante ihre
ursprfingliche Heimat hat und sich den Glauben der Văter selbst bis heute in der orien-
talischen Form bewahrt hat.
Doch sin.d es viel lebhaftere Lockun.gen., die im wiedererstandenen Polen die alten.
Sentimente und Beziehun.gen. zur Levante wecken.. Abgesehen von allen. Traditionen,
von dem vielen Blut, das Polen auf den Schlachtfelder-n vergossen hat, wo levantinische
Fragen entschieden worden sind, abgesehen von der inuner wieder erwachenden Phan-
tasie un.d Sympathie ffir orien.talisches Leben und orien.talische Kultur, die z. B. in der
529
Dobrogea
DIE DO13RUDSCIIA ALS AUSFALLSTOR POLENS IN DIE LEVANTE
polnischen Kavallerie, in der polnischen Expeditionsgeschichte einen oft klassischen

Ausdruck gefunden hat, sind es vor allem materielle und politische Faktoren., welche
das Augenmerk Polens heute wie vor Jahrhunderten dem nahen Osten zu-
wen.den.
Die hier erstande.nen, oder zu neuem Leben erwachten. Staaten und Vlker sehen
sich nach Helfern um, die ihnen wahrend des Umbaues ihres bisherigen Staates, bei
dessen Modernisierung mit fachlichem Rat und materieller Hilfe an die Seite treten
wollten, ohne sie in ihrer so schwer errungenen. politischen. Selbststandigkeit und Gleich-
berechtigung zu gefahrden.. Dies gilt in erster Linie von der heutigen Trkei und Persien,
bis zu einem gewissen Grade selbst von den Ostbalkanstaaten.. Aber dasselbe .kann
man in ein.em allerdings abgeschwachten Grade auch von ..gypten, selbst -von Palastina
und Syrien sagen. In demselben Masse, als sich diese Lan.der nach M8glichkeit von
den. westeuropaischen. Machthabern zurckziehen miăchten, um mit der wirtschaftlichen
Abhangigkeit nicht wieder in politische zu geraten, in dernseffien Masse knpfen sie
gerne mit Landern Beziehungen an, die materielle und kulturelle Werte gen.gend

besitzen, um ihnen in der heutigen Renaissan.ce beizustehen, und doch gleichzeitig
keinerlei kolonisatorische oder expansive Tendenzen aufweisen, die dem Orien.te ge-
fahrlich werden knnten. Zu diesen. Landern gehrt zweifellos Polen., das eine immerhin
gengend kraftige agrarische und vor allem auch industrielle Wirtschaft, sowie geschulte
fachliche Intelligenz besitzt, um damit den Wiederaufbau des Orients zu ftirdern, dabei
kaum je den so gewonnenen Einfluss auf politischem Boden ausspielen kann.
Dies erklart die harmlose, natiirliche Sympathie, mit der heute die Levante Polen
entgegenkommt, und wenn diese n. atiirliche Pradisposition von. beiden Seiten en.tspre-
chend ausgewertet wrde, k:nnte sich darauf gewiss ein reger materieller und kultu-
reller Austausch von Werten griinden.. Diese Pradisposition findet auch in der Leichtig-
keit Ausdruck, mit der zwischen dem wiedererstan.denen Polen und den regenerierten
Levantestaaten politische und kommerzielle Vereinbarungen getroffen worden sind.
Die Freandschafts- und Han.delsvertrage Polens mit der Ttirkei, Persien, Afghanistan,
selbst mit Bulgarien und Rumanien gehren zu den ersten, welche diese Staaten nach
dem Weltkriege zu schliessen sich entschlossen haben. Dies bezieht sich auf den Handels-
vertrag mit Bulgarien vom 29. April 1925, mit Rumanien vom 1. Juli 1921 (ratif. 15.
Nov. 1922), mit der Tiirkei, mit Persien, mit Afghanistan..
Diese und andere, in Vorbereitun.g befindlichen. Vertrage en.thalten im Kerne
schon alle verschiedenartigsten Entwickelungsmhglichkeiten fiir die n.achste Zukunft.
Ihre Realisierun.g wird aber n.och vieles erfordern: vor allem ein genaues Sich-Ken.nen.-
lernen, ein. Verstandnis dafr, was alles an materiellen und kulturellen. Gtern, die in
der Levante, resp. in Polen zu haben sind, beide Gebiete austauschen knnten, wahrend
dasselbe heute n.och von ganz anderswoher, oft auf recht umstandlichem Wege heran.-
gebracht wird. Um nur auf das wichtigste hinzu.weisen, sind die Land-wirtschaftspro-
dukte Polens, vor allem Getreide, sowie Holz, von. den Bergbauprodukten Steinkohle
und Petroleum sowie seine Derivate, von den Industrieprodukten aller Art Maschinen
sowie Textilw aren zu erwahn.en, die Polen leicht und gerne, in grosser Quan.titat und hoher
Giite der Levante gegen. Tabakund Sildfriichte,Wirkwarea etc. zufhren knnte.Po1en kann
ebenso der Levante ausgezeichnet geschulte Fachkrafte aller Art beistellen, vom Inge-
nieur und Grosskaufmann angefangen bis zum Handwerker und Detailisten herab.
530
Doeh muss die Erkenntnis hievon sich erst nach und nach Bahn brechen. bei -Ulkern,
die von dem n.euerstandenen Polen meist nur sehr wenig, und dies aus zweiter, nicht
immer verlăsslicher Quelle wissen. Erst nach Jahren andauern.der und in edler Weise
gefhrter Propaganda fiir diese Symbiose khnnen sich darauf konkrete Schlussfolge-
rungen aufbaueu..
iibrigens gengt die Erkenntnis selbst nicht: sie muss in die Tat umgesetzt werden
durch Ankntipfung tausenderlei praktischer, wissenschaftlieher, sozialer und politischer
Beziehungen., also vor allem durch eine gross angelegte Organisation des Verkehres.
Derselbe wird selbstverstăndlich n.eben perskinlichen Beziehungen, neben der Erleichte-

rung derselben durch orientalistische Institutionen. in Polen, durch okzidentale Institu-
tionen in der Levante, eine auf gegen.seitigem Verstăn.dnis beruhende, entgegenkommende
Kreditpolitik und nicht zum letzten auf der Schaffung unmittelbarer, mgliehst leicht
zu betreten.der und hilliger Transportmittel beruhen.
Nun ist es eine nicht wegzuleugn.ende Tatsache, dass die Wege Polens in die Levan.te
vor allem uber rumănisches Terrain., uber die untere Donau und die Dobrudscha

und sobald dies klar erkannt wird entsteht daraus die neue Aufgabe, das polnische Volk
ber die Bedeutung dieser Tatsache fr Rumănien, das rumănische Volk aber tiber
die damit verknpfte Leben.snotwendigkeit Polens aufzuklăren. Dies ist auch die Auf-
gabe vorliegender Zeilen..
Diese Lebensnotwendigkeit lenkt das Interesse Polens auf die Dobrudscha umso
energischer, als heute und wohl noch fiir lăngere Zeit der Zutritt Polens zu anderen
Hăfen des Schwarzen Meeres durch die unbefriedigenden Verhăltnisse mit seinem st-
lichen. N achbarn S. S. S. R. erschwert, wenn nicht gănzlich unmiiglich gemacht ist. Es ist
nicht zu leugnen, dass die geographischen Verhăltnisse sehr zu einer Anknpfung ver-
kehrspolitischer Beziehungen zwischen Polen und der Ukraine drăngen. Die grossen.
alten. Verkehrsstrassen zwischen Polen un.d dem Schwarzen Meer gehen ăberwiegend
liber die Ukraine : so die alten. Salzstrassen, die Strassen„ auf denen. byzantinische Kultur
und orthodoxer Glaube in Ostpolen eindraagen, die Strassen., auf denen osteuropăische
Bevifikerungselemente wie Juden., Armenier, Tataren etc. in Ostpolen ein -
wanderten, die Strassen, auf denen. die Reichtmer des Westens gegen die des
nahen Orients eingetauscht wurden und die I,emberg zu einer einst so bliihenden
und wichtigen Handelsstadt machten. Alle diese Strassen zogen iiber Wolhynien
und Podolien gegen Kiew und den Dniepr abwărts, selbst an den Don und das
Azowsche Meer, endeten friiher oder spăter an dem ukrainischen. Gestade des
Schwarzen Meeres, von Cetatea Albă (Bialy-grOd) im Westen. bis Taganrog im
Osten. Die Wasserverbindungen der Dtina mit dem oberen., des Niemen und
der Weichsel mit dem mittleren Dniepr sind schon seit Alters realisiert, die neue
Wasserverbindung zwischen. oberer• Weichsel und Dniestr seit langem projektiert
und erwnscht.
Dies Alles kan.n aber kein Hindernis sein, unsere Moldaustrasse auszubauen, um-
somehr als sie bei der heutigen politischen Lage dazu bestimmt ist, all die vorerwăhn.ten
ukrainischen. Strassen zu ersetzen und deren wichtige Funktionen zu tibernehmen.
Aber selbst, wenn die ukrainischen Strassen der iikonomischen Expansion Polens
wieder vollkommen frei zugănglich wăren, so wird die rumănische Strasse fr einmal
voll zur Entwickelung gebracht — ihre Bedeutung fr die Verbindung Polens mit dem
531
34*
Ostbalkan, der Tiirkei, Griechenland und dem iistlichen Mittelmeerbecken, vor Allem
mit Syrien., Palăstina und .A..gypten sowie Persien immer beibehalten.. Jetzt ist gerade
die gnstigste Zeit, um die einst blhen.de moldauische Strasse, fr deren. Wahrun.g
das edle Blut polnischer Knige bei Warna, eines ZOlkiewski bei Cecora geflossen ist,
und die durch die so schwerwiegende T-iirkenexpansion fr Jahrhunderte unterbunden
war, wieder zum Blheu zu bringen, zum Vorteil beider heute so innig verbun.dener
Karpatenvedker, der Polen und der Rumănen.
Es soll vor allem festgestellt werden., dass es sich um ein.en. Weg handelt, der heute
noch fast vollstăndig unausgeniitzt bleibt. Betrăgt doch der Grenzverkehr bei Sniatyn-
Grigore Ghica-Voclă kaum 259.238 t. (1926), die von Sniatyn abgehen, und 17.454 t.
desselben Jahres, die im Grenn, erkehr hier ankommen, also zusammen kaum 18.000
mittlere Eisenbahnwaggon, d. h. tăglich im Mittel erst 60 Waggon. pro Wochentag.
Andere Grenzstatioaen, NViC Zaleszczyki und Lan.owce, kommen gar n.ieht in Frage
fr den rumănischen. Import un Export.
Orientieren wir uns vor Allem iiber diesen Grenzverkehr, aaf Grun.d der neuesten,

leider recht spărlichen. Qu ellen. Es wurden in Sniatyn in. Tortn.en:
1925 1926
auf- ange- auf- ange-

gegeben nommen gegeben nommen
Getreide und Friichte 14.345 22.985 1.950 10.443

Spelz 320 15 40
Kasza — — 106
Malz — 45 —
Pf1an7eniii — 108 6 1.004
Spiritus 41 —
Zucker — 5
Pferde, Stck 650 — 424 —
Rinder, Stck 92 — 758 —
Schweine 200 — — —
Tcb.ring 1.068 — 2.810 5
Eier 277 11 85
Mute 52 96 732 12
Rohholz 30 65 363 15
Bearbeitetes Holz 1.127 2.644 633 3.830
Eisenbahnschwellen 100 15
Brennholz 15 2.510 61
Holzfabrikate 250 175 293
Holzderivate 28 389 93 122
Papier 616 39 46 5
Dachpappe 13 51 —
Steinkohle 78.274 127.568 —
Koks 17.915 29.157 —
Erze 137
Naphtaprodukte 1663. 454 1.278
Salz — — 3 —
532
1925 1926
auf- ange- auf- ange-

gegeben nommen gegeben nommen
GYPs 30 — 21 —
Kalk, Dolomit etc. 1.538 47 4.568 16
Steine 574 1.177 100
Sand, Schotter, Erde 4.082 —

Glaswaren 386 — 1.937
Porzellan, Fajencen 470 10 1.505
Ziegel, Kachel 597 1.329
Zement, hydr. Kalk 1.166 2.903
Roheisen .105 — 1.614
Eisen und Stahl 4.112 21.078 28
Zink 144 10 627

Blei 18 270
Eisenschienen 48 377
Briickenbestandteile 121 162
Eisengeschirr 1.176 1.843
Eiseninstallationen 18.534 30.837
Handwerkzeuge 502 5 853 22
Acker- und Gartenwerkzeuge 206 5 442 8
Andere Maschinen 3.259 60 5.471 180
Elektr. Installationen 124 —
Chem. Suren 3.847 -- 3.279 33
Chem. Salze 45 92 45
Farbstoffe — — 487
Phosphate 134 378 346 613
Pottasche 305 585 —
Stickstoffdnger — 26 —
Baumwolle 11 13 10 22
Lein und Hanf • 100 35 —
Wolle, roh . 21 1 209 22
Webwaren, Zwirn 3.871 38 5.933 21
Kaffee, Tee, Kakao 149 30
Reis 41 15 40
Weintrauben 121 — 40
Allgem. WarenbeNNegung. . — — 259.238 17.454
Obige Angaben sind dem «Rocznik statystyczny przewozu towarOw n.a kolejach
palistwowych za r. 1925, Warszawa 1926, und za r. 1926, Warszawa 1927>> ent-
nommen..
Ich habe die obige Tabelle im Detail zusammengestellt, da sie das fiir u.ns wichtigste
Material zur Beurteilung der gegen~tigen Belastung der Moldaulinie durch den pol-
nischen Export und Import darbietet: fast 30.000 Waggon dienen. diesem Zwecke, was
eine Belastun.g von. fast 100 Waggon pro Arbeitstag darstellt. Nun muss hervorgehoben
werden un.d das erhellt auch aus den obigen. Ziffern — dass dieser Verkehr noch
durchaus un.n.ormiert ist, sondern. im Gegenteil erst im status nascendi sich befindet.
Die Ziffern schwanken fr die einzelnen Warengruppen ganz wesentlich von. Jahr zu
533
Jahr, es finden erst die Anpassungsprozesse statt, welche diesen. Verkehr an die noch
durchaus nicht stabilisierten. kommerziellen Verhăltnisse Rumăniens und Polens an-
passen. sollen. Daher finden wir in den einander folgenden. Jahre-n noch bedeutende
Schwankungen.
Es unterliegt auch keiner Frage, dass viele Waren.gattun.gen noch durchaus nicht
in dem Masse uber die Grenze gefhrt werden, wie dies den natr1ichen und kulturellen
Unterschieden der beiden Staaten entsprechen wrde. Un.d doch sin.d einige Tatsachen
schon heute klar den. Ziffern zu entnehmen. Man erkennt leicht, wie Polen vor allem
Getreide, Hăringe, Holz, Kohle und Koks, Kalk und Zement, Eisen und Maschinen,
Săuren, Dnger und Webwaren exportiert, die wohl zum grssten Teil fur Rumănien be-
stimmt sind,wobei aber im Auge zu behalten ist, dass der polnische Export nach Rumănien
sich dabei nicht erschpft, da er noch andere, oft geographisch scheinbar recht kompli-
zierte Wege zur Verfgung hat, so iiber Wien, Budapest etc. Kommt doch - um nur
ein Beispiel zu erwăhnen. - fast der ganze, ziemlich krăftige Export an bulgarischem
Tabak nach Polen iiber Berlin zu uns.

Doch ist tatsăchlich der Handelsverkehr zwischen Polen und Rumănien nicht viel
bedeutender, wie aus den polnischen Statistiken f-i.ir 1925 und 1926 hervorgeht. Es betrug
nămlich: die Ein.fuhr nach Polen an:
1925 (t.) 1926 (t.) 1926 (1000 zi.)
Getreide, Mehl 51.180 21.389 6.026

Obst 1.952 809 718
Niisse, Kastanien ete 977 407 658
Heu, Viehfutter 2.763 5.800 1.566
Mute, roh 125 222 659
Samen 4.646 2.321 1.758
Andere Waren 14.380 6.710 2.095
Zusammen . 76.023 37.658 13.480
Die Ausfuhr aus Polen nach Rumănien in denselben Jahren betrug an:
1925 (t.) 1926 (t.) 1926 (1000 zi.)
Nahrungsmttel 2.693 1.894 1.420

Rohe Mute 82 675 857
Rohholz 21.864 32.063 1.419
Samen 269 354 461
Kalk, Dolomit 1.670 5.132 177
Zement 1.339 3.162 140
Glaswaren 105 678 726
Kohle, Koks 94.499 169.588 5.518
Paraffin, Vaselin 1.945 1.753 1.955
Metall und Metallwaren . . . . 14.321 29.149 15.874
Maschinen, Apparate 1.898 1.114 1.982
Baumwollgewebe 2.539 2.262 20.844
Zwirn 1.063 1.255 12.542
Andere Waren 32.722 22.544 8.038
Zusammen . . . 177.009 271.623 71.903
534
Es sind also dieselben Posten und fast dieselben Mengen., die in dieser den Gesamt-
handel umfassenden Zusammenstellung auftreten. Schon daraus ergibt sich in voller
Klarheit die Bedeutung der Moldaustrasse fr ein.en wichtigen Lebenszweig Polens,
der bei entsprechender Frsorge in technischer und handelspolitischer Hinsicht eine
grosse Zukunft vor sich hat.
Es gehen nămlich diesen Weg nicht nur fast die gesammten Waren von und nach
Rumănien., sondern auch ein Grossteil der Waren in das Schwarze Meer-Gebiet und
in die ist1ichen Mittelmeerlandschaften.. Momentan handelt es sich dabei noch um
gerin.gfgige Werte, wie aus der folgenden Tabelle zu ersehen. ist. Es betrug die Einfuhr
nach Polen in den Jahren:
1924 1925

i n q 1.000 zl. i n q 1.000 zl.
Aus Bulgarien
Tabak 22.427 7.220 41.120 13.421
Gesammt . . . 23.175 7.373 43.238 13.465
Aus der Tiirkei

Frchte 3.812 404 3.049 358
Tabak 14.996 4.545 24 009 7.443
Webwaren 53 99 36 76
Gesammt . . . 20.284 5.229 28.214 7.954
Aus Griechenland
Frisches Obst 143 9 42 1
Getrocknetes Obst 2.275 246 1.812 212
Nsse, Kastanien 105 9 21 2
Erze 175.019 523
Gesammt . . . 4.210 726 186.295 279
Aus Palăistina
Frchte 263 15 552 31
Wein 24 4 646 96
Biicher 7 9 8 6
.V‘Tsche 1 1 2 3
Konfektion 1 2 10
Gesammt . . . 300 32 1.313 176
Aus iigypten
Gemse 3.768 74 5.116 133
Baumwolle 8.872 3.511 9.256 5.950
Web waren 2 4 1 2
Gesammt 13494 3.671 43.238 13.465
535
Die Ausfuhr dagegen. aus Polen betrug in. den Jahren
1924 1925
i n q. 1.000 zi. i n q. 1.000 A.

Nach Bulgarien
Kohle 10.325 22 521 9
Eisenwaren 175 12 134 7
Zink(waren) 299 36 53 5
Webwaren 207 51
Gesammt . . . 10.922 248 5.738 201
Nach der Tdrkei

Alkohol 428 38
Holzhalbfabr 2.456 1
Miibel 7 1 139 27
Baumwollwaren — 248 274
Wollwaren 73 237 35 92
Gesammt . . . 744 344 5.835 684
Nach Griechenland
Rohe Hăute 122 24 — —
Rohes Holz 250 1 —
Zement — 3.000 9
Wirkwaren ...... . . . 108 26 254 . 65
Gesammt . . . 635 88 3.428 1.581
Nach Paldstina
Mehl — 195 6
Holzhalbfabr 1.157 8 1.255 12
Miibel 6 1 587 100
Glaswaren 27 5 354 45
iSle 204 7
Chemikalien 152 8
Maschinen ..... . . . 457 l03 837 194
Băcher 149 142 247 198
Webwaren 40 54 217 307
Wăsche 80 152 102 208
Konfektion 42 157 167 648
Gesammt. . 2.478 887 5.204 2.233
Es soll durchaus n.icht behauptet werden, dass der oben skizzierte Warenverkehr
ausschliesslich liber die Dobrudschahffen. geht ; dem widerspricht schon die Inkon.gruenz
der Ziffern far den Warenverkehr durch SE.iatyn und der obigen. Tabelle des polnischen
Levanteverkehres. Ein.grosser Teil des letzteren geht gewiss n.och - .ber Saloniki un.d
536
vor allem Triest. Es kann aber auch keinem Zweifel un.terliegen., dass der 8kon.omischeste,
billigste und rascheste Weg făr den.selben iiber die Dobrudschahăfeu făhrt, deren
Verkehr hierdurch sich um die Ziffer von. 60 (1924), resp. 275 (1925) Tausen.d Zentn.ern
in der sădwărtsgerichteten Bewegun.g, von 15 (1924), resp. 24 (1925) Tausend Zent-
nern in der nordwărtsgerichteten. Bewegung vermehren knnte. Dabei ist es schon aus
den obigen Ziffern klar, dass der ganze Levantehan.del Polens erst im Entstehen be-
griffen ist. Dafăr spricht das phitzliche Auftreten vou oft bedeutsamen Posten in den.
ein.zelnen Jahren., die nicht schrittweise vorbereitet waren., eben.so wie das p15tzliche
Verschwinden. vo.n. Posten, die offenbar nicht genăgend in der Natur der Sache begrăndet
waren.. Es ist nach der ganzen Entwickelung des auswărtigen Handels Polens in den.
letzten Jahren an.zunehmen, dass die heute den. Levan.tehan.del charakterisierenden
Zahlen bedeutend grsser und im steten Wachsen begriffen sind, wenn.gleich das betref-
fende Material noch nicht publiziert ist.
()ffnen sich doch — bei entsprechender Organisierung der wirtschaftlichen Propa-
ganda und der durch sie geweckten Beziehungen. weite Perspektiven, die iiber die Levante

noch weit hinausreichen. Es ist nicht zu leugner.., dass făr gewisse Waren Polens, die
heute dem mittleren und fernen. Osten auf dem Wege iiber Danzig zugefăhrt werden,
der Weg iiber die Dobrudscha zukmmlicher wăre, sobald er entsprechend technisch
ausgebaut und in liberaler Weise zugănglich gemacht wird. In. ersterer Hinsicht ist
vor Allem auf die Unzulăn.glichkeit der heutigen Eisenbahnlinie, die die Moldau durch-
zieht, hinzuweisen. Ihre Leistun.gsfăhigkeit, die mit der Eingeleisigkeit, der weiten.
Stationsdistanz, dem ungenăgenden Wagenpark zusammenhăngt, miisste bedeutsam
gesteigert werden., die Zugsintensităt gehoben. werden.
Eine weitere damit zusammenhăn.gende Frage ist die Notwendigkeit, der bedeut-
samen Moldaustrasse eine direkte und gute Verbindung nach den. Donauhăfen
Galaţi, ev. Brăila sowie auch nach dem Schwarzen Meer-Hafen Constanţa zu geben..
Es ist zwar eine ganz selbstverstăndliche Tatsache, dass die rumănische Regierung schon
in. Altrumă.nien, und umsomehr in dem so bedeutend erweiterten Grossrumănien ihr
ganzes Augenmerk auf eine organische Verknăpfun.g der vielen. Landschaften ihres
Reiches durch magistrale, zentripetal Bucureşti zustrebende Eisenbahnlinien zugewendet
hat. Wir verstehen, dass sie im Gebiete an der unteren Donau das Projekt der Linie
Braşov—Nehoiaş—Buzău, die mit dem geplan.ten. doppelten Schienenstran.g dem
reichen. Siebenbnrgen eine direkte Verbindung mit den Donauhăfen und dem Schwarzen
Meer geben soll, favorisiert ; dass sie weiters vor Allem an eine Verbindung von. Traian
Val nach Ismail, von. Tulcea nach Babadag den.kt, um der Norddobrudscha, vor allem
aber Bessarabien die Ausfuhr ihrer wertvollen landwirtschaftlichen. Produkte zu er-
leichtern.
Und doch muss an. dieser Stelle festgestellt werden., dass dieses Eisenbahnpro-
gramm, das z. B. die gerade fnr Polen und die Bukowin.a-Moldau so wichtige Linie
Tecuci—Făurei, deren Bau schon vor dem Kriege begonnen war, zurnckgestellt hat,
dem polnischen Levantehandel durchaus nicht entgegenkommt. Von dem viel
besprochen.en Projekt einer sogar elektrifizierten. Bahnlinie Bucureşti-Ecrene in
der sndlichen Dobrudscha knn.n.en wir hier ruhig absehen., da diese Linie fast
ausschliesslich strategische sowie touristische, aber keinerlei Exportbedeutung
haben. wird.
537
So lan.ge die direkten. Verbin.dungen von. der Serethlinie n.ach Galaţi und nber
Cernavoda nach Con.stan.-ţa nicht werden hergestellt sein und von einem Park gen.ngend
hăufiger und ladungsfăhiger inge bestrichen werden., so lan.ge kann von einer energi-
scheren Ausnntzung der Dobrudschahăfen fnr den polnischen Levanteexport nicht die
Rede sein.
Einen wesentliehen Impuls wnrde diese Handelsstrasse erfahren., wenn der schon
mehrfach projektierte Wasserweg Weichsel--Dniestr—Pruth zustande kăme. Die ersten
Pourparlers in dieser Frage scheinen zwischen rumănischen Fachmănnern und polni-
schen okonomisten zur Zeit des 'polnischen. Journ.alistenbesuches in Rumănien. 1924

stattgefunden zu haben. Man hob damals mit Recht hervor, dass Polen in sein.em na-
tnrlichen. Streben n.ach einem freien Ausgang zum Meer vorlăufig durch den. deutschen.
Chauvinismus in Danzig, durch die technischen Schwierigkeiten. beim Hafenbau in.
Gdynia, durch die Un.sicherheit jedweder Kalkulation in dieser Hinsicht, soweit es sich
um die Bahnun.g eines Weges durch die S. S. S. R., wesentlich behindert sei. Anderer-
seits werde Rumănien. im Falle einer innigeren wirtschaftlichen. Verknnpfung mit Polen

gan.z bedeutend an Widerstandskraft gegen seinen. osteuropăischen Nachbar gewinnen
un.d seine Donau- und Dobrudschahăfen einer neuen Bliitezeit zufnhren, wenn der
Waren.strom des polnischen. Levantehan.dels denselben zugefnhrt werden knnte. Ing.
Popovici, der sich mit dieser Frage năher beschăftigt hat, hat im Weiteren darauf hin-
gewiesen, dass ein. Weichsel--San—Dniestr—Pruth-Kanal eine Wasserstrasse von
1600-1700 km zwischen dem Baltischen. und Schwarzen. Meere darstellen wiirde, die
nur ca. 72 km. trockenen. Landes zwischen. San und Dniestr, ca. 37 km. trockenen Lan.des
vom Dniestr zum Pruth zu nberwin.den hătte und bei Galaţi in die Donau n iinden
wiirde.
Es kann. kein.er Frage unterliegen., dass ein solcher Kan.al — einmal geschaffen —
in seiner Bedeutung weit nber die nachbarlichen Beziehungen Polens und Rumăniens
hinausgreifen wiirde, indem bis zu einem gewissen Grade und fnr gewisse Warengattungen
sich wohl alle baltischen. Staaten desselben bedienen wiirden, um dorthin ihren levanti-
nischen, vielleicht selbst in.dischen und pazifischen. Warenverkehr zu lenken. Denn
dieser Weg wird den bisherigen um Westeuropa herum um 6000-8000 km. ver-
kiirzen. Fiir gewisse Tran.sportprobleme kăme er sogar, als Konkurrent des
Main.—Donau-Kan.als in Betracht, den er um etwa 1600 km. an Lănge unterbieten
w iirde.
Im Kriegsfalle wăre ein solcher Kanal fr die verbilndeten Polen und Rumănen
eine gegen.seitige Versicherung vor einer Absperrung vom Meer durch eine Blockade
des Schwarzen. oder Baltischen Meeres. Die vom Kan.al berhrten Gegenden., die so
fruchtbaren, aber verkehrsarmen und vor allem Massengter wie Getreide produzierenden.
Landschaften des Pokucie, der Bukowina, Moldau und Bessarabien kiinnten durch
leichtere Exportmg1ichkeiten. aufbliihen. Wenn wir hinzufgen, dass die Baukosten
an.gesichts der niedrigen Wasserscheiden und des flachen Terrains, das der K.anal
zumeist durchschneidet, wohl recht gering sind (In.g. Popovici berechnet
sie zu 1000 Mill. Goldlei, wovon 1/3 auf Rumnien entfallen wrden.), so msseu wir
gestehen., dass sehr vieles ftir, nichts gegen den Kan.albau spricht.
Sobald nur diese Erkenntnis sich in der afen.tlichen Meinun.g Polens und Rumă-
n.iens durchgerun.gen haben wird, werden sich gewiss die n8tigen Kapitalien finden,
538
DIE DOBRUDSCHA ALS AUSFALLSTOR POLENS IN DLE LEVANTE
umsomehr als die Rentabilităt des Kanals wohl ausser aller Frage steht. Auf polnischem
Boden, wo ein Weichsel—Dniestr-Kanal schon seit Lan.gem die bffentliche Meinung
und die Fachmănner beschăftigt, wird man dieser zum Pruth gerichteten Variante
umso williger entgegenkommen., als die Dniestrlinie als Grenzfluss heute auf grosse
politische Schwierigkeiten stossen wiirde, tiberdies sich von Natur aus, durch die tiefen
Kanyoneinschnitte, durch seine starken Windungen, durch die bedeutende Lăngen-
entwickelung und die fatalen. Mtindungsverhăltnisse als Wasserweg nicht gut eignet.
Die Pruthlinie dagegen mn.det bei Galaţi in. die Donaustrasse an einer Stelle, wo
dieselbe nicht nur den griissten Seeschiffen Zugan.g gewăhrt (der Gala-ţier Hafen hat
eine Uferlăn.ge von 20 km. bei einer Tiefe der Donau von. 60 Fuss), son.dern iiberdies
schon nicht unbedeutende Hafeneinrichtungen vorfindet, die ohne Weiteres nach Mass-
gabe des Bedarfes erweitert werden kiinnten.
Wenn n.un der polnische, ja selbst der ostbaltische Levanteverkehr mit
den entsprechend verbesserten. Land- oder Wasserstrassen an die untere Donau
und die Kste des Schwarzen Meeres heran.gebracht werden wird, muss vorgesehen

werden., dass er in den. Donau- und Schwarzen. Meer-Hăfen. Rumăniens leicht
schnell und billig verladen werden kann.. Es kann nun nicht geleugnet werden,
dass die Natur sowohl in der imposanten. Donaustrasse, wie in der Konfiguration.
des Schwarzen Meeres und seines Ufergestades viele gnstige Vorbedingun.gen
geschaffen hat.
Die Bedeutung der Donau als Weltverkehrstrasse ist nicht nur seit Langem genti-
gend gewrdigt, sondern hat schon vor langen Jahren in. der Schaffung der Europăischen
Don.aukommission ihren klassischen Ausdruck gefun.den. Diese Kommission, die in.
Galaţi ihren. Sitz hat und in der sich Vertreter En.glan.ds, Frankreichs, Italien.s, Deutsch-
lands und Rumăniens fin.den., hat in langen. Jahrzehnten sich viele Mhe genommen.,
durch wissenschaftliche und technische Studien., sowie durch verkehrstechnische Unter-
nehmungen und Administration den Wasserweg der unteren Don.au so rationell als
mbglich zu gestalten..
Der marine Weg setzt mit dem Hafen. in. Brăila ein, hat im Hafen von Galaţi am
Zusammenfluss des Sereth- und Pruth-Weges mit dem Donauweg sein n.atr1iches
Zentrum und leitet meerwărts vermittels des entsprechen.d vertieften und kommerziell
berwachten Sulinaarmes. Sowohl der Anfangspunkt wie der En.dpunkt dieser Strasse
kommt fr den polnischen Levanteverkehr, der ja seiner Natur nach ein. Tran.sitverkehr
ist, wenig in Betracht. Brăila ist vor allem der grosse Umladeplatz Rumănien.s vom
Fluss- zum Seeverkehr und war vor dem Kriege der wichtigste Getreidehafen. Rumă-
nien.s. Der s. g. Alte Hafen entlang der Donau mit seinen. grossen Getreidespeichern
hat ein.e Kailănge von.4150 m., an den.en sich Magazin.e von 72.426 m2. Ladeflăche finden,
die von 13,3 km. lan.gen Eisenbahnzufahrtslinien bedient werden.. Von diesen Maga-
zinen. sind 1.575 m2. mit 10,5 km. Eisenbahn in den Hăn.den der Regierun.g, dagegen
70.850 m2. mit 2,8 km. Eisenbahn in privaten. Hănden.. Zu sein.er technischen. Bedienung
besitzt dieser Teil des Hafen.s 32 Getreideelevatoren. (Leistun.gsfăhigkeit 80-160 t. (h.);
1 von 40 t., 15 Lan.dun.gsbrcken. Ausser diesem offenen. Donauhafen. besitzt Brăila ein
Dockbassin, wo Waren. unter Aufsicht liegen kiinnen ohne Zoll zu zahlen, obwohl Brăila
eigen.tlich kein Freihafen. ist. Dieses Dockbassin hat 2.288 m. Uferlănge, davon. 1.544 m.
im Inneren des Bassin.s. Es lagern. an. : staatliche Magazin.e von. 8.050 m2. Flăche,
539


., .
......... «
- 131:::= 15~4`r".'a
—
' :.,
-", 1Se _ __ -_ -
-
•r% 0 • t,t, -, : ' ~,,,,
ommarz===w
ammsm
----- ' DZS1
.,
.57.ţ i -•
• '4 OfICIMME •
4§ t2 rAZ C121 ',0*-
,,,,,,,,,,,, er ..
DOckbassIn
1‘ I
1 •••..„
,...
- ----- ,i.--- - _- -_-_ ,
7
/
--
--
..__
-.•-
.
il
...
a.
_
D 0 N A Li
Nach L. Atanasia 1927.
Fig. 157. Skizze des Donauhafens des Brăila aus dem Werke Ing. Demetriad.
DIE DOBBUDSCH.A. ALS AUSFALLSTOR POLENS IN DIE LEVANTE
Pe-troleumreservoire von 4.000 m3. Fassung, Getreidemagazine von 3.200 m3. (25.000 t.)
Fassung, Plattformen von 46.000 m2. fr Holz und Kohlen. Zur Bedienung dienen
6 Krahne von 2 1/2 bis 9 t. Tragfăhigkeit sowie 9,5 km. Schienenstrănge. Das Dockbassin
sowie eine Bucht bei Ghecet wird als Winterhafen verwendet.
Die Leistungsfăhigkeit des Hafens wird am besten aus der Schiffs- und Warenbewe-
gung vor und nach dem Kriege erhellen. Wir entnehmen dem ausgezeichneten Werke
von Demetriad folgende Daten:

uPhologr. M. Klein».
Fig. 158. Am Hafenkai von Brăila.
Flussschiffahrt Seeschiffahrt
Jahr
beladen ballast total 1.000 t. beladen ballast total 1.000 t.
SCHIFFSEINLAUF
Schiffszahl Tonnage Schiffszahl Tonnage
1911 3.047 3.564 6.611 1.613 301 419 720 268

1913 2.506 3.236 5.742 1.141 247 233 482 246
1920 1.084 1.828 2.912 592 90 309 389 52
1927 2.835 2.93 5.767 882 116 331 447 46
SCHIFFSAUSLAUF
1911 1.876 4.529 6.405 1.033 666 55 721 1.615

1913 1.415 4.271 5.686 766 429 54 483 1.011
1920 205 2.571 2.776 58 310 . 74 384 923
1927 1.430 4.247 5.677 • 197 419 30 449 914
541
Wie erwăhnt, war friiher Brăila der wichtigste rumănische Getreideexporthafen,

dessen Hălfte etwa hieher ging. Nach dem Kriege hat sich die Lage wesen.tlich geăn.dert,
da wegen erhhten Getreidekonsum und geringerer Produktion der Export wesentlich
zurckgegangen ist (vor dem Krieg 3,3 Mill. t., nach dem Krieg 1,7 Mill. t.). So sind
die Hafenanlagen jetzt ungengend ausgewertet ; Brăila sucht dem entgegenzuarbeiten.
durch Heranziehun.g fremden Transits und Schaffun.g eines geplanten Freihafens.
Natiirlich handelt es sich dabei hauptsăchlich um mittel- und westeuropăischen Transit,
fr unsere Frage kommt Brăila wenig in Frage. Wollte man ihm trotzdem eine Rolle
in un.serer Levantepolitik zuweisen, so kăme es als Entlastungshafen fiir Galaţi in

Betracht unter der Bedingung, dass es 1. eine gute Eisenbahnverbindun.g mit der Moldau-
linie erhălt, 2. dass der geplante Freihafen realisiert wird, 3. dass die heute sehr hohen.
Fuhr- und Arbeitslhne wesen.tlich erniedrigt und dadurch die Konkurrenzfăhigkeit
der Waren erleichtert werde.
Ebensowenig wie Brăila kommen fr den poln.ischen. Levan.tehan.del die Hăfen
unterhalb von. Galaţi in Betracht, Reni, Ismail, Tulcea, Chilia und Sulin.a. Sie spielen

als selbststăndige Hăfen eine gan.z untergeordnete Rolle, vermissen auch durchgehen.der
Eisenbahnverbindungen mit einem weiteren. Hin.terland. Von allem kommt n.ur Sulina
als Durchgan.gshafen. in Betracht. Diesen Hafen passierten 1926 964 Schiffe mit einer
Tonn.age von 1.662.932 t., wovon entfielen auf
Deutschland 34 Schiffe mit 79.702 t.

Belgien . 17 » » 33.539 »
B~rien 2 » » 530 »
Dămemark 11 >> 17,311 »
Agypten 43 » 88.406 »
Frankreich 50 » » 88.996 »
Engl and . 114 » » 232.520 »
Griechenland 385 » » 547.759 »
Holland ..... 37 » » 58.263 »
Ungarn 8 » » 23.436 »
Italien . 134 » » 265.705 »
Norwegen 11 » » 26.489 >>
Persien . 1 » » 1.049 »
Polen . 9 » » 4.428 »
Rumnien 61 » » - 116.187 »
Schweden 1 » » 1.690 »
Trkei 15 » » 7.973 »
Jugoslavien - 31 » » 67.577 »
Der Hauptdon.auhafen ist zweifellos Galaţi und fiir un.s als Fusspunkt der Se-
reth- und Pruthlinie der Hauptstiitzpunkt fiir den polnischen Levanteverkehr. Daher
wollen wir diesen. Hafen etwas eingehender beschreiben.
Galaţi, n.ach Bacureşti die grsste Stadt des Landes und heute noch zweifellos
der grsste Hafen des Landes (der an Kailănge und Fassungsraum der Magazin.e, sowie
technischen Einrichtungen noch CoRstan.ţa berflgelt), hat eine ăusserst charakte-
ristische geographische Lage. Am linken Ufer der Donau gelegen, bedeckt die Stadt,
deren Namen man teils von der sagenhaften. Burg Galaţilor eines Volkes der Galii, teils
von einer aus byzantinischen Zeiten stammenden. Kolonie Kalatii ableitet, einen halb-
542

01 6a,ren ta-• .5)
C.
C
,
,
-
-,
... , .
6'
cli2120
I
-N,
•
... / \
-
Arbeit...
Qaiatz cs .
,

.
J
.9. 17 I
3 16.
\--
, ‘;
ad€Plarz
i L:111119 -- .. ,z2
»—..
, :-
0 —_— _ •-•:,.......-1_,,cza
y ' 1--- .k.,

. •
, .. LY .
11,,,,._ A
,, ,
•
5., j t J ..
a mph,
,
,.
r''',/,,, ,` ,..
‘. ,::
• ,-,-..:,
, '''s
- ''d
6
,, -.
,,,,,,,,,„ ..
47 .... ..... 2
,,,,2,,,
41111111111111111111111"' ..
"-i,h.
r L5:7
s
.... .....
D2 .... _....-
--,"
:.
..». I. 1..
.... _. ....
_.. .... , \ 1.9.. ,liţill". s .
e ,-111111111
I
_.03_,.; .j:. faa_.
Zc
._.... .._. Landungsste N ‘
/4.•
ii,4,1
D
•
0 t ‘ •X 1.1
A ' •
'
,
Li -----------,1.. 'YX:1
2,. s
Fig. 159, Der Hafen von

DIE DOBRITDSCHA ALS AUSTAITSTOR POLENS IN DIE LEVANTE
inse1frmigen Plateauzipfel, der von. drei Seiten von Wasser umgeben ist, im Siiden
von der Don.au, im Osten vom 4.635 ha. grossen. Brateş..-See, im Norden vom Pruthfluss.
Die Wassermassen., die die Stadt und den. Hafen von. drei Seiten umgeben, bilden ein.en
ausgezeichneten strategischen. Schutz ftir dieselben, wăhrend der Brateş-See die 1118g-
lichkeit der Anlage eines gross angelegten Winter-, Rangier- und Reservehafens
erbffnet.
Diese lokaltopographisch wohl prădisponierte Lage hat aber auch in der verkehrs-
geographischen Lage ihr Pendant gefunden, indem das Zusammenstrmen. des Seret-
tales westlich und des Pruthtales 8stlich der Stadt mit dem grossen. Don.autale an dem
grossen. Kniee, mittels dessen die Don.au die Dobrudscha umspannt, Galaţi offene
Wege n.ach der Moldau und Polen im Nordwesten., Bessarabien und der Ukrain.e im
Nordosten, der Walachei und Mitteleuropa im Westen schafft. Rechnen wir dazu die
Lan.dwege n.ach Siebenbrgen im Nordwesten und der Dobrudscha im Siidosten, und
vor allem die marine Zufahrtsstrasse fr Seeschiffe mittels der unteren Don.au, so
erhalten wir ein natiirliches Verkehrszentrum, das in Europa wen.ig An.alogien besitzt.

Es verfgt Galaţi iiber ein weites und reichlich gegliedertes Hinterland. Dazu kommt,
dass Galaţi eine relativ zentrale Lage zwischen russischer und bulgarischer Grenze
ein.n.immt, dass es 140 km. von der Kste landeinwărts gerckt, dadurch vor den Ge-
schtzen einer etwa die Donaumiindungen. blockierenden. Flotte geschtzt ist. Diese
grosse Distanz von. der Kste verkrzt den teueren Landweg zu Gun.sten des billigen
Wasserweges um fast 150 km. und gewăhrt damit Galaţi einen neuerlichen., in. Europa
beispiellosen Vorzug.
Die Stadt selbst besteht vor allem aus einer Hochstadt auf dem Plateau und
einer Niederstadt in dem eben.en. Winkel zwischen Donau und Brateş-See. Beide Teile
haben ihren. alten. Stadtkern mit en.gen. win.keligen. Gassen und historischen Plătzen ;
der Kern. der Oberstadt hat mehr merkantilen und patrizierhaften. Charakter, dem
Kern der Unterstadt drckt das Verkehrsleben, die Transportinstitutionen und
der Warentran.sport den Stempel auf.
An diese beiden Keme schliessen sich: in der Oberstadt eine modern.e Neustadt,
deren innerer Grte1 iffentliche Gebăude, Gărten., moderne Wohnviertel, Ămter und Schu-
len, der ăussere aber Friedhfe, Kasernen und Vorstadtbildangen aufweist bis zu halb-
diirfischen Bezirken hinaus. Die Niederstadt umfasst hingegen ausser dem schon er-
wăhnten. alten Kerne vor allem ein Hafenwohnviertel von der Strada Portului bis
zum Personenbahnhof hin, ein frisch parzelliertes regelmăssiges, breitstrassiges Viertel
von modernen Wohngebăuden und vielfachen In.dustrieetablissements ; dann das
Arbeiterviertel Galaţii-Noi zwischen der Haupthafen.zufahrtsstrasse und dem Schutz-
damm des Brateş-Sees, eiu ganz elendes Viertel aus ărmlichen, pro-visorischen Bu-
tiquen und Holzverschlăgen, in denen die Schwerarbeiter des Hafens, daneben auch
man.ch Hafengesindel, hausen; endlich den eigentlichen Hafen.bezirk mit dem alten
und neuen Bassin, den zahlreichen Zufahrtsstrăngen der Eisenbahn., den Docks und
..kteliers und vielen in.dustriellen. Anlagen. Die Niveauunterschiede der beiden Haupt-
teile der Stadt sin.d recht bedeutend: das Don.auufer bei der Hafenagen.tur der N. F. R.
betrăgt 7,36 m. ber See, der Hochstadt bei der katholischen Kirche 23,5 m., bei der
hl. Drei Kiinigs-Kirche 60 m. Die weite Ausdehnung der Stadt, die 1500 ha. bedeckt und
Durchmesser von. 5-8 km. aufweist, machte die Anlage von Tramways seit Lan.gem
544'
Die Stadt macht in ihrem ..Ausseren den Eindruck einer grossen Provinzstadt, merk-
wrdigerweise ist man sich aber tiber ihre Beveakerungszahl nicht reeht im klaren..
Flammaropol gibt n.ach dem Populationsbureau 95.000 an, behauptet aber, dass

Fig. 160. Am Donaukai in Galaţi.
flottante, nicht registrierte Beviilkerun.g diese Ziffer auf 150.000 erhhe. Jedenfalls
scheint in letzter Zeit in Gala-ţi viel fremdes Element eingewandert zu sein, so dass
<
Fig. 161. Das 1.tere Hafenbassin des Galaţier Hafens.
man die rumănische Bev1kerung auf nur 2/3 der Gesamtbeverlkerung geschătzt wird.
Elemente aus der Bukowin.a, Transylvanien, Bessarabien., der Ukraine, aber auch
Griechen und Armenier, die aus der Tiirkei vertrieben worden waren, haben hier Woh-
nung und Beschăftigung gefunden, sind aber noch durch keine Volkszăhlung erfasst.
Daher schwanken. alle Schătzun.gen. bedeutsam.
545
Dobrogea
Diese Be-vilkerung ist nur zum klein.en. Teile mit freien. Berufen., amtlichen Tătig
keiten, ein. klein.er Prozen.tsatz auch mit Handwerk, Ackerbau etc. beschăftigt, haupt-
săchlich widmet sie sich dem Handel en gros und detail, dem Tran.sportwesen und der
In.dustrie. Der Handel kn.ăpft natărlich vor allem an die Donau. Deren Niveau hat bei
Normalwasserstand 18,3 m. iiber See, bei Hochwasserstand aber 23,3 m., iiber See ; das
Gefălle betrăgt etwa 44,3 mm. pro km., das Bett je nach dem Wasserstande eine Tiefe
von 15-20 m. und mehr, und eine Breite von 800 m.
Diese gănstigen Verhăltnisse des măchtigen Stromes schufen schon in alter Zeit
einen. blăhenden. Handel, der z. B. im XVIII. Jh. die Reichtămer der Moldau schon bis
Agypten. und Nordafrika verschiffte. Das Holz der naheliege-nden. Karpaten wurde auf
Bistriţa und Sire-t herabgeflăsst und schon damals vielfach zum Schiffsbau verwen.det.
Wir hren aus ălteren. Quellen davon, dass Rohălquellen. bei Bacău zum Verschmieren
der Bretter, aus der Tărkei importiertes Teer zum Verdichten derselben verwen.det
wurde. Aus Konstantinopel kamen die Gialeppi um Vieh, und die Lazii um Getreide
zu kaufen., eben.so gin.gen -nach Konstantinopel Honig, Wachs, Butter, Talg; Russland

und die Tatarei versahen sich hier mit orientalischen. Waren.. Unter tărkischem Einfluss,
besonders aber infolge der Russen.kriege zu Ende des XVIII. Jh. verfiel dieser bl-iihende
Handel.
Eine neue Blătezeit hebt erst unter un.d nach der Herrschaft des Grossfărsten.
der Moldau Mihai Sturza an.: im Oktober 1836 wird der Freihafen in. Gala-ţi ein.gerichtet,
die Kaufleute bekommen zahlreiche Privilegien, Magazine werden errichtet, eine Land-
strasse nach Iaşi, die Vorlăuferin. der Eisenbahn gebaut, auf der Karawanen bis in
die B-ukowina hinaufgezogen. 1834 erscheint im Hafen das erste griechische, 1846 das
erste russische Schiff. Die Stadt wăchst rasch: -von. 8000 Einwohnern im J. 1834 auf
10.000 im J. 1836 uud 60.000 im J. 1873, dem Zeitpunkt der grssten Bliitezeit der
Stadt. tber 3500 Sehiffe liefeu damals ein und făhrten Getreide, Holz, lebendes Vieh
bis Kaukasien und Persien.
Mit dem rumănisch-ăsterreichischen Zollvertrag von. 1874, setzt der Verfall ein.
Im April 1883 wird der Freihafen gesperrt. Die fremden. Handelshăuser verschwinden.,
die Zahl der Bevălkerung sinkt, das Leben. im Hafen wird schwach, der Handel grie-
chischen., jădischen und bulgarischen Kleinhăn.dlern ăberlassen. Die grossen. Plăn.e
eines Kogăin.iceanu und anderer scheitern vorlăufig, die ein.stige Han.dels- und Ha-
fen.stadt wan.delt sich langsam in ein. Industriezentrum um.
Heute, wo von Neuem an den Ausbau des Hafenleben.s gedacht wird, kann dasselbe
immerhin an eine grosse Tradition und aus ălteren. Zeiten stammen.de Hafen.ein.richtungen
an.knăpfen..
Das alte Dockbassin hat am Grun.de eine Breite von 120 m., eine Lănge von 500 m.,
hălt sich mit seinem Boden minimal 6 m. unter dem niedrigsten Niveau der Don.au,
so dass aus derselben jederzeit mittlere Seeschiffe durch die 30 m. breite Einfahrt in
das Bassin gelangen. kănnen. Das neue Bassin, das weiter unterhalb an.gelegt wurde,
hat 14 m. Tiefe unter dem Niveau des niedrigsten. Donauspiegels. Der alte Hafen ist von.
Getreide-Silos (mit 336 Betonbehălteru und einer Fassun.g von 2500 t.), zweistăckigen
Warenmagazinen von 20 x 5 m. Flăche in. 5 Abteilun.gen..umgeben, Elevatoren laufen
auf Schienen um die Steinkais herum. Im Ganzen hat Galaţi eine Kailăn.ge von 7800 m.
(davon. 5350m. im Stein), wozu n.och 2450m. nat -iirliches Hochufer kommen, die nie ăber-
546
schwemmt werden. Man denkt daran, den. Kai in einer Lănge von 10.000 m. gegen Reni hin
auszubauen. Die Magazine bedecken in. Galaţi 53 ha., aber die Mlfte davon ist von. Hoch-
wasser bedroht. Eine 3 m. hohe Dockmauer schtzt vor Einbruch und Schmuggel.
Der Holzhafen bei Pisica hat 140 m. Breite und 220 m. Lănge, die Anlage der neuen
Magazine und in.dustriellen. Anlagen ist auf der Stelle des heutigen. Galaţii-Noi vorge-
Beladen sur 1 est Zusammen

Passa-
•
1911 giere
Zahl Tonnage Zahl Tonnage Zahl Tonnage ci
EINLAUF (Dampfer in Klammern)
Runaklisch . 803(3) 74.961 1277(925) 258.814 2180(928) 333.775 84.109 21.284

Fremd . . . 1156(395) 199.928 1169(530) 280.883 2325(925) 480.811 28.004 21.550
Zusammen . 1959(398) 274.889 2446(1455) 539.697 4505(1853) 824.586 112.113 42.834
AUSLAUF

Rumklisch . 364(1) 83.629 1705(928) 237.081 2066(926) 320.710 87.949 11.778
Fremd . . 948(465) 260.443 1363(453) 218.300 2311(918) 478.743 26.2221 21.181
Zusammen . 1312(466) 344.072 3068(1381) 455.381 4377(1844) 799.453 114.171 32.959
EINLAUF
1923
Rumănisch . 907(379) 228.411 1821(1395) 495.451 2728(1774) 723.862 368.065 26.341
Fremd . . 98(14) 34.500 227(97) 63.018 325(111) 97.518 24 726
Zusammen . 1005(393) 262.911 2048(1492) 558.469 3053(1885) 821.380 368.089 27.067
AUSLAUF
Rumkiisch . 1016(687) 290.425 1705(1077) 428.113 2721(1764) 718.538 321.502 26.398

Fremd . . . 129(15) 64.334 205(103) 42.424 334(118) 106.758 67 831
Zusammen . 1145(702) 354.759 1910(1180) 470.537 3055(1882) 825.296 321.569 27.229
EINLAUF
1924
Rumklisch . 861(389) 193.895 1600(1229) 416.389 2461(1618) 610.284 290.824 22.122

Fremd . 117(3) 40.659 246(97) 69.936 363(100) 110.595 1.057
Zusammen. 978(392) 234.554 1846(1326) 486.325 2824(1718) 720.879 290.824 23.179
AUSLAUF
Rumkrisch . 894(542) 264.353 1582(1085) 343.561 2449(1600) 607.914 270.614 22.161

Fremd . . . 161(3) 66.497 186(95) 39.316 347(98) 105.813 1.015
Zusammen . 1055(545) 330.850 1768(1180) 382.877 2796(1698) 713.727 270.614 23.176
E I N L A U F (nur Dampfer)
1925
Rumkiisch . 24 35.325 31 57.400 55 92.725
Fremd . . . 257 495.754 356 479.489 613 975.243
Zusammen. 381 531.079 387 536.889 668 1.067.968
AUSLAUF (nur Dampfer)
Rumklisch . 31 54.714 22 35.699 53 90.413

Fremd . . . 496 782.052 103 177.502 599 960.054
Zusammen . 527 837.266 125 213.201 652 1.050.467
547
35
sehen. Schwimmen.de Docks zur Reparatur und zum Anstreichen der Schiffe, ein mă.ch-
tiger «Utilaj»-schwimmender Krahn, Schleppschiffe und Baggermaschinen vervoll-
sUn.digen. die Hafen.einrichtung, die uns modernen Anforderungen wenig zu gengen.
dnkt (in. Galaţi muss heute n.och 80% der Verladungsttigkeit man.uell durchgefiihrt
werden), wen.ngleich sie ohn.e besondere Schwierigkeit weiter ausgebaut werden.knnte.
Schiffswerften, Maschi-nenwerkstă.tten., Marineateliers, Arsenale, Miihlen und viele kleinere
In.dustrien geben jedenfalls schon heute dem Hafen ein immerhin lebhaftes Treiben..
Die Schiffsbewegung in. Galaţi ergibt sich aus beiliegender Tabelle (Seite 547):
Aus der obigen Tabelle ergeben sich viele interessante Schlussfolgerungen, von
den.en ich nur einige hervorheben will. Die Tonn.age im Auslauf und Einlauf schwan.kte
bis 1924 ohne Riicksicht auf den Weltkrieg um etwa 7-800.000, aber in Vorkriegszeit
hatten die Rumn.en hauptsă.chlich nur Segler, die Dampfer waren ausMn.disch, w.11-
ren.d sich dieses Verhăltnis in der Nachkriegszeit vollstăndig g~dert hat. Weiters
wird aus der Tabelle vollsnndig klar, dass die rumnischen. Schiffe zum guten Teile
Person.endampfer sind, wobei der Personenverkehr auf der Don.au von etwa 100.000

vor dem Krieg auf 300.000 und mehr n.ach dem Krieg angeschwollen ist. Diesen. Per-
son.enverkehr haben nun vollstăndig die rumin.ischen. Schiffe an sich gerissen., denn die
fremden Schiffe, die n.och vor dem Kriege etwa 20.000 Personen, also 20 0/ tran.spor-
tierten, haben. darauf 1924 schon volls-ndig verzichtet. Mit dem Wachsen der Zahl
der Dampfschiffe sinkt die allgemeine Schiffszahl im Galaţier Hafen. von 4500 in der
Vorkriegszeit auf 3000 in der Nachkriegszeit, ebenso sinkt bei gleichbleibender, resp.
sogar im Steigen begriffener Leistung die Zahl der Schiffsbemannung, worin wir eine
Intensifikation des Hafenlebens, eine Rationalisierung und Verbilligung der Hafen-
manipulationen erblicken kiinnen. Das Alles spricht zu Gunsten. des Galaţier Hafen.s
und des Donautransports.
Wie sehr international das Leben in Galaţi ist, egibt sich n.icht nur aus den. Be-
vlkerungsdaten, von denen oben schon. die Rede war, sondern auch aus den Flaggen-
verhtnissen der Schiffe. Es verkehrten im Galaţier Hafen unter fremder Flagge:
EINLAUF AUSLAUF
1911 1923 1924 1911 1923 1924
sterr. 699 27 52 697 27 51

Bulgar 12 — -- 12 — —
Griechisch 559 199 165 556 205 160
Ungarisch 299 5 66 295 7 62
E-nglisch 6 3 — 6 3 —
Franzasisch 12 45 52 12 48 49
Italienisch 13 8 3 13 7 2
Trkisch 139 — — 134 — —
Russisch 586 3 — 586 3 —
Tschechoslov. — 12 13 — 13
3
Belgisch 1 — —
Deutsch — 11 5 — 11 14
Hollandisch — 11 4 — 10 4
Serbisch — — 1 — 1
Polnisch — — 1 — — 1
548
DIE DOBRUDSCHA AI,S AUSFALLSTOR POLENS IN DIE LEVANTE
Durch die n.eue Kon.stellation nach dem Kriege sind aus dem Galaţier Hafen so
gut wie verschwunden, die russischen., tiirkischen., sterreichischen, selbst en.glischen
Schiffe, die Zahl der ungarischen, italienischen stark gesunken; dagegen sind neu er-
schienen deutsche, hollăndische, tschechoslovakische, jugoslavische, selhst polnische
Schiffe, die Zahl der franzijsischen ist bedeuten.d gestiegen. Und auch diese Verhăltnisse
sind offenbar in Găhrung begriffen. So umfasste der Schiffsverkehr 1925 an. orientali-
schen. Flaggen :
Einlauf Auslauf
Bulgarisch e 1 1
Griechische . 193 185
Persische 8
Ăgyptische . 19 18
Tiirkische 9 7

Polen sandte in diesem Jahre nach Galaţi 12 Schiffe, Dan.zig 5.
Nach den Bestimmungshăfen, resp. Herkunftshăfen n.ahmen im orientalischen •
Han.del teil (1925):
Es kamen aus Es gingen nach

Ăgyptischen Hăfen . 33 61
Trkischen >> 81 34
Griechischen » 135 171
Palăstinischen » 2 1
Bisher existiert n.och kein. direkter Schiffsverkehr nach Kaukasien und iiberhaupt
dem Gebiete de S. S. S. R.
Galaţi war immer ein grosser Holzexporthafen und hat diese Bedeutung auch nach
dem Kriege beibehalten., obwohl sich die Import- und Exportverhăltnisse durch den.
Krieg und sein.e Begleiterscheinun.gen, Umbau der wirtschaftlichen. Verhăltn.isse, Ent-
wertung der Valuten., territoriale A_nderungen etc. wesentlich gendert haben.. Wăh-
rend Galaţi im Jahre 1911 302.375 t. importierte, 763.006 t. exportierte, also zusammen
einen Umsatz von 1.065.381 t. hatte, konnte es 1923 nur 124.607 t. im Import, 513.566 t.
im Export, zusammen 638.173 t. aufweisen.. Doch wurde schon 1924 an Holz allein
600.000 t. exportiert und die Handelsverhăltnisse haben sich in den letzten Jahren
wesentlich gebessert. Das Holz geht von hier nach Konstantin.opel, Smyrna, Griechen.-
land ; in der Trkei heissen die Gala-ţier Holzhăndler «Galatiana» ; friiher ging das Holz
noch viel weiter, nach Ăgypten, Algier, Spanien, Italien, Frankreich, aber selbst bis
Indien ein.erseits und Siidamerika andererseits. Darun.ter ist auch polnisches Holz.
Man. schătzte 1924 den polnischen Tran.sit in Galaţi auf 5000 t. Holz, etwa 8000 t.
zur Hălfte Einsen.waren und Manufakturen im Transit.
Man kann Galaţi die Vorbedingungen zur .ebernahme des polnischen Levan.te-
handels n.icht absprechen.: es ist hier die Gunst der natrlichen und Verkehrslage, der
direkte Vbergang von. der Eisenbahnfracht zum ozeanischen Schiffe, die Routin.e, Or-
549
ganisation. un.d Tradition des Hafenlebens, die nitige ergănzen.de In.dustrialisierung

in Schiffswerften., Reparaturwerkstătten etc. schon. vorhan.den. Zweifellos nitig sind
Dezen
rber J â` nn(2r
I1 Februar 44â r z
,—,
III 9
Neemeeme Niemememeemiemi:!!!!11111 ';
.„,,„,,,.........~111•11111111111•1111=111119 '.
, ,. .,. . . . . ,„„„„
C5.
IŞ, Fieler-ElmeleeN11111111111111
a 11111111
c'
14
4
co liffl•_e_E!_mel"..'ml .ell11111;"1:111111:
1860
ţ. /8. ,,
11WEIMINE
1111111111
limiemi 111 alq 111
,...
'.
inr,,„, amemeemliffilli..I.ele.
,
..,r2, .....«eeimem.

• / 8 7# I
1870
ro2,
5
f'D Iffilemnpmei
, „...«fflilei
eimene.!..............
; 11111111111111iiiiiiiiiiiilliiii;IFIiiii1111111111111111111111 :
'9Z 6Is!c1L£81
tZ1
o
.o mitei ' , . ,......imi

o II 4emims
."1111.11::, ,e . eN !. effi • ilm
l7 ...• mee
l" 3111111113111 ;
c>
o -. :
/890 IllIl
z, egs. . , mminiimm9 •
,.'",' ' illitememems ' igaffiffew' ili "."1
ot-
co I . 9 0 iii 1900
o..
(D
r
111111111111111111111111111mmemmee' emeemenie
—, ....... . .
•ci ,.
1111r1"11", , 111111111111111111111.1111 iee.
•
O
igio 111111111111.einmeeemem".
. "e --1111 •
§ """"' "1""1.9111111111111
g. 1111111111.1111111121111111111111111.11111111111
192Q
o
..,.
le 1111 11 e 11 111 11111 1111 I
iliiiiiiiiimmemeeemeesiememeee
O.,
C'D
die baldigste Ausscheidung einer Freihafen.zon.e, wie sie schon durch 50 Jahre in Gala-ţi
mit dem besten Erfolg bestanden hat 1), eine gan.z bedeutende Bereicherung des techni-
1 ) Ein Projekt fr die Einrichtung eines Frei- geleitet. Sehr energisch hat sich fr diese Idee
hafens in Galaţi hat die dortige Handelskammer der Vorsitzende der Handelskammer, Ingenieur
in September 1924 ausgearbeitet und nach Dis- Popovici, eingesetzt.
kussion am 21. Oktober 1924 an das Parlament
550
schen. Apparates an Lagerhăusern und Silos, Verladeplătzen und mechanischen Vor-

richtungen zur schn.ellen und billigen. Verladun.g, endlich eine sorgfăltige Regulierung
der Hafentaxen und Arbeitslăhne durchzufnhren., soll die Abwickelung des Levan.te-
verkehres glatt und konkurrenzfăhig vor sich gehen.
Gala-ţi hat gegen-
-iiber sein.en. vielen
Vorteilen nur einen,
allerdings sehr wesen.t-
lichen Nachteil, d. i.
die Tatsache, dass der
Hafen regelmăssig
vom Eise blockiert
wird, wie die ganze
un.tere Donau. Wie das
beiliegende, auf die

Beobachtungen der
Donaukommission ge-
stiitzteDiagrammnach-
weist, hat es im Lau-
fe der letzten Hun.-
dert Jahre kaum einige
wen.ige Jahre ohne Eis-
decke gegeben.. Im All-
gemein.en hălt diese
von einem halben bis Fig. 163. Die eingeleisige Eisenbahn-Briicke iiber die Donau «Regele
iiber drei Monate an Carol I-Briicke>> bei Cernavoda.
und macht in dieser
Zeit jedweden. Schiffsverkehr unmăglich. Wenn der Transport von Massengătern., die
nicht verderben und bei denen es auf Eile nicht ankommt, dadurch vielleicht weniger
beriihrt werden und man diesen Zweig des Levantehandels wird saisonal nach der Eis-
decke ein.stellen kănnen, so ist dies doch ein. wesentlicher Man.gel, wenn es sich um.
edleres Stnckgut handelt, das eine solche Unterbrechun.g in der Zustellung nicht
vertrăgt. Fnr dasselbe muss wen.igstens aushilfsweise Constanţa heran.gezogen werden,
wenn.gleich hier fast n.och mehr zu tun ist, um es dem polnischen Levanteverkehr
zugănglich zu machen als bei Galaţi.
Constanţa ist eigentlich von den Englăndern entdeckt worden. Zu tnrkischen
Zeiten lag an der heutigen Hafenbucht ein. ărmliches Dorf. Doch dachten die En.glăn.der
schon. 1862 daran, durch den. Bahnbau Cernavoda—Constanţa das rumănische Getreide
und die nbrigen. Don.auwaren auf ein.em einige hundert km. năheren Wege der Kiiste
des Schwarzen Meeres zuzufnhren.. Diese Bahnlinie, die erst spăter vermittels der prăchtigen.
Carol I.-Brncke iiber die Donau bei Cernavoda 1895 an das rumănische Bahnnetz
angeschlossen wurde, besteht bis heute, ist aber noch durchaus nicht ihrer Bedeutung
nach ausgebaut. Eingeleisig, kann sie angesichts der mit der Passierung der langen
und schmalen Eisenbahnbriicke verbunden.en techrtischen Schwierigkeiten Constanţa
nie den gen.ugenden. Wagenpark zustellen. Deshalb ist eine der ersten Vorbedingungert
551
der natr1ichen. Entwickelung Constan.-ţas, der Ausbau der Eisen.bahn.als einziger un.d
deshalb wichtiger Zufahrtslinie zum Constanţer Hafen. Man hat zwar viel von dem
Bau eines Kan.als Cernavoda— Con.stanţa gesprochen (v. Vincke, I. Stoenescu Dun.ăre,
Hajos), der den Don.auschiffen den direkten. Zugang zum Schwarzen Meere mit Ab-
schneidun.g des Kniees von. Galaţi 8ffnen. wiirde. Fr uns kommt diese viel diskutierte
Frage nicht in Betracht, da sie nur fiir die von der oberen. Donau kommen.den. Schiffe
bedeutsam ist, nicht fr die Moldaustrasse, un.d auch deshalb, weil fr den poln.ischen.
Levantehandel nur der Landweg nach Constan.ţa in Betracht kommt, da eine Wasser-
strasse ebenso zufrieren wiirde wie die untere Donau.

Con.stanţa stellt ein.en der wenigen. Punkte an der ganzen Schwarzen. Meer-K-aste
Rumăniens dar, der sich zur An.lage ein.es gr8sseren, modernen. Hafens eignet. Die von
der Dniestr- bis zur Kiliamiindung 148 km. lange bessarabische Kiiste •ist h8chst un.-
gastlich: einf8rmig, von San.dbănken belagert, welche einstige Buchten in wertlose,
flache, un.zugăngliche Haffe umgewandelt haben., weist sie auch eiu nur sehr flaches
san.diges Littoral auf, an der moderne Technik nur mit grossem Aufwand eine moderne

Flottenbasis schaffen kiinnte. Dazu kommt, dass die NE-Striimun.g des Littorals jede
Arbeit an. der Kiiste bald durch von den grossen. ukrainischen. F1ssen. herangebrachtes
Sandmaterial verschtten. wrde. Mit diesem Sande wiirden die bessarabischen Buchten
schnell verbaut werden., umsomehr als der Mangel bedeutenderer Fluterscheinungen.
am Schwarzen Meer die Freihaltung von Flussmiindun.gen sehr erschwert.
Auch von der Dobrudschakiiste sind 211 km. niedrig, sumpfig und san.dig, also
schwer zugănglich. Nur 62 km. haben. Hochufer mit Hafenmiiglichkeiten un.d etwas
tieferem Littoral. Und selbst hier haben durch Quellhorizon.te im Ufermaterial her-
vorgerufene Rutschun.gen sowie kiistennahe Meeresstreomun.gen schon manchen Hafen
des Altertums versandet. Wenn man erwăgt, dass Mangalia un.d Balcic nur offen.e
Rheden besitzen, dass Balcic iiberdies durch die Năhe der bulgarischen Gren.ze mili-
tărisch an. Wert verliert, Sulin.a aber einerseits im Winter vom Eis blockiert ist, anderer-
seits militărisch schwer verteidigt werden kann, so bleibt Constanţa allein als zivile
un.d militărische Flottenbasis
Tatsăchlich hatten diese kleinen. Dobrudschahăfen im Jahre 1927 folgenden
h8chst bescheiden.en. Hafenverkehr:
Rumănische Schiffe Auslăndische Schiffe Zusammen
Zahl Tonnage Zahl Tonnage Zahl Tonnage
Mangalia
Einlauf.. . . . 5 235 27 1.089 32 1.323
Auslauf . . . 5 235 27 1.089 32 1.323
.Balcic
Einlauf . . . . 11 1.983 34 21.577 45 23.560
Auslauf . . . 11 1.983 34 21.577 45 23.560
Cavarna
Einlauf.. . . . 45 11.518 12 19.244 57 31.462
Auslauf . . . • 45 11.518 12 19.244 57 31.462
552
Daher kan.n es un.s auch nicht Wun.der nehmen, dass Rumănien an den Ausbau
des Hafens von Con.stan.ţa von. dem Augenblicke an., wo es sich in der Dobrudscha
defin.itiv festgesetzt hatte, energisch schritt. Die Siedlung zăhlte zu tiirkischen. Zeiten

164. Der Plan des Hafens von Constanţa.
kaum einige tausen.d Bewohner (1838: 40 Hăuser ; 1850: 80 Hăuser ; 1859: 200 Hăuser),
bekam dann durch die Englănder ein.en. kleinen Hafen. Es en.tstanden mehrere gemauerte
un.d Holzmagazin.e, in denen mit Wagen. und Eisen.bahn. heran.gebrachtes Getreide
aufgespeichert un.d dann von einigen Dutzend Seglern., welche «Kiistendsche» anliefen,
553
nach Konstantin.opel gebracht wurde. Ein Holzkai von. 200 iu. Lnnge vervollstnndigte die
Hafeneinrichtung.
1878 kam die Dobrudschaknste an die Rumnnen und wenige Jahre darauf begann.
die Arbeit nach einem gross angelegten. Konzept. Die Vorstudien stammen. aus 1881
von Sir Charles Hartley, dem Ing. Chef der Donaukommission, wăhrend die ersten
Kostenvoranschlnge Franzius, der Direktor des Bremer Hafens, und Voisin. Bey, der
Direktor der Suez Hafen.arbeiten., bearbeiteten.. 1888 -wurde ein Hafenbauamt gegrnndet,
J. B. Cantacuzino an sei-ne Spitze gestellt und der Direktor des Hafens von. Marseille,
Guerard, ihm als Berater zur Seite gegeben.. In. den. Jahren 1896-1899 waren. die Ar-
beiten an die Pariser Firma A. Hallier verpachtet, dann 1900-1911 ausschliesslich
in. staatlicher Regie, endlich 1911-1916 in gemischtem System teils in Pacht, teils
in Eigenregie gefnhrt. Die Hauptetappen des Baues waren: 1896 die Grundsteinlegung
des Hauptdammes in Gegenwart des Knigs Carol I., der sich un.gemein fiir den. Ausbau
Con.stanţas interessierte und einsetzte ; 1898 begannen. die Arbeiten an. den Kais, de_a.
Werften und dem Petroleumbassin; 1899 nach ebernahme der Arbeiten durch General-

inspektor Saligny wurden die hydraulischen Arbeiten beendet, ebenso die Magazine,
Getreidebehniter und die Petroleumstation, seit 1904 setzten die Terrainarbeiten., die
In.stallation.en, die Eisenbahnan.lagen, Verwaltungsbauten etc. ein.. Am 27. September
1909 wurde in Gegenwart des Knigs die feierliche Enthnllung der bisher fertiggestellten.
Arbeiten vorgenommen, wobei aus dem Munde des Knigs und Salignys Worte fielen,
die von der vollen Wertschntzung dieses imposan.ten. Hafenbaus fnr die Zukunft Rumă-
niens und die i-nnigere Verknnpfung der Dobrudscha mit Rumnnien zeugten. Die poli-
tischen. Perspektiven reichten damals noch nicht so weit, um voraussehen zu knn.en,
dass Rumnnien in. sein.em Con.stan-ţer Hafen ein grosses Werk der mitteleuropnischen,
sowie polnisch-rumănischen Verstnndigung, selbst einer Verknnpfung des Baltikums
mit der Levante vorgebaut hat.
In den. folgen.den Jahren wurden weitere Getreidemagazine angelegt, Wohnungs-
gebnude errichtet, der Bahnhof und die Zufahrtslinien ausgebaut, die Hafen.plattform
ein.geebn.et, die Petroleumstation vergrssert, Gebnude fiir das Zollamt, Post und
Polizei errichtet etc. Manche dieser Arbeiten wurden vom Weltkrieg un.terbrochen
und erst nach dessen Beendigung fertiggestellt. Fnr diese Arbeiten waren in der Zeit
von. 1896 bis 1921 die Summe von 82 Mill. Lei verausgabt worden..
Das Endergebnis dieser Arbeiten, der heutige Hafen. von Constanţa, bietet — obwohl
n.och n.icht in seiner ganzen urpriinglich projektierten Ausdehnung ausgebaut — einen
imposanten Eindruck. Es ist ein prnchtiges, gegen Siiden offenes, im Norden von der
mnchtigen Hochterasse der Stadt eingefasstes Bassin, das gegen West das n.atiirliche
Hochufer gegen. Movila zu, gegen. Ost aber zum Schwarzen. Meer der ausgezeichnete
Hauptmolo und Wellenbrecher von fast 1400 m. Lnnge ein.schliesst.
Die keulenfiSrmig gestaltete Halbinsel im Nordosten trăgt auf ihrer Hochterrasse
den Kern der heute sehr rnhrigen Stadt, an der Stelle des alten Tomis, mit seinen
zahlreichen., z. T. griechischen Lnden, mit sein.em einst tiirkischen., heute bescheiden.
zurncktretenden Viertel und seinem am Meeresgestade in fast mediterraner Umgebun.g
errichteten. Casin.o. Direkt nordlich vom Hafen thront auf der Hochterrasse der Zentral-
bahnhof, begleitet von den Marinekasernen und -Schulen. An dieselben gegen. Nord
schliesst sich das rasch wachsen.de moderne Stadtviretel an, das von. der Mangalia- und
554
Carol-Strasse gekreuzt, in vier iibrigen.s un.gleiche Partien zerfăllt. Weiterhin nach

dem Norden., schon unabhăngig vom Hafen., dehn.en sich losere, vorstădtische, zum Teil
selbst agrarische Viertel aus, darunter selbst ein Tatarenviertel. Alle aber wachsen
rasch, denn Constanţa geheirt mit seinen heute 70.492 Einwohn.ern zu den am leb-
haftesten anwachsenden Stădten Rumăniens.
Zwischen dem Abhang der Stadtterrasse und den Hafenkais dehnt sich eine măch-
tige Plattform aus, die durch die Ausfiillung eines hier noch vor Kurzem bestandenen
Sees entstanden ist. Auf derselben liegen jetzt der Hafenbahnhof mit seinen Rangier-
geleisen, die Eisenbahn.- und staatl. Schiffswerkstătten am Terrassenfuss, dagegen

die amtlichen und Wohngebăude des Hafens, die Magazine und Silos nahe den Kais.
Ein weites, wohl ein.geebnetes Feld liegt hier noch brach, das einen zukn.ftigen
Ausbau des Hafens fr viele Jahrzehnte zulăsst und sichert.
Der vom Hafendamm eingeschlossene eigentliche Hafen hat eine Flăche von 60 ha.,
der Vorhafen von 14 ha. Der Haupthafen hat durchNvegs eine Tiefe von 27 Fuss, der
Petroleumhafen von 30 Fuss. Die Lănge des exploitierten Kais betrăgt 4672 m. Die Ge-

samtflăche der Kaiplattformen zusammen mit den Zufahrtslinien, den Magazin.en etc.
umfasst 116 ha., die Lănge der Hafeneisenbahnstrănge an 40 km., der Hartstrassen 6,5 km.
Der Gesamtverkehr im Hafen betrug in den letzten Jahren (siehe Fig. 167) 1,5
Mill. t. und stieg im J. 1927 schon auf 2 Mill. t. Man versichert, dass er nach Ausfhrung
aller projektierten Arbeiten auf 5 Mill. t. wird gesteigert werden knn.en. Heute kiinnen
an seinen Kais gleichzeitig 26 Schiffe laden, welche Ziffer in Zukunft auf 42 Dampfer
wird gehoben werden knnen. Die gegenwărtige Kraftanlage verfg-t iiber 1600 HP,
die Ladearbeiten helfen ein fixer elektr. 40-t.-Krahn und 4 bewegliche 3 t.-Krăhne zu
bewăltigen.. Doch mssen noch an. 25% der Verladearbeiten manuell bewăltigt werden.
Die wichtigsten technischen. Einrichtun.gen. des Hafens beziehen sich auf den
Getreide- und Petroleumexport. Dem ersteren dienen drei Silos, jeder aus 255 eisen.-
betonen Behăltern bestehend, von einem Fassungsraum von 30.000 t. Getreide mit einem
Ladevermiigen. von 2000 t. tăglich. In die Schiffe verlădt der Silo mit ein.er Geschwindig-
keit von. 400 t. in. der Stunde. Jeder der Silos ist mit allen Vorrichtun.gen zum Rei-
n.igen, Sortieren etc. des Getreides versehen.
Zur Aufspeicherung des Petroleums dienen gegenwărtig 27 Behălter von. je 5000 m3.
Fassungsraum, 10 weitere gleichgrosse sind im Bau ebenso wie weitere 9 kleinere von
1250 m3. Fassungsraum. Gleichzeitig knn.en 5 Eisen.bahnzge entleert werden, je 500 t.
pro Stunde aus den. Zgen mit Benzin, raffiniertem Petroleum und Destillaten, und
je 150 t. pro Stunde aus zwei Zgen. mit Roh1 oder Mazut. _Lkhn.lich kijnnen gleichzeitig
4 Schiffe beladen werden mit je 160, resp. 100 t. pro Stunde.
Die sonstigen Hafeneinrichtungen sind noch sehr bescheiden.: die nicht feuer-
sicheren Magazine haben eine Flăche von 16.930 m2. und in dieser Beziehung, sowie
in Hinsicht auf die Verladungstechnik ist noch viel n.achzuholen. Endlich ist auf die
Stimmen aufmerksam zu machen, die in dem zur Hălfte militărischen Charakter des
Hafens einen Hemmschuh fr sein.e wirtschaftliche En.twickelung erblicken.
Der Hafen von Constanţa weist heute schon einen recht regen Schiffsverkehr auf,
obwohl zugestan.den werden muss, dass derselbe einerseits durch den. Weltkrieg und die
Sperre des Hafens in den Jahren 1916-1918 sehr gelitten hat, wie auch durch den Aus-
bau des Hafens und seiner Zugangswege erst in rationeller Weise gehoben werden knnte.
555

Beladen sur 1 est Zusammen
Passagiere
Zahl Tonnage Zahl Tonnage Zahl Tonnage ci
1911 EINLAUF
Rumănisch . 154(154) 146.202 11 (9) 9.566 165(163) 155.768 21.512 10.617
Fremd . . . 378(249) 445.970 453(361) 647.443 831(610) 1.093.413 2.244 21.206
Zusammen. 532(403) 592.172 464(370) 657.009 996(773) 1.249.181 23.756 31.823
AUSLAUF
Rumănisch . 148(148) 134.833 15 (14) 20.186 163(162) 155.019 22.035 10.680
Fremd . . . 611(474) 888.628 208(131) 187.988 819(605) 1.076.616 1.182 21.030
Zusammen. 759(622) 1.023.461 223(145) 208.174 982(767) 1.231.635 23.217 31.711
1923 EINLAUF
Rumănisch 98 (94) 94.111 65 (63) 96.953 163(157) 191.064 5.928 8.023

Fremd . . 404(364) 757.310 402(357) 608.003 806(721) 1.365.313 1884 26.841
Zusammen. 502(458) 851.421 467(420) 704.956 969(878) 1.556.377 7.812 34.864
AUSLAUF
Rumănisch . 120(116) 153.196 45 (42) 42.015 165(158) 115.211 6.387 7.803
Fremd . . . 465(416) 786.478 339(310) 587,521 804(726) 1.373.999 3.964 26.841
Zusammen. 585(532) 939.674 384(352) 629.536 969(884) 1.489.210 10.341 34.644
1927 EINLAUF
Rumănisch . 199 223.681
Fremd . . . 950 2.110.352
Zusammen. 1149 2.334.233
AUSLAUF
Rumănisch . 121 224.393

Fremd . . . 1039 2.110.666
Zusammen. 1160 2.333.059
Wie man aus obiger Tabelle ersehen kartn, hatte Constanţa vor und gleich n.ach
dern Kriege etwa einen jăhrlichen. Schiffsverkehr von. je 1000 Schiffen im Auslauf und
Einlauf, eine Ziffer die im letzten Jahre auf 1150 gestiegen ist und wohl weiterhin
steigen wird, wen.n man in Betracht zieht, dass Rumăniens neuen Leben.sbediirfnisse
n.och lange Zeit steigen werden und sich der Transitverkehr nach Art des polnischen.
Levanteverkehres erst seine Wege zu bahn.en beginnt. Wăhrend es sich bei Galaţi noch
zum guten. Teil um Segelschiffe gehandelt hatte, herrscht im Hafen von Constanţa der
Dampfer durchwegs vor. Dabei haben die fremden Flaggen sowohl was Zahl, wie Ton-
nage anbelangt ein. 5-8-faches -Obergewicht der rumănischen Flagge gegenber, was
Constanţa einen schon bedeuten.d mehr ausgesprochen.en mondialen und internatio-
nalen Charakter verleiht.
1923 unterhielten 43 Schiffahrtsgesellschaften den. Verkehr mit Constanţa, wovon.
11 unter ertglischer, 7 unter griechischer, 6 unter italienischer, 4 unter franz8sischer,
556
je 2 unter rumânischer, belgischer, norwegischer, amerikanischer und hollândischer,

je 1 unter deutscher, dânischer und schwedischer Flagge liefen. Die wichtigsten davon
sind folgende: Romania, Servizio Maritimo Romano, Troian.o, Fraissinet, Societâ
Italiana di Servizi Maritimi, Lloyd Triestino, Johnstone Line, Lloyd Royal Neerlan.-
dais, Halcyon Line, Deutsche Levantelinie, Deutsche Orientlinie, Byron Steam Ship
Co. Ltd., American. Black Sea Line, Fabre Line. Auch hier haben natrlich durch den
Weltkrieg bedeuten.de Verschiebungen stattgefunden und sie sind noch nicht zu Ende.
Es liefen ein und aus (Tonnage in. 1000 in Klammer) unter Flagge:
1911 1923 1927
Einlauf Auslauf Einlauf Auslauf Einlauf Auslauf
Ru~isch . . . . 165 163 163 165 199 223,6

Italienisch . . . 75 74 229 229 288 670
Englisch 227 221 155 154 235 585

Griechisch . . . 53 53 70 68 . 79 132
Franzijsisch . . 12 12 79 81 60 182
Deutsch 18 17 41 39 58 122
Holffindisch . . . . 6 6 73 72 44 104
Amerikanisch . . . — --- 14 16 40 100
Spanisch 1 1 8 8 39 55
Tiirkisch 215 213 28 25 16 2
Norvegisch . . . . — — 4 5 16 49
..P.I.gyptisch . . . . — — 9 9 16 31
Portugiesisch . . . ..-- , — — 15 7
Persisch — — — 15 10
Jugoslavisch . . . — — 6 7 11 25
Schwedisch . . . . — — 22 23 6 11
Dnisch — — — — 3 8
Belgisch 16 16 25 26 2 6
Peruanisch . . . . — — — — 2 2
Bulgarisch . . . . 8 6 17 17 2 0,1
Polnisch. . . . . — — — 2 1
Ungarisch . . . . 52 51 9 8 1 0,1
sterreichisch . . 124 125 — — —
Russisch . . . 17 17 9 9 —
Wir knnen. auf Grund obiger Tabelle auf dieselben. Beobachtungen hinweisen,
denen wir schon bei Galaţi Ausdruck gegeben haben, nur dass in der heutigen Schiffahrt
sich hier England und Italien neben Rurnânien an. die Spitze stellen, wâhrend Griechen-
lan.d, Frankreich, Deutschland, Hollan.d und Amerika eine zweite Gruppe von 100-
150.000 t. bilden. Von all diesen Schiffen im I. 1923
kamen aus Hâfen gingen nach Hâfen
Bulgariens 25 19
der Trkei 180 155
Griechenlands 117 123
Agyptens 43 38
Russlands 10 41
557
DIN DOBRUDSCHA ALS AUSFALLSTOR POLENS IN DIE LEVANTE
a
L...
,. _
/ /0
/9//
. . ,.. ,
. ._
1913
fda ellen geJch/o ser, I.. feind/..9esefzunj
1921 o c,..
,.
1.923 18,, (€;• 0 'Y
ra s'e, 0 0.
/•
milii
/925 Poi
1""' 41aseh,•,,,e

. 1111 1121
Fig. 165. Der Import im Hafen von Constanta in den Jahren 1911-1927.
1 200< 00oi
.--... ..--- ,.... ,---. .,-- ‹.......

-r Ch .,., Qz) (0 --- r\J c, ...r.
500 00 (3
0- C.,) Ch V ct)
<0 0
(... C/
c) C) C, C:, C)
C) .0
el
,C. , .c.) „E,--, ,c, ,z, .5-, o o
4z,
AZ,
?,:iţ C) ei p
,c>
'
C1,)
S 8 2
c, c. c:,, .c, o —. ,'—' ' , 2
, c 2 ,
e „
..J, o o .z2.› .2. c9; cò ţ°
C) 0 % 2
ic, c, o z, o. o
1.910 •• .r N
'5, ‘ -..0,.;
/9// •/
1912 r..
1913 ••
Dte Datdanellen 9e5et) 10,5,5 e/7 ci. feincil• aese 1zi./r1.9

1920
: -
1921 ‘: 1
. .
_19;2•1
.• cN'
1923 .i .1,
"••
P92 41 :‘•
.:. 0
192 .t ; ,! Tot
• ,,..... .
,1926. • -+ . Pely- 0.4
Gf
%
1.92 ' 's Iţ i ‘
Fig 166. Der Export in Hafen von Constanta in den Jahren 1911-1927.
558
und dies verrk uns die momen.tane Kraft des Levan.tehandels in. Constanţa (etwa
40% der ausfahrenden und einlaufenden. Schiffe).
Wen.n wir n.un noch ein. Wort dem Charakter des Warenverkehres in Constanţa
widmen wollen., so ist hervorzuheben, dass dies vor allem ein fast reiner Exporthafen. ist.
Wăhrend der Import in den Jahren 1911-1927 (siehe Fig. 165) zwischen 100.000
und 200.000 t. jăhrlich schwan.kt, betr4t der Export das 10 bis 12-fache. Es hat dies
seine Ursache in der Tatsache, dass Rumkiiens Ausfuhrsprodukte durchwegs schwer
sind (Getreide, Holz, Bergbauprodukte), und dass das -La:nd bisher n.och zu wenig auf-
nahmsffilig ist fr die teuren. Industrieprodukte des Auslan.des.

Unter den exportierten Waren herrscht in. Constanţa das Petroleum vor, so dass
es ein Petroleumhafeu ist, durch den 80% des ganzen ru~ischen Petroleumexports
ins Ausland geht. Wesentlich tr4t dazu die «pipe-line)>, welche die wichtigsten rumăni-
schen Petroleumgebiete mit Constanţa verbindet und so die Transportkosten wesentlich
herabsetzt. Wie Fig. 166 ergibt, wurden in. den. Jahren 1910-1925 etwa 500.000-
800.000 t. exportiert, wnirend in den letzten Jahren die Menge ausgefiihrten Petroleums

schon auf iiber 1.400.000 t. gestiegen ist.
An. zweiter Stelle kommt Getreide mit 100.000-300.000 t., wobei aber in Nach-
kriegszeit der Export wesentlich gegen.ber der Vorkriegszeit (300.000-600.000) zurtick-
bleibt. Dann kommen im Export Bretter, etwas Eisenwaren und Maschinen., sowie Kohlen
im Import. Dabei lă.sst sich in den letzten drei Jahren eine wesentliche Entwickelung
fast in allen. Posten feststellen, wie dies sich aus folgender Zusammenstellung ergibt:
1925 1926 1927 I °Jo des Imports

IMPORT in t.
Eisenwaren 55.892 115.071 60.556 38,0
Maschinen 7.668 14.840 21.587 13,8
Steinkohlen 26.192 31.904 19.658 11,7
Manufakturen 6.523 11.139 8.728 5,2
Ko1onialwaren 18.593 16.648 13.333 7,9
Nahrungsmittel 3.121 3.238 3.299 1,4
1 507 843 286 0,2
Frchte 7.256 9.478 11.688 7,0
Eisen 1.381 5.128 8.030 4,8
Arznei, Droguerien . . . 11.814 12.151 2.782 1,7
Verschiedenes 17.327 14.647 19.264 11,5
Zusammen . . . . 156.274 235.087 169.211 100,0
EXPORT in t.
Petroleum 492.209 1.247.419 1.441.234 75,5
Getreide 156.213 296.201 349.426 18,8
Holz 37.952 67.931 47.688 2,6
Mehl - - 1.173 0,1
Zucker - - 11.208 0,6
Frchte 715 3.674 862 0,05
Gross- u. Kleinvieh . . . 6.675 1.954 884 0,05
Nahrungsmittel 517 401 1.173 0,06
Manufakturen 116 34 325 0,02
Verschiedenes 12.795 13.871 7.969 0,3
Zusammen 707.192 1.631.485 1.861.942 100,0
Allgem. Warenumsatz . . 863.466 1.866.572 2.031.153
559
Damit hătten wir die wichtigsten Charakterzge der Dobrudschahăfen, so wie sie
sich heute darstellen, kennen gelernt und damit die geographischen, techn.ischen und
kommerziellen Tatsachen erwogen., an die ein.e weitere Entwickelun.g dieser Hăfen
unter dem Einfluss des polnischen Levantehandels an.kn.pfen. kan.n.. Wir haben uns
berzeugt, dass manche der heute schon vorhan.denen Eigen.heiten dieser Hăfen sowie
ihrer Zufahrtslinien ohneweiteres exploitiert werden knnen. Manch anderes muss erst
adaptiert, selbst gan.z n.eu geschaffen werden. Wie fr jeden Tran.sit, ist die Schaffun.g
von Freihăfen in den uns interessierenden Punkten eine wesentliche Vorbedingun.g,
,
ebenso wie die Schaffun.g direkter
Tonne undfassungsfăhiger, sowie mit gros-
ser Prăzision verkehrender Zu-
/
,..
•
/ fahrtsmittel.
voctnoo
-4°
.1100000 v In dieser Hinsicht rckt die
..)
1,50C10§00 -0
at In.tensifizierung des Verkehres auf
jii(lat>On To al 1 der Moldaulinie, die direkte Ver-

i'24. i
£304000
t, ,C kn.pfun.g derselben. mit Galaţi und
I
1,2100,004 „" _i ta. i Cern.avoda, die Erbauung ein.es
no 1
yoo,000
-s E s Weichsel—Pruth—Donau - Kanals
40Q000
-0
ol - o i
-, 1 I auf den ersten Plan.. In. welchem
.9 0Q000\
1 l
10
i Grade sich die hiefr notwendige
80q 000
ioa000
t t Aufwen.dung von Mitteln. fr Inves-
, ,
600.oco C / titionen schon in n.ăchster Zukunft
, ,k /
iZ / ‘.....,.., ren.tieren wiirde, ist vorlăufig nicht
$00_Q00 fe t
t
100,000 i abzusehen, da der polnische Levan-
.. /
30o,000 ,k, , tehandel erst in seinen Anfăngen ist
200.000
* /
und die baltischen Staaten erst
i0Q 000 '
/
nach Erbauung des moldauischen
(Z000 ' Kan.als an. ein.e Umstellung ihres
JOhr. O; G; si)
-: • ch Zi; C71- Că.i 0-5 ?..! cr) ..c:„ c.,>,... z, cn oi • Levan.tehandels schreiten werden
k8nnen. Vieles spricht aber dafr,
dass die etwa auf ein.e glănzende
Fig. 167. Der Gesamtverkehr im Hafen von Constanţa in
den Jahren 1911 bis 1927. En.twickel-ung dieses Zweiges euro-
păischen Handels sich stiitzenden
Hoffnungen eher unterschătzt als iiberschătzt werden. kiinnen. Wir wolleu in dieser Hin-
sicht nur auf zwei, heute noch in einer n.ebelhaften Ferne befindliche Umstănde hinweisen,
die in. ihren Konsequen.zen noch nicht recht zu iibersehen sind. Das ist vor allem die schon
diskutierte und projektierte, wenn auch noch nicht begonnene Verwan.dlung Konstan-
tinopels in ein.en Freihafen, das andere aber die Offnung der ukrain.ischen und kauka-
sischen. Hăfen fr den allgemeinen. Verkehr.
Die Rolle Konstantinopels im Han.del der Levante ist hinlănglich bekan.nt. Trotz
des Mangels eines Freihafen.s, trotz hchst un.zulănglicher technischer Behelfe, was
soweit geht, dass fast die Hălfte der in. Kon.stantinopel an.legenden. Schiffe frei im Bos-
porus die Waren umladen muss, und dass die am schmalen Kai. von Galata anlegen.den.
Schiffe fast keine Hafen.krăhne zur Verfgung haben., trotz der gewaltigen. Umwălzungen
im Wirtschaftsleben des Orients, die die Folge des Weltkrieges und der Neueinstellung
560
der trkischen Politik sin.d, ist Konstantinopel ein Han.delszentrum ersten. Ran.ges fiir
den. ganzen Orient geblieben, von wo aus sich wirtschaftliche Făden bis in die entle-
gendsten und unzugănglichsten Winkel der Levan.te spir.nen.
Wir kiinnen un.s lebhaft vorstellen., wie diese Rolle sich noch vertiefen wird, wenn
en.dlich die Modern.isierun.g des Konstantinopler Hafen.s durchgefiihrt sein wird. Es
kann keinem Zweifel unterliegen., dass ein. Grossteil der Funktionen, die heute Salon.iki
und Pirăus sowie Smyrn.a ausiiben, da die techn.ischen und administrativen Verhăltnisse
Konstan.tinopels nicht zufrieden stellen k8nnen, bei einer Besserung derselben wieder an
Konstantinopel zuriickfallen werden. Sollte in. Bălde einer der beiden jetzt ventilierten
Projekte der Anlage eines Freihafens in Top Hane nahe bei Galata oder in Jeni Kapu-
Akseraj westlich des Gol-
denen Horn (wovon der
letztere den modern.en
Ansprchen eher gentigen
w ti r d e) verwirklicht

werden., so ffnet sich da-
mit den. Dobrudschahăfen.
als Zufuhrshăfen dieses
grossen. Handelszentrums
und seines grossen Absatz-
gebietes eine neue Pers-
pektive.
Wie sehr speziell der
polnische Levantehandel
schon heute an. dieser
Frage interessiert ist, be-
weist nicht nur die Tat-
sache, dass der gesamte
Waren-und Personen ver-
kehr von Polen nach Kon- Fi. 168.
Constanţa, gesehen von NW.-Die Stadtterasse mit der Nie-
stantinopel durchwegs derfahrt der Hafenbahn, der Hafen mit den Molos und die auf-
iiber Con.stan.ţa und Galaţi gefiillte, noch nicht ausgebaute Hafenebene.
geht, sondern auch die
Tatsache, dass in. den Jahren gleich nach dem Kriege trotz des Verlustes aller Vor-
kriegsverbindun.gen mit der Levan.te, trotz aller Tran.sportschwierigkeiten. und Kurs-
schwankungen. eine Dampfschiffahrtslinie (des Ing. Dunin- Slepszcze) unter polnischer
Flagge eine Zeitlang in den tiirkischen Gewăssern segelte und das schon 1924 eine
polnische In.dustrieausstellung in. Konstantinopel organisiert werden konn.te. Ich glaube
nicht fehl zu gehen, wenn ich — etwas abweichend -von der Auffassung Con.stan.tin To-
n.egaru's — annehme, dass Constanţa und die Dobrudschahăfen nicht im gegensei-
tigen Sich-ersetzen., sondern in inniger kommerzieller Mitarbeit mit Konstantinopel
einer grossen Zukunft entgegen.geht.
wie die Erschliessung der levantinischen Mărkte vermittels Konstan.ti-
nopels, drfte auch die zuknftige Offnung der sdrussischen Hăfen fr die rumănische
und iiberhaupt europăische Schiffahrt ein.en măchtigen Impuls dem nach Rumănien
561
36 Dobrogea
gerichteten polnischen. Levan.tehan.del und den. Dobrudschahăfen uberhaupt geben.

Han.delt es sich doch um un.geheuer weite Absatzgebiete, die tiberclies ein.e Men.ge kost-
barer Waren fiir den Rckfracht der Schiffe bereit hătten., welehe — aus den.Dobruseha-
hăfen kommen.d — Osteuropa und dem Grenzgebiet Europas und Asiens westeuropăische
Fabrikate bringen. wrden. Allerdings ist gegenwărtig der Zeitpunkt der CIffnun.g dieser
sdrussischen Hăfen n.och nicht abzusehen. Aber wen.n bis dorthin sich der poln.ische
Levan.tehan.del gekrăftigt haben wird, und sich den Weg zu den Dobrudschahăfen nicht
nur gebahnt haben, sondern an sie sich auch schon gewhnt haben wird, dann werden
diese Hăfen făr lange Zeit die Ausfallspforte auch fiir den. Han.del Polen.s nach Sd-
russlan.d und Kaukasien bilden, damit zum Gedeihen beider verbn.deter Staaten und
Vălker beitragen.
562
VERZEICHNIS DER VERWENDETEN LITERATUR
BRĂTESCU C., Pour notre Constanţa, La Dobrogea Roumaine, 1919, pag. 120-122.
Buletinul Municipal al oraşului Constanţa, 1924.
Commission europ&nne du Danube. Statistique de la Navigation ă l'embouchure du Danube pour l'an-
nee 1926.
MAURYCY CHORZEWSKI, Rumunja pod wzgledem gospodarczym, Warszawa, 1925.
P. DEMETRIAD, Grands ports de Roumanie, Paris, 1928, Braila.
Dobrogea economică, Constanţa, 1922 I, 4.

FLAMMAROPOL H. et G., Municipiul Galati, Galaţi, 1927.
T. JEDRZEJOWSKI, Handel polsko-turecki, Przemysl i Handel, Warszawa, 1927, pag. 1060.
— Umowa Handel. z Bulgarja, Przemysl i Handel, Warszawa, pag. 563. 757.
Konstantynopol Przemysl i Handel, Warszawa, pag. 1134.
E. B. LAZAROVICI, Construcţia şi exploatarea portului Constanţa, kAnalele Dobrogei>>, 1920/I,pag. 39-100.
Le mouvement des ports de la Roumanie, 1923.
Les jorces &onomiques de la Roumanie, Bureau d'tudes de la Banque Marmorosch, Blank & Co., Bucu-
reşti, 1926, pag. 142.
GH. N. MUNTEANU-BÂRLAD, Galaţi. Galaţi, 1927.
I. D. POPOVICI, Necesitatea măririi i organizării porturilor noastre, zonele libere si autonomia porturilor,
Galaţi, 1924.
Rocznik Handlu zagranicznego Rzeczypospolitej Polskiej za r. 1924/1925, Warszawa, 1927.
Rocznik statystyczny przewozu tovarw na polskich kolejach panstwowych za r. 1926, Warszawa, 1927;
za rok 1925, Warszawa, 1926.
Rocznik statystyczny za r. 1925/1926, Warszawa, 1927.
JEAN STOENESCU-DUNĂRE, Canalul navigabil dela Cernavoda la Constanţa, kAnalele Dobrogei>>.
1927, VIII, pag. 14,9-156.
TONEGARU CONSTANTIN, Marina Comercială, Bucureşti, 1926.
GR. TRANCU-IAŞI et GEORGES STROE, Le Commerce int&ieur et ext&ieur de 7a Roumanie en 1926,
Bucarest.
VIDRASCO, La voie navigable maritime du Danube.
K. H. ZAMBACCIAN, «Analele Dobrogeh, VI, 1923.
563
36*

SOCIETĂŢILE PE ACTILINI IN DOBROGEA
DE
HÂRJESCU
Director in Ministerul Industriei
Inainte de 1913 funcţionau foarte puţine societăţi anonime în Dobrogea, iar
cele care existau erau infiinţate de dată recentă. La finele anului 1913 găsim in func-
ţiune 19 societăţi pe acţiuni, din care 12 bănci, 10 societăţi industriale i o societate
comercială. După şase ani, la 1919, găsim 23 societăţi, iar de aci inainte, până in anul
1927, numărul acestor societăţi a crescut treptat.

