Repertorizarea tipologică a folclorului din

răspunsurile la Chestionarele lui B.P. Hasdeu

Ion CUCEU, Maria CUCEU

Key-words: B.P. Hasdeu, Ion Muşlea, The Folklore Archive of the Romanian
Academy, typological indexing of folklore

Ideile pe care, în 1920 şi 1924, Ovid Densusianu fundamanta cererea sa de

înfiinţare a Arhivei de Folklor pe lângă Academia Română nu erau noi, unele
preluând, critic şi constructiv, iniţiative ale lui B.P. Hasdeu, cu îndrumarea sa spre
cunoaşterea etnografică a ţinuturilor matcă, cu Etymologicum Magnum Romaniae1,
cu realul efort de promovare a studiilor comparative şi promovarea interesului
pentru câteva mari obiective:
1. misiuni speciale în investigaţiile de teren, care nu mai pot fi încredinţate
decât unor specialişti bine pregătiţi pentru asemenea studii;
2. cercetările de teren să fie direcţionate spre regiunile importante pentru
studiile filologice şi de folclor, ale căror rezultate să marcheze contribuţii cu
adevărat ştiinţifice şi pentru dialectologie, nu numai pentru foclcloristică;
3. un Corpus al materialelor etnografice şi folclorice din periodice;
4. o Arhivă de Folklor pe lângă Academia Română, „care va permite într-o zi
să se publice o enciclopedie a folklorului român, cum şi un atlas folkloric, menit să
arate repartizarea geografică a unor motive din creaţiunile noastre populare”;
5. monografii zonale şi microzonale, într-o „serie nouă de publicaţiuni de
folklor ale Academiei Române”;
6. publicarea „de studii, mai ales comparative cu privire la folklorul nostru,
ceea ce s-a făcut prea puţin la noi şi nu după metode riguroase”.
Dar ideea filologului bucureştean a creării unei arhive-institut, care să
permită, cândva în viitor, realizarea marilor lucrări (a corpusului, a enciclopediei şi a
atlasului) – idee în pas cu vremea sa, cu realizările similare din Europa Apuseană şi
din Scandinavia – devenea relevantă prin accentul pus pe organicitatea proiectului în
ansamblul său, prin intuirea exactă a funcţiilor instrumentale ale tipurilor de lucrări
pe care le prevedea şi chiar ale Arhivei folklorice în totalitatea ei.
Nu vrem să insistăm aici asupra destinului pe care l-au avut intuiţiile geniale
ale lui Hasdeu şi propunerile materializatoare ale lui Ovid Densusianu, dar trebuie să


Institutul „Arhiva de Folclor a Academiei Române”, Cluj-Napoca, România.
1
Lucrarea epocală a lui Hasdeu constituie, în fapt, prima enciclopedie a limbii şi culturii noastre
tradiţionale (Hasdeu 1887−1888).

„Philologica Jassyensia”, An IX, Nr. 2 (18), 2013, p. 41–50

BDD-A1125 © 2013 Institutul de Filologie Română „A. Philippide”

Provided by Diacronia.ro for IP 92.82.95.139 (2020-09-09 08:39:42 UTC)
 Ion CUCEU, Maria CUCEU

