ADJECTIVUL

1. Forma adjectivului. Clase morfologice de adjective

Cele mai multe adjective au o formă variabilă, fiind analizabile în:radical,

componentul prezent în toate formele aceluiași adjectiv, si desinență, partea
finală, care se modifică odată cu genul, numărul și cazul:

acr-u – acr-ă – acr-i – acr-e

simpl-u – simpl-ă – simpl-i – simpl-e

murder-∅ - murdar-ă – murdar-i – murdar-e

capabil-∅ - capabil-ă – capabil-i – capabil-e

Am notat cu ∅ (zero) desinența de masculin singular a

adjectivelor murdar-∅ , capabil-∅ ,căci tocmai absența
desinenței este ceea ce le deosebește atât de forma feminină
de singular murdar - murdară, capabil – capabilă, cât și de
forma de masculin singular a altor adjective (acr-u, simpl-u)

În flexiunea unor adjective, la diferențele de desinență se adaugă și o

modificare în forma radicalului (frumos-∅ , frumoas-ă, frumoș-i, frumoas-e), așa-
numitele alternanțe fonetice ( /s/~/ș/, /o/~/oa/).
Mult mai rar, adjectival apare și ca invariabil, având acceeași formă,
indiferent de numarul, genul și cazul substantivului regent:
perete kaki – casă kaki – pereți kaki – case kaki – unei case kaki
elev vivace – elevă vivace – elevi vivace – eleve vivacee – unei eleve
vivace

Clasificarea adjectivului dupa formă distinge adjective variabile și

invariabile:
• Cele variabile se impart,la rândul lor, în:
(a) adjective cu patru forme
albM.SG. – albă F.SG. – albi M.PL. – albe F.PL.
(b) adjective cu 3 forme
lung M.SG. – lungă F.SG. – lungi M.PL.=F.PL.
(c) adjective cu doua forme
mare M.SG.=F.SG. – mari M.PL=F.PL.
 • Cele invariabile sunt adjective cu o singura formă:
cumsecade, roz, kaki, lila, mișto

2.Acordul adjectivului cu substantivul

Într-o exprimare corectă, acordul în gen, număr, caz cu regentul este

obligatoriu.Spre deosebire de substantive, adjectivul are numai două genuri:
masculin și feminine. Pentru adjectivele depinzând de substantive neutre,
acordul se realizează, la singular, cu masculinul (a),iar, la plural, cu femininul
(b):
(a) film interesant, scaun stricat, tablou impresionant
(b) filme interesante, scaune stricate, tablouri impresionante

 Greșelile de acord fie în nerespectarea acordului, mai ales a

acordului in caz (i), favorizată uneori de așezarea adjectivului la
distanță de substantive (ii), fie in suprasolicitarea acordului (numit
și hiperacord), acolo unde norma românească nu permite (iii):
(i)I-am scris unei fete cunoscută (corect:cunoscute) în tabără și
foarte simpatică (corect:simpatică)
(ii)contra deciziei de curând adoptată (corect: adoptate);
premierea lucrării cea mai frumoasă (corect:celei mai frumoase)
(iii)literatura și cultura franceze (corect:franceză)

Hiperacordul de (iii) se explică prin calchierea (copierea)

normei de acord din franceză (fr. langue et litterature
romaines; litterature et culture francaises). Norma românească
cere ca, în cazul unor substantive coordonate prin și, adjectival
comun să se pună o singură dată, la ultimul element, și să se
acorde formal doar cu acesta.

3. Clase semantic-gramaticale de adjective

În funcție de rolul semantic diferit al adjectivului, se disting două
subclase:
(a) adjective calificative, care exprimă o calitate/o însușire: uniformă
elegantă, albastră, scurtă, uzată; magazine mic, curat, cochet,
luminat ;
(b) adjective categoriale (sau relaționale), care identifivă subtipuri de
obiecte și exprimă relații între substantivul regent și substantivul
present în rădăcina adjectivului: uniformă școlară, militară, regală,
 românească; magazine sătesc; cântec muncitoresc; decret
guvernamental, prezidențial.