In ultimul an, 1927, funcţionau in cele patru judeţe ale Dobrogei, in total, 52
societăţi pe acţiuni, din care 30 bănci, 14 societăţi industriale şi 8 societăţi comer-
ciale, care toate impreună dispuneau de un capital de 204.986.000 lei.
Din tablourile respective se poate urmări an cu an creşterea atât a numărului
cât şi a capitalului societăţilor anonime, care au contribuit la progresul economic
realizat de această provincie, mai ales dela răsboiu incoace.
Băncile, prin creditul acordat industriei, comerţului i agriculturii, au contribuit
şi ele întro largă măsură la ridicarea provinciei din punct de vedere economic.
La finele anului 1913 funcţionau in total in Dobrogea 12 bănci locale, cu un ca-
pital de 4.016.931 lei, iar la finele anului 1927 erau 30 de bănci in funcţiune, având
un capital de 136.786.000 lei capital.
Deşi Dobrogea este o provincie cu un caracter mai mult agricol, totuş ea are
o mică industrie, care se desvoltă treptat.
In acest scop funcţionează azi in această regiune 14 societăţi industriale, cu un
capital de 52.000.000 lei.
Deasemenea mai sunt in fiinţă in Dobrogea şi 8 societăţi comerciale, având un
capital de 16.200.000 lei.
NUMĂRUL ŞI CAPITALUL SOCIETĂŢILOR ANONIME PE ACŢIUNI, DIN DOBROGEA,
PE JUDEŢE, IN ANII 1913, 1919-1927
SOCIETĂŢILE SOCIETĂŢILE TOTAL

.
BĂNCI
INDUSTRIALE COMERCIALE
JUDEŢELE Capital Capital Capital Capital
Anii
No. No. No. No.
Lei Lei Lei Lei
Soc. Soc. Soc. Soc.
Caliacra 4 1.665.196 4 1.577.025 1 600.000 9 3.842.221

1913 Constanţa . . 6 1.751.775 1 160.000 — — . 7 1.911.775
Durostor.. . . — —
Tulcea 2 600.000 1 55.600 — 3 655.600
Total . 12 4.016.971 6 1.792.625 1 600.000 19 6.409.596
565
SOCIETAŢILE PE ACŢIUNI IN DOBROGEA
BĂNCI SOCIETAŢILE SOCIETĂŢILE

TOTAL
Anii JUDEŢELE Capital Capital Capital Capital
No. No. No. No.
Soc. Lei Soc. Lei Lei Lei
Soc. Soc.
Caliacra 5 3.200.000 3 1.900.000 2 200.000 10 5.300.000

Constanţa . . . 5 2.300.000 1 2.000.000 1 100.000 7 4.400.000
1919 Durostor . . . . 3 400.000 — 3 400.000

Tulcea 2 600.000 1 54.900 — 3 654. 900
Total . . . 15 6.500.000 5 3.954.900 3 300.000 23 10.754.900
Caliacra 5 4.200.000 3 6.400.000 2 250.000 10 10.850.000

Constanţa . . . 5 7.500.000 4 14.250.000 1 135.900 10 21.885.900
1920 Durostor . . . . 4 1.659.500 — — 4 1.659.500
Tulcea 2 600.000 2 4.370.600 — 4 4.970.600

Total . . . 16 13.959.500 9 25.020.600 3 385.900 28 39.366.000
Caliacra 5 9.500.000 2 6.000.000 2 500.000 9 16.000.000

Constanţa . . . 4 14.500.000 6 14.950.000 3 6.200.000 13 35.650.000
1921 Durostor . . . . 5 4. 100.000 — 5 4.100.000
Tulcea 2 700.000 1 5.485.000 — 3 6.185.000
Total . . . 16 28.800.000 9 26.435.000 5 6.700.000 30 61.935.000
Caliacra 6 10.500.000 3 8.300.000 3 3.300.000 12 22.100.000

Constanţa . . . 4 17.500.000 6 16.038.500 2 3.200.000 12 36.738.500
1922 Durostor . . . . 4 4.500.000 — 4 4.500.000
Tulcea 2 900.000 1 250.000 — 3 1.150.000
Total . . . 16 33.400.000 10 24.588.500 5 6.500.000 31 64.488.500
Caliacra 8 19.500.000 5 12.170.226 4 4.870.226 17 36.540.452

Constanţa . . . 5 21.000.000 8 26.048.500 3 8.200.000 16 55.248.500
1923 Durostor . . . . 5 6.260.000 — -- 5 6.260.000
Tulcea 3 14.000.000 1 250.000 — 4 14.250.000
Total . . . 21 60.760.000 14 38.468.726 7 13.070.226 42 112.298.952
Caliacra 9 21.384.400 6 27.648.979 3 4.500.000 18 53.533.379

Constanţa . . . 5 23.900.000 9 41.748.500 3 6.200.000 17 71.848.500
1924 Durostor . . . . 6 11.060.000 — 6 11.060.000
Tulcea 3 14.672.000 1 500.000 — 4 15.172.000
Total . . . 23 71.016.400, 16 69.897.479 6 10.700.000 45 151.613.879
Caliacra 8 17.800.000 5 8.008.345 3 4.500.000 16 30.308.345

Constanţa . . . 6 24.900.000 10 54.000.000 4 11.200.000 20 90.100.000
1925 Durostor . . . . 6 12.457.500 — 6 12.457.500
Tulcea 3 32.500.000 1 500.000 — 4 33.000.000
Total . . . 23 87.657.500 16 62.508.345 7 15.700.000 46 165.865.845
566
SOCIETĂŢILE PE ACŢIUNI 1N DOBROGEA
SOCIETĂŢILE SOCIETĂŢILE TOTAL

BĂNCI
Anii JUDEŢELE Capital Capital Capital Capital
No. No. No. No.
Lei Lei Lei Soc. Lei
Soc. Soc. Soc.
Caliacra 9 22.800.000 2 4.000.000 3 3.000.000 14 29.800.000

1926 Constanţa . . . 9 41.400.000 10 47.400.000 5 13.200.000 24 102.000.000
Durostor . . . . 7 23.586.000 — — 7 23.586.000

Tulcea 3 33.500.000 1 500.000 — 4 34.000.000
Total . . . 28 121.286.000 13 51.900.000 8 16.200.000 49 189.386.000
Caliacra 9 30.800.000 2 4.000.000 3 3.000.000 14 37.800.000

*1927 Constanţa . . . 10 45.400.000 10 47.400.000 5 13.200.000 25 106.000.000
Durostor . . . . 8 26.586.000 1 100.000 — 9 26.686.000
Tulcea 3 34.000.000 1 500.000 — — 4 34.500.000

Total . . . 30 136.786.000 14 52.000.000 8 16.200.000 52 204.986.000
*) Cifrele anului 1927 sunt provizorii.
NUMĂRUL 51 CAPITALUL SOCIETĂŢILOR ANONIME PE ACŢIUNI DIN DOBROGEA,

PE JUDEŢE, ÎN ANII 1913, 1919-1927.
1913 1919 1920 1921 1922

No. cureiit
JUDEŢELE Capital Capital Capital Capital Capital

No. No. No. No. No.
Lei Lei Lei Lei Lei
Soc. Soc. Soc. Soc. Soc.
1 Caliacra 9 3.842.221 10 5.300.000 10 10.850.000 9 16.000.000 12 22.100.000

2 Constanţa . . . 7 1.911.775 7 4.400.000 10 21.885.900 13 35.650.000 12 36.738.500
3 Durostor . . . . — — 3 400.000 4 1.659.500 5 4.100.000 4 4.500.000
4 Tulcea 3 655.600 3 654.900 4 4.970.600 3 6.185.000 3 1.150.000
Total . . . 19 6.409.596 23 10.754.900 28 39.366.000 30 61.935.000 31 64.488.500
1923 1924 1925 1926 1 9 2 7*

No. curent
JUDEŢELE Capital Capital Capital Capital Capital

No. No. No. No. No.
Lei I, e i Lei Lei Lei
Soc. Soc Soc. Soc. Soc.
1 Caliacra . . 17 36.540.452 18 53.533.379 16 30.308.345 14 29.800.000 14 37.800.000

2 Constanţa . 16 55.248.500 17 71.848.500 20 90.100.000 24 102.000.000 25 106.000.000
3 Durostor . 5 6.260.000 6 11.060.000 6 12.457.500 7 23.586.000 9 26.686.000
4 Tulcea . . 4 14.250.000 4 15.172.000 4 i 33.000.000 4 34.000.000 4 34.500.000
Total . 42 112.298.952 45 151.613.879 46 165.865.845 49 189.386.000 52 204.986.000
*) Cifre provizorii.
567

INSTITUŢI(JNILE DE CREDIT
iN DOBROGEA
DE
Dr. O. VĂLEANU
Secretar general al Camerei de Comerţ şi Industrie din Constanţa
Ca in toate celelalte domenii de activitate, instituţiunile de credit in Dobrogea

merg pe acelaş drum al progresului, marcând o pronunţată deosebire intre situaţia
pe care anexarea Dobrogei la trupul tării o găseşte la 1878 şi cea de azi.
In adevăr, dacă provincia noastră a păstrat urmele unor epoci infloritoare sub
raportul economic, urme ce au rămas adânc imprimate cu deosebire din acea splen-
didă epocă de ascendfflţă economică a omenirii, a comerţului în Levant, purtat în
această provincie de cetăţile italiene, — sub raportul operaţiunilor financiare insă,
la alipirea Dobrogei, putem spune că nu găsim nici un semn al vechilor timpuri pros-
pere; lipsite de orice fel de inceput anterior anului 1878, instituţiile de credit azi
existente constituie cel mai viu exemplu al operii curat româneşti de ridicare a acestei
provincii.
In Dobrogea, instituţiunile de credit au luat, toate, clasica formă a societăţilor

anonime i le vom impărţi in două mari categorii:
A) Cu capital dobrogean;
B) Cu capital din restul ţării.
Prima categorie o vom divide-o, la rândul ei, în două şi anume:
a) Intreprinderile care fac operaţiunile bancare obişnuite (bănci comerciale);
b) Băncile cooperatiste.
A doua categorie, in care vor intrâ sucursalele organizaţiilor din ţară, in spe-
cial din Bucureşti, va coprinde:
c) Sucursalele cu caracterul celor prevăzute la punctul a de inai sus ;
d) Banca Naţională şi Cassa de Gaj a Agricultorilor.
a) BĂNCILE COMERCIALE
Astăzi funcţionează in Dobrogea 31 de intreprinderi, care fac operaţiunile ban-
care obişnuite, dispunând de un capital total de lei 121.251.000, deplin vărsat, la
care se adaogă fonduri de rezervă în sumă de 17.390.000 lei, capital intreg subscris
de dobrogeni.
569
INSTITUŢIUNILE DE CREDIT IN DOBROGEA
Repartiţia pe judeţe este următoarea:
No. 'intre-
Judeţu1 prinderilor Capital Fond rezerv. Tota1
Constanţa . . . . 12 38.000.000 6.500.000 44.500.000

Tulcea 3 43.500.000 5.390.000 48.890.000

Durostor . . . . 7 16.951.000 2.000.000 18.951.000
Caliacra 9 22.800.000 3.500.000 26.300.000
Total . . . 31 121.251.000 17.390.000 138.641.000
In afară de rezervele trecute în bilanţuri la posturile respective, majoritatea

băncilor mai posedă rezerve Iatente, aflate cu deosebire în imobile, a căror evaluare
la bilanţ a fost redusă la minimum posibil pentru evidenţă.
Primele bănci infiinţate în Dobrogea au fost: Banca Dunărea- Tulcea din Tul-
cea şi Banca de Scont din Constanţa (azi Creditul Dobrogei) din oraşul Constanţa.
Banca «Dunărea- Tulcea» incepe în anul 1890 prin injghebarea unei cooperative
de credit, având caracterul unei casse de depuneri la economii: acumulând un oare-
care capital, cu care puteâ să acorde imprumuturi i altor persoane în afară de mem-
brii săi, se transformă cu timpul în societate anonimă şi devine azi cea mai puternică
organizaţie în judeţul său. Câmpul său de activitate este îndreptat spre massa agri-
cultorilor, cărora le acordă de preferin-ţă avansuri pe recolte, dând dovadă prin
aceasta de înţelegerea ade-vărată a rolului unei instituţii financiare plasată întro
regiune agricolă.
«Banca de Scont din Constanţa» (cunoscută sub denumirea de Banca Mocanilor)
iă fiinţă în anul 1899, începând cu un capital de 400.000 lei. Această denumire şi-o
păstrează până în anul 1921, când, făcându-se mai multe modificări statutului său,
iă noua denumire de &Banca Creditul Dobrogei», firmă sub care funcţionează i azi.
Celelalte forma-ţiuni sunt de dată mai recentă..
Activitatea acestei categorii de bănci se vede în tabloul conturilor extrase din
bilanţurile anului 1926 şi publicate în Almanahul «Argus» din 1928:
Conturi cu- Diverse Conturi cu- Depuneri

Judeţul Portofoliul rente fonduri rente spre fructific.
debitoare creditoare
Constanţa 34.658.777 36.906.055 6.819.649 25.581.081 22.452.783

Tulcea 38.805.931 21.278.160 5.603.131 4.252.865 17.097.571
Caliacra 35.142.070 30.600.466 4.491.907 10.916.259 24.620.575
Durostor 20.575.221 33.247.886 2.494.000 11.821.713 17.088.816
Total . . . 129.181.999 • 122.032.567 19.408.687 52.571.918 81.259.745
570
INSTITUŢIUNILE DE CREDIT IS DOBROGEA
iar al beneficiilor pe acelaş an, din următorul tablou :
% asupra capitalului
Judeţul Beneficii (din anul 1926)
Constanţa . . . . 5.966.903 17,60
Tulcea 8.095.069 24,16

Caliacra 6.106.354 26,78

Durostor . . . . 2.668.663 11,36
Total . . . 22.836.989 19,97, media la 4 judeţe

b) BĂNCILE COOPERATISTE
Această categorie a instituţiunilor de credit creiază una din cele mai frumoase
manifestări na-ţionale in câmpul de activitate financiară a ţării noastre, prin aceea
că sunt alcătuite din societari ţărani, cari constituie cel mai de seamă element de
producţie i că are, drept -ţintă, crearea unei independenţe financiare a păturei noastre
ţărăneşti, dându-i in plus i posibilitatea desfacerii produselor, prin vânzările in co-
mun în cele mai avantajoase condiţiuni i a aprovizion.ării cu seminţe i inventar agricol.
Desvoltarea acestor bănci este semnul cel mai edificator al bunei stă.ri materiale a
masselor -ţărăn.eşti, dela care -ţara intreagă aşteaptă mai mult decât dela oricare altă clasă.
Primele bănci populare iau fiin-ţă în Dobrogea in 1899 şi se inmulţesc în fiecare
an ; astfel :
Anul Anul
nţărei.
Constanţa Tulcea Constanţa Tulcea
infiinţărei infii
1900 1 1914 3
1901 1 ] 1915 — 1
1902 7 1 1916 7 —
1903 11 8 1917
1904 18 18 1918 —
1905 5 1 1919 5
1906 5 4 1920 — 1
1907 6 2 1921 2 1
1908 8 2 1922 3
1909 7 1 1923 1
1910 8 5 1924 2
1911 8 1 1925 1 1
1912 6 1 1926
1913 1 2 1927 1
Total: Judeţul Constanţa 114

>> Tulcea 54
571
INSTITUTIUNILE DE CREDIT iN DOBROGEA
Pentru ca activitatea acestor bănci să nu lâncezească din cauza acţiunii lor izo-
late, s'a constituit în fiecare judeţ câte o Federală a Băncilor Populare, care are de
scop a primi depunerile organizaţiunilor săteşti şi a le acordâ creditele necesare. In
judeţele Constanţa i Tulcea aceste n.oui instituţii iau fiinţă în anul 1916, iar în ce-
lelalte două judeţe în anul 1925.
Rolul lor s'a dovedit a fi destul de Msenm.at, intrucât, intre altele, a realizat
una din cele mai insemnate opere economice sociale: vânzarea productelor în comun.
Pentru a se vedeâ mai bine intensitatea acestor operaţiuni, redăm un extras din
rea de seamă al Consiliului de Administraţie al Federalei din Constanţa» către Adu-

narea generală din 1928:
«Chestiunea insă, care ne-a preocupat mai mult, a fost operaţiunea vânzărilor
în comun a cerealelor, operaţiune pe care s'a sprijinit în bună parte bilan-ţul a.nu-
lui 1927.

adunarea generală din anul trecut, D-v. aţi dat mandat imperativ consiliu-
lui, să facă vânzările în comun cu termen. şi, pentrucă nu aveam la dispoziţie decât
numai 2 mil. jumătate pentru acest scop, am procedat la executarea acestui mandat.
«Vânzări de această natură s'au făcut de 45 bănci şi cooperative, cu un total
de 6.625.600 kgr. orz, porurab etc., a căror valoare totală e de lei 34.495.104.
«Vânzările s'au făcut prin bursa Constanţa, iar pre-ţurile au variat dela 49 mii
lei -vagonul, până la 60.000 lei, lu'indu-se ca aconturi cel puţin 50% din preţul total,
iar restul, la data predării mărfurilor, dată care a fost stabilită între Iulie-1 Octom-
vrie 1927.
«Şi când — după cum am arătat mai sus — valoarea acestor mărfuri s'a ridicat
la frumoasa sumă de lei 34.495.104, vă da-ţi perfect de bine seama, credem, cât a fo-
losit mulţimea aceea a muncitorilor agricoli, după urma unei asemenea operaţiuni,
fără ca noi să fi avut în acest scop un cât de mic capital la dispoziţie».
Capitalul şi fondurile de rezervă, de care Federala Băncilor Populare dispune

astăzi, este astfel impărţit:
Fond
Judeţul Capital Total
de rezervă
Constanţa 547.480 26.224 573.704
Tulcea 937.090 476.208 1.413.298
Caliacra 547.480 26.224 573.704
Durostor 1.437.220 1.437.220

Total . .. . . . 3.469.270 528.656 3.997.926
572
INSTITUŢIUNILE DE CREDIT iN DOBROGEA
La finele anului 1927 situaţia băncilor populare este următoarea:
No. No. Capital

Judeţul social
Băncilor Membrilor
Constanţa 114 15.228 29.899.081
Tulcea 54 10.307 12.571.292

Caliacra 22 2.971 3.766.489
Durostor 53 3.958 15.926.205

Total 243 --- 32.464 62.163.067
c) BĂNCI SUCURSALE

In afară de băncile cu capital local, in principalele oraşe ale Dobrogei functio-
nează sucursale ale marilor bănci din restul ţării, in majoritate din Bucureşti.
Asupra capitalului lor nu putem face nici un fel de apreciere, intrucât ele rulează
creditele ce li se pun la dispoziţie de centralele lor, credite ce variază mult in de-
eursul unui an; ceeace putem afirmă însă, este că aceste formaţiuni alimentează
abundent pieţele respective, contribuind pe o scară foarte intinsă la finanţele do-
brogene.
Din tabloul de mai jos se va vedeă că cele mai multe întreprinderi de credit şi-au
creiat sucursale in oraşul Constanţa; erâ i natural, intrucât, in portul său, din a
cărui mişcare revine 80% exportului celor 3 produse: cereale, petrol, cherestea, —
se simţeă nevoia unei mari finanţări a acestei pieţe.
Impărţite pe judeţe, următoarele sucursale func-ţionează in Dobrogea:
1. Jud. Tulrea
Banca Naţională Banca Franco-Română

de Scont a României Agricolă
Românească
2. Jud. Constanţa
Banca Naţională Banca Com. Italo-Română

>> Generală a Ţării Româneşti Marmorosch, Blank & Co.
de Scont a României >> de Depuneri şi Credit
Românească Transilvania
>> de Credit Român de Agricultură şi Export
Comercială Român.ă >> A. Lazaris
Franco-Română >> Salariaţilor Publici
Agricolă Crisoveloni
573
INSTITUTIUNILE DE CREDIT IN DOBROGEA
3. Jud. Caliacra
Banca Naţională Banca Agricolă

Românească
4. Jud. Durostor
Banca Naţională Banca Franco-Română, Turtucaia

Franco-Română, Silistra
d) BANCA NAŢIONALĂ ŞI CASA DE iMPRUMUT PE GAJ

A AGRICULTORILOR
Cât priveşte Banca Naţională, nu este cazul să-i mai arătăm importanţa pe care
o are în finanţele ţării; ceeace ne preocupă este înţelegerea pe care această institu-ţie

a avut-o asupra rolului său de indrumător al vieţii financiare dobrogene, infiinţând,
cu incepere din anul 1894, sucursale in toate cele patru capitale de jude-ţ: Constanţa,
Tulcea, Caliacra i Durostor. Intensitatea operaţiunilor, fără a redâ cifre din dă.rile
sale de seamă, rezultă cu prisosinţă din examinarea mişcării conturilor celorlalte
bănci de mai sus, mişcare ce este rezultatul în primul rând al sprijinului destul de larg
acordat aproape majorităţii instituţiilor de credit.
Paralel cu realizarea acestei misiuni, alături de Banca Naţională, îi îndepli-
nesc una din cele mai insemnate sarcini «Casele de Gaj ale Agricultorilor», 'infiinţate
in fiecare capitală de judeţ. Nu se poate redâ, in pu-ţinele pagini rezervate acestui
scurt articol, cu prisosinţă, măreţia operei economico-sociale îndeplinite in Dobrogea
de aceste instituţii, cu deosebire in judeţul Constanţa. In adevăr, puţine din regiu-
nile lovite de crâncenul răsboiu au avui să-i sufere mai greu nefastele-i consecinţe,
decât provincia noastră. Recunoscuţii gospodari ai frumoaselor noastre sate, la rein-
toarcerea din vremelnicul refugiu, nu şi-au mai găsit niei urma căminurilor lor. Fără
adăpost, fără hrană, fără posibilitatea de a munci, din lipsa completă a instrumen-
telor agricole, a vitelor i a banilor, pătura ţărănească dobrogeană erâ amenin-ţată
pieirii. Opera de refacere şi consolidare a agriculturii dobrogene şi-o ia asupră-şi «Casa
de Gaj>> şi, in scurtă vreme, reuşeşte să ştearg ă complet în sate urmele de distrugere
ale răsboiului. Misiun.ea ei a fost indeplinită cu atât succes, încât Consiliul de Admi-
nistratie al Băncii Na-ţionale, in raportul său către Adunarea Generală din 1921,
creind poate unicul caz, de când prezintă asemenea rapoarte, remarcă acest fapt
ca unul ce formează un punct din programul de activitate al primului nostru institut
de credit şi emisiune, astfel:
fost o măsură bună, luată de guvern, in scopul de a activâ lucrările agricole

şi anume măsura de a cumpără sămânţa, plătind-o, i a o da agricultorilor, cu 'inda-
torirea de a o restitui din recolta viitoare. In acest scop, guvernul ne-a cerut un îm-
prumut de 200.000.000 lei, pe care, in vederea scopului urmărit, ne-am grăbit a-1
acordâ, 'imprumut care e supus aprobării D-vs. in şedinţa de astăzi.
574
INSTITUŢIUNILE DE CREDIT IN DOBROGEA
«In judeţul Constanţa, Casa de imprumut pe gaj, cu ajutorul Băncii Na-ţionale

in special al Directorului său i a func-ţionarilor ei, a izbutit intr'un singur an a
aduce refacerea i prosperitatea unui judeţ din cele mai incercate de invaziune.
«In adevăr, prin această activitate s'a ajuns a se reface peste 6.000 gospodării
ţărăneşti, s'a procurat agriculturei peste 22.000 capete de vite mari şi mici i s'a făcut
ca judeţul să aibă semănate peste 220.000 hectare, pe când în anul precedent se se-
mănase numai 70--80.000 Ha. Dacă s'ar fi făcut şi aiurea aşâ, nu ne-am găsi în si-
tuaţiunea de faţă».
Activitatea <<Casei de Imprumut pe Gaj a Agricultorilor», se intensifică cu ince-

perea anului 1919. Din dările de seamă publicate de această instituţie din Constan-ţa,
reiese că preocupările sale au fost două:
1. A reface gospodăriile i inventarele agricultorilor dobrogeni complet ruina-ţi;
2. A le da posibilitatea desfacerii produselor cu cele mai bune preţuri.
Spre indeplinirea primului scop, Casa de Gaj a avansat insemnate sume sub

formă de imprumut, garantat cu <witele ce se obligau a cumpăra i semănă turile ce se
angajau a face», cu o dobândă de 6°/„; iar pentru realizarea celui de al doilea dezi-
derat, a organizat vânzările în comun, direct în străinătate, la epocile când preţurile
erau cele mai favorabile; până la aceste vânzări insă, pe baza depozitării cerealelor
in silozuri, au fost acordate apreciabile avansuri.
Exprimată în cifre, opera «Cassei de Imprumut pe Gaj» din judeţul Constan-ţa
este următoarea:
Imprumuturi pentru refacerea gospodăriilor şi procurarea inventarelor agricole
sămânţă.
Dela 1919 până in anul 1923 >in valoare de Lei 169.364.811

In anul 1924 « 9.385.000
» » 1995 » 14.980.000
» » 1926 » 4.380.000
» >> 1927 » 2.870.000
Total . . Lei 200.979.811
Imprumuturi pentru colonizări:
In anul 1924 in valoare de Lei 6.000.000

» 1925 » 1.400.000
Total . . . » 7.400.000
Vânzări îri comun:
Până în anul 1923 kgr. 73.237.205 in valoare de Lei 308.829.974

In anul 1924 » 8.233.107 » » » >> 54.110.140
Total kgr. 81.470.312 Lei 362.940.114
575
INSTITUŢIUNILE DE CREDIT 1N DOBROGEA
Numărul gospodăriilor ţărăneşti refăcute din imprumuturile acordate de Casa

de Gaj din Constanţa, precum i din beneficiile rezultate din vânzările comune, atinge
cifra de 10.000; iar vitele cumpărate, la aproape 20.000 mari i peste 30.000 mici.
Progresul realizat in domeniul bancar este incă departe de apogeu ; el va merge
paralel cu progresul vieţii economice dobrogene, care are de parcurs incă indelun-
gată cale. Marile lucrări de executare a planului general de construcţie a portului,
intensificate în ultimii doi ani, prin construirea magaziilor moderne în beton pentru
tranzitarea i antrepozitarea mărfurilor, vor creâ o nouă epocă de ascendenţă eco-
nomică pe care finanţele o aşteaptă spre a-şi demonstrâ forţele.
576
PROGRESELE REALIZATE IN DOBROGEA
ÎN TIMP DE 50 ANI ÎN INDUSTRIE ŞI COMERŢ
Prin tratatele de pace dela Berlin din 1878 şi dela Bucureşti din 1913, Dobrogea
intreagă, adică aşâ după cum erâ stăpânită în trecut sub domnia lui Mircea cel Bă-
trân (1395), a revenit la patria-mamă. Prin tratatul de pace dela Berlin din 1878 s'a
redat României cele două jude-ţe: Constanţa i Tulcea, până aci sub stăpânire tur-
cească ; iar la 1913, prin tratatul dela Bucureşti, a revenit la patria-mamă şi judeţele

Caliacra şi Durostor.
Suprafa-ţa de azi a Dobrogei este de 23.262 km. p., având o popula-ţie totală de
756.047 locuitori. In timp de aproape 50 de ani, populaţia a crescut dela 147.246
locuitori în anul 1880 la 756.047 din anul 1928.
Până în anul 1910 populaţia urmează cursul ei normal de creştere; apoi, în pe-
rioada urmăştoare cincinală, la 1915, ea inregistrează o creştere mai mult decât dublă,
prin faptul alipirii şi a celorlalte două judeţe: Caliacra şi Durostor, în anul 1913.
0 creştere mai mică înregistrăm în perioada dela 1915-20 din cauza răsboiului.
In Dobrogea agricultura a făcut progrese simţitoare în acest interval de timp.
Cifrele din alăturatul tablou o dovedesc cu prisosin.ţă. Dela suprafaţa de 241.597 ha.,
cultivată cu cereale în anul 1885, ajungem la 1.138.598 ha. în anul 1925.
Producţia agricolă a crescut şi ea în raport cu suprafaţa insămânţată. Grâul
inregistrează in 1885: 338.456 hl. iar în 1925, cantitatea de 3.298.892 hl. Acelaş pro-
gres îl găsim şi la celelalte cereale, excepţie făcând n.umai inul şi meiul, a căror cul-
tură s'a abandonat în ultimul timp.
Animalele domestice au trecut printr'o perioadă de grea incercare, mai ales în
timpul răsboiului, când numărul lor s'a redus simţitor. Cel mai mare număr al ani-
malelor domestice îl avem în anul 1915, imediat după alipirea judeţelor Caliacra şi
Durostor. Totuş, în perioada care a urmat după aceă din 1920, inregistrăm oare-
care progrese la toate speciile de animale, dar mai ales la specia ovină.
Pescăritul în Dobrogea este o ocupaţie foarte rentabilă, atât pentru pescari cât
şi pentru Stat. După veniturile realizate de Stat din pescuit în această provincie,
se pot judecâ progresele realizate şi în această ramură de activitate economică..
Astfel, In anul 1880 veniturile Statului din pescuit se ridicau la suma de 249.100
lei-aur, iar la 1925 aceste venituri erau de 107.812.654 lei-hârtie, sau 3.375.800
lei-aur.
0 bună parte din produsele noastre agricole, petrolifere şi forestiere, sunt ex-
portate prin Dobrogea, în special prin punctul Constanţa, singurul nostru port la
mare, care joacă un rol important în viea-ţa noastră economică, port instalat şi pre-
văzut cu mijloacele tehnice cele mai moderne.
577
37 Dobrogea
PROGRESELE REALIZATE iN DOBROGEA
Comerţul de export prin Dobrogea a mers crescând incontinuu pân.ă în anul 1910,
când inregistrează în adevăr cel mai mare trafic de mărfuri, faţă de primele ince-
puturi din anul 1880, când intregul import şi export prin Dobrogea deabiâ intreceă
cantitatea de 55.000 tone, în compara-ţie cu 1.200.000 tone din anul 1910.
In cele două perioade cincinale care urmează anului 1910, se constată o des-
creştere a traficului mărfurilor prin Dobrogea, din cauza răsboiului balcanic din
1912-1913, care a avut ca urmare inchiderea Dardanelelor şi prin urmare sistarea
comerţului nostru pe mare şi apoi din cauza răsboiului mondial din 1914-1918,
când deasemenea exportul maritim a fost cu desăvârşire suspendat. In perioada

următoare, 1920-1925, exportul prin Dobrogea incepe să ia cursul normal şi în anul
1925 inregistrează din nou o urcare simţitoare.
Dealtminteri, importanţa Dobrogei pentru comerţul nostru exterior se poate
judecâ şi din mişcarea portului Constanţa, adică din tonajul vaselor intrate şi ieşite
din acel port. Astfel, în anul 1880 tonajul vapoarelor intrate şi ieşite în portul Con-
stanţa se ridică la 424.175 tone, iar în anul 1925 acest tonaj erâ de 3.411.716

tone.
Un progres şi mai simţit îl inregistrează în Dobrogea mişcarea căilor ferate, adică
transporturile de mare i mică iuţeală a diferitelor mărfuri.
Dacă în anul 1880 cantitatea de mărfuri transportată pe căile ferate dobrogene
nu erâ decât de 79.000 tone, în anul 1925 ea erâ de 1.317.156 tone.
La realipire, Dobrogea erâ aproape lipsită de şosele i drumuri carosabile. Treptat-
treptat, această stare de lucruri s'a ameliorat în fiecare an, în aşâ fel că'. azi Dobrogea
dispune de o bună re-ţea de şosele. Ca o comparaţie, e suficient să arătăm că, în anul
1880, în această parte a ţării nu erau decât 139 km. şosele, pe când în anul 1925 lun-
gimea lor crescuse la 2522 km.
Faţă de toate aceste progrese realizate în Dobrogea timp de 50 de ani, să arătăm
acum partea cu care această provincie contribue la veniturile generale ale Statului,
In anul 1880 totalul veniturilor Dobrogei se urcâ la suma de 2.772.927 lei-aur
faţă de 966.082.350 lei-hârtie în 1925, sau la circa 32 milioane lei-aur.
In ce priveşte proprietatea rurală, Improprietăririle ţăranilor pe moşiile Statului
au inceput incă imediat după alipire, mergând treptat, aşâ că azi avem improprietă-
riţi un număr de 109.568 ţărani pe o intindere de 809.588 ha., faţă de 275 improprie-
tăriţi pe 11.588 ha. din anul 1880.
Dar, acest progres s'a urmat şi pe terezt cultural.
După numărul elevilor cari au frecuentat şcolile primare în Dobrogea, în de-
cursul timpului, putem vedeâ în mod comparativ modul cum a progresat cultura
în această provincie.
Astfel, în anul 1880 numărul elevilor cari au frecuentat şcolile dobrogene erâ
de 3.100, pe când în anul 1925 el erâ de 67.883.
Sistemul metric de măsuri „si greutăţi, adoptat de România prin legea din 15 Sep-
temvrie 1864, a inceput a fi pus în aplicare la 28 Februarie 1875, când s'a fixat şi
regulamentul respectiv, modificându-se totodată parte din dispoziţiunile legii din
1864. Comitetul special insărcinat cu propaganda pentru introducerea acestui sistem,
precum şi pentru punerea în aplicare a legii, depindeâ de Ministerul de interne, agri-
cultură şi lucrări publice.
578
PROGRESELE REALIZATE IN DOBROGEA
Alipirea Dobrogei in 1878 a găsit acest comitet angajat cu rezolvarea nume-

roaselor probleme relative la infiinţarea biurourilor de verificare şi inzestrarea lor
cu etaloane, in tot cuprinsul -ţării, motiv pentru care extinderea acestui serviciu
asupra celor două judeţe noui: Constanţa i Tulcea, a trebuit să fie amânată.
Din această cauză, intr'o perioadă de 7 ani dela alipire, s'au utilizat in Dobrogea
vechile greutăţi i măsuri turceşti, deşi in restul -ţării acestea erau in total scoase
din uz.
Abiâ la 1 Ianuarie 1885 a fost hotărâtă extinderea sistemului metric şi în Do-
brogea. Cum la aceâ epocă nu există un serviciu de control şi de centralizare a opera-

ţiunilor efectuate de biurourile de verificare din provincie, nu se poate urmări in-
deaproape mersul evolutiv al introducerii sistemului metric in cele două judeţe
nici modul de func-ţionare sau roadele date la inceput de utilizarea noului sistem.
In anul 1899 s'a infiin-ţat pe lângă Institutul Meteorologic, pendinte de Mini-
sterul agriculturii, industriei, comerţului şi domeniilor, un Serviciu central de mă-
suri şi greutăţi, având numai atribu-ţiuni tehnice, din care cauză intreg Serviciul ex-

terior rămâneă mai departe fără un control direct şi o directivă generală.
Conducerea administrativă a intregului Serviciu exterior a fost efectiv atribuită
Serviciului central de măsuri i greutăţi numai in 12/24 Februarie 1890.
Dela această dată a inceput adevărata organizare şi func-ţionare a Serviciului
de măsuri şi greutăţi 'in tot cuprinsul -ţării, aplicându-se intru totul ş in acelaş mod
dispozi-ţiunile Sistemului metric, atât in Dobrogea cât şi in. restul României. Tot
deatunci se cunosc şi situa-ţiunile anuale ale operaţiunilor efectuate şi a modului
de funcţion.are a biurourilor de verificare din tot cuprinsul ţării.
Extinderea legii sistemului metric in jude-ţele Caliacra ş Durostor s'a făcut la
4 Aprilie 1914, dată dela care au in.ceput efectiv opera-ţiunile de verificarea măsu-
rilor, greutăţilor şi instrumentelor de măsurat i cântărit legale, precum şi treptata
inlocuire a celor nelegale.
Urmărind cifrele din tabelul centralizator al verificărilor primitive şi periodice
efectuate în Dobrogea, precum i graficele ce inscriu varia-ţiunile anuale ale acestor
verificări, se p(-4te face o idee asupra evoluţiei sistem-ului metric, potrivit cu desvol-
tarea comerţului i industriei in această provincie.
Astfel, din tabel i grafice, se constată că, pe când în anul 1891-1892 s'au efec-
tuat in judeţele Tulcea i Constan-ţa, în total, circa 35.000 verificări, in anul următor
(1892-93) numărul total al verificărilor aproape s'a dublat, atingând cifra de 65.000,
comerţul şi industria necesitând un indoit număr de instrumente de măsurat ş
cântă.rit.
Este de remarcat apoi că, după o stagnare completă timp de 2 ani, provocată
de răsboiul mondial, numărul verificărilor anuale efectuate in Dobrogea a crescut
continuu, atingând dela an la an creşteri foarte mari. Aşâ, de unde in 1921 numărul
total al obiectelor verificate a fost numai de circa 62.000, acest număr atinge in anul
următor circa 100.000, crescând in 1925 la 230.000, spre a ajunge in 1927 la 425.000.
Această con.tinuă i rapidă creştere a nnmărului de verificări efectuate, fiind tn ra-
port cu desvoltarea comer-ţului local, demonstrează evident avântul deosebit luat
in ultimii ani, precum i starea infloritoare la care a ajuns actualmente comerţul
dobrogean.
579
37*
PROGRESELE REALIZATE 1N DOBROGEA
In 1906 industria dobrogeană erâ foarte puţin desvoltată. Nu existau decât câteva
mori şi câteva intreprinderi în legătură cu petrolul, care se exportâ prin Constanţa.
Mai erâ şi o fabrică de ciment in Cernavoda.
Iată numărul fabricilor din Dobrogea:
Fabrici Fabrici Fabrici de
Ineurajate neincurajate stat (uzine etc.) Total
Jud. Tulcea 1 3 1 5
» Constanţa 6 3 5 14
Total 7 6 6 19
Iată lista principalelor fabrici din acest tablou:
1. Societatea anonimă română, fabrica de ciment, infiin-ţată in 1900 la Cerna-
voda, jud. Constanţa,
2. Fabrica de ciment Ernest Manuel (1902) din Murfatlar, jud. Constanţa.
3. Steaua Română (1897), fabrică de articole de tinichea i ambalaje, Constanţa.

4. Solomon Israel & Co., fabrică de bidoane şi ambalaje (1906), Constanţa.
5. Atelierul C. F. R. (1860) Constanţa.
6. Moara V. P. Mureli (1880), Constanţa.
7. Moara Fr. Sarchis şi Ovanes Agopcian (1897) din comuna Sibioara (Cicârâcci)
jud. Constanţa.
8. Fabrica de bere Jul. Grber, Constanţa.
9. Hagianoff, Câmpeanu, rafinerie de petrol (1901), Constanţa
10. Aquila Franco-Română, rafinerie de p etrol (1904), Constanţa.
11. Tache Manicatide, fabrică de lacuri şi colori (1900) din comuna Defcea,
jud. Constanţa.
12. Uzina electrică din Constanţa, etc.
Cum vedem, numărul fabricilor erâ la Inceput foarte redus. Lipseau fabrici tex-
tile, metalurgice, ceramice, de lucratul lemnului şi din alte grupe industriale im-
portante.
In 1928 industria Dobrogeană cuprinde 64 de fabrici. Din aceste întreprinderi,
23 sunt situate în Constanţa, iar celelalte sunt repartizate in majoritate la Tulcea,
Bazargic şi Cernavoda.
Aceste fabrici au Investit un capital de 17.553.000 lei-aur, având o forţă mo-
trice de 8.498 HP. i utilizând pentru crearea de valori noui 2162 lucrători.
Intreprinderile ce alcătuesc industria dobrogeană, aparţin tuturor ramurilor de
industrie, după cum urmează:
Industria mecano-metalurgică e reprezentată prin 15 fabrici. Dintre aceste 5,
alcătuind subgrupa ambalajelor metalice, sunt societăţi anonime, cu un capital so-
cial de 1.428.000.000 lei şi au ca produs final tot felul de ambalaje metalice ca: bi-
doane, găleţi, etc. cu o capacitate de producere anuală de ca. 10.000.000 bucăţi.
Există deasemenea o fabrică de şuruburi «Japy Vieillard» din Cernavoda, care
produce anual 300 de vagoane şuruburi.
Prin fabrici Incurajate se inţeleg fabricile specială de Incurajarea industriei naţionale.

care beneficiază de avantajele acordată prin legea
580
PROGRESELE REALIZATE iN DOBROGEA
Restul de intreprinderi sunt ateliere mecanice, printre care se poate menţionă

<<Wolff» din Constanţa, cu o capacitate de producere de 4300 tone rezervoare anual.
Industria chimică este cu succes reprezentată printr'una din principalele rafi-
nării din -ţară, <<Columbia>> din Cernavoda, care produce 10.000 vagoane anual de
diferite derivate ale petrolului.
Pentru celelalte produse chimice nu există intreprinderi în Dobrogea.
Industria lemnului este slab reprezentată prin două fabrici de cherestea de mică
importanţă; ar puteâ fi menţionat atelierul de tâmplărie Stanciu Bujoi din Constanţa,
care produce mobilă în valoare de 4.000.000 lei.

Industria alimentară cuprinde 12 mori sistematice din cele mai mari din ţară,
având o capacitate totală de producere de circa 140.000 tone anual. Această industrie
cuprinde la Constanţa două fabrici pentru curăţatul cerealelor şi orezului: una (<13. O.
Vasalopol», cu o producţie anuală de 4.80p vagoane cereale, iar cealaltă aparţinând
unei societă-ţi anonime <<Rangoon», cu o capacitate de producere de 240 tone orez,
anual.

Celelalte grupe ale industriei alimentare sunt slab reprezentate prin fabrici de
mnimă importanţă: Fraţii Grber: Fabrica de bere ; Compania dobrogeană din Me-
gidia ; Fabrica de uleiuri vegetale; Industria alimentară dobrogeană din Anadolchioi;
Fabrica de mezeluri; Societatea minerală de ape gazoase. Se menţionează fabrica
<<Bela Gusta» din Constanţa, care produce rahat şi halva, circa 340 tone anual.
Industria textilă cuprinde trei fabrici de postav, dintre care cea mai de seamă
este <<Sf. Gheorghe» din Bazargic, cu o capacitate de producere de 60 tone anual.
Există deasemenea o ţesătorie de bumbac <<Societatea cooperativă Sănătatea» din
Constanţa, care produce 120 tone ţesături de bumbac.
Industria covoarelor are o întreprindere de seamă <<Cosmeto A. D.» 'in Tulcea.
Se găseşte deasemenea o fabrică de frânghierie <<E. Vladimirov», care produce frân-
ghii şi sfoară circa 120 tone anual.
Industria tăbă căriei e reprezentată prin 4 intreprinderi, dintre care <<Talpa>> din
Tulcea i <<Tăbăcăria Românească>> din Constanţa, au o capacitate de producere fie-
care de peste 550 tone anual.
Aceste două tăbăcării fac parte din intreprinderile mari in acest gen din în-
treaga -ţară.
Industria zidăriei si ceramicei numără. 6 fabrici: <<Europa Orientală» produce ci-
ment cu o capacitate de circa 6.000 vagoane anual. Această fabrică este clasificată
a doua după capacitatea de producere din intreaga -ţară, — cea mai mare fiind <<Turda>>,
cu o producere de 8.000 vagoane anual.
<<S. Turtucaia>> este deasemenea dintre întreprinderile cele mai mari pentru pro-
ducerea materialelor de zidărie. Capacitatea de prelucrare e de 2520 vagoane anual.
Restul fabricilor sunt de mică importanţă.
Industria tipografiei si cartonajelor cuprinde două fabrici, dintre care cea mai
importantă este tipografia <<Dobrogea Jună>>>>.
Din cele de mai sus se vede că industria dobrogeană contribue cu un aport apre-
ciabil la mai toate ramurile de industrii ale României.
581


«.

CULTELE IN DOBROGEA
DE
G. ILIONIU
Subdirector general n Ministerul Cultelor şi Artelor
I. CULTUL ORTODOX

Geto-Dacii stăpâneau ţinuturi mai întinse decât cele care alcătuesc astăzi teri-
toriul Statului nostru.
După anul 106 dela Christos, când cerbicia viteazului popor dac a trebuit să
cedeze organizaţiei, luptei sistematice şi mai ales numărului copleşitor al oastei Ro-
manilor, aceştia de 'ndată işi puseră în aplicare opera de romanizare prin colonizare.
Bogatul pământ al Daciei a atras mulţi colonişti. Negreşit, s'a dat preferinţă legio-
narilor romani şi familiilor acelora care-şi vărsaseră sângele pe pământul Daciei în
răsboaiele intreprinse pentru cucerirea acestei provincii.
Intâmplându-se incă la aceă vreme, ca pe intinsul imperiului roman să se pro-
ducă în masse largi marea revoluţie în domeniul conştiinţei religioase, creştinarea,
intrucât temniţele, circurile şi mijloacele de tortură nu mai erau indestulătoare, le-
giuni intregi de fanatici creştini au fost svârlite în Dacia.
Pe de o parte bogăţia solului, pe de alta noua concepţie de vieaţă creştină au făcut
din provincia dela Carpaţi, Dunăre şi Mare, — Dacia felix.
Perspectiva unei vieţi mai uşoare în provincia aceasta, care infloreă an cu an,
a atras ochii lacomi ai popoarelor barbare din răsărit. Astfel, Sarma-ţii, mai apoi
Goţii şi Roxolanii puseră pe gânduri pe stăpânitorii nouei provincii. In faţa puhoiu-
lui barbar mereu crescând şi a nesfârşitelor atacuri s'a ridicat impotrivă-le un uriaş
dig de apărare dealungul şi la nordul Dunării; iar o parte din oştire, anume legiunea
a V-a macedonică, a fost strămutată în Sciţia-mică (Dobrogea de azi) ş a fost aşe-
zată în Troesmis (Igliţa). Mai apoi, la anul 274, impăratul Aurelian retrase cu totul
trupele dincolo de Dunăre. Populaţiunea nevoiaşă însă., odraslă a mugurelui roman
altoit pe trunchiul daco-get, a rămas din acest ceas in voia valurilor vrăjmaşe, a tu-
turor atacurilor năvălitorilor.
Astfel, Hunii, Gepizii, Avarii, Slavii, Ungurii, Pecenegii, Cumanii, Bulgarii,
Tătarii şi Turcii îşi croiră rând pe rând, cale largă peste trupul tinerei provincii
văduvită de autoritatea civilă şi militară.
A jeful şi a nimici orice umbră de vieaţă e menirea tuturor acestor vântură-
lume. Impotriva tuturor numai natura rămâne de aci in.ainte singura ocrotitoare.
La adăpostul munţilor inalţi, al văilor adânci, al codrilor şi al stufurilor din şesuri,
585
•
CULTELE IN DOBROGEA
din urmele lăsate de atâtea neamuri şi atâtea suferinţe, se plămădeşte poporul ro-
mânesc. Inchegări de vieaţă socială se observă numai in preajma elementelor ocro-
titoare ale Firii. Astfel, şesul Dunării, spre vărsarea ei, şi masivele dealuri ale Do-
brogei, colţul de pământ apărat pe trei laturi de Dunăre şi de Marea cea mare, toc-
mai dinspre părţile de răsărit şi miazănoapte, de unde se revărsau valurile barbare,
devine din primul ceas propriu desvoltării — mai intâiu in umbră — a elementului
românesc creştin.
E drept că unii dintre barbari, graţie firii blânde a poporului românesc şi cre-

Fig. 169. Vechea biserică românească din Niculiţel, «Fotoglob-Constanţa»,
aflată, după tradiţia poporului, în pădure ingropată in pământ.
dinţei lui creştine, se imblânzesc i se aşează alături cu el, negreşit răpindu-i din drep-
turile sale.
Am spus că creştinismul a fost adus odată cu coloniştii romani veniţi, fie ţe bună
voie, fie dintre cei persecutaţi şi trimişi ca pedeapsă ori refugiaţi spre a scăpă de per-
secuţiile romane. E dovedit că incă." din veacuI al II-lea regiunea fostă Dacia devine
eminamente creştină. Dealtfel incă de pe timpul lui Traian se prevedeâ triumful
creştinismului asupra intregii impărăţii romane. E elocinte in această privinţă una
din <4Epistolae selectae» ale lui C. Plinius Consul, guvernatorul Bitiniei, către impă-
ratul Traian, precum i răspunsul acestuia:
<<Eu am datorie, Doamne, de a recurge la inţelepciunea Voastră., in toate cazurile
de indoeli ce am.
586
CULTELE 1N DOBROGEA
«In cercetările creştinilor, nu ştiu ce trebuie să intreb şi nici pe cine să pedepsesc.

Nu ştiu dacă trebuie să am aceeaşi măsură de pedeapsă pentru copii, pen.tru tineri
şi bătrâni, dacă merită iertare căinţa i dacă cineva se face vinovat pentrucă poartă
numele de creştin.
«Pre cei ce mi-au mărturisit de două i de trei ori că sunt creştini şi au persistat
in această mărturisire, am poruncit să-i omoare. Dintre cetăţenii romani, pe cari
i-am găsit vinovaţi de această manie religioasă, am dispus să fie trimişi la
Roma.

«Fotoglob-Constanfa#.
Fig. 170. Vechea biserică românească din Oltina.
Dar acuzaţiunile se inmulţesc pe fiecare zi; şi am primit scrisori anonime in

care foar-te mulţi sunt acuzaţi a fi creştini. Pre cei cari au negat formal, au adus sa-
crificii zeilor şi s'au închinat imaginei Voastre, i-am liberat.
«In aceleaşi anonime sunt numele unor persoane care au fost cândva creştini;
dar de douăzeci de ani şi mai bine nu mai sunt creştini.
«Singura vină a creştinilor e că se adună inainte de a se lumină de ziuă., spre a
cântă în mod alternativ imne în onoarea lui Christos, ca unui Dumnezeu. In sluj-
bele lor religioase nu să.vârşesc fapte culpabile, nici furturi sau adulter, nu-şi calcă
cuvântul niciodată i nu ascund ceeace li s'a incredin-ţat.
<<Despre toate acestea m'am incredinţat chiar dela două femei sclave, care au
servit în acele adunări; şi n.'am descoperit altceva decât existenţa unor superstiţii
de necrezut.
587
CULTELE iN DOBROGEA
<<Deaceea am lăsat lucrul până Vă voiu consultâ; şi cred că acest fapt Vă va

interesâ, având in vedere marele număr de fiinţe ce se numesc creştini, de toate vârs-
tele, de amândouă sexele şi de toate stările sociale.
<<Această credinţă a lor a cuprins nu numai oraşele, dar şi satele şi câmpiile, şi
este foarte puţin sigur că ei vor mai umpleâ vreodată templele noastre, ce au rămas
goale şi că, vor mai aduce sacrificii zeilor, sacrificii ce de mult timp_au fost
părăsite>>.
Iată şi răspunsul impăratului Traian:

«Fotoglob-Constanfa*.
Fig. 171. Biserica veche din Beidaud (jud. Constanţa).
<<Tu ştii, scumpul meu Pliniu, ce purtare trebuie să ai faţă, de cei ce sunt acuzaţi
ca creştini, căci nu se poate hotări aceeaş regulă care să fie aplicată egal în cazuri
atât de diferite.
<<Nu trebuie să faci nici o cercetare în contra creştinilor; dar dacă ei sunt denun-
ţaţi formal şi se dovedeşte că sunt creştini, trebuie să-i pedepseşti.
<<Acei cari mărturisesc că nu sunt creştini i probează aceasta, aducând sacrificii
zeilor noştri, chiar de ar fi bănuiţi, ierţi.
<<Scrisorile anonime să nu le ţii in seamă, oricare ar fi acuzaţiunile ce cuprind;
căci ar fi un exemplu rău şi eu totul nedemn pentru secolul nostru>>.
Deasemenea Tertulian, scriitor care a trăit Sintre anii 160-240, arată: <<In care
altul au crezut popoarele, dacă nu in Christos. Mezii, Parţii, Elamiţii, cei ce locuesc
588
CULTELE IN DOBROGEA
în Mesopotamia, Armenia, Frigia, Capadocia, cei ce locuesc in Pont, Asia, Pamfilia,

Egipt şi in regiunile Africei, Romanii, Iudeii, Maurii cei din Spania i Galia şi cei
ce locuesc in ţara Sarmaţilor, a Dacilor, Germanilor i Scyţilor, i multe alte popoare
ştiute i neştiute, la toate a străbătut numele lui Christos, care acum a venit
dortmeşte».
Spre a se vedeâ cât de puternic erâ curentul pentru noua credin-ţă in această
regiune, este vieaţa atâtor ostaşi ai Mântuitorului lumii petrecută chiar aci. Mulţi
martiri şi sfirrţi au trăit chiar pe pământul dintre Dunăre şi Mare. Unii originari din
această parte de loc au suferit martiriu intre ai lor. Vieaţa petrecută în mijlocul po-
pulaţiei noui, care se formă, erâ un indemn la increştinare:. aşâ bunăoară Apostolul
Andrei, fratele lui Petru, care a predicat în Sciţia, in ţările dunărene i in părţile
dela Marea Neagră.
Despre apostolatul acestuia in deşertul Sci-ţiei (Dobrogea) ne asigură o seamă
de scriitori bisericeşti. Astfel, dintre cei mai indepărta -ţi: Eusebiu al Cesareei şi mai

ales Nichifor Calist, care în «Istoria bisericească» (1340) zice că («Apostolul Andrei)
a predicat in Capadocia, Galatia şi Bitinia; sa dus in deşertul Sciţilor, de o parte
şi de alta a Pontului Euxin şi in părţile lui (Pontului) spre n.ord şi spre apus ; a infiin-
ţat biserica din Bizanţ, unde a pus pe Stahie ca episcop ; apoi a venit prin Tracia
şi Macedonia, Tesalia şi Achaia».
Scriitori mai noui bisericeşti ca:
Dosotei, cel prea mult cuvios şi prea fericitul Mitropolit al Moldovei, în «Pro-
loage (la luna Noembrie in 30 zile) zice că «apostolului Andrei i-a venit (prin sorţi)
Bitinia şi Marea Neagră şi părţile Propontului i Halcedonul şi Vizantea, unde-i acum
Ţarigradul, Tracia şi Macedonia şi sosind la Dunăre, ce-i zic Dobrogea, şi altele ce
sunt pe lângă. Dunăre, Tesalia, şi acestea toate le-a umblat».
Apoi Dionisie Fotino (1814), renumitul dascăl dela Iaşi, în a sa «Istoria Daciei»
lărnureşte că «cea dintâi predică a apostolului Andrei a fost în Rusia meridională,
care după numirea celor vechi este Sciţia, apoi 'in Dacia, in Moesia>>.
Am insistat asupra documentelor despre apostolatul lui Andrei in ţara noastră,
stăruind mai ales in Dobrogea, spre a invederă, că unul dintre cei cari au văzut, au
auzit- şi au pipăit pe Mântuitorul lumii, la origina noastră, ne-a mărturisit i ne-a
impărtăşit credinţa in el.
Pe atunci in Dacia erau regi Cutusone şi mai apoi Dura. Cei dintâi dintre Daci
cari au trecut la creştinism, in urma predicilor Apostolului Andrei in stânga Dunării,
sunt Innus, .Rimmus şi Pinnus, cari 1-au inso-ţit apoi în călătoriile de propaganda
creştinismului la poporul dintre Dunăre şi Mare.
Martirul Eustaţie Plachida, scit din Sciţia, a fost martirizat in.tre anii 117-138
odată cu soţia sa Teopista i cu fiii Agapie şi Teopist.
Sf. Mercurie, pe care biserica noastră îl prăsnueşte in ziva de 25 Noembrie, a
suferit martiriu pe timpul impăratului roman Deciu (251). Eră fiul unui scit romanizat.
Macrobiu şi Gordian, cari ocupaseră inalte dregătorii la Curtea impărătească,
din cauza credinţei lor creştine au fost exilaţi in Sciţia. Istoria spune că, ajungând
la Tomis, «au găsit pe alţi fraţi de credinţă ş suferinţă: Lucian, Heli, Zotic
Valerian».
589
CULTELE IN DOBROGEA
Despre Sf. Gautia se spun.e că erâ soră cu tribunul cetăţii Durostorului. După
moartea acestuia, rămasă fără ocrotire, a fugit la Dafne, Constanţiola (Olteniţa de
azi), unde impreună cu fiica sa Doclida au fost martore la arderea de vii a 26 martiri
în chiar biserica de acolo din porunca lui Iugurix, regele Go-ţilor. Au luat apoi ră-
măşiţele acestor mucenici şi le-au dus de le-au îngropat în Durostorum.
Apoi Nichita Romanul, Sfântul Sava (Gotul) şi Sfântul Sava Stratilat. Acesta
din urmă a suferit martiriu din pricină că s'a finpotrivit a însoţi oştile, când impă-

«Fologlob-Constan fa>>.
Fig. 172. Biserica veche din Duingi (jud. Constanţa).
ratul Aurelian le-a retras peste Dunăre. A preferat moartea pentru locul unde se
născuse şi trăise.
Descoperirile arheologice făcute de răposatul prof. Gr. Tocilescu incă ilustrează

vechimea creştinismului în Dobrogea.
In urma săpăturilor făcute iintre Cernavoda şi Cochirleni s'a dat de ruinele fostei
cetăţi Axiopolis. S'a găsit cu acel prilej o cruce cu inscrip-ţie creştină în interiorul
unei capele; iintr'alta s'au găsit coloane şi plăci de marmură.
Apoi lângă Constanţa s'a dat peste candele şi talere cu semnul crucii. S'au des-
gropat schelete omeneşti cu capul spre apus şi cu mâinile incrucişate, ceeace denotă
creştinătatea celor răposaţi.
590
CULTELE IN DOBROGEA
La Adam-Clisi, unde se văd urmele cetă-ţii Tropaeum, intemeiată la anul 316

de impăratul Constantin cel Mare pe ruinele vechei localităţi Municipium Tropaei
Traiani», s'a dat de urmele a două basilici*cu abside în forma crucii i aşeZate spre
răsărit ; lăngă ele erâ o criptă cu 12 trepte. In partea de sus a colinei erâ aşezată
<<basilica
Graiul poporului nostru păstrează cuvintele de bază ale credinţei creştine dela
strămoşii noştri Romani. Aşâ bunăoară: Dumnezeu dela Dominus deus, creştin dela
chrestianus, cruce din crux, Duminecă dela (dies) dominica, etc.

Fig. 173. Biserica veche din Hamamgia.
Aceasta dovedeşte aplicarea de indată a creştinismului la poporul nou care se

infiripă.
Aşezarea creştinismului în -ţările dunărene, în cadrul slabei i timidei înjghebări

sociale din acea vreme, necesită fireasca lui organizare. Astfel istoria arată că la
sinodul din Sardica (Sofia), ţinut la anul 343, au fost faţă şi episcopiidin Dacia Traiană
şi cealaltă Dacie, Aureliană. La I-iul sinod ecumenic dela Niceea a luat parte şi Teo-
fil episcopul Go-ţilor ; la cel de al doilea sinod ecumenic dela Constantinopol, la anul
381, a luat parte şi episcopul dela Constanţiola (Olteniţa de azi); la cel de al treilea,
ţinut, la Efes, în 431, a fost şi episcopul Timotei al Sciţiei, din Tomis ; iar la al IV-lea,
591
CULTELE iN DOBROGEA
-ţinut in Calcedon la 451, se aflâ şi Alexandru, prea piosul episcop al cetăţilor Tomelor
din eparhia Sciţiei, şi Teotim, episcopul Sciţiei.
Cert este că,in baza edictului de toleranţă al Impăratului Constantin cel Mare,
la inceputul veacului IV, creştinismul fii instituit ca religiune liberă şi dominantă şi
astfel începii a se organizâ pretutindeni.
Scriitorii bisericeşti ca: Filostorg, Ciril al Ierusalimului, Sf. Epifaniu, Sf. Ioan Chri-
sostom şi Augustin vorbesc despre existenţa, intre anii 290-530, a episcopiei Tomisului,
care aproape dintru început a purtat rang de mitropolie. Pe timpul lui Constantin

Fig . 174. Biserica veche_din Istria (Caranasuf)
cel Mare erâ bine organizată. Afară de Dobrogea cuprindeâ: sudul Basarabiei de
azi, Moldova de jos şi ţinuturile unde mai târziu a fost întemeiată episcopia Proilavei
(Brăila de azi).
A fost condusă de chiriarhi destoinici, cu multă vază atât în ţară cât şi afară.
Astfel :
Evangelicus, care a păstorit pe vremea împăratului Deocleţian;
Philus, contimporan cu Licinius şi care a suferit martiriu pentru statornicia
in credinţa sa ;
Bretanion, care s'a opus cu îndârjire arianismului impăratului Valens ;
Gherontie, monah virtuos, care cu prilejul sinodului a 1II-lea ecumenic semnează:
«Gherontius Tomensis*;
592
CULTELE IN DOBROGEA
Teotim I, cel prea 1nţelept, filosoful care la sinodul din Constantinopol (402)
a susţinut punctul de vedere al Sf. Ioan Chrisostom asupra scrierilor lui Origen ;
Timotei care, participând la sinodul al III-lea ecumenic din Efes, semnează:
«Timotei Episcopul Scyţilor»;
Ioan, care a luat parte la sinodul din Constantinopol (448), ţinut pentru a se
pronunţă asupra greşitei 1nvăţături a lui Euthie ;
Alexandru, cel care a participat la condamnarea episcopului Dioscor al Alexan-
driei, cu prilejul sinodului al IV-lea ecumenic (451);
Teotim al II-lea, care in corespondenţa cu i'mpăratul Leon I se intitulă: «Theo-

timus, humilis Scythiae regionis episcopus»;
Paternus, care subscrie actele sinodului ţinut la anul 520: «Paternus din mila
lui Dumnezeu episcop al provinciei Scyţia».
Ultimul episcop al primei epoci de existenţă a mitropoliei Tomisului este Valen-
tinian, despre care istoria spune că erâ 1n deaproape corespondenţă cu Papa Virgiliu.
Năvălirile barbare innăbuşesc desvoltarea mai departe a acestei eparhii cu in-

ceputuri atât de frumoase i cu origină apostolică.
Aproape 14 veacuri au trecut până când imprejurări favorabile, la lumina unui
alt soare mai prielnic neamului românesc, in zilele Regelui Ferdinand I, la anul 1923,
se reinfiinţează Episcopia Tomisului.
0 altă episcopie insemnată în colţul acesta de pământ adăpostit de Mare şi Du-

năre, mai norocoasă in ce priveşte durata existenţii ei, este cea a Durostorului (De-
ristra, Silistra de azi).
Oraşul Durostor sau Durostorum erâ aşezat pe marginea râului Istros şi avea
in apropiere cele două puternice cetăţi: Axiopolis şi Sucidava. Aci erau
concentrate toate autorităţile administrative şi militare. Ală.turi de acestea erâ şi
cea bisericească, reprezentată prin «Metropolita Durostorum», mai apoi «M. Dristrae»,
care, cu vremea, şi-a intins jurisdicţiunea asupra intregii regiuni a Dobrogei.
Printre chiriarhii mai de seamă se numără:
Sf. Dasius, care a indurat martiriu din porunca impăratului Deocleţian;
Iacobus, care a participat la sinodul al III-lea din Efes (431);
Monofilos, contimporan cu Teotim al II-lea al Tomisului;
Din pricina năvălirii Avarilor şi a Bulgarilor, continuitatea administraţiei bise-
riceşti 1n Durostor a fost intreruptă pentru aproape şase veacuri. De abiâ către anul
1147, după aşezarea şi creştinarea Bulgarilor, istoria arată că, cu prilejul sinodului
dela Constantinopol, a luat parte şi Leon, episcopul Durostorului;
La sinodul dela Florenţa (1340) a participat «Callistus Metropolita Dristrae»;
Parthenius (1564); cel prea cuvios ;
Antonius, care la sinodul din Constantinopol (1638) s'a impotrivit cu indârjire
calvinismului lui Ciril Lucaris;
Macarius (1672), care subscrie: «Macarius Dristori vel Dristrae»;
Athanasie, care a trăit pe timpul lui Antim Ivireanu;
Hirotheus, care la anul 1719, făcând o călătorie la Bucureşti, a murit şi a fost
ingropat acolo ;
Serafimus (1720), cărturar de seamă la acea vreme.
593
3S Debroge(t.
CULTELE N DOBROGEA
După indelungate discuţiuni s'a stabilit că, în decursul veacurilor al XIII şi

XIV, a inflorit o mitropolie creştină cu reşedinţa la Arrubium, devenit mai târziu
Vicina, Bitzina sau Vitzina, Mecin, Măcinul de azi. Următorul fapt istoric, povestit
de Ana Comnena, invederează pozi-ţia geografică a acestei La anul 1083
armata bizantină a fost trimisă contra unui popor sarmatic (Pecenegii sau Cumanii),
ce năvăleă in Sciţia ; la consfătuirea ţinută de căpeteniile acestei armate şi ale cetă-
ţilor de pe lângă Dunăre — in privin-ţa luptei ce trebuiâ să se deâ contra năvălitorilor —

«Fotoglob-Constania».
Fig. 175. Biserica Găgăuţilor din Ghiaur-Suiuciuc (jud. Caliacra)
a luat parte şi Hale dela Bitzina cu Tatu dela Durostor, i că apoi, in timpul luptei,
armata imperială a inaintat la nordul Dobrogei i s'a oprit la Bitzina, pe fluviul cu
acelaş nume. Geograful genovez Pietro Visconti in atlasul său din anul 1318 notează
sub numele «flumen Vicina» Dunărea de azi, precum i localitatea «Vecin» de lângă
acest «flumen Vicina» (Măcinul).
La anul 1359 in luna Mai, domnitorul muntean Alexandru Basarab a mijlocit
pe lângă patriarhul Callist, de care atârnă mitropolia de Vicina, ca apropiatul, vecinul
său, mitropolitul Chir Iacint Critopol, să fie mutat la Curtea de Argeş.
In urma descoperirilor asupra «Municipium Tropaei Trajani>> (Adamclisi de

azi) se deduce că i aci a fost o organizaţie superioară bisericească. Dealtfel
594
CULTELE IN DOBROGEA
actele celui de al şaptelea Synod ecumenic sunt subscrise i de «Theodorus

Tropaeorum>>.
La Axiopolis, cetate ce se ridicâ pe malul Dunărli in apropiere de gura râului

Axios — intre Cernavoda i satul Cochirleni de azi — de asemenea existâ o episcopie.
Episcopul acestei eparhii, Cyrilus, cu bunii creştini Quindius şi Zenonis au fost mar-
tirizaţi aci.
Aşezarea şi creştinarea Bulgarilor pe de o parte, pe de alta ulterior toleranţa

Fig. 176. Biserica Sf. Gheorghe din Bazargic, zidită la 1861.
religioasă a Turcilor, a ingăduit relativa desvoltare a organizaţiei Bisericii române

din Dobrogea.
Când la mijlocul e-vului mediu creştinismul s'a divizat in catolic şi ortodox, ca-
tolicismul n.'a putut cu nimic influenţă asupra poporului român, apărat de puternica
tradiţie a credinţei sale.
Această scurtă privire retrospectivă asupra inceputului olganizaţiei creştinis-

mului in Dobrogea ne învederează, pe de o parte, persisten-ţa elementului primitiv
scito-daco-roman, plămada neamului românesc de azi in ţara dintre Dunăre şi Mare,
595
38*
CULTELE IN DOBROGEA
pe de alta ne arată temeinicia creştinsimului dela origina lui prin organizarea de multe
episcopate. Norii abătuţi prea des şi incă o indelungată vreme asupra existenţei
neamului nostru din această parte de pământ constituie umbre, care, graţie Dumne-
zeului ocrotitor, a răbdărei i a stăruinţei specifice acestui neam, au trecut, i fireştii
stăpânitori, hărăziţi dintr'un inceput, işi continuă existenţa.
Deci, incă inainte de intemeierea politică a principatelor române există. în Do-
brogea o organizare cu aşezăminte bisericeşti. Urmaşii intemeietorilor principatelor
române, in scopul de a unifică vieaţa naţională a tuturor celor de un sânge

<,Fologlob-Constania».
Fig. 177. Biserica Sf. Petru i Pavel din Silistra
au căutat să unească laolaltă cu sabia impotriva cotropitorilor barbari timidele al-

cătuiri sociale din acea vreme.
Astfel istoria arată că, pe la sfârşitul veacului al XIV-lea, Dan, domnul Ţării
Româneşti (1385-1386), fiul lui Radu al II-lea, in răsboaiele sale cu Sişman, ţarul
Bulgarilor, a recucerit mai multe regiuni de pe malul drept al Dunării, 'intre care şi
cetatea Silistrei; acest domn, murind in luptele de recuceriri pentru pământ dobro-
gean, a fost urmat la tron de fratele său, Mircea cel Mare.
Pe timpul acestuia, Ţara Românească se intindeă peste munţi şi peste Dunăre
până. la Marea Neagră. Marele voevod se intitulă:• «Stăpânitor şi Domn a toată -ţara
Ungro-Vlahiei şi peste munţi, incă şi peste ţările tătăreşti şi Almaşului şi Făgăraşului
Herţog şi Stăpânitor, Banatului dela Severin Duce şi de amândouă părţile şi peste
toată Dunărea până la Marea cea mare i cetăţii Durostorului Stăpânitor>>.
596
CULTELE 1N DOBROGE.A.
Documentul despre titulatura aceasta a Voevodului Mircea este indiscutabil.

Indiscutabil este azi şi dreptul de stăpânire a Ţării româneşti asupra regiun.ii dintre
Dunăre şi Mare cu ţinuturile cetăţii Durostorului.
Ceva mai mult, până aproape de timpurile noastre, cu toată vitregia impreju-
rărilor istorice, domnitorii munteni au purtat de grije fraţilor lor de peste Dunăre.
Prin mijlocirea mitropolitului Dârstei (Durostorului), unul după altul domnii mun-
teni i-au ajutat cu ce şi cum au putut ; ba incă au lăsat urmaşilor zapise, creind tra-
diţie pentru aceasta.
Spre a ilustră acest adevăr şi spre a se vedeâ atmosfera de bună religiositate

a Românilor de dincoace şi de dincolo de Dunăre, vom reproduce două hrisoave
ale domnitorului Constantin Moruzi, ca i epistola mitropolitului Dârstei dela acea
vreme:
a) <<Lucrările acelea ce, prin iubirea de Dumnezeu, cu plăcere şi cu cuviinţă se
fac şi se săvârşesc de către blagocestivii şi iubitorii de Hristos Domni, cari dela Dum-
nezeu sunt aleşi, măcar că se pot cunoaşte de toată obştimea i prin alte mijloace

de fapte bune, iar mai ales şi vrednică de laudă este evlavia şi cucernicia Domniilor
Sale către sfintele şi Dumnezeeştile locaşuri, deapururea se slăveşte numele marelui
şi Atotputernicului Dumnezeu. Ci dar şi Domnia Mea cu acest gând, fiind cucernic
către sfintele lui Dumnezeu locaşuri şi monastiri, socotit-am şi Domnia-mea pentru
sfânta şi dumnezeiasca mitropolie din cetatea Dârstorului, de peste Dunăre, la care
se cinsteşte şi se prăznueşte hramul tăerii cinstitului cap al sfântului şi slăvitului
prooroc inainte mergătorului şi botezătorului Ioan, care sfântă mitropolie a avut
dela domnia lor, fraţii noştri domni ce au fost inaintea noastră, privilegiuri, care
le-am văzut Domnia Mea, de a-i se da pe tot anul, dela ocna Slănic, sare câte 500
bolovani, mari, aleşi, care sare, orânduitul sfintei mitropolii să fie volnic la vreme,
fără nici o zăticnire, a o ridicâ dela ocnă, şi au să o vândă, au să o ducă unde vor vreâ
şi nici vameşii, nici cămăraşii să nu-i supere de nimic. Deci i'nvrednicindu-ne Dumnezeu
şi pe noi cu domnia ţării aceştia, după evlavia ce avem către sfintele şi dumnezeeştile
locaşuri şi după rugăciunea ce ne-a dat sfinţia sa părintele mitropolit Dârstoreanu
Khir... am binevoit domnia mea şi nu numai am i'ntărit mila ce am avut de mai
inainte, ci incă am mai adaos şi alţi bolovani, una sută cincizeci, ca să aibă a luâ pe
tot anul, câte şase sute cincizeci bolovani sare, mari,aleşi, cari ducă unde va
vreâ, fără de supărare de către vameşi sau cămăraşi, pentru care am dat sfintei
numitei mitropolii acest domnescu nostru chrisov, intărit cu insăş credinţa domniei
mele Io Alexandru Constantin Moruzi Voevod şi cu a prea iubiţilor domniei mele
fii, Nicolae Voevod, Dumitraşcu Voevod, Constantin Voevod, martori puind pe toţi
cinstiţii boeri cei mari ai divanului domniei mele: Nicolae Brâncoveanul vel vi-
stiernic, Dumitraşcu Racoviţă vel ban, Ienache Văcărescu vel spătar, Enache
Moruzi vel vornic de ţara de sus, Manolache Brâncoveanu vel vornic de ţara de
jos, Manolache Creţulescu vel vornic, Nicolae Filipescu vel vornic, Costache Ghica
vel logofăt de -ţara de sus, Scarlat Ghica vel logofăt de ţara de jos, Nicolae Han-
gherliu vel hatman, Dumitrache Manul vel postelnic, Isac Ralet vel clucer, Dumi-
trache Scyna vel comis, Nicolae Racoviţă vel paharnic, Iordache Palada vel stolnic,
Iordache Constandache vel pitar, Iordache vel sluger şi ispravnicul Costache Ghica
vel logofăt de ţara de sus. şi s'au scris chrisovul acesta la anul dintr'untâiu aJ domniei
597
CULTELE IN DOBROGEA
mele, aci in oraşul domniei mele Bucureşti, la anul dela facerea lumii leatului 7301, iar
dela Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos leatul 1793 Iunie 16, de Constantin. bi-v.
3-lea logorăt>>.
b) «Domnii şi oblăduitorii cei de Dumnezeu aleşi, cărora s'a incredinţat stăpâniri
de ţări şi de noroade, nu se indestulează numai pe politicescul norod a-1 aduce la
stare bună şi indreptare, ci
mai vârtos prin lucrarea
celor folositoare de suflet,
care este milostenia şi mai

ales la sfintele lui Dumne-
zeu locaşuri, unde neincetat
se proslăveşte numele Ma-
relui i Atotputernicului
Dumn.ezeu. Drept aceea dar
domnia mea, inştiinţân-

du-se pentru două sfinte
biserici, ce se află în eparhia
sfinţiei sale părintelui Mi-
tropolit Dârstor Chir. . . .
este una in cază-ua Baba-
dagh la care se cinsteşte
se prăznueşte hramul sfân-
tului slăvitului marelui mu-
cenic llimitrie ,şi alta in
satul Cernavoda la Boaz-
chioi, la care se prăznueşte
hramul sfântului părintelui
nostru Nicolae arhiepisco-
pul Mirelor dela Likia făcă-
tor de minuni, c incă soco-
tind domnia mea, că pe
lângă alte laude şi prinoase,
ce se aduc lui Dumnezeu
in sfintele biserici de pra-
voslavnicii creştini, ne este
bin.e primită şi mireasma
tămâieiiişi luminarea can-
:‹Fotoglob-Conslanta». delelor şi a făcliilor, fiindcă
Fig. 178. Biserica din Somova, zidită in 1873 acestea sunt spre slava
de «Maistru Anastase>>
lui Dumnezeu şi peste po-
doaba i cinstea bisericii şi indemnătoare spre evlavie a pravoslavnicilor creştini,
bine am voit domnia mea, şi nu numai mila, ce au avut aceste două biserici dela fraţii
Domni ai n.oştri de mai inainte prin chrisoavele Domniilor Sale, care le-am văzut,
de luă în toţi anii câte taleri 50 pe an din vama doninească, o am intărit, ci incă
am mai adaos alţi câte taleri 50 ca să ia numitele biserici pe tot anul câte taleri una
598
CUI,TELE 1N DOBROGEA
sută din vama domnească, să fie pentru tămâie, untdelemn si făclii; insă epitropul
dela biserica Sft. Dumitru să ia taleri 50 la ziva Sfântului Dumitru; iar cei dela bi-
serica Sfântul Nicolae să ia taleri 50 la ziva sfântului Gheorghe, ca să fie acestor sfinte
biserici de ajutor i de intărire. Pentru care am dat numitelor biserici domnescul nos-
tru chrisov, intărit insăşi cu credinţa Domniei Mele, Io Alexandru Constantin Moruzi
Voevod i cu a prea iubiţilor Domniei Mele fii, Nicolae Voevod, Dumitraşcu Voevod,
Constantin Voevod, martori puind pe toţi cinstiţii i credincioşii boieri mari ai Dom-
niei Mele». (Urmcază ca i la cel dintâi chrisov toţi boierii mari din acele vremuri

«Fologlob-Constan(a».
Fig. 179. Biserica veche i nouă din Ceamurlia de Jos.
şi apoi se arată că e scris de Constantin biv al III-lea logofăt, în Bucureşti, 16

Iun. 1793).
c) Epistola Mitropolitului Dârstei:
«Fiindcă părinţii Mitropoliţi, ce după vremi sunt la sfânta mitropolie a Dâr-
storului, pentru oareşi care ajutor au avut nevoe a ţine odae cu dobitoace, aci, in
pământul ţării, la judeţul Ilfov, cum i până la 50 liude, oameni de cei nemernici, a
strânge şi a.-i aveă cu ruptoare osebită dela vistierie, din cap în cap, câte taleri zece pe
an cu aşezământul ca să răspunză de două ori pe an, adică: câte cinci taleri la Sfântul
Gheorghe şi taleri cinci de sf. Dumitru de liude ; după cum ne-am adeverit Domnia Mea în
cărţile Domniilor Sale fraţilor Domni, Alexandru Ipsilante Voevod şi răposatul Ni-
599
CULTELE IN DOBROGEA
colae Caragea Voevod, cum că acest ajutor 1-a avut şi dela alţi răposaţi Domni de mai
inainte, cât şi din cartea Domniei Sale fratelui Mihai Vodă Şuţul, ce o vedem cu leatul
1792 Iunie 18; am binevoit şi Domnia Mea, de am îndoit acest ajutor, ce au avut,
a ţine adică odae cu dobitoace şi a strânge acei 50 liude, insă oameni din cei nemer-
nici, cari să nu fie
birnici sau din aju-
toarele satelor,ci nu-
mai din cei ce sunt
fără stanişte, fără

legă.'turi şi fără că-
pătâi nicăeri, pe cari
socotindu-i inaintea
dumnealor isprav-
nicilor, să le faceţi
căzuta cercetare şi,

fiind tocmai după
cum mai sus arătăm,
să le faceţi ruptoare
cu aşezământ, pre-
cum mai sus se co-
prinde, după care
cercetare, ruptoare
aşezământ ce le
veţi face, să trimi-
teţi adeverinţa la
Domnia-lui Vel Vis-
tiernic pe numele şi
chipul lor şi Dom-
nialui Vel Vistiernic
le va da pecetluituri
Gospod, ca să-i aibă
'intru deosebire de
orânduiala -ţării; iar
banii lor să-i aibă
a-i aduce omul sfin-
ţiei sale părintelui
Mitropolit la orân-
Fig. 180. Riserica din Techirghiol sat. duite soroace în
vistieria Domniei
Mele; iar mai mult peste acest val sau bântuială să nu aibă, ca să poată căutâ
şi ei de posluşanie rânduelelor pentru ajutorul numitei sfintei Mitropolii. 1793,
Iunie 8>>.
După ce furia năvălirii barbarilor a trecut, unii dintre ei ca Bulgarii, Slavii şi
Ungurii, adoptând vieaţa tihnită a poporuluiro mânesc, sau aşezat alături cu acesta,
ba 'incă i-au şi răpit din vatra lui de obârşie. Aceasta a durat mai intâiu până la 1877
600
CULTELE IN DOBROGEA
şi 1913, când regele Carol I prin sabie a readus sceptrului lui Mircea Voevod popu-
laţia cu pământul românesc din dreapta Dunării şi mai apoi până la 1918, când Marele
Rege Ferdinand I a readus sceptrului lui Decebal aproape tot pământul românesc
ce-1 stăpânise acesta odinioară.
Zic aproape tot, pentrucă, cu orice prilej de bucurie sau durere, noi cei di-
năuntru ne vom aduce mereu aminte de fraţii rămaşi incă şi azi in afară peste
hotare.
E drept că în decursul vremurilor de restrişte pentru neamul nostru in sânul

Fig. 181. Biserica din Măcin.
populaţiei româneşti din Dobrogea s'au strecurat diferite alte neamuri, ca: Turci
Tătari, Cerchezi, Ruşi, Nemţi, Bulgari, Greci, Evrei, etc. Vieaţa naţională a elemen-
tului autohton românesc s'a păstrat insă nealterată, prin limbă, obiceiuri şi mai
ales prin credinţă.
Aşă că atunci când in urma răsboiului din 1877/78 Regele Carol I, in memora-
bilul său ordin de zi se adresează oştenilor săi: «...In noua Românie (Dobrogea) veţi
găsi o populaţie românească», cuvintele acestea se intemeiau pe o realitate.
Am văzut până aci starea bisericească legată de cea politică a Dobrogei in tim-
purile mai vechi.
601
CULTELE 1N DOBROGEA
In momentul realipirii erau acolo două arhiepiscopate: unul grecesc, avându-şi

reşedinţa la Tulcea şi altul bulgăresc la Silistra. Amândouă erau ffitemeiate prin
protecţia Turcilor: cel grecesc la anul 1855 şi cel bulgăresc la 1870. Este interesant
a se şti că chiriarhul arhiepiscopatului de Tuleea se intitulâ: <<Arhiepiscop i Mi-
tropolit de Dristra (Silistra)>>.
Sistemul administrativ al acestor arhiepiscopate nu urmăreă atât interesul mân-
gâerii şi tămăduirii sufletelor credindoşilor lor, cât grija disperată pentru perceperea
birului anual ce trebuiâ să-1 deâ fiecare cap de familie i care se numeâ jitie sau hac.

Fig. 182. Biserica din Chirnogi (Ghiuvenlia), jud. Constanţa.
Acest bir se puteâ plăti 'in numerar i in natură.. In numerar erâ cam de o liră. tur-
cească ; iar in natură constâ din. cinice (baniţe) de grâne.
La sorocul stabilit pentru îneasare arhiepiscopul, însoţit de preoţi i alai mare,
mergeâ in persoană din sat în sat. Ca să nu fie nevoit a merge fără rezultat şi să nu
zăbovească, se duceă mai dinainte protopopul i împreună cu preotul locului făceă
catagrafierea, adică stabileâ plata pe fiecare cap de familie, urmând apoi să anun-ţe
din vreme venirea arbiepiscopului.
De se 'intâmplâ ca cineva după catagrafie să nu poată plăti, răspundeă preotul,
plătind el darea respectivă.
Zarva şi teroarea cu care erâ menit să se Measeze acest bir, a lăsat până azi
în graiul poporului zisa: venit de hac !>>.
602
CULTELE IN DOBROGEA
Plata preoţilor constă din 1nvoiala fiecăruia cu enoriaşii Cuantumul se ridicâ

aproape la trei cinice (baniţe) grâne pe cap de familie, plus plata pentru serviciile
bisericeşti 1n. parte (venitul epitrafilului).
Locaşurile bisericeşti, dacă existau, erau in stare cât nu se poate mai rea. Mici,
ne'incăpătoare, intune-
coase i pedeasupra in ge-
neral ruinate i dărăpă-
nate ; ca aspect, cele mai
multe prea puţin se de-

osebeau de locuinţele
particulare. Erau clădite
din lemn i vălătuci
acoperite cu stuf.
Autorizaţia sau ira-
deaua pentru construcţia

unei biserici se ob-ţinea
cu anevoinţă şi costâ
foarte scump. Admini-
straţia nu încuviinţă con-
strucţii de biserici mari,
ca nu cumva acestea să
intreacă 1n măreţie şi fru-
museţe geamiile i mo-
scheele. Dacă totuş au
rămas incă de pe urma
stăpânirii turceşti i bi-
serici mai mari de zid, e
imprejurarea că au fost
clădite la locuri ferite de
supravegherea stăpânirii,
prin păduri şi mai ales
'in şesul Dunării, unde
popula-ţia românească erâ
mai densă.
Din punct de vedere
administrativ, Dobrogea
alcătuiă sangeacul, liva-
«Fotoglob-Constanta».
licul sau mutessarificul
Fig. 183. Catedrala din Hârşova.
care, bnpreună cu ţinutul
Bulgariei, constituiâ vi-
laetul (provincia) Dunării. Sangeacul Tulcei erâ i'mpărţit 1n patru mudirlâcuri (po-
liţii): Chilia, Isaccea, Mahmudia i Cernavoda cu şapte cazale sau caimacamlâcuri:
Tulcea, Sulina, Kiustengea, Măcin, Hărsova, Babadag şi Megidia. In fruntea fiecărui
sat eră un muhtar (primar), care erâ i preşedintele ciorbagiilor (consilieri admi-
nistrativi).
603
CULTELE IN DOBROGEA
E regretabil că nu s'a făcut la acea vreme şi nu ni s'a păstrat o statistică a popu-

laţiei pe naţionalităţi. Singura socoteală de acest fel, deşi incomplectă, fiindcă nu
s'a făcut pentru intreaga Dobroge, ci numai pentru districtele: Tulcea, Măcin, Hâr-
şova, Babadag, Constanţa, Megidia şi Sulina, a fost 1ntocmită chiar 1n ajunul rea-
lipirii la patria mamă de către guvernatorul rusesc Bieloserkovici. Aceasta işi are
1nsă netăgăduită importanţă, pentrucă se arată prin ea de către un străin că ele-
mentul românesc preponderâ la acea vreme. Astfel:
Români 5542 —
Bulgari 4750
Ruşi 1597 —
Lipoveni 1526 —
Molocani 144 —
Greci 544 —
Armeni 111 —

Evrei 222 —
Germani 416 —
Tătari 131 —
Diferite naţionalităţi 736 —
Total. . 15.719 —
E de notat că tocmai districtele unde populaţia românească erâ mai densă lip-
sesc din statistica guvernatorului rusesc.
Situa'ţia bisericilor şi a clerului în momentul realipirii Dobrogii erâ următoarea:

Plăşile Biserici 1 Preoţi
Constanţa 2 2
JUDEŢUL
Megidia 7
CONSTANŢA: Sibstra-Nouă 18 19
Hărşova 7 11
Mangalia 2 1
Total . 36 40
Plăş i 1 e Biserici Preoli
Tulcea 28 40
JUDEŢUL TULCEA: Măcin 18 27
Babadag 27 33
Sulina 8 11
Total . . 81 111
604
CULTELE tN DOBROGEA
Deci in intreaga Dobroge se găseau:
Judetele Biserici Preoti
Constanto 36 40
Tulcea 81 111
Total . 117 151


«Fotoglob-Constanţa,).
Fig. 184. Mânăstirea Cocoşul, jud. Talcea.
Prin realipirea la patria mamă, Dobrogea a fost dată spre jurisdicţiune şi ad-
ministraţie bisericească eparhiei Dună'rii de Jos. (Decretul domnesc No. 633 din 16
Martie 1879).
Această eparhie a fost intemeiată ca o continuare a fostei mitropolii a Proilavei
(Brăila), care cuprindeă toate oraşele şi ţinuturile stăpânite in mod efectiv de Turci
dincoace de Dunăre şi anume: Brăila, Ismailul, Renii, Chilia, Benderul şi Hotinul
cu olatele lor şi a durat până la 1828, când teritoriul său a fost impărţit 'intre epar-
hiile respective.
Prin tratatul dela Paris din 1856 se dete inapoi Moldovei o parte din Basarabia
răpită la 1812. De aceea s'a simţit nevoie, ca la 1864 să se intemeieze episcopia Dunării
605
CULTELE 1N DOBROGEA
de Jos pentru ţinuturile din Basarabia retrocedată: Ismailul, Bolgradul i Kahulul,

la care s'au mai adăogat Brăila şi Covurlui (Decret domnesc No. 1617 din 17 Noem-
vrie 1864).
Reşedinţa acestei eparhii a Dunării de Jos erâ la Ismail.
Luându-ni-se de Ruşi sudul Basarabiei la 1878, reşedinţa a fost mutată'. la Galaţi.
Pe atunci conducător al eparhiei erâ prea fericitul 'intru pomenire Episcopul
Melhisedec tefă nescu, că.rturar de seamă.
Teritoriul jurisdicţional al Dunării de Jos, care până la 1878 cuprindeâ judeţele
Ismailul, Bolgradul şi Domeniile, Covurlui şi Brăila, din acest an capătă o schim-

bare insemnată, urmând să cuprindă pe viitor judeţele: Covurlui, Brăila, Tulcea
şi Constanţa.
Este interesant din punct de vedere istoric mai ales a reproduce adresa No. 9773
din 5 Octomvrie 1878 către episcopul Melhisedec cu privire la strămutarea reşedinţei
episcopale:

Prea Sânţite,
«In urma voturilor Corpurilor Legiuitoare, date în privinţa consecin-ţelor trac-

tatului din Berlin, relative la ţara noastră, urmând ca toate autorităţile române să
se retragă din Basarabia, sunteţi invitat a vă strămută cu tot materialul şi personalul
dependinte de stabilimentul ce administraţi 'in Galaţi, unde s'a scris Prefectului ca,
1n inţelegere cu Prea Sânţia Voastră, care îi veţi da desluşirile n.ecesare 1n privinţa
Incăperilor de care aveţi trebuinţă, să inchirieze localul necesariu şi aceasta până la
o nouă dispoziţiune».
p. Ministru (ss) .5 efănescu.
In urma acesteia, cancelaria i seminarul respectiv au fost mutate la Galaţi, mai

Intâi provizoriu, la Octomvrie 1878 şi definitiv la Februarie 1881.
Episcopul Melhisedec a condus eparhia numai puţin timp i anume dela 24 Noem-
brie 1878, data realipirii Dobrogei, până la 24 Martie 1879, când, in urma votului
marelui colegiu electoral, a fost ales şi mutat ca episcop al eparhiei Romanului şi când
pentru eparhia Dunării de Jos a fost ales iosif Gheorghian, fost episcop al Huşilor,
devenit mai apoi mitropolit al Ungro-Vlahiei şi Primat al României.
Sub noua alcătuire eparhială, noul ales chiriarh aveâ în faţă-i deslegarea uriaşei
probleme, de care istoriceşte urmâ să depinclă viitorul frumoasei şi mănoasei Do-
broge, căci ştiut este că, pentru conservarea teritoriilor cucerite, numai prin ame-
najarea şi buna organizare religioasă a populaţiilor s'a obţinut mai intotdeauna şi
unific area politică :
«a) A 1nlă.tură abuzurile şi a curmâ relele de care erâ pângărit cultul creştin
sub fostele administraţii bisericeşti ale arhiepiscopatelor străine din Tulcea şi
Silistra ;
«b) A reorganizâ biserica şi clerul român dobrogean ca să devie conştient
de apostolatul său românesc şi care să ştie a redeşteptâ i infiltrâ 1n inimile
populaţiunii româneşti din Dobrogea adevăratele virtuţi ce au făcut fala şi trăinicia
neamului românesc;
606

Van0111IOU
«Fotoglob-Constanţaa. «Fotoglob-Constanţa»
Fig. 186. Turnul de la intrarea niânăstirii Cocoşul. Fig. 185. Mânăstirea Cilicul.
CULTELE iN DOBROGEA
<<c) A îngriji de desvoltarea culturală, religioasă şi morală a celorlalte populaţiuni

străine din Dobrogea, atât de numeroase şi ca confesiuni şi ca naţionalităţi, aşâ fel ca
să fie indrumate către o temeinică identificare cu constituţia şi aspiraţiunile României.
Acesta a fost indreptarul de muncă al lui Iosif Gheorghian ca episcop al Dunării
de Jos. Pentru implinirea lui s'a bucurat de toată solicitudinea guvernului de atunci
la cârma ţării, căci opera vizată de autoritatea chiriarhală erâ şi ţelul autorită'ţii ci-
vile şi pe deasupra pluteâ gândul inţeleptului rege Carol I, care in ale sale două mari
acte: proclamaţia către locuitorii Dobrozei şi ordinul ostaşii români
trimişi îri noua 1omanie zice :
A) — PROCLAMAŢIUNEA:
NOI CAROL I
Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională Domn al României
La toţi de faţă i viitori, sănătate:

LOCUITORILOR DOBROGE I,
Marile puteri europene, prin tractatul din Berlin, au unit'ţara voastră cu România.
<<Noi nu intrăm in hotarele voastre trase de Buropa ca cuceritori; dar, o ştiţi
şi voi, mult sânge românesc s'a vărsat pentru desrobirea popoarelor din dreapta Dunării.
<<Locuitorilor de orice naţionalitate şi religiune, Dobrogea, vechea posesiune a
lui Mircea cel Bătrân şi a lui Ştefan cel Mare, de astăzi face parte din România.
<<Voi de acum atârnaţi de un Stat, unde nu voinţa arbitrară, ci numai legea des-
bătută şi încuviinţată de naţiune hotărăşte şi ocârmueşte. Cele mai scumpe şi mai sfinte
bunuri ale omenirii: vieaţa, onoarea şi proprietatea sunt puse sub scutul unei constitu-
ţiuni, pe care ne-o râvnesc multe naţiuni străine. Religiunea voastră, familia voastră, vor
fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le va puteâ lovi, fără a-şi primi legiuita pedeapsă.
«Locuitorilor musulmani, dreptatea României nu cunoaşte deosebire de neam
şi de religiune. Credinţa voastră, familia voastră, vor fi apărate deopotrivă ca şi ale
creştinilor. Afacerile religiunii şi ale familiei, vor fi pentru voi incredinţate apărării
muftiilor şi judecătorilor aleşi din neamul şi legea voastră.
<<Şi creştini şi musulmani, primiţi dar cu incredere autorităţile române ; ele vin
cu anume 'insărcinare de a pune capăt dureroaselor incercări prin care aţi trecut,
de a vindecă ranele răsboiului, de a apără persoana, averea şi interesele voastre le-
giuite, in sfârşit de a vă desvoltă buna stare morală i materială.
<<Armata română care intră în Dobrogea nu are altă chemare decât de a men-
ţine ordinea şi, model de disciplină, de a ocroti paşnica voastră vie-ţuire.
<<Salutaţi dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertă-ţii,
drapelul dreptăţii şi al păcii.
<<In curând provincia voastră, pe calea constituţională, va primi o organizaţie
definitivă, care va ţine seamă de trebuinţele şi de moravurile voastre, care va aşeză
pe temelii statornice poziţiunea voastră. cetă.ţenească. Până atunci autorităţile ro-
mâne au ca intaia datorie de a cercetâ şi a indestulă trebuinţele voastre, de a ingriji
de bunul vostru trai, de a vă face a iubi ţara la a cărei soartă de acum este lipită şi
soarta voastră.
<<Ca Intâia dovadă a părinteştei Noastre ingrijiri pentru voi, Noi desfiinţăm dijma
608
CULTELE ÎN DOBROGEA
de orice natură pentru anul 1879. Dela 1 Ianuarie 1880, ea va fi Mlocuită printr'o
dare bănească mai dreaptă şi mai uşoară pentru agricultori.
«Emleacul (impozit pe capitalul imobiliar din oraşe şi sate), impozitul pe venithl
imobiliar din oraşe, temetuatul (impozit de asupra lucrului agricultorilor i meş-
teşugarilor), impozitul
asupra chiriei cârciumi-
lor, cafenelelor, băcănii-
lor, hanurilor, toate aces-
tea se vor preface, dela

1 Ianuarie 1879, intr'o
dare bănească mai uşoară
şi mai dreaptă, iar bede-
lul (impozit pentru scu-
tirea de armată), darea
entizab (taxa de 21/ 2°/0 )

pe vânzarea vitelor
taxa pe mori se desfiin-
ţează cu totul.
«Şi dar, chemând
binecuvântarea Celui A-
totputernic, in numele
cu invoirea Europei, Noi
luăm astăzi in stăpânire
provincia Dobrogea, care
devine şi este ţară ro-
mână şi, trimiţându-vă
domneasca n.oastră salu-
tare, vă urăm ca această
zi să ckvie pentru această
nouă parte a României
inceputul unui viitor de
pace i de inflorire, în-
ceputul bunului traiu
al înfrăţirii 'intre fiii
aceleiaşi ţări.
«Datu-s'a in Brăila
la 14 Noembrie, anul
gratiei 1878 si al 13-lea
Fig. 187. Biserica lipovenească din Jurilofca.
al dommel Mele>>.
B) — NALTUL ORDIN DE ZI:
OSTAŞI!
«Marile Puteri europene, prin tractatul din Berlin au unit eu România, Dobrogea,
posesiunea vechilor noştri domni. Astăzi voi puneţi piciorul pe acest pământ, care
devine ţara română.
609
39 Dobrogea
CULTELE iN DOBROGEA
«Voi nu intraţi in Dobrogea ca cuceritori, ci intraţi ca amici, ca fraţi ai unor

locuitori, cari de acum sunt cetă.ţenii noştri.
Wstaşi, in noua Românie voi veţi găsi o poporaţiune in cea mai mare parte ro-
mână, dar veţi găsi i locuitori de alt neam, de altă religiune. Toţi aceştia, devenind
membri ai Statului român, au drept deopotrivă la protecţiunea, la iubirea voastră.
Intre aceştia veţi află
popora-ţiuni musulmane,
a căror religiune, familie,
moravuri se deosebesc
de ale noastre. Eu cu
dinadins vă recomand
de a le respectâ.
«Fiţi in mijlocul noi-
lor voştri concetăţeni
ceeace a-ţi fost până

acum şi in timp de pace
ca şi pe câmpul de onoare,
ceeace cu mândrie con-
stat că vă recunoaşte as-
tăzi Europa intreagă,
adică model de bravură
şi disciplină, apărătorii
drepturilor României şi
mai inainte mergători
legalităţii şi civilizaţiunii
europene.
«Cale bună, dar, os-
taşilor, şi Dumnezeu să
vă protejeze.
«Cugetările Mele cele
mai afectuoase sunt ne-
despărţite de voi.
<Ssă trăiască Româ-
nia !».
Dat in Brăila la
14 NoeRivrie la anul 1878.
Fologlob-Constanţa». (ss).CAROL
Fig. 188. Biserica nemţească din Cara Murat.
De acelaş gând a fost urmărit inţeleptul rege atunci când în ziva de 24 Martie
1879, cu prilejul 'investiturii lui Iosif Gheorghian ca episcop al eparhiei Dunării de
Jos, ii adresează cuvintele:
dncredin-ţându-Ţi, Prea Sfinţite Părinte al episcopiei Dunării de Jos, toiagul
pastoral al acestei episcopii, nu-Mi ascund dificultă-ţile pe care Prea Sfinţia Ta le vei
intâmpină în această sfântă şi inaltă misiune.
610
CULTELE DOBROGEA
«Vei aveă a administră o nouă provincie, pe care Atotputernicul, bin.ecuvântând

sacrificiile făcute i sângele vărsat de Români, a redat-o patriei comune. Constatând
cu plăcere eminen.tele calităţi ce Te disting, inaltele i variile Prea Sfinţiei Tale cu-
noştinţe, nu Mă indoesc un singur minut că., prin blânda-Ti minte care Te animă'., vei
predicâ mulţi ani cu fericire cuvântul lui Dumnezeu, pacea i iubirea evangelică,
vei semănă i vei intinde pe pământul Dobrogei sămân-ţa românismului, î.nsuflând
in inimile noilor noştri con.cetăţeni spiritul de concordie şi de infrăţire, sentimentele
de devotament şi de iubire către scumpa noastră patrie».