amintim faptul că, în 1930, Arhiva de Folklor a Academiei Române, înfiinţată ca

urmare a memoriilor înaintate de Ion Muşlea prin Sextil Puşcariu, a preluat atât
spiritul hasdeean, cât şi iniţiativele programatice ale lui Densusianu, după cum, în
1925, la lansarea programului monografiilor gustiene, acele intuiţii ale întâiului
profesor de filologie comparată al Universităţii din Bucureşti au fost urmate „prea
îndeaproape”.
Publicând memoriile întemeierii, studiile cu caracter programatic,
chestionarele şi rapoartele de activitate ale lui Ion Muşlea, într-un volum (Muşlea
2005), ne-am dat dintru început seama că, iniţial, dezideratul enciclopedic al unei
repertorizări a culturii populare/tradiţionale nu părea a-l fi ispitit pe tânărul director
al institutului clujean întrucât pe primul plan figurau corpusul folclorului,
monografiile regionale, iar abia într-un viitor îndepărtat atlasul. Muşlea se simţea
mai atras în prima etapă de o bibliografie sistematică, pe care o şi începuse încă din
perioada activităţii în cadrul Muzeului Etnografic al Ardealului (1926–1928),
desigur la sugestia mentorilor săi din Societatea Etnografică Română: Sextil
Puşcariu, George Vâlsan şi Vasile Bogrea, dar poate şi din motive personale, pe care
le vom cunoaşte abia după o investigare atentă a lucrărilor sale de bibliologie şi a
contribuţiei la edificarea celei mai mari biblioteci universitare din România, din
perioada 1935–1948, proiectul bibliografic a fost şi primul pus în operă la Arhiva de
Folklor a Academiei Române.
Corpusul folclorului, monografiile zonale şi bibliografia curentă erau, aşadar,
pe lângă „Anuar”, punctele tari din programul noii instituţii de cercetări, program
aprobat şi încurajat şi de bătrânul Bianu, ţinta nemărturisită a criticilor lui
Densusianu, precum şi de Sextil Puşcariu şi de ceilalţi membri ai Muzeului Limbii
Române, care doreau ca Arhiva să servească, în felul său, şi altor două proiecte mari
academice: Dicţionarul limbii române şi Atlasul Lingvistic Român.
Pe durata a 18 ani, rapoartele anuale de activitate (Muşlea 2005: 209−276) şi
corespondenţa oficială nu menţionează deloc tema repertorizării şi tipologizării
documentelor semnificative ale culturii tradiţionale româneşti, ca obiectiv ştiinţific
major al instituţiei, cu toate că Muşlea nu pierdea nici un prilej de a-şi procura şi de
a recenza cu entuziasm lucrări pe teme similare, apărute în alte părţi (Muşlea 1932,
Muşlea 1934), convins că nici în România lucrările de repertorizare generală sau
enciclopediile de genul capodoperei lui Hasdeu nu se pot imagina decât în urma unei
continue adânciri a instituţionalizării cercetărilor în cadrul arhivelor-institute.
Nici la despărţirea atât de emoţionantă de Densusianu, cel care-i criticase
toate demersurile, din evocarea-necrolog Ovid Densusianu − folclorist (Muşlea
1939) Ion Muşlea nu pomenea încă nimic despre proiectul unui repertoriu general
sau mare corpus de arhivă, a unui index tipologic folcloric care să cuprindă
materialele publicate sau extrase din manuscrise de bibliotecă, alături de cele
rezultate din cercetări de teren, cu toate că în rest nu-i scăpase nici una din ideile
înnoitoare ale celui evocat, pe care să nu i le fi recunoscut drept influenţe nemijlocite
şi în programul instituţiei clujene, pe care să nu le fi asumat în propria-i concepţie
ştiinţifică.
Această omisiune a repertorizării exhaustive a folclorului, ca funcţie finală a
Arhivei, venea fie dintr-o reţinere personală, de conştiinţă profesională, repede ivită
în faţa anvergurii şi temerităţii proiectului, fie de-a dreptul dintr-o rezervă a

42
BDD-A1125 © 2013 Institutul de Filologie Română „A. Philippide”
Provided by Diacronia.ro for IP 92.82.95.139 (2020-09-09 08:39:42 UTC)
 Repertorizarea tipologică a folclorului din răspunsurile la Chestionarele lui B.P. Hasdeu

conducătorului Arhivei în a asuma o sarcină şi o misiune atât de grea, ce-i depăşea

puterile, mai ales în condiţiile în care la „noul institut” ducea totul în spate, ajutat
doar de un secretar pentru care greu obţinea stipendii de la forul tutelar. Desigur,
pentru Ion Muşlea Corpusul şi Atlasul folcloric, reprezentau, cum spuneam,
obiective mult mai îndepărtate decât anchetele indirecte de tipul B.P. Hasdeu sau
Sextil Puşcariu. Aceste anchete, pe o întinsă reţea de corespondenţi, bibliografia
culturii tradiţionale şi elaborarea de monografii zonale prin specialişti stipendiaţi
erau punctele tari ale orientării lui Muşlea, asupra cărora şi-a îndreptat toate
eforturile.
În 2004, când am încheiat şi lucrarea restitutivă a întemeietorului Arhivei de
Folklor a Academiei Române (Muşlea 2004), adunându-i la un loc contribuţiile
etnologice proprii de teren, apreciam ca necesară retipărirea monografiilor din
vechiul buletin ştiinţific al Arhivei şi editarea treptată a celor aflate între manuscrise.
Credeam că asemenea demersuri restitutive prezentau importanţă în evaluarea
aportului clujean la cunoaşterea etnografică directă a culturii tradiţionale româneşti:
După anchetele prin corespondenţi, acoperind, programatic, toate zonele
etnografice ale ţării, [cercetările monografice] urmau să constituie a doua principală
sursă de adunare de materiale de teren în fondurile documentare. După primii nouă
ani, însuşi Muşlea constatase, fapt notabil sub raportul teoriei şi practicii etnografice,
că cercetările stipendiaţilor pot atinge performanţe calitative nebănuite şi că
rezultatele observaţiei directe sunt, din punct de vedere metodologic, superioare celor
obţinute prin anchete indirecte (Muşlea 2004: III).
Constatam atunci că cercetările monografice zonale ale Arhivei de Folclor a
Academiei Române au depăşit nivelul ştiinţific al monografiilor dialectale şi
folclorice ale lui Densusianu, poate cu excepţia lucrărilor lui Ion Diaconu, mai ales
în privinţa aprofundării aspectelor de substrat ale elementelor de cultură populară,
dar au lărgit mult şi viziunea teoretico-metodologică asupra domeniului investigat,
contribuind la configurarea ideii de repertoriu de arhivă ca bază documentară a
domeniului, lărgind structura fondurilor documentare de la Cluj:
a) acestea au sporit ponderea descrierilor etnografice pe bază de observaţie
directă şi din perspectiva nativului;
b) au reconsiderat şi reevaluat rolul şi însemnătatea variantelor;
c) au mutat accentul de pe identificarea şi repertorizarea sistematică a
existenţei şi circulaţiei motivelor şi temelor într-un spaţiu geografic determinat, pe
contactul etnografului cu realitatea etnoculturală, pe „dialogul” cercetător – subiecţi
anchetaţi;
d) au accentuat, prima oară în etnologia românească, necesitatea viziunii
holistice asupra culturii unei zone sau subzone, dând astfel şi mai multă substanţă
demersurilor investigatorice;
e) au marcat apariţia „jurnalelor de teren”, în filele cărora textele prelevate
alternează cu adnotările etnografului.
Preocupat atât de stăruitor de cercetările monografice zonale, de „Anuarul
Arhivei de Folklor” şi de bibliografie, Ion Muşlea n-a uitat, totuşi, de celelalte trei
mari obiective: Corpusul folclorului (Atlasul), de Repertoriul de arhivă sau de
Enciclopedia folclorului.