Rar, este posibilă trecerea de la o subclasă la alta, în condițiile schimbării

sensului:
sistem nervos – adjectiv categorical, dar om nervos – adjectiv calificativ; primul
intră în seria (sistem) circulator, limfatic, vascular, iar al doilea intră în seria
(om) liniștit, intelligent, îngâmfat.
Același substantive regent poate fi însoțit de două adjective, unul
calificativ și altul categorical, fără să fie coordonate. Rolul primului adjectiv
este de restrângere la o subclasă de obiecte, iar al celui de al doilea este de
calificare a subclasei deja detașate: uniform școlară elegant, sistem vascular
bolnav.

4. Topica în raport cu substantivul

Deși, frecvent, adjectivul este așezat după substantive, adjectivele
calificative pot apărea atât în postpunere, cât și în antepunere ( flori frumoase –
frumose flori); adjectivele categoriale/relaționale apar obligatoriu în postpunere
(uniformă militară, dar *militară uniform).
Aceeași observație, de topică fixă, în antepunere, privește si adjectivele
situative (*elevul biet, *ministru așa-zis).

Fiecare limbă are regulile și preferințele ei de așezare a

adjectivului în raport cu substantivul. Postpunerea este mai
frecventă în română decât în alte limbi (să se compare: rom.
Ana are o carte frumoasa cu fr. Ana a un beau livre, engl. Ana
has a beautiful book).

Vecinătatea substantivului nu este absolut obligatorie: între substantiv și

adjectiv, atât în postpunere, cât și în antepunere, se poate intercala un posesiv
(a), iar, în postpunere, se poate intercala și articolul demonstrativ cel (b). În
cazul adjectivelor izolate, autonomia adjectivului este mai mare, depărtarea de
regentul substantival putând să crească (c):
(a) caietul meu nou, noul meu caiet
(b) caietul meu cel nou
(c) Inteligentă și frumoasă, încă din primele clase de liceu. Ana și-a
probat încrederea în sine.
5. Gradele de comparație și exprimarea lor

Frecvent, adjectivele calificative accept gradarea, exprimând gradul în

care esteposedată o calitate. Gradarea calității poate fi privită în mod absolut (a)
sau poate fi privită prin comparație, comparându-se gradul în care este posedată
însușirea de către obiecte diferite (b) sau de același obiect în moment diferite
(c):
(a)Sanda este foarte inteligentă.
(b)Ioana este mai inteigentă decât frații ei/ cea mai inteligentă din clasă
(c)Sanda este mai serioasă decât anul trecut.

În ultimele construcții, secvențele decât frații ei, din clasă, decât anul
trecut reprezintă reperul comparației (termenul cu care se face comparația).
Nu accept gradarea:
(i)câteva adjective calificative neologice care, etimologic, sunt
comparative de superioritate în latină sau superlative latinești:
anterior, inferior, posterior, superior, ulterior
extrem, infim, maxim, minim, proxim, suprem, ultim
(ii)câteva adjective calificative care, semantic,include semnificații
superlative sau care sunt derivate cu prefixe superlative:
colosal, desăvârșit, extraordinar, gigantic, nemaipomenit, teribil,
uriaș
arbicunoscut, extrafin, hipersensibil, preafericit, răscopt, străvechi,
supraaglomerat, supersensibil, ultrasecret
(iii)toate adjectivele categoriale/relaționale:
uniformă, *destul de școlară, *mai școlară decât altele, *foarte
școlară, *cea mai frumos
Când un adjectiv categorial este utilizat în context de gradare, se produce
schimbarea statutului său, din adjectiv categorical în adjectiv calificativ (să se
compare: sistemul *foarte nervos cu este un copil foarte nervos, mai nervos
decât frații lui).
Gradele de comparație sunt:
•pozitivul (frumos,inteligent); este gradul nemarcat;
•comparativul; se caracterizează prin [+Intensitate], [ Comparatie]; în
cadrul comparativului se disting:
 • comparativul de inegalitate
- de superioritate (mai frumos, mai inteligent)
- de inferioritate (mai puțin frumos, mai puțin inteligent);
•comparativul de egalitate (la fel de frumos, tot așa de frumos);
•superlativul; se carcterizează prin [+Intensitate maximă]; în cadrul lui
se disting:
•superlativul relativ; se caracterizează prin [+ Intensitate maximă],
[+ Comparație]
- de superioritate (cel mai frumos, cel mai inteligent);
- de inferioritate (cel mai puțin frumos, cel mai puțin inteligent);
• superlativul absolut; se caracterizează prin [+Intensitate maximă],
[-Comparație];
- de superioritate (foarte amabil, foarte inteligent)
- de inferioritate (foarte puțin amabil).