Fig. 189. Geamia . din Vadul (Caraharman) construită. în a. 1232 al Hegirei.
Preocuparea dar a tuturor elementelor de conducere erâ propăşirea Dobrogei

prin libertatea cultului, prin stabilirea ordinei şi siguranţei, a bunelor relaţiuni dintre
naţionalităţile celegjimpestriţate, cu alte cuvinte a asigurâ un trai tihnit.
Căci, in adevă.r, de pe urma administraţiei turceşti şi mai ales de pe urma răs-
boiului, viea-ţa şi averea locuitorilor erau aci în nesiguranţă. De drepturi incaltea
nici nu se vorbeâ.
In atare imprejurare trebuiâ acţionat repede i fără zăbavă.
Aşâ că episcopul Iosif de 'ndată după instalarea sa cerii şi obţin-â. dela Minis-
terul Cultelor şi Instruc-ţiunii creiarea pentru cele două. judeţe, Tulcea şi Constanţa
(Kiustenge), a două posturi de protopOpi, a mai multe de proistoşi (subprotoierei)
şi a unuia de revizor eclesia.stic. Acesta Indeosebi aveă să viziteze şi să inspecteze
6.1.1
39.
C1TLTELE 1N DOBROGEA
cât mai des bisericile şi mai ales să indrumeze clerul, raportând zi cu zi i sfătuindu-se
cu chiriarhul său asupra măsurilor de indreptare.
Pe ziva de 1 Mai 1878 a şi 'intărit in funcţia de protoiereu al judeţului Tulcea
pe economul Gheorghe Răşcanu, fost slujitor al catedralei episcopale din Ismail,
iar ca protoiereu al ju-
deţului Constan-ţa pe eco-
nomul Nicolae Răşcanu,
fost slujbaş în cancelaria
episcopală.
Ceva mai târziu a
numit ca revizor epar-
hial pe Ieronim Ştefă-
nescu şi mai apoi pe
Chiriac Nicolau.
Spre a se vedeâ sta-

rea clerului şi bisericilor
din Dobrogea în primul
an de administra-ţie bi-
sericească, vom citâ ra-
portul revizorului eclesi-
astic sub No. 9 din. 5 Oct.
1879, adresat Episcopu-
lui Iosif, ca rezultat al
celor dintâi ale sale in-
specţiuni i cercetări:
«Prea Sfinţite Stăpâne,

«Făcând revizie bi-
sericilor şi clerului din
Dobrogea, cu supunere
viu a vă aduce la cuno-
ştin-ţa Prea Sfinţiei Voas-
tre următoarele:
«Bisericile ce am vi-
zitat sunt in n.umăr de
117, din care 29 in ju-
de-ţul Kiusten.gea, iar 88
«Fotoglo'b-Constanţa».
Fig. 190 Geamia din Măcin. in judeţul Tulcea, afară
de trei mănăstiri ce se
află tot in acest judeţ, despre care voiu notâ mai jos. Starea în care se găsesc aceste
biserici, in genere vorbind, afară de câteva excepţii, este rea, cele mai multe din ele
sunt făcute din nuele i vălătuci,nereparate de mai mult timp, lipsite de cele necesare
pentru serviciu i desgrădite. Multe sunt numai nişte case ordinare în care se află
câteva icoane, ba 'incă una este intr'un mic hambar. Nu există la ele epitropii şi
nici buget, ci se intreţin din ofrandele poporenilor. Cimitirele sunt desgrădite.
612
CULTELE 1N DOBROGEA
<<Clericii aflători la aceste biserici sunt în număr de 273, anume: 152 preoţi, 4
diaconi şi 117 cântăreţi. Starea lor, atât materială cât şi morală, este foarte rea; s'ar
puteâ face însă o mică excepţiune de câ-ţiva clerici. In privinţa cunoştinţelor cerute
dela servitorii bisericeşti, atât preoţii cât i cântăreţii nu posed nici un titlu de săvâr-
şirea vreunui curs de invăţătură seminarială (afară de vreo doi preoţi bulgari şi cari
nu recunosc autoritatea bisericii române) ; există numai câţiva preoţi.„ cari au făcut
vreo clasă, două i trei prin seminariile din România i cari au trecut în Dobrogea,
unde au fost hirotonisiţi.
<<Aceştia sunt preoţi mai bunişori, iar ceilal-ţi necapabili de chemarea lor, necunos-
când nici orânduelile bisericeşti, ba mul-ţi citesc de tot rău.
«Tot astfel de rău i în privin-ţa materială, ei nu au salare, nici pământuri pentru
cultură ; ei sunt angajaţi de poporeni cu hacu, care constă din câte o baniţă de grâu
şi una de păpuşoi sau orz de fiecare poporan pentru preot, i din o baniţă de grâu
sau orz pentru dascăl şi din micile venituri din biserică.
«Această stare injosită a clericilor a devenit din cauză că, la hirotonirea şi numi-

rea lor, nu se căută capacitatea lor morală şi tiinţifică, ci materială, adică cel ce
aveâ mai multă dare de mână, căci enoriile se vindeau de către Arhierei i cel ce dâ
mai mult erâ preferat. Aceşti preoţi, după aşezarea lor în comunele unde cumpăraseră
dreptul de a preoţi, nu se sileau niciodată a invăţă orânduelile şi datoriile privitoare
la serviciul lor, ci intrebuinţau toate mijloacele spre a puteă scoate dela poporenii
lor sumele cheltuite de ei pentru cumpărarea preoţiei, pentru existenţa lor i a puteâ
aveă oarecare rezervă, cu care să se poată susţineâ în poziţiunea lor, când ar fi con-
curaţi de alţii, caz care eră foarte des practicat de către Arhiereii ce păstoreau Do-
brogea.
<<0 astfel de tristă şi injosită stare a clericilor în Dobrogea, creată chiar de către
şefii lor spirituali, a fost cauza că, ei nu au avut şi nici nu au vreo autoritate intre
enoriaşii lor i nici vreun respect şi la cea mai mică, neînţelegere între ei şi popor
erau bilăturaţi i înlocuiţi cu alţii, tot cu modul mai sus arătat.
<<In judeţul Tulcea se află lfleă, trei mănăstiri, două de călugări şi una de călu-
găriţe. Eu nu am luat nici o dispoziţie din nou, n.efiind autorizat, ci numai le-am
recomandat implinirea cu sfinţenie a angajamentelor făcute de ei inaintea lui Dum-
nezeu, ascultare, smerenie i răbdare.
<iAm văzut insă printre ei mare parte şi călugări i călugăriţe aplicaţi către reforme,
pe care, după arătările lor, le reclamă nu numai dreptatea i bunul simţ, dar chiar şi
timpul. Aceste reforme mai cu seamă se cer la mănăstirile de călugări i călugăriţe ruşi.
<<Dintre aceste trei mănăstiri una, numită Cocoşul, este numai de monahi români,
în care se află până la 70 cu fraţii (sau nouii incepători). Această măn.ăstire are o
biserică mare de piatră i un paraclis pentru iarnă. Celelalte două sunt de ruşi orto-
doxi: una de călugăriţe, care numără până la 70 monahii, cu o biserică mare de lemn
şi un paraclis i alta de monahi, cu un paraclis, care numără până la 25 monahi; amân-
două mănăstirile ruseşti de bărba-ţi i femei poartă numirea de mănăstirea Cilic.
«Aceste mănăstiri, câte trele, işi agonisesc Inana prin lucrarea pământului şi
cultura vitelor. Plătesc dare către Stat ca toţi locuitorii, fără osehire, primesc pe
străini de toate naţionalităţile şi-i tratează după putere cu ce au; ospitalitatea străi-
nilor ocupă intâiul punct al vieţii lor. In aceste mănăstiri ar pute.â să trimită proto-
613
CULTELE iN DOBROGEA
iereii pe preoţii dela satele vecine cu ele spre a deprinde orânduelile bisericeşti
şi fiindcă sunt şi sate ruseşti, preoţii ruşi, cari nu ştiu bine româneşte, ar puteâ mai cu
inlesnire să inve-ţe la mănăstirea rusească i pe urmă să depună examen la protopopie.
«Tot în acest judeţ este şi o mănăstire lipovenească, numită Slava ; aici se află
până la 70 monahi lipo-
ven.i. Ei se despart in
două, jumătate se n.umesc
asche-ţi sau sihastri şi ju-
mătate petrec vieaţa de

obşte. Această mănăstire
este reşedinţa arhiepis-
copului lor numit Iri-
narch-Slavschi, care este
totodată. ,ş i egumenul co-
munită-ţii lipovene i pă-

stor peste to-ţi Lipovenii
aflători în Dobrogea.
«Pentru a se puteă
face deocamdată oarecare
imbunătă-ţiri pentru bi-
serici cât i pentru cle-
rici, cu supunere comu-
nic Prea Sfin-ţiei Voa-
stre opiniunea mea
I. Să se înfiinţcze la
fiecare biserică o epitro-
pie pentru administrarea
ei materială i să se mij-
locească la guvern a pune
indatorire comun.elor a
face imbunătăţirile tre-
buitoare la biserici (viin-
du-le şi singure în ajutor
cu ceeace pot) şi a pre-
vedeâ în fiecare an o a-
nume sumă pentru tre-
buinţele bisericii, fiind
4ologlob-Constanţao.
aceasta o datorinţă. ob-
Fig. 19] Geamia din Cernavoda.
ştească.
11. «Pentru cler, să se prevadă în bugetul comunelor măcar câte un mic saIar,
după mărimea comunelor ; apoi să se destine în fiecare comună o ştiută câtime de
pământ i să se dea clerului spre cultivare î profitul său.
III. «Pentru instruirea clericilor în orânduelile bisericeşti, preoţii i dascălii
din comunele care vor fi mai apropiate de protopopie să fie aduşi pe rând la bi-
serica catedrală spre a-i invăţă bine şi apoi a-i trimite la parohiile lor, iar pentru
614
localit ă-ţile mai depărtate, revizorul să-şi stabilească locuinţa provizor unde-i va
conveni, pentru a-i invăţă singur, fiindcă mulţi dintre ei nu au cu ce veni la proto-
popie spre a petrece mai mult timp acolo în catedrală.
IV. <<Să se numească incă doi proistoşi, cari vor fi mai competenţi, salariaţi de
Stat, cel puţin cu 60 lei pe
lună fiecare, măcar pentru
un an, spre a inlesni pe
protoierei in invăţarea preo
ţilor.
V. <<Toţi profesorii, atât la
şcoalele urbane cât şi la
rurale, să fie obligaţi a
merge la biserică in fiecare
Duminică şi alte sărbători
mari creştineşti şi naţionale,

impreună cu toţi elevii ; să
inveţe pe copii, intre altele,
respectul ce se cuvinebise-
ricii şi servitorilor ei, ca
generaţia tânără ce se eclucă
să se poată desvăţă de nă-
ravurile sălbatice şi super-
stiţia deprinsă dela părinţii
lor.
VI. <<Să se dea ordin tutu-
ror primarilor ca, in zilele de
Duminică şi sărbători, să fie
'inchise toate crâşmele cel
puţin până la 12 ore din zi
şi să silească pe popor a
merge la biserică.
VII. <<Unele dintre biserici
au avut câte un mic capital,
insă, cu venirea răsboiului
imso-turc, cei mai şireţi
dintre locuitori profitând
de aceă turburare, au im- ,<Fotoglob-( onstanţa».
părţit acel capital intre ei, Fig. 192. Geamia din Megidia.
sub cuvânt de imprumut
pe urmă s'au făcut că nu ştiu nimic. Primarii şi preoţii să urmărească pe datornici
spre a restitui averea bisericii la loc, spre a se puteâ reparâşi cumpără cele nece-
sare serviciului, pentru care se cere intervenirea Prea Sfinţiei Voastre către guvern.
«Poporul creştin din Dobrogea, de orice naţionalitate, a deprins o mulţime de
superstiţii turceşti, care trebuesc desrădăcinate. Pentru preoţi, dar, se deschide
un câmp larg de osteneli; să li se pună deci indatorire ca, in fiecare zi de Dumi=
615
rbl Mtsc
CULTELE 1N DO13ROGEA
nică şi sărbătoare, să săvârşească sfânta liturghie, după finele căreia să facă predică
in biserică, precum i la orice alte servicii particulare religioase, de pe cărţile ce
posedă biserica. Protoiereii vor ingriji, pentru acele biserici care nu au cărţi de
predică, a le procură de unde se cuvine.
<<Pentru a se puteâ
face aceasta cu mai
mare progres, este ne-
apărat ca Dobrogea să
aibă un predicator,
care să umble prin o-
raşe şi sate, predicând
cuvântul lui Dumne-
zeu, acomodând pre-
dicile cu priceperea şi
trebuinţele poporului.

«Acest, popor trăit
atâtea sute de ani sub
apăsarea unui guvern
necreştin, neavând
nici un conducător
inzestrat cu lumina
invă-ţăturii şi moralei,
persecutat în religia
sa chiar de guvern şi
făcându-i-se toate gre-
utăţile, nu a putut a
nu impărtăşi dela
Turci o mulţime de su-
perstiţii, unele mai
ridicule decât altele şi
abateri dela aşezămin-
tele creştine, deşi el,
in simplitatea sa, cre-
de că tot ce a deprins
dela străini este bun
mântuitor.
<<Lui îi place liber-
tatea constituţională a
Fig. 193. Geamia din lialeic.
României, dar in cu-
rân.d se va vedea că acest bine va fi spre mai mare stricare a sa, dacă oamenii
în drept, atât civili cât i bisericeşti, nu-i vor arătâ adevărata cale a libertăţii.
<<Trecut dintr'odată dintr'un regim de apăsare la o libertate aşâ de mare, fără ca
el să poată apreciâ şi jude4 acest bun, va cădeă in alt rău ; deaceea trebuie a-1 aveâ
sub deapioape privighere spre a nu abuzâ de libertate, până ce timpul singur va
puteâ judecâ ceeace este de folos.
616
CULTELEIi DOBROGEA
<Toporul nu cunoaşte legile ţării i orice rău intâmpină, dă vina asupra

autorităţii civile şi bisericeşti.
«Dacă guvernul nu va da sprijinul i ajutorul său celor apăsaţi i nu va pedepsi
pe cei vinova-ţi, lesne se poate vedeâ la ce capăt vor eşi lucrurile.
«In revizia mea m'am intâlnit cu un scapeţ din Galaţi vagabondând prin Dobro-
gea ; am intrat cu el in conversaţie; mi-a spus că a venit din Basarabia dela comuna
Cişmele i s'a stabilit de câtva timp in Galaţi; acum insă voeşte a se permutâ în Do-
brogea şi că şi-a găsit
loc Indemânatec la Isac-

cea. Intre alte vorbe ce
am vorbit cu el despre
scopism, i-am zis in de-
râdere: fiindcă'. -ţineţi aşâ
de mult la scopism, de
ce nu scopi-ţi i pe Evrei?

El mi-a ră.spuns că jida-
nul, orice i-ai face, este
tot jidan. Pe urmă'. 1-am
întrebat: de ce nu ţi-ai
ales un alt oraş .precum
este Tulcea sau Constan-
-ţa, unde populaţiunea
este mai mare şi mai

cultă? El mi-a răspuns
că pentru el Isaccea este
locul cel mai favorabil,
fiindcă creştinii sunt mai
simpli şi că acolo poate
trăl mai bine. Prin ur-
mare scopul său se poate
vedeâ foarte uşor, adică
scopismul: un orăşel mic,
nebă.gat in seamă, popo-
rul simplu, care nu cu-
noaşte deloc -uneltirile
scopiţilor;• aicea in
curând el îşi va formă o
bună societate de sco-
pi-ţi, ademenind după me-
toda lor feluri-ţi oameni • «Fotogtob-Co.nstanţa».
de ambele sexe. Scopi-ţii Fig. 194. Bairaclâ-Geann din 'Silisira.'
din toate -ţările sunt
goni-ţi ca criminali, la noi 'insă nu le zice nimenea nimic.
<<Eu vă rog a interveni către guvern spre a nu tolerâ deloc trecerea • stOpîţilor
stabilirea lor în Dobrogea.
617
CULTELE 1N DOBROGEA
«Incheiu cu aceasta că, dacă guvernul nu -ţine seamă mai intâiu de instituţiunile
religioase ortodoxe ale ţării i trebuin-ţele locale, bine inţeles că studiate deaproape şi
cu multă luare aminte, pedepsind răul i remunerând binele ori in ce ramură a
societăţii, cu toată bunăvoin-ţa şi cheltuelile ce face, nu va obţine rezultatul dorit.
«Acestea cu supunere aducându-le la cunoştinţa Prea Sfinţiei Voastre, Vă
rog a interveni la guvern spre a da cuvenitele ordine autorităţilor civile dobrogen.e ;
iar pe de altă parte a luă măsurile ce veţi crede mai nemerite pentru instruirea
preoţilor şi cultura poporului>>.
Revizor ecleziastic,
(ss) Arhimandrit
IERONIM ŞTEFĂNESCU

Fig. 195. Mausoleul musulman de la Teke 1n Valea-Fără-Iarnă (Batova).
Edificându-se asupra realei stări a lucrurilor, episcopul losif a avizat la luarea

de măsuri, cerând şi obţinând dela guvern ajutoare băneşti pentru restaurarea bi-
sericilor ruinate, inzestrarea lor cu odoare, veşminte i mai ales cărţi bisericeşti cu
slova şi pe graiul fraţilor de peste Dunăre. Unde lipsa şi nevoia eră din cale afară
vădită a stăruit pentru ridicări din n.ou de sfinte locaşuri. De astădată insă acestea
nu mai apar pitice, urâte i posomorâte, ci sclipind de mândreţe i măreţie in bătaia
unui alt soare mai prielnic; nu mai sunt stingherite de pârdalnica iradeâ turcească.
Aşă se explică cum sub păstorirea acestui blând chiriarh• numărul bisericilor >in
618
CULTELE IN DOBROGEA
Dobrogea a sporit dela 117 la 134, aproape toate fiind date folosinţii credincioşilor.
Astfel :
JUDEŢUL TULCEA
Locaşuri J Cler
Case de Dia-
Biserici Mănăstiri Total Preoţi Total
rugăciuni coni
Tulcea 27 3 2 32 25 2 27
Măcin 23 24 24 25
Babadag . 31 4 35 44 44
Sulina 7 7 12 12
Total . . 88 3 98 105 3 108
JUDEŢUL CONSTANŢA
Locaşu.ri Cler Biserici cu enorii

Case de

Plăşile
Biserici . Total Prcoţi Total Române ,., '1' Total
rugăcium
c., CCI
Constanţa . . . . 3 3 4 6 6 2 1 1 4
Megidia . . . . . ' 8 8 8 8 8 8
Silistra-Nouă . . . 21 1 22 18 18 15 — 7 22
Hârşova 11 3 14 16 16 414 -- — 14
Mangalia . . . . 3 3 2 2 1 1 1 3
Total . . . 46 7 51 50 50 40 2 9 51
Atenţia chiriarhului erâ vie şi asupra stării morale şi materiale a clerului care
lăsâ mult de dorit. Plata lui şi intreţinerea locaşurilor sfinte se făceă de comune şi
de locuitorii lor; la puţine biserici se făceă şi de Stat.
La 5 Decemvrie 1886, după retragerea fostului mitropolit Ghenadie, episcopul
Iosif fu reales ca mitropolit al Ungro-Vlahiei. -
In locu-i fu inscăunat, la 10 Decemvrie acelaş an, arhiereul Partheniu Clinceanu-
Băcăoanu.
Cu prilejul investiturei sale, Regele Carol i se adresă:
«Fericit eşti Prea Sfinţite Episcop al Dunării de Jos, de a păşi pe urmele a doi
păstori vrednici şi cuvioşi, cari au sădit în această eparhie sămânţa credinţei celei
adevărate.
«Găseşti dar, Prea Sfinţite Părinte, un ogor pregătit.
<,Sunt convins că vei pune in lucrarea lui toată osârdia şi stăruinţa pentruca să
producă roadele cele mai bune, care, răspândindu-se in eparhia Ta, vor contopi cu de-
săvârşire ţinuturile noastre de pe amândouă ţărmurile Dunării de Jos».
Oricâte imbunătăţiri se aduseseră bisericilor de fostul episcop Iosif, nevoile erau
insă de tot mari şi nesfârşite.
Populaţia românească, mândră de implinirea demnităţii ei naţionale, se hatreceă
în clădiri cât mai frumoase de locaşuri pentru slava Dumnezeului liberator.
Mai contribuiâ la aceasta şi sporirea acestei populaţii cu fraţi de ai săi veniţi
de peste Dunăre şi chiar de peste munţi, în urma hotărârii guvernului dela 1886 de
a se da pământ tuturor Românilor, cari vor voi să se aşeze in Dobrogea.
619
CULTELE IN DOBROGEA
Aşă se explică cum episcopatul lui Partheniu a insemnat o epocă de intense

clădiri şi reclădiri de biserici. Negreşit, 1şi are partea de merit episcopul, care a
fost din cale afară stăruitor şi care s'a silit a selecţionâ şi a da poporului său din
această regiune păstori conştienţi şi cu bune indemnuri către păstoriţii lor.
Astfel, au fost zidite din nou 58 biserici 1n jude-ţul Tulcea şi 40 in judetul Con-
stanţa.

Fig. 196. Schitul făcător de minuni din apr3pere de Ostrov.
Situaţia parohiilor, bisericilor i clerului din Dobrogea sub episcopatul lui Par-
theniu este:
Enoriaşi Preoţi Preoţi
Parohii Biserici
o
Ortodoxi P a rohi ajutători

., 1
Protoieria a> cu ..,
Urbani
Urbane
• P•1
Rurale
:
7,,j1
Total
..• I-, u.I 1... 0 4-, .4 ,, .1 .4 ,5
Es'i E2, ţ25 E‘• ; : i E!I

1f
Tulcea. . . . 9 55 64 4.411 9.238 13.649 14 76' 90 9 55 64 10 4 14 8 8
Constanţa . . 7 35 42 2.649 8.506 11.155 13 50 63 711 35 42 7 15 22 8 8
Total . . . 16 90 106 7.060 17.744 24.804 27 126 153 16 90 106 17 19 36 1 16 16

1 i
620
CULTELE N DOBROGEA
Cu prilejul promulgării «Legii asupra clerului mirean şi seminariilor din 1894»

numărul bisericilor parohiale şi filiale din Dobrogea atingeă următoarele cifre:
Biserici parohiale Biserici filiale

,
Protopopiile z <k)
,--. Cll
el cr. 7 ,s' es C6
s.
p.
C6
p4 1•4 .4., .4 0 .4.,0
0
Tulcea 11 69ţ 80 3 7 10
Constanţa 7 50 57 2 5 7
Total . . 18 119 137 5 12 17
Merită să menţionăm că, la aceâ vreme, in cadrul nevoilor locale bisericeşti, sau

emis şi diferite legiuiri de ocrotire specială.
Astfel: «Legea pentru regularea proprietăţii imobiliare in Dobrogea din 3 Apri-
lie 1882»:
Art. 20. «In comunele rurale i cătunele existente, precum şi în satele ce se vor
Infiinţă de către Stat pe pământul său, se va lăsâ o porţiune suficientă de teren pentru
vatra satului i pentru cimitir.
«Fiecărui cătun sau sat se va cedâ gratuit pentru şcoala publică până la 10 hec-
tare de pământ.
<<Fiecărei corrtune rurale se cedează asemenea gratuit 10 hectare pentru intreţinerea
bisericilor sau geamiilor.
«Legea clerului mirean i seminariilor>> din 1894, în articolul 58 prevede: <<In Do-
brogea, când numărul familiilor creştine din vreo comună rurală va ajunge de cel puţin
80, se va infiinţâ o parohie nouă prin decret regal, luându-se avizul chiriarhului locului>>.
Iar în articolul 59: «Seminariştii cu patru clase, hirotoniţi, în vederea legii din
1893 asupra clerului mirean .,si seminariilor, nu vor puteâ trece la nici o parohie i sub
nici un titlu în partea stângă a Dunării».
«Legea pentru organizarea Dobrogei» din 7 Martie 1880, cu modificările din 30
Martie 1886, prevede:
Art. 15. «Libertatea conştiinţei este absolută. Libertatea tuturor cultelor este
garantată, intrucât insă celebrarea lor nu aduce o atingere ordinei publice sau bunelor
moravuri».
Art. 16. «Religiunea ortodoxă a răsăritului este religiunea domnitoare şi in Do-
brogea. Aceste judeţe fac parte din eparhia Dunării de Jos.
<<Protoiereii judeţelor .,si clerul ortodox al catedralelor din Tulcea i Constanţa sunt
salariaţi de Stat.
«Clerul dela celelalte biserici ortodoxe este plătit de către comune şi comunităţi,
după un regulament de administraţiune publică, ce se va promulgâ prin decret
domnesc».
Art. 17. «Personalul şi intreţinerea principalelor moschei musulmane din Tul-
cea, Constanţa, Babadag, Măcin, Megidia, Hârşova, Isaccea i Mangalia vor fi plă-
621
CULTELE 1N DOBROGEA
tite de către Stat după un regulament de administraţiune publică, promulgat prin

decret domnesc».
Art. 18. «Clerul celorlalte confesiuni i bisericile i templele lor se vor intretine
de comunităţile coreligionare.
<<Nimeni n.0 va fi Indatorat a contribui la între-ţinerea unui cult la care nu
aparţine».
Prin moartea regretatului şi veneratului mitropolit al Moldovei i Sucevei, Iosif

Naniescu, a fost proclamat ales 1n locu-i, la 26 Ianuarie 1902, episcopul Partheniu ;

Fig. 197. Interiorul aceluiaş schit creştith unde vin spre tămăduire şi musulmanii.
iar 'in scaunul de episcop al Dunării de Jos, la 11 Fevruarie acelaş an, fii pus Prea Sfin-
ţitul Arhiereu Pimen Georgescu-Piteşteanu.
Cu prilejul învestiturei Prea Sfinţiei Sale, Regele Carol se rosteşte:
Prea Sântite Episcop al Dunării de Jos,
<<fn urma chemării părintelui Partheniu la scaunul mitropolitan al 1VIoldovei şi

Sucevei, ai fost ales şi Te-am intărit la o eparhie care iimbrăţişează ambele ţărmuri
ale Dunării.
«Acolo Te aşteaptă insemnata sarcină de a săd în ogorul dejâ bine pregătit de
premergătorii Tăi, iubirea de patrie cu simţimântul religios.
622
CULTELE IN DOBROGEA
«Propovădueşte, dar, cuvântul Evangheliei în limba străbună, neuitând nicio-

dată că mărirea Ţării este o menire a Bisericii ca şi a Statului, ambii deapururea
nedespărţiţi iintru indeplinirea aspiraţiunilor naţionale>>.
Am reprodus inadins pretutindeni discursurile Regelui Carol I spre a se relevâ,
cu fiecare prilej, grija şi stăruinţa sa pentru organizarea în prim rând bisericească a
provinciei redobândite a Dobrogei.
După'. 25 de ani de stăpânire a Dobrogei, preocuparea chiriarhilor noştri nu mai

erâ cea primitivă, adică grija pentru ridicarea locaşurilor sfinte, ci acum clerul
nostru se interesâ de lucruri în domeniul spiritual, de ordin moral şi intelectual.
Aşa spre exemplu vom cita, din circulara de bune indemnuri şi sfătuiri, dată
de noul episcop ales, Pimen, la 15 Martie 1902, către protopopii şi preoţii eparhiei,
următoarele puncte:
a) «Introducerea conferinţelor protopopeşti, care se ţin din două în două luni
la reşedinţa episcopală, sub preşedinţia noastră.

b) «Obligaţiunea ca fiecare preot din iintreaga eparhie să ţină predici şi
sfătuiri pastorale, tinzând printr'aceasta a luminâ din ce in ce mai mult pe
oameni asupra unei vieţi mai ingrijite, atât ca creştini, cât .,si ca cetăţeni si ca
gospodari;
c) «Infiinţarea foilor matriculare sau aşâ numitele memorii disciplinare pentru
fiecare preot, in care să se noteze cultura, conduita şi activitatea pastorală a preotului
în mijlocul poporenilor lui, cum şi în vieaţa sa casnică;
d) «Impărţirea parohiilor, după importanţa lor, în trei categorii, atât la oraşe
cât şi la sate, ca astfel să putem în mod mai drept răsplăti meritul;
e) «Introducerea concursului de titluri, de bună purtare şi de o harnică activi-
tate pastorală a preoţilor ca singura cale prin care ar puteă obţine transfe.earea dela
o Farohie mediocră la alta bună, sau dela pozitiunea de supranumerar 1a poziţiunea
de paroh. Prin această mă.sură, pe de o parte, putem cu sguranţă da fiecărui preot
şi candidat de preo-ţie aceea ce i se cuvine ; iar pe de altă parte, se inlătură răul şi
dăunătorul obiceiu de a se face in.terveriri, mai totdeauna pentru cei puţin meritoşi,
ca să nu zic răi, şi care interveniri sunt foarte dăunătoare demnităţii preoţeşti, pe care
trebuie să o păstrăm neştirbită ;
f) Introducerea foilor de inspecţiune atât de necesare pentru o bună. admi-
nistraţie. Prin ele se vor face inspecţiuni mult mai complete şi mai conştiincioase,
deoarece se imbră-ţişează toate acele cerinţe, care se raportă nu numai la starea bi-
sericii şi i'mprejmuirea ei, dar se cer cunoştinţe i date despre şcoala comunală şi
numărul elevilor, despre starea materială şi morală a poporului, despre instituţiuni
culturale şi filantropice, despre starea comunei, despre casa preotului, despre ci-
mitir, etc.;
g) «O măsură de o mare valoare o consider pe aceea a introducerii conferinţelor
pastorale în intreaga eparhie, după cum am dispozat prin circulara No. 856 din 26
Mai 1902, care conferinţe sau inaugurat şi ţinut dela 15 Octomvrie pân'ă la 15 Noem-
vrie trecut.
«Nu pot ascunde temerea ce aveam la introducerea acestor conferinţe cu cele
cinci teze anunţate, intrucât preoţii nu erau deprinşi cu atari conferinţe; dar, spre
623
CULTEI,E iN DOBROGEA
marea mea mângâiere, rezultatele obţinute au fost cu mult mai presus de aşteptările
mele, ceeace dovedeşte că preoţii noştri sun.t doritori a deveni din ce în ce mai
pricepuţi ş i mai harnici conducători ai poporului, pentru care le exprim mulţu-
mirile mele.
«Am nădejdea nestrămutată că la viitoarele conferin-ţe rezultatele vor fi i mai
imbucurătoare.
dată şi teze care vor fi lucrate şi discutate în perioada anului ce incepem, 1903:
I. «Rolul bisericii in viea-ţa noastră naţională;
II. «Cinstirea creştinească. a Duminecii şi sărbătorilor mari, cum şi combaterea

obiceiului de a -ţine sărbători nerecunoscute de Biserică ;
III. «Misterul Mărturisirii i Euharistiei; insemn.ătatea şi administrarea lor. Di-
ferenţele intre biserica noastră i celelalte confesiuni creştine; şi
IV. «Sfătuirea poporului de a intrebuinţă cu folos timpul de muncă.
h) «O altă dispoziţiune de o incontestabilă importanţă, a fost şi obligaţiunea ce
am impus preoţilor de a 'indemnă pe părinţi, mai ales pe cei dela ţară, spre a-şi trimite

copii la şcoală i a-i indemnă la invăţarea diferitelor meşteşuguri casnice atât de tre-
buincioase pentru vieaţa de toate zilele, cum şi indatorirea preo-ţilor parohi de a in-
tocmi datele statistice in privinţa alcoolismului, con.cubinagiilor, criminalităţii, epide-
miilor, mortalităţii, naşterilor nelegitime, etc., şi la tot ceeace priveşte starea morală
a poporului nostru;
i) «In fine, incă un fapt foarte imbucurător, care dovedeşte hărnicia şi cugetarea
sănătoasă i creştinească a preo-ţilor din această eparhie, a fost şi infiinţarea societăţii
«Solidaritatea», al cărei scop filantropic şi cultural vă este cunoscut. In această
Societate, spre a Mea mulţumire, s'au grăbit a se inscrie aproape toţi preolii din eparhie,
aşâ că păşim în noul an, funcţionând de drept şi de fapt cele patru secţiuni din cele
patru judeţe eparhiale, avându-şi fiecare secţiune comitetul ei».
In timpul păstoriei Prea Sfinţitului Episcop Pimen, cu sprijinul Casei

Bisericii, s'a ridicat i o frumoasă catedrală la Galaţi, care constitue mândria
eparhiei.
Am arătat starea clerului i a bisericilor în Dobrogea inainte de 1878 şi străda-

niile depuse în direc-ţia unificării naţionale prin religiun.e.
La 1906 populaţia celor 2 judeţe ale Dobrogei pe religiuni erâ următoarea:
bezpopovţi
Gregorieni
confesiuni
...'
Romano-
Mahome-
Diferite
To ta l
Ortodoxi
Lipoveni
crs
Lipoveni
Molocani
catolici
popovţi
4.,
. sc••.
d ani
Judetele CL)
.., CC:
N
0
Tulcea . . . . 109.170 2.343 2.880 944 11.298 2.668 289 2.933 5.848 412 138.785
Constanta . . 112.263 3.497 1.890 1.421 1.611 — — 1.557 34.082 585 156.906
Total . . 221.433 5.840 4.770 2.365 12.909 2.668 289 4.490 39.930 997 295.691
624

CULTELE IN DOBROGEA
Impărţită pe naţionalităţi:
naţionalit.
=
cn.
Diferite
Germani
•. cl>
Rommi
reştini
'2"
.4
To ta l
Armeni
.il 5:1
Judeţel e
Tigani
.
>e;b,C1
Tătari
:
•7,. .S> .°.', eL,
Turci
bl)
0 0. i. 7
4.,z:.
k4
..4 ,cr) bi)
Tulcea... 54.059 29.101 29.415 4.278 40.42 922 3.510 2.078 997 2.932 4.339 1.759 358 995 138.785
Constanţa 93.806 12.345 2.103 5.198 4.100 480 7.245 23.208 1.978 1.557 - -4.886 156.906
Total . . 147.865 41.446 31.518 9.476 8.142 1.402 10.755 25.286 2.975 4.489 4.339 1.759 358 5.881 295.691
Populaţia românească şi, alături cu ea, creştinătatea ortodoxă dela 1878 'incoace
a tot sporit an cu an. Astfel:
La 1880 erau 75.070 suflete

» 1885 » 90.831 »
» 1890 » 98.967 >>
>> 1895 » 109.902 »
» 1900 » 123.445 »
» 1906 » 147.865 »
» 1910 » 204.026 »
Azi sunt 368.623 » (Intră şi Dobrogea nouă).
La 1906 existâu următoarele biserici:
Biserici urbane Biserici rurale

Case Biserici
Protopopiatele de in con-
Parohiale Filiale Total Parohiale Filiale Total rugăciuni strucţie
Tulcea 11 3 14 69 10 79 9 19
Constanţa. . . 7 3 10 64 15 79 8 11
Total . . . . 18 6 24 133 25 158 17 30
Starea de construcţiune a lor erâ următoarea:
Biserici
Biserici
Protopopiatele i'n
Bune Mediocre Rele Total construcţe
Tulcea 33 20 40 93 19
Constanţa . . . 51 29 9 89 11
Total . . 84 49 49 182 30
625
40 Dobrogea
••-) cf; • .
cn.
cs
101.432
102.77 1
0\ ••••
•" 1
F•4
xoplauns irutunm cu ,—.1 xt
••4
c,)•••••
® +.),
ce
2 1.92 1
22.745
c
e ,--, •i-
JouŢiguj in,1:unii cy5 • -4
,,
a›
•. oz 4- a)
cn r..4
11
gwa-eţa Iluiluaan
dintre cari:
Q
•4-)
•-4 CCI
1
!aomnru Ţ •I2 •utas
!loaad -1- 4- , CL? "C2
0 S:i
•'"' * 7o
. . suiwu9
513 18,, 556 3 7 9

,
26451829
uulaumu iati,ş cr)
-ezdns 1.4.oaxd 1 .12 .was Cd P >C%$
4,) ~ •F
•.
U
.E 3MuiVI ••-1
CrIZELEINDOBRO GEA
1 1.•
Q
PAROHI
01
PREOŢI
'•4.4
1 *J1 'LLIOS .:= .4
c3\ ci? •.
II 0:1 Q >CZ
8
4B14X.1a3r1
1.4 • r40
,-... 41 C'1
• 1•4 '4::, -
Filiale
1
0; .. :
Construite
•I•• Q cn
?°- E4 ,t1>
7
Rurale
921 — 3439
10 59
B is e r ic i
Paro-
gsţ p 1:3
hiale
,$)
..h.,,
c%
47
E •,-• o.),t,
o
I .51 •âC:1-9 .54

•`,‘.> 4-:
Filiale
—
Construite
1"
Urbane
C
C;
4
Paro-
hiale
3
C
.-7
CULTELE iN DOIMOGEA
al eparhiei Dunării de Jos s'a sporit prin an.exarea ăn 1913 a noii Dobroge, iar ăn
1918 ţara se ăntregeşte prin desrobirea aproape a tuturor teritoriălor ocupate vremelni-
ceşte de vecinii lacomi.
Anul politic 1913 a creiat noui orizonturi pentru Dobrogea.

In urma fericitei expediţii ăn Bulgaria sub ăn-ţeleapta conducere a Regelui Carol
I, pacea ăncheiată la Bucureşti ne-a atribuit ţinutul <<Dârstorului i al Mării>>.
După 5 veacuri i jumătate, aceste meleaguri cu ăntemeieri i aşezări româneşti,
revin scoborâtorilor de acelaş neam i sânge ai Ţării Româneşti.

In domeniul grijei pentru trebile băsericeşti a fost numită de 'ndată, provi-
zoriu, cu reşedinţa ăn Balcic, următoarea administraţie bisericească a noului
teritoriu dobrogean:
1. Un Archiereu, delegat al Sfântului Sinod, în persoana Prea Sfinţitului Varto-
lomeu Stănescu;
2. Preotul Econom Zenovie Livovschi, director,

3. Ierodiaconul Calinic I. Pop-şerboianu, copist,
4. Al. Constantinescu, copist.
Ca prime măsuri şi stimulent pentru desvoltarea unei vie-ţi bisericeşti româneşti
•in noul teritoriu, citărn raportul No. 5 din 7 Noemvrie 1913 al Prea Sfinţitului Ar-
hiereu delegat către Ministerul Cultelor i Instrucţiei:
<<Starea bisericească din noul teritoriu dobrogean cere ca, ăn ce priveşte cultul
creştin ortodox, preoţii de limba bulgară să fie de'ndată ăntovărăşiti la oraşe cu preoţi
de limba română, ăntrucât ostaşii i ceilal-ţi credincioşi români din numitele oraşe sunt
lipsiţi până astăzi de mângâierile sufleteşti ale unui cult zis ăn limba bisericii i a nea-
mului nostru.
<<Pentru ămpăcarea cum trebuie a acestei nevoi ănsă ţin i vă rog cu toată stă-
ruinţa să binevoiţi a dispune ca, pe lângă leafa titlului de licenţiat, să li se dea preoţilor
noi numiţi din arătatele oraşe i un spor, sub forma şi numele de indemnitate, egal cu
baza titlului, având a se plăti leafa propriu zisă de către Primăriăle locale comorm
legii clerului i sub formă tot de indemniza-ţie până la anexarea şi de drept a acestui
teritoriu, iar sporul de către Stat.
<<Prin sporul de leafă ce propun, pe de o parte vom puteâ recrută pentru noul teri-
toriu preoţi de valoare, iar pe de alta-i vom despăgubi de lipsa veniturilor epitrahilului
de care aceşti preoţi vor rămâne ăntru totul păgubiţi până la ăntemeierea ăn numitele
oraşe a elemen.tului ortodox românesc.
<<In ce priveşte atribuţiunile numiţilor preoţi, ele vor rămâne .pur duhovniceşti,
până după anexare, decând numai va urnu,'t să li-se recunoască i titliil de parohi,
adică de şefi ai cancelariilor parohiale şi de preşedinţi ai epitropiilor bisericeşti locale.
<<Aceleaşi măsuri le propun şi pentru preoţii de sat, cu rezerva ănsă de a da numai
trei părţi din indemnizaţia cuvenită acelora dintre preoţii rurali, cari nu vor fi ănto-
vărăşiţi şi de preoţi de limba slavonă sau bulgară».
La 1 Aprilie 1914 legiuitorul emite legea pentru organizarea Dobrogei nouă care
privitor 1a biserică prevede :
Art. 16. «Religiunea creştină ortodoxă a Statului român este religiune dominantă
ăn noul teritoriu.
627
40*
CULTELE iN DOBROGEA
«Libertatea conştiinţei este absolută.

«Libertatea tuturor cultelor este garantată, intrucât manifestarea lor exterioară nu
este contrarie legilor ţării şi ordinei publice.
«Judeţele din Dobrogea nouă fac parte din Eparhia Dunăiii de Jos. Se ia insă
judeţul Brăila dela această eparhie, alipindu-se la eparhia Buzăului.
Art. 17. «Arhiereul-locotenent al eparhiei Dunării de Jos va aveâ reşedinţa
permanentă in oraşul Constanţa.
Art. 18. «Plata personalului bisericilor ortodoxe şi a cheltuielilor necesare pentru
i'ntreţinerea cultului se vor face de Administraţia Cassei Bisericii.

Art. 19. «Toate legile, regulamentele şi dispoziţiunile azi in vig oare, privitoare la Bi-
serica creştină ortodoxă a Statului român, se vor aplică şi bisericilor din Dobrogea nouă.
Art. 20. «Personalul i intreţinerea principalelor moschee şi anume câte una din
oraşele: Turtucaia, Bazargic, Balcic şi Cavarna vor fi in sarcina Adminiisraţiei Cassei
Bisericii. Tot Administraţia Cassei Bisericii va face plata salariilor i a cheltuielilor celor
doi muftii din Silistra i Bazargic>>.

Din pricina marelui răsboi dela 1914-1919, la care România erâ firesc părtaşă
în ţinta de desrobire a neamului, orice intenţie de o mai bună şi desvoltată organizare
a rămas in proiect.
După ce răsboiul cu durerile-i cunoscute a trecut, sfatul popoarelor a decis să se•
facă dreptate României i dreptatea i-a venit prin recunoaşterea stăpânirii aproape
asupra tuturor ţinuturilor locuite de fii ei, in zilele prea fericitului intru pomenire
Regele Ferdinand I.
Grija sfetnicilor şi legiutorilor -ţării a fost şi este să se dea o eât mai solidă organi-
zare Dobrogei intregite.
Astfel, din punct de vedere al religiunii dominante a cultului ortodox, s'a reinfiinţat
la 8 Martie 1923, prin decretul regal No. 920, după 14 veacuri şi jumătate, Episcopia
Tomisului, Constanţa de azi, având de reşedinţă oraşul şi portul Constanţa şi cu ju-
risdic-ţiunea asupra jude-ţelor: Constanţa, Ialomiţa, Durostor şi Caliacra. In interesul
unificării sufleteşti s'a lăsat mai departe judeţul Tulcea eparhiei Dunării de Jos şi Ia-
lomiţa de pe malul stâng al Dunării s'a trecut Constanţei.
Merită să fie citată in această privinţă inimoasa intervenţie a Primăriei
Constanţa către Ministerul Cultelor şi Artelor (raportul No. 10116 din 27
Decembre 1922):
«In vălmăşagul vremurilor grele, dar mari pentru neamul nostru, a reapărut, ca
o necesitate a vieţii organizate, fixarea privirilor celor ce sunt chemaţi a conduce, către
'indrumarea sufletelor spre biserică. i depe atunci, ca şi din adâncul vremurilor trăite
cu 15 secoli in urmă, a reapărut imperioasa nevoie ca de aci, din reşedinţa firească a Do-
brogei, odinioară Moesia Inferioară sau Scytia minoră, să se dea indrumarea firească
a conducerii religioase, a credinţei creştine ortodoxe.
«In vremurile de mult, Excelen-ţa Voastră ştie, că de aci, din Tomisul străbunilor,
Mitropolia Tomisului supraveghea 'intreaga provincie cisdunăreană condusă de epar-
hioţi conştienţi şi culţi, cari au intreţinut relaţiile şi comunicaţiile cu -ţinuturile din
valea Dunării. Gra-ţie fiinţei unor păstori culţi i conştien.ţi, pe meleagurile de multe
ori pustiite de barbari nu s'a putut plăsmui stăpânirea continuă şi s'a păstrat drumul
liber al •Românilor (Valahilor) spre Marea cea mare.
628
CULTELE iN DOBROGEA
<‹şi dacă atunci activitatea unor episcopate, între Dunăre şi Mare, a avut un rost
folositor neamului nostru, acum, când e alcătuirea României mari, se simte imperios
nevoie ca un glas şi o minte conştientă a vremurilor ce le trăim să conducă şi îndru-
meze orânduirea creştină ortodoxă.
«Avem datorie, noi cei de aci, ca să stăruim la Excelenţa Voastră, care sunteţi un
perfect cunoscător al trecutului, să ne acordaţi tot sprijinul, pentru ca să reiâ din nou
fiinţă un episcopat sau mitropolie a bâtrânului Tomis şi Durostorului.
«Tendin-ţele vecinilor de a răsbate în masa popula-ţiei prin acţiuni ascunse şi sub-
versive• vor găsi aci o santinelă pe malul Mării, la Constanţa, gata să combată, gata să
vindece unele suflete pervertite, dar mai ales trează la orice încercare duşmănoasă de
a intreţine dihonia intre cei de o credinţă.
<<Şi, dacă guvernul din care faceţi parte se strădueşte şi consideră ca o sfântăţ da-
torie ca poporul să fie luminat, ca şcdala română să se ridice in orice cătun sau sat, apoi
de sigur că biserica, păstrătoarea datinelor străvechi, va veni să inlesnească şi conso-
lideze acţiunea celei dintâi.

<<Provincia noastră, Dobrogea, cu ale ei patru judeţe nu mai poate fi condusă bise-
riceşte de o eparhie a Dunării de jos, care are altă acţiune de întreprins; ea trebuie să se
bucure de alcătuire aparte, independentă de aceasta, în care scop venim a vă ruga să
ne acordaţi in.alta Voastră bunăvoinţă.
<<Făcându-mă ecoul unei provincii intregi şi a oraşului Constanţa, Metropola
Dobrogei, vă rog, domnule Ministru, să aveţi bunătatea a interveni la Inaltul guvern
să obţineţi infiinţarea unei episcopii ori mitropolii în Constanţa, in care scop vom
pune la dispoz4ie biserica Sf. Petru şi Pavel, catedrala cu locul din jurul ei, pe care
s'ar puteă construi şi reşedinţa eparhială.
dar dacă chiriarhul, pe care adunarea naţională îl va alege, va găsi cu cale să
schimbe cu alt aşezământ din Constanţa, se va satisface i această dorinţă.
<<Increzători in marea dragoste ce arătaţi provinciei noastre, nădăjduim că veţi
binevoi, domnule Ministru, să ne daţi tot sprijinul Infăptuirii nnei dorinţe a Dobro-
gen.ilor, dându-ne îneă un luptător cu autoritate pentru definitiva consolidare a româ-
nismului pe malurile Mării celei mari sau a lacului molodovenesc>>.
De 'ndată după infiinţare, la 30 Martie 1923, prin decretul regal No. 1410, a fost
instituit prim episcop Ilarie Teodorescu.
Episcopul Nifon al Dunării de Jos demisionase la 1 Ianuarie 1921 şi scaunul erâ
ocupat prin girare de Prea Sfinţitul Arhiereu Platon Ciosu-Ploeşteanu.
Episcopul Ilarie, constatând — nu cu puţină ingrijorare — aproape totala lipsă
de preo-ţi în Dobrogea Nouă, a intervenit pe lângă Sfântul Sinod şi pe lângă. Ministerul
Cultelor şi Artelor, apoi sesizându-se Corpurile Legiuitoare, s'a emis următoarea
lege prin care:
Art. 1. «Se pot hirotonisi preoţi numai pentru bisericile din Dobrogea nouă:
a) <<Absolvenţii a patru clase de seminar, rămaşi nehirotonisiţi in baza legii
dela 1893, şi cari la promulgarea prezentei legi se aflau intr'un serviciu pe lângă
biserică ;
b) <<Asemenea şi absolvenţii şcolilor normale de institutori şi de Invăţători,
cari au aptitudinile n.ecesare şi numai după o practică de cel puţin 6 luni la
episcopie.
629
CULTELE iN DOBROGEA
Art. 2. «Cei indreptăţiţi la hirotonisire in virtutea articolelor precedente sunt

obligaţi a se hirotonisi în termen de cel mult doi ani de zile dela promulgarea legii
de faţă.
Art. 3. «Hirotonisiţii în baza acestei legi vor fi retribuiţi la fel cu preoţii cu 8
clase seminariale ; iar cei cari sunt şi vor fi in invăţă.mânt, au dreptul la leafa intreagă,
atât a catedrei lor din invăţământ cât şi la aceea de preot».
Este interesantă expunerea de motive a acestei legi:
«Bisericile din Dobrogea nouă sunt cu totul lipsite de preoţi şi aceasta din cauză
că persoane cu studii speciale dintre localnici nu sunt; iar din restul ţării, cei. cari ar
indeplini condiţiunile cerute de legile actualmente in vigoare, din anumite considera-
ţiuni ezită a se duce în această parte a ţării, unde mai mult ca ori şi unde interese
naţionale şi religioase reclamă neapărata prezenţă a unor adevăraţi propovăduitori ai
credinţei şi invăţăturii creştine.
«Până când seminarul din Constanţa, adevărata viitoare pepinieră de slujitori ai al-
tarului, infiinţat abia in anul trecut, va puteă da Dobrogei noii preoţi de care are ne-

voie, se impune în mod imperios ca locaşurile sfinte să nu fie lipsite de purtătorii cu-
vântului Domnului până atunci.
<,Pentru remedierea acestor stări de lucruri şi totodată ca un act de dreptate
pentru cei cari, pe lângă studiile speciale necesare, nu s'au depărtat ani de zile de
altarul sfânt, subsemnaţii deputaţi depunem următorul proiect de lege din iniţiativă
parlamentară :>>.
Intr'adevăr, după ocuparea Dobrogei noi, puţinii preoţi bulgari ce erau prin acele
ţinuturi au plecat şi aceştia in Bulgaria. Mai târziu numai o parte Minimă din ei au
revenit la locurile lor. Azi aproape toate satele din Dobrogea nouă sunt deservite numai
de preoţi români; preoţi bulgari sunt foarte puţini.
Pentru o mai bună administraţie bisericească sa prevăzut incă din anul 1927
trei protoierei pentru judeţul Tulcea, doi pentru Constanţa, celelalte judeţe rămâ-
nând cu câte unul.
După o scurtă dar rodnică păstorire, la 28 Septemvrie 1925, moare episcopul
Ilarie. In locu-i e ales la 9 Martie 1926 Prea Sfinţitul Arhiereu Gherontie Nicolau-
Sili streanu.
Azi, sub inţeleapta sa conducere, Biserica ortodoxă română în Dobrogea işi află
aşezarea sa de veacuri fără deosebire de cea din vechiul regat, deplin stăpână pe pă-
mântul acesta dintru inceput hărăzit neamului românesc.
Unele din popoarele barbare, prin aşezarea şi contactul cu poporul român in de-
cursul vremii, cu toată toleranţa proverbială a Românilor, alături cu aceştia, s'au
adaptat şi transformat. Astăzi aproape toate satele sunpromânizate, pe ici colea de abia
păstrăndu-şi ca o umbră, sub ocrotirea Statului românientitatea naţională şi religioasă.
La aceasta a contribuit mult şi legea improprietăririi din 1921. Se ştie că in urma
acestei legi mulţi luptători în răsboiul 1916-1918 din regiunile unde nu erâ pământ
pentru expropiere, mai ales din Oltenia, au fost trimişi în Dobrogea. Aci, pe ultimile
disponibilităţi de teren, s'au creiat şi aşezat dela 1919 incoace noui sate româneşti
cu populaţie creştină ortodoxă.
Astăzi situaţia clerului de mir la bisericile din satele şi oraşele dobrogene
este următoarea:
630
.. C5 ;..
0s. ..-',•'1 , PAROHI . 6
5
Cân-
tilreţi
0
= cz o ... ,-'4,,5., cc.,,:.2, .
.2 •S.) 73 *.".'
JUDEŢELE ţ.:, >,,1 ::.: „; •`:-.), ',7 ,_ .,?, ,,, °,,.2 ct
ci)
u u *E0' *;."6' ,3 ":, ,,' —.. •-.:Z ,5 ,5 -5 '7,.
cş • • .50 ,4-7,' ,,,, 4g- 4-0',2 . ,.. ,,, O O
.:.: %:, C,' ,Ş., ..: )2 2.), ? cl> .`-', ' Z 4
>4 Z ';-1 •-£ '" cf2 -,., .`4 w ::.' u-r '-,. 12.4 P74 'g3 A 0 i, ;-,
1 Constanţa-Pto- 17.192 70.428

toieria I 49 7 9 6 11 23 2 -- — 3 — — 88 10 9
2 Constanţa-Pro- 9.966 44.695

toieria II 31 9 9 2 7 10 — 1 1 — 1 — — 55 2 1
13.329 57,271
3 Caliaera 40 3 1 — 1 6 — — 28 — 11 — 3 61 15 7
47 4 2 1 9 7 — — 26 — 5 1 -- 74 20 3 18.738 74.994
4 Durastor 11.204 47.106
5 Tulcea-Prot. I 31 15 9 1 6 7 — — 1 1 2 — -- 58 5 8
5.148 25.679
6 >> II 21 14 6 — 3 3 — — — 1 — 3 — 37 5 1
33 17 3 — 5 11 — — -- — 1 1 -- 52 13 1 10.191 45.450
7 » III
73 31 85.755 365.623
252 69 36 10 42 67 2 1 56 2 23 5 3 425
.-.....„.-...,
,...-„,...-,,

321 180 498
z4şezătnin1e bisericeşti de reculegere sufletească:
MĂNĂSTIRI şI SCHITURI
Intre vechile locaşuri de vrednică mărturie a aşezării şi desvoltării neamului

nostru pe intinsul pământ al -ţării sunt mănăstirile i schiturile.
Pentru conştiinţa religioasă a poporului nostru acestea au fost instanţa superioară
după biserică şi preotul ei, ultima rămânând episcopul i mitropolitul.
Dintre aceste sfinte locaşuri în Dobrogea sunt: Cocoşul, Cilicul şi schiturile
Saona, Taiţa, Hancearca
Cea mai insemnată, prin trecutul ei naţional i prin mărimea populaţiei, este
Cocoşu/.
Vechea biserică a acestei mănăstiri este intemeiată la 1832 de că.tre arhimandritul
Visarion impreună cu doi ucenici ai săi, Gheorontie şi Isaia.
Mai apoi se călugărl aci Hagi Nieolae Poenaru, care la 1853 zidi, cu a sa cheltuială,
şi ridică biserică nouă mult . mai mare i spaţioasă.
Numirea de «Cocoş>> ar fi dela deluşorul stâncos dinspre răsăritul mănăstirii, care
deluşor erâ cunoscut inainte vreme sub numele de dealul Cocoşului. Se zice că locuitorii
pe pe vremuri auziau adeseori cântecul unui cocoş sălbatic pripăşit pe acolo.
La anul 1854 s'a inceput . zidirea unei falnice clopotniţe, care n'a putut fi termi-
nată decât mult mai târziu. La zidirea acesteia se spune că s'au intrebuin-ţat mari
lespezi de piată, multe având pe ele diferite inscripţii vechi, găsite şi aduse din ruinele
dela Igliţa.
In vremea păstoriei Episcopilor Pimen i Nifon s'au adus mari imbunătăţiri
acestei mănăstiri. Cu ajutorul Cassei Bisericii s'au reparat i clădit din nou diferite
atenanse i chilii.
Astăzi această mănăstire e populată de 64 monahi.
631
CULTELE IN DOBROGEA
Mănăstirea Ci/icu/ui (Tulcea) este infiinţată la 1844 de arhimandritul Atanasie

şi schimonahul Paisie. E locuită de călugăriţe.
Actualmente de către Prea Sfin-ţitul Episcop Cosma al Dunării de Jos, la biserica
Cilicul de Sus se fac insemnate renovări.
Aci locuesc 120 monahii.
Incă de pe timpul Episcopului Nifon a luat avânt, pe lângă această mănăstire,

atelierul de covoare, ţesături i picturi bisericeşti, care azi constitue şcoala practică de
indrumare în această direcţie a populaţiei din imprejurimi.

Ministerul Cultelor şi Artelor, ca să incurajeze frumoasa strădanie de aci, a pre-
văzut in buget şi plăteşte regulat cu câte 350 lei salar de bază două maici, una cu
titlul de maestră de covoare şi alta ca ajutoare de maestră.
Schitul Saona din judeţul Tulcea a fost infiinţat la 1881 prin aducerea şi aşe-
zarea călugărilor trăitori în acel timp la.mănăstirea Cilicul de Jos.

E locuit de 10 monahi.
Celelalte sehituri mai mici: Taiţa, Hancearca şi Tiehileşti, azi sunt răm.ase biserici
de sat.
INSTITUŢII DE PREGATIRE ,,S I CUL TIVARE PREOTEASCĂ:
a) SEMINARUL «SF. IMPĂRAŢI» DIN CONSTANŢA
Pentru educaţiunea şi pregătirea sistematică a clerului din părţile dunărene incă

la 1864 se infiinţase seminarul din Ismail.
Se ştie că seminariile sunt cele dintâi şi cele mai vechi şcoli naţionale in Ţara
Românească.. Prima şcoală de acest fel a fost înfiinţată la Socola-Iaşi in 1803, prin
stăruinţa mitropolitului Veniamiţn. Regulamentul organic a impus tuturor Mitropo-
liilor şi Episcopiilor a-şi aveâ câte un seminar.
Cu prilejul pierderii sudului Basarabiei la 1878, seminarul dela Ismail a fost stră-
mutat la Galaţi, deservind cu preferinţă populaţia dobrogeană până la 1 Septembre
1922, când a luat fiinţă seminarul Dobrogei, in Constanţa.
Acest seminar până acum a dat două promoţii de preoţi.
b) Şcoala de cântăreţi bisericeşti
Dacă pentru pregătirea preoţilor s'au creiat seminariile, pentru pregătirea cân-
tăreţilor s'au creiat pe lângă fiecare chiriarhie şcoalele de cântăreţi.
Până la 1 Aprilie 1903 eparhia Dunării de Jos n'a avut incă o atare şcoală.
In intervenţia cu adresa No. 1.145 din 21 Iunie 1902, făcută. de Prea Sfinţitul
Episcop Pimen către Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, se invederează nevoia
creării unei asemenea şcoli pentru Dobrogea în special:
632
CULTELE iN DOBROGEA
«Cântăreţul are un 'insemnat rol în serviciul bisericesc. Această insemnătate

este şi mai mare în eele două judeţe de dincolo de Dunăre: Tulcea i Constanţa.
«Acolo rolul cântăre-ţului este de aceeaş importanţă ca şi al preolului, căci prin el
se determină în mod hotărât limba în care se face serviciul dumnezeesc. i cum aceasta
trebuie să ne preocupe pe toţi, pentru aceâ parte a ţării, unde după 24 de ani se găsesc
incă biserici în care, deşi intre-ţinute de Statulnostru român, totuşi se cântă şi se eiteşte
în linibă străină,— cum ni s'a intâmplat cu ocaziunea vizitei canonice ce am făcut în o
parte a jude-ţului Tulcea şi unde am fost primit în biserică cu cântări în limbă străină.
Impresia mi-a fost dureroasă şi explicaţiunea ce ni s'a dat de către preot a fost că
n.0 are cântăreţi români din comună, iar de aiurea nu poate aduce, intrucât sunt
rău
s'a prezentat cazul ca fiu nevoit de a numi cântăreţi de origină
străină i aproape necunoscători ai limbii noastre, deoarece epitiopia n.0 aveă un ro-
mân pentru a-1 recomandâ.
«Este o cerin-ţă de căpetenie, Domnule Ministru, de a intâmpină şi această nevoie

bisericească şi na-ţională pentru aceâ parte a căci a ne îngrij1 numai ca să avem
mulţi , Români şi să ne lipsească cântăreţi români, prin aceasta nu am atinge scopul pe
care cu to-ţii suntem datori a-1 urmâ.
«Cunoscând interesul ce Domnia-Voastră purtaţi pentru propăşirea morală şi
naţională a poporului nostru, intervin cu multă inzistenţă să binevoi-ţi a dispune
infiinţarea unei şcoale de cântăreţi la această eparhie, în care să se recruteze în mare
parte fiii de români, din -ţinutul Dobrogei, cari cu timpul să fie numi-ţi cântăreţi
la bisericile de acolo. Infiinţa.rea acestei şcoli ar fi bine a se face chiar la inceputul
viitorului an şcolar,intrucât o amânare ar atrage după sine o pagubă. Dacă in această
şcoală, pe lângă predarea muzicei bisericeşti, s'ar predâ i oarecare noţiuni de drept
administrativ atât cât este necesar unui conducător de comună rurală, apoi s'ar puteâ
ca cu timpul, din aceşti elevi, când vor ajunge maturi, să se numească şi primari sau
notari pe la comunele lor, unde astăzi în atari funcţ-iuni sunt numiţi străin.i de loca-
litate şi cari adesea adue mai mult rău decât bine i pe chestia bisericească şi pe ches-
tia naţională. Maeştri pentru muzica bisericească i tipic, avem foarte buni.
«Nădăjduese, Domnule Ministru, că, -ţinând socoteală de cele ce am avut onoare
a vă expune, veţi binevoi a hotărî infiinţarea acestei şcoli>>.
In urma acesteia,incepător dela 1 Aprilie 1903, Statul, prin Administraţia Cassei
Bisericii, a acordat regulat anual câte o subvenţie pentru intreţinere, care a variat
în decursul anilor următori după posibilită-ţile bugetare.
Afară de bisericile ortodoxe române, pe intinsul pământ al Dobrogei se mai află

un număr de biserici străine oniodoxe.
Astfel: câte o biserică grecească în Tulcea, Constanţa, Sulina, Mangalia, Balcie
Bazargic; câte una bulgărească în Tulcea i Constanţa i două biserici ruseşti în
oraşul Tulcea.
633
CULTELE 1N DOBROGEA
II. CELELALTE CULTE
Dacă la inceputul acestui capitol, am amintit In treacăt toate popoarele, care au

trecut i s'au aşezat In Dobrogea i dacă am arătat cum s'a desvoltat Biserica ortodoxă
in decursul timpurilor, nu putern trece cu vederea desvoltarea religioasă a celorlalte
culte.
a) Cultele creştine
1. _Nerntii, ca reprezentanţi ai cultului catolic şi protestant-luteran, după ce

colonizaseră anumite regiuni din Rusia, au inceput să emigreze, căutându-şi în altă
parte de lume norocul şi, intâmplător, au ajuns şi in Dobrogea, pe care o coloni-
zează in parte, fără ca această colonizare să fie socotită operă de Stat.
Prima emigrare a Nemţilor din. Rusia„ care se produce in anul 1840, se datoreşte
lipsei de pământ, — după legea de colonizare rusească din timpul Impărătesei Rusiei

Ecaterina II-a î.n anul 1764, pământulnu se puteâ impărţi intre moştenitori, revenind
primului născut, — apoi secetei, recoltei proaste mai mulţi ani dearândul (1835-
1837), cum i puternicului cutremur dela 1838.
Aşezările acestor colonişti au fost făcute in condiţii rele, aproape sălbatece; n'a-
veau nici preo-ţi, nici Invăţători i nici nu purtau registre de stare civilă. Acest aspect
patriarhal 1-au păstrat până astăzi, rămânând şi acum ceeace au fost la inceput, un
popor de ţărani, fără o pătură cultă i fără o literatură cât de relativă.
Afară de aceşti imigranţi, in vara anului 1841 şi-au făcut apari-ţia in Dobrogea
cei dintâi ţărani germani venind din: Berezina, Leipzig şi alte colonii din părţile
Varşoviei. Ei se aşezară mai întâi la Măcin, apoi la Acpunar, formând cea dintâi
colonie nem-ţească. in Dobrogea.
Imigrarea Nemţilor in Dobrogea s'a făcut in trei perioade: întâia a ţinut până
la răsboiul Crimeiei, a doua dela 1873 până la 1883 şi a treia dela 1890 până la 1891.'
In întâia perioadă au'infiinţat colonii în Tulcea, Malcoci, Atmagea, Cataloi şi
Ciucurova. Afară de aceste colonii s'au mai găsit Nemţi singurateci aşezaţi şi prin
porturile dunărene, aduşi probabil de Comisiunea europeană ca industriaşi i mun-
citori pe vapoare.
In a doua perioadă au Infiinţat colonii in Cogealac, Tariverde, Facria, Caramu-
rat, Colilia, Anadolchioi, Constanţa i Cogealia.
In a treia perioadă, in Sarighiol şi Cobadin, apoi in Mangalia, Osmancea, Osman-
facâ şi Viile noui la Constanţa, -unde au trăit deavalma cu Românii.
La sfârşitul acestei perioade se produce un nou curent de imigrare din coloniile
n.emţeşti ale Rusiei meridionale, din pricina restricţiunilor impuse de guvernul ru-
sesc. Intre aceste restricţiuni se men-ţionează: interzicerea cetăţenilor străini de a cum-
pără pământ i proprietăţi, interzicerea de a mai arâ i sernănă pământ rusesc. Mai
departe erau opriţi de a-şi construi biserici, iar in anul 1891 devine obligatorie limba
rusească in şcoalele imperiului. Mii de Nemţi se indreptară atunci spre Statele Unite
ale Americei sau spre Canada, alţii au trecut in Dobrogea, iincurajaţi mai mult de pro-
misiunile ministrului român de pe atunci, Petre Carp. Aci intemeiară, la 1891 opt co-
lonii nouă. Dar aceşti din urmă colonişti nu mai putură să se bucure de avantagii
634
CULTELE iN DOBROGEA
materiale ca predecesorii lor, deoarece condi-ţiunile de colonizare erau mai grele faţă
de cele dela 1883. Pe deoparte se impuţinase pământul din cauza improprietăririi Do-
brogei cu veterani din răsboiul dela 1877--1878, iar pe de altă parte legile in vigoare
nu mai permiteau improprietărirea străinilor. Odată aşezaţi in Dobrogea, aceşti colo-
nişti găsiră toate mijloacele unei vieţi noui, care le-a dat putin-ţa să rămână defi-
nitivi cetăţeni ai României i numai foarte puţini din numărul lor, datorită serviciu-
lui militar obligatoriu pentru intreaga populaţie dobrogeană, au părăsit ţara, indrep-
tându-se spre Argentina, etc.
Mijloacele de trai fiindu-le la indemână, ei au căutat să-şi intemeieze şcoli şi

biserici. Libertatea religioasă le-a fost respectată i in timpul Turcilor i după aceea.
Aşezările lor in colonii se făcură după confesiuni:
Nemţii de confesiune evanghelică,-luterană intemeiară parohii evanghelice la At-
magea, de care aparţineau i filialele: Ciucurova, Cataloi, Cogealac, Tariverde i Or-
tachioi ; apoi la Constanţa, care la inceput aparţineâ de Comunitatea evanghelică din
Galaţi i pe urmă de Atmagea. Astăzi in Constanţa este o parohie evanghelică, de

care depind i comunită-ţile din Cobadin, Cogealac, Facria, Mamuzlia
Sarighiol, apoi staţiunile Alacap, Horoslar, Viile noui i vechi, Sofular, Mangalia,
Murfatlar, Techir-Ghiol, Tatlageacul Mare i Canara, toate in Jud. Constanţa, cu o
populaţiune de 6.622 suflete. Administrarea acestor comunităţi se făceă de către
un comitet format din doi reprezentanţi pentru fiecare localitate, iar ei erau subordo-
naţi Consiliului superior bisericesc din Berlin. Astăzi administrarea acestora se face
de Decanatul evanghelic-luteran dela Sibiu.
Nemţii de confesiune catolică au intemeiat colonii mai de timpuriu i mai bine
ingrijite decât cele luterane. Sub regimul turcesc aceste colonii atârnau de Episco-
patul catolic din Nicopole, insă dela 1883 depind de Arhiepiscopia catolică din
Bucureşti.
După date statistice, la 1904, in Dobrogea, erau următoarele comunităţi catolice:
In Jud. Constanţa se găseă o parohie la Caramurat, infiinţată la 1876, care aveşa
2 preoţi i 790 de credincioşi cu filiale în comunele: Cerna-Voda, Megidia, Osman-
facâ, Caratai, Canara, Osmancea i Palas. Astăzi se găsesc în Jud. Constanţa următoarele
parohii: Constanţa cu filialele: Mangeapunar, Techir-Ghiol, Palaz-Mare, Cerna-
Vodă, Megidia i Murfatlar ; Caramurat cu filialele: Oituz, Caratai, Cogealac i Carol I,
cu o populaţiune de 3.237 suflete.
In Jud. Tulcea la 1904 se găseau 5 parohii catolice in localităţile: Tulcea, in-
fiinţată la 1830, cu un preot i 251 credincioşi; Cataloi infiinţată la 1896, cu un preot
şi 470 credincioşi; Colilia infiinţată la 1893, cu un preot şi 259 credincioşi; Malcoci
infiin-ţată la 1871, cu un preot şi 743 credincioşi; Sulina infiin-ţată la 1868, cu
un preot şi 430 credincioşi i care mai aveă filiale in comunele: Cogealac, Tariverde
şi Caraibil. Astăzi se găsesc in jud. Tulcea următoarele parohii: Tulcea, Malcoci şi
Cataloi cu o populaţiune de 1.376 suflete.
In Jud. Caliacra se găsesc 158 suflete, aşezaţi la Ali-Anife.
Aceşti colonişti germani sunt deosebit de religioşi. Invăţăturile biblice au imprimat
asupra lor un caracter de seriozitate gravă, de rigiditate chiar, mai cu seamă asupra
credincioşilor luterani. Ei au păstrat multe obiceiuri, care, in urma civilizaţiunii au
dispărut cu totul in Germania. Şcoala şi biserica sunt focare de lumină, care au
635
CULTELE 1N DOBROGEA
contribuit la desvoltarea lor. Această desvoltare pe teritoriul Dobrogei a fost ajutată

şi de Statul Român, mult tolerant faţă cu diferitele naţionalităţi. •
2. Lipovenii. Aceştia sunt Ruşi de origină, insă, din cauza eretismului lor faţă
de biserica ortodoxă a Rusiei, au fost persecutaţi şi au trebuit să emigreze. 0 parte
dintre ei s'au aşezat şi in Dobrogea.
Emigrările au inceput pe timpul lui Petru cel Mare i au continuat sub Ecate-
rina II-a. Ele se fă.ceau în mod individual, dar numărul lor creseă în Dobrogea,
incât la 1783 o parte dintre ei au fost duşi in Bucovina, unde s'au stabilit la
Fântâna-Albă şi unde îşi construiră biserică, având şi un mitropolit.
La 1850 se găseau în Dobrogea 774 familii aşezate in localităţile : Sarichioi, numit
de Lipoveni, Seriovca, la Slava şi la Jurilovca.
Desvoltarea acestei confesiuni pe teritoriul Dobrogei a fost sprijinită de Gu-

vernul turcesc prin intermediul lui Ciaikowschy, agentul polon. din Turcia, care tre-
cuse la religia mahomedană, luând numele de Sadyk Paşa şi obţinuse autorizaţia
de a infiinţă la mânăstirea Uspenia o arhiepiscopie, unde hirotonisi un arhiereu. Acelaş
a obţinut incă şi o arhiepiscopie la Tulcea, care depindeă de Mitropolia dela Fân-
tâna-Albă. Mai târziu, în anul 1851, prin mijlocirea unui oarecare lipovean din Sari-
chioi, anume Gonciarov, obţinii un firman din partea guvernului turcesc, prin care se
recunoseă libertatea religioasă sub protecţia sultanului, impiedicând orice altă bi-
serică de a se amestecâ în afacerile lor religioase.
Doctrina religioasă a acestor schismatici a apărut în anul 1419 şi î.n două secole
şi jumătate se răspândi aşâ de mult, incât a produs sguduiri puternice in biserica Ru-
siei, sfârşindu-se printr'o schismă fără pereche in istoria ortodoxismului.
Acestor sguduiri religioase din Rusia se datoreşte emigrarea Lipovenilor.
In. Dobrogea aceştia sunt cunoscuţi sub numele de: Popovţi, Bezpopovţi,
Molocani şi Castraţi.
Popovţii sunt Lipoveni cari admit preoţi, hirotonisiţi de biserica rusească, pe care,
deşi o numesc eretică, totuşi pe tăcute recunosc puterea ei in ale hirotoniei.
Bezpopovţii sunt Lipoveni cari nu admit preoţia şi cele 7 taine ale Bisericii orto-
doxe, pâstrândnumai taina botezului, care poate fi săvârşit de mireni, bărbaţi'sau femei.
Ei nu recunosc căsătoria religioasă, impunându-şi o vieaţă celibatară, trăind insă
la un loc bărbaţi şi femei.
Molocanii sunt o ramură a bezpopovţilor, numiţi aşă fiindcă mă.'nâncă lapte
î.n post. Ei nu admit decât biblia, iar tainele numai în mod spiritual. Nu cred "in
sfinţi şi icoane, resping serviciul divin, semnul crucii, ingenuncherea şi chiar biserica
ca edificiu. Nu beau nici un fel de băutură spirtoasă, ci numai ceai ; deaceea sunt
foarte bogaţi şi harnici.
Castraţii sau Scopi-ţii se mai numesc intre ei i Porumbei Albi, adică inocen-ţi.
Au venit în România la 1820 şi au fundamentale abateri dela doctrina religiei ortodoxe.
La ei Sfânta Treime constă din: Selivanov- T atăl , răscumpărătorul, Fiul Tatălui
ceresc, Fiul lui Dumn.ezeu, Dumnezeu peste zei, Prooroc peste prooroci, Impărat
peste Impăraţi ; Si/ov, iubitul fiu, premergătorul Domnului şi Aculina-Ivanova,
636
matuşca-bogorodiţa. Sunt infrânaţi la mâncare i băutură pentru ca să nu se deş-

tepte în ei pasiunea.
După statisticile din 1900 se găseau în jud. Constanţa 3.918 Lipoveni popovţi
şi 173 bezpopovţi, iar în jud. Tulcea se găseau 7.949 Lipoveni popovţi şi 3.810 bez-
popovţi, deci în total 15.830 de suflete.
Despre Molocani i Castraţi statisticile nu vorbesc nimic; probabil au dispărut
din Dobrogea, fie prin emigrare, fie prin asimilare cu ceilalţi Lipoveni.
3. Asociaţiunile religioase în Dobrogea şi-au făcut apariţia incă pe timpul

irnigraţiiuiii Nem-ţilor.
Baptismul în această provincie işi datoreşte existenţa numai acestor colonişti,
cari in.temeiază. la Cataloi o comunitate cu un număr de 200 membri. Astăzi se găsesc
aci n.umai 100 membri. Dealtfel la doctrina religioasă a acestei asociaţiuni s'au con-
vertit indivizi din toate naţion.alităţile.
In intreaga Dobroge se găsesc azi 228 membri imprăştiaţi în 11 comune din jud.

Constanţa şi 401 membri imprăştia-ţi in 6 comun.e din jud. Tulcea ; deci in. total 629
membri, aşâ că numărul lor poate fi socotit ca neexistent.
Adventismul se prezintă ca doctrină religioasă difer.ită de a baptiştilor. şi-a
făcut apariţia i în această provincie. Dacă am luă în consideraţie numărul mic
de membri, 382, aşezaţi în 32 localităţi din judeţele Constanţa, Durostor i Caliacra,
deci cu totul imprăştia-ţi, am puteâ zice că nici această sectă nu poate fi socotită ca
organiza-ţie bisericească pentru Dobrogea.
Se men-ţionează că modul de funcţionare al acestor asociaţii religioase a fost
stabilit de Ministerul Cultelor i Artelor, prin Decizia No. 5.734 din 29 Ianuarie 1925;
iar prin legea pentru regimul general al Cultelor, publicată în Monitorul Oficial No.
89 din 22 Aprilie 1928, au fost recunoscute ca confesiuni.
b) Cultele neereştine
Mahomedan. Turcii, popor de rasă mongolică., au venit în Dobrogea după eu-

cerirea acestei provincii de la Români după Mircea cel Bătrân, fiind aduşi de gu-
vernul lor, care aveă interes să apere hotarele imperiului otoman. In secolele al
XVI-lea i al XVII-lea veniră în masse destul de compacte. Se aşezară mai mult pe
malurile Mării Negre, centrul provinciei fiind ocupat de Tătari.
Tătarii sunt de aceeaşi rasă ca i Turcii. Ei îşi făcură apariţia la 1812, când, după
ocuparea Basarabiei de către Ruşi, o colonie plecată. din Bugeag, se aşeză în Dobro-
gea. In massă mai compactă s'au stabilit aci pe la anul 1856--1859, în urma
răsboiului din Crimeia, cân.d guvernul rusesc îi sili să. emigreze. Guvernul oto-
man profită de această măsură, dând autorizaţie la 2.225 familii să colonizeze
Dobrogea.
Ei se aşezară mai mult În centrul provinciei i ocupară regiunile Constanţa
Babadag ; mai apoi se intinseră spre Sud-Est, unde fondară oraşul Megidia, care
poartă acest nume dat de Said-Paşa, în onoarea Sultanului Abdul-Megid.
Acest element se confundă cu cel turcesc. Până în timpurile din urmă a format
o comunitate separată, care aveâ un şef numit khan i asupra căruia Turcia
637
CULTELE IN DOBROGEA
n'a exercitat decât un fel de vasalitate. La inceput numărul lor eră destul de mare,
erau 60.000, după cum scrie scriitorul Viskovich in anul 1860; mai târziu insă nu-
mărul lor scăzîi din cauza emigrărilor, a maladiilor i a relei intreţineri.
Ei vorbesc limba turcomană, în care se găsesc cuvinte arabe şi mongole. Astăzi
trăesc laolaltă cu Turcii, ocupându-se cu agricultura şi creşterea vitelor, in special
a cailor.
Religiunea acestor două neamuri este intemeiată pe Coran.
Musulmanii din Dobrogea şi-au păstrat credinţa şi tradiţia religioasă. Statul
român,in dorinţa de a le da preoţi i invă-ţători, a infiin-ţat la 1889, in oraşul Babadag,

un seminar, spre a aduce la indeplinire art. 21 din legea organică. a Dobrogei, din 7
Martie 1880. Rostul acestui seminar erâ să pregătească personalul religios, precum
şi corpul invăţătoresc al şcoalelor confesionale musulmane. Infiinţarea lui s'a
trecut în legea de organizare nu numai ca o necesitate de Stat, ci, după cum
se zice, şi in virtutea unui testament, prin care Gazi Ali Paşa, care a impresurat
Viena la 1668 şi care îşi aveâ sediul comandamentului în oraşul Babadag, lăsase

pentru seminarul, ce se va infiin-ţă, moşia «Zebilul» in intindere de mai multe mii de
hectare pământ arabil, bălţi şi cariere de piatră.
Această proprietate de mână moartă (vacuf) a fost secularizată. Ca un omagiu
pentru donator, Statul plăteşte un epitrop, care Mgrijeşte de geamia «Gazi Ali Paşa»
din Babadag.
Dela 1889 şi până la 1901 seminarul a funcţionat la Babadag cu 4 clase şi 3 pro-
fesori, dintre cari 2 de studiile religioase musulmane şi unul pentru studiile româneşti.
In anul 1901, din cauza unei mari emigraţiuni a musulmanilor din regiunea Baba-
dagului, seminarul rămânând fără populaţie şcolară, a fost mutat in oraşul Megidia,
intr'un local construit de comunitatea musulmană de acolo, fiind apoi cedat Casei
Şcoalelor, în vederea fun.cţionării regulate, ca al Statului. Dela 1901 seminarul s'a
desvoltat, incât astăzi a ajuns să aibă aceeaş organiza-ţie ca i seminariile teologice
creştine. Func-ţionează pe baza unui regulament publicat in «Monitorul Oficial» No.
111 din 17 August 1904, care s'a modificat cu Decretele Regale No. 832 din 1925 şi
No. 699 din 1928. Are 8 clase cu 136 elevi şi 15 profesori.
Pământul Dobrogei este presărat cu multe moschei i geamii, dintre care unele
construite de Stat, cum este moscheia «Regele Carol I>> din Constanţa, iar altele re-
parate cu banii Statului nostru.
Majoritatea acestor geamii sunt intreţinute de Stat, iar multe dintre ele au fost
improprietărite cu câte 10 hectare pământ pe baza legii agrare publicată în «Monitorul
Oficial» cu No. 82 din 17 Iulie 1921.
Preoţii lor: caiumi, muezini, imami şi hatipi, sunt puşi sub supravegherea a câte
unui muftiu (protopop) de fiecare judeţ.
Prin actuala Constituţie s'a prevă.zut şi un reprezentant religios al musulmanilor
in Senat, care, în urma legii pentru regimul general al Cultelor, publicată in Monito-
rul Oficial No. 89 din 22 Aprilie 1928, urmează să fie indicat printr'un statut de orga-
nizare al comunităţilor musulmane.
După recensământul din 1899, populaţia musulmană in Dobrogea se urca la cifra
de 41.667 suflete, iar astăzi s'ar găsi 33.859 suflete pentru judeţele Tulcea şi Constanţa,
iar în judeţele Durostor şi Caliacra s'ar găsi 137.439, deci in total 171.298 suflete.
638
• CULTELE iN DOBROGEA
Ca locaşuri de rugăcitini se găsesc 1n Jud. Constanţa: 6 moschei şi 116 geamii

la care servesc: 94 hatipi, dintre cari 76 plătiţi de Stat; 63 de imami, dintre cari 33
plătiţi de Stat; 42 muezini, dintre cari 6 plătiţi de Stat şi 3 ingrijitori, toţi trei
de Stat.
In Jud. Tulcea sunt 5 moschei şi 23 geamii, la care servesc 5 hatipi, dintre cari
2 plătiţi de Stat; 25 imami, dintre cari 18 plătiţi de Stat; 6 muezini şi 6 ingrijitori,
toţi plătiţi de Stat.
In Jud. Caliacra sunt: 157 geamii, la care servesc 61 hatipi, dintre cari 40 plătiţi
de Stat; 72 imami, dintre cari 3 plătiţi de Stat şi 64 muezini, dintre cari 3 plătiţi de Stat.
In Jud. Durostor sunt o moschee şi 110 geamii, la care servesc 83 hatipi, dintre
cari 75 plătiţi de Stat; 34 imami, dintre cari 2 plătiţi de Stat i 27 muezini, dintre
cari 2 plătiţi de Stat.
Mo zaismul.
Evreii s'au răspândit in toată lumea, aşezându-se şi in Dobrogea, unde au găsit

oraşe comerciale bine desvoltate. La 1850 se găseau in Jud. Tulcea 119 familii, aşezate
în oraşele: Issacea, Tulcea şi Babadag.
Astăzi se găsesc în Dobrogea 4833 suflete, aşezate in oraşele: Constanţa,
Cerna-Vodă, Ilârşova, Mangalia, Megidia, Babadag, Chilia-Veche, Isaccea, Mah-
mudia, Măein i Sulina. Se mai găsesc i 1n oraşele: Bazargic i Silistra,
In oraşul Constanţa se găsesc două sinagogi, a căror autorizare de a funcţionă a fost
dată la 1903 prin regulamentul publicat în «Monitorul Oficial» No. 26 din 4 Mai 1903.
Cultul lor n'a fost organizat. Această organizare in trecut se reduceN,
doar la autorizarea de funcţionare a sinagogilor sau caselor de rugăciuni şi la autori-
zarea funcţionării rabinilor i ajutoarelor lor. Autorizarea se dedeâ pe baza regula-
mentului menţionat mai sus. Prin legea pentru regimul general al Cultelor, publicată
1n «Monitorul Oficial>> No. 89 din 22 Aprilie 1928, ei au fost recunoscu-ţi ca confesiune
istorică, urmând ca in curând să aibă un statut de organizare.
Prin art. 72 al. d, din Constituţie, s'a acordat dreptul acestei confesiunii d a fi
reprezentată în Senat de un şef religios.
639

INVĂŢĂNIA\TUL PUBLIC IN DOBROGEA
DE
10AN GEORGESCU
Inspector-şef al Regiunii a X-a şcolare, Constanţa
«.Şcoala românească. singurul liman de scă-

pare al naţionalităţii noastre române din partea
dreaptă a biitrânului Danubiu, naufragiată de vân-
turile sorţii şi strivită de atâtea elemente străine».

(Dascălul Costache Petrescu din Silistra la 3
Aprilie 1871 in adresa de mulţumire către Pri-
măria comunei Ştirbei, astăzi Călăraşi, judeţul
Ialomiţa).
I.
INVAŢĂMÂNTUL PRIMAR
<<. Aşă, pretutindeni, Românii din Dobrogea
simt nevoia de dascăli, pentru a da invăţătură
fiilor lor. In câteva sate am şi găsit dascăli, pe cari
îi ţineau ei, cu cheltueala lor. Este cutare sat care
nu s'a lăsat până n'a furat din Ţara Românească
un dascăl, pe care îl ţin Românii în sânul lor, mai
bine de cum n'ar fi in sânul lui Abraam».
(Ion Ionescu dela Brad, Românii din Dobrogea
în <<România Litexară>, Iaşi 1855, No. 2).
iNVĂTĂ.MÂNTUL PRIMAR iNAINTE DE 1878 IN JUDETUL TULCEA
Agronomul şi statisticianul român, Ion Ionescu dela Brad, trimis in 1850,„de_

gln-sxaul.otoman să vadă pum. s'ar yuteâ imbunătâţLagricukura in—Rumelia şi Do-
brogea, e desigur unul din cei mai buni cunoscători ai acestor provincii, pe cuvântul
căruia se poate pune temeiu. Când scrie, deci, pe la mijlocul veacului trecut, că Ro-
mânii dobrogeni simt adânc lipsa «pâinii_s_ufletwi» şi fac tot ce le e cu putinţă pentru
a şi-o indestula, uneori chiar «furand» cate un invăţător din Ţara Românească, spune
un mare adevăr.
N'avem monografiile tuturor şcoalelor dobrogene, cu toate măsurile luate incă
din Aprilie a. c. de Inspectoratul Regiunii a X-a Şcolare pentru scrierea i inaintarea
lor la timp; deci informaţia noastră e defectuoasă. Dar, şi din puţinele informaţiuni
641
41 Dobrogea.
41,
INVĂŢĂMÂNTUL PUBLIC IN DOI3R02k
avem, se vede că aproape in toate aşezările româneşti vechi din Dobrogea dăm
de urma câte unui dascăl.
Astfel 'in Tulcea, capitala acestei provincii, pe vremea când ea erâ un «sangiacat»
turcesc şi chiar la 'inceputul stăpânirii româneşti, trăiă institutorul Constantin
Andrian, de fel din Brăila, care a lăsat in urma sa un nume din cele mai res-
pectate.
La Pisica, plasa Măcin, erâ invăţător pe la 1860 Ion Buzdugan, venit din părţile
Salonicului şi stabilit aici. El cunoşteâ numai slovele, nu şi literele. Aflând că în Ro-
mânia s'a introdus alfabetul latin, s'a dus la Galaţi să inveţe noul alfabet pe care
a inceput să-1 predeâ, pe urmă, şi elevilor săi. Tot dela Gala-ţi procurâ şi abecedare
şi alte cărţi de şcoală. Erâ aspru şi uneori pedepsiâ crunt, dar făceă treabă. Elevii
şi astăzi îi poartă recunoştinţă. Astfel e d-1 Iancu Barşa, cârciumar evreu din Tul-
cea care toată ştiinţa de carte câtă o are şi-a agonisit-o la acest dascăl, odată cu co-
legii săi: Ch. Leţlac, Sandu Chiri-ţă şi alţii. Plata dascălului erâ 12 galbeni pe an de
fiecare elev. (Un galben erâ socotit 53 sau 54 lei vechi).

In comuna Câşla, plasa Tulcea, pe vremea Turcilor, predâ carte românească
intr'un local de cârciumă un călugăr cu numele Ghedeon. Acesta aplicâ un tratament
barbar copiilor. Cei cari nu ştiau lecţia sau făceau greşeli, erau prinşi de păr — pe
atunci se purtau plete — strâns bine intr'un smoc care erâ vârît intr'o gaură de tor-
tură dela una din grinzile cârciumii, unde rămâneă prins cu un cuiu de lemn până la
ieşirea din şcoală. Copiilor astfel spânzuraţi de chică li se lungiâ pielea ca o pungă
deasupra capului, iar faţa li-se Invineţiă şi se innegriă de durere. Adevărate torturi
inchizitoriale. La venirea stăpânirii româneşti, călugărul Ghedeon a dispărut fără
de urmă. Ne putem inchipui ce greutăţi a intârapinat urmaşul la catedră al acestui
călugăr, d-1 Ion C. Brătescu (tatăl profesorului universitar dela Cernăuţi C. Bră-
tescu) fiind nevoit să strângă pe copii de prin râpi şi vii, unde erau obişnuiţi să se
ascundă dinaintea dascălului şi să-i cucerească prin bunătate şi blândeţe. (Din lu-
crarea d-lui G. Coatu, Scurtă privire asupra şcoalei primare No. 2 băeţi din oraşul
Tulcea).
Pela 1860 funcţionâ o şcoală românească şi la Zebil, lângă. Babadag, unde 1n-
văţători erau dascălii şi preoţii bisericei, având leafă'. de 15-20 lei turceşti pe lună
de fiecare şcolar. (Un leu turcesc erâ 20 de bani). Se predâ bucoavna, ceaslovul, psal-
tirea, pu-ţină socoteală şi apoi cântările bisericeşti. La şcoala românească vin şi copiii
bulgari. Numai timp de trei ani (1868-1870) funcţionează şi o şcoală bulgărească,
dar după trei ani iarăşi se uneşte cu cea românească. Dintre vechii invăţători de aici
se aminteşte întâiu dascălul Agachi (1860-1869), apoi vine Ştefan, Constantinescu.
Acesta stă până la 1875, când trece ca preot la parohia din cătunul Sabangia, iar la
catedră, în locul lui, vine călugărul Serafim care funcţionează până la 1877-1878,
când, din cauza răsboiului, şcoala se desfiinţează. Şcoala se redeschide la 1880 in
localul care se poate vedeâ i astăzi.
Bulgarii din Zebil 'incă au avut invăţătorii lor. S'a păstrat amintirea dascălului
Manciu din 1868, a lui Radicicu din 1869 şi a lui Anastase din 1870.
realipirea Dobrogei la sânul Tării mame, primul învăţător român este
Radion Şchiopu (1879-1882). (După Neagu Botea, Monografia şcoalei primare de
Stat din com. Zebil, jud. Tulcea.)
642
INVĂŢĂ.M.ASTUL PUBLIC IS DOBROGA
Veche e i 1a din J2ă i. Incă de pe la j_.16.(1._şătenii mai gospodari aduceau

câte un invăţător pentru nevoile' copiilor lor, cu care apoi se impăcau cum se pu-
teau. Pe la 1 fiintează aici o şcoală si Sţatul turesc plătind pe invăţător cu 3
lire pe lună. Pentru local nn- se plătea nimic. Erâ cedat în mod gratuit de unul din să-
tenii fruntaşi. Primul invăţător angajat de guvern.ul turc a fost Nicolae Mierlan.
(Această familie există şi acum în comuna Peceneaga, judeţul Tulcea).
Incă şi mai veche e şcoala din Greci, plasa Măcin. Intre locuitorii mai vech.i ai
comunei se numără Mocanii din Ardeal, veni-ţi aici incă la 1812. Intre aceştia se găseâ
un oarecare Ion Moroianu, care a fost cel dintâiu invăţător, până când, la 1861, a

aFotoglob-Constanta».
Fig. 198. Şcoala primară din Casimeea.
adus un invă-ţător de meserie, pe Dumitru Urzescu din Brăila, fiind retribuit cu

hrană in natură i cu câte un galben pe lună de fiecare şcolar. Din cauza unui conflict
cu autorităţile turceşti de pe atunci, el a fost nevoit să plece. După el au urmat mai mulţi
dascăli dela biserică, până ce, odată cu noua stăpânire românească, s'a organizat
invăţământul de aici. (Vezi: Gh. Manta, Monografia cornunei Greci, plasa Măcin).
In Cerna inceputurile şcoalei sunt legate de biserică. Cei mai vechi dascăli, a căror
amintire s a păstrat, sunt Petre Popa şi Drăgan Nicola. Inainte de 1877 venise în lo-
calitate un. 'invătătar din Sumla cu numele Panait Stanciof. Acesta aveâ să fie tatăl
marelui poet român de mai târziu Panait Cerna. Cei mai mulţi săteni ştiutori de carte,
astăzi în vârstă. de 60 de ani, au fostelevii lui Panait Stanciof. Cu proces verbal "in
regulă, el preclă la 1 Aprilie 1879 mai multe bănci lungi, o tablă şi alt mobilier,
643
41*
INVÂ.TĂMÂNTUL PUBLIC iN DOBROA
hărţile celor cinci continente, globul pământului i alte materiale didactice intâiului
'invăţător român, Iftjmie Tâ]u. Dela această dată se poate vorbi de un invăţământ,
naţional românesc in această comună. La inceput, cei doi invăţători predau alternativ:
unul româneşte, celălalt bulgăreşte. Fiindcă insă şjancioftăceâ zreutăti invăţă-
torului român, pe părinţi a-şi dâ copiii la şcoala româneaşcă, cel dintâiu 1-a
reclamat autorităţilor. Conflictul se aplanează prin transferarea invăţă'torului ro-
mân Vâlcu în satul românesc Peceneaga, unde poate lucră mai cu spor şi fără pie-
dici aduse pe căi piezişe.
Invătătorul Stanciof functionează până la 1882. In 1880 e numit, in locul lui

Vâleu, Vasile Popescu, normalist de fel de prin Covurlui, pe timpul căruia se con-
strueşte actualul local de şcoalăţ. După acesta urmează Ion Ionescu, cu 4 clase gimna-
ziale din Bârlad. La acesta absolvă cursul primar Pangiţ „Stanciof, fiul invăţătorului
bulgar, pcmenit mai inainte, care aveâ să devină o glorie nu numai a satului, adop-
tându-i numele ca pseudonim literar, nu numai cel mai mare poet pe care 1-a dat
Dobrogea, ci una din mândriile cele mai legitime ale neamului intreg. Recăsătorindu-se

mama poetului cu unul Naum Costea, poetul nostru in şeoala primară se numeşte
Panait Costescu. Elev distins, el e intreţinut la liceul din Brăila de naşul său Nico-
lopol, un -Gre—c- bogat. E semnificativ că şi poetul a decedat aproape la aceeaş vârstă
caşi tatăl său. Sentimentele şi convingerile sale, insă, diferă cu totul de ale aceluia. Cine
spuneâ in <<Către pace» că, deşi noi Românii suntem neamul cel mai paşnic din lu-
me, totuş inainte de a răsbună <<sfânta umbră dela Turda» a voevodului nostru Mihai,
care cel dintâiu a sângerat pentru infăptuirea unităţii naţionale, nu poate fi vorba
de adevărată pace?
De-ar amorţi in mâna noastră durda,

Ce-ar zice sfânta umbră dela Turda,
Al neamului străjer?
Ce-ar glăsui strămoşii din morminte,
Când am uită dorinţele lor sfinte?
Ce insemnează şcoala! Invă-ţământul primar dobrogean e mândru că a ajutat

el, cu partea lui de contribuţie, la transformarea acestui suflet, care egalează
aproape cu o minune: Dintr'un tată cu sentimente panbulgăreşti, iredentiste chiar,
un fiu-poet cu iresistibil avânt liric i patriotism românesc! (Vezi: G. Coatu, Incepu-
turile şcoalei române din Cerna, judeţul Tulcea in <<Analele Dobrogei», 1928).
iNVĂTĂMÂNTUL PRIMAR IN JUDETUL CONSTANTA ŞI DUROSTOR
In alte sate vechi de pe malul drept al Dunării, facem aceleaşi constatări.