43

BDD-A1125 © 2013 Institutul de Filologie Română „A. Philippide”

Provided by Diacronia.ro for IP 92.82.95.139 (2020-09-09 08:39:42 UTC)
 Ion CUCEU, Maria CUCEU

Asemenea lui Constantin Brăiloiu, Ion Muşlea s-a arătat mai preocupat decât
alţi contemporani de ceea ce am putea numi procesul de edificare internă a Arhivei
de Folklor a Academiei Române, în special prin fişele cumulative ale Catalogului
tematic, întocmit pe baza materialelor din primele aproape 800 de manuscrise cu
răspunsuri la chestionarele sale, unde se configurau, schiţat, veritabile articole-voci
ale unui potenţial instrument de lucru ce dă seamă de existenţa şi de ariile de
difuziune ale credinţelor, reprezentărilor şi practicilor rituale atestate de
corespondenţii săi, de răspândirea geografică a unor teme şi motive. Aceste fişe
cumulative, ordonate alfabetic în vechiul fişier al Arhivei din Cluj, erau adesea
însoţite de trimiteri bibliografice abreviate, de menţiuni referitoare la răspândirea
unor ritualuri şi de complexitatea structurilor şi funcţiilor acestora, de varietatea
tematică a faptelor de limbă şi cultură şi de substratul comportamentelor cotidiene
sau festive.
Dezvoltând şi perfecţionând mereu sistemul informaţional intern al Arhivei de
Folklor a Academiei Române, Muşlea dădea, astfel, curs dezideratului unei abordări
sistemice, în spiritul marelui Hasdeu, a întregului domeniu al culturii tradiţionale
spirituale, aşa cum fusese reformulat şi în 1920, şi în 1924, de Ovid Densusianu,
când acesta scria:
S-ar ajunge, astfel, să se fixeze circulaţia motivelor folklorice şi cu timpul să se
dea acel Atlas folkloric, de care am vorbit altădată. Acesta – alături de un Atlas
lingvistic – care nu ar trebui să ne lipsească iarăşi – ar fi de folos nu numai
folkloriştilor, ci şi filologilor, pentru că sunt fapte lingvistice care apar în altă lumină
dacă cunoaştem substratul lor folkloric – lucru ce se uită de obicei de filologi (Cuceu
2000: 130).
Ion Muşlea s-a apropiat de această paradigmă a cunoaşterii etnografice
formulate de Hasdeu şi Densusianu, care preconizau indirect sau direct şi alcătuirea
unui Repertoriu atotcuprinzător, ca bază documentară unică în vederea elaborării
Atlasului folkloric, a Corpusului folclorului şi chiar a unei Enciclopedii a culturii
tradiţionale, deoarece şi pentru cercetătorul clujean „filologia, folklorul, etnografia
nu pot fi despărţite şi numai din colaborarea lor poate ieşi mai multă lumină în
limpezirea unor probleme” (Cuceu 2000:130). De fapt, Ion Muşlea cunoştea această
idee generoasă şi în mod direct de la vizionarul George Vâlsan – ctitorul Şcolii
etnologice clujene (Vâlsan 2001).
Împrejurări istorice l-au determinat pe Muşlea, după 1948−1949, să se
consacre, în ultima parte a vieţii, fondului de răspunsuri la chestionarele B.P.
Hasdeu, din cele 19 volume de la Biblioteca Academiei Române, ajunse la Cluj,
pentru a fi utilizate de autorii Dicţionarului Academiei. Acest fapt, ce a avut ca efect
benefic definitiva reapropiere a fondatorului Arhivei de proiectul Repertorizării
tipologice a culturii spirituale populare, ce va duce, cum ştim, la constituirea unui
modern sistem de indexare ce s-a impus prin volumul postum publicat de Ovidiu
Bârlea, în 1970 (Muşlea, Bârlea 1970), şi a unui Repertoriu cuprinzător de fişe, ca
instrument de arhivă. Tenace, dar temător de apăsarea timpului şi nesigur pe
finalitatea demersului, anunţa, până prin 1955−1956, doar un simplu instrument de
arhivă, deschis şi perfectibil, „în serviciul cercetătorilor clujeni prin extrasele şi
copiile făcute” (Muşlea, Bârlea 1970: 74), care ar fi urmat să completeze materialele