In Seimenii mari, de exemplu, unde s'au aşezat in timpul răsboiului crimeic câ-
teva familii de pescari basarabeni, cel dintâiu dascăl cunoscut este Baciu, de fel din
Transilvania, care invăţă pe copii scris-cetitul cu slove, cântările bisericeşti i puţină
socoteală. Lui i-a urmat Popa Anciu, tot transilvănean şi, numai după aceşti doi
ardeleni, urmează doi dobrogeni: dascălul Gheorghe şi Elefterie.
644
iNVĂŢĂMÂNTUL PUBLIC iN DOBROGEA
La Cochirleni, pe aceeaş vreme, dascălul /ott /Viitu invăţă câte 15 elevi în casa
săteanului Nicolae Zugan.
In Cernavoda şcoala erâ şi mai bine organizată. Aici se puteâ urmâ în şir câte
şase ani de zile.
In Rasova Inceputurile şcoalei româneşti datează de pe la 1858, când şcoala func-
ţiona intr'un local particular. Primul dascăl a fost .Dimitrie Chirescu, preot dela 1858
până la 1872, când se mută din această comună la Cerna-Vodă. După el urmează
Nicolae Barban dela 1872 până la 1880, când şcoala trece în administraţia Sta-
tului Român şi când, pe timpul revizoratului lui Ioan Bănescu, se construeşte

actualul local. Cel dintâiu învăţător de Stat e d. Gheorghe Voiţă care funcţionează
până la 1890. De atunci şi până acum s'au mai perândat incă cinci directori şi
alţi şase invăţători.
Invăţământul românesc din Topalu are un trecut mai vechiu decât aiurea. Invă-
ţătorului i se aduceâ hrană în fiecare zi dela câte un sătean şi i-se mai plăteă şi câte
o liră. Cel dintâiu dascăl pe la 1840-1843 a fost călugărul Popa Anton, căruia i-a

urmat Popa Dima, apoi Dascălul Arsenie ş. a. Deşi nu li sa păstrat decât numele,
ele totuşi ne apar, în perspectiva timpului, ca raze de lumină ce străbat şi inviorează
noaptea intunecoasă a tristului nostru trecut.
Urluia işi aveâ invăţătorul ei, plătit de sătenii de origine din Ardeal, cu mult
înainte de a se stabill aici o administraţie românească.
La Silistra găsim urme mai bogate de activitate şcolară decât aproape ori unde în
Dobrogea veche şi nouă. Intr'un caet vechiu din întâia jumătate a veacului trecut, d-1
I. N. Roman a descoperit interesante Insemnări privitoare la «tocmeala» dascălului
Petrică Mihail, care învăţâ pe copii carte românească în 1847. După doi ani dascălul
moare, iar conducerea şcoalei o ia fiica sa Despina până la 1861, când ajunge în mâi-
nile destoinice ale fratelui ei Costache, numit după moda românească a timpului
nu Petrică, ci Petrescu. Acesta a fost om de o cultură neobişnuită. Pe lângă limba
română, ştiă latineşte, franţuzeşte, greceşte, turceşte; cunoşteă pictura, arhitectura,
croitoria şi alte meserii; erâ dascăl la biserică şi cap al coloniei româneşti din acest
oraş. Nu e aici locul să rezumăm întreaga lui activitate publică. Ajunge să constatăm
că el e sufletul şcoalei intemeiate de tatăl său până la 1878, când e nevoit să plece
din locul său de baştină. Pentru şcoala, societatea culturală i comunitatea biseri-
cească ce intemeiase, el izbuti să obţină sprijin din toate părţile locuite de Români.
Primăria comunei Ştirbei, astăzi Călăraşi, judeţul Ialomiţa, îi donează suma de 240
lei, iar Ministerul Instrucţiunii ceva mai înainte îi pune gratuit la dispoziţie abece-
dare i alte cărţi şcolare. La 1870, această şcoală e inspectată de un revizor şcolar
din ţară care, în raportul inaintat din Brăila, Ministerului în luna Iulie anul amintit,
intre altele spun.e că institutorul din Silistra e «bine pătruns de adevărata sa mi-
siune» aşă că «în mijlocul unor Greci, Turci şi Bulgari, vezi elementul românesc inflo-
rind în mod admirabil». Având, insă., şcoala mulţi vrăjmaşi, revizorul propune gu-
vernului român să intervină pe lângă cel otoman pentru obţinerea autorizaţiei nece-
sare unei funcţionări neturburate a acestei . şcoale. Nu uită nici de importanta chestiun.c
a localului, atât de necesar unei şcoale normale, cum erâ menită să fie cea dela Si-
listra. Ce fericiţi ar fi Românii din aceste părţi, dacă ar vedeă că fraţii lor cari «au
o ţară i un guvern» «nici odată nu uită pe cei depărta-ţi de san>>.
645
In adevăr, guvernul român de pe vremuri i-a ajutat cât a putut ; când a venit
fn.să ceasul de restrişte al congresului dela Berlin, in Martie 1878, odată cu venirea
autorităţilor bulgare s'a inchis acest lăcaş de lumină românească. Precum se vede,
se temeau de puterea ei de ac-ţiune. Intre 1870 şi 1877 vin, bună oară, la Oltina Sinvă.-
-ţătorii Tudor Sţănescu i Cercel Hagineagu, ieiţi din şcoala normală dela Silistra
şi având câte 30 lei pe lună i diferite alimente în natură. Erâ atât de mare ura nouilor
stăpânitori împotriva apostolului Românilor, 'incât 1-au arestat numai decât i puţin
a lipsit să nu-1 execute ca pe un trădător. A fost nevoie să se refugieze cu barca la
Călăraşi i de acolo să plece mai departe la Constanţa, unde şi-a petrecut anii din urmă
ai zbuciumatei sale vie-ţi.
Intre 1879 şi 1882 nu mai există invăţământ românesc In Silistra. <<Ca un prim
semn al spiritului de toleran-ţă şi respectului pentru libertă-ţile cetă-ţeneşti, ce aveau
să se desvolte în noul Stat balcanic, intemeiat şi cu jertfa sângelui românesc>>, precum
aşâ de bine zice d-1 I. N. Roman., vecinii noştri bulgari aveau să.-1 desfiinţeze cu totul.
In 1882, cumnatul lui Costache Petrescu, Petre Iosifescu-Droc iincearcă să rein-

fiinţeze şcoala, aducând în fruntea ei pe Tudor Niculescu. Acesta funcţionează dela
1882 până la 1885, când autorităţile impun şcoalei, pe lângă dascălul român, şi un dascăl
bulgar, pe care comunitatea românească aveâ să.-1 plătească cu 1500 lei anual. Neavând
această sumă anuală, focul românismului se stinge în vatra ingrijită cu atâta dra-
goste de două generaţii de iscusi-ţi dascăli români, rămânând să mai licărească numai ca
un opai-ţ şcoala primară dela Turtucaia. (Vezi: Carp Sandu, Promovarea culturii româ-
neşti în Dobrogea Nouă, Silistra, Tipografia Băncii Durostorului, 1926, pag. 37-56).
Cea mai veche şcoală primară din această regiune i una din cele mai vechi din
în.treaga ţară, având 154 ani de existenţă, este cea din Turtucaia. Din cărţile biseri-
ceşti, păstrate la Românii de aici, s'a aflat o serie aproape neintreruptă de preoţi
şi în.văţători.
Iată această listă :
Dascălul Rusu Şaru în 1774.
Dascălul Mihai in 1775.
Dascălul Gheorghe, 1790-1802.
Dascălul Gavrilă Brănescu, 1850-1856.
Dascălul Petre Florea, 1856-1860.
Dascălul ştefan Nicolae, 1860-1864.
Dascălul Vasile Borănescu, 1864-1868.
Dascălul Nicolae Lăcătuş, 1868-1870.
Ion Creţulescu, învăţător, 1871-1872.
Vasile I. Borănescu, învăţător, 1872-1874.
Petre Bozianu, învăţător, 1874-1875.
Dumitru D. Popescu, învăţător, 1875-1883.
Ana Petrescu, învăţătoare, şcoala de fete, 1880-1882.
Leon Bariţiu din Sibiu, învăţător, 1883-1884.
Gheorghe Ionescu, învăţător, 1884-1928.
• In amintirea acestor dascăli s'a aşezat o placă comemorativă la 22 Maiu 1927
în zilele Regelui Ferdinand şi fiind mini,strul şcoalelor d-1 Ton Petrovici.
646
NVĂŢĂMÂNTUL PUBLIC IN DOBROGEA
Dintre invăţători mai e de amintit D. Niculescu care a luptat vitejeşte in mai

multe rânduri in răsboiul balcanic. Fiind rănit şi internat in spitalul militar din Rus-
ciuc, intr'o noapte a plecat şi a trecut Dunărea innot. Intre anii 1908 şi 1913 corpul
didactic de aici s'a sporit cu d-rele: Vasilica Ceapan, Eugenia Costagoga, Elisabeta
Lăzărescu i Fania Ionescu.
Prin 1904 şcoala aveâ 400 de elevi şi 6 institutori, iar pe lângă şcoală se infiin-
ţase un atelier pentru confecţionarea uneltelor de pescărie şi a loteilor, ştiindu-se că
Turtucăenii sunt meşteri buni de lotci şi iscusiţi pescari. Pentru fete se deschisese
un atelier de croitorie, deci un inceput de şcoală profesională. Actualul local s'a clădit
'in 1897 i a costat 50.000 lei. (Vezi: V. Stroescu, Dobrogea nouă, Pe căile străbunilor.
Editura tipografiei <Comerciala», Bazargic, 1925, vol. II, pag. 25-27 şiApostol Culea,
«Turtucaia», ziar inchinat sărbătoririi a 150 de ani de şcoală i biserică românească).
Erâ atât de puternic elementul românesc şi atât de insemnată limba şi cultura
lui, incât ele au ajuns să fie cunoscute i preţuite i de celelalte popoare conlocuitoare
incă de pe vremea Turcilor. In Cherimcuius, plasa Traian, judeţul Constanţa, până

şi hogea ştiâ limba română şi stâ cu drag de vorbă cu cei ce o cunoşteau. Iar in Istria,
unde au fost multă vreme invăţători bulgari ca Martin Pencef (1855-1883), Vasile
Popof, Petiu Zaicu şi Dinu Drimof, incă se intrebuinţează numele de «dascăl>>, iar
nu cel de <meiteli», obişnuit in Bulgaria şi în general la Slavi, — ceeace dovedeşte o
incontestabilă influenţă româno-elină. Asemenea la Dobromirul din Vale, unde pe
la 1875 erâ invăţătorul bulgar Gospodin Gheorghe.
INVĂŢĂMĂNTUL PRIMAR ÎN DOBROGEA iNTRE 1878 ŞI 1919
Urarea făcută de Domnitorul Carol I, la 14 Noemvrie 1878, locuitorilor Dobro-

gei de a fi noua stăpânire românească «inceputul unui viitor de pace i inflorire, ince-
putul bunului traiu şi al infrăţirii intre fiii aceleiaş -ţări» a devenit curând o realitate.
Cei cari au fost chema-ţi să facă aceste fericite «inceputuri» erau invăţătorii.
Evacuaţi din Basarabia de Sud unde, con.form hotăririlor congresului dela Ber-
lin, aveau să se instaleze dascăli ruşi, invăţătorii noştri se aşează, in noua lor patrie,
cu gândul curat de a munci stăruitor pentru inaintarea ei. In opera aceasta de pro-
gres, ei au norocul să fie călăuziţi i indemna-ţi multă vreme de euergia_hwainată—a-
revizorului şcolarioan, Băttescu., Nu e aici locul potrivit să-i facem biografia. Pro-
fesor distins-, director si administrator desăvârsit, observator ager al tuturor feno-
menelor vieţii n.oastre publice, mai ales şcolare şi mai presus de toate om cinstit
asupra corectitudinii căruia nu incăpeă nici o bănuială, el mai az?. .11...graiului
fruwAs şi convingător, pentru a nu-i lipsi nici una din insuşirile care-1 consacră pe
cineva indrumător al mulţimii.
Odată, cu I. Bănescu, au descălecat in această provincie următorii apostoli ai
culturii române, pe cari îi putem aminti cu atât mai vârtos, cu cât cei mai mulţi as-
tăzi nu mai sunt in vieaţă.
Ion Donea, absolvent al Academiei Mihăilene din 1854 dela Iaşi, părăseşte ca-
tedra avută in Satul nou lângă. Bolgrad in Basarabia i se aşează la Beştepe, pe malul
Dunării, lângă Mahmudia.
647
INVAŢĂMÂNTUL PUBLIC IN DOBROGEA
Ion C. Brătescu, tatăl profesorului universitar din Cernăuţi C. Brătescu, din

,Laztjti—Vine mai intâiu la Osmanfacâ in. judeţul Constanţa, mai pe urmă la Câşla,
Beştepe ş. a. in judeţul Tulcea. Cu bunătatea sufletului său, el cucereşte inimile co-
pilaşilor 1ngroziţi de purtarea neomenoasă a câte unui călugăr Ghedeon şi, prin gos-
podăria sa model, el arată sătenilor cum pot 1naintă.
Nichifor Ludovic dela Muravlevca Bolgradului la Niculiţel, lângă Isaccea.
Carol Vişinescu din. Neruşai, Basarabia, trece intâiu pe la Sulina şi Tulcea pentru
a se stabill la Casapchioi. Pe timpul când erâ dirigintele şcoalei din Istria, a plantat
peste o sută de pomi roditori şi 400 butuci de vie indigenă. A mai săpat şi o fântână
şi a clădit o căsuţă, unde să se păstreze uneltele de muncă ale şcoalei.
Petre Dima, seminarist din Ismail, dela Caragaci-Bolgrad, la Somova-Tulcea.
Gh. Chisenco dela Capaclia Rizeşti-Cahul, la Jijila, aproape de malul Dunării,
în faţa Galaţilor.
Natalia A. Petru, cea dintâiu 1nvăţătoare din Basarabia dela Tomai-Cahul, la
Oltina-Constan!.a. Acelaş drum 1-a făcut şi soţul ei Atanase Petru.

Constantin _Con.cla dela Furmanca şi Chitai in Basarabia la Dobromir-Constanţa.
Ioan Negrescu dela Cişmeaua văruită-Bolgrad, la Coslugea lângă Ostrov.
Gheorghe Ştefănescu, tatăl celor doi fraţi 1nvăţători: Petre şi Traian, morţi in
luptele dela Turtucaia- la 1916, dela Leova-Cahul, la Topraisar-Constanţa.
Gheor he Po a Ghibănean_u, tatăl profesorului de pedagogie, fost prefect de Du-
rostor, lie Ghibănescu, dela noul Caragaci lângă Reni 1TopAu pe Dunăre. Tot aici
se mai aminteşte şi Tudor Sârbu.
Ion Şoltescu, cu 2 clase dela Academia Mihăileană, din Endec-Burnu şi Cişmeaua
văruită-Bolgrad, la Osmanfacâ.
Dumitru Cârjău din Chilia Basarabiei la Seimenii mici.
Dumitru Rozoleanu la Seimenii mari.
Petre Popescu dela Babele din Basarabia in Bugeac-Constanţa.
Niehifor Silvan in Dăeni.
Apoi, Teodor Mârza, Gheorghe Voiţă, Pangraţiu Nichicescu ş. a. pe cari nu i-am
putut află pe toţi. (Vezi şi Vasile Helgiu, Şcoala primară'. din Dobrogea 1.n curs de 40
de ani, «Analele Dobrogei>> a. I, pag. 233-4).
Aceştia sunt semănătorii cei harnici cari au venit să samene sămânţă curată,
fără tăciuni i neghină, in ogorul inţelenit al Dobrogei.
sămânţa aruncată de ei a prins.
Dovadă că numărul lor creşte văzând cu ochii. După 12 ani, in 1889, in cele două
judeţe ale Dobrogei vechi sunt 126 şcoale primare şi anume, în judeţul Tulcea: 10
şcoale urbane şi 57 rurale; iar în judeţul Constanţa 10 şcoale urbane şi 49 rurale.
Mai fixăm o fază insemn.ată in mersul evolutiv al şcoalei primare dobrogene.
E vorba de situaţia din timpul răsboiului pentru 1ntregirea neamului. In 1919, numai
in judeţul Constanţa erau 171 şcoale primare, precum se vede din tabloul infăţişând
personalul didactic al şcoalelor primare rurale din judeţul acesta între 1879 şi 1919.
Jertfele răsboiului. Mai mult decât pagubele materiale pe cari le vom semnalâ
1ntâmplător ici colea 1n cele următoare, răsboiul pentru întregirea neamului a secerat
numeroase vieţi omeneşti cari altfel ar fi fost de cel mai mare folos invăţământului
românese. Din cele patru judeţe dobrogene au murit 1.12 total pentru patrie 55
648
INVĂŢĂMÂNTUL PUBLIC IN DOBROGEA
invăţători. Iată acum şi numele lor care ar rnerită să fie săpate nu numai în piatră
şi trecute In anumite tablouri la loc de cinste, ci imprimate bine in inimi şi date
tuturor ca cnle mai vrednice pilde de urmat.
Tablou de invăţătorii morţi pentru patrie din judeţul Constanţa in timpul i din cauza
răsboiului 1916-1918.
1. Petre ştefănescu, învăţător inaintat, Dobromirul din Vale.

2. Petre V. Papadopol, institutor, Şcoala No. 2 Constanţa.
3. Alexandru Muntenescu, învăţător inaintat, Casapchioiu.

4. Oprea Hărăciu definitiv, Medgidia.
Chirnogeni (Ghiuvenlia).
5. Traian Ştefănescu

6. Vasile Făcăianu Tepeş Vodă.

7. Dumitru Bujilă inaintat, Dăeni

8. MaTiioreanu
provizoriu, Muslubei.
9. Ştefan Butuligă Satischioiu.
Medgidia.
10. Drag tănescu

11. Marin Perianu definitiv, Pazarlia.
Dumitru Petrescu provizoriu, Demircea.
12.

13. Nicolae Mănescu Sarighiol.

14. Nicolae Istrăţoiu Cocargea.

15. Dumitru Protopopescu Caranlăc-Brebeni.

16. Nicolae Solomon Cerna-Vodă.
Adamclisi-Urluia, Accidentul
17. Teodor Aron
Ciurea, 1916 Decemvrie 30.

18. Luxiţa Solomon Cerna-Vodă, bombard. avioan.
Judeţul Tulcea
1. D. Gh. Bujilă, institutor, Tulcea, Şcoala No. 3 băeţi.

2, Ioan Popescu >>
3. Gh. P. Mihai învăţător def. » mixt ă. No. 2

4. Ioan D. Popescu » inaintat, Agigheol.

5. C. Stănescu definitiv Kogălniceanu.

6. G. I. Preoteasa » inaintat Camber.

7. M. I. Georgescu » definitiv, Islam-Geaferca.
Judeţul Caliacra
1. N. Petreanu, instititor şi director, Balcic.

2. D. Vizitiu învăţător, Şabla.
3. I. Cristescu
649
4, Ovid Niculescu Invăţător Alaclise, com. Teche.

5 A. Ghenciu >> Ceairlâghiol-Diuvaniuvasi.
6. N: Cincani » Târnova.
7. Drag. Stănescu » Bazargic.
8. Iordache Mareş » director, Bazargic.
9. C. Scrima » Chioseler-Aiorman.
10. C. Niculescu » Ilanlâc- Ghelengi.
11. G. Vlaicu » Pcelarovo.
12. Al. Dreiculescu >> Bogdaili-Ceamurli.

13. Titus Sghibarts » Ghelengic.
14. C. Georgescu » Esetli-Carali.
15. N. Poenaru » Arnăutcuius-Cadievo.
,Judeţul Durostor

1. Constantin Ionescu, Invăţător, Silistra.
2. Gh. Stoica » Caraor man.
3. Gr. Carp » Cocina.
4. Gheorghe Vartec » Pânbârli.
5. Tatulescu Ion » Ghiulerchioi.
6. Câmpeanu Ion. Popina.
7. Cecropid Mateiu >> Babuc.
8. David Vasile » Aidemir.
9. Diaconescu Ion » Sinirul Nou.
10. Ionescu B. Simion » Sarsânlar.
11. Petrescu R. Gh. » Turtucaia.
12. Popescu Gh. Nicolae » Cadichioi.
13. Rădulescu Călin, subrevizor, Turtucaia.
14. Tabă.ră Ion, invă-ţător, Turc Smil.
15. Timuş Nicolae » Turtucaia.
Aşt se explică golurile şi neajunsurile inspăimântătoare din invăţământul primar

de după răsboiu, de care n.e resim-ţim i astăzi după aproape zece ani dela Incheierea
lui. Răsboiul a anemiat nu numai atâtea organisme sănătoase prin ră.n.ile ce a deschis,
ci a turburat cu desăvârşire intreaga noastră organiza-ţie şcolară şi socială. Astăzi.
în cele patru judeţe dobrogene avem: 70 şcoale urbane cu 261 institutori: 589
şcoale rurale cu 1549-invăţători, dintre cari 1028 titulari şi 611 suplinitori; 125
secţii minoritare pe lângă numitele ş co ale primare; 247 grădini de copii cu tot
atâtea conducătoare, dintre care 77 titulare şi 183 suplinitoare; 1404 săli de clasă,
dintre care 910 proprii, iar restul de 494 inchiriate şi 97 in construcţie; 272 şcoale
complimentare; 64 ateliere; 395 şcoale de adulţi; 116 cercuri culturale; 63 cercuri
de propagandă şi 115 biblioteci.
Din stările actuale. Oricât de elocvent, tabloul de cifre de mai sus nu ne dă o
idee exactă de felul cum func-ţionează invă-ţământul primar in această provincie.
Pentru a-1 cunoaşte bine, trebuie cercetat la faţa locului şi.in plină actiVitate.
350
iNVĂŢĂMÂNTUI, PUBLIC iN DOBROGEA
Din cele multe câte ne-au trecut sub ochi, reţinem deocamdată următoarele
aspecte:
Rele. Intâiu, nu to-ţi invăţătorii dobrogeni au înţeles şi inţeleg să-şi facă datoria
de apostoli. Pentru trecutul mai depărtat, ajunge să constatăm că Dobrogea erâ
sinonim cu sur hiun. <<Să-ti faci ba. a'ul si să te .ătesti „pentru,,,.Unbroge0, — erâ pe
vremuri unu din cele mai straşnice mijloace de pedepsire a slujbaşilor şi deci şi a
învăţătorilor răi din ţară. In chipul acesta a trebuit să se ajungă la ceeace Mihail
Kogălniceanu numeă <<ienicerismul» funcţionarilor rgmâni din Dobr9g_e_a. Ca o tristă
ilustraţie a acestui adevăr, ne poate servi i schimonosirea semnificativă a numelui

de funcţionar în <<sfănţionar» (dela a sfănţui a luâ sfan-ţi, adică mită, a jumull),
pe care o auzini:deseori in gura -ţăranilor dobrogem.
Pentru insuficienţa corpului didactic primar din zilele noastre, mai ales după
răsboiu, triste documente ne dau suplinitorii. Din lipsă de invăţători s'a dat drumul
în invăţământul primar, mai ales rural, tuturor neisprăvi-ţilor. Băeţi cu 1-2 clase
de liceu, uneori chiar fără nici una sau chiar fără curs primar terminat în regulă, erau

chemaţi să lumineze pe alţii. Vorba sfintei evanghelii: <<Orbi povătuitori d orbi>>. Cu
lipsa de seriozitate intelectuală se uneâ prea adeseori ipsa de demnitate morală.
Din această cauză, în câte un an şcolar se perindau câte 3-4 suplinitori la o şcoală.
Ce progres puteâ face şcoala în asemenea condiţiuni? Cercetătorii obiectivi se vor
miră odată mult de aceste anomalii grave şi nu şi le vor puteâ explicâ într'o ţară,
unde s'a spus aşâ de categoric că mai bine să nu facem de loc şcoală decât să facem
o şcoală rea (T. Maiorescu). Singur dorul nestăvilit de lumină al masselor populare,
trezite la conştiinţa valorii lor în ,marele răsboiu pentru intregirea n.eamului ş che-
marea la conducerea vie-ţii noastre publice prin votul universal şi marile reforme so-
ciale infăptuite după răsboiu (exproprierea, împroprietărirea ş a.)., pot să ne facă
să înţelegem, în parte, unele din ciudăţeniile vieţii noastre culturale improvizate
după răsboiu.
Neffind invăţătorul totdeauna la culmea chemării sale, nu e mirare dacă nici
cei chemaţi a-i da ajutorul trebuincios, în rândul intâiu comitetul şcolar lasă şi el mult
de dorit. Multe comitete sunt absolut inexistente. Membrii lor nu răspund la nici un
apel i nu cunosc nici o indatorire. Din cauza lor, multe şcoale n'au mobilier şi cu atât
mai puţin material didactic, bibliotecă şi alte mijloace necesare de invăţământ, tân-
jind întro stare de mizerie cu cele şapte sau opt miişoare oferite de prefectura jude-
jului sau de alte autorităţi.
acum, câteva cazuri concrete, semnalate nouă. In comuna Darabani-Gră-
nicerul, ne scrie Invăţătorul A. T. Niţulescu, din lipsă de bănci, cu începerea noului
an şcolar, elevii vor stâ jos <<turceşte» pe duşumea sau pe rogojină. Invăţătorul C.
Gavrilescu din satul Remus Opreanu intr'un an erâ nevoit să ardă iarna, în loc de
lemne, scăeţi adunaţi de pe câmp cu copiii dela şcoală.
In Mircea Vodă (fost Cilibichioi), şcoala erâ aşâ de prost intreţinută de comitet,
incât nu aveâ nici uşi, nici ferestre, cum se cade. Nu odată se intâmplă să izbească
scroafa cu râtul şi să intre în şcoală, în timpul lecţiilor, grohăind, cu o droaie de purcei
după ea, dând buzna intre copii.
Cazuri de acestea ne reamintesc stări de mizerie din trecut, când de exemplu
fostul revizor şcolar Paul Paşa, intr'o comună astăzi din cele mai lufloritoare,
651
iNVĂŢĂMÂNTUL PUBI IC IN DOBROGEA
Caraomer, a găsit pe directorul şcoalei locuind Intr'un bordeiu care, din clipă in clipă,
ameninţâ. cu ruina.
Acestea şi altele ca acestea sunt mizeriile pe care ni le facem noi inşine. De cele
pricinuite de răsboiu nu mai vorbim. Amintim doar In treacăt că şcoala din Carapelit
a fost dărămată până în temelii şi că In satul Satişchioi In 1918 nu mai erau decât 3
case nedistruse; iar In Caramurat ocupanţii bulgari nu s'au mulţumit să dărâme zidu-
rile şcoalei româneşti, ci au găsit că i pomii fructiferi sunt vinovaţi, fiind plantaţi de Ro-
mâni, deaceea i-au tăiat dela suprafaţa pământului, umplând grădina şcoalei cu lăstăriş.

Fig. 199. Şcoala primară din Beidaud. «Fotoglob-Conslanfa».
In asemenea condiţiuni, fireşte că nici educaţiunea i instruc-ţiunea nu pot fi

ideale. In Tariverde, de pildă, sătenii mai cred şi acum că invăţătura e bună numai
până la o vârstă oarecare (12 ani), iar după aceea e ruşine să te mai duci la şcoală
ca pruncii. Aşâ se face că fetele, mai ales germanele, după. «confirmarea» lor reli-
gioasă, dacă mai vin la şcoală, vin numai ca să nu fie amendate, dar -ţin cărţile
ascunse sub şorţ, să nu le vadă dumea» că sunt şcolăriţe. In multe părţi mai dăi-
nueşte apoi oroarea de lucru manual şi In genere de munca brută. Când Invăţătorul
din Tepeş-Vodă a Inceput să lucreze grădina şcoalei cu copiii, to-ţi părinţii au venit să
protesteze zicând că ei şi-au trimes copiii să inveţe carte, dar nu i-au băgat slugi.
A trebuit să stăruiască mult invăţătorul i să le arate cu legea In mână Indatorirea
ce are de a ingriji şi de grădină, şi mai ales să dea el cel dintâiu exemplul bun,"
pentru a creiă o altă mentalitate publică. 1n sat. Astăzi nu trece un sătean pe lângă
65.2
INVĂŢĂMANTUL PUBLIC IN DOBROGA
grădina şcoalei fără ca să se oprească i s'o privească cu plăcere şi uimire. Ce marc

e puterea stăruinţei! Ea singură face minuni.
Tot datorită n.eajunsurilor organizaţiei noastre şcolare şi mai ales sociale se i‘n.tâmplă
că in multe pă'rţi respectul lucrului public e necun.oscut. Obişnuiţi să primească şcoala
ca o pomană din partea Statului, pentru intreţinerea căreia — caşi a altor institu-
ţiuni publice dealtfel — ei con.tribue prea puţin, averea publică se consideră de multe
ori pradă publică ; oricine se poate atinge de ea nepedepsit. Cât de departe suntem,
deci, in lstria şi in alte părţi de lumea anglo-saxonă şi american.ă, unde există un

«Fologlob-Constania».
Fig. 200. Şcoala primară din Săcele.
adevărat cult pentru avutul public ! La noi copiii şi chiar oamenii mari se simt măgu-
liţi işi scrijelează numele pe băncile sau pe pereţii claselor, — la Englezi şi la
Americani, dacă pot ajută cu vreo donaţiune instituţia de luminile căreia sau impăr-
tăşit ! De o parte duhul barbariei distrugătoare, de alta spiritul civilizaţiei creatoare.
Aşă se face că, şi In contactul cu celelalte popoare, noi ne alegem deobiceiu pă-
gubaşi. Nemţii şi Bulgarii sunt mai buni gospodari, mai economi şi mai prevăzători,
iar Grecii, Armenii şi Evreii mai buni negustori decât noi. Chiar când trăim impreună
cu fraţi de aceeaş rasă latină caşi noi, cum e cazul cu Italienii din Greci, judeţul Tul-
cea, imprumutăm dela ei ce e rău, nu ce e bine. In loc să invăţăm dela ei meşteşugul
pietrăritului şi să ne facem şi noi min.eri pricepuţi, invăţăm chefurile i orgiile monstre,
care incep de Sâmbătă şi ţin până Luni sau Marţi. şi ar fi incă multe de zis în această
ordine de idei, mai ales când ai in vedere o provincie intreagă, cum e cazul nostru.
653
INVĂŢÂMÂNTUL PUBLIC IN DOBRO GEA
Bune. Am fi, insă, nedrepţi cu noi şi cu alţii, dacă am retăceâ atâtea lucruri bune
şi frurnoase, constatate din monografiile şcoalelor primare ce ni s'au trimis până la
data redactării prezentului studiu. Astfel nu putem tăgădui că analfabetismul e în
agonie. Recalcitranţa de odinioară împotriva obligativităţii şcolare a dispărut. Acum
se poate vorbi chiar de o creştere simţită a dragostei pentru şcoală. «Aproape am
uitat de amenzi şcolare», scrie cu vădită mulţumire directoarea şcoalei No. 2 fete din
Constanţa, d-na Eufrosina Mironescu. Iar mai departe: «Astăzi cel mai sărac pă-
rinte este bucuros să mai plătească el ceva comitetului şcolar, numai să i se primească
copilul în şcoală». i stări imbucurătoare de acestea se găsesc nu numai la oraş, ci şi

la ţară. In Runcu şi în Nistoreşti spun invăţătorii de acolo (d-nii D. Petru şi Cârnu)
nu sunt analfabeţi.
Pe lângă. şcoala No. 5 de fete «Spiru Haret» din Constanţa funcţionează un atelier
şi o cantină, menite a luă o desvoltare nebănuită cu timpul. Atelierul de tâmplărie
de pe lângă şcoala No. 4 de băeţi din Tulcea execută diferite comenzi şi incassează
în o jumătate de an 28.708 lei.

Dar şi la ţară găsim atâtea lucruri lăudabile!
La şcoala din Mircea-Vodă este o interesantă colecţie de monede vechi. Şcoala
din Caraomer are o bibliotecă de peste o mie volume. Numai biblioteca «I. G. Bibi-
cescu>> din Turnu-Severin i-a donat un dulap cu 400 de cărţi.
La Balabancea în judeţul Tulcea e proectată construc-ţia unei băi atât de ne-
cesară populaţiei şcolare, mai ales în timpul iernii.
In Slava Rusă sunt pe lângă şcoală 40 de stupi sistematici şi numai 4 primitivi,
pentru a se arătă elevilor şi sătenilor cât mai lămurit avantagiile coşniţelor raţionale
asupra celor naturale. Tot acolo invăţătorul I. Nada 'intemeiază un muzeu de arheo-
logie sub conducerea profesorului universitar din Cluj, G. Mateescu.
La Dăeni, în acelaş judeţ, se infiinţează din indemnul invăţătorului Dumitru
Buzilă, căzut eroic In luptele dela Predeal din 1916, cooperativa de morărit «Unirea
Ţăranilor», unica în toată ţara.
In Niculiţel, jud. Tulcea, şcoala primară posedă o splendidă bibliotecă, inzes-
trată cu cele mai de 'seamă opere ştiinţifice şi literare.
In Gura Dobrogei (Cavargic) Cavargic, judeţul Constanţa, în cei din urmă cinci
ani se infiinţează cooperativa agricolă i obştea de cumpărare «Gura Dobrogei». Tot
de aici pleacă, din 'indemnul invăţătorului, (I. T. Dumitrescu) 16 elevi la şcoalele
secundare, se -ţin şezători şi conferinţe cu subiecte potrivite ca cele următoare: 1.
Contra exodului spre oraşe; 2. Cum poate plugarul trăl bine, având pământ puţin?;
3. Cum s'ar puteâ ridicâ economiceşte un sat? 4. Importan-ţa obştiilor, cooperati-
velor şi băncilor populare; 5. Importanţa nutre-ţurilor artificiale pentru creşterea vi-
telor şi preintâmpinarea lipsei de islazuri; 6. Luxul şi urmările lui; 7. Economia
industriei casnice; 8. Lupta contra adventismului; 9. Indemn către meserii i negoţ;
10. Biblioteci populare şi asociaţiuni culturale; 11. Drepturile i datoriile cetăţea-
nului şi 12. Românii să cumpere pământ.
La Dobromirul din Vale, jud. Constanţa, elevii luminaţi de invăţătorul lor plan-
tează peste 10.000 de salcâmi pentru a mai indulci puţin climatul cel aspru al stepei.
Chiar şi serviciul militar, altfel aşâ de rău privit de majoritatea populaţiei, sub
înrâurirea şcoalei 'incepe a fi considerat ca o binefacere. Aşâ e, de pildă, în Istria,
654
INVAŢĂIVIÂNTUL PuBLIC IN DOBROGEA
unde incep a-şi da seamă şi cetăţenii de origine minoritară că numai la armată pot
să mai cunoască şi ei lumea i ţara i ajung să ştie ce este respectul datorit superio-
rului, curagiul acţiunii personale şi mărimea naţiunii politice din care şi ei fac parte.
Dar mai apreciază armata şi din alt punct de vedere. Făcând serviciu în diferite părţi
ale ţării, ei văd că ţăranii de aiurea, mai ales cei din Ardeal i Bucovina abiâ au câte
o jumătate de hectar de pământ, pe când la ei in Dobrogea in linie mijlocie au 15-30
ha. i nu sunt rari nici cei cu 50-100 ha. Atât e de adevărat că nu-ţi poţi da seama
de fericirea ta, până când nu vezi mai intâiu nefericirea altora!
Inrâurirea binefăcătoare a şcoalei româneşti asupra tuturor cetăţenilor dobro-

geni, fără deosebire de origine, limbă şi lege o simt şi apreciază şi minoritarii noştri.
Astfel in cătunul Coco,,s, comuna Canara, jud. Constan-ţa, comunitatea evangelică
(luteran.ă) cedează gratuit casa ei de rugăciune pentru nevoile şcoalei româneşti de
acolo, până la construirea unui local propriu. In Tudor Vladimirescu (fost Regep-
cuius), preşedintele comitetului pentru construcţia şcoalei şi omul care a stăruit şi
muncit mai mult pentru ea este un musulman, Raun Demirsa.

Şi câte altele !
După toate acestea credem că putem fi increzători, fără temerktate, în viitorul
şcoalei şi prin ea in viitorul neamului nostru din aceste părţi. Chiar dacă nu sunt
pretutindeni tradi-ţii şi indemnuri vechi de cărturărie naţională ca la Silistra şi la
Turtucaia şi peste tot in satele româneşti de pe malul drept al Dună.rii (Greci, Măcin,
Dăeni ş. a.), totuş pretutindeni se poate vorbi de un avânt şi o inflorire până acum
necunoscute în vieaţa noastră multiseculară şi rară chiar şi în vieaţa altor naţiuni.
Această inflorire e o dovadă de vitalitate în prezent i o garanţie de progres neincetat
pentru viitor. i dacă toţi cetăţenii sunt datori să ţină minte cuvintele 'inţelepte ale
Regelui Carol I: «Şcoala este insuşi viitorul — Dobrogenii au această datorie
de două ori: întâiu, ca Români cari ascultă de cuvântul Suveranului şi al doilea, ca
Dobrogeni cari respectă i execută cu sfinţenie testamentul eliberatorului lor din
lanţurile sclaviei milenare.
11
N VĂTĂ.MÂNTUL NORMAL
«. profesorii acestor şcoli de elită, unde se
păstrează ca intr'un templu tot ce constitue partea
caracteristică a unui nearn, trebuie să fie cu toată
vieaţa lor inchinaţi satului>>.
(S. Mehedinţi, «Altă creştere», ed. III, Bueu-
reşti 1921, pag. 223 4).
Scoala normală de invătători din Constanta a fost infiinţată in Octomvrie 1893,.

primindu-se elevi cu 4 clase primare, indiferent de vârstă. Şcoala purtâ, la 'inceput,
numele «de invăţători şi institutori». Absolvenţii ei mai distinşi aveau să intre dea-
dreptul în invăţământul urban i să fie institutori, — restul, invăţători la ţară. Fiindcă
şcoala s'a infiinţat în metropola Dobrogei, in programa de studii se prevăzuse i in-
vă-ţarea limbilor minoritare, turcă şi bulgară, pentru a da invăţătorului posibilitatea
unei apropieri sufleteşti mai mari de numitele minorităţi.
655
INVĂŢĂMÂNTUL PUBLIC iN b013R0-Lk
Scoala s'a infiinţat prin stăruinţa deosebită a inspectorului şcolar, Ioan Bănescu,
care cunoşteâ bine imprejurările din această provincie şi ştiâ că ele nu pot fi schim-
bate in bine decât prin invăţătură.
Condusă de un director harnic şi priceput, ajutat şi de un corp profesoral ales,şcoala
aceasta promiteâ foarte mult. Păcat că ea n'a funcţionat decât trei ani (1893--1896).
In toamna an * 1893, ea ,ş,'..Liag.,uguzat--in—elăislizile sd.e pe strada Rahovei No.
17, 19, 3 şi 32.
Iată acum şi lista corpului didactic de atunci. Ii putem trece la răboj cu numele,
fiindcă astăzi cei mai mulţi nu mai sunt in vieaţă.

1. Ioan Bănescu, profesor de istorie şi geografie, director.
2. Ioan Costana, subdirector şi instructor militar.
3. D. Rădulescu, profesor de matematică şi de ştiinţe naturale ; in anul din
urmă imbolnăvindu-se de piept, predâ numai ştiinţele.
4. D. Bănescu, inginer, profesor de matematică in anul al treilea.
5. I. Măgură, profesor de limba română şi religie.

6. Hohor, maistru de lucru manual.
7. Ionescu, profesor de limba franceză.
8. Petrescu Malcoci, advocat, profesor de limba bulgară.
9. Soliman Osman, profesor de limba turcă, secretarul şcoalei, un caligraf
desăvârşit.
10. Eugen Zmeck, maistru de muzică.
11,-5,N. Constantinescu-Pană, profesor de gimnastică.
2. Ionescu, maistru de desemn şi caligrafie.
In fiecare din cele trei clase erau câte 25 de elevi. Din seriile de elevi de atunci,
cei mai mulţi 'incă in vieaţă, s'au ales oameni vrednici, directori destoinici de şcoale,
militari iscusiţi, inaintaţi la grade inalte (chiar colonei!), organe de control in Invă-
ţământ sau la băncile populare ş. a.
Şcoala s'a desfiinţat in toamnacând—,....._ ,. adică s'a deschis gimnaziul «Mircea
Sătrân» din localitate, iar foştii normallşti strămutaţi la Câmpulungul Muscelului.
Din vieaţa vechei şcoale normale trebuie amintit un moment deosebit de im-
portant. E vorba de vizita regelui Carol I, făcută acestei şcoale, după inaugurarea
podului dela Cernavoda. Atât regele, cât şi ministrul instrucţiunii, răposatul Take
Ionescu şi ministrul de răsboiu, generalul Poenaru, au rămas deplin mulţumiţi de
cele constatate şi au felicitat călduros pe director pentru felul cum o conduce.
Indeosebi a impresionat pe rege deosebirea cea mare ce erâ intre elevii cl. I, im-
brăcaţi iin hainele lor dela ţară şi intre uniformele ingrijite şi atitudinea corectă, mi-
litară, a celorlalte clase. Aceasta 1-a determinat pe rege să intrebe, dacă şi elevii din
clasele superioare erau la fel cu cei din cl. I atunci când au intrat in şcoală?
Impresia deosebită ce a făcut această şcoală regelui, 1-a indemnat să se intere-
seze şi mai târziu de starea culturală a oraşului Constanţa şi să aibă privirea mereu
aţintită asupra unora dintre profesori şi elevi.
In toamna 1896, insă, şcoala aceasta se desfiinţează spre marea părere de rău
a tuturor Dobrogenilor. Dacă nu se fnchideă această şcoală, astăzi judeţul Constanţa
n'ar fi al treilea judeţ din vechiul regat cu 44% ştiutori de carte, ci e sigur că ar fi
luat Inaintea tuturor.
656
NVAŢĂMÂNTUL PUBLIC fN DOBROGFA
Potrivit, însă, regretabilului obiceiu al pământului că, ori de câte ori se ivesc
dificultăţi bugetare, totdeauna interesele culturale sunt sacrificate mai intâiu, — a
fost suprimată şi această şcoală.
Ea a fost redeschisă de C. C. Arion in 1912, odată cu şcoalele normale dela Turnu-
Severin i Piatra-Neamţ. Merite neperitoare şi-a câştigat în această privinţă şi d-1
I. G. Duca, fost ministru de instrucţie, infiinţând alte trei şcoale normale, dar mai
ales actualul ministru al şcoalelor, d-1 Dr. Const. Angelescu, marele comandant al
oastei culturale româneşti, care a avut darul miraculos, aproape magic, de a stârni
un entuziasm nemai pomenit pentru şcoală in sufletul masselor populare. E deajuns

011111111101ii i i 1i 1i
Fig. 201. 5coala primară «Titu Maiorescu» din Asfatchioi, jud. Durostor. «Fotoglob-Constanţa».
să amintesc că, în timpul ministeriatului d-sale, func-ţionează 97 şcoale normale, care

in acest an au dat aproape tot contingentul necesar de normalişti pentru invăţământul
primar. In Regiunea a X-a şcolară în acest an aproape toate posturile sunt ocupate
de dascăli de meserie.
şcoala aceasta a dat cea dintâiu serie de 25 absolvenţi in 1915. In anul următor,
34. Izbucnind răsboiul, şcoala s'a inchis, iar localul transformat In spital. Profesori
şi elevi au luptat pe front sau au fost mobilizaţi la altfel de servicii ale armatei.
Redeschizându-se şcoala cu mari greutăţi, invinse bărbăteşte in zilele critice
de după răsboiu de d-1 Onoriu Mironescu, directorul de atunci al şcoalei, ea a dat
in 1919 o serie de 21 absolvenţi; in 1920, 33 ; în 1921, 20; in 1922, 22; in 1923, 27;
in 1924, 20; în 1925, 24 ; în 1926, 31 ; în 1927, 34; în 1928, 32. In total 264 de invăţă-
tori. Populaţia totală a şcoalei atinge cifra de 250 de elevi.
657
42 Dobrogea.
Actualul director e d-1 G. D. Petrescu, autorul Anuarului acestei şcoale pe anul

1921-1922 şi al Anuarului pe 1927-1928, din care am spicuit i noi aceste date.
Actualmente se construeşte noul local al şcoalei lângă staţiunea de cale ferată,
Palas-Constanţa.
Şcoala normală de invăţătoare din Constanţa a fost creiată ^ 191.9 din nevoia adâncă
de a da i invă-ţământului primar românesc conducătoare cu a evarată chemare pentru
acest apostolat. Păcat că 1mprejurările nenorocite cu care luptă de zece ani
nu-i ingădue să producă tot binele pe care altfel ar puteâ să-1 producă. Astfel e mai
întâiu chestiunea localului. Această şcoală funcţionează in cinei localuri, destul de
depărtate unele de altele. Ce privelişte jalnică e să vezi iarn.a, când crivă-ţul bate cu
turbare din largul nesfârşit al mării, convoiul bietelor normaliste, luptându-se din
greu să străbată de multe ori prin viscole i năme-ţi de zăpadă, dela şcoala din B-dul
Principesa Ileana (casa d-lui inginer V. Loghin), până la dormitoarele şcoalei
din etajul I al şcoalei primare No. 1 ! Nu cred să fie multe şcoale in România

intregită > care să mai lupte cu asemenea greutăţi. i e, in adevăr, nevoie de
vitalitatea poporului n.ostru pentru ca să înfrunte cu seninătate astfel de nea-
junsuri mari.
Cu toate aceste greutăţi şi neajunsuri, insă, şcoala a dat in cei zece ani de existenţă
168 de absolvente şi aproape tot atâtea invăţătoare diplomate care inţeleg să-şi facă
datoria la posturile ce li s'au incredinţat.
In 1926 s'au făcut fondaţiile noului local al şcoalei, a cărei construcţie rămâne
problema principală de solu-ţionat. Cu material didactic, şcoala e relativ bine inze-
strată. Are i o bibliotecă din ini-ţiativa d-lui Dr. Petre Stoenescu, fost medic al şcoalei.
In şcoală mai e i bunul obiceiu al şezătorilor culturale lunare obligatorii atât pentru
profesoare cât i pentru eleve. E cea mai potrivită pregătire pentru activitatea extra-
şcolară de mai târziu. Sunt de remarcat i expoziţiile de lucru manual ale şcoalei,
precum i cele de caligrafie i desemn, apoi atât de reuşitele ei selbări. Directoare,
dela intemeiere şi pârtă in prezent, e d-na Olimpia Durna.
,Şcoala normală de invăţători din Tulcea datează din acelaş an ca şi cea precedentă
(1919) şi infiinţarea ei e datorită aceloraşi nevoi culturale, atât de mari acum după
răsboiu. Ca şi la aceea, aşâ şi la aceasta problenta de căpetenie a fost aceea a localului.
Intâiu ea a fost adăpostită în fostul gimnaziu bulgar, impropriu pentru o şcoală cu
rosturi gospodăreşti complicate, cum este o şcoală normală. In sfârşit, se face o in-
voeală cu Ministerul de Răsboiu care cedează pe timp de 20 de ani cazarma Regi-
mentultri 10 vânători, in schimbul reparaţiunilor necesare. Cu mari cheltueli, însfârşit,
aceste reparaţiuni s'au făcut i astăzi şcoala funcţionează nu numai 'intr'un local bine
amenajat pentru nevoile ei, dar i cu orar i corp profesoral aparte. (Inainte vreme,
această şcoală nu aveâ corp didactic deosebit. Profesorii liceului erau şi profesorii
ei. Chiar intâiul ei director a fost d-1 Constantin Motomancea, profesor la liceul Wrin-
cipele Carol», acum director al aceluiaş liceu). Astăzi, în.să, are şi tinde tot mai mult,
in chip firesc, să aibă corpul ei didactic distinct.
In cei zece ani de existenţă, şcoala aceasta a dat 83 de absolven-ţi, 45 fiind
respinşi.
658
iNVĂŢĂMÂNTUI. PUBLIC IN DOBROGEA
In privinţa colecţiilor şcolare, ca o şcoală incepătoare, e incă săracă. S'au pus

bazele un-ui muzeu de ştiinţe naturale cu numeroase plante, animale, fosile, minerale,
minereuri dobrogene, precum i ale unui laborator fizico-chimic. Este şi o biblio-
tecă pedagogică cu peste 800 volume.
In 1926 şcoala a fost improprietărită cu 10 ha. pământ arabil, la 5 km. distan-ţă
dela localul ei. Terenul e sărac i impropriu culturii zarzavatului, de care şcoala are
in rândul intâiu nevoie. Horticultor e I. Costiuşco.
Pe lângă şcoală funcţionează şi un atelier sub conducerea maestrului Vasile
Avramescu, inzestrat cu instrumentele cele mai necesare. Din acest atelier a ieşit o
mare parte din mobilierul şcoalei. Elevii lucrează aici i aparate de fizică.
Rămâne de soluţionat chestiunea şcoalei de aplicaţie atât de necesare pentru
orice şcoală normală.
Elevii au o societate de lectură'. «Alex. Vlahuţă» cu bibliotecă de peste 1500 de
volume i cu şezători în fiecare Sâmbătă seara.
Normaliştii dau i festivaluri pentru orăşeni, dar nu uită să ducă lumina i la

-ţară prin serbări ce le organizează acolo. Au i cor bisericesc care cântă, dela infiinţare
şi până acum neintrerupt, la biserica «Sf. Gheorghe>> din localitate. Păcat că biblioteca
pedagogică a şcoalei nu e consultată de nimeni, afară de cei câţiva profesori ai ei;
mai ales membrii corpului didactic primar o ignorează cu totul.
Comitetul şcolar e foarte activ. Mobilierul, materialul didactic, vehiculele, ani-
malele, inventarul fermei sunt opera lui. Intre vehicule amintim automobilul <Tord>>,
necesar pentru transportul profesorilor, şcoala fiind la 3 km. depărtare de oraş.
In cei zece ani de existen-ţă, şcoala a avut 13 inspec-ţii i anchete. Una la 28 Noem-
vrie 1927 in chestia unor tuiburări făcute de elevii clasei a VI-a. Actualul directo'r
e d-1 Silviu Bârgăuanu, profesor de ştiinţele naturale.
INVĂTĂMÂNTUL SECUNDAR
«Evident că prin indelungata lui durată, care
egalează pe a celorlalte două grade de invăţământ
la un loc (primar i superior), prin vărsta acelora
cărora le e impărtăşit, vărstă ce corespunde perioadei
de maximă plasticitate a spiritului, dar mai cv
seamă prin caracterul activităţii sale, el (invăţă-
mântul secundar) se impune deosebitei noastre
atenţiuni>>.
(Constantin Kiriţescu, «Criza invăţământului se-
cundar şi reforma Extras din «Arhiva
pentru Ştiinţa şi Refornia Socială>, a. VII, No.
1, 1928).
JUDEŢUL TULCEA
Incepem cu acest jude-ţ, fiindcă < înainte vreme, sub domina-ţiunea otomană,
centrul Dobrogei erâ Tulcea'. Chiar numele oficial al provinciei erâ <<Sangiacatul
Tulcei». i sub nona stăpânire românească, Tulcea a fost multă vreme oraşul cel
659
42*
iNVĂŢĂMÂNTUL PUBLIC 1N DOBROGA
mai de frunte. Dovadă că şi mon.umentele cele mai de seamă, ridicate în această

provincie: al reanexării şi acela al lui Mircea cel Bătrân, s'au aşezat aici, nu aiurea.
Erâ firesc ca şi invăţământul secundar să se desvolte mai mult in această parte decât
la Constan-ţa care, numai după ce devine intâiul nostru port maritim şi staţiune
balneară, o intrece.
° Inceputurile invăţământului tulcean. Inainte de stăpânirea românească erau multe
şcoale, mai ales primare, în oraşele i satele din aceste părţi. Cele creştine erau con-
fesionale, intre-ţinute de diferitele comunită-ţi religioase ; cele turceşti erau de Stat.
Indeosebi, se obişnuiâ ca familiile mai instărite să-şi aducă din Ţara Românească
ori din Ardeal invăţători pentru instrucţia şi educaţia copiilor lor. Şcoalele acestea
ţineau cât timp ţineă şi buna inţelegere dintre invă-ţător şi respectiva familie. Când
această inţelegere încetă, se desfiinţâ şi şcoala. Nu se prea poate vorbi, deci, în
acest timp de şcoale de lungă durată. 0 şcoală cu stabilitate i organizaţie relativ
bună a fost gimnaziul bulgar din Bolgradul Basarabiei, care aveă nume bun şi în
Dobrogea. Acolo au invăţat carte mulţi oameni de seamă, chiar bărbaţi de Stat ai

Bulgariei.
In 1859 profesorul Isvolsky deschise, pe lângă şcoala primară din Tulcea, două
clase secundare, punând astfel baza gimnaziului bulgăresc, intre-ţinut de comuni-
tatea bulgară in casele din ograda bisericii Sf. Gheorghe până în preajma marelui
răsboiu. Tot pe atunci se infiinţase un curs asemănător la Babadag.
Grecii Morosinis şi Hristidis incă organizează in 1886 o şcoală în felul celei
bulgare, insă de scurtă durată.
Ceva mai inainte, la 1850, comunitatea catolică îi aveâ i ea o şcoală bună, sub
conducerea vestitului profesor român, Gheorghe Caragea. Protestan-ţii incă nu vor
să rămână in urmă i infiin.-ţează şi ei o şcoală sub direc-ţia lui Teodor Ivanovici
Flocken, originar din Rusia.
In 1868 paşa Ismail Bey, guvernatorul sangiacatului Tulcea, ia iniţiativa con-
struirii unui liceu din prestaţiile locuitorilor şi cu ajutorul bănesc al Cerchezilor sta-
biliţi de curând in aceste părţi. Clădirea s'a ridicat, dar şcoala nu s'a deschis, fiindcă
urmaşul său nu se interesâ de ea. Această clădire e actualul local al primăriei
ar fi cu totul nepotrivită pentru o şcoală. Ea a servit multă vreme drept
cazarmă.
Infiinţarea gimnaziului românesc din Tulcea. In 1883 mai mulţi fruntaşi din
localitate cer Ministerului instrucţiunii să aprobe infiinţarea unui gimnaziu pe care
comuna se obligă să-1 intre-ţină. Ministerul incuviinţează şi, la 14 Noemvrie acelaş
an, se deschide clasa I a gimnaziului real sub direcţiunea lui Ştefan Dobrescu, ab-
solvent al facultăţii de litere şi al şcoalei normale superioare din Bucureşti. In anul
următor (1884), gimnaziul e inscris in bugetul Statului. La 12 Aprilie 1885, insă,
gimnaziul e desfiinţat din cauza crizei financiare de atunci. Până la sfârşitul acelui
an şcolar îI intreţine comuna ; pe urmă incetează.
In Septemvrie 1890, după mai multe stăruinţe din partea localnicilor, se redeschide
sub direc-ţiunea lui Axente Frunză, deodată cu două clase. In anul următor (1891),
Ministerul vrea să creeze, pe lângă acest gimnaziu, o catedră de limbile orientale,
bulgară, greacă şi turcă, dar directorul Frunză intâmpină că mai cuminte ar fi să
ridice prestigiul şcoalei, numind profesori buni, intemeind biblioteci, organizându-1
660
exemplar, ca i pe cele din -ţară, i să nu mai considere pe Dobrogeni ca pe ffiişte

Sci-ţi», pentru cari e bun orice i oricum.
In 1891-92, situaţia gimnaziului iarăşi e critică. Acum i se refuză ajutorul
prefecturii i al primăriei. Directorul Frunză raportează necăjit că cetăţenii sunt
hotări-ţi să-şi deie copiii la gimnaziul rusesc din Ismail sau la cel bulgăresc din locali-
tate, fiindcă cel românesc e lăsat în părăsire i de Dumnezeu şi de oameni. Şi, în
adevăr, oamenii parcă s'au conspirat să-i facă tot răul cu putinţă. In lipsa directorului,
oamenii primăriei sparg uşile gimnaziului, îi sigilează arhiva i locuinţa directorului
şi instalează acolo birourile lor. A fost nevoie de interven-ţia Ministerului, ca să

plece primăria din localul gimnaziului luat cu sila.
In 1893, acelaş director Frunză'. cere Ministerului să aprobe ca i fetele să urmeze
la şcoală cu băieţii, ca i în gimnaziile bulgare i eline. Ministerul, insă, după pro-
punerea consiliului permanen.t, refuză.
In 1896, directorul N. Alexandrescu cere Ministerului să acorde un număr de
burse pentru incurajarea elevilor merituoşi şi săraci. Deşi cererea nu se incuviin-ţează

din lipsă de fonduri, Ministerul totuş dă mici ajutoare băneşti pentru asemenea elevi.
Transformarea gimnaziului în liceu se face după venirea lui Ioan Neni-ţescu în
fruntea prefecturii judeţului. Patriotismului său luminat se datoreşte deschiderea
clasei a V-a liceală în 1897 şi, tot atunci, infiin-ţarea Şcoalei secundare de fete,
gr. II. Intâia promoţie de patru absolvenţi a avut-o acest liceu în 1900.
Tot în acest an, din iniţiativa d-lui C. Moisil, fost profesor la liceu, se organizează
societatea de lectură a elevilor care a ţinut în total 11 şedinţe. Scopul erâ, să fami-
liarizeze pe elevi cu literatura română, cu discuţiile calme şi să-i obişnuească a-şi
întrebuinţă timpul liber inteligent şi recreativ.
In 1903, pe timpul directoratului d-lui C. Moisil, autorul unei cuprinză.toare
schiţe istorice a liceului după care re-ţinem aceste date, liceul e botezat cu numele
de astăzi «Principele Carol>> i se 1nfiin-ţează internatul de pe lângă acest liceu. Tot
d-sa a infiinţat catedra de comerţ în locul limbei engleze i a cumpărat pentru liceu
biblioteca fostului director N. Alexandrescu. In acelaş timp primeşte, ca donaţie
pentru liceu, biblioteca fostei <<Ligi pentru propăşirea Dobrogei».
După. d-1 Mosil, urmează la direcţie d-1 Al. Calafateanu care Intemeiază
alt internat de băieţi pe baze mai solide, fiindcă cel de mai inainte se desfi-
inţase. Tot d-sa transformă biblioteca liceului în bibliotecă publică, obţinând
în acest scop subvenţii dela Minister, prefectura jude-ţului şi primărie. Sub di-
rectoratul d-sale se Infiinţează <Cercul didactic>>, unde se ţin conferinţe, şezători,
concerte •a.
In fine, amintim directoratul d-lui Constantin Motomancea, de care se leagă
mari dureri, dar în acelaş timp i foarte mari mângăieri. La 12 Octomvrie 1916,
dându-se ordin de evacuare, d-sa ridică o insemn.ată parte a arhivei şi pleacă la
Aici n'are un.de s'o aşeze. Trenurile nu primiau persoane cu bagaje. Imbună-
tăţindu-se situa-ţia pe front, tulcenii se întorc acasă, dar la 1 Decemvrie sunt din nou
evacuaţi. De astădată, d-sa nu duce cu sine decât matricolele ultimului an şcolar,
anuarele tipărite, condica de intiare şi eşire, incepând cu 1912/13, i stampilele.
Arhiva şi intreaga zestre a şcoalei au rămas în seama d-lui I. Georgiade, profesor la liceu
care nu s'a refugiat, cunoscând bine limba ocupanţilor, 'indeosebi cea germană. Iu
661
iNVĂTĂMÂNTUL PUBLIC iN DOBROGEA
adevăr, d-sa a intervenit la autorităţi pentru cruţarea avutului publie, îndeosebi al

şcoalei, dar n'a obţinut decât promisiuni. La trei zile după ocupaţie, armata bulgară
sparge uşile liceului, devastează tot ce se găseşte şi pleacă. Acelaş lucru se petrece la
Cercul didactic, la biblioteca publică i la internat. Instrumentele fanfarei lice-ului
incă sun.t luate c,u titlu de împrumut i au rămas bune luate. S'au format apoi echipe
de militari i civili, intre cari unii foşti elevi ai liceului, ca să cerceteze pe la particulari
cărţile româneşti i să le distrugă. Răul cel mai mare s'a făcut, însă, când s'a evacuat
in mod forţat Tulcea i s'a brăzdat tot oraşul, cruci i curmeziş, cu tranşee care treceau
chiar i prin casele oamenilor. După un an, oraşul aveâ aspectul unui vast cimitir.

Fig. 202. Bătrăna şcoalâ primară din Turtucaia. «Fologlob-Constanţa».
Pretutindeni movile mari de pământ i iarbă peste tot. Cele mai multe case n'aveau alt
tavan decât cerul. Din scândurile lor solda -ţii făceau foc sau cutii pentru a expediâ hrană
acasă. Sârma ghimpată eră intinsă dealungul cheiului Dunării i cât -ţine strada Portului.
Mulţi profesori au părăsit definitiv Tulcea, căutându-şi norocul în altă parte
a -ţării, mai puţin Incercată de cruzimile răsboiului. Un moment, ispita de a plecă din
localitate se ivi i in inima directorului. Acesta, insă, ascultă de glasul conştiinţei
sale lurninate, care îi dictă să rămână locului i să lege firul tradiţiei şcolare dunde
se rupsese. A fost o binecuvântare că s'a intâmplat astfel. In adevăr, ce erâ să se
intâmple la acest liceu, dacă in locul d-lui Motomancea, care a trăit şi muncit aici
o viea-ţă intreagă, veniâ un om fără experienţa i cunoştinţa perfectă a imprejurărilor
locale pe care le posedă d-sa ? Câte falsuri în acte publice nu s'ar fi să.vârşit ?
662
iNVĂŢĂMÂNTUL PUBLIC ÎN DOBROGEA
Din faptele d-sale de după răsboiu amintim: achiziţionarea unor insemnate

imobile pentru liceu, iar din vara 1925 construirea impozantului local modern al
liceului, având gata o aripă cu 10 săli de clasă, precum i corpul cen.tral gata din
roşu şi sub acoperiş. Toate acestea costă până acum 6.000.000 lei, din care 4.000.000 sunt
strânşi de comitetul şcolar, al cărui preşedinte e d-sa. Tot iniţiativei i stăruinţii
exemplare a d-sale se datoresc: frumosul local propriu pentru cercul didactic i biblio-
teca liceului, devenită iarăş publică ; deasemenea cinematograful public i grădina
de vară cu scenă pentru teatru, serbări şcolare i cinematograf. Pentru această rod-
nică activitate i s'au exprimat cuvenitele mulţumiri nu numai din partea organelor

• littl
11111 1
:1111111111 11
I
«Fologlob-Constanfa».
Fig. 203. Şcoala primară No. 4 din Constanţa.
de control, ci ş de reprezentanţii administraţiei şcolare superioare: de d-nii secretari

generali Iuliu Valaori, St. Nanu, C. Kiri-ţescu i chiar de d-nii miniştrii I. G. Duca
şi Dr. C. Angelescu. Acesta, vizitând liceul, a exprimat viile sale mulţumiri pentru
felul cum e condus i a donat 10.000 lei, precum i un mare număr de cărţi, din
partea Ministerului. Aveă dreptate d-1 Const. Georgescu, preşedintele consiliului
inspectorilor, să scrie într'un proces-verbal de inspecţie la 2 Decemvrie 1921: «Flap-
tele vorbesc singure i subsemnatul mă mărginesc numai să le aduc la cunoştinţa
Mini terului».
Pe lângă o astfel de conducere, nu e mirare dacă printre absolvenţii acestui liceu
găsim elemente de mare valoare, dintre care unii au pătruns 'in Invăţământul nostru
superior ca d-nii: O. Tafrali, C. Bră.tescu, Paul Nicorescu, iar alţii au ajuns ingineri,
advoca-ţi, profesori secundari de seamă etc. Dela 1900 şi până acum, timp de 28 de
663

ani, el a dat 341 de absolven.-ţi. Aceştia formează principalul titlu de glorie al celei
mai vechi şcoale secundare româneşti din Dobrogea.
,Şcoala secundară de fete gr. II «Principesa Ileana>> din Tulcea există din Noemvrie
1897 şi-şi datoreşte existenţa inimosului prefect de atunci Ioan Neniţescu. Pentru
fete a funcţionat şi o şcoală profesională între anii 1883 şi 1885. Intâiu a fost intre-
ţinută de primărie i a funcţionat în o mulţime de localuri improprii şi insalubre
(strada Suvenir, 1 ; strada Gura Pie-ţii, 1 etc.); pe urmă a fost trecută în bugetul
Statului care a reparat complet actualul local, cheltuind în acest scop 300.000 lei.
Până în Noemvrie 1919 şcoala erâ profesională cu şapte clase, dând în ^904/
1905
prima ei serie de absolvente. La 6 Noemvrie 1919, sec-ţia profesională se transformă
în clasică-modernă, adică în şcoală secundară de fete, gr. II.
In timpul răsboiului, şcoala a indurat multe. Mobilier, material didactic, colec-ţii
ş• a. au fost distruse cu desăvârşire. Comisia a doua judeţeană a preţuit aceste
pagube la 55.000 lei-aur. Cu ajutorul primit dela primărie în surnă de 20.000 lei s'au
cumpărat paturi, vase şi mobilier pentru un internat de 40 eleve. In legătură uu in-

ternatul acestei şcoale, functionează şi o cantină unde zilnie se serveşte lapte cald
pentru 50 de eleve, iar la Crăciun se impart daruri de haine şi cărţi în sumă de peste
6.000 lei. In anul şco1ar 1927-1928, şcoala a avut 11 clase, dintre care opt bugetare
trei extrabugetare. Aici, mai mult poate decât aiurea, există o criză din cauza
insuficienţii corpului didactic. Din 21 de profesori, nouă sunt suplinitori. Actuala
directoare e d-ra Stela Argintoianu.
Gimnaziul <<Principele Mihai» din Sulina s'a infiinţat în 1921 sub denumirea
de «Casa Naţională», intreţinut la inceput cu două clase din partea comitetului, pe
urmă trecut în bugetul Statului. An cu an s'a adaus câte o clasă, până ce s'a com-
pletat intregul curs. In 1925, sub preşedin-
ţia d-lui Gh. Popescu, senator de Tulcea,
s'a constituit un comitet de construcţie. Pe terenul donat de primărie, încă în acelaş
an, s'a ridicat noul palat cultural, care în total a costat 2.300.000 lei. Pentru construcţia
lui, Ministerul a contribuit cu 900.000 lei. La 6 Ianuarie 1926, în urma propunerii
comitetului şi a aprobării Ministerului, şcoala şi-a schimbat vechiul nume, luând pe
cel de acum. Cheltuelile de intre-ţinere privesc comitetul şcolar. Populaţia şcolară
a mers crescând: dela 22 elevi în anul şcolar 1921/1
922 la 95 elevi în ultimul an şcolar
(1927/1928). Actualul director e d-1 Iulian Constantinescu.
JUDEŢUL CONSTANŢA
Gimnaziul,
........_ mai apoi
- - liceul,
«Mircea cel Bătrân>> din Constanţa,
. ._ are o evolut,

ie rece_ntă,
insă foarte rapidă. Intemeiat la 1 Septemvrie 1896,,.după desfiinţarea şcoalei de învă,-
ţători şi institutori din acest oraş, el a avut, la inceput, 134 elevi, pentru ca în. 1911
1
să se ridice la 171, iar din acest an — data transformării gimnaziului în liceu'-- sa
crească şi mai mult până la 371 elevi în cel din urmă an şcolar înainte de marele ră.s- '
boiu (1915-1916):+După răsboiu, desvoltarea acestei şcoale e şi mai surprinzătoare.
In 1918-19 are o populaţie şcolară de 312 elevi, iar în cel incheiat (1927-28) a
avut 880, 'incât, cu ocazia fficadrării şcoalelor secundare, conform legii dela 15
664
Maiu 1928, acest liceu a devenit tipul E, adică liceu cu toate clasele dublate, cel mai
desvoltat tip de şcoală secundară românească.
Paralel cu această rapidă creştere a popula-ţiei, s'au pus şi alte chestiuni insem-
nate în vieaţa acestei şcoale, dintre care cea dintâi e a localului. Cel dintâiu local
al gimnaziului a fost cel Intrebuinţat înainte de aceea de şcoala normală din strada
Mihai Viteazul, colţ cu strada Rahovei şi General Lahovari. Al doilea au fost easele
Magrin din strada Lascar Catargi, unde astăzi sunt birourile Băncii de Scont a
României, sucursala locală. Al treilea e cel actual din strada Traian, până
când se vt terminâ cu desăvârşire localul cel nou, inceput 1n grădina publică
a oraşulu
›In 1908, «omul şcoalei>>, ministrul Spiru Haret a cumpărat dela comuna Con-
stanţa actualul local, destinat pentru două şcoale primare. Aici s'a desvoltat şi desă-
vârşit gimnaziul.
Liceul, evident, nu puteâ să Inceapă în acelaş local. Deaceea problema unei clă-
diri noui se pune curând. Prin o stăruin-ţă continuă a profesorilor dela liceu, primăria
oraşului a admis în cursul anului 1913-14 clădirea noului local 1n grădina publică,

în baza cererii directorului de atunci al liceului, d-1 N. T. Negulescu inaintată cu
No. 130 din 13 Noemvrie 1913Acest loc fusese destinat pentru numitul scop sub
primariatul d-lui M. Solacolu-Traian, la care un cuvânt hotăritor aveâ d-1 Ion Bentoiu,
atunci profesor la liceu. Tranzacţia formală pentru cedarea în folosul Ministerului
de instrucţie a unui teren de 6.000 rn.2 din grădina publică se face în 1914 sub consiliul
comunal prezidat de d-1 Virgil Andronescu. Liceul erâ proiectat cu internat pentru
a atrage aici toate elementele dornice de cultură româneaseă din Dobrogea veche
şi nouă. Climatul sănătos marin incă legitimâ speranţa că noul liceu va concentrâ
în jurul său numeroase elemente dornice de acest climat i din restul ţării. Răsboiul
per tru Intregirea neamului şi greutăţile nespuse ale refacerii noastre naţionale de
după răsboiu au impiedecat multă vreme realizarea acestui gând. Chiar anul jubilar
al Semicentenarului realipirii Dobrogei nu Implineşte, decât in parte, această firească
aspiraţiune a metropolei acestei provincii. Să sperăm, insă, că ce se amână nu o să
rămână.
Deşi se spune — şi cu multă dreptate — că şcoala e inainte de toate profe-
sorul, apoi manualul şi numai în rândul al treilea localul, — totuş nu se poate tă-
gădui insemnătatea acestuia. Un local mare, curat şi luminos predispune la muncă
pe elevi şi pe profesori, — pe când unul intunecos, igrasios, mucegăit, lipsit de aer
şi de lumină, imbâcseşte minţile şi primejdueşte nu numai sănătatea trupeaseă, ei şi
pe cea sufletească a elevilor. In afară de aceasta, un local potrivit prezintă mari
inlesniri 1n utilizarea materialului didactic, în asimilarea cunoştinţelor, desvoltarea
simţului de ordine, curăţenie, proporţie, monumentalitate ş. a. însuşiri pe care un
local impropriu nu le poate trezi.
In ce priveşte factorul principal al vieţii şcolare care este ...e_upul„wo.fesural,
şcoala aceasta a avut parte de câteva elemente în adevăr distinse. rată lista profeso-
rilor „elor dintâi, acum decedaţi:
1. bern. Rădulescu, primul director, mort în toamna anului 1900.
2. Ioan Bănescu, fost director i inspector şcolar, mai pe urmă primar al oraşului,
mort în 1909.
665
ISVĂŢĂ.MÂNTUL PUBLIC IN DOBBOGEA
3. Gr. Mălinescu, profesor de ştiin-

ţele naturale, mai apoi funcţionar la grădina
botanică din Bucureşti, decedat cu puţin înaintea răsboiului.
4. Eugeniu Zmeck, profesor de muzică, mort 1n Bucureşti.
5. Eugen Ceaur Aslan, profesor de limba franceză.
6. N. Constantinescu, desenator-conductor al serviciului tehnic judeţean, ucis
1n.tr' accident de cale ferată lângă Constan-ţa.
oan Adam, fesor de limba română şi drept, cunoscutul scriitor din şcoala
literară deia « amănătorub, unul din intemeietorii revistei «Făt-Frumos>> dela Bârlad,
mort in 1911 la Constan-ţa.
8. Vasile Dumitrescu, profesor de istorie, fost director, mort in. răsboiu.

9. Gh. V. Danu, profesor i secretar, mort la Iaşi in timpul răsboiului.
10. Dumitru Constantinescu, profesor de contabilitate, ucis de aeroplan
in 1916.
11. Ion Nedoviceanu, directorul «Băncii Naţionale>>, sucursala din localitate,
profesor de con.tabilitate la secţia comercială a acestui gimnaziu, decedat la Galaţi.
De cei în vieaţă, dintre cari unii sunt atât de distinşi, incât nu se poate concepe

congres in specialitatea respectivă fără de colaborarea lor efectivă, nu mai vorbim.
Va vorbi odată viitorul.
Aşâ modeşti, cum erau, fără situaţie materială şi socială deosebită, aceşti pro-
fesori au inţeles că ei sunt factorii principali ai progresului sau ai regresului neamului
lor. Deaceea au căutat, mai presus de toate, să-şi i'mplinească datoria cu exactitate,
să fie drepţi in aprecieri, imparţiali in judecarea conflictelor, păzitori ai bunei ordine,
ştiind că numai in chipul acesta vor creiâ caractere.
Fiind animaţi de acesle sentimente, profesorii gimnaziului erau nu numai cu
fruntea senină şi cugetul 1mpă.cat, dar prin rostul autorizat al directorului lor, d-1
Nicolae T Negulescu,, ei puteau să spună, cu prilejul 1nchiderii anului şcolar 1909-10,
şleau păcatele celui de al doilea factor hotăr1tor in educaţia copiilor, care este
familia. Reţinem din această interesantă cuvântare câteva date. In numitul an
şcolar, au urmat 138 elevi. Din aceştia 102 sunt din oraş i stau la părinţi, iar 36 la
gazde. Dintre părinţi, sau interesat mai de aproape de copiii lor 6%, ceilalţi numai
la date fixe: la darea notelor bimestriale, la cererea amânărilor ori scutirilor de
taxe a. La convocările generale n'au răspuns decât S'au trimis 450 de avize,
fie pentru notare rea la studiu, fie pentru absenţe sau cazuri disciplinare. Aceste
avize se semnau ş se remiteau direeţiunii, fără a se aplică cuvenitele sancţiuni 1n
familie, 1ncât cu bună dreptate incheiă directorul N. T. Negulescu că al doilea factor
nu şi-a făcut deloc datoria. Mai mult, directorul semnalează cu un admirabil curaj
moral şi alte neajunsuri grave. Astfel sunt semnăturile falsificate de elevi in carnete
pe care părinţii incercau să." le acopere cu autoritatea loi, numai ca să impiedece singurul,
mijloc de in.dreptare pe care-1 are şcoala: pedeapsa.
Nu uită directorul să remarce i să pună la punct veşnica obiecţiune a părin.ţilor
cari sunt prea mult părinţi şi prea pu-ţin educatori: «C.um se poate ca băiatul meu să
nu ştie? Aseară nu 1-am lăsat să se culce, până ce nu 1-am ascultat Sintreaga lecţie şi
am văzut că o ştie perfect>>. Asemenea părinţi n'au nici o cădere să spună dacă băieţii
ştiu ceva sau nu. Ei 1i ascultă, adică fac apel numai la memoria lor, dar nu-i exa-
minează serios, controlând dacă au i asimilat ceva, adică dacă au înţeles i reţinut
666
INVĂŢĂMÂNTUL PUBLIC IS DOBROGEA
cele văzute şi auzite in clasă; dacă sunt în stare să facă noui apropieri intre cele cu-
noscute până atunci şi cu atât mai puţin să tragă incheierile cuvenite din premizele date.
N(Partizani hotări-ţi ai unei cât mai indelungate i decisive 'inrâuriri a şcoalei asupra
elevilor, pentru a-i sustrage cât mai mult posibil mediului social vicios, profesorii
gimnaziului, iar din 1911 ai liceului <<Mircea cel Bătrân>>, au introdus proiecţiunile
fixe i cinematografice la cursurile de istorie, geografie şi mai ales la ştiin-ţele experi-
mentale (fizico-chimice). Şcoala aveâ şi are bogate colecţii de portrete ale oamenilor
mari, români şi străini, hărţi geografice i istorice, aparate de tot felul ş. a. Proiecţiile
fixe şi cinematografice s'au aplicat nu numai in timpul orelor de clasă, ci i în edin-ţe

deosebite. i e de remarcat zelul profesorilor şi al elevilor în această privin-ţă. Se ţineau
'inainte de răsboiu chiar câte 3-4 şedinţe pe săptămână., pentru care se inchiriau
filme dela diferite case din Bucureşti, când nu se imprumutau cele dela Casa Şcoalelor.
Aşâ au inţeles profesorii dela Constan-ţa să întrebuinţeze materialul didactic şi achizi-
-ţiile ştiinţei moderne ca elemente vii i dătătoare de nouă vieaţă sufletească, nu
numai ca piese moarte de muzeu.<

Din aceeaş preocupare de a lărgi sfera de influenţă binefăcătoare a şcoalei asupra
tineretului, s'a introdus la acest institut şi cercetăşia. E o plăcere să constaţi in graiul
elocvent al cifrelor, aşâ cum le comunică directorul liceului, la sfârşitul anului şcolar
1914/15, influenţa educativă şi instructivă a cercetăşiei asupra vie-ţii şcolare.
Iată aceste cifre:
Din 152 elevi-cercetaşi, promovează 108, rămân corigenţi 39 şi repetenţi 5. Di-
rectorul e convins că i cei 39 corigenţi incă vor promovâ clasa; dacă nu, vor păţi
şă ei ca cei 5 repetenţi cari au fost scoşi din rândurile cercetaşilor. şi mai semnificativă
e coinciden-ţa câ din cei 22 promovaţi cu laudă, 19 sunt cercetaşi i numai 3 sunt ne-
cercetaşi. Se poate o pledoarie mai elocventă pentru această instituţie şcolărească
atât de minunată? i când te gândeşti că i superioritatea Anglo-Saxonilor şi Ameri-
canilor se datoreşte tot antrenamentului ş i puterii lor de rezisten-ţă mai desvoltată
decât a popoarelor latine, altfel cu mult mai inteligente, iţi dai seama de tot binele ne-
nxăsurat pe care această instituţie, la noi incă în faşe, e chemată să-1 Infăptuească odată.
Trebuie subliniat şi crezul naţionalist neşovăitor al corpului didactic dela această.
şcoală. Datorită lui, profesorii erau insufleţiţi i făceau i pe elevi să se iinsufleţească,
mai ales la serbări mari şcolare şi na-ţionale. Câtă mândrie ş conştiinţă de superio-
ritatea nediscutabilă a rasei noastre nu vibrează in următoarele cuvinte, rostite
de directorul liceului in ziva de Sf. Andrei 1913: vŞi in adevăr de ce nu ne-am simţi
rnândri, când de noi — spre a nu ne referi decât la fapte actuale — a depins focul
general in Europa i când tot de noi a depins ca bubuitul tunului să nu răsune decât
la vecinii noştri ! Cum să nu fim mândri, când prietenia noastră e căutată astăzi de
multe din marile naţiuni, şi nu ca o ţară de exploatat pentru a formâ debuşeurile
industriilor lor inaintate, dar ca bună aliată! Ce insemnează oare aceasta altceva
decât o recunoaştere nu numai a progresului general al ţării, dar i a calităţilor po-
porului nostru — două fapte strâns legate intre ele?>>
Asernenea cuvinte inălţătoare nu s'au mai rostit, poate, elevilor acestei şcoal e
decât la 24 Ianuarie 1926, când li s'au arătat <<temeiurile unităţii n.oastre naţionale>>,
in compara-ţie nu numai cu compatrioţii noştri minoritari, ci i cu vecinii nostri:
Jugoslavi, Maghiari, Cehoslovaci, Ruşi a.
667
iNVĂŢĂMÂNTUL PUBLIC IN DOBROGEA
Patriotismul luminat al profesorilor dela această şcoală apare luminos şi din

energia cu care s'au ridicat, atunci când au fost 'intrebaţi, impotriva înmulţirii fără
rost a şcoalelor secundare teoretice, cu abandonarea desăvârşită a celor profesionale
practice. Afluxul spre licee, spuneâ conferinţa profesorilor dela gimnaziul clasic
din Constanţa în 1897, are consecin-ţe fun.este de ordin social: intâiu, func-ţionarismul
care atrage pe toţi neputincioşii şi căzăturile naţionale; al doilea, eucerirea de străini
a bogăţiilor ţării n.oastre. Acest curent nenorocit, spuneau mai departe profesorii
de atunci, tinde să facă'. din Stat un fel de azil, un fel de epitrop pentru toţi şi pentru
toate, — ceeace e o mare primejdie naţională i socială. <A face ca totul să se aştepte
dela Stat, este a stinge orice sen.timent de demnitate Iar mai departe:
«Adevăratul cetăţean liber dispare din societatea noastră i locul lui 1.1 iau clienţi
Statului, adevăraţii robi moderni».
In puţine acte i documente publice s'au desvălit la noi cu mai mult curaj ne-
ajunsuri sociale şi na-ţionale atât de grave şi, durere, incă atât de actuale, încât ele
sunt vrednice i de aici in.ainte de toată atenţiunea n.oastră.

Regele Carol I şi liceul din Constanţa. Reprivirea de fa-ţă asupra desvoltării acestei
şcoale ar fi necompletă, dacă n'am stărui puţin asupra interesului i solicitudinii
deosebite ce i-a arătat regele Carol. Precum a vizitat şcoala de invă -ţători şi institutori
de sub conducerea lui Ion Bănescu de altădată, aşâ a vizitat 'in mai multe rânduri
gimnaziul, devenit mai pe urmă liceul din acest oraş. Cred că nu greşesc, dacă afirm
că, poate, datorită inainte de toate grijei părinteşti a regelui, această şcoală a fost
scutită de mgia desfiin.ţării şi a experimentării când intr'o direcţie, când intr'alta, —
urgie de care şcoalele dela Tulcea am văzut că n'au fost scutite, şi astfel, lăsată
in rosturile sale fireşti, ea a putut să se desvolte frumos, incât să fie considerată printre
cele dintâi din intreaga ţară. Se ştie, de pildă, că atunci când unii fruntaşi local-
nici voiau să desfiinţeze gimnaziul şi să creeze în locul lui o şcoală comercială, desti-
nându-i în acest scop actualul local al şcoalei primare No. 1, regele s'a opus cu băr-
băţie, spunând tare, în auzul tuturor, dar mai ales a ministrului in.strucţiunii de
atunci (1905) Mihail Vlădescu: «Cum? Să desfiinţă.m gimnaziul? Asta nu se poate!
El singur poate asimilâ elemen.tele neromâneşti din această parte».
Dacă cuvintele regale de atunci au găsit puţină 'in-ţelegere la puternicii zilei,
ele au fost in-ţelepţeşte urmate trei ani mai târziu (1908) de omul şcoalei, Spiru Haret.
El a cumpărat dela primărie actualul local.
Meritul acesta al regelui se vede lămurit din cuvântarea cu care directorul li-
ceului, d-1 N. T. Negulescu, 1-a intâmpinat la 6 Maiu 1911, cu ocazia vizitei făcute
şcoalei: «Sunt fericit, Maiestate, că dorinţa M. V. exprimată In 1905, cu ocazia vi-
zitării gimnaziului, astăzi s'a implinit i ne găsim in localul nostru propriu». (Vezi
ziarul «Drapelul», Constanţa, 10 Maiu 1911, pag. 2).
Regelui Carol person.al îi revine şi meritul de a fi transformat gimnaziul in liceu.
Aceasta se ştie din cuvintele rămase nedesminţite ale aceluiaş director care, la 21
Maiu 1913, cu ocaziunea altei vizite regale, făcute şcoalei, a spus textual: «Maiestate,
sun.t fericit a Vă aduce la picioarele Maiestăţii Voastre omagiile de mulţumire ale
unei popula-ţiuni intregi de aci, pentru grija ce aţi purtat acestei instituţii, dând
inalta M. V. aprobare de a se transformâ o şcoală cu o menire ingustă, cum erâ
668
gimnaziul, in liceu, a cărui menire, aci mai mult ca oriunde, până in prezent, va fi să
sădească in inimile populaţiunilor de origine străină, dragostea noastră pentru
ele şi astfel să se cimenteze solidar legătura intre toate forţele care alcătuesc Statul
român».
Regele mulţumi directorului pentru călduroasa cuvântare, arătându-şi mulţu-
mirea ce simte de a inspectâ acest aşezământ cultural, menit să răspundă unor
necesităţi reale, şi fiind sigur dinainte de progresul ce va constatâ. (Vezi ziarul «Pro-
gresub>, Bucureşti, 29 Maiu 1913, pag. 2).
Inspec-ţiile regelui, insă, nu se mărgineau la o simplă solemnitate cu nelipsitul

«Fotoglob-Constanţco .
Fig. 204. Şoala primară No. 5 de băeţi din Constanţa.
imn naţional şi cuvântări mai mult sau mai pu-ţin convenţionale ; ele priviau de aproape
intreaga viea-ţă şcolară. Regele intrâ in clase, asistâ la lecţii, chestionâ singur pe elevi
pentru a se convinge de inteligenţa şi puterea lor de asimilare, mângâiă i imbărbătă
pe cei slabi, dacă eră nevoie.
Re-ţinem din o asemenea inspecţie regală următorul moment interesant, aşâ
cum ni 1-a povestit directorul de atunci, d-1 N. T. Negulescu.
Regele intrase la o lecţie în cl. IV, in care se găsiau câţiva băieţi voinici, bine legaţi.
Privirea regală se oprise asupra celui mai desvoltat elev, actual ofiţer de artilerie.
Văzându-1 plin i puternic, regele îi zise:
— Dumneata vei fi bun ofiţer de artilerie.
Elevul in adevăr fusese odată bun, dar în timpul din urmă se lenevise. ştiind
aceasta directorul, s'a gândit bine că acum e momentul potrivit să intervină cu toată
669
INVĂŢĂMÂNTIJI, PUBI,IC IN DOBROGEA
puterea autorităţii să-1 ruşineze pe elev inaintea regelui i să prilejuiască astfel in-
dreptarea lui. Deaceea observă numai decât:
— Da, Maiestate, elevul a fost bun băiat în cl. I, când a fost intâiul premiant.
Acum nu mai este. In această clasă e repetent!
Mustrarea directorului şi-a produs efectul dorit.
Băiatul, văzându-se certat cu atâta asprime, a început să plângă.
Erâ plânsul căinţei sincere.
Bun psiholog cum erâ regele Carol, se duse la elev şi-1 mângâie părinteşte pe bărbie
Plângi ? Las că-i bine ! Altădată să te porţi aşâ, ca să nu mai fii nevoit să plângi !
,Ş i cuvântul regal de mângâiere şi imbărbătare a venit la timp. Băiatul s'a iin-
dreptat, a trecut clasele, devenind din nou unul dintre cei dintâi i astăzi e ceeace-i
profeţise marele lui căpitan: un bun ofiţer de artilerie.
După legături sufleteşti atât de strânse, nu e mirare dacă la 3 Octornyrie 1914,
cu prilejul morţii marelui rege, directorul liceului a adresat Maiestă.tii Sale Reginei
Văduve Elisabeta, la Curtea de Argeş, următoarea telegramă: «Profesorii şi elevii
liceului din Constanţa, în mijlocul cărora marele i blândul rege Carol se opriâ cu

atâta dragoste de câteori găsiă prilej, şi cari au auzit indemnuri la muncă atât de
preţioase din gura Lui, roagă pe atotputernicul să Vă dăruiască tăria inimei pentru
a infruntâ această crudă încercare a Maiestăţii Voastre i a Neamului Românesc>>.
Rezultate. Indemnaţi de exemplul de grije şi solicitudine pentru această şcoală
al regelui Carol I, autorităţile celelalte au fost nevoite şi ele să procedeze la fel. Spiru
Haret a cumpărat actualul local, iar C. C. Arion a transformat gimnaziul în liceu.
Prefecţii şi primarii încă i-au dat tot concursul posibil. Mai ales prefectul de judeţ,
Scarlat Vârnav, a pus în cumpănă toată trecerea ce o aveâ — şi aveâ multă — pe
lângă guvern, ca la Constanţa să se trimită profesori din cei mai destoinici. Datorită
acestei politici culturale inţelepte s'au obţinut rezultatele frumoase de care astăzi
se bucură nu numai municipiul şi judeţul Constanţa, ci, se poate spune fără exage-
rare, intreaga provineie de peste Dunăre şi chiar toată ţara.
După o statistică publicată în Anuarul 1921-=22 al şcoalei, cu prilejul aniver-
sării de 25 de ani dela intemeiere, se vede că această şcoală dela 1904 până la 1913
a dat în total 209 absolvenţi, din cari:
34 s'au făcut militari,
63 comercian-ţi,
4 advocaţi,
3 conductori,
17 mici funcţionari,
16 agricultori,
1 meseriaş,
22 au continuat liceul, secţia reală,
22 » » >> » m odernă,
4 studen-ţi în drept,
1 şcoala normală,
21 necunoscuţi,
1 decedat
Total 209
670
NVĂŢĂMÂNTUL PUBI,IC tN D QBR OG EA
nt elevii de seamă, pe cari i-a avut această şcoală, amintim pe spl

lon Jalea, din Biulbiul, jude-ţul Constanţa, care aveâ un apreciat atelier în Paris.
-9,a1
e e cu atât mai vrednică de admiraţie, cu cât artistul n'o datoreşte, ca atâţia
a 1, celor două mâini iscusite ale sale, ci numai uneia, fiindcă pe cealaltă a pierdut-o
în răsboiu. D-sa e nu numai artist, ci i erou-invalid de răsboiu.
E de remarcat şi aici frumoasa activitate desfăşurată de comitetul şcolar, după
răsboiu mai ales, pentru inzestrarea liceului cu materialul didactic necesar. Bugetul
de care dispune anual acest comitet depăşeşte suma de două milioane. Numai pentru
procurarea laboratorului fizico-chimic s'au cheltuit mai multe sute de mii, incât acest
laborator-model stârneşte admiraţia tuturor pricepătorilor. Mai pe urmă a fost vi-
zitat şi admirat cu prilejul excursiei de studii, organizată de Ministerul Instrucţiunii
după congresul internaţional al profesorilor secundari, la 29 Iulie 1928. Biblioteca
profesorilor liceului, risipită cu desăvârşire în timpul răsboiului, ca şi celelalte co-
lecţiuni ştiin-ţifice dealtfel, astăzi numără. 2250 volume, iar a elevilor 940 cărţi.
Mai amintim: 17 hărţi istorice, 35 geografice, 101 tablouri murale (ist. şi geogr.),

23 portrete de scriitori români, 15 planşe executate de elevi, câteva resturi arheo-
logice şi o colecţie de fizico-chimice i tiinţe naturale mai bogată în multe pri-
vinţe, decât cea dinainte de război.
Pentru a da o cât de sumară ideie despre activitatea extraşcolară a acestui liceu,
trebuie să mai amintim diferitele instituţii culturale i artistice care gravitează sau
au gravitat spre el. Astfel au fost:
a) 0 universitate populară cu lecţii interesante şi frecventate pe vremuri.
b) 0 casă de cetire.
c) Cohorta cercetăşească «Ovidiu>>.
d) 0 şcoală de desemn industrial la care, pe lângă desemn, se predau şi alte ma-
terii folositoare ca: aritmetica, igiena, morala, contabilitatea, fizica, istoria ş. a.
Şcoala erâ condusă de d-1 G. Carp, profesor la liceu, ajutat de colegii d-sale şi de alţi
oameni de inimă din oraş.
e) Muzeul regional de antichităţi care, odată cu transformarea gimnaziului în
liceu şi sporirea populaţiei şcolare, a fost trecut la şcoala normală de invăţători sub
conducerea d-lui Ilie Ghibănescu care ar face bine să dea seamă de ce mai poate da.
f) Şezătorile <<Ligei Culturale>> şi ale liceului care se ţineau regulat săptă.-
mânal inainte de răsboiu (1909-1916) ca i astăzi. In această privinţă, trebuie
subliniate şi citate ca exemplu şezătorile organizate de actualul director, d-1
G. Coriolan.
Elevii liceului incă au, pentru desăvârşirea lor sufletească, Societatea de lectură
«I. L. Caragiale>>, iar pentru ajutorarea elevilor săraci Societatea «Sprijinul», care
amândouă desfăşoară activitate frumoasă. In anul şcolar 1925-26, sub directoratul
scriitorului acestor rânduri, funcţionâ şi o orchestră a liceului care a dat şi câteva
concerte izbutite.
Lucruri mici în aparenţă, ele sunt semnul m.arilor silinţe i sacrificii cari sunt
mai preţioase pentru progresul general decât orice cunoştinţă de carte izolată.
,Şcoala secundară de fete gr. II, «Regina Elisabeta» din Constanţa fiin-ţează, în
această formă, din Noemvrie 1919. Inainte de aceea, pentru absolventele cursului
671
1NVĂŢĂMÂNTUI, PUBLIC 1N DOBROGF,A
primar nu se găsi altă şcoală in. Constanţa decât cea profesională. Părinţii, cari do-
riau să-şi îndrumeze fiicele la studii mai inalte, erau nevoiţi să le trimită cu mari chel-
tueli la Bucureşti, la Galaţi sau în alte centre cu şcoale secundare de fete.
După răsboiu, problema acestei şcoale s'a ivit cu necesitate imperativă. Refacerea
gospodăriilor dobrogene, distruse în întregime în ultimul răsboiu, lipsurile şi priva-
ţiunile de tot felul ale localnicilor nu permiteau aproape nimănui luxul de a-şi trimite
copiii la şcoală prea departe. De aici nevoia infiinţării unei şcoale secundare de fete
în oraş. Cu ordinul No. 137.813 din 1919, Ministerul aprobă transformarea şcoalei
profesionale de fete în coală secundară. Intre 24 şi 27 Noemvrie se ţine examenul

de admitere pentru clasa I cu 82 candidate şi, dela 1 Decemvrie, cursurile urmează
regulat pentru primele patru clase. La 1 Septemvrie 1920 se deschide clasa a V-a
şi în fiecare an următor alta, până la completarea intregului curs. In anul şcolar
1922-1923 are opt clase bugetare i cinci extrabugetare cu o populaţie de 405 eleve.
Popula-ţia creşte an de an. In ultimul an şcolar (1927/28) au urmat 528 eleve.
Marele neajuns al şcoalei e că nu are local propriu. Ea funcţionează în două loca-

luri inchiriate. Unul e proprietatea Dr. Calcef din strada Cristea Georgescu No. 14-16,
al doilea e proprietatea societăţii «Dacia-România>> din strada C. A. Rosetti No. 2.
Şcoala trage nădejde că, după terminarea noului local de liceu, actualul local va de-
veni proprietatea ei.
Are un corp didactic select i conştient de datoria sa, în frunte cu d-na Valentina
Boteanu, care are o activitate şcolară şi administrativă, de 31 de ani.
Din interesanta monografie scrisă de d-sa asupra acestei şcoale, comparând
tablourile succesive de profesiunea părinţilor, rezultă că cele mai multe eleve sunt
fiice de funcţionari, apoi urmează comercianţii, plugarii, proprietarii, liberii profe-
sionişti şi numai foarte puţin industriaşi. In anul şcolar 1924-1925 şcoala a dat cea
dintâi serie de nouă bacalaureate. E de remarcat şi seriozitatea examenelor particu-
lare. Din 56 eleve înscrise la astfel de examene în anul şcolar 1922/23 sunt numai
24 promovate, restul retrase şi repetente.
Şcoala are 1600 volume de cărţi româneşti şi străine în valoare de 84.935 lei
sunt mult consultate de eleve. Laborator de chimie nu există. Elevele clasei din
urmă fac experienţe în laboratorul de chimie din port. Este, insă, un îneeput frumos
de muzeu de ştiinţe naturale. Pe lângă un număr de 142 animale şi păsări impăiate,
procurate dela Institutul dermoplastic din Bucureşti, mai sunt diverse preparate şi
un Insemnat număr de tablouri ştiinţifice de anatomie, zoologie, botanică, geologie,
toate lucrate de eleve sub directa supraveghere a maestrei de desemn (d-na Stela
Lerescu-Doinea) i a profesoarei respective (d-na Maria Ştefan). Asemenea se lucrează
hărţi de geografie şi de istorie sub conducerea profesoarelor (E. Păun şi A. G. Taşcă).
Cu frumosul material didactic ce posedă, această şcoală a organizat şi o expoziţie cu
răsunător succes la Casa Şcoalelor din Bucureşti. In această şcoală se lucrează apoi
rufe de corp i de pat pentru orfelinatele din localitate, apoi mai multe duzine de
batiste pentru bazarul Societăţii «Tinerimea Română>>. Intreţine corespondenţă şi schimb
de albume intra-şcolară cu diferite şcoale similare din America, Franţa i Italia. Din
proprie iniţiativă, elevele au colectat intre ele suma necesară pentru procurarea unui
braţ artificial unei colege, invalidă de răsboiu. La Crăciun şi la Paşti nu se impart
numai daruri celor săraci, ca decbiceiu ; se face ceva mai mult: se vizitează bolnavi
672
din spitale cu scopul de a-i mângâiâ.. Se organizează excursiuni sistematice pentru

vizitarea fabricilor de săpun, frânghii şi pânză din localitate, a portului şi a impreju-
rimilor, ba s'au făcut şi călătorii de studii la Curtea de Argeş şi pe valea Prahovei.
Ia parte cu succes aproape in fiecare an la concursurile societăţii <<Tinerimea Română».
Se organizează anual colonii şcolare in regiuni muntoase. S'a injghebat o sucursală
a Crucii Roşii a Tinerimii şi una a Asociaţiei Creştine a Femeilor Române.
Comitetul şcolar e din cele mai active. Dela 1 Decemvrie 1919 şi până. la 31 De-
cemvrie 1927, el a cheltuit cu intreţinerea localului, cu mobilierul, materialul didactic,
ajutoare etc. suma de 2.342.516 lei, dispunând incă de un fond de rezervă de 600.000 lei
de unul de construcţie de 264.000 lei.
Nu e mirare, deci, dacă vizitând această şcoală la 22 Iunie 1928, d-1 ministru
al instrucţiunii, Dr. C. Angelescu, şi distinsa lui suită, a răreas <<pe deplin mul-
ţumit» de progresele ei şi a adus <<cele mai călduroase mulţumiri» d-nei directoare
şi intregului corp didactic.

Gimnaziul mixt «Traian>> din Adamclisi, judeţul Constanţa e cel dintâiu gimnaziu
infiinţat la ţară, după răsboiu, la propunerea d-lui Ion Dinu şi cu ajutorul prefectului
de atunci al judeţului, d-1 N. T. Negulescu. S'a deschis la 11tie2j.Elevii pregă-
tiţi in particular aici au dat examen inaintea unei comisium prezidate de d-1 C. Lă-
zărescu, directorul de atunci al liceului <<Mircea cel Bătrân» din Constanţa. După doi
ani de existenţă, gimnaziul e trecut în bugetul Statului prin intervenţia prefectului de
atunci al judeţului. In anul 1923-24 primele două clase au fost paralele i tot atunci
a avut gimnaziul prima serie de absolvenţi. Examinând listele profesorilor, în primii
ani găsim unii cu pregătire foarte redusă, numai de patru clase primare. Cu timpul,
situaţia se imbunătăţeşte, fără ca să fie satisfăcătoare, deoarece aici, ca
la alte gimnazii din regiune, nu este nici un profesor titular. Funcţionând intr'un mediu
rural, s'a simţit mai mult nevoia unui internat pe lângă acest gimnaziu decât în altă
parte. In Septemvrie 1925 se deschid două internate: unul pentru băieţi, altul pentru
fete. Taxele de intre-ţinere la internat au fost succesiv: 5.000, 8.000, 10.000 lei. Comi-
tetul şcolar face mari 'inlesniri profesorilor: le oferă locuinţă şi combustibil gratuit
şi organizează chiar o cantină pentru ei. Criza de profesori e atât de mare, incât nu
se găsesc titulari nici pe lângă toate aceste avantagii n.etăgăduite. Ce priveşte po-
pulaţia şcolară, cifrele care o reprezintă sunt foarte variate. In anul dintâiu sunt 24
elevi; în al treilea 109; in al şaselea 166; in ultimul 117. Criza economică, seceta in-
deosebi care a bântuit cumplit 'in această parte a judeţului, şi-a avut repercusiunea
sa firească i asupra populaţiunii şcolare. Fiind gimnaziul intemeiat abiâ de zece ani,
nu poate fi vorba de un trecut bogat, nici de serii strălucite de promoţii. Sunt numai
muguri cari incă n'au inflorit şi c,i atât mai puţin rodit. Actualul director e d-1 C.
Grigorescu-Vârnav.
Gimnaziul mixt «Principesa Elena>> din Cernavoda, judeţul Constanţa s'a infiinţat
in 1921. Cu un an mai inainte s'a făcut incercarea, durere neizbutită, de a aduce
in această localitate, port la Dunăre, aşeza[ă lângă calea ferată Bucureşti—Constanţa
şi cu un frumos viitor comercial-industrial, gimnaziul <<Traian» dela Adamclisi şi pe
întâiul său director, d-1 Ion Dinu. Fiindcă cetăţenii acestui oraş aveau neapărată
673
t.t 3 Dobrogea
1NVĂŢĂMÂNTUL PUBLIC 1N DOBROGEA
nevoie de o şcoală secundară pentru copiii lor cari nu hicăpeau în alte şcoale de Stat,
primăria oraşului, în fruntea căreia atunci, ca şi acum, se găsiă d-1 Radu N. Iordă-
chescu, după mai multe consfă.turi prealabile cu raportul No. 3387 din 3 August 1921
a cerut şi Ministerul a aprobat telegrafic 'infiinţarea unui girnnaziu de băieţi sau a unei
şcoale secundare de fete sau a unei şcoale profesionale. In baza acestei aprobări sau
luat măsuri pentru• organizarea celor dintâi două clase, precum şi a două'.internate
pentru elevii i elevele gimnaziului. Internatele n'au putut funcţionâ decât timp de
un an. Cursurile sau inaugurat cu deosebită solemnitate la 2 Octomvrie 1921 1n
localul şcoalei primare. Prin procesul-verbal No. 35 din 19 Maiu 1924, comitetul
şcolar prezidat de d-1 R. N. Iordăchescu hotăreşte con.struirea unui local propriu
pentru gimnaziu. Comitetul dispuneâ de un fond de 1.200.000 lei, in afară de ma-
terialul de construcţie (cărămidă şi lemn) provenit din dărâmarea halelor din piaţa
oraşului. La crearea numitului fond de construcţie îi are partea sa de merit prefectul
de atunci al judeţului, d-1 N. T. Negulescu. La 8 Iunie 1924 s'a pus piatra fundamen-
tală a noului local, iar la 4 Octomvrie 1925 s'a inaugurat frumosul palat având

opt săli de clasă, două săli mari pentru festivităţi şi două cancelarii pentru profesorii
direcţiunea şcolii. Adevărat record. In ţară la noi, unde clădirile publice se fac
timp de zeci de ani (cazul universităţii din Bucureşti !) şi unde abiâ se termină o clă-
dire, oricât de monumentală, i 'indată are neapărată nevoie de reparaţiuni (cazul
bisericii incoronării din Alba-Iulia!), — o lucrare ca cea săvârşită de primarul Cerna-
vodei e o adevărată minune. Numai în America eram obişnuiţi să vedem lucrându-se
cu atâta energie i promptitudine. De aceea elogiile ce i le-a adus insuşi ministrul şcoa-
lelor, d-1 Dr. C. Angelescu, de faţă la aceste solemnităţi, ca unuia din cei mai vrednici
primari din toată Ţara Românească, au fost deplin indreptăţite.
Localul e nu numai frumos, hicăpător, higienic, dar şi practic. Oricând el poate
fi despărţit în două secţiuni pentru două feluri de şcoale (gimnaziu de băieţi şi gim-
naziu de fete) sau poate să deservească şi nevoile unui 'intreg liceu. Atâta prevedere
In-ţeleaptă a prezidat la concepţia şi execuţia acestor lucrări edilitare.
Fără să aibă profesori titulari, corpul didactic dela acest gimnaziu a avut şi are
mulţi licenţiaţi şi specialişti. Director dela inteme'iere şi până în prezent e Pr. I.
Ciocan. Populaţia şcolară destul de numeroasă. In anul I (1921-22) erau 115
elevi hiscrişi, 99 promovaţi, 38 corigenţi, 15 repetenţi şi 1 retras. In anul din urmă
(1927-28) au fost 179 1nscrişi, 66 promovaţi, 80 corigenţi, 27 repeten-ţi şi 5
retraşi. Şcoala are un inceput de bibliotecă, muzeu i laborator fizico-chimic
considerabil.
Gimnaziul <<Principele Mihai» din Hârşova, judeţul Constanţa, funcţionează. din 1922,
fiind recunoscut de Stat, dar prin mijloacele comitetului şcolar. In primii doi ani,
neavând local, a fost nevoit să inchirieze o casă. Din 1924, se găseşte intr'un local
propriu, construit de comitetul şcolar având cel mai larg sprijin din partea prirnăriei.
In noul local sunt patru săli mari de clasă, un laborator şi o cancelarie. Delaîntemeiere
şi până acum gimnaziul se află sub conducerea d-lui Dumitru Gheorghiu, care a fost
şi primar al comunei şi a putut, 1n această calitate, să dea tot jutorul dorit comi-
tetului şcolar. Şcoala posedă o bibliotecă de 1.200 volume şi 'inceputuri de colecţiuni
ştiinţifice destul de preţioase. Organizează anual câte 10-15 şezători i serbări
674
culturale, excursiuni ş. a. Sunt vrednice de semnalat succesele şcoalei la concursurile

Societăţii <<Tinerimea Română>> dIn Bucureşti. In Maiu 1927 unul dintre elevii
acestui gimnaziu a obţinut premiul I cu cunună, iar alţi trei menţiuni onorifice. .5 coala
a avut în cel dintâiu an (1922/23) 40 elevi, iar în cel din urmă (1927/28) 129, dintre
cari 118 sunt creştini români, 1 rus creştin, 2 greci creştini, 6 turci mahometani şi
2 străini creştini.
Gimnaziul mixt Jnginer Gh. Duca» din Megidia, judetul Constanta există din
toamna anului 1922, datorită stăruin.ţii neobosite şi spiritului de sacrificiu al frunta-

şilor din localitate, dintre cari mai cu seamă. d-nii Costică Golea şi Traian Petricu
merită menţiune specială. Dela infiinţare i până în prezent, gimnaziul a stat, aproape
fără nici o intrerupere, sub direcţia d-lui St. N. Pretorian, licenţiat în filozofie şi
în drept al universităţii din Bucureşti, delegat de Minister cu girarea direc-ţiei. Muncii
neobosite a directorului şi a corpului profesoral se datoreşte recunoaşterea acestui
gimnaziu la fel cu cele de Stat, iar mai pe urmă trecerea lui în bugetul Statului. In

1922/23 şcoala a numărat 101 elevi, dintre cari 97 Români, trei Greci şi un Italian.
In anul şcolar trecut (1927-28) au fost 157 elevi, dintre cari 142 Români, 4 Germani,
4 Armeni, 3 Greci, 2 Bulgari şi 2 Musulmani. Şcoala are colecţii de material
didactic: laborator fizico-chimic, tablouri pentru ştiinţele naturale, hărţi geografice,
o bibliotecă a elevilor cu 1.200 volume, apoi o societate culturală «Dr. Istrate>> care
organizează în fiecare săptămână câte o Şezătoare, bine cercetată de popula-ţia ora-
şului şi chiar de cea din imprejurimi. Sunt de amintit şi frumoasele motive de artă
poporană românească răspândite prin această şcoală din judeţele Argeş, Vâlcea şi
Muscel. Comitetul şcolar a construit ş un nou local pentru gimnaziu, o adevărată
podoabă a orăşelului care, prin situaţia lui geografică în mijlocul Dobrogei, la între-
tăierea celor mai importante căi de comunicaţie din regiune, e chemat să aihă un
viitor in.semnat.
Liceul de băieti Filipescu>> din Bazargic, judetul Caliacra are în scurtul său
trecut de 15 ani două perioade distincte: Una inainte de marele răshoiu (1914-1916)
şi alta dela răsboiu (1919) încoace. Din prima perioadă nu sunt date statistice. Liccul
a fost înfiinţat de regretatul profesor i scriitor bucovinean, Gheorghe Tofan, inspira-
torul creiării cursurilor de vară dela Vălenii de Munte, fost — după unire director
regional şcolar în provincia sa natală. Erâ profesor de limba română. In opera sa cul-
turală eră ajutat de: M. Baciu, tot bucovinean, prof. de ştiinţe naturale, geografie
şi matematică.; M. Ieşan, alt bucovinean, prof. de istorie şi I. Chiţu, institutor originar
din Neveasta (Macedonia), prof. de limba franceză. şcoala sa deschis 1n Septemvrie
1914 cu o singură clasă. iar In anul următor (1915) cu două clase. Şi atunci funcţionă
în localul, unde funcţionează şi astăzi, local întrebuinţat de Bulgari pentru o şcoală
primară, iar înera românească donat de primărie Ministerului instrucţiunii. In aceşti
doi ani, numărul elevilor bulgari erâ foarte redus. Cei mai mulţi erau fii de funcţio-
nari români, apoi Arme,ni, Turci, Greci ş. a.
Abiâ după trei ani de intrerupere şcoala şi-a putut reluă activitatea. Localul
erâ ocupat de armatele senegaleze care 1-au lăsat iintr'un hal de nedescris: fără uşi,
fără ferestre, cu duşumelele arse, mobilierul dispărut. A fost nevoie de multe
675
"13*
INVĂŢĂMÂNTUL PUBLIC IN D OBR OGEA
stăruitoare intervenţii pe lângă cartierul fran.cez şi englez pentru evacuarea lui. Primul
director, d-1 I. Urdea, a avut mult de lucru până să-1 refacă şi redea destinaţiunii sale.
şcoalele primare mai de seamă au imprumutat din puţinul ce aveau: bănci, table ş. a.
Prefectura i primăria au cumpărat sobe de tuciu i alte obiecte. Ocolul silvic a
dat lemnul de construc-ţie necesar. Câte ceva, foarte puţin., s'a găsit din vechiul
mobilier al şcoalei in şcoalele bulgăreşti, precum i la particulari. In. anul 1919-20
nu s'a hiscris la liceu nici un elev de origine bulgară. In. 1920--21 în cele patru clase
inferioare abiâ sunt einci elevi de această origine. In 1924-25 liceul a fost complet

Fig. 205. Şcoala primară No. 5 de fete din Constanţa. «Fotoglob-Constanţa».
cu opt clase i a dat prima serie de absolvenţi. In 1919 şcoalele bulgare a-veau peste
900 elevi, pe când liceul nostru abiâ 23. Acum cele bulgare deabiă au ceva peste 300,
iar liceul românese are 406 elevi. Progresul, in această privinţă, e vădit.
Dintre profesori numai patru sunt titulari, restul suplinitori. La aceste greutăţi
de ordin personal se adaugă altele de acelaş ordin: originea eteroglotă multiplă a
populaţiei şcolare (Români, Bulgari, Turei, Armeni, Găgăuţi a.), — omogeneizarea
căreia se face îneet i anevoie. De aceea profesorii şcoalei s'au văzut nevoiţi să orga-
nizeze cursuri serale de limba română pentru adulţii minoritari. şcoala a avut
câteva manifestări frumoase, astfel a fost şezătoarea din 7 1Vlartie 1928 şi expoziţiile
de desemn dela incheierea anilor şcolari. E de remarcat activitatea lăudabilă a co-
ruitetului şcolar de construcţie judeţean care, prezidat de prefectul judeţului, d-1
Enric -Voineseu, a construit 23 şcoale prixnare, şcoala profesională de fete i aripa a
676
doua a liceului care, singură, a costat 1.100.000 lei, din care Ministerul instrucţiei
a dat 500.000, iar restul comitetul judeţean. Onoare lui!
şcoala secundară de fete, gr. 11 din Bazargic, judeţul Caliacra are aceeaş vechime
ca şi liceul Filipescu». In 1914 s'a deschis 'in localul donat, 1n acest seop, de de-
functul Raico Toncef o şcoală profesională de fete, a cărei activitate a fost intreruptă
din cauza răsboiului. In 1919 se infiinţează, pe lângă această şcoală profesională, şi
un curs secundar cu aprobarea Ministerului de a funcţionă cu orice număr de clase

Fig. 206. 5coala normală de invăţători din Tulcea. «Fotoglob-Constanku.
şi eleve se va puteă. La 1 Aprilie 1922 cele două şcoale se separă: una rămânând sub
controlul direc-ţiei 1nvăţămân.tului profesional, iar cealaltă trecând sub acela al direc-
ţiei invă-ţământului secundar. Greutăţile specifice deaici sau semnalat mai 'inainte.
Corpul didactic, a avut relativ elemente bune cu titluri academice (licenţă) sau ab-
solvenţă pentru cei din invăţământul profesional. Aproape toată activitatea acestui
corp a fost concentrată 1n şcoală; activitate extraşcolară mai deosebită n'a desfăşurat.
Totuş sunt de remarcat câteva serbări şcolare publice deosebit de reuşite. Astfel a fost
cea dela sfârşitul anului şcolar 1922— 23, onorată cu prezenţa primului ministru al
ţării, Ion I. C. Brătianu, sau cea dela 4 Iulie 1927 care a dat i un frumos beneficiu
pe seama şcolii de 68.700 lei. In afară de acestea, sau organizat i se organizează
şezători şcolare săptămânale. Merită să fie menţionat faptul că la intocmirea progra-
melor şi alegerea eleveior pentru diferite jocuri, cântece sau roluri, nu se face nici o
677
deosebire Intre elevele de origine minoritară şi cele de origine românească. In felul

acesta li se dă tuturor deopotrivă posibilitatea de a se familiariză cu dicţiunea, me-
lodiile, expresiunile cele mai caracteristice ale sufletului românesc şi a în1esn astfel
apropierea şi asimilarea elementelor eterogene. Cu atât mai puţin se face deosebirea
aceasta Intre elevă şi elevă In clasă. Grija corpului didactic a fost şi este ca nimeni
să .nu se simtă stingherit din cauza originii, limbii sau religiei sale. Cea dintâi care dă
exemplu bun in această privin.ţă e Insăşi actuala directoare, d-na . Elena Batali care
a Infiat o elevă de origine bulgară.. Cât de departe e, deci, de sufletul Românului
orice gând hain de răsbunare. Din 1919 şi până. î n prezent s'au perindat următoarele
directoare: 1) Eugenia şerbănescu, profesoară de limba română (1919-22); 2) Maria
Gheorghiu (actuala d-nă. Stratilat), profesoară.-suplinitoare de limba latină şi filozofie
1922-23); 3) Ştefania Petrescu (1923-26), profesoară de matematică şi 4) Elena
Batali născ. Popescu din 1926 până in prezent. Mai sunt de amintit excursiunilc
făcute la Bucureşti pentru a cun.oaşte bogă-ţiile şi frumuseţile muzeelor, apoi
la Constanţa pentru a vedeâ intâiul nostru port maritim, precum şi in câteva

puncte mai Insemn.ate ale judeţului Caliacra. In ce priveşte populaţia şcolară,
e de reţinut că In 1919-20 abiâ au fost 35 eleve, pe cân.d In 1927-28 am
avut 268. In primii ani majoritatea erau eleve de origină bulgară ; acum co-
vârşesc româncele.
Gimnaziul mixt din Cavarna, judeţul Caliacra datează. dela 26 Ianuarie 1919.
A fost Intemeiat prin stăruinţa unui grup de fruntaşi şi a corpului didactic primar
din localitate. Printre cei cari au luat iniţiativa Intemeierii acestui gimnaziu amintim
pe d-nii Ion D. Georgescu, judecător de pace in Cavarna; Stavru Christea, seminarist;
Lotti Perdichi, absolvent a 7 clase liceale, institutori, dar mai ales Alex. Voinescu,
atunci revizor şcolar al judeţului. Intâiul amintit a fost şi cel dintâiu director ; lui
i-au urmat: Gh. D. Georgescu, C. Ionescu, Dr. I. Lepşi şi, infine, G. M. Ionescu.
In 1919-20 a funcţionat clasa I cu 13 elevi, dintre cari 11 au promovat clasa, 2
au rămas repetenţi. După origine, ei erau 6 Găgăuţi, 4 Români, 2 Greci şi 1 Bulgar.
In anul şcolar din urmă (1927-28) sunt 106 elevi, din cari 46 promovaţi, 36 corigenţi,
14 repetenţi şi 9 retraşi. Dela Intemeiere şi până în prezent, gimnaziul a dat 53 absol-
venţi. In general absolven-ţii aceştia sunt foarte slabi. Dovadă procentul mic al celor
ce pot să urmeze cursurile superioare din liceu. Din opt absolvenţi ai acestui gimnaziu
au trecut examenul de admitere la liceul din Bazargic numai doi. Va fi adevărat
proverbul: <(Oricât de mult te-ai sill, din coadă de câine nu poţi face sită de mătase>>
pe care-1 citează directorul actual al gimnaziului pentru a explică slăbiciunea elevilor
dar trebuie să mai căutăm şi alte cauze dintre care corpul didactic insuşi nu e
cea mai neinsemnată. Din cei 10 profesori ai şcoalei abiâ trei sunt licenţiaţi şi rămâne
Incă de cercetat, câţi au şi dintre aceştia chemarea sfântă a apostolatului? Rezulta-
tele nu sunt deloc mulţumitoare. Un lucru bun de constatat la acest gimnaziu
e corul despre care un domn inspector general scrie că rar intâlneşti aşâ ceva şi în
şcoale secundare complete. E m eritul d-lui I. Vasilief.
Gimnaziul mixt din Balcic, judeţul Caliacra s'a deschis In 1923 cu clasele I, II
şi III In localul şcoalei primare No. 1, fiindcă localul propriu fusese distrus de un
678
INVĂŢĂMÂNTUL PUBLIC iN DOBROGEA
incendiu in timpul răsboiului mondial. In 1927 Ministerul a dat suma de un milion

de lei pentru reparaţia lui. Aşâ cum s'a reparat, e o podoabă a oraşului. Dela 1 Sep-
temvrie 1928 gimnaziul va funcţionâ in noul local. In primul an de şcoală au fost
51 elevi şi nu sunt prea mulţi (81) nici acum după einci ani de activitate şcolară.
Elementul românese e incă sporadic în capitala Coastei de Argint. Din aceşti 81,
promovaţi sunt 56, corigenţi 11, repetenţi 5, retraşi 9. După naţionalităţi avem
27 Români, 36 Bulgari, 12 Greci, 2 Turci şi 4 Armeni. Pentru completarea instrucţiei
şi educaţiei se organizează şezători, serbări, conferinţe şi chiar o cohortă de cereetaşi,
«Coasta de Argint». Există şi un cor biserficesc sub conducerea d-lui Gh. Hogea,
maestru de muzică. Dela infiinţare până în prezent au funcţionat patru directori:
1) N. Fundăţeanu (1923-24); 2) C. Popovici, licenţiat in litere (1924-25); 3) Octav
Moşescu, licenţiat in drept (1925-26) şi 4) N. Popovici, profesor titular din 1926 până
in prezent. Pentru inzestrarea şcoalei cu materialul didactic necesar la ştiinţele na-
turale şi fizico-chimice mai ales, Camera de industrie i comerţ a judeţului acordă suma
de 50.000 lei. Pentru anul şcolar viitor 1928-29 se proiectează infiinţarea unui in-

ternat, menit să ajute pe elevii săraci.
Liceul Durostor-Silistra. Liceul românesc din. Silistra poartă numele de liceul

«Durostor» dela vechea cetate a lui Mircea cel Bătrân, care se numiâ «Dârstorul>>.
A luat fiinţă in anul 1914, după ocuparea Cadrilaterului de trupele româneşti, prin
trecerea liceului bulgar asupra Statului, menţinându-se dela clasa a II-a in sus
limba de predare, cea bu1g4rească. An cu an limba bulgărească s'a inlocuit cu cea
românească. Primul director al acestui liceu a fost d-1 Dr. Pericle Papahagi, fost in-
spector al şcoalelor particulare. A fost insărcinat de d-1 ministru al Instrucţiunii
Publice, C. Dissescu, ca să trateze cu corpul didactic al liceului bulgar din Silistra,
pentru ca liceul bulgăresc să se transforme in liceu de Stat cu programa oficială,
profesorii bulgari să fie asimilaţi cu profesorii români. Comitetul şcolar bulgar nu a
primit aceste condiţiuni. Astfel a luat fiinţă liceul particular bulgar de •băieţi
i fete.
Liceul nostru nu are un local propriu, higienic şi suficient. Localul liceului este
deţinut de Prefectură. S'au făcut dese intervenţii pentru redarea localului, dar toate
au fost infructuoase.
In anul 1914 Primăria a pus la dispoziţie actualul local. Văzând că nu se poate
intră in posesia localului de liceu, s'a luat iniţiativa infiinţării unui Comitet de
construcţie, i sub auspiciile d-lui inspector general, B. Pallade, in anul 1925 a luat
fiinţă. Comitetul de construcţie al liceului «Durostor» din Silistra.
Prin munca depusă de d-1 Dr. P. Papahagi s'a putut strânge un fond de circa
1.500.000 lei. Dar cum un liceu cu confort modern costă cirea 20.000.000 lei, in anul
1927 s'a hotărlt construirea unui al doilea etaj peste actualul local. Onor. mi-
nister a aprobat această hotărire a Comitetului i in Iunie, a. c. s'a inceput con-
struirea celui de al doilea etaj. In anul şcolar viitor va fi un local suficient şi hi-
gienic.
Membrii corpului didactic anul acesta au fost completaţi cu oameni foarte mun-
citori, 'incât au făcut fala liceului in această regiune eterogenă, la diferite ocaziuni
şi în diferite direcţiuni.
679
şcoala secundară de fete din Silistra. In anul 1913, după ocuparea Cadrilaterului,
s'a infiinţat 1n Silistra, in localul fostului liceu de fete bulgar, trecut in proprietatea
Statului, o şcoală de menaj sub direcţiunea d-nei Amalia Mironescu, profesoară su-
plinitoare de studii.
Şcoala a funcţionat 'incepând din ziva de 1 Ianuarie 1914, când d-na directoare
a luat localul şi mobilierul în primire dela d-1 Dem. Abeleanu, revizorul şcolar al
jud. Durostor.
Chiar în eursul lunei Ianuarie, s'a dat delegaţia de directoare d-nei Maria Du-
descu, institutoare la cursul de menaj, sub direcţiunea căreia a funcţionat şcoala până
la August 1916, când s'a intrat in ră'sboiu.
In Ianuarie 1928 şcoala s'a redeschis sub formă de şcoală profesională cu 4 clase,
sub direcţiunea d-nei Ma.ria Pravăţ, profesoară saplinitoare de limba franceză, cu
un număr foarte mic de eleve, 24 in toată şcoala.
Pe ziva de 1 Septemvrie 1919, şcoala s'a transformat în coală secundară cu 4
clase, având şi o secţie profesională, sub direcţiunea d-rei Lucreţia Tutuc, profesoară

titulară de matematici, iar in Septemvrie 1920, a rămas n.umai sub formă de şcoală
secundară cu 4 clase.
In anii următori, sub aceeaş direcţiune, s'a adăugat câte o clasă, aşâ că, incepând
din anul şcolar 1926-1927, şcoala s'a completat funcţionând cu 7 clase bu-
getare şi clasa VIII extrabugetară. Directoare, Lucreţia Banu Tutuc. (Din raportul
directoarei).
Scoala secundară de fete din Turtucaia, judetul Durostor. In anul 1913, în urma
ocupării Dobrogei Noui, actuala şcoală secundară de fete ia fiinţă sub numele de
«Scoala profesională .,si de menaj>> 'intr'un mie local, ocupat astăzi de Comandamen.tul
militar. Frecventată la inceput de un n.umăr restrâns de eleve, ia un avânt iimbucu-
rător, câştigând treptat elemente noui.
Răsboiul cel mare pentru intregirea neamului intrerupe în 1916 opera de cul-
tură creată până la acea dată. Şcoala este părăsită, iar arhiva i mobilierul sunt di-
struse, parte de armatele de ocupaţie, parte de locuitori. In timpul răsboiului, func-
-ţionează, 1n localitate un progimnaziu mixt bulgar, unde elevele şcoalei profesionale
sunt nevoite să se inscrie.
In Decemvrie 1918, odată cu re'intoarcerea autorităţilor române in Cadrilater,
Ministerul Instrucţiunii Publice trimite o parte din personalul didactic al şcoalei
profesionale pentru a o redeschide, dar cursurile incep deabiâ la 12 Martie 1919 din
lipsă de local, vechiul local fiind ruinat. D-na Blanche Ianculescu, directoarea de
atunci a şcoalei, luptă pentru ob-ţinerea fostului local al Băncii Agricole bulgare,
singurul dealtfel care poate adăposti cu demnitate şcoala profesională. Greută-
ţile intâmpinate sunt 'invinse şi localul este cedat Ministerului Instrucţiunii de către
Ministerul de Domenii in schimbul unei chirii anuale de lei 5040.
Propaganda contra culturii româneşti este bine alimentată, totuş incetul cu
incetul şcoala Incepe a prinde rădăcini tot mai adânci.
După stăruin-ţele direcţiunii, şcoala profesională este transformată în Decemvrie
1919 in şcoală secundară cu 4 clase şi anexă «Atelier» practic de croitorie şi rufărie
la care se adaugă în Ianuarie 1926 o secţie de ţesut covoare. In anul 1920— 21 şcoala
680
INVĂŢĂMÂNTUL PUBLIC 1N DOBROGEA
fiind frecventată i de eleve din stânga Dunării, cari cu greu ar fi putut găsi găzduire
în localitate, s'a infiinţat un «internat>> intreţinut din taxele depuse de părinţii elevelor.
La inceput, internatul a funcţionat cu 9 eleve, iar în anii următori, numărul lor
sporeşte la 35.
Dat fiind ţinutul în care ne afrăm şi mai ales starea deplorabilă în care se găseşte
acest orăşel din punct de vedere al civilizaţiei, a fost foarte greu de recrutat şi de
reţinut corpul didactic. A trebuit intr'adevăr multă dragoste de neam, şi jertfe de
sine, celor cari păşind în calitate de apostol să şi rămână pentru a face legătura cu
populaţia şi a cimentâ aceste legături cu ajutorul şcoalei. In general, corpul didactic

cu toate gresutăţile ce a avut de învins, fie materiale, fie morale, a luptat cu senină-
tate şi incredere, reuşind să implânte temeinic aici, cultura latină.
Incă dela înfiinţare, şcoala aceasta se impune tuturor prin felul cum se prezintă
şi ştie să-şi atragă elementele locale.
Primii paşi ai şcoalei, dela 1913-1916 sunt călăuziţi mai intâiu de d-ra E. Avra-
mescu, ca directoare, apoi de d-na B. Ianculescu căreia-i revine misiunea de a o re-

deschide în 1918, după răsboiu ; misiune delicată şi grea, deoarece ocupaţiunea străină
din 1916-1918 spulberase tot ceeace şcoala reuşise să injghebeze cu atâta greutate.
In 1920 direcţiunea şcoalei este dată d-rei El. Ioan, iar dela Noemvrie 1921 până
în prezent şcoala este condusă de d-na Natalia Mladin, care a căutat să desăvârşească
opera predecesoarelor sale. Astfel actualul local este complet reparat, consolidat şi
amenajat pentru şcoală dela 1921-1928, făcându-se treptat modificările necesare,
aşă incât astăzi şcoala funcţionează în condiţiuni mulţumitoare.
Tot în acest timp, şcoala este inzestrată cu o mică bibliotecă i material didactic,
deoarece în afară de pupitre, table negre i câteva hă'rţi, şcoala nu posedâ absolut
nimic, ca material didactic. S'a procurat astfel în primul rând: icoane, tablourile Fa-
miliei Regale, tablouri intuitive pentru studiul ştiinţelor naturale, tablouri istorice,
geografice; religioase; câteva păsări impăiate, ş. a. aparate de fizică, maşina centri-
fugă, pneumatică, a lui Wimhurst, ş. a. asemenea cele trebuincioase pentru labora-
torul de chimie ; totul în măsura în care fondurile restrânse ale comitetului au permis-o.
Dat fiind că şcoala a funcţionat în general numai cu 4 clase secundare şi un ate-
lier practic de croitorie, rufărie şi ţesut covoare, majoritatea absolventelor s'au măr-
ginit la cultura căpătată în şcoala aceasta.
Cât despre absolventele atelierului, acestea îşi au existenţa asigurată, graţie me-
şteşugului ce au deprins timp de 5 ani, la şcoală.
Pentru desăvârşirea instrucţiunii şi a educaţiei copilelor ce li s'a incredinţat,
pe lângă aplicarea cu stricte-ţă a programelor şi regulamentelor şcolare, au inceput
sub indemnul stăruitor al d-nei directoare N. Mladin, 'incă din 1921, o serie de şe-
zători, cu caracter intim. Şezători — câte 2 pe an de fiecare clasă puse sub di-
recta conducere şi supraveghere a d-nelor dirigin.te, au fost urmărite cu mult interes
atât de eleve cât şi de părinţii elevelor.
Măsura aceasta a dat roade atât de bune, incât a devenit tradi-ţie, continuându-se
In fiecare an, până în prezent.
Pe lângă aceste şezători, pe lângă serbările naţionale, cărora li s'a dat intotdeauna
o deosebită atenţiune, s'au pregătit regulat trei serbări mari pe an, la cari au luat parte
autorită-ţile, părinţii elevelor i persoanele din localitate care au fost invitate.
681
Prima serbare in ajunul Crăciunului pentru păstrarea datinelor strămoşeşti ca

moş ajunul, colindul, steaua, ş. a. A doua serbare cu intrare cu plată, pentru sporirea
fondului comitetului, incasându-se un venit net ce-a variat intre 10.000-15.000 lei
şi o serbare de fine de an cu tot fastul cuvenit. Programele au fost din cele mai variate
şi potrivite. N'au lipsit niciodată dansurile naţionale româneşti şi piesele patriotice
bine montate şi mai ales jucate cu convingere. Niciodată sala cea mare a şcoalei n'a
fost destul de incăpătoare pentru mulţimea spectatorilor, ceeace ne arată în ce grad
interesează acum, pe populaţia locală, orice manifestare cultural-artistică a şcoalei.
Pentru 1nmulţirea cunoştinţelor şi aprecierea frumuseţilor ţării noastre, s'au

făcut mici excursiuni de două zile la Bucureşti, o excursiune la Plătăreşti — în 1922 —
unde se aflâ o 1nchisoare de femei.
In anul 1924 s'a organizat o excursiune in Bucovina dela 4-13 Iulie, la care au
participat 18 eleve. Prima excursiune mare s'a făcut in ţinutul cel mai bogat in amin-
tiri istorice, despre care copiii au căpătat 'incă din clasele primare cele dintâi noţiuni.
S'au vizitat astfel, cetatea Suceava, peştera lui Daniel Sihastru, Mănăstirea Voroneţ,

Cernăuţi, Rădăuţi, Vatra Dornei.
In anul 1928 s'a organizat o a doua mare excursiune, de data aceasta cu 33 eleve,
dintre cari 30 din localitate iar 3 din judeţul Ilfov.
Această excursiune s'a făcut dela 27 Iunie-5 Iulie cu itinerariul R.-Vâlcea,
Călimăneşti, Cozia, Brezoi, Ocnele Mari, Sibiu, Braşov, Azuga, Poiana Tapului, Si-
naia, Câmpina, bucurându-se de ospitalitatea şcoalelor normale din R.-Vâlcea, Sibiu
a liceului de fete din Braşov.
Pe lângă satisfacţiunea de a călăuzi copiii cu totul străini de asemenea regiuni,
de a le 1nmulţi cunoştinţele 'in toate domeniile, directoarea a avut mulţumirea de a
constatâ încrederea ce şcoala a reuşit să sădească în sufletul localnicilor. In adevăr,
in 1924 deabiâ a reuşit a convinge pe 6 din elevele externe — din localitate — să ia
parte la excursiune. In anul acesta, insă, ele au venit cu entusiasm, indemnate la aceasta
de părinţii lor, cari altădată desaprobau asemenea manifestări.
Comitetul şcolar se formează 1n 1919. Se aleg membrii după normele indicate
de lege, dar activitatea lor este aproape inexistentă ; membrii nu răspund la convo-
cări decât cu mare anevoinţă. Rolul de membru nu interesează.
In prezent se observă un interes din ce în ce mai mare din parte-le faţă de şcoală.
Sarcina de membru nu mai este considerată ca o corvadă ci, ca o cinste i in această
calitate, toate chestiunile 1n legătură cu şcoala sunt ascultate cu interes şi soluţionate.
Făcând acest mic istoric al şcoalei, am expus mai mult rezultatele muncii ce
s'a depus neincetat, pentru a se ajunge la un ţel bine hotărit. Ne-am abţinut de a
enumerâ greutăţile intâmpinate, cari n'au fost puţine, după cum n'au fost puţine
piedicile puse în calea. . .
Constatăm insă că s'a reuşit prin exemplul unei munci stăruitoare şi cin-
stite să se răspândiască nu numai lumină în jurul nostru, dar ceeace este mai
greu în situaţia in care ne găsim, să se câştige 1ncrederea, respectul şi consideraţia
populaţiunii locale.
Gimnaziul «Regele Carol I» din Turtucaia, judeţul Durostor. In această localitate,

se ştie, funcţionă pe timpul stăpânirii bulgăreşti mai multe şcoale primare cu 6 in-
682
stitutori, o şcoală românească veche de aproape 140 de ani, una armenească i alta
lipovenească. In cel dintâiu an de stăpânire românească 1914-15, cetim i‘ntr'un ra-
port al revizorului şcolar Petre R. Petrescu către Minister, au funcţionat în total
5 şcoale mixte cu un total de 1050 elevi, dintre cari 556 băeţi şi 484 fete.
Desfiinţându-se după răsboiul pentru întregirea neamului progimnaziul bul-
găresc care funcţionâ aici, s'a simţit nevoia unei şcoale secundare româneşti. Aceasta,
atât pentru a satisface aspiraţiunile legitime ale populaţiei locale de a nu pierde o
instituţie preţioasă pe care o avuse, cât i pentru a impiedică exodul tineretului nos-
tru minoritar de a trece graniţa şi a aduce de acolo alte idei şi aspiraţiuni, cu totul
străine de ale noastre. Deaceea cetăţenii din Turtucaia, în frunte cu D. Niculescu-
Duţu fost preşedinte al băncii populare «Regele Carol I>>, au stăruit şi obţinut în 4
Octomvrie 1920 autorizaţia necesară pentru a deschide gimnaziul în localul unei
şcoale primare. La deschidere, au asistat nu numai localnici, ci mulţi oaspeţi distinşi
din alte părţi. Amintim în rândul intâiu pe fostul prim ministru Ion I. C. Brătianu,
care a ţinut să arate cu prezenţa sa, ce însemnătate atribuie el şcoalei româneşti în

această regiune. In 1922-23 gimnaziul aveâ cursul complet de patru clase şi erâ trecut
în bugetul Statului. La sfârşitul acelui an şcolar erau în total 58 elevi, dintre cari
28 promovaţi, 12 corigenţi, 8 repetenţi şi 4 retraşi. Atenţiune deosebită merită anul
1926-27 când populaţia şcolară s'a ridicat la cifra de 100 elevi şi când la 22 Maiu 1927
s'a sărbătorit cu solemnitate deosebită aniversarea a 150-a a bisericei şi şcoalei ro-
mâneşti din Turtucaia în prezenţa ministrului de instrucţie de atunci I. Petrovici.
Tot atunci s'a pus piatra fundamentală a viitorului liceu din localitate. In 1927-28
au fost 88 de elevi, dintre cari au fost promovaţi 55, corigenţi 19, repetenţi 7 şi retraşi
8. Director, d-1 Sfetea Niculescu-Duţu.
IV
NVĂŢAMÂNTUL PROFE S I ONAL
Cine e maestru?
Acela care năseo ceşte.
Cine e calfă?
Cine poate.
Cine e ucenic?
Orişicine.
(Inseripţii germane).
Cel care s'a gândit mai 'intâiu la un invă-ţământ profesional în această provincie,
unde totul e de făcut pentru cucerirea vieţii economice a fost providenţialul om al
şcoalei româneşti: Spiru Haret.,,-
Ca ministru al instrucţiunii, el şi-a dat perfect de bine seama că ceeace lipseşte
fnainte de toate, acestei -ţări este indrumarea sănătoasă cu privire la nevoile vieţii
practice, adică învăţământul profesional, singur în stare să inlăture marele neajuns
naţional al Rornânilor: de a fi un popor sărac în o ţară bogată.
Intre măsurile luate de el pentru îndreptarea acestui rău a fost iinfiinţarea unei
serii de şcoale de meserii în diverse părţi ale ţării.
683
0 astfel de şcoală erâ destinată şi Dobrogei.

Oraşul Constanţa n'are incă o şcoală de meserii. 0 mare lacună in organizaţia
socială şi şcolară a acestui oraş. Anul jubilar 1928 e vorba să.-i aducă, in dar, o
şcoală de arte şi meserii, vrednică de un m.uncipiu.
şcoala elementară de meserii din Oltina, judeţul Constanţa. E vrednicia Oltine-
nilor că au in-ţeles gândul bun al marelui ministru, dându-şi toată silinţa pentru în-
făptuirea lui.
In adevăr, în luna Septemvrie 1902, primarul Chiriacescu şi n.otarul Ion Gr.
Popescu din Oltina, ajutaţi de prefectul judeţului Constanţa, Scarlat Vârnav, ing.
Bănescu i arhitect Păunescu, obţinând dela Minister 16.000 lei, sumă insemnată
pentru vremea aceea, au început construcţia noului local de şcoală. In mai pu-ţin
de doi ani s'a putut ridicâ o sală de fierărie de 78 m2 ; o sală de lemnărie de aceeaş
mărime; două săli de dormit de câte 48 m2 ; o cancelarie de 20 m2 ; i o odaie de ser-
vitor de 12 m2.
Intâiul director al acestei şcoale a fost d-1 Alexandru Melinte, inginer calificat,

absolven.t al şcoalei de meserii superioare din Iaşi. El aduse cu sine la noua şcoală
un mare număr de unelte, pe care nu le putuse procură Ministerul.
La început, n'au fost decât 12 elevi.
A. Melinte a condus şcoala până. in 1911. In timpul directoratului său i cu
ajutorul autorităţilor locale, mai cu seamă a notarului Ion Tabacu, s'a construit o
magazie pentru materiale de 60 m2, locuinţă pentru director (trei camere şi o sală)
şi s'a imbogăţit în mod simţitor inventarul şcoalei.
Opera începută de acesta, a fost continuată de Gh. Vanghelescu, absolvent al
aceleiaş şcoale superioare de meserii din Iaşi, până in 1916, când izbucni răsboiul.
In acest din urmă an veni la conducerea şcoalei D. Dumitrescu. El aviî neferi-
cirea să vadă risipirea unei instituţii infiripate cu atâta trudă.
Sunând mobilizarea, directorul i maiştrii au plecat la oaste, lăsând şcoala in seama
fiscului, reprezentat prin. perceptorul Chiriacescu.
După dezastrul dela Turtucaia, s'au luat măsuri pripite de evacuare. in zorul
refugierii, nu s'a putut salvă nimic, nici arhiva şcoalei.
Trupele duşmane inaintând grabnic, n'au avut răgaz să jefuească şcoala.
Ce n'au făcut ocupanţii, au săvârşit to'varăşii lor, locuitorii de origină. bulgară
din satele: Carvan, Cuiugiuc, Dobromir, Curuorman, Lipniţa, Canlia ş. a. .cari i-au
ajutat şi la izbândă. Aceştia orglnizează o intreagă operă de devastare. Nu rămâne
sculă, cât de mică, nefurată. In curând nu mai rămân nici uşi, nici ferestre, nici
duşumele; mai rău ca in codru.
Fiind localul şcoalei mare, incăpă tor, Germaniil-au transformat in grajd de vite,
iar mai pe urmă în depozit de vin. Magazia şcoalei a fost transformată în magazie
de cereale.
Această stare de lucruri a dăinuit şi după răsboiu până in 1921 din cauză că
oameni nechemaţi au inchiriat localul şcoalei băncii «Creditul Dobrogean» din
Constanţa. care nu înţelegeâ să evacueze localul inainte de expirarea termenului
de contract,
Mai mult, in acest an localnicii voiau să transforme şcoala aceasta de meserii
in şcoală primară de fete.
684
A fost nevoie de intervenţia inspectorului şcoalelor de meserii, I. Găvănescu,

pentru ca să se păstreze destinaţia localului.
In luna Septemvrie acelaş an, e numit de Minister actualul director al şcoalei,
d-1 Vasile Macarie, care, neprimind dela nimeni nimic, raportează Ministerului cu
deamănuntul, în ce stare a găsit şcoala. Ministerul, în urma acestui raport, dă 29.000
lei, repartizaţi astfel: 20.000 lei pentru reparaţii, 5.000 pentru material de lucru şi
4.000 pentru combustibil. Cu aceste fonduri i cu ce s'a mai strâns dela oamenii de
inimă din partea locului, şcoala s'a refăcut din ruine, ca pasărea Phoenix din cenuşe.
Odată reînfiin-ţată, şcoala aveâ neapărată nevoie de scule. Erau indicii sigure
că ele se găsesc la diferiţi săteni de origin.e bulgară din imprejurimi.
Se alcătui, deci, o comisie de cercetare din d-nii: Vasile Macarie, directorul
şcoalei; Petre Buricescu, administratorul plăşii Ostrov ; N. Tabacu, notarul comunei
Oltina ; Vasile Hagi Neagu, primar şi Stanciu, şef de post în aceeaş localitate.
Cu autoriza-ţia parchetului, s'au făcut cercetări la cei bănuiţi. Rezultatul cerce-
tărilor a fost surprinzător. S'au găsit aproape toate sculele în valoare de un milion

de lei. Numita comisie, cu ajutorul lui V. Constantinescu, maestru fierar al şcoalei
şi Tifciu N. Tifciu, absolvent al ei, recunoaşte i readuce la destinaţie, în primele
zile ale lui Noemvrie 1921, dela locuitorii: Radu Vasile, Nediu Tifciu, Nediu Stoian,
Ivan. Ivan şi Ivan Tănase din comuna Carvăn, satul Cuiugiuc, uneltele principale care
au aparţinut şcoalei şi anume: un strung mare de metal acesta singur în valoare
de peste 200.000 lei o maşină de vopsea ; două bormaşini mari, din care una uni-
versală cu platou şi menghină ; două maşini de ghivent ; două tejghele de rotărie,
un foale de piele mare, pe lângă o mulţime de unelte mărunte ca: nicovale, menghine,
rândele, ciocane, ferăstrae, pile, burghie, cleşte, chei ş. a., în valoare de peste un
milion de lei.
Locuitorilor pricinaşi li s'au dresat acte de dare în judecată pentru furt prin spar-
gere. Desele amnistii din anii de după răsboiu le-au redat însă libertatea şi, odată cu
ea, posibilitatea de răsbunare. Pârîţii anmistiaţi, deşi hoţi adevăraţi, deschid acţiune
publică impotriva d-lui Macarie şi Stanciu pentru abuz de putere. Procesul a ţinut
mult, până când în cele din urmă, la 26 Octomvrie 1923, juraţii din Silistra îi achită
pe aceşti funcţionari cari nu şi-au făcut decât datoria.
Şcoala funcţionează cu următoarele trei secţiuni: fierărie, lemnărie şi tâmplărie
şi în cei 24 de ani de când există a dat 116 maiştri cari lucrează şi astăzi în diferite
fabrici, ateliere, uzine a. de Stat sau particulare, cei mai mulţi în această
provincie.
Iată, deci ce însemnează şcoala elementară de meserii din Oltina în vieaţa eco-
nomică a Dobrogei.
.Şcoala elementară de meserii din Cernavoda, judeţul Constanţa. Marea nevoie

socială a refacerii a impus cu tărie creiarea acestei şcoale nu numai pentru a veni
în ajutorul gospodarilor dobrogeni, ruina-ţi cu desăvârşire în răsboiul din urmă, ci
pentru a da o îndrumare practică atâtor orfani. După o in-ţelegere prealabilă care
a avut loc între Ministerul instruc-ţiunii şi primăria acestui oraş în fruntea căruia atunci,
ca i acum, se găsiă d-1 Radu N. Iordăchescu, se inchiriază un local destul de iincăpător
pentru ateliere, săli de cursuri şi internat, — iar pentru alte nevoi Banca Cernavoda,
685
al cărei director este tot d-sa, a pus la dispoziţie gratuit un local al acesteia. In
asemenea condiţiuni s'a deschis şcoala, pe lângă solemnitatea obişnuită, la 15 Decemvrie
1921. In anul şcolar 1921-22 a func-ţionat cu o clasă şi două specialităţi (fierărie şi
rotă'rie). ln anul următor cu două clase şi aceleaşi două specialităţi. In anul al treilea
(1923-24) cu ajutorul prefecturii — prefect erâ d-1 N. T. Negulescu — şi al Ministe-
rului instrucţiunii, d-1 primar R. N. Iordăchescu cumpără actualul local, compus
din două corpuri de case cu o suprafaţă de aproape 4.000 m2 1n sumă de 200.000 lei.
Localul erâ o ruină. N'aveă uşi, nici ferestre, nici plafon, nici podele; zidurile
1ncă erau sparte, iar acoperişul stricat. In timpul răsboiului, ocupanţii 11 transforma-
seră in grajd de vite. Prin munca necruţătoare a elevilor şcoalei conduşi de actualul
director, d-1 I. Ioaniţescu, in mai puţin de două luni localul se repară şi e bun
de locuit.
In 1925-26, cu ajutorul amintit şi mai 1nainte, primăria mai construeşte două
ateliere i astfel. de atun.ci şi până astăzi, şcoala funcţionează cu urmă.toarele trei
specialităţi: fierărie, rotărie şi tâmplărie. Dintre maiştrii şcoalei, singurul titular e

directorul. Cursurile teoretice le predă d-1 Ioan Grozea, institutor.
Şcoala a executat multe lucrări de valoare atât pentru instituţii publice, cât
şi pentru particulari. Din cele multe amintim câteva deosebit de vrednice: imprej-
muirea şcoalelor primare din localitate cu grilaj de lemn; a bisericii, a gimnaziului,
primăriei, judecătoriei şi parcului comunal cu grilaj de fier, — adevărate podoabe.
Şi biurourile inspectoratului şcolar regional sunt confecţionate 1n atelierele acestei
şcoale. E una din şcoalele care funcţionează satisfăcător. Deaceea i s'au adus mul-
ţumiri oficiale şi din şcoală elementară a fost ridicată la rangul de şcoală inferioară
de meserii.
In scurtul timp de când funcţionează, a avut 362 elevi şi a dat 70 de absolvenţi
cari au existenţa asigurată, practicând meseriile invăţate 1n şcoală 'in diferite ateliere
de Stat, particulare sau pe cont propriu. Ei sunt chema-ţi să fie promotorii vie-ţii in-
dustriale de mâine.
şcoala elementară de meserii <<Principele Mihai>> din Cara-Omer, jud. Constanţa

e intemeiată la 1 Februarie 1924. Cel care a agitat mai intâiu ideia acestei şcoale a
fost călugărul Iulian Georgescu din Docuzaci. Şcoala se deschide in localul săteanului
din această din urmă comună Ion Stoian cu un număr de 16 elevi. Suma necesară
reparaţiunii acestui local de 6000 lei o dă Ministerul şcoalelor. Maiştrii şi elevii aduc
mâna de lucru. După un an, şcoala e nevoită să se mute din Docuzaci la Cara-Omer,
unde găseşte mai mult sprijin şi bunăvoinţă. La recrutarea personalului ajută d-1 ing.
Iancu Jianu, acum preşedintele Federalei băncilor populare, Constanţa. Fraţii Cris-
todulo donează mai multe scule de fierărie şi un strung mic de lemnărie. Şcoala s'a
bucurat şi se bucură de tot sprijinul primăriei şi al adrninistra-ţiei de plasă. Timp de
o lună şcoala a fost găzduită in casele d-lui perceptor C. Stănescu. Din 1927 are local
propriu, 1nsă neterminat. Aproape toţi elevii sunt interni. E trist că numărul cel
mai mic de elevi îl dau localnicii. Cei mai mulţi (8) sunt din Valalâ, unde 1n-vă-ţătorul
Ivanovici Alex. inţelege să dea elevilor săi o sănătoasă 1ndrumare practică. In anul
1927--28 au fost 30 elevi. Până in prezent a dat 14 absolvenţi. Director e d-1 St.
Manoliu.
686
cu ur-
Dela 1 Octomvrie 1926 are şi Tulcea o Şcoală inferioară de arte şi meserii,
mătoarele patru secţii: fierărie, tâmplărie, rotărie i lăcătuşerie. Deocamdată nu sunt
decât 60 de elevi, dintre cari 30 interni şi 30 externi, in majoritate fii de ţărani, in
două clase, fără local propriu. Director e d-1 S. Ciortan.
Şcoala profesională de fete, gr. I <<Regina Elisabeta» din Constanţa s'a infiinţat
la 1 Septemvrie 1897, sub direcţiunea d-nei Valentina Boteanu, cu o clasă având
40 de eleve, intr'un local inchiriat de Minister. S'a desvoltat an cu an şi a ajuns să
fie una din cele mai considerate şcoale de acest fel din ţară, până in 1916 când, din
cauza răsboiului, a fost închisă. In timpul refugiului din Moldova incă a putut să func-
ţioneze, 'in anul şcolar 1917-1918, prin bunăvoinţa deosebită a primăriei munici-
piului Iaşi, care a pus la dispoziţie localul necesar. La înapoiere, abiâ s'au găsit
câteva pupitre, două dulapuri şi câteva registre din arhivă — restul a fost distrus.
Activitatea şi-a reluat-o in 1918-1919, iar la 1 Decemvrie 1919 s'a transformat in
şcoară secundară de gr. II.

In 1923 simţindu-se din nou nevoia unei asemenea şcoale, Ministerul a aprobat
alipirea unei clase profesionale (clasa I) pe lângă şcoala secundară. In anul 1924-25,
adăugându-se i clasa II, această şcoală se separă cu totul de Şcoala secundară
devine independentă sub direcţiunea d-nei Mariana Stănescu, maestră de croitorie,
dând în anul şcolar 1927-28 prima serie de 16 absolvente. Populaţia şcolară in acest
an a atins cifra de 189 de eleve, dintre care 170 Române, 6 Eline, 3 Armene, 3 Izrae-
lite, 3 Bulgare, 1 Turcă şi 3 Italiene.
Şcoala s'a remarcat prin expoziţii bine reuşite de lucruri de mână, desemn şi
gospodărie.
0 in-stituţie apreciabilă, pe lângă această şcoală, este cantina. Pentru 12 lei,
orice elevă poate aveâ un dejun compus din: supă de carne, mâncare cu carne, compot
şi pâine. Astăzi beneficiază 60 de eleve de această cantină. Ministerul contribue cu
8 lei pe zi pentru 32 eleve sărace. Cantina e o bmefacere indeosebi iarna, când sunt
viscole mari cari 'impiedecă până şi circulaţia vârstnicilor, dar apoi al unor minore.
Un internat ar fi o adevărată binecuvântare cerească, pentru fetele dela ţară mai
cu seamă. Şcoala are şi o secţiune a Crucii Roşii şi dă frumoase serbări şcolare. Un
ideal indepărtat, dar nu imposibil de realizat, rămâne chestiunea unui local pro-
priu, unde să se poată pregăti, In adevăr, pentru rolul lor social, viitoarele soţii
şi mame.
a fost construită in anul 1923-1924
,Şcoala profesională de . fete gr. I. din Bazargic
de către comitetul de construcţii şcolare al judeţului Caliacra, de sub preşedinţia d-lui
Enric Voinescu, prefectul acestui judeţ. Dela 'infiinţare şi până în prezent, şcoala
se găseşte sub conducerea doamnei Eugenia Voinescu. Până la terminarea clădirii,
şcoala a fost nevoită să func-ţioneze timp de şase luni in localul şcoalei primare No. 1
din localitate. Terminându-se clădirea, şcoala s'a mutat 1n localul ei propriu şi şi-a
constituit i comitetul şcolar sub preşedin-ţia d-lui Petre Stănculescu institutor, ac-
tual primar. In anul şcolar 1926-1927, această şcoală a dat prima serie de absol-
vente. Toate aceste absolvente se găsesc acum la Şcoala profesională de fete, gr. II,
«Robescu» din Bucureşti. Sunt de remarcat expoziţiile deosebit de frumoase organi-
zate de această şcoală, la sfârşitul anilor şcolari mai cu seamă.
687
Elevele meritoase sunt ajutate cu burse dela Prefectura judeţului — exemplu

destul de rar în vieaţa noastră şcolară — atât în timpul studiilor în această şcoală,
cât şi după aceea, la şcoala de gr. II din. Bucureşti.
Ministerul Mcă acordă anual câte cinci burse care se obţin prin concurs.
Procesele verbale ale şcoalei dovedese că, la Crăciun, elevele sărmane iarăş sunt
ajutate cu diferite imbrăcăminte gca: hete, şor -ţuri, haine.
Prin serbări şcolare bine organizate, şcoala a realizat mici fonduri, din cari, la
sfârşitul anului şcolar, s'au distribuit tuturor absolventelms câte 2000 lei în
nunierar.
In anul şcolar 1926--27 au fost în cele cinci clase în total 94 eleve, iar în anul
şcolar următor 104. După na-ţionalitate, în acest din urmă an au fost: 17 Românce;
67 Bulgare; 9 Mahometane şi 6 de alte naţionalităţi.
Iată o dovadă de felul cum şcoalele noastre de Stat sunt o binecuvântare nu
numai pentru Români, ci pentru toţi cetă-ţenii, fără deosebire de limbă, lege sau
origine.

şcoala profesională de fete gr. I, din Balcic s'a deschis cu o singură clasă 'intr'un
local impropriu, luat cu chirie, din toamna anului 1927, sub direcţiunea d-nei Ni-
coleta Vlăduţă. Maestră de lucru manual e d-ra Alexandra Papacosta. In clasa I-iu
au fost num ai 11 eleve.
Comertul e mama bogătiei.
,Şcoala comercială superioară de băieti din Constanta. Inceputurile învăţămân-

tului comercial în Constanţa se leagă de secţia comercială, infiinţată pe lângă gimna-
ziul «Mircea cel Bătrân>> din localitate în 1903, cu gândul de a da o directivă prac-
tică absolvenţilor de gimnaziu. După doi ani, această secţie se desfiinţează. La 1907,
în urma unor noui stăruinţe, ea se reinfiinţează pentru a dură incă patru ani
consecutivi.
In adresa No. 15 din 18 Septemvrie 1913, directorul de atunci al liceului, d-1
N. T. Negulescu, arătâ Ministerului instrucţiunii că, In acest oraş, sunt necesare
două şcoale: una de cultură generală (liceul) i alta pentru pregătirea elevilor în spirit
comercial şi industrial foarte preţuit aici. Amândouă nu pot să funcţioneze din lipsă
de mijloace. Propune, deci, până la înfiinţarea unei şcoale comerciale deosebite, ali-
pirea unei secţii comerciale pe lângă secţia reală a liceului. S'ar suprimâ, adică limba
italiană şi engleză dela secţia reală a liceului şi, în locul acestora, s'ar predâ studiile
comerciale speciale: contabilitatea, corespondenţa comercială română şi străină şi
biroul comercial. Contabilitatea s'ar face, anume, în clasele V, VI şi VII, iar în cl.
VIII s'ar face birou comercial. Ar rămâneă nefăcută corespondenţa comercială.
După o inţelegere prealabilă cu profesorii liceului, directorul propune ca această co-
respondenţă să se facă parte la orele de limba română (10-12 lecţiuni cu cuveni-
tele aplica-ţiuni practice), parte la orele de limbi moderne (franceză şi germană) la
care uşor s'ar puteâ introduce lecturi, conversatiuni şi chiar exerciţii scrise în vederea
acestor nevoi comerciale. La rigoare, s'ar puteâ da atenţiune mai multă pregătirii
acesteia chiar şi la lecturile particulare, româneşti i străine, deopotrivă. Directorul
688
incheiă cerând instituirea unei comisiuni din profesori de ştiinţe comerciale care să
alcătuiască programa de contabilitate şi să indice materia generală şi specială pentru
corespondenţa comercială.
Pe lângă studii teoretice, elevii făceau şi practică comercială în casele comer-
ciale din oraş. Cu toate că rosturile acestei şcoale nu erau bine lămurite, ea totuş a
indeplinit o adevărată misiune socială. Absolvenţii ei ocupă astă.zi posturi insem-
nate şi joacă un rol util in vieaţa economică a oraşului şi a provinciei.
In 1911, Insă, fiindcă majoritatea absolven-ţilor de gimnaziu urmau liceul, se
desfiinţează secţia comercială i se deschide clasa a V-a modernă.

Un oraş comercial ca acesta nu puteâ rămâneâ fără de o şcoală comercială.
Meritul reinfiinţării revine, de astădată, d-lui George I. Georgescu, generosul
preşedinte al Camerii de comerţ, plin de iniţiativa faptelor mari. Abiâ reîntors din
bejenia în Moldova, d-sa a şi inscris în programul cel nou de activitate al Camerii
ce prezidâ: înfiinţarea unei şcoale superioare de comerţ. Hotărirea luată o comunică
Ministerului instrucţiunii care, la 18 August 1920, ia act «cu mulţumire» şi «aduce

felicitările sale pentru frumoasa iniţiativă de a înfiinţă o şcoală comercială superioară,
precum şi de a reorganizâ şcoala elementară practică de comerţ, curs seral, cu ince-
pere dela 1 Septemvrie a. c.>>
In baza acestei aprobări, Camera de Comerţ închiri, ca local de şcoală, casa
d-lui căpitan D. Cazacincu din str. Griviţei, 8. Deşi impropriu, acest local a satis-
făcut nevoile şcoalei incepătoare.
In ce priveşte corpul didactic, preşedintele a făcut un inimos apel către profe-
sorii liceului şi ai şcoalei normale din localitate. In urma unei consfătuiri avute.cu
aceştia, s'a inaintat raportul din 20 Noemvrie 1920 cu No. 4551. In acest raport,
ca director calificat se recomandâ d-1 C. Brătescu, profesor de geografie, iar ca se-
cretar d-1 Ion Borcea. Corpul didactic erâ alcătuit din opt profesori dela liceu, un
chimist expert al vămii şi un ziarist.
După câteva luni de funcţionare, s'a ivit nevoia unei primeniri In corpul didactic
al şcoalei.
Iată cum motivează directorul şcoalei de atunci nevoia aceasta: «Cu acest prilej,
s'a putut constatâ, fn unele cazuri, din fericire puţine, că un titlu academic, cum ar
fi s. ex. licen-ţa cutărei facultăţi dela cutare universitate, nu e suficientă spre a face
faţă nevoilor invăţământului prea special dela şcoalele superioare de comerţ; şi iarăş,
că nu intotdeauna un titular dela o şcoală secundară poate fi mai pregătit în ma-
terie de invăţământ comercial decât un suplinitor, absolvent de Academie comer-
cială sau chiar de şcoală superioară de comerţ, dar cu o intinsă practică în vieaţa
de afaceri>>. i îndată după această constatare nu uită să adauge, in chip
firesc, o alta: că, pe urma acestor premeniri, şcoala s'a resim-ţit fn bine, ln rezulta-
tele ei.
In ce priveşte elevii incă sunt multe de spus. Poporul nostru incă nu-şi clă seama
de insemnătatea comerţului. Puţinii comercianţi români pe cari îi avem, vântură
nego-ţul pe baza unui empirism fără orizont mai inalt. De aici, puternicele infiltraţii
străine in corpul nostru social. Nimic nu dovedeşte mai limpede n.epăsarea societăţii
româneşti pentru industrie i comerţ ca adresa şcoalei comerciale superioare din
Ploeşti către direc-ţia şcoalei din Constanţa ca surplusul de elevi, peste numărul
689
44 Dobrogea
TABLOU
de populaţia şcolară a Şcoalei superioare de comerţ pentru băieţi din Constanţa pe ani, naţionalitate şi religii
Anii şcolari Anii şcolari

-i cgcl
ci r- ,-, r- co
No. curent
1927-1928
1925-1926
1921-1922
1922-1923
1925-1926
1924-1925
1922-1923
1923-1924
1923-1924
1924-1925
No. curent
i-i ,--, Total Religia Total

: 7, :r ",Î.
INVĂ. ŢĂMĂNT UL PUBLICiN DOBROGEA
oN
,-I

1 •Români . . . 23 42 67 102 120 126 135 124 739 1 Ortodoxi . , 23 47 78 108 125 131 144 133 789
2 Francezi . . . 1 2 3 2 Catolici . . . 1 2 3
3 Bulgari . . . — 1 6 1 2 3 6 5 24 3 Protestanţi . . — 1 1 1 1 1 -- — 5
4 Greci — 4 5 5 3 2 3 4 26 4 Mozaici . . . — 2 4 5 1 7 6 8 36
5 Evrei . . . , — 2 4 5 4 7 6 8 36 5 Mahomed. . . — — — 1 2 3 1 2 9
6 Turci — — — 1 2 3 1 2 9 6 Gregoriani . . -- 2 2 2 1 1 -- — 8
7 Armeni . . . — 2 2 2 1 1 — - 8 Total . 23 52 85 117 133 143 152 145 850
8 Germani . . . — 1 1 1 1 1 -- — 5
Total . 23 52 85 117 133 143 152 145 850

reglementar, să fie trimis acelei şcoale. i când te gândeşti că la liceul «Petru şi Pavel>>
din acelaş oraş funcţionau 28 de clase pentru 1558 elevi! Nu e şi aceasta o dovadă
de ceeace Eminescu numiă firea aristocratică a poporului nostru?
Adevărat că şi regulamentul în vigoare încă e o cauză principală că şcoalele
superioare de comerţ nu sunt îndeajuns de populate. Acest regulament, anume, nu
dă voie absolvenţilor şcoalei elementare de comerţ să urmeze şcoala superioară. E
ca i când ai opri pe absolvenţii gimnaziilor să continue cursurile îneepute la liceu,
sau pe seminarişti să urmeze la facultatea de teologie.
Dar mai sunt i alte neajunsuri, semnalate cu deplină dreptate fn Anuarul acestei
şcoale, publicat de intâiul ei director, d-1 C. Brătescu.
In ce priveşte populaţia acestei şcoale, ne orien.tează foarte bine tabloul de mai sus.
Pe lân.gă şcoala superioară de comerţ din Constan.ţa mai funcţion.ează şi o şeoală
comercială practică de aduiţi, curs seral.
Iniţiatorul ei este d-1 C. Alimăneştianu. In calitate de preşedinte al Camerii de
de comerţ, d-sa inaugurează solemn cursurile acestei şcoale la 15 Octomvrie 1915,

sub directiunea d-lui G. I. Georgescu, atunci secretarul acelei Camere şi cu sprijinul
prefesorilor dela liceu.
Din cei 47 de elevi inscrişi, au promovat 31, dintre cari patru sub rezerva prezen-
tării până la 15 Septemvrie 1916 a certificatului de absolvire a cursului primar; au
rămas corigenţi 11 şi repeten.ţi 2. S'au retras din examen doi.
In timpul răsboiului, fireşte, a incetat de a mai func-ţionă. In toamna anului
1921, însă, in urma stăruin.-ţii elevilor, directorul şcoalei superioare de comerţ, d-1
C. Brătescu intervine din nou la Minister pentru reînfiinţarea ei. Ministerul incu-
viinţează. Direcţiunea are grije să întocmească un orar cât mai amplificat în vederea
îmbogăţirii cunoştinţelor acestor elevi.
Frecventarea acestor cursuri lăsă de dorit din cauze independente de elevi. Această
imprejurare a determinat pe conducătorii Camerii de comerţ să ceară incă din 1915 prin
adresa No. 798 din. 26 Martie să intervină pe lângă Ministerul de industrie i comerţ să
legifereze, pentru adulţii din comerţ, obligativitatea de a frecventâ asemenea cursuri.
Cu toate aceste neajunsuri de frecventare, rezultatele finale au fost satisfăcătoare.
«Răspunsurile elevilor — scriâ directorul C. Brătescu in raportul său. către Minister,
No. 358 din 17 August 1922 — aproape in totalitatea lor alcătuiţi din băieţi de pră-
vălie cu patru clase primare, ocupaţi la patroni, unii până la orele 8 seara i frecven-
tând şcoala obosiţi de activitatea zilei i chiar flămânzi, — au fost mulţumitoare ;
ba chiar la unii din ei surprinzătoare. i aceea ce e mai imbucurător este faptul că
toţi aceşti elevi, afară de puţine excepţii, deşi de origini diferite, arată totuş o dra-
goste deosebită pentru şcoala comercială românească, pe care ei au cerut-o şi ei
au subvenţionat-o, Camera de comerţ completând numai diferenţele de sume, în ulti-
mele luni, pentru plata profesorilor şi punând la dispoziţie numai localub.
Şcoala elementară de comerţ pentru băieţi, Constanţa. Această şcoală s'a infiinţat
îii luna Octomvrie 1923 din iniţiativa d-lui C. Brătescu, atunci director al .5 coalei
superioare de comerţ i a d-lui George I. Georgescu, atunci inimosul preşedinte al
Camerei de comerţ.
D-1 C. Brătescu lansase ideia infiin-ţării acestei şcoale în Anuarul amintit mai
sus, precum i intr'un raport motivat către preşedintele numitei Camere. In urma
691
4-4*
acelui raport, Ministerul instrucţiunii cu ordinul No. 112.992 din 10 Octomvrie 1923
incuviin-ţează funcţionarea şcoalei în condiţiunile propuse de initiatori,
, adică perso-
nalul didactic şi administrativ să fie plătit de Minister, iar localul, mobilierul, mate-
rialul didactic a. să fie intreţinut de Camera de comerţ.
Şcoala a inceput să funcţioneze intâiu intr'o casă particulară din strada General
Manu 49, de unde, după un an, s'a mutat in actualul local din strada Tudor Vladi-
mirescu 1, proprietate particulară şi acesta, aparţinând d-lui N. Ionescu.
Profesorii, deşi cei mai mulţi numai supliiiitori, au muncit cu tragere de inimă
pentru inflorirea acestei şcoale. Chiar in acest an, din cele şapte materii cuprinse
in programa analitică, numai patru se predau de profesori titulari,—restul de suplinitori.
Cel dintâiu director a fost d-1 N. Zăgoicea, profesor de matematici la liceul «Mircea
cel Bătrân» şi de aritmetică la această şcoală. Cu ajutorul Camerei de comerţ, d-sa
a inzestrat şcoala cu mobilierul necesar, a injghebat o mică bibliotecă din cărţi
donate de Casa Şcoalelor, a infiinţat şi un post de radiofonie, precum şi cursuri
facultative de limbile moderne: f—inceză şi germană. Pentru sporirea fondurilor,

d-sa a organizat diferite serbări cari, insă, n'au prea corespuns aşteptărilor, chel-
tuelile inghiţind aproape totdeauna veniturile.
La 1 Martie 1927, d-1 N. Zăgoicea e inlocuit la direcţie de d-1 M. Papastopol,
profesor la Seminarul teologic «Sinţii impăraţi Constantin i Elena» din localitate.
După patru luni, revine d-1 Zăgoicea pentru a fi inlocuit apoi definitiv la direcţie
de actualul director, d-1 Aur. Alexandrescu.
Din numeroasele probleme ce se pun in legătură cu această şcoală, actualul
director semnalează următoarele:
1. Problema localului propriu la care, deocamdată, in imprejurările economice
actuale nimeni nu se poate gândi.
2. Problema şezătorilor culturale de Sâmbăta seara, la care elevii se produc cu
lecturi, declamaţii, mici dări de seamă asupra cărţilor cetite i sfârşind cu audiţiuni
radiofonice.
3. Pentru anul şcolar 1928-29 se proiectează procurarea de aparate de gim-
nastică pentru educaţia fizică a elevilor.
Toate acestea sunt cu atât mai necesare, cu cât programa analitică a şcoalei
e foarte redusă şi se gândeşte prea puţin la orientarea culturală generală a elevilor.
Tot din aceste insuficienţe ale organizaţiei şcolare, a ajuns comitetul să se
cugete el la creiarea unui post de doctor şi de confesor pe seama şcoalei, plătiţi din
fondurile comitetului. Aşâ cum e organizată şcoala elementară de comerţ de astăzi,
ar aveâ scopul să dea negustori veritabili. Totuş ce se intâmplă? In loc să ne dea
comercianţi, ele ne dau tot funcţionari. Din ce cauze?
1. Elevii acestor şcoale sunt în majoritate fii de agricultori şi muncitori manuali
de pe la oraşe, fără pregătire comercială din familie şi, ceeace e mai trist, fără interes
şi pricepere pentru comerţ.
2. lnvăţământul comercial, aşâ cum se practică in aceste şcoale, e mai mult teo-
retic. Practica prevăzută de regulament e o iluzie, fiindcă se face pe jumătăţi de
zile, — ceeace face plasamentul elevilor la casele de comerţ foarte anevoios. Comer-
cianţii cari primesc elevi la practică vor să fie serviţi efectiv, ziva intreagă, nu
numai 3-4 ore.
692
3. Elevii ies din şcoală la o vârstă prea fragedă (15 ani), fără experienţa vieţii
şi fără capital, aşâ incât cu puterile lor nu pot să inceapă. nimic.
4. La toate acestea se mai adaugă mentalitatea publică greşită care preferă
slujbe cât de prost plătite la Stat decât să fii «băiat de prăvălie*, iar mai târziu negustor
independent.
Câtă vreme dăinuesc aceste cauze, vor dăinui şi relele care bântue societatea
românească: funcţionarismul şi acapararea de străini a tuturor ramurilor productive
din economia noastră na-ţională.

Fig. 207. Liceul din Tulcea: Primul corp didactic al gimnaziului diu482:LDirector, I. Pipoşiu de literatură
(mijloc). Pr. Z. Livovschi de religie, Charles Pierre francez (jO's›, N. Sângeorgianu de ştiinţe (jos).
In picioare stânga Carol Kersch, desen caligr., ln picioare dreapta Ion Costescu de muzică.
Existând abiâ de cinci ani, această şcoală n'a avut decât trei serii de absolvenţi:
In 1926 a avut 22 ; în 1927, 33 şi în 1928, 34 de absolvenţi.
Fiind creaţiuni aşâ de recente, e greu să spui un cuvânt hotăritor asupra lor.
Lipseşte un element esenţial pentru rostirea unei judecăţi întemeiate: timpul.
Şcoala comercială superioară de fete, Constanţa. Incă din 1923 şcoala comercială
superioară de băie-ţi din acest oraş devenise mixtă, admiţând în rândurile ei un număr
considerabil de fete. Fiindcă, insă, coeducaţia strică fetelor, fără ca să folosească
— experienţă pedagogică veche ca omenirea insăşi — în toamna anului 1925 se ia
693
iniţiativa infiinţării unei şcoale comerciale superioare de fete in Constanţa. Meritu

ei revin.e aceluiaş vrednic preşedinte al Camerii de comerţ • din localitate, d-1 G. I
Georgescu care, ajutat de d-ra Elisabeta Popescu (actuala d-nă El. V elescu-Vlad
şi mai ales de d-1 I. Purcaru, director general al invăţământului profesional 'in Mi-
nisterul instruc-ţiunii, 'inchiriază localul din Bulevardul Ileana No. 10, procură mobi-
lierul necesar şi, în baza ordinului No. 110.541/1925, la 9 Noemvrie acelaş an inaugu-
rează solemn cursurile acestei şcoale, fiind de faţă. d-1 Onoriu Mironescu, atunci
inspector-şef al acestei regiuni şcolare, intreg corpul didactic, părinţii şi elevele.
Localul in care func-ţionează şcoala e impropriu destina-ţiunii. Elevele sunt nevoite

să stea in subsol, un.de in o mare parte a anului trebuie să ardă becul i ziva la amiază.
Fiind şcoală nouă, e firesc să lupte cu greută-ţile inceputului. Laboratoarele de
fizică, chimie şi merceologie sunt în curs de infiinţare. Biblioteca numără 434 volume
de ştiinţă şi de literatură.
Cu tnate stăruinţele depuse, Ministerul a fost in imposibilitate de a acordâ burse
pentru elevele acestei şcoale, deşi ar fi fost foarte necesare. In schimb, Banca Criso-

veloni, sucursala din localitate, a acordat o bursă anuală de 10.000 lei elevei celei
măi distinse, servită in rate lunare de câte 1000 lei. Acest exemplu frumos n'a rămas
fără răsunet. Corpul didactic al şcoalei incă a contribuit din modestul său salar pentru
creiarea unei burse lunare de 600 lei pe seama unei eleve sărace, dar merituoasă.
Pentru a face fată multiplelor nevoi materiale ale şcoalei, s'au organizat două
serbări cu frumoase rezultate morale şi materiale.
S'au făcut excursiuni atât in oraş la fabrici, apoi in port la silozuri, la târgul de
mostre dela Cazinoul Comunal, cât şi mai departe la Cernavoda, unde au vizitat
rafineria de petrol şi derivate «Columbia», fabrica de ciment i cea de şuruburi.
E bine că, la asemenea excursiuni, se are in vedere latura economică. Păcat că, din
lipsă de fonduri, nu s'au putut face excursiuni şi în alte regiuni, foarte importante
din punct de vedere industrial şi comercial.
In general e intemeiată plângerea direcţiunii că coala a fost prea puţin ajutată
de Minister. Dacă n'ar fi avut sprijinul Camerii de comerţ, al primăriei şi mai ales
al comitetului şcolar, şcoala n'ar fi izbutit să-şi procure mobilier, material didactic,
hărţi, tablouri zoologice, botanice şi tehnologice, indispen.sabile unei şcoale comer-
ciale. Directoarea şcoalei predă in mod gratuit cursul de dactilografie, atât de necesar
absolventelor acestei şcoale.
Infiinţată in 1925-26 cu două clase (I şi III), această şcoală a avut in anul ur-
mător cea dintâiu serie de cinci absolvente.
In anul şcolar din urmă (1927-28) a funcţionat cu trei clase i a avut in total
76 de eleve.
Şcoala comercială elementară de fete din Constanta a luat fiinţă la 1 Octomvrie

1927 prin ordinul Ministerului de instructie No. 122.706 sub direcţiunea d-nei Eli-
sabeta Velescu-Vlad. Neavând local propriu, a funcţionat lntr'o sală a Şcoalei comer-
ciale superioare de fete in orele de după amiază dela 2-7. A beneficiat, deci, i de
mobilierul şi de materialul didactic şi chiar de cancelarie al Şcoalei superioare. Corpul
profesoral incă a fost aproape acelaş. Eleve s'au inscris 56, s'au retras 14, au rămas 42,
Din acestea promovate sunt abiâ 14, corigente 17, iar 11 repetente. Oricât s'ar socoti
694
INVĂŢĂ1VIÂNTUL PUBLIC 1N DOBROGEA
şcoalele comerciale ca ultimele cutii ale unui trior in care rămân grăunţele mai uşoare
şi, deci, mai slabe ale recoltei, — totuş procentul elevelor nepromovate e prea mare.
Scoala elementară de comerţ din Silistra s'a 'intemeiat în anul şcolar 1925-26.
In anul dintâin a fost 'intreţinută de Camera de comerţ din aceâ localitate. Dela
1 Ianuarie 1927 e trecută 1n bugetul Statului,1n. ce priveşte salariile corpului didactic
şi administrativ, chiria localului şi întreţinerea lui rămânând pe seama aceleiaş Camere.
Actualul local e impropriu, deaceea, cu ocazia inspecţiilor făcute, s'a exprimat dorinţa
să fie mai bine amenajat sau chiar schimbat cu altul mai potrivit. Deoarece comitetul
şcolar n'are nici o sarcină în legătură cu şcoala, a hotărit ca surnele rezultate din
taxele de frecventare ale elevilor să fie destinate fondului de construcţie al unui
local propriu.
Intâiul director al acestei şcoale a fost d-I Pericle Papahagi, actualul director
al liceului <<Durostor», membru corespondent al Academiei Române. Profesori de-
asemenea sunt profesorii titulari ai aceluiaş lieeu. Dela 1 Ianuarie 1926, director e
d-1 I. Nicolau care, îri limitele mijloacelor modeste de cari dispune, caută să aducă

1mbunătăţirile ce sunt cu putinţă. Fiind infiinţată numai de trei ani, abiâ acuma
a dat 'intâia promo-ţie de trei absolvenţi, dintre cari doi Mahometani i un Armean de
religiune gregoriană. Populaţia şcolară în total e de 96 elevi i se repartizează
astfel d.upă naţionalităţi: Roniâni. 31, Bulgari 49, Armeni 7, Turci 4, Evrei 5.
S'au pus şi bazele unui muzeu de productologie. Pentru 1.nmulţirea cunoştinţelor
elevilor s'au organizat câteva conferinţe, precum şi dortă excursiuni. Una la Brăila-
Galaţi, alta pe valea Prahovei până la Slănic.
,Ş coala superioară de comerţ din Bazargic are abiâ un an de existenţă. Din iniţiativa
Camerei de comerţ de sub preşedinţia d-lui N. Răiculeanu şi cu aprobarea Ministe-
rului instrucţiunii, ea s'a inaugurat la 1 Octomvrie 1927, in prezenţa inspectorului-şef
al Regiunii, d-1 Onorin Mironeseu, i al autorita-ţilor locale. Dixector e d-I loan Urdea,
profesor definitiv la liceul «N. Filipescu» din localitate. Neavând local propriu, Camera
de comerţ a inchiriat cu suma de 180.000 lei un local pe care 1-a amenajat bi-
nişor pentru nevoile unei şcoale Incepătoare. Şcoala a avut numai clasa Intâia cu 52
elevi, dintre cari 34 sunt Români, 17 Bulgari şi 1 Evreu. E vrednic de reamintit faptul
că numai 23 elevi sunt orăşeni, iar restul de 29 sunt dela ţară. Semn bun. El arată că,
cel puţin în această parte a ţării, se desmeticesc şi sătenii şi incep să preţuească
foloasele comerţului.
Comitetul şcolar din care, pe lângă preşedintele Camerei de comerţ, face parte
şi un sen.ator, un comerciant mare proprietar şi primarul oraşului, n'a cruţat nimic
pentru înzestrarea şcoalei cu material didactic, ba chiar şi cu burse in sumă. de
10.000 lei, apoi diferite ajutoare, la sărbători, de îmbrăcăminte şi incălţăminte ele-
vilor săraci şi silitori. S'a făcut un inceput de muzeu de ştiinţe naturale, precum
un laborator de fizică. S'au pus bazele unei biblioteci, unde elevii vin să cetească
in ore libere şi de unde pot să imprumute cărţi chiar acasă.
Tot pentru desăvârşirea lor sufletească, elevii au îngrijit şi de grădina şcoalei
şi au participat la lucrările unei mici asociaţiuni culturale, organizând 3-4 şezători
literare şi artistice, apoi excursiuni in oraş şi 'imprejurime, ba chiar şi la Bucureşti,
695
cu ocazia concursului Societăţii «Tinerimea Română>>, sub conducerea d-lui profesor

Constantin Voiculescu.
Din iniţiativa comitetului şcolar s'a organizat pe lângă această şcoală şi o şcoală
comercială practică curs seral pentru băieţii aplicaţi în diferite birouri şi intre-
prinderi comerciale. Acest curs numără 40 elevi cari nu plătiau nici un fel de taxă
şcolară. Cei dela Şcoala superioară de comerţ plătiau câte 700 lei anual. Bineinţeles
că se acordau i scutiri elevilor săraci.
Iată în câteva linii inceputurile frumoase ale unei instituţii care promite mult.
şcoala navală Constanta s'a inflinţat în 1920, după ce s'a hotărît despărţirea şcoa-
lei pregătitoare de ofiţeri de marină de cea de artilerie. S'a ales această localitate
pentru a găsi in întâiul nostru port maritim atmosfera şi mediul necesar formării
numiţilor ofiţeri.
Şcoala s'a deschis la 1 Iulie 1920 sub comanda comandorului Corneliu Buchhol-
zer 1n fostul local al şcoalelor de maiştri de marină. In anii 1923-25, dovedindu-se
insuficienţa acestui local, i s'au prelungit aripile, incât s'a dublat aproape. Astfel

s'a obţinut o sală mare de conferinţe şi recepţii, cum nu sunt multe în Constanţa de-
cât cea dela Casinoul comunal şi cea dela Teatrul Ligii Culturale. Deasemenea s'au
amenajat potrivit şi dormitoarele şi sălile de meditaţie ale elevilor. In 1922-23 s'a
construit şi un pavilion pentru staţiunea T. F. S. (telegrafie fără sârmă.) care deser-
veşte şi poşta. Pe lângă insuficienţa localului şi a mobilierului, şcoala a avut să lupte
cu alte greutăţi. Nu aveâ, la inceput, nici material didactic, nici cursuri sau manuale,
nici profesori de specialităţi. Aceştia mai cu seamă se găseau anevoe, fiindcă după
răsboiu se impuţinase simţitor numărul ofiţerilor noştri de marină. Cursurile au in-
ceput la 15 Noemvrie 1920 cu amândoi anii Şcoalei pregătitoare. Tot atunci se in-
flinţează şi şcoala de aplicaţie pentru locotenenţii cari, din cauza răsboiului, n'o ur-
maseră incă. Pentru materiile de specialitate, profesorii se recrutează dintre ofiţerii
de marină, la cari se adaogă şi ofiţeri din armata de uscat. Matematicile le predau
inginerii Serviciului construcţiilor Portului, iar cursurile de cultură generală profesorii
dela liceul «Mircea cel Bătrân>>. Dela infiinţare şi până acum intre profesorii
şcoalei găsim: 1 general, 3 colonei, 2 locotenent-colonei, 5 maiori, 3 căpitani, 2 loco-
tenenţi, 1 sublocotenent şi 56 ofiţeri de marină. Profesori civili sunt 9, ingineri 9,
comandanţi ai şcoalei 3, directori de studii 6. E o şcoală bună şi serioasă. Aceasta
o arată promoţiile. In 1923, de exemplu, din 63 elevi prezentaţi la examen sunt ad-
mişi In şcoală pe 2 ani 25 şi sunt promovaţi ofiţeri 18. In 1928 selecţia e şi mai mare.
Din 79 prezentaţi la examen numai 19 sunt admişi in şcoală i tot atâţia sunt şi pro-
movaţi. Dintre aceştia s'au ales 16 ofiţeri distinşi cari au fost trimişi în străinătate
(Franţa şi Italia) pentru perfecţionare. Pe lângă obişnuitele şezători ştiin-ţifice-lite-
rare, precum şi sărbătorile naţionale, şcoala are solemnită.-ţile ei deosebite: Depunerea
jurământului, 101 zile, solemnitatea inaintării la gradul de sublocotenent. In programul
şcoalei intră ca un element esenţial călătoriile de studii. In fiecare an se face
o călătorie de instrucţie cu vaporul «Principesa Maria>> în apele româneşti până la 4
Maiu, — iar dela 15 Maiu în apele străine (Constantinopol, Muntele Athos, Salonic,
Pireu, Suda Bay, insulele Creta, Syra, Chios). In fiecare vară apoi elevii se imbarcă
şi pe unul din vasele armate pentru a face practica necesară.
696
Din călătoriile organizate de această şcoală aceea care a impresionat mai pu-
ternic şi a lăsat amintirile cele mai durabile a fost cea dela Salonic, unde apariţia
pavilionului românesc a stârnit o insuifleţire de nedescris 'in inimile fraţilor noştri
macedoneni. Cu câtă bucurie n'au venit ei să vadă un vas românesc şi ofiţeri români!
Cu toate că în prezent e destul de bine organizată şi-şi poate permite chiar luxul de a
invitâ ca oaspeţi ai ei pe reprezentanţii vaselor străine cari ne vizitează portul (Fro-
bisher, Dauntless, Calipso, Duguay Frouin cu 3 distrugătoare, Ricardi, Tromp, es-
cadrila spaniolă a.), — totuş ea are incă destule nevoi. Amintim lipsa de labora-
toare, săli de modele, sală atelier şi mai ales o navă pentru necesităţile proprii ale
şcoalei. Pentru nevoile şcoalei s'au tipărit 78 cursuri de către profesorii ei in intervalul
1920-28. (După schiţa monografică a Şcoalei navale Constanţa de d-1 Lt. Comandor
Zlatian Paul).

Fig. 208. Liceul Tulcea: Clădirea veche din timpul Turcilor.
697
iNV.Ă.Ţ.Ă.MÂNTUL PUBLIC IN DOBROGEA
BIBL,IOGRAFIE
Ţinem să aducem viile noastre mulţumiri tuturor d-lor directori şi directoare cari au răspuns or-
dinului nostru No. 3828 din 24 Aprilie 1928, inaintând, la timp, monografiile şcoalelor puse sub condu-
cerea domniilor lor. Fără de aceste monografii, această dare de seamă retrospectivă n'ar fi fost cu pu-
tinţă. Multe sunt citate în insuşi corpul lucrării noastre. In deosebi ţinem să constatăm cu adevărată
mulţumire i satisfacţie că toate şcoalele secundare şi profesionale din această provincie, chiar dacă
aparţin altui Inspectorat şcolar, cum e cazul celor din judeţul Tulcea, — şi-au ţinut de datorie să-şi aducă
contribuţia lor pentru această sărbătoare istorică. In total 44 monografii de şcoale secundare, normale şi
profesionale! Unele sunt scrise aşâ de bine, incât merită să fie tipărite ca lucrări model. Din cele 739 de
şcoale primare, insă, n'au inaintat decât 121 monografiile cerute. Regretăm. In lipsa lor, capitolul despre
invăţământul primar e insuficient ca informaţie şi documentaţie. 0 recunoaştem noi, cei dintâi.
Afară de aceste lucrări manuscrise, am întrebuinţat şi următoarele publicaţiuni:
Analele Dobrogei, anul I (1920), mai cu seamă articolele: Vasile Helgiu, Şcoala primară din Do-

brogea in curs de 40 de ani, pag. 213-263 şi I. N. Roman, Pagini din istoria culturii româneşti în Do-
brogea inainte de 1877, pag. 355-398.
Anuarul invăţământului secundar din România pe anul 1924-1925, precedat de o expunere asupra
desvoltării acestui invăţământ de Const. Kiriţescu, director general al învăţământului secundar, Bu-
cureşti, Tipografia Gb1, 1925.
Anuarul invăţământului comercial din România pe anul 1926-1927, intocmit sub conducerea d-lui
Ilie C. Purcaru, director general al invăţământului profesional, Bucureşti, Tipografia Geobl, 1927.
Aniversarea de 25 ani a liceului <<Illircea cel Bătrân>> din Constanţa.
Anuar pe anul şcolar 1921-1922.

» » » 1922-1923.
» » » » 1923-1924.
» » » 1924-1925.
>> >> 1925-1926 şi 1926-1927.
Anuarul şcoalei superioare de comerţ din Constanţa pe anii 1920-1921 şi 1921-1922, publicat de
C. Brătescu, director. Constanţa, Tipografia «Victoria>>.
Anuarul şcoalei elementare de meserii Oltina, judeţul Constanţa, 1904-1924, Constanţa, Tipografia
«Dobrogea Jună», 1924.
N. Iorga, Istoria invăţământului românesc. Bucureşti, 1928, Casa Şcoalelor.
698
JUSTIŢIA ROVIÂNEASCĂ 1N DOBROGEA
SCHITĂ ISTORICA.
DE
D. STOICESCU
Judecător, Constanţa
Cu 450 ani inainte de 1878, Dobrogea a aparţinut Imperiului Otoman, făcând

parte din cuceririle lui Baiazet Ilderim.
Este adevărat că această provincie a fost smulsă Tării Româneşti; documente
probează că Mircea cel Bătrân i Domni anteriori ai acestei ţări aveau despotia Do-
brogii, ca reprezentanţi i urmaşi ai impăraţilor bizantini. Dacă ne referim la termenul
cu care Mircea, in hrisovul Mănă.stirii Nucet, numeşte pe mai marii din Silistra, vedem
că el le zice <<kefali», termen moştenit dela <<kefalikevontes», magistraţi bizantini,
deşi hrisovul e scris in vechea limbă slavă.
In timpul celor patru secole i jumătate, Justi-ţia otomană insă n'a existat ca o
institu-ţie deplin stăpânitoare a intregei populaţii a Imperiului. Ortodoxii aveau justi-ţia
patriarhiei, care se exercită prin mitropoliţi, episcopi i mai micii lor, iar catolicii, ince-
pând cu Francezii din timpul regelui Francisc I, aveau regimul capitulaţiilor, după
tratatul incheiat de acest rege cu Soliman Magnificul in 1536, regim intins apoi la
toţi creştinii. Ştim chiar că Genovezii i Veneţienii au avut în porturile Dunării şi Mării
Negre — consuli, patroni ai corporaţiilor comerciale locale, cari impărţeau i justiţia.
In ce priveşte justi-ţia otomană i felul de-a fi al Imperiului otoman, cum princi-
piile diriguitoare emanau din Coranul, ce n'admiteâ egalitatea de tratament a creştinilor
cu musulmanii, putem deduce că la Turci justi-ţia erâ religioasă şi se intindeă numai
asupra mahomedanilor, având un aparat restrâns de instanţe. Insă pentru câtva timp
inainte de 1878, trebuie să admitem că. Imperiul otoman concedase şi el progresului
timpului, căci găsim men-ţionată o organiza-ţie a justiţiei, ce se apropia, oarecum, de a
statelor timpului 1).
Astfel această organiza-ţie cunoşteă principiul separa-ţiei instan-ţelor de judecată
îri vederea controlului, având următoarele instan-ţe:
Devair sulhie, un fel de judecătorie comunală.
Migilis duavi, judecătoria de ocol.
Migilis temiiz, judecătoria de judeţ, tribunal de fond.
') După D. Nicolai&s: Lgislation Ottomane, II. aie Nizamiei sau Megialisi-temiz-i-hukuk, civile,
Cos-poli, 1881, erau două feluri de tribunale: I. ale compuse din mai mulţi membri.
şeriatului sau religioase, compuse dintr'un cadiu,
699
JUSTITIA ROMÂNEASCĂ. IN DOBROGEA
Divani temiiz, Curte de apel de fon.d pe guvernământ.

Divan ahcheami adlie sau Mahcheamei temiiz, Curte de Casaţie în Constan.tinopol,
in.stanţă. supremă.
Aceste instanţe judecau conform uzului şi şeriatului musulman. N'avem date
precise asupra acestei organizări spre a vedeă ce competenţă aveă fiecare din aceste in-
stanţe şi a deduce bitruck interesele justiţiabililor erau asigurate 1).
După nişte acte emartate dela o judecătorie otoman.ă din Mangalia se vede că eră
acolo, la 25 Martie 1872 şi 22 Februarie 1873, un judecător semnatar al actelor legali-
zate, Mamut Rifat, lângă care mai semnează pe acte: asesor, grefier şi secretar, toţi
tot nume turceşti 2).
Ni s'a mai comunicat despre existenţa unui Tribunal al Sangiacului Tulcei, poate
un «Migilis temiiz», compus din: preşedinte Mehmet Sami ; membri: Pestmegi Osman
Aga, Stoian Genu, Herşcovici, Dumitrache-Bey, Ştefan Radef, Apas-Bey şi Dumitrache
Aslan. Probabil, e vorba de o instanţă de judecată cu asesori luaţi dintre fruntaşii
religiilor şi naţionalitătilor locale prezidaţi de cadiul Mehmet Sami 3).

Inainte de 1878, în ce priveşte populaţia creştină, pe cât şi-amintesc bătrânii, eră
un episcop la Silistra — bulgar şi altul la Tulcea — grec, iar ambii can.onizau după
normele religioase In materie de juridicţie in ramul familiei, succesiunilor ab intestat,
proprietăţii, învoelilor, etc. Aceştia aveau protopopi, popi, exarchi şi cavaşi (agenţi de
executare).
De sigur, în materie de justiţie, cea mai mare influenţă o aveau exarchii — fruntaşi
ai comunităţii, ai satelor şi târgurilor, cari impăcau conflictele după uzurile locale.
Justiţia ortodoxilor eră dar patriarhală şi, in inţelesul ce dăm azi cuvântului re-
ligioasă şi emanâ dela oamen.ii bisericei; o institu-ţie creată mai mult de nevoile par-
ticulare ale grupului local, decât o instituţie de Stat.
In primăvara anului 1878, după aşă numita Pace dela San-Ştefano, Ruşii instituiră
în Dobrogea o administraţie a armatei de ocupaţie, dependentă de ministerul de răs-
boiu rusesc, sub numele de <<Administraţia sangiacului Tulcei>>, sub conducerea gene-
ralului Bieloţercovici. Această administraţie intemeiase un tribunal al sangiacului
şi mai multe alte mai mici tribunale de districte (ocoale).
Am gă.sit men-ţiune despre un asemenea tribunal şi in. Constanţa. La 24 Martie
1878, acest tribunal eră compus din preşedinte: Ştefan Cavaciev, membri: Rainu
Atanasof şi Ioan Dascalopol (acesta semnează greceşte) şi secretar: Zaharia Miloşef.
Un asemenea tribunal aveă puterea să judece i delicte penale, care se pedepseau după
Codul legilor (probabil rusesc) până la un an de închisoare,.dar hotărârile tribunalului
nu rămâneau definitive şi nu se puteau executâ decât dacă erau aprobate de nacialnicul
districtului, care şi el trebuiâ să ceară deslegare dela inaltul administrator al san-
giacului. Inculpa-ţii se puteau judecâ şi liberi, dând poliţiei respective o garanţie sau
cauţie că se vor prezentâ la judecată şi executare.
Această'. <<Administraţie» a durat până în Noemvrie 1878, când s'a luat in primire
de către autorităţile româneşti — Dobrogea. Din actele oficiale se vede că România
i) Informaţiile despre această organizare le avem 2) Acte comunicate de d-1 judecător Şeitan din
dintr'o comunicare a d-lui Feuzi Ismail, cadiu din Mangalia.
Tulcea. 3) Vezi nota 1.
700
JUSTIŢIA ROMÂNEASGĂ iN DOBROGEA
şi-a retras funcţionarii din cele trei judeţe din Basarabia, incepând pe la 8 Octomvrie
1878 şi a procedat la numirea celor din Dobrogea, 1ncepând pe la 10 Noemvrie 1878.
* *
Prin Tratatul dela Berlin din 13 Iulie 1878, România, principatul, deabia de un
an declarat independent, primeşte conform art. 46: dnsulele formând Delta Dunării,
precum i Insula Şerpilor, Sangiacul Tulcei, coprinzând districtele (cazas) Kilia, Sulina,
Mahmudie, Isaccea, Tulcea, Măcin, Babadag, H ârşova, Kiustenge şi Medgidie...

mai primeşte ţinutul situat la sudul Dobrogei, până la o linie care, plecând dela răsărit
de Silista răspunde in Marea Neagră la miază-zi de Mangalia>>.
Teritoriul acesta nu erâ in adevăr toată Dobrogea, deşi tratatul o confunda ca
ceeace fusese sangiacul Tulcei; o mare parte a Dobrogei e trecută micului Stat atunci
infiinţat al Bulgariei.
Această transferare de teritoriu dela Turcia la România a fost, azi o vedem mai

bine, dorinţa simţului popular şi din România şi mai cu seamă. din Dobrogea. Despre
dorinţa vie a Dobrogenilor de a face parte din România, avem probe anterioare Trata-
tului dela Berlin. Astfel, 1n şedin-ţa senatului român dela 26 Noemvrie 1877, 1n discuţia
asupra proiectului de răspuns la mesagiul domnesc, se aminteşte ca de un lucru cunoscut
tuturor că'. <<sunt prin Dobrogea subscrieri pentru a se alipi pe lângă România>>... adică
voin-ţă exprimată ! Cât despre expresia simţului popular din România îl vedem mani-
festându-se prin acea transmutare a populaţiei plugare i păstoreşti din România pentru
a Inflori şi fructificâ pământul inţelenit al Dobrogei, transmutare plină de eroice sacri-
ficii!
Tratatul dela Berlin a formulat dar ceeace se co. ncretizase in timpul răsboiului din
1877-78 i se impuneâ după răsboiu ca necesităţi ale României şi Dobrogei.
Carol I, ca domn al Românilor, luând in primire Dobrogea, in memorabila Pro-
clamaţie dela Brăila din 14 Noemvrie 1878 către locuitorii Dobrogei, o spune: <<Marile
puteri europene prin Tratatul din Berlin au unit ţara voastră cu România. Noi nu
intrăm 1n hotarele voastre, trase de Europa, ca cuceritori... Dobrogea, vechea pose-
siune a lui Mircea cel Bătrân i a lui Ştefan cel Mare, de astăzi face parte din România...
un Stat, unde nu voinţa arbitrară, ci numai legea desbătută i incuviinţată de na-
-ţiune, hotărăşte şi ocârmueşte cele mai scumpe şi mai sfinte bunuri ale omenirei; viaţa,
onoarea şi proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituţiuni... Religiunea voastră,
familia voastră, pragul casei voastre, vor.fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le
va puteâ lovi, fără a-şi primi legiuita pedeapsă !
<<Locuitori musulmani, — dreptatea României nu cunoaşte deosebire de neam şi
de religiune ; credin-ţa voastră, familia voastră, vor fi apărate de o potrivă ca i ale
creştinilor. Afacerile religiunii şi ale familiei vor fi pentru voi incredinţate apărării
muftiilor şi judecătorilor aleşi din neamul şi legea voastră.
<<Şi creştini şi musulmani, primiţi dar cu 1ncredere autorităţile române ; ele vin cu
anume Insărcinare de-a pune capăt dureroaselor Incercări prin care aţi trecut, de-a
vindecâ ranele răsboiului, de-a apărâ persoana, averea i interesele voastre legiuite ;
1n sfârşit de-a vă desvoltâ bun.a stare morală şi materială... Salutaţi dar cu iubire dra-
pelul român, care va fi pentru voi drapelul libertăţii, drapelul dreptăţii i al păcii.
701
JUSTIŢIA ROMÂNEASCĂ IN DOBROGEA
In curând provincia voastră, pe calea constituţională, va primi o organizaţie definitivă,

care va -ţine seama de trebuin-ţele i de moravurile voastre, care va aşezâ pe temelii sta-
tornice poziţiunea voastră. cetăţenească. Până atunci autoritaţile române au ca întâia
indatorire de a cercetâ şi 'indestulă trebuin-ţele voastre, de a îngriji de bunul vostru
traiu, de a vă face a iubi ţara la a cărei soartă de acum este alipită şi soarta
voastră...
«In numele şi cu iinvoirea Europei, noi luăm azi în stăpânire provincia Dobrogea,
care devine şi este -ţară. română>>
Am citat din această Proclamaţie, cea mai frumoasă pagină ce poate stâ în fruntea
documen.telor Dobrogei moderne şi româneşti, pentru că ea este, precum se vede,
un program ; ea coprinde in germen principiile de organizarea instituţiilor, ce au gu-
-
vernat această parte de ţară până la unificare şi in special principiile de organizarea
justiţiei.
Dobrogea a fost primită de România «in numele şi cu învoirea Europei>>, iar Europa
însemnă in acest -ţinut «civilizaţie>>, adică vieaţă organizată pe temelie de lege şi dreptate.

Proclamaţia mai accentuează că România este un Stat constituţional şi va 'indrumă
viea-ţa Dobrogei pe cale constituţională...
Calea constituţională erâ pe atunci o vie dorin-ţă a tuturor -ţinuturilor inlăn
-ţuite
de absolutismul otoman, pe care regimul românesc o satisfăceă.
In timpul Sultanului Abdul Aziz chiar, se formase in Imperiu un partid consti-
tuţional sub numele de «Juna-Turcie>> sub şefia unui om de mare talen.t i partiza.n al
principiilor de guvernare modernă, Midhat-paşa. Coranul şi vechea organizaţie mili-
tară otomană n'admiteau participarea creştinilor la viea-ţa publică.; ei nu puteau fi
consideraţi cu drepturi egale cu mahomedânii; deaceea principiul de bază al progra-
mului lui Midhat-paşa eră separaţia puterii pOlitice de cea religioasă, dând deopotrivă
mahomedanilor şi creştinilor drepturi de-a participâ la viea-ţa publică. Midhat-paşa
reuşi pentru câtva timp să introneze un regim constitu-ţional, dar lucrul nu dură;
regimul religios-militar fu reintronat.
România dar, pe lângă drepturile sale istorice, pe lângă drepturile indiscutabile
născute din comunitatea de na -ţionalitate cu majoritatea locuitorilor Dobrogeni, cari
erau Români, — pe lăngă dreptul deaseme.ni indiscutabil, isvorând dintr'o înaltă con-
cep-ţie morală, de a creă o via-ţă civilizată unui mare n.umăr de populaţie omenească
şi-a pune în -valoare un întins teritoriu, — veneâ ca Stat şi în virtutea unui Tratat să
anexeze Dobrogea. Insă o anexare, daeă este un adaus la teritoriul Statului anexator,
este în acelaş timp şi un adaus la popula-ţia lui, — in totul e un adaus de noi rapor-
turi şi valori: religioase, morale, economice, juridice, politice, etc., care trebuiesc puse
de acord cu intregul. 0 ordine juridică trebuie să ia fiin-ţă pentru a inglobă i armoniză
noile raporturi şi valori, pentru a impune i men.-ţine o unitate în Stat: la 'inceput o or-
dine de tranziţie, mai târziu conformă — una pentru intreg Statul.
') Proclamaţia .este semnată i de: I. C. Bră- I. Cămpineanu, ministru de finanţe şi Eug. Stă-
tianu, primul ministru; M. Cogălniceanu, ministrul tescu, ministrul justiţiei.
de externe; C. A. Rosetti, ministru de interne;
702
Guvernul român aveă atunci în sânul său un mare jurisconsult şi 1n special orga-
nizator al Justiţiei, Eugeniu Stătescu. Cunoscător al sistemului de justiţie patriarhală
din Dobrogea şi al instituţiilor juridice româneşti din trecut, el a căutat să le apropie,
să le unifice, să le concretizeze 'intr'un sistem de organizare transitoriu către organi-
zarea justiţiei din România, insă să ră.spunclă şi la necesitătile locale.
In ce priveşte aceste necesităţi, erâ una primordială: stârpirea brigandajului moş-
tenit dela başbuzuci. 0 alta: pacea intre locuitori, turburată de ororile şi asupririle
răsboiului, trebuiâ restabilită.
Aceste măsuri transitorii au fost la inceput formulate 1ntr'un regulament, apoi

intr'o lege. Avem aşa dar, in epoca de tranziţie, o perioadă regulamentară i una legală.
Fu decretat sub No. 2499 din 11 Noem-vrie 1878 şi publicat a doua zi «Regulametul
de Administraţie publică asupra organizării judecătoreşti, competenţei şi procedurii
autorită-ţilor judecătoreşti din Dobrogea>>. Acest regulament este buchetul primelor
norme de organizarea justiţiei şi ele nu face alt decât dă o expresie precisă şi practică
principiilor expuse in Proelamaţia dela Brăila.