44
BDD-A1125 © 2013 Institutul de Filologie Română „A. Philippide”
Provided by Diacronia.ro for IP 92.82.95.139 (2020-09-09 08:39:42 UTC)
 Repertorizarea tipologică a folclorului din răspunsurile la Chestionarele lui B.P. Hasdeu

exemplar sistematizate din fondul propriu de manuscrise obţinute prin anchetă

indirectă.
Până să ajungă la ideea publicării unui Repertoriu general al folclorului din
fondul Hasdeu, fondatorul Arhivei de Folclor a Academiei Române se gândise doar la
despoierea acestui preţios material. Planul meu iniţial era să rezum tot materialul
folcloric, copiind, când era cazul, unele texte în întregime pentru ca, atunci când
manuscrisul va fi dus la Bucureşti, să rămână şi la Cluj posibilităţi de consultare a
importantului fond, măcar în această formă redusă. Intenţia mea a fost deci
îmbogăţirea materialului Arhivei de Folclor, perfecţionarea mijloacelor de
documentare şi de lucru ale folcloriştilor clujeni (Muşlea, Bârlea 1970: 72).
Mai apoi, evocând cu timiditate şi modestie, dar şi temerar, eventualitatea
unei versiuni publicabile a Repertoriului n-a abandonat nicidecum ideea
„perfecţionării” instrumentului de uz intern, fapt evidenţiat de obiectivul abordării
exhaustive a tuturor temelor, motivelor, riturilor şi sărbătorilor, a elementelor de
mitologie şi celor mai difuze manifestări ale spiritualităţii tradiţionale româneşti.
Circumscriindu-şi conceptual demersul, în comunicarea ţinută la Secţia de
Filologie a Academiei, Muşlea nu îndrăznea să se gândească la marele deziderat al
unei Enciclopedii, ci denumea chiar şi această versiune publicabilă a lucrării sale cu
termenul simplu, dar în acelaşi timp atât de cuprinzător, de Repertoriu. Lucrarea
astfel reproiectată ar fi
în primul rând „un indice” (de lucruri sau materii, cum găsim la sfârşitul atâtor
volume de materiale folclorice), dar totuşi deosebit de cel amintit mai sus al
„Şezătoarei” sau cel al Textelor dialectale publicate de acad. Emil Petrovici. Indicele
nostru va putea fi atât de amănunţit încât va constitui un mijloc de orientare rapidă şi
exactă pentru cercetători (Muşlea, Bârlea 1970: 74).
El mai adăuga, în legătură cu ritualurile, după două exemplificări, că
„amănuntele date vor fi aşa de numeroase, încât foarte adesea îl vor dispensa [pe
cercetător] să mai consulte manuscrisul original” (Muşlea, Bârlea 1970: 75).
Textele folclorice din Răspunsuri le copiase integral, pentru a îmbogăţi, astfel,
fondurile propriei sale creaţii instituţionale: Arhiva de Folclor a Academiei Române.
În specificarea exactă a caracterului lucrării, Muşlea preciza că Repertoriul edificat
de el
va fi mai degrabă un inventar amănunţit al motivelor cuprinse în [răspunsurile la]
Chestionarul Hasdeu, un fel de dicţionar folcloric românesc, din care lipsesc doar
definiţiile, deşi unele din ele vor figura în introducerea studiu. (Muşlea, Bârlea 1970:
75)
Era clară deja reasumarea vechilor proiecte ale lui Hasdeu şi Densusianu, dar
aportul interpretativ-constructiv al fondatorului Arhivei de Folclor a Academiei
Române începea să revadă tot mai limpede, chiar dincolo de „modestia” formulărilor
din comunicarea susţinută de „fostul” membru corespondent în faţa „noilor
academicieni” din Secţia literară. Ion Muşlea a fost atât de convingător în
demonstraţia sa, iar asistenţa atât de copleşită de grandoarea şi modernitatea viziunii
cercetătorului din Cluj, încât mulţi dintre oficialii academici şi specialiştii invitaţi
vor fi regretat profund umbra aruncată asupra institutului clujean şi a fondatorului

45

BDD-A1125 © 2013 Institutul de Filologie Română „A. Philippide”