Iată instan.ţele judecătoreşti ce organiză in scopul de a realizâ legalitatea i drep-
tatea promisă:
1. Judecătoria comunală: in fiecare comună rurală, ca dovadă a grijei pentru
justiţia populară, se infiin-ţează câte o judecătorie de pace, cu scopul, in primul rând,
de a finpăcă conflictele. Judecătoria erâ compusă din primar şi doi asesori ceruţi de
părţile 1n conflict, cari stăruiau la pace şi, 1n cazul că reuşau, dau părţilor carte de im-
păciuire, iar contrar, inaintau plângerea la instanţa mai inaltă.
Asemenea dispoziţii fuseseră in fiinţă 1n Ţara-Românească dela 1832-1865
prin organizaţia introdusă de Regulamentul Organic:
Art. 264: «Pentru jeluiri de prea pu-ţin preţ... se va aşeză in fiecare sat o jude-
cătorie de impăciuire intocmită de preotul şi de 3 juraţi ce se vor alege de locuitorii
satului. Art. 265: «De-i va impăcă, se va da carte de impăciuire la mâna fiecărei părţi,
care carte se va scri de preotul i se va iscăll atât de toate mădularile judecătoriei cât
şi de prigonitoarele părţi... Art. 266: dar neputând să-i1mpace, această judecătorie va
da la mâna prigonitoarelor părţi carte doveditoare, că nu s'a putut impăcă, cu care să
se arate ei la judecătoria de 1ntâia cercetare>>...
2. Tribunalul de ocol: mai departe, ca primă instanţă de judecată pentru pricinile
mai insemnate i pentru pricinile neimpăcate de judecătoria comunală se infiin-ţează
in oraşele de reşedinţă ale fiecărei subdiviziuni administrative de judeţ câte un tri-
bunal de ocol. S'au infiin-ţat tribunale de ocol in următoarele localită-ţi: Sulina, Tulcea,
Măcin, Babadag, Hârşova, Constanţa, Megidia, Mangalia şi Ostrov (Rasova). Sub-
diviziunile administrative corespundeau acestor ocoale.
Tribunalul de ocol erâ compus din: un judecător, care prezidâ tribunalul, un
supleant, un substitut i un grefier. i in această instan-ţă, pentru judecarea unei cauze,
judecătorul trebuiâ să fie asistat de doi asesori aleşi dintre notabilii oraşului de reşe-
dinţă al ocolului, după o listă formată prin ingrijirea administraţiei. In acest tribunal,
substitutul trebuiă să pună concluzii din partea ministerului public şi, pe de altă
parte, să indeplinească funcţiunile de judecător de instrucţie pentru crimele şi delic-
tele săvărşite 1n coprinsul ocolului, concentrând 'in atribuţiile sale şi instrucţia şi
urmărirea.
703
Paralel cu acest tribunal de ocol, se infiinţează i câte o judecătorie mahomedană

compusă din: un cadiu, ce puteâ fi un hoge din localitate, care trebuiâ să fie şi el asi-
stat de 2 asesori aleşi de obştea locuitorilor mahomedani şi care judecâ după uzuri şi
şeriatu«! musulman.
3. Tribunalul de apel: ca instanţe de apel pentru pricinile judecate în prima
instanţă de tribunalele de ocol, ca tribunale ordinare pentru unele afaceri şi ca nişte
curţi criminale judecând după procedura din corecţional, s'au infiinţat pentru toată
Dobrogea două tribunale de apel: unul la Tulcea şi altul la Constanţa. In circum-
scripţia Tulcei intrau tribunalele de ocol: Sulina, Tulcea, Măcin şi Babadag, iar în a
Constanţei tribunalele de ocol: Ilârşova, Constanţa, Mangalia, Megidia şi Rasova.
Tribunalul de apel erâ compus din: un. preşedinte, 2 membri, un supleant, un
prim-procuror, un procuror, un grefier şi unul sau mai mul-ţi ajutori de grefă. i în
acestea pentru judecarea cauzelor se cereâ, în afară de magistra-ţii aparţinând tri-
bunalului, doi asesori aleşi: unul musulman i altul nemusulman.
Menţionăm că aceste tribunale de apel a-veau competenţa să judece în apel şi

afacerile judecate de judecătoriile mahomedane ca prime instanţe, — atunci 'insă
judecau conform uzurilor şi şeriatului musulman.
Pentru punerea în lucrare a acestui regulament, buna intocmire şi regulata func-
ţionare a acestei justi-ţii, conform art. 63 din Regulament, s'a înfiinţat in «Delegat
special şi superior al Ministerului de Justiţie în Dobrogea>>.
Intreg dreptul privat şi public român s'a aplicat dela inceput în Dobrogea, afară
de prescripţiile relative la drepturile politice, care constituiau din acest punct de
vedere un regim excepţional, regim în care intră şi organiza-ţia specială administra-
tivă şi judecătorească. Justiţia hisă se da în numele legii şi se execută în numele şe-
fului Statului.
Judeţe, ca diviziuni administrative ale Dobrogei au fost la iinceput, din Noemvrie

1878 şi până la 1 Aprilie 1879, trei judeţe: Tulcea cu reşedinţa la Tulcea, Constanţa cu
reşedinţa la Constanţa (Kiustenge) şi Silistra-Nouă cu reşedinţa la Rasova, mutată
apoi la Cernavoda. Acest din urmă judeţ a fost desfiinţat, rămânând numai două, care
s'au menţinut mereu în cursul timpului. Poate din cauza shurtei lui durate nu se face
menţiune despre acest judeţ; e sigur însă că a existat timp de 4 luni şi jumătate !
Judeţul Silistra-Nouă cu reşedin-ţa la Rasova fusese destinat a coprinde localită-
ţile dealungul Dunării, dela graniţa dinspre Silistra şi până la Măcin. Dela început hisă,
s'a văzut că Rasova n.0 ar puteă fi reşedinţă şi a fost mutată la Cernavoda. Prefect al
acestui judeţ a fost numit generalul Cantilli, director al prefecturii a fost poetul Alexan-
dru Macedonschi, mutat aici din Basarabia, — iar poliţaiu căpitanul Gherghel.
Reşedinţa acestui judeţ n'a avut activitate judecătorească. Tribunalului de ocol
Rasova i s'a fixat reşedinţa la Ostrov, iar Tribunalul de ocol Megidia şi-a mutat
târziu reşedinţa la Cernavoda (1883?) şi pentru scurt timp.
Judeţul Constanţa a fost mai fericit, în afară de aceea că el a absorbit mare parte a
judeţului Silistra-Nouă, dar reşedinţa lui la Constanţa a exercitat chiar dela fnceput
atracţie: aer şi băi de Mare, port la Marea Meagră...
704
Prefect al judeţului Constanţa a fost numit Remus N. Opreanu, procurorul general

al Curţii de Apel din Bucureşti. Credem că la inceput a fost numai delegat în această
demnitate, de oarece, deşi îl găsim instalat prefect incă de pe la 20 Noemvrie 1878,
când a ajuns la Constanţa şi a luat in primire administraţia, el figurează. 'incă in ma-
gistratură până la 1 Martie 1879, după care rămâne prefect titular până la 21 August
1882.
Popula-ţia Constanţei n'a uitat niciodată că a avut în fruntea administraţiei la
inceputul regimului românesc un om al justi-ţiei. Remus N. Opreanu aveâ un trecut
strălucit în magistratură, ca judecător în tribunalele Ploeşti, Brăila, Târgovişte, apoi

procuror sau consilier in Curţile de apel din Focşani, Craiova şi Bucureşti... Chiar
dupăce a eşit din demnitatea de prefect, a avut loc in Curtea de Casaţie până la înain-
tată bătrâneţe.
L-am cunoscut şi 1-am privit cu respectoasă admiraţie: un bătrân de statură
mijlocie, brun i vibrant de vioiciune, cu vorba fermă., expresia unui suflet puternic
şi unui caracter de bronz. In societatea în care 1-am cunoscut el erâ cel mai inalt ma-

gistrat — la Casa-ţie, eu cel mai mic — supleant la tribunal. M'am apropiat de el cu
tot avântal meu tineresc pentru cariera ce imbră -ţişasem şi el m'a aprobat şi incu-
rajat povestindu-mi faptele mari la care luase parte. Prefectura Constanţei i activi-
tatea sa din acel timp erâ ceva cu care se mândreă.
— «Ce-am văzut, ce-am simţit şi ce-am invăţat atunci, povestea el, mi-a deschis
un orizont imens pentru viitorul României. Mi se păreâ că sbor când am pus piciorul
pe ţărmul Mării Negre cu administraţ,ia mea, cu Justiţia noastră. Constanţa erâ
un târg mic şi nespălat, ruinat ; judeţul câmp de hoţi de cai... şi totuş, pe deasupra
acestor elemente, pe care le găseam susceptibile de indreptare, am intrezărit viitorul
1-am arătat tuturor... Oraşul aveâ o poziţie minunată pentru un mare port, iar judeţul
aveă pământ bun pentru vrednicia românească. Dincolo de brigandajul hoţilor de
vite i de murdăria târgului oriental erâ malea albastră,, lumea cea mai bună decât
noi...
Atunci am intrevăzut puterea noastră maritimă, care se va ridicâ valorificând
munca naţională şi am spus ce-am intre‘ăzut. Am avut ocavia s'o spun i ca senator
in Iunie 1886. Mi se datoreşte, aşâ cum este, o carte din <Codul Comercial», cea despre
comerciul maritim. Am fost pentru cea mai largă şi modernă legiuire şi nu streină
nouă, — codul italian reprezintă foarte multe uzuri din Mediterana i Marea Neagră,
uzuri pe care străbunii noştri le-au practicat îrţ legăturile lor cu Genovezii şi Veneţienii.
Am ţinut să revenim la ale noastre».
Să reconstituim cevă din societatea constănţeană din timpul primelor luni ale
aşezării româneşti, să trecem in revistă personalul românesc din fruntea instituţiilor
infiin-ţate şi oarecăror servicii din Constanţa:
Prefectul Remus N. Opreanu aveâ ca director de prefectură pe d-1 Elefterescu,
care semnâ după ortografia deatunci Eleuterescu i care mai târziu a fost subprefect
al plăşii Constanţa.
Tribunalul de apel, constituit i prezent la serviciu pe ziva de 25 Noembre 1878,
se compuneâ din: preşedinte Ioan Pretor, membri: S. Hociung şi Grigore T. Brătianu,
supleant St. Plopuşoreanu, prim-procuror Ioan T. Burada şi procuror Alex.
Serghie.
705
4 5 Dobrogea
Tribunalul de ocol constituit şi prezent la serviciu pe ziva de 23 Noembre 1878

erâ prezidat de judecătorul Gheorghe Horezeanu, având supleant pe Const. Cottescu
substitut pe P. Holbanu (acest din urmă după 15 Decembre 1878).
Primar al oraşului Constanţa erâ. A. Alexandride.
Serviciul sanitar erâ sub supravegherea D-rului Petrovici, «doctor in medicină
şi chirurgie din Francia, medicul oraşului şi spitalului comunei Kiustenge».
Poli-ţaiu al urbei erâ Constantin Mironescu, iar ajutor al său Andrei Danu.
Poliţia erâ ajutată de trupe ce patrulau drumurile, satele şi târgurile. In oraşul
judeţul Constanţa erau trupe din Reg. 2 roşiori, Bat. 4 vânători şi un Regiment
de artilerie. Din Reg. 2 roşiori erâ in Constanţa escadronul 4, comandat de căpitanul
Braboveanu.
Portul Constanţa erâ sub comanda căpitanului Nicolache Macri şi a ajutorului
său Cristescu.
Penitenciarul Central erâ sub direcţia lui P. Wragniotti.
In ziva de 1 Ianuarie 1879, intre orele 1 şi 2 p. m., prefectul Remus N. Opreanu

a primit în «Palatul Prefecturei>> felicitările ce se adresau obişnuit în ţară «la această
zi Măriilor Lor Regale Domnitorului şi Doamnei Românilor !».
Judeţul Tulcea a avut la inceput prefect pe George Mihail Ghica. Oraşul Tulcea erâ
avantajat în acel timp printr'o mai organizată şi lesnicioasă comunicaţie cu restul
ţării. Vapoarele de pe Dunăre luau călătorul din Brăila sau Galaţi şi-1 duceau de-a-
dreptul la debarcaderul Tulcei in câteva ore. Doar iarna, când ingheţă Dunărea, eră
mai greu.
Tulcea a avut dela inceput, precum avusese şi mai inainte sub Turci şi 'n timpul
ocupaţiei ruseşti, o mai ridicată vieaţă judecătorească. Aci s'a aşezat şi primeâ co-
responden-ţa «Delegatul special şi superior al Ministerului Justiţiei in Dobrogea>> in-
fiinţat prin Regulamentul de organizare. Delegat a fost numit şi a funcţionat imediat
şi odată cu autorităţile administrative, Mihail Poenaru Bordea. Fost anterior func-
ţionar in Ministerul Justiţiei, apoi magistrat, judecător in tribunalele R.-Sărat şi
Ilfov şi consilier al Curţii de apel din Bucureşti, apoi director general in Ministerul
Justiţiei, erâ un om cu multă experienţă administrativă şi judecătorească şi — pro-
babil, destul de robust pentru a puteâ, in acel timp, umblâ pe drumurile Dobrogei
şi a supravegheâ prin târguşoarele, pe unde erau instalate tribunale de ocol, — primii
paşi ai justiţiei româneşti intr'un mediu inapoiat şi insălbătăcit de răsboiu.
Tribunalul de apel s'a instalat imediat in Tulcea, prezidat de Petre Ştefănescu,
având ca membri pe D. G. Capeleanu şi C. Dimitriu. Tribunalul de ocol asemeni,
având ca preşedinte pe judecătorul Const. Borcescu, ca supleant pe I. Bunescu şi
ca substitut pe Gh. Carpuz (acest din urmă după 15 Dec. 1878).
In coprinsul judeţului Tulcea s'au constituit peste tot tribunale de ocol, iar in
ce priveşte personalul, cităm pe aceia ale căror nume le-am putut aflâ exact: tribu-
nalul de ocol Sulina s'a constituit sub preşedinţia judecătorului Dionisie Craifeleanu
(15 Nov. 1878-15 Sept. 1881), fost anterior judecător de instruc-ţie la Ismail (până
la 8 Octomvrie 1878). Acest judecător a funcţionat mai târziu Ia mai multe tribunale
de ocol din judeţul Tulcea, la Măcin a stat mai mult. L-am cunoscut ca pensionar
advocat in Buzău; erâ un bătrân verde, orator cu un debit nesecat şi plin de entu-
ziasm pentru cauzele mari. Tribunalul de ocol Măcin s'a deschis sub preşedinţia
706
JUSTIŢIA ROMÂNEASCĂ. 1N DOBROGEA
judecătorului Nicolae Scriban (15 Noemvrie 1878-21 Oct. 1880), de unde a trecut la
Hârşova, unde a rămas statornic şi după ce, desfiinţându-se tribunalele de ocol, sau
infiinţat judecătoriile. Erâ licenţiat în drept dela Universitatea din Turin. Sub pre-
şedinţia acestui judecă.tor a funcţionat la Hârşova, cam prin 1883, ca supleant Duiliu
Zamfirescu, scriitorul fermecător şi poetul «Altor orizonturi». Faptului că a stat în
Hârşova ca magistrat se datoreşte frumoasa novelă «Noapte bună>> şi probabil con-
tactului cu Nicolae Scriban, admirator al Italiei, datoreşte Duiliu Zamfirescu iindru-
marea spre alte orizonturi şi in special spre cerul senin. al Italiei, pe care atât 1-a iu-
bit şi cântat. Tribunalul de ocol Babadag s'a constituit sub preşedinţia judecătorului
Constantin Davidoglu, dr. 1n Drept dela Grenoble, — având ca supleant pe Ioan
Dinescu, licenţiat in drept dela Facultatea din Bucureşti, mai târziu fost judecător
la tribunalul Tulcea şi procuror la tribunalul Constanţa, rămas în Dobrogea dela
1878 neintrerupt, până la moarte (1928).
•

Regulamentul din 1878 la aplicare s'a lovit de oarecari 1mprejurări, care-i făceau
neaplicabile sau inutile unele măsuri. Starea Dobrogei erâ mai rea decât se presupu-
sese. Răsboiul o pustiise mult, populaţia creştină de frica başbuzucilor fugise peste
Dunăre in România şi nu se reintorsese toată din refugiu, iar cea mahomedană la
rândul ei se refugiase in interiorul Imperiului otoman din cauza exceselor ostaşilor
dela Volga i Don i se temeâ să revie.
Aşâ, chiar dela inceput substituţii de pe lângă tribunalele de ocol nu sau numit
decât la tribunalele de ocol din Tulcea şi Constanţa, iar acestea cu o lună mai târziu
decât celelalte numiri făcute pe ziva de 15 Noembre 1878.
Dispozi-ţia ca judecătorii tribunalelor de ocol şi ai tribunalelor de apel să fie asis-
taţi de doi asesori aleşi dintre cetăţenii fruntaşi ai localităţii a rămas neaplicată în
unele localităţi. Dealtfel, conform art. 62 din Regulament, areste tribunale puteau să
judece şi numai cu magistraţii lor până la designarea acelor asesori.
Judecătoriile mahomedane, din localităţile cu tribunale de ocol, din cauza lip-
sei de hogi sau muftii in localitate — aceştia erau refugiaţi dimpreună cu majoritatea
coreligionarilor — nu sau putut constitui.
Neajunsurile intâmpinate au contribuit la modificarea Regulamentului, făcută
tot de către Ministrul Eugen Stătescu. Prin Decretul No. 598 din 15 Martie 1879,
publicat la 29 April 1879:
1. S'a suprimat tribunalul de apel din Constan-ţa,1nsă pe ziva de 1 Iunie 1879, —
aşa dar acest tribunal n.'a avut fiinţă decât dela 15 Noembre 1878 până la 1 Iunie
1879. Atribuţiile sale au trecut asupra celui din Tulcea;
2. S'au desfiinţat substituţii tribunalelor de ocol, afară de cei ai tribunalelor
de ocol Tulcea şi Constanţa, 1nsă atribuţiile substituţilor desfiin-ţa-ţi sau dat suplean-
ţilor acelor tribunale;
3. Până la constituirea judecătoriilor mahomedane sau dat atribuţiile acestora
1n competenţa tribunalelor de ocol, care urmau să judece pentru mahomedani după
uzurile şi legile musulmane;
4. S'a suprimat i Delegatul special şi superior al Ministerului Justiţiei 1n Do-
broge a .
707
45.
JUSTIŢIA ROMÂNEASCĂ 1N DOBROGEA
Cum am spus, din cauza pustiirei ce-o suferise Dobrogea in timpul răsboiului,
se inchegau cu greu instituţiile. 0 lege de organizare a Dobrogei, in sensul celei pro-
mise prin Proclamaţie, nu s'a găsit necesară decât la 7 Martie 1880, adică după aproape
un an i jumătate dela luarea ei In primire de autorită -ţile române.
In Cap. V-lea al Legii de organizare a Dobrogei din 7 Martie 1880, se prevăd dis-
pozi-ţii asupra «puterii judecătoreşti», — organizaţia justiţiei erâ promisă printr'o
lege specială, care să infiinţeze: judecătorie de ocol in fiecare circumscripţie admi-
nistrativă, tribunale de prima instanţă in oraşele reşedinţe de judeţ Tulcea şi Con-
stanţa i o Curte de apel in Constan.ţa. Dar până la această lege specială, art. 60 alin.
2 din această lege prevedeâ că. «se va menţine starea lucrurilor de astăzi», adică dela
7 Martie 1880... Aceste cuvinte au făcut cât o lege!
Cât a durat organizaţia regulamentară din 1878? Destul de mult, până in 1886.

La 8 Ianuarie 1884 se intâmplă pentru Dobrogea un mare eveniment de ordin
legislativ: Dobrogea este incadrată in Constituţia României! Art. 1 din Constituţie
declară: «Regatul României cu judeţele sale din dreapta Dunării constituie un sin-
gur Stat indivizibil>>. Iar art. 133, zis adiţional Constituţiei, prevedeâ: «Dispoziţiile
acestei Constituţii se vor puteâ aplică prin legi speciale i în partea României de peste
Dunăre».
Din acest moment Dobrogea face parte integrantă din Stat i urmează in totul
ordinei de drept a Statului indivizibil, devenit regat incă dela 14 Martie 1881. Erâ
dar de ajuns o lege specială şi trebuiâ făcută; nu se puteâ ca sub un regim constitu-
ţional două judeţe dn ţară să aibă justiţia organizată printr'un regulament.
La 16 Decemvrie 1885 revine ministru al justiţiei Eugen Stătescu, primul or-
ganizator al justiţiei in Dobrogea şi, de sigur, pe lângă necesitatea de Stat, va fi con-
tribuit i dorinţa şi ambiţiunea aceluiâ, care-şi legase numele de prima infăptuire,
de a o perfecţionâ şi transformă in lege. Cum prima intocmire adusese foloase mari,
urmă ca noua organizaţie să se facă pe baza ei şi aşâ se şi făcii : Cele mai multe norme
ale Regulamentului au fost trecute în lege, dar trecute astfel ca noua organizare să
se apropie mai mult de cea din restul ţării.
Tribunalul de apel, ce funcţionă la Tulcea conf. Regulamentului, se cereâ ridicat
la rangul de Curte de apel promisă. prin Legea de organizare a Dobrogei din 7 Martie
1880. Pe de altă parte, dela 1878 până la 1886, timp de 7-8 ani, noui preocupări
interese se iviră: Focşanii, care la 1856 avusese Comisia Centrală, un fel de Curte de
Casa-ţie dedublată de un Consiliu Legislativ cu scop de unificare legislativă, aveâ
de mult o Curte de apel. Concentrarea de afaceri comerciale pe Dunăre şi n.ecesităţi
ivite din legătura cu Dobrogea concurară a motivă mutarea Curţei de apel din Foc-
şani la Galaţi, in circumscripţia căreia să intre şi Dobrogea.
Un moment, desigur, presant, a făcut ca prin decretul cu No. 1085 din 29 Martie
1886 să se promulge «Legea asupra organizării judecătoreşti din Dobrogea>> prin care
în art. 49-54 să se infiinţeze «pentru toată Dobrogea» o Curte de apel in Tulcea,
iar prin decretul următor cu No. 1086 din aceeaş zi, 29 Martie 1886, să se promulge
708
JUSTIŢIA ROMÂNEASCĂ iN DOBROGEA
«Legea pentru modificarea circumscripţiei Curţei din Focşani, strămutarea reşedinţei

acestei Curţi la Galaţi şi suprimarea tribunalului de apel din Tulcea>>, al cărei art. 2
a suprimat aplicarea art. 49-54 din precedenta.
Cu toate că dela inceput amputată, această lege este prima, care se ocupă cu
organizarea judecătorească în Dobrogea, este legea promisă. Ea s'a votat in Martie
1886 şi s'a pus in aplicare la 1 Septemvrie 1886 (conf. art. 61 al legii).
Prevede următoarele instanţe cu atribuţiile şi competenţa lor:
1. Judecătoriile comunale: in fiecare comună rurală e o judecătorie compusă
din primar şi, dacă părţile cereau, şi din doi consilieri comunali, unul desemnat de
fiecare parte, notarul servind ca grefier. Competenţa lor civilă erâ de a «impăcă pri-
gonirile de orice natură şi valoare>> dând o «carte impăciutoare», iar dacă nu reuşiau,
până. la 15 lei le judecă pricina cu drept de apel la judecătoria de ocol şi dela 15 lei
în sus trimiteâ părţile la judecătoria de ocol. Competenţa lor penală erâ de a judecâ
cu drept de apel la judecătoria de ocol: toate contravenţiile poliţieneşti i cazurile
prevăzute de legea poliţiei rurale.

2. Judecătoriile de ocoale: in fiecare oraş de reşedinţă al subdiviziunilor adminis-
trative e o judecătorie de ocol compusă dintr'un judecător, un ajutor şi mai mulţi copişti.
In oraşele Tulcea şi Constanţa tribunalele de judeţ au şi atribuţiile judecătoriei de ocol.
Competenţa lor civilă eră de a impăcă pe părţi sau a le judecâ in primă i ul-
timă instanţă dela 15-300 lei, iar cu drept, de apel până. la 1500 lei inclusiv, — in
comunele urbane având şi competenţa judecătoriilor comunale. Mai judecau şi ape-
lurile contra «că.rţilor impăciuitoare», luau măsuri asigurătoare, executau silit mo-
biliar, incuviinţau adopţii etc.
Competenţa lor penală erâ de a judecâ in prima şi ultima instanţă toate contra-
venţiile de simplă poliţie, iar cu drept de apel: loviri simple, injurii şi furturi simple
când valoarea lucrurilor, fixată de păgubaş, nu treceâ peste 100 lei. Impăcarea stingeâ
acţiunea publică pentru iQviri simple şi injurii. Judeeătorii de ocoale aveau şi
calitatea de ofiţeri de poliţie judiciară, putând cercetâ orice infracţiuni, inştiinţând
insă parchetul respectiv.
Competenţa lor notarială erâ de a autentificâ i legalizâ orice acte constatând
obligaţii personale mobiliare până la valoare de 5000 lei inclusiv şi intre persoane
din care una cel puţin are domiciliul sau reşedinţa in cuprinsul ocolului.
3. Tribunalele de judeţ: in oraşele Tulcea şi Constanţa s'a infiinţat câte un
Tribunal de judeţ, compus din: un preşedinte, un judecător, un supleant, un procu-
ror, un substitut, un grefier şi un ajutor de grefă, cu aceeaş competenţă ca tribunalele
de judeţ din ţară, cu adausul că «vor funcţionâ şi ca judecătorii de ocoale in ocoalele
respective ale reşedinţei lor» şi «vor exercitâ totdeodată şi atribuţiile judecătorilor
de instruc-ţie deferite prin această lege». Puteau judecâ şi cu judecător unic in prima
instanţă şi cu drept de apel; in celelalte cazuri in complet de trei, dând hotărire cu
majoritate de doi, sau in doi dând hotărire cu unanimitate.
Procurorul urmăreşte şi instrueşte orice fel de infracţiune, ajutat de ofiţerii de
poliţie judiciară şi auxiliari, fiind sub controlul tribunalului in măsurile atingătoare
libertăţii individuale.
4. Tribunalele mahomedane: in oraşele Tulcea şi Constanţa s'a infiinţat câte
un tribunal compus dintr'un cadiu, precum şi câte un arbitru voluntar de fiecare
709
parte, dacă părţile sunt de acord, i un grefier, — pentru afacerile dintre mahomedani,
relative la organizarea familiei, la puterea părintească, la căsătorie, divorţ şi succe-
siunile ab intestat, 1n care vor judecă conform uzurilor şi legilor mahomedane, 'insă
redactând actele şi sentinţele in limba română. Dar părţile, de acord, sunt libere a
supune şi aceste afaceri jurisdicţiei de drept comun, care va judecâ litigiul conform
aceloraşi uzuri şi legi mahomedane.
5. Curtea de apel: se infiinţează în Tulcea o Curte de apel, care să fie în acelaş
timp şi curte criminală, compusă din: un preşedinte, doi consilieri, un supleant, un
procuror general, un substitut, un grefier, etc. Această Curte urmâ să judece 1n com-
plet de trei, deciziile cu majoritate de doi, având aceeaş competenţă civilă şi co-
recţională ca şi celelalte Curţi de apel din ţară şi, în plus, să judece şi apelurile contra
sentinţelor tribunalelor mahomedane după uzurile şi legile acestora şi în calitate de
Curte criminală, în prima şi ultima instanţă, toate crimele şi delictele de competenţa
Curţilor cu juraţi, observând Insă regulele procedurii corecţionale; asemeni, în cali-
tate de Cameră de punere sub acuzare, toate opoziţiile la măsurile atingătoare liber-

tăţii individuale în timpul instrucţiei.
Insă, precum am spus, această lege a ieşit amputată dela inceput; art. 49-54
relative la Curtea de apel din Tulcea au rămas fără aplicare. In aceeaş zi s'a pro-
mulgat, pentru a fi pusă în aplicare la 1 Septemvrie 1886, Legea prin care se strămută
reşedinţa Curţii de apel din Focşani la Galaţi în circumscipţia căreia s'a dat şi Do-
brogea. Aşa dar Curtea de apel din Galaţi va judecâ după 1 Septemvrie 1886 afacerile
civile, comerciale şi corecţionale venite în apel i pricinile criminale venite din Do-
brogea.
Dispoziţiile relative la limba română inaintea autorităţilor judecătoreşti şi re-
lative la advocaţi, din Regulament, au fost trecute şi In lege. Notăm asupra advo-
caţilor: profesia de advocat se exercită 1n Dobrogea cu autorizaţia Ministerului Jus-
tiţiei, care o va puteâ refuzâ, autorizat de Consiliul de miniştri, fără a arătâ motivele.
Atribuţiile Consiliului de disciplină sunt indeplinite de instanţele locale cu recurs la
Ministerul Justiţiei sau Consiliul de miniştri.
In general această lege a avut caracterul de măsură tranzitorie către organizarea
justiţiei din restul Statului; totuş, 1n unele puncte inovâ: instituind judecătorul unic
la tribunalele de judeţ; făcând din judecătorul de ocol ofiţer de poliţie judiciară cu
drept de a cercetâ toate infrac-ţiunile, chiar şi cele ce nu sunt de competenţa sa a ju-
decâ ; acordând părţilor la judecătoriile comunale, de ocol şi tribunale mahomedane
dreptul de a-şi alege asesori pe lângă judecătorii instanţei, etc. (art. 1, 10, 40 din lege).
E un mare inconvenient intr'un Stat lipsa de unitate în materie de drept pu-

blic, drept care face armătura Statului şi prin care Statul monopolizează forţa de
constrângere. In materie de drept privat lucrurile se pot remediâ, dar în dreptul pu-
blic răul de multe ori e fără leac şi primul este inegalitatea de tratament a concetă-
ţenilor, numai pentrucă sunt aşezaţi intr'un anume loc al teritoriului său, ori fac
parte din cutare categorie socială, ori au cutare profesie. Această inegalitate con-
duce totdeauna la o diminuare de valoare morală, creind 'intre locuitorii, cetăţeni ai
710
JUSTIŢIA ROMÂNEASCA iN DOBR OGEA
aceluiaş Stat, bariere, piedici şi apoi prejudecăţi, de care nu se pot desbără în timp
de generaţii.
De aci presiunea spre conformism a grupului asupra individului şi tendinţa Sta-
tului spre unificarea legislaţiei, conformism şi unificare, ce ajută şi menţine unitatea
sufletească de atât de mare folos 1.n momente grele.
Legea din 29 Martie 1886 nu 1nsemnâ decât tranziţie; unificarea s'a făcut prin
modificări ulterioare:
Prin legea din 15 Aprilie 1888 s'a 1nfiinţat i in oraşele Tulcea şi Constanţa câte
o judecătorie de ocol, deci s'a suprimat dispoziţia ca tribunalele de judeţ din Tulcea
şi Constanţa să aibă i atribuţiile judecătoriilor de ocol, ceeace răpeă
beneficiile a două grade de jurisdicţie, menţionându-se că <<aceste tribunale vor
aveâ aceeaş competenţă ca tribunalele de judeţ din ţară».
Dela 18 Decemvrie 1891 până la 4 Octomvrie 1895 fiind Ministru al Justiţiei
Alexandru Marghiloman, spirit organizator şi 1mbrăţişător al tendinţei de unificare,
studiind organizaţia justiţiei in România, a procedat la modificări, care au coprins

şi Dobrogea, astfel:
Prin Legea judecătoriilor de pace din 4 Martie 1894, pusă în aplicare la 1 Iunie
1894, a abrogat dispoziţiile legii din 29 Martie 1886, privitoare la judecătoriile comu-
nale şi la judecătoriile de ocol, organizând pe aceste din urmă la fel cu cele din ţară.
Aşa dar, dela 1 Iunie 1894 datează unificarea justiţiei de primul grad din Dobrogea.
Prin Legea relativă la infiinţarea judecătorilor de instrucţie, pe lângă tribunalele
din Dobrogea din 4 Martie 1894 s'a infiinţat câte un judecător de instrucţie pe lângă
tribunalele Tulcea i Constanţa, abrogându-se dispoziţiile că procurorii tribunalelor
din Dobrogea au şi atribuţii de judecători de instrucţie. Dela această. dată <<procurorii
şi judecătorii de instruţie ai tribunalelor din Dobrogea vor aveă exact aceleaşi
atribuţiuni şi vor procede după aceleaşi regule şi căderi ca procurorii şi judecătorii
de instrucţie din restul regatului (art. 2). De abiâ. după 16 ani deci se marchează deo-
sebirea dintre urmărire i instrucţie, pe când pentru restul ţării de mult eră stabilit
că in materie de procedură penală procurorul, parte principară În urmărirea faptelor
penale, nu poate să'. facă 1.nsuş instrucţia, pentru acelaş motiv, pentru care o parte
nu poate să-şi infiinţeze insăş dovezi (art. 31-41 pr. p.).
Tot prin această lege se dă competenţa Curţii de apel din Galaţi a judeca,
conform legilor şi uzurilor mahomedane, în ultimă instanţă apelurile contra sentin-
ţelor pronunţate de tribunalele mahomedane. In adevă.r, la trecerea Dobrogei 1n
circumscripţia Curţii de apel din Galaţi nu se amintise de asemenea apeluri, sau
mai bine zis la amputarea Legei de organizare judecătorească pentru Dobrogea (29
Martie 1886) se tăiase prea mult !
Aşa dar, dela 1894 incoace, organizarea justiţiei in Dobrogea este aproape una
cu aceea din restul ţării. Zicem «aproape>>, pentrucă a rămas competenţa de Curte
criminală a Curţii de apel din Galaţi, — Dobrogea nu cunoşteâ incă instituţia Curţii
cu juraţi. Noţiunea de cetăţean român din Dobrogea nu erâ aceeaş cu no-ţiunea de
cetăţean român din restul ţării, iar calitatea de jurat nu o poate aveâ decât cetăţeanul
român cu depline drepturi politice.
Lipsa de unificare completă a dat naştere şi unor curiozităţi juridice din care
menţionăm una: Curtea de apel din Galaţi judecâ 1n materie de crimă pentru
711
Dobrogea. Dar în caz de casarea unei decizii, unde urmâ să fie trimisă cauza spre jude-
care? Celelalte Curţi de apel din ţară n'aveau această competenţă de a judecâ cri-
mele din Dobrogea. Inalta Curte de Casaţie a găsit o soluţie înţeleaptă: <<In urma
casărei unei hotăriri dată de Curtea de apel din Galaţi în materie de crimă săvârşită
în Dobrogea, afacerea trebuie a fi trimisă spre a fi judecată din nou î.naintea Curţii
cu juraţi, iar nu a unei Curţi de apel din ţară,(Cas. II, 590-95, 702-95, 605-96...).
Dar şi această soluţie din punct de vedere juridic puteâ fi întâmpinată cu aceleaşi
argumente de competenţă... De <<strămutare>> nici nu se mai puteâ vorbi!
Chestiunea drepturilor politice s'a rezolvat pe baza art. 133 din Constituţie prin
legile din 15 Aprilie 1910 şi 3 Martie 1912. Au dobândit drepturi politice şi au devenit
cetăţeni români în sensul cetăţeniei din restul foştii supuşi otomani aflători
în Dobrogea la 11 Aprilie 1877, dată la care România s'a considerat în răsboiu cu
Turcia ; toţi românii de origină, din orice Stat ar proveni, domiciliaţi în Dobrogea; şi
toţi cultivatorii de pământ de orice origină, cari obţinuseră în decursul timpului
proprietăţi rurale şi erau domiciliaţi în Dobrogea.

Calea fiind netezită, in. Legea din 1 Martie 1913 s'a putut prevedeâ ca juriul
astfel cum e cerut de art. 105 din Constituţie şi cum funcţionează pe baza legilor
şi regulamentelor în vigoare în restul regatului, să se introducă ş în judeţele Tulcea
şi Constanţa în materiile criminale i pentru delictele politice şi de presă. Legea a
intrat în vigoare la 1 Septemvrie 1913, dată la care a îneetat competenţa Curţii de
apel din Galaţi în această materie.
Aci insă, pentru a intregi această expunere şi a ajunge la timpurile de azi, trebuie
să deschidem un nou capitol. Dobrogea românească nu eră -intreaga Dobroge astfel
cum a cunoscut-o istoria, cum ştiinţa geografică o determină şi cum necesităţile
omeneşti o presim-ţeau şi o preconizau în sbaterea firească pentru a formâ un grup
omenesc deservit de un teritoriu: teritoriul erâ trunchiat, grupul incomplect.
Evenimentele politice aduseră răsboiul din Peninsula Balcanică, creştinii gravitau
spre terminarea procesului inceput acum şease sute de ani cu mahomedanii, micile
state balcanice luptau pentru stabilirea echilibrului dintre ele. România luă parte
prin «Campania din 1913>>, care poate fi mai bine numită <<Campania pentru intregirea
Dobrogei>> şi în care intreaga naţiune românească, văzând în acel moment rezolvarea
intereselor sale vitale, a luat parte cu un nespus avânt.
Tratatul din Bucureşti din 28 Iulie (10 August) 1913, care incheiâ conflictul
armat, prevedeâ în art. 2: <<Intre Regatul Bulgariei şi Regatul României fosta fron-
tieră intre Dunăre şi Marea Neagră este... rectificată în modul următor: Noua fron-
tieră va plecâ dela Dunăre mai sus de Turtucaia spre a sfârşi la Marea Neagră la sud
de Ecrene>>. Hotarul impins spre sud, un nou teritoriu dimpreună cu populaţia cu-
prinsă, se adăogă Statului României. Urmă dar o nouă organizaţie de tranziţie pentru
aceste noui raporturi spre a le incadră în organizaţia generală a Statului.
Acest nou teritoriu a fost denumit la inceput <<Dobrogea Nouă>>, iar în ce-1 pri-
veşte, din punctul de vedere al organizării justiţiei, să nu uităm că acest teritoriu
a făcut parte din Imperiul otoman înainte de 1878 şi deci tot ce s'a spus relativ la
justiţia sub turci se referă i la această parte a Dobrogei.
712
Intre 1878 şi 1913 insă a făcut parte din Statul Bulgariei. Care a fost in acest
timp organizaţia, din punctul de vedere ce ne preocupă, in acest teritoriu? Bulgaria,
ca Stat, a luat naştere dela Tratatul din Berlin la 13 Iulie 1878; ea şi-a dat organizaţie
constituţională ca Stat modern — imediat. In privinţa justiţiei, Constituţia bulgară'.
din 16 Aprilie 1879 prevedeâ:
«Art. 13. Puterea judecătorească aparţine in toată plenitudinea autorităţilor
judecătoreşti i magistraţilor, cari lucrează in numele şefului Statului. Raporturile
acestuia cu autorităţile judecătoreşti şi magistraţii se stabilesc prin dispoziţii
speciale.
Art. 73 (dela 11 Iulie 1911). Nu se pot infiinţă, sub nici un cuvânt sau denumire,
tribunale excepţionale....
Art. 81. Delictele de presă se judecă după lege de instanţele judecă.toreşti ordinare.
Art. 161 alin. 5 prevede: un ministru al justiţiei>>.
Aceste principii au fost aplicate prin următoarele legi speciale de organizare:
Legea pentru organizarea judecătorească din 25 Maiu 1880 cu modificări in 1889,

1899, 1910 şi 1911, conform căreia autorităţile judecătoreşti sunt:
Judecătoriile de pace, cu circumscripţii stabilite prin lege, având judecător, grefă.,
arhivă — judecă în cauze mici i fac şi acte de notariat — erau mai multe intr'un
judeţ. Au fost i judecătorii de pace comunale, dar s'au desfiinţat.
Tribunalele de judeţ compuse din preşedinte, vicepreşedinte i membri, din cari
unul e judecător de instrucţie, apoi procurori, substituţi, grefe, etc. au deplină com-
petenţă civilă, comercială, penală, etc.
Curţile de apel, care sunt trei: Sofia, Plovdiv (Filipopol) i Ruse (Rusciuc), com-
puse din preşedinte, vicepreşedinţi şi membri, cu procurori i substituţi, grefe. etc.
judecă fn apel fondul.
Inalta Curte de Casaţie (Leg. din 5 Maiu 1910) compusă din prim-preşedinte, pre-
şedinţi de sec-ţie, membri, procuror general i procurori de secţie, veghează la apli-
carea exactă şi uniformă a legilor, pe când celelalte autorităţi judecătoreşti judecă
procesele în fond.
Ministerul public e independent de autoritatea judecătorească şi este direct sub-
ordonat ministrului justiţiei ca procuror de Stat.
La judecarea unor anumite procese, definite in procedura penală, se adaugă
judecătorilor tribunalelor i asesori judiciari (juraţi) conform legilor (25 Maiu 1880
şi 3 Aprilie 1897).
Legea pentru notari şi judecători de pace, cari fac acte de notariat, din 14 Fe-
bruarie 1885, modificată la 31 August 1910, organizează notariatul după un sistem
mixt: notarul autentifică i legalizează acte pe lângă tribunalele de judeţ, iar judecă-
torii de pace in circumscripţia lor, cu oarecare regule de competenţă, prevăzute
«Regulele judecătoreşti provizorii» din 1879, 1880 şi Legea actelor casnice din 1883.
Au archive notariale, registre anume, peceţi, etc.
In fine, prin legea advocaţilor din 24 Decemvrie 1888, se organizează reprezen-
tarea părţilor in justiţie, se prevăd advocaţi i ajutori de advocaţi.
Pe cât se vede, organizarea i funcţionarea instanţelor judecătoreşti in Dobrogea
Nouă până la 1913 nu se deosebeâ cu mult de cea din România. Se aflau pe acest
teritoriu, conform organizaţiei bulgare, circumscripţiile judecătoriilor de pace Balcic,
713
Cavarna şi Dobrici I-a şi a II-a, care ţineau de tribunalul Varna ; asemeni i Silistra,
Turtucaia, Accandânlar şi Curtbunar, care ţineau de tribunalul Silistra; iar tribuna-
lele Varna şi Silistra erau cuprinse in Circumscripţia Curţii de apel din Rusciuc.
După traţatul de pace din Bucureşti, teritoriul acesta «Dobrogea Nouă>> trecând
la România cu toţi locuitorii, — urmâ să se intindă asupra lui exerciţiul puterii de Stat
pe calea legii. Dar împrejurări de natură politică au făcut ca acest tratat să nu se poată
imediat <aprobă» de Corpurile Legiuitoare române, aşâ că o organizare legală sau măcar
regulamentară nu se puteâ face decât după legala ratificare (art. 93 alin. ult. Constit.).
Insă orice intârziere ar fi fost dăunătoare intereselor locale şi generale ; deaceea,
urmând curentului opiniei publice, guvernul deatunci prin: Al. Marghiloman, Tache
Ionescu, C. G. Disescu, C. C. Arion, Mihail G. Cantacuzino şi G-ral C. Hârjeu (Jur-
nalul din 10 Octomvrie 1913) admise o organizare provizorie a Justiţiei pe cale de

«Deciziune ministerială». Ministrul Justiţiei, Mihail G. Cantacuzino cu No. 31.359
din 10 Octomvrie 1913 decise măsurile, iar cu No. 31.478 din 11 Octomvrie 1913 insărci-
nează pe cale de delegaţie personalul dela instanţele din ţară,care să compună tribunalele
şi judecătoriile. Personalul delegat a şi inceput să funcţioneze la câteva zile după aceea.
Aşa dar pe această cale s'a introdus justiţia românească. in Dobrogea Nouă,
iar actul ce i-a dat fiinţă a fost o «Decizie privitoare la organizarea judecătorească,
competenţa şi procedura autorităţilor judecătoreşti din teritoriul cedat Statului
român de Statul bulgar, în urma tratatului de pace incheiat la Bucureşti in ziva de
28 Iulie 1913».
Prin această decizie se introduce in Dobrogea Nouă : instanţele judecătoreşti
din România, toate legile civile, comerciale, penale, legea autentificării actelor, pre-
cum şi orice alte legi relative la organizarea şi administrarea justi-ţiei din România.
Se infiinţează judecătorii de ocol in Turtucaia, Silistra, Accadânlar, Curtbunar,
Balcic, Cavarna şi două in Dobrici, formate şi cu competenţa celor din România
conform legii pentru judecătoriile de ocoale din 30 Decemvrie 1907 şi legii de orga-
nizare judecătorească din 10 Aprilie 1913, judecând numai la reşedinţă, adăugându-se
personalului prevăzut in aceste legi câte un interpret de limbile otomană şi bulgară.
Se infiinţează un tribunal de judeţ in Silistra, cuprinzând circumscripţiile jude-
cătoriilor : Silistra, Turtucaia, Accadânlar şi Curtbunar şi un tribunal de judeţ în
Dobrici (Bazargic), cuprinzând circumscrip-ţiile celor două judecătorii din Dobrici
şi pe ale celor din Balcic şi Cavarna. Aceste tribunale au aceeaş organizare şi com-
petenţă generală ca şi cele din România, dar şi o competenţă specială : «crimele şi de-
lictele, ce se judecă in ţară de Curtea cu Juraţi se vor judecâ de tribunalele Silistra
şi Dobrici, sesizate prin ordonanţa de trimetere a judecătorului de instrucţie, insă
în complet de 3 judecători». Relativ la Curtea cu Juraţi, referatul Ministrului Jus-
tiţiei către Consiliul de Miniştri din 10 Octomvrie 1913 spuneâ : «Nu credem că s'ar
puteâ introduce deocamdată instituţia juraţilor, dat fiindcă nici nu s'ar puteâ alcătui
lista de juraţi, fără a mai insistâ şi asupra altor motive de ordine politică, care se
opun la introducerea acestei autorităţi judecătoreşti>>. Iar motivele de ordine poli-
tică: tratatul nu erâ aprobat de puterea legislativă ; situaţia cetăţenilor, din cari
714
urmâ să se aleagă juraţii, nu erâ lămurită — uzanţele internaţionale acordând un

termen de opţiune, etc.
Se mai 1nfiinţau şi tribunale mahomedane în Silistra şi Dobrici, compuse din
câte un cadiu şi grefier, care vor funcţionâ ca şi cele din Constanţa i Tulcea şi cu
aceeaş competenţă, judecând după aceleaşi norme.
S'a dispus apoi ca apelurile contra hotăririlor tribunalelor infiinţate să se facă
în termenele şi formele procedurii la grefele respective, rămânând a se inaintâ. Curţii
de apel ce se va designâ mai târziu. Asemeni să se continue de tribunalul Silistra
procesele Incepute sub regim bulgar, precum şi de către judecătorii să se continue

administraţia tutelelor în fiinţă, incepute după competenţa fostului regim. In ce pri-
veşte petiţiile, actele şi hotăririle, să se redacteze şi rostească în limba română, admi-
-ţându-se ca concluziile scrise să poată fi înfăţişate şi în limbile otomană sau bulgară.
Pentru exerciţiul profesiunii de advocat înaintea acestor instanţe, s'a admis ca
să fie subordonat condiţiilor legii din 10 Martie 1907 şi autorizaţiei Ministerului Justi-
Autorizaţia puteâ fi refuzată fără arătare de motive. Atribuţiile consiliului de

disciplină pentru advocaţi erau trecute instanţelor judecătoreşti Iocale, care decideau
cu execuţie provizorie şi cu recurs la Ministerul Justiţiei.
Această organizaţie, deşi erâ numai ceeace se puteâ face mai bine deocamdată,
a durat până la 1 Aprilie 1914, adică timp de 6-7 luni. In acest timp, prin legea din
11 Decemvrie 1913 s'a «aprobat>> tratatul de pace din Bucureşti. Art. 3 al acestei legi
promite o lege de organizare a noului teritoriu.
Legea s'a făcut şi s'a pus în aplicare sub numele de d.,egea pentru organizarea Do-
brogei Nouă din 1 Aprilie 1914>>. Aşâ dar şi In evoluţia organizării justiţiei româneşti în
Dobrogea Nouă deosebim două perioade, una a deciziei ministeriale, expusă,şi alta legală.
Prin această lege de organizare, teritoriul s'a impărţit în două. judeţe: Caliacra
cu reşedinţa la Bazargic şi Durostor cu reşedinţa la Silistra. In ce priveşte justiţia,
dispoziţiile privitoare sunt, cele mai multe, transpuse din Decizia dela 10 Octomvrie
1913, pe care o şi declară valabilă şi cu efecte legale dela data ei şi până la punerea
în aplicare a legii (art. 93).
Dispoziţiile privitoare la organizarea judecătorească sunt cuprinse în capitolul
IV, art. 64-105. Se prevede pentru noul teritoriu regimul legilor civile, penale, comer-
ciale şi fiscale din -ţară., asemeni limba română în justiţie, iar ca instanţe judecătoreşti:
1. Judecătorii de ocol cu organizarea şi competenţa celor din ţară.
2. Tribunale de judeţ în oraşele de reşedinţă ale judeţelor Caliacra şi Durostor
cu organizaţia, competenţa şi procedura celor din ţară, dar «ele vor mai judecâ 1n
prima instanţă toate crimele şi delictele care, după legile ţării, sunt de competenţa
Curţilor cu juraţi, observând cu privire la judecata lor regUlele de procedură, în ma-
terie corecţională>>.
3. Tribunalele mahomedane în Silistra, Turtucaia, Bazargic ş Balcic cu compe-
tenţă în materie de drepturi de familie şi succesiuni ab intestat intre mahomedani,
judecând conform legilor i uzurilor mahomedane.
4. 0 Curte de apel 1n Constanţa cu circumscripţie din tribunalele Constanţa,
Caliacra, Durostor, iar Tulcea urmâ să intre 1n această circumscripţie după un an.
Curtea se compune din un preşedinte, şeapte consilieri, un procuror general, un
procuror i un inspector judecătoresc. Are în materie civilă, comercială i corecţională
715
,-
artrnNs4.4,/4,
JUSTITIA ROMÂNEASCĂ iN DOBROGEA
aceeaş competenţă şi atribuţii i judecă după aceleaşi legi şi procedură ca şi cele-

lalte curţi din ţară, dar mai judecă şi apelurile contra sentinţelor tribunalelor maho-
medane conform uzurilor şi legilor mahomedane şi «in ultimă instanţă crimele şi de-
lictele politice şi de presă, care după legile ţării sunt de competenţa Curţilor cu juraţi,
săvârşite in judeţele Durostor şi Caliacra, observând insă cu privire la judecata
lor regulele de procedură in materie corecţională», — in complet de cinci consilieri la
judecarea crimelor.
Pentru a se inlăturâ orice controversă în caz de casare sau de strămutare a
unui proces in care ar fi vreo crimă, delict politic sau de presă, s'a dispus prin text:
«procesul se va trimite injudecata unei alte Curţi de apel, care va judecă afacerea,
observând regulele prevăzute in această lege>>.
Prin această lege s'a dispus aceleaşi măsuri restrictive in ce priveşte profesarea
advocaturei pe lângă condiţiile legii din 10 Martie 1907, şi autorizaţia Ministerului
Justiţiei, trecându-se atribuţiile consiliului de disciplină în ce priveşte pe advocaţi
instanţelor judecătoreşti ale domiciliului lor din jud. Caliacra şi Durostor, cu apel

la Curtea de apel din Constanţa.
Deschiderea Curţii de apel din Constanţa in ziva de 14 Aprilie 1914 a fost una
din cele mai strălucite sărbători judecătoreşti. Cei cari au format Curtea de apel
din Constanţa au fost: Al. Gr. Bărsescu, preşedinte ; Al. Anastasiu, G. L. Dimitriu,
C. D. Climescu, I. Hagiescu-Mirişte, D. T. Moscu, P. Patriciu, N. C. Penciulescu,
S. Bonea, consilieri; V. C. Popovici, procuror general.
Promisă prin Legea de organizare a Dobrogei din 7 Martie 1880, ea a luat fiinţă
abiâ după 34 ani, prin intregirea Dobrogei insă i chiar prin legea ce organiză partea
revenită la trunchiu, Dobrogea Nouă. Constanţa, prin poziţia sa de cel mai mare
port maritim al României, direct legat cu ţara după 1895, deveniâ, prin deschiderea
Curţii de apel, i o metropolă a justiţiei dobrogene. Deschiderea s'a făcut cu un fast
deosebit.
Discursurile ce sau ţinut, definesc rolul acestei Curţi şi preocupările inaltelor
personalităţi, care le-au rostit. Astfel noul preşedinte al Curţii de Apel, Alexandru
Gr. Bărsescu, a spus intre altele: «Misiunea noastră, a magistraţilor din Dobrogea,
este şi mai frumoasă şi mai grea ni se impune printr'o purtare bună, dreaptă şi
blândă să schimbăm resentimentele în sentimente de iubire, respect şi incredere, să
facem a se vedeâ că in faţa legii toţi sunt e-gali, că dreptatea este una i aceeaş
pentru toţi».
Domnul George Benderli, decanul baroului din Constanţa, intr'o animată cuvân-
tare a spus: «Instalarea la Constanţa a acestei Curţi, reprezintă pentru noi un indoit
folos: Ea este incă un pas in desvoltarea acestui centru intelectual, ce trebuie să fie
Constanţa noastră, de unde să se imprăştie peste tot ţinutul din dreapta Dunării razele
geniului şi culturii româneşti. Ea este chemată a da o formă definitivă jurisprudenţei
in multiplele pricini izvorite din legiuirile vechei Dobroge şi a stabill în aplicarea
legii române în ţinuturile de curând alipite, acele norme impuse de orice schimbare
de regim, pe care nu le-a putut prevedeâ legiuitorul in toate amă.nuntele lor>>...
Domnul V. Antonescu, Ministrul Justiţiei, a cuvântat lapidar: «Ridicând in Con-
stanţa un templu al Justiţiei, afirmăm ideia de dreptate, ca cea mai de seamă gândire
a noastră. Suntem următori cu origina noastră, căci la Romani ideia de dreptate a fost
716
JUSTITIA ROMÂNEASCik IN DOBROGEA
cea care a ilustrat mai mult puternica lor Sunteţi aci, Domnule Preşe-
dinte şi Domnilor Consilieri, reprezentanţii autorizaţi ai unui popor, care se trage
dintr'un neam mare. Veţi păstră treaz în orice moment sentimentul dreptăţii, turnat
în formule nepieritoare de geniul juridic fără seamăn al marelui popor roman...
In aplicarea strictă a legii, Curtea din Constanţa va aveâ inalta misiune de a veghia
ca nici o nedreptate să nu se comită, ca nici un abuz sub cutele legii să nu se ascundă>>.
Ar fi fost poate interesant să urmărim instanţele judecătoreşti din Dobrogea

în timpul marelui răsboiu 1916-1919, descomplectate prin mobilizarea armatei,
silite apoi să peregrineze mânate de variaţiile frontului de luptă, dar... inter arma
silent leges ! Menţionăm numai că în acest timp, după unirea Basarabiei cu Ro-
mânia i organizarea justiţiei în aceâ nouă parte a regatului, magistratura Dobrogei
s'a pus cu tot sufletul, alături de elementele basarabene, în serviciul acelei justiţii,
liniştind şi impăcând o societate adânc turburată de răsboiu i revoluţie. Menţionăm

asemeni că peripe-ţiile răsboiului redusese câteva luni în 1918, ceeace România do-
bândise după răsboiul din 1877-78 şi după Campania din 1913, numai la «Delta
Dună.rii>>, un judeţ de scurtă şi dureroasă durată cu reşedinţa în Sulina, unde totuş
s'a infiinţat un tribunal...
Revenind la actualitate, pentru a vedeâ care e organizarea Justiţiei în Dobrogea,
constatăm:
Judecătoriile de ocoale funcţionează, conform legii din 30 Decemvrie 1907, cu
modificările ce-a suferit în cursul timpului 1913, 1919, 1920 şi 1921 (1 Iulie şi 4 Au-
gust) şi conform legii generale de organizare judecătorească.
Tribunalele de judeţ Caliacra, Constanţa, Durostor şi Tulcea func-ţionează con-
form legii de organizare judecătorească în mod uniform, având aceeaş compunere,
competenţă şi procedură ca i cele din restul ţării, insă aceste tribunale judecă şi
apelurile cărţilor de judecată ale cadiatelor respective. Câte un cadiat funcţionează
pe lângă aceste tribun.ale, având aceeaş competenţă teritorială ca şi tribunalele pe
lângă care sunt adause; ele rezolvă şi judecă, după legile i uzurile mahomedane,
afacerile mahomedanilor privitoare la organizarea familiei, la puterea părintească, la
căsătorie, despărţenie şi la succesiunile fără testament. Dar părţile, de acord, pot să
supună spre judecare asemenea afaceri şi instanţelor ordinare, care vor judecă în
limitele competenţei lor, aplicând legile şi uzurile mahomedane. Actele şi cărţile de
judecată ale cadiatelor se redactează în româneşte.
Curtea de apel din Constanţa cuprinde tribunalele Constanţa, Caliacra, Durostor
şi Tulcea i are aceeaş competenţă ca şi celelalte Curţi de apel, 'insă prin legea dela
16 August 1921, care modifică Legea de organizarea Dobrogei Nouă, are şi competenţa
de Curte criminală a judecă în primă i ultimă instanţă crimele şi delictele politice
şi de presă săvârşite în judeţele Caliacra şi Durostor conform procedurii corecţionale.
Curţile cu jurâţi funcţionează în judeţele Constanţa şi Tulcea conform art. 105
din Noua Constituţie şi dispoziţiilor din Legea de organizare judecătorească (art.
39-42) şi ale legilor şi regulamentelor respective. Când vor fi introduse şi în judeţele
Caliacra şi Durostor? La această intrebare art. 314 din Legea de organizare judecă-
torească dă un răspuns: <<I3ână la modificarea procedurii penale şi a punerii ei în
717
JUSTITIA ROMÂNEASCĂ iN DOBROGEA
armonie cu dispoziţiile art. 105 din Constituţie, afacexile criminale şi infracţiunile

politice şi de presă... din judeţele Caliacra şi Durostor, vor continuâ a fi judecate
potrivit dispoziţiunilor în vigoare. Până la aceâ modificare, Curtea de Apel din Con
stanţa îşi păstrează numărul actual de consilieri».
Pe lângă acest răspuns mai vedem că legea de organizare judecătorească pro-
mite noui modificări, noui dispoziţii. In materie de organizare, nici o formulare nu
poate fi definitivă. Legile de organizare ale justiţiei nu sunt altceva decât expresia
tendinţei de a se distribui justiţia în armonie cu interesele societăţii; o lege nouă e
presupusă a fi un pas inainte şi spre mai bine. Aceasta i explică pentru ce am

insistat până la amănunte asupra unora.
Privim statutul României ca o expresie a puterii şi calităţilor vitale a unei reali-
tăţi organice: naţiunea română. Inăuntrul acestui Stat vieaţa, care pulsează în felu-
rimi de activităţi, îşi are tendinţe bine definite. Două dintre acestea se ridică în
mod capital, constante în tot lungul secolelor trăite de această naţiune de când e
fixată pe acest pământ roman: Tendinţa spre cultură i tendinţa spre justiţie. Prin

cea dintâiu s'a identificat cu pământul, suport al vieţii sale ; prin cea de a doua şi-a
regulat inăuntrul său interesele vitale.
In această parte a sa, în Dobrogea, Statul român ca organizator al justiţiei,
a împletit incet incet, an cu an, legătura cu marele tot, aşă fel ca puterea să fie una
cu întreaga realitate organică. Astăzi, cu neinsemnate deosebiri locale, justiţia
Dobrogei se prezintă ca făcând parte din acelaş mănunchiu, din puterea jude-
cătorească a Statului României, având acelaş scop şi aceeaş insufleţire de a dâ:
Dreptatea!
718
ADMINISTRAŢIA iN DOBROGEA VECHE
DE
N. NE GULE SCU
Profesor şi fost Prefect al Jud. Constanţa
Prin proclamaţia Domnitorului Românilor Carol I, dată la 14 Noemvrie 1878

către Dobrogeni, se asigură aceşti locuitori că dela această dată <<se pune capăt du-
reroaselor incercări prin care ei au trecut» şi că se iau toate garanţiile ca «bună starea

morală i materială a lor să se desvolte».
Negreşit că o asemenea asigurare corespundeâ intenţiunilor celor mai curate
pe care fostul Domnitor le aveâ fa-ţă de această provincie şi de locuitorii ei, inten-
-ţiuni ce urmau să fie infăptuite, cu anumite garanţii, care trebuiau să se dea de acei
cari, direct, urmau să pună in execuţie măsurile corespunzătoare acelor intenţiuni.
Erau necesare, deci, în Dobrogea organele care să aplice concepţiunile politico-
administrative ale guvernelor, satisfăcând deopotrivă interesele Statului nostru
Naţional ca şi ale provinciei şi locuitorilor ei.
Intrucât aceste organe administrative au corespuns increderii superioare, au
corespuns scopului general al Statului, este rostul rezumării activităţii lor aci intr'atât
de lung timp.
Nu este vorba, deci, nici de a face sau infăţişă diferitele critici ridicate in contra
concepţiunilor de guvern şi nici a detailâ prin statistici prosperitatea, pe toate te-
renurile, a Dobrogei Vechi. Cele dintâiu n'ar fi de folos; iar propăşirea ei in această
jumătate de secol, de sigur că este arătată cu toată competenţa şi obiectivitatea ştiin-
ţifică de diverşi specialişti, in insăş această monografie.
ORGANIZAREA ADMINISTRATIVĂ SUB DOMINAŢIA OTOMANĂ
Dobrogea veche formâ atunci Sandgiacul Tulcei şi eră alcătuită din «districte»
(cazas), nişte unităţi administrative corespunzătoare plăşilor noastre. Ele erau: Ki-
lia, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Măcin, Sulina, Hârşova, Babadag, Kiistendge, Me-
gidia, Mangalia, Cernavoda şi Silistra. Capitala erâ. Tulcea.
LA ANEXIUNE
Până să i se dea o organizare administrativă definitivă, această provincie a fost

impărţită in trei judeţe: Constanţa, Tulcea şi Silistra-Nouă.
Judeţul Tulcea cuprindeâ plăşile: Măcin, Sulina, Tulcea şi Babadag.
Jud. Constanţa cuprindeă: plăşile Constanţa, Mangalia şi Hârşova.
719
ADMINISTRAŢIA IN DOBROGEA VECHE
Silistra - Nouă, cu capitala la Rasova, aveâ plăşile Megidia şi Silistra-

Nouă.
Ea se administră după trei regulamente, autorizate de parlament in şedinţele
dela 28 şi 30 Septemvrie 1878. Cel care cuprindeâ dispoziţiunile administrative se
numiâ: «Regulamentul pentru impărţirea şi organizarea administrativă>> şi purtâ data
de 13 Noemvrie 1878.
REGIM EXCEPŢIONAL
Nici situaţia moştenită in această provincie şi nici statul nostru, neconsolidat

fiind la inceputul independenţei sale, nu puteau permite un altfel de regim in
Dobrogea decât regimul excepţional.
«Când am venit (la 23 Noemvrie 1878), o mare parte a judeţului eră acoperită de
ruine>> zice Remus N. Opreanu, cel dintâiu prefect al jud. Constanţa, in expunerea

situaţiei jud. la 18 Ian. 1881 către Consiliul de atunci; «Sate bogate i prospere altă-
dată dispăruseră, sau nu mai rămâneau dintr'insele decât ziduri dărâmate. Ce erau Agâr-
Memet, Sarai, Muslui, Şiriu, etc., spre nordul liniei ferate; Ilanlâc, Hoscadtn, Daul-
kioi, spre frontieră; Tusla, Mahmut-Cuius, Idriscuius, etc., mai in centrul judeţului,
ca să nu numesc decât satele mai importante? Grămezi de ruine. Câmpurile, asemenea,
tn cea mai mare parte pustii. Ce erau Mangalia, Megidia, Hârsova, Constanţa chiar,
in cartierele ocupate altădată de populaţia mahometană ?
«Ştiţi toţi, căci urmele unui timp plin de nenorociri nu sau şters tncă cu desăvâr-
şire. Teatrul ultimului resbel nu fusese in Dobrogea. Lupte mari nu sau dat in aceste
locuri. Dar urile i pasiunile de tot felul se deslănţuiseră. Autoritate care să pună frâu
răului nu eră. Dar mai este autoritate legală când urii este dat cuvântul? Setea de răz-
bunare, aviditatea fieroasă a câştigului cu orice preţ, fanatismul superstiţios produseseră
aceă stare de lucruri, care, incă dela primii paşi ne impunea o imensă grijă, şi o ex-
cesivă responsabilitate». şi mai departe continuă tabloul atât de sugestiv al stării
de atunci: «Deabiă ne instalaserăm i cete numeroase de locuitori veneau şi, nu ne ce-
reau, dar ne implorau cu lacrimi siguranţa vieţii cel puţin. Câte vite mai rămăseseră
din resbel, tâlharii se duceau armaţi in bande si le luau de unde le găseau ca avere pro-
prie a lor. Forţa publică organizată pentru a face să se respecte, conform legii naturale,
dacă nu vreunei legi civile, vieaţa .,si averea, nu se vedeă. Fiecare eră lăsat la sate, in voia
soartei si propriilor sale mijloace de apărare. Dar aceste mijloace erau nule. Populaţia
musulmană, mai cu seamă, câtă nu fugise sau se intorsese in urma pacii, eră fără cu-
raj, fără moral, părăsită destinului ei, destin care atunci eră plin de zile negre pentru
dânsa. Resbelul ruinase aproape cu desăvârşire populaţiunea turcă; celei tătare îi lă-
sase foarte puţin; iar dintre satele române, multe ca Rasova, „Elahkioşi, Aliman, vedeau
revenind timpul de muncă liniştită, fără, o vită in bătătură».
Starea aceasta cereâ un regim excep-ţional care se impuneâ de imprejurări. Tre-
buiâ lucrat repede intr'o regiune unde «autoritatea nu eră>>; unde «ura aveă cuvântul>> ;
unde bandele de tâlhari jefuiau locuitorii «lăsaţi in voia soartei şi propriilor lor mij-
loace de apărare>>; unde sărăcia absolută domneâ. Starea aceasta a făcut pe toţi de
acolo «să vadă cu mulţumire sosirea Românilor>>. Starea aceasta a contribuit ca
720
aplicarea acelui regim excepţional să. intâlnească «un concurs simpatic i leal la toate cla-
sele populaţiunii» 1), ceeace a inlesnit in gradul cel mai inalt <<acţiunea noastră>>.
in adevăr. <<Ne-a trebuit foarte pu-ţin timp ca să restabilim ordinea publică»
zice R. Opreanu. Căci bandele au fost prinse sau risipite, fiind cuprinse de spaimă
sub influen-ţa «salutară a noilor legi».
In acele timpuri, ca şi in oricare timpuri excepţionale, când măsuri excepţionale
se impun, n'au lipsit nici defăimările şi nici «şoaptele ostile nouă». Ele insă n'au avut
nici o trecere, căci populaţiunea, infine, «respiră liber i cugetă liniştit» 2).
După acel regulament, un sat formâ o comună. Până la 23 Decemvrie 1878,

adică o lună după anexare, in toate Comunele erau Consilii comunale i Primar‘i res-
pectivi. Comunele urbane se bucurau de regimul administrativ al celor din restul
ţării.
SITUAŢIA GENERALĂ LA 1878

Populaţia provinciei la aceâ dată, se ridicâ la 135-140.000 locuitori. Starea
lor morală i mat'erială erâ aceea descrisă de Remus Opreanu mai sus. Intuneric şi
ignoranţă. Nici o manifestare culturală. Nici şcoli, căci erau 16 româneşti 3), şi 16.
bulgăreşti. Nici biserici, ci numai case de rugăciuni în «baratce de lemn» 4) ; nici căi
de comunica-ţiune; iar cultura pământului, pu-ţină i rău făcută, arătă că nici mişcare
comercială nu puteâ să fie.
LEGEA DIN 1880
Prin această lege, dela 9 Maiu 1880, incepe pentru provincia Dobrogei un nou
regim. Ea se imparte in 2 judeţe: Tulcea i Constanţa. Tulcea se imparte in patru
(4) ocoale, iar Constanţa in cinci (5).
Capul administrativ erâ Prefectul, iar la ocoale Subprefectul. După unele schim•
bări din 1892, 1897, 1909, numărul plăşilor a variat, iar de la 1926, cu aplicarea Legii
Administrative, fiecare din aceste jude-ţe are câte opt plăşi.
In această lege erau unele dispoziţi-uni — opera lui Mihail Kogălniceanu — di-
ferite de cele din restul -ţării; astfel:
Prefectul implineă i atribuţiunile Comitetului permanent.
Erau dispoziţi-uni speciale atât la alegerea, cât şi la compunerea Consiliilor co-
munale şi judeţene.
Consiliile, in schimb, aveau drepturi mai intinse decât cele din ţară.
Această lege, care în fondul ei erâ extrem de liberală, făceă din Dobrogea,. o pro-
vincie mai mult descentralizată.
Graţie descentralizării se puteâ merge mai repede la propăşirea provinciei; iar
fondul ei liberal se afirmă prin aceea că se respectă fiecărei naţionalităţi invăţarea
limbii proprii in şcoală ca i credin-ţa ei.
locuitorilor ei, I. N. Roman.
1) Aceaşi dare de seamă citată.
2) Idem. 4 ) Idem.
3) Dobrogea i Drepturile politice ale
721
Dobrogea
Dacă şi prin legea din 1880 s'au conservat unele dispoziţiuni excepţionale, aceasta
nu eră,ceva original i nici nou. Se mai 1ntâmplase şi aiurea şi se mai puteâ intâmplă.
Concep-ţia regimului excepţional la noi a revenit pe tapet in 1914 cu ocaziunea
organizării Dobrogei Noui. Au fost discuţiuni importante in parlament relativ la această
chestiune.
D-1 Ion N. Roman, atunci deputat al Constanţei, în discursul să.0 ocazionat de
proiectul de lege al organizării Nouei Dobroge, spune: «Este prin urmare necesar si indicat
ca să adoptăm pentru Noua Dobroge dispoziţiunile din legea organică a Dobrogei Vechi,
după care prefectul, reprezentând guvernul, numeşte pe primar». .5 i apoi adaugă: «Nu-
mirea primarului nu e doar, din principiu, o măsură reacţionară, dacă numirea dă
rezultate bune, nici un principiu nu sufere, iar administraţia câştigă». i tot d-1 Ion N.
Roman, in acelaş discurs, foarte remarcabil i pornit din inalte simţimânte patrio-
tice, deş.1 mărturiseşte că «asemenea regimuri nu-i surâd», fiindcă a «luptat prea mult
cu graiul si condeiul» in contra lui in. Dobrogea Veche, sfârşeşte prin a declarâ că vo-
tează legea «aşa cum este, punând interesul ţării deasupra oricăror altor consideraţiuni».

De aceeaş părere a fost regretatul Take Ionescu şi toţi oamenii cu sim-ţul răs-
punderii conducerii Statului.
CUM TREBUIE PRIVIT SUBIECTUL PROPUS
Chestiunea este 1ntrucât acei cari, in mod direct, au avut să aplice dispoziţiunile
regimului excepţional, in cadrele lui mari, 1-au aplicat ; şi cum au utilizat ei acele dis-
poziţiuni pentru a ră.spunde intenţiunilor şi ale Domnitorului i ale celor cari aveau
răspunderea directă a conducerii -ţării i din realizarea cărora trebuiâ să iasă. Do-
brogea infloritoare de dinainte de răsboiu şi mai ales Dobrogea pregătită să sufere
calvarul din 1916-1918 i pregătită ca să se refacă după 1918.
Privesc evoluţiunea ei in liniile ei mari, cu contribuţiunea acelora a căror evo-
care suntem atât de datori s'o facem astăzi!
Nu ne poate fi gândirea oprită in loc i nici admira-ţiunea faţă de ei de unele nea-
junsuri 1ntâmpinate şi nici de unele abuzuri administrative, fie mai mici fie mai mari,
petrecute. De aceste neajunsuri şi abuzuri, să mi se permită să afirm, că nu sunt scă-
pate nici chiar popoarele cele mai Maintate i cu mari resurse in capacită-ţi intelec-
tuale ca şi materiale.
Când te uiţi inapoi, trebuie să aşterni vălul peste micimile, care dealtfel nu pot
să isbească, din cauza faptelor măreţe, proeminente, care se afirmă i se impun prin
rezultatele pe care le-au dat.
ADMINISTRAŢIA PÂN.Ă. LA 1914
Pentru a ne puteâ face o idee de mersul evolutiv al administraţiei acestei pro-

vincii, socotesc că nu intereseaz'ă mai 1n amănunt decât perioada până la acordarea
drepturilor politice integrale, deci până la încetarea regimului excepţional.
După această dată Dobrogea a intrat cu totul 1n comun, nu numai administra-
tiv, dar şi sufleteşte, aşâ că propăşirea ei a mers paralel, in totul, cu restul ţării — ba se
722
poate că va fi luat i Inaintea multor regiuni, graţie unor limprejurări care au favo-
rizat-o.
SITUAŢIA JUDEŢULUI CONSTANŢA LA 1881
Din expunerea asupra situaţiei judeţului Constanţa din anul 1881 de către fostul
Prefect Remus N. Opreanu, se poate vedeâ ce a insemnat primul administrator al
acestui judeţ ; de ce sen.timente erâ stăpânit el; subt ce influenţe se găseă i care a
fost progresul infăptuit de judeţ până. la 1881, data acelei expuneri.
La 'inceputul anului 1880 popula-ţia judeţului eră crescută fa-ţă de 1878 şi numără
un total de 64.902 suflete, dintre care Români 14.884, Turci 14.947, Tătari 22.584,
Bulgari 8429, restul alte neamuri.
Dată fiind restabilirea ordinei şi garantarea ei, populaţia a crescut cu refugia-ţii,
şi, in acelaş timp, cu coloniştii tran.silvăneni, pentru cari s'au infiin-ţat chiar sate noui:
Făgăraşul Nou (32 familii din Transilvania); Caramurat (35 fam. transilvănene, 35
germane).

Comunele aveau foarte slabe resurse. Erau 72 rurale şi 7 urbane, iar in Tulcea 56.
Ele, neavând nici cotele după legea maximului (zecimile), căci Statul nu incasâ decât
vama, funciarul, patenta i taxele asupra vitelor, nu puteau face faţă nici unei chel-
tueli de organizare.
In 1881-82, după aproape trei ani dela anexiune, venitul general al comunelor
din Constanţa se ridică. la 349.303,74 lei, iar al judeţului la 37.182 lei.
Ca document citez comune cu venituri de neimaginat: Adamclissi 10 (zece) lei;
Polucci 10 (zece) lei; Chiorcişmea 18 (optsprezece) lei a.
Judeţul Tulcea nu şedeă nici el mai bine, căci deabiâ pentru anul 1885 1) in-
jghebâ un venit de 156.678 lei.
Cu asemenea resurse, prin ele, este greu de conceput, dacă ar fi putut să se ridice,
să se organizeze i să-şi construiască diferite localuri.
FACTORII CARI AU CONTRIBUIT LA DESVOLTAREA PROVINCIEI

Trebuiau deci al-ţi factori, cari, prin interven-ţia lor, să grăbească desvoltarea
refacerea comunelor.
Aceşti factori .nu sunt alţii decât Statul, reprezentat prin diferitele guverne, Ad-
ministra-ţia in cel mai larg sens al cuvântului şi Populaţia, atât cea băştinaşă cât şi
cea venită, fie prin imigrări, fie prin colonizări.
A se concepe desvoltarea provinciei fără ajutorul Statului este inadmisibil, Do-
brogea nefiind autonomă. Dealtfel lucrările mari, care fac dovada interesului nostru,
pentru ş in această provincie, ca Podul de peste Dunăre, Portul Constanţa a.
precum i legătura constantă ce a existat intre Prefec-ţi şi guverne, în tot timpul re-
gimului excep-ţional ca i după aceia, nu pot decât să confirme concursul Statului
in propăşirea Dobrogei.
In ce priveşte popula-ţia băştinaşă, devotată, supusă i darnică, —n'a fost mo-
ment mai greu de trecut, n'a fost apel, la care să nu fi răspuns în interesul propriei
') Paul Stăteseu, Exp. Sit. Jud. 1885.
723
4 6*

ADMINISTRAŢIA iN DOBROGFA VECHE
sale desvoltări şi a instituţiilor ce urmau să se creeze. Prefecţii pe rând au evidenţiat

aceste insuşiri.
Remus Opreanu, prezidând primul Consiliu jude-ţean al jud. Constanţa spune
că e uşurată calea d-lor în administra-ţia judeţului «sub stimulul ideilor i sentimentelor
ce animează intreaga populaţie».
«Farul Constanţei» dintre anii 1880-1882 e plin de inşirări de nume de dona-
tori pentru diferite construc-ţii de localuri de instituţii.
Scarlat Vârnav, fostul prefect de Constanţa in 1902-1904, relativ la această
populaţie, spune in «Darea de Seamă>> din 1903/904, că «deşi până odinioară greu asu-
prită, este in majoritatea ei blândă şi supusă; e dar uşor a o indrumă spre căile sănă-
toase ale progresului, ea este excepţional de viguroasă, darnică, setoasă de ameliorări».
Constatarea pe care o face d-1 I. C. Atanasiu prin «Darea de Seamă>> asupra si-
tuaţiei jud. Tulcea din 1910, in ce priveşte dărnicia populaţiei, este foarte elocventă:
dela 1879--1889 locuitorii din jud. Tulcea au contribuit la construcţii de şcoli cu 258.200
lei faţă de contribuţia comunelor numai de 19.760 lei.

Aceste insuşiri au format tradiţie, căci le intâlnim chiar astăzi. Autorul acestui
capitol, ca prefect al judeţului Constanţa atât in anii 1918-1919 cât i intre 1922-26,
a avut ocaziunea să le constate. Popula-ţia ieşită ruinată după marele răsboiu, ruinate
fiindu-le i căminurile lor deaci, a răbdat cu resemnare şi a muncit.
Dar fără să aş-
tepte refacerea ei totală, a contribuit cu peste 12.000.000 (L2 milioane) lei numai intre
1922-1925 pentru restaurarea i construc-ţia din nou a peste 100 localuri de şcoală.
Populaţiunea românească găsită, sau cea venită din Transilvania sau de peste
Dunăre? Ce caracterizare mai frumoasă şi dreaptă decât cea făcută de un fiu al
Dobrogei, al cărui tată s'a aşezat aci cu «voia administraţiei», cum erâ regula sub re-
gimul excepţional, prin anul 1880? ! In parlamentul -ţării, in 1909, cu ocaziunea discu-
ţiilor asupra legii prin care se extindeau drepturile politice din regat i Dobrogei,
s'a auzit
primul glas dobrogean, trimis acolo nu de acea provincie, ci de sătenii Vasluiului, glas
in care vibrâ 111Să tot trecutul plin de adevăruri, de sacrificii şi .de sim-ţire românească
al Românilor veniţi aci. «Ei au imprimat, prin munca neobosită de 30 de ani de luptă
conglomeratului etnic, populaţiunii impestriţată deacolo, caracterul i conştiinţa româ-
nească, făcând dintr'o Dobroge străină i pustie, o Dobroge românească i rodnică. I-a
dat sufletul românesc».
Erâ glasul d-lui Vasile Sassu, destinat să prezideze azi Comitetul «pen.tru organi-
zarea serbărilor semicentenarului Dobrogei>>.
Intr'o provincie inzestrată natural cu bogăţii importante, cu un pământ destul
de productiv, cu o aşezare atât de prielnică pe Dunăre i la Mare, cu o popula-ţiune
născută cu atâta bun simţ, dărnicie şi primitoare de poveţe; cu o distribuire de pro-
prietate rurală favorabilă micului i mijlociului proprietar, erau împlinite toate con-
ca să i se asigure un drum hotărât pe calea progresului i fără multe difi-
cultăţi pentru administra -ţie. Trebuiâ, deci, ca aceasta să fie inţelegătoare a impre-
jurărilor, să ştie să folosească insuşirile acelei populaţiuni, să aibă tactul şi tot cal-
mul necesar implinirii marilor insărcinări.
') Primul Consiliu ales la 22 N-vrie 1880: Ion I.
Marin Enciu, Velula Abdula, Abdula Hagi Ali.
Blebea, Hagi Zait, Panait Stanciof, Hagi Gelil Din partea prefecturii: Ali Cadar şi Anton Ale-
Efendi, Nicolae Circa, Hagi Amdi, Ion Rădulescu, xandridi.
724
ADMINISTRATIA IN DOBROGEA VFCHE
CU CE SENTIME1\ TE AU VENIT CAPII ADMINISTRAŢIILOR ŞI CUM ŞI-AU

iMPLINIT DATORIA?
Din activitatea fiecăruia din foştii prefecţi ai judeţelor Dobrogei Vechi s'ar
puteă descoperi răspunsurile la intrebarea pe care ne-am pus-o.
Regret că nu posed toate datele, nici chiar Biblioteca Academiei neavându-le.
Din cele pe care le posed — multe din aceeaş bibliotecă —i din rezumarea i comen-
tarea lor se va trage concluziunea care ne interesează.
Relativ la impresia pe care administraţia din primele timpuri o făceă străinilor

cari au călătorit prin această provincie, citez o declaraţie apărută în ziarul «Farul
Constanţei>>, No. 12 din Iulie 1880, făcută de d-rul în Filosofie — Naturalist — A.
P. Alexi, venit să facă studii asupra florei dobrogene. D-sa «este incântat de pozi-
ţiunea Constanţei, de excelenta administraţie deaci, de blândeţea cu care Românii tra-
tează populaţiunile de origină străină dea6).
După cum se va vedeâ, capii administrativi erau dominaţi de un simţământ

de apropiere «intre neamurile acestei provincii», de necesitatea unui «contact» cât
mai strâns cu populaţia şi mai cu seamă de grija de a creâ instituţiile prin care să se
ajungă mai repede la ridicarea nivelului intelectual i moral al locuitorilor.
«Nu prin ordine scrise, dar prin conferinţe populare la reşedinţele de plăşi i pri-
mării», spune Luca Ionescu 1 ), a putut să implinească prevederile legii de organizare
a comunelor rurale relative la i'nfiinţare de băi populare, infirmerii, Societăţi coope-
rative, Societăţi culturale, şcoli, etc.
Lui Remus Opreanu, prefectul cel dintâiu al Constanţei, omul căruia nu i-a scă-
pat nimic neobservat i a cărui activitate administrativă a trasat un drum, gândul
i-a fost mai mult indreptat către şcoală: «Aceasta a fost una din preocupările mele
principale. Ideile, sentimentele unei naţiuni, se manifestă prin .,scoală, depozit al cul-
turii morale si intelectuale» 2 ).
Şi el inţelegeă şcoala in totalul ei, nu numai românească. Tocmai fiindcă se «şopteă—
zice el — populaţiei otomane, că şcoalele noastre sunt religioase i copiii lor amenin-
ţaţi să-şi piardă credinţa>>, a numit hogi ca invăţători de limba mahomedană la şcoa-
lele româneşti.
Intre 1879-1881 au funcţionat 37 şcoli în jude-ţul Constanţa i s'au construit 19
localuri proprii. Au urmat la şcoală 1560 copii numai prin «persuasiune», iar nu «prin
amenzi>>. Construcţiile au fost făcute «prin contribuţiile laborioasei i onestei populaţiuni
rurale» i pentru aceasta a fost destul «ca idea să i se dea, pentru ca din tot sufletul să
lucreze pentru realizarea ei>>.
Tot el a trimis primii bursieri dobrogeni la şcoalele din Iaşi sau Bucureşti, cari,
când plecau, erau conduşi la gară «de colegii lor cu d-1 director i in sunetele imnului
«Frate Române» 3 ). Până la ce detalii mergeâ omul acesta pentru urmărirea efectelor
educative şi morale ale tuturor măsurilor pe care le luâ !
A.dministra-ţiunea nu poate neglijă templul religiunii fără a-şi neglijâ una dintre
indatoririle sale esenţiale>>; a fast principiul călăuzitor al lui Remus Opreanu, după
') Darea de seamă asupra Jud. Tulcea, 1904. ţeh No. 36/1881.
2 ) Din D4rea de seamă public, în «Farul Constan-
3 ) «Farul Constanţeh No, 28/18n,
725
care el a ajuns ca, în 1881, să facă 25 biserici româneşti, cu obolul locuitorilor, iar
in 1882 să determine guvernul să prevadă în bugetul Statului 300.000 lei pentru Ca-
tedrala din Constanţa. A sfătuit popula -ţia mahometană pentru inălţarea de geamii,
«căci după ce umblă omul mai mult ca după justiţie, libertate, umanitate».
Dacă el s'a ingrijit de partea morală a locuitorilor, nu i-a scăpat lnsă nici partea
fizică, partea de sănătate a populaţiunii. In să.răcia i mizeria în care marea majori-
tate a locuitorilor căzuse în urma răsboiului, boalele i în special variola şi alte boli
infecţioase îşi făcuseră drum. A intemeiat spitale, a dispus formare de vaccinatori
turci pentru populaţia musulmană i semănă vindecarea in. inspecţiunile 1) pe care

le făceă «i'mpreună cu medicul, care purtâ cu el farmacia portativă». Pentru curmarea
paludismului a asanat bălţile Megidiei prin plantaţiunea acolo a 60.000 sălcii. Tot
asemenea a făcut în vecinătatea Mangaliei. «Este o chestiune care interesează în cel
mai mare grad şi sănătatea i agricultura ; în scurt timp s'ar puteâ ve(deâ umbrite de pini
maritimi malurile mării; de sălcii malurile bălţilor i de păduri frumoase părţile mai
pitoreşti ale jgdeţului». Un intreg program care, păcat că nu s'a urmat. Mult câştig

ar fi avut judeţul după urma lnfăptuirii lui.
Deşi proprietatea rurală nu erâ în stăpânirea a puţini, totuş el erâ pentru «mica
proprietate» ca «garanţie a prosperităţii publice».
Intr'o repartiţie justă la regularea
proprietă-ţii imobiliare, vedeă el în viitor «sate de moşneni români, turci, tătari,bulgari,
creştini i mahometani» care «vor face bogăţia i puterea nouei provincii a României».
Cât democratism i cât naţionalism în aceste zise !
Prevăzând un viitor strălucit economiei judeţului ca şi comerţului Constanţei
importan-ţa deosebită a acestui oraş pentru comerţul -
ţării, el a voit să «arunce
aci primul fundament al unei şcoale de comerţ maritim, agricultură i industrie»,
pe care
o vedeâ ca pe o şcoală «cu ambiţii mari», căci ar trebui să fie nu numai a Dobrogei, dar a
ţării intregi». Pentru această şcoală a prevăzut în bugetul deatunci suma de 6000 lei.
Idea nu s'a realizat. <<Comerţul maritim>> se face in teorie azi în alte localităţi foarte
depărtate, din nenorocire, de mare i unde mulţi din cei cari Invaţă n'au văzut un vapor.
Două lucruri mai urmăreă el să infăptuească aci, prin care să se afirme drepturile
noastre în această provincie, bazate pe trecut i pe viitor.
Acestea erau un Muzeu i un Monument al anexiunii Dobrogei.
Celui dintâiu i-a dat fiinţă, căci în No. 2 al «Ziarului oficial al jud. Constan.ţa»
din 17 Maiu 1880 se citeşte următoarele: «Din iniţiativa prefecturii si prin silinţele
sale, formându-se un muzeu al judeţului în palatul administrativ, dăm aci descripţiunea
obiectelor adunate până acum». Şi, lntr'adevăr, le descrie detailat, arătând în acelaş
timp că unele se găsesc în cabinetul prefectului (cele mici i de valoare), iar cele mari
în «grădina Conacului, formând un aleiu» intre
«corpul edificiului administrativ i poarta
grădinii din spre Mare>>.
Acesta e de sigur «muzeul>> care se desvoltase şi care, pe timpul prefectului I. T.
Ghica, prin 1910/911 i când subsemnatul eră director al gimnaziului «Mircea cel
Bătrân», a fost mutat la acel gimnaziu. Răposatul Rege Carol I 1-a vizitat i 1-a admi-
rat. Cu transformarea gimnaziului în liceu, ne mai având loc, a fost mutat la şcoala
Normală de băie-ţi, după ce regretatul V. Pârvan consim-
ţise a consideră muzeul ca
1) Inspecţiunile durau câte 20-25 zile.
726
«regional de antichităţi>>. Fostul director al şcoalei Normale din acea vreme ar puteâ
să dea relaţiuni asupra lui.
In acelaş «ziar oficial>> No. 52 din 23 Iunie 1881, relativ la monumentul comemo-
rativ, el urmâ să fie aşezat «în capul străzii Eline .şi Bulevardului, vi-â-vis de fosta can-
celarie a companiei de C. F. Prin prelungirea bulevardului pe traseul C. F. din strada
Ovidiu, monumentul va predominâ, bulevardul, fiind la cea mai frumoasă poziţiune a
oraşului văzut după mare i uscat. Din această cauză urmează informatorul — d-1
Prefect, arzând de dorinţa de a vedeâ i această măreaţă operăimplinită»... Se cer listele de
subscripţiune răspândite. Planurile făcute de Ing. Lebeuf erau gata. Urmarea, — a fost
dat să, o vedem noi cei de azi, când se va infăptui idea lui Remus Opreanu prin inăl-
ţarea «Monumentului» după. 50 de ani, pe locul fixat de el atunci, dar de sigur intr'o
formă i de o lucrare de artă cum nu s'ar fi putut face atunci, cu mijloacele modeste
de care se dispuneă.
Opera lui administrativă trebuie să fi dat roade repede, dacă pentru August
1883 el pregătise o expoziţie a produselor i economiei judeţului, pe care o anun-

ţase din Decemvrie 1882.
ÎN JUDEŢUL TULCEA
Inceputurile administrative in Constanţa s'au prezentat, după" cum am văzut,

sub auspiciile cele mai bune. Calea trasă a fost urmată de viitorii prefecţi.
Nu posed nimic relativ la administraţia tulceană din primele timpuri. Nici nu
am găsit.
Din expunerile pe 1884 şi 1885 ale fostului prefect Paul Stătescu se vede o con-
stantă preocupare pentru invăţământ, cult, economia judeţului.
Graţie acestei constante preocupări, jud. Tulcea in 1885 posedă 103 şcoli, un
gimnaziu si «O şcoală de meserii de fete>>. Toate fuseseră făcute din obolul locuitori-
lor. Judeţul i comuna cheltuiau pentru şcoli 67.840 lei.
Economia judeţului a servit-o prin infiinţarea «Băncii de Credit Agricoh, scă-
pând agricultorii «din ghiarele cămătăriei», reuşind să dea mijloace tocmai in anul când
judeţul fusese secătuit de Făcuste. Deasemenea, pentru imboldul i raţionalizarea
agriculturii, a organizat expoziţii i concursuri agricole, unde a dat ca premii «plu-
guri de fier».
1N JUDEŢUL CONSTANŢA
După datele arătate Consiliului prin «Darea de Seamă>> din 1896 de prefectul
Quintescu, situa-ţia se prezintă in liniile ei mari astfel:
Populaţia a crescut la 112.227 suflete fa-ţă de 64.902 din 1880. Români erau
56.617, iar ştiutori de carte 13.206. Oraşul Constanţa aveâ 10.419 locuitori.
,Ş coale erau: 71 rurale i 12 urbane, cu 8753 copii. Pentru bugetul 1897 se alocă
fonduri pentru ridicarea a 12 localuri in comunele Caramurat, Cobadin, etc.
In acest an ia fiinţă «Gimnaziul clasic» cu 2 clase la Constanţa, având 58 de elevi
şi destinat a deveni Liceul de azi cu peste 700 elevi. Sistemul burselor date de Stat în
judeţ, introdus dela inceput, persistă. Judeţul prevede şi prin bugetul din 1897 burse
727
pentru «studenţi», ca şi pentru elevi la Scoala de Agricultură i Meserii, şcoala Centrală

de agricultură, etc. Pentru şcoalele rurale destină din proprietatea Statului 2050
hectare şi câte 2000 m 2. pentru local.
Este interesantă starea materială a locuitorilor aşâ cum o prezintă prefectul:
sunt avuţi, posedă vite, au unelte agricole perfecţionate, afară de unii dintre Tătari,
cari mai uzează incă de plugul de lemn».
Jude-
ţul, cu un venit de 294.067 şi la drumuri cu 369.156 lei, are în sarcin.a sa
construcţia cazărmilor pentru armata teritorială ca i pentru jandarmeria rurală.
Deabiă acum se incepe o lucrare mai sistematică în ce priveşte şoselele; se cum-

pără concasor, compresoare, inginer fiind d-1 D. Băn.escu, actualul director general
al drumurilor din Minist. Lucr. Publice.
ÎN JUDEŢUL TULCEA

In administraţia jud. Tulcea, intre anii 1902-904, apare, după bogatele dări
de seamă pe care le face, o personalitate de cea mai mare importanţă, Luca Ionescu.
In expunerea pe care el o face Consiliului din 1904 şi unde «dă seama de tot ce
a făcut de când e in capul judeţului» se oglindeşte un suflet inţelegător i cald la ne-
voile de toate felurile ale judeţului.
Inţelesul felului cum acest prefect a făcut administraţia se desprinde din urmă-
toarele cuvinte din aceă expunere:
«Regimul de blândeţe nu exclude stăpânirii dreptul
de a lucrâ cu toată energia, atunci când siguranţa Statului ar fi periclitată>>;
«Contactul cu populaţia i sfătuitori ai ei». iar ca mijloc
Darea de seamă e completă i se referă 1a 25 ani de operă românească in acest jude

-ţ.
Populaţia a crescut dela 75.070 (la 1880)1a 136.213, dintre cari 51.422 erau Ro-
mâni, fa-ţă de Bulgari 29.633, etc.
Creşterea popula-
ţiei e un efect al progresului provinciei, al unei stări de linişte
şi de garanţie a avutului i persoanei. Fiind doritor de a aplică prevederile din legea
de organizare a comunelor, se află veşnic in contact cu populaţia ş astfel a reuşit
să organizeze «Cercurile comunale» din care au rezultat:
Infiinţarea unei şcoale de
pescă rie, a unei pepiniere de viţă americană, băi populare, şcoală practică de
de lăptărie, stupărie, bănci populare, dogărie,
al căror număr 1-a crescut dela 3, la 22, etc.
«Sănătatea publică nu mai constitue azi o obligaţiune morală,
ci una socială» spune
el; şi in adevăr că a satisfăcut această obligaţie socială, când a făcut ca fiecare co-
mună să aibă o farmacie comunală i când, pe lângă patru spitale, a mai infiinţat
27 infirmerii rurale de un repede şi real ajutor sătenilor.
-După activitatea pe care a desfăşurat-o pe terenul şcolar, immulţind şcoalele
ridicând localuri proprii
atât in oraşul Tulcea cât i in jude-ţ i după ce din inspec-
ţiunile sale se convinge eă şcoala, ca şi intreaga operă făcută in sfertul de veac, a dat
rezultatele la care trebuiâ să năzuim, cu toată satisfacţia, dar şi Cu toată căldura el spune
in aceeaş situaţie:
«Am venit, e adevărat, să legăm firul vieţii române.,sti ce-1 retezase
o soartă vitregă; am venit să regăsim pe fraţii noştri desprinşi dela sânul patriei mume ;
am venit să ne amestecăm cu ei durerile i bucuriile; am venit să ne contopim inimile
la căldura aceloraşi sentimente i aceloraşi aspiraţiuni, dar in acelaş timp am venit
728
purtând lumina civilizaţiei pentru toate celelalte neamuri sălăşluite aici, chiar i pentru
neamul acela, care ne-a ţinut copiii atâtea veacuri sub silnica lor stăpânire>>. Jată cum
se explică intemeierea acelor şcoale dătătoare de vieaţă intelectuală i morală, ce impo-
dobesc toate satele din Dobrogea». In loc de jandarmi,cari să-i ţie in ascultare,le-am
dat dascăli; in loc de baionete i cnuturi le-am dat invăţătură» (p. 239).
Cel mai frumos punct din programul său, o adevărată problemă na-ţională.
de Stat, erâ colonizarea cu element românesc a gurilor Dunării «pentru a se asigurâ
pe vecie stăpânirea>>. El aminteşte de opera lui Neniţescu, despre care acesta vorbeşte
intr'o dare de seamă'. din 1899, şi aminteşte cu elogii de felul în care Neniţescu vedeâ
chestiunea colonizării. In această chestiune a colonizării, Luca Ionescu nu o con-
cepeâ decât ca delta să fie mai intâiu inzestrată cu căi de comunica-ţiune şi clădiri
de şcoale i biserici in satele ei.
Omul acesta, al cărui ochiu erâ deschis la toate neajunsurile şi ale cărui cali-
tăţi de administrator practic erau aşâ de remarcabile; omul acesta, observator obiectiv
al situaţiei deatunci i satisfăcut de opera românească de un sfert de veac ; cunoscător

al spiritului i cugetelor populaţiunii, face tabloul următor, sugestiv i convingător
pentru oricine: <<Conglomeratul etnic ce am găsit la aşezarea noastră, s'a topit la căl-
dura aceluia.ş ideal patriotic, vechile resentimente au pierit, ura de rasă ori de credinţă
s'a stins»; si mai departe: <<Nici cluburi politice, nici comitete secrete, nici colectări de
fonduri, nici corespondenţe la ziare străine, nici un fel de lucrare făţişă ori ocultă,
pentru a sdruncinâ ordinea publică, ori pentru a intreţineâ — aici ori aiurea — agi-
taţiuni in defavoarea noastră»
şi în această expunere se arată Luca Ionescu, aşâ cum a fost, nici «infeudat>>
vreunei politici de partid, şi nici dirijându-şi acţiunea sa către «asimilarea>> celor de
origină streină, o utopie pentru el, ci din contra către «apropierea>> intre neamuri, sin-
gura acţiune pe care el o consideră potrivită i «salutară>>.
IN JUDEŢUL CONSTANŢA
Judeţul Constanţa in acelaş timp a avut ca prefect pe Scarlat Vârnav.

Acesta a socotit indispensabilă o lucrare de recensământ, pentrucă numai cu
cunoaşterea exactă a trecutului «se poate ajunge la indreptarea unei stări de lucru>>.
Lucrarea a fost intocmită cu toată grija, incât ea poate să satisfacă pe orice cerce-
tător de date statistice. Lucrarea aceasta insoţeşte «Darea de seamă>> către Consiliul
jud. din 1904.
Având oglinda nevoilor judeţului, cu hotărârea de a lucrâ ; cu autoritatea de care
erâ inzestrat i cu o cunoaştere deplină a felului de a fi al populaţiunii, «viguroasă,
Con-
darnică, setoasă de ameliorări>>, Scarlat Vârnav a lăsat urme adânci in jude-ţul
stan-ţa.
Din datele de până la 1903, rezultă că populaţia a crescut i a devenit de 139.570
suflete, din care 71.622 sunt Români. La această ţifră fiind adăugaţi Românii
supuşi străini, in sumă de 8515, se face un tot de dement românesc de 80.137.
1) Aceeaş Dare de Seamă.
729
ADMINISTRATIA ÎN DOBROG EA VECHE
Faţă de 1880, e o creştere la populaţie de 78.019, iar la elementul românesc de

64.886.
Creşterile de 126% la populaţie şi de 425 °,4, la elementul românesc înseamnă afir-

marea cea mai categorică a bunei stări economice a jude-
za-ţie românească aci. ţului ca şi a operei de civili-
In primul buget el prevede cheltuelile de 430.230 lei pentru ridicarea Palatului

Administrativ i 126:437 lei pentru Arestul preventiv.
Ia măsuri pentru construcţia a 26 localuri de primării, după planurile tip ale
serviciului tehnic. Atunci s'au construit primăriile dela Caraomer, Tortoman,

Dăeni, etc.
A infiinţat comitete de clădiri pentru biserici, care numai in 2 ani au strâns
contribuţiuni de 472.194 lei. Astfel a reuşit să pună in construc-
ţiune 20 biserici.
In Invăţământ a căutat să mărească posibilitatea pentru copii de a merge la
şcoală. Erau circa 5000 copii cari n.'a-
veau locuri. A construit in 1902 opt localuri,
iar in 1903 incă. 27, cu obolul locuitorilor, căci
«poveţele date în fiecare cătun, de a se

organizâ comitetele pentru clădiri şcolare, au fost priMite cu multă căldură».
Cercurile culturale, şezătorile, grădinile şcolare, cantinele şcolare, băncile po-
pulare. . . atâtea activităţi extraşcolare au găsit in Vârnav un indrumător i
tuitor. -un făp-
Dar în afară de activitatea desfă.şurată la judeţ in chestiunile lucrărilor de şo-

sele, sănătate publică, poştă, telefon, etc., nu se poate să nu semnalez interesul acor-
dat de el edilităţii oraşului Constanţa.
In darea de seamă la care m'am referit, oricine poate află că multe din lucrările
care s'au realizat in acest oraş şi altele care nu s'au realizat incă, dar care ar urmâ
să se realizeze, fac parte din programul schiţat de el in aceâ dare de seamă.
Pentru sfârşit tratează şi dă soluţie unei chestiuni care, poate, atunci constituiă
o problemă de mare importanţă economică i morală.
Este vorba de chestiunea domeniilor Statului.
După ce el cere o serioasă cercetare şi verificare a titlurilor de proprietate, con-
chide că există pământ disponibil care s'ar puteâ da la cei ce nu au:
«Având interes capital ca numărul de locuitori din noua provincie să fie cât de mare ;
ca proporţiunea intre Românii băştinaşi i nouii cetăţeni români să crească, n'are mai
nimerit mijloc (statul) decât acel al improprietă ririi elementelor româneşti, care ar vc, să se
stabilească ach.
i , ca in.cheiere, unde se vede preocuparea nu numai pentru avutul Sta-
tului, dar pentru insăş intărirea acestei provincii, spune:
«Statul nu are nici un interes
de a aveâ domenii in Dobrogea, unde singura si constanta preocupare a guvernanţilor,
trebuie să fie >intărirea neamului i immulţirea elementelor necesare apărdrii naţionale;
dealtmintrelea Statul nici nu mai poate să aibă aci moşii in sensul propriu al cuvân-
tului; parcelările făcute până acum, in mod dezordonat,
au redus• proprietă.ţile dome-
niale la petece de pământ numeroase, dar de mică
suprafaţă, aşâ că administraţiunea
acestor parcele, foarte grea, a dat ocaziune la cele mai mari neorândueli, şi este de temut,
că tot cam aşet se vor petrece lucrurile in viitor».
Statul, din nenorocire, n'a urmărit serios constatarea lucrurilor arătate de el
deaceea chestiunea e pendinte i azi, sperăm, până la cadastrarea pentru definitivarea
împroprietăririi după actuala lege agrară.
730
ADMINISTRAŢIA 1N DOBROGEA VECHE
1N JUDEŢUL TULCEA
D-1 I. C. Atanasiu, fost prefect al Tulcei intre 1908-910, face două dări de seamă
din care se degajează acelaş spirit, aceeaş atitudine marcată in trecut, aceleaşi in-
t enţiuni» .
Inlocueşte primarii străini de localitate, cu oameni din localitate i inţelege, ca
şi predecesorul său Luca Ionescu, să aibă cât mai mult contact cu popula-ţiunea.
Toată nevoia judeţului sa resim-ţit de activitatea sa, dar aceea unde d-sa a desfă-
şurat o adevărată «ofensivă», ca să intrebuinţez un cuvânt mult uzitat in ultimele

timpuri — a fost pe terenul invăţământului.
Din primul an dispunând de un fond de 222.463 lei — din care 100.000 impru-
mut — incepe a construi 11 localuri cu 28 săli de clasă ; iar cu un al doilea imprumut
de 335.000, a mai ridicat 34 localuri cu 59 săli de clasă. Sub prefectoratul i sub in-
demnul său s'au cheltuit numai in doi ani, pentru instrucţiunea copiilor tulceni,
838.572 lei.

După statistica făcută de d-sa relativ la trecut, in 31 ani s'au construit 95
localuri proprii, costând 1.069.750 lei, contribuindu-se in chipul următor:
statul comunele locuitorii
Dela 1879-1889 19.760 258.200
1890-1900 154.435 81.178
1901 —1908 85.153 48.133
1909-1910 76.770 336.026 9.100
de unde oricine poate vedeă că, sub primele administraţiuni, locuitorii au făcut aproape
totul, prin «dărnicia» lor, dar i prin »poveţele» celor dintâi prefecţi.
D-1 Atanasiu, prefect, tocmai in timpul când marele n.ostru Haret dedeâ acel
puternic cooperatiei, a ajutat-o in jud. Tulcea, prin aceea că a ridicat numărul
băn.cilor populare la 58 cu un capital, destul de puternic, de 668.598 lei.
D-sa, ca i Luca Ionescu, a fost preocupat de idea de apropiere «intre neamuri»,
ceeace se vede din următoarele cuvinte cu care işi insoţeşte expunerea sa din 1910:
«Trebuie cu toţii să facem operă de apropiere definitivă, completă, sufletească, mintală,
a acestei populaţiuni atât de disparată această operă românească să se facă, nu cu
puştile i cu barda, ci prin dragoste, blândeţe, bunătate i ingrijire, exemple bune
invăţăminte sănătoase>>.
D-1 Atanasiu laudă insuşirile vrednicului colaborator C. T. Gheorghiu, fost re-
vizor şcolar, după cum mai inainte Scarlat Vârnav a dat ceeace i se cuveniă activului
fost revizor şcolar Paul Paşa i după cum şi mai în trecut prefectul Ciocârlan 1)
a amintit opera românească a fostului revizor şcolar Ion Bănescu.
IN JUDEŢUL CONSTANŢA
Din expunerea situaţiei judeţului din 1911, pe care o face d-1C. Pariano, se vede că
populaţiunea judeţului a crescut la 172.838 suflete. Cu această creştere de sigur
i) Prefect care a urmat lui Remus Opreanu.
731
că forţa economică a judeţului a progresat i d-sa o arată prin diferitele date sta-
tistice privitoare la aceasta, foarte interesante.
Pentru sănătatea publică, personalul medical este ridicat la 11 medici şi luptă
pentru micşorarea circumscripţiilor medicale i creare de spitale.
Voeşte să se desvolte industria casnică. D-sa constată. că
«elementul etnic nu are
absolut nici o pornire si nici pricepere pentru industria casnică», iar
«femeile române,
din cauza marei proprietăţi cultivate, sunt duse la munca câmpului>>.
Pentru aceasta
prevede în bugetele comun.ale prime de incurajare.
A desfăşurat o vrednică de laudă activitate în ce priveşte aplicarea legii invoe-

lilor agricole şi a izlazurilor, şi valorificarea drepturilor cetăţeneşti i politice ale
dobrogenilor.
INCHEIERE
Mi-am propus să rezum faptele acelora cari, mai ales, din timpul regimului ex-

cepţional, să ne dea o idee asupra administra-
ţiei Dobrogei Vechi. După tema pe
care am adoptat-o, odată cu incetarea acestui regim, administraţia acestei provincii,
nu mai prezintă un interes deosebit, pentrucă ea a intrat in regimul comun i am
constatat cu satisfacţie că ea a intrat i sufleteşte în acest regim.
N'am dispus de materialul pe care rni 1-ar fi oferit opera celor 25 de prefecţi ai
Tulcei de până. la 1915 şi 21 ai Constanţei, pentru a relevâ meritele fiecăruia.
Din cele rezumate insă, s'a putut observâ o continuitate
in activităţi, aşâ că
nu se poate să ne manifestăm recunoştinţa faţă numai de acei citaţi, ci ea trebuie
resfrântă asupra tuturor celor cari au ştiut să lege firul muncii lor şi au făcut aci
operă de credincioşi i inţelegători ai intereselor patriei i provinciei dela mare.
Opera lor românească s'a evidenţiat—nu numai prin progresul provinciei pur
simplu, dar in partea de evoluţie sufletească, de credinţă i devotament pentru patrie
a populaţiei ei — cu ocaziunea marelui răsboiu, când idealul nostru a devenit idealul
lor. Diviziile de armate ale dobrogenilor au fost remarcate pentru avântul i patrio-
tismul cu care au luptat.
Dar nu numai atât.
In timpul de calvar al Dobrogei, atunci când popula -ţia reintoarsă la căminu-
rile ei a găsit totul ruinat, n'a protestat, nu s'a agitat.
Cu toată increderea in ea
şi în concursul extrem de larg pe care de data aceasta guvernul din 1918-1919 1-a
dat, căci numai intre Decemvrie 1918 şi Septemvrie 1919 au intrat in ajutorul po-
pulaţiei peste 45.000.000 lei I), această populaţie a muncit şi azi este
refăcută.
Dobrogea Veche, după răsboiul din 1916-1918, s'a refăcut din propria ei cenuşe.
E adevărat că una din populaţiunile de origină străină — sub impulsul unor
agen-ţi — manifestase pe alocurea tendin-ţe in dezacord cu interesele noastre şi in acord
cu anumite rezoluţiuni luate in timpul ocupaţiei sub anumite presiuni.
Dar n'a
persistat mult in această atitudine.
Autorul acestor rânduri, ca fost prefect al Constan-ţei in acele turburi vremuri,
a folosit experienţa i tactica inaintaşilor în administrarea judeţului. In. mijlocul
') Ajutoare în bani, vite, unelte de tot felul, aprovizionare, sămânţa, ete.
732
ADMINISTRAŢIA. 1N -DOBROGEA VECIIE
acelei populaţii şi anume acolo unde ac-ţiunea prinsese mai mult, intrebuinţând
sfatul i blândeţea, tendinţele contrare manifestate au fost nimicite. Fondul
lor sufletesc a rămas bun i devotat cauzei noastre i devotat operei de civiliza-ţie
pe care noi am făcut-o 'in această provincie.
După ultimele date ale judeţului Constan-ţa, căci pe ale jude-ţului Tulcea nu le am,
situaţia se prezintă astfel, care - în afară de oraşul Constanţa i de port -
rezumă opera săvârşită de noi, chiar cu pierderile suferite din cauza răsboiului:
ţia agri'colă 291.737.209
Popula -ţia 176.989, dintre care Români 119.304 ; produc-
kg. pe o suprafa-ţă de 316.458 ha.; diferite unelte agricole 5484 ; animale mari i mici
644.590 ; şosele un total de 1165 km.; linii ferate 260 km. ; spitale 4 ; dispensarii mari 5;
biserici 108 ; bănci populare 130 ; şcoli cu localuri proprii 202 ; fabrici mari 5, mici 147 ;
veniturile comunelor rurale 53.273.028 lei; veniturile comunelor urbane nereşedinţe
19.394.306 lei.
Aici nu intră Constanţa-ora i nici venitul jucle-ţului, care ambele se ridică
la circa 150.000.000 lei.

Faţă de opera săvârşită aci, dacă evocăm memoria acelora cari nu mai sunt ;
-ţin 'insă
dacă acelora cari sunt in -viea-ţă le arătăm recunoştin-ţa noastră, nu mai pu
avem obliga-ţiunea, ca astăzi, când se serbează 50 ani dela anexiunea acestei Do-
broge Techi, să aducem toate laudele i tot prinosul nostru de recunoştinţă popula-
ţiunii dobrogene, în tot timpul inţelegătoare i devotată marilor interese naţionale ale
noastre, care au devenit i ale lor.
JUDEŢUL CONSTANŢA
Prefectii dela anul 1878 pâwă 'in prezent
1. Ciocârlan Constantin. 14. Vârnav Scarlat (in două rânduri).

2. Colonel Gramaticescu. 15. Ghica T. Ioan.
3. Persiceanu George. 16. Gusi Alexandru.
4. Colonel Baroz. 17. Irimescu Constantin
5. Colonel Scheletti. 18. Metaxa Nicolae.
6. General Dunca. 19. Luca Oancea.
7. Colonel N. Chiritesen. 20. G. Mumuianu.
8. Gh. Istrati. 21. Negulescu Nicolae (in 2 rânduri).
9. Quintescu Petre. 22. Collini Gh.
10. Ionescu Luca. 23. Fr. Sachetti.
11. Cănănău Gheorghe. 24. Gh. Berea.
12. State Dumitru. 25. Popovici Andrei.
13. Pariano Constantin (in trei rânduri). 26. Radu Ro,şculet (actualul Prefect).
JUDEŢUL TULCEA
Prefecţii dela anul 1878 pânil în prezent
Gheorghe M. Ghica, Febr. 1879-N-vrie 1879. 5. Const. Merişescu, Martie 1889-D-vrie 1889.
1.
Ion Palade, Febr. 1880-Aprilie 1881. 6. Neculai Bratu, Ian. 1890-15 Aprilie 1891.
2.
Paul Stănescu, August 1881-Aprilie 1888. 7. Alex. Blaremberg, Aprilie 15-Iunie 1891.
3.
Gheorghe C. Persiceanu, Main 1888-1889. 8. Gheorghe Aslan, 1891-D-vrie 1891.
4.
733
ADMINISTRAŢIA DOBROGEA VECI1E
9. V. A. Forăscu, Ianuarie 1892-Decemvrie 1893. 26

. Gheorghe Şerban, 1 Februarie 1915-Aprilie
10. Grigore Sturza dela Febr. 1894-Sept. 1895.
11. Paul Stătescu, Oct. 1895-Decemvrie 1895. 1918.
27 . Alex. Calafateanu, Ad-tor Deltei Dunării, Maiu
12. C. N. Toneanu, Ianuarie 1896-Iulie 1896.
13. Alexandru Pencovici, Oct. 1896-Maiu 1897. 1918-N-vrie 1918.
28. Gheorghe şerban, 23 N-vrie 1819-10 Sept.
14. Ion Neniţescu, Iunie 1897-1900.
15. Sebastian Moruzi, Sept. 1900-Decemvrie 1900. 1919.
29. Colonel D. Popescu, Oct. 1
16. N. Roseti Bălănescu, Ian.1901-Februarie 1901. 919-Decemvrie
17. Anastasescu Ştefan Magheru, Apr. 1901-De- 30. 1919.
cembrie 1901. Grigore Vasiliu, D-vrie 1919-Martie 1920.
31. Lt. Col. P. Pastia, Martie 1920-Noemvrie 1920
18. Ion Bastacki Ian, 1902-Octomvrie 1902.

32. Victor Berceanu, N-vrie 1920-18 Decemvrie
19. Luca Ionescu, D-vrie 1902-N-vrie 1904.
20. Dumitru Hagi Anton, Ian. 1905-Martie 1907. 33. 1921.
21. Alex. Bălteanu, Prefect girant, Martie 1907- Const. Constantinescu, 18 Decemvrie 1921-
1 Ianuarie 1922.
Iunie 1908. 34. Col. Deşliu, 1 Ian. 1922-18 Ian. 1922.
22. I. C. Atanasiu, Iulie 1908--Decemvrie 1910.
35. Const. Ţigău, 1 Febr. 1922-28 Martie 1926.
23. Petre Sfetescu Ian, 1911-Sept. 1913
36. Grigore Vasiliu, 1 Aprilie 1926-3 Iunie 1927.
24. C. Stolojan Ian. 1914-Iunie 1914.
37. Teodor Economu, 28 Iunie 1927, până in
25. Slăvescu, Iunie 1914-Februarie 1915.

prezent.
BIBLIOGRAFIE
1. «Farul Constanţei, Iulie 1880-1882.
6. Expunerea din 1909 şi 1910 făcută de d-1 I. C.
2. «Expunerile către Consiliile judeţene de Tulcea
Atanasiu către Consiliul judeţean de Tulcea.
făcute de Paul Stătescu din 1884 şi 1885. 7.
3. Expunerea din 1904 făcută de Luca Ionescu Dobrogea şi drepturile politice ale locuitorilor
ei de Ion N. Roman.
către Consiliul Jud. Tulcea. 8.
4. Expunerea din 1904 făcută de Sc. Vârnav către Expunerea Situaţiei Judeţului Constanţa din
1911 făcută de d-1 C. Pariano.
Consiliul Judeţean Constanţa. 9.
5. Expunerea din 1896 de D. Quintescu către Scurte note date de Prefecturile Tulcea i Con-
stanţa.
Consiliul Judeţean Constanţa.
734
CINCIZECI DE ANI DE PR ESĂ DORROGEANA
DE
EMANOIL BUCLIŢA
0 cutie de fişe cu vreo două sute şaizeci de foi i o poliţă cu câteva volume de
ziare i reviste adăpostesc, iintre colecţiile mirosin.d a pulbere dela Academia Română,
cincizeci de ani de sbucium sufletesc al Dobrogei. Cele mai multe publicaţii n'au trăit
decât o zi. Nume răsunătoare şi programe pline de indrăsneală n'au fost in stare să
treacă peste intâiul număr. Dobrogea păreă o iiin-ţă de mit din antichitate, care aveâ

ceva de spus i nu puteâ. Erâ obişnuită să vorbească mai cu seamă de trecut, cu gor-
gane de oşti ale stepei sa-u cu ruine de cetăţi la Mare, elineşti i genoveze,
modern de impărtăşire, al tiparului, par'că nu-i priâ.
Nu ştiu iinsă dacă orizontul, in fa-ţa căruia suntem porniţi să ne oprim, al aşe.
zării stăpânirii româneşti dintre Dunăre i Mare, n'ar trebui lărgit. Istoria presei d(
aici ar căpătă astfel un prolog plin de strălucire, iar cu el, ar ciopli câteva trepte ma,
adânc in trecut i pentru paşii mai grei decât cei culturali, ai solilor politici. Do-
brogea şi-a avut partea ei in acel ziar viforos şi avântat, cum erâ in adevăr co-
respondenţa surghiuniţilor revolu-ţiei dela 1848, care a fost adunat apoi la un loc.
târziu in 1889, de Ion Ghica în volumul: «Amintiri din pribegia după 1848». Scri-
orile lui Băleescu şi ale lui Alexandru Golescu _ i ale lui Ghica n'aveau de cele ma'
;r.ririet-e-O71-nimic personal, ci -t-o-cmai caracterul unor articole de gazetă, care făceal.
să circule ştiri i propuneri intre cât mai mulţi. De aci rândul nelipsit din atâtea,
ca ele să fie arătate mai departe. Scrisorile de atunci au fost presa unor oamen
risipi-ţi prin toată Europa i până în Asia, cari au făcut România. Dobrogea nu ră
mâne pe din afară. E ca un semn, dintr'o vreme când faptul de mai târziu nu se
născuse nici în formă de prevedere, eă in ziva inchegării României, Dobrogea avei
să.fie faţă. De pe atunci soarta ei se legâ de a noastră.
In.tre surghinuiţi se găseă şi 1Q,nionescu 4.ela Arăsl„rppldovean, dar amesteca
in revoluţia dela Bucureşti, unde rus,e_ş_e_ehemat de l3ălcescu şi Eliad tocmai per
tru pregătirea reformei agrare. El se află în lotul constantinopolitan şi,aell8e,in 185-
cunoscuta «Excursie fir Dobrogeă». Monografia lui e ca o carte de proprietate, ca]
se pregăteă.r"- a tă 'insă ce valuri descopăr «Amintirile din pribegie>>, că ridicase ace
excursie intre toţi Românii, din preajma lui Ionescu ş cu preocupări economic .
sau mai depărtaţi, din Paris, plini de misticismul naţional i răscolind prin arhiN
după isprăvile întâiului înfăptuitor al unirii tuturor Românilor, Mihai Voclă Viteazu.
Bălcescu, vizionarul, ne apare deodată ca întâiul cetăţean al Dobrogei. Ra_try.
din 1850 vorbesc.„ numai de «aceă Californie găsită de Ionescu» şi de planurile de col
nizare acolo. Citez din ceă clintâiu:
735
CINCIZECI DE ANI DE PRESĂ DOBROGEANĂ
Paris, 26 Iulie 1850.

Iubite Ghica,
«Scrisorile lui Ionescu m'au interesat foarte. P'acolo ni se deschide un câmp

îe1uritşi bogat, in care putem mult semănă şi mult secerâ. Trebuie să ne ocupăm
•ţql tot dinadinsul. In loc de canal la Chiustenge, n"ar fi mai bine d'a face un drum
I.efier Spune lui Ionescu să-mi capete şi mie un ciflic, căci am de gând ca ce] mult
<,(le primăvară să merg să mă aşez in Dobrogea; poate frate-meu Costache o merge
-nainte. Aş vreâ—să am mai multe amănunturi despre aceasta. Ar fi ca Ionescu să

'acă o rera-ţie lămurită şi să mi-1 'impărtăşească, ca
• ne putem folosi de dânsul. Scrisorile lui -ţi le voiu trimite pe poşta viitoare».
Sugestia că in locul canalului pe valea Carasu erâ mai potrivită o cale ferată,
s a adeverit ca practică peste câ-ţiva ani; «memoarul>> pe care îl •cere Bălcescu e, in-
;o formă mai desvoltată, «Excursion agricole--dăns la piaine de Dobroudja>>; numai
c4licu1 mai aşteaptă hică. In schimb un oraş din Dobrogea ar trebui să deâ un colţ
de pia-ţă pe care să se ridice, pentru amintire, in piatră sau 'in bronz, chipul acestui

• isător, bun de aşezat la inceputurile presei româneşti acolo, şi nu numai la incepu-
> arile presei. El, care s'a stins cu dorul -ţării inaintea unei mări străine, ar visâ cu
,irag la mărirea neamului românesc, deasupra valurilor cântătoare ale patriei.
Intâile publicaţii din Dobrogea, numai decât după 1878, trebuiau să fie oficiale,
iu cu foarte mult material oficial. Orăşelele abiâ se aşezau i glasul de opinie, care
ziaritl, n'aveă 'incă pentru cine să se ridice.
Pe la mijlocul anului 1879 iese la Tulcea «Steua Dobrogei>>, «Foie interesilor
J,)cale». Academia Română n'are decât două exemplare, unul No. 14 dela 27 Noem-
-, rie 1879 şi altul din anul al cincilea No. 10 dela 3 Septemvrie 1883. E un ziar săp-
tmânal in format mic de patru pagini. 0 bună parte din el e acoperită cu acte de
administraţie, cu ştiri locale şi mai târziu, când cade intr'un fel de opozi-ţie, cu spe-
cialitatea gazetelor dobrogene: polemica personală. Prefectura îşi aveâ pe atunci
ublicaţia proprie.
Ceva din greutăţile de inceput i de totdeauna ale presei de pe aceste locuri,
i,recum i din iimprejurările spirituale in cari ea se desvoltă, se ghiceşte din comuni-
catul din fruntea in.tâiului număr al «Stelei» avut la indemână. Scrisul are o
şi un haz al său: «Din cauza escrocei conduite a lui Bercu Zilberman insercinat
c.i gerarea tipografiei de cătră proprietarul d-lu Fridman, apari-ţiunea foii noastre
au trebuit să fie pusă în suspensiune câteva zile. Acuma inse după ce d-lu Fridman
au luat serioase măsuri pentru a nu mai fi în contact cu un aşâ individ de re credin-ţă,
r(.4ncepem publicarea, sperând că d-sa, care n.'a cru-ţat nimica la inceput pentruca
• est stabiliment să fie in perfectă regulă i să satisfacă exiginţele publice, a luat
r,ăsuri — dicem, ca prin prompte lucrări şi rabate considerabile la preţuri, au făcut
funcţionele ( !) imprimeria>> (!). Ziarul erâ scos de proprietarul tipografiei «Aurora
14obrogei>>.
Dobrogenii vor aveâ şi ziare mai bune, dar inceputul aşâ a fost şi nu mai poate
fi schimbat. Ziariştii sau intreprinzătorii de ziare din.tâiu sunt Moldovenii, cu n.ume
sau traduse, cari se •văd. Ei se afundă curând in polemici fără nici un frâu,
viin se vor întâ1n din ce în ce mai des in presa mai cu seamă politică dobrogeană,
736
CINCIZECI DE ANJ. DE PRESĂ DOBROGEANĂ
isbucnese şi astăzi, vulcanic, 1n jurul unui fapt sau unui om de nimic. lată una dil
cele dintâiu mostre. Se găseşte in numărul dela 3 Septemvrie 1888: «Ziarul Tulcea»
dacă putem da numele de ziar unei foi apărută, fără nici o tendinţă politică sau eco
nomică pe scena publicităţii, răsărit ca şi ciuperca viermănoasă din gunoaiele mur
dare pe timp de uscăciune; foaie ce se intreţine din fructele unor jafuri meschine
din pungăşiile cele mai neruşinate, după cum s'a intreţinut reposatul «Ecoul Do
brogei» (lipseşte din colecţiile Academiei. Nota aut.) pe umerele căruia sau suit ca-
pioldaşii d-lui prefect, este redactat de un vagabond din ţara ungurească pe can;
pentru insulta ţării noastre, guvernul 1-a numit supleant la tribunalul de ocol, ceeac
se chiamă a 5-a roată la car, i de directorul actual al prefecturii, a cărui origină fiina[
cu totul necunoscută, gurile rele pretind c'ar fi judan».
Una din preocupările Dobrogei, poate ca pământ din dreapta Dunării, leg
deadreptul de peninsula Balcanică, e ciudat că iese la iveală de pe acuma. E vorb:
de problema Românilor Macedoneni. Incă din 1879 «St&ua Dunărei» publică statu-
tele Societăţii de cultură Macedo-Română, iar in 1883, printre daniile directorull :

foii se găsesc şi zece lei pentru şcoalele din Macedonia. Erau abiâ nişte semne, cal
sunt departe de revărsarea colonizatorie din zilele noastre, dar nişte semne prevest-
toare. Problemele Dobrogei sunt aceleaşi din intâia zi. Alte ziare, constănţene, t',
de pe atunci, vor aduce noui dovezi.
Constanţa scoate, dela 10 Maiu 1880, «Farul Constanţei», ziar oficial al jud
ţului Constanţa, care apare odată pe săptămână. Are patru pagini, intr'un form4
ceva mai mare decât al «Monitorului Oficial», impărţite în două coloane. Atât tipar
cât i cuprinsul sunt 1ngrijite şi intrec multe din ziarele sau revistele dobrogene
mai târziu, chiar de după. 1900 şi poate pe unele şi de după 1920. Tonul e CU ii
se cuvine unei foi oficiale, şi informaţia destul de bogată şi de vie ca să
unul din bunele isvoare de documentare asupra vieţii de toate zilele a provinci<;,
«Farul Constanţei» a luminat până târziu in 1888, cu aceeaş sticlire egală din şap4‹
in şapte zile, iar cu intreruperi pârtă in 1913, dacă se poate vorbi deintrerupere, pel -*
trucă eltrăeşte incă, sub alt nume şi altă infăţişare,in diferite Monitoare sau Buletiu‘-
oficiale locale: «Monitorul jude-ţului Constanţa», «Monitorul oraşului Constan-ţa».
Numărul unu al ziarului lipseşte din colec-ţia Academiei Române. Lipsuri
acest fel se repetă aproape la fiecare publicaţie dobrogeană. Sunt apoi asemenea p-i-
blicaţii, care nu se găsesc deloc i pe care le-am descoperit in alte isvoare. Ar fi o
torie, pe care astăzi, cu toată gospodăria de desfiin-ţare a tot ce erâ românesc din tir
pul celor doi ani de ocupaţie, Dobrogea mai e 1n stare să şi-o implinească: să strânt
in biblioteca ei, care trebuie să fie i o arhivă, bibliografia intreagă dobrogeană,
periodice i de cărţi. Ea nu există nicăeri 1‘n ţară, peste forma fragmentară a Acad
miei Rom, 'e.
«Farul Constanţei» are o parte oficială, de publicaţîi. De pildă, de pe pagina
tâia a volumului dela Acadernie: «Pe teritoriul comunei Kioseler, ocolul Medjid- ,
in cjiva de 24 Aprilie espirat, s'a pripăşit o iapă, albă>>. Dar numai decât urmează
peşile agenţiei flavas. Transcriu una din acelaş loc: «Bucureşti, 16/28 Maiu.
torul publică un decret prin care se acordă medalia Bene Merenti Clasa I d-lui
Conta, p/ofesor la Universitatea din Iassy, pentru luerările sale literare>>. Ce
apoi e un gând care-şi aşteaptă i azi implinirea: «Din iniţiativa prefecturei şi p-,
4 Ă;)61,/.&grcl
INCIZECI DE ANI DE PRESĂ DOBROCEAN_Ă.
silinţele sale, formându-se un muzeu al judeţului în palatul administrativ, dăm aci

descripţiunea obiectelor adunate până acum. Această operă nu este decât la ince-
putul ei. Muzeul se va imbogăţi treptat cu nouile descoperiri ce s'ar mai face. Cer-
cetările ce necontenit au loc, e de sperat că va (!) da mulţămitoare rezultate. Parte
din obiectele muzeului se păstrează in cabinetul prefectului, parte sunt aşezate pe
două rânduri, formând un aleiu în grădina conacului, intre corpul edificiului admi-
nistrativ i poarta grădinei dinspre Mare>>. In numărul 52 dela 23 iunie 1881 apare
şi vedenia lângă Mare a monumentului comemorativ, care trebuie ridicat abiâ deacum
incolo: «Ne apropiem de al patrulea an al posesiunei noastre in această provincie.

Dar pentru eternizarea memoriei acestei fericite epoci, a anexării Dobrogei la Ro-
mânia, trebuie mai mult ca oricare, poporul Dobrogei să facă a se aduce la cea mai
curândă indeplinire a celei mai sublime şi in acelaş timp naţionale idei a ridicării în oraşul
Constanţa a unui monument comemorativ. Prin prelungirea bulevardului pe traseul
călei ferate din strada Ovidiu inconjurând partea de Miazăzi a oraşului, monumentul
comemorativ de care vorbim va predomina bulevardul, va fi la cea mai frumoasă

nozi-ţiune a oraşului, văzut după mare i uscat». Par'eă citim, cu oarecare
in arhitectura frazei, prospectul tipărit de comitetul pregătirii serbărilor a
de ani de viea-ţă românească ai Dobrogei i care a umplut de proecte in gust ita-
ian, cu colonade, îri gust german, cu monumentalitate bismarkiană, in gust francez,
.11 linii simple i grupări spirituale, sau chiar in gust roman, cu bătrâna coloană tra-
ană din For, una din sălile Ateneului Român. Alte aspecte care se păstrează până
stăzi, isbesc de pe intâile foi: chestia comitagiilor: «Dela 9-19 Iulie mai multe bande
e făcători de rele au bântuit marginile ocoalelor Mangalia, Megidia, Silistra-Nouă,
apropiere de frontiera Printre altele s'a constatat îri mod vădit că ban-
ele au fost formate aproape exclusiv din oameni locuitori din Bulgaria». Chestia
tragerii vizitatorilor la Mare, veniţi la Constanţa: «Alaltăeri s'a inaugurat Bulevar-
aI Regina. El este prelungit intr'un fel de stradă a inelului Ringstrasse
.31a Viena, mai mic insă, precum arn zis i altădată, cu plantaţiuni noui pe ambele
.turişi splendid iluminat «â giorno», iar pe tot parcursul lui sunt aşezate bănci mo-
rne din fabrica Lemaître din B-ucureşti>>. Chestia statisticii neschimbată nici
;i: «In Dobrogea din nenorocire nu s'a făcut până acum un recensământ serios,
re să ne dea o ştiinţă sigură despre exactul număr al statisticei (!)» Populaţia ju-
, ţului Constan-ţa erâ in 1882 cam de 76.000 locuitori, dintre cari Români 27.000;
• trci 12.000; Tătari 27.000; Bulgari 5.000; Greci 2.400 i restul, alţii. Chestia pro-
Chestia populaţiilor eterogene.
Cu ajutorul datelor pe care le avem despre publicaţiile Dobrogei putem trage
.- ;urbă de apariţie. Ea ar urcâ sau ar cobori după numărul nouilor ziare sau reviste
• t fiecare an. Istoria culturală sau politică ar rămâne să lămurească de unde aceste
,şteri sau aceste scăderi. 0 adevărată năvală se intâmplă in anii când se aşteaptă
L se cer drepturile politice, căpătate, cred, abiâ in 1911. Publicaţiile din acest răs-
ip sunt foi cu un orizont mai mărginit, de interes local sau oficiale, diferite buletine
ninistrative sau profesionale, care ies săptămânal sau mai rar ş,i intr'un număr
exemplare neinsemnat. Mai toate au avut răsuflare scurtă i n'au ştiut să se menţie.
;ând deoparte organele oficiale, un singur ziar vine tocmai din mijlocul acelor cău-
şi şovăeli i leagă oarecum firul, de atâtea ori rupt, cu trecutul. El e ca acei stâlpi
738
(ANCIZECI DE ANI DE PRESĂ DOBROGEANÂ
rămaşi din vechi vremuri pe eari se poate ceti istoria locurilor: dintr'un brâu de seoici
la mijloc, năvala apelor până la acel nivel; din stratul de nămol de jos, partea unde
eie au stagnat; din alt semn altă intâmplare uitată altfel de zei şi de oameni. Ziarul
acesta, cu istorie, al Dobrogei, e «Dobrogea Jună», apărut săptămânal în 1904 şi ajuns
până la noi. E astăzi unul din cele patru ziare zilniee ale ţinutului. In 1904 a avut
33 de numere; în 1905 numai 28,iar în 1927,282. A fost rând pe rând un organ al ti-
neretului dobrogean, al intereselor Dobrogei, al partidului naţional dobrogean, po-
litic, economic, literar independent, a rostit şi işi menţine lozinca: Dobrogea dobro-
genilor, sa poticnit, a primit lovituri şi a dat, a fost hulit şi lăudat, a ineereat să dis-
trugă oameni şi apoi şi i-a insuşit i pus în frunte, a făeut politică fără s'o spuie şi a
spus-G fără să facă, dar oricâte a imeercat şi orice steag a ridicat, a ră"mas totdeauna
dobrogean.
După aeordarea drepturilor politice, incepe era gazetelor de partid. Fieeare îşi
are una şi dezidenţele la fel. E latura, care arată eultural, a luptei pentru putere.
Aici compromisul se face cu Gutenberg.
Altă Inălţare a curbei e în timpul răsboiului, începând chiar cu ceI din 1913,

şi se păstrează la aceeaş linie până o frânge oeupaţia. Cei doi ani cari urmează sunt
Germanii scot intâiu, pentru trupele lor: «Der Dobrudscha Bote» incă din 1916,
în toamnă, Inainte de eăderea Bucureştiului. In anul celălalt acest «Curier» primeşte
şi un supliment bulgărese şi tureesc, 1n aceeaş coală. «Curierul Dobrogei» pentru Ro-
mâni iese nurnai în 1917. Intâiul ziar românese de după eclipsă e «Ecoul Silistrei»,
care, dela al doilea număr, işi zice curat «Silistra» şi e intr'adevăr ca o trâmbiţă ro,
mânească la acest col-ţ de tabă.ră de luptă, însoţind scurgerea oştilor vrăjmaşe şi în-
toareerea de peste Dunăre a stăpânilor plecaţi. Curând aveă să răspundă Constanţa
numai decât Dobrogea să se umple de publicaţii. E a treia bulbueare a curbei.
Ceeace se deosebeşte din aceste zile nu mai e un ziar, ci o revistă: «Analele Dobrogei»,
din 1920, cu inainte mergătoarea lor din 1916, «Arhiva Dobrogei», întâile publicaţii
care au indărătul lor o societate de studiu i o a.ctivitate ştiinţifică stăruitoare. Pul-
berea gazetelor politiee, care joacă, îri soare făgădueli de eureubeu i cade, sau foei 1
de raehetă al foi/or de interes personal, au deaeum în mijlocul lor ceva care nici nu
se sfărâmă, nici nu se mai schimbă după fâlfâitul trecerii lor.
Din 1879 curioaştem o singură publicaţie in toată Dobrogea, în 1880 apar 3 noui,
în 1881 nici una, în 1882 una, ca şi în 1883, 1884, 1885 şi 1886. 0 altă întreruper,
e în 1887 şi câte două publicaţii noui în 1888 şi 1889, nici una în 1890, 3 in 1891 şi
una in 1892. In 1893 nu iese iară nici o publicaţie nouă, dar apar 3 în 1894. Anul ur-
1896 inregis-
rnă.'tor 1895 e cel din urmă până astăzi fără niei o asemenea publica-ţie,
trează 3 ; 1897, 5;3898,8; tot 8, 1899, ca să coboare la 3 în 1900, alte 3 în 1901, 5
în 1902, câte 3 în 1903 şi 1904, 6 1n 1905, câte 5 în 1906 şi 1907, 6 în 1908, 5 în 1909,
9 în 1910, 4 în 1911, 5 în 1912, cu creşterea apoi din anii răsboiului, 10 în 1913, 14
în 1914, 15 în 1915 şi 14 în 1916. Anii ocupaţiei 1917 şi 1918 au fiecare câte o publi-
eaţie. ln 1919 sunt 13, în 1920, 12 .şi tot 12 în 1921, 11 în 1922 şi cel mai mare număr
din toată istoria presei dobrogene: 24 în 1923. După aceea incepe scăderea cu 8 în
1924, 5 in 1925, 4 in 1926, 3 în 1927 şi 4 în 1928. A fost ca o oboseală după o prea
mare silin-ţă. Oraşele intre care se impart, ca loc de apariţie, aceste publicaţii, sunt
Constanţa cu 118, Tuleea cu 78, Bazargicul cu 26, Silistra cu 16, Suiina cu 4, Bal-
739
CINCIZFC1 DE AIN1 DE PHESĂ DOBBOGEAINĂ
cieul cu 3, alte oraşe din ţară cu 9 şi până i1\ledgidia, Hârşova, Babadag, Cavarna,
Adamelisi, Murfatlar, Anadolchioi i Mahmudia cu câte una. Micile nepotriveli de
totaluri sunt in firea materialului informativ, nesigur de câteori e vorba de o preci-
zare. In el intră şi câteva almanahuri i anuare. Dedesubtul acestor statistici proec-
tate intr'un fir tremurat sau in cercuri, pentru curba de apariţie i distribuţia geo-
grafieă, ar trebui trase liniile lungi pentru fiecare publica-ţie peste atâtea ani câţi a
avut viaţă; de pe portativul lor, an de an şi-ar seoate din tot atâtea note cântecul
de bucurie sau de durere. Din loc îxi loc, vreun steguleţ ar trebui să opreaseă in mono-
tonia statisticii, care inşiră unităţi şi nu valori, asupra vreunei creaţii intr'adevăr
isbutite, sau asupra vreunei ciudăţenii curat locale.

Iată <<Drapelul», organ al partidului naţional liberal din Constanţa, care a ieşit
săptăinânal din 1909 până in 1912, 58 de numere, cele mai multe frumos tipărite,
b'ne scrise îmbrăţişând toate problemde Dobrogei, aducând literatură ingrijită, a
dobrogenilor i a celor mai insemna -ţi scriitori ai vremii, Iată «Dobrogea Nouă», or-
gan naţionalist, care a apărut intre 1911 şi 1914, cu o grijă redacţimială i intr'o at-
nu-sferă de idei, dintrc cele mai vredniee de luat pildă. Dar iată i «Farul Tulcean»,

din 1914, care păşeşte în lume intr'un fel en totul neaşteptat, pentru orieine se apro-
pie din. I'mprejurări deosebite. 'Transcriu din intaiul număr dela 14 Noemviie: :Csătre
cititori, Ziarul nostru apare spre a indeplini o rnare nevoie în localitate, unde sun-
tem aproape izolaţi de restul ţării prin lipsa căilor de comunicaţie. Mai ales acum,
când se apropie inehiderea navigaţiei i cursele poştale se fae cu mari intârzieri şi
foarte nereguiat, am crezut necesar un asemenea ziar care va cuprinde ştirile tele-
gr:.fice de pe teatrul răsboiului, inserându-le odată ell primirea lor la Bucureşti. Astfel
ne propunem sarcina de a informa publicul tuicean cu tot ee se petrece in ţară i strei-
nătate şi aceasta in mod absolut gratuit», Şi, ceeace e aproape de necrezut, ziarul s'a
tinut de cuvânt, rărindu-şi apariţia vara i aprinzându-se regulat, cu lumina lui de
far, in ceţurile toamnei şi ale iernii. Iată apoi revistele: <<Ovidiu», bilunară intâiu,
lunară mai târziu, care publică literatură i tiinţă, ambele de popularizare, dela
1898 până la 1907, polemizează, cu «Sămănătorul» i tăgădueşte pe Iorga, publică
scriitori aromâni, printre eari pe Batzaria din Bitolia, in 1904 pofteşte pe Caragiale
să ţie o conferinţă despre seriozitate «in folosul bibliotecii cercului literar Ovidiu»;
«Colnicul Hora», revistă literară ştiinţifică, proprietatea studenţilor dobrogeni, bi-
lunară, dela Februarie 1906, 19 numere până în anul următor, unde a debutat
ratul Tafrali; «Dunărea» dela Silistra, cu puternica ei armătură filologică.
Periodicele de astăzi ale Dobrogei sunt in număr de 40. Cifra poate fi sporită
sau micşorată cu câteva unităţi, gazete sau reviste incetate în cursul anului, care
nu se dau bătute i reapar pe negândite, la răstimpuri, în afară de orice prevedere.
Ceie mai multe sunt îr Constanţa, dar nu aş de multe ca Bazargieul să nu vie numai
decât in al doilea rând, 15 faţă de 9. Dacă intâiul oraş al Dobrogei are trei ziare zil-
nice, cu un tiraj care impreună trebuie să se apropie de 15.000 de foi, al doilea oraş
are şi el unul, în limba bulgară, Revista Constanţei incepe să iasă la date care nu se
mai curose dinaixte: e vorba de «Analele Dobrogei»; sufletul ei, in tot cazul, ca şi
litera cu care se tipăreşte, sunt îri fundul Bucovinei; «Pole», revista bulgară de lite-
ratură î eultură a Bazargicuiui, cu colaborări locale, dar i de peste graniţă, e pe
piaţă aproape la timp in fiecare lună, Tulcea a rămas indărăt cu 7 publicaţii
7 lo
CINC1ZECT 1)E ĂN1 DI I'11ES ,ţ 1)0131MGV N:k
Silistra cu 6. Din aceste 6 publicaţii una e insă turcească, «Tuna», alta e româno-bul-
gară, «Zorile», politică culturală ţărănistă, i a treia «Nov Glas», bulgară, in veşnică
ofensivă bilunară; îşi zice chiar în subtithi, într'o limbă care a fost aleasă pentru
congresele in,ternaţionale din Apus: «Defenseur de la mineurite (!) bulgare». Această
minoritate are insă nu mai puţin de 5 publicaţii proprii, scoase în intregime 'in limba
ei, «Kurier», «Poşta», «Pole», «S oboda»„ foaie ţărănistă, la Bazargic, şi 'insuş el «Le
defenseur de la mineurite (!) bulgare», la Silistra, afară de foile româno-bulgare, sau
ro mâno-bulgaro-turce, ca «Zorile» amintite, «Dobrogea Nouă» dela Bazargic i «Coasta
de Argint» dela Baleic. Bulgarii mai scoteau în limba lor şi o revistă umoristică, «Cio-
roveica» intâiu, pe urmă «Nova Cioroveica», incetată se pare deocamdată, dar care
n'are de ce să nu reapară cu un nou calificativ. Un ziar care apără interesele coloniş-
tilor macedoneni e «Silistra» bilunară. Turcii mai au un ziar «România>> la Bazargic,
iar Albanezii «Albania Nouă» la Constanţa, in al nouălea an i cu o pagii ..,'franceză
şi trei albaneze. Populaţiile de altă limbă ale Dobrogei pot să comunice cu ai lor
să-şi spuie păsurile în chiar această limbă.

Aşâ se alege din pusderia publicaţiilor, cele mai multe efemere, imagina presei
dobrogene, in trecut i in acest an al cincantenarului. Avânt i sbucium au fost mult,
cum multe au fost scopurile de o zi i frământările mărunte. Cele câteva idei i in-
terese statornice au găsit insă totdeauna glas i uneori condeie înzestrate. Năvălită,
ca in toate oraşele -ţării, de ziarele de mare tiraj din Bucureşti, până într'atât că in-
tr'un chioşc de desfacere sau pe un perete de afişe la Constanţa nu le intâlneşti decât
pe acestea, fără urmă de cele locale, presa din Dobrogea a ştiut să-şi păstreze o in-
făţişare aparte. Cine o răsfoeşte incet i se opreşte interesat la probleme, nu se poate
să nu câştige convingerea unei iffidelungi şi dârze siliiiţe. Ea are ceva din locurile,
pline de neastâmpăr i ele, unde se desvoltă, acum câştigate de o strălucită civili-
zaţie pustiului, i acum căzute iară in paragină.
741

1VIEDICINA DOBROGEA
DE
Dr. HECTOR SARAFIDI

Constanţa
Istoria medicală a Dobrogei in trecutul ei nu este bogată. Dela inceputurile se-

colului al XIX, când se vorbeşte despre provincia noastră, se pomen.eşte şi de epi-
demiile care au bântuit printre armatele, care au trecut ori s'au răsboit pe aici şi care
epidemii, de sigur, au atins i populaţiile ce locuiau 1n ea. Dar aceste relaţiuni sunt

foarte scurte: se vorbeşte de ciuma dela răsboiul ruso-turc din 1828-29, ale căreia
victime au fost ingrijite la Kiusten.dje şi la Mangalia, precum şi despre holera de
care au suferit trupele Mareşalului Canrobert în răsboiul Crimeei din 1854, când în
mersul lor au făcut scurte popasuri in Mangalia şi Kiustendje, unde au in.gropat
morţiilor.
Afară de aceste mici ştiri, marea provincie a Dobrogei, cu centre de populaţie des-
tul de Insemnate ca Bazargicul, Mangalia, Silistria, Babadagul, Tulcea i cu sate mai
mult sau mai pu-ţin populate, nu prezintă nici o urmă binefăcătoare a ştiinţei me-
dicale.
Situa-ţiunea geografică a Dobrogei, izolată de restul -ţării printr'un larg fluviu
şi compunerea etnologică a populaţiunii, formată de elemente eterogene, care nu
gustau medicina ştiinţifică, fă.ceau ca locuitorii acestor ţinuturi să nu simtă nevoile
medicinii.
Dobrogenii de pe aceâ vreme erau supuşi efectelor bolilor şi epidemiilor ca in
epoca preistorică. ; primeau urgia epidemiilor ca ceva venit dela Dumnezeu şi reac-
-ţionau la efectele lor dezastroase ca oamenii primitişi, părăsind localitatea, unde se
declară epidemia, aşâ cum au făcut locuitorii Tulcei în cursul secolului XIX, când
irupsese printre ei holera ce au adus Tătarii venind in ajutorul armatei turceşti.
Prima apariţiune de medici coin.cide cu venirea companiei Engleze, care sub
direcţiunea inginerului Harover intreprinde construcţia liniei ferate ce a legat Kius-
tendje cu Dunărea, pe locul unde erâ situat Bogaz-chioi (actuala C(rna-Voda). In lo-
cul unde actualmente este zidită falnica metropolă a Dobrogei i unde la 1858 se
găseau numai câteva colibe de pescari pe malul sudic al mării, vin impreună cu En-
glezii şi primii colonişti ai oraşului Constanţa, in mare parte Greci din oraşele gol-
fului Burgaz al Rumeliei orientale. Această populaţie, redusă la număr la inceput,
recurgeă la ajutorul medical al primului doctor ce cunoaştem că a călcat pământul
Dobrogei, Papasaul, medicul comisiei internaţionale din Turcia pen.tru controlul
pelerinilor, ce se duceau la Meca. Papasaul erâ cunoscut sub uutuele de doetorul
earautirtei.
743
MEDICINA IN DOBROGEA
Dar compania engleză aduce la 1860 pe Irvin Bolton, fost sanitar pe vaporul
staţionar englez Cokatrice, ce staţionâ în timpul verii la micul liman genovez, pe care
Englezii 1-au mărit. Acest sanitar su.b-chirurg debarcat şi destinat la in.grijirea
lucrătorilor C. F. E., cu timpul ajuns să practice medicina generală printre locuitorii
orăşelului, a devenit medic. Bolton, cu toate că n'aveă studii universitare, a putut
să-şi formeze un stoc de cunoştinţe medicale din cărţi şi reviste, aplicând intr'un mod
empiric ceeace văzuse pe vasul de răsboiu, unde făcuse serviciul său.
Este insă greu de inţeles cum a putut să practice obstetrica, lucru ce nu puteâ
să vază pe un bastiment de răsboiu. i ne putem închipul ce şansă aveă să reuşească

la o epocă, când Lister, compatriotul lui, nu descoperise 'incă antisepsia, de care altfel
nici odată nu putuse căpătâ vreo noţiune !
La 1862 negoţul cerealelor incepe a prosperâ şi câteva case de mari exportatori
vin a se instalâ în Constanţa; atunci vine i medicul Kefalas, care mai inainte practi-
case în Con.stantinopol.
La 1865 vine şi fiul lui, doctorul în. medicină Trasivul Kefalas cu studii făcute

în Atena. Amândoi sunt foarte apreciaţi de popula-ţia oraşului ca i de cea a satelor,
dar viea-ţa fiului Kefalas a fost scurtă, căci el muri de febră tifoidă la 1868 i fu în-
gropat in curtea bisericii elline din localitate.
La 1865 vine din Italia doctorul Lorenzoni, revoluţionar i tovarăş de luptă cu
Kossuth, refugiat politic dela Roma, de unde se expatriase din cauza disensiunilor
politice. Lorenzoni, stabilindu-se în Constanţa, iinfiinţează un spital în localul unde
mai pe urmă erâ infirmeria C. F. engleze, foarte aproape de actualul liceu, pe malul
mării. Acest bun practician a stat în oraşul nostru timp de 6 ani, repatriindu-se când
Roma s'a eliberat de guvernarea politică. papală.
In acest răstimp erâ stabilit la Varn.a şi Bazargic doctorul Vallindas, originar
din insulele Ciclade, care adesea erâ chemat să viziteze boln.avi din oraşul nostru,
precum şi restul provinciei până. la Tulcea. Vallindas, văzând că se apelează des la
el, se hotărăşte să vină să se instaleze în Constanţa la 1868, unde stă neintrerupt până.
la 1882, când iarăşi pleacă. la Varna. Dar la 1895 revine şi după. 3 ani părăseşte defini-
tiv oraşul nostru în vârstă de 80 ani. Vallindas erâ un om foarte învăţat i bun clinician.
La 1871 vine Constanţa doctorul Cicilianopoulos, originar din Tesalia, cu
studii medicale făcute î.n. Atena.. Acest medic deschide farmacia în tovărăşie cu Dimi-
trie Kefalas, al doilea fiu al doctorului Kefalas, care trimisese pe acest fiu să facă studii
de farmacie în Con.stan.tinopole.
Această tovără.şie nu durează mult, căci după o scurtă colaborare se desface,
Kefalas rămânând cu farmacia lui, unde ţine dispensar pentru administrarea medi-
camentelor din propria lui iniţiativă , iar doctorul Cicilianopoulos deschide mai la
cen.tru farmacia lui.
Astfel la 1878 se găsesc în localitatea noastră patru farmacii, una a lui Bolton
pentru serviciul C. F. E. două ale medicilor Vallindas şi Cicilianopoulos şi una a lui
Kefalas, toate cele patru servind şi ca dispensarii pentru consultaţiunile medicale.
Iar când autorităţile român.eşti au vrut să se fixeze asupra specialităţilor celor patru
Aesculapi găsiţi aci în timpul ocupării Dobrogei, au stabilit că'. Bolton a optat pentru
medicină, iar Kefalas pentru farmacie, medicii fiind obligaţi a luâ diriginţi la far-
maciile lor.
744
MEDICINAÎN DOBROGEA
Pentru a completă personalul hippocratic al oraşului Constanţa trebuie să po-

menim de Ghecirghe Cuianos, specialist in aparate de fixaţiuni ale fracturilor şi
reductor al luxaţiilor, fiul vestitului «osteolog>> Vasile Cuianos din Cefalonia, unde sub
dominaţia engleză aveă dreptul a-şi practică specialitatea.
Arta dentară aveâ ca reprezentant pe actualul dentist Stavru Atanasiu, care mai
in urmă., făcând Şcoala de agenţi-sanitari din Megidia, ia diplomă de agent-sanitar
vaccinator, se ocupă cu vaccinarea populaţiei mai mult timp, până ce in urmă, de-
dându-se exclusiv dentisticii, a rămas chirurg-dentist, practicând in oraş şi astăzi.
Arta moşitului era incredinţată celor patru moaşe bătrâne: d-nei Papasaul, so-
ţia primului medic al Carantinei, Arghiro, Artemisia şi Catinca. Toate aceste patru
practiciane au fost ţinute să facă practica la Spitalele din Constantinopol.
In timpul dominaţiunii turceşti nu existâ în Constanţa nici un fel de serviciu
al Să'nătăţii Publice ; oraşul se alimentâ cu apă potabilă dela 4 puţuri din Anadol-
chioi. Un primar mai harnic a incercat să alimenteze oraşul cu apă mai abundentă
şi a făcut o instalaţie mecanică pe marginea lacului din Anadolchioi, dar intreprin-

derea n'a reuşit şi cişmelele publice au funcţionat pentru un timp foarte scurt. Aceste
tuburi pe la 1886 fiind scoase din pământ, au servit drept stâlpi de felinare cu gazolină,
ce au luminat oraşul Constanţa până la instalarea luminii electrice.
Dar apa fiind neindestulătoare şi, din cauza distan-ţei, scumpă, oamenii erau
ţinuţi să-şi procure apă mai ieftină şi de a doua calitate dela puţurile ce erau să.pate
pe lângă depozitul de maşini al Companiei Engleze, acolo unde sunt actualmente
temeliile dinspre sud ale palatului municipal.
Can.alizarea şi celelalte lucrări tehnice neexistând, tot oraşul erâ infectat de la-
trinele ce erau in curţi şi care erau în comunicaţie cu puţurile caselor ; iar dacă starea
sanitară erâ satisfăcătoare, aceasta erâ datorită numai vânturilor ce adesea măturau
atmosfera. Epidemiile nu erau rare, iar despre epidemia de holeră care a pustiit Orien-
tul in anul 1865 se vorbeşte că ar fi omorât in Constanţa aproape două mii de
suflete.
Tulcea, un oraş cu poziţie strategică insemnată, erâ o localitate mizerabilă, care
se inundă de fiecare dată, când se urcau apele Dunării, din lipsa unui dig apărător.
Centrul oraşului era plin de băltoace, iar febra tifoidă eră in stare endemică.
Canalizare de apă nu existâ, iar oamenii luau apa din Dunăre şi partea de mai
sus a oraşului aveâ fântâni. In timpul epidemiilor ce vizitau des pe locuitori (holera
mai ales), oamenii erau siliţi să părăsească oraşul până la stingerea epidemiei. Vacci-
narea erâ necunoscută, iar locuitorii şi mai ales Lipovenii erau oribil desfiguraţi de
ciupiturile vărsatului.
In timpul Turcilor a practicat 'in Tulcea doctorul Bogliaco (Poliacul poporului),
italian de origină, care aveâ un spitălaş pe marginea oraşului. Acest medic căutase
să se stabilească mai inainte la Sulina, după cum vom relatâ.
La venirea oştirilor româneşti in Tulcea s'a instalat medicul căpitan Dr. Unceanu,
care n'a mai plecat deacolo.
Oraşul Tulcea a mai avut un medic, Giovanni Barbieri, de origină maltez, care
studiase la Paris pe lângă medicină şi dreptul. Barbieri, certându-se cu tatăl său,
vine in Turcia şi pentru câtva timp rămâne la Varna, unde se insoară cu o greacă.
Dela Varna pleacă la Tulcea unde, intovărăsindu-se cu un farmacist, Morelli, se in-
745
MEDICINA iN DOBROGEA
stalează la 1865. Na practicat insă decât numai 10 an.i, fiind otră.vit de un beiu, care
i-a turn.at otravă în pelin.
Sulina erâ o localitate neîns.mnată, cu 100 de căsuţe zidite pe malul stâng al
braţului Dunării, cu o mică garnizoan.ă turcească; unicul comerţ erâ al n.avigaţiunii
fluviale, ce se făceă pe vremuri numai prin corăbii. Cam pe la 1870 găsim acolo un
empiric, al cărui adevărat nume nu-lştim şi pe care populaţia deacolo îl chemâ. «docto-
rul Napolitan». Acest empiric impreună cu Bogliaco, despre care am pomenit dejâ
şi care se autotitulâ «medic maior», iar care după mulţi nu erâ decât un şarlatan, au
deschis o farmacie, după obiceiul timpului, şi un dispensar.
Dar atât Bogliaco cât şi napolitanul au plecat la 1872 când Gherasim Zervos,
farmacist diplomat dela facultatea din. Padova, de fel din Cefalonia, a deschis farma-
cia «Minerva», aducând şi pe un medic diplomat al facultăţii din Atena, pe doctorul
Contomihalos, care a stat numai 3 ani în Sulina. Locul acestuia 1-a luat doctorul Va-
leriu Stais din facultatea din Atena, practicând acolo până. la 1878. Anul acela a
în.ceput construcţia Spitalului Comisiunii Europene Dunărene, la care a fost numit
primul medic, francezul Venert, şi după. acela D-rul Romalo.

Sulina, care a fost o localitate impaludată, a scăpat lesn.e de acest flagel prin
chininizarea locuitorilor, graţie chininei abundente ce se găsiă la ei, cari, în schimbul
produselor ce aveau în mâinile lor, luau chinina dela vapoare, ce veneau la Sulina
spre a încărcă cereale.
Dela 1873 au fost in.stalate la Sulina şi vreo 30 de lazarete de holerici,
barăci obişn.uite unde se izolau bolnavii de pe corăbii ori vapoare ce ancorau în acel
port. Lazaretele primitive din. 1873 s'au schimbat, prin instalarea pavilioanelor
sistem american, la 1902, cu laboratorii şi etuvă după sistemul ce-1 are Hamburgul.
Oraşul Babadag, cu toate că eră un centru însemnat militar şi cu populaţie
numeroasă nu da semne de viea-ţă medicală serioasă. Se zice că ar fi fost acolo 1111
dispensar medical cu un medic turc care da consulta-ţii şi distribuiâ medicamente. Nu
se ştie dacă acest medic a fost un titrat ori empiric, căci se mai relatează că au mai
fost un droghist şi un farmacist n.eamţ, precum şi un empiric bulgar Christu bărbier-
dentist ; deasemenea bătrânii au cun.oscut şi pe un empiric turc un fel de «periodeft»
care umblâ din casă în casă consultând pe boln.avi şi administrând medicamente
ce le purtâ în brâu.
La Mangalia, în timpul dominaţiunii turceşti, practicâ medicina empiricul
Petrache Gerahoglu zis şi Vasiliu, îndeletnicindu-se mai mult cu tratamentul plă-
gilor cronice; iar la Cavarna a practicat mult timp fratele să.u, Amira Gerahoglu,
ocupându-se mai mult de medicina in.ternă. Amira cunoşteâ şi aplicâ regimul
declorurat (fără sare) la bolile rinichilor mai multe decenii inainte de Vidal,
care 1-a introdus în medicină la 1895. La 1883 îi trimisesem pe o soră, care
suferiă de edern generalizat, tratat de Amira cu regiraul fără sare.
Megidia eră un oraş de 14.000 locuitori, situât pe marginea sudică a lacului rnlăş-
tinos al cen.trului Dobrogean. Acest oraş suferiă intr'un mod endemic de iznpaludism,
pentru care guvernul din Stambul aveâ grijă să trimeată anual o cantitate de chinină
pentru chin.inizarea locuitorilor, cari se îndeletniciau cu plantarea .de sălcii în lungul
mărginii mlaştinei. Această operaţie a fost continuată pănă îr timpurile din urmă,
iar ina.micuJ, In cursul anilor 1916-18, a desrădăcingt toată plautaţia.
746
Se zice că în timpul dominaţiunii turceşti existâ în totdeauna un medic civil,

care nu dispuneâ de farmacie, având numai un dulap cu medicamente.
Nu se pomeneşte de vreun nume; locuitorii mai bătrâni spun că, dacă lipsiâ
acest medic, erâ înlocuit de un gerah (sub-chirurg).
Cavarna. Aici trăiâ empiricul Amiras Gerahoglu, care practicâ medicina internă,
pe câtă vreme fratele său, Petrache Gerahoglu, zis şi Vasiliu, se ocupâ mai mult
cu tratamentul rănilor cronice. Amiras cunoşteă cu mult inainte de Vidal,
tratamentul bolilor de rinichi cu regimul fără sare. El a vindecat pe o soră
a mea suferindă de edeme generalizate, incă la 1882, pe care am trimis-o la

Cavarna pentru a o căută. Fratele său, Petrache Vasiliu, s'a mutat la Mangalia,
pe la 1870, unde a rămas până la moartea lui, survenită acum câ-ţiva ani,
practicând chirurgia.
Din acest scurt istoric al situaţiei medicale a Dobrogei reiese că medicii au exis-
tat numai în câteva centre, restul provinciei beneficiind de consultaţiile ce erau date
la d.ispensariile diferitelor farmacii. Aceste dispensarii erau foarte mult frecventate

mai ales din partea locuitorilor rurali, cari consultau pe medici atât pentru ei, cât
şi pentru bolnavi, ce nu puteau ori nu doriau să vie în oraş, precum erau femeile.
Tratamentul dela distan.ţă erâ în mare favoare, altfel foarte comod, căci dispensâ pe
bolnav de a se deranjâ şi a se prezentâ inaintea medicului, odată ce o rudă ori un
prieten îşi luâ această sarcină de a reprezentâ pe suferind.
Bă'trânii noştri nu pomenesc de medici oficiali, afară de doctorul Papasaul, care,
ca medic al carantinei, se ocupâ numai de caravanele ce se duceau la Meca şi
nu se amestecâ în ale oraşului. Control oficial nu există. Fiecare îşi exersâ meseria
aşă cum credeâ că. -e mai bine, iar natura făceă restul. Medicina şi farmacia erau
profesii libere în adevăratul inţeles al cuvântului.
Aşadar nu se poate vorbi de o medicină oficială cu misiunea de a vegheâ asu-
pra sănătătii publice, ori de vreun control din partea Statului. Măsuri contra epi-
supraveghere din partea serviciului de igienă, executări de lucrări tehnice
ori ştiinţifice de asanare erau lucruri n.ecunoscute. Serviciu sanitar, aşă cum îl in-
ţelegem astăzi, nu existâ, iar paza sănătăţii publice erâ incredinţată norocului şi pro-
videnţei divine. In timp de epidemie oamenii părăsiau localitatea, fugind fiecare
unde puteâ şi revenind acasă după stingerea bolii.
Dar această stare de lucruri se schimbă imediat după ocuparea Dobrogei de
trupele româneşti. Primii medici militari au fost insărcinaţi cu aceste măsuri şi se
citează medicul căpitan Dr. Corvin ca primul medic de ora i de port la Constanţa,
precum şi D-rul Unceanu la Tulcea.
Autorităţi medicale civile au urmat imediat după aceasta şi incă dela 1878 au
fost numiţi cei doi medici de judeţ, Dr. Drăgăn.escu la Constanţa şi Cheladino la
Tulcea.
Sub auspiciile civiiizaţiunii româneşti Dobrogea, din punct de vedere medical,
s'a transformat imediat.
Curând s'au instalat spitale în Constanţa, Tulcea, Megidia, Cernavoda şi Ba-
badag, lucru foarte necesar pentru populaţia lipsită de mijloace i care nu aveâ unde
a se eăută.
DeaSenieu:ea s'auîifuizţt lazarete pentru izolarea i eăutarea
747
MEDICINA tN DOBROGEA
Cu timpul serviciul sanitar s'a organ.izat, medicii de plasă au urmat deaproape

pe cei de jude-ţ, iar la toate oraşele au fost numiţi medici de oraş. Plasa fiin.d
inlocuită cu circumscripţia medicală, actualmente avem 35 medici la cele 35 circum-
scripţii dobrogene, iar provincia intreagă are 159 medici impreună cu cei oficiali
(afară de medicii militari).
Medicii din intreaga Dobroge sunt impărţiţi după judeţe, în felul următor:
Judeţul Con.stan-ţa 76
Caliacra 25-
» Duros tor 24
Tulcea 34
Spitale sunt în total 12, dintre care unul la Constan.ţa cu secţii de medicină in-
ternă, chirurgie, de contagioşi şi de radiologie cu electricitate medicală, iar la celelalte
oraşe: Bazargic, Megidia, Cernavoda, Hârşova, Cavaclar, Silistra, Turtucaia, Tulcea,

Babadag, Isaccea şi Ortachioi, spitale mixte.
Pe lângă acestea trebuie citat şi spitalul militar din Constan.ţa, precum şi infir-
meriile-spitale din celelalte localităţi unde sunt gamizoane mai insemn.ate.
Dar, pe terenul ştiinţific provincia aceasta a inceput de vreme să-şi dea roadele
şi un număr destul de insemn.at de medici a ieşit din rândurile dobrogenilor.
Primul la dată, doctor îtri medicină., iese semnatarul acestui scurt istoric, termi-
nându-şi studiile la 1895, urmat de Frangopol, Racovski, Calcef, Caratzali, Zervos,
Papadatu, Parisi, d-ra Mironescu, Psarafti, d-ra Fotica Polihroni, Aurelia Ralli,
Ovidiu Tănăsescu, Negoescu, Vanef, d-ra Gheorghiu, Gheorghiad% Numan, Vasiliu,
Torosian, Benlian şi Cornăţeanu.
Dobrogea a mai dat şi 3 chimişti biologi: Kalderimi, Fran.gopol i d-ra Ionescu.
Un interesant punct istoric este şi situaţia medicală. în Dobrogea în timpul răs-
boiului din 1916-18. Când trupele inamice au ocupat acea.stă provincie, intregul ser-
viciu medical s'a concentrat în oraşul Constanţa, restul fiind aproape pustiu.
Când trupele străine au ocupat oraşul gbandonat aproape de toti locuitorii,
spitalul comunal a fost desfiinţat.
Germanii au instalat un spital de chirurgie în localul Liceului Mircea cel Bă-
trân, iar după câteva luni, după ce s'a adus inapoi populaţia ce părăsise oraşul, s'a
reînfiinţat spitalul civil, dar cu paturi, având pe ele nurnai saltele de paie fără cear-
ceafuri. Inamicul instalase la acel spital pe doi medici ai noştri pe cari-i adusese dela
Brăila, pe Tolica şi pe Baier, cari se ocupau cu tratamentul bolnavilor civili suferinzi
de maladii interne şi contagioase.
In oraş erau in.stalate dispensarii de boli venerice, de consultaţiuni •medicale
precum i un laborator, dirijate de medicii militari germani, puşi su.b ordinele medi-
cului şef cu sediul la Prefectură.•
Când m'am inapoiat dela răsboiu (August 1918), am fost numit Şeful serviciului
spitalului, unde am fost urmat de doctorul Bârzăn.escu. Cu fuga Germanilor din
Dobrogea la 1 Noemvrie 1918 şi trecerea Dobrogei sub stăpânirea provizorie a
Bulgarilor am fost numit medic Şef al serviciilor centralizate din intreaga provincie
(judeţ, oraş, spital, port) până la venirea autorităţilor •române.
-74-8
Dar Dobrogea n'a rămas in urmă nici cu tributul sângelui.

In timpul răsboiului din 1916-18, patru din cei mai valoroşi copii ai ei, doctorii
Calcef, Belzoni, d-ra Fotica Polihroni i Ovidiu Tănăsescu, fiul primului dascăl român
din Con.stanţa, au pierit făcându-şi datoria către ţară.
Acest scurt istoric al medicinii în Dobrogea, în care se oglindeşte toată mişcarea
medicală petrecută pe acest pământ in timp de 70 ani, n.e arată câte progrese s'au
făcut i pe terenul acestei ştiinţe; in adevăr, de când autorităţile româneşti au reo-
cupat provin.cia, ce fusese stăpânită de Mircea cel Mare, făclia de civilizaţie şi-a dat
roadele, transformând Dobrogea în aşâ scurt timp din starea ei primitivă i ridicând-o
pe tărâmul ştiinţei lui Esculap la un nivel egal cu restul -ţării.

Fologlob-Constari ţa» •
209. Vedere din staţia climaterica i balneara Carmen Sylva, eu monumentul

intemeietorului ei,
•

FARMACIA DOBROGEA
DE
P. CIUPERCESCU
Farmacist, Constandta
In 1927 s'au implinit 50 de ani dela răsboiul româno-ruso-turc in urma căruia

România câştigă independenţa şi Dobrogea se realipeşte ţării, cu care de atunci face
un singur trup cu aceleaşi bucurii, cu aceleaşi nevoi, cu aceleaşi aspiraţiuni.
Dacă probabil această aniversare se va serbâ in toată ţara, aci la noi insă serbarea

are un caracter mai impunător, 'intrucât, prin reanexiune, această provincie, dintr'un
ţinut sălbatic, asiatic, a devenit o provincie europeană şi, sub oblăduirea românească,
a prosperat din ce în ce, ajungând astăzi la faima meritată de grădină a
României.
Ce erâ la 1877, nu ştiu ; bătrânii băştin.aşi o pot spune ; ce este azi, o vedem cu
toţii şi aceiaşi bătrâni işi dau seama de progresul realizat in această jumătate de veac.
Deaceea zic, această aniversare trebuie să se facă cu un deosebit fast aici. Pen-
tru aceasta nu e de ajun.s numai cele câteva discursuri şi serbări ocazionale, ci trebuesc
organizate adevărate serbări la cari să participe intreaga pătură a populaţiei dobro-
gene, şi, în afară de oficialitate, incumbă asociaţiilor culturale în primul rând, da-
toria de a face toate sforţările pentru ca aceste serbări să capete importanţa ce merită.
0 monografie a Dobrogei, atât din punct de vedere general cât i pentru fiecare ra-
mură de activitate in parte, cred că e in cadrul preocupărilor celor ce organizează
aceste serbări, şi deaceea, îu dorinţa de a contribui şi eu cu ceva, m'am decis să in-
cerc, cu prea slabele mijloace ce am avut la dispoziţie, un scurt istoric asupra far-
maciei in Dobrogea, arătând ce erâ sub turci, ce erâ la anexiune, ce e astă.zi.
La ocuparea Dobrogei, după răsboiul neatârnării, şti.m cu toţii starea de ina-
poiere, sub toate raporturile, in care se găseă această provincie, iar progresul realizat
se datorează numai geniului poporului român, care seamănă ordine şi civilizaţie ori
unde se arată. In adevăr, dacă privim prin vecini, lesne putem constatâ că, in ace-
laş curs de timp, Cadrilaterul sub Bulgari, In 1913, erâ in aceeaş stare de semi-sălbă.-
ticie ca in 77, iar Basarabia, sub stăpânirea de peste 100 de ani a Ruşilor, ne oferă
cea mai vie icoană a in.curiei administrative şi o probă de imposibilitatea poporului
rus de a imprimâ populaţiei băştinaşe ceva din caracterul specific lui.
La noi lucrurile s'au petrecut cu totul altfel i cu toţii ştim că Dobrogea in ge-
neral, dar mai ales oraşul Constan.ţa in special, şi-au schimbat cu totul i aspectul
şi caracterul ce-1 aveau la an.exare. Oraşul nostru, din.tr'un sat turcesc, progresează
cu paşi gigantici şi ajunge pân.ă la răsboiul mondial, un oraş european, cu caracter
pronunţat românesc, în care străin.ii chiar trebuie să imbrace haina românismului,
atât spre a nu face o notă discordantă, cât i spre a nu apare la un nivel inferior.
751
FARMACIA 11N- DODROGEA
In afară de transformările făcute treptat in popor, in care s'au imprimat adânc

caracterul şi particularităţile româneşti, trebuie să recunoaştem că i administraţia
şi-a făcut cu prisosinţă datoria, aşâ că, dintr'o provincie uitată de Dumnezeu, vedem
astăzi o provincie in care domn.esc ordinea şi siguran.ţa şi în care admin.istraţia ro-
mânească a căutat, pe de o parte, să pună in valoare cât mai mult toate resursele,
iar pe de alta s'a ingrijit în cel mai in.alt grad de buna stare a populaţiei, condusă
fiind de adevărul că numai sănătatea i prosperitatea materială a locuitorilor pot face
fericirea un.ei provincii. E insă locul a recunoaşte şi faptul prea adevărat, căşi popula-ţia
băştinaşă a stat intotdeauna in ajutorul administra-ţiei intru realizarea acestei opere.

aşâ căile de comunicaţie au prin.s a se întinde in toată provincia, con.stituind
intinse reţele de şosele i căi ferate, pe deasupra cărora se inalţă mândru măreţul
monument al geniului românesc, podul Regele Carol I, care face indisolubilă 'legă-
tura provinciei cu ţara mamă şi deschide larg orizon.turi n.oui exportului şi comer-
ţului românesc, făcând cunoscute lumii intregi, ţara românească şi Dobrogea.
Exploatarea minelor, carierelor, bălţilor, etc., dau un avânt extraordin.ar co-

merţului dobrogean, iar o agricultură raţională a con.tribuit a scoate din pămân.tul
destul de sărac al acestei provincii, mai mult chiar decât in multe alte părţi ale ţă'rii.
Şi toate aceste s'au obţinut de popula-ţiune la adăpostul legilor, care îi inlesniau li-
bera desvoltare, garantân.du-i munca.
Con.comitent cu această desvoltare generală, s'au organizat şi normalizat şi multe
servicii şi instituţii care sub fosta stăpânire mergeau «ă la turca>>.
Una din aceste instituţii eră i farmacia, care a suferit transformări
fundamentale.
Un serviciu sanitar, in accepţia modernă a cuvân.tului, nu existâ in Dobrogea
inainte de alipire, iar farmacia con.stituiă un fel de comerciu, ce-1 puteâ face oricine,
fără vreun prea mare control şi fără exigenţele vreunei pregătiri speciale. i dacă,
totuş, nu se prea indesau mulţi la acest comerciu, aceasta din cauza că, cu toată apa-
renţa de comerciu, farmacia este o profesiune, ce n.ecesită cunoştinţe speciale şi apro-
fundate i care e legată de prea mari răspunderi, aşă că erau puţin.i in.divizi cari să
fi posedat aceste cunoştin.-ţe, in acest colţ de lume uitat de centru i lăsat la voia
intâmplării.
Puţina populaţie dela oraşe şi aceasta avizată n.umai la Ceva comerţ ce se făceă
pe aci, nu puteă asigurâ existen.ţa farmaciilor, şi deaceea vedem în. toată Dobrogea
că nu existau farmacii decât in Constan-ţa, Tulcea şi Măcin. Nici chiar Megidia,
care erâ un centru administrativ, militar şi oarecum cultural, nu ayeă farmacie.
dacă la Tulcea şi la Măcin farmaciile erau in mâinile profesioniştilor, intrucât
starea mizeră a acestor oraşe nu puteâ atrage pe adevăraţii oamen.i de afaceri, cari
să fi fost tentaţi a intreprinde şi farmacia, în Constanţa 1113.Să, port la mare, cu o oare
care mişcare comercială, loc de refugiu al multor elemente aventuriere, farmaciile
sunt n.umai in mâinile străin.ilor de profesie, infiinţarea farmaciilor nefiind supusă
vreunei restric-ţiuni şi, la trecerea dela stăpânirea turcă la cea română, s'a dat n.aş-
tere la un.ele fapte în domeniul farmaciei, care pentru n.oi apar destul de curioase.
Prin alipirea Dobrogei, con.form dreptului internaţional, Statul român a trebuit
să recunoască şi să permită exerciţiul d.repturilor avute sub fosta stăpânire farma-
ciilor dejâ existente; aşâ că s'au găsit aci în. Constanţa 2 farmacii publice i una a
FARMACIA IN DOBROGEA
C. F. ce deserveâ un dispen.sar al companiei engleze, care aveâ în exploatare linia

Cernavoda—Con.stanţa.
Inain.te de validarea titlu.rilor, cele două farmacii erau proprietatea d-lor Valin-
das şi Kefala & Cicilianopoulos. La un moment dat, în urma unor neinţelegeri, cei
doi tovară.şi, Kefala şi Cicilianopoulos, se desfac din tovărăşie şi îşi împart în mod
egal rafturile, borcanele, ustensilele, medicamentele, etc., şi unul din ei trece vis-ă-vis-
şi deschide o nouă farmacie, care în urmă e şi ea recunoscută de Statul român cu
aceleaşi drepturi ca i celelalte. Astfel oraşul aveâ trei farmacii publice la o populaţie
de 3.000 locuitori. In acelaş timp, un oarecare Bolton, un fel de medic la C. F. engleze,

in care calitate distribuiâ şi medicamente dela farmacia dispensarului C. F. mai pe
gratis, mai cu plată, mută.' farmacia în oraş, îi pune o firmă de «Farmacia Engleză»
aşă eă stăpânirea română recunoaşte această stare de fapt şi îi validează şi lui drep-
tul de proprietar de farmacie publică. In definitiv s'au recunoscut legale, la venirea
Românilor, 4 farmacii in oraşul Con.stanţa, ceeace erâ en.orm pentru minuscula po-
pulaţie a oraşului. Aceste drepturi au fost recunoscute proprietarilor numai cu drept
strict personal şi fără a li se acordâ şi dreptul de dirigin.ţă, intrucât nici unul nu erâ

farmacist. Acum farmacia in Dobrogea intră in legea română, cu restricţia însă in-
scrisă special in lege, că aceste sunt şi rămân personale, neputând deci fi cedate sub
nici o formă decât pe timpul vieţii proprietarilor recunoscuţi.
Totuş, acolo unde farmacia e proprietatea un.ui farmacist, Statul îl recunoaşte
şi ca diriginte, tot cu drept personal însă. Aşâ la Tulcea, din 3 farmacii toate sunt in
proprietate de farmacişti i prin stăruinţi depuse se obţine chiar deplinătatea dreptu-
rilor, adică sunt recunoscute ereditare. Aceasta, probabil, fiindcă una din farmacii
fusese vândută, incă inainte de recunoaştere, unui farmacist român, Dumitru Meli-
nescu şi odată cu el s'a recunoscut i celorlalţi, cari erau cum am spus farmacişti. Far-
macia Melinescu e astăzi in mân.a moştenitorilor Melinescu; acesta a murit în 1919
în. Bucureşti, intr'un accident de tramvai, pe când alergâ să-şi refacă farmacia-i de-
vastată.
A doua farmacie a fost condusă mult timp de Ravalico, până prin. 1894-95,
apoi de către Schmettau, apoi trece prin diferite mâin.i şi azi e in proprietatea d-lui
Dr. Vârcovici.
A treia farmacie erâ în proprietatea comunei Tulcea, lăsată acesteia moştenire
prin. testament 1.ncă de pe vremea turcilor, şi erâ arendată lui Ion Melinescu, fratele
celuilalt, până prin 1895, când Melinescu deschide o farmacie prin concurs la Sulina,
iar farmacia oraşului trece cu arendă lui Ioanid; apoi, silită fiind comun.a prin. decizia
Casaţiei, care stabileşte că dreptul de farmacie nu se poate lăsă prin testament unei
autorităţi, se vinde actualului proprietar Constantinescu.
La Sulina erâ o singură farmacie a lui Cherasimo Zervos, care a de-ţinut-o până
la moarte-i, fără drept de succesiune. In locul acesteia a ob-ţinut prin con.curs Meli-
nescu, apoi mai târziu Spătan, care în 1921 a trecut la Caransebeş.
La Măcin farmacia erâ în mân.a unuia Dvinogradsky, care a deţinut-o până la
moarte-i, iar în 1901 prin concurs obţine con.cesia Ion Nicorescu, care apoi trece tot
prin concurs la Constan.ţa, iar in locu-i vine la concursul din 1906 Dr. Popovici, care
a trecut in. 1913 la Bucureşti. Astăzi farmacia e în mâna d-rei Maria
Negrescu.
753
48 Dobrogea.
FARMACIA ÎN DOBROGEA
In alte localităţi, in afară de Constan-ţa, nu se pomen.eă de farmacie i nici nu ar

fi avut ce face o farmacie în mijlocul unei popula-ţii rare şi inapoiată in cultură cum
erâ populaţia musUlmană, mai ales Tătarii de pe aici.
Farmaciile din Constanţa, odată recunoscute de Statul român, au trebuit să se
supun.ă legilor, şi au fost obligate a-şi angajâ dirigin.ţi respon.sabili, farmacişti români
cu dreptul de liberă practică. Să urmărim filiera acestor farmacii de atunci
până azi.
1. Farmacia Kefala a fost pe rân.d condusă de farmaciştii: Cerbeanu, Niculescu,
Constantinide, apoi a fost vândută lui Kauffmes, care o deţine până in 1906, când
prin moartea lui Kefala, concesia scoasă la concurs e atribuită lui Miga, actualul
proprietar;
2. Farmacia Cicilianopoulos a fost con.dusă de Seltenmayer, Rigani, Blându,
Schinabeck, Constantinide ca proprietar până in. 1906, când prin concurs mi se atri-
buie mie (P. Ciupercescu) ;
3. Farmacia Valindas de către Boemches, Igel-Deleanu, care o cumpă.rase şi

care o revinde lui Berberianu ce o stăpân.eşte până in. 1906, când la concurs se atribuie
lui Nicorescu. Acesta moare in. 1910 şi farmacia e con.dusă de Tomescu până la răs-
boiul cel mare;
4. Farmacia Engleză de către Olteanu, Seltenmayer, Rigani ca aren.dator până
in 1911, Constantinide ca proprietar până la răsboiu, iar prin legea din 1926 s'a re-
cunoscut proprietatea văduvei Bolton.
Din aceştia mulţi sunt azi morţi, iar cei rămaşi au farmacii prin diferite oraşe ;
unii insă s'au alipit cu totul de acest pămân.t şi aşâ avem: Constantinide dobrogean,
ce a obţinut in 1921 con.cesie aici; Rigani, care dinainte de 1890 e aici i conduce
şi azi farmacia succesiunii Constantinide. Schinabek moare aici, iar Boemches are
farmacie în. Babadag.
In restul provinciei se infiinţează treptat farmacii prin toate centrele, pe mă-
sură ce acestea se populau şi căpătau o oarecare importan-ţă, aşâ că, urmărin.d infiin-
-ţarea farmaciilor, ne putem da seama de evoluţia progresivă a localită-ţilor din. Do-
brogea. Aşâ, prima farmacie sub n.oi se infiin-ţează. de Rădulescu in Cernavoda prin
1882-1883, apoi succesiv, in Megidia de Mihăilescu prin 1882, in Babadag in 1895,
în Ostrov de Orezeanu, in Hârşova de Appel, in Mangalia de Cristescu, in Cogealac de
Tucic, in. Murfatlar de d-ra Aurelia Sotirescu şi, in fine, in Techirghiol sat şi Movi/ă, la
inceput ca filiale şi acum in urmă definitive.
Prin ven.irea celor trei concesionari in. 1906, farmacia in Dobrogea intră cu totul
sub dreptul comun român şi foarte bine accentuiază d-1 medic al oraşului de pe aceâ
vreme, d-1 Dr. Pilescu, la in.augurarea farmaciei Miga, când spuneâ: «Ziva de astăzi
e pentru noi Românii o indoită sărbătoare i eu mă simt mândru a o prezidâ, in calitatea
mea oficială, căci astăzi trece incă o ramură a activităţii sociale in mâinile Românilor
al doilea, pentrucă această importantă instituţie, farmacia, intră i aci in legea comună
română>>.
Prin ven.irea acestor farmacişti, s'a putut constatâ o inălţare a nivelului ştiinţific
al acestei profesiuni şi o deosebită incredere se arată din partea popula-ţiei, căci, de
unde fnainte, foarte multă lume îi trimiteâ reţetele a fi făcute pe la Constantinopole sau
Bucureşti, de acum in.ainte aceste drumuri au inceput a fi uitate pentru medicamen.te.
754
FARMACIA 1N DOBROGEA
Populaţia a fost inzestrată cu farmacii ce rivalizau cu farmaciile din centrele mari

atât ca aspect, aranjament, cât şi ca aprovizionare ; iar medicii făcură cu multă satis-
facţie constatarea, că puteau oricând găsi ajutorul ştiinţific sigur şi indispen.sabil
unei eficace medica-ţiuni. Şi astfel farmacia aci progresează pe fiecare zi, impun.ân-
du-se din ce în ce, căci aci nu s'au practicat obiceiuri de prin alte părţi, de cărdăşii
medico-farmaceutice, cu daruri şi cadouri pe la sfintele sărbători, menite a stabill
o dependen-ţă şi o inferioritate faţă de medicul care i el suferă o scădere morală şi
nici nu s'a cunoscut concuren.-ţa de prin alte părţi, concurenţă care tran.sfor mă
farmacia intr'o tarabă ordinară, arun.cân.d fatal indoiala asupra medicamentului

asupra profesionistului. Conştiinţa unei profesii ştiin-ţifice de cultură supe-
rioară, egală cu a celorlalţi profesionişti, erâ prea desvoltată i suntem mândri
de a puteâ spune azi aci, că această conştiinţă nu a avut nici o scădere, ba in.că a
impus şi nouilor veniţi, căci şi ei, spre cin.stea lor, au adoptat în totul conduita n.oastră.
Valul de distrugere al unei ocupatiuni duşmane,, a cărei deviză eră de a sămănă
prăpădul pe unde trece, distruge complet i această institutie i avem durerea a constată

că farmacia a fost cea mai lovită din toate celelalte institutii i intreprinderi. Căci, dacă
din alte magazine şi instituţii duşmanul s'a mul-ţumit a furâ numai rafturile, aci insă
cu o pornire sălbatecă, justificată doară de pofta de distrugere, farmaciile sunt com-
plet devastate şi distruse, nelăsând in fiinţă .in multe locuri nici un dop, care să ateste
că ar fi existat cândva farmacie acolo. Material şi medicamente au fost furate şi tran-
sportate in Bulgaria, iar rafturile au fost date focului, după ce lădiţele erau trimise săp-
tămânal pline cu alimente in Germania, fiind cel mai comod, solid şi elegant am-
balaj. Astfel, din acele frumoase farmacii. in care noi cristalizasem idealul unei intregi
vieţi de muncă şi dragoste de profesiune i care erau fala acestui oraş, nu am găsit
la demobilizarea noastră decât, unii, scheletul deplorabil al rafturilor, ca nişte jal-
nice relicve ale unei splend.ori trecute, iar alţii, nici aceste mărturii de distrugere, ci
acestea au fost inlocuite cu urmele unor manifestaţiuni animalice odoriferante demne
de o civilizaţie colosală. La câteva luni după ocupaţie, duşmanul dându-şi seama
că ar fi o afacere destul de rentabilă o farmacie intr'un oraş ca Constanţa, aduce prin
rechiziţie toate vasele, ustensilele şi medicamentele farmaciei Volanschi (Angial) din
Bucureşti şi pune o farmacie la dispoziţia publicului în localul şi pe rafturile be-tege
ale farmaciei engleze, acolo unde azi e farmacia Constantinide, ca fiind mai centrală,
unde fun.cţionează sub direcţia comandamentului german şi dirigenţa diverşilor far-
macişti rechiziţionaţi.
După incheierea păcii, la revenirea n'oastră, a trebuit să, depunem o muncă cu
greu de imaginat azi, spre a puteâ in.cropi ceva prin toate piv-ni-ţele şi găurile din Bu-
cureşti, să ne rugăm pe la diferi-ţi colegi spre a ne procurâ câte un cântar, o patentă,
un mojar etc., ca să reincepem. Fără bani, fără credit, mulţi fără forţa morală şi in-
crederea necesară oricărui inceput, lipsindu-ne o cât de mică in.curajare din partea
guvernanţilor şi a guvernului, am bătut la multe uşi; şi, pe când Guvernul amnestiă
pe toţi vânduţii şi dezertorii, n.oi băteam drumurile in căutarea unei existenţe ce o
pierdusem pe altarul iubirei de -ţară. Ba încă, la procesele de despăgubiri din 1920-21,
ni s'au precupeţit pân.ă intru atâta pagubele, incât sumele derizorii ce ni s'au
recunoscut nu reprezintau nici plata rafturilor ce le-am făcut in urmă. Şi dacă cel pu-
ţin ne-ar fi dat un. leu...
755
48*
FARMACIA 1N DOBROGEA
Dar, în fin.e, cu muncă, cu stăruin.-ţă, am parvenit a ne aranjâ din n.ou farma-

ciile şi la inceput timide, prind treptat a se asortâ, a se aranjâ, a se infrumuseţă chiar,
deşi azi in.că nu sunt nici pe departe aceea ce erau odată...
In 1921 se dau incă 5 con.cesii de farmacii în oraşul Con.stanţa peste cele 4 exis-
tente şi anume: Berberianu, Ciomu, Con.stantinide, Cristescu, d-na Mihăilescu, iar
farmacia Nicorescu e vândută d-lui Tomescu, ce o aren.dează in urmă actualului aren-
dator Stăn.cescu; iar farmacia engleză, după ce e lăsată de Con.stantin.ide, e arendată
lui Zuchi, actual arendator. Constantinide murin.d in 1922, farmacia e administrată
de veteranul farmacist dobrogean. Niculae Rigani.

In 1926, prin con.cursul ţinut în conformitate cu n.oua lege, ob-ţin con.cesii aici
incă d-ra Sofia Petroniu şi d-1 A. Vasiliu.
In acest timp in Tulcea se infiinţează, in. 1921, farmacia Ana Wagner, in. com.
Cogealac d-1 Blummer, în Cernavoda farmacia e cumpărată. de Sigmund, in. Me-
gidia e aren.dată lui Calcan., in. Hârşova e vân.dută lui G. Constantin., in. Techirghiol-
sat obţin.e concesia d-na Viorica Straja şi in Carmen Sylva d-na Amalia Belcot.

Aceasta e în prezent situa-ţia exactă a farmaciilor in. Dobrogea veche.
Răsboiul insă trecut odată, a deschis noui probleme sociale, de care farmacia
nu puteâ rămâne străină; şi cum toate profesiile se grupau spre a-şi valorificâ drep-
turile şi a se .impune, atât ca grupare cât şi in.dividual, n.oi farmaciştii din. Con.stanţa
am ânticipat curen.tului şi în 1921 ne constituim in cerc sub denumirea de Cercul
farmaciştilor din Constanta şi, printre primele măsuri la care avizăm în vederea bu-
nului mers al profesiunii, a fost aceea de a rândul orele şi zilele de muncă şi repaos
cu asigurarea serviciului public. Reforma, căci a fost o adevărată reformă in obi-
ceiurile şi tradiţiile farmaciei, sa făcut pe n.esimţite, atâta a fost de bine şi cu tact
aplicată de noi to-ţi. i dispoziţiile luate de noi atunci, am luptat a le legiferă şi în
1924 isbutim să le vedem trecute in regulamentul pentru organizarea interioară a
farmaciilor, timid la inceput, ca o incercare, apoi in 1927 se trec definitiv şi azi sunt
obligatorii în toată ţara.
Cercul de aici, intărit prin colegialitatea unor elemente demne de invidiat, se
fortifică in.că prin n.ouile elemente, care inţekg imediat avan.tajele şi in 1924 se pun
şi bazele un.ui oficiu de aprovizion.are aci, cu mult inain.te de a se fi decis infiinţarea
celui din. Bucureşti. Totuş, infiinţarea O. A. F-ului ne en.tuziasmează printre cei dintâi
şi in 1926 decidem cu toţii subscrierea şi vărsăm imediat intregul capital cerut şi
subscris de cei 7 inşi câţi am aderat. Suma intreagă am trimis-o odată şi cred că a
prin.s bine oficiului, care se găseă in perioada de forma-ţiun.e incă.
Aceasta nu ne-a impiedicat insă ca in 1927 să in.augurăm şi noi O. F. A. C-ul
nostru, ca un viu exemplu despre ce se poate obţine prin o unire desăvârşită.
Terminând această expunere, ţin să accentuez că trebuie să se recun.oască faptul
că, în acest colţ de ţară, farmacistul român a dat dovada unui preţios şi valoros ele-
ment de ordine şi civilizaţie, contribuind cu munca şi ştiinţa sa la progresele generale
ale provin.ciei şi servind mai ales ca un exemplu netăgăduit de muncă cinstită, mo-
destie, abnegaţie şi cel mai inalt patriotism.
756
STUDIU STATISTIC ASUPRA
FARMACIILOR DIN DOBROGEA

DE
DR. V. GRIGORESCU-ELVIR
Inspector General Farmaceutic
Situaţia farmaciilor publice din Dobrogea erâ primitivă la incetarea răsboiului

indepen.denţei din 1877-78. Vieaţa de orientalism nepăsător lăsase farmacia în urma
progresului, ca mai toate ramurile de activitate. In.să curentul de civilizaţie euro-
pean.ă., care cimentase existenţa de Stat i neam a Principatelor-Unite între Carpaţi
şi Dunăre, trebuiâ să străbată i să statornicească o eră n.ouă şi în colţul de pământ
românesc al provinciei transdunăren.e.
Acum 50 de ani, la epoca anexării Dobrogei vechi in anul 1878, găsim acolo nu-
mai zece farmacii rămase de sub regimul domin.aţiunii turceşti.
Apoi la anexarea Dobrogei noui, a Cadrilaterului, in. anul 1913, găsim în această
parte opt farmacii de sub regimul bulgăresc.
Cele dintâi farmacii dobrogene au fost infiinţate în mod liber, fără restric-ţiuni.
La inceput se puteau înfiinţă farmacii chiar i de către nefarmacişti.
In privinţa dreptului de proprietate, farmaciile găsite la anexarea Dobrogei
au fost considerate, in gen.ere, cu drept personal, prin jurnalul Consiliului de Miniştri
din 6 Martie 1881, in afară de câteva excepţiuni, cărora ulterior li s'a acordat privi-
legiul de transmisibilitate.
Cea mai veche farmacie din Dobrogea este farmacia engleză din oraşul Constan.ţa,
înfiin.ţată în anul 1860 de medicul licen-ţiat Bolton Irvin, decedat in 1909. In prezent
proprietara farmaciei este văduva lui Bolton, dela care deţine farmacia în arendă
farmacistul I. Zuchi.
Intre anii 1860-1872 in oraşul Constanţa s'au mai infiinţat incă trei farmacii,
două de către medicii greci Cicilianopolos i Valindas i alta de un oarecare Chefala
cu titlul n.edefinit, deci tin total patru farmacii.
In oraşul Tulcea erau, la anexare, tot patru farmacii. Două au fost înfiinţate în
anul 1866, una de farmacistul I. Georgeas şi alta de farmacistul român B. D. Cre-
ţoiu. Astfel se stabileşte şi prezenţa farmaciştilor români la această dată in Dobrogea.
In 1867 autoritatea otomană a incuviinţat infiinţarea unei farmacii comunale,
proprietară fiind Primăria oraşului Tulcea. Această farmacie a fost recunoscută şi
menţinută în 1879 şi de autorităţile române.
757
STUDIU STATISTIC ASUPRA FARMACIILOR DIN DOBROGEA
A patra farmacie î.n oraşul Tulcea a fost infiinţată la o dată n.ecunoscută, de Clau-
diu Morelli, care s'a desfiinţat în 1890, la moartea numitului proprietar.
Cu încă cele două farmacii înfiin-ţate dela 1873 la Sulin.a i Măcin., se comple-
tează numărul de zece farmacii găsite la an.exarea Dobrogei.
In anul 1881 s'a acordat, cu Decretul Regal No. 1607, o con.cesiune de farma-
cie fă.ră concurs ţn oraşul Cernavoda, farmacistului Atanase Rădulescu, pentru mo-
tivul că, in urma publicaţiilor fă.cute de concurs, nu se prezen.tase nici un alt
candidat.
La modificarea legii san.itare, atât în 1885 cât şi 1n 1893, când se transformară con-
cesiunile de farmacii cu drept personal, prevăzute în prima lege dela 1874, in conce-
siuni cu drept transmisibil, deşi survenise o egalizare a drepturilor, totuş nu se schimbă
excepţiunea pentru Dobrogea, unde concesiile sunt şi rămân personale. De sigur că
scopul erâ să fie vizaţi numai acei farmacişti din Dobrogea, cari nu poscdau calitatea
de cetăţean român şi pe unii cari nici nu erau farmacişti. Articolul 123 alin.iatul
5 din lege insă, aşâ cum se votase, nu aveâ claritate nici preciziune, mai ales

pentru farmaciştii români, cari se găseau in Dobrogea şi pentru aceia cari urmau să
vie acolo.
Se simţeâ n.evoia unei deciziuni interpretative, care nu întârziază să se
producă.
Iu urma con.sultării Consiliului de advoca-ţi ai Statului, acesta clă avizul No,
839 din 30 Decemvrie 1893, favorabil cauzei farmaciştilor români, iar după un an..
avizul advocaţilor este susţ'uut în Consiliul de miniştri prin jurnalul din 21 Aprilie
1895, pe care îl aprobă. Regele Carol.
La această dată cele două farmacii particulare din oraşul Tulcea sunt recunoscute
cu drept transmisibil şi anume farmacia Minerva», proprietatea văduvei Natalia
Cociu, farmacie care prin cumpărare trecuse asupra soţului acesteia, farmacistul G.
Cociu, decedat ; a doua farmacie erâ cu emblema Romulus şi Remus, care se găseâ.,
tot prin cumpărare, in proprietatea farmacistului Dimitrie Melin.escu.
Prin ob-ţinerea acestui drept, farmaciile citate au mai fost revândute şi au trecut
succesiv în mai multe mâini de farmacişti români.
Tot la data de mai sus au fost recunoscute cu drept transmisibil încă trei far-
macii, şi anume: farmacia lui Atanase Rădulescu din Cernavoda, farmacia lui Alex.
Andreescu din. Babadag şi farmacia lui Atanase Negoescu din Ostrov. In total au
fost recunoscute atunci cinci farmacii.
Farmaciile din Con.stan.ţa, toate, afară de farmacia Bolton., au pierdut dreptul
de concesiune la incetarea din vieaţă a proprietarilor fondatori. Con.cesiunile au tre-
cut în patrimoniul Statului. Au fost scoase la concurs şi concesion.ate cu drept trans-
misibil farmaciştilor români.
Dreptul de tran.smisiune s'a recunoscut astfel, pentru toate farmaciile n.oui, care
s'au deschis de atunci în toată Dobrogea veche.
Să vedem care erâ situaţia celor opt farmacii, găsite in Dobrogea nouă, in Ca-
drilater, la 1913, prin anexarea provin.ciei.
758
Legea sanitară bulgară din 1888 dă, prin simplă permisiune, dreptul oricui, chiar
şi nefarmaciştilor, de a deschide şi intreţine o farmacie. Se acordă 'insă mumai ce-
tă-ţenilor bulgari autochtoni>> (art. 156). 0 singură condi-ţie se impuneâ, să numească
un dirigin.te cu diploma de licen.ţiat in farmacie. Sub auspiciile acestei legi au func-
ţionat şase farmacii în judeţele Caliacra şi Durostor.
In ordinea cronologică a înfiinţării lor, aceste farmacii sunt următoarele:
In Silistra, farmacia Albina (bulgăreşte pcela), infiin-ţată sub dominaţia tur-
cească inainte de 1877 de un oarecare farmacist Ferdinand, dela care, prin vânzare,
a trecut farmacia succesiv la Pandele Ioanidis şi Anton Gheorghiev. A doua farmacie

a fost infiinţată in 1889 de un. anume Bratschoff, fără menţionare de titlu.
La Bazargic (Dobrici), două farmacii infiin.ţate de farmaciştii Scopeţ in 1886 şi
Mutzieff in 1901.
In. Balcic, farmacia Vulturul Alb, infiinţată de farmacistul Ivan Dombrowschi
in. 1894 şi vândută in. anul 1902 farmacistului Atanase Vasilief.
In Turtucaia, farmacia infiin.ţată in 1898 de farmacistul Nicolae Hristoff.

Legea sanitară bulgară este modificată in anul 1903, când se introduce urmă-
toarele restricţiuni: «Con.cesiunea pentru a deschide farmacie se dă numai farmaci.,s-
tilor (art. 138) şi. «Concesiunea este personală cu drept de moştenire redus» (art. 139).
Sub legea bulgară din 1903 se infiinţează două farmacii:
In Cavarna, farmacia lui Velico Vasilief la 1906 şi în Bazargic (Dobrici) farmacia
lui Leon Bozef la 1910.
Rezumăm câteva părţi interesan.te din kgea bulgară cu privire la organizarea

farmaciilor.
Ultima modificare adusă acestei legi până la anexarea Cadrilaterului, prevede pro-
porţia de 8000 locuitori la o farmacie (art. 136). Insă acolo unde nu se află nici o far-
macie i cân.d nimeni nu declară că voeşte să deschidă o farmacie proprie, se acordă
funcţionarea de farmacie filială unuia dintre farmaciştii din oraşul cel mai apropiat.
Distanţa intre farmacii este fixată la 500 metri în Sofia, pentru farmaciile
n.oui infiinţate, sau care se mută.; iar în celelalte oraşe distanţa este fixată la 250
metri (art. 150).
Concesiunile de farmacii se acordă liber, fără concurs, în urma a trei publicaţii
făcute 1n «Monitorul Oficial>>. Se dă preferinţă candidaţilor cu practică mai
mare (art. 141).
Farmacia in. Bulgaria serveşte ca post de prim ajutor (art. 154) în cazuri extraor-
dinare şi urgen.te, când in apropiere nu este un medic.
In 1913 tocmai se terminase concursul de noui farmacii, cu puţin timp inainte

de inceperea campan.iei noastre militare din Bulgaria. In ziva reincorporării Dobrogei
vechi, un sentimen.t de redeşteptare naţională se ridică şi pe această făşie oropsită.
Un indemn patriotic călăuzeşte judecata Ministerului de In.terne, care intinde ime-
diat elementul românesc şi în această parte a ţării.
759
Intre farmaciile ce urmau să se deschidă in acel an, pătrun.d i câţiva farniacişti ro-
mâni în Cadrilater. Atun.ci s'au dat concesiuni libere, fără con.curs, farmaciştilor•ro-
mâni macedoneni: Lagara Nicolae şi Şunda Sterie, de a deschide două farmacii fn
oraşul Bazargic.
Tot atunci s'au mai dat con.cesiuni de farmacii noui şi unor candidaţi reuşiţi su-
pranumerari la concursul ţinut în 1913. Au obţinut concesiun.i farmaciştii Nicolae
Rusu în Turtucaia, Anastase Pucerea îu Silistra şi Gh. Dăianu 1n. Balcic.
Aceste con.cesiuni au fost date cu Deciziune Ministerială şi confirmate in urmă
prin legea de organizare a Dobrogei la J. Aprilie 1914; insă n.'au fost 1ntărite şi prin
Decret Regal.
Astfel la această dată, pe lângă cele opt farmacii aflate in provincia anexată,
dându-se incă cin.ci concesiuni noui, erau in total 13 farmacii in Cadrilater.
Sub ocupaţia germană farmaciile din. Dobrogea au avut să sufere mai mult
decât în oricare altă parte.
La inceputul răgboiului intregirii naţion.ale, când Dobrogea a fost ocupată mai

ales de armatele bulgară şi turcă, instinctul barbar al unei izbu.cniri feroce cu re-
sentimente atavice de ură şi răzbunare, care 1ndemnă la nimicirea a tot ce ieşiâ.ln. cale,
nu a cruţat nici farmaciile româneşti, care au fost devastate cu desă.vârşire şi pră.date
de avutul lor. Insă farmaciile Bulgarilor din. Cadrilater nu au fost atin.se. In oraşul
Constanţa, după ce au fost distruse toate farmaciile, Germanii au 1n.fiinţat o farmacie
de Stat in localul farmaciei engleze. Devastarea farmaciilor s'a întins apoi dealungul
Dunării şi în oraşele şi in comunele rurale de pe malul stâng, 1ntocmai ca frenezia
sălbatecă de furioasă nebunie, inaintând până în interiorul Olteniei şi Munteniei.
Nici o farmacie nu a seăpat, din câte s'au găsit inchise în lipsa farmacistului
plecat la împlinirea datoriei, a cărui răsplată a fost cea mai crudă ironie, ce se puteâ
aduce supremei jertfe din acele momente de tragică epopee.
Instalaţiile şi mărfurile farmaciştilor au fost transportate în mare parte
in Bulgaria.
In anul 1923, fiin.d director al farmaciilor, am trimes la Sofia cu delegaţie oficială
1n urma farmacistului Gh. Dăianu şi "pe farmacistul Gh_ Urseanu, cun.oscător al lim-
bii bulgare, care a putut să aducă in. Bucureşti o parte insemnată din vasele şi usten-
silele furate 1n timpul răsboiului.
Cu sacrificii mari, cu un efort en.orm de muncă şi mai ales de răbdare, care nu
poate derivă decât din iubirea imen.să de patrie şi de profesie, farmaciştii intorşi la
căminurile sfărămate le-au refăcut şi astăzi farmaciile din. Dobrogea strălueese iarăş,
chiar cu mai mare splen.doare decât in. trecut.
Situaţia actuală statistică a farmaciilor din toată Dobrogea prezin.tă un total

de 38 farmacii.
Farmaciile repartizate pe judeţe i oraşe ne dau următoarea situaţie: 1n jud.
Con.stanţa 19 farmacii, din care 11 in oraşul Constan-ţa, cuprinzând şi ultima farmacie
care s'a înfiinţat la periferie in Anadalchioi; în jud. Tulcea 8 farmacii, din. care 4 in
760
oraşul Tuicea ; in jud. Caliacra 6 farmacii, din care 4 în oraşul Bazargic; in jud. Du-
rostor 5 farmacii, din care 3 in oraşul Silistra şi 2 in oraşul Turtucaia.
Din situaţia generală şi comparativă a farmaciei în Dobrogea, cu ce a fost şi cu
ceeace este în prezent, atât ca număr cât mai ales ca mod de organizare şi conducere,
rezultă incontestabil o stare de prosperitate şi de inflorire neincetată.
Astăzi, la serbarea semicentenarului de unire a Dobrogei, trebuie să recunoaştem
şi să apreciem cu laude munca şi meritele farmaciştilor români din această parte
scumpă a ţării româneşti.
Farmacia română a mers totdeauna impreună cu progresul.