Provided by Diacronia.ro for IP 92.82.95.139 (2020-09-09 08:39:42 UTC)
 Ion CUCEU, Maria CUCEU

acestuia. Urmare a acestei reafirmări publice s-au ivit, de altfel, perspectivele primei
încercări de „reabilitare” a savantului: era cooptat în redacţia „Revistei de Folclor”, i
se încredinţa coordonarea Bibliografiei generale a etnografiei şi folclorului, devine
cercetător, prin cumul, şi la Secţia din Cluj a Institutului de Folclor din Bucureşti
(1957–1959), unde Mihai Pop ar fi dorit să-l numească şef, se punea problema
titularizării sale ca profesor de folclor la Universitatea „Victor Babeş”, iar el făcea
primele demersuri pentru reluarea „Anuarului Arhivei de Folclor”. Ultimele două
promisiuni i-au fost, însă, iarăşi refuzate, în cele din urmă.
După atâtea decepţii, Muşlea a găsit, în ultimii 10 ani de viaţă, incredibile
resurse morale şi sufleteşti de a se dedica, în totalitate, construcţiei unei moderne
baze documentare pentru o serie largă de lucrări de sinteză, creând modelul de
repertorizare şi indexare tipologică ce s-a dovedit atât de fecund. În fond, el
elaborase, prin Repertoriul său, o primă schiţă de Enciclopedie a culturii
tradiţionale, desigur, doar ca instrument de arhivă pentru cercetătorii din Cluj, aşa
cum o prefigurase şi în exemplarul Catalog tematic al manuscriselor Arhivei de
Folclor a Academiei Române, considerat de Ovidiu Bârlea un model de clasificare şi
sistematizare a informaţiei etnografice şi folclorice:
Fişarea tematică a materialului e mai anevoioasă. Sub acest aspect, Arhiva
Institutului de Etnografie şi Folclor a rămas mult în urma celui imprimat pe
documentele tehnice, în contrast cu fişarea exemplară din Arhiva de Folclor [a
Academiei Române] din Cluj. Aici, Ion Muşlea a procedat la o fişare minuţioasă,
mergând până la problematica de amănunt, care ar corespunde subtipului din genurile
folclorice. Pe fişa fiecărei probleme de detaliu se află trimiterile prin numerele de
inventar, la toate colecţiile care o conţin indicându-se uneori şi paginile acelei
colecţii. În chip similar sunt redactate şi fişele materialelor folclorice propriu-zise, o
fişă indicând variantele tipului sau subtipului prin acelaşi sistem de referiri (Bârlea
1969: 120).
Elogiindu-i încă o dată interesul pentru excerptarea şi fişarea sistematică şi
amănunţită a documentaţiei etnologice din fondul clujean de manuscrise, Bârlea
afirma, că
Se poate bănui că [la Ion Muşlea], dincolo de meticulozitatea impusă de
ordonarea materialului depozitat, a primat nevoia de cunoaştere (s.n.), de aici
minuţiozitatea fişierului tematic până la nivelul de motiv şi element, prin care, alături
de cel regional [catalogul geografic] şi general [catalogul inventar], Arhiva de Folclor
se asemuia cu o farmacie cu sertarele riguros compartimentate şi etichetate. A fost o
pierdere pentru Universitatea clujeană că nu i-a dat posibilitatea să ţină un curs de
folclor, care ar fi stârnit un interes mai viu pentru disciplină (Bârlea 1987: 181).
În ciuda acestor elogii sincere şi calde, Ovidiu Bârlea nu a subliniat suficient
deschiderea metodologică pe care o aducea etnologul din Cluj în abordarea
sistemică a culturii tradiţionale româneşti prin „modestele” sale cataloage şi
repertorii. Nici în Metoda de cercetare a folclorului, nici în Istoria folcloristicii
româneşti şi nici în această ultimă efigie, accentele nu cad din nefericire pe
recunoaşterea acestei deschideri, ci asupra meritelor de „organizator”, de „gospodar
meticulos şi conştiincios”, de cercetător robace şi disciplinat. Fără să-i fi observat
adânca putere de pătrundere în domeniu şi intuirea caracterului complex şi difuz al
întregii culturi tradiţionale, îndemnurile puse în practică referitoare la necesitatea

46
BDD-A1125 © 2013 Institutul de Filologie Română „A. Philippide”
Provided by Diacronia.ro for IP 92.82.95.139 (2020-09-09 08:39:42 UTC)
 Repertorizarea tipologică a folclorului din răspunsurile la Chestionarele lui B.P. Hasdeu