Farmacia roniăn.ă va străbate luminos i viitorul.

Fig. 210. Cazinoul Comunal din Canstanţa «Fologlob-Constanţa».
unde s'a organizat expoziţia semicentenarului Dobrogei in 1928.
761

J__ -
ACTIVITATEA LABORATORULUI DE CHIMIE
AL DOBROGEI IN DECURSUL CELOR 15 ANI
DELA INFIINŢAREA SA
DE
DR. D. FRANGOPOL
Şeful laboratorului de chimie din -Constanţa

Infiinţarea Laboratorului de Chimie din Constanţa a fost prevăzută odată cu
aceea a laboratoarelor regionale din Galaţi, Craiova, Piteşti şi Bacău, prin legea din
1910. Activitatea sa 1ncepe insă din anul 1912.
Regiunea sanitară deservită de acest laborator se mărgineâ, la inceput, la ju-
deţele Tulcea şi Constanţa. Prin anexarea Cadrilaterului 1n anul 1913, s'a iinceput
a se trimite spre analizare i probe din judeţele Caliacra şi Durostor.
In anii 1916-1918, din cauza invaziei inamice, laboratorul a fost distrus, aşâ
că, la 1nceputul refacerii din anul 1919, nu s'au găsit nici registre şi nici aparatele
şi instrumentele cu care a fost 1nzestrat 1nainte.
Refacerea laboratorului a inceput in vechea clădire din curtea Spitalului «Dr.
Sion».
Inceputul a fost destul de greu. Aceasta se poate vedeâ şi din faptul că, 1n acest
an, s'au efectuat numai 35 de analize. Abiâ în anul 1920 se observă o intensificare
a activităţii, numărul analizelor crescând la 523 şi continuând in aşâ mod, incât in
anul 1927 să se 1nregistreze 5235 de probe analizate.
In vara anului 1926 laboratorul a fost mutat 1n actuala clădire din port, ame-
najată special pentru destinaţia ce i s'a dat.
In regiunea sanitară pe care o deserveşte, au fost trecute şi judeţele Ialomiţa
şi Buzău.
Personalul tehnic al laboratorului se compune dintr'un chimist-şef şi doi asis-
tenţi titraţi.
Analizele de căpetenie, ce se lucrează in acest laborator, sunt cele trimise de
autorităţile de control sanitar (băuturi şi alimente recoltate dela diferiţii comer-
cianţi), produsele trimise spre analiză de vamă (care se cercetează şi din punct de
vedere sanitar i din punct de vedere fiscal), precum şi analizele trimise de particu-
lari, care sunt, în majoritate, din domeniul chimiei biologice: urine, suc gastric şi
sânge pentru dozarea ureei.
Laboratorul are două săli mari, una destinată şefului, in care se fac mai mult
analize biologice şi tehnice şi una destinată asistenţilor, în care se lucrează chimie
alimentară.
763
ACTIVITATEA LABORATORULUI DE CHIMIE AL DOBROGEI
In afară de acestea mai e şi o cameră specială pentru balanţe şi una pentru bi-
bliotecă.
Pen.tru analizele particulare şi vamale se percepe o taxă, din care o eotă de 40°,7„
este destinată înzestrării laboratorului.
Aşâ se explică faptul că, din anul 1919 până în prezent, laboratorul a fost in-
jghebat din nou, graţie acestei cote, a cărei destinaţie eră pentru cumpărarea de
aparate, instrumente i cărţi.
Analizele ce se efectuează în laboratorul nostru sunt în majoritate din dome-
niul chimiei alimentare. Băuturile alcoolice şi vinurile formează cea mai mare parte
a probelor trimise spre analizare.
Serviciile sanitare din cuprinsul regiunii trimit probele recoltate dela diferiţi
comercianţi, bin.e ambalate, etichetate şi sigilate. 0 contraprobă este lăsată în pă-
strarea debitantului.
La recoltarea probei se încheie un proces-verbal, care deasemenea este trimis
laboratorului.

Pentru probele găsite nereglementare, se fac buletine, în care se menţionează
datele analitice şi care servesc la darea în judecată a contravenientului.
Variaţia numărului total al probelor trimise spre analizare a fost următoarea:
0 creştere continuă a acestui număr, din anul 1912 până în anul 1915, apoi stag-
narea completă din timpul răsboiului şi inceputul modest al activităţii din 1919,
care creşte în mod vertiginos până în anul 1927. Dela 979 analize, efectuate în 1912,
înregistrăm în 1913, în mod sta-ţionar, 984 şi apoi o creştere continuă până în 1915,
când sunt analizate 2085 probe. Intervine stagnarea din timpul răsboiului şi apoi
reluarea activităţii, Incepând dela 35 analize în 1919 până la 5235 analize în 1927.
Variaţia numărului probelor trimise de autorităţile de control sanitar a urmat
în decursul anilor aceeaş cale ca şi a numărului total de analize.
Tabloul de mai jos redă aceste variaţii în mod evident.
Anii 19121 1913 1914 19151 1919 1920 1 1921 I 1922 1923 1924 1925 1926 1927
No. total al
probelor tri-
mise spre a-
nalizare . . 979 984 1327 2085 35 523 1004 2154 2526 2254 3199 4283 5235
No. probelor
trimise de
autorit. de
control sa-
nitar . 623 503 816 1801 — 330 524 984 1437 1073 1602 2249 2387
No. probelor
nereglemen-
tare . . . 174 109 202 653 — 67 112 366 422 411 388 465 347
Proc. probe-
lor neregle-
mentare . . 27,30/0 21,6% 24,70/. 35,6% - .17,18% 21,370/, 37,2% 29,3504 38,20/, 24,20/, 20,70/, 14,50/,
764
Interesant este insă in acest tablou procentul numărului probelor găsite la ana-
liză nereglementare. La inceputul activităţii laboratorului, acest procent este in
creştere până. în anul 1915. Din -anul 1920 până în anul 1924, creşterile şi descreşte-
rile anuale sunt succesive ; din anul 1924 până în anul 1927 descreşte insă în mod
continuu.
Maximul procentului probelor-nereglementare a fost atins in anul 1924, când cifra sa
a fost de 38,2% i minimul acestui procent este ajuns în anul 1927, cu cifra de 14,5 o,4,
Din aceste Olfre se vede clar că laboratorul şi organele de control sanitar, in
genere, au contribuit in mod eficace, ca in ultimii ani procentul probelor nereglemen-

tare să scadă şi astfel produsele ce se pun in consumaţie publică să fie, din punct
de vedere al compoziţiei i calităţii, in aşă mod incât să nu prejudicieze sănătatea publică.
Făcând un tablou general al procentului de falşificare al băuturilor alcoolice
trimise in decursul anilor de activitate a laboratorului, avem:
Anii: 1912 1913 1914 1915 1916 1917 1918

25,2% 37,4% Răsboiul

Procentul: 48,9% 14,7%
Anii: 1919 1920 1921 1922 1923 1924 1925
Procentul: 19,8% 8,33% 33,8% 35,55°,7„ 49,8% 27°/0
Anii: 1926 1927

Procentul: 25,4% 18,5%
Băuturile alcoolice analizate in laboratorul nostru erau aproape numai de fabri-

caţie locală.
Făcând o clasificare a băuturilor, după natura lor, avem: •
Ţuica. Prin ţuică se in-ţelege băutura ce rezultă din distilarea alcoolului produs
prin fermentarea zahărului din prune.
Element important in compoziţia ţuicii e acidul cyanhidne, care se află liber
dar şi combinat in cantităţi ce variază dela urme nedozabile, la 5 mgr. %. Multe
din ţuicile, care au fost găsite nereglementare aveau aciditatea prea mare şi o can-
titate mare de cupru, rezultat din serpentina cazanului de aramă în care s'a făcut
distilarea.
Deasemenea unele ţuici erau preparate din alcool industrial de concentraţie a
acestei băuturi, amestecat cu esenţe. La acestea aciditatea eră foarte scăzută şi lipsiă
in general cuprul.
Numărul -ţuicilor analizate in decursul anilor de activitate şi procentul probelor
găsite nereglementare a fost:
Anii 1924 1925 1926 1927
No. probelor regulamentare . . . . 186 254 498 510
No. probelor neregulamentare . . . 93 60 76 71
Procentul probelor neregulamentare. 50% 23,6% 15,2% 13,9%
765
De aci se vede clar că procentul de falşificare scade în mod simţitor. Eviden.t

că procentul de 50°,/o , obţinut în anul 1924, este destul de ridicat, 'intrucât imediat
după răsboiu nu fusese un control prea riguros şi debitanţii se obişnuiseră să vân.dă
orice, numai pentru interese materiale.
Drojdia. 0 altă băutură cu caracter autochton este drojdia. Aceasta este bău-
tura preparată din drojdia vinului.
Concentraţia ei alcoolică variază intre 30 şi 40 grade. Spuma de drojdie
care este primul produs de distilare, poate aveâ 65-70 vol. %.
Drojdiile găsite nereglementare erau mai toate acre şi cu o cantitate mare de

cupru. Aciditatea acestora erâ peste 0,150 gr. %, calculată în acid acetic. Se vede însă
din tabloul alăturat şi la drojdie o descreştere anuală a procentului de falşificare.
Anii 1924 1925 1926 ] 927

No. probelor regulamentare . . 57 75 80 70
No. probelor neregulamentare . . 22 21 12 10
Procentul probelor neregulamentare . 38,5% 28,0% 15,0% 14,2%
Cognacul i romul. Cognacul şi romul fabricat la noi în ţară erâ în cea mai mare
parte falşificat din alcool industrial de concentraţie anumită, cu esenţe şi coloranţi
sintetici. Multe erau colorate cu caramel.
Prepararea cognacului din alcool rezultat din distilarea vinului fiind costisitoare,
se obişnueşte destul de puţin.
Din tabloul de mai jos se poate vedeâ că la cognac şi rom, falşificarea persistă
în toţi anii la acelaş procent ridicat şi, cu toate amenzile ce se aplică comercianţilor,
nu se poate ajunge la un rezultat favorabil.
Prin noua lege elaborată de Ministerul de Domenii, în care se prevăd pedepse
foarte mari pentru contravenient şi condiţiuni foarte severe în ceeace priveşte com-
poziţia băuturilor, sperăm 'insă că se va puteâ pune o stavilă acestei falşificări în
massă.
Vinuri. România fiind aşezată în cuprinsul ţinutului în care seîntinde
cultivarea viţei de vie şi având poziţiuni prielnice, e o producătoare bogată în
vinicultură.
Există diferite regiuni renumite ca: Odobeşti, Cotnari, Drăgăşani, etc., care cul-
tivă viţe indigene şi străine cu mult succes.
Constantele vinurilor variază, bineînţeles, cu anii, localitatea de producţie şi
modul de fabricaţiune, cât şi de conservare.
In general, vinurile analizate în laboratorul nostru şi găsite nereglementare
aveau, sau o aciditate volatilă crescută, ceeace dovedeşte o proastă conservare, sau
extractul şi alcoolul scăzut prin diferite manipulări ilicite.
Alcoolul variâ. intre 7% şi 13%. Totuş, ni s'a întâmplat să găsim vinuri cu alcoolul
mult mai scăzut: 3,2% !
766
Extractul deasemenea erâ scăzut în multe cazuri ; cifra 1,2 gr. 4% este de multe
ori intâlnită.
Adăugarea de substanţe conservante am observat-o insă rar. In mod obişnuit
vinurile conţin insă 200-300 mgr. acid sulfos, rezultat din arderea sulfului în bu-
toaiele ce servesc la păstrarea vinului.
Variaţia procentului anual de falşificare la probele de vin nu e de fapt regulată.
Avem o creştere a acestui procent dela inceputul activităţii laboratorului până
la declararea răsboiului. Din
1920 până. in 1922 avem creş- TAISELA
523
terea procentului şi apoi o LAB ORATORUL DE. GHiMiE seee
Dit4
scădere continuă până în anul CONSIAM:A
49«
44Seo
47«.
400.
1927, cu excepţia anului 1926. M12115TERULLil 0Aiik2ÂTE:1
şi
48.
4.•
Laptele. Laptele este distri- OCR01112.11-012 SOGIALE• •

42
Meo
4.0
buit în oraş de către lăptarii 3900
3060
31«..
ce vin din satele 'invecinate. 36o0
360*
Seee

Unii distratue numai laptele aleo
Stee 3199
ateo
produs de vitele lor proprii, sooe
eSoo
21.
t7..•
alţii mai strâng laptele dela afo00
ZSoe
2400
ţărani. 2teo
2E44r 23.
4164
Păstrarea şi transportarea 2.
2ooe
9.35
11101
se face in vase de tinichea. CNO
141.
19eo
46az
Ajungând in oraş, trebuie 1.•

1.0
ei I te0
să treacă pe la controlul sumar 1009
0 1lee 4004
384
9'79
• 9o• 964
exercitat de Serviciul veteri- • 8.0
116
653
nar, intr'un local anume ame- <" See

4oe
-• •
bee
najat şi subvenţionat de Muni- 114
_ • ....
eriP
1
cipiul Constanţa. La acest 06

40
r/ go
- 7,
laborator se cercetează pun.erea 06
in consumaţiune a laptelui
r.-
;.;

grosolan falşificat. 21711.1L 'c13 1(12
5,12
,ŞEFuL LATS
Pentru un control mai rigu- rir
LEGEM'DA.
Totel. Al. PRoBGLOR T RINILAATIA6.IZA
ros, lăptarii sunt aduşi de P.079ELOR TRi01i5E. DE AUTORITATiLE DE CONTROL SANITAR..

NEREOULAMENTARG
nirt
PRoc9r1Tut. GEMERAL AL PRODELOR MEREOULAMENTARE 1.ELETI20.11bE DG
Serviciul sanitar al municipiu- AUT011;Tkl:iLE 35. 601111201. 54111f4R_
lui Constan-ţa, in mod in.opinat, Fig. 211.

la laboratoul nostru. Aci se
cercetează fiecare vas şi se fac toate dozările necesare: densitate, unt, extract,
lactoză, nitra-ţi, indice de refracţie al serului, precum şi rapoartele respective.
In general laptele de vacă are 4-5% gr. unt. Am găsit, totuş, la o probă de
lapte trimisă de Sanatoriul C. T. C. din Techir-Ghiol, untul scăzut la 0,4% gr. Lap-
tele erâ cu desăvârşire falşificat.
In general falşificarea constă prin smântânire sau prin adaos de apă.
Am avut insă probe de lapte de vacă cu 7 şi gr. unt.
In general, procentul de unt la vitele dobrogene este ridicat, din cauza hranei
prielnice ; ,debitul de lapte este insă scăzut.
In regulamentul pentru controlul alimentelor i băuturilor este prevăzut un,
767
minimum de 3,2% gr. unt pentru laptele de vacă. Acest minimum este însă cu mult
inferior probelor medii ale laptelui de vacă.
Procentul de falşificare la lapte creşte dela 25,70% in 1912 la 75°,4, 2n 1914, apoi
o mică scădere în 1915.
După răsboiu procentul, in 1920, este tot aşă de mare şi scăderea bruscă o avem
între anii 1923 şi 1924, când dela 67,1% scade la 16,07%.
Din 1924, cu excepţia anului 1925, avem o scădere continuă până în anul
1927, cu 5,5%.
Untdelemnul. Untdelemnu-
TMEELA 11.
rile ce intră in ţară sunt de
LABORATORUL DE CHiIITE
cort5TAr4TA
provenienţă franceză, ita-
liană, ori greacă ; mai rar
•
•
•
vin untdelemnuri spaniole
.- i
90%
.; •
.• ori palestiniene.
: •
80% .• Fabricile producătoare de
•
. . .•

70%
•
e
e
e untdelemnuri trimit in bi-
: .
doane, totuş, pe Iângă unt-
607. 7
delemnul pur de măsline şi
\-----'-.
un amestec de aşâ zis
.
40,X , li .
. •
de table>>, format din 90%
.
. .
*. • ulei de arrachis şi 10% unt-
/5 .." / \ .. .... .‘ delemn de măsline.
....' /. \
n% '•••••....‘":-" • .' ...
....
....
Acesta îi comunică gustul
i0% • \\ şi mirosul, aşă că publicul
...•...•
OX 1 consumator de multe ori
... .,.
,.. ..„ IŞ'
.I
s•
02
01 CO ...1.
Ot 0.1 C.4
LO •.0
cu cu cv
t,
poate fi indus în eroare, cum-
n
(i- Z-I
LE.GEFIDA, părând, in loc de untdelemn
PROCENTUL ue. FALuiFicAFte. consr,r,r D R L.ABORATOR Pt AFIII 191e-49e7
LA APIERTELE 6.1 SAUTURiLE TRI5De AutoR,TAT. iLE OE coriTRoL
SANiTsse.
curat, ulei de arrachis aro-
BÂtrru.Ri A.L.coLice.
vmuRi.
LAPIE • ŞEFUL LA13012A*TORULUi, matizat numai cu untde-
CAPGA TIAUINATA
APE OAZOI,E i Limoruizi.
uNT OG LEPINUki.
lemn.
Conform art. 266 din Re-
gulamentul pentru controlul
Fig. 212.
alimentelor şi băuturilor, nu
se permite amestecul de uleiuri provenite din seminţe diferite.
Bazaţi pe curpinsul acestui articol, au fost declarate nereglementare amestecu-
rile de ulei de arrachis şi untdelemn.
Cât priveşte amestecul untdelemnului cu ulei de floarea soarelui şi ulei de rapiţă,
această falşificare grosolană fiind evidentă şi degradând chiar proprietăţile organo-
leptice, nu s'a tolerat în nici un chip.
Amestecul cu aceste uleiuri inferioare se face numai în ţară, untdelemnurile
sosite la import fiind pure şi numai în cazul celor cu denumirea «Huile de table»
formează amestecul cu uleiul de arrachis, ce este descoperit şi dozat cu reacţia Bellier.
Ape, Analizele de apă ce se fac fn laboratorul nostru sunt în majoritate cerute
de către Consiliile de higienă acelora ce doresc să deschidă o fabrică de ape gazoase,
pentru obţinerea autorizaţiunii. In acest scop, debitantul indică agentului ce
768
ACTIVITATEA LABORATORULUI DE CIIIMIE AL DOBROGEI
recoltează proba majoritatea cazurilor medicul circumscripţiei sanitare) locul de

unde doreşte să-şi alimenteze fabrica.
Aceste ape trebuesc în primul rând să fie libere de orice compuşi dăunători,
azota-ţi, azotiţi şi amoniac.
Deasemenea nu trebuesc să aibă prea multe substanţe organice şi duritatea să
nu fie prea mare.
Apele din Dobrogea au în general clorurile crescute din cauza apropierii
mării şi formaţiunilor geologice; deasemenea şi duritatea e ceva mai mare din
aceeas cauză.
In cazul când apele trimise spre analizare nu indeplineau aceste condiţiuni de
higienă, ele erau respin.se şi debitantul trebuiâ să caute o nouă sursă de alimentare
a fabricii ce doriă să 1nfiinţeze.
Procentul acestor ape neadmise erâ, după ani, mai mare sau mai mic, după
cum cererile pentru înfiinţările fabricilor de ape gazoase erau mai mult sau mai puţin
numeroase. Aşâ, în anul 1927 am avut 22 de ape trimise spre analizare, din care 5

au fost găsite nehigienice, adică 22,7°,/o ; 1n anul 1926, 35, din care 25 respinse, adică
71,7%; şi In anul 1925, 22 probe trimise, din care 4 găsite nehigienice.
Limonăzi ,si ape gazoase. Cu tot controlul ce se face la infiin-ţarea unei fabrici
de ape gazoase, totuş se găsesc, în multe cazuri, în comerţ produse preparate
cu ape nehigienice. Cauza poate fi o infiltraţiune recentă în sursa de apă, sau
reaua manipulaţiune, adică depozitarea apei în basine improprii. Cât priveşte
limonăzile ce se găsesc în comerţ, acestea sunt preparate din apă gazoasă cu un
sirop oarecare.
Siropul e preparat şi el din glucoză sau zahăr cristalizat, cu arome şi coloranţi
sintetici. S'au găsit şi cazuri când limonăzile erau preparate cu zaharină.
Sifoanele aveau de multe ori garnitura metalică făcută dintr'un aliagiu ce con-
ţineâ peste 40% plumb. Probele găsite în asemenea condiţiuni erau date n.ereglemen-
tare, şi proprietarul labricii obligat să se conformeze regulamentului, care nu admite
decât maximul 1% plumb.
Trebuie să relevăm că, în timpul sezonului 1926, garniţile unor lăptari din Te-
chirghiol—Movilă precum şi vasele de bucătărie ale unui restaurant de primul rang
din această staţiune erau spoite cu un aliagiu ce con-ţineâ peste 50% plumb.
Din această cauză au fost semnalate vreo 30 cazuri de intoxicaţie.
Cafeaua i ceaiul. Cafeaua crudă, ce se trimite la analiză de către organele de
control sanitar, este în general reglementară, 1ntrucât a mai suferit un control la
importarea prin vamă.
In ce priveşte cafeaua măcinată, aceasta este falşificată pe o scară foarte in-
tinsă. Când se macină, se amestecă cu cereale torefiate. Procentul de falşificare este
foarte ridicat. In anul 1923 toate probele analizate au fost găsite falşificate. In cei-
lalţi ani falşificarea a scăzut foarte puţin.
Cafelele crude (în boabe), importate prin vama Constanţa, au fost găsite întro
proporţie foarte mică colorate artificial, ori având prea mare procent de impurităţi.
Aşâ, 1n anul 1924, acest procent a fost de 8,2%; în anul 1925, de 2,8°./0 ; 1n anul
1926, de 3,5% şi în anul 1927, din transporturi de cafea, importate prin vama
Constanţa, numai un singur transport a fost respins.
769
49 Dobrogea.
Deasemenea ceaiurile ce sosesc la import sunt reglementare şi se inregistrează

din an în an o scădere a acelora ce ar conţine un număr prea mare de peţiole, ori că
ar aveâ frun.zele altor plante.
In 1927, din 181 transporturi de ceai sosite prin vamă, numai unul a fost res-
pins, având un procent prea mare de peţiole.
Făina. România fiind o ţară eminamente producătoare de cereale, falşificările
propriu zise, adică adaus de gips, talc; etc., la făină, sunt foarte rare. Se practică în.să
trilocuirea făinei de calitate mai bună cu o calitate inferioară. Deasemenea există
făinuri mai extrase in amidon, care sunt date drept făinuri de calitate superioară
tipului de făină din care fac parte.
In cazuri izolate ani găsit făină alterată, având aciditatea crescută. Deasemenea
există, în multe cazuri, amestecul făinei de grâu cu alte făinuri diferite, care micşo-
rează valoarea nutritivă şi calitatea.
Diverse. Intre altele, Iaboratorul nostru a făcut analize de siropuri, ciocolate,
zaharuri, bomboane şi halvale. La aceste produse procentul de falşificare eră destul

de insemnat; aşâ, in. anul 1925, din 114 probe, 39 s'au găsit nereglementare; în anul
1926, din 180 probe, s'au inregistrat 7 nereglementare i în anul 1927, din 71 probe
analizate, 7 nereglementare.
BomboaneIe erau preparate cu substan-ţe amylacee. Halvalele erau deasemenea
preparate cu făină şi ulei de floarea soarelui în loc de tahân i susan. Cât priveşte
siropurile, acestea erau intens colorate cu un colorant sintetic şi aromatizate cu arome
sintetice.
Urini, sânge, suc gastric şi medicamente. In laboratorul nostru se mai efectuează
în mod curent analize de urini, analize de sânge pentru dozările chimice, analize de
suc gastric i medicamente.
Analize tehnice. Analizele tehnice sunt trimise indeosebi de vama Constan-ţa
şi constau în analize de hârtie, -ţesâturi, substanţe colorante, colofoniu, reşinate,
uleiuri minerale, aliage, metale şi altele.
11 Maiu 1928.
770
DUNĂREA INTERNAŢIONALĂ ŞI ŢINUTUL
ROMÂNESC AL GURILOR
DE
N. DAŞCOVICI
Profesor la Facultatea de drept din Iaşi
DELTA SI PĂMÂNTUL DOBROGEAN, CENTRUL VIITOAREI

CIVILIZAŢII FLUVIALE ISTORICE, PURTÂND PECETE
ROMÂNEASCĂ
La sărbătoarea celor 50 ani de muncă i stăpânire românească pe pământul

dobrogean, cadrul Dunării străbune e menit să adauge aureola trecutului apropiat,
iar prin grijile prezentului pentru soarta gurilor fluviului să ne stimuleze energia
increderea in perspectivele cu adevărat grandioase ale viitorului.
Cu toată temerea de a nu repetă lucruri prea cunoscute din paginile istoriei na-
ţionale, voiu face dintâiu partea cuvenită aureolei dunărene la sărbătoarea Dobrogei,
rezervându-mi către sfârşit ingrijorările ceasului prezent indulcite, totuş, de speran-
ţele şi perspectivele viitorului.
-
Soarta naţiei noastre apare strâns legată de soarta Dunării incă din vremea
strămoşilor cari, despărţi-ţi la Est şi Nord-Est, de lumea barbară prin cele două mari
fluvii ale vechiului continen.t, Rhin-ul i Dunărea, s'au văzut nevoiţi să treacă această
din urmă graniţă pentru motive de siguranţă orientală, in Dacia, transformând-o
în colonie imperială. Părăsirea -ţinutului transdunărean de armatele imperiale, ca şi
perioada intunecată a năvălirilor barbare n'au sdruncinat permanenţa populaţiilor
romano-dacice în basinul dunărean, pe ambele -ţărmuri, până în zilele noastre.
Vremurile cele mai grele pentru permanenţa i continuitatea elementului ro-
mano-dacic, la Dunăre, ne apar tocmai in perioada modernă, când lupta de stăpâ-
nire asupra marelui fluviu se desfăşoară, cu sorţi variabili, intre trei impărăţii pu-
ternice, Turcia, Austria i Rusia.
Pacea dela Carlowitz (1699) insemnează punctul maxim de atotputernicie tur-
cească in basinul dunărean, după care Casa de Austria işi recucereşte, treptat, po-
ziţia dominantă prin redobândirea Ungariei. Tratatul următor, dela Passarowitz
(1718), redeschide Dunărea pentru naviga-ţia austriacă până. la Marea Neagră, adică
la gurile fluviului din pământul dobrogean, — după cum Rusia obţine, câteva decenii
mai târziu, prin tratatul dela Cuciuk-Kainardgi (1774), libertatea de navigaţie şi
comerţ in Marea Neagră i prin strânitori. Zece ani mai târziu, 1784, Austria obţine
şi ea dela Turcii exclusivişti până atunci acelaş drept de navigaţie in Marea Neagră,
771
49*
DUNĂREA INTERNAŢIONALĂ ŞI ŢINUTUL ROMÂNESC AL GURILOR
incât de fapt Dunărea şi Marea Neagră alcătuesc, abiâ de aci 1nainte, un intreg ar-
monic sub raportul navigaţiei şi al comerţului internaţional.
Dar dacă nevoia de respiraţie maritimă a Ruşilor le deschisese calea Mării Negre
şi a strâmtorilor, după cum aceeaş nevoie îi 1mpinsese pe Austriaci pe calea Dunării
şi a Mării spre Mediterana, — ideile curente 1:n materie de libertatea navigaţiei pe
apele fluviale sau maritime, care sunt ale tuturor, fiindcă nu pot aparţine exclusiv
nici unui popor, rămăseseră tot 1napoiate şi incapabile de a -ţine pas creaţiunii faptelor
politice petrecute in răstimp. Acelaş egoism feroce, exclusivist şi bănuitor, care-i
făcuse pe Turci, după uriaşele lor cuceriri europene, să 1nchidă strâmtorile, navigaţia
Mării Negre şi a Dunării pentru orice pavilioane străine, rezervând-o numai vaselor
Turceşti, — acelaş egoism se va manifestâ şi în apucăturile Ruşilor sau Austriacilor
la Dunăre şi 1n Marea Neagră.
Oaspeţii cei noui, in cuprinsul apelor până atunci turceşti, se vor incăeră aproape
din prima clipă a intâlnirii lor, 1n loc să se simtă uniţi şi solidari fa-ţă de foştii stă-
pânitori, chiar dacă fiecare in parte, Ruşii sau Austriacii, vor incercă mereu să-şi

sporească stăpânirile faţă de Turcia.
Pacea dela Bucureşti (1812) cu raptuI Basarabiei este primul pas, urmat in
1817 şi 1829 de alţii, din. partea Rusiei, pentru 1nstăpânirea definitivă asupra gu-
rilor Dunării, spre disperarea Austriei care vedeâ anulându-se 1n fapt libertatea
ei de navigaţie dunăreană-maritimă dobândită dela Turci prin acordul dela
Passarowitz şi inţelegerea următoare din 1784. Convenţia de navigaţie dună-
reană ruso-austriacă dela Petersburg (1840) este o simplă 1ncercare, fără succes, a
Austriei, de a păstrâ, şi sub stăpânirea rusească a gurilor Dunării, ceeace obţinuse
dela Turci.
In răstimp, nu trebuie să pierdem din vedere triumful ideilor de libertate in lume
prin efectul revoluţiei franceze, triumf ale cărui semne răsbesc chiar 1n opera reac-
ţionară şi răzbunătoare a Congresului de pace dela Viena (1815) impotriva Franţei,
in sfârşit invinsă de coaliţia monarhiilor restaurate, — prin stabilirea principiilor
fundamentale ale dreptului fluvial internaţional. Este drept că tratatul din Viena
nu menţionează şi Dunărea printre fluviile europenel) cărora urmau să li se aplice
aceste principii; dar idea libertăţii de navigaţie fluvială, odată consfinţită, va căutâ
să se generalizeze oriunde vor fi 1mprejurări prielnice.
Succesele ruseşti 1n Răsărit, ambiţiile nenumărate ale planurilor ţariste moş-
tenite şi desvoltate dela Petru cel Mare, conflictul cu Austria la gurile Dunării, des-
voltarea industrialismului englez şi interesul acestuia pentru piaţa de aproVizionare
şi desfacere a -ţinuturilor dunărene, 1n sfârşit afirmarea principiului de naţionalitate
în Europa, — totul a contribuit să schimbe, prin răsboiul Crimeei, soarta gurilor
Dunării, iar prin aceasta insăş soarta neamului românesc.
Tratatul de pace dela Paris (1856) a impus Rusiei invinse un regulament oriental
foarte sever din care făceă parte şi extinderea dreptului fluvial internaţional procla-
mat la Viena asupra Dunării şi a gurilor sale. Puterile semnatare ale tratatului declară
solemn că hotărirea aceasta a lor va face parte pe viitor «din dreptul public al Eu-
ropei>> sub garanţia lor.
') Rhin, Necker, Mein, Mosella, Meusa şi Escaut.
772
DUNAREA INTERNAŢIONALA SI ŢINUTUL ROMANESC AL GURILOR
Deşi sunt lucruri arhi-cunoscute, voiu aminti cuprinsul precis al hotărârii euro-
pene impotriva Rusiei invinsă la gurile Dunării:
1. Instituirea Comisiei europene a gurilor de către marile puteri cu dubla mi-
siune, tehnică şi politică, de a intreţine, prin lucrări de dragaj, canalul navigabil şi
a Impiedecă, pe viitor, năvala rusească asupra Imbucăturilor Dunării.
2. Isgonirea forţelor navale ruseşti din Marea Neagră prin neutralizare, deci
o garanţie contra actelor de eventuală violen-ţă rusească Impotriva navigaţiei fluviului.
3. Indepărtarea Ruşilor dela Dunăre prin restituirea Deltei către Turcia şi reali-
pirea judeţelor sud-basarabene la Moldova, care fusese prădată prin pacea dela 1812.
Tratatul de Paris luând şi principatele române sub ocrotirea colectivă a tuturor
marilor puteri, creâ o solidaritate firească şi indestructibilă intre libertatea navi-
gaţiei dunărene şi libertatea naţiei române.
Pentru restul fluviului, în afară de regiunea gurilor, limitată în primul moment
numai la porţiunea Isaccea—Marea Neagră, tratatul de Paris prevedeă o a doua
Comisiune a riveranilor, care să elaboreze regulamentul uniform de poliţie şi navigaţie.

Chiar din anul păcii de Paris, când s'a Intrunit la Viena Conferinţa riveranilor,
Austria şi-a dat pe faţă năzuinţa de acaparare egoistă şi exclusivistă, ca şi Rusia,
asupra Dunării mai ales că Rusia n'o mai puteâ concurâ prin hotărârea Europei —
determinând elaborarea vestitului «Act de Navigaţie» din 1857. Se ştie că actul re-
zervâ riveranilor navigaţia fluvială interioară, ceeace Insemnâ, de fapt, monopolul
companiilor de navigaţie austriace în traficul dintre riverani. De aproape trei decenii com-
paniile de navigaţie austriace, Incurajate de Stat şi dispunând de vase perfecţionate,
atunci, prin introducerea aburilor, luaseră un avânt extraordinar, — pe când toţi ceilalţi
riverani, inclusiy principatele române, erau ca şi inexistenţi in navigaţia dunăreană.
Actul de navigaţie este respins de o conferinţă internaţională Intrunită cu par-
ticiparea marilor puteri, iar mandatul Comisiei europene, provizor pe 2 ani la inceput,
este mereu prelungit impotriva sforţărilor Austriei, care urmăreă desfiinţarea ei şi
trecerea tuturor atribuţiilor pe Seama Comisiei riveranilor 1n mijlocul cărora ar fi
putut face orice ar fi vrut.
In 1866, la Conferinţa dela Paris, Intrunită intre altele şi din cauza unirii prin-
cipatelor române cam fără voia Europei, delegatul austriac n'a putut da un răspuns
precis asupra stadiului lucrărilor pentru Intocmirea regulamentului de navigaţie la
Comisia riveranilor, conform criticelor conferinţei dela 1858, dar a invocat difi-
cultăţile spuse de principatele române.
Răsboiul franco-german, din 1870-71, are efecte de neinlăturat şi asupra Du-
nării, prin anularea parţială a regulamentului oriental stabilit in tratatul de Paris
contra Rusiei, căci aceasta profită de divizarea Europei spre a se desface, unilateral,
de obligaţia dezarmării in Marea Neagră şi pe coastele sale din cuprinsul acestei mări.
Totuş, în conferinţa internaţională dela Londra (1871) intrunită din cauza ges-
tului rusesc, se prelungeşte pe alţi 12 ani existenţa Comisiei europene a gurilor şi se
stabileşte textual, la cererea Austriei, beneficiul neutralităţii 1n favoarea lucrărilor,
stabilimentelor, personalului şi administraţiei acestei Comisii ca o compensaţie ga-
rantatoare pentru anularea neutralizării Mării Negre. Austro-Ungaria obţine
menţinerea textuală mai departe a Comisiei riveranilor, ce păreâ de fapt desfiinţată prin
insuccesul de până atunci al manevrelor austriace, după cum determină in principiu
773
DUNĂREA INTERNAŢIONALĂ şI ŢINUTUL ROMÂNESC AL GURILOR
dreptul riveranilor de a intreprinde lucrări de înlesnirea naviga-ţiei la Porţile de Fier

în schimbul taxelor de trecere provizor stabilite până la acoperirea cheltuelilor.
Răsboiul ruso-turc din 1877, in. care România a fost atrasă pentru a-şi câştigă
independenţa, se incheie prin tratatul de Berlin, care sporeşte atingerile aduse regu-
lamentului oriental stabilit la Paris, în 1856, prin reluarea jude-ţelor sud-basarabene
de către Ruşi. Dobrogea este cedată. României, în concep-ţia rusească, energic refu-
zată de noi, drept compensaţie pentru judeţele basarabene şi Rusia revine, deci,
la ţărmul dunărean ; competinţa Comisiei europene a riveranilor se extinde dela Isaccea
până la Galaţi; Austro-Ungaria capătă mandatul de executarea lucrărilor la Porţile

de Fier; după cum se hotărăşte i întocmirea unui regulament de n.aviga-ţie, poli-ţie
şi supraveghere fluvială, aplicabil dela Galaţi numai până la Porţile de Fier în ar-
monie cu regulile ce fuseseră ori urmau să fie ulterior stabilite în jos de Galaţi.
De data aceasta, Rusia şi Austro-Ungaria se intâlnesc din nou în concurenţa
lor la Dunăre, dar în prezenţa un.ui al treilea tovarăş recunoscut indepen.dent la Ber-
lin, România, care, prin câştigarea Dobrogei, se află în pozi-ţia cea mai avantagioasă

la gurile fluviului. i acest tovarăş se face repede sim-ţit. Cu prilejul stabilirii regu-
lamentului de naviga-ţie pe sectorul Porţile de Fier—Galaţi, a cărui intocmire fusese
hotărâtă la Berlin, România sus-ţine o luptă cu succes finpotriva tendin-ţelor de aca-
parare ale monarhiei habsburgice. Chiar conferinţa dela Londra (1883), când marile
puteri imbră-ţişază cauza austro-ungară graţie compromisului pe care monarhia habs-
burgică 1-a incheiat cu duşmana ei seculară, Rusia, în dauna libertăţii dunărene,
nu isbuti să in.frângă cerbicia României. Rusia, cu complicitatea austro-ungară, îşi
obţine partea ei de răsplată prin sustragerea braţului Chilia de sub autoritatea Co-
misiei europene în aceeaş conferinţă dela Londra.
Din acest moment istoric în desvoltarea problemei dunărene, adevăratul cam-
pion al principiului de libertatea naviga-ţiei fluviale este şi rămâne, în toate impre-
jurările fără şovăire, tânărul regat român, în luptă când cu Austro-Ungaria pentru liber-
tatea Porţilor de Fier, când cu Rusia pentru impotmolirile şi incidentele de frontieră
dela gura Stari-Stambul a bra-ţului Chilia, când chiar cu unii riverani vecini cari
stingheresc opera de interes general pe Dunărea de Tos a Serviciului hidraulic român.
Activitatea aceasta, politică şi tehnică a României, pentru a face din cursul
Dunării o cale de navigaţie cu adevărat intern.aţională, constituie titlul nostru de
glorie i mândrie prezentă, precum el poate fi temeiul celor mai indreptăţite am-
biţiuni viitoare.
Răsboiul cel mare s'a in.cheiat, din fericire, prin sfărâmarea lanţurilor de sclavie
din Europa central-răsăriteană şi, odată cu pacea generală, regimul navigaţiei du-
nărene a fost revizuit. Tratatul de Versailles ca şi următoarele a ţinut seama de pro-
testările mereu repetate, timp de decenii, de reprezentanţii României. Noul regim
dun.ărean a inlăturat bariera Porţilor de Fier, stabilind internaţionalizarea fluviului
pe intregul curs navigabil i chiar pe unele canaluri şi afluen-ţi importanţi din imensul
basin dunărean şi impunând, totodată, principiul perfectei egalităţi de tratament
intre toate pavilioanele lumii, fără nici o excepţie.
Pe scurt, pacea generală din 1919, desvoltând i precizând dreptul fluvial inter-
naţional, ale cărui principii fuseseră enun.ţate încă din 1815 la Viena, a stabilit reţe-
lele internaţionale ale fluviilor Elba, Oder-ul, Niemen-ul şi Dunărea în partea lor
774
navigabilă, ce serveşte «in chip natural de ieşire la mare pentru două sau mai multe
State, cu sau fără transbordare dintr'un vas intr'altul, precum şi canalele laterale
şi trecerile ce s'ar deschide, fie spre a dublă ori hnbunătăţi secţii in mod natural na-
vigabile din acele reţele fluviale, fie pentru a î.mpreună două sec-ţii natural navigabile
ale aceluiaş curs de apă>>. Textul acesta a servit de indreptar Conferinţei internaţio-
nale de comunicaţii i tranzit dela Barcelona spre a defini care sunt căile navigabile
«le interes internaţional>> când este vorba de cursuri de apă naturale ori de acelea
artificiale servind ca accesorii celor dintâiu, in sfârşit când e vorba de ape naturale
ori artificiale al căror in.teres interna-ţional poate fi proclamat ulterior prin libera
conven-ţie a Statelor interesate.
0 men-ţiune specială se cuvine să facem despre viitorul canal care va legâ, prin
valea fluviului Main, Rhin-ul cu Dunărea, prin marile lucrări in curs de executare intre
Aschaffenburg i Passau, — cea mai grandioasă operă a tehnicei moderne după ca-
nalurile de Suez şi Panama. Pacea de Versailles a stabilit dinainte caracterul inter-
naţional al acestei viitoare căi de apă artificială, care va deschide, prin mijlocul Eu-

ropei, un drum liber de naviga-ţie dela Anvers sau Rotterdam la Sulina, străbătând
regiunile cele mai bogate, mai frumoase şi mai variate ale vechiului continent, fără
cheltuiala de energie şi de timp a inconjurului pe la Gibraltar, Mediterana i strâm-
torile Mării Negre.
Drumul Indiei ca şi valiza diplomatică engleză spre marele imperiu colonial, se
va puteâ strămută pe această cale fluvială transcontinentală., răsturnând aproape
cu desăvârşire vechea rânduială a curen.telor de comerţ, transporturi i tranzit de pe
suprafa-ţa Europei. In această axă comercial-politică a Europei de mâine către Asia,
Egipt şi Indii, gurile Dunării, cu pământul dobrogean, se vor găsi tocmai la mijloc,
servind drept punct de sprijin, de aprovizionare, de siguranţă i de an.trepozit, totodată,
pentru toate cele trei mijloace moderne de comunica-ţie: terestră, fluvială
aeriană... .
Dar iată că aureola trecutului ne-a făcut să intoarcem brusc privirile spre per-
spectivele in.comparabil de grandioase ale viitorului, sărind peste golul îngrijitor al
imprejurărilor ceasului de faţă.
Realitatea tristă a prezentului dela gurile fluviului ca şi de pe întreg cursul Du-
nării româneşti, precum şi criza prelungită a Dobrogei i a coastei noastre maritime
indisolubil legată de soarta regimului dunărean, nu trebuie să ne fixeze privirile ex-
clusiv la iluziile fermecătoare ale viitorului. Intre realitatea trecutului i perspectivele
viitorului e nevoie să pregătim etapele evoluţiei fericite a timpurilor actuale. Adevărul,
oricât de dureros, nu poate i nu trebuie să fie tăinuit. Iată de ce vom spune-o fără
inconjur: Dunărea nu mai insemnează, astăzi, pentru România intregită, atât cât
a însemnat i a produs pentru ţara cea mică !
Evolu-ţia fericită a regimului dunărean, prin extinderea libertăţii de navigaţie
asupra întregului curs, cu dărâmarea vechei bariere dela Porţile de Fier, este departe
de a corespunde aşteptărilor viitorului i nu echivalează, din nenorocire, până astăzi,
nici beneficiile trecutului.
Cauza sau cauzele acestei situaţii ingrijitoare?
Ar fi atâtea de spus ! Unele sunt dela împrejurări, ori, cum se mai spune, dela
Dumuezeu; altele sunt, insă, şi dela oameni. . .
775
Pe scurt, aceste cauze ar fi, într'o ordin.e aproximativă, unele de natură strict
internă şi naţională, altele derivând din totalitatea imprejurărilor şi transformărilor
externe sau internaţionale.
Printre cele dintâiu, scă.derea producţiei noastre agricole, agravată de sporirea
consumaţiei interne de cereale în teritoriile noui ca şi prin efectul reformei agrare,
ţine un loc important. Neavând prisos de export, activitatea românească pe Dunăre
a scăzut mult sub ceeace erâ înainte de răsboiu: porturile lâncezesc şi navigaţia na-
ţională se sbate 'in criză. Deaci a urmat dela sine o stagnare in evolu-ţia şi perfec-
ţionarea porturilor cu ultimul utilaj, căci lipsa lor de activitate a scăzut veniturile
necesare cheltuelilor de noui investiţii. Taxele de export pe cereale au apă.sat, şi ele,
tot asupra activităţii dunărene aşâ de redusă din cauze naturale. In sfârşit, noua
conforma-ţie a graniţelor ţării, cu pieţe de consum interior dincolo de Carpaţi, a
dislocat vechea aşezare a scurgerii cerealelor exclusiv spre porturile dunărene,
unde se făceau toate operaţiunile comerciale, inclusiv măcinişul la morile respective.
Dintre cauzele externe, in prima linie pierderea cerealelor sârbeşti şi bulgăreşti,

care se scurgeau odinioară prin porturile noastre, fie din cauza scăderii producţiei şi
a creşterii consumaţiei în ţările respective, dar mai ales prin atragerea lor în sus pe
Dunăre 1), către German.ia şi Austria, prin efectul internaţionalizării navigaţiei şi a
schimbărilor de frontiere. Apoi, apariţia unor noui concurenţi pe pia-ţa mondială a
cerealelor dintre ţările transoceanice a influenţat, de asemeni, aprovizionarea Occi-
dentului prin gurile Dunării. In sfârşit, un ultim factor hotărâtor în provocarea crizei
dunărene: nesiguranţa navigaţiei la gura Sulinei prin continua şi capricioasa creş-
tere a barei de nisip, agravată cu sporul de cheltueli pe care-1 impun operaţiunile
suplimentare de alimbare şi scumpirea asigurărilor maritime.
Cam acestea sunt, pe scurt, cauzele de slăbirea activităţii dunărene in economia
noastră naţională, slăbire intristătoare in ceasul de faţă cu toate perspectivele ce ne
stau deschise inainte pe căile viitorului.
Pe unele le putem ţnlătură cu timpul şi prin sforţări directe de muncă produc-
tivă mai intensă, ca să avem iară.ş disponibil de export.
Altele scapă cu totul influenţei noastre, fiind rezultatul imprejurărilor schimbate, şi,
deci, golul pricinuit trebuie î.mplinit printr'o nouă activitate dunăreană de tranzit
internaţional.
In sfârşit, cauza din urmă, tehnică şi politică In acelaş timp, impotmolirea gu-
rilor Dunării, ne cere prevedere şi tenacitate, poate chiar imense jertfe materiale,
spre a asigurâ viitorul fluviului ca principală arteră a comerţului internaţional. Dar
în această materie greşelile sau întârzierile ne pot fi fatale în inţelesul că feno-
menul bancurilor dela gura Sulinei, prelungindu-se prea mult, să nu creeze atâta
1) Un economist jugoslav, d-1 B. Mirkovici,

atâtor intermediari, exportul s'ar face mai repede
intr'un articol publicat 1n revista franceză «Ere şi direct pe calea fluvială cu imense avantagii
Nouvelle» (Februarie 1927) analizând avantagiile pentru producătorii jugoslavi.
comerţului internaţional ce vor rezultâ din deschi- Chestia acestor intermediari, de cari vorbeşte
derea canalului Rhin-Main-Dunăre, socoteâ imens d-1 Mirkovici, ne aminteşte falimentul Podimatopol,
câştigu1 pentru agricultura regatului jugoslav. In mari comercianţi cerealişti pe piaţa Brăilei, de anii
locul drumului prin Brăila-Rotterdam, efectuat trecuţi.
ptmă acum ţn 60 zile aproximativ şi cu intervenţia
776
DUNĂREA INTERNAŢIONALĂ ŞI ŢINUTUL ROMĂNESC AL GURILOR
nesiguranţă navigaţiei gurilor, Incât să provoace devierea totală a traficului de

pe linia românească.
Aceasta-i primejdia economică, şi de siguranţă politică in acelaş timp, cea mai
mare care pândeşte viitorul nostru aşâ de strălucit.
Problema abandonării braţului Sulina, spre a adoptâ nevoilor navigaţiei alt braţ,
sau propunerea unui nou canal, artificial in Intregime, pentru revărsarea Dunării
în Mare, fie acolo în regiunea Deltei, fie mai jos la Constanţa d. p. — cu sau fără Co-
misia europeană, ori peste capul ei — constitue o urgentă problemă de vieaţă şi de
siguranţă pentru Statul român intregit.

Iată de ce plângerile Impotriva C. E. D., că nu aduce spărgătoare de ghiaţă in
sectorul maritim al fluviului spre a asigurâ navigaţia chiar In timp de iarnă, ori in-
terpelarea indignată a unui deputat contra ridicării de faruri la Baldovineşti, in por-
ţiunea fluvială Brăila-- Galaţi pentru nevoile navigaţiei noastre, mi sau părut gesturi
de supărare copilărească şi, totodată, meschină.
Ori unde lipseşte ceva pentru Inlesnirea navigaţiei şi Comisia nu face nimic,

să i-o luăm Inainte făcând noi in locul ei, indiferent de sforţări sau de cheltueli. Cu
cât Comisia va fi mai leneşă şi mai nepăsătoare Intru Indeplinirea datoriilor ei fireşti,
şi, deci, se va dovedi mai incapabilă să corespundă sarcinelor proprii, cu atât Işi va
distruge mai repede temeiul şi insăş justificarea existenţei. Prin acte pozitive şi in-
drăzneţe să facem o Indoită dovadă la gurile Dunării: a inulităţii Comisiei europene
In vremurile actuale şi, concomitent, a capacităţii tehnice româneşti de a face ne-
cesarul în locul ei.
Delta Dunării, pământ dobrogean, ca să reintre temeinic In patrimoniul naţional
cu toate gurile de apă ce se scurg acolo, este nevoie de dispariţia Comisiei europene,
care şi-a Indeplinit misiunea In trecut, dar care azi nu mai corespunde vremurilor.
Rusia a fost din nou depărtată dela gurile fluviului, la Nistru, prin realipirea Basa-
rabiei; iax Dunărea a trecut, cu toate imbucăturile in braţe româneşti. E o sarcină
imensă şi o onoare de valoare istorică, la care, dacă vom răspunde pe deplin, ne vom câş-
tigâ. drepturi imprescriptibile la viea-ţă prin recunoştinţa Europei şi, poate, a lumii intregi.
Gurile Dunării sunt destinate să devină centrul spre care vor converge, ca nişte
raze, toate canalurile şi drumurile de apă ale Europei, fie dela Apus şi Centru prin
sistemul Rhein-Main-Dunăre, fie dela Nord din reţeaua germană-polonă prin jonc-
ţiunea Nistru-Prut corespunzând canalului San-Nistru, aşâ că, dela Vistula, prin San-
Nistru-Prut, să se ajungă la Dunăre şi in Marea Neagră exclusiv pe cale fluvială.
0 adevărată reţea de ape navigabile şi canaluri, sistematizate in formă de evantaliu,
va absorbi, intr'o zi, intreg comerţul european spre gurile Dunării şi Dobrogea, ca
intr'un imens antrepozit, unde se vor efectuâ marile schimburi internaţionale Intre
cele trei părţi ale lumii: Europa, Asia şi Africa, prin Marea Neagră, Caucaz, strâmtori şi
Canalul de Suez. De vom şti să fim vrednicii găzduitori ai acestui antrepozit mondial,
viitorul nostru va cunoaşte străluciri nebănuite, iar civilizaţia dunăreană, purtând pecete
românească, va puteâ să se Inscrie în paginile istoriei lumii alături de vestitele civi-
lizaţii care au înflorit, cândva, la gura marilor fluvii ca Gangele, Tigrul, Eufratul şi Nilul.
Sărbătoarea semi-centenarului românesc dobrogean ne Indreptăţeşte speranţa şi
credinţa că aşă va fi.
aşă să ne ajute Dumnezeu!
777
*
bp

-~....... -.o.r,-...

D UNĂRE A
STUDIU FILOLOGIC
DE
PERICLE PAPAHA G I
Porn.ind dela consideraţia, că Românii au stăruit în Dacia dela aşezarea lor de

impăratul Traian până astăzi, n.eintrerupt, după eUm rezultă în modul cel mai nein-

doios din dovezile procurate de filologie, dovezi sigure 1) — argumente istorice ire-
futabile n.eexistând —, dela Sille se in-ţelege, că i numirile de râuri, cel puţin cele
mai impunătoare, păstrate de Români, să fie moştenite dela străbunii lor Romani,
pe cale de con.tinuitate, fie aceste numiri de ori tracă, t.--
sau de orice altă
origine.
De mai 'flainte trebuie spus, că i Dunărea este o moş enire romană, dar pre-
fă.cută potrivit vieţii poporului românesc din Dacia.
Să incercăm a arătă origina acestui cuvânt, alcătuit, după pă.rerea noastră, din
două cuvinte, din Duna si
Intâiu, două cuvin.te despre in.semnătatea ce a infăţişat acest măret fluviu din
punct de vedere economic, ca mijloc de comunicaţie. Fără a stărui, vom spune nu-
mai, că pun.ctul culmin.ant sub acest raport îl are iu epoca de dominaţie a imperiului
roman, mai ales in timpul când Dunărea nu mai erâ
hotar intre diferite popoare, ci eră unrâu man, după cum atestă valurile din Do-
brogea (C. Schuchardt, Neue Jahrb. fr class. Altertum, V, 1007), castelele intărite
legate prin staţiuni de pază i de semnale, cu pază pe Dunăre, in îndoit scop, mili-
tar şi e ihtic, f,1 ,2_ţagauQui.e:ă--şuoesică, staţion.ând permanen.t, prima pe
Dunărea superioară ,si a doua pe cea inferioară: naVes lusoriae, <<eine Art Kreuzer,
welche schnell fuhren und von allen durch taeglich-- e Fahrten, f•-•U'r die Sicherheit der
kleinen zwischen den groessen Lagern postierten Wachcommandos zu sorgen,hatten,
quae in. Dan.uvio agrarias cotidianis tutantur excubiis» 2).
Ca atare, Dunărea a avut, pentru paza imperiului, un foarte mare rol iu conflictul
dintre poporul roman i popoarele barbare.
<Seinen. Zweck, das Reich von Einfaellen der Barbaren zu schuetzen, hat der
Limes Jahrhunderte lang erfuellt. Alls der Andran.g der verschiedenen Fein.de immer
ungestuemer, des roemischen Reiches Macht aber immer schwaecher wurde, bot
i) In revista «Dunărea>>, I, No. 5-8, pag. 103 mânilor in Dacia.

şi urm.; 9-12, pag. 143 şi urm., cred că am adus 2) Toate datele sunt extrase din Pauly-Wissowa,
câteva exemple sigure despre continuitatea Ro- art. Danuvius.
779
DUNĂREA
auch der Limes keinen Schutz mehr un.d konnte die Barbaren. n.icht mehr aufhalten.
In diesen. Kaempfen zwischen Rom und den. Barbaren hat von. Augustus an. bis auf
Justinian die Donau immer eine grosse Rolle gespielt; als die Donaulinie nicht mehr
gehalten werden. konnte, drangen unaufhaltsam die Barbaren. vor, bis das roemische
Kaiserreich erschuettert zu Boden. sank» (Pauly-Wissova, 4, p. 2131).
Am spus că Dunărea, după părerea n.oastră, se compune din. Duna şi rea, prima
parte fiind o moştenire roman.ă, iar a doua, după cum vom dovedi, este creaţiune
daco-românească. In. trecut Dunărea a fost numită felurit.
Aşâ: Danuvius (Mon.. Ancyr. V, 47, 48; CIL, IV, 5363; V, 8002, 8003 din anii
46 şi 47 d. Cr., etc., vezi Pauly-Wissov, art. cit.) şi Danubius. Deasemenea s'a zis
Danuvius şi Danuius, pe greceşte davot5fitos. Grecii mai foloseau şi formele: dcivovfits,
davoi,flw: otirog "Io-reoq norapO xai AdvovfiG 2eyOpEvog. Forma obişnuită grecească de
mai târziu a fost insă AdvovPis. Grecii au căutat să'. deâ şi lămuriri cu privire la origin.a
numelui. Astfel Ştef. Byzantios ne spune, că n.umele de Acivovfit ar veni dela Sciţi,
dând explicarea următoare: av,u990 Qâ; Xx1.519at hrtneaw3aw Ad-

vovk ieduriveinnt dianee Tof) d ittae-rerv airjav Darnach hat der Fluss den. Namen.
dâvovk bekommen., als den. Skytten, welche frueher immer ohn.e Schaden ueber
denselben gesetzt seien, einst ein Unglueck zugestossen. sei (Pauly-Wissowa ibid).
iar înainte de a f' st numit dâvovflts, se numeâ, după cum spune Stephanos şi,
după el, Mat6as: Mar(5ag c5â Uyerat âg rijv 61.vic5a yĂdiaaav alatog (=ăgto0,
adică riul icit, rîu or, , ,s liicklich» = aratog.
De Traci n_fost num t Istru, de unde 1-au luat şi Grecii pe al lor "iazeos, prefăcut
la Romani Ister, Hister: .Qd "EilAncn c5â IaTeov, naeci c5â Pcopaiotg davot58tov, naed
rdrOtg 4015vafitv neocrayoeevOitevov. (Pseudo-Caesarius, Dial. I, 68, Iorn. Scit, 2, 75,
Tomaschek, Die Alten Traken. II, 2, 101).
Danubius spuneau Romanii părţii superioare a Dunării, iar Ister şi Hister
_
celei
_ inferioare, locuită de Traci, de unde şi presupunerea Ister ar fi
nume trac.
Pentru întâia dată intâmpin.ăm la Romani numirea de yju ,1a Caesar, De
Bello Gallico, VI, 25 şi apoi la Salustiu (n.omen. quae Dannuium -hnbet, quod Germa-
norum terras adstringit) şi alternează, in scurgerea vremii, cu Ister (Istri sui dicitur
Danuvius ab ostio suo usque ad fontem, Jorn.an.des, Get. 5, 31).
Despre origina cuvân.tului, îu afară de cele spuse de Stephanos Byzantinos, sau
exprimat diferite păreri (Pauly-Wissova, op. cit.; Holder, Alt. celtischer Sprach-
schatz), fiind după unii de origine celtică, dela Celtii cari locuiau pe ambele maluri
ale Dunkii (Glueck, Kelt. Namen bei Caesar 92 etc.).
Pe noi aci ne interesează forma dela care au putut Românii i'mprumutâ pe Du-
nărea lor.
Această formă, pentru prima parte din Dunărea, anume pentru Duna, n'a putut
fi decât o formă cu radicalul Don. sau Dun, anume Donavi.s sau Duna—vis), ckei am-
bae aceste au , după legile fonetice românesti, Duna.
Vasile Pârvan, studiind Dunărea, spune (la pag. 20): 1 ) «Pronunţarea Dun.avi(s)
se arată însă a fi fost ea insăş independentă de Geţi şi în orice caz an.terioară lor. La
1) V. Pârvan, Consideraţiuni asupra unor nume de râuri daco-scitice, Bueuxeşti.
780
DIJNĂRE- A
sosirea lor in Dacia şi la gurile Dunării în sec. III, şi apoi la marea lor migraţie prin
ei ar fi trebuit să zică Dunării: Don.ăvi, aşâ cum i-au
zis neamurile germanice şi inainte şi după trecerea prin. Dacia. Doar Bastanarii fu-
seseră aci dinainte de Hristos, iar Germanii din vest erau in contact direct cu Dacii
noştri iarăş de sute de ani. In ce priveşte foria ea se cristalizează,
probabil, cum crede Holder (la pag. 1225) incă dela inceputul secolului I a. Chr., în
vest şi se răspândise apoi treptat spre răsărit».
Din
_ acest Donayi.şu Dunavi gotic, pătruns in gura Romanilor direct dela se-
minţiile germanice sau prin poporul dacic, au Românii _ de pretutindeni pe Duna al

lor, cu totul potrivit legilor fonetice ale 1iinbf5iiiâneti,. prin căderea lui -v- inter-
vocalic şi a prefacerii. lui -on- în -un-, dacă am porni dela forma Donavi. Un Duna(v)a
sau Dona(v)ă dă in româneste Duna.
Aceasta în ce i'vesste prima parte a Dunării. Greutatea in.cepe cu explicarea
părţii a doua, a lu reă, 'considerat de mulţi ca sufix.
In această privin s u emis multe păreri la noi, incepând cu invăţatul Hasdeu

care derivâ din limba dacă, sprijinit pe 1. albaneză, <<purtător de n.ori»,
după epitetul de yeTe2oTdeoq, dat acestui fluviu (Iohannes Lydos)1).
Pascu G. (Vicaţa Românească, 1913, p. 303) consideră finalul ;,,are,ca sufix: <<Du-
n.ăra ar proveni, după dânsul, din <<Duna + ara». Şi acest -ara s'ar fi adăugat după
anul 900, ţinând samă că Urgji au n.umai(Duna.
Tocmai această consideraţie dm urma \arată ca acest rea nu-i vechiu, din
epoca de formaţiun.e a limbii noastre, şi că n'are deci aface deloc cu celticul
-ara, -era, etc.
Pascu s'a luat, pentru etimologia propusă, după studiul lui Meyer-Liibke, Die
Betonnung im Gallischen, (Wien, 1901), care arată existen.ţa unui sufix -ara- cu di-
ferite variante, -era,-arus,-eris, pentru formarea numelor de râuri la Gali. Admiterea
existenţii un.ui asemenea sufix la Români tocmai după incheerea formării limbii ro-
mân.eşti, iată ce-i cu totul imposibil de admis.
Tot atât de puţin admisibilă mi se pare părerea lui Ov. Densuşianu, care incearcă
săphce Dunărea in legătură cu hmbile iranice,
Motogna caută deasemenea să-1 derive dintr'un prototip din limba acelui con-
,„
glomer-at Cle neamuri, care a botezat apr)ape toate râurile mai mari din Europa sud-
estică şi care este cunoscut sub n-umele generic d.e Scito-Sarma-ţi, pentru ca apoi să-1
derive dela Duna + â ala ( e&.0) = <<A trebuit deci să existe la Sciţi şi o
numire in care s'a impreunat don cu raa = ,rea, dând Don-a-raa (Don-a-rea), din
care a rezultat Dunărea noastră» spune el (in.' «Articole şi documente», Cluj, 1913,
p. 56). V„..Pârvaii:, ătât in Revista istorică (an. al VII-lea, No. 10-12, pag. 248), cât
în stùdiul său: Consideraţiuni asupra unor nume de râuri daco-scitice, pag. 16-26,
se pronunţă pentru o formă *Dunaljs. păstrată numai la Români, după. Naparis,
Ipakyris, Araros, Maris etc. wrilia°
Cuvintele intemeiate, pentru care este cu totul nesatisfăcătoare şi această eti-
1) Vezi, Haşdeu, Istoria critică a României, I, ducerea dată Dunării de Samonicus: IlavoOto
pag. 293-294: Duna-re = «dănd nori, purtător r veg9e2ogşâeov ixeivot xa2oryot naTeloy.
de noria, nori în 1. alb. re. Haşdeu se iă după tra-
781
DUNĂREA
mologie propusă de mult regretatul invăţat, le-am ară.tat in. Analele Dobrogei (an.
111, pag. 229-235) cât i în revista Dunărea (anul I, 1924, pag. 176-179).
Iu afară de con.sideraţiunile arătate acolo, s'ar puteâ aduce aci i obiec-ţiunea
următoare, foarte justă:
Intrucât formarea limbii român.eşti este unitară, intrucât unitatea limbii noastre
nu se poate contestă astăzi, dacă Dunaris ar fi existat din epoca de formaţiune a lim-
bii româneşti, ar fi trebuit să se zică şi de Arg9,1,4ni
- tot Dunărea, ci nu Duna. Si Duna
la Aromâni este cu totul popular.
Va s-treţi, vrute, pritu Dună,

S-nu ti lia vără furtună.
(Ai să treci, iubitule, prin Dunăre,
Să nu te apuce vreo furtună)
sun.ă cântecul popular aromân.esc, plin de îngrijorarea mamei, care, văzându-şi fiul

plecând spre îndepărtata Vlăhiel) de altădată, ţine să-i ureze ca să fie ferit de pri-
mejdiile furtunilor de pe Dunăre 2).
Aromânii nu 1-au putut imprumută acest cuvânt din graiul vreunuia din nea-
murile cu cari con.locuesc, intrucât in limba acestora Duna lipseşte.
Iată, deci, un n.ou argument pentru susţinerea părerii că., înain.te de suta a noua,
când se admite fficheierea formării limbii noastre, a trebuit să. se audă Duna la to-ţi
Românii.
Dealtfel, cum am mai spus, dacă'. neatestatul Dunaris ar fi dat Dunărea la Ro-
mâni, ar fi trebuit ca i vreunul din popoarele riverane să-1 fi primit sub forma de
Dunăre, lucru ce nu se constată, obiecţiune făcută. i de Ovidiu Densuşianu in «Graiu
Suflet» (vol. I, 1924, p. 357): «Rămâne insă nelămurit, de ce acest presupus *Du-
naris nu a fost adoptat i de Slavi, când s'au coborit spre Sud», obiec-ţiun.e făcută
de subsemnatul incă. din. 1922 (Analele Dobrogei, an. III, p. 232): «Nici un document
vechiu nu Domeneşte de vreo formă, care să se apropie de Dunărea i la n.ici un po-
por din cele care locuesc azi pe lângă. Dunăre, in afară de Româ-ni, nu găsim această
formă, Dunărea fiind numită Danubius, Dun.avis, Don.au, Donaj, Dunaj, etc., dar
niciodată. Dunăre sau Dunaris.
Cu atât mai mult trebuiâ să s intâmple aceasta, cu cât Slavii au imprumutat
pe Dunav şi Dunai al lor dela Români, ci nu dela Dunavi al Goţilor, căci pe vremea
aceea, a Gotilor, Slavii nu erau încă in Dacia. Si, cuvântul slav cu păstrarea lui -v-
intervocalic este în.semnat, căci ne spun.e, că în epoca când s'a făcut imprumutul,
sec al VI-lea cel mai târziu, in. 1. română se păstră încă v intervocalic in limbă; se
ziceâ deci incă.: Dunava. Aceasta n.e 'indreptăţeşte să vedem incă un argumen.t in fa-
voarea celor cari-sus-ţin, că formarea limbii româneşti continuâ. şi după sec. al VI-lea
„ _
nu se incheie decât prin secolul al IX-lea, aşâ cum inclină să admita toţi mvaţa -ţH
filologi de azi.
') Prin Vlahie Aromânul inţelegeă atât Muntenia unul care se 'infurie grozav: Dană s-Paţe! (= S'a
cât si Moldova. făcut — furios ca — Dunărea).
Compară şi expresia aromânească, pentru
782
DUN.ĂREIN.
Cel care nimerit adevărul, fără să caute să exp1ice i cuvintele pentru ce, a fost
Puschilă. Acesta-1 derivă din Duna adj. român. ,rea (.Anuarul de Geografie si an-
trOpogeografie publicat de S. Mehedinţi, vol. II, Bucureşti, 1911, p. 157 şi urm.).
este o numire curat
Fără indoială că Dunărea inseamnă •Duna (cea) rea şi
rornânească, după cum exprimat în Analele Dobrogei, an.. III, pag. 232
şi urm.).
Spuneam acolo: d)upă părerea n.oastră, Dun.ărea este o numire curat româ-
nească şi anume daeo-română şi derivă din Duna, aşă cum se aude in graiul aromânesc,
ră.0 pentru Românii din.

cu adaosul epitetului de rea, adaos ca să desemneze un rău,
stânga' Dunării, nevoi-ţi, după, cum am spus, să.-1 treacă de două ori pe an cu turmele
lor i care nu puţine rele le va fi căşunat, căci trecerea unui asemenea fluviu cu turme
_
şi cu intregul avut purtat pe spinarea cailor, este legată deseori de nenorociri. Ase-
menea nenorociri, ce vor fi indreptăţit poreclirea Duna i cu epitetul de <<rea.», le con-
statăm i azi, când Mocanii işi trec oile peste Dunăre. Nu o singură dată, de când
suntem la Silistra, ni s'a dat prilejul să, asistă.m la trecerea oilor peste Dunăre de că-

tre Mocani i la nenorocirile ce li se intâmplă. In adevăr, cu toate mijloacele ce oerii
le au azi la in.demână, li se intâmplă n.enorociri, scăpându-le vite în Dunăre, fie când
le aşează pe <<podul>> anume făcut, fie când le debarcă de pe pod şi, adeseori, in cursul
mersului cu <<podul>> pe Dunăre şi mai departe, adăugăm, că numai unor asemeni
imprejurări se datoreşte poreclirea de «rea», intocmai cum găsirn, tot la Români,
Valea-Rea (Prahova)
asemenea denumiri, ca Valea-Ra (Pind — comun.a Avdela),
şi alte asemenea ape, desemnate cu calificativul de rău, ca să arate asprimea văilor,
când se revarsă i inneacă totul dinaintea lor.
«Etimologia propusă aci pare a fi singura adevărată din punct de vedere al sen-
sului i indreptăţită din punct de vedere istoric, amintind de trecutul sbuciumat al
poporului român, atunci când se aflâ intr'o continuă mişcare, mutându-şi aşezările,
după imprejurări şi anotimpuri, dela Nord la Sud şi viceversa, considerând Danu-
biul ca un simplu râu, uşor de trecut, cu toate nenorocirile eventuale, după eum uşor
se trec i azi râurile amintite mai sus, Vardarul, Bistriţa (zis, şi Arăulu-Mare), Plă-
ciarul, Mesta, Drinul etc.
Această poreclire a Dunării ne arată de asemenea că acest fluviu a fost, din tim-
puri străvechi, un râu curat român.esc, stăpânit pe ambele maluri de Români şi ser-
vind drept legătură intre Românii dela Nord i cei dela Sud.
Când va fi incetat trecerea regulată., in masse mari, a Românilor dela Carpaţi
peste Dunăre, pentru iernarea vitelor lor, nu n.umai in Dobrogea de astăzi, ci in toată
Moesia inferioară, fireşte nu se poate stabill deocamdată. Ce se poate spun.e este că,
dacă niciodată n'au incetat aceste treceri pentru Români până in ziva de astăzi, când
Mocanii regulat iernează. în Dobrogea veche sau nouă, ele vor fi devenit insă mai
rare şi mai anevoioase pentru anumite puncte ale Dunării, datorită unor imprejurări,
pe care filologii i istoricii sunt chemaţi să le desluşească i atun.ci se vor 1ăinur, poate,
mai limpede, de ce Dobrogea erâ privită ca -ţară românească până la copleşirea ei de
în
puterea insemnată. a • Mus-ulman.ilor i n'a incetat a fi privită niciodată ca atare
conştiinţa Românilor; şi, in acelaş timp, se va puteâ determină mai cu preciziune
epoca aproximativă de când graiul Românilor dela Nord i Sud incepe să se desvolte
independ.ent i să se diferen.ţieze din ce in ce, ca să deâ naştere la di.alecte. Cecace
783
120 -eN.itRA
putem afirmâ cu oarecare siguran-ţă, este că, datorită luptelor ce aveau de suportat
Aromânii cu Bizantinii la 2n.ceput şi apoi cu Turcii, după năvălirea acestora în ,Pe-
ninsula Balcanică, trecerile Daco-Românilor peste Dunăre se răresc; în schimb Aro-
mânii işi mută aşezările lor intr'una spre Nord.
Şi acum, o ultimă considerare.
Ne intrebăm: de c Românii, cei mai vech.i locuitori depe ambele maluri ale
Dunării, au denumii acest -fluviu cu numele de Duna' şi nu cu cel de Istru?
hupă noi a_tr,elkuit să fie aşk şi stă in strânsă legătură această numire cu pri-
mele aşezări ramâneşti depe cele două maluri ale Dunării.

Numele de Duna(rea) n.e spune că vechea aşezare a Românilor, formând o massă
deasă, compactă şi identică, a trebuit să —fie partea Daciei, unde, după năvălirile go-
tice,
--se restrânge viea-ţa de Stat a poporului roman, in.ainte de retragerea cu totul
a legiunilor romane pe -ţăr-mul drept dunărean.
.A.ceastă regiune a fost I.12244a, cu legături neîntrerupte cu regiunea dela sud
depe maluf drept, o regiune locuită de asemenea neintrerupt de elementul românesc.

Acesta-i cuvântul pentru care Românii folosesc numele de Duna(rea) in locul
numelui de /stru; deoarece aci, adică dtnok .d Porţi1e7de-Fier se numeâ fluviul
Danubius (Dunavis, etc.), pe când Istru i se ziceâ în partea_inferioară, dincoace de
111)7:f15:5-Fier.
eci natural ca Românii, având asezările
, lor străvechi dincolo de Porţile-
de-Fier, să• numiască acest f1iviu cu numele ce i se da în partea locului, cu Duna(rea).
Iar când se rup mai târziu de acest centru al lor spre a se revărsă şi pe câmpiile do-
brogene cu numeroasele lor turme, natural, continuă să numească fluviul tot
Duna(rea).
Aceasta, după cum s'a spus, pentru epoca de con.vieţuire a tuturor Românilor,
atât a celor depe stânga cât şi a celor depe dreapta .Dunării.
Cafflicativul der rea il capătă Duna, după sec. 1 IX lea, după incheerea formării
limbii n.oastre, când indeletnicirea păstorească a Daco-Românilor capă.tă o desvol-
tare din ce in ce mai mare.
Calificativul de rea
, _ intăreşte; aşa dară, părerea noastră, datorit vieţii păs-
toreşti, mişcărilor daco-româneşti, necesităţii de stră.batere a acestui fluviu de două
ori pe an de Daco-Români, in masse mari, cu avutul lor in vite.
Suntem cu totul indreptăţiţi, deci, a trage con.cluzia, că Dunărea (Duna-cea-rea)
este un termen daco-românesc născut tn sanul acestui popor, în strânsă legătură cu -in-
deletnicirea sa păstorească, în strânsă legătură cu trecutul poporului doco-român.
Dacă n'ar existâ, deci, nici un document, care să vorbească de existenţa Româ-
v, nilor la Dunăre; dacă.nu s'ar pomeni nicăeri că, printre alte neamuri felurite, şi Ro-
mânii au stăruit in mod permanent, fără nici o 'intrerupere, aci, numirea de Duna-rea,
păstrată în graiul daco-românesc, constituie, fn această privinţă, doewP.-:tul cel mai
Pt1 şi cercetările istorice (N. Iorga, Les premi&es cristalisations d'Etat des Rou-
mains, 1920; N. Bănescu, Les premiers tmoignages byzantins sur les Roumains, 1922;
G. Vâlsan, Dunărea de jos in viaţa pop. rom., în <<Graiul Românesc» I, No. 10) vin să
confirme aceasta pe deplin.
Aşâ dară, dacă, cum spune prea invăţatul Haşdeu (Ist. crit. a Rom. I, 289),
<<ajunge câteodată o literă pentru a caracterizâ o naţiune», vom spune că transmi-
784
DUNĂREA
terea unui singur nurite, desvoltat potrivit firei limbii, ajunge-_să desluşească de multe
ori, un intreg trecut.
Incheind voiu spune: dacă Dunărea a fost pentru poporul daco-romăn, faţă de
mijloacele primitive cu care erâ nevoit s'o treacă în trecut, o Dună + rea, — ,n.imic
nu ne opreşte astăzi, când sun.tem stăpânI pe ambeIe maluri ale fluviului, in partea
_.
sa cea mai importantă, să tragem toate foloasele pentru prosperitatea ţării noastre.
Silistra, 12 August 1928.


«Fotoglob-Constantay.
Fig. 213. Palatul Regal dela plaja Mamaia.
785
50 Dobrogea

FOLCLOR MUZICAL DOBROGEAN VECHIU
DE
EMIL RIEGLER-DINU
I. CÂNTECE COJENEŞTI şIWCĂNEŞTI
ei e cheia horei. In sate

Dacă Transilvaniei e leagănul, cel al D. I
dobrogene cu populaţie jumătate - românească "uăta e turcească sau tătărească
se poate constatâ mai uşor, prin comparaţie, in uenţa rnianjlui perso-arab nu

numai în folclorul muzical românesc dar i in octoihul endofon al bisericii ortodoxe
greco-orientale. Coclaurile româneşti, cu vechi înfiltraţii fluviale ale malului inalt
dunărean dintre Turtucaia i Tulcea, răsună de yiersurile vechi ale colindului, ale
horei şi aj hreilngi; in interiorul Dobrogei se aude cântecul nazaf turceSe dar şi
în orăşele dunărene ca Silistra, Hârşova, etc. Desigur insă că ambianţa dobrogeană
a dat un cdArbit oriental mai accentuat cântecelorC42j&n. j.1.9r statorniciţi mai de mult
(Dăienii sunt_ppmeniti în hrisoave din secolul XVII) decât cântecelor Mocanilor,
vfiiţ{de abia în a doua Jumătate a secolului XIX.
La pescarii din. Turtucaia, Oltina i Coslugea, la păstorii şi plugarii din Vlahi,
Rasova, Seimeni, Gârlici, Dăieni, Peceneaga, Greci, Turcoaia (tot atâtea numiri
de sate de Cojani cii resonante istorice) se aud şi azi colindele religioase si lumeşti
ca in tot restul României, vechi cântece de dor şi de dragoste, vechi balade ca a Negurei
sau a Sarpelui, a Şăndrulesii şi a lui Corbea.• Colindul i hora sau doina sunt bine
consern tipuri muzicale arhaice, in esenţa lor de provenienţă transilvăneană.
Balada, atunci când e cântată ca hora lungă maramureşeană, trădează influenţa
431a. cesc. La Mocani s'a păstrat ethosul cântecului bihorean cu ritm re-
zolut sincopat, cu semicadenţă pe subton (treapta VII), cu intervale melodice mari
în mod frigian i hipofrigian. Coji deosebesc hora Mocanilor numind-o «Tutue-
.
(dela «Ţuţuialp> poreclă pentru Mocan).
VERSUL (TEXTUL)
Cojanii şi Mocanii în folclorul lor au reminiscente păstoresti din Carpaţii Tran-

silvaniei de unde au descălecat, de unde sa pornit stră.vechea transhumanţă păsto-
rească. '). Ei cuprind sub ochi câmpia dunăreană dintre Olt şi Nistru:
prea mult nu mi-o goneau

Din capul Sulostrului
I, pag. 67.
i) Ovid Densusianu, Vieata păstorească in poezia populară, Vol.
787
Până 'n apa Oltului
(Colindul «Ciuta-Ciutalina>> din Turtucaia)
Şi la vânat când plecâ

Pân pădurea Nistrului,
Nistrului, pălişului
(Balada «Şarpele>> din
Origina lor din stânga Dunării şi mai de departe de peste Carpaţi se vădeşte
in balada Şarpelui.
Numai Ion 11 auzeă

Numai Ion Borgovan

Că e viţă de mocan
Şi naţie de Vlăscean.
Cu toate acestea Marea e des pomenită:
Ostrovel de mare
Sub soare răsare
Sub meri de-a'nflorit
Oşti mi-a tăbărât
Oşti moldoveneşti
Grele-s munteneşti,
(Colind de copil mic din Sarai)
Neaga c'auzeă
Drumul şi-1 luă
Prin văi şi prin munţi.
Ceaţa co 'ntâlneă
Ceaţa, negurâ.
— «Eu o să te' ntreb
De al meu Ion
Nu l'oi fi văzut»?
— «Dar eu l'am văzut
La un colţ de mare
Valurile-1 băteă
Ciorile-1 scobeă».
Neaga c'auzeă
Drumul 0-1 luă
La mare c'ajungeă
Frumos că-1 luă.
Şi-1 inmormântă
Cruce-i ridicâ
Şi pe loc mureâ.
(Balada «Negura>> din Turtucaia)
788
FOLCL. OR MUZICAL DOBROGEAN VECHIU
Dar părţile dinspre Marea Neagră sunt ştiute ale Turcilor:
Du-te neică să te duci

Până te-oi face rob la Turci
Rob la Turci pă Marea Neagră
Să-mi petreci o viaţă intreagă
(Cântec de dor din Sarai)
Basmul vechilor cântece constitue în majoritate variante cântecelor populare

din restul, României nord-vestice (Muntenia, Moldova şi Transilvania), ca de pildă
textul melodiei cântată din solz de peşte de flăcăul Gheorghe Montalău de 21 ani
din Gârlici, spus apoi <<băsmeşte»:
Foaie verde mărăcine

Omul cât trăeşte in lume
Cu toţi să se aibe bine

Că nu ştii moartea când vine
te ia de lângă mine.
De obiceiu viersulnu e legat de un anumit vers popular, ci de cele mai multe ori
circulă separat şi se potriveşte unul la altul. Versul vechiu obişnuit de colind şi de
baladă e de 5 şi 6 silabe; cel de cântec de 7 şi 8. Ca şi în restul -ţării ritmul fun-
damental e trohaic după schema:
Os tro vel de ma re
sau:
Foa ie ver de mă ră ci ne
'Versurile katalectice (cu rime masculine) se i.ntregesc cu silaba <<măi» sau <<re»
spre a le da rima femenină, akatalectică, specifică horei româneşti de pretutindeni.
Refrenul Colindului <<Daileroi Doamne» e vechiul Alleluya al primilor creştini români,
rotacizat i modificat după dialecte. La Colinde se observă i vers katalectic de 5
silabe.
VIERSUL (MELOD I A)
a) Structura melodică a colindelor dobrogene nu se deosibeşte mult de aceea a

colindelor din Ardeal, dovedind influen.ţa păstorească a mocanilor. Principiul litaniei,
adică al unui ton central imprejurul căruia se repetă cu aceleaşi periheleze (la co-
lind din 2 in 2 versuri cu refrenul aleluiatic) e cunoscut i din alte cântece populare
in afară de Balcani, ca acelea ale neamurilor fino-ugrice 1). Ambitusul e mic, deobiceiu
nu depăşeşte sexta mare. Gamele sunt in genere arhaice (frigice i hipofrigice). Ritmul
') Robert Lach, Gesănge russischer Kriegsge- Akademie der Wissenschaften in Wien, 1926.
fangener, I Band Finisch-ugrische Volker, pag. 9,
789
FOLCLOR MUZICAL DOBROGEAN VECHLU
e vioi, apropiat de cel al strigăturii, totuş cu scandare largă, sărbătorească, în tacte

iraţionale, mai ales atunci când nu e cân.tat de copii ci de flăcăi şi gospodari. Fiecare
silabă corespunde câte unei note în melodie; ligaturile sunt rare; aceasta accentuează
caracterul rezolut in mersul cântecului.
b) 14„5,1Ple sunt cântate deobiceiu pe viersul «horei lungi» maramureşene, care
nu-i cIntrO—C7-ariantă a maqamului perso-arab, a cântecului Tătaritor din Crimea 1),
a aşâ zisei dumy 2 ) a Cazacilor din Ucraina, corespunzătoare poate vechiului psalm
hypo.psalm hebraic 3). Principiul atactic al horei lungi a fost descoperit de Gustav
Weygand in Basarabia acum un pătrar de veac la un cântec fonografiat, pe care 1-a

redat fără tact, deoarece nu 1-a putut ingrădi cu nici o măsură a metronomului 4).
Prima culegere de diore lungi» din Maramureş, atactice, a fost publicată de Bela
Bartok 5 ). Dar i Dumitru_Rirlac_are in manuscripte cântece de acestea atactice
recunoscute ca atare (de pildă <<Mărăcine 'nfrunzit bine» cule-S— din Oltenia). Numai
Voevidca a găsit «horei lungi» din Bucovina tact, ceeace arată o covârşitoare influenţă
a şansonetei orăşeneşti asupra acelor cântece culese. Prin faptul că diora lungă» se

găseşte în Maramureş, Bucovina, Basarabia, Dobrogea, Muntenia, 'Oltenia, nu e
acceptabilă teoria lui Bartok că ar fi4...proyenimţă ucrainiană. Plauzibilă ne pare
expansiunea yerso-arabă a maqamului din sud-est către nord-vestul Mării Negre:
se resimte i in cântecele tătăreşti din Crimeia i Dobrogea i in cântecele slave-bal-
canice, româneşti i ucrainiene, precum i în octoih 6).
In hora lungă alternează fiorituri periheletice coborâtoare (deobiceiu din evinta
sau cvarta tonicei) cu recitarea pe un ton a silabelor versului. 0 silabă poate insă să
fie trăgăijatcântat, pe mai multe note sau grupete. Deseori pot fi intercalate inter-
jec-ţii c «of!»' precum se aude in balada Şarpele, cântată la fonograf in această vară
de Cojan b.eorgL ie Necula, plugar de 40 de ani din Gârlici (Iângă Hârşova). Tonul
cântat, inregistrat la fonograC, cade din când in când 'in vers spus «băsmeşte», spre a
da mai mare varia-ţie cântării baladei extrem de lungi (‹Şarpele» are 84 de versuri,
«Corbea» are 199 de versuri). Viersul de horă lungă îl cântă mai mult Cojanii
decât Mocanii, cum e dealtminteri şi firesc, căci in Transilvania (Bihor) e necu-
noscut.
c) Horele sau doinele vechi (haiduceşti, de dragoste, de jale, etc.), au structura
melodică diferită după cum sunt cântate de Cojani sau 'de Mocani. Melodia mocă-
nească, cu dialectul muzical bihorean 7) la bază, are ritmul sincopat, cu opriri lungi
pe nota doua a sincopei, cu sărituri de intervale mai mari, frigice sau anhemitonic-
pentatonice. Melodia cojenească e mai domoală, mai inflorită, cu juelikm e de trepte
e
vecine, adeseori cu secunda mărită caracteristică, de nzfluentă perso-arabă; si la unii
la alţii tactele sunt iraţionale, semicadenţa se face pe subionul 'intreg arhaic
(treapta VII).
') Robert Lach, Vorlăiufiger Bericht ăber die 4) Gustav Weigand, Dialekte der Bukovina und
Gesiinge russischer Kriegsgefangener, pro 1916, Bessarabiens, Leipzig, 1904.
Wien, 1917, Akademie der Wissenschaften. 3 ) 13Ma Bartok, Volksmusik der Rumănen von
2) F. Kolessa, Beitrăge zur ukrainischen Ethno- Maramureş, Berlin, 1923.

logie, Bd. XIII, Bd. XIV, Lemberg, 1910. 6) Aubry Pierre, Notes sur le chant mozarabe.
3) Oskar Fleischer, Entzifferung der Neumen, 7) Baa Bartok, Cântece din Bihor, Academia
Leipzig, 1895. Română, Din viaţa poporului român, 1913.
790
FOI,CI.OR MUZICAL DOBROGEAN VECHIU
d) Bocetele dobmgene nu se deosebesc de cele din stânga Dunării i sunt puţin

cântate.
Tăranul român cântă şi in Dobrogea din piept cu asâ «voce albă» spre deo-
sebire de Turci şi 1ătri, cari cântă pe nas, şi cu voce de falset.
Spre deosebire de Ucraineni, Germani şi Români macedoneni, cari obişnuiesc
citntare polifonică pe mai multe voci, C2janii şi Mocanii cântă. şi impreună în unison.
INSTRUMENTE MUZICALE ŞI JOCURI
Cimpoiul se hitrebuinţează şi în. Dobrogea are însă, spre deosebire de cel din
Transilvania, nu o dublă clarinetă, ci una singură.
Dârlonul ţin.e isonul, o octavă mai jos de tonică.
,Cavalul şi fluerul cu şease găuri, cu dop şi fără, sunt i ele răspândite. Tjttci,
fără dop şi fără găuri; e foarte rară în. Dobrogea. Etăcăii_cei tj.neri cântă des di

si din solzi de peşte. Vioara şi ţambalul e in mâna ţiganilor.
Jocurile_ caracteristice dobrogene sunt: cadâneasca (cu mişcări ale pântecului,
caracteristice la Turci), ciţg2r.waa şi geamparalele (jocul femeilor pe uliţă când
s'a botărât nunta, cu zestrea fetei purtată-şi arătâtă pe mâini). Paiduşca e joc bul-
găresc; polca de influenţă vest-europeană. La serbări predomină însă jocurile româ-
neşti ca Haţegana, hora din două, brâul, etc. ').
Pentru a puteâ precizâ formula tip a caden-ţei i a ritmului cântecului popular
românesc dobrogean, va trebui să aşteptăm un studiu asupra unui număr mai mare
de cântece cu tabele care vor da proporţii exacte. Din cele culese până acum reese că
şi cadenţa frigică (mocănească.) şi cea dorieă (moldovenească) sunt uzitate. Cât despre
ritm' , predomină cel trăgănat, sub indienţă orientală, cu tacte -irationale.
II. CÂNTECE TURCEŞTI, TĂTĂREŞTI şI BULGĂRE,ŞT1
La baza cântecului turcesc stă maqamul de origină arabă. Acesta a influenţat

şi biserica greco-orientală, ortodoxă (in ce priveşte octoibul), pe Tătarii din Crimeia
şi pe Bulgari. Ce cântec propriu au avut Bulgarii până." nu s'au influenţat de cân.-
tecele guslarilor sârbi, de cele ale Românilor şi ale Turcilor, nu putem incă şti. Tătarii
însă ştim că, inainte de a se turcizâ in folclorul lor muzical, au avut sistemul penta-
tonic la baza viersului lor popular aşâ cum îl mai găsim i a?i uneori in unele cân-
tece ţărăneşti dobrogene, tătăreşti curate. Dar aşâ precum în vorbirea lor de toate
zilele o dau mai degrabă pe turceşte, aşâ i în cântecele lor maqamul turcesc-arab
(chiar cu cuvinte turceşti) predomină. Tipul cântecului popular, turcesc vechiu din
Dobrogea e cel al lui Osman Paşa. Textul acestui cântec e caracteristic firii fataliste
a Turcului, care se credeâ inexpugnabil din Europa:
Muscalul a trecut Dunărea

Şi a ispitit sentinela
') Pompiliu Părvescu, ,Ccu,•tal, cu arii 1908, dă o listă intreagă de jocuri din Dobrogea.
notate de C. M. Cordoneanu, Academia Romănă,
791
Din stăpânirea lui Osman Paşa:

— <<Tunuri au pornit să bombardeze>>!
41area Neagră zice că nu vrea se curgă.
Eu nu mă uit că Dunărea curge.
Până n'o veni o sută de mii de soldaţi
Eu nu mă ridic din cort.
(Cântec din Caramurat)

III. CÂNTECE LIPOVENEŞTI ŞI GERMANE
Se deosebesc de cele româneşti i turceşti prin armonie polifonică, ritm cu tact

regulat binar şi ternar, i adesea ori, pe lângă raportul de tonică-dominantă, accen-
tuat prin ivirea notei sensibile (subsemiton), au şi construcţie arhitectonică periodică
de model apusean.
Cu toate acestea cântecul lipovenesc mai vechiu n'are armonie în inţelesul mo-
dern al cuvântului, ci mai mult principiul <corganum-ului» apusean cu cvarte şi evinte

paralele, aşâ cum îl intâlnim In vechea şcoală. dela Notre Dame din secolul XIII şi
XIV, la inceputurile contra punctului, ale diafoniei şi ale discantului. 0 voce incepe
viersul: după ce a cântat tema, intră a doua şi a treia voce, la intervale mai apropiate
sau mai depărtate, se aud armonii de sexte, cvinte, octave paralele, vocile se depăr-
tează intre ele ca apoi să sfârşească in unison.. Asemenea muzică polifonică se găseşte
şi la un.ele popoare din Caucaz (Gurii) 1). Model de acest fel de cântec e cel al răsboiului
din 1877:
In şeapte zeci i eapte
A declarat Turcul ră.hoi
Contra Rusiei una.
Turcul s'a pregătit straşnic.
Sub muntele Brăilei
Se coborâ Turcul puternic adunat;
El găteă mare petrecere;
Pentru cinstea Turcului plătim,
Pentru credinţa noastră-1 inecăm.
(Cântec din Năvodari. jud. Constanţa).
Vechii colonişti germani s'au coborât din Basarabia înainte de 1877 pentru a
găsi scutire de serviciul militar şi mai multă libertate la Turci.
Cântecul lor tipic e cel de emigrare spre Brazilia, când le-a promis impăratul
Braziliei pământ şi libertate. In ritmuri şi motive se simte influen-ţa rusească ar-
monizarea pe două voci e intotdeauna corectă, probabil după invăţătura coralului
catolic şi a altor cântece de şcoală.
Şi Lipovenii şi Germanii au un folclor muzical foarte variat, cu mult mai inte-
resant decât cel modern din Germania i Rusia de astăzi.
I"V. CÂNTECE GRĂMOŞTENE şI MEGLENITE
Bătrânii Grămoşteni din comunele Atmageaua tătărească i Sarsânlar au adus

cu ei o comoară de folclor macedonean românesc din munţii dela Livădzi şi impreju-
') Robert I,ach, Gesiinge russischer Kriegsgefangener, Wien, 1917, pag. 25.
792
FOLCLOR MUZICAL DOBROGEAN VECRIT
rimi, care merită un studiu aprofundat, spre a se puteâ comparâ dialectul lor muzical
pe de o parte, in ce priveşte asemănările, cu cel al Românilor păstori din regat, pe
de altă parte cu cel al anumitor popoare din Caucaz, ca Osetii. Ceea ce-i deosebeşte de
Românii din regat e polifonia, sau mai bine zis heterofonia: o voce cântă inceputul unui
viers, o a doua intră în mişcare contrarie sau ţine isonul, pe când a treia ţine ca o pedală
-t
un ton mai adânc, pe care îl părăseşte pentru a sfârşi la unison Sfârşitul e caracteriza
printr'o cădere a vocii, o terţă mică sau mare, uneori chiar o cvartă in jos, manieră
de cântare uzitată i la Oseţii din Caucaz şi, precum se ştie, la Românii mai bătrâni
din Maramureş. Caracteristic pentru felul de a cântâ al Grămoştenilor e veşnicul glis-
sando al vocii, care dă impresia unui sălbatec hăulit: treptele diatonice nu sunt bine
fixate şi la fiecare revenire a viersului melodia variază. Ultimele note sunt deobiceiu
mult ţinute. Exemplu de această polifonie heterofonică naturală nu s'a putut aflâ
până acum în România. Grămoştenii ne-au imbogăţit astfel folclorul cu cântecele de
haiducie i de dragoste ale căror disonanţe, în arhaice glissandi susţinute de ison ca

de dârlonul unui cimpoi, se topesc în unisonul final ca un aprig, infiorător i cuceritor
strigăt de luptă, ce nu aduce aminte nici de maqam, nici de horă:
0, viteazule Paşă, nu eşi odată

Al nostru curagios bărbat din sat in sat
0, tu inimosule Dina al Gărgală
Al nostru curagios bărbat din sat 1n sat! etc...
Adică pe grămoşteneste:
0, bir pâze nu esi năoară

Dirven agă noară di noarâ
0 more, laiu Dina al Gârgarâ
Dirven aga ri4.)ară di nuara, ete.
Dela această polifonie a bătrânilor, fără ritm i rnelodie bine marcată, dar cu
sugestive efecte sonore, le-a fost uşor tinerilor să pornească vocile i după felul ar-
moniei cântecului popular european din nord-vest, in armonie de terţe i sexte pa-
ralele. Se aud la Grămoşteni i Megleniţi, ca la Aromâni in general, cântece noui pa-
triotice, compuse de conducătorii invăţaţi ai satelor. Dar taina accentului năprasnie
al vechiului cântec de luptă al Fârşeroţilor îl ştiu numai bătrânii.
793

Analele Dobrogei 1928 Cincizeci de Ani de Viață Românească - 1878-1928 Dobrogea PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analele Dobrogei 1928 Cincizeci de Ani de Viață Românească - 1878-1928 Dobrogea PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analele Dobrogei 1928 Cincizeci de Ani de Viață Românească - 1878-1928 Dobrogea PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1878- 1928

Biblioteca Judeţeană „I. N. Roman“ Constanţa

CINCIZECI DP, ANI DE

Proiect co-finanțat AFCN

SEMICENTENARULUI REANEXĂRII DOBROGEI

VOLUMUL ACESTA CONSTITUE

ANUL IX, VOL. I

Proiect co-finanțat AFCN

C. BRĂTESCU: Pământul Dobrogei 3

Proiect co-finanțat AFCN

N. BĂNESCU: Dobrogea bizantină. Ducatul de Pavistrion 297

G. MACOVEI: Studiile geologice in Dobrogea după anexare 377

, G. ILIONIU: Cultele 1n Dobrogea 585

D. STOICESCU: Justiţia românească 1n Dobrogea 699

Proiect co-finanțat AFCN

Proiect co-finanțat AFCN

nului Techirghiol, 1n stepa jud. Con-

Proiect co-finanțat AFCN

Proiect co-finanțat AFCN

Fig. 178. Biserica din Somova zidită in 1873 de

Proiect co-finanțat AFCN

Proiect co-finanțat AFCN

Proiect co-finanțat AFCN

M. C. Sutzu: Contribuţiunea numismaticei la 3 ), 4 ), 5 ) C. Brătescu: Dobrogea în sec. XII.

Neagră» din stânga fluviului i în deosebire de celelalte Vlahii din Peninsula

Proiect co-finanțat AFCN

mediteranee. Intr'adevăr, transpusă pe aceleaşi paralele, care o mărginesc intre Chilia

Proiect co-finanțat AFCN

Proiect co-finanțat AFCN

1 ) S. Mehedinli: Observări antropogeografice asupra Dobrogei. Analele Dobr. I, 2.

trebuie să uităm i numeroasele drumuri dacice, la capătul cărora se găseşte Dobrogea

Proiect co-finanțat AFCN

Proiect co-finanțat AFCN

Fig. 2. Lunca Dunării şi gura Argeşului, văzute la Turtucaia. *Fologlob-Conslanfa».

Morfologiceşte, podişul Dobrogei se termină spre fluviu cu o margine povârnită,

Proiect co-finanțat AFCN

Proiect co-finanțat AFCN

de la Roumanie. Guide du Congrs internat. du

Proiect co-finanțat AFCN

Proiect co-finanțat AFCN

i) C. Brătescu: Harta geologică a României. 4, 1895.

Partea de nord a podişului este, din pun.ct de vedere geologic, un horst.

GENEZA HORSTULUI DOBROGEAN ŞI ROSTUL SĂU

Deacurmezişul Dobrogei de Nord, intre localităţile Peceneaga la Dunăre şi Camena

Proiect co-finanțat AFCN

II. Zona sisturilor verzi dela sud

Spre miazăzi de această linie importantă se întinde, în Dobrogea, zona şisturilor

Proiect co-finanțat AFCN

La miazănoapte de linia Peceneaga—Camena se intinde horstul dobrogean, care

a) regiunea nord-vestică a formaţiunilor paleozoice;

verz, — — Pecereaga - C.ameri

Proiect co-finanțat AFCN

Proiect co-finanțat AFCN

—Camen.a. Orientată ca i celelalte zone dela NW spre SE, ea umple cu sedimentele

Proiect co-finanțat AFCN

1) K. Peters: op. cit. 2) I. Simionescu: Le Ne-ocraace. de Babadag.

ei şi formh o individualitate geografică independentă de Sudeţi, de cutele varişte ge-

Increţită astfel definitiv în cretacic i con.solidată prin numeroasele intrusiuni mag-

Proiect co-finanțat AFCN