abordărilor holistice a fenomenelor, Ovidiu Bârlea minimiza involuntar aportul

teoretic şi metodologic subiacent al lui Muşlea, acela de continuator al proiectelor
lui Hasdeu. Pornind de la aprecieri sincere ale unei trăsături dominante: „aceea de
organizator, de gospodar meticulos şi conştiincios în cele mari, ca şi în cele mici”,
Ovidu Bârlea a adăugat cu sinceră admiraţie:
Să fi căutat mult, atât Sextil Puşcariu, cât şi Ion Bianu, şi n-ar fi putut găsi om mai
potrivit pentru a întemeia şi apoi a conduce tânăra Arhivă de Folklor a Academiei
Române, înfiinţate pe lângă Muzeul Limbei Române din capitala Transilvaniei
(Bârlea 1987: 180–181).
El nu pregeta să-i compare dăruirea şi devotamentul constructiv cu acelea ale
ctitorului Bibliotecii Academiei Române, preşedinte al înaltei instituţii de cultură în
anii creării Arhivei de Folklor de la Cluj:
Nu e nici o exagerare în comparaţia că ceea ce a realizat Ion Bianu prin
Biblioteca Academiei a înfăptuit şi Ion Muşlea prin Arhiva de Folclor a înaltei
instituţii culturale. Se vede că amândoi au moştenit din meticulozitatea şi perseverenţa
înaintaşilor ţărani târnăveni, la Ion Bianu părinţi, iar la Ion Muşlea bunici, sortiţi a
chezăşui înalte instituţii culturale, pornind de la aproape nimic (ibidem).
Ovidiu Bârlea n-a înţeles pe deplin şi n-a apreciat la adevărata valoare
demersul înnoitor al lui Ion Muşlea şi probabil nici nu putea să-l înţeleagă de vreme
ce considera că munca îndârjită şi devotată a lui Ion Muşlea la elaborarea primului
Repertoriu complex şi comprehensiv asupra fondului B.P. Hasdeu n-ar reprezenta
mai mult decât treapta superioară a contribuţiei sale majore de bibliograf. O afirma
direct, cu aplomb, ca pe un suprem elogiu, când de fapt cele scrise erau expresia
clară a unei priviri uşor condescendente:
Germenul bibliografic se va infiltra mai adânc în firea lui Ion Muşlea,
aplecarea spre conspectare şi orânduire de material devenindu-i oarecum o a doua
natură. Acesteia i se datoreşte opera capitală a vieţii sale: Tipologia folclorului din
răspunsurile la Chestionarele lui B.P. Hasdeu. Ani de muncă migăloasă şi tăcută s-au
scurs cu extragerea datelor privitoare la folclor în vremea când cele 19 volume se
aflau la Muzeul Limbei Române în vederea redactării Dicţionarului inventar al limbii
noastre. Acestea i-au prilejuit o incursiune mai adâncă în repertoriul românesc, de
unde ispita de a întocmi un indice general al folclorului, adăugând la materialele din
1884-1887 şi cele din Arhiva de Folclor din Cluj. Intenţia e atestată de fişele lăsate şi
a renunţat numai din cauza lipsei de timp necesară pentru atare muncă titanică (Bârlea
1987: 183)2.
Această „ispită” de care vorbea Ovidiu Bârlea era, de fapt, rezultanta unei
influenţe hasdeene, a unei intuiţii creatoare deosebite a lui Muşlea, era o idee
deschizătoare de noi orizonturi în cunoaşterea culturii tradiţionale româneşti,
întrucât, aşa cum s-a constatat ulterior prin contribuţiile similare datorate lui Ionel
Oprişan (Densuşianu 1975) şi Adrian Fochi (Fochi 1976), dar mai ales ale urmaşilor
săi Dumitru Pop, Ion Taloş şi Ion Cuceu s-au făcut câţiva paşi însemnaţi spre o nouă

2
Din nefericire, când a restituit fişele redactate ale Tipologiei, Ovidiu Bârlea n-a înapoiat Arhivei
din Cluj şi/sau familiei lui Muşlea şi textele folclorice excerptate din cele 19 volume ale fondului
Hasdeu pe care le-a încredinţat unor cercetători din Bucureşti spre a le publica în antologii personale.

47

BDD-A1125 © 2013 Institutul de Filologie Română „A. Philippide”

Provided by Diacronia.ro for IP 92.82.95.139 (2020-09-09 08:39:42 UTC)
 Ion CUCEU, Maria CUCEU

metodologie de construire a unor repertorii parţiale sau generale asupra culturii

tradiţionale româneşti.
După dispariţia neaşteptată a lui Ion Muşlea, în 1966, în Institutul clujean de
etnologie şi folclor autoedificarea internă a repertoriilor a continuat prin eforturile
colectivelor de cercetare conduse de succesorii săi Dumitru Pop (1966-1969), Ion
Taloş (1969-1978) şi Ion Cuceu ca interimar între 1978-1985 şi titular din 1985 până
în 2011. Proiectele iniţiale ale fondatorului Arhivei au fost urmărite pe toate
planurile activităţii, cu scopul transformării institutului într-un centru european de
informare şi documentare etnologică şi de antropologie a culturilor tradiţionale,
dezvoltat în spiritul marilor intuiţii ale lui Hasdeu şi Densusianu.
Demersurile acestor ultime perioade sunt notabile mai ales în direcţia
concentrării, sistematizării şi valorificării repertoriale prin baze de date sau
„corpusuri de arhivă”, de interes naţional. De-a lungul mai multor decenii demersuri
colective au fost elaborate şi puse la îndemâna cercetătorilor câteva astfel de lucrări:
– Baza de date asupra colindatului şi colindelor3, studiilor monografice şi
corpusurile exemplare privind temele Meşterul Manole (Taloş 1973, 1997),
dicţionarul mitologic Gândirea magico-religioasă la români (Taloş 2001),
Cununia fraţilor şi Nunta Soarelui (Taloş 2004), Omul şi leul (Taloş 2007) realizate
de Ion Taloş, discipolul atât de preţuit al lui Ion Muşlea;
– Dicţionarul tezaur al proverbelor româneşti, maghiare şi săseşti, o lucrare ce
indexează tipologic-tematic 200.000 de texte4 (Ion Taloş, Ion Cuceu, Virgiliu
Florea, Vöö Gabriella şi Hanni Markel);
– Dicţionarul tipologic al cimiliturilor româneşti (Ion Taloş, Ion Cuceu,
Virgiliu Florea), repertoriu sistematic de arhivă însumând peste 70.000 de texte;
– Corpusul credinţelor, riturilor şi ritualurilor agrare de Ion Cuceu, Maria
Cuceu5;
– Corpusul şi tipologia basmelor despre animale de Ion Cuceu, Maria Cuceu;
– Corpusul şi tipologia cântecelor de militărie de Ion Cuceu, Ion Şeuleanu,
Maria Cuceu, Eugenia Bîrlea;
– Tipologia cântecului propriu-zis din Transilvania de Lucia Iştoc;
– Catalogul melodiilor populare româneşti, maghiare şi săseşti. Autori:
István Almási, Lucia Iştoc, Elena Drăgan;
– Dansuri populare din Transilvania. Tipologie, de Zamfir Dejeu
(Cluj-Napoca, Clusium, 2000).
Aceste lucrări la care se adaugă, în prezent, Repertoriul general al
răspunsurilor la chestionarele şi circularele Ion Muşlea atestă o preocupare
statornică, de edificare treptată a Repertoriului general al culturii tradiţionale, în
3
Din 1965, Ion Taloş s-a angajat să realizeze o Tipologie a colindelor româneşti, pe baza tuturor
surselor documentare existente.
4
Din acest mare Dicţionar, Ion Cuceu a publicat o antologie: Dicţionarul proverbelor româneşti.
Chişinău-Bucureşti, Editura Litera Internaţional, 2005.
5
Cei doi autori au publicat până acum volumele: Vechi obiceiuri agrare româneşti I. Tipologie şi
corpus de texte. Bucureşti, Minerva, 1988; Maria Cuceu, Ritualul agrar al cununii la seceriş.
Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană; Ion Cuceu, Maria Cuceu, Ritualuri agrare româneşti I.
Pluguşorul în spaţiul românesc extracarpatic. Studiu introductiv şi corpus de texte. Cluj-Napoca,
EFES, 2007; Ion Cuceu, Maria Cuceu, Ritualuri agrare româneşti II. Oraţii după colind în spaţiul
românesc intracarpatic. Studiu introductiv şi corpus de texte. Cluj-Napoca, EFES, 2008.

48
BDD-A1125 © 2013 Institutul de Filologie Română „A. Philippide”
Provided by Diacronia.ro for IP 92.82.95.139 (2020-09-09 08:39:42 UTC)
 Repertorizarea tipologică a folclorului din răspunsurile la Chestionarele lui B.P. Hasdeu

spiritul viziunii pragmatice a lui Hasdeu şi Densusianu şi al fondatorului Arhivei de

Folclor a Academiei Române.
Cercetătorii etnologi din Cluj-Napoca se alătură, în acest fel, colegilor din Iaşi
şi Bucureşti în efortul de elaborare a unor sinteze de interes ştiinţific major.

Bibliografie
Bârlea 1969: Ovidiu Bârlea, Metoda de cercetare a folclorului, Bucureşti, Editura pentru
Literatură.
Bârlea 1987: Ovidiu Bârlea, Efigii, [Bucureşti], Editura Cartea Românească.
Cuceu 2000: Ion Cuceu, Probleme actuale în studierea culturii tradiţionale, Cuj-Napoca,
Presa Universitară Clujeană.
Cuceu 2003: Maria Cuceu, Ritualul agrar al cununii la seceriş, Cluj-Napoca, Presa
Universitară Clujeană.
Cuceu 2004: Ion Cuceu, Monografiile Arhivei de Folclor a Academiei Române, în Ion
Muşlea, Cercetări etnologice zonale, Ediţie critică, note şi un glosar de Ion Cuceu şi
Maria Cuceu, Studiu introductiv de Ion Cuceu, Cluj-Napoca, EFES.
Cuceu 2005: Ion Cuceu, Dicţionarul proverbelor româneşti, Chişinău-Bucureşti, Editura
Litera Internaţional.
Cuceu, Cuceu 1988: Ion Cuceu, Maria Cuceu, Vechi obiceiuri agrare româneşti, I, Tipologie
şi corpus de texte, Bucureşti, Minerva.
Cuceu, Cuceu 2007: Ion Cuceu, Maria Cuceu, Ritualuri agrare româneşti, I, Pluguşorul în
spaţiul românesc extracarpatic, Studiu introductiv şi corpus de texte, Cluj-Napoca,
EFES.
Cuceu, Cuceu 2008: Ion Cuceu, Maria Cuceu, Ritualuri agrare româneşti, II, Oraţii după
colind în spaţiul românesc intracarpatic, Studiu introductiv şi corpus de texte,
Cluj-Napoca, EFES.
Densuşianu 1975: Nicolae Densuşianu, Vechi cântece şi tradiţii populare româneşti. Texte
din răspunsurile la Chestionarul istoric (1893 −1897). Text ales şi stabilit, studiu
introductiv, note, variante, indici şi glosar de I. Oprişan, Bucureşti, Minerva.
Fochi 1976: Adrian Fochi, Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea:
Răspunsurile la chestionarele lui Nicolae Densuşianu, Bucureşti, Editura Minerva.
Hasdeu 1887–1888: B.P. Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae. Dicţionarul Limbei
istorice şi poporane a românilor, I–IV, [Bucureşti], Stabilimentul Grafic Socec şi
Teclu.
Muşlea 1932: Ion Muşlea, Un lexicon al superstiţiilor: Handvörterbuch des deutschen
Abergleubens, în „Socetatea de Mâine” (1932), p. 211.
Muşlea 1934: Ion Muşlea, Handvörterbuch des deutschen Abergleubens, în „Gând Românesc”,
2, p. 93−94.
Muşlea 1939: Ion Muşlea, Ovid Densusianu – folclorist, în „Anuarul Arhivei de Folklor”, V,
p. 1–6.
Muşlea 2004: Ion Muşlea, Cercetări etnologice zonale, Ediţie crititcă, note şi un glosar de
Ion Cuceu şi Maria Cuceu, Studiu introductiv de Ion Cuceu, Cluj-Napoca, EFES.
Muşlea 2005: Ion Muşlea, Arhiva de Folclor a Academiei Române, Studii, memorii ale
întemeierii, rapoarte de activitate, chestionare. 1930–1948, Ediţie critică, note,
cronologie, comentarii şi bibiografie de Ion Cuceu şi Maria Cuceu, Cluj, Editura
Fundaţiei pentru Studii Europene.
Muşlea, Bârlea 1970: Ion Muşlea, Ovidiu Bârlea, Tipologia folclorului. Din răspunsurile la
chestionarele lui B.P. Hasdeu, Bucureşti, Editura Minerva.

49

BDD-A1125 © 2013 Institutul de Filologie Română „A. Philippide”

Provided by Diacronia.ro for IP 92.82.95.139 (2020-09-09 08:39:42 UTC)
 Ion CUCEU, Maria CUCEU

Taloş 1973, 1997: Ion Taloş, Meşterul Manole. Contribuţie la studiul unei teme de folclor
european. [vol. I]. Bucureşti, Editura Minerva; Idem, Meşterul Manole. Contribuţie la
studiul unei teme de folclor european. Vol. II. Corpusul variantelor româneşti.
Bucureşti, Editura Grai şi Suflet – Cultura Naţională.
Taloş 2001: Ion Taloş, Gândirea magico-religioasă la români - Dicţionar. Bucureşti, Editura
Enciclopedică.
Taloş 2004: Ion Taloş, Cununia fraţilor şi Nunta Soarelui. Incestul zădărnicit în folclorul
românesc şi universal, Bucureşti, Editura Enciclopedică.
Taloş 2007: Ion Taloş, Omul şi leul. Mit şi iniţiere în folclorul românesc, Bucureşti, Editura
Academiei.
Vâlsanu 2001: G. Vâlsan, Studii etnografice, antropogeografice şi geopolitice. Editate de Ion
Cuceu. Prefaţă de Andrei Marga. Postfaţă de Ion Cuceu, Cluj-Napoca, Editura
Fundaţiei pentru Studii Europene.

Typological Indexing of Folklore from the Answers to

the Questionnaires of B.P. Hasdeu
In 1950, after 65 years from the great linguistic-mythological investigation of B.P.
Hasdeu, in severe historical circumstances for the Folklore Archive of the Romanian
Academy and for the individual destiny of its founder, Ion Muşlea, the typological indexing
and the excerpting of the ethnographic-folkloric material was initiated, based on the answers
obtained by the great scholar in the Framework of the Romanian Language Data Collection.
The authors of this paper undertake a historical and critical reevaluation of the
research project of Ion Muşlea, from the period 1950-1956, lying at the foundation, in the
Romanian ethnology, of the complex typological studies on our traditional culture and the
creation of the information indexing and systematization system, from the other corpuses of
folkloric manuscripts: Ion Pop-Reteganul (1889-1892), Nicolae Densusianu (1895), the
Folklore Archive of the Romanian Academy (1930), the Archive of the Institute of
Ethnography and Folklore (1949), the Archive of the Romanian Ethnographic Atlas (1966),
the Folklore Archive of Moldavia and Bukovina (1968).
The authors present the results of the research undertaken by the group of ethnologists
from Cluj, who continued the activities initiated by Ion Muşlea, and developed, based on that
model: The Thesaurus Dictionary of Romanian Proverbs and the Typological Corpus of
Romanian Riddles (Ion Taloş, Ion Cuceu and Virgiliu Florea), the Corpus of Animal Tales
(Ion Cuceu, Maria Cuceu), the Romanian Agrarian Rituals (Ion Cuceu, Maria Cuceu) etc.
The authors launch the current research project, in which the group of Cluj embarks
on indexing the answers to the questionnaires initiated by Ion Muşlea in the old Folklore
Archive of the Romanian Academy.

50
BDD-A1125 © 2013 Institutul de Filologie Română „A. Philippide”
Provided by Diacronia.ro for IP 92.82.95.139 (2020-09-09 08:39:42 UTC)

Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)